You are on page 1of 16

TFAC Gavril MUSCA 1

4. SCULE FOLOSITE LA PRELUCRĂRI PE CNC
Primele sisteme informatice utilizate pentru gestionarea sculelor
aşchietoare sunt menţionate în anii ‘80. Sculele utilizate în procesele de
prelucrare mecanică influenţează calitatea produselor, productivitatea şi
costurile proceselor de prelucrare. La proiectarea tehnologiei unui proces de
prelucrare scula este în legătură cu următoarele elemente:
 Natura materialului şi prelucrabilitatea acestuia;
 Tipul, caracteristicile şi calitatea operaţiilor de prelucrare;
 Parametrii regimului de lucru;
 Eficienţa economică a procesului de prelucrare.
Într-un sistem de prelucrare mecanică, scula este compusă din
plăcuţele aşchietoare şi suportul port-plăcuţe pe care sunt fixate acestea.
Majoritatea sculelor folosesc fixarea mecanică a plăcuţelor, acestea
reprezentând principalul element consumabil. Este, de aceea, foarte
important de a defini caracteristicile plăcuţelor aşchietoare întrucât acestea
pot fi plasate pe diferite tipuri de suporţi. Plăcuţele aşchietoare se
diferenţiază prin materialul aşchietor şi prin caracteristicile geometrice.

60

50

40

30

20

10

0
1 2 3 4 5

Fig. 4.1. Folosirea plăcuţelor aşchietoare pe piaţa europeană 1-plăcuţe metalice
acoperite; 2-plăcuţe metalice convenţionale;3-cermeturi; 4-plăcuţe ceramice;
5-plăcuţe din oţel rapid, diamant, nitrură cubică de bor

CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019

broşele. tarozii. burghiele. aşa cum sunt filierele. tratamente termice. reducerea puterii de aşchiere. Folosirea plăcuţelor din oţel rapid este condiţionată de avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă. pilele. frezele profilate.1. a) Oţelul rapid A fost realizat prin creşterea progresivă a elementelor de aliere şi ameliorarea ciclurilor şi tehnologiilor de tratament termic a oţelurilor carbon de scule. acoperiri. introducerea unor materiale aditive. În continuare se prezintă principalele caracteristici ale materialelor aşcietoare. Elementele de aliere principale sunt Co.TFAC Gavril MUSCA 2 4. CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 . reducerea riscurilor de apariţie a vibraţiilor. V. 4. în cantităţile arătate în fig. tratate şi acoperite acoperă o mare parte din necesităţile pieţei de scule cu generatoare materializată. Ni. dar numai 1 până la 2 la mie dintre aceste cazuri se regăsesc sub formă de plăcuţe amovibile. obiectivul producătorilor de scule este acela de a crea un material care să aibă la o mare duritate şi o mare stabilitate chimică (conservată la cald) precum şi o rezistenţă mare la şocuri termice şi mecanice. Ca dezavantaje precizăm că randamentul este mic din cauza vitezelor de aşchiere reduse (25-80 m/min). Practic toate materialele aşchietoare sunt elaborate la momentul actual prin procedee specifice metalurgiei pulberilor iar majoritatea dintre acestea sunt acoperite. realizarea unor modificări structurale etc. Pentru obţinerea acestor cerinţe se utilizează diverse procedee de fabricaţie. Experienţa industrială a ţărilor din comunitatea europeană a condus la utilizarea plăcuţelor aşchietoare. Cr. Întrucât pentru majoritatea materialelor aşchietoare duritatea scade cu creşterea temperaturii iar duritatea şi tenacitatea unui material sunt invers proporţionale. Materialul aşchietor Principala caracteristică a unui material aşchietor este aceea de a fi mai dur decât materialul prelucrat. Între avantaje menţionăm faptul că plăcuţele din oţel rapid permit geometrii de aşchiere foarte pozitive care asigură reducerea considerabilă a eforturilor de aşchiere. W. Generaţiile actuale de oţel rapid. eliminarea ecruisajului şi bavurilor. chimice sau mecanice.1. iar preţul unei astfel de plăcuţe este de până la 5 ori mai mare decât a unei plăcuţe din metal dur echivalente. alezoarele. Mo.

Această caracteristică precum şi sensibilitatea la şoc a acestui material implică folosirea acestui material numai pentru prelucrări de finisare. Este un compus policristalin folosit pentru prelucrarea aliajelor dure de Fe. Datorită costului ridicat se realizează pastile de mici dimensiuni care sunt plasate pe plăcuţe suport din metal dur. Se prezintă sub formă de plăcuţe cu geometrie negativă. mai ales în cazul când aceste aliaje cuprind particule sau fibre abrazive (pistoane. Diamantul policristalin se formează la temperatură înaltă sub acţiunea presiunilor înalte. Prin afinitatea diamantului cu carbonul şi anumite metale. Sub formă policristalină el are avantajul că nu prezintă plane de clivare şi este aproximativ izotrop. acesta nu poate fi folosit nici pentru prelucrarea aliajelor feroase nici a aliajelor ce conţin nichel.  limitarea folosirii numai pentru lucrări de finisare. Ni. comutatoare. Pb.  imposibilitatea prelucrării majorităţii aliajelor curente. b) Diamantul policristalin Diamantul este materialul de aşchiere cel mai dur. pătrate sau rotunde. Mn. folosind monocristale sintetice. Zn. Acest material aşchietor. cuzineţi din bronz.). Principala utilizare a diamantului policristalin este la finisarea cu mare viteză (500-1000 m/min) a aliajelor de Cu.TFAC Gavril MUSCA 3 Folosirea acestor plăcuţe nu se justifică decât atunci când condiţiile de instabilitate a aşchierii şi viteza de lucru le impun. putând prelucra suprafeţe brute sau neregulate unde plăcuţele ceramice sunt prea fragile. Preţul este de aproximativ 20 de ori mai mare decât al plăcuţelor metalice.  utilizarea pentru producţii de serie mare pentru amortizarea costului acestor scule. permite avansuri şi adâncimi de aşchiere relativ ridicate. etc. jenţi Al-Si. Factorii ce limitează folosirea diamantului sunt:  preţ de 15-20 ori mai ridicat decât a unei plăcuţe metalice. Al. Se utilizează în două domenii importante:  la prelucrarea fontelor şi aliajelor tratate cu duritate mare (>45 CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 . sau când folosirea plăcuţelor metalice este imposibilă.  viteza de lucru foarte mare necesită maşini şi port-plăcuţe speciale. biele. c) Nitrura cubică de bor Este următorul material după diamant în raport cu duritatea. Co. rezistent la temperaturi ridicate şi presiuni de lucru mari.

la prelucrarea aliajelor dure şi refractare (stelit. 1 Se foloseşte în industria automobilului pentru prelucrarea discurilor şi tamburilor de frână. d) Plăcuţele ceramice Materiale ceramice folosite actual în prelucrările mecanice sunt materiale sinterizate ce au la bază pudra de Al2O3. ele sunt mai sensibile la şocuri mecanice sau termice. TiC. aditivi destinaţi ameliorării tenacităţii şi conductibilităţii termice. prin fineţea pulberii şi prin aditivii utilizaţi TiC. Plăcuţele ceramice se deosebesc prin constituentul de bază. Materialele ceramice se deosebesc de plăcuţele metalice şi de cermeturi.  plăcuţele sunt livrate sub formă de plăcuţe cu geometrie negativă. avansul mai mic 0. CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 . la care secţiunea aşchiei este inferioară 1 mm2. Si3N4. adâncimea mai mică 3 mm. aliaje de Cobalt. colmonoy). întrucât caracteristicile mecanice sunt favorabile solicitărilor de compresie. ceramicele bazate pe oxizi sunt caracterizate de:  se folosesc la prelucrări de finisare şi semifinisare. Generaţiile actuale sunt ceramici zise "de dispersie" şi sunt compuse din Al2O3 şi ZrO2 sau alţi oxizi folosiţi pentru afinarea structurii. uzură mai mică şi prelucrarea materialelor dure. ZrO2.  lucrează la viteze mari de aşchiere 300-900 m/min. SiC. Cu toate că plăcuţele ceramice sunt sensibile la şocuri termice şi mecanice. TiN. precum şi a elementelor din fontă. în vederea reducerii sensibilităţii la şocuri termice şi mecanice. Combinarea nitrurii cubice de bor cu 20-40% de alte materiale ceramice permite prelucrarea fontelor cenuşii dar preţul poate fi necompetitiv în raport cu alte materiale ceramice.TFAC Gavril MUSCA 4 HRC) sau foarte abrazive.4 mm/rot. Dacă materialele ceramice permit lucrul cu viteze mai ridicate.  se recomandă la prelucrarea fontelor cenuşii şi foarte rar la prelucrarea oţelurilor. constituent mai dur şi mai stabil chimic decât metalele dure. care poate fi Al2O3. e) Materiale ceramice compuse din oxizi Ceramica albă compusă din Al2O3 este prima care s-a impus1. prin faptul că sunt sinterizate fără liant metalic.

TFAC Gavril MUSCA 5  preţul este echivalent celui pentru plăcuţele metalice. raze de racordare mari şi adâncimi de aşchiere importante se impun maşini foarte rigide. Întrucât aceste plăcuţe au geometrie negativă. pentru limitarea propagării fisurilor şi ameliorării conductibilităţii termice. h) Materiale ceramice din carbură de titan (TiC) Aceste materiale sunt compuse în special din TiC şi au domenii de aplicare foarte restrânse (prelucrarea de finisare a fontelor). Sunt mai puţin sensibile la şocuri termice şi mecanice decât precedentele. f) Materiale ceramice mixte Materialele ceramice mixte (ceramice negre) sunt compuse în general din Al2O3+TiC sau câte odată din Al2O3+TiC+TiN. Viitorul acestui material. pare să fie promiţător. plăcuţele ceramice se pot utiliza la prelucrarea aliajelor exotice pe bază de Ni sau Co. Folosirea plăcuţelor ceramice a permis realizarea pe strunguri a lucrărilor rezervate anterior rectificării. i) Materiale ceramice pe bază de Si3N4 CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 . g) Materiale ceramice mixte cu SiC Este un material ceramic cu structura de bază Al2O3. cilindri de laminor. utilizate frecvent în industria aeronautică. Se utilizează pentru prelucrări de finisare şi semifinisare a fontelor şi oţelurilor cu duritate 42-65 HRC (piese din fontă cu crustă dură. dar sunt mai puţin stabile la temperaturi înalte decât ceramicele bazate pe oxizi. Rezistenţa la şoc este îmbunătăţită din cauza fineţii structurii constituenţilor. oţeluri tratate. De asemenea. Procentajul carburii de titan (TiC) este de ordinul 30%. prin utilizarea lui la prelucrarea superaliajelor pe bază de Ni şi Co. de aceea. fiind. Rezultatele obţinute până în prezent sunt pozitive dar preţul ridicat şi problemele de poluare puse de fabricarea ceramicelor cu fibre par să frâneze evoluţia utilizării acestor materiale. apărut recent pe piaţă. cele mai frecvent utilizate. şi considerate printre materialele cele mai greu prelucrabile. în proporţie de 20-30%. întărită cu fibre din carbură de siliciu (SiC Wiskers). Preţul este cu 10 până la 20% mai ridicat decât la materialele ceramice albe. Vitezele de aşchiere sunt cuprinse în intervalul 50-500 m/min fiind permise adâncimi şi avansuri superioare celor folosite în cazul materialelor ceramice albe.

 materiale ceramice din Si3N4+Al2O3 şi alţi oxizi Y2O3. Domeniul de aplicare principal este degroşarea şi semifinisarea fontelor şi oţelurilor de cilindri. Preţul unei plăcuţe este de 2 până la 3 ori cel al unei plăcuţe metalice. Principalele caracteristici ale acestor materiale sunt următoarele:  au o rezistenţă la şocuri mecanice şi termice.1. net superioară materialelor ceramice clasice. Se utilizează şi la prelucrarea aliajelor exotice dar este foarte probabilă evoluţia spre nuanţe aditivate cu TiC sau cu fibre din carbură de siliciu (SiC). j) Cermeturi Acest cuvânt este format din cuvintele CERamic şi METal. adâncime şi aşchiere intermitentă. atât prin procedeu de fabricare cât şi prin structură.  permite o mare gamă a vitezelor de lucru 80-300 m/min.  au o duritate destul de scăzută (HV10 1350-1600). dar aceasta se conservă bine la cald. Între caracteristicile acestor materiale se amintesc:  Asigură o menţinere avantajoasă a durităţii la cald. ceea ce le permite lucrul cu o uzură importantă a feţei de aşezare precum şi acceptarea condiţiilor severe de avans.  Si3N4 are particularitatea că reacţionează la temperaturi înalte cu anumite componente ale oţelurilor formând compuşi cu punct de topire scăzut.TFAC Gavril MUSCA 6 Această categorie de materiale ceramice cuprinde:  materiale ceramice constituite din Si3N4.  materiale ceramice din Si3N4 şi Al2O3 (numite şi SIALON). se recurge la acoperirea acestor materiale cu Al2O3 pentru a reduce acest risc.  prezintă un tăiş activ mai bun. CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 .  reactivitatea redusă cu componentele oţelurilor.  coeficient de frecare redus. desemnând materiale aşchietoare aparţinând familiei metalelor dure. rezultând o tendinţă redusă de formare a tăişului de depunere. Principalele caracteristici ale materialelor ceramice sunt cuprinse în tabelul 4. Aceste materiale sunt compuse din carburi (TiC) şi nitruri (TiN) legate printr-un liant metalic (Ni). Se livrează sub formă de plăcuţe pline cu geometrie negativă. (numite şi SYALON).

nodulare. grăuntele grosier conducând la creşterea tenacităţii. Cu cât grăunţii sunt mai fini cu atât materialul este mai dur. Preţul este aproximativ cel al unei plăcuţe metalice. elemente aditive (cristale mixte) pentru ameliorarea rezistenţei termochimice (TiC. secţiunea aşchiei fiind inferioară valorii de 1. HRC. oţeluri şi fonte aliaje exotice frezare fonte Domenii de utilizare cordoane de dure 42-65 Ni-Co. materialul este mai tenace.6 până la 7 m). a stării de suprafaţă şi o bună productivitate.  granulaţia medie a carburii de wolfram (WC) (0. Se reco- mandă pentru filetare sau canale fine în cazul producţiei de serie mijlocie şi mare ca şi pentru frezări uşoare. Studii strategice realizate în Japonia arată că există tendinţa de a înlocui la aceste materiale nichelul prin cobalt şi titanul prin wolfram. iar la creşterea cantităţii de liant. Caracteristicile plăcuţelor metalice depind de:  procentajul liantului (în general cuprins între 3 şi 15%).2 mm2. OX-OX OX-NOX OX-întărită NOX Ceramică albă Ceramică neagră Sialon Constituienţi Al2O3-ZrO3 Al2O3+TiC Al2O3+SiC Si3N4 Sensibilitatea la FOARTE FOARTE PUŢIN şocuri termice şi SENSIBILE PUŢIN SENSIBILE SENSIBILE mecanice SENSIBILE Geometria NEGATIVĂ NEGATIVĂ NEGATIVĂ NEGATIVĂ Duritatea HV 1700-1800 1800-1900 1600-1700 1300-1600 Preţ 1 1 6-7 4-5 Răcire de evitat recomandat recomandat posibil Prelucrări Finisare DA DA DA NU Semifinisare DA DA DA DA Degroşare POSIBIL DA DA DA Degroşare grea NU NU POSIBIL DA fonte cenuşii. Ta(Nb)C) şi dintr-un liant metalic (Co). k) Materiale metalice dure Sunt materiale sinterizate constituite dintr-o fază dură din carburi de wolfram (WC). cu cât există mai puţin liant cu atât materialul este mai dur. Asigură o bună menţinere a cotelor. motoare avion. Caracteristicile principalelor materiale ceramice Plăcuţele din cermeturi se utilizează la finisare sau semifinisare. fonte dure Tabelul 4.1. CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 . sudură.TFAC Gavril MUSCA 7  prezintă oarecare fragilitate la şocuri termice şi mecanice şi o rezistenţă mică la eforturi mari de aşchiere.

TFAC Gavril MUSCA 8 Cod Co TiC % + HV10 TRS Vc S Material prelucrat ISO % Ta(Nb)C (N/mm2) P10 9 35 1650 1700 Metale feroase P20 9 20 1580 1950 cu aşchii lungi P30 10 17 1500 2100 (oţeluri) P40 11 13 1420 2200 P50 14 10 1350 2300 Metale feroase M10 6 12 1700 1750 aşchii lungi şi scurte M20 9 10 1600 1980 (oţel turnat) M30 11 10 1500 2120 Metale feroase K01 3 3 1960 1700 aşch. Principalele tipuri de plăcuţe aşchietoare metalice  procentajul cristalelor mixte care afinează structura şi asigură rezistenţa la uzura provocată de difuzia şi reacţiile chimice în condiţiile temperaturii înalte la contactul feţei de degajare cu aşchia. plăcuţele cu microgranulaţie au un raport duritate tenacitate mai favorabil în raport cu plăcuţele cu granulaţie fină- mijlocie..) K20 6 2 1700 2300 Materiale nemetalice K30 10 2 1600 2500 (lemn. CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 .plastice) K40 12 2 1450 2750 Tabelul 4.scurte (fonte) K05 4 5 1850 1850 Metale neferoase K10 5 2 1800 2000 (aliaje Al.2. La aceiaşi compoziţie de cobalt. Cantitatea cristalelor mixte este mai importantă pentru plăcuţele destinate prelucrării aliajelor feroase cu aşchii lungi şi viteze de aşchiere mari. Principalele materiale aşchietoare metalice sunt prezentate în tabelul 4. Cristalele mixte au tendinţa de a reduce proprietăţile mecanice ceea ce impune măsuri compensatorii printr-un conţinut de cobalt mai ridicat.  au o bună rezistenţă la şocuri termice permiţând lucru cu sau fără lubrifiere. mat. Cu. Interesul crescut pentru utilizarea plăcuţelor metalice rezultă din multiplele avantaje prezentate de acestea:  permit viteze de aşchiere începând cu 15 m/min la prelucrarea cilindrilor duri din oţel până la 1500 m/min la prelucrarea aliajelor de aluminiu.2.

 din punct de vedere geometric plăcuţele metalice acoperă o gamă extinsă de la plăcuţe negative la cele cu geometrie intens pozitivă. să asigure o aderenţă bună a stratului superficial şi să fie puţin sensibil influenţelor termice şi chimice specifice procesului de depunere a stratului superficial. cu bridă-con). Plăcuţe metalice acoperite Pentru a permite creşterea vitezelor de lucru şi rezistenţa la uzură termică s-au realizat plăcuţe metalice acoperite.  cu plăcuţe destinate strunjirilor grele se pot utiliza avansuri de 2. 2) reducerea coeficientului de frecare prin eliminarea tendinţei de adeziune.3. În prezent substraturile sunt realizate astfel încât să reziste la strivire.5 mm/rot la o adâncime de aşchiere de 35 mm. pentru metale aşchietoare dure. începând cu 1985. 4) efectul de scut chimic. Straturile depuse pe metalul aşchietor dur urmăresc: 1) creşterea durităţii superficiale şi rezistenţa crescută la uzură abrazivă. adaptat plajei de utilizare dorite. stratul izolant limitând fluxul termic spre substrat. Între CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 . Sunt utilizate două tipuri de acoperiri a plăcuţelor metalice.  împreună cu cermeturile asigură cele mai reduse preţuri din clasa materialelor aşchietoare. 4.  permit toate modurile de fixare (cu clemă. îmbunătăţirea rugozităţii substratului aşchiat. să posede bune proprietăţi mecanice. pe ştift. cu şurub.2. cu levier. Primele variante de plăcuţe metalice acoperite aveau ca substrat metalul aşchietor dur convenţional. Se dorea ca metalul dur de bază să prezinte el însuşi o rezistenţă la solicitările termo-chimice în condiţiile în care învelişul s-ar fi deteriorat. rezistenţa la oxidare şi stabilita-tea chimică a învelişului anihilează sau limitează reacţiile chimice şi difuziunea între componentele aşchiei şi a plăcuţei dure. reducerea căldurii în zona de aşchiere.TFAC Gavril MUSCA 9  permit prelucrarea practic a tuturor aliajelor curente. Acoperirile PVD s-au aplicat începând cu anii 1980 pentru oţeluri rapide şi. 3) efectul de scut termic. Acestea sunt PVD (Physical Vapor Deposition) respectiv CVD (Chemical Vapor Deposition).

Apare riscul fragilizării substratului prin formarea unei faze decarburate foarte fragile în zona exterioară a substratului şi prin fisuri având origine în dilatările diferite ale metalului dur şi matricei de bază. Preţul depunerii PVD este de 2 până la 3 ori mai mare decât al depunerii CVD clasice. TiC este componentul cel mai dur care prezintă. Depunerea chimică permite acoperirea cu un număr foarte mare de componente. fapt care determină fragilizarea tăişului în această zonă. metalic 2 Depunerea stratului în zona de colţ se realizează cu o grosime mai mare. în ciuda riscului de formare a fazei solide . aderenţa învelişului la susbstrat fiind bună şi aceiaşi pe substratul de depunere. Depunerea se realizează la temperatură înaltă peste 1000o C. Coeficientul de dilatare termică este apropiat de cel al substratului şi. plăcuţe pentru care fragilizarea substratului şi a tăişului nu este complet rezolvată. regăsim acest component în primul strat. Se constată dificultăţi în obţinerea unei bune aderenţe a învelişului ca şi depuneri pe orice direcţii sau suprafeţe cu orientări oarecare.3. Unul dintre dezavantajele depunerii PVD constă în dificultatea depunerii componentelor electric izolante. Preţul acoperirii reprezintă 15-20% din preţul unei plăcuţe pentru o creştere a vitezei de aşchiere cu 20%. CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 . Aceste procedee sunt folosite pentru acoperirea plăcuţelor folosite la frezare. Proprietăţile acestor carburi sau carbonitruri sunt prezentate în continuare. având şi punctul de topire cel mai ridicat. Compoziţia şi proprietăţile stratului superficial Straturile depuse PVD conţin TiN. TiAlN iar cele depuse CVD TiC-TiN şi TiC-Al2O3-TiN. Tehnici recente de depunere CVD permit obţinerea unor straturi mai subţiri (3-4 m) la temperaturi de depunere mai joase (650oC). ca şi necesitatea unui tratament după acoperire.TFAC Gavril MUSCA 10 particularităţile acestui tip de acoperire se menţionează că depunerea se realizează la temperatură joasă (400-500oC) şi nu afectează substratul. TiCN. 4. Stratul din carbură de titan are o culoare gri închis. Acoperirile CVD s-au aplicat industrial începând cu anii '70 şi înregistrează o evoluţie constantă până în momentul actual. de aceea. şi cea mai bună rezistenţă abrazivă. în consecinţă.3. Grosimea stratului este de ordinul 4-8 m fapt ce impune rotunjirea prealabilă a tăişurilor pentru atenuarea efectului de colţ2. Se depun uşor straturi foarte subţiri (1-2 m) care permit conservarea fără fragilizare a tăişurilor aşchietoare.

3). Stratul depus este transparent. acesta putând fi urmat de simboluri facultative care furnizează mai multă precizie în ceea ce priveşte tipul de prelucrare pentru care este recomandat sau destinat materialul aşchietor (tabelul 4. TiCN se prezintă ca o aceiaşi structură cristalină (cubică cu feţe centrate compusă din TiC şi TiN). cel mai stabil element şi serveşte ca barieră pentru procesele de difuzie şi ca izolant termic.  un număr (01. TiAlN este o componentă care doreşte eliminarea dificultăţilor întâlnite în procesul de acoperire PVD al oxidului de aluminiu. M.3. Lacunele explicit recunoscute ale acestei norme sunt următoarele:  materiale aşchietoare având compoziţie. 10. 3. domeniile de utilizare şi principalele grupe de aplicare. H) care indică domeniul general de aplicare. 30. Începând cu 1990.2). Oxidul de aluminiu. 50) care creşte cu tenacitatea şi rezistenţa la presiunea de aşchiere. Straturile de carbonitruri au o culoare gri albăstruie.4. întrucât aceste elemente sunt disponibile în baza de materiale. Simbolizarea ISO a unui material aşchietor cuprinde:  o literă (P. de aceea. din punct de vedere chimic. realizându-se astfel straturi de carbonitruri de titan puternic inter-penetrate. Nu se precizează. Plăcuţele sau sculele acoperite cu un strat de nitrură de titan au o culoare galben aurie. N. K. Normalizarea materialelor aşchietoare Norma ISO 513 (SR ISO 513-1996) cuprinde simbolizarea grupelor principale de aşchiere şi principalele grupe de aplicaţii. S. această codificare poate fi precedată de un cod (tabelul 4. proprietăţi fizice şi mecanice foarte diferite au aceeaşi apelare după norma CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 . conform normei amintite. Carbonitrura de titan. Conţinutul acestei norme este prezentat succint în cele ce urmează. comportare. se regăseşte ca ultim strat al învelişului.TFAC Gavril MUSCA 11 Nitrura de titan (TiN) are cel mai bun coeficient de frecare şi este suficient de stabilă din punct de vedere chimic şi. cauzată de stabilitatea chimică a acestuia. Al2O3 este. care precizează grupa materialului aşchietor. definind domeniul de aplicaţie în limitele căruia fabricanţii de materiale dure pot clasifica tipurile de material. 40. 20.

Ni şi Co sau oţeluri S puternic aliate cu slabă prelucrabilitate N Aliaje neferoase.3. duritate rezistenţă la şoc etc. mai performante care să ia în considerare:  o clasificare mai precisă a familiilor de materiale aşchietoare. Simbolul grupei materialului prelucrat Metodologia propusă pentru stabilirea sculei aşchietoare se bazează CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 .  producătorii de scule pot să-şi clasifice liber produsele lor fără să trebuiască să respecte nici o procedură tehnică precisă şi fără controlul unui organism neutru.TFAC Gavril MUSCA 12 ISO. Cod ce precizează grupa Tipul materialului aşchietor materialului aşchietor HW (facultativ) Metale dure tradiţionale neacoperite HT Cermeturi neacoperite HC Metale dure tradiţionale sau cermeturi acoperite CA Ceramică albă pe bază de Al2O3 CM Ceramică mixtă conţinând Al2O3 dar şi alţi oxizi CN Ceramică pe bază de Si3N4 CC Ceramică acoperită DP Diamant policristalin BN Nitrură de bor policristalină Tabelul 4.3.). Între aceşti utilizatori este sarcina proiectanţilor de programe de optimizare a condiţiilor de aşchiere care vor trebui să dezvolte sisteme proprii de clasificare. Cod ce precizează grupa Materialul aşchiat materialului prelucrat P Oțeluri K Fonte M Otel inoxidabil Aliaje speciale cu TI. utilizatorii nu pot apela la echivalenţa ISO pentru a judeca produsele aşchietoare prezentate pe piaţă. Grupa materialului aşchietor În consecinţă. cupru și aliajele sale Aliaje foarte dure (oţeluri tratate sau fonte cu H crustă dură) Tabel 4. proprietăţile fizice. chimice şi mecanice a materialelor aşchietoare (compoziţie. aluminiu sau aliaje uşoare neferoase similare.

fig. trebuie semnalat faptul că pentru acelaşi material se pot recomanda mai multe materiale aşchietoare dure. iar.  Selectarea materialului aşchietor. aspectele privind geometria ale plăcuţelor aşchietoare.TFAC Gavril MUSCA 13 pe următorul algoritm:  În funcţie de desenul de execuţie sau de cerinţele constructiv- funcţionale se defineşte materialul. Vom preciza simbolurile utilizate în această codificare analizând avantajele şi dezavantajele care sunt oferite. iar alegerea formei plăcuţei ţine cont de rigiditatea acesteia. mod de prindere. Cea mai rigidă plăcuţă este cea rotundă. în funcţie de necesităţi. posibilităţi de achiziţionare sau experienţă de prelucrare. se vor prezenta. a operaţiei de prelucrare şi a materialului sculei aşchietoare se obţin parametrii regimului de prelucrare. printr-o procedură prevăzută în baza de date Material. Codificarea plăcuţelor se realizează conform normei ISO 1832. rigiditatea este stabilită în funcţie de unghiul la vârf al plăcuţei.3.  Folosind codul de prelucrabilitate. corespunzător materialului selectat se extrag principalele caracteristici şi codul de prelucrabilitate CMC. se poate alege materialul aşchietor. cu geometria suprafeţei de prelucrat se stabileşte tipul de plăcuţă dură folosită (formă. în continuare. 3. în raport cu principalele caracteristici ale prelucrării. 4. aflate în grupe diferite. pentru alte plăcuţe. Caracteristicile geometrice ale plăcuţelor aşchietoare Dacă în capitolul precedent s-au prezentat factorii de alegere relativi materialele aşchietoare dure.2. CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 .  După stabilirea materialului aşchietor.  Pe baza proprietăţilor materialului.5. geometrie de aşchiere). precizat anterior.

4.2. Codificarea plăcuţelor aşchietoare CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 .TFAC Gavril MUSCA 14 Fig.

TFAC Gavril MUSCA 15 Elaborarea unui sistem de proiectare asistată a tehnologiilor CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 .

Elaborarea bazei de date SCULE a avut în vedere elementele prezentate anterior. tehnologia construcţiilor de maşini). CURS 4 Gavril MUSCĂ 2018-2019 . Elementele prezentate anterior sunt strict necesare pentru a recunoaşte şi alege din baza de date SCULE caracteristicile principale de prelucrare. pe de o parte sunt furnizate de la consultarea bazei de date şi. tehnologic recomandate.  Regimurile de prelucrare.  Materialul aşchietor. precum şi cele ale principalilor producători mondiali de scule aşchietoare. prelucrabilitate. pe de altă parte sunt cunoscute.TFAC Gavril MUSCA 16 de prelucrare mecanică prin aşchiere necesită informaţii privind:  Caracteristicile materialelor. forma plăcuţelor aşchietoare şi a posibilităţilor de prindere. în vederea prelucrării. recomandările din standardele de scule. fie de la disciplinele de specialitate (scule aşchietoare. proprietăţi. Alte detalii nu au fost oferite pentru că. fie din experienţa personală.