You are on page 1of 160

ADEVĂR PENTRU VIAȚĂ

ADEVĂR
VIAȚĂ
D I N TA I N E L E S F I N T E L O R S C R I P T U R I

Toate drepturile rezervate. Adi Iana. Emanuel Unteșu Redactor: Christian Sălcianu Corector: Lavinia Goran Tehnoredactor: Dragoș Gârea Copertă: Dragoș Gârea Comitet de redacție: Daniel Brînzan. ediția din anul 1988 (reproducere a textului din ediția 1982). tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist. Beniamin Chircan. Citările din Biblie sunt preluate din Biblia. - Bucureşti : Casa Bibliei. 2015 ISBN 978-606-93983-3-3 22. versiunea finală a lucrării reflectă și contribuția comitetului de redacție și a consultanților. Aurel Neațu. Adrian Neagu. Ciprian Ciurea. Florin Răduț.tainedinscripturi. Steliana Sandu. Andrei Geantă. Claudiu Mititica. sau Sfânta Scriptură. Cartea în format electronic este disponibilă pe www. publicată de Societatea Biblică Interconfe- sională din România și tipărită de United Bible Societies în 1994. Adrian Neagu.07 . George Șchiopu. Christian Sălcianu Consultant: Centrul de Studii Creștine Răsăritene (Cernica) Deși fiecare capitol are propriul său autor. cu aprobarea Sfântului Sinod. București. Autori: Ovidiu Băluță.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Adevăr pentru viaţă .© 2015 Asociația Biblică Română „Casa Bibliei”.Din tainele Sfintelor Scripturi. patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

................................... CUPRINS Introducere ................................ 34 „Cred........ 8 Istoria mântuirii neamului omenesc .................. 6 Sfânta Scriptură din casa ta .......... 90 Ai uitat că e sărbătoare? ............................................................................................................................................................................... 44 „Și mor spre a se naște” ............... 103 Când timpul nu va mai avea răbdare… ........ 77 Lumină în imperiul morții ...................................................................................... 118 Drumul meu spre o altfel de viață ......................................................................................................... 21 Omul în fața imperativelor divine .................. Doamne! Ajută necredinței mele!” ............................................................................................................................ 132 Note și bibliografie ............................................................ 64 Mănânc ca să trăiesc ..... 147 ......................... 52 Chipul Celui Nevăzut .....................................................

Adevărul pentru viață din cartea de față nu . Și totuși. vă împărtășim o taină: știm o comoară foarte aproape!.” Iar în altă parte: „Cuvântul Tău este adevărul. conviețuirea frățească a mai multor credințe. în Occident. Uitată în cufărul cel vechi. iar adevărul vă va face li- beri. cel din- tâi chemat de Iisus Hristos. în România încă pășim fericiți pe calea către Hristos. Ştim deja tot ce am pomenit pentru o dreaptă credință.. dar a fost apărat cu viața de sfinți martiri. ceva parcă lipsește. a fi creștin practicant este uneori împotriva curentului cultural. Și n-am avut parte de sângeroasele cruciade pe la noi. După schismele din creștinism. Iar dacă acum. nefe- ricire. Nu putem închide ochii la ce e în jurul nostru: tulburări. Adevărul nu ne-a fost predicat cu sabia.” Aflăm deci taina: luând cheia credinței. dacă ar fi scoasă la lumină ar umple ungherele sufletului și viața întreagă. TAINE DIN SCRIPTURI O introducere la Adevăr pentru viață Dacă ați visat vreodată la comori.. mulți credincioși sunt mereu săraci și îndatorați. și înaintea altora. uneori de-a dreptul disperare. familiile se destramă într-o lume străină. deschidem paginile Sfintelor Scripturi și desco- perim comoara – Adevărul lui Dumnezeu. Rămâne de găsit cheia…­­ Creștini în România. Deci. plină de înșelări și deșertăciuni. Adevărul și Viața”. Acesta este aproape de noi. Dacă am ști taina comorii… dacă am avea cheia… Iisus ne-a spus: „Veți cunoaște adevărul. ne socotim fericiți moștenitori ai credinței propovăduite pe meleagurile noastre de sfântul apostol Andrei. S-ar zice că stăm bine – ținem credința în suflet și ne închinăm în biserici care prin turlele lor domină orizontul satelor și orașelor. deoarece Iisus a spus că El este „Calea. am reușit încă de la început. Bisericile sunt tot mai goale și lip- site de tineri.

Fericiți cititorii care se străduiesc să descopere taine din Scripturi! Editori. cartea răscolește trecutul uitat al Bisericii și pune totul față în față cu Sfintele Scripturi. sfârșitul lumii și viața veacului ce va să vie. am cercetat lumina descoperită în Scripturi la sfinții apostoli și în primele generații de creș- tini. Urcând spre izvorul curat al creștinismului. Conținutul cărții a fost îmbogățit de un comitet redacțional. dar pe alo- curi lăsându-te pe gânduri. inclusiv de consultanții Centrului de Studii Creștine Răsăritene. așa cum a avut loc în viața unui cercetător științific al Academiei Ro- mâne. Astfel. textul bucurându-se de o lectură suplimentară din partea unor cunoscători experimentați ai Scripturii. Urmărind descoperirea unei Persoane. arătând că. Ușor de parcurs. moarte. ci o Persoană – Iisus Hristos. De aici adună și oferă un mănunchi de taine incredibile și totuși simple. cititorul va ur- mări Adevărul în acțiune: cum S-a închinat El Tatălui. Am apelat și la multe cărți care poartă binecuvântări ale mai-marilor neamului nostru. cuvinte și fapte străve­­chi. o astfel de carte nu ar fi fost completă fără exemplificarea unei vieți de om care s-a întâlnit personal cu Adevărul. dar foarte actuale. n-am pregetat să le cităm. Am preferat să cităm din belșug din Sfânta Scriptură. Fiecare capitol al acestei cărți a fost scris de un binevestitor cu studii aprofundate în teologie. Adevăr pentru viață este o carte-document care-și conduce citito- rul de la primele izvoare ale creștinismului până la crezurile și practicile religioase ale societății românești de astăzi. Daniel Brînzan și Christian Sălcianu . ce a avut de spus despre mân- care. În ultimul capitol veți regăsi o dovadă vie că tainele Scrip- turii sunt adevărate și ne îndeamnă frumos pe calea credinței. Ici-co- lo. Avem marea bucurie de a vă împărtăși experiența cunoașterii lui Dumnezeu. Iată de ce o nouă carte de credință! Pentru că e de-a pururi o fe- ricită osteneală să cauți mai mult în aflarea Celui ce știe toate lucrurile. sfințire. recunoaștem că lor li s-a dat mai mult har. când și de ce a coborât în apele Iordanului pentru botez. O introducere la Adevăr pentru viață 7 este o învățătură. căci aici este adevărul lui Dumnezeu. odihnă. deși gândim la fel. unde cuvintele din patristică sau din duhovnici contemporani s-au potrivit prea bine.

prefăcând-o în… hârtie igienică. i-a cerut Maiestății Sale ajutorul pentru a tipări Biblia. Nicolae Ceaușescu. Stați tare și bărbătește. patriarhul României a refuzat un automobil Rolls-Royce. turcii săvârșeau o execuție. (Mihai Eminescu) În anii ’60. La polul opus. Biblia a fost eliberată și ea. Ca la răstignirea lui Iisus. condamnații fuseseră purtați din temniță pe străzile aglomerate.. toate avuțiile și orice am avut am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele. strângând o mulțime de spectatori. președintele de atunci al României. topea hârtia a mii de Sfinte Scripturi. poate stă cuminte undeva în raft. ascunsă sub un strat fin de praf. După Revoluție. Astăzi. straniu. în anii ’80.. cunoscând o mare victorie și fiind răspândită în toată țara. Aventura descoperirii ei a ajuns acum în casa ta! Constantin Brâncoveanu – un nume pe o Biblie În duminica din 15 august 1714. În schimb.8 Adevăr pentru viață SFÂNTA SCRIPTURĂ DIN CASA TA Biografia Fiului lui Dumnezeu este cartea după care se crește omenirea. pe malul Mării Marmara. Acum li se pusese în față viața. Priviți la Hristos…”1 . Răspunsul celui mai mare dintre ei are forță până în ziua de azi: „Iată. cu prețul lepădării legii creștine. cadou de la regina Marii Britanii. dragii mei! Să nu băgați seamă de moarte.

Coresi. unde avea libertatea și îndemnul primarului de a tipări în limba română. Una dintre primele sale lucrări fusese un act de zidire a neamului prin apariția Bibliei Cantacuzino. în 1688. La nouă ani de zile de la Tetrae- vanghel a apărut și Psaltirea. adevărate Biblii-monument pentru țara noastră. a întregului neam românesc. publica la Brașov. patriarhul Teoctist slăvea traducerea de la 1688. în anul 1561. Astfel. Diaconul or- todox5 Coresi a tipărit Tetraevanghelul (Cele patru evanghelii). tradiția orală era completată prin scrieri de mână. surprindem starea și dorința românilor după credința strămoșească dintru începuturi. unde slavona era la putere. cuvântul scris adeverea cuvântul vorbit. […] începutu-se-au a se scrie aceste sfente Psaltiri.2 Trei sute de ani mai târziu. creștinismul a pătruns și în România prin străini binevestitori ai lui Hristos care au trecut ho- tarele neamului nostru4. într-un frumos model de învățătură. a Bisericii și culturii naționale. Această practică se trăgea de pe vremea apostolilor. n-avămu. Sfânta Scriptură din casa ta 9 Așa și-a sfârșit viața Constantin Brâncoveanu și a încheiat dom- nia începută cu 25 de ani mai înainte. numai noi. ctitoria era considerată „punctul culminant al tuturor strădaniilor și ostenelilor unui lung șir de ierarhi și clerici luminați și de mari cărturari însuflețiți de nobilele idealuri ale slujirii limbii strămoșești. La început. numele lui Brâncoveanu fiind însemnat la mare cinste pe prima pagină. cu ex- plicația: „Ca să te încredințezi despre temeinicia învățăturii pe care ai primit-o” (Luca 1. tipograf dâmbo- vițean de origine. Merită să trecem în revistă cele mai importante versiuni ale Scripturii.”3 Se încheia o epocă și se des- chideau noi orizonturi. După multe veacuri. românii. 4). cuvântul lui Dumnezeu a fost vestit prin viu grai.” . Sfântul evanghelist Luca și-a trimis evanghelia preaputernicului Teofil. cu de- dicația: „Să fie popilor rumâneşti să înţeleagă să înveţe rumânii cine-s creştinii. Ulterior.” A avea Scriptura pe limba poporului era încă un vis pentru Țara Românească. Cunoscută și sub numele de Biblia de la București. cu explicația: „Deacă vădzui că mai toate limbile au cuventul lui Dumnezeu în limba lor. Biblii spre zidirea limbii române Așa cum a făcut-o în întreaga lume.

de aceea Micu scria în ea că Biblia dintâi „mai pre multe locuri neplăcută urechilor auzitorilor iaste și foarte cu anevoe de înțeles. a Vlădicăi din Bălgrad”6. în timp ce ortodocșii au considerat-o „stricăcioasă”. cea a lui Dumitru Cornilescu. apărea un volum masiv.10 Adevăr pentru viață Prima traducere completă a Noului Testament în limba română s-a realizat în Ardeal. Biblia sa din 1911 a cunoscut o largă difuzare printre protestanții din România. și ortodoxul. pe care istoricul Nicolae Iorga îl recunoaște ca „vlădică de lege calvină”. cele mai mari edituri biblice la nivel global. și baptistul. pe care să o poată citi și catolicul. care lucru cu mare pagubă sufletească era neamului și Bisericii Românilor. transconfesională. la porunca și pe cheltuiala lui Gheorghe Rákóczi. O a doua ediție completă a Bibliei a apărut din nou în Transil- vania. alte Biblii Au urmat apoi și alte Scripturi tipărite la îndemnul unor fețe bi- sericești și nu numai. acestea sponsorizau publicarea Sfintei Scripturi în limba poporului. De un astfel de sprijin din partea SBB a beneficiat traducerea Nit- zulescu. Coordonatorul lucrării era preotul greco-catolic Samuil Micu (Klein). Între timp apăruseră Societatea Biblică Britanică (SBB) sau Societatea Biblică Americană. cu scoarțe de lemn îmbrăcate în piele – Biblia de la București. în- tr-un secol. ba pre altele locuri tocma fără de înțeles iaste. Nicolae Nitzulescu a fost profesor la Seminarul Central din București și la Facultatea de Teologie Ortodo- xă. aceste cărți s-au împuținat. sub numele de Biblia de la Blaj (1795). în 1648. Fără a aparține unei confesiuni anume. După alte patru decenii. A fost tipărită de mitropolitul ortodox Simion Ștefan. tot Iorga scrie că „se vede că nu-i speria prea mult erezia bine răsplăti- toare. Din păcate. Ideea era aceea de a avea o Biblie națională. în orice țară.” Alți preoți. Limba română era în continue prefaceri. la Bălgrad (Alba Iulia). Aproape patru decenii. Despre călugării care i-au ajutat. Ea a fost evaluată de marele critic literar George Călinescu drept o lucrare „fundamentală pentru noi ca și Biblia germană a lui Martin Luther”7. încât și pentru preoți erau o raritate. Hirotonit ierodiacon la Mănăstirea . De ajutorul SBB a beneficiat și următoarea versiune foarte popu- lară. și adventistul. Craiul Ardealului.

pentru trecerea prin îngăduirea te neprihănirea Lui. Sponsorizat la început de un bancher evreu. pentru ca să pentru ca. ca să-Şi ara- lui. stânga) și Cornilescu (1924. Deși neaccepta- tă în Biserica Ortodoxă. Posedă o suplețe și fluență care le lipsește cu desăvârșire celorlalte. în vremea mai ’nainte.” După Nitzulescu și Cornilescu. diferită chiar și de ver- siunea Sfântului Sinod din 1914. Dumnezeu L-a rânduit mai privire ispăsitor prin credința în al dinainte să fie. a făcut eforturi încă din 1918 pentru o nouă traducere. Secretarul SBB pentru Europa de Sud-Est cita într-o scrisoare un extras din jurnalul bucureștean Dacia: „Noul Testament al lui Cornilescu este cu mult superior oricărei traduceri an- terioare în limba română. şi totuşi să socoteas- că neprihănit pe cel ce crede în Isus. prin cumpărarea care este în Christos răscumpărarea care este în Hristos Iisus.” să fie neprihănit. Galaction a izbutit să-și vadă Noul Testament publicat în 1927 și. Spre arătarea dreptății îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. la momentul publicării ei. hăniţi. în vremea de acum. Date fiind însă prefacerile rapide ale limbii din societate și închistarea Scripturii în limbajul bisericesc. lui în timpul de acum. Şi sunt socotiţi nepri- prin dăruire cu al lui dar prin răs. O comparație a textului din Ro- mani 3. versiunea lui a fost recenzată în revistele bi- sericești. să-Şi fie el drept și îndreptățind pe cel din arate neprihănirea Lui în aşa fel încât credință în Iisus. 22-26 între versiunile Nitzulescu (1911. a publicat Biblia în . acesta avea relații bune cu patriarhul Miron Cristea și cu prințesa Ralu Callimachi și a publicat Biblia în 1921. Pe care Dumnezeu ’l a pus la Isus. o jertfă de ispăşire. Pentru că „… nu este nicio deosebire. Îndreptățiți fiind ei lui Dumnezeu. Pe El. Sfânta Scriptură din casa ta 11 Dobrovăț. prin credinţa în sângele său sînge. ajutat de preotul și traducătorul Vasile Radu. prin harul Său. textul era adesea dificil pentru omul de rând. și preotul Gala Galaction. făcută după standardele SBB în 1924. dreapta) va da câștig de celei mai recente: „… nu este deosibire. a fost foarte apreciată de public. O nouă ediție. Căci toți păcătuiră și au lipsă de mărirea toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. căci trecuse cu lui Dumnezeu a păcatelor săvîrșite vederea păcatele dinainte. fără plată. fiecare versiune a Bibliei marca atingerea unui hotar istoric. spre arătare a dreptății Lui.”8 Desigur.

societățile biblice internaționale au susținut deopotrivă versiunea lui Cornilescu. iar azi apar lucrări cu pretenția de atotcuprindere: Biblia vânzărilor. În patrimoniul BOR s-a adăugat versiunea lui Bartolomeu Anania. Care Biblie e cea „adevărată”? Pe piață există multe cărți care vor să fie un fel de „Biblie”. ci să ia tot ce e mai frumos din fiecare. dar este o singură Biblie. Marile biserici ale lumii au propria Biblie. iar în lumea protes- tantă se bucură de succes o nouă traducere (NTR). În schimb. tipografia Institutului Biblic și de Misiune al BOR publica versiunea lui Cornilescu. concurențe. protestanți. iar Biserica Catolică a lansat în 2013 prima traducere proprie12 a întregii Biblii în limba română. au traduceri proprii doar ortodocșii. atunci trebuie spus că sunt foarte multe traduceri și ediții ale Cărții. dar și versiunea sinodală. cuprindea Vechiul Testament în traducerea patriarhului Nicodim și Noul Testament în traducerea lui Gala Galaction și Vasile Radu. în 1987. La nivel internațional. însușită de majoritatea protestanților din România. mesajul ei a ajuns la toate popoarele prin traduceri. Dacă rămâ- nem însă la Sfânta Scriptură. Scrisă de profeți și de apostoli. United Bible Societies a publicat în 1968 și în 1975 câte 100 000 de exemplare din versiunea sinodală. În fața străduinței lor. cititorul de azi nu ar trebui să aleagă o singură traducere și să le respingă pe celelalte. Ca atare. Biblia vitami- nelor.11 În ultimii ani au apărut noi versiuni. finalizată înainte de a se fi îm- părțit creștinismul în ortodocși. Între acești traducători de Biblie din România au fost tensiuni. adică o versiune realizată de un traducător sau de un comitet de traducere care împărtășește viziunea și teologia bisericii respective. În România. Pentru comparație.12 Adevăr pentru viață 1938.10 Decenii întregi de comunism. din 1936. catolici. Pe vre- mea comunismului era la mare promovare Biblia hazlie. sau chiar alternativă la Scriptură … Biblia satanică. în limba engleză există peste 100 de versiuni contemporane. folosind diferite versiuni românești și străine.9 Fiecare dintre ei a căutat să traducă mai bine textul biblic. catolicii și martorii lui Iehova. Există și o versiune interconfesională a Noului Testament publicată de Societatea Biblică Interconfesională din România. cele mai populare Biblii . ea a fost o carte evreiască. Altă versiune sinodală.

Într-o versiune scrie „Iisus” și în alta „Isus” ori „Christos” și „Hristos” și destule altele: zi de odihnă/sabat. daţi-mi hârtie şi materiale de legătorie ca să pot tipări şi eu Biblia. îndreptare/neprihănire. desigur.”15 Ti- rajul finanțat de englezi a fost de 100 000 de Biblii. cerând în schimb altceva – hârtie pe care comuniștii nu i-o dădeau: „Maiestate. Sfânta Scriptură din casa ta 13 sunt cele ne-confesionale (în ediții publicate de societăți biblice) sau în traduceri ecumenice. Cu doar câteva decenii în urmă. dar sunt informat că sunteţi preşedinta Societăţii Biblice Britanice. iar cele catolice și ortodoxe au în plus cărțile necanonice. într-un gest politic pe care comuniștii au fost nevoiți să-l accepte. învățăturile principale sunt în esență aceleași. iar un exemplu excepțional în acest sens a fost dat de patriarhul Justinian Marina. Sunteţi foarte generoasă. cu 66 de cărți. Patriarhii români de dinaintea mea au editat fiecare câte o Biblie. Predicile lui Iisus. eventual și cu Psalmii.13 Unele versiuni sunt complete. Avacum/Habacuc. prețul era cu totul altul. nu un Rolls-Royce” Pentru un popor sugrumat de ateism. predanie/ datină. altele sunt doar Noul Testament. vă mulţumesc. Însă lucrurile acestea nu afectează mesajul central. patriarhul i-a mulțumit pentru gest. în locul maşinii. diferențe. nici de cele minoritare. Uneori diferă titlurile cărți- lor biblice sau numerotarea lor: Agheu/Hagai. 2 Împărați/4 Regi ori a versetelor lor. . fiind primit la Londra ca un șef de stat. Cititorul care compară diferite versiuni ar găsi. În anul 1966 a vizitat Anglia.14 Azi. din orice vreme și din orice loc – altfel creștinismul nostru nu ar mai fi unul apostolic. Vă rog. ajunse pe rafturile librăriilor de stat în primii ani ai epocii ceaușiste (1968). Cele Zece Porunci. în orice versiune. majoritatea traducerilor pot fi găsite gratuit online sau în apli- cații deosebit de accesibile pentru dispozitive electronice și mobile. nevoia de Biblii nu putea fi satisfăcută nici de biserica majoritară. Când regina Elisabeta a Marii Britanii i-a dăruit un au- tomobil Rolls-Royce. Eu am mai mult de 10 ani şi nu am izbutit să am o Biblie. „Vreau Biblia. Era nevoie de un ajutor extern din partea marilor societăți biblice. Se fă- ceau eforturi susținute pentru a hrăni spiritualitatea din România. care le poartă numele. Adevărul mântuitor al Scripturii poate fi găsit în orice versiune.

pentru al cărei adevăr Și-a dat viața. 17) sau pe farisei: „Oare n-ați citit că…” (Luca 6. 29). Amarnice feluri de a (dis)prețui Cuvântul lui Dumnezeu… Biblia pe care a avut-o Iisus Și Iisus a avut o Biblie. le rea- ducea aminte de Cuvântul scris.16 Deși nu există informații oficiale. a garantat17 un împrumut extern de 10 miliarde de dolari de la FMI și Banca Mondială doar cu celebrul manuscris Codex Aureus18. 25) sau saduchei. Biblia evreilor era ceea ce azi avem în cuprinsul Scripturii sub titlul de Vechiul Testament. ziare americane prestigioase publicau știrea că în România s-au găsit frânturi de versete biblice pe role de hâr- tie igienică. „Și iudeii se mirau. care nu cre- deau în înviere („vă rătăciți neștiind Scripturile”– Matei 22.14 Adevăr pentru viață La polul opus. Nicolae Ceaușescu dăduse o comandă de reciclare pentru mii de Biblii trimise în țară. 46.. 47). Cele mai dure afirmații ale lui Iisus față de atacurile asupra Cuvântului au vizat două direcții. că Scripturile. Scriptura a avut un rol foarte important. Iisus Hristos le-a explicat oamenilor Scripturile. În primul rând. după cum a spus-o chiar El. în anii ’80. În multe predici. 3). nepricepuților și zăbavnici cu inima ca să credeți toate câte au spus prorocii” – Luca 24. Mântuitorul a citat corect și complet Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4. scris?. marile fapte ale vieții Sale au fost prevăzute în paginile Bibliei19. 15). Iar viața. când l-a înfruntat pe Satana. 39). deși nu fusese niciodată la școlile rabinice. „acelea sunt care mărturisesc despre Mine” (Ioan 5.. adică Noul Testament.” (Marcu 11. jertfa și cuvintele Sale au con- stituit tema și baza restului Scripturii. oare. știind valoarea cărții sacre a crești- nismului. fie ei ucenici („o. Luca 4). care se făleau ca mari cunoscători ai . Pe vremea Lui. În viața lui Hristos. după cum i-a întrebat pe preoți în tem- plu: „Nu este. Chiar în pustia ispitirii. Nu o dată evangheliștii au afir- mat: „S-a întâmplat așa ca să se împlinească Scriptura…”20 Iisus știa prea bine Vechiul Testament încă de la 12 ani (Luca 2. dar le interpretau greșit. Ultimilor. La Brăila și Bistrița. Iar pe de altă parte. El a mustrat puternic necredința oamenilor în Bi- blie. sub pretextul că „nu mai e nevoie de Biblii. zicând: „Cum știe Acesta carte fără să fi învățat?” (Ioan 7. despre același dictator presa românească a scris că. iar libertatea religiei este mai mare în România decât în aproape orice țară”. celor ce citeau Scripturile.

ci „A fost Cuvântul Domnului către mine” sau „Așa zice Domnul”. căci nu ei sunt efectiv autorii Scripturii. le-a zis de-a dreptul. ci doar scribii lui Dumnezeu. De când Hristos a rostit aceste cuvinte. greacă). De mii de ori autorii și-au recunoscut lipsa de originalitate. Fiul lui Dumnezeu a susținut cu fermitate adevărul că „Scriptura nu poate fi desființată” (Ioan 10:35). și totuși în unitate. 12. ci „oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit. Iisus a cunoscut Biblia. comandantul Iosua. Cărțile pe care aceștia le-au semnat. 35). iar semnătura Sa a fost: „Cerul și pământul vor trece. filosoful Solomon. pescarul Petru. și anume că „baza cultului ortodox este Sfânta Scriptură”. Cum a ajuns Biblia până la noi Începând cu vremea lui Moise (circa 1500 î. 2). dar cuvintele Mele nu vor trece” (Ma- tei 24. Tradiția recunoaște că Scriptura este forma definitivă.). 21). timp de un mileniu și jumătate autorii au scris pe trei continente: Asia (Orientul Mijlociu). conținutul infailibil al revelației. .”22 În acest sens. doctorul Luca. Adevăratul Autor al Bibliei este Sfântul Dumnezeu. Sfânta Scriptură din casa ta 15 Cuvântului divin. preotul profesor doctor Ion Bria a scris că „Duhul Sfânt nu mai adaugă nimic la conținutul Evangheliei. aramaică. Africa (Egipt). vezi și vers. Autorii proveneau din medii di- verse și aveau îndeletniciri variate. ajungând să-i cunoaștem ca profetul Ieremia. O tradiție care este contrară Sfintelor Scripturi nu este o tradiție ortodoxă. Europa (Grecia. Italia). de aceea știm aceste scrieri sub numele de „Sfintele Scripturi” (Romani 1. deși azi le poartă numele (de exemplu „Plângerile lui Ieremia” sau „Apocalipsa Sfântului Ioan Teo- logul”) nu au fost scrise „prin voia omului”. purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (2 Petru 1. spre deosebire de unii urmași ai Lui de azi. care abia o deschid. a rămas valabil în crești- nism ceva ce se spune și în România de astăzi. țăranul Amos. spunând că nu ei erau izvoditorii acelor cuvinte. Textul a fost scris în trei limbi (ebraică. vameșul Matei. înfierându-le fățărnicia: „Astfel desființați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri ați dat-o” (Marcu 7. teologul Pavel etc. 8).21 Despre această carte venerată de străbu- nii părinți ai Bisericii. împăratul David.Hr. Atât de diverși.

ani. din vor încerca puterile cu profeții co. 13). sfaturi. proză. în palate (Solomon. Deschi- zând-o. citate în scrierile Sfinților Părinți. în libertate (Luca.Dacă prin anii 300 s-ar fi pierdut male. Iar idealul di- vin pentru noi a fost prezentat în cea mai frumoasă viață – a lui Iisus. Paginile ei sunt pline de întrebări. din care azi sunt păstrate fragmente. Prin comparație.16 Adevăr pentru viață Apostolul Pavel recomanda „Scriptura insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3. Copiii vor găsi istorisiri cu împărați. leac trupului. istorii. 16). Oamenii mari își sau distrus Noul Testament. și se bucura că epistolele lui nu au fost primite „ca pe un cuvânt al oamenilor. versuri. Autorii au scris în timpuri. ne lăsăm cuceriți de adevăruri precum „dragostea nu va pieri niciodată”. locuri și împrejurări foarte variate: fu- gari în pustie (David. Dintre toate scrierile lumii. Apostolul Petru punea semnul egal între scrierile Vechiului Testament și scrierile apostolu- lui Pavel (2 Petru 3. Trei mari puncte de reper 1. Manuscrise demne de încredere23 Noul Testament a circulat în formă de suluri de piele și papiru- suri. uriași. Ioan). care fuseseră înţeles” (2 Petru 3. ca pe un cu- vânt al lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2. închiși în temnițe (Pavel. doar în Scripturi găsim viața lui Hristos – Adevărul pentru viața noastră. scrisori etc. răspunsuri. Iată de ce majoritatea creștinilor con- sideră că Biblia este autoritatea supremă. minuni. oare despre ce este Biblia? În paginile Scripturii găsim ca un fir roșu planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru omenire (vezi capitolul următor). În prezent avem circa 24 000 de părți. prin care se leagă o relație vie cu Mântuitorul. Moise). 16). copiate manual. Daniel). prințese. Matei). Despre Biblie – pe scurt Pentru că am tot vorbit despre Biblie. 16).totalul de 7 958 de versete s-ar fi dificate sau cu alte „lucruri grele de putut recupera 7 950. mângâiere sufletului. În trei cuvinte putem spune că Scrip- tura este hrană minții. ci aşa precum este într-adevăr. legi. Iliada (Homer) se regăsește .

Așadar. suportul și cerneala folosite aveau o „garanție” până la aproape 1 000 de ani. pe care a făcut-o David. Adică un cuvânt. unul dintre cei mai mari experți și președinte al Școlii Britanice de Arheologie. După ce spune că David a comis adulter și crimă. un singur cuvânt de trei litere ridica unele întrebări cu privire la copiere. 27). Herodot. în ce privește învățăturile principale. Aristo- tel și alți filosofi greci. iar operele lui Platon sau Herodot au su- praviețuit în mai puțin de 20 de copii. În ce privește operele lui Platon. Sfânta Scriptură din casa ta 17 doar în 643 de exemplare. De asemenea. Tacitus.5% din textul Noului Testament ridică unele întrebări cu privire la acuratețea transmiterii. Platon. Biblia nu ascunde acest lucru. Ioan Botezătorul (a cărui cre- dință se clatină la un moment dat) sau ucenicii Domnului Iisus (care . perioada este între 1 000 și 1 600 de ani sau mai mult. a fost rea înaintea Domnului” (2 Regi 11. Doar 0. Deși nu există niciun original al Bibliei. da- torită unor tehnici speciale de copiere. alături de alte 65 de capitole fără probleme! Devine evident faptul că trei litere nu puteau modifica în mod semnificativ sensul general al mesajului întregii cărți! 2. Scriptura nu trece cu vederea păcatele oame- nilor importanți din poporul ales al lui Dumnezeu (oricât de neplăcut ne-ar fi la citit). Un singur cuvânt dintre alte 166 de cuvinte clare ale aceluiași capitol. spre deosebire de Iliada. Cazuri asemănătoare sunt Ilie (care dă dovadă de lașitate). raporta despre exemplarele copiate ale cărții prorocului Isaia că după 1 000 de ani în care s-au efectuat nenumărate copii. Onestitatea Bibliei Merită remarcată Biblia și pentru o trăsătură excepțională a ei – respectul față de adevăr. într-un singur capitol. Avraam este numit părintele credincioșilor. unde 5% din cuvinte sunt îndoielnice. Sir Fre- deric Kenyon. nici măcar una singură nu este pusă sub semnul întrebării. putem avea încredere în metoda de copiere a manuscriselor. timpul scurs între perioada când s-a scris Noul Testament și cele mai timpurii copii de mână este de circa 100-125 de ani. din care unele se respectă până astăzi. Mai important. Același lucru e valabil și în dreptul Vechiului Testament. Biblia arată că „fapta aceasta. dar când Avraam minte.

care au influențat covârșitor mersul lumii noastre. Dacă am lua numai cartea prorocului Isaia. însumând peste 6 miliarde de exemplare. dar in- credibile. Evenimentele s-au petrecut întocmai. Blaise Pascal. profeția din Daniel 2 este cât se poate de clară când o comparăm cu derularea imperiilor lumii și starea actuală a Uniunii Europene.25 Pentru și împotriva Bibliei Minți sclipitoare. au apreciat Biblia: Nicolaus Copernic. Robert Boyle. cu scopul de a vedea nevoia omului după ajutorul lui Dumnezeu. astfel că până în zilele noastre este cea mai răspândită și cea mai tradusă carte de pe glob. 1) și porunca acestuia în favoarea evreilor și a templului (44. Louis Pasteur.18 Adevăr pentru viață se leapădă de Mântuitorul). adică prevăd locuri. a spus: „S-a îm- plinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 1. 17. Cirus (45. existența poporului hitiților.19). când a început să predice. zeci sau sute de ani mai târziu. în peste 2 000 de limbi și dialecte. 25-27). 6).). distrugerea Ieriho- nului etc. 28). 15).24 Însă ceea ce uimește și mai mult cititorul este faptul că unele fragmente au un caracter profetic. Scriptura ara- tă clar eșecurile eroilor ei. Însă în secolul trecut. Galileo Galilei. În ceea ce privește viitorul omenirii. instrumentele arheologilor au scos la iveală dovezi care confirmă adevărul istoric al Bibliei (existența cetăților Sodoma și Gomora. Tot în cartea lui Daniel apar și alte profeții prin care așteptătorii adevărați au știut când să proclame îm- plinirea vremii în ceea ce privește nașterea și arătarea lui Iisus (Daniel 9. De fapt. 3. el vorbește despre cucerirea lui Iuda de către Babilon (Isaia 39. evenimente și chiar numele unor oameni din viitorul profetului. unii cititori au fost de părere că Biblia nu este decât o colecție de legende bune pentru cultura generală. Tiparul inventat de Gutenberg a avut ca primă comandă majoră Bi- blia. Iisus Însuși. Împlinirea Scripturii De-a lungul timpului.26 . Isaac Newton. despre numele conducătorului medo-persanilor. despre căderea Babilonului sub mezi (13. Johan- nes Kepler. Dacă în istoriile egiptene nu se găsesc rapoarte ale înfrângerilor suferite de faraoni în bătălii.

indiferent că vorbim de literatură. pictură ori sculptură. Secole de-a rândul. De aceea. în timp ce Revoluția Franceză promova drepturile omului. în anumite țări europene. națiuni și civilizații oriunde a fost prețuită. Dar cea mai importantă schimbare pe care Biblia o poate face este schimbarea vieții cititorilor ei. ea a rămas în picioa- re. Biblia schimbă vieți Biblia a produs uriașe schimbări în lume. În special biserica majoritară. dar nesocotirea ei continuă mai mult ca oricând. sunt inspirate din scene biblice. Poate de aceea. Influența Scriptu- rilor nu a fost întotdeauna directă. Biblia a fost disprețuită. Biblia ne va face mai amabili și mai curați. batjocorită de atei. Biblia a fost nu doar cea mai iubită. Ca exemple putem aminti limitarea și în final abolirea sclaviei. descurajarea lasă loc încrederii.27 Nu doar păgânii au ars Biblia. vorbim de fapt cu Dumnezeu. familii. distrugând prin foc atât cărțile. un statut al femeii tot mai aproape de cel al bărbatului. moartea nu mai este privită cu disperare. iar istoria reține momente nefaste când s-a încercat distrugerea definitivă a ei sau doar a unor părți din ea. s-a opus față de libera circulație a Scripturii. boala face pasul înapoi. Bibliile au fost arse în piețele publice. iar astăzi sunt mai multe Biblii în lume decât oricând. În România. Sfânta Scriptură din casa ta 19 Această popularitate a Bibliei și susținerea că este Cuvântul lui Dumnezeu nu puteau să nu nască opoziție. Cele mai mari opere de artă din lumea veche și nouă. viciile sunt abandonate mai ușor. ci și creștinii. În schimb. a avea o Biblie sau citirea ei nu ne sunt oprite. dar efectele s-au văzut întotdeauna pe termen lung. Cel care citește Scriptura vede altfel lu- crurile: viața capătă sens. ci și cea mai urâtă și disprețuită carte. pentru că atunci când o citim. la un nivel mult mai complex. A transformat indivizi. perfid și subtil. cât și pe unii dintre cei ce le-au publicat sau pe cei ce le aveau și le distribuiau. interzisă de comuniști.28 Mai târziu. Galaction aver- tiza: „Dacă îngerii Domnului ar voi să facă printre noi un control de sărbători şi să cerceteze – pentru informarea noastră – câţi români şti- . muzică. neglijarea Scripturii este ca respingerea unui leac atunci când ar fi mai mare nevoia de el. Distrusă de păgâni și creștini. dar și mai in- teligenți. influen- ța asupra codurilor de legi europene și americane și dezvoltarea educa- ției.

nici nu i-a mustrat dându-le canoane. o fericire pentru cel ce o citește (Apocalipsa 1. Biblia nu are un blestem pentru cei care încep să o citească și nu reușesc să ajungă la sfârșit.20 Adevăr pentru viață utori de carte vor citi câteva pagini din Sfânta Evanghelie. cu cât este mai aproape de izvor. Pe când Iisus ne tâlcuia Scripturile Pe drumul de la Ierusalim spre Emaus. le-a tâlcuit lor. cel mai eficient studiu biblic pe care l-au avut în viața lor. Și se mirau ei: „Oare. ei au intrat în vorbă cu Străinul. nu le-a amintit învățăturile grăite pe când era cu ei. Iar Acesta nu i-a orbit cu lumina învierii. li s-a descoperit Iisus. este o carte vie. Ci le-a tălmăcit Scriptura scrisă pentru toți: „«O.” Cineva. Luca 24. Chiar dacă e la loc de cin- ste sau prăfuită pe un raft. l-a întrebat șoptit: „Care carte?” Iar Scott a răspuns ferm: „Există o singură carte care se poate numi Cartea: Biblia!” . 18). căci nu credeau în învi- erea Domnului. rezultatul ar înveseli adâncurile Iadului şi pe toţi cei ce sălăşluiesc în ele!”29 Așadar. 3). Cel mai mare respect față de ea este citirea și aplicarea ei. Pentru că El este Cu- vântul. și mai puțin prin zicerile sau scrierile oamenilor. din toate Scripturile cele despre El. asigură-te că ai în casă o Biblie. După cum apa este cu atât mai curată. Descurajați. la îndemână. Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru noi. indiferent cine au fost ei sau în ce epocă au trăit. Iisus S-a arătat unor ucenici. aflat la căpătâi.” A fost. De-abia după ce au înțeles Scriptura. dezamăgiți. probabil. unde-L găsim pe personajul ei principal: Iisus Hristos. dar și o binecuvântare. ia-o mai aproape. nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus prorocii! Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?» Şi începând de la Moise şi de la toţi prorocii. 45).32. când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24. marele scriitor englez Sir Walter Scott a spus: „Aduceți-mi cartea. în seara zilei învierii. Biblia nu este literă moartă. nu ardea în noi inima noastră. Pe patul de moarte. 25-27. ci are înscris pe ultima filă un blestem pentru cei ce scot sau adaugă cuvinte în ea (Apocalipsa 22. la fel Scriptura este mai hrănitoare și frumoasă când o cunoaștem direct de la Dumnezeu.

în anul 1906 a luat ființă Societatea de Salvare din București. din fericire. și îngerii lui. format din două trăsuri. gata pentru ajutor!”. Biblia aduce o lumină clară și pă- trunzătoare cu privire la soarta omului pe acest pământ. Echipajul. inspirat din Biblie. un vizitiu și sergenți de oraș. (Apocalipsa 12. Și se războiau și balaurul. la inițiativa parti- culară a doctorului Nicolae Minovici. 7-9) Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Sunt întrebări existențiale în fața cărora ar trebui să nu ridicăm din umeri. nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer […] aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el.1 Era primul serviciu public de ambulanţă din România și din zona Balcanilor. Este adevărul pentru viață! Un plan gândit de sus Sub deviza „Totdeauna și tuturor. Deși răspunsul rămâne o mare taină pentru atât de mulți oameni. Era și timpul: . era instruit de Minovici care. Istoria mântuirii neamului omenesc 21 ISTORIA MÂNTUIRII NEAMULUI OMENESC Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și n-a izbutit el. a înființat Școala Samariteană.

Și a zis tare: „Să fie lumină!” (Facerea 1. Atunci s-au auzit primele cuvinte pe pământ. Lumi îngerești. oamenii aveau nevoie de „mântuire”. pregătită de Dumnezeu pentru o viață ca-n povești. Am putea spune că sub aceeași deviză. fiecare cu câte o seară și o dimineață. Cel care ne-a împărțit isto- ria în două. Evenimentele acestei istorii a salvării nu sunt de milioane de ani. Dumnezeu a făcut un plan pentru salvarea fiecărui copil al Său. Iată preafrumoasa istorie a omenirii – istoria mântui- rii – descoperită pe paginile Sfintelor Scripturi. ca o zi” (2 Petru 3. iar lui Adam și Evei li s-a spus: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi. „atunci când stelele dimineții cântau laolaltă și toți îngerii lui Dumnezeu” Îl sărbătoreau pe Făcător (Iov 38. Dacă aceeași perioadă ar fi privită de la înălțimea ceru- lui. Să ne îndreptăm spre Biblie pentru a afla soarta omului și a pământului. și o mie de ani. 7). Omul a deschis ochii și a început să descopere lumea din jur. este ca o mie de ani. Omul devenea stăpâ- nul lumii supus fiind. ar putea fi redusă la aproape o săptămână.22 Adevăr pentru viață după ce avuseseră prima morgă din lume. un serviciu care a devenit apreciat la nivel european. 28). Pier- duți în întunericul păcatului. înainte de facerea omului Cândva. În șase zile. mâna divină l-a frământat din lut pe pri- mul om. Creatorului. „pământul era netocmit și gol” și „întuneric era deasupra adâncului”. pentru că „o singură zi. 8). nici nu se măsoară în ere geologice. căci Dum- nezeu a vorbit. În ziua a șasea. sau „răscumpărare”.3). Așa- . Toate erau nou-făcute. toate lucrurile au apărut din nimic la cuvântul Creatorului. făcut după chipul Său. la rândul lui. românii aveau Salvarea. şi stă- pâniţi peste […] tot pământul” (Facerea 1. Aceeași Carte ne spune însă că zidirea lumii a fost urmărită de spectatori încântați. după cronologiile evreiești și bizantine3. ci se derulează pe câteva milenii2. 2. Astăzi numărăm trecerea a peste 2 000 de ani după Iisus Hristos. cu mult timp înainte. punctând cele mai importante evenimente ale istoriei sacre din primele ei zile până astăzi. înaintea Domnului. în care totul era armonie și fericire. Așa începe istoria noastră şi aflăm despre prefacerea pământului dintr-un pustiu într-o grădină a Domnului.

cel ce înşală pe toată lumea. şarpele de demult. aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el” (Apocalipsa 12. răul este cât se poate de real. și îngerii lui. cu care a pornit un război în cer: „Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. 7-9). cu copite și coarne. De atunci. nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Istoria mântuirii neamului omenesc 23 dar. prefăcându-se în șarpe. vom găsi un personaj sinistru. cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el” (Psalmii 8. dar dintr-o gură de șarpe. după cum spune Psaltirea: „Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri. pentru a strica în om chipul lui Dumnezeu. Abia acum. ci un înger rău. care se cheamă Diavol şi Satana. necazurile şi durerea s-au înmulţit nespus. Este foarte important să înțelegem că pentru scriitorii Bibliei. acest înger a amă- git-o pe Eva să mănânce fructul oprit de porunca Domnului. s-au trezit izgoniți din Rai într-o lume în care aveau să fie înconjurați de spini şi pălămidă. Această frumoasă armonie s-a frânt atunci când un înger s-a fă- cut mai mic decât omul. Și n-a izbutit el. Şi a fost aruncat balaurul cel mare. alți îngeri. Pentru alții. Cine este acest „șarpe de demult”. până la moarte. care a vorbit în mijlocul Raiu- lui prin gura reptilei necuvântătoare? Dacă deschidem ultima carte a Bibliei. Față de acești îngeri. Acesta are acoliții săi. foarte puternic și șiret. Cel Rău nu este un personaj de ficțiune. Apocalipsa. 5). care se lasă deslușită din paginile sfinte: mai înainte ca primii oameni să aibă copii. Și se războiau și balaurul. „Şarpele de demult” Pentru unii oameni. Așa începe istoria păcatului. Până la urmă. El a tulburat liniștea Raiului cu vocea-i străină (vezi Facerea 3). Şi vraja şarpelui blestemat ne urmărește și azi. şi Adam i-a crezut minciunile. Cu grai omenesc. omul era doar cu puțin mai prejos. . tot răul e pus în cârca unui împielițat. „răul” este doar o noțiune abstractă. timp de mii de ani. pentru a-i umple viața cu suferință și robie. reprezentat în fel și chip. în întreg universul erau Sfânta Treime4 și îngerii făcuți mai îna- inte de pământeni. înfățișat ca un balaur (drakon în limba greacă). știind aceste lucruri.

por- nind de la cărțile marilor proroci Isaia (14) și Iezechiel (28). De aici. atât de încântător. Acest personaj era un crai. a ajuns până acolo că s-a „încuibat în el nelegiuirea”.24 Adevăr pentru viață pricepem tragedia omului. Răul pe pământ a venit deci printr-un în- ger rău. Părinții Bisericii5 au spus apăsat că păcatul luciferic a fost orgoliul. așa cum ar vedea-o pământenii. A ajuns să se creadă Dumnezeu. cum numai în preajma lui Dumnezeu puteai găsi.” Sfântul Vasile cel Mare spunea că Lucifer dorea să Îi ia locul lui Hristos. deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii”. cum a apărut? Căci știm că devenit victimă într-un conflict în. Prin poziția fruntașă. îngerească. îi biruise pe mulți și locuia pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu. fecior al dimineții”. căpătând până azi numele de Luceafăr (Lucifer). Dar acolo. între Dumnezeu și zeu. pe muntele adunării dumnezeilor. „cele văzute şi cele nevăzute” Diavol. într-o altă parte fost făcute după voia lui Dumne- a universului. avea jilț și altare. în mijlocul Raiului. s-au făcut „prin El şi pentru El” (Coloseni 1. alungat din cer. se lăuda heruvimul. căruia I se închinau toți. unde este descrisă căderea unor împărați din cele mai înalte culmi ale mă- ririi în mizeria întunericului. femeia a în cer. În ambele cărți se observă că acești regi pământești (din Tir și Babilon) au trăsături care dovedesc în spatele lor un personaj de natură cerească. Ur- marea era una fără întoarcere: „De aceea te-am aruncat la pământ. Acolo. asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”. și de aici i-a venit căderea. „Din pricina frumuseţii tale s-a în- gâmfat inima ta şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea”.toate din cer și de pe pământ au ceput „de demult”. „stea strălucitoare. O mare stea căzătoare Părinții Bisericii au învățat despre căderea acestui înger. Să urmărim de la începuturi istoria acestui înger. „Ridica-mă-voi în ceruri. Cititorul găsește aici un heruvim cu „pecetea desăvârşirii. Nu e de mirare că același . 16). El a fost asemănat cu cea mai strălucitoare stea.

17-19). Gândul sinuciderii îi părea a fi singura soluție în situația lui disperată. Un puști de 15 ani. Iar Iisus a recunoscut că Satana stăpânește pentru o vreme. Este atât de șiret. tatăl minciunii și ucigător de oa- meni (Apocalipsa 12. când l-a numit „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12. În felul acesta. 31). 9 și Ioan 8. Învățături din tragedii Era o zi călduroasă de septembrie. O săritură în cap l-a trimis direct în scaunul cu rotile. Dar în loc să fie ca Dumnezeu. ducându-și traiul cu osteneli și sudoare. înșelător al lumii. S-a închis în sine. Istoria mântuirii neamului omenesc 25 lucru i l-a spus și lui Adam și Evei: „Veți fi ca Dumnezeu” (Facerea 3. o gă- sim pe Eva care îl atrage pe soțul ei în cursă. omul devenea supus pă- mântului. a tras după el „a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ” (Apocalipsa 12. De față cu Iisus. Stăpânirea lui Satana a fost recunoscută în cer (Iov 1. Sata- na („Adversarul”). 2). era morocănos și se certa adesea cu cei de lângă el. Acest personaj real al universului este caracterizat de Scriptură astfel: Diavolul („Acuzatorul”). 6. O planetă sub domnia răului Dacă derulăm istoria înainte și revenim la episodul din Rai. Sfântul apostol Pavel îl numește „stăpânitorul puterii văzduhului” (Efe- seni 2. Dracul („Balaurul”/„Șarpele”). a găsit deplină intrare.7. 18). Satana i-a spus despre împărățiile lumii că „toată stăpânirea aceasta și strălucirea lor mi-au fost date mie” (Luca 4. el a căzut ca un fulger din cer (Luca 10. 5). Lucifer a devenit stă- pânitorul de drept al lumii noastre. prin păcatul omului. plin de viață. De acum. Iar predarea totală față de pământ avea să fie făcută prin moarte. încât ne face să credem că nu există – așa cum ar face-o un redutabil agent secret. . când omul urma să se întoarcă în țărâna din care a fost luat (Facerea 3. 2). Iar când Adam i-a luat partea soției sale. stătea pe marginea bazinului de la ștrandul din Roșio- rii de Vede. prin ’86. cedând și el în fața Diavolului. Aici. 44). 4). amăgirea lui este și mai periculoasă. 2. 6).

L-a descoperit pe Dumnezeu! Iar toate gândurile lui sumbre au dispărut. până la Potop Timpul s-a scurs repede. Singura speranță a omului – ProtoEvanghelia – era promisiunea unui urmaș născut din femeie. ar alege deliberat să treacă prin aceeași experiență traumatizantă. înțelegând același adevăr. Aurel Burcea este și astăzi în scaunul cu rotile. ceva s-a întâmplat. și anume că „plata păcatului este moartea” (Romani 6. Speranța și optimismul au pus stăpânire pe viața lui. 12). Se oferă celorlalți și îi ajută. Viața pe pământ. Printre rânduri înțelegem că atunci au fost omorâte niște animale nevinovate. 15). ucis fiind de om. Dar este un alt om.26 Adevăr pentru viață Dar. Aceasta este una dintre primele lecții pe care Dumnezeu le-a predat omului. „De ce?” îl întreabă toți. mai ales pe cei care se află într-o situație ca a lui. Adam și Eva trebuie să fi înțeles lecția despre Mielul care.29). spune că dacă ar putea da timpul înapoi și s-ar întoarce în ziua fatidică din toamna lui 1986. Creatorul vieții le-a făcut „îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat” (Facerea 3. după ce Adam și Eva s-au răzvrătit. 20). Iar din 2010 este membru fondator și vicepreședinte al Asociației „Ridică-te și umblă”. Are o mulțime de prieteni și telefonul îi sună adesea. 23) şi că „moartea a trecut la toţi oamenii” (5. primii copii ai omului au adus jertfe. Din anul 2003. Adesea. urma să ridice păcatul lumii (Ioan 1. un ONG care ajută persoanele cu dizabilități. iar în câteva generații lumea era „în floare”: nepoții lui Adam și-au zidit primul oraș-cetate și apoi au . care va zdrobi capul șarpelui (Facerea 3. Puțini oameni ajung să înțeleagă rostul suferinței. dar fără El. Dar până atunci mai trebuiau îndurate multe suferințe. Primii noștri părinți vor fi trăit emoția înveșmântării în pielea unui animal mort. La rândul lor. scrie o revistă pentru persoanele cu handicap.6 Iar răs- punsul lui este invariabil: „Așa L-am cunoscut pe Dumnezeu!” Mai bine în scaunul cu rotile și cu Dumnezeu decât pe propriile picioare. în 1992. Citim în Scriptură ce a făcut Dumnezeu pentru om. după Revoluție.

semn că pământul nu mai rodea ca la început. unul dintre ei. de la om până la dobitoc şi până la târâtoare şi până la păsările cerului. dar omul se afunda mereu în păcate și mai grele.21. 19. pentru toate faptele nelegiuirii şi toate „cuvintele de ocară” rostite împotriva Domnului (Iuda. Dar și mai multă suferință a venit în lume prin apariția frigului și a schimbărilor climatice (Facerea 8. 5). care stăpânea deja toată lumea. Pe vremea aceea. din care oamenii să se răspândească iarăși pe fața pă- mântului. cum îi numește Biblia. Noe. 1-9). De atunci avem popoare și limbi diferite. 22). Judecata a venit pe vremea strănepotului său.22). Dumnezeu a ales o singură familie credincioasă (Noe și ai lui). 23). încât. au apărut și primii bărbați cu mai multe neveste. Civilizația a progresat în ceea ce privește înmulțirea populației. S-au inventat uneltele de fier și aramă. toate s-au stins de pe pământ. dar tot în moar- te sfârșeau. a avertizat despre o „judecată îm- potriva tuturor”. când omul a vrut să ajungă prin propriile puteri la cer (Facerea 11. oameni răzvrătiți împotriva Domnului (Facerea 4. a fost luat la cer. a invențiilor și descoperirilor. un viitor și o nădejde. Dacă mai înainte fuseseră generații de uriași. Istoria mântuirii neamului omenesc 27 apărut industria și cultura muzicală. fără să vadă moartea. Dumnezeu le-a încurcat limba. versetele 14 și 15). Și ei au simțit imediat gheara necruțătoare a păcatului (Fa- cerea 9. spunea Scriptura. ci trebuia muncit tot mai din greu. Mai departe. Ca dovadă că Dumnezeu avea alte planuri. oamenii trăiau cam 900 de ani. şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie” (Facerea 6. Această dovadă covârșitoare despre pedeapsa lui Dumnezeu a limitat influența Diavolului. acum urmașii lor decădeau tot mai mult. Tot atunci. astfel că oamenii au ajuns în- vrăjbiți. Înainte de a părăsi lumea aceasta. când omeni- rea ajunsese atât de coruptă. Dumnezeu a avertizat că va trimite un potop de ape și așa a și făcut: „S-a stins toată fiinţa care se afla pe faţa a tot pământul. „toate cugetele și dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele” (Facerea 6. Enoh7. 20-25). cu vârste de secole și mari fapte de vitejie. Răsunător este evenimentul de la Turnul Babel. .

Unul dintre ei avea o neputință fizică . le-a arătat planul de salvare în amănunt. Iosua. pe cea a lui Avraam. Aşa deveneau un popor model între neamurile lumii. I s-a promis că prin el aveau să fie bine- cuvântate toate popoarele pământului (Facerea 12. astfel că eroii lui Dumnezeu au fost numiți întâi „judecători”. acestea arătau spre acel Miel despre care s-a spus că ridică păcatul lumii. în simbol și în credință. slujbe religioase și alte obiceiuri spirituale. dându-le odihnă prin izbăvirea din robie. apoi „împărați” și. a devenit cel mai puternic om din Egipt. în final. De aceea să urmărim mai departe istoria acestora. Paștele). țap sau vacă le acoperă păcatul (Evrei 10. numiţi judecători. Marea luptă dintre bine și rău a con- tinuat în generațiile următoare. Tot prin el. Pe vremea când evreii încercau să înstăpânească efectiv aceste zone. Dar mai ales. Dumnezeu să aleagă o nouă familie. Dacă la prima vedere oamenii aduceau jertfe crezând că sângele acelui miel. dar. după moartea sa. Tot ceea ce avea loc la sanctuarul8 evreiesc însemna de fapt o ilustrare a planului de mântuire făcut de Dumnezeu. Judecători și împărați Teritoriul cucerit în campanii-fulger de Iosua nu era mai mare decât două-trei județe ale României de astăzi. Iosif. ei au ajuns robi egiptenilor sute de ani. 15). De la evrei creștinii au preluat multe lucruri: Locul Sfânt al tem- plului (împărţirea în naos şi altar). Mare izbăvitor. s-au ridicat nişte lideri regionali. iar dintre urmașii lor avea să vină Mesia. din el. strănepotul lui. Isaac. Dumnezeu le-a dat porunci pentru o dreaptă viețuire şi organizare administrati- vă. avea să iasă patriarhul Iacov. „proroci”. 13). un timp sfânt (ziua de odihnă. Evreii apar în Biblie începând cu Avraam Evreul (Facerea 14. cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Din fiul său.4). Moise a condus ieșirea lor din robie. a condus poporul în țara făgăduită. prin închi- narea de la sanctuar.28 Adevăr pentru viață Avraam – părintele tuturor credincioșilor Era timpul ca în babilonia apărută. urmașul lui Moise.

care avea să zdrobească șarpele. prorocii. Biblia spune că. Regatul de Nord și Regatul de Sud. Biblia consemnează chiar prezența unui trib homosexual ( Judecătorii 19–21). El era sămânța femeii. Primul astfel de conducător a fost Saul. Ca şi până atunci. dar majoritatea a decă- zut. David (care dobora leul şi ursul cu mâinile goale. Ca să-și împlinească planul. „poporul continua încă să se strice” (2 Paralipomena 27. pe atunci. 15). fiul lui Ieseu. până la pruncul Iisus. care și-a luat 1 000 de soții și țiitoare dintre cele mai frumoase crăiese ale lumii. O minoritate dintre evrei se închina la Sanctuarul din Ierusalim. ci au adus învrăjbire şi păcat. Curând.9 Chiar dacă unii împărați au făcut reforme. fiul lui David. În sfârşit. altul era fiul unei prostituate (Iefta). dar Diavolul l-a amăgit şi pe el. puternicul Samson avea slăbiciune la femei. considerat până azi cel mai înțelept om. Prorocii – glasul lui Dumnezeu În acest context. Din trupul lui Ieseu adormit crește un ar- bore în frunzele căruia sunt înfășurați regii lui Israel (și proroci). Al doilea a fost ginerele acestuia. alegând să slujească zeităţilor și idolilor dintre vecini. învingătorul uriașului Goliat). Astfel se repeta împărțeala între urmașii lui Set și cei ai lui Cain. 2). Așezați pe lângă preoți și împărați. Era momentul unei noi intervenții divine. . Iar al treilea a fost cel mai bogat și faimos împărat. Dar Satana îi amăgea din ce în ce mai mult. Istoria mântuirii neamului omenesc 29 (Ehud). arborele poate fi văzut pe pereții vesti- telor mănăstiri din Bucovina. Prezentând cartea neamului lui Iisus. Creatorul a adus în scenă alți luptători sfinți: oamenii lui Dumnezeu. cel mai impunător om din țară. sfântul proroc Samuel a condus alegerea primului împărat. Solomon a zidit templul. Această parte a istoriei poporului ales este o temă cunoscută în arta ortodoxă ca Arborele lui Ieseu. împărăția lui Israel s-a destrămat în două regate. Diavolul și îngerii săi nu au fost spectatori. Dumnezeu se folosea chiar și de lipsurile acestor voievozi și ajuta poporul în timpul vieții lor. aurul şi argintul aveau preţul unor pietre de rând (2 Paralipomena 1. statul evreu și-a extins granițele și a fost recunoscut ca pu- tere militară și politică în regiune. Pe vremea lui.

Urma să se întâmple ceva și mai tragic: moartea Fiului lui Dumnezeu. După întoarcerea din robie. în scrierile lui poporul lui Dumnezeu fiind călăuzit și apărat de unii dintre cei mai mari îngeri. demonii L-au re- cunoscut. Mai mult decât alții. 24) portat prea mulți ani prezența în- trupată a Creatorului ei. Împlinirea vremii: „S-a isprăvit!” La împlinirea vremii. prin vise și ve- denii. . Era mo- mentul în care avea să cadă cortina peste toate calomniile și minciunile Diavolului. mâna dreaptă a împăratului în Imperiul Babilo- nian. 31). Iisuse Nazarinene? Ai Iisus. devenind pentru decenii întregi robii unor popoare păgâ- ne. 4). Pretinzând că lumea După mii de ani. Daniel a primit schițe ale istoriei din vremea lui. Cu toate rugămințile și pildele pe care prorocii le puneau înain- tea oamenilor. Hristos făcea tot mai multe miracole. Mihail și Gavril. Dumnezeu le-a mai vorbit o vreme prin unii proroci. El a descoperit că în spatele autori- tăților imperiale din vremea sa lucrau puterile angelice. cerându-le oamenilor pregătirea pentru venirea Domnului. Până la urmă. și apoi în cel Medo-Persan. timp de 400 de ani. Satana a venit marii lupte. nu au reușit să convingă poporul să asculte de Dumne- zeu. Prin satele și orașele Palestinei. Următoarea strigare a fost cea a lui Ioan Botezătorul în Noul Tes- tament. evreii au fost cuceriți. Ca într-o nouă bătălie a îi aparținea deja.30 Adevăr pentru viață ei puteau să vorbească în mod direct cu Dumnezeu. până la sfârșitul timpului. învățându-i pe oameni despre cât de bun este Dumnezeu. După cum spunea Iisus: „Acum este judecata acestei lumi. Cerul a tăcut. ca pedeapsă pentru călcarea legii divine. după care.” (Marcu 1. acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară” (Ioan 12. venit ca să ne pierzi? Te ştim cine Omenirea păcătoasă nu a su. ori pe Daniel. unul L-a întrebat direct: personal să Îl confrunte pe tânărul „Ce ai cu noi. fiecare încercând să influențeze alegerea omului. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume (Galateni 4. forțe bune și rele. Între aceștia îi amintim pe sfântul Ilie – primul care a înviat un om –.eşti.

Dacă până atunci Dumnezeu căutase să atragă la Sine întreaga lume prin seminția evrei- lor. Iisus le-a lăsat ucenicilor Săi un mesaj asemănător cu acela primit de Adam: înmulțiți-vă și umpleți pământul. în Regatul de Nord și Sud. ca un sim- bol că de atunci exista intrare liberă spre Altar. Doar că. creștinismul a repetat oarecum istoria evre- ilor de la Avraam până la Iisus. dar și din popor liber a ajuns prigonit de împărații păgâni ai lumii romane. că toate slujbele și jertfele de la templu s-au împlinit în El. Credința creștină avea aceeași valoare. popor agonisit de Dumnezeu” (1 Petru 2. propovăduind ceea ce văzuseră și trăiseră. 1 Petru 1. a strigat „S-a isprăvit!” Catapeteasma templului s-a rupt în două. După cum a spus sfântul Petru. 1.2). prin botezul creștin. nașterea urmașilor avea să fie de sus. de acum avea să o facă prin „seminția aleasă” și „preoția împărăteas- că” a bisericii din toate neamurile. ca judecătorii lui Israel de odinioară. având puteri regionale. prin Asia Mică. Dintr-un mic popor a ajuns nenumă- rat. 8). în îndepărtata In- die sau până în Dobrogea noastră. de data aceasta. Apostolii au căutat să răspândească pe întreg pământul veștile: la Roma. că El este Mijlocitor între Dumnezeu și om. De-a lungul timpului. indiferent că era primită direct de la apostoli sau de la urmașii lor care nu îl văzuseră pe Iisus (2 Petru 1. au urmat împărații creștini. Astfel. Slujitor Altarului” (Evrei 8. Istoria mântuirii neamului omenesc 31 Venit ca fiu al Evei. 9). Episcopii s-au ridicat ca mari lideri. Când religia lui Hristos a prins gustul puterii lumești. creștinii erau noul „neam sfânt. Creștinismul în 2 000 de ani după Iisus Înainte să stea pe tronul din ceruri. ca ruperea împărăției iudai- ce de odinioară. Iisus Și-a dat viața pentru neamul omenesc. 1. Apoi a venit Marea Schismă: dezbinarea între Răsărit și Apus. . născut din femeie. Spunea sfântul apostol Pavel: „Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri. credincioșii s-au răspândit în toată lu- mea. de acum. Când a murit răstignit între cer și pământ.

legea că răul este legat de mine… Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?” (Romani 7. Dumnezeu caută și azi oameni care să stea de partea Lui. Oricine poate să se numere între cei aleși. Când copiii lui Avraam l-au ales ca tată pe Diavolul (Ioan 8. Acum este rândul nostru să dăm un vot pen- tru credința în Dumnezeu. l-a ales pe Avraam. oameni care rămân credincioși lui Dumnezeu. căutând pe cine să înghită” (1 Petru 4. De aceea. ci chiar la nivel personal. Nici Balaurul nu stă neputincios și nu are pace. unii se vor depărta de la credinţă. pământule şi mare. căci ştie că timpul lui e scurt” (Apocalipsa 12. Care va fi sfârșitul șarpelui? În final. Când urmașii lui Noe s-au răzvrătit.9). știe că are puțină vreme și atunci caută „să amăgească. fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare. Întotdeauna. care voiesc să fac bine. 44). „Duhul grăieşte lămurit că. Dumnezeu a ales iar și iar: „Și în vremea de acum este o rămăşiţă aleasă prin har” (Romani 11. Vai vouă. . O resimțim fiecare dintre noi și îi dăm dreptate apostolului Pavel care spune: „Găsesc deci în mine. Apocalipsa spu- ne: „… bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Când lumea s-a stricat. în vremurile cele de apoi. În lumea pe care o conduce. El l-a ales pe Noe.32 Adevăr pentru viață O rămășiță aleasă Dacă suntem încă pe acest pământ. luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor” (1 Timotei 4. Satana va conduce întreaga lume (Apocalipsa 13. A cunoaște acum adevă- rul Bibliei este calea cea mai sigură în fața rătăcirilor și a învățăturilor demonilor care vin peste noi. 12). 5). Iisus a ales ucenicii. care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus” (Apocalipsa 12. însă totul va fi spre propria-i pierzare. 1). Această mare luptă între bine și rău va continua până la sfârșitul timpului. 8. 24). Chiar dacă răcnește „ca un leu. 21-24). și pe cei aleși” (Matei 24. de va fi cu pu- tință. balaurul „a pornit să facă război cu ceilalţi [din seminţia ei]. înseamnă că se continuă ma- rea luptă între Hristos și Satana. 17). 4). și în istoria creștinismului. Iar lupta aceasta nu este numai cu Biserica. Diavolul vede o rămășiță care-l înfurie.

potrivit făgăduinţelor Lui. sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc” (20. cât vom trăi pe pământ. iar marea luptă rămâne.10 La Revoluție gândeam că s-au rezolvat problemele majore ale României și ale omului de rând. că lucrurile nu merg în direcția dorită. cu bolile și suferința. Iar viitorul lui Satana este unul sigur. iubiţilor. cu noi înșine. ceva ce generația noastră nu mai trăise. de conștiință.. finalul istoriei neamului omenesc va fi luminos: „Dar noi aşteptăm. Diavolul va fi legat și aruncat în adânc pentru o vreme. am aflat că tovarășul Nicolae Ceaușescu a părăsit sediul Comitetu- lui Central cu elicopterul și România era în sfârșit liberă.. și anume pieirea pentru veci. Oamenii Îl căutau pe Dumnezeu și bisericile erau pline („pieriseră” subit toți ateii și necredincioșii). Chiar dacă răz- boiul cel mare a fost câștigat la Cruce. Zilnic luptăm cu timpul. Dar astăzi știm că este nevoie de mai mult. Dacă în tradiția populară diavolii stau pe lângă cazanele cu smoală. Apoi. ca mari tartori. însă după anul 2000. Istoria mântuirii neamului omenesc 33 Hristos este biruitorul (vezi vers. Pentru aceea. . aceea că tragedia veacurilor va avea un sfârșit. Așteptăm un pământ nou Încă ne aducem aminte de decembrie 1989. 10. din perspectiva Bibliei. aşteptând acestea. „Satana va fi dezlegat din închisoarea lui și va ieşi să amăgească neamurile […] şi să le adune la război. fără prihană şi fără vină” (2 Petru 3. în- tre oameni. Istoria curge. puteam să plecăm în străinătate. cu răutatea și cel rău. Diavolul este cel care „a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă. unele studii arată că românii erau mai fericiți înainte de 1989. Apocalipsa spune că. Toată lu- mea vorbea despre libertate: de exprimare. 25)! Nu trebuie să ne temem de un dușman învins. Peste puțin timp. mai sunt de dus bătălii. Și din punct de vedere statistic.14). în care locuieşte dreptatea. în ciuda bunelor intenții ale oamenilor.” Iată o veste bună. de fapt. Însă. Se simțea în aer. Pe 22 decembrie. 13-15). ceruri noi şi pământ nou. Valul de entu- ziasm a durat ceva vreme. s-a stins cu totul. […] Dar s-a pogorât foc din cer şi i-a mistuit.

34 Adevăr pentru viață OMUL ÎN FAȚA IMPERATIVELOR DIVINE Încă de la început Dumnezeu întipărise în inima oamenilor preceptele legii naturale. Peste 80% dintre cei intervievați pu- teau enumera ingredientele.” Oare mai rămâne în picioare Evan- ghelia care spune că „nu numai cu pâine va trăi omul. echipa favorită învinge. însă doar 60% știau porunca: „Să nu ucizi” și doar 45% și-au amintit de porunca: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. ce farmec ar mai avea jocul? Haosul distruge bucuria. Apoi S-a mulţumit să le reamintească: acesta a fost Decalogul. Oamenii protestează uneori împotriva arbitrajului. ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”?1 Vrem o lege fără să ne lege O senzație aparte este aceea când. Dar imaginați-vă o sin- gură repriză fără reguli: Dacă un jucător i-ar pune piedică celui care execută o lovitură de la unsprezece metri. în timp ce arbitrul ar privi cu indiferență. (Sfântul Irineu) Un studiu realizat de Kelton Research a arătat că america- nii știu mai bine ingredientele unui Big Mac de la McDonald’s decât Cele Zece Porunci. după un meci de fotbal ten- sionat și spectaculos. a antrenorilor sau .

Omul în fața imperativelor divine 35 jucătorilor. deoarece cuprinde principiile generale ale moralității. familia.” Avem un singur Dumnezeu. păcălim legea atunci când e în interesul nostru. hobby sau idee la care ținem mai mult decât la Dumnezeu și căreia îi . Porunca I: „Eu sunt Domnul. victimă sau păgubit. ceea ce dovedește originea lor divină. se dau legi peste legi fără prea mari izbânzi. ca o constituție a unui po- por deosebit de restul lumii. Mărul. ca să fie încălcate”. Orice persoană. Orice societate umană funcționează conform unor legi. ni- ciun fotbalist nu declară că a pierdut din cauza regulamentului. O lege care să-l limiteze și să-l pedepsească pe răufăcător. activitate. Privind cerul în- țelegem că toate corpurile cerești ascultă de niște legi. susținută de niște legi foarte exacte. să ne reamintim Cele Zece Porunci. ca într-un uriaș ceasornic. simțim instinctiv apelul la o lege. ci pentru toți oamenii lui Dumnezeu. Au fost date po- porului Israel la ieșirea din robia egipteană. Însă. dar niciodată împotriva regulamentului. în timp ce mie. Inventivi. sau Decalogul Când vorbim despre Legea lui Dumnezeu. așa cum le găsim în a doua carte a Scripturii numită Ieșirea. să-mi facă dreptate. automat ne gândim la Cele Zece Porunci. replicând că „legile de-aia au fost făcute. valorile sau viitorul. Ori de câte ori alții ne amenință viața. prezentate într-o formulare de ordine sistematică. Lumea naturii din jurul nostru este. oricând ar cădea. ele au rămas peste veacuri Legea-model nu doar pentru evrei. Așa-i cu legile și legiuitorii omenești. lucru. de asemenea. avuția. deseori.”2 Pentru a nu păți rușinea americanilor citați în interviul cu care am început capitolul. Rostite de Dumnezeu. poruncile acestea constituie Legea divină în miniatură. Fiecare pasăre călătoare știe de unde a venit. După cum a afirmat profesorul Ioan Zăgrean: „Decalogul rămâne până astăzi cea mai desăvârșită legislație morală a Antichității. Dumnezeul tău… Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. care cere ex- clusivitate în relația Dumnezeu–om. Denumite în limba greacă și Decalogul [zece cuvinte]. La interviuri. Cum ar fi însă lumea noastră dacă s-ar conduce după Legea lui Dumnezeu? Zece Cuvinte. ascultă de legea gravitației. iar fără ele ne-am găsi pierirea în ghearele anarhiei. Și spunem că „unde-i lege nu-i tocmeală”.

putând cere interzicerea sau împiedicarea reproducerii „în orice mod. Oamenii se supără și de o caricatură.. Dumnezeului tău. Înțelegem să avem apreciere pentru cei ce ne-au adus pe lume. chipul (II) și Numele Domnului (III). sus. În ziua a șaptea este odihna Domnului. a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau [.. Porunca a V-a: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.” După primele trei porunci. dar nici măcar Numele lui Dumne- zeu nu trebuie luat cu ușurătate. care au vizat identitatea (I).. cea de-a patra poruncă arată respectul pentru timpul acordat relației cu El. Goana uneori nebună a săptămânii ar trebui să se termine prin odihnă și închinare.. 18)3. Porunca a VI-a: „Să nu ucizi.” Cu această poruncă Dumnezeu consfințește dreptul la viață al tuturor oamenilor.36 Adevăr pentru viață acordăm timpul. în deșert. Dumnezeului tău.” Nu doar chipul. onoare și respect. ferindu-ne deci de frecventele vorbe obscene și înjurături. resursele și emoțiile noastre în detrimentul relației cu El devine un dumnezeu fals pentru noi. Avem nevoie de întâlnire cu Creatorul. un idol. El este Cel care ne-a făcut. În România. putem să ne întrebăm cine ar reuși să-L reprezinte fidel pe Dumnezeu? Nimeni dintre oameni.] utilizarea unei asemenea reproduceri. El are dreptul la reputație. ca să o sfin- țești!. Războaiele și vio- . Porunca a IV-a: „Adu-ți aminte de ziua odihnei. Porunca a II-a: „Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de ase- mănare a niciunui lucru din câte sunt în cer.” Chiar și legea statului român declară că „părintele are dreptul la respect din partea copilului indiferent de vârsta sa”. indiferent de vârstă. orice persoană are dreptul la propria imagine.”4 La fel. să îi ajutăm și să îi susținem în toate nevoile lor. alții plătesc despăgubiri colosale pentru folosirea ilegală a unei mărci înregistrate. și din câte sunt pe pământ… Să nu te închini lor și să nu le slujești…” Întrucât Biblia spune că „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (Ioan 1. Dumnezeu ne fe- rește de idolatrie găunoasă sau fantezii amăgitoare. Porunca a III-a: „Să nu iei Numele Domnului. El știe cel mai bine cum putem merge mai departe fără să cădem frânți de epuizare. Noi ar trebui să fim atenți în folosirea Numelui divin într-un mod care să nu-I atingă onoarea.

Înseamnă să ne păzim de adulter. dar nu mai puțin ura și mânia. care sunt doar primii pași spre crimă. curvie.” Încălcată atât de des. necinste în afaceri sau evaziune fiscală. lăcomia.” Ea ne apără dreptul la proprie- tate și incriminează furtul oricărui avut ce-i aparține altuia.” Prin aceste cuvinte ni se confirmă dreptul la reputație și adevăr. ogorul… și nimic din câte are aproapele tău. se dăduse pentru toate veacuri- le următoare. Și ce am putea spune despre un nenăscut căru- ia i se ia viața pe-o masă de chiuretaj sau despre un copil abandonat? Porunca a VII-a: „Să nu fii desfrânat. ea lovește exact la rădăcina răului social – pofta rea. Ea pune temeliile adevăratei moralități și a demnității omenești în lume. Cititorul va fi uimit să descopere Cele Zece Porunci chiar înainte de Sinai. Adică de la primii noștri părinți până la primii evrei.”5 Azi știm că „Cele Zece Porunci constituie temelia aproape a tuturor sistemelor juridice ale destinului și condiției umane”. porunca interzice clar orice furt. invidia. porunca aceasta protejează dreptul la fidelitatea conjugală a cuplului și cere exclusivitate în relația de căsătorie. la înșelătorii. Porunca a VIII-a: „Să nu furi. Fie că ne gândim la hoție. în principiile ei fundamentale. așa cum apare formulat sistematic în Vechiul Testament. mărturia minci- noasă în instanța de judecată sau calomnia. Pe lângă faptul că nu poate fi verificată (știe cineva la ce poftesc eu?). Porunca a IX-a: „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproa- pelui tău. sex premarital. ho- mosexualitatea sau orice alte perversiuni legate de sex. Lumea în care trăim a deraiat atât de mult. . nu ar trebui să atentăm nici măcar cu gândul la familia sau proprietatea altuia.6 Mulți oameni cred că Decalogul a fost dat doar evreilor. Altfel spus. Porunca a X-a: „Să nu dorești casa…. În cuvintele profesorului Lopuhin. încât putem include aici și pornografia. cu mii de ani înainte de evrei Pe baza acestor Zece Porunci s-au dezvoltat nenumăratele legi ale civilizației actuale. Decalogul. Omul în fața imperativelor divine 37 lența sunt incluse aici.” Această ultimă poruncă vine ca o prezență unică într-un cod legal. „legiuirea din Sinai. în Ieșirea 20 și Deute- ronomul 5. deviațiile sexuale. femeia…. minciuna. fiind condamnate înșelăciunea.

Dumnezeu S-a coborât încă o dată spre oameni. căci în Mele și legile Mele” (26. Reamintite poporului de și priceput…» Este vreun popor Însuși Dumnezeu. așadar. În învățăturile Lui și apoi în cele ale apostolilor.38 Adevăr pentru viață O trecere în revistă a lor. putem observa din nou că toate Cele Zece Porunci se regăsesc afirmate cu deplină autoritate.minte și legi drepte. vor zice: «Numai 2 500 de ani. și mai jos decât înălțimea muntelui Sinai. „Avraam. care să aibă astfel de așeză- în piatră ca bază morală a societă. Iată cele mai reprezentative texte din Noul Testament. îndreptările păziți. Iisus Hris- tos. La momentul ispitirii Sale. de la Adam până la acest popor mare este înțelept Moise. a ascultat cuvântul Meu și a păzit poruncile „V-am învățat porunci și legi… Să le Mele. poate fi consultată la sfârșitul cărții acesteia (vezi secți- unea Note și bibliografie. cum este toată ții evreiești. Legea lui Dumnezeu era cunoscu- tă de la facerea lumii. Dumnezeului tău. Aplicarea lor în Israel legea aceasta?” (Deuteronomul 4. Poruncile. și să le împliniți. capitolul „Omul în fața imperativelor divine”). 5-8) avea să atragă atenția întregii lumi spre Legea lui Dumnezeu. au fost săpate mare. 19). 10). tatăl tău. după Hristos Un mileniu și jumătate mai târziu. Despre Avraam. . Deși nu avea o formă scrisă. așa cum au fost cunoscute și (ne)respectate în primele milenii. care con- firmă valabilitatea poruncilor din Vechiul Testament. Urmașii patriarhilor au avut în față calea cea dreaptă. A luat chip de om și a locuit printre noi în persoana Fiului Său. povețele Mele. timp de legiuirile acestea. 5). Iisus i-a repetat lui Sata- na cu toată fermitatea că „Domnului. auzind de toate prin tradiția viului grai. Dumnezeu spune: „L-am ales ca să învețe pe fiii și casa sa după sine să umble pe calea Domnului” (Facerea 18. aceasta stă înțelepciunea voastră și Aceste principii s-au transmis cumințenia voastră înaintea ochilor popoarelor care. Porunca I. să te închini și Lui singur să-I slujești” (Matei 4.

44). fiindcă Cele Zece Porunci sunt poruncile legii firești. cea mai sinis- tră a fost aceea în care omul și-a ucis Dumnezeul (pe Iisus Hristos). Predicau apostolii către mulțimi: „V-ați lepădat de Cel sfânt și drept și ați cerut să vă dăruiască un ucigaș. recunoscând-o ca prima poruncă ce vine cu o făgăduință (Efeseni 6. Dincolo de toate crimele omenirii. 9). Porunca a IV-a. Iisus Hristos. Iisus Însuși. Porunca a VI-a. a spus despre Satana că „este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8. „sfințească-Se Numele Tău” (Matei 6. Sfântul apostol Iacov ne-a explicat că pofta de orice fel stă la rădăcina tuturor păcatelor (Iacov 1. 21. acuzat că ar călca ziua în care evreii se odihneau. printre alte- le.28). Sfântul apostol Pavel a repetat: „Cinstește pe ta- tăl tău și pe mama ta”. Porunca a V-a. Porunca a III-a. Porunca a VII-a. Rugăciunea Tatăl nostru ne învață.27). 10).2). 1. Ea rămâne în putere pentru toa- te timpurile. Cel care este Adevărul. Bine zice Învățătura de credință: „Decalogul este cea dintâi lege scrisă a Vechiului Testament și totodată cea mai înaltă Lege morală dată până la Domnul Iisus Hristos. [De aceea] creștinul trebuie să le cunoască și să păzească Cele Zece Porunci. Iar pe Începătorul vieții L-ați omorât” (Faptele apostolilor 3. . 14. Omul în fața imperativelor divine 39 Porunca a II-a. și a spus-o în calitate de stăpânitor al ei. pe care Dumnezeu le aduce la cunoștința credincioșilor într-un chip mai limpede și mai hotărât.”7 Dar nu numai creștinul. cerând la schimb un ucigaș. Pavel le-a predicat grecilor din Atena că „Dum- nezeirea nu este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul sau de iscusința omului” (Faptele apostolilor 17. vezi și 1 Timo- tei 6. asemenea ucide- rii. Porunca a X-a. ca la Creație: „Fiul Omului este domn și al sâmbetei” (Marcu 2. 14. a reafirmat că „sâmbăta a fost făcută pentru om”. în timp ce Iisus a spus că. 27. 18). 28). adulterul începe mai întâi în minte (Matei 5. 29). Ioan Botezătorul l-a acuzat pe împăratul Irod de adulter (Marcu 6. Porunca a VIII-a.15). Porunca a IX-a. Sfântul apostol Pavel a scris negru pe alb – „cel ce fură să nu mai fure” (Efeseni 4.

pentru toți oamenii.40 Adevăr pentru viață Chiar și păgânii sau ateii fac „din fire” lucrurile legii (Romani 2. În plus. O astfel de împărțire este confirmată de Sfântul Sinod: „Legislația mozaică are un întreit scop și cuprins. Însă e greu de crezut că Cele Zece Porunci ar fi avut un caracter temporar.”9 Aplicarea legilor civile aparține astăzi statului – biserica este des- părțită de stat. pe când cele ceremoniale și civile și-au pierdut puterea obligatorie prin Evan- ghelia Domnului. că ar fi fost doar cândva rău să furi sau să ucizi. vărsarea de sânge și o parte din slujirea preoțească10 și-au epuizat semnificația odată cu venirea lui Hristos. tradiția iudaică enumeră 613! În linii mari. În Vechiul Testament sunt mai mult de zece porunci. că în veac le-ai întemeiat pe ele” (Psalmii 118. 151. El . Dar numai legile morale au o destinație și obligație veșnică. ritualurile ceremoniale. Iată o lege veșnică. De fapt. conform căruia distingem legi morale. 14). în orice timp sau loc. 7). pentru veacul nostru. El a fost principiul mântuirii pen- tru toți oamenii și numai într-însul s-a putut găsi adevărul și harul. În al doilea rând. „s-a dat dezlegare”! Să urmărim deci ce a rămas în picioare și ce s-a stins prin împlinirea adusă de Hristos. ceremoniale și civile. relații de afaceri. din mărturiile Tale.152). Din început am cunos- cut. cu mitul! Un mit răspândit în creștinismul modern este acela că Legea lui Dumnezeu a fost desființată. cel civil (care reglementa proprietăți. Jos cu legea? Nu. „căci Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5. Spre exemplu. Legea este în întregime adevărată și valabilă pentru vecie: „… toate poruncile Tale sunt adevărul. legea dată poporului Israel cuprindea mai multe coduri: cel moral (reprezentat în esență de Cele Zece Porunci).8 Este adevărat că unele dintre legile Vechiului Testament au fost împlinite și încheiate prin jertfa lui Iisus Hristos. iar apoi. nicio biserică nu mai jertfește azi un miel pen- tru iertare de păcate. „Iisus Hristos a fost centrul a toată ade- vărata religie de la începutul lumii. relații de familie) și cel ceremonial (care gestiona ritualuri cultice ce prefigurau jertfirea lui Hristos).

Legea ne arată nevoia. și creștinismul nu este decât dezvoltarea și plinirea religiei primare și a religiei israelite. Iar când ești murdar te îndrepți spre apă și săpun. un singur Mântuitor și Răscumpărător. Dacă nu ar fi așa. Scriitorul american Mark Twain mărturisea sincer: „Nu mă deranjează părțile din Biblie pe care nu le înțeleg. 23-25). ci să împlinesc” (Matei 5. Iisus Hristos a spus: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea….17). a comparat legea cu o oglindă în care te uiți și vezi că ești murdar (Iacov 1. Și mai departe a enumerat porunci luate din Decalog. Apostolul Pavel a afirmat: „eu n-am cunoscut păcatul decât prin lege” (Romani 7. Iată rolul legii – să ne îndrepte spre Mântuitorul. atunci orice om ar putea să-și facă cruce. 17). să se închine lui Dumnezeu până la pământ. dar nu merge în locul tău. Acest fapt poate trăda o slujire adusă lui Dumnezeu de frică sau cu gândul mituirii Cerului. Apostolul Iacov. 7). Omul în fața imperativelor divine 41 a înlocuit prin realitate riturile figurative. ca un indicator rutier – el îți spune ce să faci.” . Astfel că de la începutul lumii n-a fost decât o adevărată religie. pentru că rolul ei este al- tul – acela de a ne arăta ce este păcat. când unui căutător de Dumnezeu i-a spus: „De vrei să intri în viață. să asculte fără cârti- re legea. dar să fie cu gândul la femeia aproapelui său. nu dai vina pe oglin- dă. 24). Fiul Celui Preaînalt? Aflăm răspunsul din Evanghelie. Legea – prieten sau dușman?… Unii oameni se înghesuie să facă fapte bune. pentru ca să ne îndreptăm din credință” (Galateni 3. ci părțile pe care le înțeleg. Din nefericire chiar așa se întâmplă… Și asta pentru că fentăm14 legea încercând să ne ascundem adevăratele simțiri. instituite pentru a reaminti promisiunea misiunii Sale. păzeș- te poruncile” (Matei 19. „Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos. dar și să înjure. Ce porunci a păzit El. În cea mai cunoscută predică a Sa. nu o spargi și nu o înlocuiești. Iisus Hristos. pe unde să o iei.”11 Rămân de urmărit legile morale12. E ca un manual. 16. iar Hristos aduce soluția. am venit nu să stric13. Dar legea nu ne poate mântui de păcat. la rândul său.

„Dacă păziți poruncile Mele.42 Adevăr pentru viață Parcă rezonăm cu această stare: nu prea ne place Legea Lui. Aceasta este porunca Mea: să am fost de iubiți de Dumnezeu. Iar a doua. Iisus spunea că marea și întâia poruncă este „să iubești pe Domnul. aşa cum lumina devine insuportabilă când ochii ne sunt bolnavi. poruncile lui Dumnezeu ne provoacă repulsie. Fiindcă voinţa ne este bolna- vă. ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.”15 Cum să păzesc o lege care nu-mi place. Din momentul acesta lucrurile capătă o altă greutate și înțele- gem că păzirea Legii nu mai vine ca o impunere nesuferită din exte- rior. încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară. zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor și în inima lor le voi scrie și voi fi lor Dumnezeu și ei vor fi poporul Meu” (Evrei 8. după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu să mi se poruncească ce/pe cine să și rămân întru iubirea Lui. 16). Și iubit Eu. 38. care îmi îngrădește libertatea? Îți poruncesc să mă iubești! Una dintre cele mai mari dileme ale Bibliei este aceea că ni se poruncește să iubim. . Aceas- tă împotrivire față de voința lui Dumnezeu are o cauză. cu tot sufle- tul tău și cu tot cugetul tău”. ci ca o bogată revărsare din interior: „Acesta este testamentul pe care îl voi face….în voi și ca bucuria voastră să fie de- tul că ni se cere să iubim… cât plină. aşa cum o mâncare bună ne provoacă repulsie când suntem bolnavi. Spunea Feri- citul Augustin: „În voinţa noastră şi în mintea noastră avem o rană ca moştenire lăsată de păcatul primului om. vă iubiți unul pe altul precum v-am Iată măsura tuturor lucrurilor. 10-12) cât de mult ne-a iubit El pe noi? Scriptura spune că El ne-a iubit până la moarte: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea. Dumnezeul tău. ca bucuria Mea să fie Răspunsul se găsește în fap. „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22. 10).” (Ioan 15. asemenea ei. Deși avem aici o măiastră sinteză a Decalogului. veți ră- ea vine cu marea provocare: Cum mâne întru iubirea Mea. Acestea iubesc? vi le-am spus.39). cu toată inima ta.

tot ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Acesta este lucrul cuvenit fie- cărui om. ca un indicator spre Hristos. care i-a iubit pe oameni. 9. fie rele” (Ecclesiastul 12. Ideea se regăsește și la Iisus Hristos. 18). Va fi o zi a dreptății pentru cei ce au suferit. vin curând și plata Mea este cu Mine. Iubirea nu face rău aproapelui. iubirea este deci împlinirea Legii” (Romani 13. 15). corupții vor fi pedepsiți. Legea lui Dumnezeu ne rămâne ca o oglindă în care să ne vedem caracterul. 12). adevărata fericire. dar a venit mânia Ta și vremea celor morți ca să fie jude- cați și să răsplătești pe robii Tăi” (Apocalipsa 11. ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui” (Apocalipsa 22.10). Cuvintele sfântului apostol Pavel subliniază tocmai acest lucru reamintindu-ne „că [poruncile]: Să nu săvârșești adulter. . a concluzi- onat limpede: „Iată pe scurt. Apostolul Ioan a văzut ziua aceasta și a descris-o astfel: „Neamuri- le s-au mâniat. să nu ucizi. 12). Solomon. 4). pe cei „care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus” (Apocalipsa 14. 13. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse. hoții. să nu mărturisești strâmb. fie bune. iar năpăs- tuiții vor cunoaște. Agresorii. Scriptura anunță o zi în care toți păcătoșii neiertați vor primi ceea ce merită. în sfârșit. Dar azi… Cât suntem încă pe pământul acesta. care declară: „Iată. păziți poruncile Mele” (Ioan 14. când Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 21. Omul în fața imperativelor divine 43 Și ce dar mai frumos decât acesta s-ar potrivi cunoscutei zicale „dar din dar se face Rai”? După faptă și răsplată Cel mai înțelept om al tuturor timpurilor.14). Inegalabil ecou al cuvintelor Mântuitorului adresate fiecăruia dintre noi: „De Mă iubiți. să nu poftești… și orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. să nu furi.

Localita- tea are un nume parcă predestinat viețuirii într-o cocină: Pata Rât. dacă doar prin Hristos ajun- gem la cer? Ca să nu facem lucrurile de mântuială. Lângă Cluj-Napoca există o uriașă rampă de gunoi unde. Alteori te izbește din tren sărăcia sutelor de cocioabe deformate și a containerelor înghesuite. s-au refugiat vreo 300 de familii nevoiaşe. Nasul se încrețește a dezgust. cresc. și Adevărul. DOAMNE! AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” Dacă credința este dreaptă și viața este dreaptă. Condiţiile inumane de trai au atras atenţia mai multor jurnalişti: „Pata Râtul îl simți uneori după miros chiar din aeroportul de la câțiva kilometri de rampă. ar fi mai bine să mergem pe calea mântuirii. Dar Iisus Hristos a făcut-o. Și atunci ce loc rămâne pentru tot ce facem la biserică. Aproximativ 1 500 de suflete își duc viața aici.44 Adevăr pentru viață „CRED. și Viața. susținând că nimeni nu poate ajunge la Tatăl decât prin El. jumă- tate fiind copii. ochiul refuză dezordinea locului. muncesc. de-a lungul timpului. Pata Rât este apreciată ca posibil cel mai mare ghetou din Europa.”1 . (Sfântul Ioan Gură de Aur) Nu oricine poate spune că este și Calea.

Din ele și în ele. prin minciuna cu care credem că dăm înainte în viață. Trăim ca-n Pata Rât: auzim certuri și înjurături. analizăm scandaluri cu celebrități. ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi” (1 Ioan 1. Făptuitorii lui. Ștergem praful de pe ecran. oamenii. sunt niște sărmani păcătoși. prin păcate grosolane sau „acceptabile”. Și uităm cât de aproape e de noi. Dar pentru că ne vedem și noi acolo… greu am zice că suntem păcătoși. Este posibilă eliberarea? Și cine ne-ar putea face viața mai curată? Starea de păcat a omenirii În Sfânta Scriptură. mereu. dar iată că păcatul pe pământ e-o largă baltă/ Și’n ea.]/ Dumnezeu din cer privește pe pământ. înaintea lui Dumnezeu toți oamenii sunt păcătoși. cad mereu mai jos. I-am da dreptate lui Militaru dacă ar vorbi de alții. starea aceasta de necurăție a omului și a so- cietății în general are ca sursă păcatul. chiar dacă unele păcate sunt ascunse ori trecute cu vederea. iar altele aplaudate sau înfierate. Alteori ne murdărim viața cu bună știință.. prin invidia de la serviciu. plini de stricăciune. societatea este tot așa de îmbâcsită ca o groapă de gunoi. că „omul este o fiinţă care se obişnuieşte cu orice”2. zice-se. savurăm emisiuni despre familii destrămate. . Așadar. viața. mereu!/ Între ei nu e niciunul. Gunoaiele ne sufocă pas cu pas. dar ne cutremurăm la gândul de a trăi noi înșine acolo chiar și pentru o noapte. „Cred. 8). prin mânia pe vecinul care ne-a păgubit cu ceva. toți înoată laolaltă.. Poate chiar în noi… Pata Rât în sufletul omului În plan spiritual. Așa cum spune în versificarea Psaltirii3 Vasile Militaru: Oamenii. locuitorii acestei rampe aşteaptă zilnic maşinile de gunoi care aduc resturile lumii civilizate./ Ca să vadă dacă vreunul caută pe Dumnezeu!/ O. oamenii aceștia își trăiesc. prin a lor fapte. dar uităm necurăția pe care el ne-o sădește în suflet. Scriptura însă ne-o spune fiecăruia în parte: „Dacă zicem că păcat nu avem. uneori chiar dinăuntrul ființei noastre. care binele să facă [. Prin toate acestea construim o altă rampă. Doamne! Ajută necredinței mele!” 45 Departe de lumina reflectoarelor. aducând gunoiul altora în propria casă. Se confirmă observația celebrului Viktor Frankl. mereu.

5 Dar Scriptura nu vorbește despre mărimea păcatelor. 23). Nici crima nu e amintită. „plata păcatului este moartea” (Romani 6. dar Iisus ne avertizează că păcătos este oricine „se uită la o Când Biserica vorbește despre pă. în timp ce se închid ochii la păcate „ușu- rele”. vom spune întotdeauna că ucigașul este păcătos. Care dintre noi alta. spunându-i „nebunule”. și gazda (sau ospătarul) nu va scăpa rușinea scuzându-se că. ci că păcatul este păcat. catele capitale. orgoliul personal. Suntem niște cioburi care râdem de oala spartă a semenului nostru. Și este la fel pentru toată lumea. Și este! Dar oare știm că Iisus Hristos a spus (Matei 5. femeie. 28). e vrednic de focul gheenei? Desfrânatul care strică familii sau batjocorește fete nevinovate merită pedepsit. întrucât. cearta. Râde ciob de oală spartă Păcatul face ca toți oamenii să fie egali înaintea lui Dumnezeu. supărarea de pe o zi pe de bani. Înțele- gem deci că nu cantitatea face dife- rența. „nu este drept niciunul”. poftind-o” (Matei 5. precum mâ- tul. . 10). zgârcenia. nici măcar unul nu este” (Romani 3. dar regăsim furia. Și a rezumat arătând că „cel ce numără de câte ori s-a enervat azi? e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept” (Luca 16. indi- ferent de mărimea lui.4 Până în ziua de azi a rămas împământenită ideea că doar furtul și „datul în cap” sunt păcate. dar se află lăcomia sau iubirea nia.46 Adevăr pentru viață Păcate mici și mari Văzând religia țăranilor români. Iar când e săvârșit. Sigur.12). spune aceeași Scriptură. călătorii străini care au trecut pe la noi în secolele trecute au observat că unele păcate „ușoare” nu erau nici mărturisite. 22) că și cel care își jignește semenul. pofta ochilor. 10. precum: minciuna de politețe. „este doar un fir de păr”. observăm cu uimire Hristos a vorbit despre greu- că în lista celor șapte nu apare fur- tatea unor păcate mici. după cum nu vorbește nici de păcătoși mai mari și păcătoși mai mici. nici pedepsite de stăpânire în vreun fel. reiese din cuvintele apostolului Pavel. până la urmă. viciile sau ghiftuirea.6 Un singur fir de păr găsit într-o ciorbă delicioasă îți va tăia pofta de mâncare. vorbele spurcate. „nu este cine să facă binele.

„Cred. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. Și atunci. spunea că „cel drept este salvat cu greu” (1 Petru 4. 20). Iar nevoia rămâne și se adân- cește cu zi ce trece. apostolul Petru. după ce-și mărturisise păcatele. Înțelegem deci că rezolvarea situației noastre nu stă într-o solu- ție omenească cu care să scoatem petele. deopotrivă convins de nedesăvârșirile sale. în sufletul nostru. pe Iisus Hristos cel drept. un pic mai curat decât noi. avem mijlocitor către Tatăl. Cine ar ști cum să ne ajute? Cine ne-ar putea curăța? Uneori credem că sfinții ar putea. Iar din vechime. 5. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi” (1 Timotei 2. perspectiva apostolului trăda o conștientizare a stării personale de o profunzime uimitoare. Din cuvintele celui mai înțelept om. niciun om nu-l poate dez- vinovăți pe semenul său înaintea lui Dumnezeu. 1). dar nu numai pentru păcatele noastre. reiese că „nu este om drept pe pământ care să facă binele şi să nu păcătuiască” (Ecclesiastul 7. Fără a fi o falsă modestie. în gândul nostru. încotro să privim? Un singur Mijlocitor Nu suntem lăsați fără speranță. Confratele său. Solomon. ci şi pentru ale lumii întregi” (1 Ioan 2. Ci în Iisus Hristos. dacă toți sunt vinovați. pentru că suntem cu toții virusați. prorocul David.”7 Dar cum să-L am alături dacă nu-L cunosc? Și cum să-mi fie alături dacă-I stau mereu departe? . Ecuația pare încheiată. dacă i-am întreba pe ei înșiși. Sfântul apostol Pavel se vedea drept cel dintâi dintre păcătoși (1 Timotei 1. Biblia trâmbițează cu toată pu- terea că „unul este Dumnezeu. 16). […] Dar nu-i de- ajuns. Dar. Și nici în căutarea unui om. Nu există „persoane autorizate” care să ne scoată din Pata Rât. 18). Ni se cere să-L avem întotdeauna pe Hristos alături de noi. A spus Steinhardt că „bun și frumos lucru să meargă omul la biserică.6). Iar omul deznădăjduit să știe clar că. se ruga să-i fie iertate chiar greșelile pe care nu le cunoștea (Psalmii 19. 12). ar mărturisi că și ei au fost mânjiți de același gunoi al păcatului. în faptele și purtările noastre. „dacă va păcătui cineva. Vestea cea Bună este că toți avem o singură soluție! Între oameni nu este nicio diferență fundamentală. unul este şi Mijlocitorul între Dum- nezeu şi oameni: Omul Hristos Iisus. Doamne! Ajută necredinței mele!” 47 În concluzie.

în care trebuie să ne mântuim noi” (Faptele apostolilor 4. săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea Neamului Românesc. În ce priveşte suferința îndurată pentru iertarea păcatului nostru. pe apostolii Domnului Hristos. o ființă pur omenească n-ar fi capabilă de o suferință în stare să topeas- că păcatul din oameni și să-i ispășească în fața lui Dumnezeu.48 Adevăr pentru viață Hristos – eroul necunoscut După Primul Război Mondial. al cărui mormânt a fost așezat în București. Părintele Stăniloaie scria: „Nici pe pământ. Pe oasele lui odihnește pământul României Întregite. Uneori deznădăjduiți. alteori frânți cu totul. în viața de toate zilele ne chinuim sufletele cu tot fe- lul de intermediari. A fi cu Hristos alături înseamnă că nimic și nimeni nu este între El și Dum- nezeu Tatăl. Unirea cu Hristos este soluția: „Biserica Ortodoxă socotește că mântuirea nu se finalizează în moartea lui Hristos pe cruce.”10 Iată deci puterea credinței personale! . Dumnezeu devenit om îi face pe ei biruitori peste toate puterile și pornirile care i-ar trage în jos…”9 Și atunci timpul petrecut cu Iisus. Adevărul și Viața. 9). Și Iisus S-a prezentat la fel de radical: „Eu sunt Calea. înseamnă pași spre curățirea de mizeria păcatului. când Îl descoperim curat pe paginile Scripturii sau când ne despovărăm sufletul în rugăciune înain- tea Lui. Pe placa funerară s-a scris așa: „Aici odihnește fericit întru Domnul. Un orfan de război a ales Eroul Ne- cunoscut din România. ei ne spun într-un glas că „întru nimeni altul nu este mântuirea. s-a luat în discuție modul de a cin- sti memoria eroilor jertfiți în luptă. ca echiva- lent juridic al jignirii aduse de omenire lui Dumnezeu. ci în unirea lui Hristos cel răstignit și înviat cu oamenii ce cred în El.”8 Din păcate. Iisus nu are egal. Nu se cuvine să-L uităm pe Eroul neamului ome- nesc. „Eu sunt Uşa: de va intra cineva prin Mine. nici în cer. 12). Os- tașul Necunoscut. Dacă-i ascultăm însă pe acești sfinți. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14. jertfit pentru toţi. „Prin legătura nemijlocită cu Hristos. dat între oameni.” Poate că marele Necunoscut al istoriei este Mântuitorul Hristos. se va mântui” (10. 6). par- că ne vine să-i dăm dreptate lumii care spune că „pân’ la Dumnezeu te mănâncă sfinții”. căci nu este sub cer niciun alt nume. pentru ca și ei să poată muri păcatului și învia.

pipăitului și celorlalte simțuri. Poţi colora cu o bucăţică de cărbune. 8). 30. Doamne! Ajută necredinței mele!” 49 Credința noastră cea de toate zilele În cele mai obişnuite situații ale vieţii. şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori-de-inişor dacă nu-l ai în suflet. credem că e bună și nu dăm fuga să o testăm la laborator. dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11. Dar cum am putea-o manifesta și mărturisi. Iisus Hristos a vindecat mulțimi de oameni. Nicolae Grigo- rescu spunea că „sentimentul colorează. spune Scriptura. Fiul lui Dumnezeu era „legat la mâini”. Metoda aceasta a lui Hristos a fost preluată de toți apostolii. bărbat sau fe- meie. Alteori însă. Fiecare venea cum putea. A crede înseamnă deci a avea o încredințare despre bunele intenții ale lui Dumnezeu față de mine. tânăr sau bătrân. dacă nu prin cuvinte și prin fapte? Când era pe pământ. Când mergem la medic. Iar când un temnicer le-a cerut apostoli- lor Pavel și Sila să-l învețe calea mântuirii. pleca vindecat.31). Deoarece „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4. nu a putut face multe minuni.”11 Avem credința în suflet. Credința. Cu atât mai mult trebuie să ne încredem zil- nic în Dumnezeu. Suntem atât de tributari văzului. este „încredinţarea celor nădăjduite. dar în- totdeauna pleca de la Iisus credincios. Iisus îi spunea deseori suferindului: „Credința ta te-a mântuit!” Și omul. 1). îl credem pe cuvânt și luăm medicamentele prescrise. aceștia i-au răspuns pe înțeles: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui” (Faptele apostolilor 16. . Când cumpărăm o pâine. manifestăm încre- dere. Tămăduirile Sale erau făcute întotdeauna gratuit. zi de zi. le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1. Înseamnă a conștientiza prezența Lui și a accepta mântuirea pe care El a urzit-o. Înseamnă a-I da dreptate lui Iisus Hristos în tot ce spune despre mine. „din pricina necredinței lor” (Matei 11. „Cred. Inima poate crede ceea ce ochii nu văd. în Nazaret.12 Credința are mare putere în vindecarea trupească a omului și. Spune Scriptura că tocmai la El. 12). în mântuirea de obște. nu pensula. cu atât mai mult în cea sufletească. care cred în Numele Lui. păcătosul. încât uităm că exis- tă credința. Apostolul Ioan scria că „celor câţi L-au primit. 58). singura condiție fiind aceea ca bolnavul să creadă în Cel ce avea să-l vindece.

iar la fapta bună. vorbă goală. E fă- ţarnică. 22) și urmăreşte dragostea. rodește fapte. o mișcare ce „nu trebuie să se oprească niciodată”15. că „nu- și schimbă credința” dată o dată pentru totdeauna.50 Adevăr pentru viață Dar oare nu-i prea ușor să spui doar „cred”? De atât de multe ori întâlnim persoane care înjură. de fierbinte. deoarece „cum îți trăiești viața. Credința fără fapte este la fel de primejdioasă ca faptele fără credin- ță. la . Într-o clipită situația se răstoarnă. După cum pomul bun dă roade bune. Mulți oa- meni cad în capcana de a spune că rămân la „ce au apucat”. îngerul păzi- tor abia ține piept necuraților. îngerul aruncă pe taler o batistuță udată cu lacrimile de pocăință ale credinciosului. Mâhnit. O credință fără fap- te este moartă. Această pocăință. nu ajunge dragostea nemărturisită în afară. se desăvârșește (Iacov 2. răbdarea. a zis Ioan Scărarul. în timp ce. așa îți este credința”16. la înfrânare. „Nu ajunge credinţa lăuntrică. este „reînnoirea botezu- lui14. la fel o credință curată ar trebui să Nu omul schimbă credința. ori moartă. măr- turisire a gurii și lacrimi de pocăință. de cealaltă parte.”13 E necesară o credință a trupului. de firesc! Biblia spune că faptele se nasc din credință și. iar la intersecția următoare își fac semnul crucii. spre desăvârși- rea noastră. Așa-i! Dar dacă omul nu se află într-o continuă prefacere spre bine. Credinţa sănătoasă lucrează prin iubire. Balanța înclină clar spre condamnarea omului. Infinit x Zero = Zero O pictură despre judecata oamenilor a arătat foarte sugestiv cum este cântărit omul în talerele lui Dumnezeu. se vadă în fapte bune. și izvorul curat dă apă curată. la cunoştinţă. cu mâini lucrătoare. Cât se poate ci credinţa îl schimbă pe om. pentru că trec pe lângă o biserică. înfrânarea. cunoştinţa. Într-o parte. oricât de sinceră. își vor găsi permanent rostul în iubire: „Adăugaţi la credinţa voastră fapta bună. diavolii aduc peste suflet mari greutăți. atunci credința lui este ori falsă.

9). . 5-7). nu-i de șagă. şi el aşa să umble” (1 Ioan 2. 6). nu mai domnește lăfăindu-se în toate un- gherele vieții. dar pă- catul e accidental în viața lui. ca să nu se laude nimeni”(Efeseni 2. A merge pe urmele lui Iisus. Exprimăm superficialitatea. 8. căci „cel drept cade de șapte ori și tot se scoală” (Pildele lui Solomon 24. „Cred. nu-i cu uite popa nu e popa. ca sărmanul tată al băiatului demonizat: „Cred. și facem sau acceptăm lucrurile de mântuială. iar la iubirea frăţească.18 Se întâmplă să spunem că merge și-așa. nu-i cu fofârlica. Uneori mai greșește. mai rău ca din Pata Rât.17 „Dacă este cineva în Hristos. nu-i cu «ce putem face». Cazi și te ridici. pelerinaje și donații. Dacă și credința este „de mântuială”. Și strigi. nu-i de joacă. Regre- tul sincer şi pocăinţa valorează cel mai mult. După cum a spus părintele Stăniloaie. nu-i cu «să vezi că…». Uneori încercăm să ne liniștim conștiința prin fapte de binefacere. nu-i cu jumătăți de măsură. cu «împrejurările m-au silit»”. Căci prin aceasta arătăm că-L simțim pe Dumnezeu și ne deschidem și mai mult Lui. O credință de mântuială? Orice creștin se transformă zi de zi. la evlavie. folosind o noți- une supremă a bisericii: mântuire/mântuială. Dumnezeu vrea dovezi de seriozitate. Noi suntem mântuiţi nu pentru că facem fapte bune. prin credinţă. evlavia. atunci nu mai este pentru mântuire. nu din fapte. Doamne! Ajută necredinței mele!” 51 răbdare. este o făptură nouă. 17). Însă eforturile personale sunt la fel de zadarnice ca și înmulțirea oricărui număr cu zero în tentativa de a obține unu. cele vechi au trecut. Și nici ușor. căci „în har sunteţi mântuiţi. şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu. precum Acela a umblat. Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9. 24). 16). „Cine zice că petrece întru El dator este. a lua calea creștinismului „e pe viață și pe moarte. credința adevărată creș- te „pe măsură ce împlinim poruncile și dobândim virtuțile. dra- gostea” (2 Petru 1.”19 Nu-i greu. Și omul simte regretul pentru relele săvârșite zilnic și ia o hotărâre să nu le mai facă. iată toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5. Este o luptă pe calea cea dreaptă. iubirea frăţească.

. că nu m-a iertat Dumne- zeu de păcatele tinereţii mele”. avea să fie recunoscut de papa Ioan Paul al II-lea drept „un martir al lui Hristos. Botezat om mare. te tulbură cu trecutul”. „Satana. evreul din Pantelimon fusese botezat creștinește la vârsta de 48 de ani. care ai trecut la creştinism şi te-ai botezat. în spatele gratiilor de la Jilava. și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Iisus Hristos) „Tare mă supără nişte gânduri. cu decenii în urmă. încerca să-l încurajeze părintele duhov- nic. condamnat la ani grei de temniță în lotul Noica-Pillat (1960).52 Adevăr pentru viață „ȘI MOR SPRE A SE NAȘTE” Și cu botez am a Mă boteza. Cu mul- ți ani în urmă. înflorit pe pământ românesc”.”1 Bătrânul de 76 de ani nu era altul decât călugărul Nicolae Steinhardt. mărturisea bătrânul celui ce-l botezase. care vede că nu te mai poate duce la păcat. căci L-a cunoscut pe Hristos în a doua jumătate a vieții. Devenit apoi monahul de la Rohia. părintele . ţi-a iertat păcatele personale. în ascuns.. matale. dorea să fie curat înaintea lui Dumnezeu. „Deci. Simțindu-și moartea aproape și frământat la gândul ier- tării păcatelor sale.

ci Duhul. „Și mor spre a se naște” 53 Steinhardt a lăsat în urmă greutățile. supranumit Botezătorul. prin turnare de apă pe frunte. se boteza (Marcu 1. ca pecete a credinţei sale. procesul era așa: omul auzea Evanghelia. toate bisericile creștine practică botezul. Citindu-i inima. 5). necazurile. Experiența botezului – căci aceasta este nașterea din apă – apare prima oară în Biblie la Ioan. Nu scăldarea în Iordan îi curățea pe oameni de păcate. Departe de a fi un caz singular. 7). De ce fac unii „nașterea din nou” imediat după naștere. Mirat peste poate de răsturnarea credinței sale strămoșești. ca mărturie a cugetului său nou. Nicodim își descoperă goliciunea credinței – nu cunoaște calea dreaptă spre Dumnezeu. care îi mâna spre botezul pocăinței. Nicodim află de pe bu- zele Mântuitorului: „Trebuie să vă nașteți de sus” (Ioan 3. 4. iar după aceea. ca dovadă a pocăinței lor (Luca 3. Născuți… de sus Un cărturar respectat. Iisus îi spune fără ocolișuri: „Ade- vărat. nu poate fi făcută decât printr-o tainică împletire: o naștere din apă și din Duhul Sfânt. nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu!” (Ioan 3. își recunoștea și lepăda păcatele. Venind să vorbească pe întuneric cu Cel ce era Lumina lumii. prin legământul cu Iisus Hristos. imposibilă din punct de vedere omenesc. Însă forma acestuia este atât de diferită – prin scufundare totală. prin stropire cu apă sau chiar… fără apă. În esență. Botezându-i pe oameni în râul Iordan. din Biblie? Oare aceste diferențe contează? . adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh. Nicodim. Până astăzi. voia să-L întâlnească pe Iisus Hristos. Cum a reușit să devină un alt om? Răspunsul dat de sine însuși e luat din cuvintele Evangheliei – naștere din nou2. experiența de convertire și botez a lui Steinhardt este o inspirație pentru toți oamenii care gândesc să înceapă o nouă viață. el le cerea să fie milostivi și drepți și îi îndemna la săvârșirea unor fapte bune. Această renaștere. iar alții o amână până pe patul de moarte? Care este botezul adevărat. prefăcându-le pe toate în binecuvântări pe paginile din Jurnalul fericirii. o conlucrare între uman și divin.5). 14).

iar apoi „au ieșit din apă” (Faptele apostolilor 8. care vă mântuiește astăzi și pe voi. Dacă valând cu o moarte și o înviere. și famenul. ci ca deschiderea cuge- tului bun către Dumnezeu” (1 Petru 3. Foarte probabil famenul etiopian avea apă la el într-o butelcă. Dacă un vas naufragia și se cufunda în mare era „botezat”. Biblia spune că „s-au coborât amândoi în apă. În Biblie. „ieșind din apă. în moarte. Înainte de a avea loc această naștere din nou. (suficientă pentru stropire sau turnare pe frunte. nu o moarte prin înecare. dacă un om se îneca. 10). Scufundarea este ilustrată clar în cazul uce- nicului Filip. 23). plin de păcate (Romani 6. botezul oameni în Enom. care s-a coborât în Iordan. „Și mor spre a se naște” Ideea scufundării e întrepătrunsă de semnificații. prin botez” (Romani 6. Iar apostolul Pavel întreba: „Au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat. Iar modelul desăvârșit a fost la Iisus. Nimeni nu îngroapă mortul cu mâinile afară din sicriu sau din groapă. Înhumarea este întotdeau- . și Filip. Dar actul botezului s-a săvârșit abia când „au ajuns la o apă”. Apoi. botezul s-ar fi redus la o turnare pe frunte sau stropire. 36-39). scufundat în apă. întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El. De pildă. care chemase mulțimile de erile sfântului apostol Pavel. pentru că „erau are o puternică notă pozitivă. echi- acolo ape multe” (Ioan 3. a văzut cerurile deschise…” (Marcu 1. bo- tezul este un gest simbol. 6). când i-a vestit Evanghelia unui african care i-a cerut să fie botezat. și l-a botezat”. sfântul apostol Petru echivalează scăparea lui Noe din potopul cel mare cu o „mântuire prin apă” ce „închipuia botezul. 22). nu ca o ștergere a necurăției trupului. trebuie să aibă loc o moarte.54 Adevăr pentru viață Botezul prin scufundare Cuvântul „botez” provine de la verbul grecesc baptizo (a scufunda sub sau în). Gestul efectiv de afundare e subînțeles la sfântul Ioan Boteză- În practica primilor creștini și în scri- torul. creștet) deoarece se afla într-o călătorie lungă. a omu- lui vechi. 3-4). orice izvoraș sau loc ar fi fost suficiente. era „botezat”.

mozaicuri. unele foarte mari5. În preajma bisericilor s-au amenajat niște locuri speciale. săvârșește dumnezeiasca afundare în fluviul Istru (Dunărea. făcându-i pe toți părtași sfântului bo- tez”.). s-au amplasat în interiorul bisericilor. Aceste baptisterii s-au înmulțit și. credem că vom și vie- țui împreună cu El” (Romani 6. prin botez. s-au refugiat pe insula Păcuiul lui Soare8 și la cerere au fost botezaţi de mitropoli- tul locului. iar nașterea. sculpturi și desene din exemplare străvechi ale Noului Testament oferă indicii puternice că scufundarea adulților a fost practicată în primele paisprezece secole. de aceea botezul se face prin scufundare totală.7 Unele Îl prezintă pe Iisus Hristos.tainedinscripturi. Doar așa apare o nouă viață. la fel (ieși cu totul). „Eftime. Cele mai vechi mărturii arheologice în acest sens sunt niște bazine. Identificarea deplină cu Hristos este în moarte.9 Cel mai reprezentativ baptisteriu. 20 000 de pecenegi. interioare. Baptiserii.ro) Din toate manuscrisele vechi ale Noului Testament existente astăzi în diferite librării sau muzee. Însă toate au un lucru în comun: botezul adulților prin scufundare. Dumnezeiasca afundare în Dunăre Arheologia și iconografia scot la iveală practicile vechi despre botez. 8). „Și mor spre a se naște” 55 na completă (intri cu totul). botezurile nu s-au mai făcut la râu. în frunte cu Kegen. ci la biserică. La mijlocul seco- lului al XI-lea. în prezența unor mulțimi mari de oameni. cercetătorul Wolfred Cote a ana- lizat sute de schițe ale botezului. care se umpleau prin canale ori izvoare naturale. altele sunt despre alte persoane. un trimis al patriarhului Constantino- polului. 12). călugăr cucernic. alături de Eftime. n.6 (vezi o suită de galerii foto pe www.3 Când crești- nismul a devenit religie oficială. Acest fapt nu este străin nici pentru România. picturi. Rusalii și Înălțare4. doar în zilele de Paște.n. după secolul al VI-lea. dar și în reveni- rea la viață: „Îngropați fiind împreună cu El. cu începuturi după anii 300 . cu El ați și înviat prin credință” (Coloseni 2. deplină: „Dacă am murit împreună cu Hristos.

Faptele apostolilor 2. cel care „boteza în pustie. Cel „care n-a săvârșit niciun păcat” (1 Petru 2. iar la rândul lor. 41. fiind o clădire cu ziduri solide de piatră. îi cerea botezul. au devenit botezători ai altora (Luca 3.. Ioan 4. Tot felul de oameni se botezau. separată. și Tu vii la mine?” (Matei 3. lângă bazilica de marmură. Printre păcătoșii adunați acolo S-a amestecat și un sfânt – Iisus. 32) – până la cei considerați a fi cel mai aproape de Dumnezeu – o „mulțime de preoți” (Faptele apostolilor 6. Ele fac legătura între momentul botezului și conștientizarea unei stări (Ioan) sau a unei misiuni de viață (Iisus)! Ioan Botezătorul și-ar fi dorit să fie botezat. Aceste două exemple – Ioan și Iisus – sunt grăitoare. 23). La ce vârstă s-au botezat sfinții? Pe când era „ca de treizeci de ani” (Luca 3. pe modelul marilor oameni ai credinței. 18-20).10 Spre deosebire de cristelnițele de azi. 7). cazul cel mai răsunător fiind al aposto- lului Pavel (9. Iisus Hristos a primit botezul ca exemplu de urmare a drumului drept ales pentru El de Dumnezeu (Matei 3.Hr. ca atare căuta să-L oprească zicând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine. Iisus Hristos a venit la Iordan pentru a fi botezat de Ioan. 4). ci prin naștere din nou și botez (3 000 de suflete. 15). Matei 28. căci se recunoștea ca păcătos și simțea pe deplin nevoia unei vieți noi. În comunitatea primilor creștini nu se intra la naștere. cele trei încăperi ale clădirii arată că înaintașii noștri practicau botezul persoanelor adulte. 14). La polul opus. 29). Însuşi Ioan Bote- zătorul a fost surprins că „Mielul lui Dumnezeu. a fost descoperit în județul Constanța (Tropaeum Traiani). mărturisindu-și pocăința: de la păcătoșii cei mai mari – „vameșii și desfrânatele” (Ma- tei 21. propovăduind botezul pocăinței întru iertarea păcatelor” (Marcu 1. 18). Ucenicii lui Iisus au fost toți botezați. adaptate la mări- mea unor prunci. prin po- runca Domnului Iisus. 22). al sfințeniei depline.47). Cu toții împlineau cuvintele Mântuitorului: „Cel ce va crede și se va boteza se va mântui” . 2. 21.56 Adevăr pentru viață d. Cel ce ridică păca- tul lumii” (Ioan 1.

„Și mor spre a se naște” 57 (Marcu 16. Ciprian a susținut că turnarea sau stropirea sunt la fel de valabile ca și scufundarea. . Ambrozie. dar a fost bo- tezat mult mai târziu. asumată cu riscul vieții. iar obiceiul s-a întărit printr-un canon din anul 418. de acea grupare de credincioși care împărtășesc aceeași credință și aspiră la aceleași idealuri. Di- dachia vorbește despre botezul adulților. a permis turnarea apei de trei ori pe capul candida- tului la botez. Probabil cel mai elocvent exemplu este sfântul Con- stantin cel Mare. În secolul al IV-lea.12 V-lea). în secolele de după generația apostolică au apărut schimbări din ce în ce mai mari. care-i afurisea pe cei care spuneau că pruncii nou-născuți nu trebuiesc botezați. În schimb. „Botezul biblic înseamnă alipirea de trupul lui Hris- tos. abia pe patul de moarte. Schimbări în două mii de ani Totuși. apar argumente pro și contra botezului pruncilor. de teama păcatelor făcute chiar și după botez. oamenii în dreptul cărora Noul Testament Ioan Gură de Aur și Ieronim s-au amintește botezul erau persoa- botezat la vârsta de 20 de ani. deja Grigore de Nazians cerea botezul copiilor. Istoria la 27 de ani. mărturisind o credință gustin. cerând ca aceștia să postească înainte. devenind membru al Bisericii. În același secol. Prin contrast. la 34 de ani. treptat. mari nume ale patristicii au primit botezul ca adulți. 16). la 30 de ani. Vasile cel Mare. În secolul al V-lea era majoritar botezul pruncilor în fața celor adulți. următoare (secolele al IV-lea și al episcop de Milan. fiu creștină arată că și în generațiile de episcop. acceptând că erau „sfințiți inconștient”. Grigore de Nazianz. La începutul secolului al II-lea. și din altă perspectivă a vârstei. În scrierile lui Tertulian și Origen. Augustin a ar- ticulat teologic botezul copiilor. Au- ne adulte.”11 Lesne de observat. care pe când era împărat în putere s-a mărturisit convertit la creștinism și urmaș al Celui mort pe cruce. la începutul secolului al III-lea. la 25 de ani. unii au amânat botezul până aproape de clipa morții.

Revenirea la modelul biblic s-a datorat mișcării anabaptiste. au fost botezați în fluviul Nipru.15 Mai târziu. spânzurați și chiar înecați. deschiderea era alta. unii călugări. Ferindu-se de repere clare. ca o parodiere a credinței lor. prigoniți sau chiar uciși. în același fluviu. sora lui Vasile al II-lea. alături de Vladimir și fiii săi. era păgân și avea șapte soții.14 El a organizat apoi multe botezuri în masă.18 Câte păcate are un copil? Principalul motiv pentru botezul pruncilor a fost ideea „păca- tului strămoșesc” (al lui Adam). în pruncie. pentru slujba de botez. dacă un copil mic moare înainte de a fi botezat. Textele bi- blice cu care s-a încercat justificarea acestei păreri19 nu arată spre o vinovăție moștenită de la părinți.13 Cât privește botezarea păgânilor.17 Astăzi. Vladimir. Pentru credința lor. i s-a pus condiția ca el și întreaga Rusie să treacă la creștinism.58 Adevăr pentru viață După anul 1000. s-a răspân- dit botezul prin stropire. anabaptiștii au fost amendați. Unii dintre ei au fost arși. deși a recunoscut că e mai sigur botezul prin scufundare.16 Liderii Reformei protestante nu au avut o poziție unitară în ceea ce privește forma bote- zului și vârsta candidaților. Pentru a se căsători cu Anna. ci menționează consecințele păcatului . Mulți no- bili. cât și de către catolici. exilați și tratați cu multă cruzime atât de protestanți. preoți și episcopi au îndrăznit să reboteze adulți ce fuseseră botezați o dată. fiind obicei împământenit. care practica botezarea adulților. rămâne cu acest păcat. prin scufundare. Toma de Aquino a declarat că botezul poate fi administrat prin turnare sau stropire. începând cu anii 1300. cei mai mulți urmași ai lui Hristos sunt botezați cu totul diferit decât El sau primii creștini. avându-se temerea că. din rațiuni practice. neutre. marele cneaz de Kiev. Consiliul Mondial al Bisericilor face recomandări mai degrabă generice. Botezătorii au fost excomunicați. împăratul creștin al Bizanțului. după două mii de ani.

care să-i conducă spre botezul de la maturitate. se subînțelege botezul copiilor. Tu și casa ta Adesea însă. Repetat în unele biserici creștine. Petru „a intrat și a găsit pe mulți adunați”. 44). Le reluăm mai jos. Și superstiția a avut o influență majoră în schimbarea practicii bo- tezului. actul se numește „binecuvântarea copiilor” și constă în punerea mâinilor asupra lor și rostirea unei rugăciuni speciale. 16). Privind din nou la modelul Iisus. 4) iar despre Îm- părăţia lui Dumnezeu s-a spus că este a celor care devin asemenea unor copilași (Luca 18. și aducându-și aminte de formula naștere din apă și din Duh. se face refe- rire la cinci cazuri din Biblie. „Și mor spre a se naște” 59 lui Adam – neputința. Părinții au început să creadă că apa botezului are puteri mistice și au decis să-și „sfințească” de mici copiii. argumentându-se că. Petru . Așadar. ca pe oamenii mari. Să nu uităm totuși că Iisus S-a botezat la 30 de ani. Cei mici vin singuri la Iisus și suntem îndemnați să-i lăsăm să vină la El. pentru a se susține botezul pruncilor. 14). la încreștinarea cuiva și „a casei lui”. Din dragoste. Pentru copii.24). „care va grăi către tine cuvinte prin care te vei mântui tu și toată casa ta” (Faptele apostolilor 11. Văzând minunea. gestul cunoscut al lui Iisus față de copii este așezarea mâinilor peste căpșorul lor (Matei 19. Cel mai mare în Împărăţia cerului este un copilaş (Matei 18. Venind acolo. Dumne- zeu a pregătit altceva. În timp ce Petru le predica. degradarea și moartea care îi afectează pe toți urmașii săi până la sfârșitul timpului. mulți părinți doresc să-și „creștineze” copiii. ci mai degrabă să-i facă pe oamenii mari ca pe niște copii. gândind că botezul le-ar asigura auto- mat mântuirea. Casa lui Corneliu. 27. căutând răspunsul direct din Scriptură. Botezat. observăm că El nu a fost rece sau străin față de copii. căci Corne- liu „chemase acasă la el rudeniile sale și prietenii cei mai de aproape” (10. Duhul Sfânt S-a pogorât „peste toți cei care ascultau Cuvântul” (10. Și nici nu a fost interesat să-i boteze. Un înger îi spusese ofițerului roman Corneliu să-l aducă la el pe apostolul Petru. iar părinții Lui nu au făcut greșeli raportate de Scriptură în ceea ce-L privea. 14.15). În Noul Testament nu apare ideea păcătoșeniei copiilor.

„ieșind din închisoare. Lidia. primii con- vertiți din Ahaia. a crezut în Domnul împreună cu toată casa sa” (Faptele apos- tolilor 18. iar apoi. după cum nu este men- ționată nici măcar prezența lor în acțiune. Experiența unitară a celor din casa lui devine un model pentru întreaga cetate. care. Apostolul Pavel a predicat în Filipi din Mace- donia.60 Adevăr pentru viață a întrebat: „Poate. vorbesc în alte limbi. pentru a le vesti și altora Evanghelia. 40). crezând în Dumnezeu” (16. În urma unor evenimente neobișnuite. s-au rânduit pe ei înșiși” (1 Corinteni 1. În aceeași noapte „s-a botezat el și toți ai lui îndată” (16. temnicerul a dorit să știe „ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” (Faptele apostolilor 16. „s-a botezat și ea. Pavel și Sila ajung în temniță. Alături de el și poate în urma exemplului său. 15). ceea ce găsim aici . 32. Menţionarea întregii familii în ascultare. 15). în botez și apoi în sărbătorire subliniază încă o dată dramatismul situației. Evreul Crispus din Corint. 16. Lidia și casa ei. i-au mângâ- iat și au plecat” (16. Din nou se poate vedea că accentul cade pe deplina consacrare a acestei femei (cu tot ce era al ei) și pe faptul că deja în casa ei se constituise prima biserică din cetate. În urma eliberării miraculoase a apostolilor Pavel și Sila. Apostolii „i-au grăit lui Cuvântul lui Dumnezeu și tuturor celor din casa lui”. desăvârșirea unei convertiri la cre- dința adevărată. îl înțeleg. ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” (10. 34). auzind. iar una dintre ascultătoare. Mai târziu „s-a veselit cu toată casa. Casa lui Ștefanas. și văzând pe frați. observăm limpede că nu este nici măcar vreo aluzie la botezul pruncilor. Dacă urmărim cu atenție aceste cazuri. și casa ei”. 16. „mai-marele sina- gogii. În schimb. s-au dus în casa Lidiei. 30). Versetele de mai sus arată convertirea unor oameni mari – ei ascultă Cuvântul. „mulți dintre corinteni. Din nou accentul cade pe o dedicare tota- lă a unei familii întregi ce le poate sluji sfinților. credeau și se botezau”. Temnicerul din Filipi și casa lui. sunt eliberați în mod miraculos.” Aceștia erau o familie specială. 47).33). 8). Apostolul Pavel le scria corintenilor: „Am bo- tezat și casa lui Ștefanas. Imediat după aceea și-a pus casa la dispoziția apostolilor (Faptele apostolilor 16. Crispus și casa lui. cineva să oprească apa. oare. „spre slujirea sfinților.

evrei sau păgâni. Biblia vorbește însă despre a doua naștere (vezi Ioan 3. care grupa sanguină. Cea mai înaltă decorație a Rusiei i-a fost acor- . și reușesc să-și aducă la Hristos familia. Kalașnikov – o armă. naționalitatea sau părinții. Dar putem să ne alegem au fost rebotezați. se botează și apoi se consacră cu totul lui Hristos – ei sunt creștini pe deplin. două botezuri Se știe puțin despre o mare decizie din viața celebrului inventa- tor Mihail Kalașnikov. slujitorii – ei sunt pionierii creștinismului răsăritean! E păcat să te botezi din nou? Pentru că „este un Domn. O altă situație pentru rebotezare este aceea în care omul s-a le- pădat de credință prin fapte reprobabile. predicat de Ioan. Când o femeie se căsătorește 12 bărbați care primiseră botezul își schimbă numele din dragoste pocăinței. ci i-a îndreptat spre Hristos. bărbați sau femei. „Și mor spre a se naște” 61 este un botez exemplar și excepțional în același timp. un botez” (Efeseni 4. La fel poate fi Duhul Sfânt. Calitatea exemplară este dată de faptul că oamenii merg pe modelul de bază al botezului biblic: ascultă Evanghelia. Spre exemplu. dar nu pentru soț. unii oameni consideră că o persoană trebuie să se boteze o singură dată în viață. se convertesc. reli- apostolul Pavel a întâlnit la Efes gia. botezul lor anterior și nici nu le-a înfierat păcate mai vechi sau mai noi. Pavel nu a contestat și cu botezul în Hristos. prietenii. partenerul. fie în pruncie. nu din ură față de pă- au apucat să audă și mărturia lui rinți. Calitatea excepțională este dată de faptul că. meseria. cu toții sunt niște premiere20 în felul lor. iar acum vrea să înceapă o nouă viață. fără șovăire și cu bucurie (Faptele apostolilor 19. rudele. trece într-o despre Iisus Hristos și botezul cu nouă etapă a vieții ei. credincioși. fiind extrem de diferiți unii de alții (romani sau greci. Pur și simplu. stăpâni sau slujitori). ideologia. o credință. Un exemplu uluitor a avut loc relativ recent. oameni sinceri. 1-7). fie mai târziu. ca pe o taină neștiută mai înainte. Ei au acceptat un nou botez adevărat. 4) a unor Nu ne putem alege culoarea pielii. 5).

își stro- pește casa.22 Asemenea tâlharului de pe cruce. o povară zdrobitoare. „Sunt oare vinovat?” îl întreba el într-o scrisoare din 2013 pe patriarhul Ki- ril al Rusiei. uneori chiar și mașina. costuri. 7). După primirea medaliei. sunt responsabil de moartea acestor oameni. cu dorința de a se apropia de Dumnezeu. Ni- . Deşi a fost botezat în pruncie după tradiția ortodoxă. pe când avea venerabila vârstă de 90 de ani21. spre sfârșitul vieții. puțin mediatizat în presa lumii. inventatorul Mihail Kalașnikov”. înseamnă că eu. fiu de țăran. cu foarte puțin timp înainte de moarte. ro- mânul face din Bobotează ziua nașterii din nou. în acești ultimi ani ai vieții. chiar dacă ei erau dușmani?” Și a semnat scrisoarea: „Robul Domnului. Biserica l-a condus să-și vadă vinovăția și mai ales să primească izbăvirea prin Iisus. Mihail Kalașnikov. a fost mărturia cugetului că „Dumnezeu i S-a arătat în după-amiaza vie- ții”. lumânări. atunci invenția sa a dus la rănirea și moartea a zeci și sute de milioane de oameni care s-au duș- mănit în războaiele din ultimul secol. Să ne gândim totuși că. Numele lui este cunoscut în armatele a 50 de state ale lumii. omul se gândește la tot ce înseamnă acesta: nași. Totuși. Alteori. Tot acolo se confesa: „Durerea mea este de nesuportat. el și-a trăit toată viața ca un ateu. întrucât acestea au folosit peste 100 de milioane de exemplare ale armei automate ce-i poartă numele (AK-47). Gestul său. Botezul este ocazia nașterii de sus. Hristos ne spune tuturor: „Nu te mira că ți-am zis: «Trebuie să vă nașteți de sus»” (Ioan 3. botezul lui Kalașnikov ne arată că niciodată nu e prea târziu să iei decizia de a (re)primi „botezul pocăinței întru iertarea păcatelor”. Dacă arma mea a răpit viața unor oameni. Se botează robul lui Dumnezeu… eu! În România de azi. dacă fiecare armă a avut cel puțin un glonț care a ucis un om.62 Adevăr pentru viață dată în 2009. Când are un botez în familie. Kalașnikov era pro- fund tulburat de grozăvia invenției pe care o semnase – o cincime din armele lumii acesteia poartă numele său. La 94 de ani. s-a rebo- tezat în Hristos. Se iordănește. creștin ortodox. asistă neputincios la anularea botezului primit de unii. mântuit în ultimele clipe ale vieții. văzându-le fap- tele nelegiuite la jurnalele de știri din fiecare seară.

30). Ioan Botezătorul sau Iisus Hristos. Așa a murit înecat în țărâna de pe drumul Damascului încre- zutul fariseu Saul. poate avea un nou început fericit. Din întâlnirea personală cu Mântuitorul. Cât despre petrecerea de după. Boteză- torul nu primește niciun ban pentru slujba lui. nu are nevoie de botez. nebotezându-se” (Luca 7. când oamenii nu acceptă acest mare beneficiu se aseamănă cu evreii din vremea lui Hristos. și totuși o face. care-și regretă faptele și vrea să capete mântuirea. întrebarea lui Pavel străbate veacurile: „Doamne. mergând pe calea omului. după cum spunea Iisus: „În cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți. ca pildă. În fața unui „așa am pomenit”. prin sfântul Anania (22. ce vrei să fac?” (Faptele apostolilor 9. nu are nepoți. 16). Fără de păcate. alături de Iisus și de familia credincioșilor Săi. pentru ca omul să meargă pe calea crucii Lui. Și orice om care crede în Mântuitorul numit Iisus Hristos. Nașii lipsesc cu desăvârșire. Suntem departe de acest Model. dar se luminează cerul și coboară Duhul. de primii creș- tini precum Corneliu sau Lidia. La botez nu se aprind lumânări. ci Tatăl de sus. un lucru este cert – bo- tezul este ocazia frumoasă a unui nou start în viață.[…] Și acum de ce zăbovești? Sculându-te. care n-au nevoie de pocăință” (Luca 15. Cel ce ți S-a arătat pe calea pe care tu veneai. unde… va posti și va fi ispitit de Diavolul. Iisus este mânat de Duhul în pustie. între vameși. 7). nici în România. Iar răs- punsul primit de el. dar mărturie stă chiar glasul Tatălui din ceruri. ne deschide tuturor ochii: „Domnul Iisus. de întemeietorii și desăvârșitorii bo- tezului. dând naștere de sus smeritului apostol Pavel. Din păcate. Dumnezeu nu are fini. ca Steinhardt sau Kalașnikov. Și totuși… Fie că vorbim de oameni din zilele noastre. de Părinții Bisericii ca Ioan Gură de Aur. prostituate și soldați ucigași. 17). merită să revedem modelul nemai- pomenit al lui Hristos: în pustia din Iudeea vine Sfântul lui Dumne- zeu. ci doar fii și fiice. care „au călcat voia lui Dumnezeu în ei înșiși. El nu este un naș. m-a trimis ca să vezi iarăși și să te umpli de Duh Sfânt. chemând Numele Lui!” . botează-te și spală-ți păcatele. „Și mor spre a se naște” 63 căieri în lume.

pe rețelele de socializare. . sa- tirizat în repetate rânduri pe paginile săptămânalului parizian. Sediul publicației Charlie Hebdo fusese ținta unui atac terorist organizat de doi tineri musulmani cu cetățenie franceză. ajun- gând să le aducă închinare. Apoi omul și-a făcut dumnezei după asemănarea sa. Motivele? Convingerile religioase ale teroriștilor și dorința de a răz­buna onoarea profetului Mahomed. asumându-și identitatea unei revis­ te pariziene. omul încă Îl poate afla pe Cel Nevăzut de nimeni. milioane de oameni. Saïd Kouachi și Chérif Kouachi intraseră prin forță în incintă.64 Adevăr pentru viață CHIPUL CELUI NEVĂZUT Omul poate să se mântuiască fără a vedea icoane. (Libri Carolini) La început. În total 12 persoane au murit în ziua nefastă din 7 ianuarie. Trecând de cele văzute. O problemă de „imagine” „Je suis Charlie” – așa au scris în ianuarie 2015. iar apoi deschiseseră focul asupra ziariștilor. dar nu poate s-o facă fără a-L cunoaşte pe Dumnezeu. omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu.

pe atât de fermă: „Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer. felul în care ne închinăm lui Dumnezeu și cel în care Îi apărăm onoarea sunt o consecință a modului în care Îl înțelegem și ni-L imaginăm: prieten sau dușman. iar presa a dezbătut pe larg cauzele și efectele gestului celor doi extremiști. Fără îndoială. ca singuri spectatori ai vremii (Iov 38. A doua poruncă a Decalogului a fost însă întotdeauna pe cât de clară.25). și s-au închinat și au slujit făpturii. Creatorul său. Așadar. un Înger al Domnului. după chipul lui Dumnezeu l-a făcut” (Facerea 1. 23. De la chipul din cer la chipuri pământene La început. Se știe că musulmanii interzic repre­zentarea grafică a Profetului sau a lui Allah. pornind de la o idee re­găsită și în Biblie: in- terdicția de a-L reprezenta în vreo formă finită pe Dumnezeul infinit. vom întâlni. și puternice îndemnuri de a ne feri de idolatrie. Chipul Celui Nevăzut 65 Știrea a creat un puternic val mediatic și de susținere a libertății de exprimare. atotputernic sau un bătrân cu barbă albă. 7). un trimis. 27). Parcurgând pasajele inspirate ale Sfintelor Scripturi. 20). Între atâtea invitații la închinare. tot ce a mai putut să vadă omul când s-a întâlnit cu Dumnezeu a fost doar un mijlocitor: un heruvim. sus. se uitau la chipul lui Dum- nezeu și apoi la omul făcut. După căderea în păcat. dacă îngerii. omul L-a cunoscut pe Dumnezeu față către față – ca într-o oglindire „a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său. 26)1. Scria sfântul apostol Pavel că oamenii „au schim­bat slava Dumnezeului Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios […]. Biblia îi prezintă cititorului sincer o modalitate simplă și directă prin care omul să vină înaintea lui Dumnezeu. Îi puteau da dreptate Celui ce zisese: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră” (Facerea 1. făcute de diverse gru­pări religioa- se. rece și distant. în locul Făcătorului” (Romani 1. de asemenea.2 Omul a căutat reducerea Dumnezeului din cer la un chip de pe pământ. un Creator plin de iubire sau un mare Necunoscut. că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască” (Ieșirea 33. și din câte sunt pe . Lui Moise avea să îi explice Dumnezeu mai târziu: „Fața Mea însă nu vei putea s-o vezi.

căci ei. Deturnarea unei identități divine Nici măcar evreii. care să înfăți- șeze bărbat sau femeie”5 (Deuteronomul 4. i-au zis lui Aaron. care te-a scos din țara Egiptului” (Ieșirea 32. când Domnul v-a grăit din mijlocul focului.66 Adevăr pentru viață pământ. așa că prorocii Vechiului Testament au avertizat de multe ori cu privire la amăgirea unor statui sau amule- te folosite la închinare. Să nu greșiți dar și să nu vă faceți chipuri cioplite sau închipuiri ale vreunui idol. mai târziu.4 Cel mai probabil își închipuiau că acel vițel era reprezentarea marelui Zeu care-i scosese din robie… Dar. Finalul este cutremurător.9). În absența lui Moise. să nu le slujești. Un exemplu este șarpele de aramă înălțat de Moise în pustie – dacă priveau spre el. „Ca atare. Moise le-a reamintit: „Țineți dar bine minte că în ziua aceea. fratele lui Moise: „Scoală și ne fă dumnezei. și înain- . care să meargă înaintea noastră” (Ieșirea 32. 8. de pe mun- tele Horeb [Sinai]. fie ele din lemn. Israele. marmură sau diferite metale.4). 1). un popor întreg. în sanctuarul evreilor. După un timp. trei interdicții într-o singură poruncă: să nu-ți faci chipuri cioplite (sau idoli3). Cât de curând uitaseră primele porunci ale Decalogului… Oare să fi crezut ei că vițelul acela i-a scos din Egipt? Nici vorbă. acest obiect a fost privit ca fiind sfânt. și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor. Prin urmare. Faptul că în templu nu exista nicio imagine părea incredibil în lumea antică. să nu te închini înaintea lor. au zis: „Iată. popor care venerează un Dumnezeu nevăzut. Sub pre- siunea gloatei. n-ați văzut niciun chip. cei mușcați de șerpii veninoși se vindecau (Numeri 21. Aaron a con­struit un vițel de aur – boul Apis pe care evreii îl văzuseră primind închinarea întregului Egipt. Într-o zi. Pe scurt. nu au fost scutiți de tentația idolatriei. acest unic detaliu este cel mai menționat în relatările străinilor despre evrei și templul lor. 15). Luând cerceii de aur donați pen­tru idol. 4). jos. Aaron „i-a turnat în tipar și a făcut din ei un vițel turnat și l-a cioplit cu dalta”. izbea absența oricărei reprezen- tări a Divinității.”6 Ispita a continuat peste secole. nici să le slujești” (Ieșirea 20. 1. piatră. au cerut să aibă o statuie în cinstea Dumnezeului care îi eliberase recent din sclavie. dumnezeul tău.

14). Chipul Celui Nevăzut 67 tea lui se ardea tămâie – devenise un obiect de idolatrie. Cum zici tu: ’Arată-ne pe Tatăl’?»” (14. că pe Dumnezeu „Fiul cel Unul-Născut. pe marile scene sau stadioane ale lumii. șarpele de aramă Îl reprezentase pe Hristos pe cruce (Ioan 3. Care este în sâ­nul Tatălui. în forma banilor. ca să fie așezat într-o casă” (Isaia 44. căutând în zadar chipuri divine. lemn sau piatră (Daniel 5. argint. Iisus Hristos – icoana Tatălui8 Dumnezeu nu a rămas însă un necunoscut pentru lumea noas­ tră. 4)7.13). Unul dintre apostolii Domnului. 18-20). după frumoasa înfățișare a unui pământean. brandurilor celebre. Dumnezeu a prezentat amăgirea idolatriei: „Chipul celui tur­nat este turnat de un făurar. După ce apostolul Ioan a spus clar că „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (Ioan 1. Mai târziu. Ba chiar a ales cea mai bună variantă prin care să Se arate oame­ nilor. dar simbo- lul a fost deturnat. Să privim mai degrabă spre chipul divin al Fiului omului.» Iisus i-a zis: «Cel ce M-a văzut pe Mine. pe ecrane plate. 4). Săracul. Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1. 12. aurului. . își caută un meșter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine” (Isaia 40. El lucrează cu sculele lui și măsoară cu compa- sul. ci și cei din gânduri ori conturați în pixeli. 18). care nu poate oferi mult. pentru a restabili cultul Templului de la Ierusalim. Desigur. tot el ne-a împărtășit și vestea cea bună. a văzut pe Tatăl. Alcătuiește idolul cu lovituri de ciocan și-i dă chip cu puterea brațului său […] Lemnarul întinde sfoara. face un semn cu plumbul. arată-ne nouă pe Tatăl și ne este de ajuns. argintarul îl îmbracă cu aur și-l înfrumu­ sețează cu lănțișoare. un împărat evreu l-a sfărâmat în bucăți (2 Regi 18. idolii de azi nu mai sunt doar cei ciopliți în marmură sau pictați pe pânză. Ni­meni altul nu și-a dovedit pretenția de a-L reprezenta pe Tatăl.9). 8. Inițial. El face lucrul lui după chipul unui om. 18). Filip. „Fierarul ascute o daltă și dă chip lucrului său cu cărbuni aprinși. Privim spre oameni. Așadar. I-a zis lui Iisus: „«Doamne. alege un lemn care nu putrezește. încă o dată s-a văzut asemănarea unică între Dumnezeu și om când Fiul lui Dumnezeu S-a înomenit și a locuit printre noi. Eroarea evreilor necredincioși și a păgânilor era că preamăreau dumnezeii de aur.

Saul a căzut la pământ și a ră- mas fără vedere. 9. Fața lui Iisus după înălțare Fericite vremuri când oamenii L-au putut vedea pe Hristos față în față! Dar. 1. fiind „în duh”. 16. nici nu-L poate vedea” (1 Timotei 6. Iisus poate fi prezent pretutindeni în același timp (Matei 28. adică într-o stare de contemplare superioară.15. ar fi gândit. dacă Dumne­zeu S-ar fi coborât printre ei.17). dacă dorim să Îl cunoaștem personal. S-a dovedit că Domnul Domnilor „locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii. a vorbit părinților noștri prin proroci. ar fi spus. După înălțare. Când Iisus i S-a descoperit viitorului apostol Pavel. Cultul închinat lui Hristos poate fi urmat fără nicio reprezenta- re. Evrei 11:1). nu avem decât să citim în credință Scripturile. 14. după Înălțare. Iar în altă parte scrie despre Iisus că „întru El locuiește. în tot Noul Testament nu găsim niciun sfânt sau apos- tol care să vadă de-a dreptul fața lui Iisus. și astfel să-I ascultăm glasul. . dacă ar fi luat chip de om. Pentru că. Un alt apostol. cum Îl mai puteau vedea credincio- șii? Dincolo de faptul că a trăi în credință este mai bine decât a trăi prin vedere („credinţa este dovedirea lucrurilor celor nevăzute”. pe care niciun om nu L-a văzut. spunea autorul Epistolei către evrei: „După ce Dumnezeu odinioară. El Însuși a făgăduit că. Hristos s-a destăinuit prin cuvânt rostit (Faptele apostolilor 9.14). acesta a fost învăluit deodată „de o lumină din cer ca de fulger” şi a auzit un glas. 20). trupește. toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2. ar fi făcut tot ce a făcut Iisus. ace- la care a scris faptele lui Iisus „așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început”. 19). vezi și 1. nu prin înfățișare. nu a putut privi faţa Domnului (Apocalipsa 1. în multe rânduri și în multe chipuri. 3-6).2). vezi și Apocalipsa 17. este suficient ca doi sau trei credin- cioși să se adune în Numele Lui (Matei 18. în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul” (Evrei 1.68 Adevăr pentru viață Toți oamenii care-L vedeau pe Iisus trebuiau să înțeleagă că. Deși nu L-a văzut. Scriptura ne dă câteva exemple. pentru a fi prezent public în comunitatea creștină. Ca evanghelistul Luca. 20). Fiind Dumnezeu adevărat.

1982) nu apare deloc cuvântul icoană. Minucius Felix (sec. Origen (185–254). Aceste schițe ilustrative au fost folosite pentru informa­rea didac- tică a noilor convertiți. sub pământ. potir. carte . veșminte preoțești). închinătorii și-au mutat atenția către reprezentările fizice în sine. heruvimi. Considerând că putem găsi icoana doar în istoria ulterioară. Opoziţia faţă de folosirea imaginilor este veche. închinarea magilor. Acestea nu erau imagini de cult. Primii creştini erau rezervați față de imagini. În Patericul egiptean. candelabru. Totuși. vom urmări principalele izvoare bisericești. în catacombele romane. comunităţile erau sărace. peştele și altele. chivot. viţa. sfeșnic. iar persecuţiile lăsau puţin timp de regrupare după pierderile grele de vieţi omeneşti. în majoritate analfabeți. găsim primele desene folosite de creștini. ci foste simboluri păgâne care căpătau o semnificație mai profundă (de exemplu. a atras o reacție de împotrivire.9 În plus. Ei erau obișnuiți cu reprezentări vizibile ale zeilor pe care îi lăsaseră în urmă. apar și alte simboluri creştine: înmulţirea pâinilor. în Biblia din care cităm (versiunea Teoctist. considerat un campion al ortodoxiei. păunul – simbol al Paradisului). II/III). vase sfinte. Iisus. Această tendință. Arnobiu (255/260–327). Un fapt in- teresant. Lactantiu (240/250–320) și la Epifanie de Salami- na. cât și din cauza idolatriei păgâne care îi împresura din toate părțile.10 Spre sfârşitul secolului al II-lea. Existau și motive practice care ar fi împiedicat răspân- direa picturilor: artiștii care lucrau scump pentru lumea păgână nu puteau fi angajaţi dacă nu se încreștinau. toiag. Chipul Celui Nevăzut 69 Biblia neștiutorilor de carte În multe lăcașuri creștine se regăsesc astăzi icoane reprezentând pe Dumnezeu. datorită atât moș- tenirii iudaice. conflictul dintre credinţă şi politica de ado- rare a împăratului prin cinstirea portretului acestuia a agravat și mai mult respingerea imaginilor cultice. Maica Domnului sau sfinții credinței. Se întâlnește la Părinții Bisericii: Tertulian (150–250). apărută la cei nou-convertiții pro- veniți din lumea politeistă. spre deosebire de alte cuvinte bisericești care de- numesc obiecte de cult folosite până astăzi cu sens identic sau înrudit (statuie. Cle- ment Alexandrinul (150–216). cădelniță. deoa- rece le venea mai ușor să caute un contact real cu Dumnezeul nevăzut căruia se închinau. Treptat însă. tămâie.

Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă. sau «portret». important teolog rus din secolul al XX-lea. nu există nicio referire la cultul icoanelor. a propagandei impe­riale şi a religiilor pă- gâne. după slăvirea Sa. dar. Istoricul Stelian Brezeanu arată că „în veacul al IV-lea. poate fi contemplat numai în minte. în același timp. Chiril din Alexandria13. sora împăratului Constan- tin. sub forma icoanelor portabile.70 Adevăr pentru viață fundamentală a ascetismului ortodox. Papa Grigorie cel Mare l-a lăudat că le-a interzis credin- cioşilor să venereze imaginile.14 Leonid Uspensky. al căror cult a luat amploare. peste două secole. invadează viaţa cotidiană a creştinului analfabet. Începând cu secolul al IV-lea. Ima- ginile umane ale sfinților şi chiar ale personaje­lor divine. în avan- tajul imaginilor care îndeplineau mai multe funcții. sub presi­unea artei portretului din lumea greco-romană.” În același stil. a cerut o icoană a lui Hristos. oferă în cartea sa. imaginea umană conferă trăsături palpabile sfinţilor. Episcopul Eusebiu de Cezareea i-a răspuns că preocuparea ei pentru chipul material al lui Iisus era nevrednică de religia adevărată și că Hristos. cu deosebire în spaţiul lumii greco-romane”. Pe urmele icoanelor Este important de știut că simbolurile din creștinismul timpuriu nu erau venerate. Grigorie de Nyssa.12) Când Constanția. apar și Părinți favorabili reprezentărilor artistice: Ioan Gură de Aur. De-abia la Sinodul Trulan (anii 680–681)11 se condamnă folosirea simbolurilor vechi și se oficializează noua direcție. (Biserica nu dezvoltase suficient taina întrupării înainte de primele sinoade. când păgânismul nu mai era un pericol. următoarea de- finiție pentru acest obiect religios: „Cuvântul «icoană» este de origine grea­că: eikôn înseamnă «imagine». episcopul Sirinus a distrus la Marsilia toate imaginile. Pe vremea când ima- . Canonul 36 al Sinodului de la Elvira (anul 306) scrie: „Plăcu- tu-ne-a să hotărâm că picturile nu trebuie să stea în biserică şi că tot ceea ce este venerat şi adorat nu trebuie zugrăvit pe ziduri. a vizitat Ierusalimul. deoarece încă nu apăruseră picturi ale lui Hristos şi ale Fecioarei. l-a blamat pentru că i-a lipsit de învăţătura pe care acestea o prezentau. ce reprezentau sub chipuri de oameni zeii lor.

Acesta este sen- sul pe care arheologia şi istoria artei îl conferă icoanei. Probabil că ea nu a fost prea mult timp indiferentă și neinteresată de artă.”15 Mai mulți cercetători sunt de părere că după anii 300. cel puțin la început. „Arta creștină s-a născut în afara Bisericii și. imagi. Chipul Celui Nevăzut 71 ginile creştine erau în formare. care au fost condamnate de unii Părinți. creștinismul s-a opus firesc idolatriei. Amfilohie de Iconium denun- ţase acest lucru încă din secolul al Au fost biserici în nordul Europei și IV-lea. fie ele pictate. Adversarii imaginilor au folosit aceste exagerări pentru a inter- preta cucerirea de către arabi drept pedeapsă pentru provinciile creș- tine în care credincioșii se întorseseră la idolatria păgână. Desigur că au existat și exagerări. mobilă sau monumentală şi indiferent de tehnica cu ajuto­rul căreia ar fi fost elaborată. când pă- gânismul nu mai era un pericol. nu Biserica este creatoarea artei creștine. a Fecioarei. chiar dacă acea imagine era pictată. imaginile sacre au început să fie prețuite tot mai mult. impu- nându-i anumite reguli. sculptată. sculptate sau lucrate în mozaic. Toate acestea se apro- piau de magie sau intersectau formele decadente ale păgânismului.în zone de graniță cu Asia care nu nile brodate ale sfinţilor ornau veş.de rit vechi păstrează acest obicei lor aristocraţiei bizantine sau hai. iar creștinismul devenea popular și atractiv. considerând că acest fapt era suficient pentru mântuirea lor. În secolul al VII-lea. termenul se aplică mai ales lucră­rilor de şevalet. a unui sfânt. dar arta creștină s-a născut de fapt din inițiati- va credincioșilor. s-a dezvoltat împotriva voinței acesteia. Biserica a acceptat-o. Moștenitor al iudaismului. Bizanţul desemna prin acest cuvânt orice re­prezentare a lui Hristos. sensibilă la artă și cu resurse materiale necesare. 17 nele de promenadă ale persoanelor din înalta societate din Alexandria. Unii creştini împodobeau zelos bisericile. Unii creștini mintele de ceremonie ale membri. Mulţi credincioşi venerau icoanele într-o manieră fetişistă: ei cinsteau mai mult imaginea decât persoana reprezentată.au acceptat icoanele. a unui înger sau a unui eveniment din istoria sfântă. Astăzi. Ei întrebau .și astăzi.”16 Această perioadă coincide cu influența înaltei clasei nobiliare în Biserică. asemenea religiei din care a provenit… Astfel.

O altă pagi­nă din istoria creștină se scrie atunci când protestan- ții reaprind flacăra unei credințe fără imagini între Hristos și popor. Astfel. începe un adevărat război cu excomuni­ cări și anateme din partea papilor de la Roma. Considerat un conciliu ecumenic. Mișcarea iconoclastă a debutat cu urcarea pe tronul Bizanțului a lui Leon al III-lea Isaurianul. la care participă peste 330 de episcopi. sunt arestați. nu se gă­sesc statui. acesta condamna fabricarea. în bisericile europene născute în urma mișcării de reformă a creștinismului din secolul al XVI-lea. dat de Leon în anul 726. dar în anul 843.19 În perioada următoare apar noi frământări. În 753. partizani ai cultului icoanelor. Constantin al V-lea prezidează Conciliul de la Hiereia. mama acestuia. într-o mișcare cunoscută sub denumirea de icono- clasm (distrugerea icoanelor). cultul icoanelor nu a cuprins întreaga biserică creștină a primelor secole. la care participă aproximativ 350 de episcopi. exilați și executați. care respectau inter- dicția Decalogului de a făuri și cinsti chipul Divinității. În 731. Teama teologilor răsăriteni din acea vreme era că o pictură religioasă își poate pierde scopul instructiv pe care l-a avut inițial și se poate transforma într-un idol. Conciliul restabilește onorarea parțială a icoanelor. Odată cu edictul împotriva cultului icoa­ nelor. Până azi. Mișcare împotriva icoanelor Istoria bisericească arată vărsare de sânge în războiul cu imagi- nile sacre. Aceste practici au fost adoptate cu precădere de către par­tea răsăriteană a continentului nostru. Zeci și sute de demnitari. învățați. prin Theodo- ra și Mihail al III-lea.72 Adevăr pentru viață dacă nu cumva Dumnezeu ținea cu musulmanii. prelați și politicieni bizantini au reacți- onat împotriva curentului de venerare a icoanelor în secolele al VI- II-lea și al IX-lea. în marea lor majoritate susținători ai ima- ginilor cultice. cultul icoanelor este definitiv restabilit. papa Grigore al III-lea îi declară eretici pe adver­ sarii icoanelor. se convoacă un nou conciliu la Niceea (787). nici icoane. Totuși. . datorită confuziei create între imagine și scopul ei. posesia și venerarea icoanelor.18 Sub domnia lui Constantin al VI-lea și a regentei Irina. dar și a susținători­lor acestui curent.

Pe baza Sinodului al VII-lea Ecumenic. Kiev). Se ridică întrebări și despre chipurile din icoanele ferecate în argint22. de-a lungul timpului. amintim sumedenia de chipuri ale Mântuitorului. Ea a fost interzisă de un Sinod21 și considerată eretică. Alții se întreabă de ce ar mai fi nevoie de sfințirea icoanei (prin rugăciunea de consacrare). de aici se ajunge ușor la ideea că tradiția prin care s-a păstrat conturul iconic. materia nu poate fi sfântă. Rezumăm aici câteva dintre ele. dacă ea oricum seamănă cu Hristos cel Sfânt. Și icoana lui Dumnezeu Tatăl este proble- matică. Ea este exclusiv un produs cultural. erori. doar trăsături omenești. La polul . iar apariția sa a fost solicitată de realitatea cultică. De aceea. consideră unii. deoarece natura divină a lui Hristos nu se poate despărți de natura umană și deci nu poate fi surprinsă în imaginea care ar reprezenta. Atanasie din Paros (1721–1813) și alte autorități ortodoxe au criticat această inovaţie şi au negat necesitatea sfinţirii icoanelor. mitropolitul Petru Movilă al Kievului a publicat pentru prima oară într-o lucrare ortodoxă o serie de slujbe scurte în acest scop (Trebnik. în anul 1649. În 1730 a apărut prima rugăciune de sfinţire a icoanelor într-o carte de slujbă grecească (Evhologhionul bizantin. folosite uneori chiar de mari învățați și Părinți ai Bisericii. Mai întâi. editor Jacob Goar. Puțini știu că pentru mai mult de 1 000 de ani în creștinism nu a existat practica sfințirii icoanelor. ma- rii oameni (bărbați și femei) ai Antichității24 sau artizanii politici și religioși25 ai unei noi ordini mondiale din secolul al XX-lea. Veneţia). nici pentru sine însăși. Chipul Celui Nevăzut 73 Dificultăți. Pe de altă parte. Iar dubla natură a lui Hristos (na- tura divină unită cu natura umană) aduce o altă dificultate. s-au folosit mai multe argumente împotriva folosirii acestor obiecte de cult sau pentru limitarea lor. cel mult. pe baza unei memorii colective originare. Observatorul atent poate să deosebească trăsături fizionomice variate în icoane din diferite locuri20.23 Merită spus că în unele biserici din țară și străinătate pe lângă scene sau oameni din Biblie sunt zugrăvite și evenimente istorice. disonanțe Am văzut din istorie că icoana nu există prin sine însăși. pe El Îl urmează și poartă numele Lui. Destul de târziu. nu poate fi urmată.

directă.» Căci. Spunea sfântul apos­tol Pavel: „Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută sme­renie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri. 20. vom aduce exemple despre alte forme de închinare oprite de Dumnezeu și. de ce faceţi nu va veni în chip văzut.26). Şi auzind apostolii Pa- vel şi Barnaba. Iar Petru l-a ridicat. zicându-i: «Scoală-te. Între atâtea opinii. Împărăția lui Dumnezeu este înăun- binevestind să vă întoarceţi de la trul vostru. considerată a fi cea mai veche din Țara Româneas- că. au sărit în mulţime. meni. care „aducând la porţi tauri şi cununi. O scurtă recitire a unor texte concrete arată cum ar privi aceștia închinarea înaintea chipurilor lor astăzi. şi-au rupt veşmin- tele. fără mijlocitori omenești. strigând Iisus a zis: „Împărăția lui Dumnezeu și zicând: «Bărbaţilor.74 Adevăr pentru viață opus. asemenea pătimi­tori ca voi. cre- dinciosul poate găsi un răspuns clar și împlinitor în Sfânta Scriptură. de exemplu apostolilor sau înge- rilor. într-un gest aproape de dispe­rare. iată. Și nici nu vor acestea? Doar şi noi suntem oa. apostolii Pavel și Barna- ba au fost considerați zei.” (Luca 17. Sfântul Petru nu a primit închinarea lui Corneliu: „Şi când a fost să intre Petru. 13-15). încercând să pătrun- . sau cea de la Voila26 (Câmpina). Nici înaintea îngerilor nu se cuvine închinarea.21) aceste deşertăciuni către Dumne- zeu cel viu»” (14. Închinarea adusă apostolilor sau îngerilor Sunt mai multe ocazii în Scriptură în care oamenii au încercat să aducă închinare sfinților în viață. Şi eu sunt om»” (Faptele apostolilor 10. ca o invitație din partea lui Dumnezeu la o închinare curată. În altă ocazie. care variază chiar în cadrul aceleiași religii.zice: «Iat-o aici sau acolo. i s-a închinat. Am văzut cum privește Dumnezeu statuile și idolii. voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. 25. Între ele amintim Mă- năstirea Tismana. întâmpinându-l. ei l-au oprit pe preotul lui Zeus. Corneliu. căzând la pi- cioarele lui. Lipsa imaginilor pictate trans- mite un sentiment de puritate și absolut. În continuare. un pasaj care arată ce simte Dumnezeu față de icoanele pictate. în România există multe biserici (vechi și noi) care până astăzi au fațadele exterioare văruite complet în alb. așa că. în final.

Lui Dumnezeu închină-te»” (Apocalipsa 19. 8. fotografie. stând fiecare în cămara sa plină de chipuri?” Evreii au plătit în robie 70 de ani toată ne­bunia acestor păcate care „au umplut și țara de necredință” (Ezechiel 8. altele decât strict cu va­loare ilustrativă (de exemplu. din Sfânta Scriptură. elemente flo- rale. tablele Legii. în niște cămări. „Și am intrat și am privit și iată că erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare. şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui tru­pească” (Coloseni 2. Iar într-un alt context. vezi ce fac bătrânii casei lui Israel la întuneric. pe ascuns. cu dosul la templu și cu fețele spre răsărit (Iezechiel 8. Înaintea lor stăteau șaptezeci de bărbați din bătrânii casei lui Israel […]. imagine. pictate. Re­veniți din exilul babilonian. închinare în minte la alte ființe în afara Dumnezeului unic. sfântul apostol Ioan (Teo­logul) scrie: „Şi am căzut înaintea picioarelor lui. îngeri. de animale necurate și de tot felul de idoli ai casei lui Israel. Şi el mi-a zis: «Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi. 18). avem mărturia prorocului Iezechiel. ritualuri străine precum mirosirea unor crenguțe aromate sau chiar gesturi profanatoare – închinarea la Soare. Dumnezeu i-a arătat acestuia mai multe „urâciuni dezgustătoare” săvârșite chiar în Templul de la Ierusalim și în curtea sa: închinare la statui așezate lângă altar. văzând un personaj ceresc de o lumină deosebită. căci femeile îl plângeau pe Tamuz. 1-18). zugrăviți pe pereți de jur împrejur. sfeșnic etc. prorocul a văzut și chipuri pictate pe pereți. care au mărturia lui Iisus. Și mi-a zis Domnul: Fiul omului. gestul și mustrarea se re­petă și în 22. În același timp însă. nu au mai greșit niciodată închinându-se la chipuri cioplite sau pictate. țesute sau repre­zentate grafic ca icoană. care poate că nu slujesc icoanelor. ca să mă închin lui.). Până azi. fiecare din ei avea în mâini câte o cădelniță și un nor gros de fum de tămâie se ridi­ca în sus.9). dar se închină înaintea lor. 10. Chipul Celui Nevăzut 75 dă în cele ce n-a văzut. în Israel și în toate locașuri- le de cult evreiești nu se găsesc chipuri cioplite. Zugrăveli și chipuri pictate Pentru căutătorul unor situații asemănătoare cu acelea ale creștini- lor de azi. 9-18). .

76 Adevăr pentru viață

Un Dumnezeu „necunoscut”, dar aproape
Aflat în centrul de dezbateri al marilor filosofi de la Atena, sfân­
tul apostol Pavel le-a vorbit acestora într-un mod care a răsturnat
toată religia lor plină de zei, eroi, temple și altare. Predicând despre
altarul închinat de ei „unui Dumnezeu necunoscut”, apostolul a spus:
„Nu trebuie să socotim că Dumnezeirea este asemenea aurului sau
argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul și de iscusința omului”
(Faptele apostolilor 17, 29).
Dumnezeu vrea să ne întâlnească în mod personal, doar noi și
El, individual, fără imagini deo­sebite sau ceremonii împovărătoare
(vezi Rugăciunea Tatăl nostru; Matei 6, 6).

Înaintea cui să ne închinăm?
Întrebările noastre își regăsesc un cuceritor răspuns într-un epi-
sod al Evangheliei, unde Domnul Iisus Hristos dialoghează cu o feme-
ie credincioasă, dar de altă religie. Aceasta era interesată să cu­noască
închinarea aprobată de Dumnezeu. Practic, Iisus era confruntat cu o
întrebare ce se pune până în zilele noastre – Care e credința adevărată?
Femeia a spus: „Doamne [...], părinții noștri s-au închinat pe acest
munte, iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închi-
năm.” Dacă am relua întrebarea ei pentru zilele noas­tre, am zice așa:
Unde trebuie să ne închinăm? La Roma ori în cate­drale? La muntele
Athos, în mănăstiri? Sau în Israel, la locurile sfinte?
Și Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe mun-
tele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. […] Vine ceasul
și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh
și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători Își dorește” (Ioan 4, 19-24).
Putem să fim acei închinători pe care Tatăl îi dorește. Dincolo de
ce am știut de la ai noștri, dincolo de modul în care ne-am închinat
până azi, fiecare poate să decidă dacă acum este ceasul pentru închi-
nare adevărată, după dorința Celui Nevăzut – în duh și în adevăr. Că
scris este: „Domnului, Dumnezeului tău, să te închini şi Lui singur
să-I slujeşti” (Matei 4, 10).

Mănânc ca să trăiesc 77

MĂNÂNC CA SĂ
TRĂIESC

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.
(RugăciuneaTatăl nostru)

Zi de zi, ne străduim să avem ce pune pe masă. Deseori
cu sacrificii, uneori cu îmbuibare, umplem mesele cu bune,
cu rele. La fel și trupurile, arterele sau inima noastră. Am
fost învățați să știm ce e „cu dulce” și când se dă „dezlegare”.
Biblia ne spune ce să mâncăm și ce să bem. Dar Necuratul ne
îmbie mereu cu ceva oprit de Dumnezeu, ca pe Adam și Eva.

Matusalem de România
În ultimii ani, mai multe publicații1 de la noi l-au pomenit pe Maf-
tei Pop, considerat a fi cel mai longeviv român și un adevărat campion
al speranței de viață în Europa. Pe baza datelor oferite de arhivele Stării
Civile din certificatul de deces2, bătrânul avea în 1952, când s-a con-
semnat data morții, uimitoarea vârstă de 148 de ani. Experiența lui a
stârnit curiozitatea unor personalități ale medicinei românești, cum au
fost Ana Aslan3 și academicianul C. I. Parhon, care l-au vizitat personal.
Se pare că Maftei Pop s-a născut în anul 1804, în familia unui
preot. În Cluj încă mai există oameni care l-au văzut cu ochii lor. Din

78 Adevăr pentru viață

memoriile celor ce au ajuns să-l cunoască pe bătrân, omul nu a fost că-
sătorit niciodată, nu a fost vreodată bolnav, nu știa carte și își petrecea
mai tot timpul în aer liber. Nu avea casă, nici avere, muncind uneori la
tăiat lemne sau prin gospodăria celor ce îl găzduiau pe la ei.
În studiul „Biologia vârstelor”, Parhon a ajuns la concluzia că se-
cretele longevității acestui Matusalem4 de România ar putea fi: zestrea
genetică (se pare că ambii părinți și o soră au trăit peste 100 de ani),
programul echilibrat de muncă și odihnă în mijlocul naturii, regimul
alimentar mixt, în care predominau laptele, brânza și mămăliga.
Azi, ne întrebăm cum să trăim mai mult, cum să fim mai sănă-
toși. Ne urăm de „sănătate, că-i mai bună decât toate”, și-i învățăm pe
tinerii naivi că până și „dragostea trece prin stomac”. Din păcate însă,
la statistici nu stăm la fel de bine ca la proverbe.

Românii, „campioni” europeni
Conform Rapoartelor Comisiei Europene, România este țara
europeană unde mor cei mai mulți copii înainte să fi împlinit un an,
unde femeile trăiesc cel mai puțin, unde numărul adolescenților su-
praponderali s-a dublat în ultimii ani. Rămânem pe locul al doilea în
Europa la decesul datorat bolilor cardiovasculare în rândul bărbaților,
iar pe întreg continentul, băieții români sunt printre cei mai grași și
mai dornici de a consuma alcool.5 Se pare că tot pe primul loc suntem
și la numărul de decese datorate bolilor cronice sau cancerului de col.
Cu toate acestea, într-un studiu despre obiceiurile alimentare,
46% dintre cei întrebați au spus că ei consideră că au un stil de viață
sănătos. Curios, același studiu arată că 62% dintre persoanele angaja-
te alocă mai puțin de 30 de minute pentru masa de prânz, doar 42%
fac sport în mod regulat și doar 38% mănâncă zilnic fructe și legume.6
Așadar, ne considerăm sănătoși, știm ce e de făcut, dar suntem
zăbavnici să practicăm ce ne sfătuiește medicul. Pe principiul „fă ce zice
popa”, putem aminti aici că în calendarele românești sunt anual peste
160 de zile de post, în care ar trebui consumată hrană exclusiv vege-
tală. Cu siguranță că, dacă aceste zile ar fi păstrate cu strictețe, multe
măcelării ar da faliment, la fiecare chioșc de ziare am găsi cărți cu rețete
vegetariene, iar restaurantele ar avea în meniu produse de post tot anul.

De fapt. vor crește calitatea vieții și ne vor da siguranța și pacea că facem voia lui Dumnezeu. persoane care-și rup de la gură pentru a împărți cu sărmanii (primii creștini) sau pe Iisus care spune despre Sine că este „Pâinea vieții”. care-și mănâncă propriii copii (Plângeri 4). Tot mân- carea este și una dintre marile nevoi ale omului. sau „pâinea noastră cea spre ființă” (Matei 6. unele chiar incredibile. nu putem uita că încercarea la care au căzut Adam și Eva. Plăcere și nevoie deopo- trivă. 4). Mântuitorul ne în- văța să ne rugăm în Tatăl nostru pentru pâinea cea de toate zilele. 17). Mănânc ca să trăiesc 79 Cine conduce: capul sau pântecul? Mâncatul reprezintă. La început. merită să analizăm atent obiceiurile alimentare ale sfinților din Biblie. a-ți alege bucatele alături de El nu este o problemă de laudă. întâlnim oameni care se vând pentru o mâncare (Facerea 25). El știe cel mai bine cum funcționează mașinăria izbutită de mâinile Lui. Găsim și oameni care preferă să facă foamea decât să se atingă de ceea ce e spurcat (Petru). a fost aceea a poftei după o mâncare. ci fericire. una dintre marile plăceri ale omului. 11). mâncarea este cunoscută drept una dintre marile probleme ale omului. Credem cu tărie că o abordare serioasă a adevărurilor biblice pen- tru viață și mai ales însușirea acestora vor spori starea de sănătate a po- porului nostru. sfinți care postesc în repetate rânduri (Pavel). 28). căci lui Adam i s-a spus „cu osteneală să te hrănești din el [pământ] în toate zilele vieții tale” (Facerea 3. nici caznă. rețeta unui stil de viață care să aducă sănătate și împlinire. hrana omului a venit din pământ. Astfel. ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»” (Matei 4. primii noștri părinți. Din perspectiva recâștigării Raiului pierdut. . care-și pierd viața pentru pofta unei fripturi (Ieșirea 16). o viață trăită la superlativ. când Dum- nezeu „a plouat peste ei mană8 de mâncare și pâine cerească le-a dat lor” (Psalmii 77. care mănâncă miere din hoituri ( Judecătorii 14). în care găsim feluri- te situații despre mâncare sau băutură7. indiscutabil. 24). Marele înțelept Solomon a ajuns la concluzia că „nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi desfăteze sufletul cu mulţumirea din munca sa” (Ecclesiastul 2. Cuvintele Mântuitorului fac arcul între pământ și cer: „Scris este: «Nu numai cu pâine va trăi omul. Dar a venit și din cer pentru evrei. Și atunci.

iar mecanismul complicat al muș- chilor. 31). care nu a sfințit delicatese la modă din caracatiță sau broaște. pentru a ne mântui. deoare- ce chiar „trupul vostru este templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6. Cât privește trupul omului. Acest „a privit” nu a fost o privire fugară. Apoi prin mulțumire și rugăciune – căci numai animalele mănâncă fără să rostească mai înainte o rugăciune. 13). 28). dar stilul . 19). Exemplul suprem este cel al Fiului lui Dumnezeu care s-a „îno- menit”. ci El s-a uitat cu atenție și încântare. pe care Dumnezeu le-a făcut spre gustare cu mulțumire”. ci un aspect de bază al închinării și vieții de credință (10. unde oamenii vor mânca din pomul vieții. cu coada ochiului. 1-4). căci „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură” (Romani 14. nici drogurile macerate. 2). Apos- tolul Pavel.80 Adevăr pentru viață Suntem neam cu Dumnezeu9 Scriptura spune că „a privit Dumnezeu toate câte a făcut”. Noi nu suntem mântuiți pentru ceea ce mâncăm. 5). sau „a luat chip de om”. 15). alimentația nu este o problemă de importanţă secun- dară. vorbind despre „bucate. Biblia spune însă că noi suntem ca o biserică. cu trupuri îmbrăcate „în nemurire” (1 Corinteni 15. când a sfârşit de făcut lumea. lăsată exclusiv la voia gusturilor personale sau a împrejurărilor. al inimii sau al creierului funcționează pentru că „în El trăim şi ne mişcăm şi suntem” (Faptele apostolilor 17. Unii oameni se poartă într-un fel la ceremonia de cununie sau bo- tez în biserică și cu totul altfel la petrecerea respectivului eveniment de la restaurant. Cum poate un aliment să fie primit de Dumnezeu? În primul rând trebuie să fie acceptat de Cuvântul Său.” Trupul uman – lucrarea mâinilor Lui – este proiectat de El și în- zestrat până azi cu demnitate și noblețe cerească. 50-54). 17). S-a delectat de ceea ce a ieșit din mâna Lui. afirmă că lucrurile sunt sfințite „prin cuvân- tul lui Dumnezeu și prin rugăciune” (1 Timotei 4. În Biblie. exact ca la început (22. acesta este „pentru Dumnezeu” (1 Corinteni 6. nici coniacul sau țuica. Apocalipsa desăvârșește aceas- tă imagine vorbind de un „cer nou și un pământ nou” (21. pentru că toate erau „bune foarte. Apostolul Pavel întreabă plin de responsabilitate: „Au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos?” (6. Fiecare celulă umană poartă în ea amprenta Creatorului.

Dumnezeu le-a pregătit o câteva să mănânce. Cu o importan. între primele cuvinte spuse de Dumne- zeu omului găsim tocmai porunca despre ce avea voie să mănânce. Acestea vor fi hrana voastră” (Facerea 1. Ni- ciodată n-a fost vreun timp când omul a putut mânca orice. Indiferent de ofer- ta sa. ci din meniul șarpelui. travestit într-un șarpe. imediat după ce omul a deschis pentru prima dată ochii și după ce Creatorul i-a dat o soție. locul grădinii (3. Destul de tentant nu-i așa? Să poți fi ca Dumnezeu… Și cu ce preț. căci.În prima lor zi de viață. vei muri negreşit!” (2. în prime- le clipe trăite împreună de Adam milor din jur. Dumnezeu Însuși le-a arătat celor doi. 44). a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el” (3. Diavolul cu limba despicată nu era decât un „mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8. o îmbucă- tură…„Femeia. cei doi oameni . șarpele promite solemn că. Dimpotri- vă.17). În capi- tolul 3 al Facerii. Mănânc ca să trăiesc 81 nostru de viață arată dacă dumnezeul nostru este pântecul sau dacă Hristos trăiește în noi. în loc de nemurire.10 Mușcătura din… Rai Când deschidem Biblia. Diavolul apare în grădină și îi promite omului ceva ce Dumnezeu nu i-a dat: fructul pomului interzis. fructele minunate ale po. El le-a spus celor doi – „creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul”. și a adăugat: „Iată. socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit.poftit să mănânce. altcineva le-a oferit de-ale gurii. Dar nu după multe zile. 16. Bun de gură. pentru că dă ştiinţă. în timp ce rostea aceste cuvinte. Porunca era: „Din toţi pomii din Rai poţi să mă- nânci. dacă cei doi vor mânca din ceea ce le oferă el. 29).masă cu tot ce avea mai bun și i-a tă excepție: un singur pom din mij. Așadar. Iată un moment important în care Adam și Eva aleg să nu mă- nânce din mâna Creatorului. 6). iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci. și poate că le-a oferit și Eva. în ziua în care vei mânca din el. vor fi „ca Dumnezeu. cunoscând binele și răul”. 3). vă dau toată iarba ce face să- mânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el.

Dumnezeu i-a dat omului o regulă alimentară apar- te: „Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare. iar în loc de sănătate și știință. de acum oamenii aveau să facă selecție între bun și rău. După Potop. la rândul nostru. (Rezonăm cu ei ori de câte ori.4).18). vei fi ca Dumnezeu…. vei cunoaște binele și răul… Hrană la răsărit de Eden După marea lor greșeală. iar cele necurate aveau alte destinații: erau sanitare ale pădurii.3. ajutau la transport. spre binele omului – nici azi nu se înghe­suie lumea la ciuperci otrăvitoare și nici atunci. șoptindu-le: Mănâncă orice îți place și ți se vor lumina ochii…. Cel mai probabil fiii lui Dumnezeu au fost vegetarieni. La facerea corăbiei pentru Potop. între roade hrănitoare și spini sau pălămidă. jug și pază. 17.” Diavolul îi păcălește și astăzi pe cei care se uită în gura lui. 29). al doilea i-a fost victima. în loc să fie „ca Dumnezeu”. Cel mai grav. ca şi iarba verde. spunem cu experiență că „nu tot ce zboară . toate vi le-am dat. Dumnezeu i-a oferit întotdeauna omului indi- cații cu privire la ce să mănânce și ce nu. Dacă la început „toată iarba” era bună (1. 2. 3. Numai carne cu sângele ei. La prima vedere. nu au mâncat din toate lighioanele pământului.8. să nu mâncaţi” (9. căci nu găsim înainte de Potop vreo aluzie că oamenii ar fi ucis animale pentru a mânca din carnea lor. din pielea sau coarnele uno- ra se făceau obiecte utile omului etc. la rândul lui. boală și îngustare de minte. Adam și Eva au înțeles repede că pământul era de acum blestemat de Dumnezeu (Facerea 3. izgoniți din Rai. 20). dând „dezlegare” la orice. promițând aceeași veșnică momeală: „Vi se vor deschide ochii. Existau din nou niște limite. după Potop. Noe a făcut diferența între animalele curate și cele necurate (7. Și acestea cu o grabă pe care nu și-ar fi putut-o imagina în acele clipe: primul copil al lui Adam a fost un ucigaș. Șarpele. Toate acestea de la o simplă mușcătură. oamenii încep să devină după chipul șarpelui viclean.9). Ani- malele curate erau aduse ca jertfă lui Dumnezeu (vezi menționarea expresă din 8. De atunci încoace.82 Adevăr pentru viață primesc moartea. textul acesta ar părea că rupe toate stăvilarele. a venit mereu cu oferta sa de maestru. în care e viaţa ei. textul arată probabil și un termen de comparație pentru consumul de carne: „ca și iarba verde”. Recitit cu atenție.

sunt sfânt” (11. Cuvântul lui Dumnezeu le-a oferit o motivație de natură relațională: „Eu sunt Dom- nul. Abia după ieșirea poporului Israel din Egipt. Lista aceasta merită parcursă și analizată de fiecare om. Domnul. iar insectele. și pentru un popor care avea să intre în teritorii cu floră și faună diferite. pentru că va găsi lucruri surprinzătoare. Dumnezeu readuce în atenție subiectul alimentației. în dorința de a avea un neam sfânt. le găsim enumerate pe cele spurcate13. Pentru păsări. Vita bună de mâncat era cea cu „copita despicată. ca să vă fiu Dumnezeu. Această listă mai este reamintită. 45). deși nu este specificat un criteriu. la vârste sub 200 de ani (47. Deci fiţi sfinţi. 9). Din păcate. mâncăruri scârnave și șoareci” (Isaia 66. pus deoparte. Mănânc ca să trăiesc 83 se mănâncă”. 21). că Eu. Dumnezeu zădărnicind faptele celor care „mănâncă din carnea de porc14. unii au îndrăznit să mănânce și lucruri spur- cate. acest hatâr făcut de Dumnezeu omului care poftea carne nu a fost de bun augur. chiar carnea unor animale curate nu avea să fie mâncată în felul fiarelor pământului sau al vreunui sălbatic.) În plus. Se poate înțelege că regulile s-au însușit temeinic. și în Deuterono- mul 14. 17). enciclopedii sau inter- net. ca să poată sări pe pământ” (vers. Cel ce v-am scos din pământul Egiptului. nu s-a mai revenit la porunca aces- ta. 12). „De acestea să vă îngrețoșați”11 În cea de-a treia carte a Scripturii. Din această cauză. „fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi. Fără a da explicații științifice (argumentele cu privire la caracterul nociv al cărnii unor animale au fost descoperite de om mai târziu). precum și din alte motive (schimbările climatice. 3). Subiectul nu este reluat și nici extins în alte părți ale Scripturii. degenerarea). Când și când. așa încât să poată fi evitate cu ușurință. Pentru o vreme în care nu existau atlase. găsim o listă a viețuitoarelor curate și necurate. semn că oamenii știau exact ce e bine și ce nu. speranța de viață a omului a scăzut de la vârste de 800-900 de ani. Timp de aproape un mileniu. cu sânge cu tot. cu mici variații. ca în dreptul celorlalte animale. care are copita despărţită în două şi îşi rumegă mâncarea”12 (vers. peștii trebuiau să aibă „aripi și solzi” (vers. fără a mai fi nevoie de alte discuții. . Leviticul (capitolul 11). Leviticul subliniază marile criterii de recunoaștere și diferen- țiere a viețuitoarelor cu carne comestibilă și necomestibilă.

O analiză atentă ne descoperă că niciodată Noul Testament nu a pretins că înlocuiește sau anulează rânduielile Vechiului Testament. Le găsim la fel în vremea lui Iisus și a apostolilor. singurul care oferă modelul dreptei credințe. Se spune că acolo oamenii „mănâncă orice are patru picioare. cât de mult s-au modificat vechile rânduieli alimentare în Noul Testament? Creștinii ce (mai) mănâncă? Pentru cei mai mulți români. creștin. dar mai ales pentru trupurile lor. În China. discuția despre cărnurile spurcate este o temă ce aparține unor reguli învechite. ca miei de Paști15).84 Adevăr pentru viață Și azi sunt oameni care mănâncă orice. deci fără obligativitate și de prisos. Se estimează că o revenire la stilul de alimentație practicat la început – regimul vegetarian – poate prelungi viața cu până la 10 ani și ne poate feri de multe boli ale civilizației. Tocmai faptul că acestea nu au mai fost aduse în discuție arată spre valabilitatea lor. tot mai multe studii confirmă că regulile lăsate atunci sunt de ajutor nu doar pentru sufle- tele oamenilor (vers. un șobolan. un liliac sau o cioară? Cine ar face o rugăciune pentru masă când acolo s-ar găsi așa o mâncare grețoasă? În zilele noastre.16 Pentru omul credincios merită clarificată întrebarea: Din punct de ve- dere religios. că știu ce e curat și necurat. . este de acord că excesul de grăsimi animale dăunează grav sănătății și tot mai mulți oameni testează și se conving că Biblia este adevărată. Pentru un turist român. lucrurile nu vor sta nicidecum așa. evreii le-au păstrat ca atare. Creștini fiind. oricât de sincere ar fi. reconfirmate în faptele sau scrierile lor. ar trebui să nu uităm că Mântuitorul nostru a fost omorât tocmai în țara celor ce pretindeau că au credință și Îl cunosc pe Dumnezeu. 43 și 44). din punct de vedere medical. se pare că și la noi s-au încumetat unii să-i vândă jupuiți. iar lucrul acesta nu le va face mai puțin importante. De aceea multe rânduieli din cărțile lui Moise nu vor fi repetate de apostoli. nu doar cea creștină. Cine ar dori pe masa copiilor săi un câine. Lumea în general.17 Secole întregi. nu se pot substi- tui ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu. Ideile noastre însă. câinii se vând pe stradă ca iezii (din ce auzim la știri. mai puțin masa”.

să poată să-l spurce…. Dar evreii mergeau mai departe: un praz verde atins de un roman era necurat. iar apoi mânca fără a se spăla ritual pe mâini. să ne gândim la ceva din zilele noastre. Tocmai de aceea. iar unii chiar ucid? „Petre. Așadar. apostolul Petru a avut o viziune. bucatele fiind toate curate” (vezi Marcu 7. Desigur că o halcă de carne vândută într-o piață grecească sau romană (păgână) ar fi putut fi închinată vreunui zeu. mân- ca necurat. este alta – niciodată nu am mânca ceva scârbos. îmbucătura aceea are efectul negativ de a pune capăt unei perioade de post. Deducția logică ar fi deci că nicio carne. chiar dacă la alții e delicatesă. băutură sau altceva (droguri) consumat de om nu-l poate spurca. 15-23). cât și pentru toate bucatele. ci mâncarea curățită sau necurățită de către om. În același fel. curățire și consacrare. iar hrana lui era necurată (Marcu 7. pâine sau legume). Și atunci poate că merită citit tot textul. după cum o știm. și în zilele de sărbătoare. evreii credeau că atunci când cineva venea de la piață. „se spurcă” mâncând ceva „cu dulce”18. taie și mănâncă!” Ani mai târziu după acest eveniment. Mănânc ca să trăiesc 85 Ce a fost necurat pentru Iisus? Într-un context. intrând în el. pe aceeași gură. din greșeală sau voit. Realitatea. când un om ține post și apoi. Recunoaștem până azi același paradox: Cum se face că și în posturi. Mai mult. pentru cel care postește. pentru a înțelege că discuția fariseilor cu Iisus nu viza carnea curată și necurată în sine. 20) redă ferm. un urcior de apă întins de un samaritean (sau grec. ba chiar s-ar putea să fie o hrană sănătoasă și plăcută. oamenii înjură. textul din cealaltă evanghelie (Matei 15. în evaluarea lui Hristos. concluzia disputei: „a mânca cu mâini ne- spălate nu spurcă pe om”. De exemplu. barbar) era necurat. În schimb. dac. și atunci era necurată. discuția nu avea ca subiect alimentele (carne. ci un ritual practicat atât pentru obiecte19. se bat. fură sau înșală. Domnul Iisus a zis: „Nu este nimic din afară de om care. A văzut „ceva ca o față mare de pânză” cu „toate dobitoacele . Iisus atrage atenția că e mult mai important ce iese din om. Acel aliment „cu dulce” nu este spurcat în sine. unde se atinsese de oameni de tot soiul și de nenumărate lucruri (care puteau fi) necurate. 4).

chiar dacă nu au religia noastră22. strămoșii noștri erau curățit. marea întrebare este: „Ce a curățit Dumnezeu” fără ca evreul Petru să fi știut? Glasul din cer i-a explicat ce însemnătate avea viziunea: Petru trebuia să intre printre oamenii păgâni.86 Adevăr pentru viață cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului”. noi. I s-a spus de trei ori: „Petre. el le-a explicat lecția vedeniei avute: „Voi ştiţi că nu se cu- vine unui bărbat iudeu să se unească sau să se apropie de cel de alt neam. 10-14). (2) niciodată să nu mâncăm ceva .” Iată ceea ce trebuia să priceapă din vedenia cerească. căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi necurat” (Faptele apostolilor 10.azi. nu s-ar fi abătut nici acum de la regula vieții lui. străini de po- porul lui Dumnezeu după naștere. 28). și mai târziu a predicării Evangheliei de către Pavel. românii. În urma acestei viziuni. respectase în toată viața lui această regulă. dar chemați deopotrivă cu evreii la Dacă apostolul și-ar fi luat libertăți- mântuire.” (Faptele apostolilor 10. Ajuns mai târziu în casa romanului Corneliu. la două mii de ani le pe care și le iau mulți creștini de mai târziu. „Să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. supranumit „aposto- lul neamurilor”. toți europenii am putut avea lumina adevărului dum- nezeiesc. apostolul a răspuns: „Nicidecum.” În schimb. ci despre oamenii de lângă el. câini sau șerpi. Evident. ne dăm seama că. Când. tu să nu le numești spurca- pentru apostoli… necurați dintre te. 15) neamuri. la i-a spus ferm: „Cele ce Dumnezeu a vremea aceea. atunci nu ar mai fi fost nevoie de intervenția întreită a Domnului care durile acestea. Nu era vorba despre broaște sau șoareci. dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (10. junghie şi mănâncă. Din cuvintele apostolului deducem imediat măcar patru lu- cruri: Petru tot mai știa că există animale curate și animale necurate. să devină pescar de oameni pe care el îi considera necurați21. citim rân. Doamne. Petru și cei de lângă el au înțeles taina viziunii și lecția a rămas până în zilele noastre: (1) nu trebuie să-i vedem pe oameni spurcați. ba chiar îndrăznește să se opună poruncii venite din cer20.

Vom sta la masă cu Cel care nu a refuzat niciodată invitațiile la masă. după cum citim pe invitația Lui din Apocalipsa: „Iată. pentru că Eu sunt Sfânt»” (1 Petru 1. din vremea neștiinței voastre. e normal să-I pui pe masă exact bucatele des- pre care El ți-a spus că Îi sunt pe plac. . că „îl voi bea cu voi. care simboliza sângele Său. Să-I fim pe plac Lui. dar nu fiecare cu meniul lui. 4). după Sfântul Care v-a chemat pe voi. voi intra la el şi voi cina cu el şi el. 45). fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții. 29). Nimeni nu va „comanda” acolo o friptură. iar necuratul și tot ce este al lui nu vor mai fi. primim binecuvântarea lui Dumnezeu peste hrana noastră și anticipăm cu bucurie ziua în care vom mânca la masa Lui. acest îndemn la sfințire este citat din pagina unde apare lista cu cărnurile de îngrețoșare. scriind o epistolă. îndemna credincioșii: „Să nu vă potriviți poftelor de mai dinainte. Pe Noul Pământ vom sta la masă cu sfinții. Principiul acesta e dovedit de apostolul Petru și la bătrânețe. de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa. Să mâncăm și să bem pentru a-I face cinste Creatorului nostru. Dacă știi că un astfel de musafir bate la ușa casei tale și vrea să stea la masa ta. Că scris este: «Fiți sfinți. Iar „udătura” de acolo. Și nici nu e un compromis de a câștiga mântuirea prin fapte omenești. cu Mine” (3. departe de a fi alcoolul și tăriile acestui pământ. 14-16). când. Când mâncăm ceea ce Dumnezeu a numit în Scriptură „curat”. Iisus a spus despre vinul de la Cina cea de Taină. nou. Mănânc ca să trăiesc 87 necurat sau spurcat. Stăpânul farfuriilor noastre Respectarea Scripturii în privința alimentației noastre nu înseam- nă un efort de a institui rânduieli ceremoniale evreiești. 20). fie că au venit din partea „sfinților” vremii (fariseii) sau a „păcă- toșilor” de atunci (vameșii). adică exact din rânduielile „vechi” (Leviticul 11. El vrea să stea în casa noastră. pentru că nu se va mai lua viața nimănui (Apocalipsa 21. va fi o băutură cu to- tul nouă. în Împărăția Tatălui Meu” (Matei 26. ci. stau la uşă şi bat. E greu de crezut că un blestem al pământului – alcoolul – ar putea fi echivalat cu sângele Domnului și ar putea fi băut în Împărăția lui Dumnezeu. curată. Ci este decizia omului de a-L recunoaște pe Dumnezeu ca Stăpân. Fără îndoială.

cu ce e viu. grăsimea. din motive religioase. poate că ar merita să facem un pariu cu noi înșine – un test de 10 zile de vegetarianism. și având nici 20 de ani.88 Adevăr pentru viață Fă un test și tu! Cărțile de sănătate contemporane ne conștientizează că „alegeri- le noastre privind alimentația au un impact incredibil nu numai asu- pra metabolismului nostru. asupra energiei noastre și asupra activității noastre fizice. în fața acestor delicatese. O viață în care să trăim mai verde. dimpotrivă. Domnul nostru care ne-a cerut să mâncăm „trupul Său” nu a fost . iar la examenul final au fost găsiți „de zece ori mai isteţi decât magii şi prezicătorii din toată împărăția” (1. De ace- ea. Biblia spune că „arătau mai frumoşi şi mai graşi la trup decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului” (1. cei patru tineri evrei au primit într-o zi oferta vieții lor – să stea la masa celui mai mare monarh al lumii de atunci. dar fără să sufere sau să moară cineva pentru masa noastră. Nu post. i-au cerut celui ce avea grijă de ei să le dea voie „să nu se pângăreas- că”24 (Daniel 1. Nutriționiștii spun că singuri ne săpăm mormântul cu furculița. 8). pro- teina. timp în care au zis ei. Cel mai probabil aromele din sala palatului te făceau să salivezi. de criză sau de boală. Una dintre cele mai angajante istorii biblice este cea a profetului Daniel și a prietenilor lui. cu lingura și cuțitul nostru. este adevărată vorba: „Suntem ceea ce mâncăm. flăcăii. 15). Nu pierdem nimic. oricât ai fi fost de sătul. dar și asupra inițierii. „să mâncăm bucate din zarzavaturi și să bem apă” (1. În schimb. toxinele. promovării și chiar a regresării bolii. După timpul acordat. Ajunși robi în Babilon. oricât ne-ar deranja de mult. dar poate câștigăm un adevăr pentru viață. 23 Așadar. au fost dispuși să se lase încercați 10 zile. Cum a trăit Iisus În ultimă instanță. asupra bunăstării noastre emoționale și mintale și asupra mediu- lui înconjurător”. 20). vitaminele sau. până la vremuri de restriște. 4). virusurile. Oricine poate încerca un astfel de stil de viață. 12). ci stil de viață. Totuși. și vom crede că „omul nu trăiește numai cu pâine. modelul oricărui creștin rămâne Iisus Hris- tos.” De aici ne luăm energia de viață. ci cu orice sfat venit din Cu- vântul lui Dumnezeu” (Matei 4.

. Ca urmare. mult mai mult decât Maftei Pop sau chiar Matusalem. cât pentru o legiune de de. În altă ocazie. 16.17) tos. la garniță sau damigene26. care îi dorește copilașului Său tot ce e bun și sănătos (Matei 7. Ci ca un părinte îngrijorat. ori L-am ruga. 31). 6).10). Ca să ne fie de bine. turma s-a prăvă- decât să se bucure cu Iisus viu: „Cei lit în râpă. ca orice evreu credincios. ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul și despre porci. nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor” (Matei 7. nu a făcut abuz de niciun fel. așa cum i-a spus lui Zacheu: „Astăzi în casa ta trebuie să rămân” (Luca 19. nu a băut tărie sau alte băuturi nocive.” (Marcu 5. toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi” (1 Corinteni 10. Să nu-L privim ca pe unul care ne caută în cămară. Hristos a separat sfințenia și valorile de câini și porci. făcându-i din nou oameni. revăzând sfatul apostolic: „ori de mâncaţi. am avea să-I punem pe masă mâncare și băutură din care El să se împărtășească. ori de beţi. Și să ne comandăm următoarea masă. El vrea să trăim veșnic. învățând: „Nu dați cele sfinte câinilor. să mâncăm pentru a trăi mai sănătoși. Prima dată. Iisus a vorbit de cel puțin două ori. să plece de la noi? Așa cum Dumnezeu l-a căutat pe Adam. 5). nu și-a pierdut mintea în aburii vreunei substanțe. în ținutul unor necredincioși. cu dorința de a ne vindeca.25 Cu privire la animalele necurate.O cetate întreagă a preferat să de- plângă amintirea unor porci morți moni. Duhurilor necura- te le-a dat voie să intre în animale necurate – erau acolo două mii de porci. la fel ne caută și pe noi. Și ei Autoinvitație la masă au început să-L roage să se ducă din Dacă ne-ar spune Iisus Hris. după ce acesta mâncase din fruc- tul oprit. Iisus i-a eliberat de demoni pe niște bărbați.hotarele lor. Mănânc ca să trăiesc 89 văzut niciodată consumând cărnuri despre care Moise să fi scris că sunt necurate. înecându-se în mare. nu pentru a muri. ori altceva de faceţi. 9. jenați.

moartea era un prilej de bucurie pentru daci: practic se întâlneau cu dumnezeul lor. Medităm la nemurirea sufletului. odată ieșit din trup.. Oricine ar fi fost bu- curos să fie alesul care îi ducea zeului cererile și rugămințile poporului. pe care îl venerau cu loialitate. Adevărul pentru viață spulberă minciunile despre moarte! Strămoși nemuritori. . Unii pretind că s-au întors de acolo. Pentru ei.. în cadrul unui ritual. suntem asaltați de multe păreri despre „lu- mea cealaltă”. Din când în când. dar ajunși în fața morții toți oamenii sunt învinși fără drept de apel. deși pentru noi azi pare un lucru ciudat. De aceea. căutăm urmași pe măsură Istoria afirmă că aceia care au trăit pe aici înainte de Hristos se credeau nemuritori.90 Adevăr pentru viață LUMINĂ ÎN IMPERIUL MORȚII Nu este cu putință ca sufletul. strămoșii noștri aruncau în văzduh un tânăr bine ales. însă ne temem de morți și-i vorbim. să mai rătăcească pe pământ. numai de bine. care urma să cadă în sulițele pregătite pentru sacrificarea sa. moartea era calea spre zeul suprem Zamolxes. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Cât trăim.

fericită cunoaștere a adevărului din Scriptură. în urma unui accident aviatic. au murit dintr-odată 200 de pasageri. Oare și-au schimbat străbunii concepția despre moarte? Bineînțeles! Cuviosul Ioan Maxentiu. atunci fiorul morții este cu adevărat cutremurător. Zamolxes a fost înlocuit de Dumnezeul creștin. Mult mai mul- ți oameni cunosc spaima trezită de acest dușman în fața căruia ne predăm toți. calea sigură și plină de nădejde ar fi să aflăm ce scriu Sfintele Scripturi despre lucrurile care sunt din- colo de puterea omenească. cu atât mai puțin poate şti ce e moartea… Și este așa atunci când vorbim de mortul altuia. după o vreme. dacii păgâni ne- muritori au început să aibă urmași creștini muritori. Suntem șocați uneori când auzim că. iar seriozitatea cu care românii își fac datoria față de răposați dovedește interesul și frica pentru ce va urma. atunci lucrurile stau cu totul altfel. măr- turisea despre primul om. Dar cum ar fi ca azi să dispară cu totul oamenii dintr-un oraș. Am putea să comparăm acest număr cu populația unor mari orașe ca Braşov sau Craiova.1 Așadar. Adam. În popor se spune că „nimeni nu a venit de pe lumea cealaltă”. mâine din- tr-altul? Probabil că ne-am pune mai acut întrebările despre viață și moarte. Tocmai de aceea. considerat cel mai învăţat călugăr scit. Întrebări despre moarte În fiecare an. Curată trădare a credinței strămoșești. creștinismul a pătruns și pe teritoriul daci- lor și. S-ar putea să obiectăm. Dar când trebuie să-i dai un răspuns copilului care te întreabă: „De ce nu mai vine mami?”. ci și tineri sau chiar copii. Lumină în imperiul morții 91 După cum se știe. punându-și întrebări răscolitoare despre boala fără leac – moartea. Sute de mii de români stau anual la căpătâiul muribunzilor și apoi milioane merg la priveghi pentru rude sau colegi. spunând că omul oricum nu e capabil să înțeleagă nici viața în originea sau natura ei. că s-a făcut vinovat „nu numai de moartea trupului. în România mor aproximativ 250 000 de oameni. dar chiar și a sufletului”. Iar dacă luăm în calcul că mor nu doar cei ce „și-au trăit traiul”. .

zicem „e și el un suflet”. după care să moară. cu un Autor viu. Expresia „ființă vie” este tradusă în cele mai multe versiuni cu „su- flet viu”. Nu! El i-a creat pe oameni să trăiască nelimitat.92 Adevăr pentru viață Omul. Și atunci. Primele pagini ale Scripturii încep cu mișcare și viață care dă viață mai departe. . să stea aproape de Creatorul lor. ne dă indicii foarte prețioase despre natura ființei noastre. este el însuși un suflet. ci ne re- ferim la oameni în carne și oase. făcut ca suflet viu Biblia este o carte vie. omul a devenit o ființă vie. Dar Dumnezeu nu doreşte ca omul să trăiască doar câteva decenii. se ridică o întrebare importantă: Are omul un suflet Simplificată. Energie. Citit uneori în grabă și înțeles pe auzite. Doar putere. Astăzi îi fericim pe cei ce bat 70 sau 80 de ani. 7). și. De- sigur. trupul inert al omului plămădit din țărâna pământului avea nevoie de scânteia vieții. pentru „suflarea divină” = că adevărul cel mai marcant din „suflet viu”. Cu o singură condiție. până în ziua de azi. Ce este omul? Biblia îl numește un „suflet viu”. spunem că în cutare loc erau adunate cam 30 de suflete sau. sau spirite descarnate. matematica alcătuirii omului este următoarea: sau este el însuși un suflet? Răs- „pulbere din pământ” + punsul contează enorm. nu ne imaginăm niște fantome. mai mult. în atelierul Celui Viu. Un abonament de telefon cu convor- biri nelimitate poate fi folosit atunci când cartela SIM stă în telefon.2 Din țărâna pământului și dintr-o suflare divină ce a suflat asupra ei. Și noi. a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Facerea 2. textul acesta merită o atenție deosebită. Modul în care am fost făcuți. Un avânt fără conștiință de sine sau personalitate. La fel cum un bec are nevoie de energie electrică pentru a lumina. Forță. Biblia spu- ne: „Luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ. această operație divină este că omul nu a primit un suflet (ci su- flare). un suflet viu. care să poată trăi la nesfârșit. când compătimim pe cineva. care vorbește unor oa- meni vii. dacă asculta de Dumnezeu. Și a fost făcut un suflet viu. Aceas- tă „suflare de viață” dată de Dumnezeu era curentul vieții.

În Grădina Edenului era pomul vieții. nu veţi muri! Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu. Diavolul. 19).»” (Facerea 3. vei muri negreșit” (Facerea 2. nu-i vom închide pe cei ai minții. Diavolul este primul3 care plantează în om sâmburele necredinței în Dumnezeu. 17). insuflându-i omului ideea că ar fi nemu- ritor în sine: „Nu. sub mantie de filosof sau predicator. că o parte din noi nu poate muri. pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Dacă ar fi mâncat din el. nu mai poți utiliza minutele nelimitate. nu veți muri!” El vrea să credem că la moarte. nu veți muri!” „Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ. dar pentru a cunoaște mai bine răul. oare. până azi. Condiția este simplă: cartela trebuie să fie la locul ei. deși închidem ochii. dar trebuia ca omul să rămână la locul lui. Prima minciună: „Nu. călcând porunca Domnului. căci pământ ești și în pământ te vei întoarce” (Facerea 3. Este ca și cum ne-ar spune. cunoscând binele și răul. ca să nu muriţi!’» Atunci. Ca urmare. atunci ar fi cunoscut moartea: „În ziua în care vei mânca din el. Atâta timp cât Adam și Eva mâncau din el și-ar fi perpetuat viața. să nu mâncaţi roade din orice pom din Rai?» Iar femeia a zis către şarpe: «Roade din pomii Raiului putem să mâncăm. nici să vă atingeţi de el. 1-5) Iată prima discuție filosofică despre viață și moarte. că Dumnezeu minte… De ce l-am crede pe Diavol din moment ce Biblia îl numeș- te Satana. iată prima predică despre moarte. numai din rodul pomului celui din mijlocul Raiului ne-a zis Dumne- zeu: ’Să nu mâncaţi din el. Lumină în imperiul morții 93 Dacă scoți din telefon cartela și alegi să o arunci. iată prima minciună despre soarta omului. „mincinos . Dumnezeu a creat omul pentru a trăi nelimitat. „cel ce înșală toată lumea” (Apocalipsa 12. 9). Şi a zis şarpele către femeie: «Dum- nezeu a zis El. adică lângă Dumnezeu. Dumnezeu le-a descris viitorul fatal: „Te vei întoarce în pământul din care ești luat. ajungând nemuritori. şarpele a zis către femeie: «Nu. În aceeași grădină era și pomul cunoștinței binelui și răului. îi vorbește omului des- pre nemurire… Știm istoria: Adam și Eva au mâncat și li s-au deschis ochii. Așadar.

28. iar suflarea de viață (pe care o numim și duh. Dar scaunul în sine. Dacă scoatem cuiele. deoarece Îi aparține.. Cu siguranță că L-au între- bat direct pe Dumnezeu ce s-a întâmplat cu Abel. energia este oprită de Dumnezeu. Când omul își dă ultima suflare. iar sufletul (suflare)4 să se întoarcă la Dumnezeu. Dumnezeu ne spune: „Vei muri negreșit” și „în pământ te vei întoarce”. În anii co- munismului când „se lua curentul”.94 Adevăr pentru viață și tatăl minciunii” (Ioan 8. Dar. la Cel care a dat-o: „Pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost. trupul rămâne țeapăn. din fericire. 20). Care l-a dat” (Ecclesiastul 12. Omul nu este nici numai țărână. dar nu un sca- un. pentru că ei au fost primii oameni în doliu. Așadar. atunci când omul își dă obștescul sfârșit. spune Biblia. ci este. și avem de înfruntat o realitate sigură. unirea acestora5. care este învierea. Adam a murit. ce se întâm- plă cu omul când moare? Ce se întâmplă la moarte? După aproape o mie de ani de viață. rămâne o grămadă de scândurele.. tot Dumnezeu ne-a dat și speranța învierii: „Toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși” (Ioan 5. spunând că „și-a dat du- hul”) este recuperată de Dumnezeu. trupul rămâne supus pu- trezirii. când omul moare. Am putea spune că. al că- rei nume însemna viață (Facerea 3. cum spunem în popor. deși becurile rămâneau în casă și întrerupătoarele erau neatinse. are loc reversul ecuației amintite mai devreme: țărâna se întoarce în țărână şi suflarea se întoarce la Dum- nezeu. unde s-o fi dus? Nicăieri. Dacă rupem lemnele. Moartea nu le fusese necunoscută. La moarte. nici numai suflet. fiind primii părinți care și-au îngropat un copil. Eva. ci pur și simplu a încetat să mai fie. Tot așa. că toți oamenii mor. cum au afirmat Părinții Bisericii. lumina6 dispărea. rămâne un pumn de cuie. trupul rămâne inert – și-i zicem „trupul neînsuflețit”. 7). a murit și ea. Iată dar o veste bună și una rea: putem spera într-o fericită nădejde. Un scaun e făcut din lemne și cuie. O spune și psalmistul: „Ieși-va .29). Și nu mai este nimic atunci când una dintre ele dispare. iar „sufletul viu” nu mai există. 44)? În schimb.

Despre Domnul Iisus aflăm nu doar că El este viața (Ioan 14. dacă nu și-ar lua viața din Dumne- zeu. numai Unul are nemurirea în Sine.4). 6). Aşadar. nimeni nu scapă de moarte. Cel ce singur are nemurirea” (1 Timotei 6. Altfel spus. . au un sfârșit. Sau în cuvintele unui manual or- todox: „În momentul morții. Cea mai clară exprimare în acest sens vine de la sfântul apostol Pavel. devin muritoare sau nemu- ritoare. indiferent dacă sunt îngeri sau oameni. sursa vieții. iar Diavolul are stăpânirea morții (Evrei 2. același om trăiește toată viața cu un vis instalat în adâncul sufletului său: nemurirea. continuă și nemijlocită a vieții. altfel spus. cel în cauză încetează să funcționeze din punct de vedere psihofizic și sufletul nu reacționează la nimic din ceea ce mintea trupească poate imagina. 3. Paradoxal. Acest fapt este foarte important acum. 26).”7 Nemuritorul. nici cei mai puternici. 14). Dumnezeu este sursa primordială. al ziarelor de senzaţie sau în indus- tria filmului. care Îl prezintă pe Dumnezeu astfel: „Domnul domnilor. Putem afirma fără să greșim că există doar două categorii de ființe: Dumnezeul și celelalte ființe. într-o bună zi s-ar stinge. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor” (Psalmii 145. Însă dincolo de aceasta. nici cei mai sănătoși. iar cele care aleg să se despartă de El. Creatorul și făpturile Lui. 15. Mai devreme sau mai târziu. așa cum am observat deja.16). Dacă doar Dumnezeu este nemuritorul. Și există un singur izvor nesecat al vieții: Dumnezeu. nici cei mai bogați. Singurul Orice pământean știe că moartea este inevitabilă. altfel spus. Toate făpturile au un început. fiecare dintre noi este curios față de ceea ce se întâmplă „dincolo”. ci și că are viață în Sine” (5. În fața Lui orice altă ființă este muritoare. Prin alegerea lor. Lumină în imperiul morții 95 duhul lor și se vor întoarce în pământ. ce se întâmplă cu adevărat la capătul vieții? Subiectul stârnește interes și imaginație în cadrul dezbaterilor. când citim în Vechiul şi Noul Testament despre moartea omului. sau.

96 Adevăr pentru viață

În fața morții, în vechime
În Vechiul Testament și până în vremea Domnului Iisus, oa-
menii lui Dumnezeu au știut câteva lucruri sigure despre moarte. În
primul rând au știut că omul este muritor și că, prin moarte, se adau-
gă tuturor generațiilor de morți, în mormânt (locul unde erau deja
părinții, denumit „Locuința morților”). Patriarhul Iacov deplângea
moartea fiului său și anticipa propria moarte, spunând: „Plângând,
mă voi pogorî în Locuința morților la fiul meu” (Facerea 37, 35).
Patriarhul Iov avea o imagine clară asupra morții: „Zilele mele s-au
scurs, socotințele mele s-au sfărâmat și la fel dorințele inimii mele. […]
Mai pot să nădăjduiesc? Împărăția morții este casa mea, culcușul meu
l-am întins în inima întunericului. Am zis mormântului: «Tu ești tatăl
meu!»; Am zis viermilor: «Voi sunteți mama și surorile mele!» Atunci
unde mai este nădejdea mea și cine a văzut pe undeva norocul meu? El
s-a rostogolit până în fundul Iadului și împreună cu mine se va cufunda
în țărână” (Iov 17, 11-16). Imaginea este aceea a coborârii în mormânt, în
țărâna pământului, indiferent de cât de păcătos sau de sfânt ai fost. Poa-
te cel mai clar caz este David, despre care sfântul apostol Petru spune:
„A murit, s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi până în ziua aceasta
[…], căci David nu s-a suit la ceruri” (Faptele apostolilor 2, 29.34).
Moartea nu a avut totuși o stăpânire absolută. Au existat foarte pu-
ține excepții cu un caracter demonstrativ, cazurile unor oameni care nu
au văzut moartea, precum patriarhul Enoh (Facerea 5, 24) sau profetul
Ilie (4 Regi 2, 11), care au fost luați la cer. Se întrezărea deci că moartea
putea fi biruită, din moment ce, pe lângă excepțiile celor luați la cer fără
să vadă moartea, fuseseră și câteva cazuri de înviere din morți, așa cum
scrie în Scriptură despre învierile săvârșite de sfinții proroci Ilie și Elisei
(3 Regi 17, 17-24; 4 Regi 4, 20-37). Oamenii lui Dumnezeu au nădăj-
duit într-o înviere a morților, unii pentru viață veșnică, și alții pentru
osândă veșnică și trecere în neființă (Iezechiel 37; Daniel 12, 2). Omul
credincios, precum Marta (sora lui Lazăr), știa că „va învia la înviere, în
ziua cea de apoi” (Ioan 11, 24). Iar saducheii, necredincioși, care „zic că
nu este înviere” (Luca 20, 27), au fost confruntați de Iisus cu o altă reali-
tate, El spunându-le că Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, strămoșii
lor, „nu este Dumnezeul morților, ci al viilor” (Matei 22, 32).

Lumină în imperiul morții 97

Față cu Învierea și Viața
Pe vremea lui Iisus, pe lângă cele pe care oamenii le știau deja
din Vechiul Testament, au avut ocazia unică de a vedea cu ochii lor
înfrângerea morții. Trei sunt ocaziile din Noul Testament în care Fiul
lui Dumnezeu dovedește că El este „Învierea și Viața” (Ioan 11, 25), și
în toate trei Iisus aseamănă moartea cu un somn.
Într-o ocazie, Iisus a înviat o fetiță care tocmai murise. Era în casă,
poate cu trupușorul ei nerăcit încă. Ajungând acolo, Iisus a scos afa-
ră toți bocitorii. I-a luat doar pe câțiva apostoli și pe părinții fetei. A
luat-o de mână și a spus memorabilele cuvinte: „Talita kumi”, care, spu-
ne Biblia, s-ar tâlcui prin: „Fiică, ție zic, scoală-te” (Marcu 5, 41). Fetița
a înviat pur și simplu. Avem aici o imagine caldă, intimă, plăcută, ca
în zilele noastre, când tăticul vine în camera fetiței și o trezește ușurel:
„Iubita, hai, e dimineață, trezește-te.” Nici vorbă de scos din Iad, din
ghearele Diavolului sau din flăcările cazanului cu smoală. Nici vorbă de
coborât din Rai, dintre harpe și norișori. De fapt, Iisus chiar le spusese:
„De ce vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme” (4, 39).
Într-o altă ocazie, Iisus mergea pe un drum când S-a întâlnit cu
un cortegiu funerar. În raclă, țeapăn, era un tânăr. Fusese singurul fiu
al maicii sale, ea însăși o văduvă. În fața tragediei deznădăjduite, Ii-
sus face un gest inegalabil – Se atinge de sicriu. Viața atinge moartea.
Privit de o mare mulțime de fețe uimite, El spune aceleași cuvinte:
„Tinere, ție îți zic, scoală-te!” (Luca 7, 14). Iar tinerelul deschide ochii
și se scoală în capul oaselor. Se mai întoarce mortul de la groapă? Da,
în fața Celui ce este Învierea, moartea se predă și face cale-întoarsă!
Cea mai cunoscută înviere făcută de Iisus este cea a lui Lazăr. La-
zăr este mort de câteva zile, probabil chiar intrat în putrefacție, după
cum se teme sora lui Marta, care Îi zice Domnului să nu deschidă
mormântul (căci „deja miroase, că este a patra zi” – Ioan 11, 39). In-
variabil, Iisus are aceeași perspectivă: „Lazăr, prietenul nostru, a ador-
mit; Mă duc să-l trezesc” (11, 11). Fără îndoială, Iisus nu amăgea pe
nimeni, știa că murise, căci „atunci Iisus le-a spus lor pe față: «Lazăr
a murit»” (11, 14). Aflat în fața mormântului, El a strigat cu glas tare:
„Lazăre, vino afară!” și mortul a înviat, ieșind din mormântul deschis.

98 Adevăr pentru viață

Asemănarea morții cu un somn, în toate cele trei ocazii, este de
fapt marea cheie: pentru noi, moartea este fără întoarcere, dar pentru
Dumnezeu moartea este ca un somn, din care ne poate trezi din nou
la viață. Iată vestea cea bună a învierii! Revenirea din moarte arată și
că moartea are doar un caracter temporar. De aceea, creștinul îndu-
rerat de pierderea cuiva drag nu trebuie să bocească, după cum învăța
Ioan Gură de Aur. La mormânt, creștinii pot să își ia „la revedere”, iar
pe crucile și coroanele lor ar trebui să fie mesaje de speranță, într-o
nădejde a revederii, deoarece „moartea este un port liniștit”.8
La fel de interesant este că în toate rapoartele biblice nimeni din-
tre cei întorși din moarte la viață nu a povestit nimic din ce era „pe
lumea cealaltă”. De ce oare? Cel mai probabil pentru că… n-au știut
nimic și n-au fost nicăieri. Asta spune și Scriptura despre morți, cum
vom vedea mai departe.

„Cei morți nu știu nimic”
Cel mai înțelept om al tuturor timpurilor a spus în paginile Scrip-
turii: „Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răs-
plată nu mai au, căci numele lor a fost uitat. Şi dragostea lor, ura lor şi
pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se
face sub soare. Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre,
căci în Locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici
punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune” (Ecclesiastul 9, 5.6.10).
Dacă spunem despre un om căzut într-un somn profund că „tai
lemne pe el și nu simte” sau dacă un om aflat în stare de comă nu mai
știe nimic, cu cât mai mult unul care și-a dat duhul cu totul? „Cei
morți nu știu nimic”, asta spune Scriptura. Ei nu mănâncă, nu beau,
nu vorbesc, nu bântuie, ci pur și simplu și-au încetat existența.
Învățătura ortodoxă spune că „sufletul nu trece prin niciun fel
de aventuri, cum ar fi purgatoriile sau alte născociri ale imaginației
omenești, despre care Scriptura nu ne spune nimic…” De asemenea,
spune că „o activitate intelectuală sau o funcționare independentă a
sufletului nu putea fi concepută niciodată în gândirea Noului sau a
Vechiului Testament”.9

pentru a obține odihna sufletului. doar atât timp cât omul este viu se poate întoarce la Dumnezeu. Spiritiștii își asumă un risc enorm. De cele mai multe ori. făcându-le în prezent binele pe care nu l-am făcut celor din trecut. un manual de învățătură ortodoxă despre viața după moarte spune: „Nu este adevărat că rugăciunile noastre sunt aduse pentru a-l îmbuna pe Diavol. Acolo nu mai e o istorie în care putem îndrepta în prezent ceea ce am făcut în trecut și spre un viitor bun al ei și spre o veșnicie fericită. religia slujește prea mult morților și prea puțin celor vii. multe obiceiuri dedicate morților nu se justifică. „Există câteva lucruri pe care le știm din Scriptură. tre- buie spus că ceea ce fac ei repetă de fapt istoria din Eden – altcineva vorbește cu ei. Aceste lucruri sunt pur și simplu imposi- bile și sunt cu totul contrarii învățăturilor creștin ortodoxe. pentru a mitui dru- mul sufletului prin cine știe ce vamă demonică. . Însă referitor la rugăciunile și pomenirile pen- tru cei răposați. Lumină în imperiul morții 99 Pentru că sunt unii oameni care pretind că vorbesc cu morții. Din păcate. iar acestea exclud «experiențe- le în afara trupului» sau povestirile oculte despre mesaje de dincolo de mormânt trimise de suflete sau oameni care s-au întors în trup după un scurt răstimp în care au fost morți și care dau detalii despre ceea ce se găsește dincolo de mormânt. După ce moare.”12 În fond.”11 Din această perspectivă e clar. oamenii merg la biserică pentru cei morți și prea puțin pentru cei vii. pășind pe terenul minat de tatăl minciunii. în Iad nu mai avem pe nimeni. care are puterea morții și vrea să câștige de pe urma neștiinței și fricii oamenilor. «moștenirea» celor răposați și nici nu obțin acestora ceva pe care Dumnezeu nu l-ar acorda chiar și fără rugăciunile noas- tre. bise- ricile sunt înconjurate de morminte și nu de oameni vii. Rugăciunile pentru cei răposați nu schimbă starea. dar spune pro- fesorul Stăniloaie: „Pe pământ avem pe alții pe care îi putem ajuta. pentru a-L învăța pe Dumnezeu cum să fie milostiv. Prea adesea.”10 Sigur. de la proroci și Sfinții Părinți. se dau și lucruri de pomană pentru morți. pentru a «plăti dia- volii» sau orice lucru asemănător. cartea s-a scris. altcineva caută să contrazică iar și iar Cuvântul spus de Dumnezeu.

tot aşa (credem) că Dumnezeu. nu sunt acum. şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale” (Matei 16. iar omul nu merge nici sus. 39). I. ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi” (Ioan 6. viața veșnică. 12). 14). Adevărul de la Mănăstirea Argeșului Prima regină a României este înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș. 13. G. Pe de altă parte. Biblia arată că răsplata va fi la învierea morților (Luca 14. 28. și anume că în moarte nu se întâmplă nimic.100 Adevăr pentru viață Speranța învierii Domnul Hristos spunea: „Aceasta este voia Celui ce M-a trimis. Când Iisus „va ședea pe tronul slavei” cu „toți sfinții îngeri cu El” și „se vor aduna înaintea Lui toate neamurile”. oamenii vor fi despărţiţi în două catego- rii: salvați şi pierduți. nici jos. căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieşi. Sfântul apostol Pavel ne confirmă: „De credem că Iisus a murit şi a înviat. 27). Iată vestea cea bună pentru toți urmașii lui Adam – în Iisus Hris- tos se poate căpăta nemurirea. ce rost ar mai fi avut sacrificiul Mântuitorului? Și dacă sufletele trăiesc chiar după ce oamenii mor. sunt scrise următoarele cuvinte: „Nu plângeți. ci doar la „înnoirea lumii”. ce rost mai are învierea? Evanghelia ne spune că va fi o zi a judecății. Apocalipsa 22. îi va aduce împreună cu El” (1 Tesaloniceni 4. Vedem că Noul Testament învață întocmai ca Vechiul Testament.14. Așa cum stă scris și în sfânta Evanghelie după Ioan: „Nu vă miraţi de aceasta. și atunci vor învia morții: „Fiul omului va să vină întru slava Tatălui Său. cu El. adică în „ziua de apoi” (Matei 19. pe cei adormiţi întru Iisus. se vede faptul că cei care sunt ador- miți (morți). nici în Rai. cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii” (5. Duca scrie că în timpul ultimei audiențe a fost izbit de insistența cu care . Sub tabloul votiv. 27-29. cu îngerii Săi. nici în Iad. 39). cei morți „dorm”13 liniștiți în țărâna pământului. n-a murit. dacă sufletul ar fi nemuritor. Ioan 6. deja. Încă o dată.” În memoriile sale. ci doarme. Nici măcar ucenicilor Săi nu le-a promis Iisus răsplătirea la moar- te.29). Până atunci. ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd niciunul.

Apostolul Pavel întreba: „Unde îţi este. după aceea. moarte.. şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi. noi. județul Constanța. biruinţa ta? Unde îţi este. Se va pogorî din cer. şi aşa pururea vom fi cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4.” Maria. întru poruncă. Morții se odihnesc în neființă până la înviere. Ei dorm un somn din care se capăt de linie. cel puțin în ceea ce privește nemișcarea și absența oricărui sim- țământ despre prezent sau trecut sau a existenței însăși și a propriei vieți. Mi- haela locuia în Agigea. Moartea aceasta nu este definitivă. Este exact ce spunem în Crez: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie. ai o mamă eroină! La sfârșitul anului 2013. „de fericirea cu care aştepta tre- cerea ei în lumea cea de veci…”14 Speranța creștinilor este frumoasă. cei vii. vom fi răpiţi. era căsătorită și avea 24 de ani când a aflat că este însărcinată. boldul tău?” (1 Corinteni 15. 19). 55). cei vii. nu este vii. povestea Mihaelei Bălăniuc a fost pre- luată de mai multe agenții de presă și televiziuni din România. în nori. împreună cu ei. nu vom lua înainte celor adormiţi. Bucuria a fost scurtă pentru că. nu-i hăituiesc pe cei nu este capătul drumului. Morții nu sunt nefericiți. moarte. pentru că cei morți și somn. 15-17). medicii au suspectat un chist hepatic. noi. în urma testelor de rutină. ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh. Este doar un morții […]. pentru că Însuşi Domnul. care este denumit „fratele în care se coboară. care vom fi rămas până la venirea Domnului. Va veni timpul când „din sânul pământului umbrele vor învia” (Isaia 26. nu pătimesc. În . Iată o descriere su- blimă a clipei când mormintele se vor deschide la porunca Eliberatoru- lui: „. care vom fi rămas. Moartea nu mai înspăimântă. Este doar o stație pot trezi.”15 Triumful lui Iisus pe cruce a făcut ca moartea să-și piardă puterea. Lumină în imperiul morții 101 Maiestatea Sa vorbea despre moarte. la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu. cei care dorm trec prin stări asemă- nătoare..

Iisus a spus-o și altora. acela că. 59. După naștere. În loc să ne ceară jertfe. dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. pacienta trebuia operată. care negau învi- erea: „Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți. să vadă că slujbele pentru morți nu fac cât propovăduirea Celui Viu.102 Adevăr pentru viață scurt timp. El Însuși S-a jertfit pen- tru noi. după ce ies la pensie. în ciuda nașterii premature. Miza era una singură. am spune cam așa: Voi veni la Hristos. Mihaela ajunsese la o greutate de doar 30 de kilograme. iar tu mergi de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9. Ci a căutat să-i ușureze viața. În cea de-a 34-a săptămână de sarcină. Miha- ela a văzut-o și a mângâiat-o trei-patru minute. Șansele de supraviețu- ire erau foarte mari. După 48 de ore. un copil sănătos. . Reușise! Apoi a intrat în comă. Și azi spunem „morții cu morții și viii cu viii”. avem un adevăr pentru viață. una a celor morți. Adevărul și Viața”. dar avea în casă pe cineva care-l reținea. Domnul nostru Iisus Hristos este cu totul altfel decât zeul Zamolxes căruia îi aduceau jertfă dacii. dar mai lasă-mă o vreme. Omul acesta avea două che- mări. Se cade să ascultăm de Cel ce a spus despre Sine că este „Calea. va trăi” (Ioan 11.” În zilele noastre. luând aminte la Cel ce a spus: „Eu sunt Învierea și Viața”. Se numește iubire. El a venit ca oamenii să aibă viață „și din belșug să aibă”. Există ceva mai tare decât moartea. Din punctul de ve- dere al specialiștilor. În aceste condiții i-a dat naștere Ma- riei. 38). ci al celor vii. Mult rătăciți” (Luca 20. chiar dacă va muri. un tată bătrân.60). care-l trimitea apostol în lume. Costul? „Mihaela. a spus deschis: „Doamne. Odată. mama a încetat din viață. 25). De aceea. după ce… Domnul i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor. s-a pus diagnosticul final: cancer renal. Iisus nu a urmărit să-l scutească pe om de îndatoririle familiale sau să neglijeze funerali- ile părinților. și voi veni după ce moare bătrânul. după ce se căsătoresc copiii. și alta a Celui Viu. după ce termin facultatea. Hristos i-a spus unui om: „Urmează-Mi!” Omul era atras de Hristos. De aceea. să nu sufere copilul. trebuie să renunți la sarcină!” Mihaela a decis: nu va lepăda copilul. gustând din plin fiorul și puterea morții. zice Iisus: „cel ce crede în Mine. care-l ținea legat de ai lui. Soțul a susținut-o și opt luni s-a luptat cu boala care o mistuia.

Mulți au crezut că este vorba de o greșeală. 24) Pe data de 6 iunie 2010. . și se sfârșește în ziua a șaptea. afirmată ca prima zi a ei. cât și o conștientizare a credincioșilor cu privire la prima zi a săptămânii. Ai uitat că e sărbătoare? 103 AI UITAT CĂ E SĂRBĂTOARE? Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Psalmii 117. Răsturnarea unui calendar pomenit De atunci lucrurile au rămas așa: săptămâna bisericească începe duminica. Patriarhia a oferit într-un comunicat „lă- muriri privind calendarul”1 și două argumente s-au distins imediat: s-a dorit atât o uniformizare internă și o aliniere internațională a Bisericii Ortodoxe Române. alții. Sfântul Sinod al Bisericii Orto- doxe Române lua o decizie care avea să nască o mulțime de controverse. Schimbarea aceasta. credincio- șii au descoperit o mare surpriză: ceea ce știau ei – că dumi- nica este ziua a șaptea a săptămânii – era de acum recunos- cută ca fiind prima zi a săptămânii. că este o „lucrătură a iudeo-maso- nilor” sau că „ortodoxia s-a dat cu sectele și cu ovreii”. oarecum istorică. adică sâmbăta. În calendarul religios al anului 2011. a cerut niște explicații care n-au întârziat să apară.

Caransebeșului și Aradului „calendarul începea cu Ziua de Du- minică”.104 Adevăr pentru viață Uniformizarea internă era necesară întrucât în episcopiile Timi- șoarei. În plan internațional. Înapoi la Scriptură Ori de câte ori vorbește despre învierea Domnului Iisus Hris- tos. au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie să vadă mormântul…” (Matei 28.”2 Este de înțeles deci. ziua de luni este considera- tă prima zi a săptămânii. au venit la mormânt…” (Marcu 16. „Nu reprezintă o noutate. și din 1916. Se cuvenea deci ca toate bisericile din țară să aibă un singur model. dis-de-dimineață în prima zi a săptămânii (Duminică).2). se știa de ase- menea că reperul este calendarul bisericilor de limbă greacă (în frunte cu muntele Athos) care aveau duminica drept prima zi a săptămânii. întâia zi a ei. și se termină cu sâmbăta. ziua întâi a săptămânii este ziua Învierii. menționând chiar și succesiunea zilelor. și din 1923. de la Patriarhie. Comunicatul Patriar- hiei a fost cât se poate de clar: „Pentru oamenii care nu cunosc suficient Sfânta Evanghelie şi înţelesul calendarului.” Al doilea element a fost dorința de conștientizare a oamenilor că săptămâna începe nu cu ziua de luni. evanghelistul Matei scrie: „După ce a trecut sâmbăta. a ex- plicat preotul Eugen Tănăsescu pe Adevărul. Biserica nu face altceva decât să se alinieze la mărturia Sfintei Scripturi. 1. am cercetat mai multe calendare – și din 1912. Spre exemplu. Același purtător de cuvânt al Patriarhiei spunea că: „Acest lucru se re- găsește și în calendarele bisericilor ortodoxe surori. a spus părintele consilier Constantin Stoica. Iar evanghelistul Marcu și toți ceilalți spun cam la fel: „Și după ce a trecut ziua sâm- betei […]. prin sondaj – și în toate aceste calen- dare săptămâna începe cu ziua de Duminică”. când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică).ro. adică duminica. . pe când răsărea soarele. întrucât este prima zi de lucru din săptămână. „Exista confuzia aceea. conform căreia duminica e ultima zi a săptămânii”. 1). ci cu o zi duhovnicească. că săptămâna începe cu duminica. cea de-a șaptea zi a ei. Sfânta Evanghelie specifică exact în ce zi a săptămânii a avut loc aceasta. dar pentru creştinii duhovniceşti şi cunoscători ai Sfintei Evanghelii şi ai Tradiţiei duhovniceşti a Bisericii.

Evident. iar nu omul pentru sâmbătă” (Marcu 2. Scurgerea timpului pe pământ cunoaște an. Încheindu-Și lucrarea. nu transpirase. în care omul să-și primenească trupul și sufletul venind în fața Creatorului. arătându-le lui Adam și Evei care este „rânduiala” lucrurilor în lumea cea nouă. „a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte” (Facerea 1. S-a odihnit în mormânt în Sâmbăta Mare și a ieșit din mormânt în Duminica Învierii. 1). după diferi- tele rotiri ale Pământului și Lunii. A căutat să sărbătorească adevărata Zi a Pământului. Ci a dorit să șadă în mijlocul noii Sale creații. Dar săptămâna nu marchează nicio mișcare cerească. tot Cerul „a pus în rânduială” săptămâna. Cel Atot- puternic a creat pe rând lumina. pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială” (Facerea 2. fără alte argumente omenești. Putem spune doar că. zi.3). care (mai) este ziua din poruncă. 2. nu-Și dusese o cruce ca în Săptămâna Mare. În următoarele zile. 31). lună. până în ziua de azi. Nu putem evita marea tensiune ce se naște pentru credinciosul care vrea să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu. imediat se văd și umbrele. Cum spunea și Mântuitorul în cuvânt de Evan- ghelie. cerul și ce strălucește pe el. sâmbăta sau duminica? Originea săptămânii „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul” (Facerea 1. iar ziua a șaptea era ca un cadou dat lor. nu gâfâia. Așa începe Biblia și istoria lumii noastre. Și atunci. Când lucrurile sunt luminoase. pământul și tot ce mișcă pe el. Contemplarea s-a desă- vârșit în ziua următoare: „În ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut și a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o. alături de oamenii făcuți după chipul Său. Toți cei care vrem să păzim Cele Zece Porunci știm că porunca a IV-a ne spune să păzim ziua a șaptea a săptămânii ca zi de odihnă și de închinare. 27). Primii noștri părinți aveau să muncească șase zile. „sâmbăta a fost făcută pentru om. Ai uitat că e sărbătoare? 105 Lucrurile sunt clare: avem un Mântuitor care a murit pe cruce în Vinerea Mare. . Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă.

Nu este de mirare că în primele porunci din Decalog. atâtea obiceie”. lumina adevărului a rămas întotdeauna aprinsă. Înainte de a fi religii. ci lucruri vii și adevărate despre Edenul încă vizibil. Au luat și moștenirea sacră a succesiunii zilelor și ziua sfântă în care să-și amintească de Creator – nu Ziua Soarelui. Mai mult. ideologii. ci au luat și credința într-un Creator – nu evoluționismul. evreii erau robi în Egipt. Exprimarea aceasta arată că păzirea unei zile de odih- . având aceeași limbă și nicidecum „câte bordeie. Șase zile munceau. așa cum le primiseră de la strămoșii lor. omul care a trăit cel mai mult pe pământ – Matusalem – l-a prins în viață pe Adam. toată omenirea era o singură familie. veacuri la rând. care și-au întemeiat mai departe propriile familii. Înțelegem deci că amintirile lor despre tot ce au pri- mit în Grădina Edenului erau la fel de emoționante ca poveștile despre război spuse de bunicii noștri cu lacrimi în ochi. pe vremea lui Moise. neamuri. ca să o sfinţeşti”. cu toții au preluat și transmis cu drag ceea ce au de- prins în Rai. Porunca a IV-a La sfârșitul perioadei patriarhilor. așa cum învățaseră în Paradis. Dumnezeu a vorbit din nou omenirii prin poporul Israel. când pământul s-a întunecat tot mai mult. Porunca a patra începe cu un sfat: Adu-ţi aminte de ziua odihnei. Cel mai probabil uitaseră sau nu mai respectau multe din poruncile lui Dumnezeu. până la Potopul lui Noe. Au pornit în viață ca familie formată din bărbat și fe- meie – nu se pomenise de homosexuali. Mai târziu. bunicul lui Noe. care-I aducea închinare lui Dumnezeu într-un mod unic. amintiri- le oamenilor nu au fost legende. chiar dacă uneori doar pâlpâind. Închinându-Se la poarta Raiului (Facerea 3. în istoria evreilor. lumea s-a închinat Domnului în ziua Lui. Dumnezeu amintește cine este El în cer și pe pământ și ce a făcut El pentru ei. Conform cronologiei biblice. în cea de-a șaptea se odihneau și se în- chinau Creatorului. 24). Mai departe.106 Adevăr pentru viață De la Rai până la Sinai Când Adam și Eva au făcut copii. Fără îndoială că Adam și Eva au luat cu ei la plecarea din Rai nu doar blestemul păcatului. Protopărinții noștri nu aveau o altă religie decât cea adevărată.

Leviticul 26. țăranii știau că în anul al șaptelea pământul rămânea nemuncit (23. 32-34. nici orice dobitoc al sunt într-însele. iar ziua a șaptea este odihna Domnului. Evreii știau să adune mana cerească șase zile. Acum el însă fu întărit prin putere legislativă… Legiuirea de la Sinai. 35). care-și trăgea începutul de la Adam. marea și toate cele ce nici asinul tău. . chiar termenul românesc de „sâmbă- tă” fiind apropiat. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea și a sfințit-o. avea să fie o tradiție care să fie preluată și în poporul lui Dumnezeu. Mai mult. Ai uitat că e sărbătoare? 107 nă nu era ceva nou. iar în cea de-a șaptea să nu lucreze nimic (Ieșirea 16. O zi de încântare Ziua a șaptea este o zi de odihnă ce poartă numele de Sabat (după termenul evreiesc șabat). 10-11. Imaginea zilei de odihnă ți- (Ieșirea 20. 26). în principiile ei fundamentale.”4 Cum a fost ținută ziua de odihnă în „veacurile următoare”? Să con- tinuăm perspectiva istorică încheind perioada Vechiului Testament. cu toții știau ce binecuvântări și ce pedepse primeau pentru călcarea Sabatului (Numeri 15. Ziua de odihnă trebuia marcată și serbată într-un mod aparte: Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale. nici slujnica ta. 8-11) nută de Adam și reamintită evrei- lor apare într-o Românie veche în manuale școlare (1882. și pământul. care spune ce să faci și ce nu în Ziua Domnului: „Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă. iar în ziua a șaptea tău. se dăduse pentru toate veacurile următoare. ci un obicei vechi (de la facerea lumii). nici fiul tău. S-a odihnit. Pe lângă porunca a IV-a. Neemia 13. Sfaturi părintești găsim în prorocul Isaia. Sabatul apare în Sfânta Scriptură de nenumărate ori. nici boul tău. nici fiica ta. Iași3) și în cărțile de istorie bisericească: „Păzirea sâmbetei prin încetarea oricărui lucru în ziua a șaptea era un obiceiu vechiu. nici străinul care rămâne la tine.17). nici Că în șase zile a făcut Domnul cerul sluga ta. Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi niciun lucru: nici tu. ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste. 15.

108 Adevăr pentru viață

ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te
mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertă-
ciuni, atunci vei afla desfătarea ta în Domnul” (Isaia 58, 13.14). În
tot Vechiul Testament, ziua de odihnă apare ca un semn distinctiv:
„Le-am dat şi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi ei,
ca să cunoască ei că Eu sunt Domnul, Sfinţitorul lor. Cinstiţi zilele
Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu
sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Iezechiel 20, 12.20).

Ziua pe care a păzit-o Iisus Hristos
Și Scripturile Noului Testament vorbesc despre ziua de Sâmbă-
tă ca zi de odihnă și de închinare. Exemplul desăvârșit al Mântuitoru-
lui este arătat de evanghelistul Luca.. El spune că Iisus, „după obiceiul
Său, a intrat în ziua sâmbetei în Sinagogă și s-a sculat să citească” sau
„s-a coborât la Capernaum... și îi învăța sâmbăta” (Luca 4, 16.31).
Multe vindecări ale lui Iisus au avut loc tot sâmbăta, ca semn că
El este cel care poate da viață și binecuvântare, așa cum a făcut și în
Grădina Edenului. În cazul femeii gârbove, El S-a justificat: „Aceasta,
fiică a lui Avraam, pe care a legat-o Satana, iată de optsprezece ani, nu
se cuvenea oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?”
(Luca 13, 16). Acuzat că prin săvârșirea minunilor în ziua de odihnă
încalcă Sabatul, Iisus a spus răspicat: „Sâmbăta a fost făcută pentru
om, iar nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul omului este domn și al
sâmbetei” (Marcu 2, 27.28). Cel care a dat în Lege ziua de odihnă știa
evident cel mai bine cum trebuie păzită: „Să nu socotiți că am venit să
stric Legea sau Prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5,
17). Cu alte cuvinte, El a venit să ne arate cum trebuie păzită Legea
lui Dumnezeu.
Privind la prigonirile din viitor, Mântuitorul îi sfătuia pe apostoli:
„Rugați-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta” (Matei 24, 20).
Ziua de odihnă trebuia să rămână o zi de încântare, nu de groază. Toc-
mai aceasta a fost folosită special pentru vestirea Evangheliei de către
sfinții apostoli și toți ceilalți ucenici și primi creștini, așa cum se ara-
tă în cartea Faptele apostolilor. Dacă noi ne mândrim cu un apostol

Ai uitat că e sărbătoare? 109

Andrei care a călcat pe meleagurile noastre, primele biserici creștine
și-au tras rădăcinile de la propovăduirea Cuvântului prin sfântul apos-
tol Pavel, chiar în ziua de sâmbătă: Antiohia Pisidiei (Faptele aposto-
lilor 13, 44), Iconia (14, 1), Filipi (16, 13), Tesalonic (17, 2), Corint
(18, 4) și Efes (18, 19). În toate aceste locuri, apostolul avea obiceiul
lui Hristos de a merge la sinagogă sâmbăta: „După obiceiul său, Pavel a
intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi” (17, 2).

Crucea sau mormântul?
Iisus a împlinit scopul zilei de odihnă – a venit ca un Dumnezeu
mai aproape de oameni. Misiunea Sa a început (Luca 4, 16) într-o zi de
sâmbătă, când le-a spus ascultătorilor: „Astăzi s-a împlinit Scriptura…”
(4, 21). După trei ani și jumătate era suit pe o cruce. „Era vineri”, spu-
ne Scriptura (Ioan 19, 31). Bătut şi însângerat, atârnat între cer și pă-
mânt, Fiul lui Dumnezeu se prăpădea gâfâind. La sfârșitul acestei zile,
Mântuitorul Și-a dat Duhul prin verdictul: „Săvârșitu-s-a!” Da, toate
lucrurile privind mântuirea omului fuseseră puse în rânduială. Și parcă
auzim cuvintele din Facerea, când „Dumnezeu a privit toate câte a fă-
cut și iată erau bune foarte”. Era o Săptămână Mare de bun lucru. De
acum, urma ultima zi a ei, cea de-a șaptea, când Mântuitorul avea să fie
pus la odihnă, în mormânt. Iar învierea Lui, în prima zi a săptămânii,
a dat semnalul unei re-Creații, a unei noi lumi, pe același model în care
Dumnezeu a zis în prima zi a Facerii: „Să fie lumină!” Și a fost lumină!
Astăzi, conform calendarelor creștine, se spune că Ziua Domnu-
lui este alta, iar de la Vatican la Constantinopol și pe toate meridianele
lumii, Numele lui Hristos este chemat mai mult în Ziua Soarelui (Sun-
day, duminica) decât în Ziua Sa, în Ziua Domnului (vezi Marcu 2, 28).
Argumentul cel mai folosit este că Iisus a înviat duminica.
Adevărat a-nviat! Dar la fel de adevărat este că a și murit pen-
tru păcatele noastre. Ne-ar fi greu să spunem dacă învierea Lui e mai
importantă decât moartea Lui. Ce ne-am face fără vreuna din ele?
Avem deci toată libertatea să ne închinăm nu doar duminica, în ziua
învierii, ci să ne închinăm și vinerea, în ziua morții lui Iisus, pentru
că atunci ni s-a pecetluit dobândirea mântuirii. Mergând mai înapoi,

110 Adevăr pentru viață

putem să ne închinăm și joia, pentru că atunci a sărbătorit Iisus (dacă
tot e vorba de o sărbătoare) Cina cea de Taină cu ucenicii Săi.
Dacă vrem să mergem după Dumnezeu, atunci să facem ca El: la
facerea lumii, El S-a odihnit sâmbăta, iar la re-facerea lumii, în mor-
mânt, S-a odihnit din nou. Porunca a IV-a a rămas în picioare, ca și
poruncile: „Să nu furi”, „Să nu ucizi”, „Să nu desfrânezi”. Biblia nu se
contrazice și nici nu lasă loc de îndoială. Dacă este în Sfânta Scriptură
o zi de închinare, atunci ea este ziua a șaptea. Nu găsim nicăieri vreo
poruncă, vreun loc unde să scrie că, de acum înainte, Ziua Domnului
este alta, fie ea duminica, vinerea sau oricare alta în afară de ziua sâm-
betei. Dar, întrucât mulți creștini păzesc duminica pentru că au auzit că
„așa scrie la Carte”, să vedem cu ochii noștri ce scrie în Sfânta Scriptură.

Ziua de duminică în Scripturi
Duminica apare în Biblie doar de câteva ori, iar textele sunt atât
de simple, de clare, încât vor vorbi de la sine (explicațiile din parante-
ze aparțin Ediției Teoctist, 1982). Cinci dintre ele punctează sumar
ziua învierii, toți cei patru evangheliști spunând acest lucru:
1. „După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săp-
tămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie la
mormânt” (Matei 28, 1).
2. „Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Ma-
ria, mama lui Iacov, și Salomea au cumpărat miresme ca să vină să-L
ungă. Și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminica), pe
când răsărea soarele, au venit la mormânt” (Marcu 16, 1-2).
3. „Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii (Dumi-
nică), El S-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte
demoni” (Marcu 16, 9).
4. „Iar în prima zi de după sâmbătă (duminica), foarte de dimi-
neață, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregă-
tiseră” (Luca 24, 1).
5. „Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena
a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut
piatra ridicată de pe mormânt” (Ioan 20, 1).
Concret, toate aceste pasaje din Scriptură ne dau coordonatele:
cine, când, unde. Ne indică primele persoane care au venit la mormânt

erau într-o stare de descurajare totală: nu credeau în înviere și stăteau ascunși. Ucenicii. 19). Pavel.11). 42). evenimentul a avut loc seara. ca Noe. nu excepțional. „Frângerea pâinii” de aici este o rememorare a Cinei cea de Taină. 46). după cum am citit mai sus. Ai uitat că e sărbătoare? 111 – niște femei (nu apostolii!). 26). care menționează o întâlnire a sfântului apostol Pavel cu credincioșii din Troa. Frân- gerea pâinii „în fiecare zi” era un eveniment comun. vezi nota 7 de la final și Faptele apostolilor 20. 7). 56)6. în aceeași carte găsim că ucenicii. „iar sâmbătă s-au odihnit. Iar menționarea zilei din săptămână este confirmarea că s-a împlinit profeția (Matei 27. după Lege” (Luca 23. Iar după calcularea timpului în vremurile biblice. Iisus a început să Se arate și altora: „Și fiind seară. Dar să nu uităm două lucruri importante. în aceeași zi a învierii. În plus. întâia a săptămânii (duminica). a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: «Pace vouă!»” (Ioan 20. apostolul Pavel le dă un sfat credincioșilor pentru a-i ajuta cu banii lor și pe alții: „Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinți. „În ziua întâi a săptămânii (Duminică). cu toții au păzit porunca a IV-a. iar momentul efectiv al frân- gerii pâinii a avut loc… după miezul nopții (socotit luni. moartea Domnului vestiți” (1 Corinteni 11. o zi de sabat. la vremea aceea. precum am rânduit în Bisericile . Iar a treia zi a avut loc învierea. ca Adam. 7. 54. A doua zi. frângând pâinea în casă. și. unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor. În primul rând. Mântuitorul a murit vineri 5 (Luca 23. în templu. care avea de gând să plece a doua zi. în ziua aceea. după cum spune apostolul Pavel: „De câte ori veți mânca această pâine și veți bea acest pahar. la fel ca Moise. Cel de-al șaselea text din Scriptură ne vorbește despre faptul că. a început să le vorbească și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții” (20. Marcu 15. 62-66). și ușile fiind încu- iate. stăruiau într-un cuget. adunându-ne noi să frângem pâinea. era deja ziua a doua7 a săptămânii… În cartea Faptele apostolilor apare cel de-al șaptelea text. În ultimul text biblic despre duminică. luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii” (2. „în fiecare zi. Frângerea pâinii nu era ocazia de pomenire a învierii lui Iisus.

Corespondențele între religii au contribuit decisiv la ceea ce a urmat: „Iar în zioa soarelui. În curgerea vremurilor. iar litera de lege a fost dată de Constantin cel Mare. ci treptat. Privind aceste opt texte despre duminică. Chiar și Părinții Bisericii au accentuat lepădarea de „stigmatul evreilor”. Sonntag etc.2). Cel care a schimbat statutul creștinismului. Acolo nu există. diferențele dintre ei și creștini au devenit tot mai pronunțate. după cum spunea Iustin Martirul9. răspunsul la întrebarea „Cum s-a schimbat ziua de odihnă și de închinare?” nu trebuie căutat în Biblie. 1. credincioșii erau sfătuiți să reţină o sumă. Ziua Soarelui (Sunday. . pentru a putea oferi la momentul colectării acestor daruri. Dar. Nu este vorba de o colectă la biserică. când la romani era ziua de salariu (plată) și se făceau toate socotelile de trai pentru ceea ce urma. În ziua întâi a săptămânii (Duminică). Schimbarea – o decizie. În prima zi a săptămânii. în ziua în care Iisus înviase din morți. De aceea. Lumină din Lumină. nu este vorba de a fi și de a da undeva ceva. așa să faceți și voi. ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni” (1 Corinteni 16. Primii creștini s-au închinat sâmbăta. Creștinismul s-a desprins de iudaism și a cunoscut o alunecare spre religiile păgâne ale Imperiului Roman. la fel ca evreii.112 Adevăr pentru viață Galatiei. acasă („să-și pună deoparte”). strângând cât poate.). fie- care dintre voi să-și pună deoparte. ci de a economisi la nivel personal. un proces Istoria are răspunsul. pe care mai pe urmă o au numit duminecă. prin faimoasa „lege duminicală”. bi- ruind întunericul. Liantul principal al atragerii păgânilor în rân- durile creștinilor a fost faptul că aceștia se închinau Soarelui ca zeu suprem în ziua întâi a săptămânii. două elemente majo- re au dus la adoptarea duminicii în locul sâmbetei: depărtarea de lumea evreiască și apropierea de lumea păgână. putem recunoaște că în niciunul dintre ele nu regăsim vreo poruncă de a păzi duminica. pentru că evreii nu L-au primit pe Iisus Hristos ca fiind Mesia. creștinii cei de prin orașe și de prin sate se aduna și citea ceva părți din sfânta scriptură.”8 Schimbarea nu s-a făcut brusc.

Sâmbăta – un adevăr pre limba tuturor Iisus a spus că „sâmbăta a fost făcută pentru om”. de la început. anul 313). politice sau sociale. prin neglijarea timpului prielnic pentru astfel de îndeletniciri. însă Ziua Domnului nu s-a pierdut în istorie nici până azi. explică faptul că schimbarea a venit treptat. În Afganistan este . pentru că deseori se întâmplă că nicio altă zi nu este mai potrivită pentru semănarea grâului în brazde sau pentru plantarea vi- ței-de-vie. Trebuie spus că. orășenii și meseriașii să se odihnească. belșugul hărăzit de ceruri să fie irosit. nume- le sabatului. a legiferat și odihna duminicală prin decretul din anul 321: „În venerabila Zi a Soarelui [Sol Invictus]. Și asta. sau „zi de odihnă”. sau al zilei a șaptea. Locuitorii satelor însă. duminica a intrat în forță pe firmamentul isto- riei. Biserica Catolică își asumă în mod exclusiv dreptul de a înlocui odihna sabatu- lui cu sfințirea duminicii. păzirea sâmbetei nu a fost niciodată cea din urmă numindu-se „Sabat”. Înainte și după evrei. Acestea includeau limbile cunoscute. Istoria acestei schimbări. de-a lungul secolelor. pot cul- tiva pământul. Ai uitat că e sărbătoare? 113 de la religie prigonită la religie tolerată (Edictul din Milano. în mai mult de o sută de limbi. în defavoarea sâmbetei. prin influențe din păgânism. altfel spus. lim- bi medievale și unele din cele mai vechi limbi ale omenirii. de la primul om – Adam. Cerce- tarea istorică. ceva exclusiv evreiesc. între toți cei care dau explicații. Conclu. pentru ca nu cumva. cercetătorul englez William Mea- de Jones a făcut un studiu comparativ al numelor zilelor săptămânii în peste o sută de limbi. Schimbarea s-a făcut. prezent de-a lungul și latul pământului.”10 De atunci înainte. la neevrei și necreștini. întinsă pe veacuri. nu poate fi redată și argumentată în câteva rânduri sau pagini. În anul 1887. a fost în sine o dovadă neclintită a unui model dumnezeiesc.Chiar dacă pentru evrei este o mar- ziile acestui studiu demonstrau că distinctivă. inclusiv cea academică11. însușită prin Decalog. fie ca toți judecătorii. existența unui ciclu de șapte zile.

a doua zi. Slovacia. De aceea. iar în statele din sudul Rusiei. Ziua a şasea. în limbile grea- că. Tadjikistan etc. miercuri etc. ziua aceasta nu este numită Ziua Domnului. Islanda). Cehia. Cu toate acestea. numele pentru miercuri este mai clar: „a patra (zi) de la sâmbătă”. sau Benar. Sabathios (ziua templului lui Dumnezeu ascuns în inimă). unde cea tor.). ci ni se spune simplu că a înviat „în ziua întâi a săptămânii”.114 Adevăr pentru viață numită „cea mai plăcută zi”. În limbile nor- dice (Germania. 28). . ci se spunea simplu: prima zi. milioane de oameni mărturisesc care este ziua a șaptea și prin numele dat zilei de… miercuri. Serbia. În cultura ebraică. Finlanda.). Macedonia. unde fiecare zi avea ca patron un zeu.12 de-a șaptea avea ceva deosebit de celelalte. sau sredá). Ucraina. Georgia. cu influență persană (Armenia. unde se arată că în S-au făcut paralele și între zilele vechime cuvintele „săptămână” și săptămânii și pozițiile pietrelor de „sâmbătă” aveau înțeles asemănă- la Sarmizegetusa Regia. în prăfuită din dicționarele românești dreptul câtorva zile din săptămână. de sinonime. după modelul din Facerea 1. când ajungem pe paginile Evangheliei la învierea lui Iisus. Chiar așa. Cro- ația. Miercurea nu poate fi mijloc decât dacă săptămâna începe cu ziua de duminică și se încheie cu sâmbăta. iar în limbi vechi de origine arabă era numită „ziua fruntașă”. zilele săptămânii nu aveau nume individuale. arabă. deoarece în ea se pregăteau jertfele şi da- rurile pentru ziua următoare. Polonia. numele zilei de miercuri este „a patra (zi)”. Și despre nicio altă zi nu se spune că-L are pe Iisus Hristos ca Domn al ei. decât despre sâmbătă (Marcu 2. era considerată o zi sfântă. Slovenia și Rusia) cuvântul folosit pentru ziua de miercuri este „mijloc” (Mittwoch. așa cum le avem noi astăzi (marți. dar și în cele slave (Bulgaria. Se pare că și cultura strămo- șilor noştri daci a influențat termi- O dovadă cu greutate poate fi des- nologia pe care o folosim astăzi. provin din cultura greco-romană. Numele zilelor săptămânii. portugheză.

existau sâmbetiști. abținându-se de la muncă. dar spunea că sabatul era păzit în cea mai mare parte a lumii creștine. iar mai târdior Dumineca”13. ci pentru a se închina lui Iisus Hristos. în cinstea Fecioarei Maria. episcop al Alexandriei. Goții din secolul al V-lea erau împărțiți. Atanasie. care afirma că. la început era Sâmbeta. La sud de Dunăre. sâmbăta era păzită de secretarul de stat și alte personalități. În Scoția secolului al VI-lea exista obiceiul abținerii de la muncă în ziua de sâmbătă. printre paulicieni precum și în Biserica de Răsărit. inclusiv arhimandritul Mănăstirii din Novgorod. Istoricul creștin Sozomen mărturisea că pe vremea lui (secolul al V-lea) aproa- pe toată lumea se aduna și sâmbăta. creștinii sabatarieni nu au rămas în afara cronicilor istorice. papa Urban al II-lea a decretat ținerea zilei de sâmbătă ca sabat al Domnului. În timpul primei cruciade. Situația s-a repetat pe întregul teritoriu al fostului Imperiu Ro- man. în anul 1095. unde în Kurdistan nestorienii nu consumau carne de porc și țineau ziua de sâmbătă. de asemenea. în Scoția se lucra duminica şi se odihneau în ziua de sâmbătă. Dacă în Boemia secolului al XIV-lea. pe care îl considerau Domn al Sabatului. un sfert din populația țării serba sâmbăta. Augustin. în bisericile celtice din Insulele Britanice. când s-au creş- tinat în secolul al IX-lea. O mărturie izbitoare vine de la Ambrozie. Același lucru se făcea la marginea cealaltă a lumii. Mai mulți sau mai puțini. în Rusia secolului al XVI-lea. dar nu pentru că ar fi fost iudei. Ai uitat că e sărbătoare? 115 Păzitorii sâmbetei – păzitorii luminii Adevărul despre ziua de odihnă – sâmbăta – nu a fost un se- cret. serbează sâmbăta. liberi sau prigoniți. iar atunci când se află la Milan. în Răsărit țineau sâmbă- ta. în timp ce la Roma sau Alexandria nu se mai păzea decât duminica. episcopul Milanului (se- colul al IV-lea). respecta duminica. Un secol mai târziu. obicei cu origini în bisericile mănăstirești din Irlanda. Se știe că „diua în care Creștinii sevârșiau cultul lor religios. bulgarii au fost învățați să țină ziua de sâm- bătă. atunci când se află la Roma. în secolele IV-V. serbează duminica. . În Lombardia secolului al XII- lea. în Apus era preferată duminica. menționa că în secolul al III-lea unii creștini se adunau în zilele de sâmbătă. la Conciliul de la Clermont. și duminica.

Tipograful învăța că „sâmbăta are aceleaşi pronomii [prerogative. 1848). În nordul continentului. în cadrul Conferinței Bisericii de la Oslo a fost luată următoarea hotărâre: „Este interzisă păzirea sâmbetei și abținerea de la muncă în această zi. sâmbăta și duminica15. . şi nu de Post”16. numai în zilele acestea. În Belgia (anul 745) a avut loc un conci- liu care avertiza împotriva ținerii sâmbetei. spune că „în vremea aceea.14 Canonul 64 din Pidalion interzice postul cle- ricilor sau mirenilor. Cu toții redescoperă avantajele unei zile sfințite nu de oameni. prin care se obliga să-i extermine din sudul Franței pe ereticii „păzitori ai sabatului”. 1802). deoarece acestea sunt „nişte zile mai line. Astăzi. în prima colecție completă de canoa- ne bisericești ortodoxe în traducere românească (Pidalion. Canonul 1 al lui Teofil „hotărăşte a se cinsti fiecare Duminică şi a se prăznui”. nu din Scripturi.17 Întrebarea vine de la sine: De ce unii credincioșii mai țin sâmbăta până azi. găsim îndreptarea patriarhului Neofit (Constantinopol. menoniți sabatarieni. în Norvegia secolului al XV-lea. în întreaga lume există și alți credincioși care păzesc ziua de sâmbătă: baptiști și penticostali de ziua a șaptea. dacă nu găsim canoane care să poruncească așa? În același timp. pe lângă evrei și adventiștii de ziua a șaptea. drept.18 Concluzia noastră este că porunca păzirii duminicii este omenească. Amploarea păzirii adevăratei zilei de odihnă s-a văzut însă și în persecuțiile care au urmat-o. Regele Ludovic al IX-lea a publicat în secolul al XIII-lea legea „Cupientes”. putere] ca şi duminica”.116 Adevăr pentru viață În epoca modernă până și reprezentanții mișcării Taiping din China (războiul civil din 1850–1864). comunități mesi- anice evreiești. precum am zis. toți sâmbetiștii au fost decla- rați eretici.” Cu mult înainte de apariția celui mai numeros grup de oameni care țin sâmbăta în zilele noastre. când au fost întrebați de ce țin sâmbăta au răspuns că Biblia învață așa. iar la Conciliul de la Toulouse. iar înaintașii lor au făcut la fel. metodiști sabatarieni. în Canonul 3. Timotei. ci de Cel Sfânt. se săvârșea Dumnezeiasca Liturghie. Tot despre ele. privilegiu. din același an. care demască o modificare făcută de conducătorul tipografiei bisericești.

începând cu anii 1580 au existat păzitori ai sâmbetei.] în timp ce scria despre prigonirea din anul 1638 afirma că «este evident faptul că Sa- batarianismul (Iudaizarea) aproape că a răsturnat ţara». care [. efectiv răstignit cu câteva zile înainte de Sfintele Paști. este binecuvântarea dată pentru fie- care a șaptea zi din săptămână. cu peste două zeci de mii de ma- ghiari și români. acolo unde locuiau secui. cunoscuți sub numele de sabatarieni19.29). până la ni- velul de cancelar-șef al principelui Transilvaniei. vreme de 400 de ani. „Adu-ţi aminte de ziua odihnei ca să o sfinţeşti!” Și parcă această poruncă ne-ar zice: „Adu-ți aminte de Dumnezeul tău!”. din zeci de localități ale Ardealului. Cine nu ar dori o viață mai puțin stresantă? Soluția practică. uimește cerce- tătorii istoriei religioase de astăzi. Dar câți oare au suferit. şi în special în zonele în care se vorbea limba maghiară. în anul 1961. Ai uitat că e sărbătoare? 117 O taină pentru fiecare Puțini știu că pe meleagurile noastre. un deținut creștin a fost bătut.22 Dincolo de lunga și tumultoasa istorie a unei zile de odihnă. rămâne de descoperit din arhive și memorii. . Ei au avut reprezentanți de seamă. O zi în care poate lăsa deoparte frământările vieții. din toate veacurile. Cel ce se închină la „Domnul Sâmbetei” primește în schimb mai multă pace și sănătate. Şi în acest sens probabil nu este exagerată afirmaţia lui Geleji Kátona István. Această taină a fost descoperită și trăită de milioane de oameni. Acest adevăr pentru o viață tihnită face și astăzi minuni. Spunea Iisus:„Veniți la Mine toți cei os- teniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Chiar în presa centrală s-a scris despre prigoana dusă de autorități. din tainele Sfintelor Scripturi. și astăzi fiecare credincios poate simți personal binefacerile unei zile cu totul deosebite. 28.. sfințind-o și binecuvântând-o. „Ideile sabatariene au pătruns peste tot. aici și pretutindeni în lume.”20 Descoperirea acestei epoci. de Cel ce a făcut lumea în șase zile și S-a odihnit în cea de-a șaptea. inclusiv de Ceaușescu împotriva sabatarienilor21. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine” (Matei 11. schingiuit. Refuzând să iasă la muncă sâmbăta. Un caz este cel relatat de Max Bănuș în cartea Cei care m-au ucis..

alte vremuri grele. cum spune Scriptura! În nuvela La vulturi. Stăpâne. a rămas tot corigentă la morală. europeni scăpați din comunism. nenorocirii noastre! Ajungă sfinției Tale atâta jertfă!…” . De frica turcilor cotropitori. iar părin- ții. să ceară ajutor bătrânului Dănilă.118 Adevăr pentru viață CÂND TIMPUL NU VA MAI AVEA RĂBDARE… Și iarăși va să vină cu slavă. prăbușit lângă scutecele mânjite de sânge – căci o încăierare de vulturi le răpise pruncul – bătrânul strigă disperat către cer o ru- găciune: „Pune un hotar. scriitorul și preotul Gala Galaction zugrăveș- te un crâmpei din trecut. O femeie își ascunde pruncul într-o căpiță de fân și aleargă mai departe. și nici de unde te-aștepți. Poate chiar genera- ția noastră va apuca taina cea mare a unui pământ nou. Deși civilizația umană și-a atins vârful. să judece viii și morții… (din Crezul creștin) Bunicii noștri au apucat războaie și foamete. oamenii fug la munte să-și scape viața și odoarele. trăim o criză mereu actuală. Clipe mai târziu. Dar un necaz nu vine niciodată singur. Noi.

oamenii și-au ridicat strigătul spre cer. Strângându-se în jurul Celui ce tălmăcea toate lucrurile. domnule. nici acel ceas (Matei 24. faţă de cei ce locuiesc pe pământ?” (Apocalipsa 6. a nedreptății și a violenței. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi vor fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. sfârșitul lumii?” El este interesat mai înainte de toate ca aceia care-I sunt credincioși să nu fie înșelați într-o astfel de discuție. așteptând un deznodământ feri- cit. Suntem uimiți de un astfel de răspuns. căci trebuie să fie toate. 3). Să nu vă înșele cineva! „Vedeţi să nu vă amăgească cineva”. știu că vă interesează. pentru că În- vățătorul tocmai le spusese că în Ierusalim nu va rămâne „piatră pe pia- tră care să nu se risipească”. bătute în cuie. aflăm despre o serie de evenimente în derulare. Dar toate acestea sunt începutul durerilor” (Matei 24. din care pricepem apropierea sfârșitului. Ei nu-și puteau imagina distrugerea cetății sfinte decât prin sfârși- tul lumii. a început Mântuitorul. dar încă nu este sfâr- şitul. Jalea bătrânului este un ecou al cuvintelor martirilor creștini: „Până când. pentru că Iisus nu satisfa- ce o curiozitate omenească: „Când vine. luaţi seama să nu vă speriaţi. În schimb. Și nu este aici nimic altceva decât o . Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie. Vedeţi să nu vă amăgească cineva!” Din prima înțelegem că nu e vorba de a dibui niște date dintr-un calendar. nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru. dar este un subiect sensibil. Stăpâne sfinte şi adevărate. Nimeni nu știe acea zi. E ca și cum ar spune: „Atenție. „Căci mulţi vor veni în Numele Meu. ei L-au întrebat direct: „Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?” (Matei 24. cea mai clară imagine panoramică a viitorului planetei. şi pe mulţi îi vor amăgi. Generații întregi. 4-8). zicând: «Eu sunt Hristos». Răspunsul a fost predica lui Iisus Hristos pe Muntele Măsli- nilor. Când timpul nu va mai avea răbdare… 119 Când va veni sfârșitul? Ruga aceasta s-a îngemănat în sufletele tuturor acelora care au suferit în fața pierderii. 26). Ucenicii lui Iisus au dorit să cunoască acelaşi lucru. 10).

toate aşa rămân. Iisus ne-a arătat ce să urmărim cu atenție. credin- cioșii au simțit cuvintele Crezului aproape de împlinire. Însă omenirea n-a avut prea mult timp de răgaz. Prăbuși- rea Turnurilor Gemene din New York.1 Pe de altă parte. Peste 70 de milioane de oameni au plătit cu viața tributul urii dintre popoare. În același timp. . Vietnam. Au urmat „primăvara arabă”. boli. ca de la începutul făpturii” (2 Petru 3. Pakistan sau în con- flictele din Africa și Europa răsăriteană. Patru mari nenorociri în lume Războaiele necruțătoare Secolul trecut2. aceeași așteptare prelungită a dus la oboseală și îndo- ială. sperând într-un viitor mai bun. avea să deschidă calea unui nou război. care au urmat după înălțarea Mântuitorului: războaie. Folosindu-Se de patru repere mari. invazia Crimeei. pe 11 septembrie 2001. pentru mulți alții. Cel care știe cel mai bine când și cum va să vină.120 Adevăr pentru viață descriere succintă a două milenii creștine. foamete. a fost marcat profund de cele două războaie mondiale. au reușit să țină vie speranța așteptătorilor lui Iisus în fiecare generație. lumea rămâne în picioare de mii de ani și mergem mai departe… Cum rezolvăm tensiu- nea acesta? Merită deci să citim mai departe cuvintele Mântuitorului. în noul mileniu a răsuflat liniștită. Pe de-o parte pricepem că sfârșitul civilizației este destul de aproape. India. al lăcomiei și al răutății diabolice manifestate de oameni infectați cu virusul puterii și al ascensiunii imperialiste. cutremure. Congo. 4). Sfântul apostol Petru îi numește batjocoritori pe cei care întreabă disprețuitor: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au adormit părinţii. Acești indicatori profetici. Privind la aceste adevărate semne ale timpului. acorduri de pace sau capitulări. prins pe săturate de majoritatea dintre noi. După ce lumea a privit cu o oarecare teamă și superstiție spre anul 2000. conflicte religioase. care arătau spre mersul mereu în jos al lumii noastre. Recunoaștem deci o încleștare. Un război în care inamicul numărul unu – terorismul – este ca un virus care nu cunoaște granițe. Alte milioane de oameni și-au găsit sfârșitul în războaiele din Coreea.

putem spune că a mai fost așa.„Miezul nopţii este sfârşitul. A continuat tensiunea și cursa înarmărilor cu actori precum: Israel. Peste 850 de milioane de persoane suferă de malnutriție. Foametea care ne roade Sărăcia sau lipsa resurselor pentru dezvoltare și supraviețuire au fost mereu o problemă în anumite locuri și timpuri. Ceea ce șochează este o disproporție inimaginabilă: 1% dintre cei mai bogați oameni ai planetei controlează peste 48% din bogățiile lu- mii. După mai mult de două secole cu progres tehnologic. remarca recent faptul că extin- derea înarmării nucleare a SUA este unul dintre motivele pentru Secolul al XX-lea este cunoscut care faimosul ceas al apocalipsei. din analiza lumii de azi vedem că trăim niște vremuri care nu ne dau deloc motive să stăm relaxați sau.5 miliarde de oameni). mai rău. SUA. cu ochii deschiși. Iran. De exemplu. Aproape un miliard de oameni nu au acces la apă potabilă sigură.5 miliarde de oameni nu au acces la toalete cu instalații sanitare adecvate pentru igienă. Este cel mai aproape în ultimii 30 de ani. astăzi avem realități și perspective cu adevărat fără precedent. când foametea. războaiele și epidemiile au făcut numeroase victime. Coreea de Nord. Unul dintre cei mai reputați analiști ai lumii de azi. nici setea. Însă.4 . lor de Ştiinţă din Domeniul Ato- mic. indiferenți.omenirii. a fost împins cu două minute spre miezul nopţii. Rusia. În ciuda speranțelor nutrite. Când timpul nu va mai avea răbdare… 121 apariția Statului Islamic. cronicile medievale înregistrează perioade de crize alimentare. ca fiind cel mai sângeros din istoria administrat de Buletinul Oameni.”3 Dacă vrem să închidem ochii. Acum este la trei minu- te de miezul nopţii. Peste 2. iar bunicii ne pot povesti oricând despre seceta și foametea din copilăria sau tinerețea lor. ba chiar că au fost timpuri mai grele. Noi ne aducem aminte de alimentele luate pe cartelă în timpul comunis- mului. epoca industrializării nu a învins foa- metea. Noam Chom- sky. Un alt raport indică faptul că 85 de persoane extrem de bogate au averi cam cât jumătate din populația lumii (3. Iar orizontul poartă un nume de coșmar: al Treilea Război Mondial.

invizibili. așa cum o cunoaștem acum”. formate din miliarde de slujitori: microbi. obezitate. alcool etc.122 Adevăr pentru viață O mână de oameni ar face minuni. pot fi reduse în ce pri- vește momentul de apariție. omenirea are și alți dușmani. sperăm că a venit vre- mea ca Acela care aude jalea milioanelor de necăjiți să vină pentru a judeca lumea cu dreptate. Și ne rugăm: „Pâinea noastră cea de toate zilele.). Dr. și însușirea unui stil de viață echilibrat. însumate. Dr. arată că războiul nu a fost câştigat definitiv de oameni. Să nu trecem totuși cu vede- rea peste faptul că. dă-ne-o nouă astăzi…” Boli fără sfârșit De mii de ani. a avertizat asupra pericolului declan- șării unei crize în sistemul medical. evoluția. bacterii.6 Relativ recenta pandemie de gripă. holeră și alte molime cutremurătoare. lăcomia și anumite interese meschine ale marilor puteri îi împiedică să intervină.8 Vorbim de boli cardiovasculare şi cerebrovasculare. O veste bună ar fi totuși aceea că aceste boli cronice cu caracter ne­transmisibil. noi medicamente. În manualele de istorie. și intrarea într-o eră „postantibiotice”. cu cele două ramuri. directorul general al Orga- nizației Mondiale a Sănătății. Dacă la începutul secolu- lui al XIX-lea principalele probleme de sănătate erau reprezentate de bolile infecțioase (unele eradicate azi). po- poare sau generații întregi au fost năpăstuite de ciumă. generată de evoluția bacteriilor din ce în ce mai rezistente la antibiotice. Prin alimentație inteligentă. Margaret Chan. Chan cataloghează acest moment ca fiind „sfârșitul medicinei moderne.7 Stilul de viață modern a generat sau agravat boli și afecțiuni. în care vor trebui găsite noi soluții. ele înregistrează la nivel mondial cea mai . aviară şi porcină. Observând aceste inechități și suferința celor care au ajuns în zilele noastre să-și astâmpere foamea cu argilă5. Cu armate ordonate. depresie. veac după veac. evitarea viciilor (tutun. virusuri. manifestările și gravitatea lor. locul lor a fost luat de afecțiunile societății de consum. bolnavul își asumă o importantă responsa- bilitate în gestionarea stării sale de bine. dar egoismul. bacili. care în urmă cu o sută de ani erau destul de rare. dia- bet. am văzut cum. cancer şi boli pulmonare.

Dacă în viitor. Doar șapte ani mai târziu. gripă. astm. în 1775. SIDA. În decembrie 2004. fără a avea vreun timp adecvat de reacție. în Japonia (martie 2011) a avut loc un alt cutremur de 9 grade pe scara Richter și un tsunami cu înălțimea . când omul în halat alb ne-a ridicat neputincios din umeri. 9. în Lisabona. în Chile. unele dintre ele fiind cu adevărat istorice: în China anilor 1556 a avut loc un cutremur cu bilanțul de aproximativ 830 000 de morți. Când timpul nu va mai avea răbdare… 123 mare rată de mortalitate.10 Scepticii vor spune că boli au existat dintotdeauna. un cutremur de 9. Să privim din nou două dintre cele mai recente. în ciuda tehnologiilor curente și a măsurilor luate. nici simpla ră- ceală nu va mai putea fi tratată ca azi. a avut loc cel mai mare cutremur de pământ înregistrat vreodată de un seismograf. au avut în unele locuri înălțimea unui bloc de zece etaje.9 Lor li se pot adăuga ebola. la nivel personal. Aceste dezastre natu- rale au dus la pagube materiale sau la curmarea de vieți omenești încă din Antichitate. Dar. în anii 1960. nu e nevoie decât să ne aducem aminte de ultima oară când am fost la spital. un cutremur ca în profeție a mișcat trei continente11. poliomielită. căci beneficiem de aceste progrese.5 grade pe scara Richter. În orice enciclopedie se găsesc topuri ale celor mai de- vastatoare cutremure. că speranța de viață a omului a crescut enorm.1 grade pe scara Richter a clătinat axa Pământului. transformându-se în tsunami. În paralel cu dezvoltarea științei s-a recunoscut și o rezistență crescută a bolilor în fața noilor soluții. cutremurele ne iau întotdeauna prin surprindere. provocând peste 63% din decesele anuale. în a doua zi de Crăciun. lupus. Valurile care au luat naștere. Și de fiecare dată efectele sunt tot imprevizibile. Cutremurul din Oceanul Indian este al treilea ca magnitudine între toate seismele în- registrate vreodată. Nu putem con- trazice. Apele au spălat plajele a 14 țări. Când analizăm cutremurele de pământ – de care România nu este deloc scutită – uimește încă faptul că. că progresele medicinei sunt imense și incontestabile. iar unele chiar au fost eradicate. noi cât o mai putem duce? Cât va mai dura până când întreaga planetă cedează? Cutremure și efectele lor care ne surprind mereu Pe lista evenimentelor prevestitoare care marchează „începutul du- rerilor” din timpul sfârșitului apar și cutremurele. luând cu ele viața a peste 230 000 de oameni. al familiei.

dar încă nu este sfârşitul […]. Hristosul – „Mulți vor veni în numele Meu. că este de văzut personal. în durerile nașterii. re- cunoaștem că trăim timpuri fără precedent! Că toate converg spre un punct culminant. dân- du-se drept Mesia ai zilelor din urmă. este și un risc – acela al contrafacerii. care spunea: „Mulţi vor veni în Numele Meu. zicând: «Eu sunt Hristos»” (Matei 24. ar trebui să facă o selecție între peste 33 000 de bi- serici creștine diferite15. aceasta este cea mai dură și mai dificilă criză a Japoniei”12. şi pe mulţi îi vor amăgi. vor spune că ei înșiși sunt Hristosul. fără niciun dram de rușine sau înșelați fatal. E copleșitor! Și mai grav este că foarte multe dintre aceste biserici nu fac altceva decât să înșele oamenii cu părerile lor despre Dumnezeu. Iar puțini. un hindus. Contrabandă în creștinism cu… hristoși mincinoși Iisus a reamintit că personajul principal pe care Îl vor contrafa- ce înșelătorii vremii sfârșitului va fi chiar El. 24. pe acest fundal de nenorocire.” Foarte interesant este că. Unii vor spune că L-au văzut. Fără îndoială. că le-a vorbit prin viziuni și le-a dat mesaje pentru lume.124 Adevăr pentru viață de peste 40 de metri.13 În ciuda unor replici foarte inteligente. În același timp. omenirea înregistrând cel mai costisitor dezastru natural din istoria ei. Alții. ne aducem aminte de contaminarea radioactivă care a urmat. căci trebuie să fie toate. oamenii încep să se gândească la Dumnezeu.” . zicând: «Eu sunt Hris- tos». fie prin locuri secrete (Matei 24. Este deci terenul propice pentru a vesti venirea Domnului și izbăvirea din veacul aces- ta. un ateu sau orice alt om ar vrea să aleagă religia creștină.26)14. Cum ne-am descurca la o intersecție nemarcată. dacă suntem cinstiți. în care drumul s-ar despărți în cele patru zări? Dar dacă ar fi o răscruce cu 20 de drumuri? Pe care s-o mai iei? Imaginați-vă acum că dacă un musul- man. Iisus a spus: „Luaţi seama să nu vă speriaţi. un budist. 5). fie în pustnicii. ici-colo. la Iisus Hristos. Sfârșitul nu a venit încă. toate acestea sunt începutul durerilor. Prim-ministrul Japoniei – o țară care a cunoscut deflagrația bombelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki – a spus că „în 65 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. dar planeta e „însărcinată”. Se împlinesc la literă cuvintele Mântuitorului.

Decăderea morală a lumii „Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții” (Matei 24. în apropierea unei cascade. Primul este din vremea lui Noe. aceea în care lu- mea e coaptă pentru încheierea tuturor socotelilor. de șapte ori fiind folosit un cuvânt aparte – „atunci”. 26-31). la imoralitatea vădită prin pornografie. se însurau și se măritau (altfel spus. furt. cum ne îndemna Ceaușescu în ultimul discurs de la balconul CC . viața mergea înainte cu toate pânzele sus). 10). trecând de punctul fără întoarcere. Al doilea se referă la două cetăți din vremea patriarhilor. Suntem îngroziți de-a dreptul văzând decăderea morală a lumii noastre: minciună. dezmăț – ne îngrozim de-a dreptul. care ne arată că suntem ca într-o barcă plutind în derivă. droguri. Analiștii și filosofii vremii probabil că au legănat poporul în si- guranță și nepăsare. pentru a sublinia surpriza sfârșitului lumii. Dar Iisus spune că venirea Lui va fi „ca o cursă” (Luca 21. Iisus Hristos folosește două exemple din istoria Bibliei. un singur vârtej care să o atragă și oricând ar putea intra pe făgașul căderii libere. Când acestea apar chiar între creștini. corupție. Sodoma și Gomora. și numele Iuda rămâne pe veci asociat cu trădarea. Să urmărim cele șapte descrieri ale lumii înaintea declicului final. homosexualitate. fiind făcute uneori chiar de fețe bisericești sau de state creștine. atunci știm că sfârșitul nu poate fi prea departe. Iisus a fost vândut de unul care purta mantie de apostol. în care rău- tatea și mai ales perversiunile sexuale au atras mânia Cerului. Dacă cele mai multe înarmări nucleare se petrec în țara unde Numele lui Dumnezeu apare pe fiecare bancnotă. va fi… atunci! După „începutul durerilor” va urma a doua fază. Nu se cade să ne lăsăm amăgiți. cum mai poate creștinismul să fie un reper în axa morală a lumii? Nu este de mirare că. când gândurile oamenilor erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. de la un ghișeu până la cancelarie europeană16. când oamenii mâncau și beau. care au de-a face cu decăderea morală (Luca 17. Iar dacă mergem mai departe. așa cum o fac și acum. Un singur curent mai puternic. 35). Discursul lui Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor capătă acum accente foarte clare. Când timpul nu va mai avea răbdare… 125 Ei bine. 1.

înțelegem că e mai mult o chestiune personală. va găsi. Dumnezeu are o soluție – vestirea Evangheliei. prin misionari. când va veni. Întregii lumi îi va fi vestit Cuvântul Domnului. . sau cum să vestim Evanghelia în Coreea de Nord ori în Arabia Saudită. 8). Deși ne întrebăm câte popoare nu au Biblia în limba lor. dincolo de strategiile unor biserici de a răspândi creș- tinismul în lume. va ști ce trebuie știut despre Dumnezeu. După aceea zarurile sunt aruncate….126 Adevăr pentru viață al PCR: „Stați liniștiți la locurile voastre…” Apostolul Pavel scria: „Atunci când vor zice: «Pace și liniște!»”. oare. din toate neamurile. creștinii? Poate că și nouă ar trebui să ni se re-vestească Evanghelia.17 Așadar. Vestirea Evangheliei în lumea întreagă „Se va propovădui această Evanghelie a Împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile. Dar să nu ne amăgim… Nu este atât de mult o chestiune strate- gică: să aflăm câte state islamice și câți necreștini sunt încă pe pământ. credință pe pământ?” (Luca 18. la fel de bine ne-ar putea întreba ceilalți cât de creștini (mai) suntem noi. în care fiecare suflet va decide în fața Cerului. atunci fără de veste va veni peste ei pieirea. a celor puțini. 2. Cel mai probabil nu va găsi la mulți. ca și durerile nașterii peste cea însărcinată. Cum altfel am răspunde că un stat creștin a lansat primele bombe atomice asupra unor necreștini sau că cele două războaie mondiale au pornit în Europa creștină? Dumnezeu va purta de grijă ca mesajul Lui să-i vorbească fiecărui om în fel și chip. și atunci va veni sfârșitul” (Matei 24. fie- care om. În felul acesta. Cât de neașteptat a căzut comunismul? Cât a durat ca întreaga lume să afle despre atacurile teroriste de la World Trade Cen- ter? Cât de departe a ajuns știrea despre alegerea ultimului papă? La fel de ușor s-ar putea face cunoscut și adevărul despre Dumnezeu în aceas- tă lume a tehnologiei și a libertății la care nimeni nu a visat vreodată. 14). și atunci chiar poate veni sfârșitul. și scăpare nu vor avea” (1 Tesaloniceni 5. pentru că vestirea adevărului de către credincioși aduce după sine și prigonirea lor. Pentru o astfel de lume prăbușită. în deplină cunoștință de cauză pentru sau împotriva lui Dumnezeu. 3). televiziune sau internet. Iisus întreba și ne întreabă pe fiecare: „Dar Fiul omului. nou-nou- ță.

. și fiecare infectează alte sute sau mii de utilizatori. nu uităm. chiar oameni care nu se tem de Dumnezeu. pe vre- mea Inchiziției sau în lagărele comuniste. 9). apoi o sută. Într-o astfel de vreme. Căci. deodată. Trăim cu gândul că putem controla o progresie matematică. Adevărul nu a fost lăsat niciodată în pace într-o lume a minciunii. dacă o îndoi încă o dată. Mecanismul planetei scârțâie din toate încheieturile. Nivelul apei se apropie de cota de atenție. Din cea mai răspândită re- ligie. parcă simți ceva. fără să mai vorbim despre cele discutate în secret: schimbările climatice. că putem urmări cotele apelor. Cei credincioși lui Dumnezeu vor fi prigoniți „Atunci vă vor da spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu” (Matei 24. Un singur virus informatic se poate răspândi de la un computer la altul. Doar un click. Nu e cu mult mai groasă. Aceeași soartă aveau să îndure urmașii Săi de-a lungul secolelor. aproape 100 000 de creștini sunt uciși anual. Și dacă ai putea să o îndoi de 50 de ori. Cândva. „ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1. creștinismul (sau ce va mai rămâne din el) va ajunge o religie persecutată. paharul se va umple. Când timpul nu va mai avea răbdare… 127 3. epuizarea resurselor naturale21. Dar. când e prea târziu. O criză fără egal Îndoaie o foaie în două.18 Un aspect deosebit din cuvintele Mântuitorului este că cei cre- dincioși vor fi urâți „de toate neamurile”. În zilele noastre. extincția speciilor22. Datori- ile declanșează reacții în lanț și pică sisteme bancare întregi. chiar dacă pare incredibil. Dar cele mai multe evenimente care ne șochează au loc prin progresii geometrice. apoi de pericol și apoi. de Iudele dintre ei. vor fi vremuri când frații se vor vinde unii pe alții. 4. mai devreme sau mai târziu. Când Hristos a venit pe pământ.20 Să ne gândim doar la cele ce răzbat în presă. spun că lumea nu mai poate dura mult. vine viitura. ci L-au ucis. știi unde ai ajunge? La Soare!19 Așa este. declanșarea unei crize majore poate aduce oricând sfârșitul. explozia datoriilor – într-un cuvânt. 11). Tot mai mulți oameni de știință. Lumea noastră a ajuns la un punct critic. Zeci de milioane de creștini au murit în timpul Romei imperiale. Sau poate chiar dintre creștini se vor scula cei mai mari persecutori ai adevăraților credincioși.

Iar cuvântul-cheie folosit cel mai des de experți în zilele noas- tre este „criză”. internet și. Nu că El ar fi hoțul… sau că ar trebui să stăm de-acum cu teama în sân. în ultimele clipe. Suntem implicați într-un război între bine și rău. în religie. psihologie. muzică. Ci ideea este să fim conștienți că. Ca un fulger ce cade instantaneu. bijuteriile sau fugim să ne salvăm viața. așa cum omul nu știe când este călcat de hoți. neașteptată. să ne punem la adăpost? Aceeași imagine a fost folosită și de Iisus: „Atunci cei din Iudeea să fugă la munți.128 Adevăr pentru viață incapacitatea23 oamenilor de a gestiona satul global numit planeta Pă- mânt. la pas cu ignoranța față de Sfintele Scripturi. 6. politică. dar singura soluție reală este revenirea lui Iisus Hristos pe Iisus a spus: „Va fi atunci strâmtora- pământ. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina” (Matei 24. Observăm imediat două elemente: surpriza evenimentului și ireversibilitatea lui. Ce nu ai făcut o viață întreagă e greu să mai faci atunci. încât nici nu simțim când trece. se rupe filmul. Timpul nostru este uneori atât de scurt. Iisus și-a asemuit revenirea cu fe- lul în care vine un hoț asupra unei case (Luca 12. 39. re mare. Căutăm disperați soluții.18). Timpul lumii este la fel. mai ales. banii.24 . deodată. la fel va fi și venirea Fiului omului pentru planeta aceasta – cu totul surprinzătoare. Scurtarea zilelor Ce facem mai repede atunci când vine un cutremur? Căutăm seiful. Marele Antihrist Un paradox al lumii creștine din timpurile noastre este cel legat de interesul pentru supranatural și ocult. iar ocultismul ne sufocă pe multe canale: în cinematografie. cum n-a fost de la începu- tul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă. așa va fi și venirea Fiului omului. 21) 5. 17. Viața pare a merge îna- inte fără nicio problemă și.40).” (Matei 24.

23). 9). Când timpul nu va mai avea răbdare… 129 Duhurile satanice ne împresoară. acționează intens pentru a-i înșela pe oameni. apărând în diferite locuri sfinte ale lumii. deci. va face câteva minuni (2 Tesaloniceni 2. acela de a distruge Biserica lui Iisus Hristos”. cu un mesaj parțial adevărat. 23. să știe că există un tratament. „Iată. potrivnicul. fiul pierzării. 7. Iisus Hristos spunea: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea»” (Matei 7.25 Într-o lume avidă după minuni – ca soluție supranaturală la in- capacitatea naturală a omului – nu ducem lipsă de șarlatani. Uneori. iar ceea ce este considerat a fi opera specială a Duhului Sfânt nu este nimic alt- ceva decât o „lucrare a lui Satana și este înfăptuită cu un singur scop. Harry Potter. […] Iată că v-am spus mai dinainte” (Matei 24. Apostolul Pavel nu lasă loc de speculații. mai ales. ședințe de spiritism. Va spune cuvinte din ale lui Hristos. 22. dându-se pe sine drept dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2. care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu. demoni. așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu. vârcolaci. Sfârșitul lumii acesteia nu înseamnă că ne vom pierde în . Dar nici în roz. că există un Vindecător.25). de vă va zice cineva: «Iată. Iar cel mai eficient este atunci când o face în spatele crucii. de ambiguități: „Ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de cre- dință și nu se va da pe față omul nelegiuirii. Poate chiar el se va da drept Mesia. au nu în numele Tău am prorocit şi nu în Numele Tău am scos demoni şi nu în Numele Tău minuni multe am făcut?» Şi atunci voi mărturisi lor: «Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. și apoi își va rosti discursul. sau se cin- stește cu închinare. spirite superioare. descântece și vrăji băbești. Lucifer. Doam- ne. Mesia este aici sau dincolo». nici să vedem totul în negru. să nu-l credeți. „flacăra violet”. 3. El vine pe nori!” Nu se cade să fim alarmiști. deturnând adevărul. cuvintele Domnului: „Atunci. Suntem o lume bolnavă care trebuie să știe cu adevărat de ce boală suferă și. Se vor îm- plini. Geniul întu- nericului. la literă. sub felurite măști: vampiri. duhurile satanice conduc adunări religioase pe stadioane.4). societăți secrete.

la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu. iar stelele vor cădea și puterile cerurilor se vor zgudui” (Matei 24. de la marginile cerurilor până la celelalte margini” (Matei 24. idealul Scripturii. Iar dacă venirea Lui va fi pe norii cerului. Ca atare. 16). Semnele timpului vorbesc cu forță și ne arată că scrierile profeti- ce se împlinesc. Aseme- . 7). Discursul lui Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor se încheie într-o notă de atenție: „Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește. întru poruncă. cunoașteți că vara este aproape. magician. Venirea Lui va aduce „învierea celor morţi întru Hristos” (4. El va fi văzut de toți locuitorii pământului: „Iată. noi nu privim la evenimentele viitoare cu groază. Credincioșii vor fi purtați de îngeri la El. Se va pogo- rî din cer” (1 Tesaloniceni 4. şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi. 7. atunci va avea loc evenimentul cel luminos al universului. 16). nici strigăt. este un cer nou și un pământ nou. 27). cu sunet mare de trâmbiţă. El va fi auzit de toți: „Pentru că Însuşi Domnul. Revenirea lui Iisus este oca- zia în care Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii celor năpăstu- iți și le va aduce eliberarea. ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh (1 Tesaloniceni 4. El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea…” (Apocalip- sa 1.130 Adevăr pentru viață noaptea neagră ca într-o iarnă nucleară. căci cele dintâi au trecut” (Apocalipsa 21. președinte. nu va putea pretinde că este Hristos venit pe pământ. când Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi. Același eveniment va fi unul de bocet și disperare pentru toți ne- legiuiții pământului. Pentru că adevăratul Hristos îi va surprinde prin venirea Sa pe toți locuitorii lumii noastre: „Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus.8). nici plângere. cu putere şi cu slavă multă” (24. distruși de strălucirea venirii Sale (2 Tesaloniceni 1. în văzduh: „… va trimite pe îngerii Săi. 1. 29). 31). După toate aceste crize. atunci nimeni de pe pământ. când „soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei.4). Idealul nostru. Cei răi vor muri pe loc. aşa va fi şi venirea Fiului omului” (Matei 24. superexpert. „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului. fie el papă sau guru. nici durere nu vor mai fi. ci cu dorința de împlinire a speranțelor de a trăi într-o lume nouă. 17). 30).

credeți în Dumnezeu. 32. Când timpul nu va mai avea răbdare… 131 nea și voi. și ziua ace- ea să vină peste voi fără veste. cu pace și cu bucurie: „Privegheați în toată vremea.33). 12). rugându-vă. să știți că este aproape. Este dorința de nestrămutat a ucenicului pe care l-a iubit Iisus și a tuturor celor ce merg în aceeași credință. Rămâ- ne deci o taină de nedezlegat. „Amin! Vino. ca să fiți și voi unde sunt Eu” (Ioan 14:1-3). În primul rând. În același timp. Rămâ- nem deci în cuvintele Mântuitorului nostru. la uși” (Matei 24. când veți vedea toate acestea. suntem conștienți că „de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe […]. Și dacă Mă voi duce și vă voi găti un loc. Doamne Iisuse!” Cu aceste cuvinte de așteptare se încheie ultima carte a Bibliei. Avem aceste semne ale timpului care ne spun că este aproape.35). credeți și în Mine. trei sunt adevărurile pentru viața noastră. Aceasta este o vreme când timpul nu va mai avea răbdare. ca să vă întăriți și să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului omului” (Luca 21. ca o cursă” (Luca 21. să conștientizăm că trecem mult prea repede. Așa încât s-ar putea să ne vină nouă sfârșitul înainte de a veni lumii. așa cum trăiește mireasa când așteaptă venirea mirelui care s-o ducă la altar. v-aș fi spus. să așteptăm mereu. alternativa e clară: întoarcerea la Dumnezeu sau pieirea neamului omenesc. 34. care ne sunt vindecare și speranță: „Să nu se tulbure inima voastră. Mă duc să vă pregătesc un loc. Poate fi și dorin- ța noastră. În fața acestor lucruri. iarăși voi veni și vă voi lua cu Mine. În al doilea rând. trăirea noastră de zi cu zi ar trebui să fie în acord cu sfatul: „Luați seama la voi înșivă. În al treilea rând. mărturisită în Crezul creștin: „Și iarăși va să vină…” Din orice parte am privi. Biblia spune: „Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău!” (Amos 4. 36). 36). În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. de echilibru. Ca atare. numai Tatăl” (Matei 24. dar una fericită. să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții. Iar de nu. . Apocalipsa.

132 Adevăr pentru viață DRUMUL MEU SPRE O ALTFEL DE VIAȚĂ Dr. Nu mă interesa religia. institutul la care lucram a trecut din subordinea Academiei Române în cea a Consiliului Suprem al Dezvoltării Eco- nomice şi Sociale a României. După 1973. probabil m-aș fi distrat și aș fi respins din start o asemenea perspectivă. alte criterii de evaluare a performanţei. Eliberaţi de aceste constrângeri după 1990. dar și un împătimit cercetător al Bibliei. am reluat legăturile cu colegi din universităţi şi institute occidentale. Steliana Sandu Cercetător științific gradul 1 Academia Română Dacă în urmă cu 25 de ani. un expert recunoscut pe plan internațional într-un anumit domeniu al ştiinţei mai puţin studiat în România. am simţit din plin intensificarea gra- duală a opresiunii dictaturii ceaușiste şi acutizarea crizei de sistem a economiei româneşti. comunicarea . cineva mi-ar fi prezis că pot deve- ni. În acele condiţii. nu frecventam nicio biserică și nu aveam timp să mă gândesc la lucru- rile spirituale. care avea sarcina de a coordona știin- ța economică. deopotrivă. Izolarea față de țările occidentale a pus pie- dici suplimentare desfăşurării în bune condiţii a activităţii noastre. ceea ce a impus un alt stil de muncă.

Drumul meu spre o altfel de viață 133

într-o limbă de circulaţie internaţională, pe care mulţi dintre noi fie
nu o învăţaserăm la şcoală, ca mine, fie nu o exersaserăm.
La jumătatea vieții, a trebuit să fac schimbări majore, deloc uşoa-
re în profesia mea, să mă adaptez rapid, din mers, la noile cerinţe. La
cât de ocupată eram, de unde să mai am timp și pentru Dumnezeu?
Adesea punem pe seama întâmplării sau a normalității eveni-
mentele din viețile noastre, numai ca să nu recunoaștem intervențiile
miraculoase ale lui Dumnezeu. Însă, chiar atunci când nu suntem in-
teresați de El, Dumnezeu ne caută și ne recuperează. În ce mă privește,
cred că El m-a „urmărit” timp de 50 de ani, cu minuțiozitate și răbdare,
pregătindu-mă, uneori prin situații dramatice, să ajung să-L întâlnesc.

O cumpănă în viață
Se întâmpla în iarna anilor 1954–1955. Locuiam în Ploiești.
Eram mulți copii săraci, din familii simple, cu părinți fără multe școli,
dar prietenoși și buni vecini. Căsuțele noastre erau tip, un fel de vili-
șoare, construite și locuite de nemții care au exploatat Rafinăria Vega.
După război, aceste case cochete, dar cu apartamente foarte modeste,
au fost repartizate muncitorilor din rafinărie. Fiind un cartier mai izo-
lat de drumurile circulate, cele câteva străduțe deveniseră locul nostru
de joacă. Ne adunam copii de toate vârstele și ne jucam. Povesteam,
eram fericiți, fără televizoare, fără telefoane mobile. Jucam șotronul, să-
ream coarda, jucam „Stalin, Stalin vrem ostași”, gropița etc.
Într-una din acele zile fericite, o fetiță s-a jucat cu mine mai agre-
siv și mi-a smucit mâna stângă din
umăr. M-a durut, dar am răbdat Dumnezeu a salvat-o pe mama
fără să spun acasă. În timp, mâna mea, care era însărcinată cu mine,
a început să se umfle, apoi s-a in- în timpul ultimului bombardament
fectat rapid și am ajuns la spital cu al celui de-Al Doilea Război Mon-
dial asupra orașului Ploiești. Mama
septicemie. Puținele feluri de an-
nu a mai putut merge la adăpost și,
tibiotice din acea vreme nu făceau în ciuda faptului că jumătate de casă
față situației. Se impunea urgent o s-a dărâmat, ea a rămas în viață
intervenție chirurgicală, dar niciun pentru ca eu să pot veni pe lume.
medic nu se încumeta să o facă.

134 Adevăr pentru viață

Mama, care mi-a fost tot timpul alături, cu dragostea și rugăciuni-
le ei fierbinți, a fost sfătuită să meargă acasă la cei trei copii mai mici, eu
neavând șanse de supraviețuire. Dar ea a rămas cu mine în rugăciune
și-l implora pe orice medic care apărea în salon să mă opereze, întrucât
intuia că aceasta este singura mea șansă de supravieţuire, chiar dacă ar
fi fost să rămân fără o mână. Le spunea medicilor că m-a cerut de la
Dumnezeu și că El mă poate salva. Auzind-o și văzându-i credința și
lacrimile, mă încurajam și continuam să lupt cu septicemia.
În spital a venit un nou medic, care trecuse și el printr-o situație
personală dureroasă. Mai milos decât ceilalți, s-a îndurat la rugămințile
mamei și m-a operat, deși nici el nu vedea un final optimist. Mi-a tăiat
zece centimetri din osul brațului, dar am rămas în viață. Am petrecut
trei vacanțe de vară în Spitalul Brâncovenesc, supusă unor operații
foarte grele pentru refacerea articulațiilor de umăr și cot. Zadarnic:
mâna stângă nu s-a mai putut reface, iar cotul a rămas anchilozat pen-
tru totdeauna. La unsprezece ani eram un copil infirm pe viață.
Multă vreme nu am știut de ce a trebuit să sufăr atât de mult,
tocmai eu, care eram lider de jocuri în cartier, care mă visam baleri-
nă… Abia în ultimii 20 de ani am înțeles că atunci când ni se închide
o ușă, Dumnezeu deschide pentru noi o alta, spre o cărare mult mai
frumoasă și fericită. El, care cunoștea drumul meu încă din prima zi
a vieții mele, știa că sunt un copil care poate avea performanțe școlare
și m-a condus spre ele tocmai prin infirmitatea mea.
Sufeream adesea că nu pot face sport, că nu mai sunt în trupa de
balet a școlii, că nu îmi mai puteam împleti singură codițele. Mă îm-
brăcam mai greu, căram ghiozdanul doar în mâna dreaptă. Ca urma-
re, coloana mea s-a deformat. Mă revoltam, pentru că nu găseam răs-
puns la întrebarea: „De ce tocmai mie mi se întâmplă toate acestea?!”
Nu știam textul din Biblie care spune că „suferința aduce răbdare, și
răbdarea, încercare, și încercarea, nădejde” (Romani 5, 3.4).

Puterea credinței în viața mea
Dacă am scăpat de septicemie cu ajutorul medicilor, am trăit și o
minune a vindecării doar prin puterea lui Dumnezeu și prin credința

Drumul meu spre o altfel de viață 135

mea puternică. Miracolul care s-a produs mi-a întărit încrederea că
Tatăl nostru ceresc este un Dumnezeu al imposibilului, care în situ-
ații medicale grave are soluții nebănuite. Poate că, dacă nu mi s-ar fi
întâmplat mie, nu aș fi crezut că este posibil ca într-o noapte să se re-
zolve o problemă de nevindecat fără o intervenție chirurgicală. Cum
așa? Urmele (cicatricele) sunt dovada că totul s-a petrecut aidoma.
După prima intervenție chirurgicală eram internată în același
spital. Majoritatea femeilor din salon aveau probleme cu picioarele
și nu se puteau deplasa. Eu, fetița, eram infirmiera lor de serviciu:
le aduceam plosca și le făceam diferite servicii. În perioada de re-
cuperare, mi-a apărut pe interiorul mâinii stângi un canal fistular,
prin care o secreție purulentă își croia drum spre exterior. O femeie,
care fusese operată de mai multe ori fără succes pentru o problemă
asemănătoare cu a mea, m-a sfătuit să nu mă las pe mâna medici-
lor, deoarece Dumnezeu mă poate vindeca şi fără operația care se
impunea. Eu am crezut acest lucru şi le-am cerut părinţilor să mă
scoată din spital, ameninţând că altfel fug pe geam. Ştiau ei cu cine
au de-a face şi s-au conformat. Aşa am mers cu mama la diferite
mănăstiri şi biserici. În final, am ajuns şi la biserica unde era paroh
vestitul părinte Galeriu. Acasă,
mama m-a uns cu untdelemnul Părintele Galeriu m-a întrebat:
primit după o slujbă specială, iar „Fetițo, crezi tu că Dumnezeu te
rana supurândă s-a închis chiar poate scăpa?” Am spus „da” și am
în acea noapte. fost vindecată prin credință.
Tata, care m-a dus la control
mai mult pentru a se lăuda că nu
s-a împlinit pronosticul sumbru al medicilor, de a rămâne fără mână,
a refuzat să le spună că minunea a fost de la Dumnezeu. El o cunos-
cuse pe mama la Oastea Domnului, dar, între timp, devenise membru
de partid şi s-a dezis de Dumnezeu.
Biruinţele asupra bolii şi suferinţei m-au întărit şi mi-au dat
speranţe noi pentru viitorul meu. Trăisem deja două minuni şi ar
fi trebuit să rămân lângă Dumnezeu, în supunere şi ascultare toată
viaţa. Dar nu a fost aşa. Atunci când ne este bine, uităm adesea de
Salvatorul nostru.

dorința de a munci mult și cinstit. simplitate. cum aveau alte fetițe. Pentru a . primite ca pre- miu. (Fără această bursă nu aș fi putut rămâne la cămin. deoarece ştiam că părinții mei nu puteau să mă susțină financiar la București. tablouri. Renunțasem la ideea de a avea studii superioare și visam un serviciu din care să câștig. să învăţăm. Părinții nu mi-au putut oferi altă zestre decât dragoste tandră. bun. prietenie și bucurie. care nu a avut şansa să meargă la şcoală. Mama mea credincioasă și inteligentă. Așa am ajuns să-mi fac prieteni și colegi buni. unde am fost admisă cu bursă. Apoi a urmat liceul. copiii. să fiu un copil silitor. Acasă aveam puţine cărţi pentru copii. dar fugeam la bibliotecă chiar atunci când mama avea mai multă nevoie de mine. să cred. Profesorii erau impresionați de eforturile mele. pentru a putea depăşi condiţia ei. mi se asigura cazare la cămin şi primeam o cartelă de masă. îi ajutam la lecții. Îmi plăcea să merg la şcoală şi nu mi s-a părut greu să învăţ la toate materiile. bunătate altruistă. colegii îmi erau aproape pentru că eram un copil vesel şi prietenos. credință. De mila ei. Visam case frumoase. bijuterii sau măcar cerceluși. în Bucureşti. și să păstrez relațiile cu aceștia zeci de ani. ne-a încurajat pe noi. Mă refugiam în cărți și visam cu ochii deschiși să merg pe urma călătoriilor lui Jules Verne. studenţia a fost frumoasă. Toată viața ei. am dat examen de ad- mitere la ASE. pe care l-am terminat cu bine. oriunde m-am aflat. mă tran- spuneam în pielea eroinelor fericite. M-a învățat să mă rog. cinstit şi ascultător. Împrumutam cărţi de la alți copii și de la biblioteca întreprinderii unde lucra mama mea. iar celor mai slabi le luam apărarea când erau în dificultate. mama a fost o femeie credincioasă. Fiind bursieră. ca să uit de sărăcia din casa noas- tră și de infirmitățile mele. Nu aș fi vrut să merg la facultate.136 Adevăr pentru viață Cu burta pe carte Părinții mei m-au educat în spiritul Scripturii. să contribui la veni- turile familiei şi să îi pot ajuta şi pe fraţii mei mai mici la învăţătură. Eram cea mai bună elevă a școlii elementare în care am ab- solvit șapte clase. Suferințele fizice au fost compensate din plin de succesele mele școlare. mai ales pe mine.) În ciuda lipsurilor.

o infecție în gât mi-a pus serios . M-am implicat nu numai în proiecte de cercetare. datorită cerințelor mari în raport cu recompensele materiale. cercetătorii tineri. M-am integrat rapid în colectivul sectorului. învăţam cu uşurinţă după propriile notiţe luate la cursurile pe care le frecventam conştiincios şi obţineam note mari la examene. cu participare prestigioasă. Ea îmi oferea contravaloarea unei jumătăţi de cartelă de masă. ca să nu pierd bursa. iar în anul următor. ci mi-am luat joburi suplimentare cu normă parţială la Consiliul pentru Reformă al Guvernului României. În câmpul muncii. Am scris şi publicat din ce în ce mai mult. invitate să ne vorbească. mâncam pe apucate şi ne- sănătos. la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române. eram încurajaţi şi stimulaţi spre performanțe tot mai înalte. participarea la conferințe şi congrese. În acea perioadă de muncă intensă. Nu este de mirare că sănătatea mea s-a șubrezit foarte mult: am făcut un pre- infarct în 1992. la Academia Română Am terminat facultatea cu o medie mare și prin repartiție gu- vernamentală am început să lucrez la 1 septembrie 1968. Întrucât nu aveam manuale. mâncam din aceeaşi porţie cu colega şi prietena mea de atunci şi de acum. pentru a ne clădi o carieră pe care puțini tineri ar fi dispuși să o îmbrățișeze astăzi. față de salariul meu modest. seri dansante în incinta facultăţii și alte evenimente unde aveam bucuria să întâlnim personalităţi ale vremii. vizionări de spectaco- le. cât și pe plan spiritual. întrucât noi. la Ministerul Cercetării. înscrieri la doctorate şi integrarea în lumea ştiinţifică. Am fost invitată de către cercetători cu pre- ocupări ştiinţifice asemănătoare din alte ţări ca expert în câteva pro- iecte internaţionale şi am organizat în colaborare cu colegi din alte in- stitute ale Academiei colocvii naționale sau conferinţe internaționale. unde îmi desfășor și azi activitatea. Drumul meu spre o altfel de viață 137 face rost de bani pentru haine. dormeam puţin şi eram stresată la maximum. Noi aveam alt sistem de valori profesionale: satisfacția publicării lucrărilor. Perioada 1990–1994 a adus schimbări majore. Nu voiam să ratez nicio oportunita- te de a câștiga în plus. Aveam însă suficient timp și pentru plimbări. atât în viața pro- fesională.

supărările produse ființelor dragi. de rugăciunile mamei mele și de credința ei puternică în vindecarea mea. . nu aveam vedenii. Când medicul și-a declinat competența. agresivitatea verbală și altele. când nimeni nu-mi mai dădea nicio șansă. Aș fi vrut să mă rog pentru vindecare. Față în față cu moartea Am rămas acasă. Mi-am amintit de Dumnezeul minunilor din copilăria mea. am luat toate antibioticele posibile. nu eram pregătită să mor. revolta la adresa lui Dumnezeu sau a părinților mei. dar sfârşitul lor sunt căile morţii” (Pildele lui Solomon 14. Drumul meu spre succes profesional părea că a ajuns într-o înfundătură: „Unele căi par drepte în ochii omului. Citisem mul- te cărți despre „viața după moarte”. Unde mă voi duce? În ce mă voi transforma? Cum se vor întâmpla aceste lucruri? În acea noapte. dar conștiința mea îmi spunea că sunt prea păcătoasă ca să îndrăznesc să Îi mai cer lui Dumnezeu un miracol. După câteva săptămâni. Practicasem și Qi-Gong. lipsa de răbdare. o metodă energetică foarte veche din cultura chineză. când îmi era greu să mă mai ridic din pat. auzind câte feluri de antibiotice am luat. care o supărau atât de mult pe mama. Acela a fost momentul crucial al redeșteptării mele spirituale. în aceste condiţii. Iar eu. chiar dacă viaţa mea se va încheia atunci. Pentru prima dată. Medicul. vecinii mei. dar febra nu ceda. înainte de a pleca.138 Adevăr pentru viață viața în pericol. colegi de serviciu. mi-am dat seama că moartea poate fi atât de aproape. m-am gândit serios la moarte. unele răspunsuri auzite la Biserica Ortodoxă. dar nu aveam certitudini. au chemat Salvarea. 12). pe care mi le aminteam ca niciodată altcândva: timpul irosit cu distracţii efemere. Aveam întrebări. s-a îngrijorat foarte tare. doar Dumnezeu mă mai poate salva. Nu înnebu- nisem. Refuzul meu de a mă interna l-a derutat și. mi-a spus că. pentru prima dată în viața mea am stat de vorbă în mod direct cu Dumnezeu. mofturile la mâncare. după plecarea medicului. și fără niciun efect. dar ştiam că El mă aude şi îmi va răspunde. dacă eu cred acest lucru. Nimic nu îmi clarificase ce se va întâmpla cu mine după moarte. un om blând și bun. la doar 48 de ani. Mi-am mărturisit toate pă- catele.

Dar mi se pregătise ceva nou-nouț. trebuia să îmi schimb stilul de viaţă. sufletul meu să fie curat. nu a băut niciodată alcool și nu a fumat. Eram perfecționistă. am simțit o pace nemaiîntâlnită până atunci. dar nesănătos. așa că mi-a trimis ajutoarele cele mai potrivite. Pentru toate păcatele Îl ru- gam pe Dumnezeu să mă ierte. Eram un alt om. umilit. De altfel. eram foarte selectivă. Aveam urgentă nevoie de intervenția divină. pretindeam mai mult decât eram în stare să ofer. Eu râdeam de el și ceream să mănânc numai ceea ce era gustos. împăcat și binecuvântat. trebuia să îmi schimb alimentația. Am primit un ajutor preţios în efortul de a-mi renova stilul de viaţă. Realizasem că uneori nu mă comportam potrivit cu tinerii din echipa pe care o coordonam. de la oameni la care nu m-am aşteptat. smerit. la întâlnirea cu El. Golit de mine. Nu aș fi crezut niciodată că sunt capabilă să renunț la tot ceea ce îmi plăcea atât de mult să mănânc sau să beau. cele vechi au trecut. dulciurile și băuturile nesănătoase. M-am trezit la ușa gar- . care nu s-a lăsat prea mult aşteptată. Tatăl meu nu a mâncat carne. Mâncam prea multe preparate din carne și prea puține legume și fructe. după cum spune Scriptura: „Dacă este cineva în Hristos. venind în București. În urma acestei conversații cu Dumnezeu. neavând răbdare şi nici înţelegere pentru lipsa lor de experienţă. În primul rând. Mai târziu. friptu- rile. Voiam ca. dar mai ales caracterul. am exagerat cu mezelurile. am înțeles că aceasta a fost cauza majoră a incapacității sistemului imunitar de a lupta cu infec- țiile. este făptură nouă. O vizită nedorită. Dar providențială Dumnezeu știa schimbările majore de care aveam nevoie. 17). refuzând mai ales produsele lactate și legumele. mă mâniam ușor şi preferam să renunţ la oamenii care mă supărau decât să îi iert. în copilărie. Da. În compensație. iată toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5. eliberat de toată mândria. încăpățânarea și încrâncenarea. sufletul meu a putut să fie umplut de Duhul lui Dumnezeu. Drumul meu spre o altfel de viață 139 Acum realizam că mi-am distrus singură sănătatea prin obice- iuri și deprinderi proaste. Promova tratamentele naturiste din cărțile vechi pe care le avea.

mă rugam ore întregi numai în genunchi. 13). m-au dus la ei acasă. de iertarea Lui și de bună înțelegere cu cei din jurul meu. Dumnezeu vorbește prin oameni simpli Pas cu pas. ușor revoltată. singura despre care. Tânjeam după mult mai mult. încât am luat decizia să le încerc și eu. Mă întrebam. M-am hotărât să practic tot ce am citit: am trecut la alimentația vegană. Îi mulțumeam lui Dumnezeu. necunoscută mie. dar nu știam unde să găsesc informațiile dorite. El S-a lăsat găsit. Medicina isihastă. fiu de mare demnitar înainte de 1990. atâta do- rință de a afla mai multe din domeniul religios. dar nu printre doctorii în științe . ca să vadă dezordinea din casa mea?! Mai târziu. Arăta atât de bine și își prezenta rețetele cu atâta convingere. atâtea semne de întrebare. Participam cu multă pioșenie la slujbele de duminică.140 Adevăr pentru viață sonierei mele – care nu era în niciun fel pregătită pentru musafiri – cu un coleg. Ce rost avea să o ia și pe acea femeie. de ce nu mi-a dat mai întâi un telefon. Mi-au împrumutat o carte. Îl căutam cu since- ritate pe Domnul. fructe si semințe. doi copii și soacra lui. la acea vreme. Ca să-mi demonstreze cum preparau ei tot ce îmi recomandau. Am înțeles trei lucruri: pentru a rămâne vii trebuie să mâncăm hrană vie. să facem mișcare în aer curat și să avem o bună relație cu Dumnezeu. Aveam atâtea necunoscute. știam câte ceva. care a adus un plus de cunoaștere în acest dome- niu. Dar eram limitată la auzirea predicilor scurte de la finalul slujbei de duminică. m-au școlit și m-au „returnat” cu o sacoșă plină de produse vegetariene. mergeam pe calea Scripturii: „Mă veţi găsi. Această doamnă se vindecase de cancer de colon prin cure de sucuri. am început să fac mișcare prin parcul din apropiere și să frec- ventez Biserica Ortodoxă. legu- me. dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră” (Ieremia 29. însoțit de întreaga lui familie: soția (colegă cu noi). umilă și recunoscătoare. Sufletul meu se umplea treptat de bucuria cunoașterii unui Dumnezeu minunat. pentru tot ce făcuse pentru mine și conti- nuam să mă rog pentru iertarea păcatelor. am înțeles că tocmai ea trebuia să ajungă la mine. pentru a-mi prezenta beneficiile alimentației vegetariene. m-au împache- tat într-o pătură.

dar ce auzisem despre stilul lor de viață îi făcea incompatibili cu mine. eu aveam distracțiile mele. iar acum zugravii cei simpli îmi arătau că se poate trăi fericit și fără ele… Un lucru mă nedumerea mai mult ca altele: de ce ei se duc la biserică sâmbăta? Pentru mine. bijuterii și farduri. Când au finalizat amenajarea apartamentului. adică nu fac mai nimic din tot ceea ce eu gustasem. mi-au mutat lucrurile fără să mă taxeze în plus. în glumă. De la unul dintre ei. Totuși. Auzisem că nu mă- nâncă orice. sâmbăta era o zi de muncă – dacă nu la serviciu. nu mi-au cerut mâncare sau băutură. că nu se distrează. . I-am întrebat. pe care i-au lăudat ca fiind oameni serioşi. Așa cum scria sfântul apostol Pavel: „Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii. cu care am cumpărat un apartament lângă un parc mare și frumos. 27). Am observat uimită că aveau o alimentație asemănătoare cu cea la care aderasem si eu. am început să aflu câte ceva din Biblie. după care tânjisem din copilărie. Tot el m-a pus în legătură cu un per- sonaj care a contribuit foarte mult la adâncirea cercetării mele biblice și mai ales la cunoașterea lui Iisus Hristos. mi le spunea și mie atunci când. ci prin niște simpli zugravi. Din proiectul finanțat de Banca Mondială în anul 1993. priceperea și cinstea acestor oameni. ușor extravagantă. Locuinţa avea nevoie de renovare. nici printre demnitari de rang înalt. care nu vor banii înainte și lucrează foarte bine. S-au comportat atât de frumos și prietenos cu mine: au făcut curat. Drumul meu spre o altfel de viață 141 sau savanții colaboratori din alte țări. am câș- tigat ceva mai mulți bani. Știa multe versete pe de rost. că nu beau alcool și nu fumează. Așteptasem 30 de ani ca să strâng bani pentru a-mi cumpăra toate acestea. îmi dădea sfaturi despre cum ar trebui să trăiască un creștin adevărat. nu puteam de- cât să admir seriozitatea. dacă sunt îngeri și răspunsul a fost că sunt adven- tiști. ca să le ruşineze pe cele tari” (1 Corinteni 1. mai mult sau mai puțin. îmbrăcămintea elegantă. Nu știam mare lucru despre adventiști. în modul cel mai politicos și delicat posibil. Nişte ve- cini mi-au recomandat o echipă de zugravi. atunci acasă – era ziua în care rezolvam treburile gospodă- rești.

l-am rugat . mai ales cele ce abordau sănătatea. ca oricare creștin. replica partenerilor de dialog din platou cu calm. În câ- teva ore. dar întreba dacă ştiu și ce spune Biblia despre ceea ce vorbeam. îmi citea anumite fragmente. În câteva zile. cu prăjituri delicioase. din care concluzia era clară – ce făceam eu nu era după Biblie. al cărui nume l-am reținut. În platou erau o serie de invitați. printre care și un pastor. Urma să-l caut pentru a-mi face rost de o Biblie. am aflat despre Legea lui Dumnezeu (Cele Zece Porunci). despre practicile al- ternative de vindecare de care mă apropiasem în acea vreme.142 Adevăr pentru viață La emisiunea Credo. în prezența mai multor colegi de-ai mei. La plecare. în biroul meu de la Academie „s-a rătăcit” un tânăr care vindea cărți religioase. despre dieta mea cea nouă. Voiam să am și eu. Fără aroganță religioasă. Aflând că este adventist. întrucât nu aveam şi nu citisem o asemenea Carte. blândețe şi argumente logice. despre alte învățături din Biblie. Dar la întâlnire nu am ajuns decât eu. M-am trântit pe un fotoliu și am deschis televizorul la întâmplare. Interlo- cutorul meu nu mă dezaproba. M-a impresionat mult modestia și bucuria cu care vorbea despre Dumnezeu. care eram total nepregătită. musafirul mi-a lăsat un număr de telefon. așa că le-am cerut să-mi înlesnească o întâlnire cu el. M-am pregătit cum se cuvine pentru un oaspete de seamă. Cu mult tact. Descoperirea lui Iisus – la ARLUS și de pe casete Peste puţină vreme. pe TVR 2 Venisem obosită într-o seară de la sediul misiunii Băncii Mon- diale din Palatul Știrbei. l-am invitat pe acest pastor în eleganta sală de protocol din clădirea în care era găzduit institutul nostru în acea vreme. fără în- crâncenare în apărarea propriilor opinii. Am aflat apoi de la zugravii mei că îl cunoșteau. Pe programul 2 al TVR era o emisiune spi- rituală pe care o vizionam atunci când ajungeam marțea mai devreme acasă. Am vorbit mult. o astfel de Carte. cafea… Nu a băut decât apă! Invitatul meu se aştepta la o discuție despre Bi- blie. cu Pepsi.

dovedind cultura serioasă a lectorului. Din păcate. de care m-am îndrăgostit iremediabil. Prietenul meu. As- cultam de mai multe ori fiecare casetă și îmi notam cele mai impor- tante idei pe un caiet studențesc pe care îl păstrez și acum. Drumul meu spre o altfel de viață 143 să îmi spună mai multe despre această religie. Se puneau întrebări. Am acceptat de curio- zitate. care m-a invitat la biserica frecventată de ea. care erau studenți ai Universității Politice și de Condu- cere. Acolo. eu conferențiasem pe teme economice în fața unor cadre din ministerele sectorului 1. Pastorul care mă vizitase la sediul institutului mi-a făcut cadou un set de casete audio despre viaţa lui Iisus. ca să nu fim robii activităților zilnice. Am cumpărat de la vânzătorul ambulant o serie de cărți. pace și frumusețe a vieții. . Nu aş fi crezut niciodată că Biblia este un do- meniu de cercetare atât de fascinant. pentru că aveau loc la Sala ARLUS. nu avea Biblia pe care mi-o doream acum atât de mult… Am frecventat cu mare interes acele prelegeri. pentru că îmi des- chideau o altă perspectivă asupra lumii şi a propriei vieți. m-am împrietenit cu soția acestui pastor. Prilejul acesta a venit curând. Ascultam fascinată evenimentele din Biblie care relatau despre persoana Sa. prelungite adesea dincolo de limitele fizice. înainte de 1989. Eu ştiam că duminica este acea zi. Am înțeles că Dumnezeu a vrut să avem o zi de repaus. unde funcționa un cor de copii. aveau loc dezbateri. Nu mi-a venit să cred că exista un lăcaș de cult în care toți oamenii cântă o muzică divină. uneori furtunoase. Prezenta- rea era atrăgătoare. unde erau grupe de studiu aprofundat al Bibliei. pe probleme de învăţătură creştină. Hristos a devenit pentru mine modelul suprem de comportament. Pe de altă parte. cu trimiteri la istorie şi filosofie. am înțeles însă că sâm- băta era ziua despre care se vorbeşte în Biblie. Profitul cel mai mare a fost pentru mine – cea atât de ocupată și stresată – edificarea asupra poruncii divine despre odihnă. Ca urmare a aprofundării studiilor biblice și de istorie a creștinismului. El m-a invitat la o serie de prelegeri bazate pe Evanghelia după Luca. Uluirea mea inițială s-a transformat treptat în bucurie. pe care le-am savurat în zilele următoare. iar eu sorbeam cu nesaţ ce auzeam şi îmi doream să aprofundez totul în cel mai scurt timp.

În vara lui 1995. Așa am redobândit acceptarea și respectul lor. să fiu acceptată de ai mei. ci și pentru noile mele principii de viață. altruism și dragoste necondiționată pentru toți frații și prietenii mei. cine şi de ce a schimbat-o. Treptat. dacă era necesară schimbarea unei porunci divine. chiar prieteni. care devenise mai sobru. Înfăţișarea mea nouă. îmi preziceau că apartenenţa la noua biserică va însemna regresul meu pe toate planurile. singurul copil care devenise credincios. dar îi iubeam şi pe frații mei. Mama suferea că eu. Unii prieteni buni s-au despărțit de mine. mare bucurie şi împlinire sufletească. rude sau curioși. uluiţi de alegerea pe care am făcut-o. nu mi-a fost greu să accept în viaţa mea o zi de închinare şi întâlnire specială cu Dumnezeu. sâmbăta nu mai participam la activităţile profe- sionale. mai simplă şi naturală. . am părăsit credința ei. În plus. Dumnezeu m-a îndemnat la răbdare. Chiar și familia a fost foarte dezamăgită de alegerea mea. 10). Poate şi datorită schimbărilor evidente din stilul meu de viaţă. după porunca divină. mai decent. când aveam vârsta de 50 de ani. În loc de munca istovitoare de până atunci. alături de oameni care împărtăşeau aceleaşi convingeri ca şi mine. cunoscuți sau străini. m-am botezat în Numele lui Hristos. În plus. Din Biblie am văzut că Domnul Iisus şi apostolii ţineau sâmbăta. nici cei care mă cunoscuseră înainte nu credeau că viaţa mea va fi atât de bogată. pe mama mea și pe prietenele mele de o viață. inclu- siv intelectual. Îl iubeam mult pe Iisus. Unii oameni. O altfel de viață Citisem în Scriptură că Păstorul Iisus a zis: „Eu am venit ca [oile Mele] viață să aibă și din belșug să aibă” (Ioan 10. mă gândeam că logic ar fi fost ca. aceasta să fi fost făcută chiar de către Iisus sau măcar de apostoli (să fi mers la închinare duminica). nu numai pentru mine.144 Adevăr pentru viață Am aflat și când. dar nici la întâlnirile mondene. Dar nici eu. De aceea. lucrurile au reintrat în normal. unde altădată eram „sufletul petrecerilor”. Plângeam și mă rugam să știu cum să refac aceste relații. sub motiv că deveni- sem ciudată. aveam acum eliberare. Biserica era plină de lume. era şocantă la prima vedere şi crea aparenţa unei rătăciri.

Dar eu mă bucur de o altă bogăție. dar unul mântuit. la catedră. ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului (Psalmii 72. estompând propriile suferințe. iar alții „înger păzitor”? Nu mă simt înger și știu că sunt un om păcătos. Drumul meu spre o altfel de viață 145 Hristos îmi dădea forțe noi să fac față celor mai înalte cerințe profesionale. Mare este bucuria viețuirii alături de Dumnezeu. de fericire și succes. azi Drumul meu spre o altă viaţă. de care nu am fost scutită niciodată. știu că mulți oameni cred că doar banii și bunurile materiale pot aduce fericirea. Viața mea. de tot ce pot face pentru aceia care trec prin situații nenorocite. a căpătat sens abia după ce L-am cunoscut pe Dumnezeu. îmi dau seama cât schimbarea mea în bine se datora de adevărat este ce spune Scriptu. inteli- gente și cu valori morale deosebite. unde în discuţiile private aveam prilejul de a mărturisi tot ce Cel mai mult m-a bucurat să aud a făcut Dumnezeu pentru mine. atât în cercetare. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru . în care cred din toată inima mea. cât și la conferințele interna- ționale. viaţă îmbelșugată. care stă în toate binecuvântările primite din partea lui Dumnezeu. plină de sens și frumusețe. iar ajutorarea semenilor aflați în necaz m-a îmbogățit. de prietenia de o viață a unor colege minunate. Cum zice și psalmistul: „Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este. aprecierea directorului meu. pe care îi ajut profesional sau material să-și continue studiile. M-am implicat în pro- iecte sociale. care Comparând viața mea înainte mi-a spus: „Ai făcut cel mai bun de 1995 cu noua mea viață alături lucru din viața ta!” Înțelesele că de Dumnezeu. Ca expert în domeniul economiei. a pune în Domnul nă- dejdea mea. Cum să nu te simți fericit când unii dintre ei îți spun „mamă”. prin jertfa lui Hristos. doctoranzi sau postdoctoranzi. Nu pot să compar cu nimic altceva acea fe- ricire nespusă de a contribui la schimbarea unor vieți tinere: studenți.noilor mele standarde religioase și ra. 27). că Iisus vrea ca noi să trăim o supunerii față de Dumnezeu. simțind mereu călăuzirea și protecția Lui.

îi pot ajuta pe cei săraci. Da. Mi-aș dori ca această mare diplomă de absolvire a vieții să o depun la picioarele lui Iisus. voi sfârşi alergarea prin această lume. pot simţi alături de cei bolnavi şi îi pot încuraja. din pricina problemelor de sănătate.146 Adevăr pentru viață că mi-i scoate în cale pe cei care au nevoie de ajutorul meu. . pot câștiga mai mult decât am nevoie și îmi pot ajuta astfel semenii. Am 71 de ani și încă nu m-am pensionat. nici de un viitor necunoscut. Acum ştiu de ce a trebuit să trec prin aceste suferinţe și Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am învăţat din ele. Singurul care o merită. Da. Nu aș fi crezut niciodată că la vârsta aceasta pot lucra. pentru că știu ce înseamnă să înduri din cauza unor boli grave sau a unor han- dicapuri fizice. Spre El le îndrept mereu atenția și ne bucurăm împreună de experiențe care ne consolidează credința. deși mi-am propus de mai multe ori să o fac. nici de moarte. aşa cum zicea sfântul apostol Pavel. pentru că am avut o copilărie şi o adolescenţă marcate de sărăcie. Dacă. dar mai ales de ajutorul Lui. știu că „în ziua aceea” mă așteaptă coroana mântuirii. Iar pentru ce mă așteaptă… Nu mă mai tem nici de ziua de mâi- ne.

Numărul de versiuni în limba engleză: http://tyndalearchive. 8. 5. directorul Editurii Institutului.] Biserica ortodoxă română n-a putut să ridice împotriva acestui puhoiu decât un slab stăvilar de vreo câteva zeci de mii de exemplare.htm 11. pp. 10. 115. şi care nu puteau să provină de altundeva decât din Maramureşul întins pe atunci până în proximitatea spaţiului cultural ceh. (Chișinău: Litera. . 13. brăzdate de ideile Reformei». într-o jumă- tate de milion de exemplare. (București: 1978). Gala Galaction se plângea că Biblia Cornilescu „s-a tipărit. iar în versete în anul 1571 de către tipograful parizian Robert Estienne (Stephanus). 2010). adecă Dumnezeiasca scriptură. Biblia. la porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD. în altele este împărțit în Psalmul 9 (primele 20 de versete) și Psalmul 10 (versetele 20-38). de 150. istoriceşte vorbind singurele manuscrise româneşti pe care Coresi putea să le aibă la îndemână. după manuscrise neortodoxe. 330. p. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumâneşti. şi cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt. versiunea 1988. 20.” 3. când redevine identică. Cornilescu – din culisele celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi. Scrisoarea 37. dar acesta este marcat prin titlul „psalmul necanonic 151”. (Cluj Napoca: Logos.. Împărțirea s-a păstrat. Pagina de gardă a primei ediții a Bibliei 1688: „Biblia. din 27 noiembrie 1920. În unele versiuni există și 151. cu mici excepții.catholica. George Călinescu. 6. Istoria literaturii române: Compendiu. 12. Nicolae Iorga. 1908). Nu- mărul total este identic.diacronia. 4. În anumite Biblii. 7. 335–336.ro/2013/06/17/lansarea-si-distribuirea-primei-traduceri-romano- catolice-a-bibliei-in-limba-romana/. 2.” www. Psalmul 9 are 38 de versete.ro/ro/indexing/details/V15/pdf p. vol. Vezi „sciții” în Coloseni 3. 2014). Lumina faptei din lumina cuvântului. p. I-iu (Vălenii de Munte: Tipografia „Neamul Românesc”. 1997). 9. Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a românilor. Unii specialiști cred că Tetraevanghelul era o lucrare apărută „probabil din inițiativa propa- gatorilor Reformei”. Numerotarea diferă cu o unitate până la Psalmul 146/147. Cronica românilor și a mai multor neamuri. [. marcat de idei reformiste. p. Vezi www. NOTE ȘI BIBLIOGRAFIE Sfânta Scriptură din casa ta 1.” Vezi dialogul detaliat în Lidia Stăniloaie Ionescu. îi spunea lui Stăniloaie: „Trebuie să scot Biblia baptistă pentru care iau valută. I-III. Patriarhul Teoctist. 83. 11. nu ale Bibliei. ci ale Noului Testament. Emanuel Conțac. el. G heorghe Șincai. ed.com/scriptures/index. Biblia a fost împărțită în capitole în anul 1205 de către arhiepiscopul catolic Stephan Lan- gton. până astăzi (1929).” Vezi Conțac. secțiunea „Cuvânt către cititori”. Verzan.. (București: Humanitas. „Diaconul Coresi a folosit «manuscrise husite.

p. p. Vezi articolul „Iunie 1966: Vizita patriarhului Justinian Marina în Anglia”.4. . cu aprobarea Sfântului Sinod. biciuirea (Isaia 50. Antioh Epifanul a ordonat arderea oricărei copii a Legii.stackexchange. numărul de Biblii tipărite: www. Vezi Frances Gregor. www. Zaharia 13. Gala Galaction. Istoria mântuirii neamului omenesc 1. 25. p. Între cele 332 de profeții despre Hristos împlinite întocmai amintim: locul nașterii (Mica 5. Luca 4. 26. În anul 308 d.jurnalul. p. Jurnalul Național. 14). 27. 19.ro 18. 12.Hr.nytimes.R. în anul 167 î. Sublinierea cu caractere italice aparține autorului.pagini creştine (Bucureşti: 1958). 22 ianuarie 2008. 5-6/1970. Smith. 19. 18. 19. 1 Corinteni 15. 6). împăratul roman Dioclețian a poruncit arderea oricărei copii a Bibliei. 2.. ed. http://www.ro/expozitie-virtua- la/Codex-Aureus-c1-ro. Vezi Matei 1. Herman. Ziua Domnului . pre- cum și executarea tuturor posesorilor ei. ele fiind bune de citit. 1972). Ioan 20. citat în Ernest W. www. capitolul 4 „Autenticitatea Bibliei”.php. Informațiile de la acest punct se bazează pe Josh McDowell. Mărturii care cer un verdict. nu au fost niciodată considerate sfinte de către evrei. diferite de cele canonice (din primul canon).ro/Mormant-Stefan-s3-ss6-c1-cc4.ziarullumina. 24. 15. 22. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ. The Story of Bohemia (London: Forgotten Books.com/1985/06/10/us/briefing-rumanians-ac- cused. vinderea pe treizeci de arginți (Zaharia 11. fără aceeași valoare ca restul Bibliei. 398-400. www. 24. www. John Garstang. Ediția a II-a. 38 23. iar Iisus și apostolii Săi nu le-au amintit nici măcar o dată. sau apocrife. 28. vezi și Faptele apostolilor 1. Editura Carmel Print. 23. dintre care cele mai multe erau Biblii.htm. 2.htm. Vezi nota 22. Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodo- xă.com/ques- tions/8490/into-how-many-languages-has-the-bible-been-translated. București. C ărțile necanonice. 12).6). Adevărul. Catolicii le numesc deuterocano- nice. Circa 5 500 de ani înainte de Hristos (la bizantini) sau 4000 ani de la facerea lumii (la evrei). Vezi arti- colele americane aici: http://www. „Cum a făcut România din Bibliile primite de la americani hârtie igienică: Pe unele role găseai fragmente de versete biblice”. Izvoarele uitate ale dreptei credințe. 54. The Foundations of Bible History. Ion Bria în Studii Teologice.ro. 1931). (San Bernardino: Here’s Life Publishers. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Vezi www. 2013).statisticbrain. „2008 – Anul Mina Minovici”.148 Adevăr pentru viață 14. nr. 3. 2008. 146. 15. 2) nașterea dintr-o fecioară (Isaia 7. Spre exemplu.hotnews.ro. p. execuția (Isaia 53. el. 28. (New York: R. 17. 17. 28. 16. Ceaușescu garanta împrumuturile externe cu o carte: Codex Aureus”. 20.. HotNews. 321.putna. minunile (Isaia 35. 16). E.com/bibles-printed/. 19. 8. Ortodocșii le consideră necanonice.adevarul.ro.Hr. 8. 2015. Marcu 15.org/news_rumania_hungarianbi- blesastoiletpaper. 5. 16. Manuscrisul Codex Aureus poate fi vizualizat online la www. Ștefan cel Mare scrisese pe lespedea mormântului său că „s-a mutat la veşnicele lăcaşuri în anul 7000” de la facerea lumii. 20 aprilie 2006.americanhungarianfederation. călugărul Konias se lăuda cu arderea a peste 60 000 de cărți ale protestan- ților cehi. Daniel. 26. Ioan 13. 29. respingerea Sa (Psalmii 68.christianity. 21. 8) prin crucificare și împărțirea hainelor Sale de soldați (Psalmii 21. 18 aprilie 2015. Inc. De pildă.html. Numărul de limbi în care a fost tradusă Biblia: www. 22. 9. Ziarul Lumina. 2. 36.bibnat. 21. 7). 3. tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel..

9). că- delnițe). 5. Omul în fața imperativelor divine 1.2). www. 21. și așezate lângă chivot (Deuteronomul 31. 12. 19). Fiul său. art. 4).ro. Ioan Zăgrean. 7. www. Facerea 1.ro. A. ***.ro. www. 5. 9. 12-14 în Biblia (versiunea Bartolomeu Anania) spune același lucru. p. a fost cel mai longeviv om. toate celelalte legi au fost scrise de Moise pe un sul de carte. Alte texte biblice. Noul Cod Civil. 23 mai 2007. 4. tomul al doilea. Philippe Malaurie. 10. 7. pp. comparativ cu perioada de dinainte de 1989”. ediție ilustrată. Dr. Cotidianul.ro. (București: Humanitas. 14. 8. pp.legeaz. www. 22. al cărei cult includea ritualuri de fertilitate și prostituție sacră. au fost așezate în chivotul legă- mântului. și netăierea împrejur nu este nimic. 22. 15. 1952). p. Aici e vorba de un zapis al datoriei noastre. 26 (om după asemănarea Noastră). nu de poruncile în sine. un pergament. 1901). vezi www. 8. în locul cel mai sfânt (3 Regi 8. 73. 2. 31). Note și bibliografie 149 4. Iisus (Ioan 1. Evenimentul zilei. Pr. tămâie. Când vorbește despre desființarea unor legi vechi (ex. 16. (București: Tipografia cărților bisericești. 39–40. sărbătorile de peste an. 3). Cele Zece Porunci au fost scrise pe piatră (Ieșirea 31. Prin contrast. 12. 8.net/noul-cod-civil). manual pentru seminarele teologice. Jurnalul Național. Isaia 6.15 și Coloseni 2. 1944). Claudiu Dumea. 1. 14. 1. Antologia gândirii juridice. Dimpotrivă. întărim Legea” (Romani 3. apostolul Pavel este atent să clarifice: „tăierea împrejur nu este nimic. cu viața strânsă în pumn”. 6. 13. 5. 1 Timotei 6. Lopuhin.profamilia. 12 februarie 2010. 4 și Luca 4. Morala creștină. 9. Expunerea Doctrinei Bisericii Creștine Ortodoxe. traducere de Patriarhul Nicodim (Bucu- rești: Tipografia cărților bisericești. Cercetările asupra sanctuarului și a simbolurilor sale au dat naștere unor mișcări sau redeș- teptări religioase puternice în secolul al XIX-lea.9. Învățătura de credință creștină ortodoxă. 2 (actualizat în 2015. 14. (Craiova: Editura centrului mitropolitan al Olteniei. Comentariul la vers. Vezi articolul „Editor de revistă. (București: Editura In- stitutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Și apostolul Pavel întreabă retoric: „desființăm deci noi Legea prin credință? Nicidecum. circumcizia). Judecătorii 6. p. cu care a rezistat ispitei de a preface pietrele în pâini. p. „Decalogul”. ci paza poruncilor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 7. prin decodificarea unor profeţii din Daniel. necurățiile date de atingerea unor lucruri și cadavre sau de diferite boli ori scurgeri (Leviticul 11–15). care confirmă faptul că nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu: Ieșirea 19. 34. 33. „Fericirea și satisfacția românilor în prezent. 354. . Vezi o analiză interesantă a credinței și practicii religioase la români în articolul „Românii fentează cele zece porunci”. 11. 145. 1925).evz. 6.jurnalul. 15. Poate cele mai des folosite texte sunt Efeseni 2. De exemplu zeiței Aștarte. Istoria Biblică. (Vatra Dornei: Editura Tipografiei Școala Română. Matusalem. Vechiul Testament. Între regulile ceremoniale putem aminti: activitatea preoților (jertfe. al. 26). 1 Ioan 4. Morala creștină ortodoxă. Cuvintele lui Iisus. 1996). 13. Vladimir Guettee. 10. 20. P. pentru a-Și astâm- păra foamea provocată de cele 40 de zile de post (Matei 4. Enoh era a șaptea generație de la Adam. 3. 29 octombrie 2009.cotidianul. 18). veșminte. Tatăl și Sfântul Duh (1. Orest Trangul. 1985).

22. incesturi (cap. 2008). 6.25). 22. Arhim. Vezi și Matei 9. p. ediția a III-a. 3). . Isaac. 50. p. Porunca a V-a. www. Revoluțiile Valahiei. 13.totb. 33. Călăuza în credința ortodoxă (Galați: Editura Episcopiei Dunării de Jos. 17. cit. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Din primele pagini Biblia spune că Dumnezeu „a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o” (2. Omul în căutarea sensului vieții. În Noul Testament. Unul dintre fiii patriarhului Noe și-a dezonorat tatăl și a fost pedepsit (9. p. p. Dăruind vei dobândi. 3). 5.com/viata/. Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie. 15). Dumitru Stăniloaie. 155. 65. 134. Isaac a înșelat (cap. se vedea cel dintâi dintre păcătoși (1 Timotei 1. 129. (Cluj Napoca: Dacia XXI. Rahela a furat idolii tatălui ei (cap. încă de la începutul lumii.3). Trăirea. Citat în Stăniloaie. Porunca a VI-a apare și ea. 1991). 7. 8. 2003). p. Arhim. (București: Adevărul Holding. 31). Frankl. p. https://nicolaesteinhardt. Când patriarhul Avraam a căutat o soție pentru fiul său. 2012). Viața și opera lui Grigorescu. „Și mor spre a se naște” 1. Porunca a III-a. 34). Kraiopoulos. Doamne! Ajută necredinței mele! 1. p.com. Simeon Kraiopoulos. 7. Dumitru Stăniloaie. 4. 13. 10. care a ispitit-o pe Eva să poftească fructul oprit. 2008). 2. „Pata Rât. Patriarhul Iacov a poruncit familiei sale să renunțe la „dumnezeii cei străini” în favoarea lui Dumnezeu. vol. 35). (București: Meteor Press. 26). l-a trimis pe slujitorul său cu această misiune și l-a legat cu jurământ în Numele Domnului (24. (București: Semne. Porunca a IV-a. 2. iar frații lui Iosif au fost acuzați de furt (cap. p. Iosif a rezistat ispitei sexuale (cap. 2006). 12. 27). Viktor E. 16 martie 2013. (București: Editura Insti- tutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Relațiile sexuale ilegitime incriminate de porunca a VII-a se regăsesc de nenumărate ori: homosexualitate (Facerea 19). Mărtu- ria mincinoasă din porunca a IX-a apare chiar în dreptul unor patriarhi: Avraam a mințit (cap. 2009). 7.wordpress. op. p. 14. 16. unde ești?. 44).ro. ***. 2-4). încălcând porunca a X-a. 3. www. 2009). 20). (București: Basilica.150 Adevăr pentru viață Cele Zece Porunci înainte de evrei (din Facerea) Poruncile I și a II-a. 12. 118. Steinhardt. III. p. Anton-Maria Del Chiaro Florentino. În schimb. p. Adame. Trăirea. Vasile Militaru. 19. Cred. 19. 11. 52. p. Psaltirea în versuri (Psalmii 52:2-4). Ibidem. 47. Stăniloaie.wordpress. Sau cum au ajuns ecologiștii de nevoie mizeria orașului lor”. Teofil Părăian. Dăruind. Bucuriile credinței. Steinhardt. Nicolae Steinhardt. Arhim. Adi Dohotaru. atunci când Cain a fost pedepsit pentru uciderea lui Abel (Facerea 4). ediția a III-a. 234. 2010). Think Outside the Box. violuri (cap. 15. Dăruind vei dobândi. care să se încumete a săvârşi fapte urâte” (3 Regi 21. Luca 7. Totuși „n-a fost încă nimeni ca Ahab. 39). 18. Cel care-i purtase de grijă în viață (Facerea 35. (București: Bizantina.nicolaesteinhardt. 9. 25). 58. Primul mărturisitor strâmb a fost chiar șarpele (cap. Ilie Cleopa. 140. apostolul Pavel. lucruri interzise de porunca a VIII-a. (Craiova: Mitropolia Olteniei.. Iacov și-a păcălit tatăl (cap. p. Marcu 10. 17. 66.

http://izvestia. 1997). 569–570. „Înainte de moarte. Christopher Marsh. numărul XLV. cit. Spre exemplu. Cairns. (New York: The Continuum International Publishing Group. fără a sublinia vreo deosebire între practici. Izvestia. 21. din apă viermănoasă și din duh ra- pid. Baptism Through the Centuries. The Archeology of Baptism. 5. Toma de Aquino. Historia. 153. Argamum (Capul Dolojman. (Cluj Napoca: Editura Dacia. Dumitru Stăniloaie. Committee on Faith and Order of the World Council of Churches. III. 45. cap. (Oradea: Cartea Creștină. p. p. Brown. Axiopolis (lângă Cernavodă). el. Scriitori bizantini (sec. Mihaela Adriana Pătrașcu. 14. H. 29. declarația Baptism. 17. Earle E.html. 3a. Cuvintele monahului de la Rohia: „Mă nasc din nou. 16. să se mărturisească credința. Izvoarele Istoriei României. 2-7. 2008). Brown. Teologia Dogmatică Ortodoxă. [fără specificații conform exemplelor biblice citate deja. 10 martie 2011.ro/sfinti/sfantul-vladimir-120233. Spre exemplu. 11. 3 – ed. Creștinismul de-a lungul secolelor. 7. ediția a II-a. Petrov. Newman. com. Eucharist and Ministry. Într-o manieră ecumenică. 18. (București: Editura Academiei RSR. Constanța. p. să se invoce Duhul Sfânt. „10 lucruri de știut despre cea mai folosită armă din istorie. Psalmii 51. pp.. Nicolae Șerban Ta- nașoca. Ibida (Slava Rusă) – secolele V–VI. n.] 19. 3. Kalașnikov”. 8. 10. 9. SummaTheologiae. 22. Romani 5. 152–153. 2011). 22. Lidia este unica femeie din Biblie despre care se menționează explicit că s-a botezat. op. pp. citat în Alexandru Elian. 1997). 15. (Pennsylvania: Benchmark Press. op. 7.r. Denis Telmanov. 1965). din Constantinopol. se recomandă ca la un serviciu de botez: să se predice despre botez. p. pp. Creștinismul părinților noștri.p. p. 5. Corneliu este primul convertit dintre neamuri. 1975). 1904). La Biserica Sfânta Sofia. Alte baptisterii: Callatis (Mangalia). pp. 13 ianuarie 2014. p.. 153. III.historia. în care puteau fi botezate simultan 300 de persoane.ro.cit. 6. 560–597. Cairns. 1876). 13. să se renunțe la rău. 2012.”. Compendiu de istorii. Cote. să se folosească apa. Lângă cetatea Durostorum. 85. (Philadelphia: The American Baptist Publica- tion Society.ru/news/563827. 1991). p. 298.crestinortodox. azi Dârstor (în nordul Bulgariei). Kalașnikov a scris o scrisoare de pocăință patriarhu- lui”. cit.. vol. Nicolae Steinhardt. Serghei V. Crisp este singurul fruntaș de sinagogă despre care Biblia menționează că s-a botezat. www. op. A Manual of Church History. XI–XIV). 20. Religion and the State in Russia and China – Suppression.1999). Peter Hoover. Histria. 113. 121–122. p. . I. 36–45. Revista Pontica. Georgios Kedrenos. 77. 12. Henry F. (București: Casa de Editură Viață și Sănătate. 66. Jurnalul fericirii. p. Wolfred Nelson Cote. 50. (București: Editura Insti- tutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. (Nampa: Pacific Press Publishing Asso- ciation. vol. Dr. Petru Blaj. Note și bibliografie 151 2. Ju- rilovca). (Londra: Yates and Alexander. 18. 1 Corinteni 15. se găsea unul din cele mai mari baptis- terii. vol. Vezi și www. 4. p. The Russians Secret: What Christians Today Would Survive Persecution?. Survival and Revival.

de la 1688. 3 Regi 16. Amor şi Psyche. Rose Guide to the Temple. 16. 462.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Canoanele_Biseri- cii_Ortodoxe/2-Ecumenice/Canoane_V-VI_ec. Anotimpurile devin simbol al Învierii. 17.. Petre Semen. grădina. 27-35). 1998). (Torrance: Bristol Works. Divinitatea nu era reprezentată. brodați în pânza de in (covoare și perdea. animale sau alte elemente ale materiei. I.. ci de voită confuzie: „cu omul acesta. nu în fenomene. Icoana în Biblie.) În Noul Testament cazul cel mai cunoscut este cel al efesenilor. 2005). 30. Ioan Damaschin. intrarea corabiei în port (moartea) devine pacea veşnică. cu rol decorativ. o dată pe an. la cuvântul Domnului. (București: Editura Sophia. te închini înaintea lui și apoi îi slujești. Mielul care a ridi- cat păcatul lumii. corabia. 19 13. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!” (Isaia 6. doi îngeri care ilustrau adunarea cerească din jurul tronului divin. finicul. să fie înfăţişat (reprezentat) şi în icoane după chipul Său cel omenesc în locul vechiului miel . estetică şi tehnică. cunoscut fiind că Efesul era cetatea care susținea că este păzitoarea chipului zeiței Diana căzut din cer (Faptele apostolilor 19. Inanna la sumerieni. 6. Aceleași cuvinte se regăsesc chiar în versiunea Cantacuzino. (Sibiu. Animalele au apărut din pământ. existau două statuete din aur. 10. Vezi experiența lui Manoe (sau Manoah. deși apăreau heruvimi. spunând că e ceva supranatural: „a ieşit acest viţel” din aurul aruncat în foc (32. De sute de ani. (Iași: Editura Fides. În vremurile biblice. op.152 Adevăr pentru viață Chipul Celui Nevăzut 1.”. căci am văzut pe Dumnezeu!” ( Judecătorii 13. Dar chipul Domnului a fost pus numai în ființa vie. Canoanele Bisericii Ortodoxe înso- ţite de comentarii. Edward Gibbon (1737–1791) crede ca primele icoane au apărut nu mai devreme de înce- putul secolului al IV-lea. Icoana . imaginea nevăzutului. Ieremia 44. 1931). Hermes se transformă în Bunul Păstor. lucruri. românii au știut să nu se închine la „chip cioplit” sau „asemănare”. păgânii și uneori chiar evreii rătăciți se închinau la o femeie sau feme- ie-mamă (Isis la egipteni. tatăl lui Samson): „de bună seamă avem să mu­rim. 4. 9. Randall Price. 11. Endymion adormit devine Iona. p. Canonul 82: „orânduim ca de acum înainte Hristos Dumnezeul nostru. nu ştim ce s-a întâmplat” (Ieșirea 32.5. vârful elitei spirituale evreiești). vezi exclamația profetului Isaia la vederea măreției Domnului: „Vai mie. 33. 2004) ne vorbesc în termeni moderni despre interdicția de a ne face vreun „idol” sau vreo „înfățișare”. 151. 2012).pdf. Ieremia 44. că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlo- cul unui popor cu buze necurate. iulie 2015. Floca. Nu era o problemă de memorie. odinioară semn al prosperității și traiului fericit. În locul cel mai sacru. Aici avea acces doar o singură persoană (marele preot. alături de ornamente din flori și palmieri. 22). cu Moise. (Arad. vol. care ne-a scos din ţara Egiptului. Azi. 4 Regi 17:10. Egon Sendler. 1992). elemente de teologie. Ieșirea 26). p. ftp://ftp. 23). traducerile moderne precum Septuaginta (Polirom. 86. 5. Ioan N. 3. 5). p. p. cit. 4. Egon Sendler. semnifică acum Biserica. 19. spunea că Fiul este icoana Tatălui.logos. Astarte/Iștar la vecinii lui Israel sau Crăiasa cerului la evrei (vezi 4 Regi 23. altădată simboluri erotice. 8. porumbelul sunt pentru ochii creș- tini paradisul ceresc. pe ușile de lemn erau sculptate chipuri de heruvimi. În templul lui Solomon. considerat ultimul părinte bisericesc.. Aveau nevoie să slujească unui chip „care să meargă înaintea [lor]” (32. 12. Canoanele Bisericii Ortodoxe. 7. vor reprezenta dorul sufletului după absolut şi iubirea lui Dum- nezeu. 1) Aici sunt etapele idolatriei: după ce faci un idol. . etc. Nicodim Milaş. 24). p. p. 2.

care pare condiționată cultural în funcție de epocă sau ethosul local. După tehnica basoreliefului. iar lui Dumnezeu adora­ re”. ci doar pictate. adică de a-l zugrăvi în diferite chipuri pe Domnul Savaot […]. având chipurile Maicii și Pruncului necioplite în lemn argintat. cu mozaicul de la Ravena din Biserica Sfântului Apolinarie. Voroneț.html. (București: Anastasia. Biserica din Petrești (Sebeș) are pe pereți zugrăviți și actori ai unei ordinii mondiale care a îngenuncheat comunismul: Bush. Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă.ziarullumina. iar în Oltenia există biserici unde sunt pictați filosofi și/sau sibile (Târgu Jiu -Biserica Sf. op. În România îl avem pe Nietzsche sau Platon.verboencarnado. http://www. pp. https://www. Târgu Cărbunești (GJ).pinterest. (O comparație vezi pe www. Cititorul poate observa că aceste zone erau regiunile cele mai îndepărtate față de centrul creștinismului (Constantinopol. 16. Voievozi Mihail și Gavril.. În Rusia a fost interzisă de Marele Sinod de la Moscova (1666/7): „să înceteze orice vanitate a pretinsei înțelepciuni de a picta fiecare după fantezia sa. fără a avea vreo referință autentică.crestinortodox.ro/foto-biserica-ortodoxa-din-petresti-unul-dintre-cele-mai-neobisnuite-laca- suri-de-cult-din-transilvania-ce-atrage-atentia-vizitatorilor-335716. februarie 2013. (București: Albatros. Ziarul Lumina. Genuneni Frâncești (VL) Jirov Corcova (MH) (vezi http://www.crestinortodox.formula-as. pp. 1928). Vezi Homer.ro/biserica-lume/manastirea-panaghia-parigo- ritissa-127039.html). 24.” http://www. 18. cit. Thales.ro) 21. 1999).htm). cu Fiul Său. vezi „Profeția pictată a părintelui Arsenie Boca”.johnsanidopoulos. Aristotel. puritatea creștinismului timpuriu a rămas neschimbată. crestinortodox. p. Vezi articole precum „Micul catehism: Sfinților aducem venerare. www. nr. p. pictați de Arsenie Boca (la Biserica Drăgănescu.ro/biserici-manastiri/biserica-secaturi-120225. Charles Diehl.html. ca o dovadă că acolo. crestinortodox. Hotărâm ca de acum înainte chipul Domnului să nu fie pictat în reprezentările cele absurde și nepotrivnice pentru că nimeni nu L-a văzut niciodată în trup. Moldovița). Leonid Uspensky. 13-16. 2009. Sofocle. Gorbaciov și Papa Ioan Paul al II-lea (http:// alba24. 20. șirul filosofilor antici în Bu- covina (Sucevița. 78. apud Leonid Uspensky. 25. Istoria Imperiului Bizantin. Icoana Paternitate (în care Dumnezeu-Tatăl apare ca bătrân.html. Platon.net/meditaci- on-con-el-icono-del-monasterio-del-sinai/. Hipocrate. 22. http://www. (Craiova: Editura Scorilo. 1994). 19. L’Art Chretien.ro/religie/icoana-eretica-120447. Pitagora (imagini inclusiv de la Athos pe http://www. 21 septembrie 2009.ro/2013/02/cuviosul-atanasie-din-paros-şE2ş- 80şA0-1813-despre-troparul-ceasului-iii-in-epicleza-euharistica/. Louis René Brehier. Hristos. în dialog. (Paris. www.ro/biserica-lume/manastirea-pana- ghia-parigoritissa-127039.pemptousia. 23.com/prenume/ mozaic/. .ro. 15. Plutarh.ro/2011/09/greek-phi- losophers-foreshadowing-christ.com/2011/03/byzantine-fresco- es-of-ancient. Pă- uşeşti-Maglaşi Coastă.ro). O istorie a Imperiului Bizantin.tainedinscripturi. Comparați icoana Mântuitorului de la Sinai cu icoana lui Iisus pictată de Rubliov.blogspot. Solon. ci și de expresia privirii. cu Pantocratorul de la Daphne sau cu Pantocratorul Mănăstirii Panaghia Parigoritissa. Roma). 876. în poală și Sfântul Duh ca un porumbel) s-a răspândit în lumea ortodoxă mai ales începând cu secolul al XVII-lea. Nu este vorba doar de trăsături ale chipului. sublinierile ne aparțin.html sau pe http://full-of-grace-and-truth. http://www. Stelian Brezeanu. 17. Formula As. 1981). Note și bibliografie 153 14. Vezi http://iconos.ro/Mo- numente/LacaseCultPictExt/RO/Documente/PrezentareGenerala5. multe icoane din țara noastră sunt ferecate în argint. în încercarea de a nu face chip cioplit. 15.html). Se încearcă astfel diferențierea între chipul cioplit și cel pictat.html și http://cimec. 16-17.

oaia. Leviticul 11. nici fiii tăi. Date oferite de „Health of a Glance”. românul care deţine recordul de longevitate: a trăit un secol şi jumătate”. în Asia era un simbol al ignoranței la budiști.ro/2013/05/biserica-spi- talului-de-psihiatrie-voila. unul dintre cele mai prestigioase studii europene din domeniul sănătății „Cum a (in)evoluat starea de sănătate a românilor în ultimii ani”. avea aspectul unor „bobițe de gheață” și după preparare în formă de turte avea gust dulceag. 1 sau Isaia 28. Astăzi. 14.ro.ro. 2-3). babilonienii și fenicienii. 11. 14 ianuarie 2013. ca să ajute la renașterea Soarelui. 1068.] se poartă ca dușmani ai crucii lui Hristos. „La 140 de ani. De exemplu: vaca. 3. Constantin Barbu.13. În Antichitate. rachiu] să nu beţi.adevarul. La fel în Noul Testament: „Se cuvine dar. „Studiu Edenred: obiceiurile alimentare ale angajaților români”. struțul. calul. porcul era sacrificat pentru Zeul Întunericului. La daci. ca nu cumva bând să uite legea și să judece strâmb” (Pildele lui Solomon 31. 7. cămila. porunca pentru preoți a fost clară „Vin şi sicheră [cidru.. HotNews. Jurnalul Național. porcul.ro. 11 octombrie 2013. „Cel mai longeviv om din lume a fost român: Maștei din Osoi”. A fost alimentul de bază al evreilor timp de 40 ani în pustie (Ieșirea 16. Se strângea în fiecare dimineață cu excepția zilei de odihnă. ca episcopul să fie fără de prihană. Fotografia sa. Adevărul. 5. […] nebețiv (1 Timotei 3. 12. cioara. 11. Studiul a fost realizat de compania de cercetare GFK în septembrie 2014 și este disponibil online pe www.edenred. miliarde de oameni nu consumă carnea de porc (musulmanii și evreii. Pântecele este dumnezeul lor” (Filipeni 3. în cadrul articolului „Povestea uluitoare a lui Maftei Pop. fiind înfierată beția. cu gâtul gol. Mănânc ca să trăiesc 1. dar și copia certificatului de deces sunt disponibile pe www. 13. www. 29 martie 2015. […] nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6.ro.154 Adevăr pentru viață 26. 7). Formula AS. Vezi expresia poetică a apostolului Pavel din Faptele apostolilor 17. nici beţivii. 2. căprioara.formula-as. măgarul. 2013.29. Sfârșitul acestora este pieirea.blogspot. porcul era un simbol al întunericului. la egipteni. un zurbagiu băutura îmbătătoare și oricine se lasă ademenit nu este înțelept” (Pildele lui Solomon 20. 9). 27). Matusalem a fost patriarhul în dreptul căruia Biblia notează cea mai mare vârstă dintre toți muritorii. „nu se cuvine regilor să bea vin și conducătorilor băuturi îmbătătoare.html. la sfârșit de decembrie (Crăciunul de mai târziu). O galerie foto superbă de la Voila pe http://costingxg. ca să nu muriţi. 34). 10).hotnews. Se fereau de porc asirienii. între care 50 milioane de ortodocși copți și etiopieni). pupăza. Mana era un aliment unic și necunoscut până atunci israeliților (numele s-ar traduce cu: „ce-i asta?”). Vlad Mixich. În Vechiul Testament este descurajat consumul băuturilor alcoolice. 28.ro. unii creștini. indi- ferent de rangul omului: „Un ocărâtor este vinul. umbla drept. când intraţi în cortul adunării sau vă apropiaţi de jertfelnic. dar nu și iepurele. Românul care a murit la 148 de ani descris în jurnalul său de Ana Aslan”. 4. Vezi și sfatul Mân- tuitorului: „să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură” (Luca 21.5). 969 de ani (Facerea 5. De exemplu: cucuveaua. în . 10. nici tu. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru” (Leviticul 10. www. 14-19). nr. De atunci. 6..jurnalul. Probabil cel mai cutremurător eveniment a fost moartea unor preoți beți în templu. Apostolul Pavel scrie: „Căci mulți [.„nici lacomii. 19). 9. 4. capra. www. 8.

El a refuzat să mănânce carnea jertfită idolilor spunând că: „Această hrană este necurată și păgână la fel ca și Atanaric însuși care a tri- mis-o. Recunoaștem un trend actual. știm că evreii foloseau mai multe metode pentru a păstra mult timp strugurii sau mustul ne- fermentat. un articol cu resurse de orientare musulmană: „Great Facts on Pork”. apostolul ezita să viziteze neamurile. 2. 2 aprilie 2014.cugetliber. copiii voştri ar fi necuraţi. Colin Campbell. (Rm. Pângărirea de care s-a ferit Daniel are ecouri și în țara noastră. lapte. Voicu Hetel. pe Mediafax.htm) și din aceleași motive. www. hrana vie și altele. 16. de protecție a animalelor etc. Parcă regăsim cuvintele lui Pavel: „Dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o. în care oamenii caută alimente eco. Din istorie. p. De săr- bători și la evrei se mânca cu carne (aceasta fiind un lux.ancientegyptonline.uk. Totuși inspectorii ANSVSA explică în presă diferenţa dintre un miel şi un câine.jewfaq. Până atunci. vegane. Apostolul a fost aprobat de Dumnezeu. 15. 20. Cuget liber. Note și bibliografie 155 timp ce confucianiștii știau că „un domn nu mănâncă carne de porc sau de câine” (Cartea Riturilor). dar nepângărit cu mâncarea idolilor. Dr. dar mustrat de oameni (Faptele apostolilor 11. Pe 12 aprilie este sărbătorit Sava Gotul (n. 257. Conform Legii din Ieșirea 13:7. Vezi articolul „Sfaturi pentru a nu găti câine în loc de miel.3). . carne. Studiul China. din zona Buzăului. www. 14).ro. de Paști. de Paște”.co. 3. După cum în mintea lui Petru. raw-food. varietatea de alcool este redusă drastic.” Această replică l-a deranjat atât de tare pe împărat. 23 aprilie 2013.mediafax. tot la fel.org/holidaya. Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului”. animalele curate din fața de pânză deveniseră necurate prin îngrămădirea lângă lighioanele spurcate. „cu dulce”. 18. Deși a fost poreclit de scrupuloșii vremii „mâncăcios și băutor de vin” (Matei 11:19).ro. Realitatea TV. www. Posturile impun o abstinență de la alimentele de proveniență animală – brânză. să fie anatema!” (Galateni 1. 17. Vezi situația unei familii mixte. Dacă apostolii ar fi mâncat mâncare necurată. Iisus a dovedit pe cruce că nu dorea să se intoxice cu o băutură anesteziantă. 24. 22. 2008). cu siguranță că evreii scrupuloși le-ar fi adus imediat acuzații.net.themodernreligion. Ancient Egypt Online. 334). 20 decembrie 2013. încât a poruncit să îi fie legat un lemn de gât și să fie înecat în râu.realitatea. Vâlcea: Casa de Editură Advent. ori „Set”. www. dar acum ei sunt sfinţi” (1 Corinteni 7. în comparație cu verdețuri (amare). Vezi și: „Ignatul la români. nu hrana de zi cu zi). www. 25. spunând că „alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor” (7. Informația face parte din „mitologia urbană”. vegetariene.ro. www. avem parte de dezbateri aprinse pe marginea altor subiecte precum tăie- rea împrejur sau asocierea cu persoane necurate (vezi mai jos). Prin comparație. bio. sau „Creșterea animalelor și vânătoarea în Egiptul antic”. 19. Ele sunt considerate plăcute. 8). ouă. de teamă să nu se pângărească prin atingerea de ei. www.html. A murit înecat. până astăzi evreii înlătură fermentul („chametz”. pentru care apostolul Pavel clarifică lucrurile: „Căci bărba- tul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios. creștinii evrei nu aveau con- tacte cu neevreii. 23. 21. din motive de sănătate. vezi „Preşedintele ANSVSA recomandă consumatorilor să cumpere miei numai din zonele autorizate: Nu există posibilitatea ca mielul să fie substi- tuit cu carnea de câine”.com/misc/hh/ pork.4). cum a fost în cazul lui Petru. mustrat de frații săi pentru faptul că intrase în casa păgânului Corneliu. Altminterelea. hetel. Evanghelistul Marcu amintește de acești evrei care țineau „datina bătrânilor”.

27. cit. în filosofia greacă. 8.wordpress. „zace”. Blaj.156 Adevăr pentru viață 26. 1982). Ion Gheorghe Duca. vol. superioară naturii. 5. Atenagora Atenianul. I. 398. Scrieri ale „călugărilor sciți” daco-români din secolul al VI-lea. care înseamnă dormitor. 6. op. ediția a III-a. (Cluj Napoca: Dacia XXI. Unele versiuni ortodoxe și catolice menționate la nota 2 spun că suflarea oamenilor este o „lumină a Domnului”. 13. Ciprian spunea: În sălașul celor adormiți nu mai există mărturisire și nici nu se mai poate mărturisi” (Scris. IV. Anania. (București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Irineu de Lyon (Contra Ereziilor. această idee de origine păgână rezistă şi modelează credinţele şi datinile oamenilor. teoria morții ca somn fără vise a fost o alternativă prezentă chiar și la Platon. 1688. XVI. 2003). 3. și apoi în creștinism. Omilia I) Sf. vol. e de închipuit că Iisus nu le-a dat nuntașilor din Cana ceva care să-i îmbete și să-i dea pe mâna Necuratului. Vezi Ioan Gură de Aur în Puhalo. Sf.6. 23–24. în care este pierzare” (Efeseni 5.3). chefuri”. 4. ***.ro/exclusiv_web/portret/ articol/regina-elisabeta-portret-subiectiv). p. cap. Sufletul. ediția a III-a. pp. derivat din grecescul koimete- rion. citat în Puhalo. 38. 21). (Craiova: Editura Mitro- poliei Olteniei.1) Sf. (istoriiregasite. Lazăr Puhalo. 11. Termenul latin care desemnează cimitirul este coemeterium. 51).com și http://www. pp. 2006). 222. Din Americi până în Orient. „doarme somnul de veci”. Ideea nemuririi sufletului s-a regăsit în credințele Babilonului și ale Egiptului (vezi pirami- dele). Blaj („sufflet viețuitor”). Vezi Sf. 161. Amintiri politice. I. trupul și moartea. Metodiu de Olimp (Contra lui Origen. p. 102. În același timp. sansarei budiştilor (reîncarnarea sufletului). 119. 18).. p. 119. Dumitru Stăniloaie. Puhalo. III. p. 12. pp. Despre învierea morților. Carol. Septuaginta (Polirom).. loc de dormit. Puhalo. Dacă apostolul a zis: „Să nu vă îmbătați de vin. p. De aceea epitafurile conțin expresii ca acestea „odihnește robul lui Dumnezeu”. 34. 14. 9. op. 2. că ele formează o singură fire. Rădulescu. afirmând clar că „cei ce fac unele ca acestea nu vor moșteni împără- ția lui Dumnezeu” (Galateni 5.H. Ea stă la baza spiritis- mului (comunicarea cu spiritele morților). beții. Despre înviere.. conform Pildele lui Solomon 20. cit. op. 1.historia. op. 7. dar și a purgatoriului creștin sau a credinței într-un iad veșnic. Din exemplul lui Iisus a știut apostolul să scrie împotriva unor fapte precum „ucideri. cit. p. 2005). (Munchen: Jon Dumitru Verlag. Lumină în imperiul morții 1. 39d. 10. 15. . Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie. (Cluj Napoca: Editura Eikon. Tit de Bostra (Contra Maniheilor. 285-292. Mai multe Biblii ortodoxe și catolice redau cuvântul „suflet” prin „duh” (versiunile 1688. vezi Apărarea. p. 2010). Ibidem. cit. 80–81. „Unirea între suflet și trup e atât de deplină. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Carol I) sau „suflare” (Anania și Septuaginta/Polirom). Unirea între su- flet și trup în unitatea persoanei umane e o taină deosebită” în Dumitru Stăniloaie..

după Biblie fiind în aceeași zi. p. Epistola lui Barnaba (atribuită lui Barnaba). Vezi Apologetica și Dialogul cu Trifon (Iustin Martirul). ori după aceea (vezi tentativa de miruire.16).org/ Further_Research/SDAs/sab2sun. Dacă Iisus ar fi desființat sâmbăta. și în­tocmi sâmbăta. ca și nouă să ne fie di de odihnă. Mielul Hristos a fost răstignit vineri. „În calendarul ortodox pe 2011. 14. Dicționarul Etimologic al limbii române. 2002). din Marcu 16. semnată de Samuele Bacchiocchi. 5. Lopuhin.O.pdf. a Sfintelor Sinoade Ecumenice. 4. ediția a II-a. Mircea Seche. 1999). nefinalizată. p. dar a săr- bătorit Paștele de joi seara (Marcu 14. Totuși putem observa în cuvintele evanghelistului. P. Adică toate Sfintele Canoane. 3. 1902). 208. Epistola către magnezieni (Ignațiu). scrise câteva decenii mai târziu. 29). con- form programei în vigore. 12. 1844). p. A doua edițiune de Theodor Codrescu (Iassi: Tipo-Litografia Buciumului Român. 6. și se odihni de toate lucrările sale. 26): „Că în ziua Soarelui. p. Pidalion sau cârma corăbiei înțelese a Soborniceștii și Apostoliceștii Biserici a Ortodocșilor. tit. Lucrurile care țineau de înmormântarea neașteptată tre- buiau făcute ori înainte de ziua când nu lucra nimeni (de aici criza de timp din Ioan 19. se adună toți creștinii la Biserică (care pentru aceasta și Kiriaca (Domnești) se numea)”. 380. History of the Christian Church. Botoșăneanu. 2011).basilica. 15. Vezi teza de doctorat în istorie bisericească la Universitatea Pontificală Gregoriană de la Vatican (1974). p. www. http://www. departament al cultului și al instrucțiunei publice. p. săptămâna începe cu ziua de duminică”. agerpres. 3. p. 11. respectul pentru Sabat și aprecierea față de gestul femeilor. Astfel. evreii se pregăteau pentru Sabat. Vechiul Testament. 392. (New York: Scribner. vol. 1903). 29 decembrie 2010. Istoria Biblică.ro. 3. 32.friendsofsabbath. 1882). lucrată după ordinațiunea onor. 78. publicată ulterior ca volum sub titlul „From Sabbath to Sunday” [De la Sabat la Duminică]. 2. (București: Univers enciclopedic. Codex Justinianus lib. (București: Tipografia Clemența. adică „pregătirea”). Articolul: „Sâmbătă” în Luiza Seche. 3. Ziua se încheie la sosirea întunericului (Luca 24.ro. Note și bibliografie 157 Ai uitat că e sărbătoare? 1. 15. Alecsandru Geanoglu–Lesviodax. a Sfinților Apostoli.. (București: Saeculum I. pentru clasa V-a de licee și clasa I-a de școla secundară de fete gradul II. Ibidem. www. binecuvântând-o și sfințind-o pe ea. 42). Arhiereul Calist I. „A șeptea di încetă Dumnezeu de a mai crea. p. 55. pentru gimnasii. 1). Vezi aceeași exprimare la „Dumnezeiescul Iustin” în Pidalion (p. tradus în Philip Schaff. 96. . Alexandru Ciorănescu. (Neamț: Tipografia Sfintei Mânăstiri Neamțul. 9. Evanghelistul accentuează faptul că fiind vineri (parascheva în greacă. 13. adică Duminica. revăzută și adăugită. „Lămuriri privind calendarul creștin ortodox pe anul 2011”. (1852). Se menționează o singură excepție: „afară de una și singură (Sâmbăta mare)” Canon 55. (Cluj-Napoca: Editu- ra MEGA. 4. 7. Același lucru apare clar în Leviticul 23. Istorie bisericească pre scurt. și înbălsăma- rea Lui ar fi fost făcută în tihnă. locale și a Sfinților Părinți de pe alocurea. 12. Istoria Bisericescă. Agerpres.” Istoria biblică a Testamentului Vechiu. Dicționarul de sinonime al limbii româ- ne. 8. A. 8. Modelul biblic de calcul al scurgerii unei zile este: „și a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi” (Facerea 1. femeile s-ar fi conformat Cuvântului Lui. 10. 5). protoprezbiterul Simeon Popescu.

137. doctore?. ro. p. România liberă.exploremedicinetv. www.romanialibera. 20. dacă nu se poate ține întreg postul Paștelui. Cartea V (Despre martiri. Ibidem. depresia afectează la nivel mondial aproxima- tiv 350 de milioane de oameni”. un punct de reper crucial în istoria Europei. Mediafax. Denumiți astfel pentru că țineau sâmbăta ca zi de sabat. „Foametea ia proporții mondiale”.csid. Povestea secuilor sabatarieni”. (Cluj Napoca: Editura Risoprint. Jurnalul Național. Kohn Sámuel. 10. Geleji Katona István. „Apocalipsa care se ia: holera. 20 octombrie 2014. 18 aprilie 2015. p. www.” Vezi și p. „Avertisment OMS: Cât de curând. www. 27 iunie 2014. să nu se împreune bărbații cu femeile. 16 aprilie 2008.ro. www. Sabatarienii în contextul vieții transilvane (sec. 22 decembrie 2011. făcând din „Marele cutremur de la Lisabona”.ro. Marius Cosmeanu. 206. (Chișinău: Editura Facultății de Teologie. România liberă. „Avertismentul lui Stephen Hawking: Sfârșitul civilizației este aproape. www. www. vol. Canonul 52. „Jumătate din bogăția lumii este controlată de EI – raport oficial”.com/dictionary/sabbatarian). motiv pentru care canonul rânduia ca „Sâmbăta și Duminica prin învoire. 30 martie 2010.ro.ro. Conform Dicționarului Webster: „Persoană care ține Sabatul în ziua de sâmbătă. 22. p. 24 februarie 2015.historia. Ibidem. Semnul acesta a fost interpretat ca primul într-o triadă.ro.. www. 26. „De ce este secolul XX cel mai sângeros din istoria omenirii”.” (http://www. 5. 203. „Răstignirea din 1961”. www. 6. Citat în Ioan-Gheorghe Rotaru. 17.rol. „Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Enciclopedia Britannica scrie: „Evenimentul a fost descris în artă și literatură timp de secole. 19. p. considerată . II.ro. „Noam Chomsky descrie SUA drept principalul stat terorist. I.jurnalul. cum a devenit cunoscut. „Cum a desăvârșit Ceaușescu prigoana creștină. www. Când timpul nu va mai avea răbdare 1. Evoluția bacteriilor rezistente la antibiotic aduce sfârșitul medicinei moderne”.info.ro. Toți suntem vino- vați”. fiind evaluat în relație cu alte două semne cerești: fenomenul inexplicabil al zilei întunecate din 19 mai 1780 și căderea de stele din 12 noiembrie 1833.mediafax. www. „Bolile cronice netransmisibile – „ucigașii secolului XXI”.romanialibera. în conformitate cu porunca a patra” (www. din Scrierile Părinți- lor Apostolici dimpreună cu Așezămintele și Canoanele Apostolice. 3.158 Adevăr pentru viață 16.business.. 22 aprilie 2006. p. 15 octombrie 2014. tifosul și gripa în istorie”. 20 mai 2014. 18. Gândul.bzi. adevarul. A szombatosok. 557. o banală răceală ne va putea ucide. Ibidem. Titkok titka.britannica.ro.gandul..descopera.sanatate. www. www. p. 2014).com/EBchecked/ to- pic/1421131/Lisbon-earthquake-of-1755). 121. 7. 23 no- iembrie 2012. 271. XVIII). 21. „8 boli frecvente în secolul XXI”. cf.ro. 16 martie 2012. 1928). Despre el. ca adică să se împărtășească. Vezi și cerința minimă de a păzi măcar sâmbăta. 9. 8. iar Europa ca fiind servitorul său”. 2. 83. 4.ro. Ce se întâmplă. merriam-webster. Adevărul. vol. p. 11. XVI–XIX). Max Bănuș.

„John MacArthur attacks the Charismatic Movement at ‘Strange Fire’ Conference”.com. www. […] Liderii lumii n-au reușit să acționeze într-un timp optim sau prin măsurile necesare pentru a proteja cetățenii de o catastrofă potențială. www. 27 noiembrie 2014. 20. 15. peste trei mili- arde de utilizatori ai internetului. 29.20).. univ. 18). „Suntem la 3 minute de miezul nopții”. conform articolului „US Army colonel: world is sleepwalking to a global energy crisis”. The Guardian. The Guardian. spunea în 2015 The Bulletin of Atomic Scientists. Brandan Robertson. Nimeni nu poate spune că venirea lui Iisus a și avut loc deja (2 Tesaloniceni 2. 21. Faptele apostolilor 2. www. „Schimbările climatice nemonitorizate. 17.capital. AccuWeather.com. www. 12.cnn. . www. 1 iulie 2014. Această serie – cutremur. dr. Brown and Company. 22. „Pământul se sfărâmă. Doxologia. 13 martie 2011.biblicalcatholic.org. modernizarea armamentului nuclear global și ar- senalul nuclear supradimensionat reprezintă amenințări extraordinare și incontestabile pentru continuarea existenței omenirii. 14.mediafax. 1. Mediafax. pământul sare în bucăți. păcatele apasă asupra lui. Matei 24.doxologia. de asemenea.. el. 24. 13. 2000). 11). 12. Note și bibliografie 159 cea mai spectaculoasă furtună de meteoriți din istoria înregistrată a umanității – 100 000 meteori pe oră (http://education. 23.ro. ed.] şi să pierzi pe cei ce prăpădesc pământul” (Apocalipsa 11.theguardian. 19 octombrie 2013. nimeni nu poate spune că Iisus a venit deja a doua oară.redletterchristians. conform articolului „Schimbările climatice şi extincţia speciilor plasează Terra într-o epocă periculoasă pentru omenire”. „Top 5 Most Expensive Natural Disasters in History”. www.ro. se clatină pământul. 19.000 Denominations”. 19.org/press-release/press-release-it-now-3-minutes-midnight7950). Dispariția unor specii de animale și plante are potențialul de a duce sistemul terestru într-o stare nouă.com.com/apologetics. Malcolm Gladwell. www. 16.2). Iisus va reveni tot în trup (Faptele apostolilor 1. se dă în sus și în jos ca un scrânciob. „Nicolas Sarkozy detained for questioning over alleged corruption”. Aceste greșeli ale clasei politice pun în pericol fiecare persoană de pe pământ. 25. „Japanese PM: ‚Toughest’ crisis since World War II”.nationalgeographic. 18. The Tipping Point: How Little Things Can Make a Big Difference. „A venit mânia Ta şi vremea celor morţi.theguardian. Isaia 24. întunecare de soare/înroșire de lună și cădere de stele – apare des în Scriptură (vezi Ioel 2. www. „The Facts and Stats on „33. Apocalipsa 6. Pr. Omenirea somnambulă se îndreaptă spre o criză energetică globală. Există. Nicolae Achimescu „Spiritismul – o formă de religiozitate ocult-ezoteri- că”.com. „Jumătate din populația planetei va beneficia de acces la internet în propria locuință până în 2018”. 13 noiembrie 2014. 19-23. ca să fie judecaţi [. prof. ca să nu se mai scoale” (Isaia 24. www.ro. 31. spiritual sau în duh (1 Ioan 4.13). 1–2). Pământul se mișcă încoace și încolo ca un om bețiv. 17 ianu- arie 2014.crestinortodox.” (http:// thebulletin. 17 iulie 2012. 12 aprilie 2011. 16 ianuarie 2015. Capital.com/education/encyclopedia/mete- or/?ar_a=1). CNN.ro. 20. „Martirajul creștinilor contemporani – un fenomen în creștere”. (Little. Pe de altă parte.

ro . mobi) și un portal cu mai multe informații.Pentru versiunea electronică a cărții (pdf. resurse. galerii foto și forum accesați site-ul www. epub.tainedinscripturi.