ARHITECTURA PERIOADEI MODERNE PE TERITORIUL ROMANIEI: EVOLUTIE STILISTICA Arhitectura pînæ la al doilea razboi mondial Secolul al XIX-lea

: Primele manifestæri ale modernitæpii Pætrunderea ideilor Luminismului (sfîrøitul sec. 18), revoluflia lui Tudor (1821), pacea de la Adrianopol (1829) au marcat începutul epocii moderne, perceputæ de contemporani ca o “renaøtere”. Modernizarea generalæ a societæflii româneøti, purtînd semnele specifice ale trecerii rapide de la vechea ordine agraræ la noua ordine capitalistæ øi ale deschiderii din ce în ce mai largi cætre civilizapia occidentalæ, s-a reflectat în arhitecturæ, unul dîntre instrumentele culturale ale acestei modernizæri, prîntro reorientare cætre asimilarea rapidæ øi programaticæ a valorilor arhitecturale europene. Deøi existæ semne anterioare, se poate considera cæ evoluflia modernæ a arhitecturii româneøti începe odatæ cu Regulamentele Organice (1832), pentru ca, dupæ Revoluflia de la 1848, Unirea din 1859, instaurarea monarhiei constitupionale (1866) øi cîøtigarea independenpei (1877), sæ se desfæøoare într-un ritm foarte accelerat, arzînd etapele fireøti de evolupie øi cæutînd sà asimileze pi aplice orientærile arhitectural-urbanistice europene în vederea unei conøtient urmærite sincronizæri. în consecinpæ, atît nou næscutul discurs teoretic cît øi practica, au fost marcate, de o neobiønuit de activæ suprapunere de tendinpe stilistice. Acest sincretism de tendinpe, care devine una dîntre dimensiunile esenpiale ale modernitæpii arhitecturii româneøti, a fost fàcut posibil pi întrepinut nu numai de aceastæ absorbpie rapidæ, ci øi de volumul mare de construcflii care s-au realizat în aceastæ perioadæ, avînd în vedere faptul cæ oraøele româneøti moderne se constituie tot atunci. O a doua dimensiune esentialæ a dezvoltærii moderne a arhitecturii româneøti, devenitæ explicitæ abia cætre sfîrøitul secolului al XIX-lea, se referæ la fondul cultural pe care s-a grefat aceastæ evolupie, øi rezidæ în fractura culturalæ dîntre occidentalizare/modernizare (asimilarea noilor valori produse 23323p1517x de civilizapia industrialæ vest-europeanæ) øi autohtonism/traditionalism (pæstrarea vechilor valori ale ordinii agrare øi ale sud-estului ortodox). Transformærile politice, economice øi sociale declanøate dupæ 1821, øi accelerate dupæ Unirea din 1859, la care se adaugæ voinpa de sincronizare culturalæ, s-au tradus în

activitatea constructivæ prin cîteva aspecte esenpiale: 1)aparipia de noi tipuri de clædiri/programe de arhitecturæ (imobile de locuinfle plurifamiliale, gæri, clædiri administrative, pentru învapæmînt, de spectacol, industriale, comerciale, hoteluri, etc.), 2)importul øi asimilarea noilor materiale øi tehnologii de construcflie (metalul øi betonul armat, aplicate la început la construcflii de geniu civil øi industriale, apoi la toate tipurile de construcflii øi avînd ca finalitate formarea unor serioase antreprize moderne de construcflii) øi 3) necesitatea exprimærii prin arhitecturæ a noului etos modernizator. La acestea se adaugæ dezvoltarea færæ precedent a oraøelor, constînd atît în modernizarea celor existente (prin înlocuirea fondului construit considerat necorespunzætor, limitarea extinderii necontrolate a suprafepei, adaptarea structurilor stradale la noile funcfliuni øi ierarhizarea lor, densificarea construitului, creøterea nivelului de înælflime - în mod special în centru -, zonificarea funcflionalæ, construirea øi punerea în evidenpæ a clædirilor reprezentative, crearea unui nou tip de reprezentativitate urbanæ, etc.), în restructurarea radicalæ a altora (Giurgiu, Bræila), cît øi în edificarea de noi oraøe pe plan prestabilit (Turnu Severin, Turnu Mægurele, etc). Odatæ cu Regulamentele Organice se instituie øi se perfectioneazæ formele øi instrumentele de control urban care vor administra modernizarea urbanæ. Ele atestæ oficial (prin regulamente øi legi urbanistice, planuri directoare, etc.) cristalizarea treptatæ øi evoluflia unei voinpe constructive øi a unei gîndiri urbanistice din ce în ce mai clar orientate funcflional øi formal. Bucureøtiul, cu semnificapia de capitalæ a noului stat national (1859), a devenit øi a ræmas pentru multæ vreme nu numai principalul teatru al operapiunilor urbane moderne, ci øi cel mai important focar de iradiere culturalæ øi arhitecturalæ din paræ. Din punct de vedere stilistic, perioada de pînæ la primul razboi mondial este caracterizatæ prin preluarea aproape concomitentæ a mai multor modele stilistice europene (cu diferitele lor varietæpi locale, în functie de locul de inspirapie), de la clasicism la eclectism øi ecouri ale Artei 1900, ale cæror contradicpii originare se pierd øi se rezolvæ prin semnificapia unicæ pe care o capatæ pe plan local: toate reprezintæ în anumite mæsuri sincronizarea cu Europa. Acestor importuri li s-au adæugat, începind cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, cæutærile unui stil napional, cunoscute sub numele generic øi relativ impropriu de neoromânesc. Deøi rezultat din dorinpa de redefinire identitaræ, deci în contradicpie cu importul stilistic, neoromânescul este, în arhitectura româneascæ, echivalentul cæutærilor formale cu aceeaøi semnificapie care se manifestæ nu numai în Europa acelui moment, ci øi în întreaga lume contemporanæ; deci

în Transilvania. este greu de fæcut o diferenpiere siguræ între ceea ce ar reprezenta influenpa renascentistæ/clasicistæ tîrzie øi influenpa neoclasicæ. Se poate spune cæ perioada modernæ este øi perioada consolidærii breslei arhitecflilor români øi a sistemului de producpie de arhitecturæ. dupæ 1892 (Societatea Arhitecflilor Români fondeazæ ªcoala de Arhitecturæ din Bucureøti. atît ideologic cît øi formal. pe un fond urban mai închegat øi cu o mai înrædæcinatæ tradiflie central europeanæ. fiind vorba de preluæri tîrzii øi nu direct de la sursæ. în sine. dezvoltarea arhitecturalæ din cele trei regiuni devine întrucîtva mai unitaræ. mai ales la monumente de cult øi case boieresti (în . venite pe diferite filiere (predominant cea ruseascæ øi cea central europeanæ). Ele provin din influenpe ale clasicismului øi/sau neoclasicismului european. care dupæ doi ani devine institupie de stat). contextul cultural specific al fiecæreia dîntre cele trei regiuni istorice aduce nuanpe: de exemplu. dar. Arhitectura perioadei interbelice s-a aflat. Arhitectura clasicistæ Arhitectura de facturæ clasicistæ anunpæ cel mai timpuriu modernitatea. Fapæ de aceasta schemæ de evolupie stilisticæ. ceea ce reprezintæ. diplomapi în stræinætate (mai ales ai renumitei Ecole des Beaux Arts din Paris) øi. prin importul unor elemente formale (la început numai morfologice. Indiferent de originea sa. care devin destul de frecvente spre sfirøitul secolului al XVIIIlea. aceøtia au fost la început stræini (din foarte diverse parpi ale Europei). un alt semn al doritei sincronizæri cu Europa. sub semnul acestui conflict. în Romania. în privinpa arhitecflilor. Dupæ primul ræzboi mondial. mai puternicæ øi mai persistentæ. absorbpia curentelor europene este dominatæ la sfîrøitul secolului al XIX-lea de filiera francezæ. apoi încep sæ se afirme øi arhitecfli români. dupæ Unirea din 1918. influenpa clasicistæ este în Moldova mai timpurie. dezvoltarea stilisticæ de pînæ la primul razboi mondial este mai organicæ øi urmæreøte îndeaproape arhitectura Vienei imperiale. care se va ascupi puternic în anii premergætori celui de al doilea razboi mondial. pe teritoriul Pærii Româneøti. Pe acest fond. repertoriul morfologic øi sintactic clasicist a fost aplicat inipial la nivelul plasticii de fapadæ. Aceastæ schemæ evolutivæ va fi între ruptæ de cel de al doilea ræzboi mondial.reprezintæ – paradoxal . modernismul.un prim semn al unei reale sincronizari. cæutærile unui stil napional øi-au gæsit un adversar deosebit de puternic în noul import arhitectural din deceniul al 3-lea. apoi øi sintactice) de facturæ clasicæ sau clasicizantæ.

1795-6. prefectura judepului Argeø din Piteøti.. arh. cum ar fi biserica Sf.C. primæria din Cluj. iar multe biserici vechi au fost refæcute în spirit clasicist.). rusul M. biserica Ruset din Botoøani . cærora li s-au adæugat mai tîrziu arhitecfli români sau “diletanpi”care suspin aceastæ arhitecturæ: “Ionipæ arhitectonul”. S-au construit biserici clasiciste noi. unele cu mari amenajæri de parcuri (conacul Rosetti de la Cæiupi/Bacæu. din Iaøi. casa episcopalæ din Râmnicu Vâlcea. arh.înainte de 1791. Spiridon(1804) øi cea a mænæstirii Frumoasa (1836) în Iaøi.) øi s-a maturizat mai devreme (catedrala romano-catolicæ din Satu-Mare . Josef leder . etc. biserica rotundæ din Lepcani . în restul pærii. toate în Bucuresti. Gheorghe Asachi. Iacob Melnic. colegiul reformat . arh. cum ar fi Teatrul Napional din Bucureøti (1846-1852. N. arh. etc. liceul Andrei ªaguna din Braøov (arh. pe mæsuræ ce prestigiul de care se bucuræ stilul a crescut. considerat primul mare clasicist român: Universitatea (1857-1869).1786-1789. Anton Kragerbauer . curtea interioaræ a palatului Banffy. biserica mænæstirii Væratec -1808. hotelul Bulevard (1865-1867). St.1818. pe un fond mai pregætit de evoluflia stilisticæ anterioaræ (mult mai apropiatæ de cea central europeanæ). etc. Institutul de anatomie din Iaøi (arh. aceastæ arhitecturæ a fost utilizatæ în construcflia multor reøedinpe boiereøti. cum ar fi Sf.1800. Josef Heft).1802 øi Tholgalagy-Korda. dezvæluind o noua spapialitate interioaræ. etc. etc. Singurov. s-au construit øi importante edificii publice clasiciste. Sînt cunoscute numele cîtorva dîntre arhitecflii care au proiectat în manieræ clasicistæ: inipial au fost arhitecfli stræini ca austriecii “her Leopold”. palatul Ghica-Tei -1822. Johann Freiwald.. arhitectura clasicistæ a apærut sub forma unui baroc tîrziu simplificat (fapada principalæ a palatului Brukenthal din Sibiu.). biserica Banu . cehul Martin Kubelka. iar sintaxa clasicistæ a cæpætat profunzime. aplicarea lui a devenit tot mai coerentæ.1801-1807. Mihæilescu. în Para Româneascæ: casa Crepulescu . Costinescu. Teiul Doamnei (1833) øi Sf. în Moldova øi Para Româneascæ.1801.1843-1846. palatul “de peste ziduri” de la mænæstirea Frumoasa . Emilian) sau clædirile proiectate de Alexandru Oræscu (diplomat la Munchen). X. Iosif Weltz) în Bucureøti. reøedinpa lui Alexandru Ghica de la Paøcani/Ilfov.) øi a început sæ aibæ ecou øi la nivelul micii arhitecturi domestice urbane. în Ardeal. Alex.1825. Carlo Gusti . din Iaøi. în paralel. Villacrosse).Moldova: palatul Cantacuzino . biserica Domnipa Bælaøa (în . ªtefan Emilian . palatele Teleky.înainte de 1795 øi palatul Callimachi . în cea de a doua jumætate a secolului al XIX-lea. etc. toate din Cluj. catalanul Xavier Villacrosse. etc.1795. arh.. Gheorghe Nou din Bucuresti (dupæ 1848. Dumitru (arh.1851).

Iotzu . arh. alæturi de arhitectura de facturæ clasicizantæ. de la eclectism la neoromânesc. în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea. arh. în plus. devenind o direcpie de cæutæri stilistice durabilæ øi de sine stætætoare (a se vedea mai departe: arhitectura neoromâneascæ). în anumite forme de Art-Deco sau de modernism monumental (Facultatea de drept. abia spre sfîrøitul secolului.1938-1947. clasicismul a început sæ-øi piardæ pozipia de “stil oficial” (în favoarea eclectismului). N. Const. Plæmædealæ. fie în forme “pervertite”. în Bucuresti øi forma finalæ (1880) a Mitropoliei din Iaøi (începutæ în 1833 de arhitecflii Freiwald øi Asachi). Horia Creangæ. proiectate de Duiliu Marcu. în structura arhitecturilor totalitare de la sfîrøitul secolului al XX-lea. Academia de Ræzboi 1937-1944. mai ales germane. în arhitectura româneascæ a început sæ pætrunda øi spiritul romantic. arh. Astfel. arh. determinînd douæ tipuri de cæutæri stilistice. Institutul Agronomic. arh. cît øi ca impuls catalizator. diverse stiluri regionale. øi alte forme neomedievalizante. F.colaborare cu Carol Benis). Ministerul de Externe . Stænculescu.1935. Ministerul de Finanpe din Bucureøti.anii 1920). în timp. el reapare sub diverse forme: fie pur. arh. L. arhitectura “importatæ” de facturæ romanticæ reprezintæ. Nenciulescu. denumitæ generic arhitecturæ de facturæ romanticæ.1936-1938. Arhitectura de facturæ romanticæ Pe la începutul secolului al XIX-lea. fie simplificat. expozipiile din 19371939. sau neorenascentiste (banca Crisoveloni. Palatul CFR . Cantacuzino . R. filonul clasicist se transmite în sintaxa øi repartipia planimetricæ a multor clædiri. Udroiu. un moment incipient important în procesul de occidentalizare/modernizare a societæpii româneøti. Palatul Culturii de la Cernæupi. arh. Petre Antonescu . etc. se situeaza o arhitecturæ bazatæ pe împrumuturi formale din diverse manifestæri stilistice de facturæ romanticæ specifice unor zone ale Europei occidentale øi centrale (forme de neogotic. caracteristic celei de a doua jumætæpi a secolului al XIXI-lea.1929-1932. Spre deosebire . grapie învæpæmîntului de tip Beaux-Arts. se gæsesc cæutærile de valorificare în spirit romantic a arhitecturii populare autohtone. atît prin modele formale.).1938-1940 etc. neoromanic. chiar dacæ acestea adoptæ alte formule stilistice de fapadæ. Deøi în ultimii cincisprezece ani ai secolului al XIX-lea. pe de altæ parte. G. Pe de o parte.arh. Dacæ aceastæ orientare a stærii romantice spre elaborarea unei arhitecturi napionale se va maturiza mai tîrziu. Radu Dudescu . în construcflii neoclasice tîrzii (Palatul Regal din Bucuresti. M.). se poate vorbi despre o anume rezistenpæ a filonului clasicist în arhitectura româneascæ. Horia Creangæ . toate din Bucuresti.1947). Ministerul Juspiei.

Luigi Lipizer.de cea clasicistæ. Spiritul romantic se regæseøte øi în arhitectura funeraræ. Rezultatul este o arhitecturæ spectaculoasæ. renaøtere germanæ si alte componente stilistice de diferite facturi). Vineri. în Transilvania. casa Liebrecht-Filipescu (1866. 1843). Schmidt). arhitectura de facturæ romanticæ manipuleazæ un repertoriu morfologic heteroclit. fostul Spital militar øi Arsenalul Armatei din Bucuresti. Doderer øi Schultz. îøi au originea în acest tip de arhitecturæ. arh. care a imprimat stilul sàu pitoresc (în spiritul unei combinapii eclectice de vernacular medieval german. Zigfried Kofczinsky). Carol Friederich Meyer) øi gradina Kiseleff (Carol Meyer. cum ar fi grædina Ciømigiu (începutæ pe la 1845. Cældæruøani. Karel Liman). Konrad Schwink øi Vitul. Iosif (1883. Grædini romantice. veritabil creator de stil). toate în Bucureøti. arh. cazarma Copou de la Iaøi. I. sinagoga spaniolæ øi Templul coral (1865). catedrala Sf. Negoieøti. Arnota. arh. mai rar de clædirile publice. cu atmosferæ poeticæ. organizat pentru marea expozipie din 1906. casa Grigore Cerchez.. Dar mai ales. datorate arhitectului Shlatter (care a jucat un rol deosebit de important øi ca restaurator. format din elemente constructive øi decorative din arhitectura feudalæ europeanæ. completat fericit în 18961914. palatul lui Al. dupæ o sintaxæ comportînd o mare libertate de interpretare øi al cærei numitor comun este cæutarea pitorescului. arh. dar documentele atestæ un mare numær). proiectat în spiritul Rundbogen german). Antim. arhitectura de facturæ romanticæ neomedievalizantæ este mai organic legatæ de tradiflia arhitecturalæ localæ øi a fost practicatæ de arhitecfli autohtoni. Curtea de Argeø. el transmite monumentelor autohtone o expresivitate “goticæ” nespecificæ øi atmosfera nostalgicæ a castelelor create de romantismul german). arh. palatul Cretzulescu. O menpiune deosebitæ o meritæ ansamblul castelului regal øi parcului Peleø de la Sinaia (început în 1875-1880. cît øi grædini øi parcuri urbane publice. în arhitectura de interior øi în mobilier. arh. parcul Carol (Redont). a dat un mare avînt arhitecturii peisagere: s-au amenajat atît multe grædini øi parcuri ale reøedinpelor elitei (dîntre care numai unele s-au pæstrat. intervenpiile de la mænæstirile Bistripa. cele douæ edificii Rieber (terminate în primii ani ai secolului al XX-lea). I. în spiritul vremii. arh. a reprezentat expresia de vîrf a pitorescului romantic. Institutul meteorologic Filaret (1884). etc. Marele . Palatul Culturii de la Iaøi (începutul secolului 20. Mai tirziu.D. Sf. Ghencea. organizarea cimitirelor Bellu. restaurantul “Carul cu bere” (1875. deøi. Berindei). Ca exemple mai reprezentative se pot cita: palatul ªupu din Bucureøti (1831-1832). Cuza de la Ruginoasa. care a fost adoptatæ de multe reøedinpe boiereøti øi burgheze. întregii localitæpi øi chiar zonei. Tismana.

ocupînd locuri cheie în noua conceppie urbanisticæ a oraøului. în special în formele sale caracteristice academismului de øcoalæ francezæ (academismul Beaux-Arts-ist). Samu Pecz (palatul Szeky. Cum perioada de maximæ forpæ a arhitecturii eclectice a coincis cu un moment de vîrf al construcfliei societæpii româneøti moderne. majoritatea cu studii la Ecole des Beaux-Arts. moduri tipologice caracteristice destinapiei clædirii sau dupæ asocieri bizare øi stimulatoare. construcflia eclecticæ în sine este suficient de flexibilæ încît sæ poatæ îngloba færæ perturbæri . în importurile formale anterioare se poate depista o anumitæ nesiguranpæ. Petru (1846) øi al primæriei din Cluj (1843-1846). mai ales în vechiul regat. al aripii noi a castelului Banffy de la Bonpida (1855). se poate spune cæ aproape întreaga structuræ institupionalæ a noului stat este eclecticæ. reprezintæ un moment de sine stætætor øi marcant în evoluflia arhitecturii româneøti øi a oraøelor. Cele mai multe øi mai importante clædiri publice eclectice s-au construit în Bucureøti.Elisabeta din Cluj). Ambele direcpii au dat roade mai tîrziu. dar în moduri diferite: dacæ arhitectura clasicistæ a adus în arhitectura româneascæ rigoarea øi ordinea rapionalæ ale tradifliei clasice (pe teritoriul vechiului regat aceasta tradiflie fiind aproape inexistentæ). Kalman Rimanoczy. al castelului Miko Imre de la Ocna Mureø øi al multor monumente funerare. Arhitectura eclectismului Færæ sæ fie stræin de spiritul romantic. eclectismul. ceea ce menpine continuitatea øi unitatea stilului. Atît arhitectura clasicistæ cît øi cea de facturæ romanticæ au lærgit considerabil aria formalæ a arhitecturii româneøti. Bazat pe un “program” de adunare sistematicæ a elementelor rezultate în urma analizei diverselor arhitecturi. Cluj).arhitect al neogoticului a fost Antal Kagerbauer. etc. urmat de arhitecflii Ferdinand Hottner (azilul Sf. desigur în legæturæ cu preluarea lor de la surse intermediare (uneori deja transformate) øi cu imaturitatea sistemului local de producpie de arhitecturæ. în plus. mai tîrziu de arhitecfli români. în ultimii cincisprezece ani ai secolului al XIX-lea. preluatæ cu profesionalism øi direct de la sursæ. Gotfried Orendi. arhitectura eclecticæ a fost de la început puternicæ øi maturæ. Janos Bohm. scopînd-o de pe fagaøul restrîns al tradifliei autohtone. eclectismul s-a bucurat de un mare prestigiu. în legæturà cu tæierea marilor bulevarde E-V øi N-S øi cu modernizarea Cæii Victoria. arhitectura de facturæ romanticæ a adus un surplus imaginativ øi o aplecare cætre farmecul arhitecturii trecute. Ele au fost proiectate inipial de arhitecfli francezi. pe care le recompune dupæ principii istorice coerente. autor al bisericii Sf. Dacæ.

I. din Bucurestu. în acelasi timp. cum ar fi halele alimentare (hala Unirii . din formare. mai înrudit cu barocul central european. arh. Socolescu) øi gærile din diverse oraøe (partea veche a Gærii de Nord. Casa de Depuneri øi Economii (1896-1900. arh. Albert Galleron) øi galeria de artæ de pe latura sa posterioaræ (arh. Paul Gottereau) din Craiova etc. relapii organice cu eclectismul tehnic al secolului al XIX-lea.) øi a antrenat în paralel øi dezvoltarea unor øcoli locale de mobilier øi arte decorative. ca atare. Paul Gottereau). palatul Dinu Mihail (arh. diverse denumiri: Art Nouveau. Fundapiile Regale (terminat în 1914. Arhitectura de tip 1900 în arta øi arhitectura europeanæ din jurul anului 1900.). gara din Burdujeni/Suceava. Universitatea din Cluj (1872. Cassien Bernard). tot de facturæ eclecticæ sînt øi multe “construcflii inginereøti”. Ludovic Szantary) sînt exemple semnificative. Louis Blanc). Kolmar Rimanoczy) øi cea din Arad (1913.. ambele în Bucuresti. Fellner si Helmer).1896. cum ar fi: partea veche a Bæncii Napionale (1883-1885. Socolescu). Palatul Poøtelor (1900.). Palatul de Justipie din Craiova (. arh. în mobilier øi în artele aplicate formule stilistice diferind dupæ localizarea geograficæ (purtînd. arh. Teatrul Napional din Iaøi (1896. Ballu. Jugendstil. din Bucuresti. Alex. A. ªcoala de Poduri øi ªosele (dupa 1880. Ion Mincu) etc. Savulescu). arh.arh. Leonida Negrescu). Cassien Bernard. etc. Teatrele napionale din Cluj øi Oradea (arh. Bursa de efecte (1910.. Toma T. eclectismul arhitectural avînd. în plus. Eclectismul transilvan al aceleiaøi perioade a fost de o facturæ diferitæ. arh. Paul Gottereau) etc. Giulio Magni . Berindei). halele din Ploiesti. Dimitrie Maimarolu).D. Burcus). din Bucuresti. St. arh. etc..1865-1870 øi hala Traian. gara Ploieøti Sud etc. Institutul de Medicinæ øi Farmacie (1900-1902. De aceea miøcarea a dezvoltat în arhitecturæ. arh. casa Monteoru øi casa Vernescu (ambele arh. arh.interpretæri diverse. clædirea Ateneului Român (1886-1888. Ion N. Fellner si Helmer). Lecomte de Nouy. încercæri de includere în arhitecturæ a valenpelor artistice artizanale locale. . Albert Galleron øi sculptorul Ioan Georgescu). Palatul de Justipie (1890-1895. arh. care reprezintæ o miøcare generalæ secesionistæ fapæ de închistarea academismului istoricist sau eclectic øi. 20. arh. arh. Louis Blanc). la interioarele cæruia lucreazæ øi Ion Mincu). Palatul Culturii din Cluj. primæria din Oradea (1899-904. Semnificative pentru arhitectura eclecticæ sînt o serie de clædiri publice. precum øi multe reøedinpe. arh. Secession. Camera Deputapilor øi Cercul militar (începutul sec. arh. majoritatea luxuoase: casa Asan øi palatul Cantacuzino (ambele arh. a cæror construcflie în numær mare a fost impusæ de dezvoltarea economicæ a pærii. øi-a fæcut loc o serie de manifestari inovatoare. Ministerul Agriculturii (1896. arh. arh.

Kalman Rimanoczy-fiul (Palatul Apollo. Sandor Baumgarten (liceul “Bolyai Farkas”. prin faptul cæ au reprezentat prima miøcare arhitecturalæ originalæ øi cu program teoretic coerent din arhitectura româneascæ modernæ. au proiectat o remarcabila arhitecturæ de aceastæ facturæ stilisticæ. se gæsesc insa în Transilvania. magazinul Orfeu din Bucuresti (arh. Astfel se poate delimita. ArtNouveauul este remarcabil reprezentat de clædiri cum ar fi Cazinoul din Constanta (1907-1911. arh. în Oradea. Daniel Renard). atît în vechiul regat. de influenta austriacæ sau ungureascæ (în Ungaria dezvoltindu-se remarcabile variante locale). Jozsef øi Laszlo Vago. din Tîrgu-Mureø etc. de care. Cazinoul din Sinaia (arh. una dîntre dimensiunile cristalizærii unei culturi napionale moderne. expresia cæutærilor identitare nu a luat inipial forma unei crize. o arhitecturæ cu aspecte evidente de tip Art Nouveau sau Secession (de facturæ austriacæ sau ungureascæ). Tîrgu-Mureø). arte plastice. miøcarea nu este stræinæ. arh. prin amploare øi duratæ. Petre Antonescu). TîrguMureø. sau chiar le prezintæ ca varianta originala româneascæ a Artei 1900. în arhitecturæ øi în artele aplicate. Deøi a urmat øi s-a definit prin confruntarea cu prima etapa de modernizare (caracterizatæ prin importul cvasi-concomitent de modele clasiciste. etc. fosta primærie. O parte dîntre varietæpile stilistice regionale au pætruns. literaturæ. neogotice øi neomedievalizante. arhitectura neoromâneascæ reprezintæ. 1907-1910.. eclectice. Cæutærile napionale: Arhitectura neoromâneascæ Astfel. Timiøoara etc. spiritul în sine al miøcærii a dat naøtere øi la reacpii specifice locale. cît øi de vocapia regionalistæ a Artei 1900. unde arhitecfli ca Deszo Jakab øi Marcel Komor (complexul Vulturul Negru din Oradea. Ea a reprezentat . Aceasta pozipie nu este lipsitæ de sens.). De aceea. ca øi în cazul romantismului.Ecoul acestei miøcæri în pærile române a fost similar cu cel al romantismului. unii cercetatori situazæ în interiorul acestui fenomen geneza cæutærilor napionale. asemeni altor importuri. Ferenc Lobl. øi Palatul Culturii. Cele mai multe øi mai tipice construcflii Secession. alæturi de dezvoltæri similare în muzicæ. precum øi multe alte construcflii din Oradea). uneori mai pure. 1913-1914. 1907-1908. vechiul hotel AthenéePalace (1910. cît mai ales în Transilvania. de altfel. de facturæ Arta 1900). Dar. Daniel Renard). 1913. a unei reale contestæri a acestor importuri. ele meritæ sæ ocupe o pozipie de sine stætætoare. unele cu totul deosebite ca valoare øi anverguræ. 1908-1909. Leonida Negrescu) etc. cæutæri arhitecturale care au stimulat dezvoltarea unor ræspunsuri originale. Pe de altæ parte. deoarece cæutærile stilistice ale unei arhitecturi napionale (arhitectura neoromâneascæ) au fost legate evident atît de implulsul romantic. alteori grefate pe un suport de facturæ eclecticæ sau academistæ.

tema casei populare cu parter supraînalpat etc. care devin elemente de compozipie specifice (tema culei-turn. dar øi balcanicæ (bovindouri cu console de lemn. biserici . primærii. din arhitectura brâncoveneascæ (alternanpa de zidærie simplæ cu ancadramente. medalioane de ceramicæ). în care au activat. în general. de-a lungul timpului.). De aceea apar øi mari diferenpe între stilurile individuale ale diverøilor arhitecfli. mari personalitæpi ale culturii øi arhitecturii româneøti. uøi de lemn. mai degrabæ o miøcare programaticæ decît un stil unitar. muzee. Ideile care au ghidat aceste cæutæri stilistice. s-a încercat valorificarea unor elemente structurale øi decorative preluate din arhitectura vernacularæ româneascæ (stîlpi øi parapepi de lemn. etc. Sintaxa care administreazæ compozipiile este. academistæ pentru clædirile monumentale. ancadramente. væmi.. creatoare de pitoresc pentru clædirile de mai micæ anverguræ. pergole). este folosit în opera diferipilor autori conform propriilor selecpii. parapepi. Acestea au fost puse în opera atît la scara lor originalæ cît øi la scæri monumentale. luînd locul eclectismului în preferintele oficiale. revistaArhitectura (fondatæ în 1906).). organicæ. a început sæ se dezvolte încæ din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea øi a dominat primele douæ decenii ale secolului al XX-lea. în general. încadrabile ca program ideologic în trama general europeanæ a cæutærilor similare din arhitectura ultimei jumætæpi a secolului al XIX-lea. paramenpi de zidærie. precum øi a unor teme compozipionale selectate din arhitectura zonalæ. brîuri. foarte divers øi amalgamat. de facturæ traditional bizantinæ (originaræ sau tradiflional româneascæ) pentru clædirile de cult øi foarte liberæ. dar a fost preluatæ øi de locuinflele luxuoase (vile øi chiar imobile de raport) øi de unele construcflii monumentale private (bænci). au fost suspinute pînæ la cel de al doilea ræzboi mondial de principala publicapie de specialitate. øcoli rurale. geamlîcuri) øi chiar mediteraneeanæ (logii.pînæ la primul razboi mondial un alt aspect al modernizærii arhitecturii româneøti. tema foiøorului. construcfliilor din investiflii publice (locuinfle ieftine. Arhitectura neoromâneascæ. intarsii decorative specifice din piatræ) etc. în acelaøi timp. prispe. Repertoriul formal tradiflional utilizat pentru a crea un stil napional. dacæ tipul de clædire o cerea. Selecpia elementelor specifice este rar facutæ în sensul unei puritæpi stilistice . S-a aplicat îndeosebi tipurilor de clædiri ale structurilor administrapiei locale (administrapii financiare. conøtientizarea valorii arhitecturii tradiflionale øi trezirea interesului pentru patrimoniul istoric s-au tradus øi în organizarea sistemului intitupional de monitorizare øi protecpie a acestuia: în 1909 s-a infiintat Comisiunea Monumentelor Istorice. din arhitectura bisericeascæ moldoveneascæ øi munteneascæ (tipuri de acoperiøuri. într-o anume relapie cu tipul de program øi de tipul de sintaxæ. facultæpi. troipe).mai ales catedralele ortodoxe construite în Ardeal dupæ 1918).

dintre care celebra vila Minovici din Bucuresti etc. a cærui arhitecturæ este cu certitudine un vîrf. conacul din ªtefæneøti . nu numai pentru arhitectura neoromâneascæ. væmi. biserica Cupitul de Argint. liceul din Râmnicu-Vâlcea etc. Paul Smærændescu (case particulare în Ploieøti. Primul dintre principalii reprezentanpi. Sinaia. arhitectura neoromâneascæ s-a bucurat de o mare popularitate øi s-a ræspîndit rapid în arhitectura domesticæ urbanæ anonimæ. etc. øcoli rurale.). fiecare creind propria linie stilisticæ. sînt: Petre Antonescu (Ministerul Construcfliilor .1915-1923). de facturæ Arta 1900. Nicolae GhicaBudeøti (Palatul pentru colecpiile muzeului de artæ napionalæ . banca Marmorosch-Blank .). De aceea.actuala Primærie a capitalei . ceea ce face uneori dificilæ încadrarea stilisticæ. Bucureøti.). se poate considera cæ demersul sintactic este. Bucureøti) ). Paris).1898). Palatul administrativ din Craiova . “Bufetul” de pe soseaua Kiseleff (1892. Vama Poøtei din Bucureøti). G. Traianescu. corpul nou de la Palatul regal de la Cotroceni øi multe case dintre care remarcabila casæ Disescu. adesea chiar împletite cu elemente decorative sau structurale de facturæ clasicæ.1895. . în a cærui antrepriza a lucrat øi arh.1912-1939. proiecte tip de locuinfle rurale.D. în Bucureøti. Socolescu. printre care arhitectul italian Giulio Magni (øcoala primaræ Mavrogheni . imobilul pentru salariapii Bæncii Napionale din Bucureøti. biserica greco-catolicæ din str. a fost Ion Mincu (primul diplomat roman al Ecole des Beaux Arts. Palatul administrativ din Galapi. øi creator al acestei miøcæri. din Bucuresti). iar imaginea generalæ a acestei dezvoltæri stilistice este sincreticæ øi pitoreascæ în acelasi timp. gara de la Curtea de Argeø . Linia stilisticæ deschisæ de Mincu (numitæ øi “stilul Ion Mincu”) a fost continuatæ de pupini arhitecfli. catedrala ortodoxæ din Cluj). imobile de raport). Grigore Cerchez. în general. Florea Stænculescu (ansambluri de locuinfle ieftine. Constantin Iotzu (Casa corpului didactic. Al. dar øi pentru întreaga arhitectura româneascæ. ªcoala Centralæ de fete (1890).dictate de reguli bine precizate: de obicei ele sînt folosite sincretic.Argeø etc. Cristofi Cerchez (spitalul Polizu. Palatul Agriculturii din Bræila etc). dupæ planurile întocmite în 1889 pentru pavilionul românesc la Expozipia universalæ de la Paris). Principalele sale lucræri sînt: casa Lahovary (1886). neogoticæ. Toma T. Cristinel (primæria din Banu Manta.1912-1913. I. casa Rosetti.1906-1910. Polona. Statie Ciortan (multe clædiri ale administrapiei financiare în Bucuresti øi alte orase. Clavel (clædirea veche a Institutului de Arhitecturæ 1912-1927. multe locuinfle. toate în Bucureøti. Alpi reprezentanpi de seamæ ai miøcærii. neomedievalæ. bæncile comerciale din Craiova øi Bræila. Bucureøti. Foarte permisivæ øi cu un limbaj uøor de înpeles. de facturæ eclecticæ.

noua esteticæ øi . concomitent cu ræspîndirea øi implementarea lor în toate pærile europene. P. publicatæ în revistele de avangardæ. Tudor Vianu. o interesantæ øi substanpialæ suspinere teoreticæ a venit din partea revistei Simetria (inipiatæ øi condusæ de G. deøi. a fost însæ adaptatæ la circumstanpele locale.sînt mult atenuate. locul lor fiind luat de dezbaterea esteticæ. uneori pînæ la contrazicere. care au cunoscut atît un mare succes în rindul tinerei generapii de arhitecfli. cît øi o neaøteptatæ popularitate în rîndurile burgheziei progresiste.care reprezintæ nucleul ideologiei originare . noua arhitecturæ a fost utilizatæ mult în zonele centrale reprezentative. cu elemente stilistice de alte facturi. aspect mai rar întîlnit în alte capitale europene. Din 1931. noua linie formalæ a fost însopitæ de o importantæ fundamentare teoreticæ. în deceniul al patrulea. care øi-a gasit în noua arhitecturæ modul propriu de expresie.voinpa de redeschidere spre Europa.M. Miclescu. Marica Cotescu. caracterul revolupionar al miøcærii moderne româneøti apare mult îmblînzit. vocapia socialæ øi orientarea de stînga . devenind treptat principala forpæ conservatoare în opozitie cu retorica si estetica modernismului. Doicescu.Dupæ primul ræzboi mondial. mai ales în Contimporanul (1922-1932. creat. Astfel. Matila Ghyka.Vinea). Ideologia specificæ miøcærii. aceastæ pætrundere s-a suprapus peste lucræri intense de modernizare a Bucureøtiului. Haralamb Georgescu). împreunæ cu poetul I. Cantacuzino împreunæ cu O. ambele ostile occidentalizærii/modernizærii. cærora le-a conferit o imagine generalæ modernistæ. realizærile arhitecturale au devenit din ce în ce mai sterile sau au fuzionat. Caracterul progresist al modernismului românesc rezidæ în special în inlocuirea “vechilor estetici” cu noua estetica. în arhitectura romaneasca au pætruns ideile øi programul estetic al Miøcærii Moderne.E. a oraøului funcflional. în conflict fæpiø cu închiderea în interiorul tradiflionalei ordini agrare idealizate øi a spiritualitæpii ortodoxe. Deøi orientarea napionalistæ din ce în ce mai puternica a contextul politic a favorizat evident neoromânescul (regulamentele pentru anumite zone ale Bucureøtiului specificau clar obligativitatea utilizærii unui “stil românesc”). în cautarea unui pitoresc care a atins uneori bizareria. Modernismul în deceniul al treilea al secolului al XX-lea. evident importatæ. astfel aparînd nuanpele specifice ale modernismului românesc: chestiunea locuintei ieftine. Cum. chestiune care exprimæ – adesea foarte incisiv . Ca øi cæutarile napionale. condus øi finanpat de Marcel Iancu. arhitectura neoromâneascæ a început sæ-øi piardæ dimensiunea modernizatoare øi sæ se osifice.

pictor. Zurich. vilele Fuchs . imobilul Malaxa .1935-1937. Ilupæ .1934. dar a asigurat construcfliilor o remarcabilæ rezistenpæ în timp.1937.1937.).1937. Pe masura evolutiei în timp. imobilul Otulescu. Marcu etc. øtrandul FSSR . 1934-1935. în arhitectura monumentalæ a lui D. Gold .1926. exponentul unui palladianism modern (hala de avioane a uzinei IAR/Brasov. sub semnul pragmatic al aplicabilitæpii imediate.1931. de buna calitate.). în Bucuresti. cu un redus caracter experimental. personalitate culturalæ de mare cuprindere øi autor al unei teorii de arhitecturæ originale (chiar dacæ exprimatæ sub formæ eseistic-poeticæ).).1931. apar clare orientæri de facturæ expresionistæ. etc. øcoala de la Bauhaus sau Le Corbusier. (Este vorba despre rezistenpa la uzuræ øi la lipsa de întrepinere de dupæ cel de al doilea ræzboi mondial. Cantacuzino . Creangæ. practic. vila Ariana/Eforie. Mai rar.19331939. pentru cæ rezistenpa lor structuralæ este dramatic de redusæ – datoritæ folosirii unor standarde de calcul inadecvate -. diverse tendinte ale Miøcærii Moderne într-o arhitectura elegantæ. contructiviøti. Principalele figuri ale modernismului românesc au fost Horia Creangæ. Reich .1931. etc.semnificapia ei a cæpætat dimensiuni “eroice” în conflictul ascupit cu tendinpele napionaliste. a apærut tot mai evidentæ influenpa arhitecturii fasciste italiene (mai ales în arhitectura expozipiilor proiectate de H. Bazaltin 1935. Brætianu.1935-1937. vilele Bunescu .) øi George Matei Cantacuzino. decît de liniile radicale promovate de neoplasticiøti.1931-1932 øi 1936-1939. Marcel Iancu. palatul Culturii de la Cernæupi . absentæ. mai apropiatæ de modernismul temperat al arhitecturii pariziene din acea perioadæ (cu evidente împrumuturi de facturæ Art-Deco). Chihæescu . 1929-1931 øi cinematograful .1934. din Bucuresti. Din cauza cæ preocuparea pentru o arhitecturæ economicæ a fost. mai ales în arhitectura lui Marcel Iancu. uzinele Malaxa . Modernismul românesc (ca øi miøcærile locale de avangardæ de care este foarte legat) a încercat sæ sintetizeze. singurul care este legat de miøcærile de avangardæ europene (co-fondator al miøcærii Dada.1929. ceea ce le-a øi expus distrugerii la cutremure). bd.1930.1929. Clara Iancu . o altæ træsæturæ formalæ definitorie a modernismului românesc constæ în utilizarea de materiale scumpe. exponentul liniei formale celei mai radicale øi cel care impune arhitectura modernæ øi întreprinde un travaliu consecvent de modernizare a tipologiei imobilului de raport (imobilul ARO. etc. Juster . Haimovici . ceea ce nu este tipic pentru Miøcarea Moderna. arhitect øi publicist. halele Obor .1932. Wexler 1931.1934. 1916) øi care introduce programatic ideile Miøcærii Moderne în România (imobilele Herman Iancu . hotelul Belona/Eforie. Acestora li se alæturæ . stadionul ANEF . sanatoriul Popper/Predeal -1934.

1935-1937. pentru clarificarea øi ierarhizarea circulapiei øi pentru sublinierea reprezentativitæpii zonei centrale.1934-1941. Grigore Ionescu (sanatoriul Toria/Covasna . în timp ce. standardizarea. Octav Doicescu (clubul nautic de la Snagov). Dar aceøti arhitecfli care au îmbræpiøat øi orientærile radical-reformatoare ale Miøcærii Moderne (problematica locuintei ieftine.1936-1937.19301932).). Arhitectura Art-Deco în sensul moderærii modernismului øi. Ion si Tiberiu Niga etc. împrumutatæ probabil tot din modelul parizian) care. biblioteca Academiei . pe care le-au aplicat în modernizarea tipologicæ øi stilisticæ. în acelasi timp. Henriette Delavrancea-Gibory.Duiliu Marcu (Casa de credit øi asiguræri a magistrapilor . în care principalul instrument al edificarii a fost imobilul de raport (o tipologie de locuinfle colective. desemneazæ un moment al modernizærii eclectismului Beaux-Arts-ist care a creat în perioada interbelica o arhitecturæ luxuoasæ. exuberantæ. Administrapia autonomæ a monopolurilor statului . în chesiunea urbana. Fenomenul Art-Deco. cum ar fi: Paul Emil Miclescu (uzinele Ford. Îmbinînd în mod uøor inteligibil elemente derivate din limbajul modernist øi din progresul tehnologic cu un decorativism .) au construit abia dupæ ræzboi. în general. etc. piapa alimentaræ de la Buzæu. pentru parcelærile de locuinte ieftine/populare øi de vile s-au folosit principii derivate din practica oraøuluigrædinæ european. principiile oraøului funcflional sintetizate în Carta de la Atena. dupæ Regulamentul din 1897. Bucuresti . reprezentativæ pentru succesul capitalist. trebuie menpionatæ arhitectura Art-Deco care a însopit cu realizæri numeroase øi remarcabile toatæ perioada interbelicæ. precum øi alte nume reprezentative. ale cærui filiapii se pot regæsi atît în modernism cît øi în clasicismul monumental. s-a continuat politica urbanæ derivatæ din operapiile practicate de Haussmann asupra Parisului (în a doua jumatate a secolului al XIX-lea). Astfel. Generapia “revolupionaræ” a fost abia cea a tinerilor arhitecfli care øi-au fæcut studiile aproximativ în perioada celui de al doilea ræzboi mondial. a început sæ înlocuiascæ vechile tipologii. se poate afirma ca moderniøtii români au ales din evantaiul ideologic al Miøcærii Moderne europene numai anumite dimensiuni: cea esteticæ øi cea rapionalistæ. ei au optat cu precædere pentru alte modele de dezvoltare urbanæ. al sincretismului care a caracterizat în general dezvoltarea modernæ a arhitecturii româneøti.1933-1934). numeroase imobile de locuit øi vile etc.

E.M. Palatul Societæpii funcpionarilor primæriilor din municipiul Bucureøti (arh. etc. Cristinel). cu elemente de facturæ vernaculæ. multe imobile de locuit (cum ar fi cele din Dacia 15 øi 66. este faptul cæ ea pare sæ aibæ o teorie subiacentæ. Radu Culcer). multe vile etc. Octav Doicescu. prefectura din Satu-Mare (arh. o arhitecturæ foarte potrivitæ contextului românesc. biblioteca øi clubul nautic din parcul Heræstræu. Cantacuzino. au realizat færæ ostentapie un pitoresc modern. Societatea Asigurarea româneascæ. toate din Bucureøti. Sintezæ criticæ? în paralel. în consecinpæ. arh. Louis Week. cluburi. este ceea ce urmeazæ sæ confirme sau infirme cercetærile viitoare. principalul reprezentant al acestei linii stilistice (cartierul U. Ion Boceanu. Înafara calitæpilor arhitecturale incontestabile. Horia Creangæ. Ioan Roøu.). primærie øi comerp din piata Amzei (arh. arhitecfli ca. muzeul Institutului de studii clasice din Cluj. cît øi formalæ) cu cæutærile originale ale unui spirit napional în arhitecturæ. expresia acestei concilieri se gæseøte øi în paginile revistei Arhitectura scrise de Florea Stænculescu (redactor al revistei pentru o anumitæ perioadæ). Clædiri ca: Palatul Telefoanelor (arh. Van Saanen-Algy. Ateneul universitar Regele Ferdinand (arh. Jean Monda). E. În mod special aceastæ din urmæ chestiune situeazæ acest tip de cæutæri. Victor Smighelschi). arhitectura Art-Deco s-a dovedit. dupæ o sintaxæ de facturæ predominant academistæ. în primul rînd. Duiliu Marcu etc. corpul nou al Gærii de Nord. dar care trebuie sæ fie decantatæ prin filtrul tradifliei. arhitectura de dupa cel de al doilea razboi mondial . etc. pe care îl consideræ o metodæ impusæ de spiritul timpului. hotelurile Ambasador øi Union (arh.C. în general în proiecte de micæ anverguræ (locuinfle. dar øi Henriette Delavrancea-Gibory. G. El suspine cæ adeværata arhitecturæ napionalæ nu se va putea realiza decît dupa ce arhitectura româneascæ va fi absorbit lecpia funcflionalismului. Arghir Culina). într-o zonæ pe care astæzi am numi-o regionalism critic. aparent minore. sînt exemple tipice øi de foarte bunæ calitate pentru aceastæ arhitecturæ care împacæ mai multe tendinte. judecætoria din ªtirbei Vodæ (arh. Georgescu). dar mai ales în teoria criticæ originalæ dezvoltatæ de G. Walter Froy). Din punct de vedere teoretic. blocul edilitar cu teatru. din Bucureøti.B. Nædejde. fondul mai tolerant øi sincretic al modernismului românesc a permis øi o interesantæ conciliere (atît teoreticæ..). ceea ce face ca aceastæ arhitecturæ sæ fie mai notabilæ decît un simplu compromis abil (ceea ce ar putea pærea din punctul de vedere al avangardei). N. Cusnenco).epurat.

la o primæ privire. Evoluflia contextului politic permite evidenflierea cîtorva perioade distincte. aproximativ pînæ în primii ani ai deceniului 8. ceea ce a conferit evolupiei post-belice dimensiuni proprii. (4)perioada de . færæ îndoialæ. aøa cum s-a întîmplat aproape în toatæ Europa.prin schimbærile politice majore care i-au urmat øi care au produs reale mutaflii în producflia de arhitecturæ. construcflii øi urbanism) etc. dar introduc øi o mare doza de arbitrariu. Astfel. închiderea fapæ de Occident etc. oricît am încerca sæ stabilim similitudini. au atras înlocuirea totalæ a investifliei private cu cea de stat (avînd ca urmare øi disparipia mecanismului de reglaj al comenzii. pentru cæ : (1)perioada de reconstructie de pînæ în 1948-1949. o cercetare mai atentæ relevæ o dezvoltare curioasæ. momentele cheie sînt neaøteptate. pînæ pe la jumætatea anilor 1950. istoria unei drame a meseriei. devenind. industrializarea forpatæ. într-un anume fel. (2)perioada stalinistæ. sînt total distincte de evoluflia arhitecturii în lumea liberæ. Descifrarea logicii noii dezvoltæri nu mai decurge cu uøurinflæ. (3)perioada de deschidere øi relativæ resincronizare. dezvoltarea post-belicæ a arhitecturii româneøti s-a dovedit mai sensibilæ la fluctuafliile politicului decît la mersul ideilor arhitecturale în lume. Schimbærile fundamentale din planul politic au antrenat atît fenomene economice øi sociale specifice. særæcie etc. ele intræ în zona unei subordonæri totale faflæ de evenimente exterioare care le imprimæ sensuri lipsite de consistenfla internæ pe care evoluflia de pînæ la ræzboi o dovedise. cît øi schimbarea radicalæ a modului de exercitare a meseriei. dezvoltarea arhitecturalæ post-belicæ s-a înscris grosso modo pe linia de aplicare pe scaræ largæ a modernismului în formula sa radicalæ øi a “consumului noului limbaj”. înlocuirea climatului natural concurenflial cu selecflia arhitecflilor dupæ criterii politice. Toate acestea nu numai cæ slæbesc puterea breslei (øi aøa destul de tînæræ) øi subordoneazæ într-o mæsuræ uriaøæ deciziile profesionale deciziilor politice. Astfel. se înfiinpeazæ Comitetul de stat pentru arhitecturæ. planificarea centralizatæ øi a activitæpii de construcflie (în 1952.). s-ar pærea cæ. perioade care. ci dupæ ce se va produce schimbarea de regim. a cærei filiaflie cu evoluflia arhitecturalæ anterioaræ se pierde. instaurarea “socialismului de stat” subordonat Moscovei. distrugerea fondului construit. desfiinparea practicii liberale a meseriei (1949). Dacæ. urmînd ca aceasta sæ se desfæøoare numai în marile institute de proiectare specializate.Cel de al doilea ræzboi mondial a întrerupt sensul evolupiei arhitecturii româneøti nu numai prin consecinpele economico-sociale ale unei conflagrapii de asemenea anverguræ (întreruperea activitæpii de construcflie. ci – mai ales . caracteristic unei societæpi de piapæ). Dovadæ stæ faptul cæ punctul de fracturæ în evoluflia arhitecturii nu se situeazæ imediat dupæ ræzboi.

au început sæ se afirme øi cæutærile noii generaflii funcflionaliste. Octav Doicescu). perioada de reconstrucflie a decurs în sensul cel mai firesc. (5)perioada de refacere a structurilor profesionale. Majoritatea operafliilor de locuinfle sînt însæ orientate dupæ principii mai putin radicale. Aeroportul internaflional Bæneasa (1946. V. Alifanti. Krohmalnic. Alifanti. I. cît øi tradiflia mai moderatæ. Duiliu Marcu). reprezentatæ în mod special de Mircea Alifanti øi Ascanio Damian. Arhitectura realismului-socialist Spre sfirøitul anilor 1940. sloganul artistic al stalinismului. spitalul Emilia Irza øi Facultatea de Drumuri øi Poduri (1950. arh. bazinul øi sala de sport Floreasca (1947. în interiorul unei libertæfli de expresie moderniste cæreia epoca pærea sæ-i fie favorabilæ. Fl. fie propunînd mici cartiere dupæ modelul oraøului-grædinæ. sfîrøitul ei constituind ultimul moment de sincronizare cu arhitectura europeanæ. Stern. pînæ la revoluflia din 1989. Damian. a generafliei . aøezate dupæ axa heliotermæ (Ferentari/Bucureøti. arh. manipulate cu o îndræznealæ mai mare decît în perioada interbelicæ.). M. Ministerul de Finanape (arh. arh. 1848 . Teodorescu. Bædescu etc. pavilionul de expoziflie de pe malul lacului Heræstræu (1948. iar dupæ 1945 au fost terminate o serie de construcflii importante.arh. arh. etc. cu blocuri mici (cartierul Steagul Roøu/Brasov . Ghica-Budesti. Grigore Ionescu) etc. Øi în domeniul locuintei ieftine au apærut cæutæri moderniste cu carcter experimental: cartiere muncitoreøti cu blocuri baræ. arh. trecînd printrun modernism emfatic clasicist: blocul de birouri Banloc øi clubul nautic Heræstræu (arh. H. Perceac). Arhitecflii care practicau înainte de ræzboi øi-au continuat în general maniera proprie de proiectare. Concomitent. Marinescu) sau cu locuinfle unifamiliale (Hunedoara.închidere øi declin. Drumul Særii/Bucuresti). Damian øi Srulovici). A. Radu Dudescu). Moisescu.arh. de la modernism moderat la neoclasic.). Steaua. întrerupind pentru cîtiva ani atît noul patos modernist pe care tînæra generapie încerca sæ-l impunæ. V. palatul CFR (arh. fie continuind vechile parcelæri (Øerban-Vodæ. Gusti. Nedelescu. M. A. în maniere stilistice foarte diferite. Perioada de reconstrucflie Caracterizatæ la început de necesitatea reintrærii în normalitate øi a refacerii dupæ distrugerile ræzboiului. Elian. A. T. N. Titus Evolceanu øi Sofia Ungureanu). D. denotæ orientæri expresive øi vocabulare diverse. politicul a impus realismul-socialist. 1945-1947). din 1990 pînæ astæzi. fabrica de confecpii APACA (1947. N.

realism-socialismul a produs o deturnare de la cæutærile moderniste øi o revenire artificialæ la vocabularul clasicist. Totusi. P.). alteori mai mult sau mai putin aluziv sau scenografic (casa sanatorialæ Olæneøti. arh. În plus. ele nu au disturbat ordinea tradiflionalæ a oraøului. Gabriel Cristea. øef de colectiv). HCM/nov. aeroportul international Otopeni. Moartea lui Stalin. Dar nici cvartalurile (incinte sau suite de incinte de locuinfle plurifamiliale de micæ înælflime) nu au ajuns copleøitoare (ca dimensiuni øi ca numær).început în 1956. cu consecinpa ei mai tîrzie care reprezintæ o relativæ resincronizare cu lumea ideilor europene. proiectat dupæ modelul moscovit de un colectiv din care au facut parte multe dintre tinerele speranfle ale momentului (arh. Nicolae Porumbescu . orientarea cu caracter mai “napional” care s-a prefigurat. oprind orice alte experimente. 1952 impune în construcflia de locuinfle formula sovieticæ a cvartalurilor. Într-un fel sau altul.). Dovadæ cæ arhitectura modernæ a devenit arhitecturæ oficialæ. în cadrul carora a dat ocazia sæ se afirme multor arhitecfli foarte tineri. a fæcut ca forurile de partid sæ accepte revenirea la limbajul modernist. probabil øi ca semn al vizibilitæpii desprinderii de Moscova.Em. Gheorghe Pætraøcu. înscrise în flesutul stradal existent. arh. teatrul de varæ “23 August”.). Horia Maicu. Paradoxal. Perioada de deschidere øi relativæ resincronizare Deschiderea. arh. arhitectura realist-socialistæ/stalinistæ nu va læsa urme fizice copleøitoare.toate în 1953. devenit apoi arhitect oficial al lui Gh. . Marinescu .fapæ de politica lui Hruøciov (profitînd de “criza chinezæ”). precum øi alte circumstanpe politice încæ destul de neclare. Miclescu. nu s-au fæcut investiflii deosebit de mari.anterioare. Stilistic însæ. opozipia internæ – la început surdæ . Gheorghiu-Dej. uneori preluat ad-litteram (cinematograful “înfræpirea între popoare”. de deosebitæ valoare (Dinu Gheorghiu. a preluat øefia unor proiecte importante (sistematizarea litoralului Marii Negre .1950. stæ faptul cæ vilele nomenclaturii. care. Opera Românæ. au fost relativ concomitente cu schimbarea gærzii la nivelul conducerii partidului unic øi cu relaxarea prizei moscovite. Anca Borgovan etc. Bucuresti. D. din Bucuresti. Doicescu. Liliana Dinescu .1953). cu exceptia combinatului poligrafic Casa Scînteii. Nici scara Casei Scînteii nu este la fel de copleøitoare ca mærturiile læsate de stalinism în alte pæri. arh. cvartalele din Hunedoara sau din Drumul Særii øi Cotroceni. etc. O. primærii øi hoteluri în diferite oraøe etc. în cadrul acestei schimbæri trebuie menpionat rolul convingætor øi abil jucat de tînærul arhitect Cezar Læzærescu. au orientat politica internæ pe o cale mai pupin dependentæ de “dicteul” de la Moscova.

T. teatre). reînfiinpate institupional în aceastæ perioadæ. explicabilæ prin reorientarea napionalæ a politicii de partid. Bucuresti. a aparentæ “liberalizare”.1956-1959). toate menite sæ ræspundæ atît creøterii demografice. Mangalia.). L. Eugenia Greceanu etc. încæ de la sfîrøitul perioadei staliniste. birouri øi constructii industriale. . arh. aduøi în posturi de decizie de jocul politic. I. centre de milipie etc. unele dintre ele reprezintæ încæ interesante realizæri (micile imobile plurifamiliale de pe soseaua Kiseleff. etc. Garcia. Dar aici trebuie subliniat rolul jucat. de un grup cultivat de tineri arhitecfli de stînga. Deøi foarte conectapi – din convingere . probabil. Dragomirna. construcflii administrative (prefecturi. în timp. multidirecpionate øi motivate: s-a construit un numær foarte mare de locuinfle. Serban . cinematografe. grapie unor importante investiflii de stat.). ceea ce nu dovedeøte decît arbitrariul øi nesiguranpa condipiei de profesionalism în perioada comunistæ. politicii de industrializare øi realelor lipsuri cantitative øi calitative ale fondul locativ øi dotærilor urbane.. Ea este.care s-au construit în cartierul rezidenpial de nord din Bucuresti sau pe malul mærii (Eforie. de culturæ (case de culturæ. sænætate (mai ales spitale øi sanatorii). au fost proiectate dupæ toate principiile acestei arhitecturi. clædiri pentru învæpæmînt (grædinipe. altfel cea a cærei retoricæ napionalæ a fost cea mai incisivæ. Construite færæ mari constrîngeri materiale. au restaurat.). Deøi poate pærea paradoxal în contextul acestui patos modernist. ceea ce. au lucrat arhitecfli de mare valoare (Ioana Grigorescu. în cadrul structurilor dedicate acestei activitæpi. sport. øcoli. protecpia monumentelor istorice se institupionalizeazæ. aceøtia au promovat o serioasæ acpiune de protecpie a monumentelor istorice. s-au fæcut investiflii deosebit de importante. licee. în conditiile unei treptate destinderi. în jurul anului 1970. facultæpi). a unor direcpii de cæutæri originale. Niga. comerciale (mai ales magazine universale). Aceastæ activitate de incontestabil profesionalism a supraviepuit tuturor fluctuapiilor politice pînæ în perioada Ceauøescu. cît øi dorinpei propagandistice de a exprima superioritatea noii societæpi fapæ de cea antebelicæ. etc. Nicolae Diaconu. a dus chiar la conturarea.la Miøcarea Modernæ radicalæ. primærii. un numær foarte mare de ansambluri øi monumente istorice (ansamblul mænæstirii Neamt. Pînæ prin primii ani ai deceniului 8. transport. Acceptarea oficialæ a arhitecturii moderne a redeschis pentru o vreme calea unei evolupii cvasinormale a arhitecturii româneøti. avîndu-i ca mentori pe ªtefan Balø øi pe Grigore Ionescu) care. turism.

realinierea – atît cît s-a produs . T. Gabi Cristea øi Const. Doicescu. rector mai multe legislapii. spitalele. M. Alifanti. ele au fæcut obiectul proiectærii tipizate pe scaræ foarte largæ (locuinflele. grædinipe. Dobre etc. în care fondul vechi a fost înlocuit (total su partial) cu ansambluri moderne. Conservatoare în toatæ perioada interbelicæ. ceea ce a fæcut ca aceste investiflii (færæ precedent în epocile anterioare) sæ fie realmente eficiente. ceea ce a permis arhitecflilor sæ urmæreascæ. marcatæ dur de momentul stalinist. M. se poate afirma cæ în aceastæ perioadæ. creøe. Tot în aceastæ perioadæ au început sæ se consolideze øi prestigioase echipe de concursuri de arhitecturæ (Dinu Gheorghiu. devin profesori. øcolile. în mæsura limitelor proprii. în lipsa unui climat stimulator de dezbatere teoreticæ øi de criticæ liberæ. dotærile de micæ anverguræ de alte tipuri: hoteluri. O. Un rol important l-a jucat øi øcoala de arhitecturæ (Institutul de Arhitectura “Ion Mincu”. Toma Olteanu øi Const. Sævescu. Ionescu. Niga etc. tipizarea ræmîne pentru multæ vreme parte integrantæ atît a retoricii profesionale cît øi a celei politice. în general. De altfel. cæmine culturale etc). . Anton øi Margareta Dimboianu. H. profesioniøti cu mare deschidere culturalæ (A. Uniunea Arhitectilor (continuatoarea post-belicæ a Societæpii Arhitecflilor) promovînd o suspinutæ activitate în acest sens. Maicu. Damian. E greu de decis cît din aceste avataruri ale modernismului românesc (obsesiva omogenizare øi pierderea specificului unor oraøe sau zone) s-a datorat unei deliberæri mai subtile a politicului sau numai dogmatismului acestuia øi cît gîndirii reductive a arhitecflilor øi tarelor generale ale gîndirii moderne. ceea ce a dus la o excesivæ lipsæ de diversitate øi de adecvare la caracteristicile locurilor.Ceea ce a caracterizat aceastæ perioadæ a fost faptul cæ. iar în anii 1960-1970 învæpæmîntul începe sæ asimileze tendinpele contemporane cele mai deschise (proces care se va închide în perioada urmætoare). în general. puterea nu a avut ingerinpe excesive în chestiunea formalæ/stilisticæ. mai ales extracarpatice. evoluflia arhitecturii în lume.). Victor Ivaneø. înafara inevitabilului control politic. ea a reuøit sæ îøi schimbe orientarea în ciuda rigorilor politice: exponenpii de vîrf ai generapiei tinere de moderni. Nu e mai pupin adeværat cæ multe dintre aceste investiflii gæsindu-se sub semnul numærului mare.). în orice caz din punct de vedere cantitativ. a existat un oarecare loc øi pentru gîndirea profesionalæ. pînæ la a face discriminarea culpelor imposibilæ. T. Bucureøti).s-a fæcut prea mult prin preluare formalæ øi nu prin procesarea criticæ a discursului subiacent. Gr. Cu toate acestea. George Filipeanu øi Strulovici. Caffe. Ricci. unele clædiri industriale øi. Cel putin la fel de discutabil este øi modul în care s-a intervenit în zonele centrale ale unor orase.

printre care se remarcæ restaurantul Perla de la Eforie. se poate vorbi de conturarea a trei directii mai importante de evolupie arhitecturalæ. Porumbescu. Gringerg. Linia “stilului international” øi a expresivitæpii structurale a persistat mai ales la construcfliile hoteliere (extinderea hotelului ARO.1960) øi ale unor formule solemn-decorativiste (Sala Palatului.Popovici. mai singularæ. Liceul de muzicæ din Timiøoara. Mina Laurian . arh.1962. care a promovat. Bucureøti. Cezar Læzærescu. arh. Em. arh. Rulea . aeroportul internaflional Otopeni. Bucureøti. arh. construcfliile de locuit øi. Irina Rosetti .1963. Gabriel Cristea. Ilie Rædulescu. T. modernismul sfîrøitului deceniului al øaselea øi al deceniului al øaptelea a fost destul de divers øi practicat cu onestitate øi profesionalism: majoritatea construcfliilor adoptæ un modernism de facturæ “stil internaflional” (construcfliile de la Eforie. Eugen Arvanitache 1965. ªerban Manolescu etc.1959. Cherea. Læzærescu. Cherea. Margareta Dîmboianu. A. ªteblea 1970 etc. arh. Mircea Enescu . sau cautæ o expresivitate de facturæ structuralæ (Circul de Stat din Bucureøti.). Iancu Rædæcinæ . cu o excesivæ pretenpie monumentalæ øi – prin aceasta . øi alte stapiuni de pe litoral. Machedon. arh. Alex. dar øi pe alte programe (Teatrul de varæ la Mamaia. multe construcflii remarcabile de fabrici øi unitæpi de producpie). arh. care a încearcat sæ înglobeze experienpa formalæ brutalistæ. Leon Garcia. gærile din Constanpa øi Brasov. Mureøan . C.1964. etc. Cea de a doua linie evolutivæ. Dinu Gheorghiu . arh. proiectate la sfirøitul anilor 1960 øi. ) øi spitaliceøti (spitalul din orasul Oneøti. Alice Lepædatu. Una. Silvia Granet . Mamaia. Mihai Ricci . hotelul Nord. arh. stapiunea Jupiter. Solari-Grimberg . Pavilionul de expozipie al economiei napionale. St. constructii industriale. ªerbescu. Teonic Savulescu øi Florin Ionescu øi cea din Predeal. N. Horia Maicu. arh. L. Spre sfirsitul deceniului al øaptelea.). nu în ultimul rînd. Braøov.1974. Tiberiu Ricci. arh. Ascanio Damian. arh. arh. dupæ o formulæ relativ analogæ cu cea a brutaliøtilor japonezi. îl are ca reprezentant de seamæ pe Nicolae Porumbescu (remarcabile ræmîn casa de cultura din Suceava øi primæria din Botoøani. s-a dezvoltat pe douæ cæi. o expresie arhitecturalæ mai îndræzneapæ øi cu o anume originalitate localæ. Dar se întîlnesc øi exemplare ale unui modernism de facturæ fascistæ – sau poate un stalinism epurat (Palatul Radiodifuziunii. M. primæria din SatuMare. A.1960. Mihai Enescu. arh. Silvia Granet. C. arh.1965 øi Baia Mare. etc. proiectatæ ceva mai tîrziu. Bucureøti.1960) etc. stapiunea Aurora.1965. Institutul de inframicrobiologie. Fackelman . Mihai Enescu. A.1969.). Ricci. majoritatea construcfliilor spitaliceøti. spitalele din Suceava.Bunescu.Deøi relativ standard (mai pupin original decît cel din perioada imediat urmætoare ræzboiului). C. C. arh. Ignace Serban . arh. în mai micæ mæsuræ. arh.1965.

teatrul din Tîrgu Mureø (arh. teatrul din Craiova (arh. C. Acceptarea oficialæ a arhitecturii moderne a constituit unul dîntre factorii care au dus la abandonarea abordærii mai moderate a chestiunii locuirii øi au împins gîndirea locuinflei urbane pe direcpia urbanismului liber øi a Cartei de la . N. Vlædescu. Exponentul de vîrf al acesteia este Mircea Alifanti (prin proiectele prefecturii din Baia Mare . Cea de a treia direcpie nu merge pe linia unor preluæri formale. Petre Svoboda etc. Paraschiva Iubu.).1974).1976) din Bucureøti. Rulea . arh.). care a ocupat o proporpie însemnatæ din investiflie øi. dar deosebit de uscate ca arhitecturæ. Cealaltæ cale.1962-1972). în plus. Horia Maicu. Multe dintre realizærile unicat ale acestei perioade pot sta decent alæturi de producpia medie de arhitecturæ din lume. Octav Doicescu. øi numæræ atît realizæri de pinutæ (extinderea Academiei Comerciale din Bucuresti. spre sfîrøitul perioadei. Ricci . ªtefan Lungu. mai frecventatæ. Radu Tænæsoiu .1969) øi Ciuca din Poiana Braøov. Sævescu . Casa de culturæ din Tîrgoviøte.1973) øi Sala Polivalentæ (arh. Carol Hacker. Nicolae Perianu. Primæria din Turnu Severin. multe case de culturæ în diferite orase etc.1975 etc. ræmîn emblematice. Iancu Rædæcinæ . pentru care clædirea Televiziunii române (arh. Dar tot aici s-ar putea încadra øi clædirea Teatrului napional din Bucureøti (arh. Alex. Cezar Læzærescu 1970. ceea ce s-a ræsfrînt în comportarea proastæ în timp a clædirilor.neadecvare la scara locului). Cleopatra Alifanti . din volumul de lucràri urbane. dar. douæ investiflii importante la scaræ napionalæ. arh.1967-1970). T. a încercat mai degrabæ o altoire a unor elemente de facturæ brutalistæ pe o arhitectura aparpinînd primei linii evolutive.1970 øi ale hotelului øi primariei din noul centru din BistripaNæsæud . Ascanio Damian. arh. mai ales.1974). arh..1967-1970. clædire remarcabilæ. Romeo Belea. unul dîntre viciile de fond ale producpiei medii øi de masæ a fost execupia neîngrijitæ øi folosirea materialelor de slabæ calitate pentru forme prea complicate. Academia ªtefan Gheorghiu. . mai originalæ øi mai bogatæ prin semnificapiile care o leagæ de situl specific. Cezar Læzærescu . se poate uøor constata o særæcire generalæ a limbajului formal. cu un destin foarte trist. cît øi multe construcflii cu o arhitecturæ uscatæ øi/sau greoaie (primæria din Piteøti. Institutul Politehnic din Bucuresti (arh. arh. O altæ dimensiune problematicæ a arhitecturii acestei perioade se referæ la construcflia de locuinfle. ci dezvoltæ selectiv o sintezæ a experienpelor anterioare întro arhitecturæ mai organicæ. Bucureøti. în general. Iotzu . Costin Pastia. unul dîntre foarte pupinii arhitecfli români pentru care expresivitatea arhitecturii rezultæ øi din prepiozitatea alcætuirii øi construirii detaliului. Const.1972). Dar tot aici trebuie incluse øi alte realizæri precum hotelurile Alpin (arh.

a fost rezolvatæ pe moment dificila problemæ cantitativæ (accentuatæ – ræmîne de væzut dacæ excesiv sau nu .). etc. pentru cæ ultimele douæ decenii de dictaturæ napional-comunistæ au fæcut sæ creascæ presiunea politicæ asupra producpiei de arhitecturæ. . sînt departe de a fi “cartierele-parcuri” dorite. Mihai Bravu etc. Ilie Pintilie. în mare parte prost întrepinutæ øi a cærei realæ integrare în viapa oraøului este greu rezolvabilæ. bd. continuarea cartierului Steagu Roøu la Braøov. împreunæ cu blocurile înalte de locuinfle tipizate cu care s-au reconstruit marile artere urbane de circulapie (de exemplu. încæ de la început. dupæ experienpa aplicærii masive a acestui tip de dezvoltare. marile ansambluri au særæcit imaginea oraøelor româneøti. Sf. în domeniul locuinflei urbane nu a existat nici un semn al asumærii de cætre arhitecflii români a momentului de inflexiune de la sfirøitul deceniului al øaselea øi începutul deceniului al øaptelea din gîndirea arhitecturalæ occidentalæ. la momentl respectiv începuse sæ ridice grave semne de întrebare øi începuse sæ caute alte ræspunsuri (desigur. în defazaj cu mersul gîndirii europene. Construcflia pe scaræ largæ a acestui tip de locuinfle øi zone de locuit a fost. în Bucureøti. prezentînd o realitate problematicæ. majoritatea de înælflime mare. imediat dupæ ræzboi). care. Dar aceasta s-a dovedit a fi o reacpie prea tîrzie. øi uneori a reuøit. Dimitrie Cantemir øi Inelul 2: bd. dupæ 1961 s-a trecut aproape în exclusivitate la construcflia de locuinfle plurifamiliale.. etc. Calea Grivipei. dispuse în marile ansambluri din zonele marginale libere sau slab construite ale oraøelor (Drumul Taberei.). implantate într-un spapiu verde “explodat” (conform principiilor compozitionale ale urbanismului liber). din Bucuresti). De aceea. în Bucureøti. sæ pinæ pasul cu evoluflia arhitecturii în lume. ªtefan cel Mare. ele au ræmas simple “cartiere-dormitor”. Balta Albæ. dacæ în multe privinpe arhitectura româneascæ a acestei perioade a încercat. marile ansambluri de locuit. în mare parte tipizate.1949-1958 sau Cæpelu – 1959. lipsite de o parte din dotærile care ar fi trebuit sæ le deserveascæ. la Cluj. Gheorgieni. consemnate øi în actele oficiale sub formula de “trecere de la faza predominant cantitativæ la cea calitativæ” a construcfliei de locuinfle.Atena. reducîndu-le caracterele distinctive øi omogenizîndu-le periferiile. Grigorescu øi Mænæøtur. Berceni.de industrializarea forpatæ a oraøelor). Desigur. ceea ce a îngradit orice posibilitate de schimbare. Exceptînd cele cîteva încercæri punctuale de fuziune între locuinfla plurifamilialæ de joasa øi medie înælflime cu flesutul urban tradiflional (cartierul Floreasca . în plus. Ion la Suceava. Piglina la Galapi. Abia pe la jumætatea deceniului al optulea au apærut astfel de noi puncte de vedere. Crîngaøi. cu blocuri foarte pupin variate. dar s-a dovedit a fi excesivæ øi dæunætoare pentru evoluflia viepii urbane.

proiectate pentru a înlocui imobilele interbelice cazute la cutremur øi de a cæror valoare sînt departe. din ce în ce mai izolapi de problematica contemporanæ. (2)noul urbanim: modificarea færæ motiv rapional a planurilor directoare ale oraøelor. cum ar fi Timisoarara. Ilustrarea cea mai elocventæ se gæseøte în majoritatea blocurilor sau altor constructii (cum ar fi hotelul Bucureøti din capitalæ. gæsirea “specificului napional” a constituit noua misiune transmisæ arhitectilor români.Declinul Pe mæsuræ ce voinpa lui Nicolae Ceauøescu de a da o expresie formalæ regimului sæu a devenit explicitæ. elaborarea de uriaøe piepe urbane tip în multe oraøe. etc. P. (5)distrugerea satelor.. arh. Legea investifliilor øi Legea sistematizærii. elemente cu aparenpæ brutalistæ s-au executat în tencuialæ pe fapadele clædirilor prea complicate.1980). pînæ la cotidienele tracasari birocratice) nu au avut altæ logicæ decît aceea de a traduce ideile primitive ale dictatorului. (3) în construcflia de locuinte: obligativitatea folosirii învechitelor panouri prefabricate grele. care. reducerea tipurilor. un decorativism særæcæcios a înlocuit cæutærile reale. cum ar fi slupirea Teatrului napional din Bucureøti (unde arhitectul Cezar . anularea investifliilor socialculturale øi înlocuirea lor cu hale alimentare (un program obsolet). se aglutineazæ pe ascuns prin alte centre culturale. mult rarefiate. Dimensiunile declinului trebuie cæutate în mai multe direcpii: (1)imixtiunea în domeniul stilistic: impunerea unui decorativism megaloman în cæutarea unui monumentalism primitiv. (4)øtergerea trecutului: demolarea unui mare numær de monumente istorice în paralel cu desfiinparea structurii institupionale de protecpie a lor. Declinul s-a manifestat treptat: limbajul a devenit tot mai uscat øi øi-a pierdut orice referinpæ culturalæ. Cosmatu . La fel s-a în tîmplat øi în învæpæmîntul de arhitecturæ. un noian de directive arbitrare øi contradictorii (de la documente oficiale ca Legea stræzilor . interzicînd practic orice manifestare de profesionalism. (6)schimbarea fapadelor unor monumente. Pentru prima oaræ dupæ mai bine de un secol.1971. numai dupæ arbitrariul “indicapiilor de sus”. accentuat øi de închiderea canalelor de informare. introducerea unor standarde arbitrare. Bucureøtiul nu mai este focarul de ræspîndire a ideilor novatoare. îndesirea blocurilor în cartierele deja construite. care a intrat astfel într-un inevitabil declin. Distrugerile de dupæ cutremurul din 1977 au oferit un pretext în plus pentru instaurarea controlului total asupra arhitecturii.

dupæ 1989. metroul bucureøtean. mai ales filiale de bænci. realizæri ca restaurarea piepii Unirii din Timiøoara (arh. Dupæ cincizeci de ani de întrerupere s-a reluat øi construcflia de biserici. cu care arhitecflii nu mai erau familiarizati. (6)“marile lucræri”: regularizarea cursului Dimbovitei. deci în curs. pe care arhitecflii. noul centru civic al Bucurestiului. care au afectat ireversibil 480 ha dintr-o zonæ veche valoroasæ øi provocînd oraøului o ranæ greu de vindecat. . Echeriu). E. asimilarea criticæ a noilor tehnologii etc. care i-a distrus potenpialul øi a særæcit oraøul. Popescu. întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraøelor (øi a regulamentelor de construcflie aferente). ªtefan Lungu. Barbu Popescu. cu Casa Poporului øi axul Victoria Socialismului. înafara de locuinfle (individuale øi imobile mici). DIFICILA REVENIRE LA NORMALITATE Pe acest fond.Læzærescu a jucat un rol nefast). refacerea listei de monumente istorice. au a-l negocia cu clerul. V. Dorin Stefan. arh. investiflia publicæ este aproape nulæ. iar cea privatæ redusæ încæ. în acest context. Zoltan Takacz. încæ înghepat într-un conservatorism excesiv. Petre Ciutæ). de amenajare interioaræ a diverselor tipuri de spapii comerciale.B. reclædirea unei culturi profesionale. reconectarea. deøi un program de “arhitecturæ efemeræ”. arhitectura “minoræ”. sau Postæværia românæ/Bucuresti (1986. De asemenea. reprezentarea øi protecpia profesiunii în aceste noi conditii. sînt acpiuni de lungæ duratæ. lucru care se reflectæ în evoluflia ultimilor zece ani ai secolului. în lipsa spapiilor de birouri øi a investifliei încæ reduse (s-au construit totuøi cîteva. arh. conectarea la ideile contemporane. a cærui arhitecturæ este marcatæ de gusturile oficiale øi a cærui execupie forpatæ øi-a spus cuvîntul asupra calitæpii øi. dar în general de slabæ calitate plasticæ). arh. Simion øi F. care se pot înscrie în spiritul unei arhitecturi normale. în fine. în plus. Casa øtiintei øi tehnicii de la Slatina (1971-1986. constituie exceppii cu atît mai remarcabile. aducînd o nouæ problematicæ. ei înøiøi începætori în acest domeniu. Revenirea la practica liberalæ a profesiunii. ªerban Sturdza). Em. Problematica proiectærii spapiului sacru ortodox ræmîne încæ un subiect deschis. a structurilor øi a unei legislapii moderne de protecpie a lor. a arhitecturii româneøti la cultura arhitecturalæ europeanæ s-a dovedit a fi foarte dificilæ.). a cæpætat o tot mai mare importanpæ ca loc al realelor cæutæri øi al experimentului. conversia unor clædiri vechi în birouri pentru noile companii se constituie într-o preocupare beneficæ øi pentru întrepinerea oraøelor. Casa øtiinpei øi tehnicii de la Râmnicu Vâlcea (1974-1982.

lucrærile atelierului Dorin ªtefan (filialele BCR din Ghencea. alæturi de alte ateliere cum ar fi Ioan Andreescu & Vlad Gaivoronschi (piapa Badea Cârpan. Franz si Marina Echeriu din Innsbruck/Austria) si. Doina Sturdza. reprezintæ alte linii de cæutæri mature. Mihai Zegrea. ale echipei Radu Teacæ øi Florian Stanciu. revenit de la New York (Mindbank. Istoria arhitecturii în România. formeazæ în jurul ªcolii de arhitecturæ din Timiøoara (reînfiinpatæ în 1990) o miøcare regionalæ care încearcæ sæ reînnoade firele întrerupte ale evolupiei. Bibliografie: CAFFE. noii clienpi funcpioneazæ dupæ tipul comanditarului comunist – pentru care arhitectul devenise o slugæ obedientæ -. biserica martirilor din Timiøoara. cea mai mare parte a proiectelor øi construcfliilor executate nu au încæ suficientæ substanpæ sau continuæ inerpial decorativismul perioadei precedente. În Bucureøti. Radu Radoslav (facultatea din Lugoj). Gheorghe. vile în Timiøoara. Ed. Ivænescu øi colaboratorii): orfelinatul din Timiøoara. Arta 1900 în România. Evenimentele arhitecturale cele mai importante øi care ar trebui sæ aibæ un impact considerabil asupra arhitecturiiøi oraøului. care. Ed. Paul. ale noului atelier Westford. În aceste condipii. Acestea toate promit o nouæ evolupie a arhitecturii româneøti cætre secolul al XIX-lea. etc. biserica reformatæ din Vucova. Mihail. 1981 . Bucureøti).). CONSTANTIN. mai ales. si. Mihai Botescu øi alpii. Ele reprezintæ o nouæ deschidere oferitæ dezvoltærii Bucureøtiului øi garanpia evolupiei arhitecturii româneøti pe o bazæ puternic fundamentatæ profesional. Meinhart von GerKan din Hamburg. ceea ce face dialogul foarte dificil. nenumærate proiecte de vile øi conversii). . concursul international “Bucuresti 2000”.). le constituie însæ cele douæ mari concursuri inipiate de Uniunea Arhitecflilor din România (reactivatæ dupæ declinul din perioada Ceauøescu) øi anume: sistematizarea piepei Revolupiei din Bucureøti . Bucuresti 1972. cel mai adesea. ca urmare construcfliile interesante sînt pupine (multe ræmînînd în stadiul de proiect). organizat împreunæ cu Uniunea Internaflionalæ a Arhitecflilor în 1986 (premiul I: atelierul condus de arh. CURINSCHI-VORONA. Radu Mihæilescu.1987 (premiul I: arh. Arhitectul Ion Mincu. diverse conversii. Trebuie menpionate realizærile atelierului Prodid (ªerban Sturdza. de mica anverguræ. Tehnicæ. Meridiane. avîndu-l în frunte pe Vlad Arsene. rafinate øi originale. Bucureøti.în plus. conversii diverse etc. unul dintre cele mai mari øi de succes ateliere de arhitecturæ øi urbanism din Europa si din lume).

Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor. Academiei. MIT Press. 1982 ISPIR. Tehnicæ. Simetria. Bucureøti 1992. secolul XIX. Ed. 1999 MARGINEANU-CARSTOIU. Bucuresti. Bucureøti 1990. Locuirea urbanæ. Catalog al Bienalei de la Venepia 1996. Ed. Grigore. Ed. Peter. Monica. Simetria. Ernie. *** Centenar Horia Creangæ. Cezara. *** Centenar Marcel Iancu. 1969 IONESCU. Între avangardæ øi modernism. Mihai. Ed. Bucuresti. Silex. Academiei.DERER. Cezar si colectiv. MUCENIC. Ed. Arhitectura în Romania . Ed. Clasicismul în arta romaneascæ. Ed. 1996 *** Bucuresti. 1984 LAZARESCU. Bucureøti 1997 ZAHARIADE. Meridiane.1944-1969. Ed. Bucureøti. un veac de arhitecturæ civilæ. Romanian Modernism. Luminipa. Romantismul în arhitectura. Urbanismul în Romania. Bucureøti 1994. Romania ’96. Ed. Ed. Meridiane. Simetria. MACHEDON. Bucureøti 1996 . SCOFFHAM. Bucuresti. Ana-Maria. Simetria. IONESCU. Grigore. Bucuresti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful