You are on page 1of 7

I2C SERIAL RFID MFRC552

-proiect –

Student: Floca Nicolae Aurel


Specializarea:Electronica Aplicata

Disciplina:Protocoale de comunicatii
Prof.dr.ing:Ilie Beriliu
Generalitati RDIF

RFID este prescurtarea termenului englez Radio-Frequency Identification


Modulul este utilizat pentru a scrie sau a citi date de pe tag-uri suportate
( S50, S70, UltraLight, Pro și Desfire ) prin intermediul frecvențelor radio ( RFID )
. Acest lucru se face cu ajutorul circuitului integrat MFRC522. Proiectele de
electronică în care poate fi inclus, de obicei, sunt cele care necesită identificarea
persoanelor de acces, cum ar fi un interfon. Gestionarea datelor colectate de modul
este realizată de către o placă de dezvoltare, cea mai populară fiind Arduino Uno.
Cea mai obișnuită metodă de utilizare a RFID este identificarea sau un
produs, unde eticheta poate conține informații precum codul produsului, originea,
data de expirare și producătorul etc. De asemenea, RFID este utilizat în etichetele
pe animale pentru urmărire, de asemenea în vehicule, transport, urmărirea
încărcăturii și controlul accesului și multe altele

Functionare antena
Cititorul conţine componente electronice care emit şi recepţionează un
semnal spre şi de la tag-ul de proximitate, un microprocesor care verifică şi
decodifică datele recepţionate şi o memorie care înregistrează datele pentru o
transmisie viitoare dacă este necesar. Cititorul are conectată o antenă pentru a fi
posibilă recepţia şi transmisia datelor.

Sistemele RFID sunt compuse, în general, din trei componente - un cititor ,


un transponder (tag de radiofrecvenţă) şi un computer sau orice alt sistem de
procesare a datelor.
Domenii de utilizare
Astăzi tehnologia RFID este deja folosită în domenii foarte numeroase. Un
exemplu este lanțul de aprovizionare al întreprinderilor, pentru a îmbunătăți
eficiența inventarelor, pentru urmărirea produselor în cursul fabricației și
pentru managementul produselor. Alte exemple care sunt deja automatizate cu
ajutorul RFID:

 măsurarea timpului realizat la cursele atletice;


 controlul pașapoartelor (actualmente nu se practică în UE);
 aplicarea taxelor rutiere pe anumite autostrăzi etc.;
 urmărirea produselor (vacile unei cirezi, cărțile unei biblioteci,
transcontainerele unui vapor);
 urmărirea locomotivelor și vagoanelor la căile ferate;
 autentificarea persoanelor care doresc să intre în zone speciale (cu condiția să-și
fi implantat etichete RFID sub piele);
 paza și inventarierea în muzee.
Interfata 𝐈 𝟐 C
Interfaţa I2C (Inter Integrated Circuits) este o interfaţă serie, apărută din
necesitatea de a realiza sisteme ieftine cu microcontrolere, destinate în principal
conducerii proceselor industriale. Un astfel de sistem este constituit, de regulă,
dintr-unul sau mai multe microcontrolere şi o serie de echipamente periferice (de
intrare/ieşire, memorie etc.). Conectarea acestora printr-o interfaţă serie satisface
cerinţele enunţate. Viteza mică de transfer, caracteristică interfeţelor serie, nu
constituie un neajuns pentru aplicaţiile principale avute în vedere.
Realizarea unui sistem I2C presupune interconectarea unor circuite integrate
(specializate) prin numai trei linii: două de semnal şi una de masă. Cele două linii
de semnal sunt denumite "serial data" (SDA) şi "serial clock" (SCL). Fiecare
circuit integrat are o adresă unică şi poate funcţiona fie ca transmiţător, fie ca
receptor, în funcţie de tipul circuitului.

Arbitrare - Fiecare master monitorizeaza semnalele de START si STOP, si


nu initiaza un mesaj cat timp alt master tine bus-ul ocupat. - Daca doi master
initiaza transmisie in acelasi timp, se produce arbitrarea, pe baza liniei SDA. -
Fiecare master verifica linia SDA, si daca nivelul acesteia nu este cel asteptat (cel
scris), acel master pierde arbitrarea - Primul master care pune pe linie ‘1’ cand altul
pune ‘0’ pierde. - Master-ul care pierde asteapta un semnal de stop, apoi incearca
din nou
Transmisia datelor

Setarea registrilor
Startul se realizeaza pe frontul descrescator al liniei de date SDA in timp ce
linia de clock este in “1” logic.
Ttransmitem adresa senzorului urmata de un “0” pentru a seta registri, dupa
transmisia datelor asteptam un raspuns de la senzor in cazul in care acesta este
“0” reluam transmisia datelor inca dr 5 ori, iar daca nu raspunde oprim transmisia.
Daca s-a realizat conexiunea cu senzorul transmitem adresa registrilor pe
care vrem sa ii configuram, in cazul meu vreau sa configurez factorul de
amplificare al datelor care are adresa 0x26 si viteza de transmitere a datelor cu
registrul 0x13, daca registri raspund cu “0” mai incercam inca de 5 ori
Daca registri au raspuns transmitem setarile respectiv 0x50 pentru
amplificarea de 38 dB si 0xB8 pentru viteza de 841kb daca respunsul este 0 mai
trimitem setarile inca de 5 ori.
Dupa ce setarile dorite au fost realizate, oprim transmisia eliberand linia de
timp si linia de date .
Daca senzorul a fost configurat putem incepe citirea tagurilor, incepem cu
un bit de start apoi dam adresa senzorului cu “1” logic apoi asteptam raspunsul
daca este o mai repetam de inca 5 ori.
Daca raspunsul a fost “1” trimitem adresa registrului din care vrem sa citim
in cazul acesta vreau sa citesc datele din CRC 0x21 daca primim datele dorite dam
raspuns “1” senzorului .
Pentru a primi toata informatia din cartela trebuie sa citim acel re