You are on page 1of 14

Hegel

Hegel este contemporan cu Kant, trăiește
maimult decât Kant. Textele lui principale sunt din
secolul XIX. În cazul lui Kant, textele sunt din
secolul XIX. Amândoi fac parte din idealismul
german. Ideea sau conceptul contează mai mult
decât materia sau empiricul.

În cazul lui Hegel, discuția este la nivel
supraindividual. La Kant este la nivel individual.

Diferențe față de Kant:

Ceea ce este important: pt Kant, conta o teorie a frumosului și ce este el, cum îl valorizăm și în
ce măsură e o valoare universală sau relativă.

În cazul lui Hegel, problema frumosului este secundară. Ceea ce este important este problema
artei. Diferența e de la o teorie a esteticii la filozofia artei. Hegel este interesat în mare parte de
artele propriu-zise și de evoluția lor istorică. La Kant, evoluția istorică a artelor este marginală.
Pentru Kant, problema frumosului se pune cumva înafara istoriei. Nu contează din ce epocă
istorică privești opera de artă, sau în ce context, mecanismul ar trebui să fie același.

Pentru Hegel contează mereu în ce epocă, în ce moment discuți despre artă. Și tocmai de aceea
discuția este despre arta concretă. Filozofia artei înseamnă în același timp, istoria artelor propriu-
zise. Cu următoarea miză: de ce în anumite epoci istorice sunt mai importante anumite arte și de
ce acestea își reduc importanța epocii la istoria care urmează. În plus, filozofia artei e o
dimensiune a filozofiei, o știință particulară a filozofiei. Nu e o problemă minoră, așa cum era la
Descartes. Este esențială pt filozofie în general. Și desigur, filozofia, evident, în spiritul
Hegelian, în ideea Hegeliană, continuă să fie teorie asupra omului și a cunoașterii. Asta înseamnă
inclusiv al adevărurilor și a lumii.

într-un anumit moment. De aceea ideea mimesisului. pentru că ea. dar în același timp o teorie a omului. Sublimul este mai apropiat de natură. etc. ceea ce ne este dat prin simțuri. de către om.A doua diferență față de Kant: este modificarea accentului de la natură la artă. pe care Hegel o trece în revistă (vezi partea a doua). nu cu arta. iar această artă este autonomă. Arta este importantă în istoria umanității. este mai important. ci este ceva ce întotdeauna se manifestă în mecanismele gândirii. în acest secol. Tot secolul 18. este vorba despre aceste momente în . este ceea ce e dat de concept sau de gândire. Dacă arta conține sublimul. Deja din Antichitate. dar nu îl poate prinde aș cum arta poate prinde așa cum arta poate prinde frumosul. Ori asta înseamnă că și pentru Kant. ea scoate la iveală esența naturii” Arta e în continuare în relație de dependență. De aceea arta este importantă în istoria gândirii. “Spirit” aici nu înseamnă ceva ce precede omul. deci ceea ce vine din natură. Categoric nu o formă de cunoaștere. Pentru Hegel nu. care culminează la Kant. evident că arta ocupă un loc superior naturii. Doar arta liberă este o formă de cunoaștere. nu este istoria legilor fizicii. în termenii lui Leonardo. Mai mult decât orice formă de filozofie. Pentru că istoria este istoria umanității. este un mijloc de creștere a umanității. pentru că ea expune travaliul gândirii. de evoluție a umanității. prin inadecvare. sau cel puțin de interacțiune. Și atunci în istoria artelor. este istoria gândirii. “arta sau pictura este esențialistă. Arta înțeleasă ca un mijloc de satisfacere. sau de esența naturii. sau al universului chimic. dar pe care o putem descoperi. arta este cea care prinde cel mai bine relația dintre sensibilitate. metodă. De aceea problema artei este infinit mai importantă decât problema naturii. Adică natura este haos. O altă diferență importantă pe care o face Hegel: între ceea ce numește artă frivolă și artă liberă. De aceea tot ce interesează – cunoaște. ceea ce vine dinafara subiectului cunoscător. etc. pe care nu o percepem la suprafață. de ieșire a umanității din dependența de simțuri. Sublimul este mai îndepărtat de artă. și care este pusă în raport cu natura. într-o anumită măsură. Tot ce înseamnă semnificație în raport cu natura este dat de gândire. materie care nu are sens în sine. În termenii lui Hegel: arta expune travaliul spiritului. îl conține indirect. de divertisment. Arta este un prim pas înspre reflexie și concept. la Kant. ce este dat prin reflexie. De aceea ideea reprezentării. sau se desfășoară prin reflexie. Este istoria omului și a mecanismului gândirii. Ceea ce noi am numi în prezent “arta de consum”. Ceea ce este mai important este ceea ce este mijlocit de către conștiință. agreabil (în termenii lui Kant). și cugetare. Îți dă o idee despre sublim. Arta frivolă – este dependentă de interese. nu înseamnă ceva ce precede arta. problema artei este pusă în relație cu natura. în relație cu natura. deci mai important. să zicem. etc. într-o anumită măsură. morală. hazard. pentru că ea expune travaliul gândirii. Și atunci în acest mecanism. când apare pentru prima dată ideea sublimului. De aceea aceastăcăutarea de-a lungul mileniilor din antichitate și până la idealismul german a unei arte cât mai apropiate de natură așa cum o percepem.

într-o anumită experiență concretă. vorbind). care este încă legată. și la filozofie care ajunge la conceptul pur. de la artă se ajunge la alte domenii care. care dezichilibrează această relație dintre sensibilitate și cugetare. de faptul că este prins într-un context. sunt obiecte accesibile prin simțuri. în viziunea lui Hegel pt înțelegerea lumii. (cheia prin care Kant face legătura între subiectul finit și universalitate). Este vorba despre accentul care se mută de la subiectul finit. acest subiect absolut nu numește 1. În termenii lui Kant. dar și de formele de filozofie existente în secolele anterioare lui. șa subiectul absolut. în serviciul cugetării. acestea sunt mai importante și anume două domenii. o epocă are un alt mod de a vedea. într-un timp. Subiectul finit. 0. Această perspectivă este marginață.istoria artei. Dar observați. Fiecare subiect finit desfășoară o rutină. trebuie să se departicularizeze. Și o a treia diferență față de Kant și de epoca anterioară. La teologie. un alt timp are o altă mentalitate. (în interes Hegelian. un alt canon. pentru că ea arată cum . știința supremă. vreo esență sau o logică a ideilor care este în lucruri. într-o anumită măsură. dar și în mecanismele gândirii. o judecată. Felul în care gândirea este suprainvididuală. dar într-o anumită măsură Hegel este interesat de cum felul în care gândim într-un anumit moment. Hegel expune nu doar o ruptură față de mecanismul lui Kant. de relația pe care o inventează cu arta. pentru a putea pretinde ca orice alt subiect finit și particular. Vom vedea că de la artă. Mecanismul gândirii care nu mai are nevoie de toate aceste rădăcini în concretul vizibil. Logica ideilor care ajunge să funcționeze fără necesitatea referirilor la obiecte concrete. în interesul lui Hegel. Niciodată nu are o privire de sus. ale definirii umanului. Inclusiv în cazul obiectului estetic. În cheia lui Hegel. ceea ce ne e dat prin simțuri și ceea ce este travaliul gândirii.în aceleași condiții. într-un spațiu. Nu ne interesează cum gândește un subiect finit în fața obiectului. pentru a ajunge la o judecată universală. nu. ceea ce contează este subiectul absolut. dar care nu pot apărea fără traseul prin artă: sunt teologia și filozofia. un alt mod de a aranja. Aceasta ar fi evoluția unei umanități care de la apariția sa în relație cu simțurile ajunge în punctul în care desfășoară o gândire. care nu mai are nevoie decât de o minimă formă sensibilă. Momente importante în mecanismele proprii ale artei. ori un subiect determinat de finitudinea sa. Ulterior. Niciodată nu are la-ndemână niște grile. care sunt superioare. Pentru Hegel. niște garanții care să-i arate cum trebuie să funcționeze facultatea de judecată. în anumite momente ale istoriei umanitatea este definită ca umanitate. o legitimează. de ceea ce am numi într-o anumită măsură ‚mentalitatea unui tim’. toată judecata de face prin intermediul unui subiect finit. să judece la fel. niște metode. face un echilibru în sensibilitate și reflexie. pt că obiectele artei sunt obiecte concrete. Asta înseamnă subiectul absolut în artă. care la rândul ei se schimbă. ci numește practic travaliul gândirii. întotdeauna perspectiva este a subiectului finit. sau de arta pe care o propune și o înțelege. ci cum gândește o epocă. De aceea filozofia rămâne pentru Hegel și pentru această perioadă a gândirii occidentului. sunt obiecte vizibile. vreo divinitate.

cum lucrăm la ceilalți raționaliști. Întotdeauna ideile noastre poziționează retroactiv pașii care ne duc la. care este o ruptură în ființa dumneavoastră. A treia premisă – de la subiectul finit. Adică. Inclusiv dependențe de sensibilitate sau de simțuri. Conform simțului comun. citisem poezie prea multă și a apăut individul ăla/domnișoara respectivă și s-a întâmplat chestia aia. e o definiție istorică. În acest caz.. gândirea nu descoperă ceva ce o precede. Sau în viața dvs la 20 de ani se întâmplă ceva mare revelație. nu vorbim despre un sistem care este scos dinafara istoriei sau d eun mecanism care este scos dinafara istoriei cum e cazul încă la Kant. Aici este o modificare pe care trebuie să o înțelegem ca să avem un punct de intrare. Ne interesează filozofia artei. pentru că deja monarhia absolutistă deja intrase în criză. nu este dependentă de ceva ce o precede. nicio idee nu este necesară în mod obiectiv. am trecut prin cealaltă formă. 1789 a venit cu necesitate!” sau „păi da pt că eram într-o perioadă melancolică. arta inventează într-o anumită etapă a umanității gândirea acesteia. Niciodată gândirea nu se oprește. Sau în istoria noastră individuală niciodată nu există un eveniment pe care putem pune degetul și să zicem „atunci m-am îndrăgostit!” când constatați că evenimentul a avut loc. felul cum inventează o epocă inclusiv definiția de sine a omului. (afirmația pe care o va face Heidegger în secolul XX. . Orice concept Hegelian. care cu necesitate istoria o ia într-o direcție. arta nu trebuie să reprezinte natura. ci invers.” Hegel nu gândește așa. sau evenimentele individuale. ci prin istoric. din nou: esența naturii. în timp. nu reprezentativă. arta nu are o definiție singulară. evenimentele de genul acesta sunt introduse de mici pași care duc cu necesitate la el. adică. creatoare. ci de o gândire care este mereu prinsă în istorie. ca să înțelegem de ce s-a întâmplat un lucru. istoricul sau memoria noastră vine și ne spune „da. niciodată gândirea nu are un unic mecanism. Adică la Hegel nu vom lucra. gândirea inventează. Deja la Hegel gândirea este întotdeauna pe drum. la subiectul absolut. cu un dicționar de concepte.. să zicem. poziționează în real și obiectivează. vă îndrîgostiți. Ea este inventivă. a fost important”..funcționează cunoașterea atunci când ea este lipsită de orice dependență. modificarea de la natură la artă. dar ea este inventată. etc etc. Când Hegel spune artă. arta este superioară naturii. ci are toate definițiile pe care istoria i le-a dat. niciun concept al gândirii nu este necesar în mod obiectiv. Ceea ce înseamnă că un eveniment. N-aveam de ales! Asta e ideea. ? Nu invers. întotdeauna deja s-a întâmplat. Vom vedea întotdeauna retroactiv. n-aveam cum să scap. de Hegel). „am văzut această formă. Și atunci. Deci cu necesitate. felul cum gândește o epocă. artele concrete și filozofia lor. nu dependentă de ceva ce o precede. 1789 – Revoluția franceză. ea este totdeauna pe drum și atunci orice concept al gândirii nu poate fi definit ca în dicționar. în modificare. aceasta este difiniția oricărui concept Hegelian. arta nu este dependentă de natură. revoluția franceză sau când constatați că v-ați îndrăgostit. este un concept istoric. sau în ființa colectivității. planul lui Dumnezeu. ceea ce înseamnă că niciodată nu există un eveniment. pentru că deja anumite lucruri se întâmplaseră. își repoziționează istoria – retroactiv. Simțul comun ne spune „totul evoluează în această finalitate” – inclusiv evenimentele istorice.

O încercare de a intra în conceptele lui Hegel. ca mecanism al cunoașterii este și trebuie să fie autonomă. De aceea adevărurile artei sunt adevăruri ale gândirii. în ideologie. ci revoluția a expus criza monarhiei. arta este în contact continuu cu realitatea. ea nu este dependentă de altceva. Mecanismul mijlocirii nu înseamnă că el survine autonom dintr-o disciplină sau dintr-un loc sau altul. îi vedem ca precusori doar după aceia. Hegel merge un pas mai departe și spune: adevărurile lumii sunt date de artă. Deci totul funcționează în temporalitate și acesta nu e niciodată în prezentul evenimentului. este întotdeauna mijlocit. așa cum o știau manieriștii. Deci este o chestie care este repoziționată de înțelegere. A apărut Shakespeare! Nu-i adevărat. Aceasta este ideea lui Hegel. 1. și într-adevăr. Individual. continuă legătură. Toată această poziționare retroactivă se numește la Hegel dialectică. clasicismul spunea că arta doar impachetează ideile care vin de altundeva. La fel cum ea se manifestă. De aceea adevărul artei nu e un produs al naturii. sau invenția gândirii. Asta înseamnă că adevărul. din nou. Apariția lui Shakespeare rescrie istoria literaturii de până la el. pentru că arta nu există fără om. adevărurile sunt mai degrabă în ea. după cum spune Borges. Arta dă adevărurile realității. nu le descoperă în realitate. Evenimentele care mi se întâmplă sunt repoziționate de gândire într- o ordine. realitatea. care pot . să zicem. Gândirea pentru Hegel întotdeauna se manifestă în interiorul unei discipline și ea se manifestă în artă pentru o lungă perioadă istorică. nu știm ce este un cal frumos dacă nu am văzut un cal pictat. Dialectica înseamnă această mișcare a gândirii. Istoric. îi reinventează precursorii. Pentru că în termenii lui Hegel. ci sunt mereu date de mijlocirea. și spre deosebire de legile fizicii. Și atunci îi vedem pașii. Ceea ce înseamnă că frumusețea lumii este dată de artă. Am afirmat deja că între arta frivolă și arta liberă. totul vine retroactiv. dar asta este o construcție. de gândire retroactiv. Și de filozofie și de teologie. cum spune Nietzsche. Ca și creativitatea în artă. Pentru Hegel. nu criza aceea ar fi cu necesitate. Precursorii apar. Ori dacă arta este gândire. Adică. care este ca o spirală. arta are un adevăr propriu. E importantă pentru istoria gândirii. La fel e și cu moartea iubirii. De aceea. Artistic. deja s-a întâmplat. Niciodată nu e un punct în care se întâmplă. ea nu este subordonată într-un sistem altor științe. deci continuă relație. Pentru că așa funcționează gândirea. Dar gândirea este mai puternică decât construcția. invers spune Hegel. Deci. decât în realitate. una dintre diferențele importante este că arta. Fără artă. Vedem criza mornarhiei absolutiste. Autonomia aceasta a artei arată și de ce ea este superioară. Idiele artei sunt ale artei și a gândirii. În ea însă (nu ca și cum arta ar fi ruptă de orice altceva). Evenimentul este conștientizat în momentul în care el deja și-a făcut efectul. de fapt termenul de dialectică pornește de la dialog. ci se întâmplă în această continuă relație. adevărurile nu țin de ceva ce precede gândirea. continuu dialog între artă așadar. doar după revoluția franceză. în termenii lui hegel. ci întotdeauna când constatați asta. nu e un produs al altor discipline. btw. car etrece prin anumite poziții importante ale ei și retroactiv își scrie istoria. după ce a apărut Shakespeare. Inclusiv Descartes credea așa.

Ne înstrăinăm din gândire. cu necesitate vreau asta. prin ceea ce percepția ne oferă. Și de aceea dacă dumneavoastră credeți la 20 de ani că v-ați îndrăgostit de omul care v-a fost sortit de la începutul universului. cu empiricul. Pentru că la fel este în politică. De aceea nu suntem ca la Kant încă. Pentru Hegel istoria este colosal de importantă și pentru că ea ne spune am fi putut-o lua în altă direcție. un alt eveniment se poate întâmpla. știind că putea fi altul. Putea fi altul ¯\_(ツ)_/¯ asta nu înseamnă că nu este important. dar ni l-am asumat. ea nu va veni. de aruncare. face ceea ce ține de un absolut hazard. gândirea este întotdeauna un element activ. dar un destin pe care vi l-ați asumat. They know. pentru că nu ieși la fel din ea. fără gândire așadar. Sau ca la Descartes. Ne înstrăinăm prin ceea ce nu se întâmplă. Ceea ce este remarcabil. De aceea adevărurile artelor sunt superioare legilor naturii.exista fără om. And you know. Mijlocirea înseamnă asta. Destinația.. Aleg acest destin. Deci dumneavoastră veți trăi într-un destin. de aceea e nevoie de risc. Conform lui Hegel. pentru a fi universale sunt așa. Pentru Hegel nu ieșim în lucruri. Zizek: universul e catastrofă și hazard. pentru că travaliul gândirii îl face important. niște roboței care umblăm prin lume și toată gândirea este tabla noastră de categorii. este redusă în această filozofie a robotului. Acest element activ sugerează că spiritul (travaliul gândirii) . gândirea nu are legi cum este gravitația însăși.. Și sunt superioare și prin calitatea lor de fulguranță. de angajare. Asta este o altă idee de la Hegel care duce în altă direcție față de filozofia de până atunci. Gândirea ar fi putut-o lua în altă direcție! Definiția omului! De aceea 1789 nu este un eveniment ce a apărut cu necesitate obiectivă. de acee lectura nu este divertisment. Și mă țin cu încăpățânare cu ambiția care este necesară pentru gândire. de aceea relația cu o operă de artă este risc. care spune la un moment dat: asta e ceea ce vreau! Nu pentru că. de asumare. de aceea lectura este risc. la confirmarea că celălalt intră în tipologia asta sau nu. Pot alege depresia sau LOVE. . e o mare prostie. deci nu te întorci unde ai fost. ci pentru că aleg. Gândirea este întotdeauna prezentă pentru că ea nu funcționează iarăși într-un teriotoriul al ei închis. gândirea întotdeauna se înstrăinează în altceva și revine la sine în alt punct. cu celălalt. Faptul că ele nu sunt necesare în mod obiectiv.. prin ceea ce citim. Au dreptate iubiții sî fie geloși. gândirea ar fi putut-o lua pe alt drum. Pentru că filozofia până la Kant merge pe ideea că gândirea cu necesitate merge pe aceste căi: mecanisme ale gândirii cu necesitate.. Deci aici vine gestul – adevăr – care salvează de la catastrofa lumii prin intervenția subiectului care își asumă lumea în întregime. Asta înseamnă gândirea se înstrăinează și revine și revine într-un alt punct. oricând. Care rezolvă catastrofa aceasta. dar tot ceea ce înseamnă gândirea spiritului nu poate funcționa fără o specie care gândește. faptul că adevărurile. oriunde. și revenim într-un alt punct. chiar dacă aștepți o lume mai bună. Acestă chestier retroactive prin care voi rescrie viața în funcție de un eveniment. Schimbările nu vin cu necesitate. Retroactiv reconstruiesc. Și pentru artă la fel. Shakespeare nu era neapărat necesar. pentru că în orice moment. De ce idealist atunci și ce înseamnă ideea? Sau gândirea? Două definiții care duc la un concept esențial care este cel de universalitate concretă. Interacțiunea noastră cu lumea.

nu rămân în același . un alt subiect particular. De ce istoric se întâmplă așa? putem studia. Rămân toate trăsăturile particulare. La fel cum în îndrăgostire. în această lectură a istoriei.Definiție: Ce este ideea: Idealul în formă determinată. sau acest statut stă pentru umanitate și e valabilă istoric. ok. nu subiectul finit. asta înseamnă. definiția. De aceea evenimentele istoriei. Suspendarea acestor diferențe se face nu prin revenire la ceva comun. nu se întâmplă cei doi se întâlnesc și văd ce au în comun. atunci ideea este suspendarea alterității în formă determinată. e pentru că alte comunități de genul Africii etc n-au fost în stare de o doză aicea de europocentrism care are propria ei doză sau propriul grad îngrijorător) Dacă rămânem în această istorie. americanul nu e o abstracțiune. ci se produce ideea că doi. Ci întotdeauna este prinsă în forme concrete. Dar în istoria artei nu e așa. Ei. olandezi. Nu e o abstracțiune. francezi. etc ci este tocmai această idee în formă concretă. etc. ea vorbește universal nu prin o lege de genul acesta. Americanul este invenția ideală a revoluției. atunci îmtr-adevăr ceea ce se întâmplă. vede toată istoria lumii prin istoria occidentului. fiecare subiect se departicularizează și ceea ce rămâne îl face universal pentru că orice alt subiect particular prin departicularizare ajunge la acel X. (Hegel este occidental. dar este proiectat un subiect ideal. de aceea umanitatea vine și învață din ea. nu italienii. spune Hegel. ale artei. Deci dacă idealul este suspendarea alterității. unde-i puzzle-ul care arată dacă suntem ok sau nu. conceptul de universalitate concretă. În cazul lui Kant. așa cum era la Kant. Dar întotdeauna când o operă de artă vorbește universal. ci pentru că îl acel moment stă pentru umanitate. 1+1=2. Gândirea este asta. ci al umanității în acel moment. ce face Michelangelo în CS la data respectivă reprezintă umanitatea. Universalitatea nu are un loc al ei abstract. ale vieții personale. e o lege generală care se aplică la toți subiecții empirici. Revoluțiile produc un subiect colectiv diferit. ci la ceva ce este proiectat ca ideal. O mică paranteză. Ne întoarcem la revoluție. în formă determinată. După care se mută în altceva. atenție. între noi sunt niște diferențe. americanul e ceva concret. Suspendarea alterității ne întoarce la problema diferenței dintre o particularitate și alta. Dacă Capela Sixtină există în occident. Ori la fel. Ceea ce în legile și în științele obișnuite nu poate fi înțeles. universalitatea se mută într- un alt concret. Și că acest ideal comun este întotdeauna dat. adică concretă. Înainte de revoluția americană există englezi. De ce o operăde artă din Grecia Antică este în același timp universală? Pentru că la data respectivă concretețea ei este de asemenea definiția umanului. care schimbă în mod ideal particularitățile subiectului. Și. Ce este idealul: Suspendarea alterității. asta înseamnă reveniri. la Hegel e diferit. Un subiect particular. că suspendarea alterității se face printr-un ideal comun. nu rămâne prin ștergere un X comun. Deci din doi subiecți particulari. indiferent de formele concrete. De aceea ne regăsim în ea. Bolta Capelei Sixtine este punctul culminant nu doar pentru secolul Renașterii Italiene.

Le aveți. Întotdeauna pe drum. De aceea. Este momentul în care umanitatea înțelege că își rupe lanțurile de această dependență de material. în momentul în care arta trebuie întotdeauna să revină în același punct. Orice nostalgie „era mai bine pe vremea lui Lenin„ e conservatoare. de aceea picturile – și știința de azi vine cu explicații „de aceea au pictat animalele pe pereți. nu mai producem idei. pentru că ele vor să oprească istoria în acest punct. Între arta picturilor peșterii și arta romantismului german .. este totdeauna pe drum.loc. astea sunt momentele în care umanitatea iese din dependent. fără români. tot mergem pe el. morale. Ok. și mai ales fixarea pentru un anumit trecut. Până și depresiile vin de la neacceptarea unui prezent. De aceea individul la rândul lui. La fel. Nu te întorci în acel punct. arta este totdeauna pe drum. ca să știe cum să le împuște”. mergem pe el. dar care este autonom. dar folosesc la faptul că gândirea începe să se miște.”. reflexie. hai să rămânem. ieșirea din această rigiditate. este o neînțelegere a istoriei și a umanității. va avansa. Gândire anu există decât temporal. Nu mai producem artă liberă. istoric. acolo. Sau reacția la arta contemporană (ce-i și cu ăsta? Eeee ce frumos picta Rafael) e o neînțelegere în primul rând al artei și în al doilea rând al umanității. El își acceptă evenimentele și mijlocirea aceasta care nu depinde doar de el.. ci doar frivolă. Toate aceste lecții sunt posibile pentru că totul este în mișcare. Și atunci arta este primul moment care face această relație. arta este primul lucru care echilibrează relația dintre sensibilitate și cugetare. dar numai proiectiv. 1) În sistemul hegelian. În timp. nu cele care opresc viața. în sistemul hegelian nu funcționează așa. Adică în istoria umanității. de aceea se reproșează istoria artei (eeei. iese din dependența ei de percepție și supraviețuire. arta este prima care vede dincolo de simțuri. nu ne dăm seama că la un moment dat s-a rigidizat și că ce cere arta este invenția. de supraviețuire. și inventează ceva în relație cu viața umanității de atunci. Aceste lecții care vin dinspre artă înspre tot ceea ce ne interesează în prezent. egiptul antic. Și de aceea numim aceste viziuni „conservatoare”. miza pe istorie. La fel cum politic. Capacitatea de a fi flexibil. Temporalitatea pentru Hegel este productivă. dar nu mai e ca pe vremea lui Michelangelo). Picturile din peșteri. Credeți că aveți principii. „nu mai gândim”. altfel spus. pentru că ne dă aceste lecții. Inerția poate duce la ideea asta de confort. etapa gânditoare a umanității începe cu forme de artă. De subliniat. Politica este totdeauna pe drum. în raport cu aceste mișcări. Ăsta a fost punctul frumos. Și această relație. Aici este importanța lui Hegel inclusiv pentru timpurile noastre. Adică în mișcare. trebuie să rămânem în acest punct. Cele care în haosul și catastrofa vieții aleg și merg pe un drum. pe temporalitate a lui Hegel. avem un nou stil. arta care „vine cu necesitate pentru că. Nu. La fel ca îna rtă. Ca și doliul. nu folosesc la nimic pragmatic. Pericolul acestor alegeri este deseori rigiditatea. niciodată într-un sistem fixat o dată pentru totdeauna. această nostalgie după Europa fără refugiați. E inutil într-un anumit fel. fără negrii. fără emigranți. sipariția ideii de viitor. sănătos. sau perioada dinainte de egiptul antic. etc. etc. Asta înseamnă în termenii lui Badiou. nu cel depresiv.

Part 2 O foarte scurtă incursiune în felul în care sunt organiate cărțile lui Hegel. ca diferențiere față de ceea ce eu cred că sunt. Teza își expune antiteza. așa cum arta ar veni din exterior. imaginația artistică este productivă. La Kant am sugerat că imaginația este importantă. să îi impui niște gusturi. sinteza devine la rândul ei teză. Ori mișcarea gândirii este tocmai de a inventa norme. relația mea cu cel din imagine. etc. Pentru Hegel. Mai târziu în psihanaliza se va numi stadiul oglinzii (see Lacan – Ecrits). care depinde de atâția factori încât istoria umanității nu poate fi decât cu atât mai mult interesată în a vedea care sunt ei. 2) Al doilea aspect. un sistem al cunoașterii este posibil. evenimentele vin din exterior (îndrăgostirea ca o săgeată – . Controlul imaginației artistice duce la rigiditate. relația mea cu ceea ce mi se întâmplă – mi se întâmplă ca negație. firește. în general respectă acest proces. care nu trebuie nici exagerată. După care sinteza în această mișcare îmi arată că obiectul în sine nu există. într-un anumit sens. Ce diferență! Această diferență e istoria artei pe care o urmărește Hegel. Accentul în gândire este pus pe modificare. dar pentru Kant este încă un element îngrijorător. în ciuda faptului că sunt. a se debarasa de ele. dar în ciuda lui. dispozitivul perspectivei inventat în două secole de renaștere italiană la un moment dat se rigidizează și este abandonat. Pentru că asta înseamnă să îi impui niște metode. Pentru o altă antiteză și pentru o altă sinteză. norme. dar când s-au rigidizat. Așa cum am arătat la seminar. pe istorie. dar care trebuie luată în calcul. În această diferențiere. relația mea cu obiectele și lumea. Cum ar fi fost dacă rămâneam tot acolo? Puteam să o luăm în altă direcție. șamd. Acest sistem se bazează pe o modificare. și nu trebuie controlată. contemporan lui Hegel. Conceptul își expune diferența. formele ei. Waw. în această negație am parcelat domeniul identității mele sau domeniul identității obiectului. Semnificația sa este în continuare legată de mine și de aici vine sinteza. o ia razna. în care forța imaginației este acceptată la nivelul intelectului. Momentul în care văd în oglindă reprezentarea mea și spun „între mine și această imagine e o diferență”. Dacă ea nu este controlată de intelect în procesul de cunoaștere. Un mecanism al gândirii care pune acent pe diferențiere sau negativitate. o mișcare care poate fi concretată în cei trei termeni: Teză Antiteză Sinteză Mișcarea gândirii. Atunci frumosul era denumit de Kant acel joc liber între imaginație și intelect. În care. pură materie. E o primă formă de parcelare sau de înțelegere de sine. este pură materie. pur hazard. deoarece suntem în istorie. La fel această parcelare de genul „eu nu sunt acest obiect”. problema imaginației. pe temporalitate. tot eu.

spune Hegel. forma este in contact perfect cu ideea. Ia imaginati-va 2 milenii numai cu Homer. Asta este gandirea. si incetul cu incetul in aceasta manifestare a ideii concrete ea ajunge in forma clara. pt hegel sunt mai multe ierarhii in functie de punctul de vedere) . ceea ce este altceva. in aceasta despartire de lanturile reprezentarii sau ale naturii. Zeii egipteni. Forma in care ideea este multumita(pt o perioada) de exterioritatea ce ii este oferita.spune hegel. este forma in care se atinge echilibrul!!!!forma in care arta atinge echilibrul intre sensibilitate si reflectie. perioada ei cea mai buna este Ant greaca. Pentru ca este momentul in omul intelege legatura dintre sine si corpul sau si ceea ce este divin. asta va intelege Proust prin Eternitatea sta in ceea ce e tulburant(am mai vb despre asta acum cateva cursuri). Si aceasta forma este potrivita in acest moment pentru ca este forma omeneasca. de concretul pragmatic al existentei ci devine model al spiritului. Si de aceeaa in istoria artei. insa e fulgurant. De ce? Pt ca arta. Dpdv al artei. CORPUL NU MAI ESTE O SIMPLA EXISTENTA SENSIBILA. Totul e perfect. Pentru ca in ant . daca ideea este nemultumita de exterioritatea ce ii este oferita. sau o altă diferențiere. de aceea între sinteză și antiteză e o altă negație. Shakespere n-ar fi existat pentru ca ne-am fi multumit cu Homer. Istoria artei si a omului este o istorie de fulguranta. In Ant clasica se atinge acest echilibru intre zei si forma umana. Si atunci ideea este incorporata liber si adecvat in forma. PENTRU CA THIS IS LIFE. pentru hegel. E atat de perfect incat pare etern. de forma romantica a artei . pentru ca gandirea este in forma de inceput. inseamna ca acest dezechilibru arata ca gandirea nu si-a gasit inca in arta o forma perfecta de convingere. Forma clasica. nobody else. Este dezechilibrat pt ca echilibrul perfect este in structura antica in care zeii iau forma umana. intotdeauna este vorba de o anumita perspectiva. Negarea negației duce la un moment superior. in termenii lui hegel.absolut. sinteza mă ajută să înțeleg că este un proces din care fac parte. simbolistica antica functioneaza cum stiti. in general forma simbolica a artei este perioada aceasta de antichitate egipteana. dar dpdv al spiritului nu. Acest model al spiritului in paranteza asta de care vorbim. ci miscarea de la Giotto la Rafael. se regaseste in simbolismul egiptean sau in psalmii ebraici. PENTRU CA NU SE POATE. Daca nu ar fi o istorie de fulguranta. Negarea primei diferențieri care este însă necesară 19:50 Nu Rafael este istoria artei. si ideea asta de arta romantica. este echilibrat si perfect. in miscarea ei spre romantism. Forma clasica este asadar aceasta ( ) minunata de echilibru al artei in care. animalele etc. Ramanem deocamdata la ideea asta ca dpdv al artei perioada ant grecesti este perioada suprema. de supravietuire. De ce in forma umana? Pentru ca gandirea este o istorie a umanitatii. Doar Homer. adica nu mai este ceea ce ne leaga de simturi. incercarea aceasta de a gasi in reprezentare in arta ceva ce tine de divin. Deci atentie cand facem aceste ierarhii.destin). Sfinxul. se duce. Revenind. (dupa cum vedem. De ce nu ramanem in acel perfect? Asta este problema. ok? Se poate regasi si in altceva. Pentru ca arta este in forma de inceput. cum sugeram ceva mai devreme.

In celalalt univers as fi gandit altfel. Un alt mod de a vedea istoria artei 4. din cauza acestui echilibru intre etic si artistic. Dar ideea este ca Dumnezeu nu mai este necesar filosofiei.. psihologic. restu-s fictiuni. Nu ! Este un element esential al umanitatii.. modificarea in SpiriTUL Absolut este arta spre religie. 2. incepand cu crestinismul. modifica autonomia artei spre morala. Vazul si auzul mai mult decat pipaitul . conteaza ceea ce e real. empiric. inspre abstractiune. 4 . inspre etic.. el nu mai este necesar lui Hegel. restu-s literaturi. Si atunci formele artei tin sa devina mai putin autonome si ami degraba participative la aceasta superioritate a eticii. prefera acele arte care se departeaza de cele 3 dimensiuni. Dar sunt si forme istorice? Ce sunt? Le vedem in concretul istoriei umanitatii occidentale. Interioritate. bzzz .o trilogie hollywoodiana . Desi Hegel nu are curajul de a spune ca Nietzsche mai tarziu ca dumnezeu a murit..abstractiune foarte limitata in forma simbolica . Gandesc privind asa.nu stiu. Pentru Hegel arta romantica incepe deodata cu crestinismul si ajunge in punctul ei culminant ca arta romantica intr-adevar in contemporaneitatea lui Hegel.pt Hegel implica o perioada mai lunga decat lucram noi cu conceptul de romantism. Din nou iconologia si toata civilizatia medievala nu mai prezinta o arta autonoma ci reprezinta o arta pentru ceva ce consider superior. dezechilibru este dat si de faptul ca e o arta care .. Bun. simturile superioare sunt vazul si auzul. defapt toata cunosterea este un cont de lumini. echilibrata. interioritate exacerbata . iarasi retroactiv ca Dumnezeu este o proiectie. din nou dezechilibrata.. si aici sunt importante muzica. Este proiectie si in acelasi timp realitate.era necesar indirect prin tabla de categorii lui Kant. de aceea din perspectiva spiritului asta este o evolutie un progres. Pt ca eticul si moralitatea sunt teritoriile religiei. Dar acestea nu sunt reprezentate adecvat in formele artei. Bun . asta a inteles si stiinta undeva dupa Hegel. mai mult decat relatia noastra concreta cu obiectul. Grecia Antica nu trebuia sa se intample cu necesitate. din perspectiva artei un regres. Ori arta romantica este cea care din nou dezechilibreaza. A devenit una din proiectiile care nu raman fictiuni asa cum arta nu este fictiune asa cum o intelegem noi intr-un univers din nou pozitivist . Sau ceea ce societatea de consum a inventat in anii 80. coincide cu istoria crestinismului. Si de aceea.abstract. ar fi putut sa mearga in alta directie. Arta romantica de aceea se misca inspre interior.filmul „back to the . formele acestea arata din perspectiva relatiei dintre sensibilitate si cugetare... asadar. ISTORIA ARTEI PROPRIU ZISE Am vazut . Revenind la arta romantica.. Detasarea este necera pentru ca gandirea incepe acum sa evolueze mai departe .. Gandirea a gasit( a inventat. care pt care Hegel vede in Dumnezeu Spiritul Absolut este o proiectie. in echilibru perfect cu concretul in forma clasica.cine e? Spiritul Absolut? Hegel? Ne spune ceva important? Deci e o proiectie pentru ca filisofia va intelege . de aici. aici e un alt univers. Da. Ei era necesar lui Descartes. dar deoarece noi pozitionam totul retroactiv . Pt ca vom vedea: aici este imp arhitectura. pe domnul Duma il suna cineva . a proiectat din nou aceasta superioritate) . arta romantica este din nou dezechilibrata. aici e imp sculptura. care arata ca pentru istoria spiritului. Dezechilibrata. Ideea nu mai este in echilibru perfect cu forma pt ca de data aceasta miza artei se misca spre interioritate . pictura si literatura care deja au renuntat la cele 3 dimensiuni.

Ea e prima arta. ea o poate lua. incepe cu arhitectura. atunci ea inceteaza sa mai fie pozitiva.uitati-va la film si veti vedea cum ar fi trebuit sa arate viitorul nostru . sa zicem egiptenii. etnie. pt gandire. Ea devine utilitara. pastrandu-si particularitatile de rasa. conform gandirii si aceasta prelucrare a naturii in care ideea este inca dezechilibru in raport cu exterioritatea. In forma simbolica este esentiala pentru modul de a gandi. Nice. Cum facem sa il indragostim pe taica- meu de maica-mea ca eu sa mai pot exista ? Si in partea doua este explicat acest mecanism al timpului. merg in viitor: in anul 2017 deci in viitorul nostru. In momentul in care o asesmenea comunitate devine rigida. in care el nu va mai exista pentru ca a intrat intr-un alt univers. este si prima modalitate in care niste subiecti particulari. Si care e ideea cu linia asta a temporalitatii? Ea nu e necesara. dar ea nu ne mai schimba modul de a gandi. etc. Ulterior. Istoria artelor propriu zise.. arta care realizeaza acest echilibru intre sensibilitate si cugetare si de aceea dpdv al . Tatal nu o mai seduce pe mama lui. desi sculptura continua sa existe ca arta. ha? Stadiul oglinzii. este un pic comercial sa crezi ca te poti intoarce si vei corecta exact in acel punct. deci se inteleg inventand egipteanul si inventeaza egipteanul in functie de valorile artei lor principale care este arhitectura. Dar asta era ideea . Universul istoriei lui s-a dus datorita acestei modificari. Asa cum grecii vor inventa grecul prin arta.mama etc. Deci ca sa corecteze asta trebuie sa mearga din nou in anii 50 unde apare o chestie in plus: nu numai ca se intalnesc cu tatal . Deci e un film teoretic va rog sa il introduceti la bibliografia generala a cursului Hegel. idealul crestin. conform reflexiei. Deci o forma din asta de comunitate e emancipatoare si pozitiva cata vreme ea este deschisa cata vreme ea nu sta in distinctii rigide precum greci- barbari!!!!Barbarii nu pot deveni greci. De ce? Pt ca un individ profita de masina timpului in 2017 se intoarce in anii 50 face o modificare si astia cand se intorc in anii 80 se intorc intr-un alt univers. pt ca idea de grec sta in momentul respectiv de asemenea pentru om . ea poate functiona estetic. tocmai pentru ca este o prima prelucrare a naturii si conform cugetului. cu diferenta la Hegel ca nu o mai poti corecta. Deci sculptura devina arta principala. se inteleg ca popor . am anuntat-o deja.future” foarte simpatic. si asta e si ideea cu istoria gandirii. De aceea pt Badieu crestinismul este o comunitate deschisa . la a intelege o comunitate. ea inceteaza sa mai fie emancipatoare. se intalnesc cu ei care erau acolo in primul episod. dar prin aceste forme ale gandirii care dau legitimitate ideii de grec. ea nu mai este esentiala pt spirit. Sunt niste indivizi care inventeaza masina timpului si in prima parte in anii 80 se intorc undeva in anii 50 . pt ca oricine poate deveni crestin. Ce se intampla? Timpul o ia in alta directie. Problema: in anii 50 unul dintre indivizi care se intoarce acolo isi intalneste tatal in momentul in care incerca sa o seduca pe mama lui. deci niste definitii ale umanului care in momentul respectiv sunt ascunse sub ideea de egiptean si ulterior grec dar deoarece este inca o forma dezechilibrata a artei istoria o duce inspre utilitarism si in perioada grecii antice forma relevanta a culturii este sculuptura. Si este o arta esentiala pentru istoria pentru forma spiritului doar in forma simbolica. si partial prin filosofie. nu accepta pe oricine ar accepta idealul. Si cand se intorc din 2017 in anii 80 nimic nu e reconoscibil. Intorcandu-ne la formele artei arhitectura contribuie asadar la modificarea acesta de la spiritual subiectiv la spiritual obiectiv. gen. un grup. In clasicism si romantism putem zice in zilele noastre arhitectura este mai degraba utilitara. in sensul in care da.

Sunt importante pentru spirit deoarece dezechilibreaza relatia inspre abstractiune. pt ca literatura are deschiderea spre . Pictura face prima disolutie a realitatii si nu are nevoie de masa si volum si eliberand arta de inca o nevoie a ei de sensibil poate lucra in plan pt ca deja lucreaza prin reflectie. Ceea ce inseamna ca abstractiunea e si mai accentuata iar ea intrupeaza spune Hegel spiritul emotional. Pictura ma invata dorinta dar fara concretea dorintei. Gandirea devine libera in lit. De asemenea este relevant faptul ca sculpturile nu sunt de oameni simpli ci de zei (supereroi). Dar miscarea duce mai departe spre abastractizare. Pentru forma romantica artele principale sunt pictura. Ea poate atinge orice receptor. Zeii greci antici nu sunt morali sau etici. atunci cand intram in monoteism vedem o reducere a pluralitatii si de aceea monoteismul trebuie sa inventeze inferioritate. a eticii. muzica in pozitia antitezei si litera in postura sintezei. sculptura e arta suprema. poate imagina monstruosul inclusiv la nivelul gandirii si tocmai de aceea intruchipeaza spiritul ganditor. poate imagina absurdul. Cu toate astea literatura vine in pct suprem al istoriei spiritului. Arta picturii este o arta a dorintei prin vaz deci ceva superior pt spirit. In acesta triada pictura in pozitia tezei. e atat de abstract. muzica e diferenta. Hristos nu e un zeu grec. dar e umanitatea noastra in acel moment. traieste prin tine si nu exista o alta modalitate de a exista decat in emotiile proprii. Poate imagina ceea ce muzica nu poate reda. ceea ce in pictura nu tine de vizibil (invizibil). literatura este arta suprema. omul este rupt de necesitatile simturilor sale. reflectie deoarece pictura nu mai are nevoie de trei dimensiuni. gandirea este timp. Din perspectiva formei romantice muzica e arta suprema!!!. vazul si auzul sunt simturi superioare pentru Hegel pentru ca sunt spiritualizate. deci aceste modele. Ori sculptura permite comunitatii prima relatie echlibrata cu divinul. cu muzica fuzionezi. Din perspectiva istoriei artei. nu doar pt ca este legata de o limba concreta ci pt ca ea poate vorbi oricarui receptor de oriunde de oricand. e o alta umanitate. ele nu mai sunt dependente de concretul atingerii. pt om. zeul care contureaza universul umanitatii in acest moment. SI din perspectiva istoriei spiritului (gandirii). Gandirea a ajuns in pct in care a inteles pictura deoarece nu avem nevoie de a treia dimensiune. De ce ne afecteaza povestea lui Ulise? Cu toata ca concret nu mai avem nimic in comun cu lumea lui. Pentru ca aici ideea atinge punctual maxim de concretete al ei in forma sculpturala. Sculptura antica nu e o sculputra milimetrica ci este o sculptura care da forma concreta zeului. Gandirea este diferenta. muzica nu. Spiritul doar in literatura spune Hegel devine liber in sine. Deoarece ea si-a rupt relatiile cu simtul si se manifesta acum si poate sa isi imagineze dincolo de orice arta. aceste inventii plurala multipla. Chiar daca Hegel nu traieste in perioada picturii abstracte (sec 20) ea s-ar potrivi foarte bine cu aceasta modificare de accent pe care o subliniaza Hegel. Nu are nevoie de auz. Nu e nevoie de spatiu ci doar de gandire. si de aceea arta clasica e superioara pentru ca ea inventeaza o pluralitate de zei. Muzica e mai apropiata de gandire si este superioara din perspectiva gandirii artelor pana acum si pt romantici e foarte important pentru ca e arta care produce fuziunea completa cu actul artistic. e pura cugetare. literatura spune Hegel este arta universala. Muzica e arta pt romantism deoarece renunta inclusiv la vaz.artei sculptura este arta suprema pentru Hegel. intrat in problema moralitati. muzica si literatura. Spatiul este suprimat complet iar muzica este pur si simplu timp. De aceea este punctul maxim de claritate in sculptura. Toate celelalte arte au nevoie de o detasare.

remontata in moment ulterior. lumea existand obiectiv in formele care pot fi narate. Ea creeaza asadar o sinteza in gandirea timpului si spatiului. Repetam aceste momente. Contrariile cum ar fi tragedia antica intre subiectul individual si lume sau destinul. De aceea Hegel permite evolutia si continuarea gandirii nu prin repetitia lui Hegel. Un alt moment poate sa prezinte evenimentele diferit intrun alt moment. ori dramaticul este pt Hegel sinteza. istoria artei (esteticii) este o istorie a acestor discontinuitati. . De aceea in sistemul Hegelian arta suprema pentru spirit este literatura iar in interiorul ei e teatrul care pune in scena contrariile. de exemplu cum arta romantica a fost relevanta in vremea ei asa cum a fost arta simbolica creativa in lumea ei. toate acestea sunt proiectate retroactiv ceea ce face chiar sistemul sau sa admita ca o sa fie supus acestei modificari retroactive superior. Intr-un fel dramaticul reda intreg spiritul al umanitatii iar teatrul rezuma aceasta umanitate. decat printr-o anumita violenta. Al 19-lea care merg mai ales in zona politica. Dar acestea nu se poate fara intermediul violentei. Prin aceasta idee umanitatea evolueaza doar prin aceste rupturi. inseamna progres al gandirii tocmai pt ca ele duc la reconcilierea a ceea ce era impotriva. Acestea inseamna diferentiere. creator de sistem care pur si simplu tipolgiziaza o data pt totdeauna este o caricatura. liricul care ar fi o antiteza pentru ca e o interioritate. Dramaticul pune in scena tensiune. Arta a incetat sa mai fie relevanta pt gandire in ideea lui Hegel. liric si dramatic care in general arata o evolutie de la ceea ce percepem drept obiectivitate. pt ca in dramatic se ciocnesc violent contrariile si se reconciliaza. Istoria priveste in viitor/porneste din viitorul care reaseaza trecuta in functie de evenimentele pe care le pozitioneaza ca majore. o istorie a aparitiei artei. pt Hegel. Iar aceasta miscare a umanitatii este preluata de filosofii sec. Este singurul sistem care permite ca relevanta lui sa fie schimbata. De aceea intelegerea lui Hegel ca ganditor absolutist. lectia lui Hegel este fa ce a facut Hegel dar nu cum a facut Hegel.universal. si nu poti renunta la asta decat printr-o forma de ruptura. a momentului ei suprem si a dizolvarii ei in altceva. Intotdeauna e asa. In acelasi timp. violente si ridicari la un nivel superior. lupta dintre ele si le reconcilizeaza din nou la un nivel superior. Ea are 3 forme la randul ei: epic. Pentru a fi emancipat trebuie sa renunti la ceea ce iti este rigid si confortabil. violenta tine asadar si de gandire. de aceea emanciparea pt ganditorii care vin dupa Hegel nu se poate face confortabil. violenta. violenta ta fata de tine. Repetitia nu este simbolicul acum.