ANEXE

ANEXA I GLOSAR DE TERMENI

AMENAJAREA TERITORIULUI (engl. spatial planning - fr. aménagement du territoire) Amenajarea teritoriului este o activitate globală, func ională, prospectivă, democratică care are ca scop de bază armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel na ional şi local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale ării, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficien ei rela iilor economice şi sociale dintre acestea şi care se exercită pe întregul teritoriu al României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spa iale, la nivel na ional, regional şi jude ean. (Legea nr. 350 /2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul) Expresia spa ială a politicilor economice, sociale, culturale şi ecologice ale oricărei societă i, care are drept scop o dezvoltare echilibrată a regiunilor şi organizarea fizică a spa iului conform unei concep ii directoare, pentru a oferi omului un cadru şi o calitate a vie ii care să-i asigure desăvârşirea personalită ii sale, într-un mod şi la o scară umană. (Carta Europeană a Amenajării Teritoriului, adoptată în 1983 la Torremolinos – Spania) Ansamblul ac iunilor de pregătire a unui teritoriu prin executarea unor lucrări de echipare, asanare, nivelare, plantare sau defrişare, etc. pentru a-l face corespunzător unor destina ii şi func iuni stabilite prin studiile de sistematizare a teritoriului respectiv. (Erdeli, G., – Dic ionar de geografie umană, Ed. Corint 1999) Arie metropolitană • Termen american care desemnează o aşezare urbană de dimensiuni mari sau formată prin expansiunea arealului urban. Conceptului i-a fost oferită o defini ie opera ională, pentru prima dată, de către biroul de recensăminte al SUA în 1910, sub denumirea de district metropolitan. În 1950 denumirea uzuală devine arie metropolitană standard, care semnifică aria urbană func ională. În 1960 conceptul capătă numele de arie statistică metropolitană standard. (Erdeli, G., – Dic ionar de geografie umană, Ed. Corint 1999)

ZONĂ [Geografic] Por iune dintr-un teritoriu, delimitată pe baza existen ei unor elemente caracteristice distinctive, a unor categorii de fenomene, fapte sau împrejurări sociale. Delimitarea unei arii de acest tip se bazează pe elemente naturale. [Sistematizare] Suprafa ă de teren delimitată, care face parte dintr-o localitate sau dintrun teritoriu mai larg (care poate cuprinde şi localită i), căreia i se atribuie un tip de folosin ă bine determinat sau pe care se întâmplă anumite lucruri dirijate de oameni. (Mic lexicon ilustrat al no iunilor de sistematizare – Ed. Tehnică, Bucureşti 1983) Zonă de dezvoltare • Perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane în care se propun unele facilită i de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investi ii de capital străin sau autohton. (Legea nr. 351 /2001privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na ional – Sec iunea a IV-a – Re eaua de localită i) Zonă de influen ă • Între un oraş şi regiunea sa se es numeroase fire de legătură. Ele corespund diferitelor forme de raporturi şi de influen ă, suprapunându-se şi combinându-se, fără să fie, în mod necesar, integral reprezentate. Ansamblul lor constituie zona de influen ă, care se întinde până acolo unde pătrund diversele forme de raporturi cu oraşul. Aici, accentul nu se pune pe oraş, ci pe regiunea care depinde de oraş. (Garnier, J., B., Chabot, G. – Geografia urbană, ed. Ştiin ifică, Bucureşti, 1971) • Teritoriul şi localită ile care înconjoară un centru urban şi care sunt influen ate direct de evolu ia oraşului şi de rela iile de intercondi ionare şi de cooperare care se dezvoltă pe linia activită ilor economice a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale şi comerciale a echipării cu elemente de infrastructură şi cu amenajări pentru odihnă, recreare şi turism. Dimensiunile zonei de influen ă sunt în rela ie directă cu mărimea şi cu func iunile centrului urban polarizator. (Legea nr. 351 /2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na ional – Sec iunea a IV-a – Re eaua de localită i) • Teritoriu asupra căruia o localitate urbană îşi extinde o serie de func iuni. Mărimea acestui teritoriu este dependentă de nivelul dezvoltării social-economice, de pozi ia

geografică, de talia oraşului, de densitatea centrului urban. Limita extensiunii medii a acesteia se află situată la intersec ia ariilor de influen ă a cel pu in trei func iuni. (George Erdeli – Dic ionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999) Zone dinamizatoare • Zone noi de servicii, cu utilizări comerciale intensive şi activită i mixte şi cu densită i diferite. Ele au un nucleu central de birouri, spa ii comerciale şi pentru distrac ie şi sunt în general în jurul unui nod de transport de importan ă metropolitană, deseori sta ii de transfer feroviar, legate de oraşe intermediare. (Institut d’Etudis Territorials, Barcelona - Factors clau de la planificacio territorial a l’area metropolitana de Barcelona, 1999) Zonă metropolitană • Suprafa ă situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitate prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează rela ii reciproce de influen ă în domeniul căilor de comunica ii, economic, social, cultural şi al infrastructurii edilitare. De regulă, limita teritoriului metropolitan depăşeşte limita administrativă a localită ilor şi poate limita jude ului din care face parte. (Legea nr. 350 /2001 privind Amenajarea Teritoriului şi Urbanismului) • Zonă construită prin asociere bazată de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (capitala României şi municipiile de rang I) şi localită ile urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distan a de până la 30km, între care s-au dezvoltat rela ii de cooperare pe multiple planuri. (Legea nr. 351 /2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na ional – Sec iunea a IV-a – Re eaua de localită i, Anexa I) • Zona metropolitană apare numai în cazul în care aceasta nu coincide cu regiunea metropolitană. Regiunea metropolitană poate coincide cu una sau mai multe regiuni administrative. (Census Bureau – US State Office of Management and Budget - OMB) Zonă suburbană • Zonă situată în apropierea oraşelor sau la limita spa ială a acestora, care se caracterizează printr-un nivel de urbanizare mai redus fa ă de standardele recunoscute şi ai cărei locuitori au un mod de via ă şi comportament specifice. (Erdeli, G. – Dic ionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999)

Zona urbană • Este constituită dintr-un oraş central (uneori două) de cel pu in 50.000 de locuitori reziden i şi aria din imediata vecinătate. Zona urbană este astfel, oraşul fizic definit fără legătură cu grani ele politice sau administrative. În lucrare termenul de zonă urbană se referă generic la regiuni cu o densitate mare a popula iei. (Edwin S. Mills – Urban Economics, 1995) ZONE PURTĂTOARE DE DEZVOLTARE Termenul este utilizat în special în literatura de specialitate din Fran a şi defineşte, în sensul cel mai general şi mai cuprinzător, acele noi categorii de grupări de activită i de "vârf", tractante pentru dezvoltare, localizate pe un anumit teritoriu definit (interior, tangent sau exterior unei localită i) şi care constituie atât o modalitate de adaptare la transformările socio–economice din perioada post–industrială a informatizării şi globalizării, cât şi una dintre cele mai importante componente ale strategiilor de dezvoltare urbană şi teritorială prin care este provocată sau stimulată această dezvoltare. Categoriile de ZPD au în comun prezen a unor activită i legate de tehnologiile de vârf şi sunt caracterizate spa ial fie printr-o localizare legată direct de marile circuite de transporturi trans-continentale /na ionale şi cu metropolele (platformele logistice, polii de transfer), fie prin localizări privilegiate ca valoare arhitectural-urbanistică şi peisagistică în raport cu structura localită ilor şi a aglomera iilor urbane (polii principali urbani, parcurile de activită i în, special cele ştiin ifice şi tehnologice care pot conferi gradul de tehnopol localită ilor /aglomera iilor în care se înscriu). Regiune metropolitană • Conform raportului de bază “Strategii pentru Dezvoltarea durabilă a regiunilor urbane”, regiunile metropolitane sunt regiunile administrative care au ca “inimă” o metropolă (nucleu central – capitala sau localitatea propriu zisă) împreună cu aglomera ia ei urbană (capitala + localită i din imediata ei vecinătate). (Ca urmare a Conferin ei ONU privind Mediul şi Dezvoltarea – Rio de Janeiro 1992 şi pe baza Agendei Habitat II adoptată la Istambul 1996, a avut loc la Essen în 1999 Conferin a “Regiuni Metropolitane Europene”) • Există mai multe defini ii ale acestei no iuni care depind de modul de abordare a termenului. Economic aceasta reprezintă o concentrare şi o centralizare a mijloacelor de produc ie, unită i de conducere, for ă de muncă, pie e şi consumatori într-un spa iu larg şi complex. Legal aceasta reprezintă un grup de aglomerări urbane în jurul unui oraş mare, interconectate şi care constituie un sistem socio-economic complex.

(Faerstein, E. - Metropolitan - Governance in Brazil, 1989) • Zonă cu o suprafa ă foarte întinsă, compusă dintr-o unitate administrativă centrală şi dintr-o aureolă periferică largă, cuprinzând mai multe nuclee reziden iale şi comerciale secundare şi zone intermediare încă rurale, dar strâns legate de oraş. (Bonnet, J. - Marile Metropole Mondiale, 2000) Regiune prioritară de dezvoltare • Unită ile de bază pentru politica regională (UPR), respectiv regiunile de dezvoltare şi ariile prioritare, pot fi considerate ca elemente componente ale unui proces pe termen lung de specificare şi testare, pornind de la principiile care stipulează că definirea regiunilor: să fie orientată în sensul identificării problemelor teritoriale; să fie astfel făcută, încât să permită identificarea unor spa ii adecvate pentru anumite tipuri de ac iuni, precum alocarea de fonduri, aplicarea diferen iată a taxelor, cooperare sau parteneriat etc.; să fie realizată prin interac iune între specialişti în dezvoltare regională, deciden i şi popula ii la nivelul regiunilor. (Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România – aprobată de Guvern în 1997) Regiune statistică • Regiune de dezvoltare utilizată pentru adunarea, interpretarea şi analiza datelor publice. (Programul Phare 9708 /Aster S cons arl, Note informative pentru Consiliile de Dezvoltare Regională, 1997) Regiuni urbane • Ansamblu de oraşe, legate între ele din punct de vedere morfologic, structural şi rela ional, caracterizându-se printr-o întindere relativ mare şi un anumit policentrism. (Erdeli, G. – Dic ionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999) Re ea de localită i • Totalitatea localită ilor de pe un teritoriu (na ional, jude ean, zonă func ională) a căror existen ă şi dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de rela ii desfăşurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politicoadministrative şi altele). Re eaua de localită i este constituită din localită i urbane şi localită i rurale. (Legea nr. 350 /2001 privind Amenajarea Teritoriului şi Urbanismul)

Re ea de oraşe • Expresia "re ea de oraşe" desemnează politica aplicată de DATAR pentru sus inerea experien elor favorizând alian a la distan ă între primarii localită ilor, în scopul dezvoltării globale unanim acceptate în cadrul unui teritoriu lărgit. Ea este prezentată ca o alternativă la metropolizare şi ca una dintre pârghiile de ac iune în sprijinul dezvoltării teritoriale. (Lionel Jospin, Prim Ministru al Republicii Franceze-Politique des Réseaux des Villes, 2000) Re elele actuale sunt de trei categorii: • re ele de oraşe mijlocii care regrupează unită i urbane de mărime comparabilă, cuprinse între10.000 şi 100.000 locuitori; acestea sunt marcate de o func iune dominantă şi sunt conştiente denecesitatea de a schimba dimensiunea de interven ie pentru a-şi ameliora sau regăsi atractivitatea. Re eaua de oraşe le va permite să-şi descopere noi capacită i, să-şi articuleze func iunile complementare şi să se angajeze într-un demers de propuneri şi prospec iuni concertate pentru a-şi a anima şi dezvolta teritoriul; • re ele de armătură regională, care regrupează principalele centre urbane ale regiunii; acestere ele sunt destinate să afirme func iunile regionale majore (func iuni universitare şi decercetare, competen e industriale strategice, poli de iradiere culturală care alimentează esutulinfra-regional); • re ele transfrontaliere în care se exprimă voin a colectivită ilor locale de a coopera în spa iile deschimburi validate unanim de locuitorii lor. Alte re ele de oraşe pot fi înso ite la o altă scară de cooperare de: • re ele de poli de dezvoltare economică majoră -re ele care întăresc capacitatea oraşelor ce constituie poli de dezvoltare economică majoră pentru teritoriile pe care le deservesc; • re eaua de armătură na ională -re ele prefigurând marile sisteme urbane care oferă odeschidere a spa iului na ional către sistemul european şi mondial de schimb. • pentru aceste tipuri de re ele, ca şi pentru cele transfrontaliere, trebuie avute ca referin eexperimentele cuprinse în programele comunitare "INTERREG" şi perspectivele de dezvoltarede care sunt legate. (Lionel Jospin, 2000 )

Sistem urban Sistem de localită i învecinate, între care se stabilesc rela ii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi protec ie a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă. (Legea 351 /2001privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na ional – Sec iunea a IV-a – Re eaua de localită i) Sistem urban (sistem de aşezări) – totalitatea aşezărilor dintr-un spa iu determinat şi rela iile complexe de interdependen ă care se stabilesc între ele. Sistemele de aşezări au două trăsături de bază: ierarhia şi centralitatea; pot fi urbane şi rurale. (Erdeli, G. – Dic ionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999) RELA II URBAN - RURAL Totalitatea rela iilor care se stabilesc în cadrul sistemului de localită i urbane şi rurale pe linia locuirii, a procesului de produc ie agricolă, industrială etc. Cunoscând aceste rela ii, se pot determina fluxurile convergente şi divergente de popula ie şi bunuri între oraş şi teritoriul său înconjurător, se pot stabili capacită ile mijloacelor de transport, ale serviciilor colective, ale echipărilor în sistem, se pot evita fenomenele de migrare masivă, respectiv de depopulare a unor zone rurale şi de suprapopulare a oraşelor. (Erdeli, G. – Dic ionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999) Tehnopoli Structuri de dezvoltare economică, ini iate la nivel na ional, regional şi local, care au misiunea de a promova şi dezvolta inova ia în teritoriul lor de influen ă. Un Tehnopol constituie suportul politicii de dezvoltare a unui teritoriu, pornind de la inovare, care favorizează "fertilizarea încrucişată" (poten area reciprocă). Accep iunile termenului sunt: • O zonă de activită i economice care beneficiază de prezen ă universită ilor, a cercetării, unită ilor industriale şi de servicii şi al cărui teritoriu cuprinde ansamblul serviciilor urbane ale metropolei (model institu ionalizat din anul 2000 în Fran a, utilizat şi în Japonia). Tehnopolii sunt teritoriile de ac iune a unui /unor parcuri tehnologice sau ştiin ifice la nivelul aglomera iei urbane sau al teritoriului său de influen ă economică, care promovează întregul oraş ca spa iu de resurse ştiin ifice şi tehnologice; • O zonă de activită i economice în care sinergia între universitate, cercetare şi industrie favorizează crearea unor poli de competen ă în domenii specializate şi care

cuprinde parcuri sau ansambluri de parcuri de activită i specializate (parcuri tehnologice), care, prin promovarea resurselor ştiin ifice şi tehnologice locale, vizează atragerea şi dezvoltarea activită ilor de înaltă tehnologie. Sunt cel mai adesea situate în apropierea universită ilor sau centrelor de cercetare, după principiul că proximitatea spa ială a activită ilor de cercetare, de învă ământ superior şi de produc ie favorizează transferul de competen ă şi tehnologie (Marea Britanie). (UIAUIM, INCD-UP, IG, UD - Definirea Zonelor Urbane Purtătoare de Dezvoltare în Teritoriu ca factor de anticipare şi stimulare a ridicării calită ii vie ii urbane prin restructurarea economică sectorială - Studiu în cadrul programului AMTRANS 20022002) Consultări privind amenajarea tehnopolilor Consultările au fost concepute ca un apel la idei prospective, chiar dacă rezultatul conduce la elaborareaunui plan de situa ie. Este vorba înainte de toate de solicitarea unor “noi concepte” privind amenajarea unuitehnopol. În această formă de consultare, nu se cere nici un nivel de precizie asupra documentelor rezultate.Datele de program nu sunt decât indicative, ele trebuie să se constituie într-un suport pentru reflec ia asupraamenajării sitului şi nu au preten ie opera ională. Trebuie “inventată o noua forma urbană, care păstrează şivalorizează un sit natural privilegiat, răspunzând în acelaşi timp exigen elor activită ilor industriale şi decercetare. Proiectele elaborate vor simboliza o nouă cultură urbană şi tehnică” (extras din programulconsultării). (Ministerul Echipării, Transportului şi Turismului din Fran a - Parteneriate – sinteză, Studiu de caz – Opera iunea Atlanpole Nantes– Articol, 1993) Tehnopol multipolar • Desemnează spa iul de ac iune al mai multor tehnopoli repartiza i pe teritoriul unei metropole (după Philippe Madrelle). (UIAUIM, INCD-UP, IG, UD - Definirea Zonelor Urbane Purtătoare de Dezvoltare în Teritoriu ca factor de anticipare şi stimulare a ridicării calită ii vie ii urbane prin restructurarea economică sectorială - Studiu în cadrul programului AMTRANS 2002)

ANEXA II

LEGISLA IE PRINCIPALĂ URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI
Legea administra iei publice locale - nr.215/2001- cu modificările ulterioare Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România. Codul civil - reglementări privind amplasamentul construc iilor Regulamentul general de urbanism republicat (Hotărârea Guvernului României pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism nr.525/1996 cu modificările ulterioare Legea privind amenajarea teritoriului şi urbanismul nr.350/2001 Ordin nr.13/N/1999 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid privind metodologia de elaborare a con inutului cadru a PUG Ordin nr.21/N/2000 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid privind elaborarea şi aprobarea regulamentelor locale de urbanism Ordin nr.176/N/2000 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid privind metodologia de elaborare a con inutului cadru a PUZ Ordin nr.37/N/2000 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid privind metodologia de elaborare a con inutului cadru a PUD Ordin nr.201/N/2000 al ministrului Lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid metodologic privind elaborarea analizelor de evaluare a impactului asupra mediului ca parte integrantă a planurilor de amenajare a teritoriului şi urbanism Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construc iilor cu modificările şi completările ulterioare Ordinul ministrului transporturilor construc iilor şi turismului privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construc ii, nr.1430/2005 Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, al ministrului apărării na ionale, al ministrului de interne, al directorului Serviciului Român de Informa ii pentru aprobarea precizărilor privind avizarea documenta iilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, precum şi a documenta iilor tehnice pentru autorizarea executării construc iilor nr.34/N/1995 / M.30/1995 / 3422/1995 / 4221/1995

Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, al ministrului apărării na ionale, al ministrului de interne, al directorului Serviciului Român de Informa ii, al ministrului justitiei, al directorului Serviciului de Telecomunica ii Speciale, al şefului Serviciului de Informa ii Externe şi al directorului Serviciului de protec ie şi pază privind aprobarea condi iilor de autorizare a construc iilor cu caracter militar nr. 3376/MC/2.05.1996 /M.3556/9.05.1996/ 2102/8.05.1996/667/ C1/9.05.1996/ 4093/9.05.1996/ 2012/7.05.1996/ 14083/9.05.1996/ D 821/8.05.1996 Hotărârea Guvernului nr.62/1996 privind aprobarea listei obiectivelor de investi ii şi de dezvoltare, precum şi a criteriilor de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construc ii - cu modificările ulterioare Legea fondului funciar- nr. 18/1991 republicată, cu modificările ulterioare Ordonan a privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier na ional nr.96/1998 Legea cadastrului şi a publicită ii imobiliare nr.7/1996 Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia - nr. 213/1998 Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor cu modificările ulterioare Legea nr.54/1998 privind circula ia juridică a terenurilor Legea apelor - nr. 107/1996 cu modificările ulterioare Ordonan a de urgen ă nr.195/2005 privind protec ia mediului Legea nr.71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na ional Sec iunea I - Căi de comunica ie Legea 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na ional Sec iunea II - Apă Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na ional - Sec iunea a III-a Zone protejate Legea nr.351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na ional Sec iunea a IV-a Re eaua de localită i Legea nr.575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na ional Sec iunea a V-a Zone de risc natural Ordinul ministrului sănătă ii pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viată al popula iei nr.536/23.06.1997 Ordonan a nr.43/1997 privind regimul juridic al drumurilor cu completările ulterioare

Ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea normelor tehnice privind proiectarea şi amplasarea construc iilor, instala iilor şi panourilor publicitare în zona drumurilor, pe poduri, pasaje, viaducte şi tuneluri rutiere-nr. 571/1997 Legea privind protejarea monumentelor istorice nr.422/2001 Legea locuin ei nr.114/1996 republicată Legea 184/2001 privind exercitarea profesiunii de arhitect (modificată prin Legea 43/2004) Hotărârea Guvernului nr.723/2002 privind înfiin area Comisiei interministeriale pentru zone construite protejate Ordinul nr.562/2003 al Ministrului transporturilor, construc iilor şi turismului pentru aprobarea Reglementării tehnice "Metodologie de elaborare a con inutului-cadru al documenta iilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ) Hotărârea Guvernului nr.447/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de elaborare şi continutul hărtilor de risc natural la alunecări de teren şi inunda ii Ordinul comun al Ministerului transporturilor, construc iilor şi turismului şi Ministerului Administra iei şi Internelor nr.139/2003/ 6/2003 privind măsuri pentru respectarea disciplinei în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului în scopul asigurării fluidizării traficului şi a siguran ei circula iei pe drumurile publice de interes na ional şi jude ean Hotărârea Guvernului nr.382/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exigen ele minime de con inut ale documenta iilor de amenajarea teritoriului şi de urbanism pentru zonele de riscuri naturale Hotărârea Guvernului nr.31/1996 privind metodologia de avizare a documenta iilor de urbanism privind zone şi sta iuni turistice şi a documenta iilor tehnice privind construc iile Hotărârea Guvernului nr.1122/2002 pentru aprobarea condi iilor şi procedurilor de atestare a sta iunilor turistice, precum şi pentru declararea unor localită i ca sta iuni turistice de interes na ional, respectiv local Ordinul nr.45/1998 al Ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor Ordinul nr.47/1998 al Ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice privind amplasarea, lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instala ii şi a pomilor în localită ile urbane şi rurale Ordinul nr.49/1998 al Ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea şi realizarea străzilor în localită ile urbane Ordinul nr.50/1998 al Ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea şi realizarea străzilor în localită ile rurale

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful