You are on page 1of 6

Betonul Proaspat

Betoanele şi mortarele sunt conglomerate artificiale obţinute prin întãrirea amestecurilor


omogene de agregat, liant şi apã, luate în anumite proporţii.

Se definesc douã stãri în care betoanele / mortarele se pot afla :

beton/mortar proaspãt, care descrie starea amestecului din momentul introducerii apei
(momentul din care pot începe reacţiile de hidratare ale liantului), pânã la începerea prizei
acestuia (amestecul poate fi pus în operã);

beton/mortar întãrit, care începe odatã cu terminarea prizei (se produc fenomenele
specifice fazei de întãrire a liantului).

Caracteristicile betonului proaspăt


Lucrabilitatea betonului

Lucrabilitatea betonului este caracteristica complexã a amestecului de beton


proaspãt care exprimã calitatea acestuia de a rãmâne omogen în timpul transportului şi
turnãrii, respectiv de a se pune uşor în operã, umplând cofrajul şi ajungând la gradul necesar
de compactare cu consum cât mai mic de energie.

Consistenţa caracterizeazã capacitatea betonului proaspãt de a se deforma vâsco-plastic,


sub acţiunea unui lucru mecanic.

Intre granulele solide din structura betonului proaspãt se manifestã forţe de frecare, iar
mortarul exercitã forţe de coeziune între granule.

Frecarea depinde de forma granulelor (rotunjitã sau cu muchii vii), de textura


suprafeţei lor (netedã sau rugoasã) ca şi de volumul şi de consistenþa mortarului, întrucât
acesta joacã rol de lubrifiant.

Coeziunea depinde de volumul şi de consistenţa mortarului, fiind cu atât mai mare cu


cât volumul de mortar este mai mare şi consistenţa acestuia este mai vârtoasã.

Dacã au valori suficient de mari, forţele interne fac ca un amestec de beton proaspãt,
turnat într-un tipar (trunchi de con, spre exemplu) sã-şi menţinã forma, dupã decofrare.
Când forţele interne nu echilibreazã greutatea proprie sau o acţiune mecanicã exterioarã,
amestecul va suferi o deformaţie vâsco-plasticã.
axa glisantă

disc transparent Metoda tasãrii: consistenţa se exprimã prin diferenţa (h,


în cm) între înãlţimea unui trunchi de con (din tablã)
matriţă tronconică umplut cu betonul de încercat şi înãlţimea betonului tasat
sub greutatea proprie, dupã ce tiparul a fost ridicat.
beton
recipient
cilindric
masa
vibrantă

Metoda remodelãrii VE-BE: consistenţa se exprimã prin durata de


vibrare (în secunde) necesarã unui volum de beton proaspãt, cu forma
de trunchi de con şi apãsat de un disc cu masã normatã, sã se
remodeleze la forma cilindricã, umplând corect un recipient cilindric.

riglă
h

beton tipar
tasat din tabă\
Consistenţa necesară depinde de caracteristicile elementului ce trebuie realizat şi de
tehnologia de punere în operă.

dimensiuni şi formă;

turnare prin cădere liberă, scurgere pe jghiaburi, pompare;

tehnologia de compactare.

Aptitudinea de compactare
Exprimă lucrul mecanic necesar pentru compactarea betonului

Dacã betonul proaspãt este supus unei acţiuni vibratorii, granulele de agregat intrã în
vibraţie şi, pentru perioade scurte de timp, se desprind din contactul reciproc ceea ce are ca
efect reducerea frecãrii interne; granulele de pietriş au posibilitatea sã se aranjeze în reţea
compactã, iar mortarul sã pãtrundã în golurile acesteia, eliminând aerul inclus la
malaxare.Volumul aparent al betonului proaspãt scade şi, implicit, cresc densitatea aparentã
şi compactitatea Gradul de compactare reprezintã raportul între densitãţile aparente maximã
(dupã compactare) şi minimã (la turnare) ale betonului.

Tendinţa de segregare
Segregarea reprezintã fenomenul de separare a constituentelor unui amestec.

Cauza determinantã o constituie diferenţele de energii potenţiale pe care le au


componentele amestecului, rezultate din diferenţele de volume şi de densitãţi aparente ale
acestora.În timpul transportului, turnãrii şi compactãrii, compo-nentele mai grele,
purtãtoare de energii potenţiale mai mari (materialele solide, în general şi granulele mari de
pietriş, în special), sunt capabile sã efectueze un lucru mecanic mai mare.

apă mortar
granule
mici

granule
mari

cofraj beton
Beton gras Beton slab

Segregare directă:
betoane grase fluide;
betoane,slabe, vârtoase.
Mustirea betonului se datorează incapacităţii componentelor solide de a reţine, prin adsorbţie,
toată apa de amestecare.

O parte din apa care se ridicã spre suprafaţã rãmâne captatã sub granulele de pietriş
(în special, sub cele cu formã lamelarã), determinând formarea unor zone de slabã legãturã,
deci, defecte de structurã.

Apa, în drumul ei spre suprafaţã, formeazã pori capilari deschişi, orientaţi în aceeaşi
direcţie (verticalã), ceea ce mãreşte permeabilitatea betonului pe aceastã direcţie.

Ca rezultat al mustirii, partea superioarã a fiecãrui strat de beton turnat devine


poroasã, permeabilã, cu rezistenţe mecanice reduse.

În cazul în care durata între douã turnãri succesive de betoane este mai mare de 1,5 ore,
deci, dacã betonul turnat anterior a început priza, stratul superior (poros) trebuie îndepãrtat
(prin frecare cu perii de sârmã, sablare, buceardare etc.).

Limita între douã turnãri succesive, în acest caz, se numeşte rost de lucru sau rost de
turnare.

Segregarea, sub toate formele ei de manifestare, constituie un fenomen cu consecinţe


defavorabile pentru calitatea betonului întãrit.

Întrucât segregarea nu poate fi anulatã prin compoziţie, se impun o serie de mãsuri


tehnologice pentru reducerea fenomenului, cum ar fi:

transportul betoanelor plastice şi fluide numai cu autoagitatoare (care realizeazã


amestecarea pe durata transportului);

turnarea betoanelor de la înãlţimi mai mici decât 1,50 m, peste aceastã înãlţime
impunându-se scurgerea pe jgheaburi sau turnarea prin pâlnii (pentru reducerea vitezei de
cãdere);

antrenarea betonului pe traseul jgheaburilor, pentru evitarea sedimentãrii;

limitarea duratei de vibrare a betonului şi amplasarea vibratoarelor în beton dupã


anumite scheme etc.

Densitatea aparentã a betonului proaspãt

se determinã prin mãsurarea masei unui volum cunoscut de beton compactat.Constituie


parametrul de proiectare pentru cofraje şi susţinerile tehnologice, care trebuie sã suporte
greutatea betonului pânã când acesta ajunge la rezistenţe suficiente pentru ca elementul
realizat sã poatã prelua încãrcarea din greutate proprie.

Constituie, de asemenea, unul dintre parametrii de verificare a reţetei betonului:


între valoarea experimentalã şi valoarea teoreticã a acesteia (calculatã ca sumã a dozajelor
materialelor componente) se admite o diferenţã de cel mult 50 kg/m3, diferenţe mai mari
indicând erori în calculul reţetei.

Raportând valoarea densitãţii aparente a betonului, compactat printr-o metodã oarecare, la


valoarea obţinutã ca la metoda Walz, se calculeazã un factor de compactare prin care se
poate aprecia eficacitatea metodei de compactare aplicatã, faţã de acel beton.

Conţinutul de aer oclus


Prin aer oclus se înţelege aerul inclus în structura betonului şi care, dupã compactare,
rãmâne sub formã de bule fine, dispersate în matrice.Nu cuprinde aerul din golurile de
dimensiuni mari (alveole, caverne, rãmase în structura betonului ca urmare a compactãrii
insuficiente) şi aerul din porii agregatelor.Bulele de aer oclus joacã, rol de granule elastice, în
betonul proaspãt, reducând astfel contactul direct dintre granulele de pietriş şi, implicit,
reducând frecarea internã.Totodatã, prin tensiunea superficialã ce se manifestã asupra apei
pe suprafaţa bulelor de aer, se mãreşte coeziunea amestecului.Ambele acţiuni fac sã se
îmbunãtãţeascã lucrabilitatea betonului, în sensul creşterii fluiditãţii, fãrã a se accentua
tendinţa de segregare.Prin pârghia lucrabilitãţii, aerul oclus influenţeazã favorabil formarea
structurii betonului întãrit în condiţiile în care, dupã compactare, volumul lui nu depãşeşte
proporţia de (5 ... 7)% din volumul aparent al betonului; peste aceastã proporţie, influenţele
defavorabile ale reducerii compactitãţii asupra caracteristicilor betonului întãrit devin
preponderente.Metoda de determinare a conţinutului de aer oclus se bazeazã pe legea
Boyle-Mariotte a gazelor, mãsurân-du-se scãderea presiunii aerului într-o camerã (de
presiune), când aceasta este pusã în legãturã cu un vas de volum cunoscut, umplut cu beton
proaspãt, compactat, pentru ca presiunile aerului din cele douã incinte sã se echilibreze.).

cameră de presiune manometru


supapă pompă de aer
de legătură

cameră
apă
beton
bule de
aer oclus

You might also like