Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative FACULTATEA DE Ştiinţe Politice / DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ SPECIALIZAREA: Masterat Relaţii Internaţionale

şi Integrare Europeană ANUL UNIVERSITAR : I SEMESTRUL I

I. Informaţii generale despre disciplină Titlul disciplinei: TEORIA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE Numărul de credite: 7 Programarea în orar a activităţilor: Total SI TC AT AA 56 28 20 8 II. Informaţii despre titularul de curs Nume, titlul ştiinţific: Prof. univ. dr. Vasile Secăreş III. Descrierea disciplinei Obiectivele cursului/disciplinei: Cursul urmareste sa ajute studentii sa dobandeasca (si sa poata utiliza efectiv) cunostintele, instrumentele teoretice si conceptele fundamentale necesare pentru intelegerea vietii internationale, a comportamentului statului in exterior si a procesului de formare a politicii externe in conditiile unei lumi in schimare. In acest context, cursul prezinta principalele perspective teoretice asupra naturii si funcionarii relatiilor internationale, precum si conceptele fundamenale utilizate in analiza spatiului international. Un accent deosebit va fi pus pe intelegerea schimbarilor care au loc in viata internationala, reclamand reconsiderarea multora dintre explicatiile anterioare cu privire la relatia intern-extern si asezarea relatiilor dintre state. Vor fi abordate actorii si structura vietii internationale, mediul international, formarea comportamentului extern al statului in legatura cu interesele nationale si preocuparile de securitate nationala, rolul puterii in acest cadru, politica externa si decizia de politica externa, relatia intre etica si ratiunea de stat. Pentru intelegerea naturii cooperarii si conflictului in viata internationala, vor fi discutate caracteristicile si mijloacele relatiilor dintre state. Conţinutul disciplinei: Introducere Tema 1 Relatiile internationale (I): Studiul relatiilor internationale ca disciplina. Aparitia si dezvoltarea inter-disciplinei de RI. Determinari specifice ale relatiilor (vietii) internationale. Continutul domeniului. Nivele de analiza in abordarea relatiilor (vietii) internationale.

Tema 2 Relatii internationale (II): teorii si metode de analiza. Cum gandim despre viata internationala: rolul si importanta teoriei/perspectivei teoretice/modelelor in analiza relatiilor internationale/politicii mondiale. Caracteristicile studiului stiintific al relatiilor internationale. Principalele curente/abordari teoretice in relatiile internationale. Studiul actual al dezbaterii. Metode si instrumente de analiza. Tema 1 Actorii si structura relatiilor internationale (I): natiune si stat. Statele ca actori principali ai relatiilor internationale. Paradigma national-statala si caracteristicile relatiilor internationale. Paradigma national-statala la inceputul sec XXI: implicatii ale guvernarii globale. Tema 2 Actorii si structura relatiilor internationale (II): alti actori. Complexitatea vietii internationale, pluralitatea actorilor si a interactiunilor, „spargerea” structurii clasice a vietii internationale la inceputul sec XXI. Tema 3 Mediul international: factori si conditii. Mediul international: cadru de desfasurare a relatiilor dintre state/a vietii internationale. Mediul international si comportamentul extern al statelor. Mediul international: angajamentul spatial/politico-geografic al statelor; demografia; tehnologia; economia mondiala; mediul politic: interactiunile dintre state; armele si structura militara globala; cultura, religiile si ideologia; mass media: informatie si comunicare; dreptul international, regimurile, ordinea internationala. Tema 4 Elemente de geografie politica. Preocupari teoretice cu privire la implicatiile politice ale geografiei. Geografie politica si geopolitica. Mediul geografic, relatiile dintre state si politica internationala. Caractersitici si consecinte ale aranjamentului politico-geografic al statelor. Tema 5 Statul in relatiilor internationale (I): interes national si securitate nationala Politica externa: determinari, interese si obiective. Interesul national. Securitatea nationala. Dilema securitatii. Studiul comparativ al politicii externe Tema 6 Statul in relatiilor internationale (II): putere si influenta. Puterea in relatiile internationale. Atribute si determinari ale puterii. Puterea ca relatie. Putere si influenta. Puterea structurala. Hard power si soft power. Politica/politicile de putere. Tema 7 Politica externa. Ce este politica externa? Politica externa ca politica publica. Cadrul institutional al politicii externe. Factorii care influenteaza politica externa. Tema 8 Decizia de politica externa. Caracteristicile deciziei de politica externa. Factorii care influenteaza decizia. Decizia de criza. Tema 9 Relatiile intre state(I): cooperare, competitie si conflict. Tipuri fundamentale de relatii. Tipuri intermediare. Cooperarea. Cooperarea si regimurile. Integrarea. Conflictul. Tipuri de conflicte. Conflictul asimetric. Solutionarea conflictelor. Tema 10

Relatiile intre state(II): mijloace de actiune. Puterea si mijloacele de actiune. Utilizarea fortei. Modalitati de utilizare a fortei. Forta armata. Mijloace economice. Diplomatia. Metode utilizate în cadrul oferirii cursului în format ID • • • • • Abordare interdisciplinara Expunerea teoretică, prin mijloace auditive şi vizuale; Explicaţia abordărilor conceptuale; Prezentarea de situaţii concrete, sub forma studiilor de caz; Feedback la întrebările studenţilor.

IV. Bibliografie
Lucrarea Vasile Secares, Teoria relatiilor internationale – politica mondiala (I) Immanuel Wallerstein, Sistemul mondial modern Bruce Rusett & Harvey Starr, World Politics. The Menu For Choice Editura Format electronic, suport de curs SNSPA Meridiane W Freeman & Co. Anul apariţiei 2006 Paginaţia Competenţe specifice realizate Pentru intreg cursul

1993 1989 edition) (3rd

11-14 21-25; 49-73; 74-77; 125129; 185-193; 193-202; 208215; 221-225; 240-243; 254258; 269-287; 293-318; 516530 42-50; 54-68; 83-116; 117129; 256-258

Statul modern

national

-Actorii rel int -Mediul international -Putere -Decizia de politica externa -Relatii intre state -Interes national si securitate nationala -Natiune si stat, interes national si securitate nationala -structura sistemului international -putere -politica externa -Politica externa -Relatiile intre state

K.J. Holsti, International Politics. A Framework For Analysis

Prentice Hall International

1995 edition)

(7th

Joshua S. Goldstein, International Relations Jean-Fracois Guilhaudis, Relations internationales contemporaires James E. Dougherty, & Robert L. Pfaltzgraff, Jr., Contending Theories of

Longman Litec Harper Collins Publishers

2001 edition) 2002 1990

(4th

163-195; 202231

Manual de relatii internationale Polirom 2006 -Teorii in rel int -Niveluri de analiza . A Comprehensive Survey Hans J. Social Theory of International Politics C. statele si teama Susan Strange. Relatii internationale. 97 si urm. 371 si urm. 349 si urm.Securitate Alexander Wendt.P. Kegley & Eugen R. 155 si urm. 409 si urm 61 si urm. 77 si urm. 139 si urm. 127 si urm. 179 si urm Structurile puterii Teorii in rel int Andrei Miroiu si RaduSebastian Ungureanu. 2001 1991 1997 2003 59-175 25-46. 165 si urm. Trend and Transformation Barry Buzan. Wittkopf. State si piete Martin Griffiths. 71 si urm. 333 si urm. . 95 si urm 105 si urm. Poltics among nations: the struggle for power and peace Kenneth Waltz. 240245. Materiale folosite în cadrul procesului educaţional specific disciplinei Se recomandă utilizarea următoarelor materiale: • Laptop (asigurat de facultate). 73-95.International Relations. Scoli. World Politics. State and War Man. 1959 2000 Stefano Guzzini. Alfred A Knopf (3rd edition) 1964 Columbia Press Institutul European Bedford Martins Cartier Institutul European Ziua Univ. 276-281.U. Morgenstern. 201-222. Popoarele. 115 si urm. ganditori St. Cambridge 1999 V. 285 si urm. curente. Realism si relatii internationale Charles W.

teste pe parcursul semestrului . VI.Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată cu anularea sesiunii de examene pentru studentul în cauză. .teme de control VII.activităţi aplicative atestate/laborator/lucrări practice/proiect etc .răspunsuri la examen/colocviu/lucrări practice .Lucrările elaborate de către studenţi pe parcursul activităţilor vor avea în mod obligatoriu caracter de originalitate. Studenţii a căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi primiţi în sesiunea de examene planificată. Modul de evaluare Evaluarea studenţilor se va realiza conform detalierii de mai jos: . 50 20 20 10 . gestionarea situaţiilor excepţionale: Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: .• Videoproiector (asigurat de facultate). Detalii organizatorice.

Piaţa (economia naţională) şi statul modern.XXI : implicaţii ale “guvernării globale”. UNIV. Etapele procesului. VASILE SECĂREŞ Tema 1 : Actorii şi structura relaţiilor internaţionale(I): naţiune şi stat. Anul 1989 şi structura statală la nivel european şi global. Paradigma naţional-statală la începutul sec. economice. State şi imperii. administrative. Implicaţiile revoluţiei franceze. Naţiune şi stat. Semnificaţia păcii (tratatelor) din Westphalia (1648) : sistemul de state “westphalian” (distincţia faţă de principiile feudal. Statele ca actori principali ai relaţiilor internaţionale. hPre-istoria statului modern: procese politice şi structuri internaţionale anterioare. imperial sau hegemonic ale sistemelor de state). DR. Statele ca actori principali ai relaţiilor internaţionale. ale revoluţiilor de la 1848 şi ale celor două războaie mondiale din sec.TEORIA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE Suport de curs PROF. Paradigma naţional-statală şi caracteristicile relaţiilor internaţionale. politice. Revoluţia militară modernă. . Naţiune şi stat. hFormarea naţiunilor şi construcţia statală în Europa. sociale. 1. militare şi culturale ale procesului. 1. 3.XX. Bazele tehnologice. 2.

în manifestarea statului ca actor al relaţiilor internaţionale. culturale. Noul internaţionalism şi securitatea umană colectivă. hNeomogenitatea statului ca actor al relaţiilor vieţii internaţionale. Complexitatea paradigmei naţional-statale (relaţia naţiune-stat).Bull). hImplicaţii la nivelul politicii practice şi al dreptului internaţional.Herz): implicaţii asupra comportamentului statelor. hNatura şi trăsăturile statului ca actor al relaţiilor inter-naţionale: elementele cheie ale statului modern (populaţia. Egalitatea juridică a statelor şi inegalitatea atributelor/capacităţilor/comportamentului practic ale statelor. 3. hInegalităţi şi asimetrii tehnologice. Statele „eşuate”. hNaţionalismul şi sistemul modern de state. Implicaţiile disparităţilor în planul atributelor asupra relaţiilor dintre state (dominaţia şi dependenţa). 2. economice. hImplicaţiile suveranităţii asupra relaţiilor dintre state.XXI : implicaţii ale “guvernării globale”. Principiul autodeterminării: implicaţii în structurarea relaţiilor internaţionale. militare etc. Suveranitatea internă şi externă (H. hTrăsăturile relaţiilor vieţii internaţionale: “societatea anarhică” (tradiţia hobbesiană şi tradiţia grotiană). .hRelaţii inter-statale şi inter-naţionale. hEvoluţii noi (riscuri şi provocări) în relaţiile inter-statale la începutul sec. în contextul abordării realiste/neorealiste. guvernul) şi suveranitatea ca statut legal al statului. teritoriul. politice. Paradigma naţional-statală la începutul sec.XXI. Paradigma naţional-statală şi caracteristicile relaţiilor internaţionale. hDe la auto-guvernarea statelor suverane la guvernarea globală. “Dilema securităţii” (J. sociale.

p31 Tema 1. Bucureşti. 1989. 3rd ed. Bucureşti. Fernand Braudel.Holsti.J. p. The Menu for Choice. . 1989. 1995. Definiţi bazele tehnologice.1114. New York. sinteză a vol. Ce sunt statele „eşuate” şi care sunt implicaţiile de securitate internaţională ale apariţiei acestora? Care sunt implicaţiile evoluţiilor actuale în planul guvernării globale ? n Bibliografie obligatorie: 1. Pierre Chaunu. 1985. Ed.42-50. W. Englewood Cliffs. Bucureşti. 1997. Bucureşti. 1993.J. p240 şi urm.3. 54-68. 3. N.Meridiane. Humanitas. p. sociale.. Ed.n Întrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie: 1. Prentice – Hall International. Immanuel Wallerstein. Studiu asupra istoriei. 3. op. 7th ed.49-73. Bruce Russett&Harvey Starr.I-VI.1. 2. K. hPentru o analiză mai largă a apariţiei statelor naţionale şi a sistemului internaţional (mondial) modern vezi: Arnold J.1.Freeman & CO. vol. 5.Meridiane. vol. Ed.15-19. World Politics.H. economice. vol. şi urm. Civilizaţia Europei clasice.Toynbee. Sistemul mondial modern. p. Inc.. p. 2. p 361 şi urm. Care au fost determinările şi implicaţiile revoluţiei militare moderne în acest context ? Definiţi caracteristicile esenţiale ale statului naţional (modern) ca actor al relaţiilor internaţionale.cit. politice şi administrative ale creării sistemului de state modern...2 : Actorii şi structura relaţiilor internaţionale(II): alţi actori.Meridiane. 4. Jocurile schimbului.

5. n Întrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie: 1. politice şi administrative ale creării sistemului de state modern. 4. Care au fost determinările şi implicaţiile revoluţiei militare moderne în acest context ? Definiţi caracteristicile esenţiale ale statului naţional (modern) ca actor al relaţiilor internaţionale. Rolul internaţional al CMN/CTN. Procesele de integrare şi organizaţiile supra-naţionale în a doua jumătate a sec. hActori ne-statali (sub-naţionali) : organizaţiile neguvernamentale şi alte grupuri sub-naţionale care acţionează pe plan internaţional. hCriterii în definirea actorilor internaţionali. economice. 2. 5. • ”Spargerea” structurii clasice a vieţii internaţionale la începutul sec.XX. 4. Complexitatea vieţii internaţionale: pluralitatea actorilor şi a interacţiunilor. Definiţi bazele tehnologice. sociale.XXI : noua generaţie de actori şi fenomene/procese ne-statale şi trans-naţionale. XXI. Evoluţii actuale. „Spargerea” structurii clasice a vieţii internaţionale la începutul sec. hActori supra-naţionali (supra-statali): organizaţiile internaţionale (inter-guvernamentale) (OIG). Ce sunt statele „eşuate” şi care sunt implicaţiile de securitate internaţională ale apariţiei acestora? Care sunt implicaţiile evoluţiilor actuale în planul guvernării globale ? . 5. De la acţiuni şi grupuri teroriste la reţele teroriste şi terorism global. 3.4. Caracteristici. Relaţiile “inter-statale” şi “anti-statul”. Complexitatea vieţii internaţionale: pluralitatea actorilor şi a interacţiunilor. hCompaniile multi-naţionale şi trans-naţionale.

sinteză a vol. 3rd ed. Bucureşti.2 3.. 1995. K.15-19.Freeman & CO.49-73.1. World Politics. p 361 şi urm. 3.I-VI. 1993. 7th ed. p240 şi urm. Englewood Cliffs..n Bibliografie obligatorie: 1. vol.1114. vol. 2. Pierre Chaunu.1 3. Fernand Braudel. 2. New York. Inc. 1985. 3.J.42-50. p.Meridiane. vol.Holsti.1.J.H. Bruce Russett&Harvey Starr. Bucureşti. Ed. şi urm. Sistemul mondial modern.Meridiane. Civilizaţia Europei clasice. Immanuel Wallerstein. Mediul internaţional: aranjamentul spaţial/politico-geografic al statelor tehnologia demografia . Ed.. 1989. p31 Tema 2 : Mediul internaţional : factori şi condiţii 1. 54-68. p. 1989. Studiu asupra istoriei.Meridiane. Bucureşti. Mediul internaţional şi comportamentul extern al statelor. 1997.cit.. p. The Menu for Choice. Ed. p. Bucureşti.3. N. Jocurile schimbului.3 Mediul internaţional : cadrul de desfăşurare a relaţiilor dintre state/a vieţii internaţionale. 3. W. op. hPentru o analiză mai largă a apariţiei statelor naţionale şi a sistemului internaţional (mondial) modern vezi: Arnold J. Prentice – Hall International. Humanitas.Toynbee.

7 3. hRelaţia cu mediul : triada ecologică (H&H.6 3.5 3. religiile. ordinea internaţională 1. 2.3.8 3. oportunităţi. Mediul ca structură de posibilităţi/oportunităţi/constângeri/riscuri/costuri şi beneficii: posibilităţi. Sprout) şi implicaţiile sale în analiză. . oportunităţi şi constângeri (condiţii şi capacităţi fizice/materiale/obiective ale politicii externe) contexte situaţionale şi probabilităţi în structurarea politicii externe mediul subiectiv al politicii externe: obiective. percepţii (imagini) h B. Mediul internaţional şi comportamentul extern al statelor hDeterminismul mediului : posibilităţi. constrângeri la nivelul politicii externe/comportamentului statelor şi al relaţiilor dintre ele. Mediul internaţional : cadrul de desfăşurare a relaţiilor dintre state/a vieţii internaţionale hMediul internaţional: condiţii/factori/influenţe care modelează/crează constrângeri (naţionale şi internaţionale) pentru politica externă. h Globalizare şi interdependenţă: implicaţii actuale.9 economia mondială mediul politic: interacţiunile dintre state armele şi structura militară globală cultura. motivaţii. hComplexitatea şi pluralitatea componentelor/nivelelor de structurare a mediului: mediile internaţionale.4 3. pentru relaţiile dintre state şi pentru politica mondială. regimurile.Russett: menu-ul politicii externe. ideologiile mass-media: informaţie şi comunicare dreptul internaţional.

distribuţia “centru-periferie”. mediul internaţional ca aranjament spaţial/politico-geografic al statelor: aşezarea pe hartă şi implicaţiile sale.9 dreptul internaţional: mediul legal al politicilor externe/politicii mondiale.1.3.2 tehnologia htehnologia civilă şi militară hcorelaţiile tehnologie-geografie.8 mass-media: informaţie şi comunicare. 3.5 mediul politic : interacţiunile dintre state. 3. vecinătăţi şi distanţe. hposibilităţi/oportunităţi/constrângeri hK. “naţiunile imperiale”. hcorelaţia mediu-resurse-economie-populaţie. tehnologie-resurse. implicaţiile revoluţiei informatice 3. hstructura asimetrică a tehnologiei. posibilităţi/oportunităţi/constrângeri/riscuri. fracturile politicii mondiale şi frontierele culturale/religioase/ideologice 3. 3. ideologiile : implicaţii asupra obiectivelor/intereselor şi a comportamentului statelor. structura asimetrică a economiei mondiale şi comportamentul statelor. 3.7 armele şi structura militară globală: implicaţii cultura. 3. mediul şi “regimurile”.Boulding: “the further the weaker”.3 demografia: caracteristicile şi distribuţia asimetrică a populaţiilor. hlocalizarea geografică şi trăsăturile topografice ale teritoriului/spaţiului.6 3. implicaţiile revoluţiilor tehnologice. regimurile şi ordinea internaţională. tehnologie-economie mondială. . religiile. problema calităţii mediului: “sustainable natural environment”.4 economia mondială: componente. Mediul internaţional: 3.

Tema 3 : Statul în relaţiile internaţionale: interes naţional şi putere 1. 2. A Comprehensive Survey. 74-77.53-76. Daniel Colard. 3. Responsabilitatea statului pentru bunăstarea şi securitatea comunităţii (naţiunii). Bruce Russett & Harvey Starr. 3. 4.. op. 1. p. 4. 3. Studiul comparativ al politicilor externe. Les relations internationales des 1945 à nos jours.21-25. 1990. interese şi obiective. James E. n Bibliografie obligatorie: 1.nÎntrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie: 1.Politica externă: determinări.60-80.. New York. Securitatea naţională.cit. Contending Theories of International Relations. Ce se înţelege prin mediu internaţional ? Care sunt componentele mediului internaţional? Cum se manifestă determinismul mediului ? Explicaţi “triada ecologică” şi analizaţi mediul internaţional din această perspectivă. p.. Dougherty &Robert L. hNatura şi trăsăturile statului: teritorialitate şi suveranitate =controlul asupra unui teritoriu şi a unei comunităţi (populaţie) în cadrul graniţelor/frontierelor legale ale statului. 2. Jr. Politica externă: determinări. Harper Collins Publishers. 3rd ed. Interesul naţional. p. 2..Pfaltzgraff. Acesta este punctul de plecare al . interese şi obiective.

: cele referitoare la bunăstarea economică etc . Politica externă ca rezolvare de probleme cu care se confruntă statul în exterior. hPolitica externă ca relaţie. acţionează de regulă/dar nu întodeauna de o manieră mai puţin directă asupra . K. Politica externă ca proces şi rezultat.J. Politica externă = valori. decizii. hSupoziţia anarhiei în relaţiile internaţionale. Politica externă = alegere/opţiune între posibilităţi/alternative de acţiune. Scopul politicii externe = influenţarea / modificarea comportamentului altor state/a mediului internaţional în general şi soluţionarea de probleme specifice vieţii internaţionale în acord cu interesele/obiectivele statului. (K. Obiectivele de politică externă ca imagine a stării viitoare de lucruri şi a condiţiilor viitoare pe care guvernele doresc să le realizeze prin exercitarea influenţei în exterior şi modificarea/modelarea comportamentului altor state. concepţii. fenomene. acţiuni în relaţiile cu alte state = comportamentul statului în viaţa internaţională/ansamblul ieşirilor (output) în sistemul global.Waltz: caracterul „anarhic” al vieţii internaţionale.Bull: „societatea anarhică”. Politica externă ca set de decizii şi programe menite să realizeze scopuri politice definite în termeni de interese (naţionale). hPolitica externă asigură comunicarea statului cu lumea = realizează legătura între mediul intern (activităţi şi procese în interiorul statului) şi mediul extern (relaţii.Holsti). Intenţii şi efecte reale. Consecinţe asupra comportamentului politic al statului. Studiul evenimentelor ca modalitate de analiză a comportamentului de politică externă. obiective. procese). Semnificaţia caracteristicilor vieţii internaţionale: implicaţiile distribuţiei puterii şi ale modificărilor în raporturile de putere = în general ale oportunităţilor şi ale ameninţărilor proprii mediului internaţional. economică. hCategorii de obiective: obiective generale/concrete. obiective intermediare (rază medie) – de ex. nu sînt în mod necesar contradictorii/incompatibile cu cele urmărite de alte state. interese. Politica externă bazată pe obiective/programe şi politica externă ca reacţie la mediu. pot evolua/se pot schimba în timp. Pentru menţinerea sa ca entitate independentă în condiţiile unui sistem anarhic statul recurge la acţiunea internă (politică. constante/intermediare/ tranzitorii/instrumentale.Holsti: obiective centrale – legate de existenţa/supravieţuirea naţională.comportamentului politic al statului în exterior/în afara sferei sale de autoritate legală / în relaţiile cu alte state = determinarea internă a politicii externe. K. militară etc) şi/sau la cea externă: politica externă. Modelul raţional al politicii externe. H.J.

programe privind organizarea politică a lumii. mijloace. hCoordonare. conflict în sfera politicilor externe. Interesul naţional = expresia cea mai . hPuterea ca reazem al politicii externe. nu au un impact imediat. hImplicaţiile supoziţiei anarhiei asupra intereselor statelor în viaţa internaţională. Cine şi cum stabileşte ţelurile de politică externă. Ministerele şi agenţiile specializate: externe. Interese interne şi interese externe. Stabilitatea şi evoluţia obiectivelor de politică externă. Neomogenitatea cadrului naţional-statal în termenii intereselor economice/sociale/politice. Nu există o definiţie unanim acceptată a interesului naţional. 2. „Statele nu au prieteni sau duşmani permanenţi. hInteresul naţional şi comportamentul politic al statului în exterior. Interesul naţional. hPolitica externă ca politică publică. regimurile internaţionale. comerţ exterior/cooperare internaţională. ci interese permanente”. Politica externă/ politicile economice/politicile militare. Statele pot urmări/realiza interese cu totul diferite de cele declarate. Influenţa capacităţilor şi mijloacelor asupra obiectivelor urmărite. Perspectiva/analiza de cost –beneficiu. apărare. Interese şi obiective. cooperare. Varietatea mijloacelor de acţiune la nivelul politicii externe. Consens şi dezacord = dezbaterea şi negocierea internă în legătură cu obiectivele politicii externe. capacităţi. Politica externă = utilizarea factorilor de putere pentru realizarea obiectivelor statului. Ce interese se reflectă în obiectivele şi acţiunea de politică externă? Caracterul controlului/deciziei politice. hPolitica externă şi diplomaţia = gestiunea relaţiilor cu alte state. Determinări instituţionale. hInteresele ca punct de plecare/bază a politicii externe.politicii externe. implică un grad mai ridicat de cooperare în relaţiile cu alte state. rolul anumitor ţări. obiective pe termen lung – includ viziuni. Resurse. Condiţii şi determinări interne. Interese şi valori. serviciile de informaţii. Obiective competitive/incompatibile la nivelul propriei agende de politică externă. Necesităţi/cerinţe/aspiraţii/ condiţii interne şi externe ale existenţei şi dezvoltării de sine stătătoare a naţiunii şi a statului său. Legitimitate şi suport/sprijin. Diplomaţia este responsabilitatea guvernelor.

bunăstarea/dezvoltarea economică şi socială (resurse. Percepţie şi realitate: ce vedem şi cum vedem. acces etc). Nu există un mecanism raţionalizat de producere şi realizare a interesului naţional. Evoluţii actuale: fundamentalismul religios la începutul secXXI. hInteresul naţional şi ideologia: interese şi ţeluri ideologice. stabilitatea politică şi regimul/sistemul politic. Judecată şi alegere.Kennan: guvernele nu au nevoie de o justificare morală pentru a acţiona pe baza intereselor naţionale. tehnologie. hInterese vitale şi interese negociabile. Interesul naţional şi puterea politică.”avantajul competitiv”. Interesul naţional şi „avantajul comparativ” vs. a independenţei şi integrităţii teritoriale = a suveranităţii naţionale. Statut şi prestigiu. pieţe. Interesul naţional şi interesele/obiectivele de politică internă = cerinţele jocului politic intern. hInteresul naţional = „lucruri diferite pentru oameni diferiţi”. hInteresul naţional şi creşterea economică: condiţiile şi cerinţele actuale ale asigurării prosperităţii/dezvoltării. Interesul naţional ca rezultat politic. hInteresul naţional şi concepţiile/viziunile/strategiile de politică externă. Interesul naţional şi politicile economice. Interesul naţional şi obiectivele de politică externă. Influenţa variabilă a ideologiei. Interesul naţional este un concept politic: componentele obiective şi subiective ale interesului naţional. Dezvoltarea „sustenabilă”. Ele derivă din însăşi existenţa statului naţional şi din statutul său de suveranitate. . hInteresul naţional şi interesele strategice = legate de ierarhia internaţională şi de starea sau modificările în distribuţia/echilibrul puterii/raportul de forţe la nivel regional şi global. drepturile statului/prestigiul/rolul şi statutul său internaţional. securitatea naţională. Nu sunt bune sau rele. „Cine este la putere”. Aceste cerinţe/necesităţi nu au o calitate morală. hComponente: interese legate de supravieţuirea fizică = prezervarea/apărarea fiinţei naţionale. Ideologie şi religie.generală a cerinţelor sau necesităţilor vitale ale unui stat. Marea strategie (grand strategy): utilizarea factorilor de putere pentru apărarea şi promovarea intereselor naţionale în contextul unor relaţii de adversitate cu alte state. Comportamentul de mare putere şi interesele „imperiale”. Procesul guvernamental/politic = nivelul formării şi realizării interesului naţional. G. Interesul naţional şi raţiunea de stat.

Kissinger: eforturile unui stat de a-şi asigura „securitatea absolută” vor conduce alte state către percepţia unei „insecurităţi absolute”. capacităţile militare şi de altă natură. Ea are legătură cu intenţiile şi capacităţile altor state. tehnologice etc) şi ameninţări (capacităţi care permit exploatarea vulnerabilităţilor). intenţiile şi . Securitatea naţională ca punct de plecare/motivaţie pentru obiective şi acţiuni diferite de politică externă. H. mediu. ameninţările. societal. Dilema securităţii într-o societate anarhică. h Securitatea naţională se referă la relaţia statului cu mediul internaţional şi la ameninţările/riscurile directe ce apar în acest context. Securitatea naţională. constrângeri şi riscuri geografico-politice. La ce se referă problematica de securitate naţională? Cele cinci domenii: militar. vulnerabilităţile sale.Waltz: acumularea de capacităţi într-un mediu anarhic = schimbări/dezechilibre în balanţa/ balanţele militare mondiale şi regionale = ameninţări. hRealitate şi percepţie în sfera securităţii naţionale. h Importanţa conceptului de securitate/securitate naţională la nivelul structurării intereselor şi obiectivelor de politică externă versus determinarea vagă a conceptului de securitate naţională. Securitatea naţională implică o componentă psihologică: nu există o realitate în sine a securităţii/insecurităţii. interesele. K. 3. Securitatea naţională şi caracterul cvasigeneral al existenţei forţelor armate şi al dezvoltării sferei militare: consecinţe. h Însăşi definirea statului naţional include raţiunea asigurării securităţii naţionale (pentru cetăţenii săi). nelegată de percepţia şi evaluarea subiectivă a elitelor politice şi a opiniei publice în legătură cu : valorile şi interesele ţării. schimbarea capacităţilor şi schimbarea percepţiei unui mediu internaţional dinamic (în contextul căruia se schimbă distribuţia puterii şi raporturile de putere). politic.hStatele îşi schimbă obiectivele/interesele în funcţie de schimbările care se produc la nivelul factorului politic. Barry Buzan: vulnerabilităţi (condiţii. Analiza ameninţărilor posibile pe aceste planuri. Nucleul „operaţional” al securităţii naţionale: crearea/menţinerea/dezvoltarea unor capacităţi şi a unor reacţii efective care să echilibreze/anihileze ameninţările. militare şi strategice. economic. Legitimitatea necesităţilor de securitate ale celorlalte state.

Reţelele teroriste: anti-statul. politice. în legătură cu structurile economice. Migraţii. care afectează domenii multiple ale comportamentului statului în interior şi exterior. hNoi tipuri de vulnerabilităţi şi ameninţări: necesitatea redefinirii dilemei securităţii la începutul sec. hPolitici în domeniul securităţii naţionale. economice. în vederea modelării unei lumi aflate în schimbare rapidă în acord cu interesele şi valorile noastre”. De la ameninţări la riscuri: o viziune mai largă asupra securităţii naţionale. parametri sau performanţe pe mai multe planuri. De la conceptul militar la conceptul politic. Starea de securitate presupune convingerea cetăţenilor unei ţări (mai ales a clasei politice) că sînt în siguranţă.hotărârea adversarilor de a-şi asuma riscuri etc. Accentul asupra componentei militare a securităţii naţionale. Starea securităţii naţionale ca sinteză a stării naţiunii.. . a valorilor şi a intereselor unui stat şi la asigurarea/dezvoltarea capacităţii sale de a-şi menţine identitatea/independenţa/integritatea într-un mediu ostil (împotriva unor forţe pe care le percepe ca ostile). Z. Vulnerabilităţi de mediu. Ameninţări externe şi interne. Evaluare şi apreciere..Brzezinski în legătură cu securitatea naţională a SUA : aceasta înseamnă „un angajament activ şi pozitiv. Implicaţiile echilibrului terorii. Implicaţiile exercitării/urmăririi influenţei/dominaţiei/stabilităţii hegemonice şi ale rivalităţii marilor puteri. Crima organizată. Implicaţiile schimbărilor tehnologice şi ale difuzării/proliferării tehnologiilor avansate în sfera securităţii naţionale. financiare sau sociale. Problema nivelului asigurării securităţii naţionale: nu există securitate absolută. Asigurarea securităţii naţionale implică predicţii în privinţa mediului de securitate în anii următori: în legătură cu factori politici. hProblematica securităţii naţionale se referă la contracararea/anihilarea ameninţărilor la adresa existenţei. tehnologice. hVulnerabilităţi şi ameninţări în era nucleară. sociale. hAsigurarea securităţii naţionale este un proces dinamic = ea implică o politică = preocupări/eforturi acţiuni constante. administrative sau militare. hPolitica de putere / competiţia pentru putere şi problemele securităţii naţionale. care evaluează resurse. Relaţia între securitate şi alte obiective. Strategia securităţii naţionale în era nucleară.XXI. Ameninţări militare şi non-militare.

Studiul comparativ al politicilor externe. Dependenţa în sfera securităţii naţionale : protectoratul („contracting out”).Acestor dimensiuni li se adaugă factori ce operează în cadrul tuturor nivelelor de analiză (Rosenau). Tendinţe şi interpretări. h”Guvernarea globală” şi politicile de securitate. gradul de integrare militară. hRummel şi proiectul DON (Dimensionalitatea naţiunilor): relaţiile internaţionale reprezintă un comportament puternic structurat. Alegerea mijloacelor.militari. Obiective în sfera securităţii naţionale. R. „Securitatea umană colectivă” şi implicaţiile în sfera politicilor de securitate naţională. hRosenau: necesitatea punerii în evidenţă a modelelor (pattern-uri) de politică externă ale diferitelor tipuri de state în condiţii sau medii (contexte) diferite. Politica de securitate a forţelor proprii (a fortăreţei). tehnologici etc. înţelegeri arată că factorul ideologic nu este important/esenţial în formarea alianţelor. Alianţele şi inamicul comun. Capacităţi şi mijloace de reducere a vulnerabilităţilor/riscurilor şi contracarare a ameninţărilor în prezent şi în viitor (un deceniu sau mai mult). instituţiile în sfera politicii externe. 4. cadrul geografic/amploarea acoperirii.1). alte forme de asimetrie în asigurarea securităţii. „Modelul politicii externe” ca grilă de interpretare şi analiză (vezi Fig. Alianţele şi armele nucleare: funcţionarea descurajării nucleare („umbrela nucleară”) şi securitatea naţională. Holsti et al : analiza a 130 de alianţe. Politici de securitate bazate pe alianţe: tipuri de angajamente/alianţe. pacte. Scenariile de tip „worst-case” în programarea/planificarea militară. în legătură cu un număr de dimensiuni/influenţe care acţionează la nivelul politicii externe = mărimea. dar omogenitatea ideologică favorizează crearea unor angajamente mai puternice. Politici de securitate izolaţioniste. Neutralitate şi nealiniere. Politici „imperiale” de securitate. hAnaliza comparativă a politicilor externe centrată pe procesul deciziei în acest domeniu: cum acţionează şi interacţionează indivizii. grupurile. funcţionarea alianţelor. nÎntrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie . dezvoltarea economică şi orientarea politică (natura sistemului politic).

83-116. Care sînt implicaţiile supoziţiei anarhiei în analiza comportamentului politic al statelor? Care sînt interpretările posibile? 2. Ce obiective urmăresc statele în politica externă? Ce este interesul naţional? Ce este securitatea naţională? Definiţi structura vulnerabilităţilor şi ameninţărilor la începutul sec. Stabilitate şi instabilitate în sistemul internaţional 5..cit. 221-225. 3. 5.Holsti. op. 4. p.XXI. Tema 5: Sistemul internaţional: caracteristici.J.cit. p.1. Ordinea internaţională . Caracteristicile sistemului internaţional 3. Bruce Russett&Harvey Starr. 6. Care sînt modalităţile prin care statele urmăresc să-şi sporească prestigiul/statutul în relaţiile internaţionale? nBibliografie obligatorie 1. Structura (distribuţia) puterii: polaritate şi echilibru al puterii. geopolitica raporturilor de forţe 1.185-193. statut şi ierarhie în sistem. Conceptul de sistem în analiza relaţiilor internaţionale 2. modele de sistem internaţional 4. K. 2. op. structura (distribuţia) puterii.

transporturile. distribuţia resurselor în spaţiu (în cadrul aranjamentului geografic-politic) influenţează.) . Orice analiză. Analiza de sistem pune în evidenţă caracteristicile comune ale ansamblului şi explică ce anume îl face să se manifeste ca un întreg. o realitate a politicii de putere = capacitatea de influenţare/acţiune descreşte în raport cu spaţiul (distanţa). etc. probabilităţile.Russett.Starr). Conceptul de “sistem internaţional ”. evidenţiază faptul că : • a. posibilităţile. 1.aşezarea geografică creează un ansamblu de corelaţii fizice care influenţează comportamentul statului/statelor şi interacţiunile dintre ele: K. aflaţi într-o anume aşezare geografic-politică şi care au caracteristici şi capacităţi variate. a intereselor şi afectează/infulenţează posibilităţile de acţiune (comunicaţiile. . H. precum şi alegerile/opţiunile statului/statelor sînt influenţate de această aşezare geografic-politică şi de ansamblul relaţiilor care se structurează pe această bază. ca un ansamblu. obiectivele şi comportamentul statului/statelor. ci într-un context marcat de existenţa altor state/actori. este uşor de sesizat că statul naţional/statele şi ceilalţi actori nu există izolat. a politicii mondiale – descrie “mediul” în care se manifestă/acţionează statele şi ceilalţi actori ai scenei internaţionale. sfera militară etc. Boulding sublinia.Termenul de “sistem internaţional” oferă imaginea cea mai generală a vieţii internaţionale.am subliniat deja acest lucru (tema 5) – poziţiilor. de asemenea. dezvoltarea. trăsăturile topografice ale spaţiului . viaţa internaţională funcţionează ca un întreg. cît de sumară. interesele. precum şi modul în care funcţionează viaţa internaţionlă. de exemplu. Concluzie: toate oportunităţile. cu implicaţii asupra comportamentelor lor (B.

de fapt. o structură a ansamblului vieţii internaţionale: o configuraţie. trebuie spus că ele satisfac atît necesităţi naţionale. o ierarhie. foarte dense. Concluzie: ansamblul unităţilor componente/actorilor funcţionează ca un întreg. a dezvoltării acestui ansamblu poate avea loc doar la nivel de sistem. domenii. evoluţiile din cadrul unei unităţi depind de evenimente/condiţii sau evoluţii care au sau în cadrul vieţii internaţionale în ansamblu. etc. sociale. fluxuri tehnologice.) un plan în cadrul altor unităţi sau pe alte planuri. măsurate. avem de a face cu corelaţii multiple între evenimente. în continuare. mai mult.că există un număr important de legături. reguli de funcţionare a structurilor: există un pattern de comportamente repetabile sau caracteristice care au coerenţă. d. numărate. dezvoltări în cadrul sistemului internaţional care se produc la nivelul întregului sau se desfăşoară urmînd reguli care se definesc în cadrul unei logici globale. procese care au loc în cadrul vieţii internaţionale (între regiuni. sesizăm. între unităţile componente ale vieţii internaţionale: fluxuri materiale. care derivă din caracteristicile unităţilor componente şi ale dispunerii lor. putem pune în evidenţă. politice. care se produc la nivelul unor regiuni mai largi deciziile de politică externă. evoluţii. sesizăm consecinţe ale unor evenimente care se produc în cadrul unei unităţi sau pe un anumit plan (economic. care pot fi descrise. mai departe. raporturi de forţe. c. economice.) putem vorbi. depistăm numeroase interdependenţe între elementele componente: loc în cadrul altor unităţi. culturale etc. însăşi existenţa/dezvoltarea naţiunii/statului este condiţionată de aceste legături. Concluzie: separarea vieţii internaţionale în unităţi componente (state naţionale) nu este absolută: frontierele sînt permeabile şi traversate de numeroase legături la nivel sub-statal (subnaţional). politic sau militar etc. înţelegerea evoluţiei.b. de evoluţii. cît .

dar dacă configuraţia. rămîne Concluzie: această structură are efecte atît asupra comportamentului unităţilor.Kaplan). b) regimurilor diferitelor domenii şi c) organizaţiilor internaţionale (negociere şi cooperare).. trebuie să subliniem.şi internaţionale. dar există o suprastructură de valori. constante ale comportamentului actorilor (M. un consens variabil bazat pe negociere. cu alte cuvinte. structura relaţiilor aceeaşi.care poate fi descrisă şi înţeleasă şi care sînt caracterizate de reguli coerente. sistemul internaţional este un sistem complex. desigur. actorii se pot schimba. de asemenea. Viaţa internaţională funcţionează. Concluzie: există o anumită organizare a interacţiunilor care ia forma : a) dreptului internaţional. înţelegeri în legătură cu interese şi obiective foarte variate. cît şi asupra stării ansamblului. mai profunde pentru înţelegerea acestor legături este nevoie de luarea în considerare a mai multor .modelul “bilelor de biliard” reprezintă o înţelegere primitivă/schematică a vieţii internaţionale variabile cum spuneam. fragmentat etc. există o organizare a vieţii internaţionale. interacţiuni mult mai variate.A. apar invarianţi. avem de a face cu un ansamblu neomogen. ca un sistem: un ansamblu/set de elemente/unităţi aflate în relaţii definite între ele sau care interacţionează între ele de o manieră relativ stabilă. asupra relaţiilor dintre ele. e. avem de a face cu legături. caracterizat de un potenţial de schimbare şi adaptare în timp . raporturi de cooperare. reguli. starea de război ca o caracteristică generală a vieţii internaţionale. că nu există o “stare de natură” – aşa cum a susţinut imaginea tradiţională asupra vieţii internaţionale încă de la Hobbes şi Rousseau (“starea de anarhie” care ar fi proprie vieţii internaţionale datorită lipsei unui “sistem politic adevărat”) şi nici confruntarea continuă.

supuse unor reguli/norme.existenţa unor unităţi autonome/independente = statele naţionale. o logică globală care guvernează fluxurile şi evoluţiile tehnologice. 2 Ce caracteristici are acest sistem internaţional ? Trebuie să menţionăm: . In timp putem pune în evidenţă durata în existenţa sistemelor: actualul “sistem mondial” a apărut acum cca 500 ani. Din perspectiva spaţială avem de a face cu “sisteme regionale” (“mini sisteme”) şi “sisteme mondiale”.lipsa puterii politice în sensul convenţional/clasic al termenului (similar puterii politice în interiorul naţiunilor/statelor) şi deci a unui centru/instanţe centrale de decizie şi coordonare (lipsa unei structuri politice comune) ∗ . • Sistemul internaţional este caracterizat de două dimensiuni: spaţiul şi timpul.în acest context. de schimbare şi dezvoltare. precum şi a unor sisteme culturale multiple. Egiptul. . etc.• Sistemul internaţional se manifestă ca o reţea complexă de interacţiuni şi procese care se desfăşoară la nivel mondial: el presupune existenţa unui ansamblu de raporturi stabile şi constante. . dezintegrîndu-se sau transformîn-du-se în “imperii mondiale” = marile civilizaţii premoderne (China. pînă la urmă. politice.. economice.putem evidenţia la nivelul sistemului internaţional o mişcare generală. . . preocupate în primul rînd de menţinerea autonomiei/ independenţei lor şi care se consideră singurele responsabile pentru politica lor internă şi externă. financiare. economiile mondiale au fost – pînă la apariţia capitalismului – structuri instabile.sistemul are capacitatea sa de autoreglare. de starea de ansamblu a lumii. fiecare naţiune/stat depinde. ∗ Există şi o varietate de sistem internaţional care presupune un sistem politic comun: istoriceşte. Roma) .

care realizează reglarea relaţiilor între state şi managementul problemelor globale prin intermediul politicilor de putere.).avînd la bază o diviziune internaţională a muncii unică . .existenţa unei reţele dense de interacţiuni şi interdependenţe ..Kaplan etc. creşterea dezvoltării tehnologice etc. confruntării intereselor comune. • În funcţie de perspectivă. această ordine nu presupune neapărat reguli formale sau aşteptări şi modele de comportament conforme cu aceste comportament reclamă un număr redus de asemenea reguli. ceea ce ne conduce către o abordare/perspectivă formală asupra internaţional (M. în cadrul sistemului există o ordine internaţională care produce un ansamblu de aşteptări (H.Bull) = modele de predictibile.A. această reţea stă la baza vulnerabile datorită interdependenţelor. sociale şi politice – viziune a totalităţii proprii abordării/perspectivei sociologice asupra sistemului internaţional (I.existenţa unei structuri de putere descentralizate şi fragmentate.Keohane & J.care produce constrîngeri/restricţii asupra actorilor în privinţa oportunităţilor şi posibilităţilor de acţiune (statele sînt sensibile şi/sau interdependenţelor (ca o consecinţă a sporeşte capacitatea fiecăruia de a-i afecta pe alţii slabe. în analiza sistemului internaţional punem accent pe: interacţiunile/procesele politice care se desfăşoară la nivelul vieţii internaţionale bazate pe puterea unităţilor/statelor naţionale (în termenii abordării realiste a politicii sistemului mondiale). economice.existenţa unei economii mondiale unitare (deşi structural asimetrică). sau integralitatea interacţiunilor proceselor/tehnologice. Wallerstein etc.) (R. vulnerabilitatea se referă – desigur în grade diferite – şi la marile puteri/statele dezvoltate şi la ţările mici şi mijlocii sau conflictelor. . a cooperării şi a organizării vieţii internaţionale – dar şi a competiţiei.) . Nye).

vizite. bogăţie. agregat de interacţiuni): comerţul. Potrivit lui I. Analiza sociologică tratează sistemul internaţional ca sistem social structurat pe baza unei economii mondiale . ci descrierea unor sisteme specifice cu caracter ipotetic sau avînd o realitate istorică (de ex: “sistemul bipolar” şi sistemul “balanţei puterii”). de un număr de cinci variabile = numărul actorilor/semnificativi în sistem (state naţionale).În contextul analizei formale. gruparea actorilor statali/alianţele. procesele demografice. o atenţie deosebită este acordată “regulilor esenţiale” ale comportamentului actorilor (motivaţi de preocupări pentru supravieţuire şi securitate) şi ale funcţionării sistemului – pe baza cărora se realizează/se menţin echilibrul şi stabilitatea. militară. mărimea relativă : teritoriu. economice. atitudini etc. mesaje (ce fel ?) acţiuni politice. în cadrul unei istorii globale care nu se referă doar la deciziile sau activităţile politice sau militare. 3. ci defineşte tipare ale civilizaţiei. etc. militare etc. în legătură cu evoluţii care conduc sistemul către instabilitate sau către stabilitatea unui nou sistem (M.A. Această abordare se concentrează asupra evoluţiei structurilor duratei lungi (“la longue duree” – potrivit termenului lui F. investiţiile străine. .). o dată cu crearea unei economii mondiale capitaliste. precum şi “regulilor de transformare” – care privesc trecerea de la un anumit sistem la altul. comunicaţii. = nr.Braudel). mişcări/migraţie. capacitate economică.. de tranzacţii. ce includ progresele tehnicii. Caracterizarea sistemului internaţional: analiza trebuie să ţină seama. în acest context. structurile culturale (mentalităţi. sistemul mondial modern apare abia în secolul al XVI-lea. activităţile economice şi sociale.Kaplan). numărul şi caracteristicile actorilor nestatali. interacţiunile ( nr. Abordarea formală nu a urmărit elaborarea unei “teorii generale” a sistemului internaţional.Wallerstein. populaţie.

Războiul din Kosovo şi septembrie 2001 exprimă schimbările profunde care au loc.6. revoluţia suveranităţii: suveranitatea internă şi intervenţia devin condiţionale = internaţionalizarea suveranităţii (ruptura cu vechiul cadru westphalian) b. Evoluţii actuale în sistemul internaţional.3. noi actori (reţele teroriste globale). 4. 4. cele trei “revoluţii”: a. schimbări în ceea ce priveşte managementul securităţii şi în modelul de utilizare a forţei armate dispare monopolul statului în privinţa utilizării forţei “privatizarea securităţii”.4. schimbări în structura puterii la nivel mondial. Cele mai importante schimbări care afectează viaţa internaţională în contextual globalizării: 4. revoluţia asigurării ordinii: dreptul la intervenţie. protectoratul internaţional (Kosovo etc. schimbări în natura riscurilor şi ameninţărilor = o nouă agendă de securitate 4. 4. accentuarea fracturii civilizaţionale şi culturale şi a celei între zonele dezvoltate şi cele sărace.1. revoluţia în domeniul dreptului la auto-apărare: o nouă definiţie = apărarea împotriva instabilităţii. 4. revoluţia în domeniul militar. schimbarea cadrului politic şi legal al sistemului. schimbări în structura relaţiilor internaţionale: globalizare versus fragmentare.) c.2. Inceputul secolului 21 este martorul unei “revoluţii” în relaţiile internaţionale. deteritorializarea politicii mondiale.4. Acestea pun în discuţie fundamentele stabilităţii şi securităţii internaţionale. 4. măsuri juridice.7. revoluţia geopolitică: o nouă hartă geopolitică a lumii.5. .8. 4.

în timp ce revoluţia microelectronică a mărit deja productivitatea în industriile noului val cu un factor de peste 1 milion şi procesul nu s-a terminat.Tema 8 Globalizarea relaţiilor internaţionale la sfârşitul secolului XX: schimbări în competitivitatea naţiunilor 1. Carver Mead (CalTech): revoluţia industrială a sporit productivitatea cu un factor de cca. Apariţia industriilor celui de-al treilea val – propulsate de revoluţia informatică . Activitatea economică şi socială fundamentală începe să fie legată de : producerea. de producţie şi comerciale (shifting patterns). 2. Ne îndreptăm către o „economie a cunoaşterii”. materiale.schimbă structurile productive internaţionale. În SUA. Globalizare şi schimbare: trăsături ale mediului internaţional la începutul sec. stocarea şi utilizarea informaţiei. hMediul internaţional se transformă sub impactul schimbărilor tehnologice şi al unor reaşezări economice de proporţii care constituie revoluţia postindustrială. 3. Cunoaşterea devine cheia dezvoltării economice în sec. energie şi timp = măreşte productivitatea de o manieră necunoscută anterior. Noul mediu internaţional: implicaţii la nivelul politicii mondiale. . Vechile industrii devin periferice. Schimbări în competitivitatea naţiunilor. 1. cca. diseminarea.XXI. hCunoaşterea substituie producţia organizată în tiparele epocii industriale: reduce consumurile de capital. Economia ţărilor dezvoltate începe să se structureze în jurul „sectorului cunoaşterii”. 100. Devin dominante aşa-numitele „knowledge intensive goods”. 60% din GNP este legat de „sectorul cunoaşterii”. Globalizare şi schimbare: trăsături ale mediului internaţional la începutul sec.XXI. Tofler: cunoaşterea are ca efect miniaturizarea producţiei şi permite/asigură diversitatea producţiei (elimină costul diversităţii).XXI. Avem de a face cu o schimbare dramatică a modelelor tehnologice.

Forţele economice care acţionează/care schimbă lumea depăşesc graniţele naţionale. flexibilizarea barierelor teritoriale. ci la cel al economiei mondiale = al apariţiei unei economii unitare la nivel global/ a unei economii globale. hApariţia „economiei globale” are la bază alianţa între noile forme de activitate economică şi revoluţia în comunicaţii = crearea „sistemului informaţional internaţional”. banii electronici. alianţe şi parteneriate care transformă reglementările în cele mai avansate industrii (liberalizarea competiţiei în triunghiul SUA-Japonia-Europa). e-business şi e-commerce. o nouă organizare corporatistă. sistemele politice. resursele puterii şi poziţia statelor în lume. dispariţia liniilor rigide de separare între industrii. dezvoltarea corporaţiilor multinaţionale şi transnaţionale şi a reţelelor comerciale transnaţionale. separarea fluxurilor financiare de cele comerciale (doar 10% din tranzacţii sînt comerciale). apariţia infrastructurilor globale – îndeosebi a reţelelor globale de date. Viaţa internaţională evoluează de la „comerţul între ţări” la „economia mondială unică” (Naisbitt). creşterea rapidă a comerţului internaţional şi a investiţiilor străine directe. Kenichi Omae: „lumea fără frontiere” care ar marca „sfârşitul statului naţional”. care modifică/transformă structurile sociale. Internetului ca reţea globală. instituţiile internaţionale postbelice). hTrăsături: noi forme de activitate economică. hRevoluţia tehnologică şi restructurarea economică se produc nu la nivelul economiilor naţionale ca atare. Restructurarea economică are loc în contextul dezvoltării unei reţele tot mai dense de legături şi interdependenţe între naţiuni/economii naţionale şi a unor procese economice transnaţionale. Apare treptat un nou cadru global pentru „guvernarea” Semnificaţia . pieţe şi burse care funcţionează la nivel global dezvoltarea explozivă a pieţelor forex . creşterea numărului de fuziuni şi achiziţii transnaţionale. modelele culturale. transformări la nivelul capitalului. guverne. Scara activităţii economice nu mai corespunde teritoriului statului naţional: ea devine transnaţională şi globală. multiplicarea tranzacţiilor financiare care traversează frontierele. instituţiile şi modelele epocii industriale la nivel naţional şi internaţional se dezagregă/sînt înlocuite = scade rolul/puterea instituţiilor centrale (bănci centrale.hDatorită revoluţiei informatice/economiei cunoaşterii întreaga societate este traversată de un val de schimbări. Implicaţiile comunicaţiei instantanee şi ale apariţiei reţelelor globale de comunicaţii. instituţiile.

comerţului şi economiei mondiale = o „ nouă ordine economică şi financiară internaţională”/ un „nou regim internaţional” = „market acces regime” + instituţii economice.D’Aveni). Discontinuitatea şi asimetria schimbărilor. legat nemijlocit de ritmul schimbării tehnologice (în unele industrii = „rupturi” la 1. Împreună cu cele mai bine plasate 9 ţări în curs de dezvoltare în privinţa investiţiilor străine directe şi cu provinciile de coastă ale Chinei (+ zona Beijing) ponderea ajunge la peste 90% din FDI şi ceva mai mult de 25% din populaţia lumii (P. 75% din investiţiile străine directe (FDI). care creează condiţii de dezechilibru şi schimbare constante. Ritmul schimbărilor este neuniform . Analiza lui Rosenau cu privire la sistemul internaţional în epoca „turbulenţelor”. Implicaţiile apariţiei reţelelor teroriste globale. Aceste blocuri se bazează mai ales pe „piaţa lor internă” = ponderea exporturilor lor în GDP ≡ 10-11%. Schimbări în cascadă care generează transformări structurale (transformative change). ”economiile regionale” = „economia mondială” cuprinde de fapt trei blocuri majore ale bogăţiei şi puterii (America de Nord.XXI poate fi aproximată de teoria haosului: modelele haotice ale schimbării sociale. hSchimbările care transformă mediul internaţional au un ritm foarte rapid. 1950-1973. Economiile naţionale nu se dizolvă iar comportamentul statelor continuă să guvernelor în asigurarea condiţiilor dezvoltării se menţine. neregulat.Hirst). politice şi de securitate regionale transnaţionale (inclusiv structuri regionale de e Governance). Economia globală vs. Japonia).Hirst). de care sînt legate alte câteva (un nr. Implicaţii neintenţionate/neprevăzute.Avem de a face cu o dinamică a schimbării. Cele trei blocuri – cca. 14% din populaţia lumii – absorb cca. Lumea începutului sec.5-2 ani). Creşterea vulnerabilităţilor şi a riscurilor la nivelul întregii societăţi. Etapele anterioare ale globalizării economiei mondiale (1870-1914. Noile forme de activitate economică nu înlocuiesc competiţia cu cooperarea: ne îndreptăm către o eră a ”hipercompetiţiei”(R. Importanţa politicilor guvernamentale şi în general a rolului Cele mai multe companii transnaţionale rămân esenţialmente naţionale iar avantajul lor competitiv este legat de mediul . fie motivat de interese economice diferite la nivel naţional. hLimite şi contradicţii ale procesului globalizării = perspectiva relativistă. Europa. restrâns) state nou industrializate şi regiunile de coastă ale Chinei = economia globală cuprinde doar o parte restrânsă a lumii şi a populaţiei sale. 1980-1990): comparaţii = nivelul comerţului în GDP şi ponderea exportului de capital în cazul marilor puteri nu depăşesc astăzi parametrii anului 1913 (P.

Schimbări în competitivitatea naţiunilor. 2. Stabilitatea economică internaţională şi concertarea ţărilor dezvoltate/marilor puteri: „multilateralismul guvernat”. mai eficientă ( decât forţa şi bogăţia). Puterea de înaltă calitate = esenţă a puterii. puterea se mută pe hartă. Avem şi vom avea state/regiuni care cresc mai rapid şi altele mai încet = o dinamică a puterii mondiale.naţional. Liberalizarea/politicile de „dereglementare”( „fair market competition”) vs. Paul Kennedy : toate reaşezările majore (major shift) în structura puterii au urmat celor produse în balanţa producţiei (productive balances). legată de „aplicarea cunoaşterii”. se deschid de asemenea „găuri negre” în sistemul mondial/viduri de putere. statele evoluează diferit în câmpul puterii. Se dezintegrează structura puterii care a organizat/ordonat lumea până acum. se transferă puterea = comutări globale şi locale de putere. Cerinţa unei guvernări publice întărite la nivel naţional şi internaţional. Aceasta este mai flexibilă. generator de eficienţă în sistemul puterii. Reaşezările în balanţa forţelor productive se regăsesc în poziţia strategică a statelor şi grupurilor de state în sistemul internaţional. Tofler: „trăim în epoca power shift-lui”. Manipularea prin intermediul informaţiei. multiplicator al forţei şi bogăţiei. folosesc diferit noile oportunităţi/noile resurse de putere = se schimbă distribuţia puterii. se schimbă regulile jocului de putere = se pun bazele unor noi politici de putere. politicile de „temperare” a mobilităţii capitalului. hRitmul inegal/neuniform al schimbărilor actuale are un impact pe termen lung în sfera puterii/a politicii de putere/ a distribuţiei puterii/a politicii de putere/a distribuţiei puterii la nivel internaţional. mai versatilă. Apar realităţi ale puterii şi o structură de putere radical diferite: se transformă puterea ca atare = o revoluţie în sfera puterii: accentul se mută spre puterea „de înaltă calitate”. hDe ce unele naţiuni prosperă şi altele nu? De ce unele cresc mai repede decât altele? Ce factor reface în mod nemijlocit ierarhiile acestui început de secol? Semnificaţia perspectivei competitivităţii naţiunilor în analiza dinamicii puterii mondiale/a reaşezărilor care au loc în .

.raportul de forţe/ în balanţele de putere la nivel internaţional. h Michael Porter : competitivitatea firmelor/companiilor şi a industriilor are de a face cu caracteristicile mediului naţional/atributele naţionale care stimulează competiţia/cu avantajele competitive ale naţiunilor. Capacitatea de a exploata schimbările structurale = avantajul competitiv al „early movers”. ţeluri. Globalizarea competiţiei nu neagă rolul condiţiilor naţionale. specializarea. avantajele competitive sînt apanajul câtorva (puţine) naţiuni (şi în acest context: al unor oraşe sau regiuni). În multe industrii (sau segmente de industrii). Nivelul productivităţii în cadrul economiei naţionale este dependent de competiţia internaţională (comerţul internaţional. hNu există o teorie general acceptată cu privire la competitivitatea naţiunilor. hDeterminanţii avantajelor competitive naţionale = „diamantul” competitivităţii: condiţiile factorilor de producţie: capitalul (stocul total de resurse de capital). condiţiile cererii (natura şi mărimea cererii interne etc). Rolul strategic al inovaţiei. condiţiile culturale. Dobândirea de avantaje competitive. condiţiile naţionale referitoare la crearea/organizarea/ conducerea companiilor: valori. Schimbările care au loc în competitivitatea naţiunilor la începutul sec.XXI stau la baza unei noi structuri a puterii în lume. Singurul concept semnificativ al competitivităţii unei naţiuni este cel al productivităţii (naţionale) = productivitatea cu care sînt utilizate resursele sale (munca şi capitalul) = capacitatea firmelor şi industriilor unei ţări de a atinge nivele tot mai înalte de productivitate şi de a deveni competitive în sectoare industriale în care productivitatea este mai mare. cadrul legal al competiţiei. stocul de informaţie şi cunoaştere. Ce este o naţiune competitivă? Nu există o „competitivitate” în general. Aceasta cere o economie care se dezvoltă continuu (upgrading economy). infrastructura (mai ales comunicaţiile). penetrarea pieţelor străine şi stabilirea de subsidiare în exterior etc). industriile orizontale şi de sprijin (suportul competitivităţii). resursele umane calificate. O asemenea economie are capacitatea de a concura/de a fi competitivă în noile industrii. procesul de R&D. priorităţi. investiţiile străine.

Slăbiciunea/fragilitatea instituţiilor este un handicap major. Noile strategii ale companiilor: to disrupt the status quo = strategia în business este revoluţia. Avantajele temporare. Lumea nu va rămâne îngheţată în structurile din 2000.hAceste determinări/condiţii creează sistemul care organizează valorile. hSe adaugă: rolul guvernului = al instituţiilor şi al politicilor publice. Caracteristicile periferiei pe terenul competitivităţii. hEvoluţiile actuale în privinţa competitivităţii naţiunilor accentuează asimetriile spaţiului internaţional = creşterea inegală generează o nouă distribuţie a puterii şi noi raporturi de putere. Mediul cel mai dinamic şi stimulator lărgeşte în timp avantajele competitive. centre de producţie. orientate spre export. Naţiunile nu se mai pot baza pe poziţia strategică/materii prime/muncă ieftină. organizate în „clusters of industries ” ( nu în industrii izolate). Fluxurile tehnologice şi economice care sprijină dezvoltarea sînt asimetrice: investiţiile străine . 1999: cei săraci sînt blocaţi de bariere de timp. Corelaţia inversă dintre creşterea populaţiei şi creşterea economică la începutul secXXI = sărăcia „intră în secXXI”. legate prin comunicaţii instantanee. îndrăzneala şi agresivitatea mişcărilor dinamice. presiunile şi informaţia necesare pentru inovaţie şi competiţie. hNaţiunile au succes prin companiile şi prin industriile lor competitive/care dezvoltă strategii competitive la nivel global. cost şi incertitudine. hNoul sistem de a crea avuţie: frecvenţa. Problematica tranziţiei în Europa Centrală şi de Est. resursele. pentru crearea de condiţii constante de dezechilibru şi schimbare. Viteza de decizie şi ritmul proceselor economice = factori critici ai avantajului competitiv. hRevoluţia tehnologică = accelerarea metabolismului economic = a stabilit diferenţa între „societăţile rapide” şi cele „lente” -> apare o fractură tehnologică şi culturală între „rapid” şi „lent”. Capacitatea strategică şi competitivitatea. Raport UNDP. Schimbările pe terenul competitivităţii afectează raportul centru-periferie: este sprijinită acumularea de bogăţie la nivelul centrului sistemului. bănci. laboratoare de R&D. în cadrul unei reţele globale. Reţeaua globală şi în expansiune de pieţe. Competitivitatea = preocupare de prim plan a politicilor guvernamentale.

evoluţii către structuri supranaţionale şi reafirmare a identităţilor naţionale şi a separării pe baze etnice sau etnico-religioase. hLogica sistemului mondial al economiei globale = starea lumii/stabilitatea mondială depind de starea/stabilitatea fluxurilor transnaţionale/a proceselor economice globale. unificare în cadrul unei economii globale dar şi fracturi între regiuni şi grupuri de state. hSchimbările tehnologice şi economice actuale nu se desfăşoară ca un proces transformator neutru şi omogen. pe fondul măririi decalajelor/asimetriilor = adâncirea unor defazaje istorice: cu părţi ale lumii care trăiesc în alt timp istoric. a raporturilor de putere între diferite 3.Noul mediu internaţional: implicaţii la nivelul politicii mondiale.directe (FDI) în noile ţări industrializate la mijlocul anilor `90 reprezentau doar 3% din investiţiile în zona „triadei”. Avem evoluţii diferite pe planuri diferite. în condiţii care generează multiplicarea vulnerabilităţilor şi riscurilor pe mai multe planuri.Gilpin: lupta . hSchimbările de la sfârşitul secXX şi începutul secXXI au creat/crează o lume străbătută de tendinţe contrarii /o lume mult mai complexă şi eterogenă/marcată de ambiguităţi: cu procese concomitente de integrare şi fragmentare. politica mondială=evoluţii previzibile=posibilitatea răspunsului calculat. cu mecanisme parţial globale/parţial regionale sau bilaterale şi menţinerea naturii anarhice a sistemului. provocări şi riscuri clare. hDezvoltarea tehnologică şi economică = competitivitatea diferită a naţiunilor determină schimbarea previzibilă a raporturilor de forţe = regiuni/blocuri de putere şi între marile puteri. Această logică se confruntă cu logica relaţiilor politice internaţionale şi a structurii militare globale care sînt definite în termeni de putere naţională şi de securitate naţională. cu evoluţii care multiplică interesele comune şi altele care întăresc „jocul de sumă nulă”. R. iar periferia este complet marginalizată. hEpoca postbelică a fost caracterizată de stabilitate şi continuitate. Avem de a face cu strategii naţionale de utilizare a resurselor tehnologice şi a avantajelor competitive economice pentru promovarea intereselor naţionale.

Competiţia în zona high-tech este o competiţie politică şi militară. hProblematica securităţii internaţionale la începutul secXXI nu se reduce la problematica stabilităţii economice globale. Tofler: rolul minorităţilor pivot în generarea noilor conflicte. provocările. Confruntările politice. politic şi cultural => în corelaţie cu reaşezările de putere/vidul de putere creat în anumite zone ale lumii. acest potenţial stă la baza turbulenţelor şi instabilităţii internaţionale = a unei noi generaţii de conflicte. Competiţia militar-strategică şi conceptul „noii frontiere”. La ce se referă competitivitatea unei naţiuni? Ce sînt avantajele competitive? 6. nÎntrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie. Ce implicaţii are ritmul inegal şi neuniform al schimbărilor? 5. Care sînt schimbările ce se produc în prezent în mediul internaţional datorită revoluţiei postindustriale? 2. religia nu sînt blocate sau anihilate – ca forţe istorice – de mişcările de capital şi firmele globale. hDeclinul vechii ordini crează fracturi noi în sistemul internaţional şi eliberează un potenţial major de tensiune în plan economic. riscurile şi răspunsurile necesare. Analizaţi starea industriilor româneşti şi a ţării noastre din perspectiva competitivităţii. Noile ameninţări/ riscuri de securitate. Zb.Brzezinski (1997): SUA nu are altă posibilitate/opţiune decât să exercite un rol conducător în politica mondială. tehnologic şi politic în secXXI.pentru leadership economic. naţionalismul. social. ideologia. Ce schimbări se produc în prezent în privinţa competitivităţii naţiunilor? 7. Ce este „hipercompetiţia”? 3. . Care sînt limitele şi contradicţiile procesului globalizării? 4. Incertitudini în legătură cu adversarii. hProblematica stabilităţii hegemonice = funcţionarea structurii hegemonice de putere la începutul secXXI. 1. inegalitatea.

15. 6. World Economic Forum. 2001. The Free Press. SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE Departamentul de Relatii Internationale si Integrare Europeana Prof. Patricia Aburdene. 1993. p563-569.dr. 1995. 278-290. 3. 63-64. 1989. 69-130. 18-30. 72-80. Război şi Anti-Război. Bucureşti.nBibliografie obligatorie 1. p1520. 193-227. New York. 8. 17-18. p22-25. 47-134. 131-175. 67-68. 4. 228-289. 389-409. p28-30.. 420-425. 410-419. 1993.J. p111. 31-40. Anul2000. Fontana Press. Alvin şi Heidi Tofler. 426-452. 1995. Random House. Antet. op. 693 şi urm. Global Competitiveness Report. The Competitive Advantage of Nations. p65-72. 7. 5. 1990. New York. 2028. Humanitas. Bucureşti. 248. 81-101. Paul Kennedy. Power Shift/Puterea în mişcare. The Rise&Fall of the Great Powers. 250-257.Holsti.univ. Antet. 2.Megatendinţe. Michael Porter. Vasile SECARES CURS: TEORIA RELATIILOR INTERNATIONALE (POLITICA MONDIALA) . Bucureşti. Alvin Tofler. Preparing for the Twenty-First Century.cit. Paul Kennedy. John Naisbitt. 75-80. p11-12. 453-467. K.

Decizia de politică externă (III): decizie şi morală. Decizia de politică externă (II): imagine şi percepţie. Relaţii între state (II): mijloace de acţiune. 10. putere şi influenţă. 3. 14. 13. criza şi gestiunea crizei. 8. . 2. Decizia de politică externă (I): tipuri de decizie. Statul în relaţiile internaţionale (II): puterea. grupurile de presiune). 6. • Politică externă (II): condiţii şi constângeri sociale (opinia publică. Actorii şi structura relaţiilor/vieţii internaţionale : naţiune şi stat în relaţiile internaţionale.I BUCURESTI 2001 CUPRINS: 1. Elemente de geografie politică. competitivitate şi putere. Relaţii internaţionale (I): studiul relaţiilor internaţionale ca disciplină/interdisciplină . Statul în relaţiile internaţionale (I): politica externă şi interesul naţional (interese şi obiective). concepte fundamentale şi nivele de analiză. securitatea naţională. Relaţii între state (I): cooperarea. Politica externă (I): condiţionări instituţionale (structuri şi procese guvernamentale. competiţie şi conflict. 5. (2) Percepţie şi decizie. Mediul internaţional : factori şi condiţii. Relaţii internaţionale (II): teorii şi metode de analiză. 9. 4. 7. 12. Studii de caz: (1) Putere şi influenţă. 11. elite: atitudini şi comportamente).

Relations internationales. Conflictele şi războaiele care se desfăşoară în alte părţi ale lumii îşi trimit şi ele implicaţiile în preajma noastră. London.pare.mai exact. studiul politicii. Ruptura istorică produsă în evoluţia sistemului internaţional la sfârşitul anilor ’80 – dincolo de orice predicţie realizată pe terenul ştiinţei politice sau al analizei de politică mondială . pare să reclame. CollierMacmillan. Evoluţiile din ultimul deceniu par să fi oferit acum suportul real pentru o afirmaţie pe care Stanley Hoffmann o făcea cu mai bine de treizeci de ani în urmă. din ce în ce mai mult. În contextul globalizării (al apariţiei interdependenţelor multiple în cadrul unei lumi globale) 2 . Martin Albrow. În sfârşit. Călătorim cu uşurinţă către alte continente şi intrăm frecvent în contact cu cetăţeni ai altor state (de altă naţionalitate. International Politics and Foreign Policy. p 119 şi urm. 2 Nu este greu de văzut că “relaţiile internaţionale” constituie un context nemijlocit al vieţii noastre de zi cu zi. dar nu în ultimul rând. Dunod. p1-8. Din anii ’50 ai secolului trecut încoace se poate vorbi totuşi de configurarea deplină a statutului său . distinct . Aproape tot ceea ce ni se întâmplă sau ceea ce întreprindem are de a face cu fenomene sau evoluţii care se petrec în lume. The Long Road to Theory. Această disciplină are în spate doar ceva mai mult de o jumătate de veac de existenţă de sine stătătoare în cadrul comunităţii academice.N. The Global Age. 1997.Introducere n La începutul secolului XXI.Rosenau (ed. să fi sporit amploarea Stanley H. 1995.). studiul relaţiilor internaţionale constituie o prezenţă familiară şi cu o pronunţată vizibilitate în peisajul intelectual. Slujbele noastre şi în general bunăstarea noastră economică depind de starea economiei mondiale şi de competiţia care are loc la nivel global. o perspectivă centrată asupra politicii mondiale şi o tratare a politicii interne în lumina relaţiilor / problemelor externe . mai degrabă. avem de a face cu o ştiinţă relativ tânără. Vezi Pascal Boniface. rasă sau religie). care au devenit condiţia primordială a vieţii noastre cotidiene 1 . deciziile pe care le iau guvernanţii noştri sunt influenţate de deciziile altor guverne şi în general de avatarurile politicii mondiale. a funcţionării sistemului internaţional. Desigur. ştiinţific şi academic al lumii noastre.în câmpul ştiinţelor politice şi a individualităţii sale în programele universitare şi mai ales postuniversitare de pregătire. în general. Paris. Acest statut a fost consolidat în ultimile decenii. 1 . Suntem influenţaţi de idei. Importanţa acestui domeniu în cadrul ştiinţelor politice este astăzi mai mare decât oricând. mesaje sau imagini produse/transmise de la mii de Km.ca domeniu autonom. istoriceşte vorbind. Stanford University Press. Informaţiile noastre au din ce în ce mai mult caracter “internaţional”. Şi anume că rolul arhitectural pe care îl atribuia Aristotel ştiinţei despre polis ar putea / ar trebui să revină relaţiilor internaţionale. California. Hoffmann. Stanford. în J. 1967.

care reprezintă o asemenea componentă centrală. Mai mult decât oricare alt eveniment al ultimilor ani. XX a formulat un adevărat challenge pentru disciplina relaţiilor internaţionale. şi pentru alte componente : teoria politicii externe (în special modelele deciziei). într-un cadru teoretic. de la New York şi Washington. desigur. Prăbuşirea comunismului şi a aşezărilor politico-militare postbelice – care marchează. . începutul sec. Această caracterizare este valabilă. Este vorba despre atacurile teroriste din SUA. teoria descurajării – etc. din 11 septembrie 2001. după 11 septembrie 2001. Aceasta este însă numai o parte a adevărului. O asemenea subliniere ţine seama de legăturile şi interferenţele nemijlocite existente în acest domeniu între perspectivele teoretice/modelele/viziunile formulate cu privire la funcţionarea sistemului mondial şi interesele/obiectivele/acţiunile de politică externă şi în ultimă instanţă : evoluţiile şi reaşezările care au loc în politica internaţională. cu implicaţii multiple în analiza spaţiului internaţional – nu mai are şi nu mai poate avea aceeaşi infăţişare. XX – au conturat în mod evident numeroase probleme noi în spaţiul relaţiilor internaţionale. lovirea turnurilor World Trade Center de către avioanele deturnate de terorişti ne aruncă brutal în problematica unui alt secol / unei alte lumi. cu actorii scenei internaţionale. Există deja un nume / o înfăţişare şocantă pentru acest început de secol şi pentru această provocare. XXI a pus în termeni dramatici lista întrebărilor / cerinţelor de factură cu totul nouă cu care ne confruntăm în acest domeniu. decât să fi ridicat semne de întrebare în privinţa credibilităţii teoretice sau metodologice asociate disciplinei. Ca urmare. schimbările ce se înregistrează în viaţa internaţională din anii ’90 încoace. cu forma războiului şi până la urmă cu funcţionarea sistemului global. în mod convenţional.cu fracturile politicii mondiale. analiza are de regândit în mod evident o serie întreagă de răspunsuri pe care le-a oferit anterior în legătură cu comportamentul statelor. dilema securităţii. în întreaga istorie a sistemului modern (westphalian) de state.interesului pentru acest domeniu. în sec. această nouă problematică are de a face în mod direct cu felul în care explicăm. În acest context. Ca să dăm numai un exemplu. sfârşitul sec. Dacă sfârşitul sec.XX – de fapt. care nu se situează doar la nivelul politicilor practice. în sfera politicii mondiale. Este cât se poate de limpede că astăzi s-au prăbuşit câteva componente centrale ale eşafodajului teoretic la care ne-am raportat.

Conţinutul domeniului/concepte fundamentale. legăturile / comunicarea dintre universităţi (mediul academic). să descrie câmpul teoretic esenţial. Domeniul a devenit mult prea complicat pentru ca simpla intuiţie a celor care trebuie să ia deciziile cu privire la relaţiile statului în exterior să mai fie suficientă. . slabiciunea legăturilor/comunicării fiind proprie şi perioadei post-revoluţionare (anii ’90). Această caracteristică s-a manifestat (într-un mod specific) şi in practica politică din URSS. centre de cercetare sau în aşa numitele think . apărare.tank-uri în legătură cu problemele politice. Vechea tehnologie de conducere. în perioada comunistă. 3 După al doilea război mondial (îndeosebi de la sfârşitul anilor ’50 ). n Această primă parte a cursului de Teoria Relaţiilor Internaţionale (Politica mondială) îşi propune să introducă disciplina de Relaţii internaţionale. mai ales în cazul SUA (din timpul administraţiei Kennedy). Relaţiile internaţionale ca disciplină/inter-disciplină. concepte fundamentale şi nivele de analiză. importanţa şi contribuţia diviziilor de planificare din ministerele/departamentele de externe.Dincolo de această provocare proprie unei noi etape în evoluţia disciplinei de relaţii internaţionale. apărare sau securitate naţională au devenit esenţiale. trebuie să remarcăm însă că astăzi decizia şi acţiunea de politică externă nu mai pot fi concepute în afara suportului multiform al evaluării ştiinţifice / al analizei strategice realizate în universităţi. care presupunea că liderii politici recurg la metoda încercării şi erorii. În strânsă legătură cu aceasta. institutele de cercetare (think-tank-uri) şi administraţie (politică externă. economice sau de altă natură (globale sau regionale) ale funcţionării sistemului mondial. Tema 1: Relaţii internaţionale (I): studiul relaţiilor internaţionale ca disciplină/interdisciplină. a fost abandonată în lumea dezvoltată. securitate naţională) au devenit o caracteristică esenţială a organizării şi funcţionării acestui domeniu în aria euro-atlantică. Apariţia şi dezvoltarea disciplinei/inter-disciplinei de Relaţii internaţionale. precum şi conceptele şi modelele fundamentale pentru analiza politicii externe şi a relaţiilor dintre state – aşezând astfel punctele de plecare necesare pentru prezentarea problematicii (structuri. 2. În România. militare.XXI (părţile II şi III). regimuri şi procese) sistemului internaţional şi a temelor şi liniilor de forţă ce definesc politica mondială – aşa cum arată aceasta la începutul sec. 1. ea a fost cvasiinexistentă. Fundamentarea ştiinţifică a guvernării în general a devenit o regulă şi un mecanism de legitimare 3 .

H. Hobbes şi Grotius. Varietatea internă a realismului. rolul statului naţional. Nivele de analiză în abordarea relaţiilor (vieţii) internaţionale.3. dilema securităţii. Puterea şi lupta pentru putere. Morgenthau: Politics Among Nations. Abordarea idealistă sau utopică : supoziţia armoniei naturale a intereselor naţionale/intereselor statelor ca bază a aşezării pe principii raţionale a vieţii internaţionale.Carr şi critica realistă = armonia sau ciocnirea de interese sînt rezultatul unei configuraţii specifice a puterii.J.un concept central al politicii europene) etc. h Evidenţierea caracteristicilor şi a problematicii specifice domeniului relaţiilor internaţionale în gândirea politică anterioară sec. a transformat puterea într-un concept central al analizei . h Cea de a doua etapă: afirmarea realismului ca paradigmă explicativă dominantă după cel de-al doilea război mondial. NB: au fost subliniate: distincţia/diferenţa între politica internă şi domeniul internaţional în termenii stării de natură/ai anarhiei proprii raporturilor dintre state (Hobbes) sau ai dreptului natural (Grotius). care are o individualitate proprie şi propriile reguli de mişcare/dezvoltare. h Prima etapă: constituirea disciplinei de Relaţii internaţionale după primul război mondial. a subliniat necesitatea unui model propriu şi a unei teorii politice particulare cu privire la viaţa internaţională. h Prima dezbatere teoretică în domeniu: E. XX. iar relaţiile internaţionale au fost determinate ca relaţii între state (Bodin. 1. practica politica după 1648). Efortul de regândire a conceptelor fundamentale ale domeniului şi de elaborare a unei noi viziuni cu privire la relaţiile internaţionale. Grotius. Natura umană vs.XVIII . NB: Realismul a contribuit la identificarea şi delimitarea relaţiilor internaţionale ca domeniu distinct/specific al sferei politice/al societăţii globale. Identificarea de facto a realismului cu disciplina relaţiilor internaţionale. iar etica din politică.H. valorile spaţiului internaţional sînt derivate din putere. h Caracteristicile abordării/analizei realiste a spaţiului internaţional. semnificaţia puterii în structurarea domeniului internaţional şi au fost puse bazele politicii de echilibru al puterii (din sec. Apariţia şi dezvoltarea disciplinei/inter-disciplinei de Relaţii internaţionale. Implicaţiile anarhiei/stării de natură.

Elaborarea teoriei regimurilor. Subminarea distincţiei intern-extern şi conexarea şi interacţiunea diferitelor niveluri. Eliminarea separării între politica mondială şi economia mondială. h Economia politică internaţională ca încercare de reactualizare a realismului şi de lărgire a agendei de cercetare / analiză a disciplinei. h Disciplina de Relaţii internaţionale: componentă / parte a ştiinţei politice. Divizarea structurii metodologice a disciplinei. hFragmentarea realismului.Waltz: limitarea agendei de cercetare prin revenirea la centrarea pe stat şi înlocuirea ideii maximizării puterii cu cea a maximizării securităţii. h Criza abordării realiste. h Cea de a doua dezbatere în domeniu (Bull-Kaplan). Extinderea agendei de cercetare în anii ’50 – ’60. Includerea implicaţiilor teoriilor dependenţei. Steinbruner etc). Reformularea supoziţiei anarhiei în contextul tradiţiei grotiene (Bull). Apariţia teoriei stabilităţii hegemonice. Acţiunea politică a început să fie judecată în raport cu consecinţele sale reale în planul puterii: este postulat primatul politicii în raport cu etica. Keohane şi Nye şi “interdependenţa complexă”. Conţinutul domeniului/concepte fundamentale. Distincţia politică externă – relaţii internaţionale – politică internaţională (mondială). Reacţii realiste şi neorealiste la criză. Neorealismul sistemic al lui K. Disciplina de Relaţii internaţionale ca teren de confruntare a unor şcoli de gândire / abordări teoretice diferite.relaţiilor dintre state: politicile externe şi politica mondială sînt descrise şi explicate în termenii luptei pentru putere. Deschiderea către ansamblul interacţiunilor / fluxurilor care transgresează . Includerea comportamentului altor actori. 2. Dilema securităţii ca punct de plecare al politicii internaţionale. Relaţiile internaţionale ca disciplină/inter-disciplină. Sublinierea impactului continuu şi masiv al politicii interne asupra celei externe: implicaţiile procesului decizional/organizaţional. h Domeniul Relaţiilor internaţionale. ale politicii guvernamentale şi ale proceselor cognitive (Allison. Impunerea ideii nivelelor de analiză şi a unui model multicauzal. Kaplan: modelele de sistem internaţional. Perspectiva sistemică şi “demersul ştiinţific”.

Care sunt trăsăturile actuale ale disciplinei de Relaţii internaţionale şi cum se manifestă caracterul interdisciplinar al abordării ? 3. clasa. cercetarea asupra războiului şi păcii (peace research). guvernamental.frontierele dintre naţiuni / state şi includerea acţiunilor/comportamentelor/problematicii generate de existenţa altor actori ai vieţii internaţionale. Care sunt conceptele cheie pentru organizarea studiului / analizei de relaţii internaţionale ? . predicţie. Agenda de cercetare / studiu a Relaţiilor internaţionale: capitole / subcâmpuri de interes . studiile regionale. prescripţie (recomandare.Implicaţiile nivelelor. hCe anume explică o acţiune/un comportament sau altul pe plan extern ? De ce se comportă diferit statele în acelaşi mediu? De ce acelaşi stimul (input) poate produce efecte diferite? Unde se află explicaţia: individul. economia politică internaţională. studiile de politică externă. 3. sistemul mondial (global). soluţie). explicaţie. h Rolul teoriei / modelelor implicite / explicite ale vieţii internaţionale în abordarea domeniului. “issue areas”. Nivele de analiză în abordarea relaţiilor (vieţii) internaţionale. guvernul. Care sunt etapele constituirii disciplinei de Relaţii internaţionale şi ce semnificaţii / contribuţii teoretice definesc aceste etape ? 2. rol. inter-statal (internaţional). h Cerinţe şi obiective ale analizei de relaţii internaţionale: descriere. societal (intern).studiile de securitate internaţională. h Concepte fundamentale pentru organizarea domeniului: obiective / mijloace / acţiuni – forme şi tipuri de interacţiuni – putere / structură de putere – sisteme / mediu. grupul de referinţă. h h Caracterul interdisciplinar al abordării: relaţiile internaţionale ca inter-disciplină. n Întrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie: 1. statul sau sistemul internaţional? hCele 6 nivele de analiză: individual.

Pascal Boniface. K. 1. Paris. Cum gândim despre viaţa internaţională: rolul şi importanţa teoriei / perspectivei teoretice / modelelor în analiza relaţiilor internaţionale / a politicii mondiale. relaţii internaţionale şi politica internaţională ? n Bibliografie obligatorie : 1. p5-8. Care sunt nivelele de analiză în domeniul relaţiilor internaţionale şi care este importanţa lor pentru înţelegerea / explicarea sa ? 5. The Menu for Choice.Holsti. 2000. Inc. Metode şi instrumente de analiză. Englewood Cliffs. 3. Cum gândim despre viaţa internaţională: rolul şi importanţa teoriei / perspectivei teoretice / modelelor în analiza relaţiilor internaţionale / a politicii mondiale. 4. International Politics.. Relations internationales. . Caracteristicile studiului ştiinţific al relaţiilor internaţionale.. Care sunt diferenţele între conceptele de politică externă.J.Freeman & Co. 2. 1995. 1989.H. 16-20. 7th ed. Stadiul actual al dezbaterii. W. Dunod. Bruce Russett & Harvey Starr. N. p3-25. New York. 75-97.J. 4.4.. 3rd ed. Institutul European.. 2. Realism şi relaţii internaţionale. Iaşi. p1-8. A Framework for Analysis. Principalele curente / abordări teoretice în relaţiile internaţionale. 3. Stefano Guzzini. Tema 2 : Relaţii internaţionale (II) : teorii şi metode de analiză 1. p60-74. Prentice – Hall International. 1995. World Politics.

Dezvoltarea instrumentelor necesare pentru organizarea complexităţii: concepte şi teorii.Necesitatea unui model multicauzal în acest domeniu. hAbordarea ştiinţifică în relaţiile internaţionale: punerea în evidenţă a comportamentelor recurente/a regularităţilor/tendinţelor şi probabilităţilor în producerea evenimentelor şi analiza modelelor de comportament.h Descriere şi cunoştere teoretică. teoriile descurajării. h Abordările tradiţionale. Cercetare fundamentală şi cercetare aplicată. interpretare şi explicare a fenomenelor şi proceselor specifice relaţiilor dintre state/politicii mondiale. hValorile şi perspectiva teoretică asupra relaţiilor internaţionale. Principalele curente / abordări teoretice în relaţiile internaţionale. analiză. Clasificările triadice: . Obiectivele cunoaşterii teoretice: teoria ştiinţifică şi “scientismul politic”. cauzale (empirice). istorice şi legale în studiul relaţiilor internaţionale: analiza şi explicarea evenimentului unic. h Tipuri de teorii în domeniul relaţiilor internaţionale: “marea teorie” sau teoria generală (ex: teoriile realiste sau neorealiste. Cunoaşterea ştiinţifică şi “toleranţa la ambiguitate” : stăpânirea complexităţii. normative. Perspectiva integralităţii în abordarea politicii externe şi a relaţiilor dintre state: analiza ansamblului condiţiilor şi factorilor ce modelează evenimentele/comportamentele/interacţiunile. teoriile dependenţei ) şi teoriile “de rază medie” sau parţiale (ex: teoriile funcţionaliste / ale integrării. politice (pragmatice). Caracteristicile studiului ştiinţific al relaţiilor internaţionale. Stadiul actual al dezbaterii. hTipologia abordărilor / perspectivelor teoretice. Necesitatea şi rolul perspectivei teoretice în domeniul relaţiilor internaţionale: teoria = grilă de ordonare. teoriile conflictului etc). teoriile sistemice. Metoda comparativă. Observaţia sistematică şi măsurarea. Cerinţe ale explicaţiei în relaţiile internaţionale. 3. Teorii speculative. 2. Crearea de generalizări valide şi punerea în evidenţă a surselor claselor/categoriilor de comportamente sau evenimente (în sfera deciziei de politică externă sau a interacţiunilor dintre state). Perspectiva sistemică.

poziţia relativă a statului (în raport cu alte state) este mai importantă decât obiectivul dezvoltării/ acumulării de bogăţie (bunăstare) ca atare. valorizează justiţia şi consideră necesară modificarea statu quoului prin schimbare rapidă (revoluţie). raporturile de clasă sînt determinate la nivel transnaţional. hDiferenţele de abordare se manifestă în legătură cu: perspectiva asupra naturii sociale a relaţiilor internaţionale (raportul individ – societate). dezvoltarea şi bunăstarea sînt obiective în sine. NB: Astfel. natura relaţiilor dintre state şi semnificaţia puterii/a luptei pentru putere ( anarhia şi dilema securităţii . războiul este considerat un produs al structurilor economice inegale etc. -triada: abordarea clasică (realism) – ştiinţifică/behaviorală– radicală/dialectică. interesele naţionale au la bază interesele claselor dominante. o viziune conservatoare accentuează logica puterii militare (în general a politicii de putere) şi semnificaţia generală a luptei pentru putere în cadrul unui sistem ale cărui componente esenţiale sînt statele. problema interdependenţelor în sistem) şamd. valorizează ordinea şi statu quo-ul.triada: abordarea/perspectiva idealistă – realistă – radicală (revoluţionară). unitatea structurală a sistemului internaţional (statul sau clasa socială). în acest context este subliniată natura conflictuală a intereselor grupurilor sociale/claselor. . Viziunea radicală sau revoluţionară porneşte de la caracterul asimetric/inegal/marcat de exploatare şi dependenţă al structurilor internaţionale. subliniază rolul interdependenţelor şi reciprocităţii în relaţiile internaţionale.triada: abordarea clasică (realism) – perspectiva interdependenţei – abordarea marxistă/neomarxistă/structuralistă. Viziunea liberală consideră că libertatea este valoarea fundamentală a organizării sociale şi politice şi accentuează asupra evoluţiei structurilor (reformă şi schimbare graduală). războiul este socotit a fi în ordinea naturală a lucrurilor etc. -triada: abordarea/perspectiva conservatoare – liberală – radicală (revoluţionară).. evidenţiază rolul acordurilor şi al organizării internaţionale (inclusiv în privinţa prevenirii războaielor) etc. . atitudinea faţă de statu quo şi caracterul structurilor sistemului (raportul ordine – libertate – justiţie şi stabilitate – evoluţie – revoluţie).

puterea este “marfa” fundamentală iar lupta pentru putere – mijlocul de organizare a vieţii internaţionale. să mărească puterea sau să demonstreze puterea”. care există într-un mediu caracterizat de anarhie – lipsit de o autoritate centrală (supoziţia anarhiei). hEvoluţii şi reformulări în perimetrul abordărilor teoretice în relaţiile internaţionale. Ca urmare alte state se pot simţi ameninţate: asigurarea securităţii proprii crează insecuritate pentru alţii. hCombinarea / interferenţa perspectivelor : nici o abordare / teorie în relaţiile internaţionale nu este pur conservatoare sau liberală. Morgenthau: politica “urmăreşte fie să păstreze puterea. Dar ea se defineşte în primul rând prin existenţa insecurităţii (perspectiva războiului) iar statele nu se pot baza decât pe ele însele – pe forţa lor – pentru a-şi asigura securitatea/a-şi asigura supravieţuirea ca unităţi independente. Anarhia este consistentă cu ordinea. Statele acţionează întodeauna ca actori raţionali. cooperarea este raţională. Dar într-un mediu anarhic statele sînt forţate să-şi urmărească în primul rând interesul propriu: fundamentele cooperării sînt subminate de neîncredere. Cea mai efectivă tehnică pentru gestiunea puterii în sistemul internaţional este politica de echilibru al puterii/balanţa puterii. Morgenthau: “interesul naţional este … ultimul cuvânt în politica mondială” şi el se identifică cu “supravieţuirea naţională”. Desigur. Teoria stabilităţii hegemonice. Gestiunea puterii include de asemenea recurgerea la război. În acest context. . Realism şi neorealism. Interesul naţional este singurul punct de plecare al politicii externe iar jocul în care sînt implicate statele este un joc de sumă nulă . care vor reacţiona tot prin măsuri militare pentru a-şi apăra securitatea (dilema securităţii). Urmărirea obiectivelor proprii are la bază alegerea raţională a alternativei/politicii care satisface în cea mai mare măsură interesul naţional (supoziţia . în cadrul luptei pentru putere. În acest mediu. stabilitatea sau dezvoltarea unor seturi de reglementări/regimuri acceptate de state. statele trebuie să ia măsuri – de ordin militar – pentru a se proteja. hAbordarea realistă în relaţiile internaţionale.Propoziţiile critice ale realismului evidenţiază că: lumea este formată din state (supoziţia stato-centrică).hCele 5 modele de sistem internaţional/perspective teoretice ale lui Holsti: realismul – societatea statelor (tradiţia grotiană) – modelul pluralist/al interdependenţei – modelul dependenţei – modelul societăţii mondiale. realistă sau radicală şamd. în cadrul menţinerii sau schimbării distribuţiei puterii în lume. Promovarea intereselor proprii se realizează cu ajutorul puterii.

Vezi cele 6 principii ale lui Hans J. ci.raţionalităţii). care nu mai este redusă la putere şi relaţiile de putere. Statele sînt în competiţie unele cu altele pentru resurse/bunuri limitate: teritoriu. printr-o viziune diferită asupra politicii (internaţionale). Morgenthau. John A. o imagine pe care cei care iau deciziile o pot avea despre lume” iar “politica puterii nu este atât o explicaţie.Neorealismul = încercare de revigorare a realismului clasic şi de sporire a consistenţei sale teoretice. . Alte interpretări neorealiste: GottfriedKarl Kindermann şi şcoala de la München. pur şi simplu. aşa cum subliniam. strategiile comportamentale (cooperarea şi conflictul). realismul a fost ţinta unei critici susţinute şi a lăsat treptat locul unei paradigme mai complexe cu privire la politica externă şi relaţiile dintre state – care include.Vasquez: realismul (real politik-ul) “nu oferă o teorie a politicii mondiale. Stanley Hoffmann: ideea unui interes naţional obiectiv care funcţionează ca ghid şi criteriu al politicii externe are sens numai în perioade de stabilitate. Parabola lui Rousseau explică această perspectivă. Henry A. realitatea şi percepţia. normele. Alte abordări realiste: George F. interesele şi puterea. criticat felul în care este interpretat rolul acordat “interesului naţional”. Pe de alta. A fost reformulată supoziţia raţionalităţii. A fost. Pe de o parte. resurse materiale şi pieţe. Istoria sistemului modern de state (după 1648) oferă argumente serioase în legătură cu interpretarea realistă a relaţiilor internaţionale. prin restrângerea agendei de cercetare a mediului internaţional la componentele sale clasice – avem de a face cu o viziune statistă prin excelenţă.Încă din anii ’60. prin includerea implicaţiilor calculelor de cost-beneficiu asupra politicii externe şi a schimbării în sistem (Robert Gilpin). schimbarea în sistem îşi are însă originea nu în structură. care accentuează asupra importanţei structurii sistemului internaţional = cu rol esenţial în modelarea relaţiilor politice dintre state. cât o descriere a unui tip de comportament pe care îl descoperim în sistemul politic global”. statut. acest comportament “nu explică”. Această abordare a fost dezvoltată în cadrul neorealismului structural sau sistemic (Kenneth Waltz). influenţa politicii interne şi rolul actorilor non-statali. controlul unor puncte sau zone stategice şamd.Kennan. de asemenea. analizei sistemului de interacţiuni între state i se adaugă investigarea unei configuraţii/ constelaţii complexe cuprinzând: sistemul guvernării şi deciziei. ci “trebuie el însuşi explicat”. Raymond Aron. Arnold Wolfers. prestigiu. . ci în unităţile componente. Afinităţile de un fel sau altul nu pot elimina necesitatea de a urmări orice avantaj posibil în dauna altora. Kissinger. când .

. c) declinul puterii hegemonice prevesteşte un declin în asigurarea bunurilor publice internaţionale (dar nu în mod absolut: regimurile sînt mai uşor de menţinut decât de creat). se produc lanţuri de evenimente. benefice intereselor actorilor prezenţi pe piaţă. . acţionează numeroşi alţi factori şi se pot dezvolta cursuri divergente de acţiune. ordinea/securitatea internaţională şi regimurile internaţionale. n-ar avea nici o dificultate să înţeleagă lupta pentru putere din această epocă. cât şi practicii guvernării. aceasta fiind restrânsă şi ordonată de interese comune. Avem de a face cu o teorie mai largă decât neorealismul lui Waltz. Tsh propune trei ipoteze: a) emergenţa hegemoniei (apariţia structurii hegemonice de putere dominate de o singură ţară) este necesară pentru protejarea unui bun public internaţional. bunurile publice avute în vedere sînt: economia internaţională liberală. realismul/neorealismul rămâne o încercare fundamentală de a identifica variabilele cheie ale comportamentului politic al statelor şi de a dezvolta o teorie a relaţiilor internaţionale.Teoria stabilităţii hegemonice este cea mai influentă teorie dezvoltată în contextul efortului de redefinire a categoriilor centrale ale abordării realiste în vederea integrării noii problematici a politicii mondiale la începutul anilor ’70 – cea care avea legătură cu economia politică internaţională. acţionează principiul domino-ului etc. S-a subliniat că realismul are dificultăţi în explicarea cooperării dintre state – a ordinii ce se suprapune anarhiei. Bunurile publice (colective) = acele bunuri. b) distribuţia inegală a costurilor de furnizare (apariţia de free riders) şi/sau o pierdere de legitimitate vor submina poziţia relativă de putere a statului hegemonic. În cadrul acestei teorii. care elimină separarea dintre politica mondială şi economia mondială şi întreprinde analiza structurilor de putere pe baza conceptului de bun public (colectiv) şi în strânsă legătură cu funcţionarea regimurilor economice internaţionale. cu mijloace limitate etc.În ciuda acestor critici. Neorealismul a fost criticat pentru orientarea sa statistă şi conceperea statului ca actor unitar. precum şi pentru absolutizarea rolului structurii şi ignorarea bazelor şi limitelor sociale ale puterii. R. . În condiţii diferite.actorii urmăresc obiective limitate. Problematica asupra căreia se opreşte realismul/neorealismul este centrală atât studiului politicii mondiale. care nu sînt furnizate pe baza analizelor individuale de cost-beneficiu. de asemenea. a rolului altor actori ai vieţii internaţionale şi a altor fenomene şi procese în afara celor legate de securitate. ca şi a influenţei altor factori.Gilpin : natura relaţiilor internaţionale nu s-a schimbat de-a lungul istoriei. dacă Tucidide ar trăi în zilele noastre.

h. concepută ca dependenţă reciprocă. comerţ). la război. partide politice. Politica internaţională are un caracter pluralist. a legăturilor dintre state (diplomaţie. Formulări ale t. ci protejarea independenţei şi suveranităţii statelor în faţa ameninţării hegemoniei sau controlului imperial. evidenţiind existenţa ordinei. a instituţiilor care reglementează comportamentul reciproc. Jr. H.) hModelul “societăţii statelor”: dezvoltat de Hedley Bull şi în general de şcoala realistă engleză în tradiţia grotiană. În acest context. valori. : Robert O. Mecanismul tradiţional de susţinere a “societăţii statelor” este balanţa puterii. problematica internaţională nu se mai reduce la chestiunile clasice ale securităţii şi ca urmare mijloacele de acţiune/influenţare tradiţionale (forţa militară) devin irelevante. a supoziţiei raţionalităţii şi a absolutizării rolului forţei militare. Aceasta nu are ca scop prevenirea războiului.Bull: “societatea anarhică”.Keohane. din anii ’80. S-au modificat bazele puterii. Robert Gilpin. proprii abordării realiste.O.Keohane şi Joseph S. grupuri de presiune etc). agenda internaţională la rândul său include şi valorile. Fundamentul acestei societăţi constă în recunoaşterea reciprocă de către state a dreptului fiecăruia la suveranitate. reguli şi proceduri standardizate pentru abordarea problemelor spaţiului internaţional. Politica externă este rezultatul unui proces complex de interacţiuni/negocieri între instituţii. de natură să sporească vulnerabilitatea tuturor statelor. structuri şi grupuri cu o natură foarte diferită. ale căror coaliţii transnaţionale interferează cu politicile statelor. precum şi interesul lor comun în menţinerea acestor aranjamente. a fost reformulată supoziţia raţionalităţii: urmărirea unor . războiul şi pacea. Principala caracteristică a sistemului global este interdependenţa.Keohane). bănci. Societatea statelor presupune guvernare fără existenţa unui guvern central. a conceperii statelor ca actori unitari. corectează supoziţia anarhiei. Pe această bază. acţiunile multor actori nestatali (companii. costurile – în special cele militare – disproporţionate etc. Barry Buzan a analizat efectele hegemoniei asupra statului hegemon însuşi (autoepuizarea economiei pe termen lung. hModelul pluralist – al interdependenţei include problemele politice (securitatea. Exemple istorice.s. ordinea internaţională) în mediul social şi economic mai larg al sistemului global. ordine. Vezi perspectiva dezvoltată de Robert O. Charles Kindleberger. interesele. Politica de balanţă a puterii poate implica recurgerea la forţă.S-a afirmat că bunul public poate fi administrat prin cooperare (R. hInstituţionalismul neoliberal pleacă de la critica liberală a supoziţiei anarhiei. a normelor şi dreptului internaţional.Nye.

şi a fost evidenţiată importanţa instituţiilor internaţionale în reducerea conflictului şi dezvoltarea cooperării. producţia. h h Teoria / teoriile structurale ale dependenţei. nu joacă un rol în problemele în care statele acţionează mai eficient unilateral. care evidenţiază construcţia socială a opţiunilor din economia politică globală (ce privilegiază sistematic anumiţi actori). Stadiul actual al dezbaterii. înţelegerea îngustă. cunoaşterea şi finanţele. elaborând o teorie structurală a puterii. În acest context. 4. Metode şi instrumente de analiză. dintre capitalismul internaţional şi organizarea sa politică. Vezi şi analiza lui Stefano Guzzini. . hEconomia politică internaţională se concentrează asupra interacţiunii dintre bunăstare (economie) şi putere. Neomercantilism şi neomarxism. Teoria regimurilor = combină elemente ale abordării realiste şi neoliberale în analiza cooperării între state: regimurile fac cooperarea posibilă într-un mediu anarhic. Conceptualizarea unei sfere politice autonome se corelează cu adoptarea unui cadru structuralist de analiză a dinamicii puterii (ridicarea şi decăderea marilor puteri). Susan Strange corelează în această analiză patru structuri: militară. Dezvoltarea cooperării internaţionale şi problema “bunurilor colective”. Într-o lume anarhică statele pot dezvolta aşteptări reciproce.câştiguri reciproce pe termen lung este adesea mai raţională decât maximizarea câştigurilor individuale pe termen scurt. Analiza implicaţiilor “dilemei prizonierului” (din teoria jocurilor). a oferit condiţiile/contextul necesar unei redefiniri a neorealismului pe baza unei apropieri între “materialismul puterii” propriu realismului şi “materialismul economic” al teoreticienilor dependenţei. ci oferă noi posibilităţi etc.i.p. Principiul ordonator al relaţiilor internaţionale este guvernarea hegemonică a economiei politice globale (Robert Gilpin). Importanţa “reciprocităţii” ca principiu al relaţiilor internaţionale. h Implicaţiile abordării interdisciplinare asupra metodelor şi instrumentelor de analiză. pot institui reguli şi pot crea instituţii care promovează comportamente capabile să lărgească posibilitatea atingerii unor obiective/ câştiguri comune. nu se substituie calculelor de cost-beneficiu. E. predominant diplomatic-strategică a securităţii este depăşită: puterea şi securitatea sînt legate în mod fundamental de dinamica economică.

Actori nestatali şi actori supra-statali (supra-naţionali). Bruce Russett & Harvey Starr. 6. James E.. op. 4. 7. p5-16. 3. 1990. 3. Care sunt trăsăturile modului de a gândi teoretic în domeniul relaţiilor internaţionale şi ce obiective urmăreşte cunoaşterea teoretică ? 2. 81-127.cit. Harper Collins Publishers.cit..J. A Comprehensive Survey. 2. New York. Paradigma naţional-statală şi caracteristicile relaţiilor internaţionale.n Întrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie: 1. Ce tipuri de teorii există în acest domeniu ? Ce înseamnă cunoaşterea ştiinţifică în domeniul relaţiilor internaţionale şi ce reprezintă “scientismul politic” ? 4.cit. n Bibliografie obligatorie: 1. . 3rd ed. 8. 269-303. op. Pfaltzgraff. p 4-12. p 237-268.. 5. Naţiune şi stat.Holsti. Jr. Stefano Guzzini. Statele ca actori principali ai relaţiilor internaţionale. p27-46. Dougherty&Robert L. op. 304-343.. Contending Theories of International Relations. Care este tipologia perspectivelor teoretice în domeniu ? Comparaţi perspectivele teoretice din clasificarea lui Holsti.. K. Tema 3 : Actorii şi structura relaţiilor / vieţii internaţionale: naţiune şi stat în relaţiile internaţionale.

culturale. sociale. militare şi culturale ale procesului. hFormarea naţiunilor şi construcţia statală în Europa. sociale.XX. politice. hInegalităţi şi asimetrii tehnologice. hPre-istoria statului modern: procese politice şi structuri internaţionale anterioare. ale revoluţiilor de la 1848 şi ale celor două războaie mondiale din sec. Statele ca actori principali ai relaţiilor internaţionale. economice. Suveranitatea internă şi externă (H.XXI : implicaţii ale “guvernării globale”. Paradigma naţional-statală şi caracteristicile relaţiilor/vieţii internaţionale. Piaţa (economia naţională) şi statul modern. politice. Anul 1989 şi structura statală la nivel european şi global. Implicaţiile revoluţiei franceze. în manifestarea statului ca actor al relaţiilor internaţionale. Paradigma naţional-statală la începutul sec. Bazele tehnologice. Principiul autodeterminării: implicaţii în structurarea relaţiilor internaţionale. Complexitatea paradigmei naţional-statale (relaţia naţiune-stat). hNeomogenitatea statului ca actor al relaţiilor vieţii internaţionale. administrative.Bull). Naţiune şi stat. Revoluţia militară modernă. teritoriul. imperial sau hegemonic ale sistemelor de state). hNaţionalismul şi sistemul modern de state. 6. hImplicaţiile suveranităţii asupra relaţiilor dintre state. guvernul) şi suveranitatea ca statut legal al statului. Etapele procesului. . hNatura şi trăsăturile statului ca actor al relaţiilor inter-naţionale: elementele cheie ale statului modern (populaţia. Egalitatea juridică a statelor şi inegalitatea atributelor/capacităţilor/comportamentului practic ale statelor. militare etc. 7. economice. Semnificaţia păcii (tratatelor) din Westphalia (1648) : sistemul de state “westphalian” (distincţia faţă de principiile feudal. hRelaţii inter-statale şi inter-naţionale. Implicaţiile disparităţilor în planul atributelor asupra relaţiilor dintre state (dominaţia şi dependenţa).9.

hComplexitatea vieţii internaţionale : pluralitatea actorilor şi a interacţiunilor. hImplicaţii la nivelul politicii practice şi al dreptului internaţional.hTrăsăturile relaţiilor vieţii internaţionale: “societatea anarhică” (tradiţia hobbesiană şi tradiţia grotiană). economice.Herz): implicaţii asupra comportamentului statelor.XXI. hActori supra-naţionali (supra-statali): organizaţiile internaţionale (inter-guvernamentale) (OIG). hCompaniile trans-naţionale. . Paradigma naţional-statală la începutul sec. Definiţi bazele tehnologice. n Întrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie: 6.XXI : noua generaţie de actori şi fenomene/procese ne-statale şi trans-naţionale.XX. h”Spargerea” structurii clasice a vieţii internaţionale la începutul sec.XXI : implicaţii ale “guvernării globale”. Procesele de integrare şi organizaţiile supra-naţionale în a doua jumătate a sec. Perspective contemporane asupra “dilemei securităţii”. hDe la auto-guvernarea statelor suverane la guvernarea globală. în contextul abordării realiste/neorealiste. Noul internaţionalism şi securitatea umană colectivă. “Dilema securităţii” (J. 9. 8. Evoluţii actuale. hCriterii în definirea actorilor internaţionali. hEvoluţii noi (riscuri şi provocări) în relaţiile inter-statale la începutul sec. De la acţiuni şi grupuri teroriste la reţele teroriste şi terorism global. Relaţiile “inter-statale” şi “anti-statul”. hActori ne-statali (sub-naţionali) : organizaţiile neguvernamentale şi alte grupuri sub-naţionale care acţionează pe plan internaţional. politice şi administrative ale creării sistemului de state modern. sociale. Actori nestatali şi actori supra-statali (supra-naţionali).

Fernand Braudel.42-50. şi urm. Bucureşti.3. p. Mediul internaţional şi comportamentul extern al statelor. 6. Ed. 9. 1993. p. Care au fost determinările şi implicaţiile revoluţiei militare moderne în acest context ? Definiţi caracteristicile esenţiale ale statului naţional (modern) ca actor al relaţiilor internaţionale.. 1985. vol.Meridiane. p 361 şi urm.cit.cit. Pierre Chaunu. sinteză a vol. Civilizaţia Europei clasice.1 Mediul internaţional : cadrul de desfăşurare a relaţiilor dintre state/a vieţii internaţionale. 54-68. Studiu asupra istoriei.Toynbee.I-VI.1. Ed.7. 5. Immanuel Wallerstein. p31 Tema 4 : Mediul internaţional : factori şi condiţii 4. 1997. Bucureşti. vol. Bucureşti. p. K.15-19. 1989. Mediul internaţional: aranjamentul spaţial/politico-geografic al statelor . 6. 8.J.Holsti. 6. 10.49-73.Meridiane. 5. hPentru o analiză mai largă a apariţiei statelor naţionale şi a sistemului internaţional (mondial) modern vezi: Arnold J. Russett&Harvey Starr. Care sunt actorii ne-statali ai relaţiilor internaţionale ? Care sunt implicaţiile evoluţiilor actuale în planul guvernării globale ? n Bibliografie obligatorie: 4. Bucureşti.1114. p240 şi urm.Meridiane. Jocurile schimbului. Sistemul mondial modern. Humanitas. p. op. op. Ed.1. vol.

2 6. ordinea internaţională 5. religiile. motivaţii. oportunităţi. Mediul ca structură de posibilităţi/oportunităţi/constângeri/riscuri/costuri şi beneficii: posibilităţi.8 6. Sprout) şi implicaţiile sale în analiză. 6. oportunităţi şi constângeri (condiţii şi capacităţi fizice/materiale/obiective ale politicii externe) contexte situaţionale şi probabilităţi în structurarea politicii externe mediul subiectiv al politicii externe: obiective. regimurile. constrângeri la nivelul politicii externe/comportamentului statelor şi al relaţiilor dintre ele.6. Mediul internaţional : cadrul de desfăşurare a relaţiilor dintre state/a vieţii internaţionale hMediul internaţional: condiţii/factori/influenţe care modelează/crează constrângeri (naţionale şi internaţionale) pentru politica externă. hComplexitatea şi pluralitatea componentelor/nivelelor de structurare a mediului: mediile internaţionale.6 6. pentru relaţiile dintre state şi pentru politica mondială. hRelaţia cu mediul : triada ecologică (H&H. ideologiile mass-media: informaţie şi comunicare dreptul internaţional. percepţii (imagini) .7 6.4 6. Mediul internaţional şi comportamentul extern al statelor hDeterminismul mediului : posibilităţi.5 6.3 6.9 tehnologia demografia economia mondială mediul politic: interacţiunile dintre state armele şi structura militară globală cultura.

distribuţia “centru-periferie”. mediul politic : interacţiunile dintre state. armele şi structura militară globală: implicaţii 11. hposibilităţi/oportunităţi/constrângeri hK. cultura. vecinătăţi şi distanţe. tehnologie-resurse. fracturile politicii mondiale şi frontierele culturale/religioase/ideologice 12. hcorelaţia mediu-resurse-economie-populaţie. tehnologie-economie mondială.1. posibilităţi/oportunităţi/constrângeri/riscuri. “naţiunile imperiale”.Russett: menu-ul politicii externe.2. 8. h Globalizare şi interdependenţă: implicaţii actuale.1. problema calităţii mediului: “sustainable natural environment”. implicaţiile revoluţiei informatice . 7. economia mondială: componente. structura asimetrică a economiei mondiale şi comportamentul statelor. religiile.h B. 10. hlocalizarea geografică şi trăsăturile topografice ale teritoriului/spaţiului.Boulding: “the further the weaker”. hstructura asimetrică a tehnologiei. 3. demografia: caracteristicile şi distribuţia asimetrică a populaţiilor. mass-media: informaţie şi comunicare. 3. ideologiile : implicaţii asupra obiectivelor/intereselor şi a comportamentului statelor. Mediul internaţional: 3. mediul internaţional ca aranjament spaţial/politico-geografic al statelor: aşezarea pe hartă şi implicaţiile sale. implicaţiile revoluţiilor tehnologice. tehnologia htehnologia civilă şi militară hcorelaţiile tehnologie-geografie. 9. mediul şi “regimurile”.

13. dreptul internaţional: mediul legal al politicilor externe/politicii mondiale; regimurile şi ordinea internaţională.

nÎntrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie: 5. 6. 7. 8. Ce se înţelege prin mediu internaţional ? Care sînt componentele mediului internaţional? Cum se manifestă determinismul mediului ? Explicaţi “triada ecologică” şi analizaţi mediul internaţional din această perspectivă.

n Bibliografie obligatorie: 4. 5. 6. Bruce Russett & Harvey Starr, op.cit., p.21-25, 74-77. Daniel Colard, Les relations internationales des 1945 à nos jours, p.60-80. James E. Dougherty &Robert L.Pfaltzgraff, Jr., op.cit., p.53-76.

Tema 5 : Elemente de geografie politică

1.

Preocupări teoretice cu privire la implicaţiile politice ale geografiei. Geografie politică şi geopolitică.

2. 3.

Mediul geografic, relaţiile dintre state şi politica internaţională. Caracteristici şi consecinţe ale aranjamentului politico-geografic al statelor.

1.

Preocupări teoretice cu privire la implicaţiile politice ale geografiei. Geografie politică şi geopolitică.

hLumea şi spaţiul: realitatea politică “pe hartă” (pe glob). H.&M.Sprout : implicaţiile aşezării şi asocierii fenomenelor demografice, sociale, tehnologice, economice, politice şi militare şamd. în spaţiu /în teritoriu. hTradiţii istorice ale determinismului geografic. Aristotel. J.Bodin. Montesquieu. hToynbee despre ciclurile civilizaţiilor: factorul geografic şi cuplul provocare-răspuns. hRatzel şi naşterea geografiei politice/antropogeografia (în sec.19). Omul, statul şi lumea ca unităţi organice: încercarea de sinteză a geografiei, antropologiei şi politicii. Statul este analizat ca un organism viu (organism agregat) care ocupă un spaţiu, creşte sau se contractă, moare/dispare. Dezvoltarea civilizaţiilor şi rolul condiţiilor climatice favorabile. Statele acţionează pentru a-şi extinde frontierele teritoriale (îndeosebi statele puternice). Zonele de conflict ca frontiere dinamice. hKjellen : prima utilizare a termenului de geopolitică. Analiza bazelor geografice ale puterii naţionale. K.Haushofer şi teoria spaţiului vital – marile puteri şi frontierele dinamice; consecinţe politice şi militare în anii ’30. hAlte perspective geopolitice : Mahan despre rolul puterii navale : mările şi mobilitatea forţelor. Contribuţia lui Mackinder la determinarea structurii geopolitice a spaţiului şi a corelaţiei dintre masele continentale şi zonele maritime/insulare: heartland şi rimland = semnificaţia controlului Europei de Est şi al “zonei pivot” în practica dominaţiei mondiale. hReluarea preocupărilor geopolitice după al doilea război mondial: analiza geopolitică modernă. implicaţiile abordărilor şi practicii politice postbelice: G.Kennan despre rimland şi despre containment. Determinările geopolitice ale sferelor de influenţă. Politica sovietică, Churchill şi doctrina Truman. R.Aron: geopolitica = schematizarea relaţiilor diplomatico – strategice + analiza geografico-economică a resurselor + interpretarea atitudinilor diplomatice. Kissinger: perspectiva geopolitică şi deschiderea relaţiilor cu China. modelul dezvoltat de N.Choucri & R.North în legătură cu relaţia populaţie – teritoriu/resurse – tehnologie: presiunile laterale şi geneza conflictelor.

2.

Mediul geografic, relaţiile dintre state şi politica internaţională. hGeografia = mediu şi componentă a structurării comportamentului politic, a politicii externe şi a relaţiilor dintre state. hAnaliza factorului/mediului geografic în perspectiva triadei ecologice (H.&M.Sprout): distribuţia specifică/asimetrică/inegală a caracteristicilor/atributelor geografice constrângeri, oportunităţi/posibilităţi, tendinţe; rolul percepţiei datelor geografice (imagini şi opţiuni); h Geografia creează constrângeri şi oportunităţi care au semnificaţie politică şi strategică în legătură cu factori/determinări de timp, de ordin tehnologic, de putere, de cost-beneficiu, precum şi cu opţiunile strategice şi tactice ale statelor (Colin Gray). Perspectiva geopolitică plasează acţiunea locală şi interacţiunile dintre state într-un cadru global definit de relaţia dintre mediul geografic şi putere (distribuţia puterii şi politica de putere). Nucleul acestei relaţii: abilitatea de a proiecta (“a mişca”) puterea în spaţiu/pe hartă, având ca ţel controlul regiunilor/zonelor cu caracteristici speciale/cu caracter strategic. Geopolitica este un meta-cadru sau o paradigmă care sugerează factorii pe termen lung şi tendinţele în sfera obiectivelor de securitate ale statelor şi alianţelor/grupărilor de state (entităţi organizate teritorial). hCorelaţia între geografie şi puterea naţională : controlul teritoriului

-

spaţiul/teritoriul şi bazele puterii spaţiul şi proiectarea puterii (K.Boulding despre raportul dintre exercitarea puterii şi spaţiu). hCorelaţia între geografie şi dinamica puterii:

spaţiul şi statutul de putere

-

spaţiul şi creşterea/descreşterea puterii: expansiune, influenţă şi hegemonie hCorelaţia între geografie şi politica de putere:

-

spaţiul şi politica de putere: valoarea şi utilizarea spaţiului = teritoriul ca instrument al politicii de putere. P.O`Sullivan.

-

spaţiul şi conflictele

Variaţia în timp a determinării teritoriale. militare. strategice (aşezare. Caracteristici şi consecinţe ale aranjamentului politico-geografic al statelor. corelaţia cu alţi factori. alte zone. Teritoriu ocupat – teritoriu gol = consecinţe. Corelaţia între mărime şi alte determinări. măreşte posibilităţile de control etc tehnologia şi resursele. hForma statelor/frontierele = interpretări geopolitice. 3. înfăţişare topografică. hZone strategice: trecători. 3. hSpaţiul cosmic = noua frontieră. Analizaţi semnificaţia teritoriului ca instrument al politicii de putere. hImplicaţiile mării libere. Care sînt implicaţiile politice şi militar-strategice ale teritoriului? . legătura cu zone strategice etc) . resurse. hLimitele determinării geografice. hTeritoriul şi viabilitatea politică. tehnologia modifică dar nu elimină influenţa factorului geografic. nÎntrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie: 1. mijlocii şi mici. canale. insule. 2. Analizaţi geografia ca mediu şi componentă a structurării comportamentului politic al statelor. 4. Care este contribuţia lui Mackinder la analiza structurii geopolitice a spaţiului/lumii ? Descifraţi abordările politice postbelice care continuă această perspectivă.hGeografia şi tehnologia: tehnologia şi controlul teritoriului: tehnologia face accesibil teritoriul/spaţiul (accesul. hImplicaţiile teritoriului: mărimea = teritoriul fixează prima realitate majoră a spaţiului internaţional existenţa statelor mari. Caracteristicile spaţiului/teritoriului şi implicaţiile lor politice. strâmtori. climă etc).

1. op. Jr. securitatea naţională. interese şi obiective. Analizaţi semnificaţia zonelor strategice.cit. p. p. Acesta este punctul de plecare al comportamentului politic al statului în exterior/în afara sferei sale de autoritate legală / în relaţiile cu alte state = determinarea internă a politicii externe.cit.cit. Studiul comparativ al politicilor externe.12. hNatura şi trăsăturile statului: teritorialitate şi suveranitate =controlul asupra unui teritoriu şi a unei comunităţi (populaţie) în cadrul graniţelor/frontierelor legale ale statului.74-77.cit.Bull: „societatea anarhică”. Responsabilitatea statului pentru bunăstarea şi securitatea comunităţii (naţiunii). op.. Bruce Russett &Harvey Starr. p. 1. hSupoziţia anarhiei în relaţiile internaţionale.53-75.Holsti. Tema 6 : Statul în relaţiile internaţionale (I): politica externă şi interesul naţional (interese şi obiective). Consecinţe asupra comportamentului politic al statului.5. 3. 15. Dougherty&Robert L.. p. K. H. nBibliografie obligatorie: 1. 2. Pfaltzgraff.256-258.Politica externă: determinări. 4.Waltz: caracterul „anarhic” al vieţii internaţionale. op. Politica externă: determinări.. interese şi obiective. James E. 14. 2. Semnificaţia caracteristicilor vieţii internaţionale: implicaţiile distribuţiei puterii şi ale modificărilor ..J. Pascal Boniface.. Interesul naţional. Securitatea naţională. K. op.

K. rolul anumitor ţări. constante/intermediare/ tranzitorii/instrumentale.Holsti).în raporturile de putere = în general ale oportunităţilor şi ale ameninţărilor proprii mediului internaţional. Studiul evenimentelor ca modalitate de analiză a comportamentului de politică externă. regimurile internaţionale. obiective. (K. implică un grad mai ridicat de cooperare în relaţiile cu alte state. Obiective competitive/incompatibile la nivelul propriei agende de politică externă. Obiectivele de politică externă ca imagine a stării viitoare de lucruri şi a condiţiilor viitoare pe care guvernele doresc să le realizeze prin exercitarea influenţei în exterior şi modificarea/modelarea comportamentului altor state. pot evolua/se pot schimba în timp. Politica externă ca proces şi rezultat. interese. obiective intermediare (rază medie) – de ex. Politica externă ca rezolvare de probleme cu care se confruntă statul în exterior. Politica externă bazată pe obiective/programe şi politica externă ca reacţie la mediu. nu sînt în mod necesar contradictorii/incompatibile cu cele urmărite de alte state. Politica externă = alegere/opţiune între posibilităţi/alternative de acţiune.J. Politica externă ca set de decizii şi programe menite să realizeze scopuri politice definite în termeni de interese (naţionale). nu au un impact imediat. decizii. Pentru menţinerea sa ca entitate independentă în condiţiile unui sistem anarhic statul recurge la acţiunea internă (politică. Stabilitatea şi evoluţia obiectivelor de politică externă. fenomene. .J.Holsti: obiective centrale – legate de existenţa/supravieţuirea naţională. programe privind organizarea politică a lumii. militară etc) şi/sau la cea externă: politica externă. hCategorii de obiective: obiective generale/concrete. Intenţii şi efecte reale. acţionează de regulă/dar nu întodeauna de o manieră mai puţin directă asupra politicii externe. hPolitica externă ca relaţie. Politica externă = valori. obiective pe termen lung – includ viziuni. Scopul politicii externe = influenţarea / modificarea comportamentului altor state/a mediului internaţional în general şi soluţionarea de probleme specifice vieţii internaţionale în acord cu interesele/obiectivele statului. Modelul raţional al politicii externe.: cele referitoare la bunăstarea economică etc . hPolitica externă asigură comunicarea statului cu lumea = realizează legătura între mediul intern (activităţi şi procese în interiorul statului) şi mediul extern (relaţii. economică. concepţii. procese). acţiuni în relaţiile cu alte state = comportamentul statului în viaţa internaţională/ansamblul ieşirilor (output) în sistemul global.

hInteresele ca punct de plecare/bază a politicii externe. hInteresul naţional şi comportamentul politic al statului în exterior. Legitimitate şi suport/sprijin. Interese şi obiective. Ele derivă din însăşi existenţa statului naţional şi din statutul său de suveranitate. Perspectiva/analiza de cost –beneficiu. Interesul naţional = expresia cea mai generală a cerinţelor sau necesităţilor vitale ale unui stat. Interese şi valori. comerţ exterior/cooperare internaţională. G. Varietatea mijloacelor de acţiune la nivelul politicii externe. hPolitica externă şi diplomaţia = gestiunea relaţiilor cu alte state. hPuterea ca reazem al politicii externe. mijloace. Determinări instituţionale. conflict în sfera politicilor externe. Interesul naţional. ci interese permanente”.hPolitica externă ca politică publică. Ministerele şi agenţiile specializate: externe. Aceste cerinţe/necesităţi nu au o calitate morală. Interesul naţional şi raţiunea de stat. serviciile de informaţii. 2.Kennan: guvernele nu au nevoie de o justificare morală pentru a acţiona pe baza intereselor naţionale. Ce interese se reflectă în obiectivele şi acţiunea de politică externă? Caracterul controlului/deciziei politice. Necesităţi/cerinţe/aspiraţii/ condiţii interne şi externe ale existenţei şi dezvoltării de sine stătătoare a naţiunii şi a statului său. Condiţii şi determinări interne. Consens şi dezacord = dezbaterea şi negocierea internă în legătură cu obiectivele politicii externe. Cine şi cum stabileşte ţelurile de politică externă. Diplomaţia este responsabilitatea guvernelor. Nu există o definiţie unanim acceptată a interesului naţional. Statele pot urmări/realiza interese cu totul diferite de cele declarate. Politica externă = utilizarea factorilor de putere pentru realizarea obiectivelor statului. . „Statele nu au prieteni sau duşmani permanenţi. capacităţi. hImplicaţiile supoziţiei anarhiei asupra intereselor statelor în viaţa internaţională. Influenţa capacităţilor şi mijloacelor asupra obiectivelor urmărite. cooperare. hCoordonare. apărare. Interese interne şi interese externe. Neomogenitatea cadrului naţional-statal în termenii intereselor economice/sociale/politice. Resurse. Politica externă/ politicile economice/politicile militare. Nu sunt bune sau rele.

hInteresul naţional şi concepţiile/viziunile/strategiile de politică externă. acces etc). securitatea naţională. Judecată şi alegere. Nu există un mecanism raţionalizat de producere şi realizare a interesului naţional. Evoluţii actuale: fundamentalismul religios la începutul secXXI. Procesul guvernamental/politic = nivelul formării şi realizării interesului naţional. Interesul naţional ca rezultat politic. Comportamentul de mare putere şi interesele „imperiale”. Influenţa variabilă a ideologiei. hStatele îşi schimbă obiectivele/interesele în funcţie de schimbările care se produc la nivelul factorului politic. Statut şi prestigiu. Marea strategie (grand strategy): utilizarea factorilor de putere pentru apărarea şi promovarea intereselor naţionale în contextul unor relaţii de adversitate cu alte state. Interesul naţional şi obiectivele de politică externă. Percepţie şi realitate: ce vedem şi cum vedem. Interesul naţional şi interesele/obiectivele de politică internă = cerinţele jocului politic intern. hInteresul naţional = „lucruri diferite pentru oameni diferiţi”. hInterese vitale şi interese negociabile. Interesul naţional şi politicile economice. pieţe.”avantajul competitiv”.hComponente: interese legate de supravieţuirea fizică = prezervarea/apărarea fiinţei naţionale. Interesul naţional şi puterea politică. Dezvoltarea „sustenabilă”. hInteresul naţional şi ideologia: interese şi ţeluri ideologice. schimbarea capacităţilor şi schimbarea percepţiei unui mediu internaţional dinamic (în contextul căruia se schimbă distribuţia puterii şi raporturile de putere). tehnologie. drepturile statului/prestigiul/rolul şi statutul său internaţional. stabilitatea politică şi regimul/sistemul politic. a independenţei şi integrităţii teritoriale = a suveranităţii naţionale. . Interesul naţional este un concept politic: componentele obiective şi subiective ale interesului naţional. bunăstarea/dezvoltarea economică şi socială (resurse. Ideologie şi religie. hInteresul naţional şi creşterea economică: condiţiile şi cerinţele actuale ale asigurării prosperităţii/dezvoltării. Interesul naţional şi „avantajul comparativ” vs. hInteresul naţional şi interesele strategice = legate de ierarhia internaţională şi de starea sau modificările în distribuţia/echilibrul puterii/raportul de forţe la nivel regional şi global. „Cine este la putere”.

vulnerabilităţile sale. h Securitatea naţională se referă la relaţia statului cu mediul internaţional şi la ameninţările/riscurile directe ce apar în acest context. Nucleul „operaţional” al securităţii naţionale: crearea/menţinerea/dezvoltarea unor capacităţi şi a unor reacţii efective care să echilibreze/anihileze ameninţările. h Însăşi definirea statului naţional include raţiunea asigurării securităţii naţionale (pentru cetăţenii săi). Barry Buzan: vulnerabilităţi (condiţii.3. mediu. H. Starea de securitate presupune convingerea cetăţenilor unei ţări (mai ales a clasei politice) că sînt în siguranţă. intenţiile şi hotărârea adversarilor de a-şi asuma riscuri etc. societal. Securitatea naţională implică o componentă psihologică: nu există o realitate în sine a securităţii/insecurităţii. Ea are legătură cu intenţiile şi capacităţile altor state. hRealitate şi percepţie în sfera securităţii naţionale. constrângeri şi riscuri geografico-politice. Securitatea naţională şi caracterul cvasigeneral al existenţei forţelor armate şi al dezvoltării sferei militare: consecinţe. Securitatea naţională ca punct de plecare/motivaţie pentru obiective şi acţiuni diferite de politică externă.Kissinger: eforturile unui stat de a-şi asigura „securitatea absolută” vor conduce alte state către percepţia unei „insecurităţi absolute”. h Importanţa conceptului de securitate/securitate naţională la nivelul structurării intereselor şi obiectivelor de politică externă versus determinarea vagă a conceptului de securitate naţională. militare şi strategice. Dilema securităţii într-o societate anarhică. tehnologice etc) şi ameninţări (capacităţi care permit exploatarea vulnerabilităţilor). capacităţile militare şi de altă natură. hProblematica securităţii naţionale se referă la contracararea/anihilarea ameninţărilor la adresa existenţei. Legitimitatea necesităţilor de securitate ale celorlalte state. nelegată de percepţia şi evaluarea subiectivă a elitelor politice şi a opiniei publice în legătură cu : valorile şi interesele ţării.Waltz: acumularea de capacităţi într-un mediu anarhic = schimbări/dezechilibre în balanţa/ balanţele militare mondiale şi regionale = ameninţări. a valorilor şi a intereselor unui stat şi la asigurarea/dezvoltarea capacităţii sale de a-şi . interesele. politic. Securitatea naţională. Analiza ameninţărilor posibile pe aceste planuri. K. economic. La ce se referă problematica de securitate naţională? Cele cinci domenii: militar. ameninţările.

Asigurarea securităţii naţionale implică predicţii în privinţa mediului de securitate în anii următori: în legătură cu factori politici. Obiective în sfera securităţii naţionale. Ameninţări militare şi non-militare. Evaluare şi apreciere. Ameninţări externe şi interne. Starea securităţii naţionale ca sinteză a stării naţiunii. economice. care afectează domenii multiple ale comportamentului statului în interior şi exterior. Neutralitate . administrative sau militare. Politica de securitate a forţelor proprii (a fortăreţei). Politici de securitate izolaţioniste. Alegerea mijloacelor. în legătură cu structurile economice. hPolitica de putere / competiţia pentru putere şi problemele securităţii naţionale. hVulnerabilităţi şi ameninţări în era nucleară. politice. în vederea modelării unei lumi aflate în schimbare rapidă în acord cu interesele şi valorile noastre”. tehnologici etc. Migraţii. tehnologice. Problema nivelului asigurării securităţii naţionale: nu există securitate absolută. De la conceptul militar la conceptul politic. Implicaţiile schimbărilor tehnologice şi ale difuzării/proliferării tehnologiilor avansate în sfera securităţii naţionale.Brzezinski în legătură cu securitatea naţională a SUA : aceasta înseamnă „un angajament activ şi pozitiv. militari. Strategia securităţii naţionale în era nucleară. hAsigurarea securităţii naţionale este un proces dinamic = ea implică o politică = preocupări/eforturi acţiuni constante. Reţelele teroriste: anti-statul..menţine identitatea/independenţa/integritatea într-un mediu ostil (împotriva unor forţe pe care le percepe ca ostile). parametri sau performanţe pe mai multe planuri. hPolitici în domeniul securităţii naţionale. hNoi tipuri de vulnerabilităţi şi ameninţări: necesitatea redefinirii dilemei securităţii la începutul sec. Capacităţi şi mijloace de reducere a vulnerabilităţilor/riscurilor şi contracarare a ameninţărilor în prezent şi în viitor (un deceniu sau mai mult). Implicaţiile exercitării/urmăririi influenţei/dominaţiei/stabilităţii hegemonice şi ale rivalităţii marilor puteri. Relaţia între securitate şi alte obiective. Implicaţiile echilibrului terorii. Accentul asupra componentei militare a securităţii naţionale. Z. Vulnerabilităţi de mediu. sociale.XXI. financiare sau sociale. Crima organizată.. Scenariile de tip „worst-case” în programarea/planificarea militară. De la ameninţări la riscuri: o viziune mai largă asupra securităţii naţionale. care evaluează resurse.

instituţiile în sfera politicii externe.şi nealiniere. Dependenţa în sfera securităţii naţionale : protectoratul („contracting out”). Alianţele şi armele nucleare: funcţionarea descurajării nucleare („umbrela nucleară”) şi securitatea naţională. R.Studiul comparativ al politicilor externe. hAnaliza comparativă a politicilor externe centrată pe procesul deciziei în acest domeniu: cum acţionează şi interacţionează indivizii. hRosenau: necesitatea punerii în evidenţă a modelelor (pattern-uri) de politică externă ale diferitelor tipuri de state în condiţii sau medii (contexte) diferite. Politici „imperiale” de securitate. „Securitatea umană colectivă” şi implicaţiile în sfera politicilor de securitate naţională. dar omogenitatea ideologică favorizează crearea unor angajamente mai puternice. grupurile. 4. în legătură cu un număr de dimensiuni/influenţe care acţionează la nivelul politicii externe = mărimea. Alianţele şi inamicul comun. pacte. nÎntrebări şi probleme pentru analiză şi discuţie 7. gradul de integrare militară. dezvoltarea economică şi orientarea politică (natura sistemului politic).1). înţelegeri arată că factorul ideologic nu este important/esenţial în formarea alianţelor. h”Guvernarea globală” şi politicile de securitate. Holsti et al : analiza a 130 de alianţe. Politici de securitate bazate pe alianţe: tipuri de angajamente/alianţe. cadrul geografic/amploarea acoperirii.Acestor dimensiuni li se adaugă factori ce operează în cadrul tuturor nivelelor de analiză (Rosenau). Ce obiective urmăresc statele în politica externă? . Tendinţe şi interpretări. „Modelul politicii externe” ca grilă de interpretare şi analiză (vezi Fig. funcţionarea alianţelor. Care sînt implicaţiile supoziţiei anarhiei în analiza comportamentului politic al statelor? Care sînt interpretările posibile? 8. alte forme de asimetrie în asigurarea securităţii. hRummel şi proiectul DON (Dimensionalitatea naţiunilor): relaţiile internaţionale reprezintă un comportament puternic structurat.

J. 12. 4. K. . p. Bruce Russett&Harvey Starr.cit. 221-225.83-116.. 10. 11.XXI. Ce este interesul naţional? Ce este securitatea naţională? Definiţi structura vulnerabilităţilor şi ameninţărilor la începutul sec.Holsti. op. op.185-193. p.cit.9. Care sînt modalităţile prin care statele urmăresc să-şi sporească prestigiul/statutul în relaţiile internaţionale? nBibliografie obligatorie 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful