You are on page 1of 3

Asteroizii, numiți și mici planete sau planetoizi, sunt corpuri cerești mai mici decât planetele, dar mai

mari decât meteoroizii (care pot avea diametrul de până la circa 10 metri), și nu sunt comete.
Deosebirea dintre asteroizi și comete se face în prima fază (în momentul în care este descoperit
corpul respectiv), după aspectul său vizual: cometele trebuie să aibă o „coamă” perceptibilă (o
„atmosferă” densă), în timp ce asteroizii nu au așa ceva. Ulterior, stabilirea formei orbitei determină
clasificarea obiectului într-o anumită categorie. Majoritatea cometelor au orbite foarte excentrice,
multe din ele evoluând pe orbite parabolice.

Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în diametru pâna la roci de
numai câteva zeci de metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se aseamănă cu planete în
miniatură. Totuși, în vasta lor majoritate asteroizii sunt mult mai mici și au o formă neregulată.
Compoziția fizică a asteroizilor este diversă, și în multe cazuri e prea puțin ințeleasă. Astfel, unii
asteroizi sunt corpuri solide de rocă cu un conținut metalic mai mic sau mai mare, în timp ce alții
constau într-un conglomerat de roci, format datorită forței gravitației. Asteroidul Vesta este chiar
vizibil cu ochiul liber, dar numai din locuri neluminate, în anumite nopți cu cer foarte senin.

Numită prima planetă mică, Ceres a fost descoperită în anul 1801 de către Giuseppe Piazzi, inițial
fiind considerată o nouă planetă. A urmat apoi descoperirea altor corpuri cerești similare care, cu
echipamentul astronomic de pe vremea aceea, apăreau pe cer doar ca niște puncte luminoase,
asemănător stelelor, cu un disc planetar foarte mic sau chiar inexistent (totuși, s-au putut deosebi de
stele datorită mișcării lor). Acest lucru l-a făcut pe astronomul Sir William Herschel să propună
termenul de „asteroid”, din limba greacă αστεροειδής, asteroeidēs, bazat pe cuvântul din greaca
antică αστήρ, astēr = stea.

Marea majoritate a asteroizilor cunoscuți se găsește în principala centură de asteroizi, între orbitele
planetelor Marte și Jupiter, unde s-a estimat existența a peste 750.000 asteroizi mai mari de 1 km,
precum și a milioane de asteroizi mai mici. Unii au luni ce orbitează în jurul lor, sau se găsesc in
perechi co-orbitare cunoscute și ca sisteme binare. Recent s-a descoperit că planetele pitice întâlnesc
orbitele planetelor, de la Mercur la Neptun - cu sute de obiecte transneptuniene (Trans Neptunian
Objects, TNOs).

Termenul de "asteroid" se folosește pentru a caracteriza un grup de corpuri cerești ce orbitează în
jurul Soarelui. Este termenul cel mai cunoscut pentru planetele mici, preferat în trecut de Uniunea
Astronomică Internatională (UAI). Alteori se preferă termenul de "planetoid" (lb. greacă pentru
"planet-like" - asemănător planetelor).

După cum ne-am obișnuit, corpurile mici ce orbitează în jurul Soarelui au fost clasificate ca asteroizi,
comete sau meteoroizi, orice corp mai mic decât circa 10 metri lungime numindu-se meteoroid.
Principala deosebire observațională prin telescop dintre un asteroid și o cometă este nebulozitatea
acesteia din urmă, coama cometei formată din particule de gheață sublimate din cauza radiației
solare. Câteva corpuri au ajuns să fie numite de două ori, din cauza că inițial au fost clasificate drept
asteroizi, dar mai târziu descoperindu-se activități cometare. Unele comete, eventual chiar toate,
ramân într-un final fără "coamă" și apar pe cerul nocturn ca puncte luminoase asemănătoare
asteroizilor. O deosebire descoperită ulterior este că orbitele cometelor sunt mai excentrice decât

Masa totală a tuturor corpurilor din Principala Centură de asterioizi. Compoziția KBOs se crede a fi asemănătoare cometelor. dintre orbitele planetelor Marte și Jupiter.745 au orbite bine cunoscute îndeajuns să le definească cu numere oficiale. ocazional. se ajunge până la 51%. și sunt mult mai mari decât obișnuitele nuclee ale cometelor. adaugă numai 3% din masa totală. cu o rată de descoperire curentă în jur de 5. nu au acea orbită excentrică asociată de obicei cu cometele. Pallas (7%). descoperirea obiectelor transneptuniene a complicat situația.0-3.95x1021 kg. este estimată a fi în jur de 3. pentru asteroizii mai mari .6 x 1021 kg. 187. O altă observație recentă. Ceres are o masa de 0. La sfârșitul lunii august 2006. Sute de mii de asteroizi au fost descoperiți în Sistemul Solar. În ultimii ani. Vesta (9%).000 per lună. arată faptul că diferențele dintre comete și asteroizi sunt tot mai neclare. Planetele pitice devin astfel o categorie nouă de obiecte cerești.525 au nume oficiale.000 asteroizi înregistrați. sau în jur de 4% din masa Lunii.9 milioane) Ceres.2%). pentru a putea include majoritatea obiectelor clasificate anterior ca mici planete și comete. Momentan doar Ceres. deși există câțiva asteroizi cu o formă aproape sferică (Vesta. este vizibil cu ochiul liber.cele ale asteroizilor (unele corpuri clasificate ca asteroizi au de asemeni orbite remarcabil de excentrice.9%). și Hygiea (3%). unde gheața rămâne solidă și corpurile asemănătoare cometelor nu prezintă prea multă activitate cometară. de aproximativ 950 km diametru. în timp ce următorii trei. Planeta minoră cu numărul cel mai mic e (găsesc un număr total de asteroizi de peste 1 km în diametru din sistemul nostru solar. cel mai mare obiect din centura de asteroizi. Dintre acestea. Vesta este singurul asteroid din centura de asteroizi care. este clasat în categoria planetelor pitice. pentru a evita numirile de asteroizi sau comete. însă periodice). din punctul de vedere al mărimii. În plus. era cândva considerat cel mai mare asteroid din cercul sistemului solar. În același timp a fost introdusă clasa planetelor pitice. Uniunea Astronomică Internaționala (UAI) a introdus termenul "small solar system bodies" (SSSB) = corpuri mici ale sistemului solar. În orice caz. . termenul de "planetă mică" se mai poate folosi. a fi între 1. Acum diferențele se discută pentru Pallas și Vesta: amândouă au diametre de aproximativ 500 km. 14. numite parțial "obiecte".1 și 1.acelea care au masa suficientă pentru a-și crea formă sferică sub propria gravitație. Davida (1. Apoi numărul asteroizilor crește rapid. dar se va prefera "small solar system body" (SSSB). Din aceasta. bazată pe analiza prafului cometar colectat de sonda Stardust. Adăugând în continuare trei dintre cei mai masivi asteroizi. cu cât masa lor scade. În mod normal. Interamnia (1. Potrivit UAI. 32% din total. deși unele pot fi înrudite cu asteroizii. cu ocazii foarte rare. aflate undeva între planete și asteroizi.0%) și Juno (0. dar mai târziu a fost recunoscut ca planetă pitică. cu diametrul de 975 x 909 km. Cele mai ascunse dintre acestea sunt obiectele centurii Kuiper (KBOs). un asteroid din apropierea pământului va avea o scurtă vizibilitate fară ajutor tehnologic: 99942 Apophis. Aceste obiecte populează limitele exterioare ale Sistemului Solar. Pallas și Hygiea) care în viitor ar putea fi reclasificați drept planete pitice. Din peste 400.

Asteroizii din apropierea Pământului au orbitele în vecinatatea orbitei Pământului. dar au fost descoperiți câțiva. Majoritatea Troienilor se asociază cu Jupiter.Diverse varietăți de asteroizi au fost descoperite în afara centurii de asteroizi. luându-i urma orbitei. Asteroizii troieni sunt blocați gravitațional prin sincronizarea cu o planetă. care orbitează cu Marte sau Neptun. .