ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MARKETING

CERTIFICAREA PRODUSELOR ȘI
ASIGURAREA CALITĂȚII ÎN UE

Studenți:
Turnea Alexandru
Săvulescu Ionuț
Grupa 1732, Seria C,
Anul: II

București
- 2017-
CUPRINS

CAPITOLUL I: Aspecte conceptuale ........................................................................................ 3

1.1 Stocurile de mărfuri ........................................................ Error! Bookmark not defined.
1.2 Rolul stocurilor............................................................... Error! Bookmark not defined.
1.3 Funcţiile stocurilor ......................................................... Error! Bookmark not defined.
1.4 Planificarea stocurilor .................................................... Error! Bookmark not defined.
1.5 Controlul stocurilor ........................................................ Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL II: Tendinţe manifestate la nivel internaţional .. Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL III: Studiu de caz ............................................... Error! Bookmark not defined.
CONCLUZII ............................................................................ Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE ...................................................................... Error! Bookmark not defined.

2
CAPITOLUL I:
Protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, în fiecare etapă a procesului de producție,
este o prioritate‑cheie a politicilor economice și de sănătate publică. UE dorește să se asigure că
cetățenii săi au acces la alimente sigure și hrănitoare, obținute din plante și animale sănătoase. În
același timp, își propune să garanteze buna funcționare a industriei alimentare – cel mai important
angajator și sector de producție din Europa.

Politica UE protejează sănătatea de‑a lungul întregului lanț alimentar – adică în fiecare etapă
a procesului de producție, de la fermă la consumator – prevenind contaminarea alimentelor și
promovând igiena alimentară, informarea cu privire la alimente și sănătatea și bunăstarea animalelor
și a plantelor.

Politica alimentară a UE își propune:

• să garanteze că alimentele și furajele pentru animale sunt sigure și hrănitoare;

• să asigure un nivel ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor și de protecție a plantelor;

• să garanteze o informare adecvată și transparentă cu privire la originea, conținutul, etichetarea

și utilizarea alimentelor.

Garantarea siguranței alimentare este o problemă transfrontalieră, deoarece multe dintre

alimentele pe care le consumăm provin din alte țări. Uniunea Europeană este o piață unică, iar
produsele, inclusiv cele alimentare, pot circula liber pe teritoriul său. Astfel, alimentele nefiind
comercializate doar pe teritoriul unei singure țări, concurența crește, iar consumatorii au la dispoziție
o gamă mult mai variată de produse, la prețuri mai mici. Pe de altă parte, piața unică impune și
elaborarea, la nivel european, a celor mai importante norme în materie de calitate și siguranță. Dacă
fiecare țară ar trebui să controleze produsele în conformitate cu propriile reguli, nu ar mai exista liber
schimb. Producătorii din unele țări ar putea beneficia de avantaje competitive neloiale de pe urma
existenței mai multor seturi de norme. În plus, politica agricolă intră în competența UE, ceea ce îi dă
Uniunii posibilitatea de a influența calitatea și siguranța produselor alimentare prin norme și măsuri
de sprijin pentru agricultori, convenite la nivel european.

Datorită normelor UE, cetățenii europeni beneficiază de unele dintre cele mai ridicate
standarde internaționale în materie de siguranță alimentară. De‑a lungul lanțului agricol și alimentar
se efectuează controale obligatorii menite să garanteze că plantele și animalele sunt sănătoase și că
alimentele și furajele sunt sigure, de înaltă calitate, etichetate corespunzător și conforme normelor
stricte stabilite la nivel european.

3
 Menținerea acestor standarde presupune multe provocări în contextul pieței globale moderne.

Acestea includ:

• prevenirea intrării și răspândirii pe teritoriul UE a bolilor care afectează plantele și animalele;

• prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om. În prezent, există peste 200 de boli care
pot fi transmise de la animal la om, prin intermediul lanțului alimentar, cum ar fi, de exemplu,
salmoneloza;

• garantarea menținerii la nivelul UE a normelor comune în materie de protecție a

consumatorilor și de prevenire a concurenței neloiale;

• protejarea bunăstării animalelor;

• garantarea accesului consumatorilor la informații clare despre conținutul și originea

alimentelor;

• contribuirea la garantarea siguranței alimentare la nivel global, oferindu‑le cetățenilor acces la

alimente suficiente și de calitate: se preconizează că, până în 2030, vom avea de hrănit o populație
mondială formată din 8 miliarde de locuitori, ale căror nevoi nutriționale vor duce la creșterea
consumului de produse din carne. Pentru a răspunde acestor nevoi, producția alimentară mondială va
trebui să fie cu 40 % mai mare decât în prezent, iar 80 % din această creștere va trebui să provină din
producția agricolă intensivă.

Date și cifre privind politica alimentară a UE:

Sectorul agroalimentar este al doilea sector economic ca mărime din UE, cu un număr de 48
de milioane de angajați și cu o contribuție anuală de 750 de miliarde de euro la economia UE.

Produsele alimentare nu pot purta mențiuni de sănătate decât dacă acestea sunt susținute de
dovezi științifice și autorizate de Comisia Europeană.

În ultimii zece ani, politica UE privind eradicarea bolilor la animale a contribuit la reducerea
numărului de cazuri de ESB (encefalopatie spongiformă bovină) de la 2 124 la 18 cazuri pe an.

În urma introducerii de către UE a programelor de control al salmonelei la efectivele de

păsări, numărul cazurilor umane de îmbolnăviri cauzate de Salmonella enteritidis a scăzut cu 60 % în
perioada 2007-2011.

UE este lider mondial în producția de semințe: 60 % din exporturile mondiale de semințe și

material de reproducere a plantelor provin din UE.

4
 Principiile de bază ale politicii alimentare a UE sunt definite în legislația generală în
domeniul alimentar, adoptată în 2002. Obiectivul său principal este să faciliteze comerțul cu produse
alimentare între țările UE, garantând, în același timp, respectarea de către toate statele member a
acelorași standarde ridicate în materie de protecție a consumatorilor.

Legislația UE în domeniu abordează o gamă largă de aspecte legate de produsele alimentare

în general și de siguranța alimentară în special, făcând referire inclusiv la informațiile despre
alimente și la bunăstarea animalelor. Legislația europeană acoperă toate etapele lanțului alimentar, de
la producția de furaje și alimente până la procesare, depozitare, transport, import, export și vânzările
cu amănuntul. Datorită acestei abordări integrate, se poate asigura trasabilitatea tuturor alimentelor și
furajelor produse și comercializate în UE, iar consumatorilor li se oferă informații sigure despre
conținutul alimentelor pe care le cumpără.

Legislația UE privind alimentația stabilește și principiile în materie de analiză a riscurilor.

Acestea precizează când, cum și ce evaluări științifice și tehnice ar trebui efectuate pentru a garanta o
bună protecție a cetățenilor, a animalelor și a mediului.

Această abordare comună garantează faptul că standardele minime se aplică peste tot în UE.
Ea ajută statele membre să prevină și să controleze bolile și să abordeze riscurile în materie de
siguranță alimentară în mod coordonat, eficient și rentabil.

Principii de bază

Legislația UE în domeniul alimentar se bazează pe următoarele principii comune, asupra cărora au

convenit toate statele membre ale UE:

—— protecția sănătății publice, a sănătății plantelor și a sănătății și a bunăstării animalelor;

—— analiza riscurilor și consultanță științifică independentă;

—— precauția;

—— posibilitatea de a asigura trasabilitatea produselor, până la originea acestora;

—— furnizarea de informații transparente, clare și lipsite de ambiguitate cu privire la alimente și

furaje;

—— definirea clară a responsabilităților tuturor actorilor din cadrul lanțului agroalimentar, care
au datoria de a scoate pe piață alimente sigure;

—— efectuarea de controale stricte și verificări periodice;

—— educație și formare.

Consumatorii trebuie să aibă încredere că produsele alimentare pe care le cumpără în UE sunt

sigure. Primele norme europene în materie de igienă alimentară au fost introduse în 1964. De atunci,

5
ele au evoluat, devenind un instrument proactiv, coerent și complex, menit să protejeze sănătatea
oamenilor, a animalelor și a plantelor. De asemenea, își propun să contribuie la protecția mediului și
să garanteze buna funcționare a comerțului cu alimente și furaje.

Precauție și consultanță științifică

Politica alimentară a UE se bazează pe date științifice solide și pe o evaluare minuțioasă a

riscurilor. Instituțiile UE beneficiază de consultanță din partea unor comitete științifice și agenții
independente, cum ar fi Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

EFSA a fost înființată în 2002 și are sediul la Parma (Italia). Obiectivul său este să realizeze
evaluări ale riscului înainte ca anumite alimente să fie comercializate în UE. EFSA oferă consultanță
de specialitate Comisiei Europene și țărilor din UE pentru a le ajuta să ia decizii eficiente în
domeniul protecției consumatorilor. De asemenea, acordă un sprijin important Uniunii în gestionarea
rapidă a situațiilor de criză alimentară.

Controale

Normele UE prevăd efectuarea de controale riguroase menite să garanteze că toate produsele

care intră în lanțul alimentar îndeplinesc standardele corespunzătoare. Este vorba, printre altele,
despre teste de depistare a reziduurilor periculoase de medicamente veterinare, pesticide și alte
substanțe contaminante, cum ar fi dioxinele.

De asemenea, inspectorii UE vizitează fermele și întreprinderile implicate în producția alimentară.

Autoritățile naționale efectuează verificări la granițele UE pentru a se asigura că alimentele și
animalele care provin din afara Uniunii îndeplinesc standardele europene.

Aditivi și arome

Aromele și aditivii alimentari sunt substanțe chimice introduse în mod intenționat în

produsele alimentare pentru a le îmbunătăți gustul, textura și aspectul sau pentru a le conserva mai
bine. Aceste substanțe sunt reglementate, cu scopul de a garanta faptul că nu prezintă niciun risc la
adresa sănătății.

Toți aditivii alimentari utilizați în UE – inclusiv conservanții, coloranții și îndulcitorii – sunt

verificați din punct de vedere științific, pentru a garanta că utilizarea lor este sigură pentru sănătatea
umană. Aceste verificări se fac pentru fiecare substanță în parte. Odată autorizată, utilizarea aditivilor
este cel mai adesea limitată la cantități specifice în anumite alimente. Normele UE impun indicarea
clară, pe ambalajul produsului, a tuturor aditivilor alimentari utilizați.

6
Substanțele aromatizante pot fi folosite doar dacă s‑a dovedit științific că nu prezintă niciun risc
pentru sănătatea consumatorilor. În prezent, în UE sunt aprobate peste 2 100 de astfel de substanțe,
iar alte 400 sunt în curs de verificare de către EFSA.

Limite de siguranță pentru materialele care intră în contact cu alimentele

Normele UE stabilesc cerințe de bază pentru materialele care intră în contact cu alimentele –
ambalaje, mașini de procesare, tacâmuri, vase – pentru a garanta că acestea sunt sigure. De exemplu,
toate substanțele folosite la producerea ambalajelor alimentare din plastic trebuie supuse evaluării
EFSA înainte de a fi autorizate în UE. Normele actuale ale UE prevăd că materialele care intră în
contact cu alimentele nu trebuie să provoace reacții chimice care ar putea schimba gustul, aspectul,
textura ori mirosul produselor sau care ar putea altera compoziția chimică a acestora.

Limite pentru aditivii și reziduurile de medicamente veterinare și fitosanitare din furaje

Potrivit normelor europene, aditivii din furaje, medicamentele veterinare și produsele pentru
protecția plantelor trebuie supuse unei verificări științifice ample înainte de a fi autorizate. Astfel se
garantează că acestea sunt sigure pentru oameni, animale și mediu. În caz contrar, ele vor fi interzise.
Pentru cantitățile de reziduuri care pot fi prezente în furaje se stabilesc, uneori, limite maxime.

Îmbunătățirea igienei alimentare

Bacteriile, virușii și paraziții pot pune în pericol sănătatea publică, dacă nu se respectă
proceduri stricte în materie de igienă alimentară. Exemplele binecunoscute includ encefalopatia
spongiformă bovină sau bolile provocate de prezența unor bacterii precum Salmonella (la păsări) sau
Listeria (în produse din lapte, carne și pește).

Pentru a‑i proteja pe cetățenii europeni împotriva acestor riscuri, normele UE prevăd o
abordare complexă și coordonată cu privire la igienă de‑a lungul întregului lanț alimentar. Principala
responsabilitate le revine, desigur, întreprinderilor și persoanelor active în domeniul producerii și
comercializării alimentelor, care trebuie să aplice programele obligatorii de autocontrol. În 2003, UE
a introdus programe de control al salmonelei la efectivele de păsări, în toate statele membre. Aceste
programe garantează că se iau măsuri adecvate și eficiente pentru a detecta și controla salmonela și
alte bacterii zoonotice, în toate etapele lanțului de producție. Măsurile de prevenire se iau în special
la nivelul producției primare, pentru a reduce incidența acestor bacterii și riscurile pe care le prezintă
pentru sănătatea publică. Pe lângă aceste programe, s‑au instituit și alte măsuri de control care
vizează diverse etape ale lanțului alimentar, cum ar fi sacrificarea animalelor, procesarea,
distribuirea, vânzarea cu amănuntul și prepararea alimentelor. Prin urmare, cazurile de salmoneloză
în rândul populației au scăzut cu 60,5 % în perioada 2007-2011, iar cele asociate consumului de ouă
și de produse din ouă s‑au redus cu 42,3 % în aceeași perioadă (de la 248 la 143 de cazuri).

7
Reducerea contaminării alimentelor

Normele UE privind substanțele contaminante se bazează pe principiul că acestea trebuie

menținute la un nivel cât mai redus cu putință, prin monitorizarea practicilor de lucru. Pentru
anumite substanțe contaminante (dioxine, metale grele, nitrați etc.) s‑au stabilit limite maxime, pe
baza datelor științifice disponibile, cu scopul de a proteja sănătatea publică.

Promovarea unei alimentații mai sănătoase

Astăzi, în UE, 5 dintre cei mai importanți 7 factori de risc pentru decesele premature sunt
asociați alimentelor și băuturilor pe care le consumăm: tensiune arterială, colesterol și indice de masă
corporală ridicat, abuzul de alcool, consumul insuficient de legume și fructe. Luarea măsurilor de
sănătate publică menite să răspundă acestor provocări intră în responsabilitatea statelor membre, nu a
UE. Totuși, anumite inițiative sunt coordonate la nivelul UE, de exemplu în cadrul „Platformei de
acțiune a UE pentru alimentație, activitate fizică și sănătate” și al „Grupului la nivel înalt pentru
alimentație și activitate fizică”. Acestea reunesc reprezentanți din întreaga Europă cu scopul de a
discuta pe marginea diverselor probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea și diabetul.

Sprijinirea inovării în domeniul alimentar

Alimentele noi sunt alimentele sau ingredientele care, în trecut, nu erau utilizate pe scară
largă pentru consumul uman. În UE, definiția le vizează pe cele care nu au fost utilizate înainte de
1997. Este vorba, printre altele, despre sucromalt (un amestec de îndulcitori bogat în maltoză) și
despre guma de guar (o substanță albă, asemănătoare făinii, obținută din boabe de guar), ambele
primind autorizație de comercializare în UE în 2010.

Toate alimentele sau ingredientele autorizate pe teritoriul Uniunii au fost supuse evaluării științifice.
Atunci când permit introducerea pe piață a acestor alimente noi, autoritățile precizează în ce condiții
pot fi utilizate acestea și cum trebuie etichetate.

Etichetarea clară

Datorită normelor UE privind etichetarea alimentelor, cetățenii au acces la informații precise

și complete despre conținutul și compoziția alimentelor, ceea ce îi ajută să ia decizii în cunoștință de
cauză cu privire la produsele pe care le consumă. Etichetele trebuie să includă informații clare despre
alergeni și valoarea nutrițională a produselor alimentare – calorii, grăsimi, grăsimi saturate,
carbohidrați, proteine, conținutul de zahăr și de sare. De asemenea, pe etichetă trebuie să se găsească
detalii despre producător, vânzător, importator, condițiile de depozitare și modul de preparare a
anumitor alimente. Este obligatoriu ca etichetele să nu poată fi îndepărtate, să fie vizibile și ușor de
citit și de înțeles.

8
Alimentele pentru grupuri specifice

Anumite alimente destinate unor grupuri specifice ale populației, cum ar fi nou‑născuții și
copiii mici, fac obiectul unor norme detaliate care garantează o compoziție nutrițională și o
informare adecvată.

Mențiuni corecte cu privire la sănătate

Normele UE privind alimentația și mențiunile referitoare la sănătate vizează cazurile în care

producătorii doresc să prezinte alimentele ca fiind benefice pentru sănătate, de exemplu prin
intermediul etichetelor sau al publicității. Afirmații de tipul „contribuie la funcționarea normal a
inimii” sau „reduce colesterolul” intră în categoria mențiunilor referitoare la sănătate. Acestea sunt
permise doar în măsura în care sunt susținute de dovezi științifice și confirmate de o evaluare a
Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară. Pe lângă cele 31 de mențiuni aprobate deja, în mai
2012 UE a mai autorizat 222, pentru un total de 4 600 de cereri prezentate.

Promovarea alimentelor de înaltă calitate și a celor tradiționale

Normele privind etichetarea vă permit să identificați cu ușurință alimentele ecologice,

produsele de calitate sau produsele alimentare fabricate într‑un anumit mod. Pentru produsele care
provin dintr‑o anumită zonă geografică se folosesc două logouri europene specifice, „denumirea de
origine protejată” (DOP) și „indicația geografică protejată” (IGP), iar pentru cele preparate în mod
tradițional se folosește logoul „specialitate tradițională garantată” (STG).

Logoul UE privind agricultura ecologică se poate aplica produselor alimentare ecologice fabricate în
UE și garantează că acestea respectă standardele europene în domeniu.

Controale periodice pentru a garanta respectarea standardelor

Responsabilitatea principală le revine operatorilor din domeniu, care trebuie să se asigure că

alimentele pe care le introduc pe piață sunt sigure. Autoritățile din statele membre desfășoară
periodic controale oficiale stricte pentru a se asigura că standardele europene în materie de siguranță
a alimentelor și furajelor sunt îndeplinite și puse în aplicare. Controalele vizează operatorii din cadrul
întregului lanț agroalimentar și sunt efectuate de organisme independente, imparțiale și bine
pregătite. Acestea trebuie să utilizeze tehnici și metode moderne și colaborează cu o rețea extinsă de
laboratoare oficiale pentru efectuarea testelor și a analizelor necesare.

Inspectorii din cadrul Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei Europene controlează autoritățile
naționale și verifică dacă normele UE sunt respectate în toate statele membre. De asemenea, ei sunt
activi în țările care se pregătesc să adere la UE și în cele care exportă animale, plante, alimente și
furaje în UE.

9
Controale oficiale la frontierele UE

Controalele efectuate la granițele Uniunii asupra plantelor, alimentelor și furajelor importate

în UE sunt esențiale pentru a proteja sănătatea oamenilor, a plantelor și a animalelor și pentru a
garanta că importurile respectă standardele europene și pot fi introduse pe piață în siguranță.
Controalele sunt adaptate de la un produs la altul și țin cont de natura pericolului pe care acestea l‑ar
putea reprezenta pentru sănătate.

De exemplu, transporturile de plante și animale vii pot intra în UE doar prin anumite puncte
desemnate și numai după ce au trecut de verificări specifice. Controale și măsuri stricte de
direcționare se aplică și în cazul anumitor alimente, furaje și produse de origine animală (lână, piei,
embrioni, subproduse de origine animală). Multe dintre aceste produse pot fi însoțite de garanții
specifice referitoare la starea sănătății (de exemplu, certificate veterinare și fitosanitare).

O mai bună formare pentru produse alimentare mai sigure

UE a elaborat o strategie de formare destinată să amelioreze programele în domeniu și să

crească nivelul de sensibilizare cu privire la normele europene referitoare la siguranța alimentelor și
la sănătatea și bunăstarea animalelor și a plantelor. Strategia le este adresată persoanelor care
răspund de controalele oficiale efectuate de‑a lungul lanțului alimentar în țări din interiorul și din
exteriorul UE.

De la lansarea sa în 2006, programul a pregătit peste 30 000 de membri ai personalului de control din
180 de țări, pe mai mult de 30 de subiecte diferite.

Cercetare

Începând din 2002, UE a depus eforturi suplimentare în domeniul cercetării cu privire la

siguranța alimentară și sănătatea animalelor și a plantelor. Aspectele abordate includ, printre altele,
bolile asociate alergiilor alimentare, efectul furajelor asupra sănătății oamenilor și impactul anumitor
metode de producție asupra mediului.

Cooperare extinsă la nivel internațional

UE colaborează cu principalii săi parteneri comerciali și cu organizații internaționale pentru a

promova politica europeană privind siguranța alimentară și pentru a se asigura că toate importurile
provenind din țări terțe îndeplinesc aceleași standarde.

O astfel de instituție este Organizația Mondială a Sănătății (OMS), cu care UE colaborează în cadrul
sistemului de alertă al Rețelei internaționale a autorităților din domeniul siguranței alimentare
(Infosan). Această rețea este formată din puncte naționale de contact din peste 160 de țări. Ele

10
primesc informații din partea OMS cu privire la aspecte legate de siguranța alimentară și le distribuie
la nivel național.

Securitate alimentară, dezvoltare și ajutor umanitar

UE contribuie în mod semnificativ la garantarea securității alimentare la nivel global. În

special, face eforturi pentru a se asigura că aspectele legate de nutriție sunt abordate de politicile
privind dezvoltarea, educația și sănătatea.

UE cooperează cu țări în curs de dezvoltare pentru a elabora sisteme eficiente de gestionare a

produselor alimentare, care să amelioreze securitatea alimentară pentru populațiile cele mai sărace și
mai vulnerabile din lume. Printre celelalte acțiuni ale UE în domeniul dezvoltării și ajutorului
umanitar se numără consultanța oferită de experți veterinari, programele de formare și finanțarea
pentru programele de control și eradicare a bolilor.

Comisia a lansat și o inițiativă intitulată „Better training for safer food” (BTSF – O formare
mai bună pentru o hrană mai sigură), care include o componentă adresată țărilor din afara UE.

Siguranța alimentară va rămâne în centrul atenției autorităților europene. În afară de controlul

calității, Comisia a lansat mai multe propuneri specifice al căror scop este să modernizeze și să
simplifice actualele norme europene privind sănătatea animalelor și a plantelor și materialul de
reproducere a plantelor.

Aceste propuneri, care au fost prezentate de Comisia Europeană în mai 2013, au în vedere și
o aplicare mai eficientă a normelor care reglementează controalele oficiale. Acestea își propun să
prevină și să reducă bolile care afectează animalele și plantele, să îmbunătățească reacția UE față de
amenințările la adresa sănătății, să promoveze tehnologii noi și să garanteze aplicarea mai eficientă a
normelor în domeniu.

11