You are on page 1of 168

Și după gratii vine Dumnezeu

Autor:
Chiruță Dan

Tehnoredactare și copertă:
Gabriel Dragu

Telefon pentru comenzi:
0766413871

ISBN 978-973-0-24347-5

CHiruță dan

Și după

gratii vine

Dumnezeu
Pantelimon 2017

Dedic această lucrare tuturor voluntarilor în Serviciul Umanitar pentru Penitenciare. care m-au învățat Cuvântul vieții și îndeosebi soției mele. Camelia .

......................11 „Daţi drumul la deţinuţi!”.... Cuprins Introducere...................46 ..................................................26 Primele cheaguri de sânge..............13 Înapoi în timp....30 Revoluția din `89 în pușcărie.................8 Cuvânt înainte........................................................................................................34 Iubire și pedeapsă...............................................21 La muncă în cuptorul de foc ....................................................39 O graţiere...................................

.....................................71 Cum a început totul..........90 Aventura Bibliei................80 Manifest................98 Camera luminii..................................................................................... Cine sunt și de unde vin?.................112 ................65 Sosirea în Craiova............................................................107 Lupta cu ecranul.........................................................................103 Smerirea mea........................86 Cea mai mare rușine?......................51 Oferta dubioasă.......................................

....152 A doua viață.................................................................................166 .........................................................125 Un om pentru oameni ............................132 Consiliere „la gard”......................160 Cazierul meu......148 Ultima eliberare....122 Pentru o soră mă rog.............................................................135 Accident cu înțelegere amiabilă.................141 Rugăciune 24/24........118 Un cadou pentru fiecare român închis ................................... Pași pe calea credinței...

trăit și scris de el: deținutul periculos. Din punct de vedere teologic este o taină: cum poate un copil inocent din Hlipiceni. o raritate. Altfel. De bună voie! Din punct de vedere social este un model: un om cu șapte condamnări executate este capabil să își refacă viața și familia într-un mod exemplar. În numele voluntarilor. Ce-ar fi să în- cercăm unul scris din prisma „băieților răi”? Pentru cine nu crede. dar cu siguranță. Botoșani. o taină. alege să se întoarcă săptămânal la penitenciar. din punct de vedere literar este o raritate: de obicei eseurile sunt tâlcuite de martori sau de „băieții buni”. Conținutul aflat între aceste coperți a fost plănuit. Aici este exact invers. vicepreședinte Asociația Serviciul Umanitar pentru Penitenciare . iNTRODUCERE S untem familiarizați cu romanele polițiste. cât de importantă este implicarea noastră pentru semenii noștri. Adalbert Ghejan. temut de oameni și aban- donat de societate. iată încă una: schimbat și transformat de Dumnezeu. Din perspectivă proprie. O provocare. să ajungă un recidivist temut de colegi și de cadre? Dar cum o taină nu vine niciodată singură. un model. sunt încântat să țin în mână acest manuscris care ne prezintă încă o dată. poate fi o provocare.

lanțuri și cătușe. din care bună parte în regimul comunist. Exprimarea este sim- plă și pură. De aceea. când s-a eliberat pentru ultima dată. Țineți în mână o carte care se recomandă de la sine tutu- ror cititorilor curioși să știe cum s-a trăit o viață zăvorâtă în cincisprezece închisori de-a lungul și de-a latul țării. de câte două sau chiar trei ori pe săptămână. Pova- ra pedepselor stabilite de magistrați este mult mai mare și ar fi ajuns până în viața viitoare. petrecând 22 ani în detenție. auto- rul se întoarce în închisoarea pe care a binecuvântat-o în 1999. autorul a ispășit șapte condamnări diferite. care își deapănă amintirile din copilărie până în ziua eli- berării finale și în perioada imediat următoare. adică poți găsi unul la peste șapte sute de locuitori.” Prezentul volum continuă seria celor trei titluri de poezie sub aceeași semnătură. autorul nu a părăsit niciodată pușcăria. acel loc cu gratii.INTRODUCERE 9 Dacă în America unul din circa o sută de oameni își duce zilele în spatele gratiilor. în care a întrezărit un sens. când a devenit . în România deținuții sunt mai neo- bișnuiți. descoperind în proză viața izbitoare a unui om răpus de preferințele personale. Nici aceasta nu este de ajuns. prietenii îi spun în glumă că este „condamnat pe viață. În definitiv. Dan Chiruță va fi întotdeauna recunoscut în regiunea Olteniei pentru voluntariatul depus în cadrul Aso- ciației Serviciul Umanitar pentru Penitenciare. pentru că i-au prescris în total peste 150 de ani de privare de libertate. pentru că de la ultima liberare până astăzi. Datorită acestui fapt. lăsând la vedere mentalitățile unui păcătos moldo- vean. o credință și o familie. Și acum aflați o recenzie incredibilă: de la 14 până la 42 de ani.

un tip abil în instruirea celor de dincolo de ziduri. „Aduceți-vă aminte de cei ce sunt în lanțuri. Dumnezeu devine per- sonajul principal al cărții. Veți fi surprinși de relatarea crudă a întâmplărilor și mai ales de faptul că suntem tributari prejudecății adânc înfipte în mentalul colectiv. dar și viața de-acum limpezită a autorului. aceea că un om închis merită mai multă du- rere fizică decât ceilalți oameni. Se crede că aceste cuvinte îi aparțin apostolului Pavel. familia și afacerea. dezvăluind selectiv și pe ocolite istoria unei vieți întregi. un frate credincios și demn de încredere. citim în Biblie.10 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU un virtuos capabil să își conducă viața. Cartea începe cu povestea frapantă a revoluției din 1989 consumată într-o temniță transilvăneană și continuă într-un stil dus-întors. Laudă numelui Său! pastor Dan Brînzan . ca și cum ați fi și voi legați cu ei”. acela care a fost mai întâi vânător de creștini și apoi propovăduitor de frunte al creștinismului. ares- tat în multe rânduri și sfârșind până la urmă în închisoare. lămuriți de faptul că și după gratii vine Dumnezeu. Citind până la capăt. vom înțelege mai bine îndemnul apos- tolului.

așa cum mi-am pus eu. pentru că îndepărtați de El sun- tem nimic și vom rătăci încolo și încoace. Cuvânt înainte Cititorule. o învățătură sănă- toasă. ani pe care îi regret astăzi când știu că viața poate fi trăită altfel de cum am trăit-o eu. Aș vrea ca efortul meu să îți fie de ajutor. Nu ești dator să mă citești și . care să-ţi dea înțelepciunea cerească de a urma o cale plină de fericire și mângâiere. pe o mare cuprinsă de furtună. să nu faci greșeli pe care le-am făcut eu şi să nu îți pui ținte efemere. despre felul meu greșit de viețuire. într-o continuă goană după vânt. ani de copilărie și tinerețe. ca să îți trăiești viața în ascultarea de părinți și de Dumnezeu. Nu aș scrie. dar scriu pentru tine. Scriu aceste rânduri. rătăcind ca o corabie fără cârmaci. de îndreptare și ascultare. Scriu această carte pentru tine. bătuți de vânturile aprige ale vieții trăite fără El. Au tre- buit să treacă ani de amărăciune. suferință și chin. deoarece nu vreau să treci pe acolo pe unde am fost eu. ani pier- duți prin închisori.

încât S-a dat pe Sine. ci binecuvântați și mângâiați de El. Craiova. pe care nu aș dori să le înfăţişez. dar mă încăpățânez să scriu pentru a te sfătui să continui să citești. acolo unde s-a dus să pregătească un loc tuturor acelora care vom crede în El. Autorul. trăiri amare. lipsite de judecată. 20 martie 2017 . până în ce cloacă și mocirlă se poate afunda și de unde o scoate Acela care iubește atât de mult omul. până acolo că a murit pentru noi. Vei vedea ce Dumnezeu puternic este Creatorul nostru și cum poate schimba oameni de cea mai joasă speță. Mă rog ca Dumnezeu să îți dea înțelepciune prin Duhul Sfânt. în așa fel încât noi să trăim prin credința în El și să nu trăim oricum. ia aminte și pune în practica vieții tale doar ceea ce este bun și plăcut. pentru ca omul să trăiască fericit. să ducem o viață fără de moarte.12 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU nici să mă asculți. ca să înțelegi ce este bine de învățat și de trăit. Citește. Voi fi nevoit să așez înaintea ochilor tăi trăiri pline de inepție. Vei înțelege cât de mult ne iubește. sănătos și frumos de trăit. Dar trebuie să vezi până unde coboară ființa umană.

Era tăcere în toată închisoarea. Era în 21 decembrie 1989. Detașamentele cu deținuții care erau scoși pe poarta închisorii la diferite munci nu mai ieșiseră de . iar vizita fa- miliei era oprită. La sectorul vizite se dădeau doar pachetele. caractere de toate felurile și cu oameni îndoiți sub povara anilor de închisoare pe care îi is- pășeau. împrejmuite cu sârmă ghimpată și santinele la toate colțurile. cu vorbe triviale. pe care câteodată eram obligaţi să o citim pentru a fi la curent cu politica statului. Mă întrebam ce se întâmplă de nu se mai aud difuzoarele de câteva zile. o tăcere cum nu a fost niciodată de când obișnuiam să vin în aceste locuri sumbre. „Daţi drumul la deţinuţi!” U mbrele înserării se așterneau mute peste închisoarea mohorâtă și tăcută din acel decembrie însângerat. cu porți înalte de fier. Nu mai primeam nici abonamentele personale la ziare și reviste. nici nu mai primeam Scânteia. cu lanțuri și cătușe. cu gardieni și bastoane. cu oameni vinovați sau nevinovați. gra- tii și zăvoare.

Oameni buni! Plecați acasă. câteodată o tablă pe furiș cu piese făcute din nasturi sau pâine uscată și vopsită. dați drumul la deținuți! …. nu ne forțați să tragem!. dați drumul la deținuți. Niciodată în cei aproape treisprezece ani de în- chisoare pe care îi ispășisem până atunci nu am pomenit așa ceva. Mai jucam un șah. liniștea acelei seri de decembrie a fost deranja- tă de voci de bărbați și femei care băteau în poarta închisorii și strigau: . m-am uitat printre gratii. . Eram rupți de exterior. Și iarăşi vocile au scandat de câteva ori: . dar nu era nimeni în curte. Aveam ocupație sau ne făceam pentru ca să ne treacă pedeapsa cât se poate mai ușor. cu colegii săi și proble- mele fiecăruia. sau chiar un barbuțel pe ce ne venea de acasă. dar erau mute de mirare. Se lăsase o liniște și mai mare. O altă voce din turela santinelei de deasupra porții. gardienii erau și ei tăcuți. o voce amplificată de o portavoce striga rar: .Dați drumul la deținuți! Dați drumul la deținuți! Apoi spiritele s-au calmat. Fiecare în camera sau celula lui.Dați drumul la deținuți. Nimeni nu vorbea cu noi. Câteva cape- te de la alte geamuri au îndrăznit să se arate. Deodată.14 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU multe zile. mergeți la familiile voas- tre. Ce se întâmpla? M-am ridi- cat la geamul celulei. Oricum noi ne vedeam de ale noastre. deci nu știam nimic și nu înțelegeam ce se petrece.

Unii ziceau că ar fi intrat ungurii peste noi și este război în țară. unde erau expu- se posterele conducătorilor țării precum și principalele di- rective și sloganuri. era liniș- tea dinaintea furtunii. Din camerele de detenție. deținuții priveau uimiți la supraveghetorii lor cum prăpădeau curtea în care ei ieșeau dimineața să meargă la muncă și în care uneori își arun- cau privirile asupra unui articol sau poster de-al „tătucului”. cu care băteau zi de zi în gratiile de la geamuri pentru a controla dacă sunt tăiate. cu cozi lungi. . Se înserase de-a binelea când deodată. nici să ne uităm pe geam la ce se petrecea în curte. Realizările importante ale PCR-ului erau distruse. poarta mică de la filtrul de intrare în penitenciar s-a deschis. eram pedepsiți.„DAŢI DRUMUL LA DEŢINUŢI!” 15 Nu aveam voie să luăm legătura cu alți deținuți din alte camere. Da. o tăcere care anunța furtuna. în diferite culori. dar de ce nu ne spun și nouă? Dacă s-ar fi dat decret de grațiere sau amnistie s-ar fi aflat imediat. Schimbul gardienilor de noapte cu ofițerul și subofițerul de serviciu și-a făcut apariția în curtea închisorii cu ciocanele de lemn. Bine. Purtau bastoane la brâu și gălăgioși strigau: - A picat Ceaușescu! Huo! Huo! A picat Ceaușescu! Huo!!! Care mai de care urlau și au început să devasteze cu pro- priile mâini afișierele din curtea închisorii. Așa era regu- lamentul și trebuia să îl respectăm. Cele ce se întâmplau nu se întâmplaseră niciodată și nu se știe dacă se vor repeta vreodată. Dacă eram văzuți de gardieni. Toată suflarea închisorii noastre era cuprinsă de o tăcere plină de mirare.

să joace și să strige care mai de care. iar furtuna în uragan. au început să zboare toate cărțile cu regulamentele de ordine și disciplină interioară. Prin curte. liniștea s-a prefăcut într-o furtună.16 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU care ne dăduse atâtea decrete de grațiere. Pe întrecute. fiecare se gândea fie la liberare. Deodată. care conviețuiam în aceeași . Au început să sară în sus de bucurie. fie la familia lui despre care nu mai știa nimic. că … cine știe zilele omului? Eram oameni cu di- verse pregătiri și condamnări. făcând din noi niște „martiri”. tot cei care au fost și contribuit la distru- gerea zecilor de mii de oameni?! În noaptea aceea. am întins o masă mare. de toți doi- sprezece. acum credeam că cei care vor veni la conducerea țării vor înțelege că suntem victime ale sistemului comunist în care am trăit și ne vor pune în libertate. S-au potolit până la urmă și s-a făcut numărătoarea. Eu mi-am pregătit traista cu haine. m-am îmbrăcat cu ce aveam mai frumos și din ali- mentele câștigate la diverse jocuri de noroc practicate. Dar cine oare putea să vină la conducerea națiunii decât tot aceia care raportaseră cifre și situații după voia domniilor lor. puțini dintre noi au închis ochii. dar nimeni încă nu știa mare lucru. Dacă în 1988. că ne-a făcut pe toți recidiviști. toate bro- șurile și tot ce aparținea regimului de care credeam că am scăpat. Acum ne gândeam că se va pune steagul alb pe închi- sorile din România. un adevărat ospăț. I-am chemat pe toți colegii mei să mănânce. doar cu un an înainte se dădea cel mai mare decret de amnistie și grațiere din istoria României.

marmeladă mai mic decât dianul care ne-a dat câteva o cutie de chibrituri. alții pentru infracțiunile comise. Până dimineață. lângă pătrățelul de bătut în ușă. dar nu ne-a spus mare lucru ca să ne lămurim de ce se întâmplă. alții pentru că erau smardoi (sau bătăuși). care ve- unde eram „cazați” se au. Unii erau respectați pen- tru inteligență. deoarece nu știam cât de mult sau fru- mos ne puteam imagina viața. Dar nici visele nu ne erau prea îndrăznețe. nea dimineața cu ciricul de zeau multe discuții. fie- care în felul lui. Ne cunoșteam bine și ne respectam după diverse criterii. mai bine. dar nu pâine de 125 grame pentru înțelegeam mare lucru. Mi toată ziua și cafeaua ca mo- se terminase pâinea și am torina. Nu aveam habar cum poate fi trăită viața mai frumos. zgomotul șchiop al căruțu- Pe holul secției celulare lui de la bucătărie. alții pentru că erau vechi pușcăriași și erau „nepătați” (adică nu aveau antecedente de prăduitori – pârâ- cioși). Deja visam. mai … nu știu cum să mai . să ni se spună pe înțelesul fiecăruia ce se întâmpla în țară.„DAŢI DRUMUL LA DEŢINUŢI!” 17 cameră de luni sau ani de zile. dar doream să aflăm mai multe. ne-am frământat în sinea noastră. Am înțeles că a căzut Ceaușescu. coji de pâine. Mâncam cu toții. dar eram nedumeriți de ceea ce Am fost treziți din visare de se întâmpla în jurul nostru. sperând la o viață mai bună și la schimbări radicale în politica vremii. chemând gar.

înnebuneau. într-o țară în care erai condamnat pentru un buzunar de grâu… ce schimbări se puteau face pentru a putea fi fericiți? Am fost treziți din visare de zgomotul șchiop al căruțu- lui de la bucătărie. .cât lux?!… Eram ignoranți la capitolul trăirea vieții. Odată cu zgomotul căruțului. Adică după libertatea pe care nu am prețuit-o când o aveam și pe care am pierdut-o în momente de necugetare. Deținuții îl urau. au început huiduielile colegilor mei de suferință. în acea dimineață de 22 decembrie 1989. Se auzea: „huo! huo. care venea dimineața cu ciricul de pâine de 125 grame pentru toată ziua și cafeaua ca motorina. când îl vedeau. îm- puținându-le mereu rația de mâncare. la vederea bătrânului gardian acru și șchiop asemenea căruțului său. Se povestește că într-o zi l-a bătut pe un boschetar (deținut condamnat la decretul 153). Săracul om murise cu capul între rămăși- țele de alimente. Standardele noastre nu erau prea înalte.femei și lux . în furia lor.18 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU zic. acel gardian care de foarte mulți ani își bătea joc de ei. Liber- tate. cu o putere venită de pe undeva.cât de fină nu prea știam?! . Pentru noi viața însemna bani. care urlau şi înjurau gardianul. ca să apuce câte ceva de mâncare. băutură fină . criminalule!” Era un om acru care nu ți-ar fi dat o bucăți- că de pâine mai mult. dar tânjeam după ceva mai bun. într-o țară îngrădită. în care visele și aspirațiile îți erau înăbușite de securitate. După ce mocniseră toată noaptea. lângă pătrățelul de marmeladă mai mic decât o cutie de chibrituri. care de foame se vârâse în cazanul cu resturi.

„DAŢI DRUMUL LA DEŢINUŢI!” 19

deţinuţii, unul mai tare decât celălalt, au reușit să spargă uși-
le, să smulgă gratiile și să iasă în curtea închisorii.
În acea noapte și eu smulsesem gratia de la ușă, dar nu
am îndrăznit să sparg ușa. În furie, trăsesem de gratie. Nici-
odată mai înainte nu încercasem. Atunci am tras prima dată
de ea preţ de câteva minute până când mi-a rămas în mână
și am pus-o deoparte lângă pat. Într-un târziu, deținuții din
curte, trecând de la celulă la celulă, au ajuns și la mine și au
forțat ușa, deschizând-o.
Am ieșit în curtea închisorii unde nu mai era niciun pi-
cior de gardian. Toți au fugit, sărindu-le caschetele de pe cap
și fără să se uite în urmă la hoardele care i-ar fi înghițit cu
ura acumulată în atâția ani de detenție, ură formată din rău-
tatea cu care gardienii i-au terorizat ani și ani de zile.
Acum erau „liberi”, în curtea închisorii. „Ocupaseră”
bucătăria, magaziile de alimente, beciul, magazia cu efecte
penale și pe cea cu haine civile. M-am dus și mi-am luat și
eu hainele civile de la magazie. Erau hainele mele, un cos-
tum, o căciulă și un palton de piele. Apoi m-am dus să îmi
procur hrana, deoarece magaziile închisorii fuseseră golite
de alimente. Nu am mai găsit, dar am trecut din celulă în
celulă, pe la prietenii cu care am mâncat și mi-am făcut de la
ei provizii pentru mai multe săptămâni. Când ești cunoscut
și ai prieteni, profită de moment, că mai târziu e posibil să
nu mai fie.
S-au distrus „țambalele”, adică paturile din lemn, prinse
în ramă metalică, făcute din scânduri cocoșate – ca să simți
puterea partidului, glumeam noi. Au fost aruncate lanțurile

20 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU

și toate instrumentele torturii de la camerele de izolare unde
eram băgați pentru pedepse administrative.
În curte s-au aprins focuri, se făceau grătare, au deschis
și secția femeilor și … trai pe vătrai. Se dansa și se serba. Ce?
Nimeni nu știa ce urma să mai fie și nu știam mare lucru nici
din ce s-a întâmplat. Gardienii au anunțat armata şi militarii
ne-au înconjurat înarmați până în dinți. Așteptam. Știam că
nu ne va fi ușor, dar ce-o fi, o fi!

Înapoi în timp

S
tăteam în patul meu în celula 12 de pe secția a VI-a,
după ce mâncasem. Treceam în revistă evenimente-
le din jurul meu. Am început să meditez la mine, la
viața mea… Eram pentru a șasea oară la închisoare.
Aveam o condamnare de șapte ani pentru distrugerea unui
apartament, căruia îi dădusem foc. Înnebunisem în urma
unei decepții suferite din prea marea dragoste pe care încă
o aveam pentru o femeie. O femeie care a profitat de mine,
de sentimentele și sinceritatea mea și de ce nu, de naivitatea
mea. Oare după 12-13 ani de închisoare pe care îi executa-
sem până atunci, puteam să mai fiu un naiv?!
Îmi doream atât de mult să am o familie. Tânjeam după
un cămin fericit, după o familie în care eu, soția mea și co-
piii noștri să fim fericiți, să ne bucurăm de truda mâinilor
noastre, să ne iubim și să ne respectăm reciproc. Era oare
ceva greșit?!
Mă săturasem de mizeria vieții pe care o trăisem până
atunci prin închisori și în școala de corecție. Am avut și cli-

recepționerii aveau obligația să anunțe ime- diat miliția cu privire la prezența noastră. am venit aici să muncesc. să îmi câștig existența. cei care am fost închiși. În prag doi milițieni și vreo doi elevi de miliție care în loc de salut mi-au spus direct: - Fă-ți bagajele și hai la miliție! - Dar n-am făcut nimic.când mi s-a bătut la ușă. Ce aveți cu mine? - Mișcă. nu aveam o dimensiune sau vreo cunoștință despre ce este fericirea. cu toate că nu mă pricepeam să definesc fericirea pe care nu o cunoșteam. atunci. în februa- rie. Oriunde ne cazam la ho- tel sau pensiuni. le-am spus: - Domnilor. Dar ei încă nu știau asta.22 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU pe fericite în viață. n-auzi? Vrei să te scot în bastoane? Nu mă speriam eu de ei. După un timp. dorind să găsesc un loc de muncă pe șantier și am găsit cu greu un serviciu. În alte locuri din țară eram temut de miliție. lucram ca muncitor pe un șantier din partea Banatului. Doar ce m-am tre- zit la ora cinci dimineața . Am plecat de acasă din Moldova. Când m-am liberat din închisoare în 1988. Aici m-au lăsat în sala de așteptare fără acte și am așteptat. că bătusem ca ei mulți. Nici acum când medi- tam. M-am îmbrăcat. d`apoi pentru tine… . de ce nu mă lăsați în pace? - Nu avem locuri de muncă nici pentru ai noștri. Am deschis. altfel mi-ar fi vorbit frumos. de ce aşa greu. mi-am luat bagajul și i-am urmat la post.ca la pușcărie . pe timpul lui Ceaușescu? Era greu pentru că noi.L. Vă veți întreba. aveam buletine de identitate cu seria B.

Ce faci bărbate? - Am venit să caut de muncă. - Te descurci tu. Am deschis geanta diplomat pe care .Te-ai ajuns. un cetățean înalt cu un teanc de buletine de identitate în mână.! - Nu. Am mai stat până a plecat cunoștința mea și iar am insis- tat la tovarășii milițieni: - Măi oameni buni. dar ăștia de la miliție mi-au luat buleti- nul și nu vor să mi-l mai dea. - Da. - Ooo! Era rândul meu să mă mir şi am adăugat: . am văzut un cunoscut. dar erau câțiva bărbați și femei. M-am accidentat la muncă. nici nu mă gândesc. trei. Hai până afară să îți arăt cum ajungi la mine. vă rog. pe care l-am abordat: - Ce faci aici? - Oo…exclamă el surprins. dați-mi actele … - O să le primești când te-om duce la gară. Am ieșit afară și mi-a arătat în apropiere câteva blocuri peste Bârzava. Eu te aștept. Am așteptat o oră. două. Să câștig și eu un ban și să fiu în rând cu lumea. patru. pe șantier și m-au trecut la cămine ca administrator. De ce nu mă lăsați în pace? - N-ai ce căuta aici la noi! Mai era lume în sala de așteptare. dar tu ce faci pe aici? - Sunt administrator la niște cămine de muncitori..ÎNAPOI ÎN TIMP 23 - Biine… am zis eu. Nu mulți. La un mo- ment dat. - Eu am venit să fiu cuminte și să muncesc. prietene. râul care trecea prin localitate. Şi am stat..

Mi-a dat explicații despre angajare. Mi-am luat actele și ba. burta. iar a doua zi am început formali- tățile de angajare. - Stai cuminte că îți dăm buletinul. vor evenimente și am re- de? Te-ai descurcat? uşit să îi sperii. dar dispari din oraș până la orele 24:00. Eram zidar-zugrav. așa ceva și nici nu aveam teanul meu la cămin. - M-am! - Nu am acum o ca- meră sigură. Nu mai făcusem niciodată așa ceva și nici nu aveam de gând. am scos lama de ras. nu când vreți voi. făcându-mă că mă tai. dar până te angajezi. am să vă zugrăvesc un pic. Stai în camera mea de oaspeți. m-a îndrumat către birourile întreprinderii. Asta era meseria pe care o învățasem în pușcărie și o cunoșteam cel mai bine. de gând.24 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU o aveam la mine. - Plec de aici când vreau eu. dar știam că nu - Ai scăpat așa repe. Scoțându-mi cămașa din pantaloni și dezvelindu-mi burta. prefăcându-mă că mă tai. Scoțându-mi cămașa din Sunt cetățean român și am pantaloni și dezvelindu-mi dreptul să muncesc oriun. m-am îndrep- tat către cei de la poarta miliției și le-am spus: - De meserie sunt zidar-zugrav. de îmi doresc în țară. am scos o lamă nouă de ras. . Nu mai făcusem niciodată gajul și m-am dus la consă. dar știam că nu vor evenimente și am reuşit să îi sperii. văd că aveți pereții cam albi. am scos lama de ras. îți găsesc eu una să stai sin- gur. să nu te deranjeze nimeni.

din Boto- șani.ÎNAPOI ÎN TIMP 25 Învățasem și două clase de școală profesională cu calificare de țapițer mobilier la școala de corecție. prietenos. să construiesc. Nu mai eram eu. de la mine. Eram respectuos și îmi impuneam într-un fel respectul. Viața mea decurgea normal zi de zi. Când consumam alcool. nu mă mai cunoșteai. Intra în mine o putere necurată care mă împingea la rele. muncitor. . să văd cum iese și ceva bun din mâna mea. dar nu eram constant. Și zilele treceau. tot beam. când puneau mână de la mână și beau câte o jumătate de tărie. deoarece eram foarte serios. Am fost apreciat pentru că aveam calități. Îmi plăcea viața de șantier. deoarece mă feream să beau alcool. dar chiar dacă era mai curată decât cea de zidar-zugrav. dar eram forțat de anturaj și oricât mă abțineam. nu doar rele. Am învățat tot ce puteam învăța la această meserie și tot mai aveam de învățat. corect. o învățasem cu ghion- turi și bătaie și nu îmi plăcea. M-am încadrat într-o echipă de zidari moldoveni. Nu îmi plăcea să beau. Eram un om de societate. iar defectele nu mi le cunoșteau încă. Nu participam la micile lor chete de la fiecare prânz. sociabil. chiar dacă era șantier și nu participam la vorbăria seacă și urâtă de pe șantiere.

că oameni ca voi îmi trebuie. La muncă în cuptorul de foc M i-aduc bine aminte ziua când m-am liberat din puș- cărie după revoluție și când m-am întâlnit cu foş- tii colegi şi colegele de serviciu. i-am spus bucuros pentru apreciere. atunci când m-am dus la el pentru an- gajare mi-a spus: - Am ordin de la centru să nu angajez pe nimeni. iar șeful de echipă. că dau ordin și imediat primești orice îți trebuie. - Vă mulțumesc pentru grija dumneavoastră. dar auzise de mine. . le-am zis eu. m-au îmbrățișat care mai de care. acum dau telex la centru. care nu m-a văzut niciodată. Cum m-au văzut. - Vă mulțumesc. Dar pentru dumneata și încă un electrician. să îmi spui. nea Ion Gurici mi-a spus: - Nu cumva să te duci în altă parte și să nu vii la noi! - La voi vin. Voi sunteți familia mea. - Vii luni și sigur începi angajarea. dar am. Dacă nu ai unde să stai sau ce să mănânci. Directorul întreprinderii.

construind o secție a metalurgiei și de multe ori Era foarte periculos să ne detașam de pe șantier lucrezi în mediu toxic și la oțelărie.LA MUNCĂ ÎN CUPTORUL DE FOC 27 - Bine atunci. am fost disciplinat și remarcat de altfel. Însă așa ceva nu îmi stătea în caracter. Am avut câteva contradicţii. unde demolam de multe ori călcam pe căptușeala cuptoarelor și o fontă încinsă. Învățasem toate de căptușit cuptorul și operațiunile și munceam încă era fontă sau oțel roșu sub tălpile noastre. Să nu credeți că era ușor. Terminam de căptușit cuptorul și încă era fontă sau oțel roșu sub tălpile noastre. iar el credea că mă voi răzbuna. pentru că eram mai bine plătiți decât pe șantier. Avusesem la muncă unele discuții cu el înainte de revoluție. chiar dacă eu comisesem câteva infracțiuni în perioada când am fost angajatul lor. a început să tremure. la revedere! Am dat mâna cu el bucuros că eram bine primit și ome- nit. Iar el dorea să mă corecteze și eu i-am spus că vin la muncă să muncesc. Munceam cu ei pe șan- tier. chiar dacă veneam cu autobuzul. Era foarte periculos să lucrezi în mediu toxic și de multe ori călcam pe fontă încinsă. . nu doar să fac prezența.douăzeci de minute distanță de mers pe jos până la locul de muncă. Terminam refăceam. Când un maistru mai comunist m-a văzut la lucru în brigada lui. eu tot întârziam. Nu am avut abateri pe șantier. deoarece chiar dacă stă- team la cincisprezece .

într-o dimineață. Puteam să fiu cu direc- torul întreprinderii. au exclamat: - Avem copii acasă.un comparti- ment al cuptorului. a împărțit echipa în două. să realizăm cinci- nalul în patru ani și jumătate. - Trebuie să construim socialismul. - Nu. când mă vedea mă saluta cu mult respect și toate sarcinile mi le trasa doar mie. Am rămas prieteni şi nu m-a mai contrazis niciodată. Hârtia s-a scorojit și a luat foc. Au venit șefii de la oțelărie și au început să țipe la noi că nu muncim. M-a numit șef peste o jumătate și trebuia să facem cu schimbul la demolarea sacului de zgură . șeful. De atunci. Cum să in- trăm în foc? L-am luat frumos de braț. pentru că nu mai puteam respira și se aprindea salopeta pe mine. pentru că erau încinse și am ieșit repede. plângeau femeile. Când au văzut femeile care erau cu noi. nea Ion. nu putem intra acolo! - Știu. am copii acasă! s-a tras maistrul din mâna mea și a fugit de acolo.șase cărămizi afară cu o mare viteză. . stați jos! Răspund eu.28 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Odată. cum vom face asta dacă voi stați? Am să vă raportez! - Avem copii acasă șefu’. am mers cu el până pe margi- nea cuptorului şi am aruncat o hârtie dintr-un sac de mortar pe cărămizile din cuptor. nu. - Hai șefu’ să intrăm noi să construim socialismul și să îndeplinim cincinalul în patru ani și jumătate. Acesta era incandescent. Prima dată am intrat eu în cuptor şi am dat cinci . el tot cu mine dorea să vorbească. nu se poate lucra.

Voi încerca mai de- parte să depăn câteva frânturi din ea. care nu îmi aduc mare cinste. Așa veți înțelege că omul poate fi și fiară. dragii mei cititori. a fost o viață mai dificilă.LA MUNCĂ ÎN CUPTORUL DE FOC 29 Desigur că veți spune ori vă veți întreba: dacă eram așa cum încerc să mă caracterizez. . de ce am fost închis de 7 ori și am executat vreo 22 ani de închisoare? Viața mea.

de ce nu te-ai aruncat într-o fântână?” În acea noapte. încercând să intru pen- tru a-mi recupera banii. un oficiu poștal. . câteva cartușe de țigări împreună cu bani și în genunchi. Nu am reușit să pătrund înăuntru. Primele cheaguri de sânge A veam vreo 19 ani. dar îmi dădeam seama de pericolul expunerii la riscuri. am spart mai multe chioșcuri. căruia i-am forțat încuietorile. Aveau dreptate judecătorii când spuneau: „dacă ai fost beat. Geamurile de aerisire erau prea sus. în liniștea nopții. într-o seară m-am îmbătat. Am așteptat până s-au liniștit spiritele pe la restaurante și terase. iar către zorii zilei am ajuns la un restaurant micuț. am sustras câteva sticle de băutură. mă îndreptam către ieșire. iar ușa era de sticlă și făcea prea mult zgomot dacă o spărgeam. un vestiar pe plaja Belona. Mi-am zis: „trebuie să-mi iau banii înapoi”. pe la baruri și discoteci. beat. De ciudă că am pierdut mulți bani la jocuri mecanice. Eram pe litoral și pe atunci lucram ca docher în portul Con- stanța. apoi am început să dau târcoale la sala de jocuri mecanice. Beat.

Milițianul s-a aplecat. deoarece el deja dusese mâna la tocul pistolului. Cineva m-a oprit. dar i-am recunoscut pe loc gradul. Eu am ajuns într-o stație de autobuz și m-am ur- cat tăcut cu geanta în mână. Am ridicat mâinile prin față. L-am lovit puternic și l-am ținut numai în rafale de pumni. După ce toată ziua m-am odihnit. Aveam sânge de pe tocurile pantofilor până la cap.PRIMELE CHEAGURI DE SÂNGE 31 - Stai! În fața mea a apărut deodată un sergent major. din rana pricinuită de lovitura cu fierul și parcă m-am trezit din toropeala mea de băutură. picioare. Nu mă puteam cufunda din cauza salinității apei și de-abia am reușit să îndepărtez sângele închegat de pe mine. Am aruncat sacoul cu care eram îmbrăcat și am încercat să mă curăț. Cheaguri de sânge. a luat obiectul contondent și m-a lovit în cap cu el țipând: - Ridică-te în picioare! Mâinile sus! M-am executat imediat. cu niște prieteni. coate. nu lateral. L-am lăsat într-o baltă de sânge. Mă spe- riasem tare. Era o dimineață de vară. cu gând să-l prind. Eram obosit și când am ajuns aproape de Constanța a început să curgă sânge pe față de la rana din cap. fusesem pe litoral într-o seară frumoasă de vară. până nu a mai mișcat. Cu vreo două săptămâni înainte. am ieșit pe unde am intrat și m-am dus în ghiol să mă spăl de sânge. Fierul pe care îl aveam în mână a căzut pe loc. am rămas de atunci cu un pic de bâlbâială. Sângele începuse să curgă fier- binte pe obraz. N-a mai apucat să-l scoată. . Lumea începea să miște prin localitate. Din marea spaimă. seara am plecat la muncă.

Când am ieșit din gura ham- barului am fost înconjurat de mai mulți civili. când am bătut sergentul major. dar nu am vrut. Era o muncă titanică: într-un schimb. adică toată marfa care se descărca din vagoane. care m-au so- mat cu pistoalele. pe paleţi. De acolo a încercat să facă presiuni asupra mea. azotat sau alte mărfuri. Mi-am dat seama că am fost descope- rit. a celor patru muncitori care lu- cram la hambar. I-am în- tins bricheta. Mi-a cerut să i-o dau lui. mi-a luat amprentele și într-un târziu mi-a dat drumul. Era o brichetă deosebită și i-a plăcut. Ceilalți erau oameni căsătoriți. Eram om de hambar. . mult mai în vârstă decât mine. Nea Victor Balaci. deoarece lăsasem peste tot amprente la cele 19 spargeri date în seara aceea. un muncitor descărca singur în 5-6 ore un vagon de 58-60 tone de ciment.. ieși afară pe punte! Eu eram singurul băiat.32 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Era un locotenent de miliție și mi-a cerut un foc. băiete! Și să nu faci vreo prostie! M-am conformat. M-au dus la miliție. unde m-au băgat într-un birou și mi-au des- făcut cătușele. M-a dus la miliție. șeful de echipă. un om în vârstă. trecea prin mâna noastră. - Mâinile sus. La un moment dat mă strigă: - Măi băiete. A trecut aproape o săptămână de la infracțiunile comi- se… Într-o seară de duminică. eram în hambarul unui vapor filipinez şi încărcam azotat de amoniu. Toate acestea treceau prin mâna celor de la hambar. ro- bust și glumeț. dirija marfa către hambar.

Eram învățat cu ea. voi ști! Dacă nu. Totuși. - Bine. ascultă… Și a început să citească niște hârtii. - Sigur! - Atunci hai să scriem! Ce puteam să mai zic? Cu câtă acuratețe au întocmit raportul de constatare!. așa de minuțios era întocmit raportul.. Parcă a fost tovarăș de fapte cu mine. - Băă… așa anchetă ușoară nu am avut în viața mea. ce zici? mă întrebă maiorul Pisică. . s-a uitat și la ceilalți colegi ai lui. Am rămas uimit. ca fierarul cu scânteia. Camera se umpluse de milițieni de nu aveai unde să arunci un ac. Știi să scrii? mă în- trebă pe mine. - Ei. Apoi lovisem un coleg de-al lor. - Dă-mi un pix. din care reieșea tot ce am făcut în seara aceea.PRIMELE CHEAGURI DE SÂNGE 33 - Stai jos! mi-a spus un maior.. până aș fi spus și ce n-am făcut. Fiecare ar fi vrut să-mi dea câțiva pumni. Maiorul mi-a zis: - Știi pentru ce te-am arestat? - Dacă îmi spuneți. nu știu. Ieșiți afară și lăsați-mă cu băiatul acesta. Să neg? Ar fi fost o prostie! M-ar fi bătut. ca să semnez ce ai spus. S-a uitat la mine mirat. care umpluseră camera. nu îmi era frică de bătaie. Abia se respira..

până la fecale. Și-au tăiat venele. Începea democrația. și-au tăiat bucăți din burți și le-au aruncat pe vizetă. uri- . care să preia conducerea celorlalți. Revoluția din `89 în pușcărie A fară era frig. Erau oameni care datorită condițiilor rele din închi- soare. uneori produse de gardieni. deoarece unii au luat prea multe alimente și alții nu au luat deloc. și-au scos rotulele de la genunchi. pentru ca toată lumea să aibă hrană cel puțin ca înainte. dar nu au ajuns la înțelegere. disperați de regimul se- ver și de tratamentul inuman. Hoții (adică deținuții .așa ne numeau gardienii pe toți. au înghițit linguri și sârme cu care se trăgea apa la wc-uri. S-a încercat o întrevedere între ei și conducerea penitenciarului. S-au injectat cu tot felul de mizerii de la motorină și scuipat. Pe 22 decembrie s-a orga- nizat un comitet de criză. S-a încercat organizarea unui grup de deținuți. indiferent de infracțiune) zgribuliți prin curtea închisorii își făcuseră rost de oale din bu- cătărie și își făceau singuri mâncare la focul de tabără.

Îi omeneau cum puteau. cu excepţia tânărului ciuruit pe pătură. În acea seară de 22 decembrie. Ne făceam planuri cum să ieșim de acolo. Sângele țâșnea din rană. un deținut din București. s-a urcat pe acoperişul pușcăriei și a aruncat cu un ciob de azbociment către un locotenent major care era în turela de la poartă. a scos pisto- lul din toc și l-a împușcat în bazin. dar de murit nu a murit nimeni. Cu greu l-am coborât de pe acoperiș cu niște cearșafuri și l-am pus pe o pătură. Nu toți. Parcul de mașini era în mâna noastră. iar ceilalți de-abia au reușit să se întoarcă. Patru deți- nuți l-au dus în filtrul de la intrare (spațiul dintre două porți unde erau controlați deținuții care veneau sau plecau) și au fost primiți cu rafale de pistoale automate. Unii erau oameni care plângeau de durerea deținuților. Am fi putut să ne urcăm în mașini şi să trecem prin porți. dar am fi fost ciuruiți de gloanțe la ieșire. . S-a lăsat seara. să scape din penitenciarul Bârcea Mare. condamnat pentru tentativă de trecere a frontierei. cu pri- mul deținut împușcat. ca să se infecteze. un băiat de vreo 22 de ani pe care l-am scos de la izolare din lanțuri și refuz de hrană. în limita în care le permitea legea. Ne-am odihnit fiecare pe unde am apu- cat. Acesta s-a întors către el.REVOLUȚIA DIN ‘89 ÎN PUȘCĂRIE 35 nă și altele. O seară mai neagră decât precedenta. Băiatul a fost fă- cut ciur pe pătură. Primul martir din Bârcea Mare. Au mai fost câțiva răniți. gloanțe de cauciuc și gloanțe adevărate. E greu de înțeles plăcerea sadică a gardienilor de acolo sau din alte închisori în care se petreceau astfel de fapte. Apoi au început să tragă în noi milițieni: cu petarde lacri- mogene.

și parcă simțea durerea celor care strigau. un căpitan de armată. ca să nu tragă în ele. pentru cei cu ați de gloanțe criminale. a venit la noi şi a vorbit cu noi din turela de deasupra porţii. Așteptam în tăcere să mor. arătându-şi cicatricile de pe corp. Doream să vină oricine. apă. Am scos tuburile de oxigen și buteliile și le-am aruncat dincolo de baricade. Mulţi deţinuţi s-au dez- brăcat. cred. faso- le și ce am scos de prin magazie. gloanțe și moarte în toată brie. Chiar dacă eram absurd în ceea ce le ceream. Ne-am orga- nizat oarecum ca să nu fim măcelăriți. abdomene pline de cicatrici hi- doase. Era fum. Am pus capul pe cret de eliberare pentru mâini și priveam la cei care cei cu tentativă sau trecere cădeau în jurul meu secer- de frontieră. Îl vedeam pe căpitan ștergându-și lacrimile când vedea brațe și picioare mutilate. dar noi nu voiam. arpacaș. Pe 23 sau 24 decem. Au beneficiat câţiva deținuți şi cei care se încadrau în acest decret au ieşit pe poartă. presimţeam că după liberarea lor aveam să fim măcelăriţi. curtea. făină. El dorea ca gardienii să fie primiți să își reia serviciul. s-a dat un de.36 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Am făcut baricade din saci de mălai. . dar nu cei care au mai fost aici sau în alte părți. Îi rugam frumos să nu iasă. A doua zi. sânge. Şi-au spus durerile și suferința pe care gardienii le-au pricinuit-o. trafic de valută și obiecte sau metale prețioase.

Era fum. Era ultimatum. a băgat-o sub manta și apoi mi-a zis armând pistolul să tragă: . Nu știu dacă m-am rugat în acele momente sau nu. Au intrat cu o mașină de pompieri cu tunuri de apă și ne-au udat din cap până în picioare. pe 26 decembrie cerul era parcă mai plumburiu. Un gardian cu masca de gaze pe figură și pistolul automat în mână a venit chitit la mine. Am primit o scrisoare scrisă. m-a lovit cu piciorul în coaste de mi-a sărit căciula din cap. Parcă prevestea durere. Când am ieșit în curte.REVOLUȚIA DIN ‘89 ÎN PUȘCĂRIE 37 Apoi. Dar marea majoritate am ieșit în curte. Țipam și urlam. deoarece nu mai vedeam din cauza lacrimilor. Am pus capul pe mâini și priveam la cei care cădeau în jurul meu secerați de gloanțe criminale. Am ce- rut ceva scris. Nu eram ud. M-am întins pe burtă lângă baricadă. Au aruncat petarde și grena- de lacrimogene. gloanțe și moarte în toată curtea închisorii. Așteptam în tăcere să mor. prin care ni se cerea să părăsim curtea închisorii și să intrăm toți în Pavilionul 1 Dormitoare. a luat căciula. Apoi au început să tragă în noi cu gloanțe adevărate. Am auzit o voce prin poarta în- chisorii care cerea să ne predăm. Aveam o căciulă brumărie de miel pe cap și un palton din piele. că nu m-a ajuns apa. sânge. s-a aplecat. Eram și eu între primii pe baricadă. apă. am început să scandăm că nu primim criminalii şi aşa a început măcelul. Am fugit în baie şi m-am spălat pe ochi. militarii și gardienii cu pistoalele automate trăgeau în cine și pe unde apucau. dar sigur un înger sau câțiva îngeri m-au scăpat de o mână criminală care s-a întins asupra mea.

trăiam atunci era parcă - Să intre în Pavilionul desprins din filme și ro- 1 Dormitoare. - Ai omorât destui! i-a zis un militar apărând lângă el și împingându-l ușor cu mâna într-o parte. Mai luasem bătaie.38 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU - Din cauza ta n-am făcut Crăciunul acasă! şi a vrut să mă împuște. . dar ceea ce datul. dar ceea ce trăiam atunci era parcă desprins din filme și romane de război. În fața mea. de tot ce se întâm- plase acolo. de aceea striga el. din dormitoare co- bora comandantul închisorii cu un palton de piele pe el și o căciulă brumărie pe cap și striga tare: - Nu trage! Nu trage! Nu trage! Cineva a vrut să mă împuște pe la spate. M-am ridicat și am fu- git către secția 1 printre milițieni și militari. Unii erau răniți. Am intrat printre ceilalți deținuți. Nici nu mai puteam vorbi de groază. - Domnule căpitan. nu îmi era frică de ea. alții morți prin curte. Nu mai trăisem niciodată asemenea momente. ce Am suferit multe atroc- facem cu el? a întrebat sol. Am suferit multe atrocități în viață. alții orbiți de lacrimogene sau arși de petarde. de stupoare. pe scări. dar îl putea îm- pușca și pe comandant. Eram terorizați cu toții. ități în viață. mane de război.

Tânjeam să cunosc o fată. având un viitor compromis. frumos și sănătos. Am scris o scrisoare la revista Femeia. când libe- rat de la pușcărie. să ne placem și să formăm o familie. îmi doream cu totul altceva. statornic. Iubire și pedeapsă Ș i după cum vă spuneam. de o noapte. deoarece mă credeam un ratat la care nu se mai uită nimeni. se făceau săptămâni și luni de când lucram pe șantier și tân- jeam după o relație. un episod de încurajare. zilele treceau. A fost un episod frumos din viața mea. chiar dacă eram un pic trecut de 30 de ani. cu care să mă înțeleg. o femeie. Mai avusesem câteva experiențe cu ani în urmă. Eram plictisit de relații de o zi. că eram destul de mare și gândea că poate mă voi liniști și nu voi mai ajunge la închisoare. la care am primit răspuns după câteva luni la poșta redacției. Și am început să corespondez cu mai multe femei și fete. mama mă îndemna să intru și eu în rând cu lumea. . Încă nu îmi sosise timpul.

Trebuia să demolăm un sac de zgură. M-am uitat la ele și le-am întrebat: - Și ce facem în cazul acesta? Cea mai tânără mi-a zis că se va achita de mine într-un mod plăcut. Eram detașați la oțelărie. Tânjeam după o familie. Încet-încet mi-a spus problema ei. în tură de noapte. - Eu nu muncesc pentru ele! a spus colegul nostru. Au fost plăceri trecătoare. M-am apropiat de cea care părea bolnavă și am început să vorbesc cu ea. Dar nu îmi venise timpul. De altfel. Nu-mi displăceau ca femei.. dar nu eram atât de disperat după o asemenea relație. Dar munceam să ne câștigăm existența. adică o anexă a cup- torului. incandescente. dar nu s-a legat nimic trainic între noi. Am căzut în echipă cu două femei tinere și un băiat. că a fost operată pentru o sarcină extrauterină. la cuptoare. ne-am plăcut. am lucrat în locul lor. dar nu dragoste adevărată.40 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Am corespondat cu doamne și domnișoare. Că avea soțul arestat. Eram un pușcăriaș şi un infractor. le-am făcut norma și astfel le-am „îndatorat”. Cărămizile erau roșii. M-am uitat la ele.. cealaltă la fel. Parcă erai în grote interminabile. Totuși. Ele ne-au zis: - Ne este frică să intrăm acolo și suntem un pic bolnave. să supraviețuim și îmi plăcea să muncesc. Te luau fiorii când te gândeai să intri în acel loc să muncești. . ne-am în- tâlnit în diverse ocazii. Visam și îmi doream din tot sufletul să mă bucur împreună cu familia mea de truda zilelor trecătoare. în- tregul punct de lucru părea desprins dintr-un serial de groa- ză. dar ni- ciodată nu lucrasem pentru așa ceva.

nu mai beam. despre comportamentul lui și faptul că nu dorea să mai fie cu el. în vie- țuirea de zi cu zi și se apropia ziua când trebuia să se întoarcă soțul ei. ne adânceam în lucrul nostru. Încet și sigur. de faptul că avea soțul arestat. Nu îmi plăcea să profit de soția unuia care era la pușcărie. Nu mai furam. de suferința ei. Îmi doream bucurie în familia noastră și eram fericit într-un fel. am prins drag de interlocutoarea mea. după ceva timp. pentru că nu vă zidesc sufletește. Vă spun doar că tot ce am avut mai bun și mai prețios în mine le-am dăruit acestor ființe. Mă simțeam împlinit după atâtea așteptări. Nu știu de ce sau cum. Fetița la fel. . cu toate că cealaltă era mai tânără și mai frumoasă. Mi-a spus lucruri urâte despre el. dar am fost prins în mrejele ei. pot să iubesc pe cineva sin- cer și frumos.așa zicea. după câteva întâlniri am ajuns să trăim în concubinaj și să văd fericirea pe fața ei și a fetiței ei. Nu realizez cum. Vă spuneam la început că aveam mulți ani de închisoare: execu- tasem doisprezece ani până atunci. Nu credeau că eu. Dar timpul trecea. Era muncitoare și parcă toți se bucurau de bucuria noastră. Mă simțeam împlinit. dar ea era înverșu- nată împotriva lui. Locuiam în apartamentul lor. Mi-a fost milă de ea. Nu am să vă povestesc amănunte siropoase despre vrute și nevrute. Totul a fost frumos până într-o zi când a venit el.IUBIRE ȘI PEDEAPSĂ 41 că are o fetiță de opt ani și alte probleme. Am transfe- rat-o în echipa în care lucram eu și lucra cot la cot cu mine. un pușcăriaș. Ea mă iubea . mă bucuram de respectul tuturor celor dragi nouă.

la revedere! i-am spus și ne-am despărțit. de închisoare și astfel Cred că bănuiți ce s-a în. Adevărat vă spun că eram tulburat pro- fund. le-am dat foc la apartament de ciudă că nu i-am găsit acasă. tâmplat. Am conviețuit cu ea precum câinele cu pisica până când toată bunătatea mea s-a transformat în nebunie și ne- bunia dezlănțuită m-a făcut s-o lovesc. dar ea nu îl lasă pe el. - Nu se poate. mă gândeam la tot felul de probleme până când m-am întâlnit cu sora ei mai mică. M-am prăbușit. - Ce faci dragă? am întrebat eu. - Bine. - Mie îmi pare rău de tine. De ce să nu merg acasă? Sunt laș? Mi-e frică de ceva? Mi-e frică de el? O iubeam pe Am primit încă doi ani ea și o ascultam. - Ascultă bine ce îți spun. am zis eu. dar să știi că ea nu îl lasă pe el.42 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Nu îmi dau seama unde eram. s-o bat rău de tot. M-am plim- bat prin oraș bezmetic. Mi-a trimis vorbă prin- tr-o vecină să nu vin acasă și că ne întâlnim la muncă. Nu mai eram eu. cu toată că în viața mea nu am bătut nicio femeie. - Merg acasă de la serviciu. Noi eram iar programați la oțelărie și eu o ascultam. Noi te iubim cu toții. Tu ce cauți prin cartier? - A venit cumnatul tău și mi-a zis sora ta să nu vin acum acasă și că ne întâlnim la serviciu. Toată noaptea milițienii au stat . s-au făcut șapte ani. Au început să îmi fiar- bă creierii în cap. Apoi și mai mult. am devenit mai fiară.

O iubeam. câteva alimente și am mers cu ei. omule! - Nu cred în așa ceva. la prima înfățișare am rugat-o să vină la mine la vizită și m-a scuipat. eram nebun! Nu mă regăseam! Se sfârșise pă- mântul cu mine. Nu mai știam de mine. dar l-am apostrofat că îl bat. nu există așa ceva. o geantă. îmbră- căminte. le-am vorbit urât și am ajuns iar după gratii. mi-au vorbit urât.IUBIRE ȘI PEDEAPSĂ 43 la locul faptei. gân- dindu-mă la ea. Credeam în felul meu în Dumnezeu dar nu credeam în cel rău. nu puteam să îi fac nimic. care genera relele pe pământ. maiorul care mă ancheta a încercat s-o jig- nească. Eram în lanțuri și în cătușe. până s-a stins focul. La anchetă. . A întrebat-o judecătoarea: - E adevărat ce spune inculpatul? - Da! a spus ea. Plângeau oamenii din sală când le povesteam cum am trăit cu ea. Au încercat să mă bată. Eram nebun. M-au înjurat. dacă își bate joc de ea. Rămâneam blocat ore întregi. Cititorule. Dimineața au venit la mine la cămin unde locuiam din nou și m-au arestat. Mi-am luat câteva lucruri de prin casă. Sectoristul le-a spus că mai bătusem cinci-șase băieți într-o altercație cu „băieții” din cartierul lui și asigurasem liniștea în sectorul lui. Magistrata s-a uitat la ea și a dat din cap. dar nu au avut spor. Între timp aflaseră de gradul meu de periculozitate și știau bine ce fel de infractor eram. La tribunal. cu ea. Ori- cum nu îi făceam nimic. Eram nebun. Un milițian mi-a spus: - Ți-a făcut vrăji femeia asta. Îmi părea rău de ceea ce îi făcusem.

Mi se rupea inima. Dar eu o iubeam. Judecătorul nu mi-a dat voie să vorbesc. Am cerut să execut pedeapsa la locul de muncă. Dar eu tot am băgat în boxă o lamă și țigări. S-a comportat nefiresc. Când am auzit ce spune. deoarece s-a primit ordin de la primul secretar de ju- deț să fiu condamnat cu maxim de pedeapsă plus agravantă (un spor de ani aplicat pentru gravitatea faptei). Am văzut-o lângă un alt bărbat cu care își înșela soțul.44 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Colegele noastre de muncă au scos-o în ghionturi afară. Atunci am scos lama de ras și mi-am tăiat venele de la mâna stângă rău de tot. am încercat să o calmez. Au încercat să-mi oprească sângele. Mă gândeam numai la ea și la fetița ei. Am îndreptat brațul încătușat către procuror și l-am stropit cu sânge: - Bea nenorocitule! Bea! Mănâncă-mi carnea și oasele! Atunci a sărit escorta. Privea cu ură la mine. Eram controlați când mergeam la instanță. - Ce vrei? Să îți pun gardă de corp de acum? a între- bat-o judecătorul. în cavitatea bucală și nu numai. M-au scos din cătușe. Colegii mei au pus mână de la mână să îmi plătească un avocat. Printre lacrimi a spus: - Dați-i o pedeapsă mai mare. pentru că la primul de- cret iese afară și mă omoară. legat cu cătușe la mâini și lanțuri la picioare. legându-mi mâna cu curele ca un . A venit ziua recursului. Toate o urau pentru ceea ce îmi făcuse. Țâșnea sângele ca o arteziană. Eram în boxa acuzaților. A început să plângă. Au venit în față. dar nici un avocat nu s-a băgat să mă apere. Am fost condamnat la cinci ani de închisoare.

s-a adunat lumea pe ei și a început să-i huiduiască. Cititorule. până mă striga cineva și îmi rupea vraja. M-au durut mai târziu. Am primit încă doi ani de închisoare și astfel s-au făcut șapte ani. bătându-mă cu picioarele ca pe o minge. Aveam ceva habar despre el ca mulți alți ignoranți. că mă omoară milițienii. E dureros când nu-l cunoști pe Dumnezeu și nu te rogi ca El care i-a creat pe Adm și pe Eva să îți găsească perechea. au sărit cu picioarele pe mine și cu călcâiele pe degetele mele și eu râdeam. sau habarnişti cum spuneam noi. au venit cele ce ți-am relatat că s-au întâmplat și îți voi spune mai departe. Nu îl cunoșteam atunci. La spitalul de urgențe i-am rugat pe medici să nu mă lase să plec. Încă rămâneam blocat gândindu-mă la ea și stăteam așa ca o legumă. Eram încă nebun. M-au dus la urgență. Așa a trecut timpul. A venit revoluția. E dureros când iubești pătimaș și ești trădat. Nu am mai simțit loviturile primite. O doamnă mi-a făcut două injecții plegomazin. pentru calmare. Știu că m-au bătut după aceea. .IUBIRE ȘI PEDEAPSĂ 45 garou și apoi m-au târât prin sângele meu până la scări și m-au aruncat pe trepte. o iubeam pe această femeie și îmi părea rău să îi fac vreun rău.

Am avut și eu bucuria acestui tratament. pumni și bastoane. i-au pus în lanțuri la mâini. au chemat procuratura. Asta însemna teu lung. au fotografiat şi au întocmit procese verbale. Nu mai aveam paturi de lemn (țambalele) și nici altfel de paturi. la picioare. de bălți cu apă. iar între picioare și mâini era un alt lanț. cu declaraţiile câtorva deţinuţi şi au spus că au dorit să evadeze şi au fost nevoiţi să tragă în ei. Ne-au băgat pe celule după câte o bătaie bună. o tocană de picioare. Hrană nu am primit câteva zile. gar- nisită cu paturi de puști automate. miliţienii gardieni i-au târât în zona in- terzisă. Ne-am . Plină de cadavre. decât atât cât să nu mu- rim de foame. că intrau și se mișcau în curte doar înarmați. Ne-au scos pe rând din cameră și pe cei care eram mai periculoși. ne culcau pe burtă și săreau cu picioarele pe noi. Când intrau la apelul de dimineață și seară. O graţiere C urtea era plină de gardieni și soldați. Pe cei împuşcaţi. În noaptea dintre anii 1989 și 1990 ne-au băgat la izolare. sânge și înjurături.

ca vitele. Viața îți oferă mul- te lucruri frumoase. că pot să încep o viață nouă.O GRAȚIERE 47 sprijinit unul în altul până la o bucată de noapte. ne-au băgat iar pe celule. și ascultam la difuzoare promisiunile de- șarte pe care ni le făceau FSN-iștii. când wc-ul a țâșnit în cameră. amenințân- pun pe picioare. doamna care mă scuipase în . băgându-ne cu fața în dejecții. gândin- du-mă la iubirea vieții mele. de feric- țerii de serviciu să facă it. spunea câte unul. - Culcat! Culcat! Pe burtă. cu „zurgălăi” la mâini și la picioare. Depinde cum îți așterni și umbli pe cale. să plec în străinătate. pe baltă la pescuit. Ne-am pus în patru labe. iar apa băltea până la gleznă și mizeria plutea în voie pe apă. să vadă lumea du-le cu armele: că nu sunt un terchea-berchea - Culcat! Culcat. Era o priveliște de Revelion `90. și sunt un băiat deștept. Acesta comuniștilor! este visul majorității hoților. - O fi prost cine o mai veni pe la pușcărie. Rosteam aceasta când nu zăceam ca o legumă. să dau un numărătoarea și au stri- tun și să fac rost de bani. dar ei au strigat iar. Am început un an nou frumos. Am trăit și am făcut-o și pe asta. Au trecut cele zece zile de pedeapsă. Dimineața au venit gardienii cu ofi. Eram atât de bucuros. Eram vreo 15 deținuți. - Aaa… o să fie raiul pe pământ. comuniștilor! Și au sărit cu picioarele pe noi. ziceam eu. să mă gat la noi. dar și urâte.

Eram atât de bucu- ros. căci nu prea cunoșteam rostul lor. să mă pun pe picioare. după ceea ce a fost acolo. Zilele treceau și într-o dimineață pe 14 sau 15 ianuarie s-a dat iar ăși un decret de grațiere. Am ajuns după miezul nopţii în oraş şi am luat-o pe jos către apartamentul în care am locuit câteva luni împreună. criminalii nu gân- desc așa. Am luat trenul. Am plecat de acolo la o uzină din apropiere și am întâlnit un fost coleg de clasă care . de fericit. iar pereţii de pe casa scării erau negri. Ce mai … eram îndrăgostit lulea. a venit și ziua aceea. Am ieșit pe poarta închisorii și am luat-o pe jos către Deva. La prima biserică am aprins câteva lumânări pentru vii și pentru morți. să plec în străină- tate. Nu mai locuia acolo. deoarece cei mai mulți condamnați pentru crime nu le-au comis intenționat și au o altă gândire decât infractorii. Abia așteptam să scap de lanțuri și de pușcărie. am făcut câteva cruci. Nu către casă. În schimb.48 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU instanță. Nu! Mă topeam din picioare gândindu-mă și iar gândindu-mă la ea. I-am com- pus poezii. Dragă cititorule. Din nou am beneficiat și mai mereu m-am bucurat în anii de detenție de așa binecu- vântare. Nu mă gândeam la răzbunare. să vadă lumea că nu sunt un terchea-berchea și sunt un băiat deștept. Am pupat câteva icoane. că pot să încep o viață nouă. Nu se ocupase nimeni să zugrăvească. Abia așteptam să mă întâlnesc cu iubirea vieții mele. către iubita mea. să dau un tun (infracțiune din care să câștig mulți bani) și să fac rost de bani. mulțumind în felul meu lui Dumnezeu că m-a ajutat să scap sănătos din pușcărie. Acesta este visul majorității hoților. cum am nimerit.

O GRAȚIERE 49

mi-a spus și unde locuiește. Apoi, un vecin, care m-a văzut
dimineața prin preajma blocului unde trăisem împreună cu
ea mi-a spus și apartamentul în care domicilia.
Înainte de ora cinci dimineața știam deja multe despre
ea. Abia așteptam să o întâlnesc. Nu s-o cert, ci să o îmbră-
țișez, să îi spun vorbe frumoase. Nici un gând de-al meu nu
avea răutate pentru ea. Îmi părea rău pentru ce îi făcusem și
doream să fac pentru ea tot ce s-ar fi putut ca să îi fie bine, să
fim fericiți împreună.
Mă gândeam la vorbele milițianului în vârstă care îmi
luase primele declarații la arestare:
- Femeia asta ți-a făcut vrăji.
Îmi răsunau aceste vorbe în urechi, dar nu credeam așa
ceva. Și chiar dacă nu credeam, să știi că de multe ori mi-am
citit în cafea, în bobi și în cărți și chiar dacă mă amuzam,
eram uimit de acuratețea cu care îmi spunea anumite lucruri
despre mine sau despre ceea ce gândeam, încât mă cutremu-
ram. Mă jucam cu focul. Ai grijă, cititorule, să nu faci asta
niciodată, nici pentru divertisment, nici de curiozitate, că
vei plăti scump aceste „informații”. Viața e prețioasă, ascultă
de Dumnezeu, de sfaturile Lui, și ai răbdare pentru că El are
planuri mărețe pentru și cu fiecare din noi. Crede-mă! Ai să
vezi mai departe ce frumos lucrează El.
Am așteptat lângă blocul ei, poate, poate va ieși să vor-
besc cu ea. Dar n-a apărut. M-am dus în stație, unde știam
că se îmbarcă muncitorii și pe unde trecea și ea către lo-
cul de muncă, dar nu am văzut-o. În schimb, m-am întâlnit
cu foarte mulți colegi, cu șeful de echipă, care mi-a spus că

50 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU

lucrează la oțelărie și să vin pe la ei. M-am dus la căminul
unde locuisem înainte de arestare și m-am întâlnit cu prie-
tenul și consăteanul meu, administratorul, care mi-a oferit o
cameră de locuit, o garsonieră recent eliberată de un ofițer
de armată: două camere, hol și baie. Mi-a dat și niște bani pe
care mi-i luase el de la întreprindere, cât eu am fost arestat.
Banii mi-au prins foarte bine, deoarece nu prea aveam.
În jurul orei zece m-am dus la iubita mea la uzină, acolo
unde știam că lucrează. Cât a fost cu mine, o ajutasem să
facă o școală de macaragii pod rulant. Acum nu mai lucra
pe șantier, lucra într-o secție metalurgică pe macara. Am gă-
sit-o la vestiar. Am rugat o colegă de-a ei să o cheme și a ieșit
afară. Când m-a văzut a înlemnit.
- Sărut mâna doamnă! i-am spus.
- Știu ce mă așteaptă! mi-a zis ea.
- Nu am venit să îți fac rău. Vreau să fii cu mine. Să
uităm ce-a fost și să începem o viață nouă.
- Nu pot să trăiesc cu tine!
- Te rog, mai gândește-te! Am să mai trec pe la tine.
Cum v-am mai spus, am fost pe la colegii mei de muncă.
Aceștia m-au chemat să lucrez cu ei în continuare. M-am
dus la director și până să primească el voie să mă angajeze,
am plecat acasă la Moldova să îmi văd părinții: pe mama și
tatăl meu vitreg, care mă crescuse de la vârsta de cinci ani și
șase luni așa cum a știut el - Dumnezeu să îl binecuvânteze.

Cine sunt și de unde vin?

C
ititorule, te-am purtat prin câteva crâmpeie din viața
mea, încercând să îți spun câte ceva despre mine, dar
nu cred că ai înțeles mare lucru. Vei spune: mă mai
amețești mult? Cine ești, de unde vii? Pe unde ai cres-
cut sau te-ai născut? N-ai nici început, nici sfârșit?
Ai dreptate să te întrebi. E dreptul tău și nu trebuie să ți-l
răpesc, așa că voi încerca să păstrez o oarecare cronologie, în-
cât să definesc mai bine viața mea. Cine sunt? Sunt autorul.
M-am născut pe plaiuri moldovenești, plaiuri de legendă
și amintiri frumoase, m-am născut la început de toamnă,
într-un sfârșit de septembrie, pe la ora cinci dimineața, deci
foarte matinal. Mama mea, o femeie frumoasă și voinică,
roșcovană, cu ochi albaștri, mi-a dat viață la vârsta ei de 22
de ani, la casa de nașteri de la dispensarul comunei Hlipi-
ceni, raionul Trușești, regiunea Suceava.
Pe tatăl meu, un băiat voinic, mai tânăr decât mama și
nestatornic, nu l-am cunoscut decât târziu, la un proces.
Mi-l aduc aminte că era înalt, cu un zâmbet arogant pe față,

M-a iubit foarte mult și eu am iubit-o. ta- tăl meu vitreg îl țin bine minte. un copil care a tânjit după tatăl lui. La vârsta de cinci ani și jumătate. o femeie văduvă. îmbrăcat într-un costum maro de velu- ră. Dar atunci când a închis ochii. Casa ei era casă de oaspeți pentru oricine îndrăznea să îi ceară ajutor. mamaia de la Hlipiceni. Dacă un străin nu avea unde să doarmă. era trimis la mătușa Cozăroaia. Era recăsătorită. Pe soțul ei. oridecâte ori era nevoie. iar după aceea ea a lucrat foarte mulți ani ca infirmieră. dar nu a avut parte de o vorbă părinteas- că de la el. care nu contenea să-i ajute pe cei din jur. Așa am apucat-o. Așa l-am cunoscut prima dată. Am fost un copil pe care nu și l-a dorit.52 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU bandajat la o mână. Mama mea a fost bucătăreasă pe la sondă. Ea primea pe oricine. la dispensa- rul din comuna Răuseni. indiferent de culoare sau origine. pentru că el m-a crescut de la acea vârstă până când eu am plecat de acasă. chiar dacă el a fost foarte absent în viața mea și nu mi-a dat prea mare impor- tanță. Acolo mama avea serviciu. Încă nu aveau pe atunci casa lor. Relațiile noastre au fost foarte puține și mai deloc. eu eram tot la pușcărie. cu o damigeană în mână. mai târziu județul Botoșani. la dispensarul cel vechi. Era un om gos- podar. Stăteau cu chirie la . m-a dat la mama mea la Răuseni. o fostă casă evreiască. Aveam trei ani și eram târât pe holurile tribunalelor pentru a fi recunoscut de părintele meu. Îi port numele și l-am iubit întotdeauna. Așa am cunoscut-o eu pe mamaia Coză- roaia. Blajină și iubitoare. Era pe timpul acela mecanic-sondor. Am fost crescut de bunica mea. Acolo s-au cunoscut. pentru stabilirea paternității.

critici. Mi-aduc aminte că am citit pe atunci romane grele . iar eu stăteam cu ei. chi. care chiar dacă ar fi siropoase pentru unii sau seci pentru alții. Tolstoi sau alți autori o doamnă de treabă. de Dostoie- vschi sau Tolstoi sau alți autori ruși. de Dostoievs- doamna Elvira Motriuc. Seara. ruși. chiar dacă eram foarte poznaș. după ce am mers la grădiniță. Nici nu terminasem abecedarul. o doamnă slăbuță. Stăteam pe atunci la mămuța Aici la Răuseni Chipăroaia. Mama nu știa să citească bine și asculta ceea ce eu ci- team.CINE SUNT ȘI DE UNDE VIN? 53 mătușa Răileanca. iar mama mi-a făcut abonament la bibliotecă pentru a-mi lua cărți de citit. Ea m-a învățat să fac primele liniuțe. nu am să le scriu pentru a nu da ocazie la polemici. mâncam. că eu deja știam să citesc micile lecții de la sfâr- șitul abecedarului. bastonașe și litere. după ce mâncam. Le știam pe de rost. luam câte o carte Aveam ca educatoare pe groasă și mare. întâi cu doamna învăță- toare Mariența Gavril. și citeam cu voce tare Apoi am început clasa celor care erau cu noi în casă. mama tatălui meu vitreg. Stăteam pe atunci la mămuța Chipăroaia. și citeam cu voce tare celor care erau cu noi în casă. bârfe sau vorbe ce nu-și au rostul. luam câte o carte groasă și mare. Cititorule. înaltă și frumoasă. am să trec peste multe scene din viața mea. m-a învățat să scriu și să citesc și a avut răbdare și cu mine. Seara.

54 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU cum ar fi: Pe Donul liniștit. iar la noi. Stepan Razin. Îmi arăta nuiaua sau palma lui mare și osoasă și îmi spunea: „Tănăsoiule . S-au făcut două clase. I-a plăcut enun- țul extemporalului. În clasa a II-a. aveam note bune. uscăţiv. Stolniceni. doamna Silvia ne era profesoară de aritmetică. un bărbat înalt și înțe- legător. Cu toate acestea ne învăța lucruri frumoase. Așa îi spunea la locul școlii. dar greșisem un an și m-a taxat. Cei de clasa a II-a învățam la Timofte. Slobozia. de modă veche. un profesor vârstnic. cum îmi spunea mie. care m-a simpatizat foarte mult. unde domnul Pârvu Constantin – moş Costache - cum îi spuneam noi. nu punea note după cât ştiai. Crimă și pedeapsă și multe altele. l-am avut ca învățător pe domnul Teodorescu. zicea: - Bine Tănăsoiule. Dacă erai brânză bună în burduf de câine. Era înalt și voinic. Șinși! Nu te scotea din nota 5. Domnul Ciurea Claudiu ne era profesor de limba fran- ceză și avea pentru mine o dragoste părintească. o casă închiriată de la doamna Timofte. Făcusem un extemporal cu în- trebări despre războaiele daco-romane și formarea poporu- lui român și mi-a pus un 9 cu multe plusuri. profesor de istorie. din satele comunei Pogorăști. Război și pace. Soția dânsului. Eu mă luam în gură cu el și îmi ceream dreptul la o notare după răspuns. stai jos.toți eram tănăsoi . Am ajuns în clasa a V-a A. Învăţam bine. ci după comportament. mai puţin la limba ro- mână. brunet. Era un bărbat înalt. Spera să mă .îți arăt eu ție!” și ne dădea o corecție. la A. Ne-au venit colegi noi. era diriginte domnul Macovei Mihai.

directorul școlii și profesor de geografie. obraznic. s-au așternut peste mine și vălurile ui- tării și nu îmi mai aduc aminte detaliile despre profesorii și profesoarele mele. iar prezicerile celorlalți profesori vedeau în mine ceea ce zicea moș Costache: brânză bună în burduf de câine. am avut-o pe doamna Ciurea Raisa. eram brânză bună în burduf de câine. La matematică. Acum când scriu. de la elevi. Am avut ca profesor pe domnul Lazurcă Aurel la desen. L-am avut apoi pe domnul Gavril Gheorghe. un potenţial care să realizeze ceva în viaţă. de pe la profesori sau de unde apucam. furam de la şcoa- lă. relele mă trăgeau în jos. pe domnul Gigi Mărășescu la fizică și alții. În clasa a VI-a l-am avut pe domnul profesor Melinte la geografie. ei s-au mai schimbat. Devoram cărţile şi încercam să trăiesc viaţa personajelor negative. alții au plecat. decât ici colo câte ceva. chiar dacă zorii vieții mele erau um- briți de fapte rele. . tineri îndrăzneţi. ca de altfel şi în alţi elevi. nu trebuia să mai învăţ acasă. iar la muzică pe domnul profesor Sârghi Costel. Eram fumător. bătăuş. Unii au venit. Dar timpul de acasă pentru învăţat îl petreceam citind romane de toate genurile. El şi alţi profesori pe care i-am avut pe parcursul anilor de şcoală au sperat să vadă în mine. hoţ. Cu anii. deci după cum spunea moş Costache. Eram un elev mai problematic: aveam o comportare jalnică. capabili. din clasa a VI-a. Astfel. soția dom- nului Ciurea Claudiu. Prindeam lecţia din clasă. oameni de viitor. Deşi învăţam bine.CINE SUNT ȘI DE UNDE VIN? 55 vadă un om deosebit.

56 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Într-o zi m-am băgat pe sub catedră şi l-am speriat pe domnul profesor Melinte. Acolo începeam vaga- neam: „cât de curând”. la tic?” Dar eu furios le spu. și visam să ajung cow-boy în vestul sălbatic. câteodată beam. eram fotografie la ore. nu mai era nimeni ca mine în sat. Încă nu știam ce înseamnă. Visam aiureli și deșer- tăciuni. Wine- tou și filmele western. Când a strigat catalogul. Mă pasionau la maxim scrierile lui Karl Mai. Nu știu cât eram de mare sau mic. Credeam că este cine știe ce fală pentru mine să ajung văcar. Iași. Mă în- indiferent câtă treabă ar trebau profesorii: „când fi fost: lăsam totul și ple- te duci în vestul sălba- cam în orașul culturii. fumam. l-am speriat strigând tare. Marița o chema – și când eram călare pe ea ziceam că sunt Ștefan cel Mare. Furam. dar când mă gândesc la mine cel de atunci. bondajul. Uneori încălecam iapa de la dispensarul unde lucra mama – o frumu- sețe de iapă roaibă. îmi luam vacanță. Umblam îmbrăcat cu pantaloni eva- zaţi. Îmi făceam pistoale din lemn îm- preună cu teci legate de centurile late la brâu: ce mai la deal sau la vale.ca .cred că eram cel mai atent . Când erau prea mari poznele. La școală. Nu făceam deranj. cu centuri late. cred că nu aveam nimic în cap. în adevăratul sens al cuvântului. As- cultam lecția care mi se preda .

Era proaspăt născută. Când mă trezeam dimineața. mă trezeau măturătorii de sub băncile din sala de așteptare. prin garniturile de tren trase pe liniile de rezervă. uitând la un moment dat cine sunt. prin gară. avea câ- teva luni. iar când erau prea mari poznele îmi luam vacanță. cu animale. mama la serviciu. Eu eram muncitor. la Iași. O mai ajutam și pe ea de multe ori cărându-i apă cu coromâsla. Am intrat în clasa a VIII-a în anul 1970. Cititorule. în sala de așteptare. Tata lucra la CAP. dar făceam și multe rele. Toată gospodăria era pe mâna mea. la dispensarul de comună. animăluțe și păsări. indiferent câtă treabă ar fi fost: lăsam totul și plecam în ora- șul culturii. Intram în vreun boschet și somnoros cum eram mă culcam și pe tare. Mai aveam un frate Cătălin. Primeam „recompense” pentru re- lele mele. când era somnul mai dulce. încearcă să-ți dau seama cât m-a marcat acest stil de viață. Mai și învățam. pe unde apucam. pentru că măturau și dădeau pe jos cu motorină. miroseam ca o toaletă murdară. Două trei săptămâni dormeam prin boscheți. aici începeam vagabondajul. . Ehei. și pe moale. care s-a născut când eram prin clasa I. În vară mi-a murit o surioară: Petronela. pleca dimineața și venea seara. Era frumos dimineața în zori. Astăzi internetul captivează la maxim lumea care navighează ore în șir pe net. În răcoarea dimineții plecam și mă culcam prin parc. rebegit de frig.CINE SUNT ȘI DE UNDE VIN? 57 să nu mai pierd timpul acasă și să pot termina romanele po- lițiste sau istorice luate de la bibliotecă.

Mai îmi alocam din bugetul familiei și ceva bani. Îmi luam tot ce pu- team și îmi petreceam dimineața dejunând la iarbă verde cu păsărelele. Mai mergeam pe la cofetării și mă uitam lung la cei care se delectau cu prăjiturele și așteptam să se ridice și să lase câte ceva prin farfurii și pentru mine. cu ouă și mai intrasem și în bugetul familiei.58 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Mergeam la Râpa Galbenă. aveam o gașcă de colocatari grași. Când terminam banii. Se aducea marfa din zori și se lăsa în navete în fața magazinelor. Mămica mea mă îmbrăca foarte frumos. plecam de acasă cu cele mai frumoase haine pe care le aveam. iaurt și smântână. Să te ții fundule și să nu te rupi! . Aveam costu- me de tergal sau stofă. Ce fericit eram! Mâncam pe la „împinge tava”. Aici puteam să șmardesc câte o porție de fasole rece cu ceapă și ulei și ceva pâine. nu mai eram nici singur. Când îmi luam vacanța. Aici erau cismele și îmi curățam ha- inele de mizerii. pantofiori de lac. Era salariată. Câteodată mai pri- meam de la diferite persoane și câte o prăjitură întreagă. un loc frumos amenajat cu scări și ziduri de piatră. mi se făcea dor de casă. pulovăre de mohair. mai ales dimineața. Ce bună era mâncarea aceea! Când începeam să mă cocoșez de foame și când „colo- catarii” mei din cutele hainelor creșteau prea mari și mă în- ghioldeau. aveam „cont deschis” la pâine și lapte. Înainte să se crape de ziuă. deoarece nu puteam să plec în vacanță cu mâna goală. la lactate și pâine. Dar cum să mă duc acasă? Hainele erau praf. îmi puneam în aplicare talen- tele de „șmarditor” (hoț). dulcea casă.

Ei mă antrenau pentru mai târziu. că vorba aceea: bătaia e ruptă din rai. intrasem în Nu dau copchilul. Da. râdem. șpion tre- În clasa a VI-a. De rușinea ei. dar așa mi-am petrecut co- pilăria.CINE SUNT ȘI DE UNDE VIN? 59 Cureaua tatii era cam iute și ustura tare și nu prea știa carte și mă lovea pe oriunde apuca. Duceam o viață de tip spartan. în sânul lui Avraam. cum oi putea: nu îl dau! consum. glumim. Îmi pierea dorul de casa părintească. apoi când se umplea paharul își vărsau oful pe mine. tata și mama mă lăsau în pace o vreme. plân- geam pe umărul ei. lingura sau cuțitul în cap. Părinții mei nu osteneau să mă recompenseze pentru poznele mele. dar acum eram bine. Deci am trăit de mic în rai. plângea și ea cu mine și mergeam cu ea acasă. Că hoț Ce binecuvântare! este. Și apoi chiar dacă recompensele erau cam dese și usturătoare. mâncat și țineam la recompensă. mă învățasem cu ele ca fierarul cu scânteia. Ei. unde era și o cameră de armament păzită cu rândul de oameni desemnați de miliție sau securitate. Dar mă duceam la mamaia la Hlipiceni. Nu dau copchilul. tâlhar este. prin buie să se mai facă și gata. Mulțumesc lui Dumnezeu că am crescut mare. injurii și alinturi cu furculița. cititorule. pentru că aproape nu era masă pe care să nu o servesc stropită cu lacrimi. Câtă rușine au suferit și atunci… Mă ți- neau arestat la postul de miliție din comună. Omului care păzea armamentul i-am . `68 toamna. îl cresc casieria cooperativei de eu. Am mâncat cam sărat de mic.

tâlhar este. a spus mama. El l-a crescut. Că hoț este. I-a chemat la postul de miliție. - Sunteți părinții băiatului? - Da. s-au făcut pichete cu arme în comunele de graniță. părinții mei au venit. Nu îl dau. șpion trebuie să se mai facă și gata. Eu sunt mama lui și el este soțul meu. a venit un maior de securitate în inspecție și l-a întrebat pe domnul Strungă. ce este cu mine. chiar ne-am „împrietenit” într-un fel și a decis să vorbească a doua zi cu părinții mei. sau ce o ieși din el. șpion! zice tata. dar m-am gândit că aș putea să vă ajut să îl dăm la o școală specială. . spunea mama. Ce mândru eram eu că ajunsesem să fiu păzit la vârsta de 12 ani. m-au scos pe hol. bodiguard… cine mai era ca mine? În perioada aceea au fost conflicte armate între URSS și Cehoslovacia și fiind aproape de frontiera URSS-ului. - Eu am vorbit cu băiatul și este foarte inteligent … - Da. Aveam escortă.60 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU fost încredințat sub pază. îl cresc eu. Aveam vreo 16 kilometri până la Prut. - Ce e aceea? întrebă mama pe tata. Într-o seară. inteligent și hoț. - Ei… fa. nu! Nu dau copchilul. la hotarul țării. - Este adevărat că a făcut niște năzdrăvănii. tatăl vitreg. cum oi putea. să facem din el un om de nădejde pentru țară. dar eu tră- geam cu urechea la ușă și auzeam ce vorbeau. Acesta i-a explicat și m-a luat și el la întrebări. șeful de post. Un agent secret. - Nu! Nu. Nu dau copchilul. Am discutat cu el vrute și nevrute.

CINE SUNT ȘI DE UNDE VIN? 61

- Cum vreți, eu nu vă pot obliga la asta! le-a spus maio-
rul de securitate.
Cum îți spuneam, eram în clasa a VIII-a. În primul tri-
mestru iar am făcut niște șotii, nici nu mai știu ce am făcut
– că multe am făcut – am furat ceva sigur, dar nu țin minte
cu certitudine ce anume. Părinții mei s-au săturat de mine și
de rușinea pe care le-o făceam mereu.
Așa se face că după ce am săvârșit isprava, îmi luasem
„vacanță” înainte de vacanța de iarnă și am poposit iarăși în
orașul culturii. După ce am rătăcit cât am rătăcit, am găsit
refugiu din nou la mamaia blajină de la Hlipiceni. Dar ea
primise deja înștiințare de la ai mei ca să nu mai vină cu
mine acasă, că nu mă mai primesc.
Parcă îmi aduc aminte că m-am dus la cizmăria din co-
mună și am așteptat până ce mi-au adus boccelele cu rufe pe
care le mai aveam pe acasă și am plecat la mamaia să stau cu
ea. Dar sărmana, era săracă. Avea 61 lei pensie, nu avea lem-
ne de foc și mâncare mai puțină. Însă era o femeie credin-
cioasă în felul ei, mă învăța lucrurile frumoase și era blândă
cu mine. Oricât de săracă era, la masa noastră era liniște.
N-o mai mâncam sărată cu lacrimi și dreasă cu ghionturi.
Începusem să desenez și să pictez pe foi din blocul de desen.
Vecinele îmi dădeau mâncare pe desenele mele, câte un
blid de mălai, o oală cu chișleac (lapte prins) sau ce credeau
ele de cuviință. Mă trimiteau la tren cu vin de vânzare, pe
care îl vindeam cu paharul sau cu sticla. Seara făceau cruce
două trenuri: unul venea de la Iași la Dorohoi și celălalt in-
vers. Între cele două, eu vindeam vin la pahar și îl mai îndo-

62 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU

iam cu apă, ca să mai beau și eu câte un pahar două. Să mai
am de țigări și de film. Lemne căram cu sacul din gară de la
rampa unde se descărcau cărbuni, turbă și lemne. Găseam
surcele și bucăți de cărbune printre șinele de cale ferată și
dacă aduceam într-o zi doi saci, ne ajungeau să facem două
trei focuri ca să ne încălzim.
Eram săraci, dar era liniște. Mergeam la școală la Hlipi-
ceni, unde eram născut și unde locuia mamaia. M-am îm-
prietenit cu colegii de clasă, pentru că eram un tip sociabil
și apoi la o țigară, ne adunam mai mulți. O făceam „poș-
tă”: trăgeam fiecare câte un fum două, până ce se termina.
Duminica ne întâlneam iarăși pe maidan la un joc de cărți
14-21 sau la barbut, ne găseam și ne căutam unii pe alții,
deoarece „cine se aseamănă, se adună”.
Începusem bine trimestrul al II-lea. Avem profesori care
mă simpatizau, o doamnă profesoară, Froicu parcă o chema,
care mă îndrăgea foarte mult. Au decis să mă pună casierul
clasei, să strâng bani pentru o tombolă care avea să se țină,
nu mai știu precis cu ce ocazie. Mare prostie…să pui lupul
paznic la oi…
Am strâns vreo 600 de lei, dar cum i-am strâns, așa i-am
și cheltuit. Pe țigări, băutură și jocuri de noroc, cu gândul că
îi pun la loc. Dar data tombolei se apropia și eu nu aveam
de unde să dau banii. Am pus la cale cu un coleg de bancă
să dau o „gaură” la librăria din comună și banii să îi împăr-
țim și astfel să îmi achit și datoria. Zis și făcut. L-am luat
pe colegul meu și duminică seară când circulația s-a potolit
pe șosea am forțat încuietorile ușii de la magazin, am scos

CINE SUNT ȘI DE UNDE VIN? 63

belciugele și am intrat în librărie. Am sustras mai multe
obiecte și o sumă de bani, chiar și țigări și am pus belciugele
cumva înapoi, apoi am plecat acasă, dar nu mai înainte de a
împărți banii.
A doua zi la școală eram fericit că pot să îmi achit datoria
pe care o aveam față de doamna dirigintă și față de clasă. Nu
era în zonă alt „pârlac” ca mine, așa că șeful de post a venit
direct după mine la școală. Dar m-a luat pe ocolite, ca să
mă prindă și să nu mă scape. Banii rămași - ca să nu bată la
ochi la un eventual control - i-am pus într-un băț scobit de
floarea soarelui, am pus miezul înapoi și l-am aruncat înfipt
în zăpadă, în faţa postului de miliţie ca să nu îl poată ajunge
cineva, decât dacă trecea prin zăpada adâncă.
Era luna martie şi încă mai era multă zăpadă. Am fost
chemat la cancelarie şi luat pe departe. Acolo era şeful de
post, directorul Maxim şi doamna Froicu. Au discutat cu
mine, iar şeful de post mi-a spus să merg la postul de miliţie
că vine şi el după mine. Am plecat dându-mi seama deja că
mă încolţiseră şi erau pe o pistă bună ca să îmi dovedească
vinovăţia. Ajuns la postul de miliţie, am stat câteva minute,
am auzit că trenul către Iaşi a ajuns în gară şi aveam răgaz
de 5-10 minute să ajung până acolo. M-am fofilat prefăcân-
du-mă că merg la wc, şi am şters-o pe poartă nu înainte de
a lua băţul cu banii, înfipt în faţa miliţiei. Am ajuns la gară,
m-am îmbarcat şi iar mi-am luat „vacanţă”, vacanţă de pri-
măvară, acum înaintea celei pe care o dădea şcoala.
Banii i-am terminat repede și am început să trăiesc după
vechiul tipic. Dar era destul de frig și mai greu decât în „va-

tanti Verginia. Când priveam pe peronul gării din Iași cum elevii se întorceau acasă la părinți m-a luat și pe mine do- rul și am plecat acasă la mamaia Cozăroaia. am uitat de toate. .64 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU canțele” pe care mi le luam de la mama și tata. m-a despăduchit. Aici venise sora mamei de la Baia Mare. care s-a îngrijit de mine cât am fost mic până s-a căsătorit. Eram hămesit de foame. plângându-mi de milă. Eram mai subnutrit și mă luaseră colocatarii parcă mai din pripă și mă înghionteau. dar după ce am mâncat. M-a îmbăiat și m-a schimbat.

am plecat acasă să îmi văd părinții. era șeful de post cu un profesor mai tânăr. eu mândru. Oferta dubioasă Î ți spuneam cititorule că după revoluția din 1989 m-am eliberat de la închisoarea din Bârcea Mare de lângă Deva și după ce m-am asigurat că o să am o locuință și un loc de muncă. Ne-am bătut într-o seară ca chiorii. . dușmani. nu mă interesau pozițiile lor. Eram mai rezervat în acele momente. eu fiind cu piciorul în ghips. că eu acum am ajuns acasă. ne-am cărat pumni și picioare cât am putut. După ce m-am delectat cu un coniac. dacă un infractor și un milițian pot fi prieteni. Am trecut pe la cârciumă în drum spre casă. datorită gândurilor pe care le aveam închiriate de iubita mea. Era seara când am ajuns. unde am cumpărat un pachet de țigări și am băut un coni- ac. am ieșit să merg spre casă. bărbate! Ce faci? Parcă ne-am mai întâlnit sau am visat? - Cred că ai visat Ioane. - Hai noroc. Erau mulți cunoscuți. Rămăsesem „prieteni”. Dar la intrare. Eram beți și eram de o seamă. El mândru. prieteni.

- Bine. te-ai găsit să îl pui primar? - Nu omule. - Am ieșit de câteva zile și sunt la Reșița. un infrac- tor. eu știu ce spun. că lumea te cunoaș- te. ca să putem obține permisiunea de a ne distra. Eu te pun primar. - Cât stai acasă? - De ce mă întrebi? - Rămâi și tu acasă că avem nevoie de primar în sat și nu avem om de nădejde.66 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Dar ne-am împăcat și eram în relații de pace. chiar dacă la pușcărie am fost uneori șef și m-am descurcat. că până acum trei primari au fost și oamenii i-au luat la șuturi. Știu că ai un cuvânt de spus în fața lor și eu te sprijin. Nici nu mă gândeam la așa ceva. când era ordin de sus că ță- ranul trebuie să fie odihnit pentru campania agricolă și nu avea voie la distracție. - Băi. sau ai chef de glume cu mine? - Vorbesc serios. tu ești hotărât? Chiar crezi ce spui? Nu sunt atâția oameni deștepți în comuna asta. Eu am reușit să mobilizez tinerii care doreau să se distreze și în timpul liber prestam muncă vo- luntară. . Nu aveam o pregătire anume. - Pe unde mai ești? mă întrebă el. chiar dacă ar fi fost adevărat ce spunea el. Pe tine nu îndrăznește nimeni să te conteste. Am avut câteva asemenea realizări. Știu eu cum te iubesc oamenii din sat. mai vedem! am spus dând mâna cu ei și plecând către casă. - Ai băut ceva Ioane. tocmai pe mine. sau în comună am luat de multe ori inițiativa să fac baluri sau discoteci tocmai în toiul verii.

dar eu am fost plecat. Tata tocmai fusese cu pachet la mine. județul Harghi- ta. și când eram la Păltiniș-Ciuc.OFERTA DUBIOASĂ 67 Tovarășa președintă de CAP trebuia să își dea consimță- mântul. A fost la mine și când eram la Școala de Reeducare la Târgu Ocna. El ce se mai îngrijea de mine. Chiar dacă ne-am certat și înghiontit. - Daa? Îmi pare rău! Am ajuns acasă și mi-am îmbrățișat părinții. semnând o țidulă cu ștampilă pentru ca primarul și șeful de post să ne dea permisiunea la distracții. Era conștient că a greșit mult . pentru că aveți calități organizatorice de mase. Cu această ocazie. tovarășa! - Eu o să vă propun să fiți ales. eu fi- ind pe la diverse închisori. să îmi scrie câte o scrisoare. a dorit să îmi aducă pachet cu țigări și alimente. nu vă obosiți. sunteți membru de partid? - Nu. murise la Deva și a fost la înmormântarea lui. mai mic. l-am prețuit și iubit. deoarece eu nu pot fi mem- bru de partid. Un frate de- al lui. dar dumneavoastră ați făcut-o. Am înțeles că atunci când a închis ochii bolnav fiind. Noi nu am reușit niciodată să mobi- lizăm tinerii la activități de voluntariat. - Tovarășa. era omul care m-a crescut și în măsura în care am înțeles și putut. chiar dacă avea patru clase și îi plăcea să îmi trimită din când în când un pachet. Odată. știu că tovarășa președintă mi-a zis: - Tovarășe. a plâns că eu nu am fost lângă el. Scria frumos și îngrijit. că am făcut pușcărie.

dar eu îl iertasem demult. - E bine tată. Mă gândeam la ceea ce știi și tu. - Scap eu…vezi-ți de treabă. Mai treceam pe la ea din când în când. - Treaba ta. că el a făcut câteva lucruri bune acum după revoluție. Era atletă și stătea la un cămin. cu toate că nu își prea permite el să glumească în felul acesta. Am tăcut. Știu ce poate ieși de aici. . viu și lucrător al lui Dumnezeu. - Voi știți ce mi-a spus șeful de post? Vrea să mă pună primar în sat. Nu îmi stătea în fire să fiu dușmănos. Nu mă interesa politica. Nu vreau să scot în evidență că această femeie a fost rea și eu am fost bun. am mai stat o zi sau două și am plecat de aca- să înapoi la Reșița. - Nu mai spune… - Da! Eu nu l-am crezut.68 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU față de mine. - Măi băiete. - Da tată. să știi că te pune. care învăța la un liceu sportiv. că e minunat să asculți de cuvântul sfânt. Eram obsedat de ființa ei. am început munca în echipa mea. Vreau să înțelegi cititorule. dar eu nu voi accepta așa ceva. Cred că vrea să râdă de mine. dacă ăsta a zis că te pune. Viața mea fără ea nu își avea nici un farmec. dar poate ne era și nouă mai bine. - De ce? - Nu pot. Am ajuns la Reșița. Dacă aș fi citit vreodată proverbele lui Solomon din Biblie. dar nu mai aveam același entuziasm ca înainte. La Reșița era și sora mea Mihaela. ăsta e hotărât. Nu scapi de el. Era și ea supărată pe cea care mă înrobea.

dar eu nu trebuie să mă las ademenit. Vei spune cititorule. Am continuat să fur orice și am fost prins. Adică să mă îndrăgostesc nebunește de o femeie căsătorită. altfel vei ajun- ge rău. - Am înțeles. du-te și fă ce vrei pe la vrăjitori ca să scapi de mine. pentru că știa că nu poate să se înfrâneze de la trăirea în adulter. am început să fur tot ce îmi cădea în cale. Învață ceva din toate acestea dacă vrei și poți. eu cu tine nu pot să mai trăiesc. doream ca în felul acesta ea să scape de mine și eu de ea. Atunci de ce m-ai legat cu vrăjitorii? - Nu te-am legat. Pentru că nu concepeam să trăiesc fără ea. Îți scriu mai departe încă puține rânduri despre această relație și voi părăsi subiectul. mi-a spus: - Chiar dacă am rămâne noi doi pe acest pământ. Îmi este greu să repet că o iubeam și nu i-aș fi făcut ni- ciun rău. Dacă vrei să ai liniște și pace. ai făcut-o. pentru că asta îmi doream.OFERTA DUBIOASĂ 69 probabil că nu făceam ce am făcut. . Prin 20 . că m-am vindecat. Era conștientă că a greșit față de mine și că o relație cu mine o poate costa viața. Ea putea să spună orice. sperând că poliția mă va prinde și mă va aresta. Nu! Chiar de atunci. - Ba da. Fă-o! Așa m-am despărțit de doamna și nu ne-am întâlnit nici în ziua de azi. Am mers de mai multe ori la ea și am tot rugat-o să vină cu mine.21 martie 1990. - Dar să nu îți pară rău! - N-o să-mi pară rău dacă ție îți este bine.

ca să nu mai din Biblie. Doream să sfârșesc într-un fel. să termin cu viața aceasta mizeră. când îmi părea rău că am făcut ce nu trebuia și doream cu orice preț să mă eliberez. . Trebuia să execut cel puțin 9 ani până la prima comisie de eliberare condiționată. Aveam momente de luciditate. Aceasta era cea de-a șaptea condamnare. îmi părea bine că ea a scăpat de mine și poate trăi fericită. probabil că nu ies din închisoare. am cerut să mi se Dacă aș fi citit vreodată dea cât mai mulți ani de proverbele lui Solomon condamnare. Legea făceam ce am făcut. dar nu știam cum. în in- stanță. Când cădeam în meditațiile mele. 11 luni și 26 zile.70 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Iar la judecată. m-a condamnat la 7 ani detenție plus o restanță de 4 ani. Dar mă întrebam cum?! Erau 12 ani de condamnare.

de la Popa Şapcă şi am ajuns din nou la Bârcea Mare. poe- me. . care au dăruit deținuților Biblii noi în țiple de celofan. catrene. S-a muşamalizat totul. Nu mai știam nimic de acasă. Scriam cu creionul pe nişte caiete purtate după mine prin închisorile pe unde m-am perindat. Scrisesem circa 200 de poezii de dragoste. să fiu pus pe liber și voi pleca acasă. Mă uitaseră toți. Încă se mai cunoşteau găurile prin pereţi şi mirosul de sânge de hoţi în atmosfera închisorii. Sosirea în Craiova E ram în al patrulea an de când executam mandatul. acolo de unde mă libe- rasem după revoluţie. suficient pentru un volum și voi găsi un sponsor pentru a le publica. La în- ceputul pedepsei plecasem de la Timişoara. Mă mângâiam că voi scrie câteva sute de poezii. istorice. Pentru măcelul făcut acolo de miliţienii gardieni nu a fost tras nimeni la răspunde- re. Înce- pusem să nu mai sper la nimic și în pesimismul meu scriam versuri. etc. Aici după revoluţie au intrat nişte culte. Visam ca datorită acestui fapt inedit în închisorile din România.

Nu eram țigan. I-a făcut pierduți. a țipat la mine spunând: - Băi țigane. Am făcut rost de caiete și am început să scriu poezii. Mi-a venit în gând să versific Biblia. Am fost calm de data aceea. Și am început cu primii 5 pe care i i-am dat. însă de felul meu nu su- portam să fiu jignit. dacă mă ajutați. Aici am avut proces la Tribunalul Suprem și până mi s-a definitivat sentința am stat aici. Zis și făcut. acestea se jucau la jocuri de noroc. deoarece se vindeau pentru 20-25 pachete de țigări. Când a auzit comandantul închisorii ce vreau să fac. că au mai fost versificați de părintele Dosoftei.72 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Când am ajuns eu acolo. Am fost băgat la o cameră de periculoși. ce vrei tu să faci? Uite că o cioară vrea să scrie poezii. de o gumă … Așa că am rugat un preot ortodox care venea pe acolo să îmi aducă cele de trebuință pentru versificare. Și cere timp. luând verset cu verset. dar nu mai sunt. El mi-a spus: - E greu lucru să faci ce vrei să faci. Am plecat și nu am mai versificat niciun Psalm. - Bine. deoarece așa eram categorisit datorită faptelor mele din trecut. Am desfăcut o Biblie și am început cu Geneza. voi versifica Psalmii. Am câștigat câteva la barbut și le țineam în traistă fără să le rup țipla. Pleacă din fața mea. eram la a șaptea condamnare și adunasem în . Aveam nevoie de hârtie și creion. A trecut ceva timp și de la Bârcea Mare am fost transferat la Jilava. fiind considerate capital pentru unii. - Eu am timp și am s-o fac. ca să valoreze mai mult. După cum am mai spus. - Barem Psalmii dacă i-ați versifica și tot ar fi ceva.

.? Sunt păduchi? - Colegii mei nu v-au spus? - Ba da. Eram recalci- trant. Ea m-a întrebat: - Cum sunteți tratați în detenție? Este mizerie. Aș vrea să vorbim despre literatură. Credeam că toată dreptatea este de partea mea și gar- dienii nu mi-o dădeau.” (prolog) . care era un fel de prefață: „Aș vrea să scriu poeme și idile Pasteluri și sonete. dar vă întreb și pe dumneavoastră. am spus eu. Dar n-am cutreierat „băiat fiind” Păduri și munți în versuri să-i colind …. pentru a i le arăta. Îmi dădusem foc la toate haine- le intime.. Eram plini de păduchi.. chiar și vodevile. Îi instigam pe ceilalți deținuți la re- voltă. pentru a ne cere drepturile pe care credeam că cineva nu ni le dă. scoțând caietele și citind din prima poezie. Eram în piele și zeghea aspră de pănură. Puteți să îmi arătați ceva? - Da. dar să știți că m-ar inte- resa.SOSIREA ÎN CRAIOVA 73 palmares mai multe grade de periculozitate. despre poezie… S-a uitat la mine și mi-a spus mirată: - Nu am venit pentru așa ceva. Și am avut inspirația să iau cele două caiete cu poezii la mine. Așa am ajuns într-o zi în fața unei reportere de la jurnalul Eveni- mentul Zilei. - Nu putem vorbi și despre altceva? - Despre ce anume? Vi s-a făcut vreo nedreptate? - Astea s-au făcut și se fac mereu pe aici. .

eu sunt unicat și ca voi am bătut mulți. Eu eram enii ne-au aliniat pe toți bun și toți erau răi. Cred că a rămas impresionată pentru că mi-a cerut caietele să le arate șefului. - Bine. Nu mă iritați și nu mă amenințați.74 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Am citit mai departe. țipam pentru drepturi. A rămas la impresia de atunci și nu ne-am mai întâlnit. gardi. Țipam pentru mân- subordonându-mă ca care. am mai văzut noi ca tine! - Te înșeli. luat la întrebări locțiito- rul comandantului. țipam pentru orice. dar eram sub puterea unui mandat de condamnare. . - Care e Chiruță? - Eu! - Vezi că aici e Craiova și nu e loc de întors! Adică tre- buia să fiu cuminte. că altfel o pățeam. - Să nu vă speriați voi de mine. pătrat. egoismul este rut și trebuia să îl execut de mare densitate pe metru acolo unde eram trimis. împotriva tuturor. Eram nemulțumit și nefericit. le-am spus zeflemist. Viața îmi Cum am ajuns în ajunsese un țipăt și o revoltă curtea închisorii. La pușcărie. pe care eu mi l-am ce. dar cei din conducere nu mi-au dat voie. Am fost trans- ferat la Penitenciarul Craiova pentru a-mi executa manda- tul care rămăsese. Eram frustrat de toate aceste mutări. Timpul a trecut cu mai multe peripeții. atare. Viața cu bagajele în față și ne-a îmi ajunsese insuportabilă.

Am început să bat în ușă și să strig și să îi instig și pe ceilalți să ceară. Certat înseamnă urlete. Eu eram cu întocmitul apelurilor. Dar prima întrebare pe care am pus-o era: - Băieți. ne întâlneam la plimbare și discutam diverse pro- bleme. injurii și amenințări. Curgea sângele din ei ca din arteziană. căci aici sunt câteva pe toată secția. M-am împrietenit repede cu colegii de cameră. contestațiilor. ți- pete. vociferări. Aici doreau să ne schimbe de hainele de pe noi și să ne dea niște rupturi. atât pentru impresia artistică. aveți televizor în cameră? - Nu avem. Nu am vrut să mă subordonez și m-am certat cu garda care m-a lăsat în pace. A venit . Dar nu ne-a scos. care erau cu mine în cameră s-au tăiat la comandă. sau să ne ducă la o cameră unde să îl vedem.SOSIREA ÎN CRAIOVA 75 Au mai trecut în revistă câțiva deținuți mai periculoși. apoi ne-au încolonat și ne-au dus la magazia de efecte. Astfel îi cunoșteam și îi îndrumam să facă ce trebuie să facă. M-au „cazat” pe secția celulară. În final ne-am liniștit și am rămas fiecare cu țoalele noas- tre. - Și cum vedem Caracatița? Era un serial polițist de care eram captivat și nu doream să pierd nici un episod. am ra- portat să ne bage televizor să vedem serialul. Frații Pasăre. Când a venit sâmbătă seara. me- moriilor și a altor căi de atac la tribunal și judecătorie și mă căutau deținuții pentru aceste lucruri. În câteva minute toată secția urla de nu se mai înțelegea nimeni cu noi. dar și pentru intimidare. unde erau periculoșii. cu cei de pe celulară.

Timpul trecea dureros de încet. . Un gar- dian s-a supărat și mi-a băgat degetele în ochi. Noi vă dăm ceea ce aveți dreptul. poate poate vom reuși să îi mișcăm și să ne rezolve problema.76 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU intervenția. să nu îți scrie nimeni o scri- soare. Viața era dureroasă. I-am alergat pe gar- dieni prin curte și înapoi pe holurile închisorii. Era strâmtorare mare. Să stai închis într-o celulă de 2 pe 4 metri. să urli în zadar. i-a dus la medic. Am dat foc la haine și la alte lucruri. după cum aveau ordine. Veneau gardienii să ne amenințe pe la ușă și îi înjuram de la cel cu țâța în gură până la cel cu barba sură – de toată familia. Dar totul a fost zadarnic. Ne făceam câte un paravan din pătură sau cearșaf pentru a masca wc-ul. cu un wc și o chiuvetă. Ei se îngrijeau de noi. atât cât ne este permis. când a intrat iar tura de sâmbătă seara. dar vorba gardienilor: „nu v-am adus noi la pușcărie. Eu nu m-am lăsat tuns. I-am lăsat să mă tundă ca pe o oaie și apoi m-au băgat la izolare. Să urli toată ziua ca o fiară înlănțuită. Luni dimineață. ne-au scos din cameră să ne tundă și să ne bage la izolatorul de pedeapsă. că nimeni nu te poate ajuta. Să mai și fumezi și să nu ai țigări. Disperaseră toți că nu reușeau să mă tundă. câte 7-8 persoane în 5 paturi. Am continuat să urlăm și să ne cerem drepturile la televizor. Acolo mâncai și aco- lo îți făceai nevoile.” Aveau dreptate. să mi-i scoa- tă. că nu primești nici un ajutor de nicăieri. dar tot nu ne-au rezolvat. Să poftești să mănânci și altceva decât ceea ce primești pe vizetă și să nu ai de unde. au sărit pe mine să mă bată și nu reușeam să mă îngenuncheze.

povara anilor de închisoare. vezi-ți de traista ta! Are dreptate. Radu Fonea. Scriam și nu primeam nici un răspuns de la nimeni. Și-apoi nu suntem amândoi pe mandat. nu te poate ține la infinit cu mâncare și țigări de la el și îți spune: - Ai mei mă au doar pe mine la pușcărie. Îi dădeam și lui să fumeze și din foi ale Noului Testament – era plină pușcăria de ele – făcea țigări penale pe care le fumam cu mare sete. În- supraviețuiam un timp. cepusem să mă aplec sub Aveam un coleg de came. ră care era artist în confec- ționarea penalelor. . Aveam câțiva prieteni pe camere mari. condiționată. dacă eu nu am pe nimeni. egoismul este de mare densitate pe metru pătrat. Așa că nu ne cunoaștem. Îmi era foar- cere pe la ușa mea. Astfel te greu. Putea spune cineva că nu sunt credincios? Aveam înti- părit în plămâni cuvântul lui Dumnezeu. dacă nu-i prea mare chitră. care mă cu- noșteau de mulți ani și îi Aveam 38 de ani. Colegul care primește pentru că are cine-i aduce. un man- dat de executat de 12 ani ajutasem și eu de multe de închisoare. Nene. executasem ori și îmi strângeau chiș- 4 ani și mai aveam de ex- toace de țigări mizerabi- ecutat cel puțin 5 ani până le pe care mi le trimiteau la comisia de eliberare prin cineva care avea tre. Ajunsesem rău. Nu-s datori ai lui de acasă să o duc și eu bine. foarte greu.SOSIREA ÎN CRAIOVA 77 La pușcărie.

Dar cum? . Îmi făceam diverse planuri de viitor. Țipam pentru mâncare. de viață îngrădi- tă și la câte altele mă mai gândeam. regretam că nu am fost cuminte. dar mă ambiționam să cred că nu sunt un ratat și voi reuși să mă realizez în vreun fel. De neîmpliniri. adormeam cu ele în mână. Nu puteam să plec capul de teamă de a nu fi călcat în picioare. Începusem să regret ușu- rătatea cu care am tratat viața. Nu doream nimănui să simtă ceea ce simțeau eu atunci. regretam că m-am lăsat târât cu atâta ușurință la pierzare. amare și acre de neputință. Regretam că am trăit viața cu superficiali- tate. Mă ținea în picioare mândria. Pentru cine sufeream? Pentru ce sufeream? De ce sufeream? Eram vinovat pentru multele mele păcate. era ciuruit de arsuri de țigară. Tot ea mă orbea să nu-mi recunosc nimicnicia și goliciunea. țipam pentru orice. eram ars și nimic din patul meu nu era întreg. Viața îmi ajunsese un țipăt și o revoltă împo- triva tuturor. Mă supăram repede și tot repede îmi trecea.78 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Foarte rău. Fumam acele faimoase penale. Viața îmi ajunsese insuportabilă. țipam pentru drepturi. nemulțumit și nefericit. Mă perpeleam în așternutul meu și simțeam că îmi explodează creierii de gânduri amare. Eram total deznădăjduit. negre și amare. dar care viitor? Voi mai ieși de aici? Gânduri negre. Îmi pierdusem orice speranță că voi mai face ceva în viață. Eram de fapt rău. de dorințe neîmplinite. Nopțile nu puteam dormi. Eu eram bun și toți erau răi. Aveam impre- sii bune despre mine și rele despre alții.

Dar tânjeam după ea. adică tipărirea cărții. acum când eram închis. să vândă cartea și să-și ia banii. Omul niciodată nu știe ce vrea cu adevărat în viață.SOSIREA ÎN CRAIOVA 79 Mă rugam de colegii mei de pe secția celulară să mă trea- că și pe mine pe tabelul celor care ies la pocăiți. gândeam eu. cartea. Asta. nu am prețuit libertatea. Doream să le dau poeziile să mi le publice ei. Cât am fost liber. îmi poate garanta liberarea excepțională. Pe mine mă interesa faptul împlinit. .

Cum a început totul E ra vara. Eram microbist și aș fi dorit să văd toate meciurile. Am raportat conducerii acest caz. Comandantul a ordonat ca pe parcur- sul desfășurării campionatului mondial să putem merge la alte camere pentru a viziona meciurile. care mă putea ajuta să uit oarecum pentru putin timp de suferința atroce pe care o simțeam în toată ființa mea. . Trebuia să înceapă campiona- tul mondial de fotbal din 1994. camera 107. să cedez locul de șef altui deținut din altă cameră. România se calificase la acest campionat și nu aveam televizor în cameră. Eram șef de cameră pe celular. fiind o trecere de timp mai plăcută. să se poată „desfăta” sau dacă nu. un episod de viață mai frumos. la începutul ei. Colegii mei tot nu s-au mulțumit și au dorit cu tot dinadinsul să mă elimine. raportând problemele lor și întreținând ordinea și cu- rățenia în cameră. Ei doreau să le pun la dispoziție un televizor. secția a V-a. care putea să le asigure delectarea. Oamenii din cameră nu mă doream a fi șef. cu toate că nu le eram decât slugă.

ne-am ridicat în picioare și din fața noastră un om în vârstă. Un domn educa- tor m-a scos la clubul închisorii. alături de un alt „civil” lângă el. cu o față luminoasă. le-am spus. deoarece pentru asta ie- șeam. Simion și un deținut din București mi-au spus: - Să nu mai spui la nimeni că ieși la pocăiți. nu cu intenţia de a mă pocăi. Dar oare mă voi ține de cuvânt? Când am ajuns în cla- sa de la club. pe care se putea citi o mare pace lăuntrică. Puteam avea un câștig. După ce nu a mai venit nimeni. erau adunați aşa de mulți deținuți. cum am pomenit de la părinți. Am strâns caietele sub braț și m-am deplasat la club. Dar am zis că este bine să fie liniște și pace și să facă ce vor ei. Eu aveam religia mea. un avantaj. - Bine. că nu ne mai scoate nici pe noi. Cineva mi-a făcut loc într-o bancă și am luat loc. l-am ru- gat frumos să aducă el pe cineva anume. credința mea. Mi-am luat caietele cu poezii. că nici nu aveam unde să mă așez. un deținut care avea televizor primit de acasă. . Spuneam că era început de vară și de campionat mondi- al. la „pocăiți”. slăbuț și cu ochelari la ochi ne-au zis: - În numele sfânt al lui Isus Hristos. cu părul alb. deschidem întâlnirea noastră din această zi cu imnul 158: „Ne așteaptă un cămin fericit”. Co- legii mei de pe secție.CUM A ÎNCEPUT TOTUL 81 Chiar dacă domnul comandant mi-a zis să rămân. Era într-o sâmbătă dimineață când mi-am auzit numele strigat pe holul secției unde eram „cazat”. nu doream cu nici un chip să fac altfel.

că nici acum nu pot pe care o simțeam atunci. Am uitat de poezii. despre un cămin pe care Dumnezeu ni l-a pregătit și în care vom avea liniște și fericire. pricepe acea stare de liniște Auzeam lucruri noi și pace sufletească. Ţineau în faţă niș- te broșuri sau reviste cărora le spuneau lecțiuni. bine. Am uitat de poezii. de Am uitat pentru ce venisem eliberare. . Cântam și eu de parcă am cântat toată viața mea acea cântare. Am uitat pentru ce ve- nisem acolo. ascultam. Cineva din mulțime a început să se roage folosind cu- vinte pe care nu prea le auzisem în viața mea. din care cântau. după ce rugăciunea s-a terminat. făcând penale din foile lor) și niște cărți mai mici. liniștitoa- re. Aveau și Biblii (din care eu fumasem la greu. pe care o din gura celor pe care îi simțeam atunci. de publicat cărți. de elib- pot pricepe acea stare de erare. Era un fel de școală. Mă simțeam așa acolo. de bine. Apoi am rămas cu toții în picioare și tot din fața noastră. domnul cel mai în vârstă a spus: - Cine se simte îndemnat de Duhul Sfânt să înalțe o rugăciune. Apoi. Mă simțeam așa de liniște și pace sufletească. ei îi spunea școala de sabat. calmă. că nici acum nu de publicat cărți. au zis cu toții „amin” și s-au așezat pe locurile lor.82 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Au început cu toții să cânte o melodie plăcută.

Iar am cântat și ne-am rugat. despre un loc pe care Domnul Isus ni-l pregătește în ceruri. despre o viață veșnică. Eram așa de bucuros pentru ce am auzit acolo despre viață. Colegii mei de cameră mi-au spus: - Dacă te pocăiești. mă pocăiesc! Vă spun că mă pocăiesc dacă mă las de fumat. nu mă înțelegeți greșit. când să mă duc iar la adunarea lor. A venit prânzul. unde nu se vorbea despre de- cret. retrăindu-le iar și iar. parcă veniți din altă lume. Aici se vorbea de o viață veșnică. ăștia îți aduc pachete și tot ce ai nevoie. Parcă eram în altă lume.CUM A ÎNCEPUT TOTUL 83 Am stat acolo vreo trei ore și parcă nu aș mai fi plecat. Niciodată nu am auzit vorbindu-se așa de frumos. Despre viață fără de moarte și tinerețe fără bătrânețe. Ce știți voi cât de bine m-am simțit? M-au lăsat în pace. Acea liniș- te și pace pe care am simțit-o acolo. Acum abia așteptam să vină sâmbăta următoare. O să vedeți. Eu m-am simțit foarte bine acolo în adunarea aceea și vreau să mai simt acea plăcere. Eu mă delectam în sinea mea cu simță- mintele trăite în acele momente. Am uitat despre adevăratul motiv pentru care venisem și mergeam spre ca- meră vorbind încontinuu: - Dacă mă las de fumat. blesteme și vulg la tot pasul. - Măi oameni buni. Fără înjurături. nu am ne- voie de mila nimănui. despre Dumnezeu. de lucruri de care auzisem doar în basmele lui Petre Ispirescu. în casa Tatălui său. despre pachet. despre cumpărături. apoi ne- am despărțit de acei oameni misterioși. Ce descoperisem eu de mă captiva așa? .

Adevărat. am intrat în furtuna vieții de zi cu zi. În rest. chiar foarte frumos. care dorea ceva cu mine și pentru mine. cu „plăcerile” și vulgul nostru la modă. Străpuns și zgândărit de ceva într-un chip nedeslușit. diferit de ce îmi închipuiam eu. Cu o săptămână înainte făcusem o cerere către un alt cult care vizita unitatea de penitenciar. Cu ace- leași tabieturi. de cineva. un semn de sus. chiar dacă nu au fost băutură și mâncare. Era. credeam eu. deocamdată fără răspuns. într-un străfund. Dar undeva. am fost străpuns. Mai spuneau ei că împărăția lui Dumnezeu nu înseamnă numai băutură și mâncare … și uite că au avut dreptate … Era un adevăr frumos pe care nu îl văzusem sau simțisem până atunci. ceva care mă făcea să mă întreb de multe neîn- țelesuri. Am înțeles mai târziu că Dumnezeu mă dorea cu ge- lozie să fiu numai al Lui. Dar un altfel de frumos. sau dansuri și femei. Dar mă su- părasem pe colegul care mă îndemnase la așa ceva și am rupt cererea. Nu stăteam eu liniștit în cloaca mea? Ce mi-a trebuit să merg la ăștia. Am rămas cu o vagă amintire plăcută și o dorință de a mai par- ticipa. la pocăiți? Acum parcă nu mă simt sătul de cele auzite și sunt mai înfometat și însetat să aud acele vorbe. Străpuns de ceva.84 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Ce erau acele momente frumoase de încântare? Cine îmi dădea acea liniște și pace pe care o simțeam? Credeți că îmi puneam aceste întrebări? Nu! Într-o zi sau două am uitat ce am spus și ce am auzit. a fost fru- mos. a fost frumos și fără astea. Nu știu ce mi-a plăcut așa de .

Întodeauna aveam impresia că cineva nu îmi acordă drepturile pe care le am ca deținut. Dacă oamenii aceia ar fi simțit ce fel de om sunt eu. Eram obsedat de lucrul acesta. acolo. nu erau nici fe- mei. nu! Înainte de a veni acolo. Că citisem prin niște broșuri că ăștia când se adună fac orgii… Nu! Nu au fost asemenea lucruri. că nici muzica nu era săltăreață. nu am luat foc cu ei (adică să mă cert). Eram fericit că nu-mi stătea nimeni în cale să ies să mă întâlnesc cu acei oameni la clubul închisorii. mai bine zis să mă unesc cu ei în rugăciune. mintea mea era o cloacă de mizerii. spuneau amin. Dar parcă se evapora- seră toate când am început să cânt cu oamenii aceia și să mă rog. să mă „ospătez” din acea hrană spirituală… Dar cadrele de la educație nu m-au scos. . Aveam o stare de neliniște și doream atât de mult să „gust”. că eu nu știam să mă rog. Ca prin minune. Până atunci nu le dădusem niciodată dreptate. În următoarea sâmbătă nu m-au mai scos la întâlnirea pocăiților. adică „așa să fie”. cred că nu m-ar fi primit acolo. Dar cred că a auzit comandantul sau locțiitorul comandantului că eu vreau să ies și după aceea m-au scos în fiecare sâmbătă. Dar atunci am tăcut și le-am spus că au dreptate. Eram un om destrăbălat și nemernic. Poate mie mi-ar fi plăcut destrăbălarea. pentru că nu eram pe un tabel aprobat de comandantul închisorii și nu doreau să fie sancționate pentru mine. Câte scârboșenii îmi treceau prin gând … Nu! Nu atunci.CUM A ÎNCEPUT TOTUL 85 mult. Adică ei se rugau și dacă le convenea ce spunea cel care se ruga.

Acesta este un caz „fericit”. de colectivitatea unde pre- stează un serviciu . de prieteni. să comită infracțiuni. eu și tu.dacă au găsit așa ceva – oameni dornici să fie remarcați. dar alții ajung să se sinucidă. dar nu înțeleg în ce constă bunătatea și fericirea unei vieți. ca oricare dintre noi. care tânjesc după o viață mai bună. prin . prin egoismul nostru. datorită circumstanțelor de mai sus și a altora aseme- nea lor. prin mândria noastră. Aceste „scursuri” ale societății le-am creat noi. mai fericită. noi și voi. ajung să se îndepărteze și să se izoleze de societate. ca mine. Sunt oameni ca tine. Suntem oameni. etc. dar sunt nebăgați în seamă de cei din jur și astfel. să ucidă. împinși de suferințe și necazuri. poate neînțeleși de familii. manifest S e vehiculează mereu despre infractorii care comit in- fracțiuni. recidivând în condamnările lor. să se drogheze. să devină niște paria. oameni care nu se pot stăpâni. Ferește-te să gândești astfel despre ei. că ar fi învă- țați cu viața de pușcărie și că le place acolo.

Deci noi și voi. să lupți. Ce suntem oare noi? Cine suntem noi? Gândește-te și analizează. etc. prin maniere nepoliticoase şi alte acte neomeneşti de care am dat dovadă odată. nu te-ai sinucis. de glorie. suntem vinovați pentru cei care își tră- iesc anii în detenție. privați de libertate de către niște oameni care i-au împins să ajungă acolo. la prietenii tăi peste care tu strălucești. azi sau oricând. în jurul tău. la colegii tăi. ieri. judecă și vei observa că poți să aprofundezi și mai mult această temă și vei înțelege că noi. orbiți de tot ce poate orbi pe cineva. nu te-ai izolat. eu și tu suntem vinovați pentru viața acestor oameni pe care societatea îi numește „scursuri”. E drept? Sau ce mai e drept în ziua de azi? Vei spune că și tu ai trecut prin situații dificile. cei din viața liberă.MANIFEST 87 neatenția și indiferența noastră. orbiți de vanitate. atenţi sau neatenţi. și azi sau mâine. dar nu te-ai drogat. lăsând în jurul nostru gemete și urlete de suferință. să mergi mai departe spre o țintă pe care ți-ai pus-o. Privește în urma ta. fericit și bucuros! Dar vai. de gestică sau de altă natură. Țintă pe care ai atins-o. prin ne- cazuri și suferințe. nu dramatizez și nici nu exagerez. Bucură-te! Bucură-te. să te învingi. la frații tăi. la părinții tăi. cum plâng sau privește-le rănile sufletești pe care tu li le-ai . peste câte cadavre am trecut. Nu. nu ai comis infracți- uni. fii fericit că ai avut putere să te reculegi. băgat sau nebăgat în seamă. când- va. Ascultă-i cum gem. folosind limbaje verbale. care au făcut din seme- nii noştri nişte … scursuri. ești ori vei fi un om realizat.

adică acel cuvânt viu și lucrător al lui Dumnezeu. când nimeni nu îmi spunea o vorbă de mângâ- . Așa gân- deam și eu înainte de a cunoaște adevărul. Bucură-te cititorule. orbit de vanitate și glorie. Oare câți oameni voi fi omorât eu? Sunt eu un criminal? Este prea de tot.88 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU produs călcând cu crampoanele nepăsării peste ei. la fel sfârșește înțe- leptul ca și ignorantul. De aceea mi-a plăcut să merg la acea adunare pe care am descoperit-o în penitenciar. până unde poate să ajungă o vorbă pe care ai spus-o semenului tău. infractori. Deșertăciune și goană după vânt. Vai de ziua aceea! Deci acești oameni. Dar prețul? Oare se merită? Tu ce crezi? Totul e deșertăciune. La fel sfârșește și cel bogat și cel sărac. și de o asemenea viață! Dar vei ajunge să dai socoteală de tot și toate. fratelui tău. de o asemenea glorie. Ce să facem cu ei? Ce să facă Dumnezeu cu noi care am contribuit la căderea și decăderea lor? Analizează cititorule. părintelui tău. Așa ne învață Biblia în Eclesiastul. clădindu-ți o carieră. Prea de tot! O asemenea vorbire este prea dură și cred că vom analiza altădată acest subiect. așa cum zici tu. scursuri sau cum vreți să le mai spuneți sunt produsul nostru. Domnul Isus în cuvântarea Lui de pe muntele fericirii ne spune că dacă îl insultăm pe fratele nostru prin cuvintele „prostule” sau „nebunule” este ca și cum l-am fi omorât. Cu ce preț? Da. fără suferință nimic nu se poate re- aliza și nimic nu poate străluci. Când ajunsesem să nu mă mai consider om. o vorbă de jignire sau un gest necuviincios.

s-a aplecat în suferința mea și mi-a vorbit mai frumos decât mama mea. când toți în jurul meu formaseră un pustiu arzător de trivialitate. .MANIFEST 89 iere. josnicie și destrăbălare. a idealurilor după care tânjesc și m-a învă- țat să doresc altceva. așteptând fericita nădejde că tot ceea ce El a promis se va împlini. Deci El va veni în slavă și mărire. De aceea îndrăznesc să te îndemn să privești mereu în sus. „cineva. când toți mă desconsi- derau sau mă batjocoreau. deoarece după cum vom judeca. net superior idealurilor mele efemere spre care ținteam. un străin” pentru mine. m-a mângâiat și mi-a oblojit rănile sufletului în- durerat și mi-a deschis ochii să văd goliciunea mea și a vieții pe care o trăiesc. ca să ia cu El pe toți aceia care au crezut în El. Iar Domnul Isus ne învață să ne ferim să judecăm pe cineva. așa vom fi judecați. să judece viii și morții”. În crezul bisericilor ortodoxe și catolice scrie că „El va să vie în slavă și mărire.

Îmi era foarte. Aceștia nu erau asemenea ce- lorlalți infractori. Astfel aveam țigări să fumez. Acolo unde eram cazat. foarte greu. . mai jucam la jocuri de noroc și îi câș- tigam pe ceilalți colegi de cameră. majoritatea deținuților erau necăutați de familii. cei mai mulți ispășind pedepse pentru omor. Înainte. de peste 10 ani. Cea mai mare rușine? E ra în primăvara lui 1994. dar erau ani care trecuseră și ani pe care îi mai aveam de executat din mandatul de 12 ani. pe secția a V-a din penitenciarul Craiova. Erau închiși cu pedepse mari. Pentru îmbrăcăminte și strictul necesar m-am descur- cat singur. care se lăsau manipulați la jocuri de noroc. Cu ocazia sărbătorilor pascale ortodoxe. Aveam patru ani și jumă- tate de când eram arestat și în acest timp nu fusesem vizitat niciodată de familie. Serviciul Umanitar pentru Penitenciare din Craiova a venit cu pachete de alimente la clubul mare al penitenciarului din Craiova. obiecte de igienă și chiar hrană în plus față de cea primită la cantină.

atât de frumoasă. Dar nu am primit niciun răspuns. Întâlnirea cu acești oameni. . Așa că nu mai puteam să trăiesc ca altădată și începusem să disper. Dumnezeu. Abia m-am lăsat convins să ajung acolo. acum însemna pentru ea Ajuns la cameră. am mulțumit în numele tuturor și i-am rugat să îmi găsească o doamnă care să dorească să corespondeze cu mine în vede- rea căsătoriei. Așa am și făcut. mulțumindu-le pentru gestul mărinimos. ne-am rugat Niciodată mama nu îmi împreună și apoi fiecare spusese că am făcut-o de am primit câte o sacoșă cu râs. încât m-a pătruns până în adâncul sufletului și m-a podidit plânsul. fructe și dulciuri. mândria din mine nu îmi dădea voie să mă duc acolo.CEA MAI MARE RUȘINE? 91 fapt pentru care duceam lipsă de parteneri și nu mă puteam „descurca” pentru a le lua pachetele primite de acasă. Am scris. m-au îndemnat să merg și să îl iau. a fost într-o atmosferă familiară. Când am fost şi eu chemat la club pentru a primi un pachet din partea acestui Serviciu Umanitar. decis ca prima carte poșta- lă pe care o voi primi din partea unității să o trimit la această biserică. S-au înălțat cân. am înce- put să-mi dau seama că El nu iubește aceste practici și mi- am dorit din toată inima să renunţ la ele. Dar atunci când l-am cunoscut pe Dumnezeu. Colegii din cameră. săraci ca şi mine. bărbați și femei. Dar ceea ce făcusem alimente. Eram pentru a șap- tări de laudă la adresa lui tea oară la închisoare. m-am o mare rușine.

do- ream să fiu fericit. ieșeam frecvent în fiecare sâmbătă și asimilam cu mare sete învăță- turile primite acolo. De bucurie i-am scris mamei mele că m-am pocăit. Dacă cineva mușca din mine se otrăvea. nu cunoșteam nici măcar ce înseamnă adevărata fericire. nici nu mă vizita. într-o zi de sâmbătă. adău- gând că m-am lăsat de fumat. Cum să îți părăsești credința și să te pocăiești? Eram pentru a șaptea oară la închisoare. atât de nociv eram. era totuși mama mea. Niciodată nu îmi spusese că am făcut-o de râs. Am reușit să mă las de fumat. Era mama mea și chiar dacă nu îmi scria sau nu îmi trimitea pachet. M-am gândit că această veste o va bucura nespus. când doream . Aceasta era prima mare biruin- ță. Îmi doream din toată inima să fac o schimbare radicală. Fumasem 31 de ani şi aveam plămânii plini de nicotină. dar când am primit scri- soarea de la tine m-ai tulburat foarte mult. Faptul că am început să citesc Biblia îmi aducea o liniște și o pace sufletească pe care nu o simțisem niciodată în viață. Ea dorea foarte mult ca eu și tatăl meu să nu fumăm. M-ai făcut de rușine. în care îmi spunea: - Doream să îți trimit pachet. Viața mea era o viață plină de întrebări. Dar acum.92 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Au mai trecut vreo două luni până când am fost scos la clubul penitenciarului. dar așa cum am mai spus. deşi nu înțelegeam pe deplin ce înseamnă cuvântul acesta. Am primit răspunsul: bineînțeles o scrisoare scrisă de sora mea mai mică. Aveam o vârstă la care îmi era rușine să cer mamei mele ajutorul. dragul mamei. Ulterior.

Dimineața. că m-am descurcat până acum după capul meu și vezi de câte lucruri am nevoie. un coleg de la altă cameră mi-a trimis o cămașă și un pulover. iar eu nu aveam haine groase să îmbrac. am cântat. m-am mângâiat și mi-a oblojit rănile sufletului meu îndurerat. Am ajuns la adunare în acea sâmbătă.CEA MAI MARE RUȘINE? 93 o schimbare spre bine pentru viață mi-a zis acele cuvinte. mi-a deschis ochii să-mi văd goliciunea mea și a vieții pe care o trăiam. Era și el sărac. sau ce poți face pentru mine ca să primesc îmbrăcăminte și strictul necesar. m-am așezat în ul- tima bancă. Venise iarna. știi cât sunt de mândru. Am rămas impresionat de gestul lui până acolo încât după eliberare l-am vizitat și i-am adus pachete până când a murit (tot în închisoare). Am aștep- tat ca toți din celulă să se culce. Pe la sfârșitul lui octombrie a început să ningă. Încă luam după mine caietele cu poe- zii. dar si- gur. pentru că am citit în Biblie că dacă doi sau trei se întâlnesc în numele Lui. M-am dus lângă ușă și am început să vorbesc cu Dumnezeu. pocăința însemna mare rușine. Nu știu cum poți. poate mai sărac decât mine. Pentru ea. El este prezent cu ei. un simțământ pe care nu îl înțelegeam pe deplin. Și apoi El s-a aplecat în suferința mea. „Doamne. Dar pentru mine era ceva deosebit. Îmi plăcea să mă întâlnesc cu Dumnezeu. gândind că voi găsi o portiță când să pot aminti motivul pentru care eram acolo: să fiu ajutat să public. Așa cum am mai spus.” Era vineri seara. A doua zi trebuia să merg la adunarea din clubul închisorii. știi că nu îmi place să cer nimic de la nimeni. mi-am dat seama că ceea ce scriam eu în acele poezii nu . Încet.

sau ce poți eram obișnuit cu aseme. Nu eram învățat cu gesturi de apro- piere. Nu m-am retras imediat. așa că am abandonat ideea. dar în acea situație. Nu îmi plăcea să primesc milă de la nimeni. Nu știu cum poți. în fiecare sâmbătă erau soţii Traian şi Aurelia Moţ.” dare. un inginer Palada Dumitru. Între cei care ne vizitau sâmbăta. el a insistat: . Cum stăteam acolo „Doamne. Caietele acelea zac și acum prăfuite într-un sertar din biroul meu. Ființa mea mesc îmbrăcăminte și strict- era într-o continuă încor. ul necesar. pentru că aseme- nea gesturi în penitenciar erau riscante. să cer nimic de la nimeni. că m-am descurcat până acum riu. Dar el a insistat și m-a întrebat: - De ce ai nevoie frățioare? M-am uitat răutăcios la el și am replicat: - Nu am nevoie de nimic. știi cât sunt de în ultima bancă a venit mândru. Le conside- ram începutul unui atac. dar câte lucruri am nevoie. face pentru mine ca să pri- nea gesturi. știi că nu îmi place la mine Costel Poena. era pastorul Constan- tin Popescu. un con- tabil Marica Ștefan. Mi-a pus prieteneş- după capul meu și vezi de te mâna după cap. Nelipsiţi.94 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU corespundea cu învățăturile pe care le primeam atunci. un pensio- nar Țală Ion. un asistent medical Costel Poenariu.

care cunoștea imnuri de la cultul ad- ventist. De ace- ea. Împreună. Mircea venise de la Aiud. ei aveau grijă ca întotdeauna să îmi pună carne în castron. La masa noastră erau ne- lipsite șunca de porc și mâncărurile grase. Să îmi spui ce ai nevoie. județul Cluj și era botezat în penitenciarul Aiud la cultul baptist. În celula noastră au venit doi deținuți. mă întrebam ce vrea acest om de la mine. Se legase o prietenie. Eu eram lacom. m-am „spart”. a trimis-o pe mama Peșea care venea cu pachete la mai mulți deținuți. Unul se numea Mircea Trifan. nici de la familie. Când nu primeam o jumară în castron de la bucătar. Până la urmă. Într-adevăr. seara și dimineața. era ardelean din Aluniș. iar celălalt era un țigan din Satu Mare. Ceilalți din cameră erau invidioși pe noi și au încercat să ne despartă. a durat cam o lună de zile. .CEA MAI MARE RUȘINE? 95 - Ai nevoie de îmbrăcăminte? Îți ajunge mâncarea? Ai nevoie de ceva strict necesar? În sinea mea. Scăpase de controlul efectuat în penitenciar cu mai multe cuțite cu buton. Pentru că el era ocupat. Nevoile mele sunt mari. pe care le-a valorificat luând pe ele alimente de la bucătar. o frăție. urlam de mă auzea comenduirea. El mi-a spus: - Dă-mi numele și voi veni eu la tine cu un pachet. - Sunt arestat de aproape cinci ani și nu am primit aju- tor de nicăieri. Ne rugam împreună și chiar mâncam. Nu am îmbrăcăminte și nici strictul necesar pentru un bărbat. cântam și îl lăudam pe Dumnezeu. un foarte mare mâncător de șuncă.

M-am deprins să scriu versuri religioase. Cunoștea din imnurile lor. într-o vineri seară am avut o altercație cu un coleg de cameră. să cântăm și să ne rugăm împreună. colegii noștri de cameră erau invidi- oși pe noi și ne-au „ajutat” să plecăm din cameră. Am început să îl refuz pe prietenul meu Mircea când mă invita la masă. pe aceeași secție. Când vedem grămada de șuncă tă- iată pe fața de masă. La început mai stângace. studiase Apocalipsa lui Ioan. nu mai simțeam nicio atracție. Dumnezeu s-a îngrijit ca eu să încep să mănânc o hrană fără atât de multă carne.96 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU De când am început să mă rog și să îl laud pe Dumne- zeu am observat că pofta mea pentru acest bucate a început să dispară. Am început să înțeleg ce vrea Dum- nezeu de la mine. Eu cu Mir- cea am fost mutați în altă cameră. Țin să amintesc că el um- blase și studiase doi ani de zile. Dumnezeu mi-a dat înțelepciune prin Duhul lui cel Sfânt să scriu versuri după voia Lui cea sfântă. Mai ales. Atunci l-am întrebat pe Dumnezeu: - Și ce am să mănânc? Cum vă spuneam. dar plăcerea pentru muzica ascultată și hrana pe care o mânca l-a făcut să aleagă cultul baptist. a V-a din penitenciarul Craiova. dar nu mai mâncam împreună. înainte de arestare. în care mi-a burdușit capul cu pumni pentru că i-am spus să lase televizorul mai încet. Am continuat să studiem Biblia. să nu aud . la cultul adventist. Timpul a început să treacă și am simțit nevoia să fiu în- tr-o cameră cu oameni care împărtășesc aceleași simțăminte religioase. dar încet-încet. Am rămas prieteni în continuare.

M-am ridicat din pat. Nu i-am făcut nimic colegului care mă lovise cu pumnii. Am vorbit cu domnii care ne predicau și le-am spus ce am pățit în noaptea precedentă. Buzele rupte îi flu- turau şi a început să şi le coase cu un ac. eram cu ochii umflați. i-am dat un singur pumn şi i-am spart toată gura. totuși să dea sonorul mai încet. în sabat.CEA MAI MARE RUȘINE? 97 gemetele din filmul pe care ei îl vizionau. Eu am înțeles de la domnul Șerban. A doua zi.14 să nu ne facem plăcerile noastre în ziua sabatului. Am descoperit mai târziu că Dumnezeu ne îndeamnă în Isaia 58. Gardianul a văzut scena și mi-a spus că mă va pedepsi. 13. . că adventiștii nu se uită la televizor vineri seara și în tot sabatul. dar am insistat. Nu aveam putere să mă abțin să nu le văd. dar îmi impusesem să nu mai vizionez vineri sea- ra. un alt inginer. Colegul cu care mă bătusem venea și el la acele întâlniri. Atunci el a adresat injurii mamei mele. I-am spus să facă ce o crede el de cuviință. Îmi plăcea să văd filme. Domnii mi-au zis să contemplez la suferința Dom- nului Hristos.

Erau nopți când devoram și câte două cărți. încât nu am cuvinte ca să ex- prim această dorință. chiar dacă în viața mea de până atunci . Nu erau cărți de vreun studiu oarecare. L-am crezut pe Dumnezeu pe cuvânt. Ce putea ieși bun? Eram atât de dornic de schimbare. Aceasta era moneda de schimb în penitenciar.aveam 38 de ani . Aventura Bibliei G ândiți-vă un pic la omul nou care încerca să se plămă- dească din grămada de lut. Vreau să îți spun că aveam un vocabular destul de bo- gat. întinată de mizeriile pă- catului în care mustea.citisem câteva mii de cărți. mă fascinau cu peripețiile lor încât nu le lăsam din mână până nu le terminam. Erau cărți de aventuri. Am înțeles că nu e bine să mănânc orice. dar nu reușeam să exprim „procesul” care se derula în ființa mea. Mă prindeau atât de mult. deoarece colegii care mi le împrumutau mie fără plată mă grăbeau să le citesc pentru le închiriau a doua zi pe țigări. cărți de dragoste. chiar dacă cea mai bună . de capă și spa- dă.

Dragii mei. mai mult de câteva capitole pitolul 66. dar oricât încercam să o citesc de repede. dar Biblia nu o ră și are duhul mâhnit. am lăsat la o parte orice ziar. orice revistă. Dar oricât de mult mă bun de mâncare. Citeam Biblia foarte greu. Ce frumos.17. . în cartea Levi- ticul la capitolul 11 ce e bine și ce nu e bine să mănânc. puteam lectura în acest mod.AVENTURA BIBLIEI 99 carne pentru mine era carnea de porc și toți mâncau așa ceva. iar totodată să aplic învățăturile ei în practica vieții mele. Dacă ne deschidem ochii și ușa ini- mii noastre. Îl vom primi în toată ființa noastră. Îmi era ciudă pe mine. a doua parte. să vezi că Lui îi pasă de tine și de mine. Am început să citesc Biblia primită de la pastorul Popescu Constantin. apoi în Deuteronom capitolul 14 și cu mai mare întărire a venit Isaia 66. orice publicație și orice altă carte pe care o citeam altădată. Mi-am zis: dacă El. nu puteam citi sus în versetul 2 din ca. După aceea am citit în Biblie. spre cel ce se teme de cu- vântul Lui. Mă rugam la Dum- nezeu ca să îmi dea înțelepciune să o citesc și să înțeleg ce scrie în ea. 3. Iar mai străduiam. Avea 1223 pagini pe care le- ma că Dumnezeu ne în- aș fi putut devora în două trei vață ce e bun și ce nu e zile. în timp record. ce frumos. zilnic. nu puteam să o termin ca pe celelalte cărți. Dumnezeu zice „să nu mâncați” nu am să mai mănânc. Așa mi-am dat sea. El spune că își îndreaptă că alte cărți le-am putut citi privirile spre cel ce sufe.

Avea 1223 pagini pe care le-aș fi putut devora în două-trei zile. . Dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă. Când citeam din Proverbe capitolul 1 de la versetul 22. când va da peste voi necazul și strâmtorarea. îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza. că alte cărți le-am putut citi în timp record. va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău. mă vor căuta și nu mă vor găsi. căci împotrivirea proștilor îi ucide și liniștea nebunilor îi pierde. pentru că nu au iubit sfaturile mele și au nesocotit toate mustrările mele. dar Biblia nu o puteam lectura în acest mod. mă tulburau mustrările pe care le-a lăsat Tatăl ceresc. „Până când veți iubi prostia proștilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nebunii știința? Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată voi turna Du- hul meu peste voi. fiindcă lepădați toate sfaturile mele. Atunci mă vor chema și nu voi răspunde. vă voi face cunoscut cuvintele mele… Fi- indcă eu chem și voi vă împotriviți. Pentru că au urât știința și nu au ales frica Domnului. de aceea și eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire. când vă va apuca groaza ca o furtună și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej. Dar oricât de mult doream să o citesc. iar Proverbele sau Pil- dele lui Solomon mă răscoleau. Îmi era ciudă pe mine.100 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Dar citeam foarte greu. de aceea se vor hrăni cu roadele umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor. fiindcă îmi întind mâna și nimeni nu ia seama. nu puteam termina mai mult de câteva capitole zilnic. Îmi plăceau atât de mult Psalmii.

Ocrotește cărările nepri- hănirii și păzește calea credincioșilor Lui. judecata. chibzuința va veghea asupra ta. El dă izbândă celor fără prihană.29). Le-am devo- rat. dă un scut celor ce umblă în nevinovăție. dacă vei cere înțelep- ciune și dacă te vei ruga pentru pricepere.AVENTURA BIBLIEI 101 Fiule. Căci înțelepciunea va veni în inima ta și cunoștința va fi desfătarea sufletului tău. un neica nimeni. dacă vei lua aminte la înțelepciune și dacă îți vei pleca inima la pricepere. de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble pe drumuri întunecoase…” Proverbe 1. toate căile care duc la bine. sunt hrana mea zilnică. Un hoț. sunt parte din mine. dacă o vei căuta ca argintul și vei umbla după ea. pentru că Bunul Dumnezeu în bunătatea Lui „a ales lucrurile nebune ale lumii… lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețui- te…” pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1. dacă vei păstra cu tine învățăturile mele. dar bucuria mea e atât de mare încât orice cuvânt pe care mi-l vei adresa nu mă va jigni. din gura Lui iese cu- noștință și pricepere. Căci Domnul dă înțelepciune. ca să te scape de calea cea rea. 27. Citește aceste învățături și nu te lepăda de ele. O… câtă lumină.13. pri- ceperea te va păzi. Câtă onoare pentru mine. un nimeni în drum. câtă învățătură. ce frumusețe și ce bi- necuvântare. dragii mei! Cât de clar se exprimă Dumnezeu. ca după o comoară. Atunci vei înțelege dreptatea. un infrac- . un tâlhar. nepărtinirea. atunci vei înțelege frica de Domnul și vei găsi cunoștința lui Dum- nezeu. de omul care ține cuvântări stricate. 22 . dacă vei primi cuvintele mele. sunt bucu- ria vieții mele și candela care îmi luminează cărarea. spuneți-mi cum vreți.2.

dar nu oricine poate fi virtuos. Și câți ca mine sunt care nu dau crezare chemării lui Dumnezeu? Veți spune că voi sunteți liberi. Pocăința este schimbarea radicală pe care un om trebuie să o facă în viața lui. . Oare ce trebuia să mai aștept atunci. nu ați păcătuit și cine știe ce veți mai spune ca să fugiți de Dumnezeu. acolo în situația în care eram? El.102 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU tor. Dumnezeu mi-a întins mâna mie. 8). unui om de nimic. un marginalizat al societății să pot avea preț în ochii lui Dumnezeu ?! Psalmistul ne îndeamnă și ne cheamă la ospăț: „Gustați și vedeți cât de bun este Domnul” (Psalmii 34. Pocă- ința nu este ceva rușinos. dar nu va putea niciodată să o împlinească fără ajutorul lui Dumnezeu. că nu ați comis infracți- uni ca mine. viața trăită fără ca El să ne conducă este o viață inexistentă. dar Domnul nu încetează să ne cheme să venim la El și să ne pocăim. Deci. Scuze sunt multe. Mi se părea că sunt cineva și în fond eram un nimeni. ti- căloșit de viața pe care o trăiam fără El. este o virtute.

Aveam alte ide- aluri. Nu o mai gustam ca altădată. Camera luminii M ai aveam cinci ani până la intrarea în comisia de eliberare condiționată. nici cum vreau eu. Nu mă mai făcea să râd. Începusem să gândesc diferit. Îmi plăcea felul minunat în care mă schimba după chipul și asemănarea Lui. Fugeam de triviali- tatea celor din jur. Eram flămând și însetat după cuvântul vieții. Dumnezeu mă luminase. să ne . mă împuter- nicise să înțeleg ce e bun și ce este rău. Eram atât de bucuros că L-am cunoscut pe Dumnezeu. Eram la pușcărie. M-am înțeles cu câțiva colegi cu care mă întâlneam la curtea de plimbare sau sâmbăta în clubul închisorii unde eram aduși din toată pușcăria. unde nu puteam face ce vreau. Dar nu era chiar așa de ușor. Îmi doream atât de mult să execut restul mandatului într-o cameră cu deținuți care să cunoască Biblia și să trăiască după Cuvântul viu și lucrător al lui Dumnezeu. că viața mea a în- ceput să capete culoare și sens.

M-am îndemnat cu Bratina Teofil. cu Dulhac Simion din Comănești Bacău. Voi trimite subofițerul de ser- viciu și vă va muta. fără apă și hrană. cu Man Oc- tavian din Cluj. m-au desemnat pe mine să merg la raportul domnului comandant. doresc să ne aprobați să înfiin- țăm o cameră de pocăiți! - Și care cameră? Și cu cine? - Care vreți dumneavoastră pe secția celulară și uitați. ca să ne îngăduie să formăm o cameră pe secția celulară. mergi la cameră. - Bine. unde eram cazați câțiva dintre noi.104 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU rugăm împreună și să postim un post negru fără mân- care și apă. de a forma o cameră. am decis să postim și să ne rugăm Domnului. să trăiți! Era un om foarte serios. unde să ne închinăm după învățătu- ra pe care am primit-o. . un țigan din Hune- doara. la intrarea în închisoare cu el am avut primele divergențe. După cum am zis. iar deciziile lui rămâneau ferme și nu se întorcea de la cuvântul dat. Cu toate că. Chiruță? - Domnule comandant. pentru această împlinire de a fi împreună într-o cameră. După ce ne-am rugat mult și am ţinut post negru. Am ieșit la raport și comandantul m-a întrebat: - Ce probleme ai. cu Dragnea Marian Florin din Ploiești. aceasta este lista cu deținuții care vrem să fim împreună să îl lăudăm pe Dumnezeu. căruia să îi exprim dorința noastră. - Vă mulțumesc.

Da. Mai învățam în timpul zilei unele imnuri noi. Ne rugam și Îl rugam pe Dumnezeu să ne dea înțelepciune . să trăiască și să moară pen- tru cei păcătoși. Ne rugam și cântam. Adică citeam unele devoționale pe care le aveam la îndemână. Mă asculta oridecâte ori veneam cu vreo solicitare și o rezolva în funcție de posibilități. pentru cei bolnavi. Con- ducerea penitenciarului ne aprobase să avem un ra- dio-casetofon. câte 14 . eram hoțul. tru. Eu ore ne făceam studiul nos. fiecare în parte: citeam Sfânta Scriptură. pentru cei care vor crede cu adevărat în El. Acum eram „pri- eteni”.CAMERA LUMINII 105 Pe atunci nu îl cunoșteam pe Dumnezeu. cântam spre slava și gloria Celui Prea Înalt ceea ce învățasem să cântăm în adunarea de la club. deși eram niște infractori: patru crimi- nali și un hoț. Așa a luat ființă camera luminii. apoi ne adunam în micuța celulă. Eu eram hoțul.15 criminali și un hoț. era luminii: cu patru În timpul zilei. așa cum v-am mai spus. Noi citeam și studiam în fiecare zi. după cum ne numise cineva. lău- dând pe Dumnezeu așa cum învățam în fiecare sâmbătă Așa a luat ființă cam- la adunările din penitenciar. Aveam și casete cu predici și imnuri. pentru altarul de dimineață și altarul de seară. Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus să se nască. Fiecare dintre noi dorea din toată inima să îl lău- dăm pe Dumnezeu.

106 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU să învățăm cântări și imnuri pe care nu le știam. . cât și pâinea cea de toate zilele. știam să cânt aproape 300 de imnuri creștine. Ne făceam singuri hrană: primeam pe vizetă doar pâinea pe care o dădea penitenciarul și cu puținul pe care îl primeam la pachete – aveam dreptul la zece kilogra- me de alimente o dată la patru luni – supraviețuiam fără să mâncăm hrana pe care ne-o dădea penitenciarul. Așa se face că la data eliberării. Frângeam împreună atât pâinea vieții.

pe care atunci când îl vedeam. Parcă eram supărat pe ei. dumnezeiască și m-au lăsat să rătăcesc pe marea vieții în furtuna deznădejdii mele. de-ai lui Iordăchel. pe Ionel. despre felul minunat în care lucrea- ză El în viața acelora care îl primesc ca Domn și Mântuitor al vieții lor. îl strigam printre dinți. care erau pocăiți. Oare i-aș fi ascultat? Treceam de multe ori pe la poarta lor și aveau un băiat. Smerirea mea S e spune că niciun prooroc nu este bine primit în loca- litatea lui de baștină. care îl cunoșteau că este fiul tâmplarului Iosif și al Mariei. Aveam o familie la noi în Răuseni. Și eu mă gân- deam și tot făceam planuri cum să ajung acasă și să le spun celor care mă cunoșteau despre dragostea lui Dumnezeu. adică adventiști de ziua a șaptea. cam de seama mea. După cum nici Domnul Hristos nu a fost primit de cei din Nazaret. despre schimbarea mea. că nu mi-au spus mai dinainte despre această învățătură frumoasă. printre gard: - Po-că-i-tu-lee! .

o fericire plină de împlinire și dragoste de la Dumnezeu. mă rugam. scriam și iar învățam. Imediat fugea și spunea mamei lui că l-am făcut pocăit. de la un infrac- tor ca mine. precum și la dușmani. Învățam. Mă gândeam la prietenii mei. ci era plină de Cuvântul lui Dumnezeu. scriam. în- vățătură peste învățătură. nu mai vorbeam urât. Viața îmi era plină de poezie și o pace lăuntrică mă umplea din cereas- ca împărăție. Le plăcea să vorbim împreună. care îi învăța ce a aflat el la pușcărie? Ce puteau învăța de la un pușcăriaș. la toți cei dragi. plin de fericire. Și acum inima mea nu mai mustea a ticăloșie. Dar oare ar fi primit? Ar fi acceptat ei învățături de la un hoț. la profesorii mei. Nu mai fumam. pentru că am ajuns să fiu în această groapă a omenirii. - Ionele. că nu purtam pică pe nimeni. deoarece ei mă ascultau. Fiul lui Dumnezeu. zi dragul mamei amin! Dar el nu înțelegea și plângea pentru „jignirea” primită.108 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Era ca o batjocură. cântam laude la adresa Domnului. Voiam să dau de știre orișicui despre trăirile mele. Binecuvântată să fie închisoarea. dacă nu pentru această ocazie. citeam. des- pre bucuria care îmi umplea ființa și nu conteneam să le . citeam. însetată și flămândă după mântuire. despre salvarea și mântuirea prin credința în Isus Hristos. Să le spun de frumoasa învățătură pe care am cunoscut-o. cu toate că nu prea aveam eu dușmani. mamă. de la un infractor? Eu oricum mă pregăteam. pentru orice situ- ație în care va fi nevoie să vorbesc despre credința căpătată în Isus Hristos. Și câte nu le-aș fi zis. Ca o injurie.

Noi ci.SMERIREA MEA 109 spun deținuților când ieșeam la curtea de plimbare despre bucuria mea. mă să le spun deținuților când rugam și citeam câteva ieșeam la curtea de plim- capitole din Biblie și stu. Binecuvântată să fie închi- team și studiam. pentru că am ajuns și ne rugam cu stăruință și să fiu în această groapă a omenirii. cui despre trăirile mele. bare despre bucuria mea. Îmi venea câte un gând rău privind frații mei dormind nepă- sători și îmi spuneam în sine: „uite fraierii ăștia cum dorm și eu șmecherul le fac curățenie. Apoi luam mătura și cârpa și fă- ceam curățenie în cameră. tânjeam după re- venirea în slavă și mărire a Domnului Isus Hristos pe norii cerurilor. spre bucuria care îmi um- zeam primul. Clepsidra vremii își strecura nisipul dintr-o parte în alta. Profețiile se împlineau sub ochii noștri. de- Dimineața mă tre. Abia așteptam să mă liberez și să ajung acasă pentru a le spune tuturor ce cunoscusem eu. o smerenie. chiar și Voiam să dau de știre oriși- în închisoare. vremea își punea amprenta peste omenirea decăzută. cântam soarea. Îmi făceam plea ființa și nu conteneam programul de igienă. plin de fericire. . diam lecțiunea la zi. Iar viața noas- fericire plină de împlinire și tră era plină de bucurie și dragoste de la Dumnezeu! totul era frumos. Dar timpul trecea. Fac șmotru cu cârpa…” și îmi venea să îi iau la bătaie din somn.

care eram considerat a fi un deținut respectat pentru mai multe „calități”. după rugăciune și devoțional. avusesem o discuție cu doi colegi din ca- meră care înnoptaseră în altă celulă. deoarece pot aduce prejudicii imaginii lucrării care se făcea cu noi. iar acum. Eu mă sim- țeam departe de realitatea acelor momente de smerenie ale Mielului jertfit fără să crâcnească. în care ieșeau mai mulți deținuți din alte celule. să mă smeresc și să îmi slujesc frații. că nu prăduiam (pâram) pe nimeni și pentru că eram temut de gardă fiindcă îi instigam pe alții la rebeliune. Și mai mult. am ci- tit Isaia 53 și lecțiunea dezbătea același subiect. să măture și să facă șmotru prin cameră. Iar eu le-am reproșat că nu este bine ce au făcut. unde erau homosexu- ali. Cât de bine știe Dumnezeu viața noastră. vreau să mă smerești cum știi tu că este mai bine. să fii pomenit veșnic. Nu era ușor să gândești altfel: dacă mai bine de treizeci de ani ai visat să fii cineva de renume pozitiv sau negativ. . Lăudat să fie Dumnezeu pentru că m-a smerit. În ziua aceea am ieșit la curtea de plimbare. După terminarea lecțiunii m-am rugat: „Doamne. eram jucător de jocuri de noroc și in- fracțiunile mele erau făcute cu cap. într-o dimineață. cum ar fi ace- lea că știam să mă bat.110 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Dar mă rugam la Dumnezeu să îmi dea putere să mă pocăiesc. între care și cei la care înnop- taseră colegii mei. acel erou legendar care te visai ajungea să curețe wc-ul. deoarece simt cum iar se umflă mușchii pe mine și nu vreau să mai fac rău nimănui!” Cu o zi înainte. El a știut și ce îl înjosește pe unul ca mine. În plus. într-un mod inteligent.

La închi- soare. A strigat cineva din curte la ei. s-au pus între mine și ei. Când am ajuns la cameră. Lăudat să fie Dumnezeu pentru marea Sa bunătate! .SMERIREA MEA 111 Pe deasupra eram hoț bătrân. Priveam la ei zâm- bind. au venit la ușă și prin vizetă ne-au împroșcat cu injurii. Și mă rugam ca Dumnezeu să nu le țină seama de ceea ce fac. unul dintr-o parte. cel mai josnic lucru era ca un șmecher să fie bătut de către cei care m-au bătut pe mine. care au început să mă lovească cu pumnii. un karatist și aşa s-au liniștit. vechi pușcăriaș. pentru că nu simțeam loviturile lor. În timp ce mă rugam. Dar Dumnezeu a îngăduit să vină la mine doi deținuți homosexuali. după cum spuneam noi „de când se trăgea cu arcul și se punea bolova- nul în ușa celulei”. m-am pus pe genunchi și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru încercarea credinței noas- tre. dar au fost luați la picioare. iar altul din cealaltă. Ei mă loveau și mai tare și eu mă rugam. Nu am reacționat ca altădată şi mi- am dat seama că acesta înseamnă smerirea mea. Dumnezeu ne dădea izbândă după izbândă în lupta cu păcatul și cu cei din jur. un smardoi (bătăuș respectat). Simion și Teofil au sărit să mă apere.

la ruga poporului advent. pentru a ne întâlni cu credincioșii voluntari. ca nu cumva să se ceară și alții și să nu ne mai scoa- tă nici pe noi din cauza lor. am trăit cea mai frumoasă săptămână de rugăciune din viața mea. . În fiecare seară din săptămână ne-a fost aprobată ieșirea în clubul închisorii. Lupta cu ecranul Î n decembrie 1994. Mulți mă ascultau. Ieșeau la adunare. 1994. Era și el la început și încă nu în- țelegea ce frumos este când poți să împărtășești altora bucu- ria mântuirii. Așa se face că în acel an. Simion Dulhac mă rugase să nu spun la nimeni că ies la adunare. unii râdeau. În fiecare zi când ieșeam la curtea de plimbare aveam Biblia și cartea de cântări sub braț și nu conteneam să le vorbesc oamenilor despre libertatea pe care ne-o dă trăi- rea Cuvântului lui Dumnezeu. iar alții se alăturau. bărbați. femei și copii care veneau să ne rugăm împreună. Dumnezeu în bunătatea Sa a îngăduit ca în fi- ecare seară să participăm și noi aici în pușcărie. când biserica avea săptămâna de ru- găciune.

nouă celor care am rezistat până acum și nu am obosit să facem binele. Bucuria era mare. dar bucu- ria era atât de mare din partea noastră și a lor. am legat prietenii. care prin efortul acestui om – Traian Moț – și a . că nu mai aveau loc. Atunci când a trecut la odihnă a fost înconjurat de frații pentru care s-a jertfit. Erau niște copii deosebiți pe care Dumnezeu i-a binecu- vântat cu tot ce aveau nevoie. stăteau în picioare sau într-un picior. Tot un fost pușcăriaș s-a îngrijit de toate nevoile lui și ale soției sale până la trecerea la odihnă. au ve- nit din biserică paisprezece frați și surori. soția dânsului erau foarte fericiți pentru că Dumnezeu le-a îngăduit să fie ca niște părinți pentru acești copii. așa cum ne-au învățat ei și Domnul Hristos. Ne-am împărtășit experiențe. Cântam și ne rugam. Fratele Moț Traian și sora Aurelia. Fratele Bancu Grigore. lucrarea lua amploare și se întărea tot mai mult. un fost infrac- tor. Un pușcăriaș. Fratele Traian Moţ povestea cu bucurie oricui despre această lucrare care l-a întinerit. care l-a motivat să-și vân- dă stupii împreună cu mașina și „să bage banii în lucrare”. care eram noi.LUPTA CU ECRANUL 113 seară de seară peste 150 de deținuți în trei clase. i-a îngrijit până în ultima zi împreună cu soția lui. un tăciune scos din foc. lăudam și slăveam cu toții pe Cel ce pentru noi păcătoșii S-a jertfit. un hoț. încât nu ne deranja lipsa spațiului. Alina. în sabat. de pușcăriași. Ne-au iubit până la trecerea lor la odih- nă și ne-au predat ștafeta lucrării din penitenciare. În ultima zi. în inima căruia dragostea lui Dumnezeu pentru acești oameni a fost atât de mare.

Dar fratele Simion Dulhac a zis: - Dacă reparați televizorul. iar eu îi mustram aspru uneori. care spunea că „asemenea soi de draci nu iese decât cu rugăciune și post”. Așa am putut să înțeleg mai bine Cuvântul lui Dumnezeu și cu de la El putere. Unii se plicti- siseră de Biblie și doreau să privească la televizor la un film. Dar printre noi au început să apară și zavistii. Mă legasem cu mare putere de versetul 21 din capitol 17 al Evangheliei după Matei. Când se năștea discuția despre cutia magică. Ar fi fost bun un televizor în cameră. la un meci de fotbal. Dar nu-i luam în seamă. Dar în ceruri. Pastorul s-a uitat la el. . nici alta. Mă rugam Domnului să îmi dea putere și știam că tot ce fac este spre binele meu. a zâmbit și nu a făcut nici una. se tulbura liniștea din camera luminii. vă rog frumos să îmi adu- ceți și mie reviste obscene. Era atât de frumoasă viața în felul în care o trăiam acum. l-am pus în practica vieții mele de zi cu zi. ai început deja să miroși a stârv. câtă bucu- rie vor avea? Repet faptul că ne pregăteam în celule. Am început să postesc un post negru fără apă și mâncare câte două-trei zile și chiar patru într-o săptămână. Cineva dintre noi cumpărase un televizor Sport defect și l-a rugat pe pastorul Popescu Constantin să îl repare. în camera luminii câte 14-15 ore pe zi.114 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU celorlalți voluntari activi în penitenciar și-au văzut roadele muncii lor chiar și aici pe pământ. Îmi spu- neau colegii: - Mănâncă! Altfel ai să mori.

Îmi cunoșteam slăbiciunea. Dar nu ne-au ascultat și ne-au mutat la alte came- re. locțiitorul comandantului. Mă rugam la Dumnezeu să îmi dea putere să nu pierd timpul uitându-mă la televizor. am început să privesc către cutia magică din colț. Cu o săptămână în urmă. Oare ce o fi rău în asta? Sunt fanatic? Extremist? Nu! Nu ar fi fost nimic rău dacă aș fi pierdut din timpul meu o oră sau două pentru a mă delecta cu o emisiune.LUPTA CU ECRANUL 115 Puteam urmări o știre sau o emisiune constructivă… Dar dacă nu ne-ar fi stăpânit butoanele telecomenzii. Încet-încet. dar eu nu am avut parte de așa ceva. Simion a căzut la o cameră unde nu era televizor. ar fi fost și mai bine. să fim mutați din cameră. dar bubo. Zavistiile Ori de câte ori apărea dis- au fost și au trecut. ca- pitolul 24. cât și Simi- on. sau în acel sabat la adunare studiam din lecțiune chiar din Evanghelia după Matei. I-am rugat frumos pe gardieni să amâne mutarea noastră pentru a doua zi. care a ordonat ca atât eu. Cine crede că este stăpân pe el să se abțină de la ceva. Nu cred că Dumnezeu este atât de . deoarece venisem de la adunare și să nu umblăm cu bagajele după noi prin pușcărie. cuția despre cutia magică iul poftei a răbufnit în cele din se tulbura liniștea din urmă și am fost raportați la camera luminii. să ia seama că greșește. unde spune să ne rugăm ca fuga noastră să nu fie iarna sau într-o zi de sabat. ca floarea soarelui după soare.

a fost iarăși o discuție între noi și un frate m-a luat la bătaie. Ne-am impus un post negru de trei zile și am hotărât cu toții la aceasta. Am început să plâng și să mă rog să îmi ajute Dumnezeu să revin la liniștea și pacea pe care o aveam cu El mai înainte. Eu spuneam: - Doamne. După repetiție și-au cerut ierta- re de la noi și au dorit să fim iarăși împreună. M-a tras de la patul doi unde locuiam și a început să îmi care pumni în față ținându-mă de păr. colegii mei. Nu mă mai săturam și apoi zgo- motul televizorului nu îmi mai dădea voie să mă concentrez. Nu îmi mai amintesc care anume. Într-o după amia- ză de sabat. apoi ne-am strâns și am hotărât împreună să merg din nou la comandant pentru aprobarea înființării unei alte camere. Țin minte că înainte de acest incident au venit în cameră alți doi frați: Gavai Gal Iștvan și Lăcătuș Alexandru. iartă-l că nu știe ce face! .116 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU arbitrar și m-ar pedepsi pentru așa ceva. Pe atunci pregăteam un program special pentru o ocazie deosebită. Am început să nu mai studiez. au adus un deținut cu televizor și s-au delectat până … s-au luat la bătaie. Dar eu am început să pierd nopțile. dar ne întâl- neam pentru a ne pune de acord la întocmirea lui și împărți- rea rolurilor pentru fiecare. acele nopți liniștite în care mă odihneam profund ca un prunc. În cealaltă tabără. pentru că nu mai puteam de somn. Apoi au început să se căiască de ceea ce făcu- seră și ne-au trimis răspuns să ne întâlnim. Aceste experiențe le-am avut în timp. ca aceea dinainte. frații mei rămași în cameră.

După ce s-au consumat episoadele. noi studiam. când spiritele erau calmate. Chiar dacă voiam să fim. dar poate ți-am fost o pricină de poticnire. Ce oameni cuminți și sfinți. Aveam fața tumefiată. ne trecea supărarea ca unor copii și ne împăcam.LUPTA CU ECRANUL 117 El se îndârjea și mai tare. iartă-l că nu știe ce face! Bătaia a durat trei reprize. Comandantul ne-a aprobat din nou o cameră. Dragii mei. bineînțeles dacă mă poți ierta. dar nu simțeam nicio durere. Timpul trecea. poate veți spune. - Te iert. chiar dacă uneori mai vedeam și stele verzi. lovea cu mai mare putere și eu repetam cu voce tare: - Doamne. . păcătuiam și noi în fel și chip. ne mai certam. S-a uitat lung la mine și a zis: - Eu trebuie să îmi cer iertare de la tine. ca să putem studia. dar am pus condiția că înființăm o cameră nouă fără televizor. m-am dus la fratele meu care m-a lovit și l-am rugat să mă ierte pentru că am fost o prici- nă de poticnire pentru el. că pietrele tari se mai și ciocnesc și chiar dacă nu mai eram copii. Rămâneam statornici în studiu și rugăciune și în trăirea după cuvântul lui Dumnezeu. era atât de frumoasă viața pe care o trăiam prin credință. să ne rugăm și să îl preamărim pe Dumnezeu.

Mi-am dorit întotdeauna să nu mă îmbolnăvesc la pușcărie. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a făcut să înțeleg că am preț în ochii Lui și că trupul meu trebuie îngrijit ca un tem- plu sfânt. Prea multa credință l-a prostit!” Nu le- ar veni să creadă că eu m-aș putea lăsa lovit de cineva chiar în față. să nu mă desfigurez și să nu mă șmenuiesc (să îmi provoc singur boli). pentru că nu puteam să fiu tratat eficient. Dacă locul în care trăim nu este unul conform învă- țăturilor Sale. Viața noastră trebuie să fie sfântă și curată după voia Celui Prea Înalt și atunci El va . pentru că mă feream de mutilări în orice împrejurare. Dacă mâncăm ceea ce El ne spune că nu este bine să mâncăm. Dacă viețuirea noastră nu este una după voia Lui. El nu va locui cu noi. Am avut grijă de mine în toți anii executați să mănânc bine. să nu credem niciodată că suntem plini de Duhul Sfânt. Pași pe calea credinței V or citi cei care m-au cunoscut ca smardoi și vor spune: „A înnebunit. să nu mă droghez. în care vrea să locuiască Duhul Lui. El nu va locui niciodată cu noi.

Eram atât de captivat de Sfânta Scriptură. toți cei 25 de deținuți am fost scoși la clubul închisorii în fața unei comisii de ofițeri superiori. care ne-au pus diferite întrebări din Sfânta Scriptură referitoare la hrana pe care o solicitam de la cantină. plină de învățături care nu se epui- zează niciodată. Pe moment. Dar într-o zi. învățături care te conduc la viața veșnică pe care Dumnezeu a făgăduit-o oricui crede în Fiul Său și celor care trăiesc după învățăturile Sale și nu pregetă să le pună în practica de zi cu zi a vieții lor. plină de cuvânt dumnezeiesc. Au trecut câ- teva luni de la acest demers fără nici un răspuns. trăiam viața de credință la intensitatea pe care mi-o permitea Dumnezeu. simțeam liniște și pace în firea mea tulbu- rată.PAȘI PE CALEA CREDINȚEI 119 locui în noi. iar noi prin atitudinea noastră blândă. scriam. Am rămas fermi pe poziție și am trecut examinarea cu bine. Era o pregustare a împărăției pe care ne-o pregătește Fiul în casa Tatălui. această co- moară. inteligentă. citeam. deoarece încă odată Dumnezeu ne-a arătat că este Ta- tăl nostru. calmă. copii ai Tatălui care lucra în noi după voința noastră chipul Lui. lăudam. Să nu ne înșelăm de- geaba că suntem plini de Duh Sfânt și că El vorbește cu noi sau că el vorbește prin noi dacă suntem păcătoși. ca într-un templu sfânt. am demonstrat că suntem ceea ce suntem. cântam. Eram fericit. . cartea cărților. De atunci și până astăzi. Împreună cu alți 24 de deținuți am făcut cereri la Direc- ția Generală a Penitenciarelor din România pentru a primi hrană vegetariană sau ovo-lacto-vegetariană.

un post negru. Cel rău l-a îndemnat să pună la casetofon o muzică necreștină. să pot ridica spre Tine ruga mea de mulțumire. Eram fericit că trăiam în comuniune cu Dumnezeu.120 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU la închisoarea din Craiova există normă de hrană pentru cei care vor să mănânce o mâncare curată. mă rugam și posteam. deoarece ne folosea să învă- țăm imnuri după acel casetofon. Dar posteam și mă rugam. pentru că azi ai fost cu mine și te-ai îngrijit într-un chip minunat de mine … În momentul următor. Frate- le Gavai zicea: . dar El a știut mai bine de ce a îngăduit așa. dezechilibrând această plăce- re. eu supărat pe el. ca să mențin tonusul vieții plăcute în care cel rău nu obosea să intervină. La stingerea de la ora 22:00 m-am așezat pe genunchi să mă rog. am avut momente când am pus dorința noastră la picioarele Tatălui ceresc. De atunci. Am avut o discuție într-o zi cu fratele meu Teofil. frații mei aveau frică de rugăciunile mele. Nu m-am rugat ca Dumnezeu să i-l strice. simțeam reverberația acestei trăiri prin toți porii mei. au ieșit flăcări și fum din aparatul fratelui Teofil. nu ne-am cerut iertare și a trecut apusul soarelui peste noi și am rămas tot neîmpăcați. Până să ne certăm pentru televizor. M-am rugat și ziceam: - Tată bun. fără hrană și apă. te rog din suflet să nimicești această lucrare. încercând să dărâme ceea ce Dumnezeu clădise în mine. țiga- nul din Hunedoara. Ne-am rugat vineri seară la altar și apoi dimineața. ca să nu mă pot concentra la rugăciune. Nu mai știa pe unde să îl arunce. El supărat pe mine.

Dar aveam pe cineva mai presus ca El. pentru momentul devoțional s-a ridicat sora Peșea și a spus o experiență despre cutia magică aflată în colțul camerei noastre. Astfel. ci la una veșnică și frumoasă. frate- le Moț a dorit să calmeze spiritele. Am citit cartea „A sosit ceasul” scrisă de fratele Nicușor Ghițescu. unde s-a lăsat cu ceartă mare. când am început serviciul divin la adunarea din penitenciar. Părerea ta e greșită.PAȘI PE CALEA CREDINȚEI 121 - Dacă se roagă fratele Chiruță. - Păi nu ne ascultă Dumnezeu rugăciunea la toți. că s-a generat o gâlceavă în toată regula. ca să ne piardă. Doar eram în post și mereu cel rău ne tulbura când posteam. Simțeam o nespusă bucurie să îmi pun ținte înalte și să cer ajutor lui Dumnezeu pentru a le atinge. dar nici la cameră nu s-au putut calma. precum că eu am determinat-o pe sora Peșea să spună această experiență. A început o rumoare în adunare. Asta mai trebuia. Sâmbătă dimineață. Dar pofta a fost mai mare și a învins răspunsul pe care ni l-a dat Dumnezeu. pe care cel rău a așezat-o acolo ca să ne distragă atenția de la adevărul suprem. bineînțeles dacă ne înfrânam de la poftele noas- tre care ne tulburau din când în când. fraților? - Ba da. mă rog ca și tine. Lăudat să fie numele Lui că m-a ajutat mereu să simt dragostea Lui cea mare. cred că de vreo patru ori. care ne conducea la viață. care fusese pur și simplu răspunsul la rugăciunile înălțate. nu o să avem televizor. și nu la orice viață. . Îmi plăceau acele pagini unde apăreau câteva șabloane ale trăirii creștine. dar tu te rogi altfel! - Nu frățioare. Timpul nostru trecea frumos în cântări și rugăciuni.

decât dacă suntem forțați să călcăm legea lui Dumnezeu. să intrați și voi în refuz de hrană. La fel cum Nero a incendiat . Dar ne-am rugat și am studiat din cartea profetului Ieremia. Și apoi noi refuzăm hrana de mulți ani. pentru că nu mâncăm hrana primită de aici. pocăiții am fi instigat la revoltă. Chiar dacă nu am participat. La curtea de plimbare. șmecherii ne spuneau și nouă: - Pocăiților. Au făcut refuz de hrană pe motive juridice și administrative. așa că nu ne răzvrătim. că noi. În cameră. care de frica șmecherilor ar fi vrut să ia parte la răzvrătire. am avut discuții cu frații mei. Un cadou pentru fiecare român închis E ra prin toamna lui 1996. Dumnezeu ne-a luminat mintea ca să nu participăm și spiritele s-au calmat. cerând anumite rezolvări de cazuri. - De ce? întrebam eu… - Să obținem rezolvarea problemelor pe care le-am ridicat. - Pe noi Dumnezeu ne învață să nu ne răzvrătim împo- triva stăpânirii. vina a căzut pe noi. când a fost o răzvrătire a deți- nuților din toate închisorile românești.

prin grija lui Dumnezeu și a Serviciului Umanitar pentru Penitenciare. pe care eu am citit-o de patru ori și mi-a plăcut foarte mult. În anul 1995. dacă ar citi cartea Hristos Lumina Lumii. şi altele ca Tragedia Veacurilor. la o plimbare în SUA. Așa vorbește Dumnezeu și Parabolele Domnului Hristos să fie oferite multora din penitenciare. Prin această prefață. toți deținuții și cadrele erau îndem- nate să citească. mai târziu. prefațată de cel care era atunci director al Direcției Generale a Penitenciarelor din România. - Zice că dacă această carte ar ajunge în mâinile deți- nuților și cadrelor noastre din România. Îmi povestea odată.UN CADOU PENTRU FIECARE ROMÂN ÎNCHIS 123 Roma și a dat vina pe creștini. multe mentalități ar fi schimbate. pentru că şi dânsul citise cartea de vreo pa- tru ori și îi plăcuse enorm. prin rugăciune și post. - Trage pe dreapta și hai să ne rugăm pentru această lucrare! a spus fratele Blend către fratele Butoi. de la Conferința Ge- nerală a bisericilor adventiste din lume și cu domnul general Chiș în mașină. doar că noi nu am fost extermi- nați. fratele Nicu Butoi. toate persoanele private de li- bertate din țară am primit câte o carte Hristos Lumina Lumii. - Eram cu fratele Richard Blend. cum s-a reuşit ca această carte. Dumnezeu s-a îngrijit și în anul următor am primit hra- na cerută conducerii. - Ce spune domnul? întrebă fratele Blend pe Nicu Butoi. pe cale pașnică. când domnul general ne-a spus: - Ar fi foarte bine pentru deținuții și cadrele din pușcă- riile românești. domnul general Ioan Chiș. Ne îndreptam către o întâlnire a oamenilor adventiști de afaceri. .

Povestește fratele Nicu Butoi că atunci când au ajuns la acea întrunire. ca să câștige și ei un salariu mai bun? Nu mai știu cine le-a tipărit. vindeți-le. . dar știu că în vara anului 1995. fratele Blend stătea cu invitații săi din România în curte. proprietar al unei mine de opale. Plecând spre America. care le-a întins mâna. Dumnealui s-a bucurat enorm și ca un mare patriot i-a întrebat pe frați: - Nu s-ar putea ca banii să ajungă în țară. când a venit spre el un frate maghiar de origine. pentru ca românii noștri să tipărească aceste cărți. ca să ajut această lucrare. cartea Hristos Lumina Lumii a ajuns în mâna a peste 80 000 de deținuți și la câteva mii de gardieni. dar cetățean australian. pe care le-am pus deoparte pentru lucrarea Domnului când se va ivi ocazia fa- vorabilă. Fratele maghiar a spus: - De aceea m-a întors Dumnezeu din drum când ve- neam aici. vă mai dau. - Aleluia! Aleluia! au exclamat frații și au tradus dom- nului general minunea care s-a produs lângă el. Dacă nu vă ajunge. - Cum? Cum? au întrebat frații. uitasem să le iau. - Am extras două opale mai mari. luați pe ele în jur de 150 000 de dolari și faceți lucrarea.124 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Au oprit într-o parcare și s-au rugat pentru acest lucru. plecând mai departe și lăsând problema la picioarele Dom- nului Isus spre rezolvare. Fratele Blend le-a făcut cunoștință tuturor cu domnul general Chiș și i-a spus fratelui nostru australian despre ce au vorbit pe drum. dar m-am întors și … iată-le. Luați-le.

că stau de șapte ani pe celular. am in- trat în camera 54 de pe secția a IV-a. în puşcărie s-a dat un ordin ca să rămână pe celule doar cinci persoane. Mi-au dat voie și cum s-a deschis ușa. Ne formasem din prima zi o grupă de 10-12 deținuți. Doar ce am ajuns la curtea de plim- bare și am fost chemat la vizită. Când m-am întors. atât cât fiecare să poată ocupa un singur pat. să am lumină suficientă pentru a citi și a scrie. cântând și lăudân- du-L pe Dumnezeu. Știau să cânte și să se roage și doreau .Dați-mi voie să plec eu. chiar pentru a mă mișca mai lejer. Pentru o soră mă rog Î n mai 1997. În această cameră am stat până la eliberare. care ne închinam seara și dimineața. Eram șase pe atunci în camera 106 pe ce- lularul 5 din Craiova și le-am spus fraților mei: . Erau mulți deținuți care au umblat la adunările ținute săptămânal la cluburile închisorii: mar- țea. unde eram în jur de 100 persoane. Mi-am luat un pat la nivelul trei. am plecat cu tot ce aveam după mine. joia și sâmbăta. să am loc să stau pe genunchi la rugăciune.

Răsuna camera în cântări în fiecare zi.126 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU să ne întâlnim într-un mod regulat la altarul de dimineață și de seară. de unde era dânsul. Nu știu cum faceți altarul familial. pocăitule? . fiecare după credința lui. băieți! Am făgăduința lui că pâinea și apa nu îmi vor lipsi și că omul nu trăiește doar cu asta.” Cântam şapte până la douăsprezece imnuri. ci o făceam în dorința de a fi ascultați și ajutați de Dumnezeu..Ce ai să mănânci de acum. dar noi ne rugam fie- care la rând și tot fiecare spunea până la ultimul „continuăm altarul în numele Domnului Isus cu cântarea . Adevărat este că ei au văzut cu ochii lor minuni ale haru- lui care se întâmplau sub privirea lor. care de altfel ne batjocoreau. toţi câți eram adunați acolo și înălțam rugăciuni îngenuncheați pe betonul camerei. . localitatea natală și s-a retras cu soția acolo. Nu mai venea nimeni. și-a cumpărat o casă în Curtici.Ce va îngădui Domnul. lucrarea din penitenciar s-a încheiat. Ne solicitau pe la curtea de plimbare să ne rugăm pentru ei. ci și cu orice cuvânt care vine din Sfânta Scriptură. Mă întrebau colegii de cameră: . Și-a vândut apartamentul pe care îl avea în Craiova. La adunarea ad- ventiștilor nu ne mai scotea din anul 1996. cu excepția câtorva frați și surori care îi mai căutau pe unii deținuți cu pachete și strictul necesar.. Ultimul pachet de la fratele Moț l-am primit prin fratele Ion Țală. Se sistase lucra- rea odată cu plecarea fratelui Moț la Curtici. dar tot nu s-au pocăit. Așa. N-o făceam pentru a ne lăuda sau pentru a părea smeriți în fața oamenilor. în iunie sau iulie 1996.

Unii erau bolnavi și ne rugam pentru ei ca să se facă bine și se făceau. Eram fericit că până să se încheie lucrarea în 1996. Vai mă accepte așa cum sunt: de cei ce își pun nădejdea un pușcăriaș. dar pocăit. scrisoare sorei Rodica Jil- dar ce folos?! covici. Fiul și Duhul Sfânt. prin care o rugam să Unii s-au bucurat de îmi găsească o soră care să acele vindecări și atât. Dumnezeu mi-a îngăduit să o cu- nosc pe actuala mea soție. dar îmi doream. o femeie. în Hristos doar pentru viața aceasta pieritoa- re. nu mai știu prin ce lună. cu care să conviețuiesc pe acest pă- mânt în dragoste și armonie. în . Nu eram blazat și nici descurajat. Îmi era frică să trăiesc împlinirea acestei dorințe. când îl dureau rini- chii și nu se mai putea da jos din pat. zis Buli. în dreptul lui Am îndrăznit să trimit o Ion Agrigoroaie. după cum am mai spus. în liniște și pace. Vai de ei! Dragii mei.PENTRU O SORĂ MĂ ROG 127 Și ne rugam. că în restul vieții mele de la 20 de ani și până la 34 am avut doar decepții amare. să cunosc o fată. cu credință în Tatăl. Ne rugam unii pentru alții în cameră și s-au făcut vindecări în dreptul fratelui Man Octavian când suferea de durere la dinți și a fratelui Dragnea Marian Flo- rin. Nu ști- am ce vrea Dumnezeu de la mine. citiți Scriptura! Citiți și gustați să vedeți ce bun este Domnul! Ce frumos lucrează El în viața tuturor acelora care se încred în El și în puterea lui mântu- itoare. în respect și adorare. Eram fericit că L-am cunoscut pe Dumnezeu. Cum v-am mai spus.

etc. mulțumindu-i lui Dumnezeu că s-a gândit la mine și mi-a găsit jumătatea. Dacă ați ști ce mâhnit eram. Ea mi-a spus: . surori mai în vârstă și într-un sabat am îndrăznit să o rog pe sora Rodica Jilcovici. o soție? Până atunci. Doream relația cea mai frumoasă de respect. Să vorbim între noi lăudându-L pe Domnul cu psalmi și cântări.Fac soro. Ajuns la cameră. iubindu-ne unii pe alții. etc.. în penitenciar intrau și femei. ori de câte ori am încercat să re- alizez așa ceva. am izbucnit în lacrimi de bucurie. de un an și jumătate lucrul acesta! . Și a trecut o lună. să îmi găsească o soră de credință care să mă accep- te așa cum sunt: un pușcăriaș.128 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU timpul acela.. nu doream numai atât.Scrie o scrisoare și compune o poezie pentru o soră. sora mi-a spus: . Într-un sabat. . câți ani are. Când mai aveam poate un pic pentru a finaliza sau pecetlui legal acest act al căsătoriei. Nu am mai întrebat cum arată sora. să trăim în dragoste și respect. Câtă pasiune puneam în această dorință și câtă dra- goste! Dar nu am ajuns niciodată la împlinire. așa cum citisem în epistola lui Pavel către Efeseni la capitolul 5. nu am putut ajunge la faptul împlinit.Fă-l în continuare.Frate Dan. cum Hristos și-a iubit biserica și S-a dat pe Sine pentru ea. eram de obicei arestat. roagă-te și postește. cum o cheamă. că Dumnezeu îți va răspunde la timpul potrivit. Nu eram satisfăcut doar de relația fizică. . dar pocăit. Oare era ceva rău să îmi doresc o fa- milie. versetele 19-33. înțelege- re și iubire reciprocă. și te voi susține și eu.

un Dumnezeu care Dumnezeu ne dăruiește ti- cunoștea inima mea. eu scriam și tot scriam. apoi o lună. Tatăl meu mi-a răspuns la rugăciune și ochii mei aveau să vadă pe aceea pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru mine. Încă odată și încă oda. mele. epopeea dragostei. El. Doream altceva de la viață. trăirile Hristos.PENTRU O SORĂ MĂ ROG 129 Citiți voi din Sfânta Scriptură și nu uitați să citiți și 1 Co- rinteni 13. adică să nu trăiesc pe acest tă și mereu vă îndemn: pământ ca un anonim. dar nu a la Petre Ispirescu. ment pozitiv sau negativ. ci a la Isus neputințele mele. Așa că plân. geam de bucurie că El. ci gustați și vedeți ce bun să fiu recunoscut ca ele- este Domnul (Psalmii 34. Domnul Domnilor. rul lui mântuitor. Eram scârbit de limbajul pe care îl auzeam în fiecare zi. Îmi doream o viață frumoa- să. cu. de dimineața până seara. Dar a trecut o săptămână. nu cred că nu mă Fratele și Prietenul nostru. fără de moarte. Îmi doream nemurirea. Citeam și studiam Sfân- ta Scriptură și nu mă mai săturam să mă hrănesc cu frumusețea și acuratețea cuvântului dumnezeiesc. Într-o zi am între- bat-o pe sora Rodica: . dar nu primeam niciun răspuns. iubea și nu dorea ca eu al celor ce cred în El și în ha- să fiu fericit. bătaie sau cuvinte triviale. nerețe fără bătrânețe și viață noștea slăbiciunile mele. fără ceartă. 8).

ca să mă înving cu toate că știam că singur nu pot face nimic ca să mă schimb. încât nu mă puteam duce la cameră de cât de greu îmi era bagajul.Sora la care îi duceți scrisorile nu știe să scrie? .. alături de surorile Rodica și Marina Dima. Și am așteptat. Veți spune: ce om credincios! Oare chiar eram credin- cios lui Dumnezeu? Sau mă lăsam târât tot de sentimentele mele firești? Inima omului este deznădăjduit de rea și de în- șelătoare. Cine poate să o cunoască. bucuroase. Când am ajuns la vizită și am fost stri- gat. Am așteptat și pe 20 august 1996. ce îmi aduce. Era frumoasă viața de credință. dar am dreptul la „un kil de alimente”. cu răutatea din mine. era o luptă continuă care nu te plictisea dacă nu deznădăjduiai atunci când se întâm- . seara. mă luptam cu mine. Ele știau pentru ce se bucurau.130 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU . cu toate că nu știam cine vine. Am luat o geantă cu mine. 20 august 1996. decât Dumnezeu! Da. Încă eram pe celular. Nici nu m-am aprins. am fost strigat la vizită.. ci era una după voia lui Dumnezeu.Ei. dacă îmi aduce ceva. Atunci am văzut-o ca pe un soare. dar nu am fost orbit ca altădată de o dragoste la prima vedere. cu încăpățânarea mea. dar mai așteaptă . adică nu pot să vorbesc cu persoana care vine la mine cu pachet. eu care eram foarte ușor inflamabil și desigur mă întrebam de ce oare? Pentru că nu era o dragoste după voia mea. cu mândria mea. cum frate Dan să nu știe. Domnul gardian de la vizită mi-a spus că nu am vorbi- tor. am văzut o fată necunoscută care purta ochelari şi era zâmbitoare ca un soare. Însă mi-a dat tot ce mi-au adus aceste femei.

ci răzbesc cu ajutorul Cerului pe calea cea îngustă care duce cu așa mare siguranță spre cer. V-am mai spus acesta. Domnul Domnilor. ci à la Isus Hristos. pentru cei ce nu se poticnesc pe calea credinței. către acea moștenire ne- pieritoare pe care ne-o oferă în dar Dumnezeirea. Mi-am dorit „nemurirea”: adică să nu tră- iesc pe acest pământ ca un anonim. Fratele și Prietenul nostru. al celor ce cred în El și în harul lui mântuitor. ci după cum dorește El. Să îți tot pui ținte către care să tinzi când prin credință vezi lucrurile minunate pregătite de Domnul Hristos în casa Tatălui Său.PENTRU O SORĂ MĂ ROG 131 pla să te afunzi iar și iar în viața plină de păcat pe care ai trăit-o înainte. dar nu à la Petre Ispirescu. dar o repet. către viața veșnică. ca să vedeți cum Dumnezeu împlinește visarea mea. ci să rămân în amintirea multora ca un element pozitiv sau negativ. Ne dăruiește tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. . nu în felul cum vreau eu.

Era o seară frumoasă de martie și am plecat împreună cu viitoarea soție către stația de tren de la Răuseni. deși eu continuam să comit infracțiuni și să fac închisoare. Un om pentru oameni Î ntr-o seară am mers la o evanghelizare care se ținea în biserica adventistă nou construită în Hlipiceni. a ajuns inspector de partid și cred că așa l-a prins revoluția din 1989. Era o veche cunoștință. Din urmă ne-a ajuns o mașină. Datorită seriozității și abnegației de care dădea dovadă în exercitarea funcțiilor. A crezut că într-o zi voi deveni un alt om și încrede- rea lui m-a ajutat mult. apoi primar în comuna Răuseni. un om cu un suflet bun și un caracter frumos: domnul Petrică Humelnicu. M-am uitat să văd cine este și să îl rog să ne ducă și pe noi la biserică. comuna în care eram născut. chiar dacă era mai în vârstă decât mine. Pentru mine era un prieten. un om care a crezut în mine și care mi-a acordat girul în mai multe dăți. fost activist PCR.secțiunea . Țin minte că în 1984 când se ținea la noi la căminul cultural Cântarea României .

domnule Petrică! . Era nenea Gheorghe Căuneac. care după ce s-a încheiat prelegerea bi- blică m-a întrebat: .am compus câteva poezii patrio- tice și am vrut să particip și eu în program. care mă cunoșteau de poamă rea. să nu mă faci de râs! Și chiar dacă toți ceilalți au uneltit să mă fac de râs. așa beat am ieșit pe scenă și am recitat poeziile compuse pentru acea ocazie. îm- bătându-mă. iar peste câteva zile. unde am debarcat și i-am mulțumit frumos pentru tot ceea ce a făcut pentru mine dintotdeauna. Și tot aceea sunt și acum. Acolo m-am întâlnit cu frați și surori din Botoșani. Însă el a dat ordin să fiu lăsat să recit. nu un poet. Foștii mei profesori s-au bucu- rat pentru mine. Doream ceva de la viață. o schimbare. dar activistul și primarul de atunci. cu alți câțiva.La Hlipiceni. au încercat să mă oprească. tu te-ai pocăit? . de la Botoșani a venit un redactor să mă caute și să îmi vorbească.Dănuț. cu consăteni din Hlipiceni.Urcați! De unde ai luat fata asta care te urmează? . deoarece nu am studii superioare. Eram un creator popular.UN OM PENTRU OAMENI 133 Laudă pământului natal . ci doar talentul pe care mi L-a dat Dumnezeu pentru a-L lăuda.Unde mergi Dănuț? . Atât mi-a spus: .Dănuț. Când m-a văzut domnul Petrică cu viitoarea soție.Din Craiova! Mi-a dat-o Dumnezeu! Și am mai discutat pe drum câteva minute până am ajuns la biserică. a oprit mașina și m-a întrebat: .

Le-am vorbit de dragostea lui Dum- nezeu și de iubirea care mi-a umplut inima ca să fac ce este de făcut pentru a urma pe calea mântuirii. băiete. verișorul ma- mei mele și alte rude și m-au întrebat de sănătate și de dru- mul pe care îl urmam. nenea Gheorghe! . și să nu mai faci pușcă- rie.Vreau să mă pocăiesc. Au venit rude de-ale mele. Și eu sunt la biserica penticostală. .Să îți ajute Dumnezeu. Costel Cozaru.134 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU . Ei știu cât au în- țeles și cât au pus în practică.

În mine a început să fiarbă ceva nedefi- nit. Ajuns înăuntru. ceva care mă amăra. Am văzut-o mai îndeaproape. Nu eram în apele mele. cu părul înspicat. stăteam posomorât. Consiliere „la gard” E ram încă pe secția celular V din Craiova. Fratele și prietenul meu Simion Dulhac. am avut prima ei vizi- tă: vorbeam despărțiți doar de o masă. Pe 17 septembrie 1996.. În următoarea lună am ieșit la raportul domnului comandant și l-am rugat să îmi dea un vorbitor la masă cu Camelia . A venit cu nepotul ei Gabriel. care stătea la patul trei m-a privit și m-am întrebat: . După ce am terminat de vorbit. cu inima tristă și mă gândeam. care pe atunci era în clasa a VIII-a.. mi- am luat pachetul și am plecat la cameră. când a început să vină la mine viitoarea soție.. M-am întristat.așa se numea prietena mea. Am vorbit cu ea și parcă nu prea mi-a plăcut.. Cred că nu știu la ce. Era cam colțoasă și dungoasă. Dar nu eram eu acel en- tuziasmat de felul minunat în care Dumnezeu lucrează pen- tru copiii Lui ascultători și chiar pentru cei care încă nu îl ascultă.

I-am povestit de ce eram mâhnit și el mi-a spus: . Am început să îmi dau seama că dragostea pe care ne-o dă Dumnezeu nu este una pătimașă. să fim de folos multor oameni.. Și să facă din noi.” că tu o primești ca dar de la El? . Să lucreze în inimile noastre să ne iubim unul pe altul așa cum dorește el și să ne zidească ca- ractere frumoase și o casă pe stânca de mult preț. M-am suit până la urmă și cu chiu cu vai.136 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU . Parcă nu îmi plăcea ceea ce Dumnezeu îmi dăduse.Da mă.Și atunci unde e credința ta? De atunci și până în prezent. o dragoste care se jertfește pentru principii . jertfe vii și candele pentru picioarele celor rătăciți pe calea păcatului... nu am încetat să mă rog la Dumnezeu prin Isus Hristos.Nu! Lasă-mă că nu sunt în apele mele. la patul trei. profundă.Ba da! .Și atunci ce faci? Cârtești ca evreii în pustiu? N-ai spus tu: „Doamne. . am spus! . să îmi umple inima de dra- goste pentru soția mea. ci o dragoste calcula- tă. să ne împărțim așa cum s-a împărțit Hristos pentru noi și viața noastră să fie una trăită în adevăr și dragoste. la gard! Adică mă invita să urc la el. după voia lui Dumnezeu. care este Domnul Isus Hristos. cu copii.Ia vino mă. i-am spus ce aveam pe suflet. nu L-ai rugat tu pe Dumnezeu să îți dea o soție? .Ce ai pățit fariseule? Ți s-au înecat corăbiile? . poate să fie șchioapă..Bine mă fariseule. cocoșată.

nu una extremistă.CONSILIERE „LA GRAD” 137 nobile. Și parcă îmi era ciudă că ar merita mai mult și eu îi dădeam prea puțin. Aveam atât cât îmi îngăduia Dumnezeu și oricât dădeam al- tora nu îmi lipsea. dar cu bunăvoința medicului și a comandantului în- chisorii de atunci. Au trecut 18 luni de când corespondam și ne vedeam la vizită. Aveam dreptul la zece kilograme de alimente la patru luni. Dar ea din „stimate frate” nu mă scotea. Eu îi scriam poezii și ea mă hrănea. primeam din două în două săptămâni pa- chete cu mâncare de acasă de abia le puteam căra la cameră. dar nu găseam momente adecvate ca să îi pot oferi recunoș- tința mea. dar nu era așa. Încercam să pătrund în ființa ei. Făceam o cerere către domnul comandant în fiecare lună. în care spuneam că am nevoie de suplimentarea pa- chetului. primeam pachet chiar și mâncare gătită acasă de aceea pe care Dumnezeu o trimisese la mine. dar abia după 18 luni a schimbat titlul scrisorii și mi-a spus „iubite frate”. cele mai frumoase diminutive pe care Duhul lui Dumnezeu mi le punea în minte. Dumnezeu să îi binecuvânteze pe cei care m-au ajutat să supraviețuiesc în acele timpuri după bunătatea pe care au avut-o cu mine când am fost acolo. Parcă aș fi vrut să simt pentru ea acea dragoste pe care am avut-o înainte pentru alte femei. deoarece „marele medic nu îmi permite să mă- nânc din mâncarea pe care mi-o dădea penitenciarul”. Și de două ori pe lună. I-am scris peste 150 de poezii și scrisori. Eu mă întreceam să îi compun . Îi scriam câte o jumătate de pagină ca titlu de scrisoare.

dar valul lumii îi încânta cu mai multe plăceri decât cuvântul lui Dumnezeu care îi învăța despre o viață liniștită și cumpătată. Când gardianul a făcut controlul nu m-a găsit nici pe mine. dar Dumnezeu m-a iertat. dar ea rămânea constant la același „iubite frate”. trecea pe la mine. urca în pat. ca să ne rugăm să îl lăudăm pe Dumnezeu și să ne bucurăm de comuniunea cu El. invitându-l la adunările noastre.138 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU cele mai frumoase titluri cu cele mai frumoase diminutive și metafore. îmi spunea datele de stare civilă. era interzis de regulament. Când în camera 54 de pe secția a IV-a in- tra un deținut nou. dar eu îmi plăteam pe cine- va care să-mi țină locul. nici pe el și mi-a spus: . în care Dumnezeu mi-a îngăduit să lucrez cu acei oameni pe care îi întâlneam în fiecare dimineață și seară și nu numai. îl înregistram în OPIS-ul camerei pen- tru a-l avea acolo când mă întreba cineva de el. Aveam mereu de treabă în câmpul meu. Unii alegeau să vină din curiozitate la întâlnirile noastre zilnice. Îi dădeam ceva de mâncare. eu îi vorbeam și de Dumnezeu. Tot eu țineam evidența cu deținuții care trebu- iau să facă noaptea plantoane și seară de seară dădeam lista cu trei deținuți care urmau să facă de planton în cameră pe timpul nopții. ca să nu fiu o pricină de poticnire pentru alții. Și timpul trecea. Într-o seară. cel pe care îl plătisem ca să îmi facă plan- ton nu s-a trezit și nu a făcut serviciul. îl memoram și în timp ce el îmi spunea datele personale. Nu aveam voie să fac așa ceva. Nu mă excludeam nici pe mine. echiva- lentul țigărilor pe care mi le-ar fi cerut pentru acel serviciu.

că eu intru în sabat.. nu am făcut nici planton și nu am fost nici pedepsit. vă rog. îți fac raport de pedepsire! .Lasă băi omul în pace! îi zise colegul lui pe care îl schim- ba. ne-au fost lăsate de Dumnezeu de la apus la apus! Vă rog să mă puneți cu altă ocazie. Ce ai cu omul ăsta.Nu vă supărați pe mine. mi-a spus: . șeful de cameră a venit la mine și mi-a spus: . dar în seara asta nu pot face așa ceva. Din contră. i-am spus eu. dar zilele și sabatul.Am înțeles. să trăiți! A trecut ceva timp. din momentul de față nu mai faci planton în această cameră! Mata te îngrijești de OPIS-ul camerei. Într-adevăr. ca turcii! . dar nu pot în seara aceasta să fac de planton. În seara aceea. A plecat. .Nu! Dacă nu faci în seara asta. . de tabelul cu plantoanele. Să știi că data viitoare când intru în tură. că știu eu .Chiruță.Da. .Ba ai să faci! Dacă nu.CONSILIERE „LA GRAD” 139 . . . te pedepsesc pentru că nu ai făcut planton aseară. am să te pun schimbul doi (era cel mai rău schimb).Vă mulțumesc.. nu mă plătea nimeni pentru așa ceva.Lasă.. faceți ce vreți dumneavoastră.. ai destulă răspundere și nu mai faci planton. te pedepsesc. Am să raportez și nu mai faci! .Nea Dane. lasă. iar într-o vineri seara când a intrat de serviciu.În seara asta te pun schimbul doi! . nu vinerea. . o făceam . dar tu ții sâmbăta.Mulțumesc.Da. că este foarte cuminte și ordonat?!.

să le scriu diferite petiții. memo- rii și alte acte către forurile magistraturilor unde trebuiau să se adreseze. apeluri. . La mine veneau toți care aveau probleme juridice ca să îi lămuresc în diferi- tele lor probleme.140 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU pentru bunul mers al ordinii din cameră.

Roagă-L pe Dum- nezeu să îți arate unde se găsește greșeala. când toată lumea te laudă și te vorbește de bine. Nu crede că ai contribuit cu ceva la asta. nu accepta laudele. Idealul fericirii va fi când vom ajunge sus. când peste tot curge lapte și miere. corectează-te. oprește-te și meditează: ceva nu este în regulă. întinat de urâciunea păcatului. Chiar dacă crezi așa ceva. Nimeni și nimic altceva nu ne poate face fericiți. Te simți bine când cineva te laudă. dar până atunci trebuie să mai răbdăm. cineva vrea să te piardă. E frumos să trăiești frumos. în patria cerească. Fii mai modest. nu te lăsa lingușit. . dacă frumosul vine de la Dumnezeu. Doar El este dătătorul frumosului și al fericirii supreme. Nu fă niciodată nimic pentru slavă deșartă. recunoaște-L pe Dumnezeu ca autor al bi- nelui tău. Tot ce pare ideal pe acest pământ este mur- dar. Accident cu înțelegere amiabilă A tunci când toate îți par că merg bine. dar lauda excesivă nu miroase a bine. când toată lumea este a ta. Nu te culca pe o ureche.

iar în colțul meu nu pătrundeau valurile de fum de țigară de la aproape o sută de persoane. Toate lucrurile sunt bune. Eram într-un punct strategic. cântări de slavă și mărire. ia seama că atunci când crezi că stai cel mai bine ești în pericol să cazi. pentru ca noi să trăim o viață frumoasă cu încredere în Bunul Dum- nezeu care ne pregătește fiecăruia ceva și mai frumos decât aceste decoruri. Chiar dacă unii ne mai înjurau prin dos sau câte un gardian ne reproșa uneori câte ceva. avem la Tatăl un Mijlocitor. cu o bibliote- că la cap și cearșafuri albe. Faptele noastre premeditate de gândirea și vorbirea noastră ne târăsc la distrugere. unde fumul nu ajungea dato- rită curenților de aer. Aveam îndemnul să ne prindem cu putere de nădejdea revenirii Domnului Isus. dar nu toate ne sunt și de fo- los. Toate decurgeau atât de frumos în camera noastră. dar nimic să nu pună stăpânire pe tine. care nu obosește să ceară iertare Tatălui ceresc pentru alegerile noastre greșite. Tot ce se află pe acest pământ este doar un decor.. cântând neobosiți și nestresați. care stăteau deschise vară .. Aveam un pat frumos.142 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Nu te încrede prea mult în puterile tale. noi lăudam și slăveam Numele Sfânt al Domnului. O plăcere de ceva sau pentru ceva să nu devină viciu. pentru gân- durile și vorbele noastre care țâșnesc ca o otravă. care mâine vor sfârși în flăcări. dar după cum am spus. cu perdeluțe albe. pe Domnul Isus. care se roagă pentru mântuirea noastră. dorind să distrugă tot și toate în jur. Toate cele ni se permit. care se făceau între geamul de deasu- pra ușii și ferestrele de la toaletă.

noastre. motiv pentru care îl între- bau pe preot. îngenuncheați pe betonul rece al came- rei. era nevoit să studi- eze mai mult. chiar dacă unii ne strigau că rai. capelanul închisorii scotea la capelă câte 25 de deținuți. pentru ce se duc acolo? De obicei nu aveau răspuns. Bucurii vremelnice.. infractori de cea mai joasă speță. dar am învățat că Domnul Isus a murit și pentru iertarea păcatelor noastre. nicio bucurie decât când ma noastră și ne rugam primeau pachet sau vreo pentru iertarea păcatelor scrisoare de-acasă. preotul îmi spunea: . Cântam și ne rugam. îl simțeam imediat și îl expediam de la noi. tâlhari. Ei nu aveau nicio bucurie decât când primeau pachet sau vreo scrisoare de-acasă. Eu le puneam o întreba- re celor care mergeau la biserică: dacă știu. Când cineva cu țigara aprinsă trecea de acest curent. Îmi alesesem un colț unde să nu fim obligați să inhalăm tutu- nul nimănui. hoți. Aici și ați venit să vă pocăiți la îl lăudam pe Dumneze- pușcărie. Nici cei care dormeau pe lângă mine nu fumau. chiar dacă unii ne strigau că „ați omo- rât lumea afară și ați venit să vă pocăiți la pușcărie. Aici în acest colț de Cântam și ne rugam. zi și noapte. Când dădea ochii cu mine. Niște criminali.... pentru a le răspunde. Ei nu aveau ul nostru din toată ini.ACCIDENT CU ÎNȚELEGERE AMIABILĂ 143 și iarnă.” .” . Acesta. ne adunam diminea- „ați omorât lumea afară ța și seara la altar. Când era câte o sărbătoare ortodoxă.

.Păi. În aceste situații. Domnul Isus a zis „s-a sfârșit”! El era foarte zelos. fără nicio speranță. dar dați-i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu și cezarului ce i se cuvine. îi îndem- na să vină la cântarea de seară. vă înțeleg. Numai eu îl dezmierdam și îi spuneam „bebeto”.De ce nu îmi lași oamenii în pace? . Așa era Radu Costică. care stătea mereu cu ochii pe ceas și pe la ora 15:00 venea și mă îndemna: . nu primeau de la nimeni nici măcar respectul cu- venit vârstei înaintate. . când eram eu zbir nu per- . Oa- meni neputincioși. să facem altarul de seară. părăsiți de familii.. Din contră. În alte ocazii. .Am copii acasă . Erau tăcuți. uitați de toți. dați-le răspuns la întrebare și spuneți-le adevărul! .Bine. înjurați și chiar loviți.Îi pui în dilemă și ei mă întreabă pe mine.Dar ce le fac părinte? . . Aveam în jurul nostru bătrâni trecuți de 70 de ani. că la ceasul al nouă- lea din zi. erau bruscați.144 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU . oameni care erau debusolați și abia ieșeau din patul lor să își ia hrana de la vizetă sau să meargă la toaletă. îi aduna ca un păstor pe toți.Da. pe care toți îl strigau Baboi și care fusese ospătar la viața lui. Înțelegeam frământările lui și de multe ori îi ofeream cărți de studiu din biblioteca mea. mă întorceam cu fața la perete rugân- du-mă și plângeam.Hai frate. Se bucura ca un copil mic când ne rugam și cântam împreună. dar mie cezarul îmi dă bani. Aveam un prieten sau co- leg de suferință și totodată frate.

Pocăiții la masă!. uite. Plăteam pe câte cineva să îi spele sau îi spălam eu. de bube și nespălați pentru că erau nepu- tincioși. mi- am ieșit din fire. oferea o priveliște jalnică și toți îl alungau din preajmă. obți- nuse diplome de absolvire. culcat pe burtă și când ridica ochii din carte vorbea numai prostii. În ziua cu pricina. dar nu se prindea nimic din el. Eu făceam singur baie la duș și îl luam și pe el. nu am mai avut putere să rezist și am păcătuit. eu sunt pocăit cu diplome . Nu eu eram bun. cei care eram adunați la rugăciune sau cântări. Când se supăra pe noi. Lângă mine găsea întotdeauna mân- gâiere și ajutor.. Parcă era asemenea unei gâște care trece prin apă și nu se udă. iar dacă aveam posibilitate. pentru că era bolnav de psoriazis pe o mare suprafață a corpului.ACCIDENT CU ÎNȚELEGERE AMIABILĂ 145 miteam să fie batjocoriți. Mai venea și pe la altarele noastre de seară și de dimineață. îi ajutam. Era acolo un om marginalizat de toți. Cel care împărțea masa la vizetă a strigat tare: . dar acum trăiam altfel și mă rugam pentru ei.. scotea teancul de di- plome și se punea pe genunchi strigând: . lovind un om.. . iar la baie când se dezbrăca. de la care primise multe studii cu chestionare pe care le completase și la final. Acesta avea cam 130-150 de kilograme. Toată ziua mânca din resturile pe care i le dădeau ceilalți. ci Dumnezeu care mă învăța că viața se trăiește altfel. era pe la prânz. eu sunt pocăit. Erau plini de păduchi. Coresponda cu mai multe culte.Băă.. Dar într-o zi. Citea Bi- blia în pat. cu toată ascultarea mea de Dumnezeu.

Așa cum eram cu lacrimi în ochi. . Nu am mai rezistat și ca Uza care a întins mâna să sprijine chivotul legământului (când era să cadă din car. m-am dus la el. Nu avea dreptul. s-a ridicat din pat amețit de foame și pastile și a luat o porție de hrană de la vizetă. pentru că nu mai știa de el. Apoi m-am urcat în patul meu și am început să plâng. Dar am intervenit și i-am spus: . m-am smuls din brațul lui și ca o mașină de bătaie i-am cărat la pumni până ce l-am pus jos.Iartă-mă omule. Citești toată ziua Biblia și nu înțelegi ce vrea Dumnezeu de la tine? Atunci a început să îl batjocorească pe Dumnezeu cu vorbe de ocară precum Goliat.146 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Un bătrân. au intrat în mine mai multe spirite rele. înalt dar și gras a început să îl înjure și era cât pe ce să îl lovească. acest om mare. dar le era frică de faptul că nu îl vor răzbi. încercând să-l lovesc. Mulți îl pândiseră ca să-l bată. Dormea și câte două-trei zile fără să mănânce. și în bucuria celor din jur că l-am învins pe Goliat. Însă el m-a prins la subsoara lui și îmi dădea aer cu por- ția.Lasă-l. dându-i o co- recție pentru că L-a ofensat pe Dumnezeu. nea Miluță. datorită unei boli psihice de care suferea. primea mereu barbiturice pentru a dormi și a fi liniștit. Nu trebuia să fac asta. dar acest bătrân. M-am îndârjit. aveau pregătite pentru el și fiare. Atunci. dar a fost omorât pe loc) și eu am întins mâna către acest Goliat. nu pe a ta. l-am luat în brațe și i-am spus: . voinic. că am greșit. că a luat porția mea.

Te iert. mie îmi părea rău pentru ieșirea pe care am avut-o după atâ- ta timp trăit alături de acei oameni care mă știau cuminte și liniștit. cât era de mare și m-a îmbrăți- șat spunându-mi: . .ACCIDENT CU ÎNȚELEGERE AMIABILĂ 147 A început și el să plângă. nici eu nu trebuia să înjur de Dumnezeu! Chiar dacă ceilalți se bucurau pentru înfrângerea lui.

Dar aceasta era o ocazie rămasă ani de-a rândul. cu aprobarea conducerii penitenciarului Craiova. biserica adventistă aducea pachete cu fructe și dulciuri pentru deținuții care nu erau vizitați de familii. Arad. Dar pentru că unii oameni își aduc aminte de Dum- nezeu doar cu această ocazie și la Paști. Am mai spus că încă din vară. ca un obicei bun și fericit pentru aceia care nu au nicio mângâiere de la familiile lor. precum și pentru cei care participau la adunările bisericii din penitenciar. Rugăciune 24/24 E ra prin decembrie 1996. În biserică. noi știam că nu aceea era data nașterii Domnului Hristos. noi cei din camera luminii am avut pregătit un montaj cu texte biblice și inspirate. După cântarea de deschidere care s-a înălțat în adunarea din acea zi în clubul mare al închisorii și după rugăciune. îi ajutăm să înțeleagă . în penitenciarul Cra- iova nu s-a mai lucrat. cu cântări și poezii de laudă la adre- sa actului sărbătorit de întreaga creștinătate în acea lună. când fratele Moț Traian s-a mutat la Curtici. Cu ocazia sărbătorilor orto- doxe de iarnă.

așa că . Deci 16 zile foc continuu! Dumnezeu să vă ajute să rezistați și să nu uitați! Amin! Ne-am înțeles 24 de deținuți. ne-am ales fiecare ora. ne-a ascultat rugăciunile și acolo în localitatea Sadova. un nelipsit lucrător voluntar în penitenciar s-a ridicat și a zis: . iar fratele Marica Ștefan. din care mulți au fost închiși cu noi și chiar au umblat cu noi la adunare. Pen- tru orele de noapte. ceva religios de citit și preț de o oră citea și se ruga pentru lucrarea care se făcea în acel loc.Vă provoc fraților să vă rugați pentru evanghelizarea care se face în comuna Sadova. Vă veți întreba: s-au dus pocăiții să le spele creierii celor din închisoare? Chiar dacă ar fi fost așa. cei din camera noastră. Aș vrea să vă rugați în foc continuu. am fost pe la ei și am vorbit în adu- narea care era acolo. tot era un lucru bun pentru ei și pentru societatea din care proveneau. Voi știți cu cine se face acolo pregătire? Cu cei care au fost colegi de suferință cu voi aici la închisoare. un lucrător în câmpul evangheliei a spus un cuvânt frumos despre acest eveniment. pentru familiile lor și pentru viața lor. în bunătatea lui cea mare. . am rămas noi. adică 24 ore din 24. Alegeți-vă care credeți că puteți să faceți lucrul acesta cu ajutorul lui Dum- nezeu și hotărâți-vă. Evanghelizarea ține 16 zile.. În ce consta acest lucru? Fiecare își lua Biblia sau o carte din spiritul profetic. fratele Titi Bădică. Nu era nimic rău în asta.. județul Dolj. predominată de țigani. s-a înființat o biserică adventistă. Apoi. la treabă.RUGĂCIUNE 24/24 149 mai bine însemnătatea acestor zile. Când m-am eliberat. Lăudat să fie Dumnezeu și pentru aceste minunate lucrări. Dumnezeu.

fratele Ioan Rusneac. mă vor ierta. munca. acești oameni care au venit să le aducă vestea bună a iertării de păcate de către un Dumnezeu iubitor care l-a dat pe singurul Său Fiu pe Isus Hristos să moară pentru păcatele lor și să învieze ca să le dea speranța pentru o viață veșnică. fratele Florin Găi- noiu. foamea sau despărțirea unora de cei dragi nu i-au educat. În următoarele rânduri am să-i numesc pe câțiva dintre ei. Golea Cornel. fost ofițer în armata română. sora Marina Dima. fratele Șerban Nicolae și soția dânsului. fratele Jercău Ștefan. Voi începe cu fratele Moț Traian și soția Aurelia. precum și fratele Nelu Ocneanu. pe care o pot căpăta prin credința în Dumnezeire. nelipsiți la început din lu- crare. fratele Marica Ștefan și Costel Poenariu. fratele Țalea Ion. fratele și sora Scarlat Iancu și Mariana de la Peretu. continuatori ai lucrării. sora Rodica Jil- covici. dacă anii grei de pușcărie. fratele Nicu Butoi. fratele pastor Popescu Constantin. sora Gabi Lițu (actualmente Anghel). fratele Cristescu Lucian. sora Florentina Stoica. fratele Palada Dumitru care încă mă ajută în lucrarea din penitenciar împreună cu fratele Poenariu Costel și alții. sora Peșea Stana. Teleorman și mulți alții care au fost neobosiți în lucrarea pe care a îngăduit-o Dumnezeu în penitenciarul din Craiova. lanțurile și cătușele. doar i-au în- răit și mai tare.150 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Dacă bastoanele. . Dumnezeu să îi binecuvânteze și chiar dacă se vor su- păra pe mine. au avut bucuria să vadă că efortul făcut de ei aduce și roade. bătăile și maltrată- rile suferite. fratele și sora Manda Marian și Steluța. că așa ne învață Dumnezeu. mama condamnaților pe viață și nu numai.

Putem trăi liberi. domnul Oprițoiu Mihai. putem vedea prin ochii credinței bine- cuvântările unui Dumnezeu iubitor care este prezent în via- ța noastră și stă la cârma vieții noastre dacă îl chemăm și nu ne lepădăm de el. pe domnul Lăpădat Anton. să gândim liber dar nu ne dăm seama că această libertate fără Dumnezeu nu ne aduce nicio bucurie pentru că este o libertate mincinoasă. domnul Drăghici. care au avut un cuvânt de spus în dreptul meu. crezându-ne în stare să lucrăm liber. domnul Najap. care vor influ- ența viața noastră în bine sau în rău. în funcție de alegerile noastre. Dacă ne vom lăsa ciopliți de acest tâmplar din Nazaret. să nu uităm că este Dumne- zeu. pre- cum și pe domnii Petre și Taron. liniște și pace și care ne schimbă caracterele oricât de josnice ar fi dacă îl lăsăm să lucreze în noi după pofta inimii Lui. Dar mai presus decât toți. La tot pasul. . domnul Fugăroiu. neplăcându-ne de altfel să fim conduși de cineva. Dumnezeu s-o binecuvânteze și pe doamna Apostol care într-un fel a luptat pentru rezolvarea liberării mele.RUGĂCIUNE 24/24 151 Mă rog ca Dumnezeu să îi binecuvânteze și pe coman- danții care au fost atunci. vom putea cu mare ușurință sub oblă- duirea lui să ne strecurăm pe calea cea îngustă care duce că- tre locul frumos pe care ni l-a pregătit în casa Tatălui ceresc. care ne înconjoară cu oameni deosebiți. domnul Costache. în ascultarea cuvântului care ne dă viață. pe domnul Lăzăroiu. doar în Domnul Isus Hristos. deoarece prin ei s-a îngăduit lucra- rea: pe domnul Ioan Chiș.

Se mobilizau toate cadrele închisorii și cei de la Evidența deținuților veneau cu dosarul fiecărui ares- tat. Într-o duminică dimineață a fost iarăși apelul general în toată pușcăria. ultima Eliberare E ram la începutul anului 1999. Bineînțeles. De obicei. nici cu deținuții. Se răsfoia dosarul și ți se spunea. sau alte rapoarte de evidențiere și câte și mai câte informații se cereau în acele momente. întrebându-l pe fiecare ce dorește să știe din dosar.pentru că am avut multe . dacă mai au rapoarte de pedepsire neridicate. în luna ianuarie. Dacă mai am rapoarte de pedepsire . Am fost scos și eu și am întrebat tot ceea ce întrebam de trei . Pentru că nu mai făceam rele de aproape cinci ani de când mă liniștisem.patru ani.și mi se spunea că de vreo patru ani nu mai am dar în schimb am rapoarte de evidențiere. nu mă mai certam și nici nu mă mai băteau cu garda. existau unele . cei care mai aveau puțin până la comisia de eliberare condiționată întrebau de câștigul zilelor realizate prin munca prestată sau cât mai au până la comisie.

am observat că mai mulți deținuți că- rora li s-a spus că nu mai au rapoarte de pedepsire au fost amânați precum că ar avea. mai ai două rapoarte de pedepsire neridicate! . . Intrai în comisia de eliberare și indiferent de condamnare.ULTIMA ELIBERARE 153 altercații care se stingeau în colectivitate și nu depășeau ușa camerei de detenție. L-am rugat pe domnul care se ocupa cu distribuirea hârtiilor de la grefă să îmi ia dosarul la examinat mai atent și să îmi spună dacă este într-adevăr așa cum mi-a spus la apelul general. Era o perioadă foarte bună pentru liberări. capabil și responsabil. Erau foarte neliniștiți. Dacă aveai raporte de pedepsire neridicate de alte rapoar- te de evidențiere. pentru că era un om cu experiență. că nu am niciun raport de pedepsire neridicat. dar niciodată nu se depășea termenul liberării tale. căpătate pentru activități pozitive culturale sau educaționale. Fiind responsabil cu hârtiile de la grefa evidenței deți- nuților din cameră. contes- tau deciziile primite și se lamentau. A venit după vreo oră și m-a chemat la vizetă. dacă nu aveai rapoarte de pedepsire erai eliberat condiționat de către conducerea penitenciarului și chiar judecătoria nu se împo- trivea deciziilor comandantului închisorii. Bine- înțeles că această perioadă făcea parte tot din pedeapsa ta. primeai amânare de 3 până la 12 luni. cred că cea mai bună de când eram eu pe la închisori. de recidivă sau de gravitatea faptei. După calculele făcute de domnii de la evidență și de mine mai aveam 14-15 zile până aveam să întâlnesc Comi- sia de eliberare condiționată.Chiruță.

o notă cu numele meu și dorința de a fi scos la raportul domnu- lui comandant a doua zi dimineața.Vă mulțumesc. oglinda mea. deoarece aceste rapoarte însemnau șase luni de amânare. amin. dar nici pe ei să nu îi lase orfani. că evidențieri ai vreo cincisprezece. Mi-a rămas doar ajutorul lui Dumnezeu. Toți s-au rugat la fel. Am raportat la diver- se cadre din penitenciar. dar nimeni nu avea nicio putere să intervină în dosarul meu.În numele sfânt al Domnului Isus vin la tronul Tău de slavă și har să te rog să lucrezi în mintea acelor oameni de care depinde eliberarea mea condiționată. nici de operat în vreun fel în do- sar ca să scot acele rapoarte negative.154 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU Nu știu de ce. Seara sau dimineața dădeai biletul la apel. . M-am plecat pe genunchi și L-am rugat: . Seara la apel. am făcut după cum se obișnuia. . după ce am epuizat căile mele. Așa era procedura. La altarul de seară toți frații mei care ne adunam spre a-L lăuda pe Domnul s-au rugat fiecare ca dacă este voia Tatălui ceresc. ci să le aducă pe cineva care să îi conducă mai departe pe calea Domnului Isus. Nu mai puteam face absolut nimic. i-am spus situația și mi-a promis că se va interesa să vadă ce s-ar putea face. ca ei să ia o deci- zie dreaptă în aplicarea liberării mele. dar au rămas două rapoarte neridicate. cine a operat în dosar. să facă ce crede El de cuviință ca să mă pună pe liber. Am vorbit cu doamna psihologă Apostol. Îți mulțumesc. am spus eu deznădăjduit. iar pe la ora 9. La El m-am dus ultima dată. Nu mai era timp nici de făcut evidențieri.

că nu mai erau locuri neocupate în cameră. Camera în care locuiam eu. Mi-am dat seama că în planul lui Dumnezeu era și liberarea mea.De unde știi? m-a întrebat el. frații mei se rugau pentru eliberarea mea și pentru a veni altcineva să îi învețe din cuvântul Domnului. etc. Au trecut trei zile. cabinet medical. erai scos la clubul mare.ULTIMA ELIBERARE 155 după apelul de dimineață. Când l-a băgat gardianul în cameră. . Toți cu alte probleme ieșeau de cum dădeau nota afară. adică spiritual. În după amiaza zilei a treia. la ușa ca- merei. Pe mine mă amânau mereu. a fost adus cu bagajele fratele meu Dragnea Marian Florin. dar nu s-a întâmplat după cum doream. . Timp de zece zile la rând am solicitat să fiu scos. Dar pentru acest act necugetat puteam fi pedepsit. seara și dimineața. preot. un profund cercetător al profețiilor biblice. I-am spus că nu vom muri două săptămâni. până mă voi libera. unde se ținea raportul de către comandantul închisorii și de repre- zentanții de la grefă. Doar Domnul putea să știe. Dar în fiecare zi. Nu știu din punct de vedere practic. Raportam calm și mi se spunea că voi fi scos. Puteam urca la geam și să strig că solicit să fiu scos la raport. l-am îmbrățișat și l-am luat cu mine în pat. Teoretic știu că era mai bun decât mine. Comandantul era un om capabil și știa să împartă res- ponsabilitățile la fiecare serviciu în parte. era cu geamurile către clubul închisorii unde aveau loc aceste întâlniri dintre comandant și deținuți.

Bacău. Comandantul l-a ascultat. când mi-a venit și mie rândul. să fie! Și să ai răbdare! Începând cu altarul de seară. sunt deținutul Chiruță Dan. Permiteți-mi să raportez. un alt profund cercetător al Bibliei cu care am fost în camera luminii cam doi ani și jumătate.Frații s-au rugat să vină cineva în locul meu. condamnat la 12 ani pentru furt.Da. A zecea zi am fost scos la club împreună cu alți deținuți și calm m-am așezat într-o bancă mai în spate.. cred! Sunt convins mie la mie! .(era un subofițer de la sectorul vizite .156 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU . s-a cam enervat pe Simion și a ordonat să fie scos și dus înapoi la lucru în fabrica de încălțăminte. dar do- reau să învețe. i-am făcut cunoștință cu frații din grupă. În tot timpul cât au durat discuțiile dintre el și comandant eu m-am rugat ca Duhul Sfânt să calmeze spiritele rele. m-am ridicat și am rostit for- mula de raport: . Am continuat să dau în fiecare seară notă că vreau să ies la raportul domnului comandant. O știe toată pușcăria. Mai înaintea mea s-a ridicat fratele Simion Dulhac din Comănești.Știu Chiruță problema ta. ca să îi învețe din cuvânt. Chiar dacă eram sigur de liberare.Chiar crezi că eu sunt semnul? . am stăruit.. așteptându-mi rândul. Dar ce să-i fac lui Băzăvan. Majoritatea nu aveau nici opt clase. .Să trăiți domnule comandant.Amin. . Nu chiar în cele din urmă. El era nemulțumit de felul în care primea hrana pe care o soli- citase de la conducerea penitenciarelor împreună cu ceilalți de care v-am mai spus.

Chiruță. Dumnezeu vrea ca eu să mă liberez. stai jos. dar vă rog să faceți ceea ce trebuie. El o spăla cu apă caldă și îi rămânea bobul de orez sau de fasole.Domnule comandant. să trăiți! M-am așezat în liniște.Nu domnule comandant. . ai să te liberezi! Să fii cuminte și să nu mai vii aici.De vreo cinci ani! . . dar mă frământau vorbele spu- se de Simion despre hrana pe care o primeau și de care era nemulțumit că nu se făcea cu ulei. să te integrezi în biserica adventistă și să pui în practică ce ai învățat. ..Bine. . comandantul mi-a spus: . dacă Dumnezeu vrea să te liberezi. .Da. cum se aprobase.Bine Chiruță. care le-au scris celor con- damnați pe viață că îi așteaptă.Vă mulțumesc.E bine. ci cu grăsime de porc. . mă Chiruță.. să trăiți! . te vei libera! zise el zâmbind și privind către preotul capelan al închisorii.ULTIMA ELIBERARE 157 care greșise să opereze în fișele de vizită ridicarea măsurilor disciplinare) Să îl omor? Să îl pedepsesc?. De atunci ai avut mereu evidențieri.Să nu faci ca alți frați ai tăi.De când nu mai ai rapoarte? . După ce au fost întrebați toți deținuții din club despre problemele fiecăruia. instigând la evadare. . . ai să te liberezi. cartoful sau varza pe care le mânca cu pâine. M-am ridicat în picioare și ascultam ce îmi spunea. nu vă cer pedeapsă pentru nimeni.

niște felicitări pe care era chipul Domnului Hristos împreună cu cuvintele: „vino. împăcat cu Dumnezeu. Uleiul nu are ca. .. nu învață pe nimeni la rău!. sunteți un om inteligent. am semnat pentru asta. Ce scrisori erau alea? Cumva erau niște cărți poștale.. în mâncare.Cum așa domnule comandant. aproape căsătorit. te aștept”? . Chiar dacă am muri de foame. iar Dulhac mă bogat. știu. atunci când noi am făcut cererile pentru hrană ovo-lac- to-vegetariană ne-am asumat niște riscuri. înțelegeți că acestea sunt mesaje biblice de pocăință.Lasă că știu eu. loriile pe care le are untura și Bogăția pe care o aveam eu am obligația să le dau deți. așa… vezi că știi? . nuților calorii. un om cu experiență.Domnule comandant. să nu moară la pușcărie de foame. nu de altceva.. Au vrut să îi ajute pe oameni și știți cât efort au depus în lucrarea pe care au făcut-o cu noi ...Așa. era Sfânta Scriptură. . Frații mei sunt corecți. că ți-am permis să primești de acasă de două ori pe lună. chiar dacă aveai dreptul la cinci kilograme la două luni.Știu. Ieșeam din închisoare .158 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU . .. nu fac frații mei așa ceva.Eu vă mulțumesc pentru asta și pentru tot ceea ce ați . că tu n-ai mâncat niciodată din mân- carea asta.Domnule comandant. tot bate la cap că pun untură dar mai mult decât orice.

Dumnezeu să vă bi- necuvânteze împreună cu toată familia. cărți și reviste religioase. aproape căsătorit. Încă odată Dumnezeu mi-a arătat cât de mult mă iubeș- te. Ieșeam din închisoare bogat. Ultimii patru ani și jumătate nu am știut decât să citesc Biblia. publicații adventiste. Aveam încredere în cuvântul acestui om. Spi- ritul Profetic. Și să fii cuminte. am corespondat cu viitoarea mea soție și cu mulți alți frați și surori din biserică și nu numai. pentru sfaturile minunate pe care mi le-au dat. dar mai mult decât orice. La prima comisie am fost pus pe liber și am mai stat câ- teva zile pentru că așa era procedura până a venit și apro- barea de la judecătorie. dar și plămânii de câte foi de Biblie fumasem. care era un om serios.ULTIMA ELIBERARE 159 făcut pentru mine și pentru frații mei. Executasem aproape nouă ani din mandatul de doisprezece ani fără patru zile. Bogăția pe care o aveam era Sfânta Scriptură pe care o citeam și o trăiam prin toți porii. Le mulțumesc cu această ocazie pentru tot ce am învățat de la ei. Am venit la cameră și am mai așteptat vreo zece zile până la eliberare. responsa- bil și drept în felul lui. . Nu numai mintea era plină de cuvânt dumnea- zeesc. mulțumesc. împăcat cu Dumnezeu. am scris peste 1300 de poezii religioase. .Bine Chiruță. al domnului comandant Lăpădat Anton. Toată ființa mea exalta de o bucurie fără margini.

. . Scrisesem la o fundație religioasă din Sucea- va pentru a-mi trimite câteva Biblii și cărți religioase cu po- vestiri biblice destinate copiilor.De când ești arestat? . o plutonieră majoră de la vizită mi-a spus: .Ba! Cred că mă cunosc.Bine. ai să vezi tu! .. e ziua de liberare. A venit tabelul în poartă și este la noi ca să scoatem fișele celor care se liberează. azi te liberezi! .. doamna Rodica. . bine..Nu! Azi este. Când am ajuns la sectorul vizite pentru a ridica pachetul.Chiruță. iar ei mi le-au trimis gratuit..Cred că nu te mai cunosc cei de acasă . După apelul de dimineață am fost strigat la pachet. doamnă. . . 8 februarie 1999. Marțea! . iar eu am o memorie vizuală destul de bună.Mâine. A doua viață Luni. Le-am spus că sunt deținut și că nu am bani să le plătesc.Atunci vă mulțumesc pentru veste.De aproape nouă ani.

A DOUA VIAȚĂ 161

Și chiar am văzut când am ajuns acasă. Nu mai cunoș-
team multă lume și multă lume nu mă mai cunoștea nici pe
mine. Dureros, dar adevărat. Timpul trece și își lasă vălul
uitării peste mințile noastre dacă nu ne mai vedem din când
în când.
Am ajuns în dimineața eliberării mele în cameră. Am
fost pe secție să ofer câteva Biblii unor domni gardieni pe
care îi simpatizam, că pentru ei le cerusem și apoi, ajuns la
cameră am început să împart tot ce aveam promis acelora
cărora le făgăduisem. Când m-au strigat pentru liberare,
bătrânii au început să plângă. Am plâns și eu și i-am mân-
gâiat pe fiecare, i-am sărutat și i-am lăsat în grija lui Dum-
nezeu. M-am îmbrățișat cu frații mei, am cântat și ne-am
rugat, i-am salutat pe toți din cameră și mi-au spus:
- Frate Dan, să nu ne uiți!
- N-am să vă uit niciodată!
Și nu i-am uitat. La mulți am venit de multe ori cu pa-
chete, pe mulți i-am așteptat în poartă când s-au liberat,
le-am scris, i-am vizitat și i-am ajutat cu tot ceea ce era
nevoie. Acum când scriu aceste rânduri au trecut mai bine
de 18 ani din ziua când am devenit liber.
Am ajuns acasă cu o zi mai devreme față de mo-
mentul special când eram așteptat într-o familie cu
nouă persoane, eu fiind al zecelea. Dormeam cu ne-
potul cel mic al soției mele în brațe pe podeaua dor-
mitorului, pe niște saltele. Ușor-ușor m-am integrat
în noua mea familie. Am fost primit cu căldură de
socrii mei Costică și Silvia Popescu, de cumnata mea

162 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU

Mirela, de nepoții Emilia, Gabriel, Alina, Emanuel,
Michael și nu mai puțin de actuala mea soție, Camelia.
Nu era bine să stau cu ei, pentru a nu provoca discuții,
deoarece în biserica adventistă se păstrează un obicei sfânt
ca mirii să primească binecuvântarea lui Dumnezeu dacă au
fost curați. Astfel, ei sunt consiliați de către un pastor timp
de trei-șase luni de când își anunță logodna. În aceste ocazii
li se vorbește despre viața de cuplu în armonia și împletirea
cuvântului viu și lucrător al lui Dumnezeu.
Mi-am dorit să fiu mire, să primesc binecuvântarea căs-
niciei de la Dumnezeu, așa că împreună cu viitoarea mea
soție nu ne-am permis ceea ce Domnul nu îngăduia. La trei
luni și trei săptămâni de la
liberare am primit botezul
biblic în biserica din Craio- Mi-am dorit să fiu mire, să
va pe data de 29 mai 1999, primesc binecuvântarea
iar a doua zi, pe 30 mai am căsniciei de lumnezeu. La
avut nunta. La nunta și bo- trei luni și trei săptămâni
tezul meu a participat și de la liberare am primit
mama mea. botezul biblic în biserica
Nu s-au consumat bău- din Craiova, iar a doua
turi alcoolice, nu s-a dansat zi, am avut nunta.
și nu s-a chiuit. S-au cântat
cântări creștine, s-au ser-
vit mâncăruri bune, stropite cu apă minerală sau sucuri de
fructe. Mama mea a fost fericită că în sfârșit m-a văzut în-
surat, chiar dacă aveam aproape 43 de ani. Era mai bine mai
târziu decât niciodată.

A DOUA VIAȚĂ 163

Cu ajutorul fratelui Palada Dumitru și bunăvoința dom-
nului Dan Anton Ștefănescu aveam un loc de muncă și îmi
puteam câștiga existența pentru familia mea. În același timp
doream să fiu de folos și să lucrez în cadrul Serviciului Uma-
nitar pentru Penitenciare.
M-am rugat mult pentru această lucrare și încă mă rog
pentru că mai sunt acolo suflete prețioase de salvat din mocir-
la păcatului. În anul premergător eliberării mele, ca o bucurie,
Dumnezeu a îngăduit redeschiderea lucrării din penitenciar.
În 2001, fratele Moț Traian și-a vândut casa de la Cur-
tici, și-a luat un alt apartament în Craiova și a reînviat cu
ajutorul lui Dumnezeu, activitatea din penitenciarul Cra-
iova. Era cea mai mare bucurie a lui. Dar nu toți se bucurau
când auzeau cu câtă dragoste își povestea experiențele.
După cum v-am mai spus, a închis ochii cu această
bucurie în suflet, iar la înmormântare a fost înconjurat de
foști deținuți care primiseră botezul și se integraseră în bi-
serica adventistă.
Tot cu ajutorul acestor oameni de treabă, a fratelui Pa-
lada Dumitru și a domnului Dan Anton Ștefănescu am
publicat și primul volum de versuri Cu Isus după gratii.
Tot prin susținerea dumnealor am înființat și societatea de
construcții SC Emanuel construiește SRL Craiova (Dum-
nezeu cu noi construiește).
În această firmă erau angajați deținuții care se eliberau
din închisoare dar și alții. Dumnezeu să îi binecuvânteze pe
fiecare acolo unde sunt și să îi răsplătească după găsința lui
cu cale. Am avut mulți ani sprijinul lor, până ce am putut să

Doar El rămâne cel mai fidel prieten. care niciodată nu se plictisește de noi sau de rugăciunile noastre și nu obosește a ne ierta dacă dorim acest lucru. de aceea El ne sfătuiește să Îl acceptăm în viața noastră ca Domn și prieten al nostru. iar dacă nu v-ați hotărât.164 ȘI DUPĂ GRATII VINE DUMNEZEU înțeleg cum trebuie să lucrez cu oamenii. atât timp cât Domnul va mai îngădui. Lucrez neobosit în Penitenciarul de Maximă Siguranță din Craiova. Nu obosiți. ce credincios” aflați că .. Dar peste tot a fost Dumnezeu. cad și mă ridic și iar cad și mă ridic. Ușa harului este încă deschisă și revenirea Domnului Isus este tot mai aproape. frații mei. Ocneanu. dar acoperit de slava neprihănirii Lui. El a fost și este cel mai mare ajutor al omului care își pune încrederea în El. pentru că toate deciziile le luam împreună cu soția mea pe genunchi în rugăciune. Depărtați de Dumnezeu suntem o țintă sigură pentru vrășmașul sufle- telor noastre. Marica tatăl și fiul. Sabat de sabat sunt neobosit să fac binele la care am fost chemat. ca să nu rămâneți pe dinafară la venirea Domnului Hristos pe norii cerului. Poenariu.. așezați-vă o țintă. în alergarea către ținta pe care ne-am pus-o înainte. omeniți și ajutați cu ce a îngăduit Dumnezeu. dar prin mila Domnului merg înainte cârpit și peticit. Palada. dar și mulți alții care au pe suflet această lucrare. Dacă veți spune: „ce om bun. Aici au fost primiți ca în familia lor. nu este așa! Sunt un om care luptă cu multe nedesăvârșiri. În prezent sunt cam tot acei frați care au mai lucrat: Șerban. Scarlat. Casa și familia în care locuiesc a fost adăpost pentru mulți deținuți care s-au liberat. .

hrănind-o. Vă îndemn să nu cădeți de oboseală și să nu uitați că Domnul vă iubește că aveți grijă de turma Lui. Am vrut doar să îți arăt că și după gratii vine Dumnezeu. tot ce este curat. că tot ce am scris ți-a plăcut și că nu o să interpretezi ca o laudă pentru mine sau alţi oameni. Binecuvântate să fie bisericile din Peretu și de peste tot. despre oameni și fapte.A DOUA VIAȚĂ 165 Binecuvântați să fie toți aceia care sprijină această mare lucrare de salvare a sufletelor prețioase care se află și în în- chisoare. îmbrăcând-o și adăpostind-o. tot ce este vred- nic de iubit. deoare- ce nu am cu ce să mă laud decât cu crucea lui Hristos. care lucrează prin membrii lor activi dincolo de gratii. „Încolo. tot ce este vrednic de primit. tot ce este vrednic de cinste. care ne dau tot concursul în desfășurarea activităților cul- tural-religioase și educative din închisoare. Au rămas multe de spus despre oameni și locuri. Binecuvântările Dom- nului să vă însoțească în tot locul pe acest pământ și pacea și bucuria să nu lipsească sufletelor voastre.” Filipeni 4. fraţii mei. prin care mă lupt să răstignesc mândria și firea păcătoasă. tot ce este drept. despre trăiri frumoase sau păcătoase. orice faptă bună şi orice laudă. cititorule. dar consider. aceea să vă însufleţească. tot ce este adevărat. 8 . Binecuvântate să fie cadrele penitenciarului Craiova.

mai 1977 . Cazierul meu 5 aprilie 1971 .în urma unei hotărâri judecătorești și a dorin- ței mamei mele. septembrie 1972 . Botoșani. din care execut 2 ani și 5 luni la penitenciarul Poarta Albă. de unde am fost liberat pe 22 iulie 1974.după o serie de 19 infracțiuni comise într-o noap- te (furturi din avutul obștei) am primit circa 50 ani de condamnare. 70.la vârsta de 14 ani.sunt arestat pentru ultraj cu violen- ță și contrabandă și condamnat la 6 ani. pe canalul Dunovăț la . 21 iunie 1976 . am fost „internat” într-un institut special de reedu- care a minorilor din Târgu Ocna. iunie 1977 . județul Bacău. octombrie 1977 . din care am executat 11 luni. sunt arestat pentru furturi din avutul obștei și „internat” la Centrul de Primire Minori din strada Marchian nr. județul Harghita. septembrie 1971 .AMNISTIE (ștergerea antecedentelor). pedeapsa cea mai mare fiind de 4 ani.am fost transferat la Păltiniș Ciuc.liberare prin decret de grațiere.

apoi din nou la Poarta Albă și în sfârșit trimis la colonia Lipnița. care îmi șterge toate petele. ianuarie 1989 .alungat de miliția din Constanța vin acasă în Răuseni. Pedeapsa cea mai mare este de 3 ani. februarie 1984 .CAZIERUL MEU 167 stuf în Delta Dunării.mă liberez din penitenciarul Bârcea Mare.am activat ca voluntar ASUP în penitenciarul din Craiova. Jilava și Craiova. pentru distrugere și vătămare corporală. 1999 . Bârcea Mare. execut 1 an și 4 zile.ajung din nou la închisoare. 1980 . ianuarie 1990 . februarie 1999 . pe care îl vizitez de câteva ori pe săptămână.liberare condiționată din colonia Lipnița a peni- tenciarului Poarta Albă. execut 9 ani în penitenciarele Timișoara. februarie 1988 .arestat la Drobeta Turnu Severin pentru mai multe infrac- țiuni de furt din avutul obștei care totalizează 23 ani de condamnări. martie 1990 . care îmi adaugă vreo 20 ani de condamnări.mă liberez cu marele decret de amnistie. nu din dragoste de bani. . fur orice ca să ajung la închisoare.încă nebun. la peniten- ciarele Iași. martie 1980 . Din pedeapsa de 12 ani.mă liberez din Penitenciarul de Maximă Sigu- ranță Craiova. ci din acea veche dragoste interzisă. Sunt arestat de poliția Reșița și primesc 21 ani de închisoare plus restanța neexe- cutată de 4 ani. 11 luni și 26 de zile. și după 11 luni comit o serie de infracțiuni de furt și delapidare. înnebu- nit din dragoste.mă liberez din penitenciarul Tulcea.până azi . Constanța. 1985 . pe care o execut în întregime. Mai cumulez 15 ani de condamnări și din mandatul de 7 ani. Poarta Albă și Tulcea. unde mi se adaugă 12 ani și mi se mărește pedeapsa de executat la 6 ani și 6 luni. Botoșani. De aici sunt trimis la Rahova și Botoșani.