CURS 1 Dezvoltarea durabilă - concepte şi definiţii În anii `80 au devenit din ce în ce mai evidente schimbările majore ale mediului

, schimbări care surveneau într-un mod cât se poate de neaşteptat, fiind în mare parte neprevăzute de specialişti. Odată cu apariţia acestor modificări, populaţia a devenit din ce în ce mai conştientă de prezenţa unor elemente de risc, care puteau afecta continuitatea în bune condiţii a umanităţii1. Pentru a nu se ajunge la o situaţie de criză, organizaţiile mondiale din domeniul protecţiei mediului au propus schimbări fundamentale în stilul de viaţă al populaţiei, rezultatele concretizându-se în apariţia unui nou concept, şi anume “dezvoltarea durabilă” sau “durabilitatea”. Acest concept este unul complex şi intens contestat la nivel internaţional, fiind menţionat pentru prima dată în anii `80, iniţial ca mod de abordare a dezvoltării economice în scopul reducerii cât mai ample a degradării mediului înconjurător, fiind ulterior integrat în “mişcarea ecologistă” de protejare a mediului natural al planetei2. Conceptul a început să fie tratat într-un sens mai larg în anul 1987, odată cu publicarea raportului “Our Common Future”, de către Comisia Mondială a Mediului şi Dezvoltării, raport cunoscut mai mult sub numele de “Raportul Brundtland” (în cadrul acestui raport au fost stabilite principiile şi legile dezvoltării durabile grupate în 5 categorii: conservarea mediului natural, protecţia bio-diversităţii şi a patrimoniului uman, dezvoltare-regenerare, generaţiile viitoare, eliminarea disparităţilor economice mondiale). La nivel global au fost elaborate peste 100 de definiţii ale dezvoltării durabile, şase dintre acestea fiind menţionate în Raportul „Our Common Future”, cea mai completă dintre acestea definind dezvoltarea durabilă ca „o dezvoltare care permite satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi” (Comisia Brundtland, 1987). În cea mai mare parte, conceptul formulează doar finalitatea spre care trebuie să tindă, modul de
1

2

McKercher, B., “Sustainable Tourism Development: Guiding Principles for Planning and Management”, Hong Kong Polytechnic University, 2003. Dumbrăveanu, Daniela, „Strategia de ecoturism a României. Cadru teoretic de dezvoltare”, MCTT, ANT, 2003, p. 9.

1

acţiune fiind prezentat doar la modul general, lăsând loc diferitelor interpretări şi deschizând calea către noi abordări şi studii. Ideea de bază care emană din acest raport este avertismentul autorilor cu privire la limitele pe care le au modelele actuale de dezvoltare. Noţiunea de durabilitate a căpătat înţelesuri multiple şi datorită pătrunderii în sfera de preocupări a economiştilor, ecologiştilor, sociologilor, arhitecţilor, parlamentarilor, organelor locale, organismelor internaţionale3. Concluziile Raportului Brundtland A. Către o creştere economică calitativă Raportul Brundtland recomandă o nouă abordare dezvoltării economice: problemele sărăciei şi sub-dezvoltării nu pot fi remediate fără a se implementa un nou concept de creştere, în care statele dezvoltate să joace un rol cheie. Echilibrul dintre creşterea economică şi mediul natural trebuie astfel menţinut încât resursele naturale să poată susţine creşterea pe o perioadă lungă de timp. Raportul subliniază revitalizarea (impulsionarea) creşterii economice în statele dezvoltate, punând accent pe aspectele calitative ale acesteia. Creşterea trebuie astfel implementată încât să presupună un nivel scăzut de consum al energiei, o satisfacere mai bună a nevoilor de bază în ţările în curs de dezvoltare (nevoia de curent electric, apă curentă, igienă şi îmbunătăţirea sănătăţii publice). B. Aspecte tehnice Necesitatea creării de comisii şi direcţii ale organismelor publice care să preia diferite sectoare strategice atât la nivel naţional, cât şi internaţional, cum ar fi populaţia şi forţa de muncă, producţia alimentelor, securitatea, energia etc. Spre exemplu, raportul comisiei WCED World Commission on Environment and Development recomandă stoparea creşterii populaţiei, în special în ţările lumii a III-a, unde, datorită supraaglomerării oraşelor, probleme ca accesul la apa potabilă şi lipsa locuinţelor s-au acutizat. Populaţia trebuie informată şi făcută să înţeleagă că necesităţile lor trebuie să se adapteze limitelor naturale, deci sistemul nevoilor trebuie adaptat resurselor naturale. Tot astfel, pentru a putea păstra mediul natural, va fi
3

Caracota, D., Caracota, C.R., “Dimensiunile contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive”, Edit. ASE, Bucureşti, 2004, p.15.

2

nevoie să căutăm şi să dezvoltăm noi metode de producţie (atât în industrie, cât şi în agricultură), precum şi noi metode şi surse de producere a energiei. Astfel, alegerea tehnologiei, cât şi controlul strict al factorilor cu risc de poluare şi risipă reprezintă, de asemenea, subiecte centrale ale metodei de dezvoltare durabilă. Crearea de organisme internaţionale care să se implice direct în implementarea acestui nou proiect este necesară, deoarece deciziile câtorva guverne nu pot avea un succes deplin în condiţiile în care globalizarea a cuprins întreaga viaţă economico-socială. Ulterior, în anul 1992, în cadrul Summit-ului Pământului („Rio Earth”), conceptul apare din ce în ce mai prezent în cadrul a două documente: „Agenda 21” şi „Declaraţia de la Rio”. Summit-ului Pământului („Rio Earth”) desfăşurat la Rio de Janeiro a reprezentat o conferinţă mondială fără precedent în istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, datorită numărului mare de participanţi şi a temelor abordate. Mesajul acestui Summit a constat în ideea că doar modificarea atitudinii şi a comportamentului întregii lumi va putea aduce schimbările dorite în profunda criză dintre natură şi om. Mesajul reflectă complexitatea problemelor cu care se confruntă umanitatea: sărăcia, consumul excesiv de resurse, poluarea etc. La summit-ul de la Rio, dintre numeroasele teme dezbătute, cele mai importante au fost: - reducerea produselor toxice (plumbul din benzină), utilizarea de resurse şi tehnologii care să nu genereze reziduuri otrăvitoare; - utilizarea pe scară largă a surselor alternative de energie; - regândirea transportului public în vederea reducerii aglomerărilor din trafic şi a emisiilor de gaze; La finalul celor două săptămâni pe parcursul cărora s-a desfăşurat summit-ul, a fost adoptată Agenda 21, declarată ca fiind cea mai eficientă metodă de acţiune în vederea implementării dezvoltării durabile şi aprobată de comunitatea internaţională. Programul „Agenda 21” reprezintă un plan de acţiune la nivel local, naţional şi global în timp ce „Declaraţia de la Rio” prezintă cele mai importante 27 principii de
3

dezvoltare durabilă pentru secolul XXI. Cele două documente au reprezentat la momentul lansării, o provocare pentru guverne şi alte tipuri de organisme, mai ales din punctul de vedere al colaborării pentru atingerea unui nivel maxim de dezvoltare durabilă. Obiectivele stabilite nu au fost îndeplinite decât parţial până la momentul actual, deşi problematica durabilităţii este din ce în ce mai prezentă. Ca urmare a acestui summit, a fost creată Comisia pentru Dezvoltare Durabilă (decembrie 1992), având sarcina întocmirii unor rapoarte cu privire la modul de implementare a hotărârilor adoptate prin Agenda 21. După conferinţa de la Rio, guvernele, organizaţiile internaţionale, autorităţile locale, oamenii de afaceri sau persoanele fizice au depus eforturi în vederea atingerea dezvoltării durabile. Agenda 21 ramâne un document de referinţă, pe termen lung, cu privire la echilibrarea nevoilor economico-sociale şi a potenţialului resurselor şi ecosistemelor pământului. Până în prezent nu au fost pe deplin realizate toate obiectivele Agendei 21, şi de aceea, eforturile trebuie dublate pentru ca toţi locuitorii planetei să se bucure de beneficiile dezvoltării durabile. Peste 6000 de metropole şi oraşe din lumea întreagă şi-au creat propria “Agendă locală 21” pentru a-şi coordona acţiunile pe termen lung. O serie de state a stabilit modalităţi de aplicare a Agendei 21 la nivel naţional. Aceste strategii au fost adoptate de Consiliile Naţionale pentru dezvoltare durabilă, astfel de organisme funcţionând în peste 80 de ţări, majoritatea în curs de dezvoltare. Un număr tot mai mare de întreprinderi comerciale au urmat politica dezvoltării durabile şi au votat abordarea “triplă”, care ţine cont de factorii economici, sociali şi de mediu. Astfel, s-a dezvoltat o serie de organisme care aplică politica durabilităţii – de exemplu, Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabilă. Comisia ONU pentru Dezvoltare Durabila, care a fost înfiintata pentru a monitoriza implementarea acordurilor de la Rio, s-a reunit annual, începând cu 1993, si a stabilit masuri inedite pentru participarea societatii civile la tratativele ONU, îndeosebi prin dialog cu factorii – cheie. Conferinţele ce au urmat după Summit-ul Pământului – ca, de exemplu, Conferinţa, din 1994, asupra Populaţiei şi Dezvoltare de la Cairo, Summit-ul social
4

cu scopul de a promova iniţiative noi de aplicare a dezvoltării durabile şi pentru a construi un viitor posper şi sigur pentru populaţia globului. p. planeta poate fi protejată. Guvernele şi-au dat acordul asupra urmatoarelor probleme: 4 Caracota. A fost. construind în acest fel un viitor prosper. Edit. Putem afirma că Summit-ul de la Johannesburg a reprezentat trecerea de la concepte la acţiuni. Caracota. se arată în preambulul Agendei 21. Adoptându-l. Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă. la Summit-ul ONU al Mileniului. "Nici o ţară nu poate realiza singură dezvoltarea durabilă. de la Istanbul – au consolidat angajamentul pentru dezvoltarea durabilă şi au adoptat strategii pentru punerea în aplicare a Agendei 21. 5 . din 1996.. dezvoltarea durabilă este o nouă abordare a progresului şi o modalitate de cooperare internaţională care atestă faptul că deciziile luate într-o anumită parte a globului pot afecta oamenii din alte regiuni şi presupune elaborarea unor măsuri de prevenirea pentru crearea unui progres global4. guvernele au recunoscut că o continuare a politicilor actuale ar sublinia şi mai puternic diferenţele economice în şi între ţări. ajungându-se la creşterea nivelului de sărăcie şi la degradarea ecosistemelor. Interesul comunităţilor internaţionale privind dezvoltarea durabilă a continuat şi dupa Rio – 1992. Conferinţa Femeilor din 1995 de la Beijing şi Conferinţa Habitat II. 147 lideri mondiali au stabilit de comun acord obiective ale dezvoltarii cu termene comparabile cu cele din Agenda 21. ASE. În septembrie 2000. un viitor care să permită oamenilor să răspundă nevoilor personale fără a distruge mediul înconjurător. ci numai în colaborare cu celelalte state". C. În anul 2002 (26 august – 04 septembrie) a fost organizat la Johannesburg în Africa de Sud. 2004. acceptat faptul că. D. Bucureşti. În această viziune. “Dimensiunile contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive”. acţionându-se în acest sens. Acest summit a reprezentat o şansă oferită omenirii pentru a trece spre un viitor sigur. însă. Agenda 21 – planul de acţiune al Summit-ului Pământului rămâne în continuare un important ghid pe termen lung pentru dezvoltarea planetei şi a locuitorilor acesteia. Acesta este documentul care stă la baza dezvoltării durabile şi a unor iniţiative care pot conduce la rezultate concrete.19..din 1995 de la Copenhaga.R.

tuberculozei şi malariei şi pentru reducerea bolilor respiratorii.4 miliarde). servicii de imunizare şi vaccinuri. inclusiv prin îmbunătăţirea accesului la medicamente de bază. în special a şcolilor. • Reducerea numărului uriaş de oameni care nu au acces la apa curată (1. a unei abordări strategice a administrării internaţionale a chimicalelor. • Asigurarea de servicii medicale tuturor. 6 . pentru reducerea pericolelor de sănătate şi de mediu. • Protejarea şi administrarea resurselor marine prin aplicarea unei abordări din punct de vedere ecosistemic a resurselor marine şi a dezvoltării durabile a culturilor acvatice. • Trecerea la acţiuni imediate împotriva tăierii ilegale a copacilor şi a comercializării produselor forestiere şi pentru susţinerea conservării biodiversităţii. în special prin canalizarea corespunzătoare a resurselor financiare şi a tehnologiilor către ţările în curs de dezvoltare. de a crea sisteme de salubrizare eficiente pentru gospodării şi de a îmbunătăţi salubrizarea instituţiilor publice. pentru peste 2 miliarde de oameni cărora aceasta le lipseşte. S-a ajuns deja la un consens în cadrul negocierilor cu privire la necesitatea ca guvernele să dezvolte o administrare integrată a resurselor de apă şi planuri de sporire a eficienţei acestora până în anul 2005. • Prevenirea traficului ilegal de substanţe chimice şi deşeuri periculoase şi dezvoltarea. S-a mai căzut. • Sporirea accesului la servicii moderne de energie. de acord asupra nevoii de creştere a eficienţei energiei şi de a spori ponderea surselor regenerabile. inclusiv prin înlăturarea treptată a plumbului din benzină şi din vopseluri şi prin asigurarea accesului la surse mai pure de energie.• Reafirmarea angajamentului de a implementa Agenda 21 – reprezentând proiectul de dezvoltare durabilă adoptat la Summit-ul Pământului (Earth Summit). Guvernele au convenit să îşi ducă la îndeplinire angajamentele de a susţine Fondul Global de luptă împotriva SIDA. de asemenea. în continuare. cum ar fi electricitatea.2 miliarde) şi la salubritate corespunzatoare (2.

precum şi întreţinerea. utilizarea raţională şi sporirea bazei de de resurse naturale stau la baza rezilienţei ecologice şi a creşterii economice”. a fost considerată ca fiind prea vagă. 7 .CURS 2 IMPLICAŢIILE DEZVOLTĂRII DURABILE ASUPRA POLITICILOR ECONOMICO-SOCIALE Dezvoltarea durabilă este în prezent acceptată ca fiind un principal obiectiv al activităţii economice şi sociale. Definiţia dată dezvoltării durabile de Raportul Brundtland. UNEP a adus o interpretare ulterioară a acestei definiţii. specificând că “progresul către echitatea naţională şi internaţională. deşi acceptată.

durabilă a vieţii umane. În competiţie cu această abordare se află cea de tip “biocentric”. în baza participării lor active. ci mai degrabă o necesitate pentru a asigura o calitate superioară. dar a fost respinsă la Conferinţa de la Rio şi nu se regăseşte puternic ancorată în dreptul internaţional al mediului. care vizează în principal o definiţie mai concretă a dezvoltării durabile. social şi politic complex. protejând-o indiferent de utilitatea sa pentru fiinţele umane. protecţia vieţii sălbatice sau a altor resurse naturale nu reprezintă un scop în sine. În baza acestei “abordări antropocentrice”. Abordarea de tip biocentric a fost adoptată în Carta Mondială pentru Natură. Obiectivul acestui proces complex este de a îndeplini dreptul tuturor fiinţelor umane la un standard de viaţă adecvat. principala orientare a eforturilor pentru protecţia mediului la nivel internaţional trebuie să fie axată pe îmbunătăţirea condiţiei umane: Declaraţia de la Rio. libere şi semnificative la îmbunătăţirea şi distribuţia echitabilă a beneficiilor rezultate. viaţa sălbatică şi alte resurse naturale trebuie să fie disponibile spre utilizare. Se poate însă afirma cu certitudine că orientarea către dezvoltarea durabilă are implicaţii majore pentru politica de dezvoltare. iar în acest scop. precum şi dezvoltarea economică şi socială. care valorizează natura în sine. Protecţia mediului şi prin extindere dreptul internaţional al mediului trebuie legate de protecţia bunăstării umane. Viziunea antropocentrică şi biocentrică În accepţiunea antropocentrică. 8 . defineşte dezvoltarea durabilă ca fiind “un proces economic.Termenul necesită încă precizări suplimentare. politica economică şi cea socială. Acest proces tinde către o utilizare sustenabilă a resurselor planetei şi la protejarea mediului. de care depind natura şi viaţa umană. simultan cu acordarea atenţiei cuvenite necesităţilor şi intereselor generaţiilor viitoare”. O încercare recentă a unui grup de jurişti în acest sens. Principiul 1 Fiinţele umane se află în centrul preocupărilor pentru dezvoltarea durabilă. A.

ci şi prin diminuarea rezervei de resurse naturale. pune accentul pe utilizarea unui set de sisteme de contabilizare separate pentru resursele naturale. starea existentă a resurselor dintr-o anumită ţară. protecţia mediului trebuie să constituie parte integrantă a oricărui proces de dezvoltare şi nu poate fi considerată în mod izolat de acestea. conducând la preţuri ale pieţei care reflectă mai bine costul real al producţiei. producătorului care a cauzat paguba. extracţia de minereuri nu va fi reflectată numai prin creşterea PIB. pentru a permite o mai bună măsurare a calităţii generale a vieţii. spre exemplu. altele decât cele monetare. imputarea costurilor pentru pagubele aduse mediului. incluzând costurile sociale şi pe cele de protecţie a mediului. O abordare similară.B. Injectarea conceptului de “durabilitate” în politicile de dezvoltare. Preţul resurselor naturale trebuie să reflecte costurile de mediu şi alte costuri “externe” ale unei pieţi necontrolate. În acest fel. Instrumentele bazate pe mecanisme de piaţă. precum şi pagubele provocate mediului prin poluare. În ceea ce priveşte politicile macroeconomice. Integrarea economiei cu mediul Dezvoltarea durabilă implică integrarea problemelor de protecţie a mediului şi a celor sociale în toate aspectele politicii economice: Declaraţia de la Rio. progresul înţelegerii ştiinţifice a interdependenţei dintre ecosisteme şi sistemele antropice ale planetei a fost 9 . C. care să evidenţieze în unităţi. spre exemplu. orientarea către dezvoltarea durabilă solicită. are largi implicaţii la nivel macro şi microeconomic. Astfel de sisteme de contabilitate ar exclude din calculul PIB eforturile de control al poluării. orientarea către dezvoltarea durabilă solicită. cum sunt taxele pentru poluare şi permisele comercializabile pot fi utilizate pentru a “internaliza” costurile externe. În ceea ce priveşte politicile microeconomice. Principiul 4 Pentru realizarea dezvoltării durabile. Interdependenţa dintre ecosisteme şi sistemele antropice ale planetei În ultimele trei decade ale secolului XX. modificarea sistemelor naţionale tradiţionale de contabilitate.

Preambul Umanitatea este o parte a naturii iar viaţa depinde de funcţionarea neîntreruptă a sistemelor naturale. Recunoaşterea limitelor ecologice şi a interconectării dintre ecosistemele planetei stă la baza eforturilor internaţionale pentru conservarea biodiversităţii şi prevenirii schimbărilor climatice. interdependenţa dintre ecosisteme şi sistemele antropice. legăturile dintre statele care împart o anumită resursă naturală reprezintă unele dintre motivele principale care stau la baza regulilor referitoare la repartizarea resurselor naturale şi poluarea transfrontalieră. Deşi recunoaşterea explicită a dependenţei umanităţii de natură este relativ nouă. Principiul 1 Omul…are o responsabilitate solemnă de a proteja şi îmbunătăţi mediul. D. generaţia prezentă trebuie să lase generaţiei viitoare drept moştenire o “bogăţie” cel puţin egală cu cea pe care ea însăşi a moştenit-o de la generaţia anterioară. Spre exemplu.semnificativ. Echitatea şi responsabilitatea între generaţii Dezvoltarea durabilă. ca o componentă centrală a orientării către dezvoltarea durabilă: 10 . Conceptul responsabilităţii între generaţii a început să devină important de la Conferinţa de la Stockholm: Declaraţia de la Stockholm. cel puţin implicit. aşa cum a fost definită în Raportul Brundtland. majoritatea acordurilor internaţionale pentru protecţia mediului au recunoscut. este strâns asociată cu obiectivul echităţii între generaţii. Responsabilitatea între generaţii a fost reafirmată la Conferinţa de la Rio. Dependenţa şi interdependenţa dintre om şi natură a fost reflectată în Carta Mondială pentru Natură: Carta Mondială pentru Natură. care asigură alimentarea cu energie şi substanţe nutritive. pentru generaţiile prezente şi cele viitoare. Îndeplinirea minimă a acestui obiectiv necesită evidenţierea principiilor referitoare la utilizarea durabilă a resurselor naturale şi la evitarea oricărei pagube ireversibile aduse mediului. Acest obiectiv recunoaşte responsabilitatea fiecărei generaţii de a fi justă cu generaţiile viitoare.

au ca obiectiv protejarea resurselor mediului global şi indică o acceptare largă la nivel internaţional a utilizării durabile a resurselor naturale. ţărilor industrializate li se solicită să suporte o parte mai mare a greutăţilor imediate. Principiul 3 Dreptul la dezvoltare trebuie realizat în aşa fel. Deşi conceptul de durabilitate este mai uşor de înţeles în cazul resurselor regenerabile.Declaraţia de la Rio. datorită căilor de dezvoltare diferite ale statelor lumii. E. Definiţiile utilizării durabile sunt variate. Convenţia privind Biodiversitatea Utilizarea durabilă constă în utilizarea componentelor diversităţii biologice întro manieră şi cu o viteză care să nu conducă la declinul pe teremen lung al resurselor biologice. Într-una dintre cele mai controversate prevederi 11 . el are implicaţii majore şi pentru resursele neregenerabile: Conferinţa de la Stockholm. Utilizarea durabilă a resurselor naturale Rădăcinile conceptului de dezoltare durabilă îşi au originea în promovarea utilizării durabile a resurselor naturale. protecţia zonei antarctice etc. protejarea habitatelor. ale generaţiilor prezente şi viitoare. viaţa sălbatică. Responsabilităţi comune dar diferenţiate Dezvoltarea durabilă pune probleme comune tuturor ţărilor. protejarea moştenirii culturale şi naturale. încât să îndeplinească în mod echitabil necesităţile de dezvoltare şi cele de mediu. menţinând în consecinţă potenţialul acestora de a îndeplini necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare. Regimurile juridice care vizează conservarea resurselor marine. dar. Principiul 5 Resursele neregenerabile ale planetei trebuie exploatate în aşa fel încât să se evite pericolul epuizării lor viitoare şi să se asigure că beneficiile acestui tip de exploatare sunt împărţite de întraga umanitate. dar reflectă conceptul de echitate între generaţii. F.

ale Declaraţie de la Rio. părţile care constituie ţări dezvoltate. simultan cu considerarea integrală a necesităţilor şi a circumstanţelor speciale. în baza echităţii şi în conformitate cu responsabilităţile lor comune dar diferenţiate şi cu propriile capacităţi. Art. Principiul 7 …Statele dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o poartă în cursa internaţională pentru dezvoltarea durabilă. Spre exemplu. Această responsabilitate diferenţiată se reflectă şi în multe alte acorduri internaţionale pentru protecţia mediului. Părţile trebuie să protejeze sistemul climatic. Protocolul de la Montreal privind Substanţele care Epuizează Stratul de Ozon. Orice parte care constituie o ţară în curs de dezvoltare şi al cărei nivel 12 . principiile directoare ale Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice. solicită ţărilor dezvoltate să preia conducerea pentru combaterea schimbărilor climatice şi ale efectelor acesteia. semnat iniţial în 1987 şi supus ulterior unei serii de amendamente. 3 … 1. ţările dezvoltate recunosc explicit principala lor responsabilitate pentru prezenta degradare a mediului şi pentru remedierea mediului: Declaraţia de la Rio. 5 1. Trebuie să se acorde o consideraţie deplină necesităţilor specifice şi circumstanţelor speciale ale părţilor care constituie ţări în curs de dezvoltare. în particular în cazul celor care sunt cu precădere vulnerabile la efectele dăunătoare ale schimbărilor climatice şi care ar trebui să suporte o povară disproporţionată sau anormală în baza Convenţiei… Similar. în virtutea presiunilor pe care societăţile lor le exercită asupra mediului global şi a tehnologiilor şi resurselor financiare pe care le controlează. 2. Art. acordă excepţii pentru ţările în curs de dezvoltare: Protocolul de la Montreal. Ca urmare. legate de greutăţile disproporţionate cărora trebuie să le facă faţă ţările în curs de dezvoltare şi cele extrem de vulnerabile: Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice. trebuie să preia conducerea pentru combaterea schimbărilor climatice şi a efectelor dăunătoare generate de acestea. în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare ale umanităţii.

au fost investigate noi modalităţi de abordare ale transferului de tehnologie. Cap. concluzionând că “urmărirea dezvoltării 13 . Acest capitol din Agenda 21 nu este în detrimentul unor obligaţii şi acorduri specifice privind transferul de tehnologie. însă nu s-a ajuns încă la un consens privind cele mai bune metode pentru realizarea acestor transferuri: Agenda 21. Transferul de tehnologie şi de resurse financiare Ca o consecinţă practică a responsabilităţilor şi posibilităţilor mai mari. cum sunt Fondul Global pentru Mediu şi Fondul Multilateral al Protocolului de la Montreal. H. ţările dezvoltate au promis să asiste ţările în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a se orienta către dezvoltarea durabilă. 34 Transferul de tehnologii nedăunătoare pentru mediu. pentru a sprijini tranziţia ţărilor în curs de dezvoltare către dezvoltarea durabilă. Ca urmare. Creşterea capacităţilor de decizie şi de participare publică la nivel local Dezvoltarea durabilă solicită integrarea costurilor de protecţie a mediului în sistemul economic. va fi autorizată să amâne conformarea cu măsurile de control…pentru o perioadă de zece ani. G. transferul de tehnologie a devenit unul din domeniile prioritare de analiză. au inclus prevederi importante pentru acordarea de finanţare. dar şi integrarea cetăţenilor în procesul politic. asistenţă tehnică şi transfer de tehnologie pentru ţările în curs de dezvoltare. care urmează să fie adoptate în cadrul unor instrumente internaţionale specifice.calculat de consum de substanţe controlate … este mai mic de 0. pentru a-şi satisface necesităţile interne de bază…. Mijloace de acţiune 6. care solicită cercetări suplimentare din partea Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Durabilă şi formularea de noi politici în acest sens. toate tratatele internaţionale recente pentru protecţia mediului. cooperarea şi construcţia capacităţilor. Practic. De asemenea.3 kg pe cap de locuitor la data intrării în vigoare a Protocolului sau ulterior. Au fost înfiinţate noi mecanisme de finanţare. Raportul Brundtland recunoaşte această cerinţă.

Principiul 10 al Declaraţiei de la Rio clarifică semnificaţia sintagmei “participare publică reală”: Declaraţia de la Rio. Principiul 10 Problemele mediului sunt cel mai bine tratate prin participarea. să-şi exprime opinia cu privire la informaţiile referitoare la mediu. a tuturor cetăţenilor afectaţi. incluzând informaţii referitoare la materialele şi activităţile periculoase existente în propriile comunităţi şi trebuie să aibă posibilitatea de a participa la procesul de luare a deciziei. participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în problemele de mediu. inclusiv cele privind redresarea şi remedierea. Statele trebuie să faciliteze şi să încurajeze conştientizarea şi participarea publică printr-o largă disponibilizare a informaţiilor. La nivel naţional. Cetăţenii sunt de fapt direct afectaţi de deciziile care conduc la producerea de pagube asupra mediului şi ca urmare sunt adeseori cei mai zeloşi şi mai activi apărători ai mediului. să-şi creeze şi să prezinte propriul sistem de informaţii.durabile implică …un sistem politic care asigură o participare funcţională a cetăţenilor la luarea deciziei”. Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie. principiul participării publice obligă guvernele să instituie proceduri pentru cetăţeni şi organizaţii neguvernamentale. Ea a fost adoptată la cea de-a patra Conferinţă Ministerială privind “Mediul pentru Europa” şi reprezintă o nouă formă de acord internaţional în domeniul mediului. 14 . fiecare individ trebuie să aibă accesul adecvat la informaţiile deţinute de autorităţile publice privind mediul. Trebuie să furnizeze accesul real la procedurile juridice şi administrative. În acest fel. să le fie luate în considerare informaţiile prezentate şi să beneficieze de proceduri de remediere. care să le permită acestora să obţină informaţii referitoare la mediu. la nivelul relevant. este cea mai impresionantă dezvoltare a Principiului 10 al Declaraţiei de la Rio.

Spre deosebire de majoritatea acordurilor multilaterale din domeniul mediului care cuprind obligaţiile reciproce ale Părţilor. transparenţa şi reacţia guvernelor în acest domeniu. 4). accesul la informaţie este asigurat în două moduri: • prin garantarea dreptului publicului de a solicita informaţii de la autorităţile publice şi obligaţia autorităţilor de a furniza informaţiile cerute în baza solicitări (acces „pasiv” la informaţie. fără necesitatea existenţei unei solicitări publice specifice în acest sens (acces „activ” la informaţie. 7). 5). Participarea publică se realizează în trei moduri: • participarea publicului care poate fi afectat sau care este interesat de luarea unei decizii cu privire la o anumită activitate (Art. • accesul la justiţie – pentru a asigura că participarea publică are loc în mod concret şi nu este prevăzută doar prin documente. Convenţia de la Aarhus cuprinde obligaţiile pe care Părţile le au faţă de public şi instituie obligaţii clare asupra Părţilor şi a autorităţilor publice la nivel naţional în ceea ce priveşte accesul la informaţie. • prin dreptul publicului de a primi informaţii şi obligaţia autorităţilor de a colecta şi circula informaţia de interes public. participarea publică şi accesul la justiţie. Conform Convenţiei de la Aarhus. ci şi un acord care instituie responsabilitatea. Convenţia nu reprezintă numai un nou acord în domeniul mediului. programelor şi politicilor privind mediul (Art. • participarea publicului la elaborarea planurilor. Art. Participarea publică este bazată pe ceilalţi doi piloni: • accesul la informaţie – pentru a asigura participarea publicului în cunoştinţă de cauză. care constituie cei trei piloni ai Convenţiei.Convenţia de la Aarhus reprezintă o afirmare a conştientizării faptului că dezvoltarea durabilă poate fi realizată numai prin participarea tuturor celor implicaţi. 6). 15 . Convenţia este axată pe interacţiunile dintre public şi autorităţile publice în cadrul unui context democratic şi iniţiază un nou tip de proces pentru participarea publică la negocierea şi implementarea acordurilor internaţionale. Art.

În anul 2001. 9). regulilor şi a normelor obligatorii din punct de vedere legal. s-au adoptat multiple abordări diferite. CURS 3 STRATEGIA UE PENTRU DEZVOLTARE DURABILA Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul 1997. aşa cum afirmă Principiul 3 al Declaraţiei de la Rio. prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht. în anul 2002. Consiliul European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene. Dezvoltarea durabilă poate fi privită ca o modificare sau cel puţin ca o clarificare a “dreptului la dezvoltare”. pentru a se orienta către dezvoltarea durabilă. Accesul la justiţie impune aplicarea celorlalţi doi piloni ai Convenţiei în sistemele legale naţionale şi întăreşte legislaţia din domeniul mediului la nivel naţional (Art. Legile din domeniul protecţiei mediului integrează din ce în ce mai mult dezvoltarea durabilă la nivel naţional şi se întocmesc Planuri Naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă. prin implementarea Agendei 21 la nivel naţional. I. 16 . În acest sens.• participarea publicului la pregătirea legilor. Implementarea dezvoltării durabile la nivel naţional Obiectivul dezvoltării durabile are implicaţii majore pentru deciziile politice luate la nivel naţional. careia i-a fost adaugata o dimensiune externa la Barcelona. După Conferinţa de la Rio. multe state au dedicat substanţiale eforturi de planificare.

în iunie 2005. în luna februarie. epuizarea resurselor naturale si erodarea biodiversitaţii. revizuita. având ca obiectiv general îmbunataţirea continua a calitaţii vieţii pentru generaţiile prezente si viitoare prin crearea unor comunitaţi sustenabile. Comisia Europeana a demarat un proces de revizuire a Strategiei. ameninţarile la adresa sanataţii publice. respectiv. respectiv schimbarile climatice. care puteau afecta dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene. Comisia Europeana a prezentat. care încorporeaza Agenda de la Lisabona. cu efecte negative asupra mediului înconjurator. precum si a cetaţenilor în elaborarea. Documentul este conceput într-o viziune strategica unitara si coerenta. Ca urmare a identificarii acestor probleme. Ca rezultat al acestui proces. o evaluare critica a progreselor înregistrate dupa 2001. Consiliul UE a adoptat. în societatea româneasca si implicarii active a factorilor decizionali. 17 . publici si privaţi. care puncteaza si o serie de direcţii de acţiune de urmat în continuare. protecţiei mediului si coeziunii sociale. implementarea si monitorizarea obiectivelor dezvoltarii durabile. saracia si excluziunea sociala. sefii de state si guverne ai ţarilor Uniunii Europene au adoptat o Declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile. o propunere de revizuire a Strategiei de la Goteborg din 2001. pentru o Europa extinsa. Strategia reînnoita de Dezvoltare Durabila. Documentul a evidenţiat si unele tendinţe nesustenabile. Dupa o larga consultare. completeaza Strategia de la Lisabona si se doreste a fi un catalizator pentru cei ce elaboreaza politici publice si pentru opinia publica. ce reprezinta fundamentul Strategiei Naţionale a României în domeniu. la 13 decembrie 2005.În anul 2005. pentru cresterea economica si crearea de noi locuri de munca. la 9 iunie 2006. publicând. în scopul schimbarii comportamentului în societatea europeana si. Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila. capabile sa gestioneze si sa foloseasca resursele în mod eficient si sa valorifice potenţialul de inovare ecologica si sociala al economiei în vederea asigurarii prosperitaţii. drept o componenta esenţiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile.

de asemenea. Este subliniata. Pentru a asigura integrarea si corelarea echilibrata a componentelor economice. 18 . ecologice si socio-culturale ale dezvoltarii durabile. prin masuri care sa permita disocierea cresterii economice de impactul negativ asupra mediului. prin respectarea drepturilor fundamentale. sociale si de mediu prin evaluari de impact si consultarea factorilor interesaţi. • Solidaritatea în interiorul generaţiilor si între generaţii. • Îndeplinirea responsabilitaţilor internaţionale ale UE. Strategia UE statueaza urmatoarele principii directoare: • Promovarea si protecţia drepturilor fundamentale ale omului. securitaţii si libertaţii. regional. comunitaţile locale si cetaţenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltarii durabile. diversitaţii culturale. • Prosperitatea economica. si a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile pretutindeni în lume. În acest scop. implicând toate componentele instituţionale la nivel comunitar si naţional. egalitaţii de sanse si prin combaterea discriminarii de orice fel. naţional si global. prin promovarea cunoasterii. • Implicarea mediului de afaceri si a partenerilor sociali.Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii Europene si statelor sale membre. • Coerenţa politicilor si calitatea guvernarii la nivel local. importanţa unei strânse conlucrari cu societatea civila. • Integrarea politicilor economice. • Echitatea si coeziunea sociala. prin promovarea instituţiilor democratice în slujba pacii. • Cultivarea unei societaţi deschise si democratice. sunt identificate patru obiective-cheie: • Protecţia mediului. • Informarea si implicarea activa a cetaţenilor în procesul decizional. inovarii si competitivitaţii pentru asigurarea unor standarde de viaţa ridicate si unor locuri de munca abundente si bine platite. partenerii sociali.

Multe dintre ţintele convenite în cadrul UE sunt stabilite în expresie numerica sau procentuala. Astfel de instrumente de monitorizare au fost produse de o varietate de instituţii. grupuri de experţi sau centre de cercetare pâna la administraţii locale. din partea Comisiei Europene si statelor membre. Întrucât România s-a angajat sa finalizeze propria Strategie Naţionala pentru Dezvoltare Durabila. de asemenea. a Uniunii Europene. • Aplicarea principiului “poluatorul plateste”. Strategia UE stabileste.• Utilizarea cunostinţelor moderne pentru asigurarea eficienţei economice si investiţionale. Urmatorul termen pentru analizarea progreselor înregistrate si revederea prioritaţilor Strategiei UE de catre Consiliul European este septembrie 2009. de la întreprinderi sau formaţiuni ale societaţii civile. Amploarea acestor eforturi. care s-au intensificat în ultimii ani atât la nivel naţional cât si în formule 19 . pâna la sfârsitul anului 2008 si sa o prezinte apoi Comisiei Europene. cu obligaţia statelor membre de a raporta asupra implementarii Strategiilor Naţionale pâna cel mai târziu în luna iunie 2009. • Aplicarea principiului precauţiunii în cazul informaţiilor stiinţifice incerte. respectiv. primul termen de raportare asupra implementarii este luna iunie 2011. fiind obligatorii pentru toate statele membre. cu obligaţii de raportare la fiecare doi ani. cu termene stricte de implementare. guvernenaţionale. proceduri precise de implementare. Indicatorii dezvoltarii durabile Monitorizarea tendinţelor dezvoltarii folosind si indicatori situaţi în afara activitaţii economice precede formularea principiilor dezvoltarii durabile si s-a afirmat paralel cu procesul de definire a strategiilor de dezvoltare durabila elaborate sub egida Naţiunilor Unite si.. organizaţii interguvernamentale sau instituţii financiare internaţionale. revizuita. Aspectele de conţinut ale Strategiei UE se concentreaza asupra unui numar de 7 provocari cruciale si 2 domenii trans-sectoriale. asupra angajamentelor asumate. monitorizare si urmarire.

Sistemul actual. România. în special pentru cuantificarea elementelor capitalului uman si social si a capacitaţii de suport a ecosistemelor naturale. a factorilor ecologici si sociali ai dezvoltarii. aflate înca într-o faza de fundamentare teoretica. În aceasta etapa. în funcţie de datele disponibile. sunt preluate dinamic în procesul de dezvoltare a aplicaţiilor de raportare statistica. În aceste condiţii.multinaţionale colaborative. este angajata în mod activ în acest proces. nivelul de comparaţie si relevanţa în raport cu obiectivele Strategiei UE. Diferenţele. reflecta nevoia perceputa de a dispune de astfel de instrumente. aspectele metodologice. înca notabile. inclusiv reflectarea în sistemul conturilor naţionale. recunoaste în mod explicit existenţa acestor probleme si recomanda statelor membre sa-si revizuiasca în continuare sursele de date pentru seturile de indicatori.o directa si eficienta cooperare interinstituţionala. societatea si capitalul natural. stadiul de dezvoltare si gradul de utilizare efectiva a unor seturi coerente de indicatori ilustreaza complexitatea sarcinii de a regasi compatibilitaţi reale între abordarile empirice si normative din domeniile distincte care se integreaza în conceptul dezvoltarii durabile: economia. constituie în continuare un subiect de preocupare prioritara din partea Oficiului de Statistica al Comunitaţilor Europene (Eurostat). de a acoperi o plaja diversa de aplicaţii si de a depasi o seama de dificultaţi metodologice. prin Institutul Naţional de Statistica. pentru a le asigura calitatea. prin instrumente specifice. Institutul Naţional de Statistica transmite la Eurostat un sistem parţial de indicatori. Convenirea unui set de indicatori acceptaţi ai dezvoltarii durabile. Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) si Organizaţiei pentru Colaborare si Dezvoltare Economica (OCDE). integrat în sistemul european al dezvoltarii durabile. sursele de date pot fi perfecţionate printr. dintre modalitaţile de construcţie. În faza actuala. Unul dintre punctele nodale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila reînnoite a UE îl reprezinta instituirea unui proces reglementat de monitorizare si raportare care sa armonizeze cerinţele naţionale specifice ale statelor membre cu nevoile de 20 . folosit pentru monitorizarea implementarii Strategiei reînnoite pentru Dezvoltare Durabila a UE (2006).

a fost însarcinata sa continue dezvoltarea setului de indicatori pentru a îmbunataţi omogenitatea raportarii. prin urmare. în afara acestei structuri (indicatorii contextuali). buna guvernare). În forma sa curenta. de un proces continuu. În conformitate cu deciziile adoptate de Consiliul European. într-un mod congruent cu efortul de sistematizare a raportarilor asupra implementarii Strategiei pentru Dezvoltare Durabila la nivelul Uniunii Europene. un set de indicatori pentru obiectivele operaţionale subordonate (Nivel 2) si indicatori descriptivi ai domeniilor de intervenţie pentru politicile asociate (Nivel 3). partenerii sociali si formaţiunile relevante ale societaţii civile. Un set suplimentar de indicatori. în care revizuirea la intervale scurte a Strategiilor Naţionale si a Strategiei UE reduce marja de eroare în privinţa evaluarii resurselor necesare pentru implementarea obiectivelor convenite. Este vorba.coordonare si sinteza la nivelul instituţiilor Uniunii. mecanismul de monitorizare evidenţiaza anumite categorii de indicatori aflate înca în stadiul de dezvoltare. Setul existent de indicatori este considerat adecvat pentru monitorizarea ţintelor cantitative ale Strategiei UE. cu asistenţa grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile. S-a stabilit ca obiectivele de atins si instrumentele de masurare a performanţelor economice în raport cu responsabilitaţile sociale si de mediu sa fie definite printr-un dialog constructiv angajat de Comisia Europeana si de fiecare stat membru al UE cu comunitatea de afaceri. Comisia Europeana. este inclus pentru fenomenele greu de interpretat normativ sau al caror raspuns la intervenţii ramâne neidentificat. Structura de indicatori produsa de Eurostat pentru primul raport de monitorizare a Strategiei UE reînnoite asociaza fiecarei dimensiuni strategice un indicator reprezentativ (Nivel 1). O prima versiune a acestui set de indicatori a fost folosita pentru primul raport de evaluare (2007) a Strategiei UE reînnoite. dar incomplet sau insuficient pentru urmarirea si evaluarea obiectivelor calitative (de exemplu. statele membre ale UE au obligaţia sa-si creeze forme de suport instituţional adecvate pentru coordonarea dezvoltarii si utilizarii instrumentelor statistice de monitorizare si pentru revizuirea periodica (la 2 ani) a fiecarei Strategii Naţionale. 21 .

termenele de execuţie.Pentru urmarirea si verificarea implementarii prezentei Strategii Naţionale se va crea si întreţine un sistem naţional de indicatori statistici ai dezvoltarii durabile. focalizaţi pe prioritaţile-cheie exprimate prin ţinte cuantificabile care sa permita. compararea performanţelor naţionale cu cele ale partenerilor internaţionali si cu obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoite. agregate la nivelul indicatorilor de dezvoltare durabila. totodata. Ansamblul activitaţilor legate de elaborarea sistemului naţional de indicatori ai dezvoltarii durabile se va desfasura sub îndrumarea si controlul Comitetului Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabila propus în Partea V a prezentei Strategii. cuantificate si actualizate regulat. urmarind responsabilizarea decidenţilor politici si permiţând opiniei publice sa evalueze succesul acţiunilor întreprinse. inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în Strategia UE. • Indicatorii de progres ai Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabila a României. În acest cadru urmeaza sa se stabileasca mandatul. În acest mod. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele grupului de lucru Eurostat-UNECE-OCDE si va fi reactualizat în permanenţa. acoperind întregul pachet de politici pe care aceasta le genereaza. componenţa si modul de organizare a grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile. pentru monitorizarea progreselor naţionale în raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene. pe etape (ţinând seama de faptul ca primul termen de raportare asupra implementarii Strategiei Naţionale este luna iunie 2011) precum si rolul de coordonare conceptuala si metodologica al Institutului Naţional de Statistica. toate politicile vor forma obiectul monitorizarii. va permite masurarea performanţelor în atingerea obiectivelor stabilite de Strategie si raportarea corecta asupra rezultatelor. 22 . Se are în vedere operaţionalizarea a doua tipuri de indicatori: • Indicatorii naţionali de dezvoltare durabila. Colectarea si prelucrarea informaţiilor de încredere. armonizat si congruent cu sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul UE.

Schimbarile climatice si energia curata Obiectiv general SDD/UE: Prevenirea schimbarilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera. temperatura globala va continua sa creasca. Conform prevederilor Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice. ratificata de România în 1994. masuri urgente de adaptare la efectele schimbarilor climatice. în acelasi timp. fiind necesare.CURS 4 OBIECTIVE-ŢINTĂ ŞI MODALITĂŢI DE ACŢIUNE CONFORM SNDD Provocari cruciale 1. În pofida tuturor eforturilor prezente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. precum si a efectelor negative ale acestora asupra societaţii si mediului. 23 . schimbarile climatice sunt definite ca fiind modificarile care pot fi atribuite direct sau indirect activitaţilor omenesti si care afecteaza compoziţia atmosferei la nivel global si se adauga variabilitaţii naturale a climei observate în decursul unor perioade relevante.1.

se conformeaza obiectivelor politice ale Uniunii Europene asumate la sesiunea de primavara a Consiliului European din 9 martie 2007. promovarea utilizarii surselor regenerabile de energie constituie un domeniu de importanţa majora în pachetul legislativ privind schimbarile climatice si energia din surse regenerabile prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. si cresterea. în acelasi interval de timp. cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera la nivelul UE. Pachetul legislativ menţionat este înca în dezbatere la nivel european. comparativ cu nivelul anului 1990. precum si un consum minim de 10% de biocarburant din consumul total în domeniul transporturilor. în unele privinţe. În aceeasi masura. respectiv de reducere. ea prezinta o provocare din punctul de vedere al impactului sectorului energetic asupra schimbarilor climatice. mai exigente decât cele stabilite în Strategia pentru Dezvoltare Durabila revizuita a UE din iunie 2006. au fost realizate o serie de acţiuni importante atât în domeniul limitarii emisiilor de gaze cu efect de sera. Ţintele avute în vedere si termenele de punere în aplicare sunt. al cresterii dependenţei de importul de resurse energetice. precum si cresterea eficienţei energetice cu 20%.Prin Strategia si Planul de Acţiune ale României în domeniul schimbarilor Climatice în perioada 2005-2007. În contextul obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20%. energia este un element esenţial al dezvoltarii la nivelul Uniunii. pâna în anul 2020. cu pâna la 20% a ponderii energiei din surse regenerabile în totalul consumului energetic. Obligaţiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. urmând ca cel târziu în anul 2009 acesta sa fie adoptat. În conformitate cu Noua Politica Energetica a Uniunii Europene din 2007. 24 . ce vor reveni României în perioada post-2012 în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Se porneste de la recunoasterea faptului ca UE este tot mai expusa la instabilitatea pieţelor internaţionale de energie si la tendinţa de monopolizare a rezervelor de hidrocarburi de catre un grup restrâns de deţinatori. precum si al tendinţei de crestere a preţului energiei. cât si al adaptarii la efectele schimbarilor climatice si cresterii gradului de constientizare în acest domeniu.

a resurselor energetice proprii. sunt: • Securitatea energetica: Menţinerea suveranitaţii naţionale asupra resurselor primare de energie si respectarea opţiunilor naţionale în domeniul energiei. este deosebit de importanta racordarea la cadrul general al politicii energetice comunitare care are patru obiective majore pe termen mediu si lung: cresterea securitaţii alimentarii cu energie si a infrastructurii critice. cooperarea regionala pentru protecţia infrastructurii critice in domeniul energiei. ca stat membru al Uniunii Europene. în condiţii de siguranţa si competitivitate. cresterea ponderii energiei produse pe baza resurselor regenerabile în consumul total si în producţia de electricitate.Prin realizarea unei pieţe interne de energie. cresterea competitivitaţii în domeniul energiei. Obiectiv naţional: Satisfacerea necesarului de energie pe termen scurt si mediu si crearea premiselor pentru securitatea energetica a ţarii pe termen lung conform cerinţelor unei economii moderne de piaţa. a rutelor si reţelelor de transport naţionale si regionale. pe care România trebuie sa-si mobilizeze cu prioritate eforturile în conformitate cu obiectivele si politicile convenite la nivelul Uniunii Europene. reducerea impactului asupra mediului si integrarea în piaţa regionala de energie. cresterea siguranţei ofertei de energie si menţinerea unui grad acceptabil de dependenţa faţa de importuri prin diversificarea surselor de import. utilizarea raţionala si eficienta a resurselor primare neregenerabile si scaderea progresiva a 25 . Principalele direcţii strategice în domeniul politicii energetice. Uniunea Europeana urmareste stabilirea unor preţuri corecte si competitive. Pentru România. stimuleaza economisirea de energie si atragerea de investiţii în sectorul energetic. • Dezvoltarea durabila: Îmbunataţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse-producţie-transport-distribuţie-consum final prin optimizarea proceselor de producţie si distribuţie si prin reducerea consumului total de energie primara raportat la valoarea produselor sau serviciilor. îndeplinirea obligaţiilor asumate în baza Protocolului de la Kyoto privind reducerea cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de sera. Orizont 2013. promovarea si aplicarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice si respectarea principiilor dezvoltarii durabile.

valorificarea resurselor secundare de energie. termice si gazelor naturale. distribuţie si la interconexiunile internaţionale. Acest obiectiv se va realiza prin masuri legislative. acorduri voluntare. reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului si respectarea obligaţiilor asumate în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de poluanţi atmosferici. Prin masuri coerente de crestere a eficienţei energetice se va obţine o reducere a consumului de energie finala cu 13. promovarea producerii de energie electrica si termica în centrale de cogenerare de înalta eficienţa. servicii energetice.5% în perioada 2008-2016 în comparaţie cu nivelul consumului mediu din perioada 2001-2005. extinderea serviciilor pentru economii de energie. • Competitivitatea: Continuarea dezvoltarii si perfecţionarii pieţelor concurenţiale de energie electrica. dezvoltarea infrastructurii energetice. Pe baza unor politici naţionale si a unor strategii energetice la nivel regional si local se va promova modernizarea sistemelor de încalzire urbana prin folosirea unor tehnologii de înalta eficienţa. carbune.ponderii acestora în consumul final. în contextul integrarii regionale. continuarea procesului de restructurare în sectorul de extracţie si utilizare a lignitului în vederea cresterii profitabilitaţii si accesului pe piaţa de capital. pregatirea pieţei de certificate albe privind utilizarea eficienta a energiei. promovarea surselor regenerabile cu ajutorul certificatelor verzi. gaze naturale. susţinerea activitaţilor de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic. în conformitate cu primul Plan Naţional de Acţiune în domeniul Eficienţei Energetice 2007-2010. înfiinţarea bursei regionale de energie si participarea în continuare a Romaniei la procesul de consolidare a pieţelor energetice la nivel european. liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului constant si nediscriminatoriu al participanţilor din piaţa la reţelele de transport. petrol. reglementari. continuarea procesului de restructurare si privatizare în sectoarele energiei electrice. instrumente financiare si de cooperare. cu accent pe sporirea gradului de eficienţa energetica si ambientala. participarea la schema comunitara de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera. Reabilitarea energetica a cel puţin 25% din fondul 26 . uraniu.

de cladiri multietajate va asigura obţinerea unor importante economii de energie. având în vedere ca mecanismul centralizat de tranzacţionare. noile obiective pentru România în perioada 2012-2020 se vor conforma ţintelor asumate în procesul de distribuire a responsabilitaţilor statelor membre UE. Piaţa Certificatelor Verzi. electricitaţii. 27 . urmarindu-se modernizarea sistemelor de încalzire eco-eficienta a locuinţelor si de alimentare cu energie la costuri suportabile. În condiţiile în care obiectivul-ţinta pe ansamblul Uniunii Europene este ca 20% din totalul consumului de energie sa provina din surse regenerabile în anul 2020. Se va pune în aplicare un nou sistem de asistenţa sociala. pâna la 31 martie 2010. O atenţie speciala se va acorda politicii energetice rurale. ponderea resurselor regenerabile va reprezenta în România circa 11% din consumul total de resurse primare de energie.2% în 2015. urmând sa ajunga la 11. La nivelul anului 2010. precum si a masurilor care urmeaza sa fie adoptate în vederea atingerii acestor obiective. În ceea ce priveste sursele regenerabile de energie. cu impact major asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de poluanţi si asupra siguranţei de funcţionare a sistemului energetic naţional. Aplicarea sistemului „certificatelor verzi” va spori ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile la 9-10% din consumul final de energie electrica raportat la cantitatea de electricitate vânduta consumatorilor. care sa asigure cadrul necesar de coordonare între diverse autoritaţi pentru reformarea sistemului actual de subvenţii pentru energie si ajutoare pentru consumatorii vulnerabili. România are obligaţia sa elaboreze si sa prezinte Comisiei Europene un Plan Naţional de Acţiune cu precizarea obiectivelor privind ponderea consumului de energie din surse regenerabile în domeniile transporturilor. reducerea emisiilor de dioxid de carbon si cresterea suportabilitaţii facturilor energetice la nivelul consumatorilor. uniform si direcţionat. conform pachetului legislativ prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. funcţioneaza înca din anul 2005. încalzirii si racirii. Prin încurajarea selectiva a investiţiilor se va asigura punerea în funcţiune a unor noi capacitaţi de producere a energiei electrice bazate pe tehnologii curate.

la negocierile interne privind adoptarea în anul 2009 a pachetului legislativ „Schimbari climatice si energie din surse regenerabile” prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. În acelasi timp. în cadrul UE. vizând ţarile vecine. depinzând de vulnerabilitatea fizica. 28 forestier. turism. sectorul sanatate. agricultura. • Integrarea adaptarii în politica externa a statelor membre UE. convenite în cadrul UE prin distribuirea responsabilitaţilor între statele membre privind promovarea energiei regenerabile. si cantitatea de energie electrica furnizata anual consumatorilor finali. Sectoarele vulnerabile la efectele schimbarilor climatice în România si care necesita o analiza mai detaliata sunt: biodiversitatea. s-a abordat la nivel european si problematica adaptarii la efectele schimbarilor climatice prin adoptarea Carţii Verzi de catre Comisia Europeana. resursele de apa. • Reducerea incertitudinilor prin dezvoltarea cercetarilor în domeniu. energie. a unui nou acord global în domeniul schimbarilor climatice pentru stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si a acţiunilor suplimentare necesare în perioada post-2012. la Copenhaga. România va participa activ. la negocierile internaţionale sub egida ONU (Convenţia-cadru si Protocolul de la Kyoto) în vederea convenirii la sfârsitul anului 2009. Adaptarea la efectele schimbarilor climatice reprezinta un proces complex datorita faptului ca gravitatea efectelor variaza de la o regiune la alta. . de serviciile de sanatate si de mecanismele de supraveghere a dezastrelor.De asemenea. legislaţia în domeniu prevede ca furnizorii sunt obligaţi sa achiziţioneze anual un numar de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii. Documentul prevede acţiuni la nivelul UE concentrate pe 4 direcţii: • Integrarea adaptarii în politicile sectoriale. de capacitatea de adaptare naturala si umana. România participa. prin intermediul UE. industrie. • Implicarea societaţii. infrastructura-construcţii. mediului de afaceri si a sectorului public în pregatirea unor strategii coordonate si cuprinzatoare în domeniul adaptarii. transport. de gradul de dezvoltare socio-economica. Începând cu anul 2007.

agricultura.) în consumul final de energie de la 17. reprezentate prin sursele mici din sectoarele de energie si industrie si din sectoarele transporturi. biogaz etc. ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile sa ajunga la 38%. sectoarele non-ETS (din afara schemei de comercializare a certificatelor de emisii) din România. eoliana. 29 . numarul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera la nivel european sa fie redus cu 21% faţa de numarul acestora în anul 2005. Emisiile din sectoarele ETS (operatorii economici care fac parte din schema de comercializare a certificatelor de emisii) vor fi reglementate prin uniformizarea la nivel european a metodelor de alocare si distribuire a certificatelor. ţinta avuta în vedere de România este ca. ar fi posibil sa beneficieze de o crestere de 19% a emisiilor de gaze cu efect de sera raportate la nivelul anului 2005. pentru anul 2020. deseuri etc. construcţii. cu obiectivul de a ajunge la 20% în 2020).O atenţie deosebita trebuie acordata comunitaţilor sarace care depind în mare masura de utilizarea directa a resurselor naturale locale. Orizont 2020. Potrivit studiului de impact realizat în vederea menţinerii unui echilibru echitabil între eforturile întreprinse de statele membre ale UE pentru atingerea obiectivului de reducere unilaterala în anul 2020 a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% faţa de nivelul de emisii din 1990. Obiectiv naţional: Asigurarea funcţionarii eficiente si în condiţii de siguranţa a sistemului energetic naţional.8% în 2005 la 24% în 2020 (faţa de media UE de 8. la nivelul anului 2020. îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în cadrul pachetului legislativ „Schimbari climatice si energie din surse regenerabile” si la nivel internaţional în urma adoptarii unui nou acord global în domeniu. atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa intensitaţii si eficienţei energetice.5% în 2005. Conform Pachetului legislativ aflat în dezbaterea Parlamentului European si a Consiliului UE. hidro. România va trebui sa majoreze cota parte a surselor regenerabile (solara. Acestea dispun de mijloace reduse de subzistenţa si de o capacitate limitata de a face faţa variabilitaţii climatice si dezastrelor naturale. geotermala. promovarea si aplicarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice si respectarea principiilor dezvoltarii durabile. Se prevede ca.

în condiţiile respectarii criteriilor de sustenabilitate aferente acestor produse.Prin cresterea eficienţei energetice. Va continua procesul de reabilitare energetica a circa 35% din fondul de cladiri multietajate de locuit. sunt propuse urmatoarele acţiuni: • Integrarea adaptarii la efectele schimbarilor climatice în momentul aplicarii si al modificarii legislaţiei si politicilor actuale si viitoare.000euro2005 (sub media UE din 2006). Intensitatea energiei primare va scadea la 0. au fost identificate pentru fiecare sector în parte potenţialele efecte negative cauzate de schimbarile climatice. Schimbarile de comportament în cadrul societaţilor si comunitaţilor depind într-o mare masura de gradul de constientizare a problemei. • Stabilirea cailor de comunicare în vederea implementarii masurilor de adaptare la nivel local. administrative si comerciale. Vor fi puse în funcţiune si racordate la sistemul naţional noi unitaţi de producere a energiei electrice pentru acoperirea cererii prevazute. a tuturor strategiilor si programelor naţionale astfel încât sa se asigure includerea aspectelor privind adaptarea în politicile sectoriale. cu o ţinta intermediara de 5. inclusiv doua noi reactoare nucleare la centrala de la Cernavoda si finalizarea unor proiecte hidroenergetice. 30 . procent calculat pe baza conţinutului energetic al tuturor tipurilor de benzina si motorina folosite.75% în 2010. consumul de energie primara se va reduce cu 20%. iar cel de energie finala cu 18% comparativ cu media consumului din 20012005. O mare parte din deciziile care influenţeaza în mod direct sau indirect adaptarea la schimbarile climatice se iau la nivel local. iar intensitatea energiei finale la 0. fara a avea studii sectoriale si scenarii climatice suficient de detaliate la nivelul României. precum si recomandarile privind masurile de adaptare si studiile necesare în vederea unei mai bune abordari stiinţifice a adaptarii.26 tep/1.17 tep/1. Urmare a unei evaluari preliminare. Nivelul de utilizare în transporturi a biocarburanţilor si altor carburanţi regenerabili va reprezenta minimum 10%. • Cresterea gradului de constientizare privind adaptarea la efectele schimbarilor climatice.000euro2005 (aproape de media UE din 2006). În România. • Revizuirea bugetului.

prevazute cu facilitaţi pentru captarea si stocarea geologica a dioxidului de carbon. consumul de energie primara se va reduce cu 30%. Obiectiv naţional: Alinierea la performanţele medii ale UE privind indicatorii energetici si de schimbari climatice.2. Se va generaliza iluminatul cu lampi eficiente. Se va extinde utilizarea tehnologiilor curate de producere a energiei electrice si caldurii bazate pe surse de energie si centrale electrice cu emisii foarte reduse de carbon. Transport durabil Obiectiv general SDD/UE: Asigurarea ca sistemele de transport sa satisfaca nevoile economice. România va continua sa contribuie efectiv. Prin cresterea eficienţei energetice. la minimum impactul lor nedorit asupra economiei. Domeniul transporturilor este considerat prioritar în contextul planurilor de dezvoltare ale României. reducând. conform acordurilor în vigoare la nivel internaţional si comunitar. în acelasi timp. îndeplinirea angajamentelor în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera în concordanţa cu acordurile internaţionale si comunitare existente si implementarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice. În vederea acoperirii necesarului de energie electrica pentru dezvoltarea economica şi consum se vor realiza suplimentar 2 unitaţi nuclearo-electrice. la implementarea obiectivelor comune ale Uniunii Europene în domeniul schimbarilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si implementarea de masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice.Orizont 2030. 1.20% din potenţialul hidroenergetic amenajabil dar înca nevalorificat. Se va continua reabilitarea termica a circa 40% din fondul existent de cladiri multietajate precum si dezvoltarea de proiecte de cladiri pasive sau cu consumuri energetice foarte reduse (15-50 kWh pe metru patrat si an). sociale si de mediu ale societaţii. Va continua construirea de centrale si amenajari hidrotehnice care sa prelucreze 15. iar consumul de energie finala cu 26% comparativ cu media consumului din perioada 2001-2005. societaţii si mediului. date fiind relaţiile sale de interdependenţa cu celelalte 31 .

se va diminua progresiv impactul global al emisiilor poluante din transporturi în vederea încadrarii în obiectivele stabilite pentru România privind plafoanele naţionale de emisii.ramuri ale economiei naţionale. batrâni. acordându-se o atenţie speciala grupurilor vulnerabile (copii. iar riscurile existente vor fi reevaluate continuu la toate modurile de transport. 32 . feroviare. Dezvoltarea transporturilor are în vedere facilitarea includerii sistemelor urbane din România în mediul european prin îmbunataţirea serviciilor rutiere. Se vor îmbunataţi legaturile între orase prin stimularea serviciilor de transport public interurban si de coordonare a gestiunii si se va garanta o accesibilitate generala minima a serviciilor publice pentru toţi cetaţenii. Indicatorul relativ al accesibilitaţii (combinând servicii. acestui sector îi revine o pondere semnificativa din alocarile de fonduri UE nerambursabile pentru perioada 2007-2013. În domeniul protecţiei infrastructurii de transport se va dezvolta o politica de „risc zero”. Pentru îmbunataţirea comportamentului în raport cu mediul. preţuri si durate de calatorie) urmeaza sa se alinieze progresiv pâna în anul 2020 la cel existent în zonele metropolitane din Europa. transbordari. Capitolul 2). valoarea serviciilor oferite pentru populaţie si impactul considerabil asupra mediului. urmând ca proporţia sa creasca apoi pâna la 15% la emisiile unde transportul constituie sursa principala de poluare ţinând seama de situaţia precara a infrastructurii si a parcului de mijloace de transport. Condiţiile de siguranţa vor creste. Accesibilitatea transportului public la zonele cu densitate mica a populaţiei si nuclee dispersate se va asigura la nivele minime stabilite. fluviale si aeriene având destinaţiile principale în Europa. precum si tendinţele negative înregistrate în ultimii ani în privinţa productivitaţii resurselor consumate (a se vedea Partea II. Se va realiza o reducere cu 5% pâna în 2015 a depasirilor actuale ale nivelurilor limita privind calitatea aerului în orase. persoane cu mobilitate redusa). estimându-se o reducere cu 50% a numarului de decese în urma accidentelor din transporturi în perspectiva anului 2030 faţa de anul 1998. maritime.

în conformitate cu standardele europene. • Modificarii structurii producţiei de energie electrica. microhidro). cu perspectiva construirii altor doua unitaţi în urmatorii 7-9 ani) si a diminuarii ponderii centralelor termoelectrice pe carbune si pacura care necesita transportul unor cantitaţi mari de combustibil. • Ajustarii treptate a structurii transporturilor prin diminuarea. biomasa. rapida si eficienta a persoanelor si marfurilor la nivel naţional si internaţional.Raportul negativ dintre evoluţia cererii de transport (în special rutier) si cresterea produsului intern brut (PIB). ca urmare a implementarii programelor de impulsionare a inovarii tehnice si tehnologice si de crestere a competitivitaţii. care este în prezent de 4 ori mai mare decât media UE. depozitare si desfacere. geotermala. într-o prima etapa. a consumurilor specifice de materiale si energie în toate sectoarele productive ale economiei. se estimeaza ca se va reduce în viitor ca urmare a: • Modificarii progresive a structurii economiei prin reducerea ponderii sectoarelor care lucreaza cu cantitaţi mari de produse transportate (industriile extractive de minereuri. cu efecte asupra ponderii cererii de transport de marfa si persoane. Obiectiv naţional: Promovarea unui sistem de transporturi în România care sa faciliteze miscarea în siguranţa. a extinderii energeticii nucleare (dublata în 2008. solara. • Reducerii. uneori pe distanţe mari. • Stabilizarii cererii de transport privat si a evoluţiei artificiale a nevoii de mobilitate în si în afara centrelor urbane printr-o planificare urbana si spaţiala echilibrata si prin îmbunataţirea serviciilor publice în transportul de calatori. industriile prelucratoare etc. 33 . siderurgia si petrochimia) si consuma multa energie si prin cresterea ponderii sectoarelor care au consumuri materiale si energetice mai reduse (serviciile. ca urmare a valorificarii unor surse regenerabile de energie (eoliana. cu efecte asupra volumurilor transportate. • Modificarii graduale a proceselor de producţie. a ritmului de crestere a transportului rutier si reorientarea fluxurilor de marfuri si calatori spre celelalte moduri de transport în urmatoarele etape.) si valoare adaugata mare. Orizont 2013.

• Dezvoltarea progresiva a traficului pe caile navigabile interioare prin modernizarea si dezvoltarea infrastructurii portuare.Desi estimarea modului în care va evolua cererea de transport în tone/km în raport cu cresterea PIB prezinta înca un înalt grad de incertitudine. corespunzatoare normelor tehnice si de exploatare ale UE si cu eficienţa economica. cu ţinta de a obţine o cota de piaţa de 15% pâna în 2015 (26% pentru transportul de pasageri). • Cresterea vitezei de circulaţie pe caile ferate la 140-160 km/ora. Promovarea transportului pe caile navigabile interioare va avea un impact economico-social semnificativ prin cresterea 34 . sporirea si diversificarea ofertei de transport de marfuri si a calitaţii serviciilor de transport de calatori. modernizarea parcului de material rulant si asigurarea condiţiilor pentru transferul echilibrat al unei parţi din transportul rutier pe cel feroviar. repararii si întreţinerii infrastructurii si mijloacelor de transport (mai ales în ceea ce priveste transportul feroviar). naval si aerian. • Asigurarea unui tratament egal între sistemele de transport din punctul de vedere al finanţarii modernizarii. feroviar. optimizarea utilizarii mijloacelor de transport în condiţii de siguranţa si competitivitate. Tendinţa nefavorabila privind productivitatea resurselor consumate înregistrata în perioada 2001-2005 (sporirea valorii totale a activitaţii de transport s-a realizat integral prin consum suplimentar de resurse) se va aplatiza ca urmare a finalizarii si implementarii progresive a unui set de acţiuni specifice cu privire la: • Modernizarea infrastructurilor de transport rutier. ceea ce va permite cresterea vitezelor medii de circulaţie si a fluiditaţii traficului. • Accelerarea înnoirii parcului de vehicule prin scoaterea din exploatare a mijloacelor de transport cu uzura fizica si morala avansata si înlocuirea acestora cu mijloace moderne.000 tdw pe sectorul românesc al Dunarii precum si a fluenţei traficului fluvial pe toata lungimea coridorului Rhin-Main-Dunare (care intereseaza direct 8 state membre ale UE). iar tendinţa de cuplare negativa înregistrata în perioada 2001-2005 va continua si dupa anul 2013. asigurarea condiţiilor de navigaţie a navelor de pâna la 2. se poate aprecia ca stabilizarea cererii nu se va putea realiza în perioada 2007-2013. sociala si ecologica ridicata.

consolidarea intermodalitaţii prin dezvoltarea de platforme logistice în portul Constanţa si porturile dunarene. • Realizarea progresiva a performanţelor impuse pe piaţa transportului aerian privind interoperativitatea. prin dezvoltarea structurii funcţionale a acestora. ca opţiune de transport complementara transportului rutier. cerinţele de siguranţa. Programul Operaţional Sectorial „Transport”. cu efecte benefice asupra costurilor si competitivitaţii pe ansamblul sistemului naţional de transport. Aceste masuri vor conduce implicit la reducerea semnificativa a consumurilor de energie si a emisiilor poluante. standardele si reglementarile aplicabile. • Implementarea standardelor UE privind transportul indermodal sau combinat. securitate si de protecţie a mediului. • Relansarea transportului maritim prin porturile românesti de la Marea Neagra si de pe Dunarea maritima. concentrate pe urmatoarele obiective: • Modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare de transporturi transeuropene (TENT) de pe teritoriul Romaniei în scopul realizarii unui sistem sustenabil de transport integrat cu reţelele UE. îmbunataţirea siguranţei si calitaţii serviciilor pe principalele 35 . obiectivele si modalitaţile de alocare a fondurilor structurale si de coeziune pentru dezvoltarea sectorului de transport în perioada 2007-2013.door” si contribuind la reducerea impactului asupra mediului. prioritaţile.competitivitaţii transportului fluvial în relaţia cu celelalte moduri de transport. într-un cadru echilibrat de concurenţa loiala inter-portuara. stabileste. transformarea lor în centre logistice si integrarea lor în sistemul de transport intermodal. de platforme multimodale cargo pe Aeroportul Internaţional „Henri Coanda” Bucuresti Otopeni si pe alte aeroporturi specializate în operarea de marfuri. oferind alternative de transport competitive în lanţul logistic „door to. aprobat la 12 iulie 2007. într-o viziune coerenta. Obiectivul urmarit este accentuarea coeziunii teritoriale dintre România si statele membre ale UE prin reducerea semnificativa a timpilor de parcurs. cresterea gradului de accesibilitate a transportului feroviar în porturi.

sociale si de mediu a transporturilor si realizarea unor progrese substanţiale în dezvoltarea infrastructurii de transport. • Modernizarea sectorului de transport în scopul îmbunataţirii protecţiei mediului.destinaţii la nivel naţional si în cadrul UE. Se va întreprinde cartografierea emisiilor sonore provocate de transporturi în marile aglomeraţii urbane si pe reţelele de transport cu trafic intens în vederea stabilirii modalitaţilor optime de protejare a populaţiei si a mediului. corespunzator angajamentelor asumate de România în acest sector si Strategiei pentru Transport Durabil pe perioada 2007-2013 si 2020. metodele si mijloacele de monitorizare si control pentru emisiile poluante. 36 . cu scopul de a realiza un sistem naţional de transport sustenabil. inclusiv cu reglementarile în domeniul maritim. dezvoltarea si modernizarea reţelei de transport de interes naţional si european. 2030 (elaborata în anul 2008). în afara axelor prioritare TEN-T. Orizont 2020. prin instrumente financiare si/sau fiscale (reducerea sau scutirea de accize. gazele cu efect de sera si pentru zgomotele la sursa provenite din activitaţile de transport. subvenţii pentru cercetaredezvoltare) pentru utilizarea mai larga a biocarburanţilor si a combustibililor alternativi în activitatea de transporturi. focalizata pe indicatori privind nivelurile admisibile. atât pentru pasageri cât si pentru marfuri. Pe baza analizei celor mai bune practici din celelalte ţari ale UE. • Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa eficienţei economice. si reducerea efectelor adverse asupra mediului. se vor elabora reglementari privind taxele de utilizare a infrastructurilor si mijloacelor de transport si se vor promova masuri stimulative. a sanataţii umane si a siguranţei circulaţiei. Pentru minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului se va elabora o strategie privind protecţia mediului în domeniul transporturilor. Programul Operaţional Sectorial „Transport” 2007-2013 reprezinta una dintre componentele prin care se asigura implementarea obiectivelor stabilite prin lege înca din anul 2003 pentru realizarea. corelata cu noile politici ale UE.

iar prioritatile sa se concentreze pe atingerea 37 . astfel încât sa se atinga în anul 2020 valoarea medie a UE. Un accent deosebit se va pune pe menţinerea infrastructurii modernizate sau reabilitate în parametrii de proiectare si pe eliminarea elementelor degradate prin lucrari de întreţinere si reparaţii.Se vor asigura condiţiile financiare si tehnice pentru continuarea lucrarilor la proiectele de modernizare si dezvoltare a infrastructurii începute sau în curs de execuţie în perioada 2007-2013 si vor fi demarate lucrarile la proiectele pentru care au fost elaborate studii. Orizont 2030. altele decât cele situate pe traseele TEN-T. Se vor demara studiile pentru reţeaua de infrastructuri situata pe coridoarele stabilite în urma acţiunii de revizuire a liniilor directoare TEN-T pentru perioada 2020-2030. Este previzibil ca. Se va finaliza procesul de liberalizare a pieţei interne de transport. cererea de transport în tone/km raportata la PIB se va putea reduce în perioada 2013-2020. dupa anul 2020. progresiv. dezvoltarea si asigurarea starii tehnice si funcţionale a reţelei de transport neincluse în Programul Operaţional Sectorial 2007-2013. Se vor finaliza studiile si vor fi demarate proiectele privind modernizarea infrastructurilor situate pe Coridorul IX (rutier si feroviar) pan-european: de la frontiera cu Republica Moldova pâna la frontiera cu Bulgaria. În urma masurilor întreprinse în prima perioada de referinţa. cu racordare la coridoarele IV si VII (Dunarea). respectiv pentru ramura sudica a Coridorului IV rutier si feroviar transeuropean si se va încheia cea de-a doua etapa a modernizarii reţelelor naţionale. cu finanţare asigurata. în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2014-2020. Se va asigura finanţarea si finalizarea proiectelor incluse în Programul Operaţional 2007-2013. Obiectiv naţional: Apropierea de nivelul mediu al UE din acel an la toţi parametrii de baza ai sustenabilitaţii în activitatea de transporturi. Vor fi derulate programele si acţiunile pentru modernizarea. sa se finalizeze majoritatea proiectelor de modernizare si dezvoltare începute si în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2018-2024.

acestea urmând sa fie revizuite si corectate periodic). pe reţeua modernizata si dezvoltata (în mod firesc. vor exista diferenţe între previziuni si rezultatele efective.standardelor comunitare ale serviciilor oferite pe Reţeaua Principala de Trafic Intens TEN-T. Se va extinde sistemul coordonat de gestionare a traficului si vor fi introduse sisteme noi de tarife pentru folosirea infrastructurii de catre diferite grupuri de utilizatori. 38 .

Programul Operaţional Sectorial de “Mediu” al României 2007-2013. Obiectiv naţional: Reducerea decalajului existent faţa de alte state membre ale UE cu privire la infrastructura de mediu. Printre factorii determinanţi ai acestei evoluţii a fost constientizarea pericolelor reale ale schimbarilor climatice cauzate de activitaţile umane precum si percepţia publica tot mai accentuata asupra avantajelor folosirii unor produse si servicii curate din punct de vedere ecologic. reflectând în acelasi timp interesele naţionale. într-o masura crescânda. conforme conceptului de dezvoltare durabila si cu respectarea principiului «poluatorul plateste». Pe ansamblu. recunoasterea valorii serviciilor furnizate de ecosisteme. Orizont 2013. cu efecte benefice asupra sanataţii si bunastarii oamenilor. prin dezvoltarea unor servicii publice eficiente în domeniu. strategiile si programele naţionale referitoare la mediu corespund orientarilor Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoite (2006) si vizeaza realizarea urmatoarelor obiective specifice: 39 . atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ. este corelat cu strategiile de dezvoltare si cu celelalte programe finanţate din fonduri europene si naţionale si vizeaza conformitatea cu directivele UE în materie.CURS 5 Conservarea si gestionarea resurselor naturale Obiectiv general SDD/UE: Îmbunataţirea gestionarii resurselor naturale si evitarea exploatarii lor excesive. pe conservarea si valorificarea prudenta a capitalului natural. Strategiile succesive de dezvoltare durabila ale Uniunii Europene (2001 si 2006) tind sa puna accentul. aprobat de Comisia Europeana în iulie 2007.

tratare si eliminare. colectare selectiva. Obiectivul principal în perioada de referinţa este implementarea unor sisteme adecvate de management pentru protecţia naturii în vederea conservarii diversitaţii biologice. (d) Conservarea biodiversitaţii si a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate. Acţiunile programate prevad utilizarea raţionala a surselor de energie neregenerabile si. a habitatelor naturale. Acţiunea în acest domeniu se va concentra pe punerea în aplicare a proiectelor integrate de gestionare a deseurilor la nivel naţional si regional prin orientarea ierarhica a investiţiilor conform prioritaţilor stabilite: prevenire. pentru respectarea valorilor limita de emisii (dioxid de sulf. si prin eliminarea gropilor de gunoi necontrolate. si 40 . întrucât infrastructura precara a reţelelor de încalzire municipala cauzeaza pierderi însemnate în reţelele de distribuţie a apei. a speciilor de flora si fauna salbatica. Acţiunile prevazute vizeaza întarirea capacitaţii instituţionale. Programele de management integrat se vor extinde progresiv si în mediul rural prin instituirea unor servicii de colectare. respectiv 2017. acolo unde este posibil. Se are în vedere corelarea acestor masuri cu programul de gestionare a apei.(a) Îmbunataţirea calitaţii si accesului la infrastructura de apa si apa uzata prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare în majoritatea zonelor urbane pâna în 2015 si stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apa/apa uzata. oxizi de azot si pulberi) în vederea conformarii cu Directivele UE privind reducerea emisiilor provenite din instalaţii mari de ardere. a surselor regenerabile sau mai puţin poluante în sistemele de încalzire urbana. (b) Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor prin îmbunataţirea gestionarii deseurilor si reducerea numarului de zone poluate istoric în minimum 30 de judeţe pâna în 2015. valorificare. România a obţinut perioade de tranziţie pâna în anul 2013. la nivel naţional si local. inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000. reciclare. (c) Reducerea impactului negativ asupra mediului si diminuarea schimbarilor climatice cauzate de sistemele de încalzire urbana în cele mai poluate localitaţi pâna în 2015.

elaborarea unor harţi de pericol de risc si a unor metodologii precise pentru pregatirea de proiecte. cu extinderea suprafeţei de plaja cu 30%. instruirea si dotarea 41 . de la 3 în 2006 la 240 în 2015 si extinderea acestor suprafeţe la 60% din totalul ariilor protejate. alunecari de teren) prin crearea unor unitaţi operative speciale. ţintele propuse la nivelul anului 2015 includ pregatirea si începerea punerii în aplicare a unui numar de 10 proiecte majore de protecţie împotriva inundaţiilor de care sa beneficieze circa 1. Intervenţiile prioritare propuse se vor implementa pe baza unei strategii pe termen lung. (e) Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populaţiei prin implementarea masurilor preventive în cele mai vulnerabile zone.5 milioane locuitori din zonele de risc si reducerea riscului de incidenţa a inundaţiilor în zonele de intervenţie cu 30%. management.5 milioane persoane (93 morţi) si producând daune grave elementelor de infrastructura (pagube totale estimate la 2 miliarde euro). supervizare si publicitate. Se va acţiona pentru eficientizarea intervenţiilor dupa inundaţii si alte dezastre naturale (cutremure. Realizarea unui nivel adecvat de protecţie împotriva inundaţiilor se impune datorita cresterii în intensitate a acestor dezastre naturale în ultimul deceniu. afectând peste 1. în corelare cu dezvoltarea reţelei Natura 2000. Inundaţiile din 2005 si 2006 pe teritoriul României au avut efecte catastrofale. Ţintele concrete propuse pentru anul 2015 includ sporirea numarului de arii protejate si situri Natura 2000 care dispun de planuri de management aprobate. în special cele referitoare la pasari si habitate. vizând acţiuni la nivel naţional si regional privind dezvoltarea graduala a infrastructurii pentru prevenirea inundaţiilor si reducerea consecinţelor destructive ale acestora. Pentru zonele de litoral se vor efectua reabilitari de coasta pe o lungime de 10 kilometri. Obiectivele principale vizeaza instituirea unui management durabil al inundaţiilor în zonele cele mai expuse la risc si protejarea si reabilitarea litoralului Marii Negre.atragerea participarii publice (un rol important revenind ONG-urilor) pentru conformarea cu Directivele relevante ale UE.

a depozitelor ecologice. canalizare si tratarea apelor uzate în localitaţile rurale mai mici. Planul de management al riscului de inundaţii va fi definitivat si publicat pâna în decembrie 2015. Orizont 2020. introducându-se ajustarile necesare. În privinţa managementului integrat al deseurilor. conform obiectivelor asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana. vor fi reevaluate domeniile de intervenţie. înca din aceasta perioada de programare vor trebui stabilite necesitaţile privind modificarile legislative. la fiecare 6 ani. Se va continua procesul de îmbunataţire a serviciilor de apa. si utilizarea exclusiva.lor cu echipamente. precum îmbunataţirea sistemelor de avertizare si informarea publica asupra riscurilor. ulterior. În mediul rural. va creste gradul de implementare a sistemelor de management integrat al deseurilor.000 locuitori vor avea asigurata aprovizionarea cu apa potabila de calitate si acces la canalizare precum si dotarea cu staţii de epurare a apelor uzate în proporţie de 100% înca din anul 2018. pentru mediul urban. capacitaţile si reformele administrative. localitaţile cu peste 2. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu actual al ţarilor UE la parametrii principali privind gestionarea responsabila a resurselor naturale. inclusiv crearea de noi instituţii sau redistribuirea responsabilitaţilor pentru implementarea proiectelor din noua perioada de programare. Având în vedere ţintele strategice ale sectorului de mediu si masurile preconizate pentru perioada 2008-2013. În masura în care se acopera necesarul de finanţare pe domeniul gospodaririi apelor si apelor uzate. inclusiv prin transformarea deseurilor organice în compost. 42 . Pe baza analizei rezultatelor obţinute pâna în 2013. se va trece treptat de la depozitarea deseurilor la colectarea selectiva si valorificarea într-o proporţie mai mare a deseurilor reciclabile. Harţile de hazard si harţile de risc la inundaţii vor fi revizuite pâna în decembrie 2019 si actualizate. prioritaţile de acţiune si necesarul de finanţare pentru perioada urmatoare. iar în 2018 se va face o evaluare preliminara. În anul 2021 vor fi revizuite planurile de management si amenajare a bazinelor si spaţiilor hidrografice.

Sanatatea publica Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor servicii medicale de calitate în condiţii de egalitate si îmbunataţirea protecţiei împotriva ameninţarilor la adresa sanataţii. Obiectiv naţional: Apropierea semnificativa de performanţele de mediu ale celorlalte state membre UE din acel an. îmbunataţirii calitaţii aerului. aplicarea reglementarilor UE privind zonele maritime si gestionarea integrata a zonelor de litoral. în linii generale. ajungându-se la încadrarea emisiilor de SO2. precum si prevenirii dezastrelor naturale pe baza rezultatelor obţinute în perioada anterioara de referinţa. Se prevede atingerea obiectivelor de mediu pentru toate corpurile de apa din România. Vor continua acţiunile iniţiate în perioada anterioara pentru îmbunataţirea biodiversitaţii si patrimoniului natural prin perfecţionarea gestionarii ariilor naturale protejate. în conformitate cu proiecţiile preliminare ale Planului de management al bazinelor hidrografice. se va continua reabilitarea sistemelor centrale de încalzire. conservarii biodiversitaţii si patrimoniului natural. Orizont 2030. România se va alinia. promovarea unor tehnologii eco-eficiente. inclusiv completarea reţelei Natura 2000. introducerea si urmarirea unor noi indicatori sintetici de performanţa. adâncirea studiilor de specialitate pentru fundamentarea proiectelor. si se vor stabili noi obiective în conformitate cu politicile UE si tendinţele predominante pe plan mondial. inclusiv pentru reabilitarea celei mai mari parţi a zonei de litoral. NOx si pulberi în limitele prescrise de Directivele UE. la cerinţele si standardele UE privind gestionarea apei si apelor uzate. Vor fi reanalizate prioritaţile de acţiune în domeniul gestionarii deseurilor. 43 . elaborarea planurilor de acţiune pentru prevenirea inundaţiilor si intervenţiile în cazul dezastrelor naturale.La capitolul îmbunataţirea calitaţii aerului. Se va încheia. în linii mari.

în condiţiile respectarii principiului subsidiaritaţii.Sanatatea publica a devenit în mod oficial un domeniu care intra în competenţa Uniunii Europene. Desi nu exista înca un sistem medical european unitar ci numai modele de referinţa (german. în continuare. România nu dispune înca de o viziune strategica pe termen mediu si lung în domeniul sanataţii publice pentru atingerea parametrilor medii de performanţa din celelalte ţari ale Uniunii Europene si pentru integrarea organica a acestor preocupari în strategiile naţionale si programele operaţionale sectoriale sau tematice. Resursele alocate domeniului sanataţii si sistemelor de sanatate în statele din nucleul central al Uniunii Europene se ridica la circa 8. a calitaţii actului medical si a îngrijirilor furnizate în cadrul serviciilor de sanatate. Regulamentele. Orizont 2013. odata cu adoptarea Tratatului de la Maastricht (1992). desi contribuţiile lor variaza dupa venit). reprezentând în medie. 1. iar prin Tratatul de la Amsterdam (1997) s-a stipulat ca toate politicile în alte domenii-cheie ale activitaţii comunitare trebuie sa ţina cont de cerinţele de protecţie a sanataţii umane. britanic. a acestui proces si recomanda elaborarea si adoptarea unei Strategii Naţionale de promovare a sanataţii si a educaţiei pentru sanatate. Obiectiv naţional: Îmbunataţirea structurii sistemului de sanatate. ameliorarea starii de sanatate a populaţiei si cresterea performanţei sistemului de sanatate. Planul Strategic al Ministerului Sanataţii Publice 2008-2010 ofera unele repere orientative privind desfasurarea. este evidenta tendinţa spre adoptarea unor standarde si protocoale comune pentru efectuarea si evaluarea tratamentelor. directivele si deciziile adoptate de-a lungul timpului în cadrul Uniunii Europene fac parte din acquis-ul comunitar si sunt obligatorii pentru statele membre. Principalele direcţii de activitate stipulate pe termen scurt sunt: (a) Cresterea accesibilitaţii la serviciile medicale: 44 . acţiunilor de prevenţie si starii generale a populaţiei. precum si a unor planuri specifice pe patologii. în condiţiile în care toate sistemele din ţarile UE sunt de tip social si se bazeaza pe principiul solidaritaţii (asiguraţii beneficiaza egal de servicii. cu variaţii de la ţara la ţara. francez.5% din PIB. scandinav).600 euro pe cap de locuitor.

Reducerea impactului asupra sanataţii publice a bolilor transmisibile cu  impact major (HIV. inclusiv în privinţa sedentarismului. focalizarea acţiunilor preventive si de asigurare de servicii de baza catre populaţiile aflate în situaţie de risc crescut. prin licitaţii publice deschise. introducerea unor sisteme de raportare standardizata si de evaluare periodica pe baza unor indicatori specifici. infecţii nosocomiale) precum si a bolilor cronice. nivelului de sanitaţie si igiena în locuinţe. nutriţiei. alcool si droguri psihotrope. (iii) Dezvoltarea resurselor umane prin identificarea unor facilitaţi pentru atragerea personalului medical în zone izolate. stabilirea unor pachetele minime de îngrijiri medicale asigurate pentru grupurile vulnerabile. realizarea dotarii cu aparatura si echipamente medicale. instituirea unor programe de educaţie pentru sanatate si de informare asupra riscurilor.  (ii) Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale si dotarea acestora cu aparatura. Deplasarea accentului catre serviciile preventive de sanatate. tuberculoza. echipamente si mijloace de transport specifice prin construirea a 28 spitale de urgenţa noi (8 regionale universitare si 20 judeţene). reabilitarea a 15 spitale judeţene de urgenţa. siguranţei alimentare. infecţii cu transmitere sexuala. evaluarea eficacitaţii campaniilor de constientizare si ajustarea lor în vederea cresterii impactului pe termen lung. inclusiv cu mijloace de transport specifice. consumului de tutun. deplasarea în asemenea zone a unor echipe medicale mobile pentru evaluarea starii de sanatate a 45 . 24 ore pe zi. defavorizate economic. Promovarea unor intervenţii asupra determinanţilor starii de sanatate prin  ierarhizarea factorilor de risc pe diferite grupuri de populaţie. cu o capacitate de notificare si verificare imediata. în tot cursul anului.(i) Implementarea de programe naţionale de sanatate care sa raspunda problemelor de sanatate publica prioritare si nevoilor grupurilor vulnerabile prin: Dezvoltarea capacitaţii de reacţie rapida la ameninţarile la adresa sanataţii  prin eficientizarea structurii existente de supraveghere si raspuns în privinţa bolilor transmisibile.

în special a  medicilor. standardelor si metodologiei de acreditare. (b) Cresterea calitaţii serviciilor medicale: Asigurarea continuitaţii actului medical prin cresterea ponderii îngrijirilor la  domiciliu. introducerea unor criterii mai severe pentru obţinerea licenţei de medic si pentru formarea profesionala a asistenţilor medicali si a infirmierelor. introducerea si utilizarea conceptelor de medicina bazata pe dovezi si evaluare a tehnologiilor medicale. standardizarea masurilor de siguranţa a pacienţilor. prin îmbunataţirea pregatirii profesionale de baza. Introducerea unor practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practica si  protocoale clinice. Cresterea competenţelor profesionale ale personalului medical. producerea de materiale informative si educaţionale specifice.populaţiei si a riscurilor specifice. Evaluarea spitalelor în perspectiva obţinerii acreditarii prin: constituirea unei  Comisii Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CNAS). Realizarea compatibilitaţii cu sistemele de sanatate din celelalte ţari membre  ale UE prin adoptarea de standarde pentru produse si tehnologii medicale. asistenţei medicale primare si serviciilor de specialitate acordate în ambulator. cresterea abilitaţilor de comunicare ale personalului medical. precum si pentru desfasurarea de activitaţi de educaţie pentru sanatate. definirea rolului asistenţilor medicali comunitari si formarea profesionala a acestora (angajarea a 500 persoane pe an dintre care 50 de etnie roma). extinderea reţelei de asistenţa medicala comunitara integrata. precizarea competenţelor pe tipuri de spitale. acreditarea tuturor spitalelor în termen de 5 ani (pâna în 2012). re-evaluarea specialitaţilor si atestatelor conform standardelor de baza practicate în UE. formarea profesionala si crearea unor reţele de informare. elaborarea procedurilor. implementarea unui sistem de indicatori pentru evaluarea performanţei. (iv) Stabilirea listei de medicamente esenţiale pentru sanatatea populaţiei care sa fie acoperite total sau parţial prin sistemul de asigurari sociale de sanatate. 46 .

formarea si evaluarea activitaţii mediatorilor sanitari si asistenţilor comunitari precum si a celor legate de asistenţa medicala. întarirea capacitaţii de evaluare. a competenţelor legate de recrutarea. se axeaza în principal pe recuperarea unora dintre cele mai flagrante decalaje faţa de indicii de performanţa consideraţi drept minimali în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. desi conţine obiective ambiţioase în raport cu situaţia existenta la punctul de pornire. a structurilor din subordinea sau coordonarea sa. comunale si a centrelor de sanatate. dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si nemedicale. atribuţii si responsabilitaţi catre administraţia publica locala. într-o prima etapa. organizaţiile neguvernamentale si societatea civila. realizarea.(c) Îmbunataţirea finanţarii sistemului de sanatate prin cresterea transparenţei în utilizarea fondurilor. cultivarea unui mediu concurenţial real între furnizorii de servicii de sanatate. audit statutar si control financiar. externalizarea unor servicii. folosirea aditivilor si etichetarea produselor 47 . iar în a doua etapa a spitalelor municipale în administrarea efectiva a autoritaţilor si comunitaţilor locale. evaluarea intermediara la 6 luni si finala dupa 1 an a rezultatelor obţinute în fiecare etapa si operarea corecturilor necesare. încurajarea cooperarii si parteneriatelor cu sectorul privat. Planul aprobat pentru 2008-2010. preluarea de catre autoritaţile locale a activitaţilor de promovare si educaţie pentru sanatate. (d) Descentralizarea sistemului sanitar prin transferul de competenţe. în unitaţile de învaţamânt. înfiinţarea de secţii private în spitale publice. reprofilarea unor unitaţi neperformante. inclusiv de medicina dentara. a transferului spitalelor orasenesti. Omisiuni importante faţa de prioritaţile stabilite în sectorul sanataţii publice prin Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila se constata în privinţa iniţiativei legislative si designului instituţional din partea autoritaţilor centrale de specialitate în domenii precum securitatea alimentelor. informatizarea sistemului în scopul evidenţierii costurilor reale ale serviciilor medicale. întarirea disciplinei financiare. Dupa cum se poate vedea din simpla enumerare a acţiunilor preconizate pe termen scurt. (e) Reorganizarea instituţionala a Ministerului Sanataţii Publice.

asupra sanataţii umane. Viitoarele programe în domeniu vor trebui sa se concentreze pe efectele asupra sanataţii populaţiei generate de mobilitatea transfrontaliera. nici pe departe exhaustiva. O atenţie speciala va trebui sa fie acordata problemelor specifice de sanatate care pot surveni drept consecinţa a schimbarile climatice. necesara implicarea activa a serviciilor de sanatate publica în acţiunile menite sa duca la realizarea unei calitaţi a mediului în care nivelul contaminanţilor produsi de om sa nu aiba un impact semnificativ si sa nu reprezinte un risc pentru sanatatea umana. este prea lunga pentru a justifica absenţa unor preocupari prospective pe orizonturi mai largi. substanţele periculoase trebuie sa devina obiectul unor proceduri specifice de management al riscului înainte ca acestea sa fie utilizate. inclusiv pesticidele. cancer si neuropsihice. modificarea morbiditaţii prin cresterea incidenţei bolilor cardiace si a celor provocate de diabet. Aceasta presupune: Identificarea riscului pe care îl prezinta pentru sanatatea umana diferitele  categorii de contaminanţi. dimensiunea reala a problemelor de sanatate mentala si impactul socio-economic al starilor emoţionale si de stres. Lista acestor omisiuni. obezitate. precum si în condiţii de saracie extrema etc. cel puţin. în speţa în sfera transporturilor. care sa ţina seama în mai mare masura de evoluţiile demografice mai mult decât îngrijoratoare. problemele specifice ale riscurilor de sanatate pe domenii ocupaţionale. de asemenea. influenţa factorilor poluanţi. Este.alimentare destinate consumului uman. reglementarea producerii si utilizarii substanţelor chimice. evaluarea stiinţifica a efectelor utilizarii unor organisme modificate genetic în alimentaţia umana si animala. 48 . Identificarea si evaluarea traseelor pe care contaminanţii ajung în organismul  uman si stabilirea celui mai eficient mod de acţiune pentru a diminua nivelul de expunere sau. aducerea acestui nivel la valori acceptabile. inclusiv a radiaţiilor ionizante si substanţelor radioactive. care pot crea riscuri semnificative pentru sanatatea populaţiei si a mediului natural. asociate sau nu cu HIV/SIDA). recrudescenţa unor maladii transmisibile (inclusiv a tuberculozei rezistente la antibiotice.

Va continua cresterea procesului de acoperire a populaţiei cu servicii de baza cum ar fi asistenţa de urgenţa. cresterea acoperirii cu servicii paliative la 60% din necesar si cu servicii de asistenţa de psihiatrie comunitara la 70% din necesar. pentru fundamentarea deciziilor în domeniul politicilor de sanatate prin analiza performanţei sistemului în funcţie de rezultate. se va trece la al doilea val de servicii organizate la nivel populaţional pentru prevenţia secundara (screening) în privinţa cancerului de col uterin. inclusiv prin iniţiative legislative.Fixarea anumitor prioritaţi mediu-sanatate la stabilirea politicilor specifice  prin care se urmareste eliminarea contaminanţilor sau utilizarea substanţelor nepericuloase în produse si în procesele de producţie. Având în vedere ţintele strategice ale sectorului sanitar si masurile preconizate pentru perioada anterioara. începând cu anul 2014 vor fi consolidate noile structuri instituţionale. integrarea aspectelor de sanatate si demografice în toate politicile publice ale României. Obiectiv naţional: Alinierea deplina la nivelul mediu de performanţă inclusiv sub aspectul finanţarii serviciilor de sanatate. În acest scop. Orizont 2030. al celorlalte state membre ale UE. Prin implementarea principalelor programe de sanatate. efectuarea sistematica de cercetari de cost/eficacitate si cost/beneficiu. 49 . incidenţei îmbolnavirilor si mortalitaţii prin boli transmisibile si prin cancer (scadere cu 50%). Orizont 2020. Se vor iniţia noi masuri. evaluarea tehnologiilor. se prevede continuarea trendului descrescator în privinţa mortalitaţii si morbiditaţii infantile si materne. a incidenţei si mortalitaţii prin cancer de sân si de colon. în special pentru asigurarea calitaţii serviciilor de asistenţa medicala în condiţiile descentralizarii si managementului pe programe. cresterea cu 50% a accesului la servicii de asistenţa medicosanitara (îngrijiri pe termen lung) a populaţiei de vârsta a treia. Obiectiv naţional: Atingerea unor parametri apropiaţi de nivelul mediu actual al starii de sanatate a populaţiei si al calitaţii serviciilor medicale din celelalte state membre ale UE.

controlul cancerului. asistenţa medicala primara.România se va alinia. la cerinţele si standardele UE privind accesul la serviciile de baza privind asistenţa de urgenţa. asigurarea cu servicii de sanatate mintala la nivelul comunitaţii. în linii generale. CURS 6 50 .

Cu toate acestea. Orizont 2013. si dupa 2013. instituţional si participativ modern pentru reducerea riscurilor de saracie si excluziune sociala. Comunicarea Comisiei Europene privind Serviciile Sociale de Interes General statueaza reperele principale ale responsabilitaţilor agenţiilor guvernamentale si organismelor de suport în acest domeniu. precum si pentru gestionarea responsabila a fenomenelor demografice si migraţiei. egalitaţii de sanse si diversitaţii culturale. demografia si migraţia Obiectiv general SDD/UE: Crearea unei societaţi bazate pe incluziunea socială prin luarea în considerare a solidaritaţii între generaţii si în interiorul lor si asigurarea cresterii calitaţii vieţii cetaţenilor ca o condiţie a bunastarii individuale durabile. stabilizarea si redresarea într-un orizont de timp realist a situaţiei demografice. Obiectiv naţional: Crearea unui cadru legislativ. decalajele faţa de media UE în privinţa accesului la serviciile de protecţie sociala si a masurilor active pentru promovarea incluziunii sociale ramân importante si vor constitui obiectul unei preocupari serioase. Statelor membre le revin. releva faptul ca o buna parte dintre obiectivele asumate în 2003 si care prezinta relevanţa pentru problematica incluziunii sociale au fost îndeplinite. Aceste politici vor trebui sa vizeze. unele dintre acestea în avans. de asemenea.Incluziunea sociala. de asemenea. promovarea coeziunii sociale. care a înregistrat tendinţe negative alarmante în ultimele doua decenii. Cel de-al doilea Raport al României asupra realizarii Obiectivelor Mileniului convenite în cadrul ONU. Activitaţile Uniunii Europene în domeniul protecţiei si incluziunii sociale sunt reglementate prin deciziile Consiliului European din martie 2006 care stabilesc noi obiective si modalitaţi de acţiune si încurajeaza cooperarea dintre statele membre potrivit metodei deschise de coordonare. 51 . creând premisele pentru o îmbunataţire substanţiala a situaţiei pâna în anul 2013 si în perioadele urmatoare. printr-un ansamblu de politici publice. în mod prioritar. aprobat la 18 septembrie 2007. îndatoriri precise în baza Pactului European pentru Tineret si a Pactului European pentru Egalitatea de Gen.

) si încurajarea cu precadere a acţiunii sociale a organizaţiilor neguvernamentale si altor formaţiuni ale societaţii civile (cooperative sociale.Programele prin care sunt finanţate iniţiativele sociale acopera ansamblul populaţiei României. persoanele afectate de boli profesionale. precum si apariţia unor noi actori în economie. familiile cu mai mult de 2 copii. sindicate etc. infractorii si fostii delincvenţi. femeile. La acestea se adauga problemele specifice ale copiilor ai caror parinţi se afla la munca temporara în strainatate si care se afla în îngrijirea unor persoane vârstnice sau altor membri de familie (reprezentând. furnizarea unor servicii utile pentru populaţie. copiii în situaţii de risc. victimele violenţei domestice. dar sunt direcţionate prioritar spre reducerea riscului saraciei. Principalele domenii de intervenţie prevazute sunt: a Dezvoltarea economiei sociale prin implicarea activa a tuturor actorilor relevanţi (instituţii publice. promovarea accesului la servicii pentru anumite grupuri defavorizate. la poziţii de conducere 52 . inclusiv acţiuni de sensibilizare si constientizare publica privind problematica populaţiei de etnie roma. fundaţii si asociaţii de caritate si voluntariat). familiile monoparentale. asociaţii patronale sau profesionale. cetaţenia activa. c Promovarea egalitaţii de sanse pe piaţa muncii prin facilitarea accesului femeilor în zone economice rezervate tradiţional barbaţilor. îmbunataţirea accesului si participarii grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii. persoanele fara adapost. asociaţii de ajutor reciproc. În acest fel. rezultând în cresterea oportunitaţilor de ocupare pentru grupurile vulnerabile si realizarea coeziunii si solidaritaţii sociale. va fi sprijinita dezvoltarea unor comunitaţi locale puternice. favorizând o abordare focalizata si personalizata. între 1/3 si 1/5 din numarul total al familiilor din unele zone rurale). Grupurile ţinta identificate includ: populaţia roma. persoanele infectate cu HIV/SIDA. tinerii care parasesc sistemul de stat pentru protecţia copilului. persoanele cu dizabilitaţi. persoanele dependente de droguri si alcool. refugiaţii si azilanţii. potrivit sondajelor recente. b Îmbunataţirea accesului si participarii grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii prin masuri suplimentare celor prevazute pentru ansamblul populaţiei.

autorizare si licenţiere a furnizorilor de servicii în domeniul asistenţei sociale si a unor criterii unice pentru serviciile din domeniul protecţiei copilului. apare necesara iniţierea si promovarea consecventa a unor acţiuni concrete. discriminarii sau harţuirii sexuale la locul de munca.sau în politica. În perioada imediat urmatoare se vor realiza urmatoarele acţiuni: . procedurile de lucru. Întrucât România are unul dintre cele mai mari segmente de populaţie de etnie roma din ţarile UE. . la nivelul întregii Uniuni Europene. metodologiile de evaluare a performanţei în domeniul protecţiei si incluziunii sociale. adaptarea formarii profesionale la noile tehnologii. traficului de fiinţe umane. prevenirea excluziunii sociale si implementarea conceptului de economie sociala. .Promovarea de programe speciale pentru cresterea calitaţii vieţii persoanelor în vârsta. timpul flexibil de munca etc. d Iniţiative transnaţionale pentru o piaţa incluziva a muncii prin extinderea ariei de colaborare cu celelalte ţari membre ale UE. furnizarea de programe speciale pentru femei (munca la domiciliu. crearea unei pieţe a muncii incluzive. persoanelor vârstnice sau cu dizabilitaţi. combaterea stereotipurilor de gen. . confecţii). printre altele. violenţei domestice. victimelor violenţei în familie si altor categorii defavorizate. Legea unica a prestaţiilor sociale si operaţionalizarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale. privind problematica specifica a acestei etnii. inclusiv Legea de înfiinţare a Observatorului Social si a unui centru de documentare în domeniul incluziunii sociale.).Elaborarea si adoptarea unui pachet legislativ coerent privind combaterea saraciei.Asigurarea unui sistem unic de acreditare. reconcilierea vieţii de familie cu cea profesionala. cu implicarea mai accentuata a autoritaţilor publice locale si organizaţiilor 53 . inclusiv prin adoptarea unor masuri legislative si practici uniforme. schimb de experienţa si informaţii privind legislaţia primara si secundara. inclusiv recalificarea pentru alte ocupaţii a persoanelor angajate în industrii care prezinta risc de delocalizare (textile.Reanalizarea cuantumului prestaţiilor sociale si a sistemului de alocaţii familiale având ca scop.

centrele de învaţamânt si de formare profesionala si societatea civila. Dezvoltarea unor instrumente mai bine adaptate la nevoile lucratorilor migranţi si ale întreprinderilor care îi angajeaza. dezvoltarea si modernizarea serviciilor de rezidenţa.Promovarea unor iniţiative românesti proprii în cadrul instituţiilor UE în domeniul incluziunii sociale. în special prin combaterea muncii nedeclarate si a dumpingului social. pentru promovarea unei acţiuni concertate. pentru stabilizarea si redresarea situaţiei. bazate pe datele stiinţei.Consolidarea capacitaţii instituţionale si administrative a autoritaţilor centrale si locale si a interacţiunii acestora cu fundaţiile caritabile si asociaţiile de asistenţa pe baza de voluntariat. . . centre multifuncţionale). vizând obiectivul unei mobilitaţi echitabile. asigurarea dezvoltarii oportunitaţilor si accesului pe piaţa forţei de munca a lucratorilor migranţi. conţinând propuneri concrete. Pâna în anul 2013 se va asigura elaborarea si va începe implementarea cadrului legislativ unitar privind problematica migraţiei forţei de munca.Modernizarea si dotarea infrastructurii serviciilor socio-medicale.civice în acordarea serviciilor socio-medicale si de îngrijire ambulatorii si la domiciliu. Ţinând seama de aceste elemente. realizarea unor campanii de constientizare privind drepturile copiilor.Susţinerea sectorului neguvernamental în vederea dezvoltarii de servicii sociale prin reglementarea unui cadru unic de finanţare si stabilirea procedurilor de sprijinire a asociaţiilor si fundaţiilor care desfasoara activitaţi de asistenţa sociala. autoritaţile locale si regionale. . inclusiv adoptarea unor reglementari unitare la nivelul întregii Uniuni Europene privind problematica specifica a comunitaţilor rome. cu precadere a celor de urgenţa (centre sociale. gradiniţe) si a unor programe speciale pentru copiii cu dizabilitaţi. . centre de zi.Iniţierea si dezvoltarea unor servicii alternative pentru îngrijirea copiilor (crese. împreuna cu partenerii sociali. servicii rezidenţiale. este o prioritate de interes naţional elaborarea unei Strategii privind populaţia României pe termen lung (pâna în 2050) si foarte lung (pâna la sfârsitul secolului). 54 . . compatibile cu principiile dezvoltarii durabile si cu drepturile fundamentale ale omului. care sa cuprinda un ansamblu de masuri pro-active.

de a administra eficient realizarea proiectelor si fondurile alocate în acest scop. 55 si implementarii politicilor de incluziune si solidaritate sociala si optimizarea coordonarii între instituţiile publice. . a normelor si standardelor UE cu privire la incluziunea sociala. diminuarea mortalitaţii si morbiditaţii infantile si materne. egalitatea de sanse si sprijinirea activa a grupurilor defavorizate.Dezvoltarea unui sistem de pensii si ajutoare sociale adecvat evoluţiilor demografice. Obiectiv naţional: Promovarea consecventa. punerea în aplicare pe etape. în centre rezidenţiale sau la domiciliu cu acţiuni de integrare pe piaţa muncii.dezvoltarea abordarii bazate pe principiul flexicuritaţii vor conduce la fructificarea eficienta a beneficiilor mobilitaţii geografice pentru individ si pentru economie în ansamblu Orizont 2020. în noul cadru legislativ si instituţional. mediul de afaceri si societatea civila .Stoparea declinului natalitaţii. Obiectivele operaţionale prioritare avute în vedere pentru aceasta perioada includ: a Consolidarea capacitaţii instituţionale pentru asigurarea actualizarii permanente prin: . a Strategiei Naţionale pe termen lung privind populaţia si fenomenele migratorii.Întarirea capacitaţii autoritaţilor locale de a identifica în mod corect prioritaţile.Îmbunataţirea si sincronizarea cadrului legislativ aferent consecinţelor previzibile ale evoluţiilor demografice. . b Dezvoltarea si implementarea unui sistem de protecţie sociala adecvat provocarilor demografice si sprijinirea iniţiativelor favorabile realizarii acestui scop prin: . de a mobiliza participarea activa a comunitaţilor.Asigurarea unei abordari integrate privind incluziunea activa a grupurilor dezavantajate prin combinarea masurilor personalizate de asistenţa în cadrul comunitaţilor. .

asigurarea accesului cu sanse egale a întregii populaţii la servicii de sanatate a reproducerii. c. adaptarea condiţiilor de la locul de munca si furnizarea de formare profesionala pentru lucratorii vârstnici. . facilitarea inserţiei/reinserţiei parinţilor pe piaţa muncii prin diversificarea masurilor care încurajeaza reconcilierea vieţii de familie cu cea profesionala.Promovarea principiului îmbatrânirii active si echilibrarea raportului de dependenţa în sistemul de pensii. promovarea menţinerii în activitate a lucratorilor vârstnici. .Dezvoltarea sistemului de prestaţii si servicii sociale pentru crearea de condiţii favorabile cresterii. 56 .Limitarea disparitaţilor în distribuţia teritoriala a populaţiei.Cresterea speranţei de viaţa si a speranţei de viaţa sanatoasa prin dezvoltarea serviciilor de sanatate de calitate. Managementul adecvat al migraţiei forţei de munca prin: .Aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor categorii profesionale din ţari terţe. .Evaluarea primelor rezultate ale Strategiei Naţionale privind Populaţia României si revizuirea. îndeosebi a familiei tinere cu doi si trei copii. .Adaptarea sistemului de educaţie si formare profesionala la evoluţiile demografice si la nevoile pieţei muncii. inclusiv pentru persoanele care au îndeplinit vârsta de pensionare dar doresc sa continue sa munceasca. facilitarea accesului persoanelor vârstnice. pe aceasta baza. în special al celor din mediul rural.Dezvoltarea sistemului de îngrijiri de lunga durata pentru persoanele vârstnice dependente.Promovarea politicilor sociale de susţinere a familiei. . la servicii medicale si sociale de calitate. cresterea si diversificarea ofertei de locuri de munca. . îngrijirii si educarii copiilor. dezvoltarea programelor flexibile de lucru. . a ţintelor si modalitaţilor de acţiune pentru perioada urmatoare.. precum si a campaniilor de informare si a programelor naţionale de promovare a activitaţilor sportive si a alimentaţiei echilibrate.

.Asigurarea accesului tuturor cetaţenilor si rezidenţilor la servicii de sanatate. Pentru a asigura cresterea calitaţii vieţii cetaţenilor si persoanelor rezidente în România si pentru reducerea si inversarea declinului demografic.Elaborarea si punerea în aplicare a unei politici de imigrare corespunzatoare obiectivelor Strategiei demografice. Obiectiv naţional: Apropierea semnificativa de nivelul mediu al celorlalte state membre ale UE în privinţa coeziunii sociale si calitaţii serviciilor sociale. vor fi urmarite urmatoarele obiective orientative: . Orizont 2030. Saracia globala si sfidarile dezvoltarii durabile Uniunea Europeana si statele sale membre se afla printre principalele susţinatoare ale procesului de extindere a aplicarii principiilor si practicilor dezvoltarii durabile la nivel global.. 57 .Înscrierea pe o tendinţa sigura de diminuare a reducerii numarului populaţiei generale. în conformitate cu documentele programatice adoptate la cel mai înalt nivel în cadrul ONU precum si al Organizaţiei Mondiale pentru Comerţ.Asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor persoanelor pe piaţa muncii. . a contribuţiei sale la ajutorul pentru dezvoltare si la îmbunataţirea guvernanţei internaţionale în materie de protecţie a mediului. educaţie si sociale de calitate.Reducerea ratei saraciei la un nivel comparabil cu media UE din acel an. pentru reducerea saraciei si discrepanţelor economico-sociale si pentru promovarea unor politici responsabile în privinţa conservarii si utilizarii raţionale a resurselor naturale ale planetei. În acest sens. inclusiv a celor în vârsta de peste 50 ani. . în termeni cantitativi si calitativi.Cuprinderea tuturor persoanelor apte de munca în sistemul de educaţie si formare profesionala continua. . privind sporirea substanţiala. UE si-a asumat obligaţii precise.Promovarea unor masuri active pentru scaderea numarului tinerilor sau  familiilor tinere care emigreaza definitiv. .

25% din venitul naţional brut (VNB) în 2013 si 0. cu ţinta intermediara de 0.33% în 2015. prin care se reitereaza angajamentul UE de a ramâne cel mai important donator la nivel mondial. cu o contribuţie de circa 60% din totalul alocaţiilor ODA pe plan internaţional. Orizont 2013. România a devenit stat donator de asistenţa pentru dezvoltare. coerenţei si calitaţii ajutorului pentru dezvoltare în perioada urmatoare. si alocarea în acest scop a circa 0.17% din VNB în 2010. Odata cu aderarea la UE. care vor trebui sa-si onoreze angajamentele. Obiectiv naţional: Implementarea instrumentelor legislative si instituţionale aferente statutului României de ţara donatoare de asistenţa pentru dezvoltare. Atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în contextul unei dezvoltari durabile reprezinta o responsabilitate comuna a tuturor partenerilor. Cu ocazia Consiliului European din iunie 2008. Uniunea Europeana si statele sale membre reprezinta cel mai mare donator din lume. a fost aprobata Agenda de Acţiune privind rolul UE ca partener global în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoita (2006) reitereaza aceste angajamente de solidaritate internaţionala prin integrarea ariei problematice a dezvoltarii durabile la nivel global în Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) a Uniunii Europene ca obiectiv al colaborarii multilaterale si bilaterale pentru sporirea eficienţei.Din punctul de vedere al volumului asistenţei oficiale pentru dezvoltare (ODA). precum si de a întreprinde toate demersurile pentru susţinerea realizarii Obiectivelor Mileniului. raspunderea principala revenind statelor în curs de dezvoltare. Ministerul Afacerilor Externe este instituţia responsabila pentru 58 . conform obligaţiilor de stat membru al UE. stabilirea prioritaţilor si modalitaţilor de acţiune. Obiectiv general SDD/UE: Promovarea activa a dezvoltarii durabile la nivel global si asigurarea punerii de acord a politicilor interne si externe ale Uniunii Europene cu principiile dezvoltarii durabile si angajamentele sale în aceasta privinţa.

protecţia mediului). consolidarea instituţiilor democratice si statului de drept. Principalul obiectiv al politicii naţionale de cooperare internaţionala pentru dezvoltare îl reprezinta susţinerea eforturilor de reducere a saraciei în statele beneficiare de asistenţa. Strategia stabileste prioritaţile geografice (Europa de Est. sanatatea. cât si prin asocierea la politica si eforturile financiare ale UE în materie. dezvoltarea infrastructurii. În conformitate cu practica europeana. România s-a asociat angajamentelor asumate de UE în domeniul finanţarii pentru dezvoltare (Angajamentele Monterrey) si al cresterii eficacitaţii asistenţei pentru dezvoltare (ca semnatara a Declaraţiei de la Paris privind eficacitatea asistenţei).coordonarea si gestionarea politicii naţionale de cooperare internaţionala pentru dezvoltare. ocuparea forţei de munca. inclusiv al celor referitoare la sporirea substanţiala a volumului de asistenţa oficiala pentru dezvoltare. în sensul respectarii obligaţiilor asumate. Africa si America Latina) si sectoarele de direcţionare prioritara a asistenţei (buna guvernare. dar si în cel neguvernamental. România a adoptat Strategia Naţionala privind Politica Naţionala de Cooperare Internaţionala pentru Dezvoltare si Planul de Acţiune pentru aplicarea acestei Strategii printr-o Hotarâre de Guvern aprobata la 31 mai 2006. lista statelor beneficiare putând fi extinsa si pentru state din Asia Centrala. în scopul consolidarii profilului 59 . atât printr-o politica proprie. Cooperarea pentru dezvoltare este integrata în ansamblul politicii externe a României. întarirea capacitaţii instituţionale si coerenţei de acţiune la nivel naţional în sectorul guvernamental. În acelasi timp. în contextul mai larg al contribuţiei la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. dezvoltarea economica. Balcanii de Vest si Caucazul de Sud. Pentru anii urmatori se are în vedere sporirea bugetului alocat ODA. În calitate de stat membru al UE. România poate acorda asistenţa statelor în curs de dezvoltare aflate pe lista Comitetului de Asistenţa pentru Dezvoltare al OCDE. cresterea graduala a asistenţei bilaterale. educaţia si formarea profesionala.

si prin implementarea Convenţiei de la Bucuresti privind protecţia Marii Negre împotriva poluarii (1992). si 60 . în special în domeniul economic. Orizont 2020. nu numai ca o obligaţie morala de solidaritate internaţionala. prin utilizarea raţionala si eficienta a fondurilor puse la dispoziţie de guvernul român si de alţi parteneri europeni si internaţionali. menţionate în Strategia Naţionala. România va susţine. în corelare cu obiectivele complexe ale politicii maritime a Uniunii Europene si prin concretizarea iniţiativei comune cu Austria privind intensificarea cooperarii în bazinul dunarean. în efortul general de îndeplinire a obiectivelor dezvoltarii durabile.României ca ţara donatoare în stransa colaborare si coordonare cu ceilalţi donatori internaţionali. Pe plan regional. Obiectiv naţional: Conturarea domeniilor specifice de aplicare a expertizei si resurselor disponibile în România în slujba asistenţei pentru dezvoltare. în care a acumulat în procesul de aderare la UE o experienţa ce se poate dovedi utila statelor partenere. De asemenea. alaturi de celelalte state membre ale Uniunii Europene.50% din venitul naţional brut. România va continua sa acorde asistenţa în acele domenii prioritare. În scopul consolidarii profilului internaţional de donator al României vor fi avute în vedere. sporirea bugetului alocat asistenţei oficiale pentru dezvoltare în vederea respectarii obligaţiilor asumate la nivel european si internaţional. crearea unei Agenţii Naţionale de implementare a politicii de cooperare pentru dezvoltare. si alocarea în acest scop a circa 0. Vor fi întreprinse acţiuni de constientizare a cetaţenilor asupra importanţei implicarii României în programele de asistenţa pentru implementarea principiilor si practicilor dezvoltarii durabile la nivel global. ci si ca o modalitate concreta de promovare a intereselor naţionale ale României. întarirea rolului si competenţelor Programului pentru Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP) cu sediul la Nairobi si transformarea acestuia într-o agenţie specializata a ONU. ca vehicul principal al integrarii preocuparilor de conservare si folosire raţionala a resurselor naturale la nivel planetar. printre altele. România va continua sa acţioneze în sprijinul extinderii colaborarii transfrontaliere axate pe obiectivele dezvoltarii durabile în zona Marii Negre.

în vederea obţinerii de catre România a statutului de membru al Comitetului de Asistenţa pentru Dezvoltare.promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în domeniile în care România deţine avantaje comparative. creaţiei contemporane si diversitaţii culturale ca premisa a coeziunii si solidaritaţii europene este menţionata în mod expres în 61 . inclusiv din punctul de vedere al alocarilor bugetare ca procent din venitul naţional brut. Dimensiunea culturala a dezvoltarii durabile Pastrarea patrimoniului cultural. România va promova o mai buna coordonare si complementaritate între donatori. România va urmari dezvoltarea simţului de proprietate (ownership) al statelor partenere asupra procesului de dezvoltare. În sensul Declaraţiei de la Paris privind Eficacitatea Asistenţei (2005). armonizarea procedurilor cu cele ale statelor partenere. prin eforturi în direcţia programarii multianuale comune bazate pe strategiile de reducere a saraciei. România va spori în continuare bugetul alocat în scopurile asistenţei oficiale pentru dezvoltare. Se vor întreprinde demersuri pentru alinierea la cerinţele OCDE. alinierea asistenţei la necesitaţile lor reale. si se va promova coordonarea si complementaritatea între donatori. întreprinderii unor analize si misiuni comune ale donatorilor si utilizarii eficiente a mecanismelor de cofinanţare. Obiectiv naţional: Alinierea completa a României la politicile Uniunii Europene în domeniul cooperarii pentru dezvoltare. Va continua promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în domeniile în care România deţine avantaje comparative. Orizont 2030. crearii unor mecanisme comune de implementare. punând accentul pe obţinerea de rezultate si responsabilizarea în dublu sens. va urmari alinierea la politicile UE pe linia cooperarii pentru dezvoltare si va susţine demersurile comune ale UE în domeniu. cu respectarea principiilor de baza înscrise în Declaraţia de la Paris privind eficacitatea asistenţei.

62 . Importanţa dimensiunii culturale la nivelul Uniunii Europene este evidenţiata de faptul ca în domeniul creaţiei si serviciilor culturale lucreaza aproximativ 6 milioane de cetaţeni europeni. Tema protecţiei si valorificarii bunurilor culturale (imobile. realizarea unui echilibru raţional între libertatea de acces si combaterea pirateriei digitale. de asemenea. reprezentând 3. Obiectiv naţional: Crearea si menţinerea unui cadru legislativ si instituţional coerent. masuri suplimentare pentru protecţia proprietaţii intelectuale. generând iniţiative importante cum ar fi introducerea unei sigle a patrimoniului european. mobile si imateriale. În esenţa. inclusiv în Tratatul de la Lisabona. Se subliniaza. la tezaurul cultural al propriei naţiuni si al umanitaţii în ansamblu. la toate resursele care pot dezvolta creativitatea si spiritul novator. precum si într-o serie de convenţii multilaterale adoptate sub egida UNESCO sau a Consiliului Europei. depasind astfel statutul de simpli consumatori de divertisment. inclusiv pentru creaţiile online. eventuala lor irosire. Orizont 2013. fiind vorba de resurse mostenite de care trebuie sa beneficieze si generaţiile urmatoare. peisajele culturale) revine frecvent în dezbaterile Parlamentului European. principiile dezvoltarii durabile se aplica în egala masura patrimoniului cultural ca si capitalului natural. implementarea primei faze a planurilor de masuri pentru inventarierea.Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE si se regaseste în principalele documente politice ale Uniunii Europene. Întrucât avem de-a face cu resurse neregenerabile. devine astfel irecuperabila si ireversibila. promovarea unui cadru fiscal favorabil industriilor culturale. congruent cu reglementarile si practicile existente în cadrul UE. din ignoranţa sau neglijenţa.1% din totalul locurilor de munca în UE. Este vorba de asigurarea sansei pentru toţi indivizii de a deveni producatori de cultura. Dezvoltarea durabila ca obiectiv strategic fundamental presupune încetaţenirea unor practici si instrumente libere si diverse de acces la educaţie si cunoastere. valoarea intrinseca si perena a diversitaţii si creativitaţii culturale si se recomanda prudenţa în aplicarea mecanica a logicii strict economice la domeniul cultural.

Proiectul de Strategie în domeniul Patrimoniului Cultural Naţional 2008-2013. cresterea accesului tuturor categoriilor de populaţie. defineste patrimoniul naţional ca un ansamblu de resurse mostenite. instituţiile specializate si formaţiunile societaţii civile cu atribuţii sau interese în domeniu. în condiţii de transparenţa.protejarea si valorificarea patrimoniului cultural naţional si racordarea lui deplina la spaţiul european si universal al valorilor culturale. autoritaţile publice locale. care reprezinta marturia si expresia valorilor. centre de cultura). organizaţiile neguvernamentale si universitaţi. Strategia evoca drepturile culturale de baza. Prioritaţile generale identificate în aceasta Strategie sunt: realizarea inventarului si a codului patrimoniului cultural naţional precum si a unui sistem informaţional operativ si eficient care sa conecteze. (a) În domeniul conservarii si valorificarii patrimoniului cultural naţional obiectivele stabilite se concentreaza pe urmatoarele domenii de intervenţie: 63 . în colaborare cu asociaţii profesionale. de catre ministerele de linie si agenţiile relevante. ordine ale ministrului Culturii si Cultelor) si se realizeaza. cunostinţelor si tradiţiilor aflate în continua evoluţie si cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea dintre factorii umani si naturali de-a lungul timpului. dezvoltarea resurselor culturale si folosirea durabila a resurselor patrimoniului. identificate ca atare indiferent de regimul de proprietate. elaborat în februarie 2008. din toate zonele si mediile sociale. sub coordonarea Ministerului de resort. credinţelor. asa cum sunt fundamentate la nivelul Uniunii Europene. serviciile deconcentrate sau subordonate MCC (institute de cercetare. îmbunataţirea administraţiei în sectorul patrimoniului cultural. Activitaţile privind patrimoniul cultural naţional sunt în prezent reglementate de un numar de 43 de acte normative (legi. ordonanţe sau hotarâri ale Guvernului. inclusiv cele pentru ratificarea unor convenţii europene sau internaţionale în materie. muzee. instituţii de arta. la informaţie si cultura si îmbunataţirea statutului social si economic al creatorului si artistului. autoritaţile centrale si locale. si stabileste ca principii generale: participarea cetaţenilor.

stabilizarea legislaţiei secundare si descentralizarea mecanismelor de avizare cu implicarea specialistilor calificaţi în domeniul protejarii si restaurarii monumentelor. palate. biserici fortificate. edificii. ecologilor. monumente medievale. cule. rezervaţii arheologice): • Menţinerea unui cadru legislativ coerent prin eliminarea excesului de reglementare si corelarea cu obiectivele planificarii spaţiale. biserici si ansambluri manastiresti. precum si complexe paleolitice.. neolitice si eneolitice. biserici rupestre. cladiri civile urbane. conace. industriei turismului. • Stabilirea prioritaţilor si esalonarea multi-anuala a finanţarii în privinţa lucrarilor de restaurare. orase antice. arhitectura industriala. arhitecţilor peisagisti. descentralizarea deciziei în domeniul punerii în valoare a bunurilor culturale imobile. biserici din lemn. monumente de arhitectura populara. • Acordarea unei prioritaţi majore formarii profesionale a specialistilor în toate profesiile necesare. fortificaţii dacice. sociologilor etc. conservarii si restaurarii monumentelor. asezari si necropole din epoca bronzului. • Responsabilizarea si constientizarea unor paliere sociale diverse asupra rolului patrimoniului cultural imobil în pastrarea identitaţii naţionale si locale si în realizarea coeziunii sociale.1 Patrimoniul imobil (monumente arheologice si arhitecturale incluzând cetaţi. cu accent pe cele care prezinta posibilitaţi rapide de atragere a publicului si de amortizare a cheltuielilor. 64 . • Dezvoltarea unor planuri integrate de protejare a patrimoniului cultural si natural cu participarea directa a specialistilor din domeniile planificarii teritoriului. fortificaţii si asezari din prima epoca a fierului. de la cele de cercetare si evidenţa pâna la cele de întreţinere fizica a monumentelor restaurate si revitalizate prin revizuirea sistemului de formare postuniversitara. urbanismului. curţi domnesti. ansamblurilor si siturilor istorice. • Asigurarea unui mecanism pentru dezvoltarea durabila a zonelor protejate pe baza conservarii integrate a patrimoniului cultural imobil. castele. stagii în strainatate si perfecţionare continua. muzee etnografice în aer liber. punere în valoare si revitalizarea monumentelor.

• Menţinerea monumentelor înscrise în lista patrimoniului mondial într-un stadiu optim de conservare prin masuri de consolidare în cazul riscului unor degradari iminente. pentru lucrarile necesare de întreţinere si restaurare. colecţii cu specific de arta. • Completarea inventarului de patrimoniu imobil prin identificarea valorilor culturale neclasate. realizarea de masuri promoţionale. stiinţa si istorie. • Revizuirea unor prevederi ale legislaţiei financiare pentru a stimula utilizarea unor surse suplimentare de finanţare în vederea protejarii monumentelor istorice si cresterii independenţei faţa de subvenţiile bugetare. inclusiv la nivelul autoritaţilor locale în cadrul euroregiunilor. 2 Patrimoniul mobil (muzee. • Introducerea unor module speciale la nivel universitar si post-universitar pentru pregatirea si formarea continua a specialistilor muzeografi si în management si marketing cultural. • Dezvoltarea unor programe comune cu parteneri din UE si alte state pentru protejarea patrimoniului cultural imobil si a peisajelor. utilizarea experienţei si lecţiilor învaţate din programele ”Sibiu – capitala culturala a Europei” (2007) si „Programul Regional pentru Patrimoniul Cultural si Natural din Sud-estul Europei 2003. specializate): • Perfecţionarea cadrului legislativ si normativ în materie. arheologie si istorie. 65 . balneare. etnografie si antropologie. • Asigurarea accesului larg al publicului la muzee si colecţii prin acţiuni promoţionale adecvate si anunţarea planurilor expoziţionale cu cel puţin doi ani înainte.2008 (RPSEE)”.). amplasarea facilitaţilor turistice astfel încât sa nu impieteze asupra integritaţii monumentelor si zonelor de protecţie. corectarea erorilor si includerea de noi categorii de situri protejate (industriale. • Menţinerea în stare optima a exponatelor si stabilirea unor programe clare. retrasarea reţelei de artere de circulaţie si acces cu salvgardarea peisajului autentic. construcţii din secolul XX etc. cu ordine de prioritaţi. arhive. mai ales în zonele de graniţa.

• Dezvoltarea substanţiala a schimburilor de expoziţii cu muzeele din ţarile Uniunii Europene si din alte state si efectuarea unor proiecte comune de cercetare. • Includerea muzeelor si colecţiilor în ansambluri culturale care sa constituie poli de atracţie pentru vizitatori si dezvoltarea infrastructurii aferente. 66 . promovarea si punerea în valoare a patrimoniului prin programe la nivel naţional si regional si susţinerea din resurse publice a proiectelor si iniţiativelor în acest domeniu. cunostinţe si practici legate de natura si univers. • Asigurarea protecţiei legale a proprietaţii intelectuale a comunitaţilor asupra formelor de expresie tradiţionale create înlauntrul lor si care le exprima identitatea spirituala. datini. • Transmiterea în forme autentice a conţinuturilor specifice prin sistemul de educaţie formala si informala si prin mijloacele de informare în masa.• Diversificarea sferei de activitaţi a asezamintelor muzeale pentru a prelua unele dintre atribuţiile unui centru cultural în calitate de mediator cultural si furnizor de servicii culturale. artizanat tradiţional): • Identificarea. materialelor si formelor de expresie tradiţionale pentru prezervarea autenticitaţii si stimularea creativitaţii si inovarii. • Adoptarea unor masuri suplimentare pentru asigurarea integritaţii si securitaţii fizice a bunurilor culturale muzeale împotriva furtului. ritualuri si evenimente festive. comunitaţilor si organizaţiilor societaţii civile. cercetarea. practici sociale. stabilirea procedurilor de acreditare sau autorizare a formatorilor si de emitere a certificatelor de calificare. 3 Patrimoniul imaterial si etnografic (tradiţii si expresii orale având limba drept vector principal. documentarea. precum si a artizanilor si creatorilor populari. inventarierea si actualizarea permanenta a diverselor elemente ale patrimoniului imaterial cu participarea specialistilor. • Implementarea unor programe speciale de formare a artizanilor si creatorilor populari în vederea însusirii tehnicilor. • Prezervarea. distrugerii sau deteriorarii si altor factori de risc naturali sau antropici. artele vizuale si ale spectacolului.

• Consolidarea si diversificarea structurilor instituţionale prin continuarea descentralizarii administrative si financiare. cultivarea trasaturilor distinctive ale artelor spectacolului din diferite zone si comunitaţi. Culte. scoli populare de arta.• Proiectarea unei reţele multifuncţionale la nivel naţional si local (muzee etnografice. stabileste o serie de obiective strategice si direcţii de acţiune: 1 Artele spectacolului: • Diversificarea tipurilor de oferta si a formelor de expresie artistica. (b) În domeniul creaţiei contemporane si diversitaţii culturale Planul Naţional Unic de Dezvoltare 2007-2013. concursuri de creaţie si de interpretare la nivel naţional. asociaţii voluntare) care sa potenţeze capacitaţile creative si iniţiativele de valorizare si reinserţie a patrimoniului imaterial în coordonatele vieţii comunitare. secţiunea Cultura. organizarea de festivaluri. ansambluri folclorice. asumarea rolului de „mediateca” prin îmbogaţirea colecţiilor oferite cu noi tipuri de materiale în format video. modernizarea incintelor si a serviciilor oferite. • Stimularea comunicarii inter-culturale prin organizarea schimburilor de turnee artistice si sprijinirea participarii artistilor români la evenimente internaţionale. • Redefinirea rostului bibliotecilor publice prin conectarea lor la societatea informatica si tehnologica. Cinematografie. implicit. 67 . 2 Lectura publica si biblioteci: • Actualizarea si completarea colecţiilor de biblioteca. cresterea audienţelor. • Îmbunataţirea calitaţii prestaţiei bibliotecarilor si a capacitaţii lor de a iniţia programe culturale complexe. dezvoltarea infrastructurii instituţiilor de spectacol si dotarea lor cu echipamente moderne. inclusiv prin susţinerea proiectelor care vizeaza organizarea de turnee si micro-stagiuni în zonele unde nu exista colective artistice permanente. regional si local. electronic si multimedia. gale. • Asigurarea adresabilitaţii ofertei si. • Stimularea creaţiei si promovarea artelor interpretative. inclusiv pentru prezervarea memoriei colective a comunitaţilor locale. susţinerea mobilitaţii profesionale si a circulaţiei artistilor.

centre de cultura. pictura. sprijinirea formarii pieţei specifice si desfasurarea unor programe de „educaţie pentru arta” în cadrul învaţamântului formal si informal. ceramica. gravura. 4 Industriile culturale: • Cresterea rentabilitaţii si competitivitaţii industriilor culturale românesti pe piaţa UE si internaţionala prin susţinerea întreprinderilor mici si mijlocii în domeniu. • Facilitarea accesului la produsele culturale. Centrul Naţional pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiţionale si filialele sale judeţene): 68 . inclusiv prin sisteme de marcare a operelor produse. inclusiv prin comenzi si achiziţii din fonduri publice. camine culturale. scenografia. scoli populare de arte si meserii. revizuirea mecanismelor de acordare a ajutoarelor de stat. desen. alte forme de arta aplicata. formaţii artistice si ansambluri profesioniste. plastica sticlei si a metalului.3 Artele vizuale (sculptura. atât în formate clasice cât si în forme digitale sau virtuale. litografia. combaterea pirateriei si contrafacerilor. arta monumentala. universitaţi populare. tapiseria. • Protecţia drepturilor de autor si sprijinirea organizarii de asociaţii profesionale sau sindicale ale liber-profesionistilor pentru asigurarea securitaţii lor sociale. arta fotografica si procedeele asimilate): • Stimularea potenţialului creativ prin consultarea si implicarea directa a artistilor în elaborarea politicilor si reglementarilor care privesc activitatea acestora. identificarea si utilizarea unor surse suplimentare de finanţare. siguranţei muncii si ocuparii. • Sporirea interesului publicului pentru artele vizuale prin cresterea numarului si diversificarea funcţionalitaţilor spaţiilor de expunere. 5 Asezaminte culturale (case de cultura. • Îmbunataţirea statutului social si economic al creatorului si artistului. design. inclusiv prin încurajarea parteneriatelor publicprivat. • Promovarea unor mecanisme eficace de protejare a proprietaţii intelectuale. centre zonale pentru educaţia adulţilor.

dotarea lor cu echipament modern. • Reabilitarea si dezvoltarea infrastructurii asezamintelor.• Asigurarea coerenţei sistemului la nivelul fiecarei comunitaţi prin fructificarea sinergiilor între actorii locali si evitarea paralelismelor. cresterea responsabilitaţii autoritaţilor locale pentru buna funcţionare a asezamintelor. Stabilirea obiectivelor naţionale pentru aceste orizonturi de timp nu apare posibila întrucât documentele si studiile elaborate pâna în prezent nu permit identificarea unor prioritaţi de perspectiva în domeniu. CURS 7 POLUAREA. Orizonturi 2020 si 2030. crearea unor centre de resurse si asistenţa pentru elaborarea de programe si proiecte si accesarea unor surse suplimentare de finanţare. DEGRADAREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI 69 . • Redefinirea si completarea funcţiilor tradiţionale ale asezamintelor.

a dezastrelor naturale. Folosirea în exces a resurselor naturale a dus la situaţia în care multe ecosisteme nu se mai pot reface sau susţine şi cei care pierd sunt tot oamenii care se bazează pe ele. de păşunat şi de folosirea excesivă a solului sărăcăcios şi strâns legată de sărăcia rurală şi de foamete. În ultimul deceniu. din 100 de ţări. a foametei şi a bolilor din toată lumea. ca atunci când tăierea copacilor în zonele de munte duce la inundaţii în aval. peste 90% din apele reziduale şi 70% din deşeurile industriale sunt deversate fără a fi tratate. În ţările în curs de dezvoltare. În jur de 80% din poluarea marină este cauzată de surse de pe uscat. de defrişări şi de practicile agricole necorespunzătoare. proporţia este de 80%. Adeseori. în mod inevitabil. Munţii asigură apă dulce pentru jumatăte din populaţia lumii. În Europa. efectele se resimt departe de locul declanşării fenomenului. deşertificarea ameninţă existenţa a peste un miliard de oameni. Oceanele au mai puţin peşte. În total. iar în Asia de 70%. în ultimul deceniu. unde s-au pierdut. 4% din păduri. Jumătate din ecosistemele de coastă ale lumii au fost degradate de factorul antropic. Cauzată. Pescuitul asigură în mod direct şi indirect existenţa a 400 de milioane de oameni. Cea mai mare rată de despădurire se înregistrează în ţările în curs de dezvoltare din zonele tropicale. în total. iar apele poluate nu mai pot asigura apă potabilă. 94 milioane de hectare de pădure. Impactul degradării mediului nu se face întotdeauna simţit imediat. aşa cum emisiile sporite de gaze de seră din ţările industrializate stârnesc îngrijorări cu privire la creşterea nivelului apei în sudul Pacificului. amprenta asupra ecosistemele terestre. Peste un sfert din apele cu peşte ale lumii sunt utilizate în mod excesiv şi jumătate sunt exploatate la capacitate maximă. ecosistemele montane sunt puse în pericol de topirea gheţarilor. lăsându-şi. Deşertificarea afectează aproape un sfert din suprafaţa totală a uscatului şi în jur de 70% din regiunile aride ale lumii se confruntă cu degradări intensificate. în general. 70 .Majoritatea activităţilor economice necesită folosirea resurselor naturale. ceea ce constituie o suprafaţă mai mare decât Venezuela. astfel încât ecosistemele degradate sunt o sursă majoră a sărăciei. lumea a pierdut. Pe de altă parte. terenurile agricole şi-au pierdut stratul superior şi dau o recoltă redusă.

17. majoritatea din cauza pierderii sau degradării habitatelor. în cazul în care nu se iau măsuri majore de protejare a lor. iar suprafaţa şi grosimea gheţii din Marea Arctică scade vara. de la un nivel pre-industrial de aproximativ 270 de părţi la milion. din 2001. cum ar fi construirea de diguri marine. eliminând naţiuni întregi. 71 . se estimează că pierderile de teren vor varia între 1. Recifele de corali sunt un element esenţial din lanţul trofic al oceanelor. pentru a asigura rezerva de peşte pe viitor.75% din apele cu peşte ale lumii necesită măsuri imediate de stopare sau reducere a pescuitului. O creştere a nivelului mării cu 50 cm va mări acest număr la aproape 92 de milioane. cauzând strămutarea a zeci de milioane de oameni şi. Aceasta a constatat că aproximativ 46 de milioane de oameni suferă. a crescut la peste 360 de părţi la milion. conform Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbările Climatice (IPCC). Pe de altă parte. în fiecare an.20 cm din 1900. Concentraţia atmosferică de bioxid de carbon. pe insulele mici. în ţările bogate. în cazul statelor situate la altitudini scăzute. din cauza inundaţiilor cauzate de furtuni.5% în Bangladesh şi până la 80% în Insulele Marshall.0 % în Egipt. 6% în Olanda. Aproape un sfert din recifele de corali din lume au fost distruse complet şi 20 până la 30% dintre acestea sunt în pericol de a fi distruse în următorii 10 ani. dat fiind că oamenii şi naţiunile sărace trebuie să pună nevoile imediate de supravieţuire înaintea prezervării resurselor pe termen lung. Încă 5000 de specii sunt în pericol. majoritatea gheţarilor non-polari se retrag. Ultima evaluare a IPCC. arată că insulele mici şi zonele deltaice sunt cele mai vulnerabile în faţa unei ridicări a nivelului mării cu un metru. Peste 11000 de specii sunt înregistrate ca fiind pe cale de dispariţie şi mai mult de 800 de specii au dispărut deja. Pe de o parte. degradarea mediului este cauzată de sărăcie. Dacă nu se iau măsuri. Nivelul mării a crescut cu 10 . principalul gaz de seră. O treime din bioxidul de carbon generat de activităţile umane în prezent va rămâne în atmosferă încă 100 de ani de acum înainte. o ridicare a nivelului mării cu un metru ar spori acest număr la 118 milioane. degradarea ecosistemelor este adesea rezultatul utilizării în exces a resurselor naturale şi a generării de mari cantităţi de deşeuri.

nu doar simple acorduri. Protejarea ecosistemelor este esenţială pentru dezvoltarea durabilă şi necesită acţiuni clare. de exemplu – în loc să le vâneze. la distrugerea stratului de ozon – include sancţiuni comerciale în cazul nerespectării prevederilor acestuia şi a înfiinţat un fond pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să oprească folosirea clorofluorocarburilor (CFC).1 milioane tone în 1986. În special în ţările sărace trebuie găsite modalităţi de stimulare a oamenilor pentru protejarea resurselor naturale. chimice şi biologice ale apei. majoritatea acordurilor sau convenţiilor de mediu nu au mecanisme sau fonduri pentru punerea în aplicare. Dat fiind că peste jumătate din lemnul tăiat în Africa se foloseşte pentru foc. se înţelege alterarea caracteristicilor fizice. în special în zonele rurale din ţările în curs de dezvoltare. Spre deosebire de acesta. la 156000 tone în 1998. Sunt necesare reglementări corespunzătoare pentru prevenirea pescuitului în exces şi a despăduririi şi este necesară o cooperare internaţională pentru limitarea efectelor schimbărilor climaterice. Prin poluarea apei. în special datorită implementării Protocolului de la Montreal. S-au negociat o mulţime de acorduri multilaterale pentru protecţia ecosistemelor. principala substanţă ce distruge stratul de ozon. Consumul total de CFC a scăzut de la 1. Aceştia trebuie să beneficieze de protejarea speciilor ameninţate – prin turism. Poluarea apei Apa este un factor important în echilibrele ecologice. dar implementarea şi punerea lor în vigoare a fost limitată. dezvoltarea unor surse mai bune de energie va ajuta la prezervarea pădurilor. Administrarea mai bună a pământului produce o rezervă stabilă de hrană.Lupta împotriva sărăciei şi lupta pentru protejarea mediului merg mână în mână. Unul dintre cele mai de succes acorduri de protecţie a mediului – Protocolul de la Montreal referitor. produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte 72 . iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei.

Poluarea necontrolată (neorganizată ) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe cale naturală. cu litosfera. transportate în aval de curentul de apă . Principalele materii poluante şi efectele acestora 73 . Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiei apei cu atmosfera. apoi. Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate. în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare. Se mai poate vorbi şi despre poluare primară şi secundară. navigaţiei etc. prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare. evacuate într-un receptor. în urma depunerii substanţelor în suspensie din apele uzate. Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială. nămolurilor. Poluarea accidentală apare. când se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. Poluarea secundară apare. când cantităţi mari (anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua de canalizare sau ca urmare a defectării unor obiective din staţia de preepurare sau epurare. pe patul acesteia. imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice depuse din substanţele în suspensie antrenează restul de suspensii şi le aduce la suprafaţa apei. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute.de a interveni alterarea. Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel. Poluarea primară apare. ca urmare a dereglării unor procese industriale. Poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua de canalizare şi evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte. apelor meteorice. de exemplu. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. de exemplu. Se poate vorbi şi despre poluare controlată şi necontrolată. de unde sunt. colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau direct în receptor. reziduurilor. când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta. de exemplu.

cum ar fi ţiţeiul. din surse naturale şi artificiale. Prin bioacumulare. împiedică absorbţia oxigenului la suprafaţa apei şi.substanţele anorganice. cât şi după moarte. ele dau apei un gust şi miros neplăcut. deci. reprezintă poluantul principal pentru apă. şi procesele de autoepurare. uleiul. Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apelor. se depun pe patul emisarului. în suspensie sau dizolvate.). Zn . sunt mai frecvent întâlnite în apele uzate industriale. după natura lor şi după prejudiciile aduse. Substanţele organice de origine naturală (vegetală şi animală) consumă oxigenul din apă atât pentru dezvoltare. în primul rând. Aceste materii organice sau anorganice.. metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice. navigaţie etc. consumă oxigenul din apă dacă materiile sunt de origine organică. Cu . . producând un impact important asupra apelor de suprafaţă şi subterane. . agrement etc.substanţele toxice nu pot fi reţinute de instalaţiile de tratare a apelor şi o parte din ele pot ajunge în organismul uman. .materialele în suspensie. Substanţele poluante pot fi clasificate. Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apelor. se depun pe diferite instalaţii. Substanţele în suspensie plutitoare. în următoarele categorii: . pot distruge. provocând îmbolnăviri. în scurt. sunt numeroase. determină formarea unor gaze urât mirositoare. Astfel. metalele grele (Pb. spuma datorată detergenţilor. Cr). Clorurile în cantităţi mari fac apa improprie alimentărilor cu apă potabilă şi industrială irigaţiilor etc. autoepurarea. produc prejudicii emisarului. inhibând. clorurile. Prejudiciile aduse mediului de substanţele poluante pot fi grupate în două mari categorii: prejudicii asupra sănătăţii publice şi prejudicii aduse unor folosinţe (industriale. sulfaţii etc. irigaţii. timp flora şi fauna receptorului. colmatează filtrele. fac inutilizabilă apa pentru alimentarea instalaţiilor de răcire. în acelaşi timp. produsele petrolifere. sunt toxice pentru fauna şi flora acvatică. formând bancuri care pot împiedica navigaţia. de origine naturală sau artificială.Substanţele poluante introduse în ape. 74 .substanţele organice. Dintre acestea se menţionează. organice sau anorganice. câteodată chiar în concentraţii foarte mici. iar unele dintre ele pot provoca creşterea durităţii. piscicole.

coloranţii. alimentări cu apă etc. Impurificarea apelor de suprafaţă sau subterane este favorizată de următoarele elemente : 75 . datorită acţiunii radiaţiilor asupra organismelor vii. dificilă. Principalele surse de poluare a apelor Sursele de poluare sunt. a vaselor şi instalaţiilor necesare navigaţiei.energia calorică. izvoare etc. conduc la distrugerea florei şi a faunei acvatice. Evacuarea apelor uzate radioactive în apele de suprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite. la degradarea construcţiilor hidrotehnice. lacuri etc. radioizotopii şi izotopii radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substanţe toxice. proveniţi îndeosebi de la fabricile de textile. abatoare. radionuclizii. fie că dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii. râuri. irigaţii. Datorită creşterii temperaturii apelor. în general. evacuate cu apele uzate. caracteristică apelor calde de la termocentrale şi de la unele industrii.) şi apele subterane (straturi acvifere. scade concentraţia de oxigen dizolvat. cât şi de modul cum acestea acţionează din exteriorul sau din interiorul organismului.) . astfel. .. împiedică folosirea apei în agrement. Microorganismele provenite de la tăbăcării. industria de prelucrare a unor produse vegetale.microorganismele de orice fel. sursele interne fiind cele mai periculoase.substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată. de receptori: apele de suprafaţă (fluvii. . producând infectarea emisarului pe care îl fac de neutilizat. sunt puternic vătămătoare. viaţa organismelor acvatice devenind. împiedică absorbţia oxigenului şi desfăşurarea normală a fenomenelor de autoepurare şi a celor de fotosinteză. . Efectele substanţelor radioactive asupra organismelor depind atât de concentraţiile radionuclizilor. aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apă potabilă şi industrială şi împiedică dezvoltarea florei şi a faunei acvatice.substanţele radioactive. hârtie. tăbăcării etc. ajunse în apa receptorilor. fie că se dezvoltă necorespunzător. aceleaşi pentru cele două mari categori. .

sursele de poluare pot fi împărţite în: • surse de poluare naturale. • surse de poluare artificiale. . • apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reacţii fizico-chimice (ca.surse de poluare nepermanente.surse de poluare accidentale. surse neorganizate. a. cum ar fi canalizări. . Sursele de poluare se pot împărţi în două categorii distincte: surse organizate. sedimentarea suspensiilor etc.• starea lichidă a apei la variaţii mari de temperatură. . gaze sau hidrocarburi.surse de poluare permanente. la rândul lor. • faptul că în natură apa se găseşte sub forme diferite (inclusiv gaze şi vapori) îi măreşte sensibil domeniul de aplicare. ceea ce face ca ea să antreneze în curgerea sa diferite substanţe impurificatoare. din cauza nerespectării zonei de protecţie sanitară sau a condiţiilor de execuţie. evacuări de la industrii sau crescătorii de animale etc. • apa este unul din factorii indispensabili vieţii pe pământ.). sursele de poluare pot fi: . care produc murdărirea în urma evacuării unor substanţe în ape prin intermediul unor instalaţii destinate acestui scop.impurificări produse de infiltraţiile de la suprafaţa solului a tuturor categoriilor de ape care produc în acelaşi timp şi impurificarea surselor de suprafaţă.. care produc murdărirea prin pătrunderea necontrolată a unor substanţe în ape.impurificări produse în secţiunea de captare. datorate activităţii omului. sursele de impurificare provin din: . Surse naturale de poluare 76 . . care. de exemplu. După acţiunea lor în timp. Referitor la apele subterane. produse ca urmare a unor lucrări miniere sau foraje. dizolvarea unor substanţe naturale sau artificiale. După modul de generare a poluării.impurificări cu ape saline. pot fi subdivizate în ape uzate şi depozite de deşeuri.

care se menţin mult timp în suspensie. adesea. ele datorându-se. care conduce la o impurificare a apelor. .Sursele naturale de poluare a apelor sunt. influenţând negativ folosirea lor. oarecum. surse cu caracter permanent. în cea mai mare parte a lor. în special dacă solurile sunt compuse din particule fine. în special în perioade de ape mici sau sub pod de gheaţă . Un caz deosebit îl reprezintă rocile radioactive. termenul de poluare este. nepotrivit. fixă sau flotantă. de sulfaţi) constituie principala cauză de pătrundere a unor săruri. Cu toate că. atât prin căderea frunzelor. Sursele naturale de poluare accidentală sunt. în special în apele cu viteză mică de scurgere şi în lacuri. în urma unor erupţii sau a altor activităţi vulcanice. Dintre impurificările de acest tip se poate cita pătrunderea unor ape puternic mineralizate în straturile subterane sau în apele de suprafaţă. în funcţie de perioadele de vegetaţie. modificări importante ale caracteristicilor calitative ale apelor. care pot duce la contaminarea unor ape de suprafaţă sau subterane. Ele provoacă. a deschiderii unor carsturi. Surse artificiale de poluare 77 . b. .vegetaţia de pe maluri produce şi ea o impurificare. cât şi prin căderea plantelor întregi. în cantităţi mari. rare.trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare. care fac apele respective improprii folosirii. cum sunt cele din marne şi argilă. Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt : . în special.trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă impurificări prin particulele solide antrenate. el trebuie considerat în sensul pătrunderii în apele naturale a unor cantităţi de substanţe străine. unor fenomene cu caracter geologic. în apele de suprafaţă sau în straturile acvifere.vegetaţia acvatică. în general. în legătură cu aceste surse. . Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire şi descompunere. conduce la fenomene de impurificare variabile în timp. a deschiderii unor noi căi de circulaţie a apei subterane prin spălarea unor falii etc.

cât şi deşeuri. De exemplu. rezultate din apele folosite în procesul tehnologic industrial. După provenienţa lor. 78 . pot conţine un număr mare de poluanţi.ape uzate meteorice. tratate separat. înainte de a ajunge pe sol. antrenează atât ape uzate de diferte tipuri. care reprezintă un amestec de ape menajere şi industriale. . Aceste ape de precipitaţii care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate.A. . caracteristici asemănătoare substanţelor chimice sau fizice utilizate în procesul tehnologic. precum şi a nevoilor gospodăreşti. în procesul scurgerii. poluanţii principali fiind substanţele organice în cantitate mare şi materialele în suspensie. îngrăşăminte chimice. în staţii de epurare proprii industriilor respective. provenite din satisfacerea nevoilor gospodăreşti de apă ale centrelor populate. pesticide. care conţin ca poluant principal substanţele radioactive rezultate de la prelucrarea. de obicei. substanţele radioactive pot ajunge în apă. ele fiind. există următoarele categorii de ape uzate: . în principiu. Numărul de poluanţi pentru o anumită industrie este. sau al unor centre populate. care. restrâns. cât şi substanţe organice. în timp ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahăr conţin atât substanţe în suspensie. Ape uzate Principala sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în receptori după utilizarea apei în diverse domenii. transportul şi utilizarea acestora.ape uzate de la ferme de animale şi păsări care au. în momentul ajungerii în receptor.ape uzate orăşeneşti. . Indiferent de provenienţa lor.ape uzate radioactive. igienico-sanitare şi socialadministrative ale diferitelor feluri de unităţi industriale mici. astfel încât.ape uzate industriale. spală din atmosferă poluanţii existenţi în aceasta. . apele uzate provenite de la minele de cărbuni au drept caracteristică principală conţinutul în substanţe în suspensie. caracteristicile apelor uzate orăşeneşti. o apă industrială uzată având. aer şi sol pe multiple căi. prejudiciind întreg mediul înconjurător. în general. de cele mai multe ori.

de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice. cum ar fi: reziduuri lichide şi solide. B. terenuri de sport. aşezate pe sol. în halde neraţional amplasate şi organizate. . dar ele sunt. diverse zguri metalurgice. Clasificarea apelor după utilizări Luându-se în considerare toate utilizările. în special cenuşa de la termocentralele care ard cărbuni. energia calorică. Impurificarea provenită de la aceste depozite poate fi produsă prin antrenarea directă a reziduurilor în apele curgătoare de către precipitaţii sau de către apele care se scurg. sub cerul liber. clasificarea apelor de suprafaţă se face în mai multe categorii : 79 . rumeguş şi deşeuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc. Mai pot fi amintite şi surse de poluare accidentală. conţin impurităţi deosebit de nocive.ape uzate calde. prin infiltraţie. un singur poluant. în marea lor majoritate. care sunt asemănătoare cu apele uzate orăşeneşti. lubrifianţi etc. Depozite de deşeuri sau reziduuri solide O sursă importantă de impurificare a apelor o constituie depozitele de deşeuri sau de diferite reziduuri solide. pot fi încadrate în aceeaşi categorie de surse de impurificare depozitele de nămoluri provenite de la fabricile de zahăr. Cele mai răspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orăşeneşti şi de deşeuri solide industriale. Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocată de haldele de deşeuri amplasate în albiile majore ale cursurilor de apă şi antrenate de viiturile acestora. De asemenea.. în sol. steril de la preparaţiile miniere. care conţin. de obicei. precum şi cele de la staţiile de epurare a apelor uzate. pierderi de combustibil. legate de probleme de risc industrial. .apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale.ape uzate provenite de la zone de agrement. campinguri. a cărei provenienţă a fost menţionată anterior.

proaspătă şi curată. se 80 . odihnă.• categoria I – ape care servesc în mod organizat la alimentarea cu apă a populaţiei. ape utilizate pentru sporturi nautice sau apele utilizate pentru agrement. racordări ilegale la reţea şi vandalism.2 milioane locuitori din ţările în dezvoltare. nu au acces la apă potabilă şi peste 2. Bineînţeles că aceste norme sunt cu atât mai pretenţioase cu cât categoria de utilizare este mai mică. chimici. ape care sunt utilizate în industria alimentară care necesită apă potabilă. Aproape 1. sau 18% din populaţia globului. în alte ţări este o resursă greu de găsit. care trebuie îndepliniţi de apele de suprafaţă. sau ape care servesc ca locuri de îmbăiere şi ştranduri organizate. precum şi decesele. altele decât cele alimentare arătate mai sus.1 miliarde persoane. mor anual din cauze asociate cu lipsa apei potabile. sau folosite în agricultură pentru irigaţii. recreere. Aproape jumătate din cantitatea de apă din ţările în curs de dezvoltare se pierde prin scurgeri. În timp ce în multe ţări apa potabilă. în funcţie de categoria de calitate. • categoria a III-a – ape utilizate pentru nevoi industriale. Un număr mare de persoane din ţările în dezvoltare suferă de boli cauzate direct sau indirect de consumul de apă sau hrană infestată sau de organismele purtătoare de microbi care se dezvoltă în apă. Pentru fiecare din aceste categorii sunt stabilite o serie de norme pe care apa trebuie să le îndeplinească la locul de utilizare. În unele ţări. reconfortarea organismului uman. pentru fiecare din categorii se dau indicatori de calitate fizici. cât şi proastei întreţineri a acestora. apa lipsind sau fiind contaminată. în majoritate copii. excluşi din sistemul de alimentare cu apă. apa potabilă este subvenţionată masiv în folosul persoanelor influente conectate la reţea.4 miliarde persoane nu au acces la servicii de salubritate. microbiologici şi de eutrofizare. Lipsa apei potabile se datorează atât lipsei investiţiilor în sistemele hidrografice. Pericolul apariţiei anumitor boli. a serviciilor de salubritate şi a unei igiene necorespunzătoare. Conform STAS 4706-88. • categoria a II-a – ape care servesc salubrizarea localităţilor. este la îndemâna oricui. în timp ce săracii. Peste 2. ar putea fi evitate în proporţie de 75% prin asigurarea de resurse adecvate de apă potabilă.

de apă. Cea mai mare parte a apei potabile – cam 70% din volumul mondial – este utilizată în agricultură. adesea. factori de poluare care pot influenţa sănătatea populaţiei. Sistemele slabe de irigare nu numai că risipesc apa. dar a fost şi un motiv de cooperare a celor care împărţeau această resursă. 60% prin evaporare sau scurgere în apele freatice. Adesea. Furtunile de praf pot constitui. nesigure. dar şi prin apariţia mlaştinilor. Unele râuri. femeile sunt cele care trebuie să care apa. ridicate de vânt până la o anumită altitudine. Totuşi. Problemele legate de apă implică şi aspecte majore legate de sex. din vestul Statelor Unite ale Americii. În medie. la conflicte şi dispute. adică 20 de kg. Negocierile asupra alocării şi managementului resurselor de apă s-au transformat întrun subiect comun pe măsură ce cererea de apă potabilă a crescut. fie pe alte surse. Femeile şi fetiţele suferă. o problemă majoră în unele zone din Asia de Sud. majoritatea sistemelor de irigaţii sunt ineficiente. cum ar fi Colorado. apele freatice se consumă mai rapid decât se pot reface. Cea mai comună dintre poluările naturale este poluarea cu pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului. Fiind un element vital în asigurarea vieţii şi a dezvoltării economice. uneori. din China. cărând echivalentul unei valize. China sau India. în plus. sau Râul Galben. în apropierea unor zone aride sau de 81 . alimentarea cu apă a dat naştere. cât şi pentru sănătate. seacă până ajung să se verse în mare sau ocean. ele trebuie să parcurgă zilnic şase km.Surse de poluare a aerului Sursele naturale de poluare a aerului nu provoacă decât în mod excepţional poluări importante ale atmosferei. cel mai mult din cauza lipsei apei şi a serviciilor de salubritate/canalizare. nivelul acestora fiind într-o continuă scădere. În zone din SUA. în ţările în dezvoltare. dar creează riscuri atât pentru mediu. pierzându-se aprox.bazează fie pe apa oferită scump de companii private. Retragerea apelor din unele zone a avut un impact major asupra mediului înconjurător. care facilitează transmiterea malariei. Calitatea aerului . reducând productivitatea agricolă prin băltire.

deşert. În anumite condiţii meteorologice s-au semnalat transporturi masive de praf de sol până la distanţe apreciabile de locul de producere. De asemenea, între sursele naturale de poluare putem menţiona erupţiile vulcanice, emanaţiile de gaze din sol, poluarea produsă de procese naturale de descompunere în sol a substanţelor organice, incendiile din păduri etc. Sursele artificiale sunt mult mai importante, îmulţirea acestora constituind cauze pentru care protecţia aerului reprezintă o problemă vitală a lumii contemporane. Aceste surse sunt o urmare a activităţii omului, a progresului societăţii; în primul rând, procesul de industrializare şi urbanizare are drept fenomen de însoţire poluarea mediului – implicit şi poluarea aerului. Aceste surse de poluare a aerului pot fi clasificate în surse staţionare şi surse mobile. Sursele staţionare cuprind procesele de combustie şi diversele procese industriale. Procesele de combustie – arderea combustibilului pentru obţinerea de energie – sunt folosite în scopuri industriale (centrale electrice etc.), pentru realizarea energiei calorice necesare încălzirii sau pentru incinerarea reziduurilor. Produşii de petrol reprezintă, de asemenea, combustibili frecvent folosiţi în procesele de combustie din sursele staţionare. Principalii poluanţi emişi în atmosferă sunt oxizii de azot, oxidul de carbon, bioxidul de sulf (dependent de concentraţia sulfului în petrol), hidrocarburi – printre care şi hidrocarburi policiclice (benzopiren), precum şi suspensii conţinând carbon şi cenuşă bogată în sulfaţi, precum şi alte substanţe printre care sunt de menţionat seleniul şi vadiul. Transporturile auto sunt, dimpotrivă, surse deosebit de importante, constituind pentru anumite ţări sau localităţi, principale surse de poluare. Astfel, în SUA 60% din totalul emisiilor poluante provine de la autovehicule, iar în unele localităţi procentul ajunge pâna la 90%. Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două particularităţi: în primul rând, eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor concentraţii ridicate la înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi
82

mare capacitate de difuziune în atmosferă. În al doilea rând, emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii, diferenţele de concentraţii depinzând de intensitatea traficului şi posibilităţile de ventilaţie a străzii. Ca substanţe poluante, formate dintrun număr foarte mare (sute) de substanţe, pe primul loc se situează gazele de eşapament. Volumul, natura şi concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare. O altă sursă de poluare a aerului atmosferic sunt întreprinderile industriale. În ultimă instanţă, degajările industriale nimeresc în sol, fiind cunoscut faptul că în jurul uzinelor metalurgice, în perimetrul a 30-40 km, în sol e crescută concentraţia de ingrediente ce intră în compoziţia degajărilor aeriene a acestor uzine. Dispersarea în aer a prafului de ciment constituie pâna la 10 % din producţia de ciment. Acest praf acoperă totul din jurul întreprinderii cu un strat cenuşiu. Petrolul este un produs indispensabil, în special ca sursă importantă de energie. Însă, pe cât este de necesar, pe atât e de periculos din punct de vedere ecologic. Este una din principalele surse de hidrocarburi care se întâlnesc în sol, atmosferă şi hidrosferă. În atmosferă, hidrocarburile pătrund ca substanţe volatile, prin evaporarea produselor petroliere sau ca rezultat al arderilor industriale. Contribuie nemijlocit la apariţa smogului. În hidrosferă, hidrocarburile ajung din atmosferă, dar în special în urma scurgerilor de ţiţei. Se estimează că, anual, în urma deversărilor petroliere accidentale în oceane pătrund până la 200000 tone de ţiţei. Cantităţi şi mai mari provin în urma proceselor de extracţie, transport şi prelucrare, curăţirea halelor vapoarelor etc…. O mare cantitate pătrunde în mediul înconjurător prin scurgerile de la rafinării sau terminale petroliere. Pierderile anuale de produse petroliere care pătrund în mediul ambiant ajung pâna la cinci milioane de tone. În acelaşi timp, e demonstrat că o tonă de ţiţei brut acoperă cu o peliculă fină, aproape moleculară, o suprafaţă de 12 km2 de apă. Din păcate, omul de multe ori subestimează toxicitatea produselor petroliere. În acelaşi timp, savanţii, deosebesc două categorii de efecte toxice: efecte imediate şi efecte tardive. Efectul imediat se datorează hidrocarburilor. Cele saturate sunt solubile în
83

apă, în concetraţii mici produc anestezie, iar în doze mai mari moartea animalelor, în special a formelor tinere. Hidrocarburile aromatice (benzenul, toluenul, naftalenul) sunt şi mai toxice, având şi un efect cancerigen pronunţat. Efectele toxice tardive sunt mai complexe, producând, pe termen lung, grave dezechilibre ecologice. Formarea peliculei de petrol la suprafaţa apei are un prim efect de scădere a tensiunii superfciale la interferenţa apă-aer, astfel este perturbată activitatea numeroaselor organisme planctonice, multe din ele neputând supraveţui. Se modifică cantitatea de lumină pătrunsa în apă, diminuind fotosinteza algelor. Chiar după dispariţia peliculei de petrol, ele nu vor mai fi în stare să revină la starea iniţială. Evaporarea în atmosferă a petrolului este destul de intensă, astfel, circa 25% din pelicula de petrol se evaporă în câteva zile. O altă parte din ţiţei trece în soluţie, iar alta în organismele marine. De multe ori, pelicula de petrol este dusă spre zonele litorale, de ţărm, invadând plajele şi distrugând toată flora şi fauna adiacentă – un număr impresionant de crustacee, moluşte, păsări şi animale marine.

Efectele pe termen lung ale poluării 1. Efectul de seră. O serie de gaze existente în atmosfera terestră au proprietatea de a lăsa să treacă spre pământ radiaţia solară, dar să nu permită trecerea radiaţiei calorice în sens invers, spre spaţiul cosmic. Se realizează astfel un „efect de seră” care constă în încălzirea suprafeţei pământului pe seama radiaţiei solar. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824.Principalele gaze cu efect de seră, provenite din activităţile umane sunt: bioxidul de carbon cu 50%, metanul cu 19%, compuşii clorofluorocarbonici cu 1,7% şi oxizii de azot cu 15%. Efectul de seră a început să se manifeste şi este considerat mai pronunţat la poli decât la ecuator. Acest fenomen este principalul vinovat în producerea schimbărilor climatice la nivelul globului.

84

Schimbări climatice reprezintă modificări ale climatului care pot fi atribuite în mod direct sau indirect activităţilor omeneşti care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile. Efectele acestor schimbări atrag după sine modificări ale temperaturii, precipitaţiilor, creşterea nivelului oceanului planetar sau alternarea unor temperaturi extreme.

Schimbările de temperatură – Studiile efectuate au arătat că în anumite regiuni se vor înregistra creşteri ale temperaturii mai mari decât media globală. Regiunile situate în latitudinea nordică vor fi cele mai afectate (Nordul Asiei, platoul Tibet, Nordul Europei, regiunea mediteraneană, America de Nord).

Schimbări ale precipitaţiilor – La nivel global vor fi înregistrate şi creşteri ale cantităţilor de precipitaţii, mai ales în latitudinea nordică. Singura regiune de aici care va suferi o scădere a precipitaţiilor, mai ales în lunile de vară, este regiunea mediteraneană. Din aceste modificări va rezulta şi o schimbare a duratei efective a sezonului de vară şi a celui de iarnă (veri mai scurte în nordul Europei, sudul Africii, Australia şi ierni mai lungi în Africa tropicală şi Antarctica).

Creşterea nivelului oceanului planetar – Specialiştii consideră că până în anul 2100 nivelul oceanului planetar va creşte cu circa 48 cm. Cele mai multe calcule prezic o creştere mai importantă în Oceanul Arctic şi mai scăzută în cel din sud. Se estimează că Groenlanda şi Oceanul Artic pot creşte nivelul apei cu 70 m, în condiţiile în care s-ar înregistra o topire a gheţarilor acestora.

Înregistrarea unor temperaturi extreme – va deveni un fenomen din ce în ce mai frecvent. Ca fenomene „foarte probabile” vor fi: înregistrarea de temperaturi extreme pozitive, din ce în ce mai multe zile caniculare, temperaturi minime extreme, diferenţe considerabile între temperaturile din timpul zilei şi cele din timpul nopţii etc. Din categoria celor
85

acid carbonic şi acid azotic. Orice perturbare a echilibrului. 3. vânturi puternice. temperatura medie pe globul pământesc va fi -15 °C. În felul acesta. gazele existente în atmosferă asigură o temperatură medie a globului de cca 15oC. inclusiv pentru oameni. Cele mai grave probleme au existat în Norvegia. Canada. efectul de seră are şi proprietăți pozitive. care înconjoară planeta formând un ecran protector faţă de radiaţiile ultraviolete şi permiţând totodată pătrunderea căldurii slare care împiedică îngheţarea apelor. care la rânul său 86 . Totuşi. benzina sau petrolul. râuri şi pârâuri şi la nivelul vegetaţiei. În partea superioară atmosfera este alcătuită dintr-un strat de gaze. Când plouă sau ninge. datorită emisiilor de gaze poluante din activităţile umane. Ploile acide. Când se ard combustibili fosili. deteriorează pătura de ozon şi declanşează “efectul de seră”. Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri. Cea mai mare parte a acestei acidităţi este produsă în ţările industrializate din emisfera nordică: SUA. situaţie care favorizează existenţa vieţii pe pământ. În secolul XX. Japonia şi majoritatea ţărilor din Europa de Est şi de Vest. zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. de o grosime de câţiva mm intensifică proprietăţile de absorbţie ale atmosferei lăsând să treacă radiaţiile solare în cantităţi exagerate şi implicit o mare parte din radiaţiile infraroşii. deoarece în absenşa substanţelor care provoacă efectul. Suedia şi Canada. Degradarea stratului de ozon. aceşti acizi ajung pe pământ sub forma a ceea ce numim ploaie acidă. cum sunt cărbunele. În limite normale. precipitaţii intense asociate cu producerea unor cicloni tropicali etc. Distrugerea stratului de ozon din atmosferă. carbon şi azot în atmosferă. La începutul anilor '90. Aceşti oxizi se combină cu umezeala din aer şi formează acid sulfuric. se emit oxizi de sulf. aciditatea aerului şi ploaia acidă au ajuns să fie recunoscute ca o ameninţare capitală la adresa calităţii mediului. echilibrul balanţei energiei de radiaţie a pământului este astfel perturbat.„probabile” sunt: înregistrarea tot mai frecventă a fenomenului de secetă. Aciditatea apei omoară practic orice formă de viaţă. 2. Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viaţă.

ploi acide. apei. solului etc. creşterea nivelului mărilor.declanşează efecte în lanţ: schimbări climatice. 87 . poluarea aerului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful