You are on page 1of 264

ILEANA COJOCARU GRAŢIELA POPA

Editura „Gr. T. POPA”, U.M.F. IAŞI
2012

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
COJOCARU, ILEANA
Propedeutică farmaceutică / Ileana Cojocaru, Graţiela Popa. -
Iaşi : Editura Gr.T. Popa, 2012
Bibliogr
ISBN 978-606-544-099-9

I. Popa, Graţiela

615

Referenţi ştiinţifici:
Prof. dr. Iuliana POPOVICI
– Facultatea de Farmacie, U.M.F. „Grigore T. Popa” Iaşi
Prof. dr. Victoria HÎRJĂU
– Facultatea de Farmacie, U.M.F. „Carol Davila” Bucureşti
Conf. dr. Adriana CIURBA
– Facultatea de Farmacie, U.M.F. Tg. Mureş

Coperta: Marius Atanasiu

Editura „Gr. T. Popa”
Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi
Str. Universităţii nr. 16

Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin autorului şi Editurii „Gr.T. Popa" Iaşi.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată sau transmisă prin nici un mijloc, electronic
sau mecanic, inclusiv fotocopiere, fără permisiunea scrisă din partea autorului sau a
editurii.

Tiparul executat la Tipografia Universităţii de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa"
Iaşi str. Universităţii nr. 16, cod. 700115, Tel. 0232 301678

CUPRINS

PREFAŢĂ............................................................................................... 1
INTRODUCERE................................................................................... 3

PARTEA I.

ORGANIZAREA FARMACIEI. NOŢIUNI GENERALE
DESPRE MEDICAMENT

1. ETAPE ISTORICE ÎN EVOLUŢIA FARMACIEI........................... 7
2. FARMACIA CA UNITATE SANITARĂ........................................... 13
3. MEDICAMENTUL. DENUMIREA MEDICAMENTELOR.
CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR.......................................... 18
3.1. Denumirea medicamentelor............................................................ 18
3.2. Clasificarea medicamentelor........................................................... 21
3.2.1. Modul de formulare................................................................... 21
3.2.1.1. Medicamente magistrale...................................................... 21
3.2.1.2. Medicamente oficinale......................................................... 22
3.2.1.3. Medicamente industriale...................................................... 24
3.2.2. Clasificarea medicamentelor după sistemul ATC..................... 29
4. FARMACOPEEA ROMÂNĂ ŞI SUPLIMENTELE......................... 31
5. ACTIVITATEA ŞI TOXICITATEA MEDICAMENTELOR.
METODE TERAPEUTICE.................................................................. 41
5.1. Activitatea şi toxicitatea medicamentelor....................................... 41
5.2. Metode terapeutice.......................................................................... 48
6. PREPARAREA MEDICAMENTELOR............................................. 51
6.1. Materii prime farmaceutice............................................................. 51
6.1.1. Materii prime naturale............................................................... 51
6.1.1.1. Materii prime vegetale........................................................ 51
6.1.1.2. Materii prime de origine animală....................................... 52
6.1.1.3. Materii prime de origine microbiologică............................ 53
6.1.1.4. Materii prime de origine minerală...................................... 53
6.1.2. Materii prime de sinteză şi semisinteză..................................... 54
6.1.3. Materii prime după rolul în formulare....................................... 55
6.2. Operaţii farmaceutice...................................................................... 58
6.2.1. Uscarea....................................................................................... 59
6.2.1.1. Uscarea în aer liber............................................................. 60
6.2.1.2. Uscarea prin căldură........................................................... 60
6.2.1.3. Metode speciale de uscare: liofilizarea............................... 65
6.2.2. Pulverizarea............................................................................... 66
6.2.3. Cernerea..................................................................................... 69
6.2.4. Amestecarea............................................................................... 71
6.2.5. Dizolvarea.................................................................................. 74
6.2.6. Filtrarea...................................................................................... 77
6.2.7. Sterilizarea................................................................................. 81

7. CONDIŢIONAREA ŞI CONSERVAREA MEDICAMENTELOR 86
7.1. Condiţionarea primară.................................................................... 86
7.2. Condiţionarea secundară................................................................. 89
7.3. Conservarea medicamentelor.......................................................... 89
8. CONTROLUL CALITĂŢII MEDICAMENTULUI.......................... 92
9. ELIBERAREA MEDICAMENTELOR.............................................. 94
10. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR. CĂI DE
ADMINISTRARE.................................................................................. 99
10.1. Administrarea pe calea orală.......................................................... 100
10.2. Administrarea pe căile parenterale................................................ 101
10.3. Administrarea pe piele (calea dermică)......................................... 104
10.4. Administrarea pe mucoase............................................................. 106
10.4.1. Administrarea pe mucoasele bucală şi bucofaringiană............ 106
10.4.2. Administrarea pe mucoasa sublinguală................................... 107
10.4.3. Administrarea pe mucoasa oftalmică....................................... 108
10.4.4. Administrarea pe mucoasa nazală............................................ 109
10.4.5. Administrarea pe mucoasa pulmonară..................................... 110
10.4.6. Administrarea pe mucoasa auriculară...................................... 112
10.4.7. Administrarea pe mucoasa rectală........................................... 113
10.4.8. Administrarea pe mucoasa vaginală........................................ 114
11. TRANSFORMĂRILE MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM..... 116
11.1. Faza biofarmaceutică.................................................................... 116
11.2. Faza farmacocinetică.................................................................... 116
11.3. Faza farmacodinamică.................................................................. 118

PARTEA A DOUA

FORME FARMACEUTICE

12. CONSIDERAŢII GENERALE: FORMA FARMACEUTICĂ - 123
SISTEM DISPERS
13 SOLUŢII MEDICAMENTOASE........................................................ 127
13.1. Formularea soluţiilor..................................................................... 128
13.2. Prepararea soluţiilor...................................................................... 130
13.3. Caracteristicile soluţiilor............................................................... 131
13.4. Conservarea soluţiilor................................................................... 131
13.5. Categorii de soluţii........................................................................ 131
13.5.1. Soluţii medicamentoase pentru administrare orală.................. 131
13.5.2. Soluţii medicamentoase pentru administrare cutanată............. 133
13.5.3. Soluţii medicamentoase pentru administrare pe mucoase....... 133
14. SIROPURI.............................................................................................. 135
14.1. Clasificarea siropurilor................................................................. 135
14.2. Formularea siropurilor.................................................................. 136
14.3. Prepararea siropurilor................................................................... 137
14.4. Conservarea siropurilor................................................................. 137
14.5. Caracteristicile siropurilor............................................................ 137

15. PREPARATE OBŢINUTE PRIN DIZOLVARE EXTRACTIVĂ... 138
15.1. Soluţii extractive apoase............................................................... 138
15.1.1. Formularea soluţiilor extractive apoase................................... 138
15.1.2. Prepararea soluţiilor extractive apoase.................................... 139
15.1.3. Conservarea soluţiilor extractive apoase................................. 140
15.1.4. Caracteristicile soluţiilor extractive apoase............................. 140
15.2. Tincturi.......................................................................................... 140
15.2.1. Formularea tincturilor.............................................................. 141
15.2.2. Prepararea tincturilor............................................................... 141
15.2.3. Conservarea tincturilor............................................................ 142
15.2.4. Caracteristicile tincturilor........................................................ 142
15.3. Extracte vegetale........................................................................... 142
15.3.1. Formularea extractelor vegetale............................................... 143
15.3.2. Prepararea extractelor vegetale................................................ 143
15.3.3. Conservarea extractelor........................................................... 143
15.3.4. Carcteristicile extractelor......................................................... 144

FORME FARMACEUTICE ETEROGENE

16 EMULSII................................................................................................ 145
16.1. Formularea emulsiilor................................................................... 148
16.2. Prepararea emulsiilor.................................................................... 148
16.3. Conservarea emulsiilor................................................................. 148
16.4. Caracteristicile emulsiilor............................................................. 149
16.5. Aplicaţii ale emulsiilor.................................................................. 149
17 SUSPENSII............................................................................................. 151
17.1. Formularea suspensiilor................................................................ 152
17.2. Prepararea suspensiilor................................................................. 153
17.3. Conservarea suspensiilor.............................................................. 153
17.4. Caracteristicile suspensiilor.......................................................... 153
17.5. Aplicaţii ale suspensiilor............................................................... 153
17.5.1. Suspensii de uz intern.............................................................. 153
17.5.2. Suspensii de dermice............................................................... 154
17.5.3. Suspensii administrate pe mucoase.......................................... 155
17.5.4. Suspensii parenterale............................................................... 155
18. PREPARATE PARENTERALE.......................................................... 156
18.1. Preparate injectabile...................................................................... 156
18.1.1. Soluţii injectabile..................................................................... 156
18.1.2. Suspensii injectabile................................................................ 160
18.1.3. Emulsii injectabile................................................................... 161
18.1.4. Pulberi injectabile.................................................................... 161
18.2. Preparate perfuzabile.................................................................... 162
19. PREPARATE APLICATE PE MUCOASE........................................ 165
19.1. Picături pentru ochi (colire).......................................................... 165
19.2. Picături pentru nas (erine)............................................................. 169
19.3. Picături pentru ureche................................................................... 173
19.4. Preparate bucofaringolaringiene................................................... 176

..................................2........................................... 182 20.... 227 27........ 192 21... Condiţionarea unguentelor.............................. 185 21.. 19......... COMPRIMATE....4.......................................... Formularea supozitoarelor....................................................................................................................................................... 194 22......................................1........... 217 26....... 245 .................................... Formularea comprimatelor...................................................................................... 193 21........................5.... 193 22................ 211 25... Preparate rectale....................1.................................................................. 185 20...................................... 232 27.................................................................2..... Capsule gelatinoase moi. 200 23............ FORME ADEZIVE CUTANATE.......................................5......... 200 24................................1.. Caracteristici şi controlul calităţii pulberilor.3..1......................... 198 23...........................2.............. 214 25....................3.................. Conservarea capsulelor......... Prepararea unguentelor.................................. Capsule gelatinoase tari........................................ Condiţionarea capsulelor... 182 20..........1....................................................2................................... PULBERI MEDICAMENTOASE... Condiţionarea supozitoarelor............ Condiţionarea granulelor....... Formularea granulelor................................................ 185 20............................................. 241 INDEX ALFABETIC .......................................................................................3............2.................. 209 25............. 206 24........................................ Aerosoli de inhalaţie............. Preparate vaginale.........................................................3.......1.............4................ Prepararea pulberilor...... 188 21....... 222 26.............2.............. Clasificarea aerosolilor după modul de generare........................ 212 25................. Caracteristicile unguentelor..... 195 22....... 208 25.................... 216 26........ ALTE FORME FARMACEUTICE SOLIDE AGLOMERATE....3................................................2.2....3................................1. 204 24..............2..........................1......1. 198 22........ Formularea pulberilor....................................................... Caracteristici ale supozitoarelor................ 192 21...........................................1................ 207 24..... Caracteristici şi controlul calităţii granulelor..................3..............................4.............. 234 27.....5.......................... GRANULE............................................................................... Aerosoli aplicaţi pe piele şi mucoase.... CAPSULE................. Prepararea comprimatelor................ 236 28...............................4........... Condiţionarea pulberilor............. Prepararea granulelor..... Clasificarea aerosolilor după calea de administrare.. 238 BIBLIOGRAFIE.............2...... AEROSOLI FARMACEUTICI......... Unguente aplicate pe mucoase.......................2................. SUPOZITOARE.................... UNGUENTE...1................................ 188 21.......... Acoperirea comprimatelor.................. 236 27....................................................... 198 22. Forme adezive nemedicamentoase........ 225 26..................................... 179 20.....1................................ Forme adezive medicamentoase..........................3..... Condiţionarea comprimatelor........................................................ 178 19.............2.............. 200 23..... Prepararea supozitoarelor..6....................2............... 231 27........................... 205 24......... 181 20................... 215 26... Caracteristici şi controlul calităţii comprimatelor................................................ 226 27.. Aerosoli obţinuţi prin dispersare/propulsare................. Formularea unguentelor.................... Aerosoli obţinuţi prin condensare....................................... 182 20.............

Lucrarea este structurată în două părţi şi 28 de capitole şi urmează o construcţie logică şi progresivă.PREFAŢĂ În urmă cu douăzeci de ani. îşi propune desluşirea noţiunilor de bază şi ilustrarea convingătoare a cunoştinţelor necesare unui student începător. care să faciliteze înţelegerea de către tinerii studenţi a menirii pentru care se vor pregăti. autoarele fac o prezentare sintetică a clasificării medicamentelor. noua disciplină şi-a propus şi timpul a confirmat acest lucru. În cadrul ştiinţelor farmaceutie de profil. Viitorul profesionist trebuie să înţeleagă că exactitatea şi rigoarea ştiinţifică. Cartea de faţă. rodul eforturilor celor două distinse colege de la Facultatea de Farmacie din Iaşi. Tehnologia farmaceutică este esenţială. în curricula facultăţilor de farmacie din România s-a simţit nevoia introducerii unei discipline noi. unitate sanitară cu un rol social extrem de important. 1 . la nivelul anului întâi. ştiinţific şi modern. Cunoscută sub varii denumiri. Sunt redate aspecte legate de condiţionarea. respectarea unor norme şi reguli precise fac parte integrantă din profilul unui farmacist. Pornind de la noţiunile generale despre medicament şi despre organizarea farmaciei. astfel încât la sfârşitul primului an de studenţie să fie capabil să înţeleagă în perioada de practică de vară obligatorie complexitatea actului farmaceutic şi multitudinea de activităţi care se desfăşoară într-o farmacie. astfel încât cel care o parcurge să fie capabil să-şi formeze şi să înţeleagă vocabularul specific. a operaţiilor farmaceutice generale şi specifice. deoarece oferă noţiunile teoretice şi practice necesare designului. să ofere tinerilor studenţi noţiunile de bază necesare înţelegerii fenomenului deosebit de complex care presupune realizarea şi utilizarea medicamentului. a textelor legislative. cum ar fi: Propedeutică farmaceutică sau Introducere în Tehnică farmaceutică şi legislaţie. eliberarea şi căile de administrare a medicamentelor. conservarea. controlul calităţii.

formulării şi preparării formelor farmaceutice. mod de preparare. clasificarea. Realizarea unui medicament de calitate care să ofere bolnavului eficacitatea. astfel încât să fie uşurată înţelegerea noţiunilor teoretice. bogat ilustrat. controlul de calitate. Deşi la începutul celei de-a doua părţi formele farmaceutice sunt clasificate după calea de administrare. am avut convingerea că munca celor două autoare reprezintă un succes didactic. şi anume: formularea. principalele forme farmaceutice. Studenţii vor avea la dispoziţie un material mai mult decât suficient pentru promovarea cu succes a examenului. Le felicit că au dus la bun sfârşit această lucrare utilă studenţilor Facultăţii de Farmacie. 2 . mod de condiţionare. Sunt abordate toate formele farmaceutice după acelaşi plan conceptual. în cea de–a doua parte a lucrării. Bibliografia este foarte recentă şi cuprinde un număr de 73 de indici bibliografici esenţiali şi actuali. un material în care vor găsi răspunsuri la multe întrebări legate de medicament. precum şi evaluării biofarmaceutice a acestora. siguranţa şi acceptarea acestuia. Formele farmaceutice reprezintă mijloacele prin care moleculele de substanţă medicamentoasă sunt eliberate şi ajung la locul de acţiune din organism. Parcurgând cele 244 pagini ale lucrării. autoarele trec în revistă pe scurt. ele sunt prezentate după gradul de dispersie. De aceea. presupune elaborarea unei formule exacte şi aplicarea unor tehnici corecte şi bine puse la punct. dar atât cât este necesar. materii prime utilizate. Textul este uşor de asimilat.

B P 3 .

pharmakon = medicament. engl. a unui vocabular specific. 4 . modul de preparare şi condiţionare. eliberarea şi căile de administrare a medicamentelor în organism. Pharmaceutical propaedeutics). controlul calităţii. cât şi calea de administrare. Planul acestei lucrări. sunt definite şi prezentate pe scurt formele farmaceutice utilizate în terapeutică. În prima parte. Această lucrare are ca scop prezentarea unor noţiuni introductive indispensabile conceperii unui medicament. definite ca: “Ştiinţa care studiază noţiunile elementare privind iniţierea în cunoaşterea medicamentului. texte legiferative (Farmacopeea Română). intitulată: Organizarea farmaciei. Prezentarea noţiunilor despre medicament este însoţită de ilustraţii care să prezinte o înţelegere mai facilă a multiplelor forme farmaceutice utilizate în prezent în terapeutică şi a echipamentelor de producţie. bazat pe o abordare logică şi progresivă a cunoaşterii medicamentului. controlul de calitate specific. ştiinţific şi modern. paideutike = învăţătură + gr. Noţiuni generale despre medicament este descrisă evoluţia farmaciei şi a actului farmaceutic. prepararea medicamentelor – materii prime şi operaţii farmaceutice. condiţionarea. fiind clasate după gradul de dispersie a substanţei meicamentoase. denumirea şi clasificarea medicamentelor. de la materiile prime şi preparare la utilizare”. INTRODUCERE Arta şi ştiinţa farmaciei sunt cunoscute sub diferite denumiri ca: Iniţiere în cunoaşterea medicamentului (fr. Initiation à la connaissance du medicament) sau Propedeutică farmaceutică (gr. În a doua parte. materiile prime. conservarea. cu titlul Forme farmaceutice. pentru ca farmacistul să poată comunica cu alţi profesionişti ai ştiinţelor medicale. cuprinde două părţi şi 28 de capitole. precum şi importanţa actului farmaceutic în realizarea unui medicament corespunzător normelor în vigoare şi eficient terapeutic. pro = înainte + gr. Exercitarea profesiei de farmacist necesită cunoaşterea de reguli precise. clasificarea. sunt descrise: formularea.

A m 5 .

.

NOŢIUNI GENERALE DESPRE MEDICAMENT . PARTEA I ORGANIZAREA FARMACIEI.

.

ce a fost descoperit în 1873 Egipt. fumigaţii. odată cu marile civilizaţii din Mesopotamia. ce cuprinde prescripţii de remedii medicamentoase de diverse tipuri. separarea lor ca domenii distincte din punct de vedere istoric se produce în secolele XII-XIII. dar şi din Orientul îndepărtat (China. În această perioadă. India). etc. fiind administrate sub diferite forme: fierturi.) până în jurul anului 1000 î. dar si de origine animală sau minerală. 1. iar actul medical avea un caracter predominant magic. religioasă perioada filosofică perioada experimentală perioada ştiinţifică Perioada empirică se întinde din antichitate (cca 3 milenii î. boluri. Egipt. religios. când farmacia se dezvoltă ca ştiinţă independentă. spălături. precum cele paleontologice.1. cataplasme. 7 ..): perioada empirică. datând din sec. marcate fiecare de anumite progrese în domeniul medical şi farmaceutic. artistice. arheologice. iar informaţiile existente sunt derivate din alte surse. Civilizaţiile preistorice considerau boala ca manifestare a unei pedepse divine. etc. ETAPE ISTORICE ÎN EVOLUŢIA FARMACIEI Încă din antichitate ştiinţele medicale: medicina şi farmacia au fost practicate împreună. se dezvoltă în paralel medicina şi implicit ştiinţa preparării remediilor farmaceutice.Hr.Hr. Pe parcursul evoluţiei istorice a omenirii se disting mai multe etape.Hr. De asemenea. grupate în următoarele perioade importante (fig. cei care acţionau ca vindecători (ce preparau “leacurile” şi le administrau celui bolnav) erau în acelaşi timp şi preoţi şi de multe ori conducătorii comunităţii. Un reper important. Din această perioadă îndepărtată nu există foarte multe repere scrise. Preparatele erau în mare parte vegetale (părţi din plante). în ruinele oraşului Teba este papirusul Ebers. XVI î.3.

Apar primii farmacişti laici. care a elaborat primul tratat de anatomie şi durează până la medicina practicată după cărţile medicului Galenus (130-200 d. care conservă. fără alte contribuţii. considerat şi „părintele medicinei” (450-377 î. printre care şi Jurământul ce îi poartă numele. a uleiurilor volatile.). care conservă ştiinţa preluată din Grecia antică. Perioada medicinei filosofice a fost iniţiată în Grecia antică de către medicul Alcmeon din Crotona (cca.Hr.). mod de preparare.Hr.). care a elaborat primele enunţuri de principii terapeutice. autor al unor lucrări de medicină (Ars Magna) ce cuprindeau şi indicaţii referitoare la medicamente: compoziţie. alături de o serie de norme etice. până în secolul al XVII-lea. se izolează diverse principii active din plante. însă aduce contribuţii notabile şi le transmite occidentului.Hr. marcată de momentul căderii Imperiului Roman). 500 î. astfel că în secolele XII-XIII apare aici pentru prima oară diferenţierea medicinei de farmacie.). speciatorius. până în anul 476 d. cel de-al doilea reper este cultura şi civilizaţia arabă. Perioada filosofică – include şi perioada antichităţii clasice (medicina greco- romană din secolul IV î. numiţi aphotecarius. O figură marcantă din medicina Greciei antice a fost Hipocrate. şi apare prima farmacie publică la Bagdad (754 d. dar şi indicaţii de preparare a remediilor medicamentoase. În Europa. caracterizându-se prin ideea de experiment şi fiind influenţată major de ştiinţa ocultă a alchimiei.. ştiinţa greco-romană. O altă personalitate importantă a perioadei filosofice aparţine imperiului roman: medicul Claudius Galenus. Astfel. sau confectionarius (fig.1.Hr.Hr.1. conservare.) 8 .. cunoştinţele medicale şi farmaceutice sunt transmise prin filieră arabă. în jurul anului 900 d. farmacia fiind definită ca „locul de preparare a medicamentelor”.Hr.Hr. În perioada Medievală (476-1453) se remarcă unele repere culturale importante: un reper este cultura bizantină. Perioada experimentală – cuprinde şi perioada medievală. în ţările arabe cunostinţele farmaceutice se dezvoltă foarte mult: se inventează metoda de distilare a alcoolului.

apar contribuţii importante la dezvoltarea farmaciei datorită lui Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenhaim. XIV-XVII) se iniţiază ştiinţa modernă. a. Imagini dintr-un Antidotar al lui Joannes Mesue (Mesue cel Tânăr) –sec. În domeniul medical iau naştere concepte noi. 9 . Biblioteca Centrală. medic la pupitrul său. farmacist preparând medicamente. ştiinţele medicale au un caracter utilitar: se fac primii paşi în revoluţia industrială şi se iniţiază domeniul medicinei preventive prin introducerea vaccinării. se dezvoltă domeniile anatomiei şi chirurgiei. este o perioadă de expansiune deosebită a cunoştinţelor în domeniul chimiei. care introduce pentru prima oară conceptul de principiu activ. XV. Perioada ştiinţifică este marcată de începutul secolului XVII. În perioada Iluministă (1740-1800). 1493-1541).1. În perioada Renaşterii (sec. cu descoperirea unui număr mare de substanţe chimice: acizi organici. editată în Franţa de Nicolas Lémery. datorită contribuţiilor lui Bacon. elemente chimice. b.1.). Lucerna: a. De asemenea. tot el pune în discuţie ideea răspunsului individual al pacienţilor la medicament.2. etc. Fig. De asemenea.1. De asemenea. iar în domeniul farmaceutic se folosesc pentru prima dată substanţele chimice în scopul creării medicamentelor (fig. când Perioada Barocă (1600-1740) marchează naşterea ştiinţei moderne. În 1691 apare prima ediţie a Farmacopeei Universale. b. Descartes şi Galileo Galilei. cu sensul de chintesenţa extrasă din plante.

în 1915. În domeniile chimic şi farmaceutic se marchează naşterea chimiei moderne. care mai întâi a fost comercializat ca pulbere.2.1. Mai târziu. apariţia domeniului biochimiei (descoperirea hormonilor . produs sub numele de Aspirin). iniţiat de către medicul Louis Pasteur. La începutul secolului XX se consolidează farmacologia experimentală. prin descoperirea unor substanţe chimice noi care sunt implementate în terapie. a antibioticelor. odată cu domeniul microbiologiei. Fig. a posibilităţii eradicării acestora prin vaccinuri şi sintetizarea tot mai multor substanţe medicamentoase. cu descoperirea radioterapiei. Reconstituire a unei farmacii vechi (proprietate a familiei Schmid- Brunner. care descoperă şi prepară vaccinul antirabic. tot în această perioadă se dezvoltă medicina socială şi profilactică. 10 . Un reper important este sinteza acidului acetilsalicilic (1899. urmând a se prepara sub formă de comprimate câţiva ani mai târziu. În perioada următoare se dezvoltă medicina experimentală şi chimia farmaceutică. cu descoperirea unor agenţi patogeni cauzatori de boli. Diesenhoffen. insulina). apare un concept nou al bolii. De asemenea.adrenalina. Elveţia). a tuberculostaticelor şi a multor altor agenţi terapeutici esenţiali. odată cu epoca Romantismului (1800-1848).

prin înglobarea substanţelor medicamentoase în nanoparticule (fig. începută încă din secolul XIX (cu producţia de comprimate şi capsule după 1890 atât în Europa cât şi în America).3. În ultimii 20 de ani domeniul nanotehnologiei. oferă posibilitatea tratării unor maladii grave precum cancerul. care este în continuă dezvoltare. De asemenea. 11 .1. ia amploare producţia industrială a medicamentelor. din care substanţa medicamentoasă să fie eliberată după un model cât mai predictibil. După 1970 domeniul farmaceutic se orientează spre obţinerea unor forme farmaceutice „inteligente”.). cu o terapie ţintită asupra tumorilor.

.

.3.Medicina cu MEDICINA GRECO.Conceptul de .Dezvoltarea EMPIRICĂ producţiei (RELIGIOASĂ) industriale a .GALENUS: Ars farmacie substanţelor “inteligente” (cca.Medicina asigurare a China. SECOLUL XX-XXI PERIOADA PERIOADA PERIOADA PERIOADA EXPERIMENTALĂ FILOSOFICĂ ŞTIINŢIFICĂ .Forme . 200 d.Hr.Vraci .Farmacopeea caracter magic.Prima farmacie principii terapeutice preventivă calităţii Mesopotamia publică .Hr.HIPOCRATE: .Hr. India. sec. 1.Sinteza farmaceutice .Diferenţierea Hipocrate .XVI sec. Perioade în evoluţia farmaciei.Microbiologia . 1000 î.Nanotehnologia apothecarius 3000 î.Alchimia medicamentelor . .Hr. sec.Distilarea .) Magna chimice . . alcoolului .Hr.Jurământul lui . 12 .Papirusul Ebers medicinei de .1500 î.Biofarmacia ROMANĂ universală empiric: Egipt.XVII VIII Fig. 500 î.

dietetice autorizate şi/sau înregistrate de Ministerul Sănătăţii. ca şi a unor produse parafarmaceutice: igienico-cosmetice. Farmaciile de circuit închis (farmacii de spital şi policlinică) asigură asistenţa cu medicamente a bolnavilor internaţi în instituţiile sanitare (spitale. Farmaciile publice (farmacii de circuit deschis) asigură asistenţa cu medicamente a populaţiei în ambulatoriu.1. păstrarea şi eliberarea medicamentelor de orice natură şi sub orice formă. Accesibilitate pentru toţi pacienţii . prepararea. să aibă simbolurile specifice (crucea verde) (fig. Aspect exterior – Farmacia trebuie să aibă un aspect plăcut. conservarea. 13 . Funcţie de profilul de activitate există două tipuri de farmacii. Obiectivele principale ale activităţii farmaceutice sunt: . tehnico-medicale. eliberarea de produse farmaceutice şi parafarmaceutice. urmărirea efectelor medicamentelor în timpul tratamentului (activitatea de farmacovigilenţă). . Localul farmaciei: structurare. eliberarea medicamentelor şi a altor produse farmaceutice de uz uman. dietetice. . FARMACIA CA UNITATE SANITARĂ Farmacia este unitatea sanitară care are ca obiect de activitate prepararea. . . tehnico-medicale. .2. în conformitate cu Farmacopeea Română în vigoare şi cu standardele internaţionale. să fie vizibilă pentru pacienţi.2. norme Localul unei farmacii trebuie să îndeplinească o serie de condiţii. sanatorii).).Este o obligativitate ca farmacia sa prezinte spaţiu amenajat (rampă de intrare) pentru persoanele cu dizabilităţi sau pentru alţi pacienţi (persoane cu cărucioare cu copii). asigurarea informării corespunzătoare şi consilierea (sfătuirea) pacientului. igienico-sanitare.b.

. În oficină trebuie să existe un mobilier specific.2. Pentru îmbunătăţirea comunicării farmacist-pacient. pentru o interacţiune optimă cu pacienţii. O farmacie publică trebuie să aibă obligatoriu o serie de compartimente. ecuson vizibil). 14 . Oficina este încăperea în care intră pacienţii şi în care are loc interacţiunea farmacist-pacient cu eliberarea medicamentelor şi consilierea pacienţilor. cu configurarea încăperilor obligatorii. produse cosmetice). dar şi păstrarea în siguranţă a medicamentelor. Pentru farmaciile cu funcţionare pe timpul nopţii este necesară asigurarea unui serviciu de protecţie suplimentar. asistenţi de farmacie) trebuie să aibă o ţinută profesională (halat alb. Spaţiu corespunzător (compartimentare) – Localul farmaciei trebuie să aibă o suprafaţă minimă prevăzută de lege şi să prezinte o compartimentare specifică. tehnico-medicale. Atmosferă profesională – Personalul existent în farmacie (farmacişti.1. Medicamentele eliberate pe bază de reţetă nu vor fi expuse în vitrine (fig.. cu spaţii de expunere a medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală şi a produselor parafarmaceutice (igienico-sanitare. unele farmacii prezintă în oficină un spaţiu de confidenţialitate separat.a. . Condiţii de securitate .). mai ales a medicamentelor cu condiţii speciale de depozitare. produse pentru îngrijirea copilului. a pacienţilor.Farmacia trebuie să asigure securitatea personalului.

Unele farmacii deţin o cameră separată (laboratorul) pentru prepararea unor cantităţi mari de forme farmaceutice (elaborări) care sunt apoi divizate şi condiţionate în ambalaje corespunzătoare în cadrul farmaciei.) (fig. echipamente de laborator (balanţe.1. Receptura este camera destinată preparării medicamentelor pe bază de reţetă scrisă de medic individual pentru pacient (medicamente magistrale). ustensile adecvate pentru prepararea medicamentelor. b. În receptură trebuie să existe un mobilier specific (masă de receptură. Oficina unei farmacii. 15 . Fig. În unele farmacii. a. Tot în cadrul laboratorului sau recepturii există şi un spaţiu destinat preparării apei distilate. b. etc. a.3).2.2. fiind asimilată cu receptura. această încăpere nu mai este prevăzută. Simbol specific de atenţionare a existenţei unei farmacii. în acest loc de dimensiuni standard se plasează distilatorul. masă de analiză).

parafarmaceutice. Depozitul trebuie să aibă o temperatură ambiantă prevăzută pentru diverse categorii de medicamente şi o umiditate relativă în limitele admise. în care se păstrează medicamentele. .).2. substanţele farmaceutice. Receptura unei farmacii. forme farmaceutice lichide (soluţii. . preparate administrate pe piele sau pe mucoase). . forma farmaceutică: ex. siropuri) separat de forme semisolide (unguente) sau solide (comprimate). 2.2. Depozitul este un spaţiu obligatoriu divizat în mai multe compartimente. În depozit. ordinea alfabetică: criteriu de sine stătător sau mai preferabil subcriteriu în cadrul altor criterii (fig. comprimate antitusive. calea de administrare (ex. preparate parenterale. etc.). ambalajele aflate în stoc. ordinea seriilor de fabricaţie şi a termenului de valabilitate (subcriteriu obligatoriu în cadrul oricărui alt criteriu de aranjare): medicamentele cu termen de expirare mai apropiat vor avea prioritate la transferul în oficină. medicamentele se aranjează după mai multe criterii: . Fig.3. grupa terapeutică (criteriul poate funcţiona ca subcriteriu la cel al formei farmaceutice: ex. comprimate antihipertensive. preparate orale. . 16 .

arsuri.3.2. pielea sugarilor) trebuie să posede şi un compartiment pentru preparate sterile (boxă sterilă). preparate pentru plăgi. Fig. picături pentru ochi. Farmacist în depozitul unei farmacii. Unele farmacii care prepară forme farmaceutice obligatoriu sterile (ex. 17 .

de semisinteză sau sinteză şi care are o anumită acţiune terapeutică. pulverizare. în interesul subiectului căruia îi este administrat”. Substanţa medicamentoasă trebuie să corespundă unor condiţii de calitate care sunt standardizate. 18 . animală). etc. În acest scop.). Formele farmaceutice (medicamentele) pot fi preparate în farmacie (medicamente/forme farmaceutice magistrale şi oficinale) sau în industrie (medicamente/forme farmaceutice industriale/produse farmaceutice). MEDICAMENTUL. dizolvare.3. substanţa activă nu poate fi administrată ca atare şi trebuie prelucrată sub o anumită formă farmaceutică. Substanţa medicamentoasă (substanţa activă) reprezintă orice substanţă cu structură chimică definită de origine naturală (minerală. vegetală. CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR Definiţia dată de OMS pentru medicament este: “orice substanţă sau produs utilizat sau destinat a fi utilizat în vederea modificării sau explorării unui sistem fiziologic sau unei stări patologice. Termenul de medicament poate cuprinde mai multe noţiuni. Preparatul farmaceutic (forma farmaceutică) reprezintă modul principal de prezentare a medicamentului. În general. DENUMIREA MEDICAMENTELOR. Produsul vegetal (fitofarmaceutic) reprezintă o parte dintr-o plantă medicinală care conţine una sau mai multe substanţe (principii active) responsabile de efectul terapeutic. substanţa medicamentoasă se asociază cu substanţe auxiliare şi se prelucrează împreună prin operaţii farmaceutice specifice (ex.

Metamizol sodic. 1.).I.7-dihidro-1. ex. . cu componentele structurale şi poziţiile relative. .) – este denumirea recomandată de OMS. 3.C.-uri acceptate (ex. Denumirea comună internaţională (D. Există substanţe medicamentoase care prezintă mai multe D.3. în scopul recunoaşterii substanţelor medicamentoase. Este de obicei mult simplificată faţă de denumirea chimică şi este înscrisă obligatoriu pe ambalajele medicamentelor industriale.I.3. Denumirea oficinală este cea prevăzută de Farmacopee pentru substanţe medicamentoase. Cafeină. 19 .C.C. Denumirea medicamentelor . preparate farmaceutice sau produse vegetale.7-trimetil-1 H purin-2. valabilă internaţional.-dionă este denumirea chimică a cafeinei.I.3 dihidroxibenzen este denumirea chimică a rezorcinei.-urile: paracetamol şi acetaminofen. substanţa medicamentoasă para-acetil-aminofenol are D. Denumirea chimică (nomenclatura chimică sistematică): denumirea chimică indică structura chimică a substanţei medicamentoase.1. ex. În Farmacopeea Română această denumire este în limba latină şi în limba română.

Denumirea comercială (înregistrată) – este denumirea stabilită de companiile (firmele) producătoare de medicamentele industriale. Pentru produsele originale 20 .mentă) forme farmaceutice: Solutio formaldehydi (Soluţie de formaldehidă). produse vegetale: Menthae folium (Frunze de izmă bună . Compressi saccharini (Comprimate de zaharină). ex. . substanţe medicamentoase: Natrii hydrogen carbonas (Bicarbonat de sodiu).

după expirarea patentului (brevetului).3. substanţă medicamentoasă. calitatea acţiunii terapeutice. registered. marcă ® înregistrată): ex. dar şi cu alte denumiri (ex. există medicamente generice denumite Indapamid. Acid acetilsalicilic. rezultând medicamente generice. copiate după produsul original. acestea pot fi reproduse de alte companii.1.1. Tipuri de denumiri prezente pe ambalajul unui produs farmaceutic. Medicamentele generice pot avea denumiri comerciale proprii sau pot prezenta denumirea comună internaţională (ex. Amiodaronă). doză.). Medicamentele originale sunt protejate prin drepturi de proprietate sau de protecţie a patentului o perioadă de timp (în general 12 ani de comercializare). medicamentul original denumit Tertensif conţine DCI-ul indapamid. ex.3. (medicamentele ce conţin entităţi/substanţe chimice noi). Rawel) DENUMIREA COMERCIALĂ DENUMIREA COMUNĂ INTERNAŢIONALĂ (DCI) Fig. . denumirea comercială reprezintă un nume depus şi este marcată cu semnul ® (engl. Aspirin (fig. cale şi mod de administrare. similar ca formă farmaceutică.

Modul de formulare Formularea medicamentelor reprezintă procedeul de concepere a formei farmaceutice. medicamente oficinale . precum: . 3. au un termen de valabilitate redus. După preparare.2. prin asocierea substanţelor medicamentoase cu substanţele auxiliare şi alegerea unui procedeu de preparare şi o condiţionare adecvate.1.2.2. funcţie de calea de administrare”. Medicamentele magistrale sunt destinate utilizării imediate. Clasificarea medicamentelor Medicamentele se pot clasifica în funcţie de criterii diverse. Funcţie de criteriul de formulare.1. Farmacistul are libertatea de a alege excipienţi şi alte ingrediente de stabilitate pe care le consideră necesare la preparare.3. . medicamente magistrale .1. Medicamente magistrale Sunt preparate la cerere în receptura farmaciei conform unei prescripţii medicale individualizate pentru un anumit pacient.2. 3.). compoziţia calitativă şi cantitativă se trece într-un registru special şi numărul de ordine al preparatului se va copia pe eticheta produsului. medicamentele sunt concepute în moduri diferite. medicamente industriale 3. pe eticheta preparatelor magistrale trebuie să se menţioneze numărul de înregistrare din registrul de reţete (fig. Etichetarea medicamentelor magistrale Alături de elementele obligatorii de etichetare. Formularea este definită şi ca „arta de a selecţiona pentru un principiu activ dat o formă farmaceutică.

3.2012 EXTERN Semnătura. de la câteva săptămâni pâna la câteva luni. de 2 ori/zi A SE AGITA! Data prep..3.. Fig. prezintă o compoziţie stabilită.... Preparate oficinale Sunt medicamente preparate în farmacie după indicaţiile Farmacopeei. funcţie de forma farmaceutică. Farmacopeea Română ediţia a X-a înscrie preparate oficinale ca forme farmaceutice diverse: soluţii. Medicamente oficinale Termenul oficinal se referă la menţiuni sau prevederi ale Farmacopeei în vigoare. prevederi de identificare şi control. FARMACIA. . metode de control standardizate şi o valabilitate variabilă. unguente. etc.2.. Exemplu de etichetare a unui preparat magistral. eventual alte observaţii.04.. Rp/120 Aplicaţii pe pielea capului... În consecinţă. picături pentru nas. Termenul de valabilitate a preparatelor oficinale este variabil. componentele calitativ şi cantitativ.2.1.2. În monografia unui preparat oficinal sunt prezentate denumirea oficinală în limba latină... 01.. dar în general nu depăşeşte 1 an. medicamentele oficinale sunt înscrise în Farmacopee. denumirea în limba română. acţiunea terapeutică. modul de preparare.... Există două tipuri de medicamente oficinale: a.

Aqua destillata q.ad. Camphora 10 g.s. Alcoholum 70 g.ex. Solutio camphorae spirituosa 10 % Soluţie alcoolică de camfor 10 % Sinonim: spirt camforat. 100 g .

Termenul de valabilitate este cel al medicamentelor industriale. În monografia preparatelor oficinale divizate se prevăd denumirea oficinală în limba latină. alte observaţii. respectiv 1-5 ani. denumirea în limba română.b. Spre deosebire de preparatele oficinale. acţiunea terapeutică. prevederi de identificare şi controlul calităţii.” Etichetarea preparatelor oficinale Pe eticheta medicamentelor preparate în farmacie trebuie să existe următoarele elemente obligatorii: . ex. la preparatele oficinale divizate nu se prevede compoziţia calitativă sau calitativă. lăsând la libertatea producătorului excipienţii de formulare. metamizol sodic pe comprimat” Unguentum clotrimazoli 1 % Unguent cu clotrimazol 1 % „Unguentul cu clotrimazol conţine clotrimazol dispersat într-o bază de unguent potrivită. Compressi metamizoli natrici Comprimate de metamizol sodic „Comprimatele de metamizol sodic conţin 500 mg. Preparatele oficinale divizate sunt înscrise ca monografii în Farmacopee şi preparate în industrie. conţine un conservant antimicrobian potrivit. cantitatea de substanţă medicamentoasă (sau concentraţia) pe unitatea terapeutică.

. Alcool camforat .04... 3. data preparării şi data expirării. intern.. În această primă etapă se realizează şi studiul analitic al proprietăţilor . Sirop de Balsam de Tolu D. modul de administrare. . Medicamente industriale (specialităţi farmaceutice) Medicamentele industriale (specialităţi farmaceutice) se prepară în industrie prin procedee tehnologice specifice şi prezintă o denumire comercială şi un termen de valabilitate mare (minim 1 an... 1 linguriţă x 3 /zi Data prep.4.)..2012 INTERN Semnătura.. maxim 5 ani). Tinctură de iod. Fig.. cu mai multe faze distincte: .3.fig.. semnătura farmacistului care a preparat.. calea de administrare (INTERN/EXTERN).1.3. descoperirea unei noi entităţi chimice cu mecanism de acţiune original. 01. Pentru preparatele oficinale se admite să se scrie denumirea preparatului (ex.. sau modificarea unei molecule de substanţe medicamentoase deja cunoscută.3..s.3. I.). Fabricarea unui medicament industrial cuprinde mai multe etape (fig. .Research and Development) – este o etapă de întindere în timp. Cercetare – Dezvoltare (R&D. .2.3. Exemplu de etichetare a unui preparat oficinal. ... cu scopul îmbunătăţirii efectului terapeutic şi/sau diminuării reacţiilor adverse..3. denumirea farmaciei. FARMACIA.

Dezvoltarea preclinică a medicamentului cuprinde mai multe faze: Faza de preformulare: implică cercetarea proprietăţilor fizico-chimice ale substanţei medicamentoase şi a substanţelor auxiliare care intră în compoziţia medicamentului. II.în această fază se realizează propriu-zis producţia industrială a medicamentului. . medicamentul poate fi administrat în practica clinică. punerea la punct a unei formule calitative şi cantitative. medicamentul se fabrică în serie mică şi se stabilesc anumiţi parametri importanţi ai procesului tehnologic. se identifică fazele critice. În faza pilot. Faza de formulare – selectarea substanţelor auxiliare potrivite. b. După optimizarea formulării. III. etapa de dezvoltare a medicamentului a. cât şi studiul activităţii farmacologice şi a toxicităţii pe animale de laborator. . se selectează aparatura adecvată. Trecerea de la faza pilot la scară industrială (faza de extrapolare sau scale-up) . Realizarea medicamentului în faza pilot – această etapă urmează dacă medicamentul a trecut toate testele fazelor anterioare şi este considerat clinic eficace. Dezvoltarea clinică a medicamentului – reprezintă faza de administrare a medicamentului pe voluntari (sănătoşi în primă fază. Faza de optimizare a formulării – realizarea unui număr de experimente cu anumite variaţii ale ingredientelor sau ale parametrilor critici ai formulării. stabilirea procedeului tehnologic şi asigurarea condiţiilor de calitate specifice formei farmaceutice respective. ulterior pe un număr tot mai mare de voluntari bolnavi). fizico-chimice al entităţii chimice noi. în vederea selectării formulei optime pentru forma farmaceutică respectivă.

3. Fabricarea medicamentelor este condiţionată de obţinerea Autorizaţiei de Punere pe Piaţă (A.P. Producţia medicamentelor industriale se efectuează conform unor fişe de fabricaţie şi cuprinde o serie de operaţii de producţie: .P.4. nr. Etapele obţinerii unui medicament. .) a medicamentului de la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) (Hot. fabricarea formei farmaceutice prin operaţii tehnologice specifice. . 8/1999). Fig. 5/1999. selectarea materiilor prime.

modul de administrare (sau calea de administrare). . Etichetarea medicamentelor este o operaţie importantă pentru identificarea produselor farmaceutice. numărul lotului/seriei de fabricaţie. conţinutul în masă.).). . . “A se agita!”. etichetarea. . . data fabricaţiei/data expirării./ml. Într-un singur ciclu de operaţii tehnologice şi în condiţii identice de fabricaţie se obţin unităţi dintr-un produs farmaceutic ce compun seria de fabricaţie. pe volum sau greutate (ex. forma farmaceutică (tabel 3. . unităţi de administrare (ex. Dintr-o cantitate de materie primă unitară (lot de fabricaţie) se pot obţine mai multe serii ale aceluiaşi produs. menţiuni speciale “A nu se lăsa la îndemâna copiilor!”. divizarea în recipiente specifice (condiţionarea/ambalarea primară). lista excipienţilor (compoziţia calitativă). . . . Pe ambalajul medicamentelor industriale (cutie de carton) trebuie să se regăsească următoarele elemente: . compoziţia calitativă şi cantitativă pe unitate de administrare sau funcţie de forma farmaceutică. . denumirea comercială. . . . 5 mg. volum. Etichetarea se realizează diferenţiat funcţie de tipul de medicament. 20 comprimate). indicaţii terapeutice (pentru medicamentele care se eliberează fără prescripţie).I. pictograme de atenţionare asupra toxicităţii produsului. . . modul de îndepărtare a medicamentului rămas neconsumat sau a produşilor de degradare. denumirea comună internaţională (DCI). condiţionarea/ambalarea secundară (în cutii de carton).

zentiva.ro) Soluţie Pulbere pentru uz intern Forme lichide orale (sirop. . comprimate efervescente filmate . . numărul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă (APP). “copii” dacă există mai multe concentraţii la aceeaşi formă farmaceutică. Tabel. pictograme (tabel 3. numele şi adresa fabricantului /simboluri. Exemple de simboluri grafice utilizate pe ambalaje pentru formele farmaceutice (www. gel. pastă Comprimate Supozitoare Comprimate Drajeuri. extract lichid. picături. sugari”. suspensie) Pudră/ pulbere Soluţie injectabilă pentru uz extern Spray Granule Capsule Spray nazal gelatinoase tari Capsule Şampon gelatinoase moi Unguent.I). .3. cremă.I. tinctură. Saşet (pliculeţ) soluţie. menţiunea “adulţi”.

2. funcţie de clasa şi subclasa chimică căreia aparţin (nivelele 4 şi 5 de clasificare). concentraţia pe unitatea terapeutică. pentru comprimate. De exemplu. elaborat de OMS şi datând din 1976. Clasificarea medicamentelor după sistemul ATC Medicamentele sunt clasificate după sistemul ATC (Anatomical Therapeutical Chemical Classification System. funcţie de acţiunea terapeutică (nivelele 2 şi 3 de clasificare).14 grupe). . Fiecare substanţă medicamentoasă. data expirării. funcţie de indicaţia terapeutică primeşte un cod format din 5 determinanţi (ex. . tabel 3. Acest sistem grupează substanţele medicamentoase dependent de sistemul sau organul anatomic asupra căruia acţionează (nivelul 1 de clasificare . . O parte din aceste elemente trebuie să se regăsească şi pe ambalajul primar. pe ambalajul tip blister (folie cu godeuri) se pot regăsi: .II).2. numărul lotului. .Sistemul de Clasificare Anatomic Terapeutic Chimic). denumirea medicamentului. numele companiei producătoare. 3. .

S. C.N05B psihotrope anxiolitice. Tabel.II). antidiabetice 3. 14 grupe: 3.sistem nervos. 10B hipoglicemiante orale.aparat genito-urinar şi A10BA02 N05BA01 hormoni sexuali.aparat respirator. Criteriul ATC. . Grupa terapeutică 4. 4. A10BA02 metformina 5. Nivele de clasificare şi exemple Criteriul anatomic (locul de Criteriul terapeutic (tipul de Criteriul chimic (identitatea acţiune al medicamentulul) acţiune al medicamentului) chimică a medicamentului) 1.varia. Clasa chimică (majuscule latine) principală (cifre arabe). N sistem nervos H. medicamente cu acţiune la nivelul sângelui şi organelor hematopoetice) (tabelul 3. va avea mai multe coduri ATC (ex.N05BAderivaţi L – antiinfecţioase şi 4. A10BA biguanide benzodiazepinici imunomodulatoare. ex. Dacă o substanţă medicamentoasă prezintă mai multe indicaţii terapeutice.preparate dermatologice. V. R. 3.sistem cardiovascular.A10 medicamente 2. Subgrupa terapeutică 5.3. Formaţiunea anatomică 2. Metformina ex. N05BA01 diazepam M-sistem musculo-scheletic. D. N. (majuscule latine). A tract digestiv 1. acidul acetilsalicilic are un cod ca analgezic şi antipiretic (clasa N – medicamente cu acţiune la nivelul sistemului nervos) şi alt cod ca antiagregant plachetar (clasa B. (majuscule latine). 5. J – antiinfecţioase sistemice.II. substanţei medicamentoase B-sânge şi organe (cifre arabe) hematopoetice. 1. Subclasa chimică numele A-tract digestiv şi metabolism. N05 psihotrope sistemice.organe senzitive. preparate hormonale 2. P. Diazepam G.produse antiparazitare.

prelucrată după 17 farmacopei. inclusiv după Farmacopeea Română. De asemenea în Europa în 1864 apare ediţia I a Farmacopeei Britanice (British Pharmacopoeia). În secolul al XVII-lea este publicată prima Farmacopee universală (1697. farmacistul Bruno Hrisch publică în 1890 Farmacopeea Universală. iar în 1833 apare peste ocean The Pharmacopoeia of United States of America. al fabricaţiei industriale. din 1863. Farmacopeea este un formular. regiune sau comunitate. Isagagicarum introductionem in artem apotecariatus opusculum. în limbile latină şi română. pe două coloane. al naturii. remediu) şi poein (a efectua. produse vegetale. ci alege numai datele indispensabile pentru stabilirea identităţii şi purităţii substanţelor şi preparatelor farmaceutice. forme farmaceutice precum şi determinări de controlul calităţii pentru acestea. intitulată Autidotarium. de către Nicholas Lémery). care cuprinde norme privitoare la substanţe medicamentoase. Reactive şi tabele. Farmacopeea Română – Ediţia I (1863) a fost redactată în ediţie bilingvă. FARMACOPEEA ROMÂNĂ ŞI SUPLIMENTELE Noţiunea de farmacopee provine de la cuvintele greceşti pharmacon (medicament. Ediţia I. în 1771 Farmacopeea Helvetica. fiind structurată în trei părţi: Materia farmaceutica. a prepara) şi a apărut odată cu şcolile medicale şi farmaceutice din Grecia şi Roma antică. în 1871 Pharmacopeea Hungarica. industrie) dintr-o ţară. La Berlin. codex oficial obligatoriu pentru producătorii de medicamente (farmacie.4. a fost concepută în secolul al XII-lea. înlocuind pe cele mai vechi. Farmacopeea nu reprezintă un manual sau tratat de specialitate şi drept urmare nu se ocupă cu descrierea generală a medicamentelor din punct de vedere al originii. . Preparate farmaceutice. în scopul asigurării calităţii şi uniformităţii acestora. Prima Farmacopee europeană. iar în 1872 Pharmacopeea Germanica. tratat.

Farmacopeea Britanică (British Pharmacopoeia. USP). BP). funcţie de provenienţă. Actualmente. sociale diferite dar şi din cauza resurselor de care dispun cele două ţări în ceea ce priveşte materia primă pentru prepararea medicamentelor.4. La intrarea ei în vigoare.4. Farmacopeea Mexicană. Există diferenţe între Farmacopeile care circulă în acelaşi timp în două ţări diferite. Farmacopeea Indiană. . Farmacopeea Spaniolă. ţările învecinate neavând încă un astfel de codex (fig.). Davilla definea Farmacopeea Română drept Condicele medicamentorium. Farmacopeea Statelor Unite (United States Pharmacopoeia. impus medicilor şi farmaciştilor ca un „Formulariu opicinal care reglementează exerciţiul farmaciei cuprinzând toate prescripţiile medicale şi farmaceutice ce trebuie şi pot să se ţină de farmacist”. Farmacopeea Română – Ediţia I a fost prima Farmacopee naţională. Coperta Farmacopeei Române Ed. C. Farmacopeile sunt de mai multe tipuri: Farmacopei naţionale: reprezintă codul normativelor dintr-o anumită ţară. Farmacopeea Chineză. Aceste diferenţe apar datorită dezvoltării economice. A I-a (1863). tehnice. ` Fig. culturale.1.1.  ex.

metode de analiză. Farmacopei regionale: reprezintă normativele dintr-o anumită regiune ce cuprinde mai multe ţări. când nevoia de a standardiza terminologia şi de a specifica dozajele şi compoziţia medicamentelor a condus la redactarea unui compendiu internaţional. Farmacopei Internaţionale – un exemplu este cel al Farmacopeei Internaţionale (The International Pharmacopoeia . editată de către Consiliul Europei şi valabilă în toate ţările Uniunii Europene. propuse ca sursă de referinţă şi ca modele Statelor Membre ale OMS. reactivi. Farmacopeea Română se află actualmente la ediţia a X-a (FRX. Prima Farmacopee Europeană a apărut în 1967. aflată la a 4 -a ediţie. care doresc să stabilească norme pentru propriile lor farmacopei. dacă acestea sunt în vigoare. a fost necesară conceperea unei Farmacopei unitare . Farmacopeea Europeană se află la a 7-a ediţie şi cuprinde secţiuni de monografii generale şi individuale. completate şi actualizate după Farmacopeea Europeană (fig. Pe lîngă acest ghid general.Pharmacopoeia Internationalis). 2002. În vederea uniformizării metodelor de control al substanţelor medicamentoase şi a formelor farmaceutice în Europa. actualmente. Istoria Farmacopeei Internaţionale datează de la 1874. la care au fost editate deja 4 suplimente (în anii 2001. din 1993). în ţările membre ale Uniunii Europene rămân valabile şi farmacopeile ţărilor componente. 2006). după care au fost elaborate periodic alte ediţii.Farmacopeea Europeană. a excipienţilor şi a preparatelor farmaceutice.4. 2004.) . Farmacopeea internaţională constituie o culegere de metode recomandate pentru analiza substanţelor.2.

Presiune. Capitolul VI (Prevederi generale) conţine precizări importante în legătură cu modul de alcătuire a Farmacopeei şi o serie de expresii specifice care se regăsesc în monografii. Solvenţi. Stabilitatea. a X-a. Conservare. produse vegetale. Sinonime. picător normal. Alineatul Preparate farmaceutice conţine prevederi despre substanţe active. substanţe auxiliare. Capitolul cuprinde următoarele alineate: Titlul monografiilor. Nomenclatura chimică sistematică. Mase atomice relative. De asemenea. VI mai sunt precizări legate despre Contaminarea.2. Acest capitol conţine: . Mase moleculare relative. . Perioada de valabilitate şi Conservarea medicamentelor Capitolul VIII (Monografii) este cel mai vast capitol din Farmacopee. 4. Fig. Primele capitole (I-V) sunt introductive şi prezintă componenţa comisiei Farmacopeei şi alte date indexate utile (monografii şi tabele nou introduse sau care nu mai figurează comparativ cu precedenta ediţie). monografii individuale pentru substanţe. în cap. modul de administrare pe cale orală. Control. Temperatura. Concentraţie. Proba luată în lucru. Formule chimice. Coperta Farmacopeei Române Ed. FRX este structurată pe 13 capitole. preparate farmaceutice.

........ formula chimică structurală.... descrierea substanţei...............) ......... Monografiile individuale pentru produse vegetale prezintă titlul monografiei..... Fig......... descrierea produsului vegetal (caracterele ......... 4........ prezintă denumirea oficinală a substanţei medicamentoase în limba latină..... Urmează denumirea chimică.... urmată de denumirea în limba română. urmată de denumirea oficinală în limba română. A X-a – monografie individuală pentru o substanţă medicamentoasă.. formula chimică brută.. Ultima parte a monografiei se referă la condiţiile de conservare ale substanţei şi acţiunea farmacologică şi întrebuinţările în terapeutică (fig....3.....3.. date despre solubilitate şi alte determinări de control al calităţii obligatorii pentru substanţa respectivă....... Monografiile individuale pentru substanţe farmaceutice conţin titlul monografiei....4........ masa moleculară. Extras din Farmacopeea Română Ed...... denumirea produsului vegetal în limba latină......

A X-a – monografie individuală pentru un produs vegetal. Întrucât acest tip de preparate oficinale sunt obţinute în general în industrie. este prezentată denumirea oficinală a preparatului urmată de formula calitativă şi cantitativă. Ultima parte prevede condiţii speciale de conservare sau alte observaţii acolo unde este cazul. macroscopice şi microscopice). însoţită de indicaţii de preparare.4. .4. Farmacopeea însă nu impune . Fig. urmată de prevederi despre concentraţia principiului activ pe unitatea dozatoare şi unele scurte indicaţii generale legate de formularea şi prepararea formei farmaceutice respective. Monografiile de preparate oficinale divizate au în titlu de asemenea denumirea oficinală a preparatului în limba latină şi în limba română. Determinările de control prevăd descrierea preparatului obţinut şi alte teste obligatorii. În cazul preparatelor farmaceutice oficinale. conţinutul exprimat procentual în principiul activ. Monografiile individuale pentru preparate farmaceutice sunt monografii pentru preparate farmaceutice oficinale sau pentru preparate divizate. Extras din Farmacopeea Română Ed. .

) Fig. monografiile generale sunt urmate de monografii individuale de forme farmaceutice aparţinând aceleiaşi categorii.4. cu condiţia ca preparatul rezultat să corespundă prevederilor de control al calităţii descrise în monografie (fig. Preparate nazale (Nasalia) (fig.5. producătorilor nici ingredientele nici o metodă aparte de preparare. Aceste precizări sunt urmate de determinări de control şi de condiţii de conservare şi condiţionare. În cuprinsul monografiei este prezentată definiţia formei farmaceutice respective.III. Monografiile generale sunt prevăzute numai pentru preparate farmaceutice.) . ex.4. . Supliment. urmată de indicaţii generale de formulare (tip de substanţe auxiliare) şi de preparare. De regulă. urmată de denumirea în limba latină. Denumirea formelor farmaceutice este prevăzută în limba română. FRX: Siropuri (Sirupi).6.4. A X-a – monografie individuală pentru un preparat oficinal divizat.5. Extras din Farmacopeea Română Ed.

pentru unele lichide şi preparate farmaceutice lichide. Suplimentul 2001 prezintă completări la metodele de control al calităţii unor forme farmaceutice. tabel cu numărul de picături/g. tabelele Separanda. 7/2003). Venena (tabel modificat prin HG nr. . Reactivi. . . Cuprinde o serie de tabele: . A X-a – exemplu de monografie generală. (conţin indicaţii pentru diluarea alcoolului). . tabele cu dozele terapeutice uzuale şi maxime. 4. Texte generale. Capitolul XII. monografii individuale (Apă purificată. tabel cu mărimi şi unităţi de măsură.6. cât şi alte capitole: . . . Suplimentele FRX sunt în număr de 4 până în prezent şi conţin după cum urmează: Suplimentul 2000 cuprinde capitole referitoare la: . capitole generale: Metode analitice. Apă pentru preparate injectabile). Extras din Farmacopeea Română Ed. Metode farmacotehnice (Dezagregarea comprimatelor şi capsulelor. Metode fizico-chimice.Fig. etc. . reactivi şi soluţii etalon.). . tabele alcoolmetrice. . materiale utilizate la fabricarea recipientelor de uz farmaceutic.

Termeni standard româneşti.sunt descrise după criteriul căii de administrare. monografii generale (ex. . . spre deosebire de FRX care prezintă monografii generale de forme farmaceutice după criteriul sistemului dispers (ex. preparate semisolide nazale. Suplimentul FRX din 2004 cuprinde texte traduse şi armonizate după Farmacopeea Europeană Ed. Soluţii.4. creioane nazale (fig.Prevederi generale. în monografia generală Preparate nazale sunt menţionate forme farmaceutice de consistenţe diverse: picături nazale şi spray-uri nazale.) . Astfel. Suplimentele din 2004 şi 2006 conţin şi capitole cu Termeni standard românesti noi şi revizuiţi şi Texte revizuite. soluţii pentru spălări nazale. etc. Suplimentul 2006 conţine texte traduse şi armonizate după Farmacopeea Europeană Ed. Texte generale. a IV-a: . . a V-a: . monografii generale (pentru prima dată Farmacopeea Română prevede o monografie generală pentru Preparate homeopate). din cadrul Consiliului Europei şi a devenit membru cu drepturi depline. România a aderat la Convenţia privind elaborarea Farmacopeei Europene. .monografii generale de forme farmaceutice . Produse vegetale medicinale).) ex.7. Metode de analiză. pulberi nazale. Din septembrie 2003. Emulsii. .

40 .7.Fig. Extras din Suplimentul 2006 al FRX.exemplu de monografie generală. 4.

stabilirea dozei este foarte importantă. Doza terapeutică uzuală – reprezintă cantitatea de medicament care este de aşteptat să producă efectul terapeutic sau profilactic recunoscut pentru produsul respectiv.1. În FRX se exprimă ca: doză terapeutică maximă pentru 1 dată. Activitatea şi toxicitatea medicamentelor Pentru ca un medicament să fie utilizat în terapeutică. însumând cantitatea maximă de substanţă ce se poate administra în mai multe prize în 24 ore (fig.5. a X-a prezintă la cap. La instituirea tratamentului. ACTIVITATEA ŞI TOXICITATEA MEDICAMENTELOR. Farmacopeea Română Ed. durata tratamentului). cu producerea unui stimul. Acesta este consecinţa interacţiunii dintre medicament şi substratul viu. . dozele uzuale sunt exprimate ca interval între două valori (fig. XII (Doze terapeutice uzuale şi maxime) un tabel cu valori ale dozelor pentru adulţi.1. Doza reprezintă cantitatea de medicament care produce un anumit răspuns din partea organismului. mod de administrare.5.) 41 . Această doză serveşte ca ghid şi diferă funcţie de diagnostic sau pacient.) . greutatea bolnavului. el trebuie să prezinte un efect farmacodinamic (eficacitate terapeutică). Pentru a se obţine un efect terapeutic. numită doză terapeutică. Posologia se referă totalitatea datelor referitoare la dozajul unui medicament (vârstă. curativ sau profilactic.5. Doza terapeutică maximă reprezintă cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate produce efecte terapeutice fără apariţia efectelor toxice.1. doză terapeutică maximă pentru 24 ore. METODE TERAPEUTICE 5. În FRX. Dozele pentru copii se deduc din formule de calcul pornind de la dozele pentru adulţi. medicamentul trebuie să se afle în organismul viu într-o anumită concentraţie.

.....................5. Extras din FRX: tabel cu doze terapeutice uzuale şi maxime pentru adulţi 1 Tabelul din FRX cuprinde 7 coloane: în coloana 1 este denumirea substanţei medicamentoase (în limba latină)...1.... 42 ..... în coloanele 3-4 sunt înscrise dozele terapeutice uzuale..... acolo unde este cazul.............5............. Intervalul dintre doza minimă eficace terapeutic şi doza terapeutică maximă poartă denumirea de domeniu (interval) terapeutic (fig... 1 Fig.. în coloanele 5-6 dozele terapeutice maxime........2... în coloana 7 unele observaţii................ coloana 2 – calea de administrare.......... .....)..............................

dependenţă fizică. Reacţiile adverse la medicamente sunt reacţii nedorite ce apar la doze eficace terapeutic. dozele obişnuite au efecte toxice. Farmacodependenţa reprezintă o stare psihică şi/sau fizică caracterizată prin modificări de comportament şi reacţii. Intoxicaţiile acute medicamentoase apar la scurt timp după administrarea unor doze superioare celor maxim admise în terapie (ex. Sunt de mai multe tipuri: . .). Există mai multe tipuri de manifestare a toxicităţii: . reacţiile adverse. psihotoxicitate). conducând la tulburări funcţionale sau morfologice (ex.(farmacodependenţă fizică. Toxicomania este o stare de intoxicaţie cronică manifestată prin necesitatea constrângătoare de folosire a unor toxice sau medicamente (dependenţă psihică. intoxicaţiile acute medicamentoase. .reacţii neobişnuite diferite calitativ şi/sau cantitativ faţă de cele de la populaţia majoritară. farmacodependenţa şi toxicomania. toleranţă. . 43 . amikacina. Prin toxicitate se înţelege ansamblul de manifestări nedorite consecutive administrării unei anumite substanţe medicamentoase la un organism viu. cu nevoia de a lua substanţa medicamentoasă continuu sau periodic pentru a resimţi efecte psihice sau pentru a evita suferinţele privaţiunii. intoxicaţia cu barbiturice). ototoxicitatea la tratamentul cu antibiotice aminoglicozidice: gentamicina. reacţii adverse de tip toxic – funcţie de medicament sau de bolnav. etc. reacţii adverse de intoleranţă. farmacodependenţă psihică). Reacţiile de intoleranţă pot fi congenitale (reacţii idiosincrazice) sau dobândite (reacţii adverse alergice declanşate prin mecanism imunologic).

5. Din punct de vedere al toxicităţii.4. Substanţele anodine se păstrează în flacoane care se etichetează cu scris negru pe fond alb. pot apărea fenomene toxice.) Fig. Fig.).3. a. (fig. Substanţe puternic active . şi FRX prevede doze terapeutice maxime la aceste substanţe. b. substanţele medicamentoase şi în consecinţă medicamentele ce le conţin sunt de mai multe categorii (tabel 5. 44 . Substanţele puternic active se păstrează în flacoane bine închise într-un dulap special (Separanda) şi se etichetează cu scris roşu pe fond alb (fig. Profilul plasmatic la depăşirea dozelor maxime. Exemplu de etichetare pentru substanţele medicamentoase anodine.I.). Medicamentele industriale care conţin aceste substanţe se eliberează fără reţetă (medicamente OTC).3. 5. în cazul depăşirii acestor doze. Substanţe anodine (obişnuite) se utilizează în mod curent în doze terapeutice mari (de ordinul gramelor). fără a produce efecte toxice.se utilizează în doze mult mai mici decât cele anodine (de ordinul centigramelor).5.5.2.

45 . Aceste două categorii se identifică respectiv cu substanţele de la Venena şi Separanda. c. a. c.5. Medicamentele industriale care conţin aceste substanţe se eliberează pe bază de reţetă valabilă 6 luni sau pe bază de reţetă tip TAB III (pentru substanţele 2 încadrate în Tabelul III în Legea 339/2005) .5. Fig.zentiva. Model de atenţionare pe ambalaj al apartenenţei produsului la o categorie de risc. având reguli diferite de eliberare. diazepam. Fig. (substanţe puternic active sau toxice). în sens deprimant. altele la Venena. substanţă cu efect sedativ-hipnotic) .4 Exemplu de etichetare pentru substanţele medicamentoase puternic active.ro). din care două includ substanţe de interes farmaceutic: Tabelul II (TAB II) şi Tabelul III (TAB III).5. b.pictogramă de semnalare a unui produs de risc (www. b. a. 3 Unele substanţe psihotrope se păstrează în compartimentul Separanda. Substanţe psihotrope (psihoactive) – sunt substanţe care acţionează asupra funcţiilor şi comportamentului psihic. În această categorie se înscriu şi unele substanţe psihotrope. 2 Legea 339/2005 încadrează substanţele cu risc în 3 tabele. c. stimulant sau deviant 3 (ex.

substanţe toxice – prezintă în general doze terapeutice foarte mici (de ordinul miligramelor). etichetate cu scris alb pe fond negru şi emblema „cap de mort” împreună cu menţiunea „Atenţie. într-un dulap separat în farmacie (Venena). stupefiante şi psihotrope . otravă!” (fig.5.) Fig. în flacoane bine închise. psihotrope.6. Exemplu de etichetare pentru substanţele medicamentoase păstrate la Venena (toxice. substanţe stupefiante (droguri. Medicamentele stupefiante sunt eliberate numai pe bază de reţetă specială pentru stupefiante (reţetă tip TAB II- pentru substanţele încadrate în Tabelul II din Legea 339/2005) iar pe ambalajul medicamentelor industriale există atenţionări speciale (fig. 5. până la intoxicaţii grave. Sunt active în doze de ordinul miligramelor.5.7.d.se păstrează sub cheie. narcotice) – sunt substanţe care la administrare repetată induc fenomenul de farmacodependenţă. Substanţe toxice. iar la depăşirea dozelor maxime apar fenomene toxice de intensităţi variate.) 46 . Medicamentele care conţin aceste substanţe se eliberează numai pe bază de prescripţie care se reţine în farmacie.6. stupefiante). se prescriu în afecţiuni însoţite de durere de intensitate medie sau mare şi se păstrează în dulapul Venena cu evidenţă strictă.

printr-o serie de legi emise în ultimii ani. industriale) -pictogramă de atenţionare.7. glucoză fenobarbital sulfat de clorhidrat de Exemple sodic atropină morfină (stupefiant) Substanţele puternic active. ambalaj.ro). Tabel. Model de atenţionare pe ambalaj al apartenenţei produsului la categoria stupefiantelor (www. 5. 47 .I. medicală medicală pentru (OTC) (TAB III) care se reţine stupefiante în farmacie (TAB II) Atenţionări -marcaj albastru -marcaj roşu -marcaj roşu în speciale în diagonală pe în diagonală diagonală pe (la produsele . toxice stupefiante şi psihotrope au fost incluse pe lista substanţelor aflate sub control strict. ambalaj.Fig.alb pe fond -alb pe fond negru (substanţe fond alb alb negru -emblema cap de medicamentoase) -emblema mort cap de mort Păstrare masa de Separanda Venena Venena receptură Eliberare -fără -prescripţie -prescripţie -prescripţie prescripţie medicală P-6 L. pe ambalaj. Tipuri de substanţe medicamentoase după toxicitate Substanţe ANODINE PUTERNIC TOXICE STUPEFIANTE medicamentoase ACTIVE ŞI ŞI PSIHOTROPE PSIHOTROPE Doze uzuale grame centigrame miligrame miligrame Etichetare -negru pe -roşu pe fond .zentiva.5.

. Principiile homeopatiei pot fi deduse din următoarele enunţuri: . aromaterapia (utilizarea esenţelor aromate ca remedii). într-o afecţiune însoţită de simptome de tuse. se va administra un remediu cu acţiune antitusivă. Homeopatia este o metodă terapeutică bazată pe legea similitudinii. la care se asociază următoarele ramuri: . Ceea ce este contrar vindecă). Fondatorul homeopatiei este considerat medicul german S. .5. orice individ bolnav prezintă un ansamblu de simptome caracteristice bolii respective. . care la omul sănătos provoacă simptomele manifestate de omul bolnav. • Homeopatia este definită prin legea Similia similibus curantur (lat. opoterapia (utilizarea ţesuturilor şi organelor animale ca remedii). . vindecarea (suprimarea totală a simptomelor) survine în urma administrării de substanţe în doze foarte mici.8. fitoterapia (care se bazează pe utilizarea exclusivă a plantelor ca remedii). care a preluat ideile hipocratice şi le-a transpus în practică (fig.2. Alopatia reprezintă o metodă terapeutică fondată pe legea contrariilor. • Alopatia este definită prin legea Contraria contraribus curantur (lat. 48 .5. Alopatia reprezintă metoda terapeutică cea mai întâlnită în terapia actuală. orice substanţă activă provoacă la individul sănătos un ansamblu de simptome caracteristice. Metode terapeutice Încă din antichitate Hipocrate a elaborat şi a pus în practică două metode terapeutice de bază. Hahnemann (1796).). Ce este asemănător vindecă).C. enunţată astfel: un remediu trebuie să manifeste efecte contrarii simptomelor manifestate de boală: de exemplu.

are efect antiemetic. Homeopatia utilizează deci substanţe medicamentoase (remedii) în doze foarte mici numite doze inifinitezimale.8. rădăcina de Ipeca (Ipecacuanhae radix) la un individ sănătos are efect emetic (provoacă vărsături. cu simptome de ameţeli.provin din organe. Thyroidinum. • ex. Ulterior. Farmacopeea Română oficializează pentru prima oară în Suplimentul IV (2008. . Trusă portabilă Hahnemanniană conţinând remedii homeopate (jumătatea sec. 49 . în doze infinitezimale. remedii animale . Lachesis muta). remedii minerale . cu care se prepară soluţii extractive numite tincturi – mamă. secreţii. IV) o monografie de Preparate homeopate.metale. remedii vegetale . administrate individual la pacienţi după o analiză atentă a particularităţilor fiecăruia. 5. XIX): flacoane cu remedii şi lista corespunzatoare cu conţinutul fiecăruia. săruri naturale anorganice (Arsenicum album. adaptat după Ph. vărsături. Natrium muriaticum). .constau în părţi din planta proaspătă. Actualmente în homeopatie se utilizează peste 2000 de remedii de diverse origini: . Fig. alte părţi animale (ex. Prepararea remediilor are în vedere într-o primă fază obţinerea unor soluţii extractive numite tincturi-mamă (materiile prime sunt macerate în alcool). ameţeli). la un individ bolnav.Eur.

tincturile mamă se diluează succesiv de câteva zeci sau sute de ori.5. solide: pulberi. siropuri. diluţiile centezimale (diluare de 100 de ori. . Fig.diluţii hahnemanniene) se notează cu C sau CH. lichide: soluţii buvabile (picături). flaconul este agitat energic pentru creşterea puterii terapeutice. Remedii homeopate: a. Formele farmaceutice folosite în homeopatie conţin fie un singur remediu (monoremediu) sau o combinaţie de remedii (poliremediu) (fig. soluţie. comprimate. ex.9. supozitoare. După consistenţă. granule. acestea sunt: . .). Între diluări. semisolide: unguente. după care produsul diluat se diluează de încă 100 ori.5. a.9. diluţie 2CH – diluarea tincturii mamă 1/100. granule. b. b. Diluţiile decimale (diluare de 10 ori) se notează cu D. procedeu numit dinamizare. 50 .

• rădăcini (rădăcină de Valeriană. Materii prime farmaceutice Materiile prime utilizate la prepararea medicamentului sunt diverse şi sunt selectate în faza de concepere a acestuia. ele sunt obţinute din surse naturale sau produse prin extracţie. floare de coada şoricelului. Corpora ad usum pharmaceuticum.1. . Suplimentul 2006 al FRX înscrie monografia generală Substanţe pentru uz farmaceutic (lat. guma arabică. cu definiţia „orice substanţe anorganice sau organice care sunt utilizate ca substanţe active sau excipienţi (substanţe auxiliare) pentru fabricaţia de produse medicinale pentru uz uman sau veterinar”. rădăcină de ipeca– Ipecacuanhae radix). 51 .1. • ex.6. PREPARAREA MEDICAMENTELOR 6. engl. rezine): • ex. Materii prime naturale Materiile prime naturale pot fi de provenienţă vegetală. fermentaţie ori sinteză şi constituie materii prime la obţinerea medicamentelor. Materii prime vegetale Sunt reprezentate de produse vegetale ca atare: .1. 6. Millefolii flos). părţi din plante prelucrate ca ceaiuri medicinale (specii).Valerianae radix.1. 6. animală sau minerală. După origine. • frunze (frunză de anghinare – Cynarae folium). balsamul de Tolu.1.1. flori (floare de tei – Tiliae flos. produse vegetale exsudate din plante (gume. Substances for pharmaceutical use).

• chinina (antimalaric. eter.) Se obţin. . Acestea se pot prelucra ulterior ca forme farmaceutice: capsule. infuzii. cu stabilitate mare şi o compoziţie exprimată în anumite principii active dozate. . decocturi: sunt preparate magistrale obţinute prin extracţia cu apă a principiilor active din diferite părţi de plantă. Preparatele extractive au stabilitate limitată.. condiţiile de extracţie diferă funcţie de tehnica utilizată.1. digoxina (substanţe cardiotonice) izolate din specii de Digitalis.1. • ex. substanţe active izolate în stare pură din plante. produse vegetale prelucrate prin extracţie Acestea se prepară prin dizolvare extractivă urmată sau nu de prelucrări ulterioare. Materii prime de origine animală Materiile prime de origine animală constau în părţi de organe animale. tincturi şi extracte – sunt preparate industriale obţinute prin extracţie. antitermic). etc. comprimate. izolată din scoarţa arborelui de China. Conţinutul în principiul activ va fi dozat (cu o concentraţie exactă). . iar preparatele utilizate se 52 . Terapia cu organe şi ţesuturi poartă denumirea de opoterapie. pulbere de frunză de mătrăgună. alcool. 6. produse vegetale ca pulberi – se obţin după uscarea şi pulverizarea părţilor de plantă. extracte din organe şi ţesuturi sau substanţe pure extrase din ţesuturi animale. Sunt substanţe extrase sub formă solidă (pulberi) sau lichidă (uleiuri volatile) prin procedee diverse. digitalina. pulbere de rădăcină de Ipeca. Trebuie menţionat însă că de multe ori fitocomplexul are acţiune mai puternică decât substanţa izolată datorită complexităţii conţinutului în principii active.2. substanţele medicamentoase numite şi principii active sunt prezente sub forma unui fitocomplex şi sunt izolate în stare pură din plante cu ajutorul unor solvenţi (apă. • ex. funcţie de metoda de extracţie şi de solventul utilizat: . soluţii extractive apoase – macerate.

produsul Cerebrolysin fiole). comprimate. calcitonina.1. care. • pepsina: obţinută din mucoasa gastrică de porcine sau bovine. obţinută din biosinteză pornind de la specii de Penicillium). 6. insulina. cum sunt ACTH (hormonul adrenocorticotrop).1. omorâte sau atenuate intră în compoziţia vaccinurilor. Conservarea materiilor prime şi a produselor opoterapeutice se face la rece (2-8 ºC). 53 . De asemenea. . • pulbere de hipofiză posterioară. • ex.1.1.4. Materii prime de origine microbiologică Din această categorie fac parte microorganismele. 6. insulina se produce prin biotehnologii ce au la bază inducerea sintezei hormonului de către bacteria Escherichia coli prin recombinare genetică). pancreatina: produs obţinut din pancreasul de mamifere. enzime obţinute prin extracţie din organe şi ţesuturi. • bila de bou prelucrată prin extracţie. hormoni utilizaţi în terapeutică. purificată şi uscată (Fel tauri siccum). O mare parte din componentele de origine animală se obţin prin biotehnologii (ex. • ex. etc. Materiile prime de origine animală aparţin următoarelor categorii: . Lactobacillus casei).numesc preparate opoterapeutice. pulberi) utilizate pentru reconstituirea florei microbiene intestinale (ex. Materii prime de origine minerală Din această categorie fac parte atât substanţe medicamentoase cât şi substanţe auxiliare (excipienţi) fără acţiune farmacologică proprie.3. Penicilina G. Unele microorganisme sunt materii prime pentru formele orale (capsule. extract hidrolizat din creier porcin (ex. o clasă importantă o reprezintă microorganismele ce sunt materii prime în biosinteza antibioticelor (ex.

6. vitamina A. Numai anumite părţi ale moleculei substanţelor active sunt responsabile de activitatea farmacodinamică: acestea se numesc grupări farmacofore sau farmacofori. Prin semisinteză. Pe baza relaţiilor structură chimică . • ex. Substanţele active sintetizate astfel nu mai prezintă unele din efectele nedorite ale substanţelor naturale. În cazul semisintezei. acid acetilsalicilic). • substanţe medicamentoase de origine minerală: ichtiol (produs obţinut din distilarea gudroanelor din şisturi bituminoase). Materii prime de sinteză şi semisinteză Substanţele medicamentoase naturale izolate. această grupare este înlocuită cu o grupare acetal. substanţa activă artemether (acţiune antimalarică) este un derivat semisintetic din substanţa naturală artemisinin. terpinhidrat. ulei de parafină. moleculele naturale furnizează nucleul de bază sau o parte a structurii dorite pentru substanţa medicamentoasă nouă. sau când procesul de sinteză este prea costisitor sau are randament redus. Alte exemple de substanţe medicamentoase care se obţin actualmente prin semisinteză sunt: camfor. caolin. excipienţi de origine minerală: talc. oxid de magneziu. Moleculele substanţelor medicamentoase cu structură simplă au fost reproduse prin sinteză (ex.activitate farmacodinamică se pot sintetiza molecule noi având ca punct de plecare farmacoforii. purificate şi caracterizate fizico- chimic au servit ca modele pentru sinteză sau ca materii prime pentru semisinteză.1. 54 . Semisinteza se utilizează atunci când molecula iniţială are o structură foarte complexă.2. instabilă chimic prin gruparea lactonică. ex.

materiile prime pot fi clasificate în trei grupe (fig. Substanţe medicamentoase (SM) – sunt denumite şi substanţe active. .1.6. drug. Elementele de bază ale unei forme farmaceutice.1. Ele reprezintă componentele din medicament responsabile de efectul terapeutic (acţiunea unui medicament). 55 . drug substance. de semisinteză sau sinteză. minerală.): substanţe medicamentoase substanţe auxiliare materiale de ambalare ` Fig. preventive sau de diagnostic faţă de maladiile umane sau animale.6. bulk pharmaceutical ingredient – BPC). dotate cu proprietăţi curative. microbiologică. active pharmaceutical ingredient – API. Materii prime după rolul în formulare În funcţie de rolul pe care îl au în realizarea şi efectul terapeutic al formei farmaceutice. principii active (engl.3. Sunt materii prime farmaceutice de origine vegetală.1. animală. 6.

) . emulsii. care intră în compoziţia formelor farmaceutice alături de substanţele medicamentoase.2. Funcţie de aplicabilitatea lor în sfera formelor farmaceutice. comprimate.Substanţe auxiliare (SA) În general orice formă farmaceutică necesită şi substanţe auxiliare pentru a putea fi formulată şi preparată. etc. capsule sau semisolide (unguente) . solvenţi – termenul de solvent se aplică numai dacă substanţele medicamentoase se dizolvă pentru obţinerea de soluţii. excipienţi – această denumire se utilizează pentru substanţele auxiliare care intră în compoziţia formelor farmaceutice solide: pulberi. forme farmaceutice ca picături. . încorporează substanţa medicamentoasă şi o transportă la locul de acţiune sunt: . 56 . îndeplinind diferite roluri în formulare. în care se dizolvă sau se dispersează substanţele medicamentoase (intră în compoziţia formelor farmaceutice lichide: suspensii. Aceste materii prime constituie partea esenţială în realizarea unei forme farmaceutice (în general fără acestea nu se poate obţine forma farmaceutică) FRX la capitolul Prevederi generale impune o serie de condiţii pentru substanţele auxiliare. Substanţele auxiliare sunt materii prime farmaceutice inerte din punct de vedere farmacologic (fără acţiune proprie). Termenii de vehicul şi solvent pot fi utilizaţi deopotrivă pentru forma de soluţie. vehicule – reprezintă substanţe auxiliare lichide. Substanţele auxiliare care dau masă preparatului. substanţele auxiliare sunt de mai multe tipuri şi se întâlnesc sub mai multe denumiri.6.fig.

adjuvanţii se adaugă în cantităţi mici. Spre deosebire de celelalte substanţe auxiliare. solvenţii sunt utilizaţi în fazele intermediare ale preparării unei forme farmaceutice. • la preparatele orale se adaugă corectori de gust. etc. • ex. care împiedică. dar au şi un rol de identificare. Excipienţi solizi (pulberi) şi semisolizi (vaselină). informare şi marketing al medicamentului. Acestea se numesc adjuvanţi sau aditivi. după o eventuală contaminare. aluminiu. ce împiedică reacţii chimice cu consecinţe în degradarea preparatului farmaceutic. chimice sau microbiologice a formelor farmaceutice. pentru obţinerea extractelor uscate). eficacitatea acesteia. fiind îndepărtaţi ulterior prin evaporare (ex. Există şi substanţe auxiliare care se utilizează pentru asigurarea stabilităţii fizice.) şi trebuie să asigure protecţia formei farmaceutice de factorii externi.6. dezvoltarea microorganismelor în preparat. • pentru stabilitatea microbiologică se utilizează conservanţi. pentru stabilitatea chimică se utilizează antioxidanţi. hârtie. etc. cauciuc. Materialele de ambalare au provenienţă diversă (sticlă. Fig.2. 57 . prelevarea dozei. Ele sunt folosite pentru închiderea formei farmaceutice într-un recipient adecvat căii de administrare. materiale plastice. Materialele de ambalare sunt materii prime utilizate pentru fabricarea articolelor de ambalare primară şi secundară a medicamentului. În unele cazuri. miros. alcoolul.

DIZOLVAREA SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE ŞI A SUBSTANŢELOR AUXILIARE ÎN SOLVENT 2.6. pulverizarea) sunt aplicate frecvent la obţinerea materiilor prime. sterilizarea (fig.6. filtrarea. FILTRARE DIVIZARE 4. mărunţirea. unele operaţii cu caracter general (ex. înaintea prelucrării în forma farmaceutică (ex. amestecarea.3. mărunţirea. fie la scară industrială. este necesar ca acestea să fie prelucrate printr-o serie de operaţii farmaceutice. urmată de mărunţire/pulverizare în vederea prelucrării ca forme farmaceutice extractive). 58 . uscarea. pulverizarea.). excipienţi.3. dizolvarea. împreună cu materialele de ambalare) să poată fi transformate în forme farmaceutice. OPERAŢII FARMACEUTICE Pentru ca materiile prime (substanţe active. Unele din operaţiile menţionate sunt aplicate la majoritatea formelor farmaceutice şi pot fi întâlnite într-o etapă sau alta a preparării medicamentelor: o operaţii cu caracter general: uscarea. uscarea părţilor din plantă. COMPLETAREA CU SOLVENT LA MASA PREVĂZUTĂ 3. CONDIŢIONARE/AMBALARE Fig. 1.2.6. Operaţii preliminare la obţinerea unei soluţii. efectuate fie la scară redusă (laborator sau receptura farmaciei). De asemenea.

asigurarea conservării unor substanţe sau produse vegetale. Procesul de uscare are la bază transferul de masă prin evaporarea apei de la suprafaţa solidului şi difuzia apei din masa solidului la suprafaţă. fază în obţinerea unor forme farmaceutice (ex. Principiul transferului de căldură în procedeul de uscare are la bază relaţia: 59 .Uscarea reprezintă operaţia de îndepărtare parţială sau totală a umidităţii dintr-un produs solid. 6. Procedeul de uscare se realizează prin transferul lichidului de pe suprafaţa materialului solid într-o fază nesaturată de vapori. . uscarea filmului de acoperire la comprimate).1. Obiectivele uscării sunt următoarele: . cele cu apă de cristalizare). posibilitatea prelucrării unor substanţe (ex. Există însă şi operaţii farmaceutice aplicate strict în cadrul obţinerii unei anumite forme farmaceutice: o operaţii specifice: granularea (la obţinerea granulelor sau comprimatelor).2. USCAREA Definiţie . obţinerea unor preparate farmaceutice (ex. gazos. . . comprimarea. lichid. uscarea granulelor. uşurarea operaţiei de pulverizare. facilitarea manipulării şi transportului. acoperirea comprimatelor (procedee specifice formei de comprimat). produse vegetale. . preparate în etapele intermediare ale fabricării medicamentelor (ex. . granule). extracte uscate). Pot fi supuse uscării substanţe medicamentoase şi auxiliare.

ce se realizează la presiune şi temperatură scăzută. din cauza dezavantajelor pe care le prezintă: posibilitate de degradare şi contaminare a produsului. produsul se dispune pe rafturi în strat subţire. . Metoda este aplicată limitat în prezent (pentru unele produse vegetale sau alte materii prime degradabile la căldură). Uscarea în aer liber (la temperatura de 20-30º C).1. diferenţiate prin modul de transfer al căldurii: • uscarea prin convecţie • uscarea prin conducţie • uscarea prin radiaţie . q = viteza de transfer al căldurii. Principiu: uscarea se realizează cu ajutorul unui curent de gaz încălzit (aer). care cedează calorii produselor cu care vine în contact şi preia vapori de apă din produs.2. λ = căldura latentă de evaporare a apei. Metode de uscare . Uscarea prin căldură cuprinde trei metode de bază. 6.Uscarea prin liofilizare (criodesicare) – este o metodă aparte.2.2. 60 .1. Echipamentele (aparatele de producţie) industriale în care se realizează operaţia de uscare se numesc uscătoare. Uscarea în aer liber – se realizează la temperatura ambiantă (20-30º C).este metoda cea mai utilizată. Uscarea prin convecţie . Uscarea prin căldură a. în care: dw/dθ = viteza de evaporare (g apă/oră).1. dw/dθ = q/λ. 6.

4.5. dulapuri uscătoare .4.5. Fig. Uscător cu rafturi o Uscătoare cu bandă transportoare .6.6. Curentul de aer trebuie să fie continuu şi să aibă o temperatură constantă iar rafturile pot fi perforate pentru un randament mai mare al procesului (fig. produs vegetal) este plasat în strat subţire pe rafturi sau pe bandă transportoare unde vine în contact cu curentul de aer cald ce circulă în sens contrar (fig.).6.) Fig.Tipuri de uscătoare o Etuve.6. Uscarea pe bandă transportoare 61 . Principiu: produsul se dispune pe rafturi (sau tăvi) în strat subţire şi este pus în contact cu aerul cald ce circulă prin convecţie în incinta uscătorului. Principiu: produsul de uscat (substanţa medicamentoasă ca pulbere.

6.6.6.6. Prin această metodă uscarea are loc în timp foarte scurt (aproape instantaneu). Principiu: uscarea are loc prin evaporarea solventului (apei) dintr-un lichid ce conţine substanţa medicamentoasă. .6.). o Uscătoare pentru produse lichide Acest tip de uscător se foloseşte pentru uscarea substanţelor solide incluse în soluţii diluate. atomizare). suspensii şi paste fine. individuală şi uniformă a particulelor de material solid. Această metodă asigură o uscare rapidă. iar pulberea fină este colectată la partea inferioară a aparatului. Principiu: acest uscător funcţionează prin antrenarea particulelor de material solid (pulbere) de către curentul de aer cald de jos în sus (fig.o Uscătoare în pat fluidizat: sunt echipamente care se utilizează pentru materiile prime solide (pulberi. 62 . iar echipamentul poartă denumirea de atomizor sau nebulizator (fig. granule). Antrenarea particulelor de jos în sus la uscarea în pat fluidizat. Vaporii de apă sunt colectaţi în partea superioară şi condensaţi. Procedeul se numeşte uscare prin evaporarea soluţiilor (nebulizare. Se utilizează pentru uscarea pulberilor şi granulelor. ` Fig.7.). ce se dispersează sub presiune ca aerosol fin într-un curent de aer cald.

Prin această metodă pot fi uscate produse solide sau lichide (ex.6. Fig. 63 . obţinerea pulberilor din soluţii prin evaporare).8. Uscarea prin conducţie Principiu: se realizează prin punerea în contact a produsului umed cu o suprafaţă încălzită.6. care se colectează (fig. tobe). tobe uscătoare . Principiu: lichidul este antrenat în strat subţire pe suprafaţa încălzită (cilindri.7. b. Tipuri de uscătoare o Uscătoare cu cilindri. unde este evaporat rapid. un sistem de raclete detaşează crusta superficială de substanţă medicamentoasă uscată. Uscarea prin nebulizare: pulverizarea lichidului la un nebulizator (www.). prevăzută în partea superioară cu un dispozitiv de dispersie în particule fine ale produsului ce urmează a fi uscat.niro.com). Uscătorul este alcătuit dintr-o cameră de uscare prin care circulă un ciclon de aer încălzit.

Procedeul de uscare cu microunde prezintă avantaje certe faţă de celelalte procedee: rapiditate. În domeniul domestic. Fig. b. iar în domeniul industriei farmaceutice există uscătoare cu microunde care funcţionează asemănător. Metode de uscare . Uscarea prin radiaţii utilizează energia calorică indusă de radiaţii. o aplicaţie a acestui procedeu de uscare o reprezintă cuptoarele cu mircounde.8. Uscarea cu radiaţii infraroşii (IR): radiaţia IR poate fi folosită ca sursă de căldură printr-o rezistenţă electrică încălzită montată deasupra materialului solid umed. având dezavantajul că radiaţiile calorice nu penetrează în profunzimea masei umede. c. acest tip de uscare se foloseşte relativ limitat. În prezent. Uscător cu cilindri: a. care se poate supraîncălzi. a. lichidul este pulverizat pe suprafaţa cilindrilor. evitarea supraîncălzirii eficienţa termică ridicată. 64 .6. Uscarea cu microunde: este mai eficientă deoarece radiaţia microundelor are o putere de penetraţie mai mare şi generează căldură la lungimi de undă mai mari decât radiaţiile IR. cilindrul (toba) este imersată în lichid. b. Metoda este însă costisitoare şi se poate aplica doar pe loturi relativ mici de material. .

) Prin operaţia de liofilizare (criodesicare) apa conţinută în materialul solid trece direct din stare solidă în stare de vapori.6.6. Rezultă produsul solid (substanţa medicamentoasă cu sau fără excipienţi) uscat. Metode speciale de uscare: Uscarea prin congelare (liofilizare. Fig.1. urmată de evaporarea apei direct la presiune scăzută (cu aplicare de vid). Diagrama de fază a apei (după Popovici I.Principiu: conform diagramei de fază a apei.2. ce ocupă acelaşi volum ca soluţia/pasta iniţială şi care se dispersează în apă foarte uşor. trecând direct în stare de vapori. Aplicaţiile industriale ale liofilizării urmăresc uscarea unor produse biologice care se reconstituie cu apă înaintea folosirii (antibiotice injectabile. Astfel. gheaţa poate sublima.3. soluţii. la presiuni scăzute (vid). Din fig.9.6. 65 . poros. sânge. se observă că la temperaturi şi presiuni scăzute domeniul lichid este ocolit şi apa după îngheţare se evaporă (curba CO delimitează domeniul solid de cel de vapori). criodesicare) .9. paste care conţin substanţe medicamentoase sunt supuse congelării.

pentru fiecare parte de plantă se impune un anumit grad de mărunţire sau pulverizare pentru o extracţie optimă. 6. Obiectivele pulverizării: .2. asigurarea omogenităţii formelor farmaceutice solide prin aducerea particulelor la o mărime apropiată a particulelor (granulometrie) – obiectiv de importanţă deosebită la pulberi. . Procesul de pulverizare are o importanţă deosebită. datorită numeroaselor beneficii pe care le aduce în tehnologia farmaceutică.vaccinuri. metoda este utilă la uscarea unor substanţe medicamentoase termolabile. în urma mărunţirii rezultă fragmente cu diametrul peste 1 mm. în urma căreia rezultă pulberi. Pulverizarea – operaţia de divizare la un grad de fineţe mai avansat. îmbunătăţirea absorbţiei substanţelor medicamentoase prin reducerea dimensiunii particulelor. Substanţele solide sunt transformate în particule de dimensiuni standardizate care alcătuiesc pulberea.Pulverizarea reprezintă Operaţia de reducere mecanică a dimensiunii particulelor unei substanţe solide. Metode de pulverizare . PULVERIZAREA Definiţie . favorizarea extracţiei produselor vegetale .2. cu diametrul particulelor mai mic de 1 mm. . De asemenea. comprimate. Mărunţirea – reprezintă operaţia de divizare grosieră. prin urmare X = n x. preparate enzimatice. În operaţia de mărunţire şi pulverizare are loc transformarea corpului X în n elemente granulometrice (dimensionale) x. . capsule. care în general precedă operaţia de pulverizare. culturi microbiologice). 66 .

I). indicând operaţia prealabilă de mărunţire. indicând operaţia de pulverizare (tabel 6. strivire. în tabelul de descriere a sitelor farmaceutice: prin sitele I-III trec fragmente.6. sau cu mojar şi pistil pentru materiale friabile (fig. 67 . se realizează prin: tăiere. Farmacopeea Română ed. presare. lovire. etc. Sfărâmarea (mărunţirea) materialelor friabile în industrie se realizează cu ajutorul concasoarelor. Mărunţirea materialelor. ceruri.10).10. cuţite.) cu foarfeci. În farmacie. care este o operaţie preliminară divizării fine. În industrie se folosesc dispozitive mecanizate pentru mărunţirea produselor vegetale sau pentru răzuirea cantităţilor mari de materiale moi.11. despicare. Fig. 6. iar prin sitele IV-IX trec pulberi. frecare şi triturare. aceste procedee se realizează la scară mică pentru unele produse vegetale sau unele grăsimi (unt de cacao. elastice. răzătoare. ce produc divizarea până la dimensiuni cuprinse între 5-50 mm (fig. a X-a sugerează această conexiune între cele două operaţii (mărunţire/pulverizare şi cernere) la monografia Pulveres.6. Mojar şi pistil.).

compresie. operaţia de pulverizare se efectuează fie cu ajutorul mojarului şi al pistilului prin triturare (lovire-presare). Schema unui concasor a. în industrie.concasoare. a. . . Exemple de mori industriale mai utilizate sunt: 68 .mine-engineer. .mori. impact. În general. Diferenţe de bază între procedeele de mărunţire şi pulverizare.mojar şi pistil. însă. În farmacie. Tabel.6.I.mojar şi pistil.com).11. fie în mori de capacitate mică. cu cilindri (materialul este zdrobit între doi cilindri ce se rotesc în sens invers) b. MĂRUNŢIRE PULVERIZARE . acţionate mecanic sau manual.). cu baza plată. echipamentele industriale combină mai mult sau mai puţin operaţiile de tăiere (forfecare). . Unele mori clasice industriale sunt construite pe acelaşi principiu al mojarului cu pistil (pulverizarea prin compresie). în industrie. O operaţie prin care se pot obţine în farmacie pulberi cu un grad mai mare de fineţe este cea de porfirizare: substanţa uscată sau umedă se triturează pe o placă de sticlă sau porţelan cu un pistil din acelaşi material. se obţin pulberi (< 1 mm. Fig. se obţin fragmente (> 1 mm). în farmacie. cu fălci (materialul este zdrobit prin lovire şi presare) (www. b. La scală industrială se folosesc actualmente echipamente moderne (mori) cu randament mare şi care divid materialul la ordinul de mărime dorit al particulelor. frecare. în farmacie. .6.

com). b. La cernerea prin site. b.. sub influenţa unui curent de aer. În alcătuirea unei site farmaceutice intră corpul şi reţeaua sitei. moară cu ciocane.12.2. CERNEREA Definiţie: Cernerea este operaţia mecanică de separare a particulelor din amestec. a.-a.-c.). Operaț ia de cernere se efectuează prin site farmaceutice. 6.12. c. .pulverizarea materialului are loc la trecerea prin spaţiul dintre componentele morii (rotor şi stator) (fig. fibre sintetice. material plastic şi se ataşează de corpul sitei.6. aluminiu. fire de mătase.pulverizarea materialului solid se realizează prin impactul dintre ciocanele morii montate pe un rotor şi particulele de pulbere (fig. c. mori coloidale . mori cu ciocane .).12. Fig.în camera rotativă a morii sunt dispuse o serie de bile de oţel care acţionează prin impact şi frecare asupra materialului de pulverizat (fig.3.12. moară coloidală (www.6. Mori industriale: a. aceasta se fixează pe un cadru de metal.) . Se poate separa o singură categorie de particule de o anumită dimensiune sau se sortează fracţiuni cu dimensiuni diferite. particulele cu dimensiunea sub valoarea 69 . lemn. micronizatoare: mori cu jet . Reţeaua sitei este confecţionată din fire de alamă.moară cu bile. inox.pulverizerindia.6. mori cu bile .pulverizarea are loc prin ciocnirea particulelor cu viteză mare. .6. cu ajutorul sitelor.-b.

0 IV Pulbere groscioară 0.5 V Pulbere mijlocie 0.13. prelucrarea pulberilor în farmacie şi în industria farmaceutică. Tabel. .1 1.6.292 2. sau separarea particulelor pe intervale de mărime) (fig.18 1. Sitele prevăzute în Farmacopeea Română Ed.12 2500 0. Suplimentul 2001 al FRX prevede un număr de 18 site.0 3.II.1 VIII Pulbere foarte fină 0.2 VI Pulbere semifină 0.).).315 362 0. Sitele prin care trec fragmente se numesc ciururi.8 59. numărul de 2 ochiuri/cm .6 III Fragmente mici 2.5 II Fragmente mijlocii 4. diametrul sârmei (în mm – tabel 6. adaptate după Farmacopeea Europeană. Grad de mărunţire Latura ochiului Nr.1 0. a X-a Nr. ochiuri Diametrul 2 Sitei (mm) /cm sârmei (mm) I Fragmente mari 6. În FRX cele 9 site prevăzute sunt clasificate după: latura ochiului.08 5910 0.16 1478 0.08 IX Pulbere extrafină 0.ochiurilor sitei trec prin sită (reprezentând cernutul).3 1. iar cele cu dimensiune mai mare decât ochiurile sitei rămân pe suprafaţa sitei (reprezentând reziduul sau refuzul).II.0 11.16 VII Pulbere fină 0. analiza granulometrică a pulberilor (numită şi clasarea.25 595 0.6.05 70 . Aplicaţiile principale ale procesului de cernere sunt: .

6. Site farmaceutice. . Fig.13. 71 . astfel încât orice porţiune prelevată la întămplare trebuie să conţină toate componentele amestecului în aceeaşi proporţie ca şi restul amestecului. 6.4. b. AMESTECAREA Definiţie . Principalul obiectiv al amestecării este omogenizarea amestecului. lichide.). a.2. Sistem de site pentru clasarea pulberilor plasat pe un dispozitiv cu vibraţie. solide. Obiectivele amestecării . Este o operaţie menită sa asigure uniformitatea conţinutului de substanţă medicamentoasă într-o formă farmaceutică (tabel 6. b.Amestecarea este operaţia prin care se urmăreşte distribuţia uniformă a componentelor unui amestec de gaze. a.III.

În farmacie. Tipuri de amestecuri Constituenţi Operaţia aplicată Preparatul obţinut AMESTECARE LICHID-LICHID Lichid + Lichid miscibil Amestecare SOLUȚ IE Lichid + Lichid nemiscibil Dispersare EMULSIE 4 AMESTECARE LICHID-SOLID Lichid + Solid solubil Dizolvare SOLUŢIE Lichid + Solid insolubil Dispersare SUSPENSIE (cant. suspensii. mică) Lichid + Solid insolubil Dispersare PASTĂ (cant.III. amestecarea lichidelor se realizează în recipiente diverse. siropuri. emulsii. Tabel 6. 72 . mare) 5 AMESTECARE SOLID-LICHID Solid + Lichid Umectare GRANULE AMESTECARE SOLID-SOLID Solid + Solid Amestecare PULBERE Metode de amestecare Amestecarea lichidelor se aplică la prepararea formelor farmaceutice lichide: soluţii. 4 Predomină lichidul (lichidul = componenta majoră a amestecului) 5 Predomină solidul (solidul = componenta majoră a amestecului).

Fig.14.6. Acest tip de mixer este alcătuit dintr-o cuvă fixă prevăzută cu un sistem de agitare planetar (agitator cu mişcare dublă de rotaţie: în jurul axului propriu şi concomitent în jurul cuvei) (fig. fără agitatoare).6.machineryandequipment. alcătuite dintr-o cuvă de amestecare (fixă). în forma literei V. comprimate.com) Amestecarea solidelor (pulberilor) este o operaţie preliminară la prepararea formelor farmaceutice solide: pulberi. dar şi la obţinerea formelor farmaceutice semisolide este mixerul planetar.15. Aceste echipamente prezintă construcţii diverse (tobe cubice.). b. Y. Mixerul planetar: a. există echipamente speciale numite mixere–agitatoare (amestecătoare). În farmacie. În industrie. În industrie se utilizează pe scară largă mixere numite tobe de amestecare care realizează amestecarea eficientă a pulberilor prin răsturnare (prezintă o cuvă mobilă care se roteşte în jurul unui ax. 73 . prezentare schematică a mişcării agitatorului. a. amestecarea pulberilor se realizează în mojar cu pistil. b.6. pentru a asigura un randament mare.) (fig. etc. cilindrice. capsule.14. echipament industrial (www. un agitator şi o serie de şicane montate pe cuva mixerului.). Unul din cele mai utilizate aparate în amestecarea lichid-lichid şi lichid-solid (forme farmaceutice lichide. solide).

Dizolvarea simplă Prin procedeul de dizolvare simplă (completă. ureche. b. nas.en. Forma de soluţie este considerată ideală din punct de vedere al absorbţiei.pms-group. dar şi soluţi aplicate pe mucoase (picături pentru ochi. parenterale.2.cntjsjmy.china- pharmaceutical. c.net). Amestecul care rezultă este omogen din punct de vedere fizico-chimic şi se numeşte soluţie. c.6. Metode de dizolvare a. diviziune fizico- moleculară a substanţelor cu ajutorul unei faze lichide intermediare numită solvent. a. mixer cubic (www. b. b.alibaba. Dizolvare simplă (completă).com).Dizolvarea reprezintă operaţia de dispersare. topice pentru aplicaţii dermice. 6. care reprezintă sisteme omogene. DIZOLVAREA Definiţie .com).15. Dizolvare extractivă (parţială) – se aplică la preparatele obţinute prin extracţie din părţi din plantă sau din produse de origine animală.5. mixer în formă de V (www. Fig. etc). totală) se obţin soluţiile moleculare (adevărate). Tobe de amestecare: a. fiind adecvată tuturor căilor de administrare: soluţii orale. în care moleculele 74 . a. mixer cilindric (www.

de substanţă lichidă la temperatura de 20 ± 2º C.substanţei medicamentoase se vor găsi dispersate uniform printre moleculele solventului. Reprezintă practic concentraţia soluţiei saturate a substanţei respective în solventul dat. În FRX (Cap. Solubilitatea reprezintă comportamentul unei substanţe medicamentoase într- un anumit solvent.1). Solubilitatea este exprimată ș i prin diferite expresii (tabel 6. de substanţă solidă sau 1 ml.IV. 75 .) necesar pentru a dizolva 1 g.IV. puţin solubilă în alcool. Expresii folosite de FRX pentru exprimarea solubilităţii Expresii folosite Volum de solvent (ml) Foarte uşor solubil Cel mult 1 Uşor solubil 1-10 Solubil 10-30 Puţin solubil 30-100 Foarte puţin solubil 100-500 Greu solubil 500-1000 Foarte greu solubil 1000-10000 Practic insolubil Mai mult de 10000 Aceste expresii se regăsesc în exprimarea solubilităţii substanţelor medicamentoase în monografiile individuale.6. la o anumită temperatură. ce reprezintă cantitatea maximă de substanţă medicamentoasă ce se poate dizolva în unitatea de volum de solvent pentru a rezulta o soluţie saturată. solubilă în glicerol. la o anumită temperatură. De exemplu. solubilitatea este exprimată ca volum de solvent (ml. Clorura de sodiu este uşor solubilă în apă. Solubilitatea se poate exprima şi prin coeficientul de solubilitate. FRX la monografia Natrii chloridum (Clorură de sodiu) prevede la capitolul Solubilitate: ex. Tabel.). IX.C.

temperatura. . . viteza de agitare. cu cât particulele sunt mai fine. Cs = concentraţia la saturare a substanț ei medicamentoase dizolvate. b. Diferenţa Cs – Ct este un factor controlat de temperatură. Viteza de dizolvare depinde la rândul ei de o serie de factori. factor controlat de agitare. prezenţa altor substanţe în sistem (aditivi). acest fenomen este doar parţial. Solubilitatea substanţelor medicamentoase depinde de o serie de factori. etc. . Dizolvarea extractivă Este un procedeu care se aplică în general la preparatele vegetale pentru extracţia principiilor active cu un solvent adecvat (apă. . în cazul dizolvării extractive. tipul de aranjare cristalină (polimorfismul).). D = coeficient de difuziune. pH-ul. cu atât suprafaţa totală de contact solid/lichid creşte. la care substanţa medicamentoasă este dizolvată la un nivel molecular în solvent. alcool.). Spre deosebire de dizolvarea totală. viscozitate. . Ct = concentraţia soluţiei la timpul t de la începutul dizolvării. 76 . factor controlat de mărimea particulelor de substanţă supuse dizolvării. urmând în ordine descrescătoare ceilalţi solvenţi. K = constantă dependentă de condiţiile experimentale (temperatură. dc/ dt = gradientul de concentraţie (creşterea concentraţiei în unitatea de timp). Solubilitatea unei substanţe se exprimă mai întâi în solventul preferenţial (în care substanţa este cel mai uşor solubilă). etc. S = suprafaţa de contact solid/lichid. printre care: structura chimică a substanţei respective. . exprimaţi în principal prin relaţia Noyes-Whitney: V = dc/ dt = KSD (Cs – Ct) Se observă că viteza de dizolvare V este direct proporţională cu o serie de factori: .

care este rezervată părţilor friabile de plantă. care se realizează prin aducerea apei la temperatura de fierbere peste produsul vegetal şi acoperirea vasului. Metoda se realizează într-un dispozitiv special numit percolator (fig. Tincturae (Tincturi). dar care presupune menţinerea produsului vegetal în baia de apă la fierbere o perioadă de timp. De asemenea. soluţia extractivă este colectată în partea inferioară. şi Extracta (Extracte). caracterizată prin traversarea produsului vegetal de către solvent la rece. Decocţia reprezintă tot o tehnică de extracţie pentru soluţiile apoase. pentru extracţia cu apă se utilizează tehnici diferite faţă de extracţia cu alcool. Macerarea este o tehnică de extracţie care se aplică la extracţia mucilagiilor cu apă din diverse părţi din plantă sau la prepararea unor tincturi. Produsul vegetal este dispus vertical în percolator şi extracţia se realizează pe măsură ce solventul curge prin masa produsului. Tehnicile de extracţie se aleg funcţie de solventul folosit: de exemplu. 77 . decocţia este specifică părţilor dure: rădăcini. Tehnicile de bază utilizate la dizolvarea extractivă sunt diverse. Infuzarea reprezintă o tehnică de extracţie cu apă. rizomi. scoarţe. timpul de contact al produsului cu solventul diferă de la un procedeu la altul.).16.6. FRX descrie tehnicile principale de extracţie în monografiile Solutiones extractivae aquosae (Soluţii extractive apoase). se realizează la temperatura camerei. Percolarea este o tehnică rezervată tincturilor şi extractelor. temperatura de lucru. Spre deosebire de infuzare. ce necesită un tratament mai energic pentru a se putea extrage principiile active. Timpul de infuzare este limitat.

Fig.6.16. Schema unui percolator.

6.2.6. FILTRAREA

Definiţie - Filtrarea reprezintă operaţia prin care se separă particulele solide în
amestec cu un lichid, forţând lichidul să străbată un material poros (filtru), sub
acţiunea unei diferenţe de presiune.

Obiectivele filtrării:
- obţinerea unui lichid limpede, fără particule solide sau picături lichide
insolubile;
- obţinerea (colectarea) substanţei reţinute de filtru;
- îndepărtarea microorganismelor dintr-o soluţie apoasă în scopul sterilizării
(filtrare sterilizantă).
Mecanismul filtrării are la bază proprietatea filtrelor de a fi permeabile pentru
lichide, dar de a reţine substanţele solide. Astfel, reţinerea particulelor poate avea
loc:
- la suprafaţa materialului filtrant (când diametrul particulei este superior
diametrului porilor);
78

- în interiorul materialului filtrant, prin adsorbţie în canaliculele filtrului.

Metode de filtrare
Funcţie de diferenţa de presiune de pe cele două feţe ale filtrului, există mai
multe metode de filtrare:
- la presiune hidrostatică;
- la presiune scăzută (vid - fig. 6.17.);
- la suprapresiune.

Fig.6.17. Filtrarea în laborator cu aplicare de vid.

Există şi alte metode de separare:
- decantarea - este un proces care precedă de obicei filtrarea. Se utilizează
pentru separarea particulelor grosiere sub influenţa gravitaţiei; lichidul care
conţine doar particule fine poate fi supus ulterior filtrării.
- clarificarea - utilizarea unor substanţe intermediare sau a unor metode
termice pentru a îndepărta particulele dintr-un lichid; (ex. clarificarea
siropurilor prin încălzire, când are loc coagularea impurităţilor albuminice, ce
se îndepărtează).
- centrifugarea - separarea cu ajutorul forţei centrifuge la viteze de rotaţie
mari.

79

Prin filtru se înţelege întreaga instalaţie de filtrare, caracterizată prin
parametri precum: porozitatea filtrului, debitul asigurat în condiţii determinate.
Viteza de filtrare este direct proporţională cu mărimea suprafaţei de filtrare, cu
diferenţa de presiune dintre cele două feţe ale filtrului şi invers proporţională cu
viscozitatea lichidului.
Filtrele sunt fie de laborator de dimensiuni mici, sau filtre industriale pentru
filtrarea soluţiilor. Ca şi construcţie, mai utilizate sunt:
- filtrul-presă – cu ajutorul suprapresiunii, lichidul este forţat să treacă prin
membrana filtrantă (fig. 6.18.-a.); constă dintr-o serie de compartimente
consecutive separate prin plăci filtrante sub formă de rame rectangulare (fig.
6.18.-b.). Se utilizează în industrie pentru separarea lichid/solid în cazul
clarificării soluţiilor, separării fazei solide din suspensii concentrate, etc.
- filtrul rotativ (tobă rotativă )- se utilizează pentru lichide viscoase, paste, care
ar putea bloca alte filtre. Construcţia este sub forma unui cilindru (tobă) pe
suprafaţa căruia se aplică materialul filtrant; toba este imersată în lichidul de
filtrat şi se roteşte antrenând faza solidă. Concomitent, filtratul este aspirat
datorită vidului creat în interiorul tobei şi evacuat printr-un canal central.

a. b.
Fig.6.18. a. filtru-presă. b. rame filtrante (www.alibaba.com).

Materialele filtrante cele mai utilizate sunt:
- fibre celulozice (vată, ţesături din bumbac, mătase, hârtie de filtru);
80

- materiale filtrante poroase (sticlă poroasă, ceramică porţelan);
- materiale filtrante pentru filtrarea sterilizantă (esteri celulozici) (fig.6.19.).

Fig.6.19. Filtre pentru filtrarea sterilizantă.

6.2.7. STERILIZAREA

Definiţie - Sterilizarea este operaţia de distrugere sau îndepărtare a
microorganismelor vii în formă vegetativă şi sporulată.
Un produs steril reprezintă în consecinţă un produs lipsit de
microorganisme vii sub formă vegetativă sau sporulată. Anumite forme
farmaceutice trebuie să îndeplinească condiţia obligatorie de sterilitate (tabel 6.V.);
din acest motiv, sterilizarea reprezintă o operaţie cu caracter general aplicată în
tehnologia farmaceutică.

Tabel 6.V. Forme farmaceutice obligatoriu sterile.
Forme farmaceutice Forme farmaceutice Forme farmaceutice
parenterale oftalmice aplicate pe plăgi, arsuri,
pielea sugarilor
- Preparate injectabile - Colire - Forme lichide
- Preparate perfuzabile - Băi oculare (soluţii, suspensii,
- Seruri - Unguente oftalmice emulsii)
- Vaccinuri - Inserte oftalmice - Unguente
- Implanturi - Pudre

81

Asepsia reprezintă ansamblul metodelor prin care se evită contaminarea
unui medicament, a mediului ambiant sau a unui substrat a cărui condiţie biologică
trebuie păstrată.

Metode de sterilizare
Metodele de sterilizare se aleg funcţie de proprietăţile produsului. FRX (Cap.
IX.F.1) oficializează următoarele metode:
- sterilizarea cu vapori de apă sub presiune (căldură umedă);
- sterilizarea cu căldură uscată;
- sterilizarea prin filtrare (filtrarea sterilizantă);
- sterilizarea cu gaz;
- prepararea aseptică (metoda lucrului aseptic): este o metodă care se aplică
produselor ce nu se pot steriliza în recipientul final;
- adăugarea de conservanţi – FRX prevede adăugarea de conservanţi ca
metodă în completarea filtrării sterilizante şi a preparării pe cale aseptică
(metodă pentru picăturile pentru ochi).

a. Sterilizarea cu vapori de apă sub presiune (căldură umedă)
Mecanism - Sterilizarea cu căldură umedă are la bază denaturarea componentelor
celulei bacteriene, coagularea proteinelor sub influenţa temperaturii, umidităţii,
presiunii.
Propagarea căldurii are loc prin convecţie, în echipamente numite autoclave.
Temperatura utilizată este de obicei de 121º C (fig.6.20.-a).
Prin această metodă se sterilizează materii prime şi ustensile rezistente la
umiditate şi căldură:
- preparate farmaceutice lichide termostabile în recipientul final (ex.
preparate injectabile, perfuzabile, colire);
- instrumentar din sticlă, cauciuc, materiale plastice termorezistente;
- obiecte textile: vată, tifon, etc.
82

b.Sterilizarea prin căldură uscată are loc cu denaturarea proteinelor microbiene prin oxidare cu oxigen la temperatură crescută. ceruri). Sterilizarea prin căldură uscată Mecanism . uleiuri vegetale. porţelan. b. Aceste filtre trebuie să aibă pori foarte fini ș i sunt confecţionate 83 . solvenţi organici nevolatili. Metoda se realizează în echipamente numite etuve. autoclav.20. etuvă. 6. excipienţi semisolizi. ustensile din sticlă.20-b. substanţe medicamentoase ca pulberi.6. b. c. Echipamente de sterilizare prin căldură: a. vaselină. . Pentru aplicarea metodei se utilizează filtre bacteriologice sau membrane bacteriologice. . Această metodă se aplică la sterilizarea unor materii prime termostabile şi a unor ustensile: . la temperaturi mai mari decât metoda ce utilizează căldură umedă (140-180º C) timp de 1-3 ore (fig. solizi (lanolină. . Sterilizarea prin filtrare Mecanism – Sterilizarea prin filtrare are loc prin îndepărtarea microorganismelor prin reţinerea pe membrane filtrante sau prin fixarea în interiorul canalelor filtrului de profunzime. a. Fig.).

Metoda de sterilizare prin gaz se aplică la pulberi sau alte materiale termosensibile (plastomeri). Metoda lucrului aseptic (prepararea pe cale aseptică) se aplică produselor care nu pot fi sterilizatre în recipientul final şi implică sterilizarea în prealabil a 84 . de asemenea.dpfilters. Filtrarea sterilizantă a aerului (schematizat). d. b.). Sterilizarea cu gaz Mecanism .din esteri celulozici. pentru sterilizarea aerului din spaţiile de producţie şi laboratoare (fig.21. recipiente. produse sinterizate.22 μm.6. material plastic. c. a. Filtrarea sterilizantă se aplică pentru soluţiile care nu pot fi sterilizate prin căldură.21. ce implică sterilizarea prealabilă a materiilor prime (ustensile. Ca gaze se utilizează formaldehida şi oxidul de etilen. filtre bacteriologice pentru soluţii (www. Fig. solvenţi). e.Sterilizarea cu gaz are loc prin alchilarea unor enzime şi a unor metaboliţi esenţiali ai microorganismelor. b. Sterilizarea cu gaz poate fi aplicată cu succes şi pentru zonele de producţie.com). cu gaz (oxid de etilen) se sterilizează anumite articole chirurgicale. c. filtre pentru sterilizarea aerului (www.labfilter.com). FRX impune un diametru al porilor de maxim 0. a. Metoda se asociază obligatoriu cu metoda lucrului aseptic.6.

-b).boudreauxscompounding. 6. Pentru lucrul de laborator sau de receptură. tuturor materiilor prime.22. ustensilelor. b. care în industrie se numesc camere sterile (fig. Cameră sterilă de producţie. 6.6. Fig.22. a. 85 . Metoda se realizează în spaţii special amenajate. a. Prepararea pe cale aseptică şi sterilizarea prin filtrare se asociază (în cazurile când este permis) cu adăugarea de conservanţi. Lucrul într-o boxă (vitrină) sterilă (www. spaţiului de lucru cât şi a echipamentului de lucru al personalului. b. recipientelor. se pot amenaja boxe sterile sau vitrine sterile (fig.22.-a).com).

7. Totodată. gaze sau 86 . transport. rol de identificare. plastomer. Condiţionarea primară Condiţionarea primară a medicamentelor are loc imediat după preparare şi constă în introducerea formei farmaceutice într-un recipient adecvat. vapori. Rolul de protecţie se realizează prin recipientul ce vine în contact direct cu forma farmaceutică. flacoane de sticlă. Această operaţie este de două tipuri. în condiţii corespunzătoare de conservare. Condiţionarea secundară (ambalarea) 7. . suspensii. prin evitarea contaminării cu produse solide sau lichide. manipulare. recipientul nu trebuie să interacţioneze cu conţinutul (forma farmaceutică). rol funcţional. flacoane de sticlă.1.7. prin evitarea contaminării cu produse solide. CONDIŢIONAREA ŞI CONSERVAREA MEDICAMENTELOR Condiţionarea (ambalarea) medicamentelor reprezintă operaţia ce urmează preparării formei farmaceutice şi constă în includerea acesteia într-un recipient adecvat. rol de informare. Farmacopeea Română Ed. luând în considerare rolul principal de protecţie a acestora. lichide.1. folii tip blister pentru capsule. plastomer pentru soluţii. Condiţionarea primară 7. Condiţionarea primară are următoarele roluri: rol de protecţie. a X-a prevede următoarele tipuri de recipiente de condiţionare primară: . comprimate. ex. emulsii.2. Recipientelor trebuie să se aleagă în concordanţă cu caracteristicile de stabilitate ale produsului. recipiente bine închise: acestea protejează conţinutul de mediul extern. recipiente închise etanş: acestea protejează conţinutul de mediul extern.

impermeabilitate pentru substanţele medicamentoase şi mediul extern. flacoane pentru preparate injectabile. transport. fiolele pentru preparate injectabile trebuie să fie signate sau etichetate cu etichetă autocolantă pe care să fie menţionate: denumirea comercială a preparatului. flacoane pentru preparate perfuzabile. etc. data expirării. concentraţia pe unitate dozatoare. De asemenea.I. Recipientele de condiţionare primară trebuie să prezinte o serie de elemente obligatorii minime pe etichetă (sau ca elemente de signare) în cazul tuturor formelor farmaceutice. microorganisme. în condiţii corespunzătoare de conservare. blisterul ca recipient de condiţionare primară individuală pentru comprimate sau capsule. Aceste materiale trebuie să îndeplinească anumite condiţii: rezistenţă fizică. Materialele utilizate la fabricarea recipientelor de condiţionare primară sunt prezentate în tabelul 7. trebuie să prezinte anumite avantaje pentru manipulare. etc. supleţe. inerţie chimică. DCI-ul substanţei medicamentoase. nas. numele companiei producătoare. Rolul funcţional constă în asigurarea eficienţei şi siguranţei administrării medicamentului prin intermediul recipientului de condiţionare primară. împiedică pierderea apei de cristalizare sau evaporarea solvenţilor. 87 . Rolul de identificare şi informare al recipientului de condiţionare primară constă în etichetare şi ştanţare. fiole.). inocuitate. ex. transport (flexibilitate. flaconul cu picurător în cazul picăturilor pentru ochi. • ex. ex. eventual atenţionări suplimentare în cazul unui preparat cu risc. numărul de lot/serie. manipulare.

Tabel 7. .hârtie.garnituri.tuburi pentru unguente. . .flacoane pentru forme -inerţie chimică. polipropilenă. -polietilenă.rezistenţă. de aplicaţie.fiole pentru preparatele parenterale. capsule). flacoanelor după siliconice.) sau solide borosilicat pentru (comprimate. II.diverse tipuri (I. .produse parafarmaceutice. Metale pentru aerosoli. polistiren.I. termosudabile. .III. cauciucuri . . -recipiente de condiţionare secundară. injectabile. -aspect elegant. carton. (suspensii. siropuri).flacoane monobloc pentru Plastomeri colire.capsule de sigilare pentru flacoane injectabile sau perfuzabile . aluminiu. .preţ de cost Hârtia pergaminată. -greutate redusă.cauciucuri naturale . emulsii. etanşeizarea Elastomeri . .tuburi flexibile pentru unguente. suspensii.capace pentru flacoane. - -recipiente presurizate impermeabilitate. (soluţii. Materiale utilizate pentru recipientele farmaceutice. .flacoane pentru preparate perfuzabile. injectabile sau perfuzabile. sticla inertă etc. lichide reconstituibile -rezistenţă. . clorura de polivinil. Material Tipuri Aplicaţii Avantaje . .IV) dependent farmaceutice lichide -transparenţă. preparatele . 88 .dopuri pentru flacoane . scăzut. hârtie -plicuri (saşete) .elasticitate (oferă sau sintetice.flacoane pentru preparate -flexibilitate.folii tip blister.flacoane pentru preparate perfuzabile. . . . Sticla .folii tip blister. perforarea dopurilor cu ac). .

Stabilitatea unui medicament se poate exprima şi prin timpul în care medicamentul îşi menţine neschimbate caracteristicile fizico-chimice.3. . păstrat în condiţii corespunzătoare.). Condiţionarea secundară (ambalarea) Constă în protejarea cu un înveliş extern (ambalaj de carton inscripţionat) al formei farmaceutice condiţionată primar. FRX prevede: . de a inspira încredere pacientului. care au un ritm de degradare rapid. preparatele farmaceutice. condiţii speciale de conservare pentru substanţe medicamentoase. 7. pe o perioadă de timp prestabilită numită perioadă (termen) de valabilitate. condiţii generale de conservare la monografiile generale: ex. se adaugă condiţiile de conservare generale de la Soluţii: „în recipiente bine închise”. recipiente bine închise. ambalarea are şi rol de marketing. produse vegetale. în monografii individuale.7. Un medicament este stabil dacă.2. Unele medicamente. se 89 . iar cantitatea de substanţă medicamentoasă este de minim 90 % faţă de cea declarată de producător. Faţă de condiţionarea primară. Conservare: „ferit de lumină”. • ex. având rol de protecţie. Funcţie de formulare. în plus. Conservarea medicamentelor însumează măsurile aplicate pentru păstrarea pe o anumită perioadă de timp (termen de valabilitate) a proprietăţilor şi caracteristicilor nemodificate ale medicamentului. îşi menţine neschimbate caracteristicile înscrise în monografia respectivă. medicamentele au termen de valabilitate diferit (tabel 7. la monografia individuală pentru Soluţia oficinală de Clorhidrat de Bromhexin se precizează la cap.II. Condiţionarea secundară este specifică în general industriei şi se realizează automatizat în linii de ambalare.

90 . fitomenadiona (vitamina K) soluţie injectabilă este supradozată cu 30 %. oxigen. Perioada de valabilitate a diverselor tipuri de medicamente Tip de medicament Perioadă de valabilitate Medicament magistral 7-14 zile Medicament oficinal < 1 an.factori externi: sunt reprezentaţi de lumină. plastomer). culorii. gustului. unele recipiente de condiţionare primară (ex.II. apariţia de precipitate la soluţii. ex.supradozează cu o cantitate admisă de substanţă medicamentoasă. . temperatură. consistenţei.factori interni: reacţii chimice între principii active sau reacţii chimice între principii active şi excipienţi. FRX prevede la cap. dependent de forma farmaceutică (4-6 luni) Medicament industrial 1-5 ani Factori ce influenţează stabilitatea medicamentelor Asigurarea stabilităţii medicamentelor preparate este un obiectiv important de îndeplinit. Soluţia de Clorhidrat de Bromhexin 0. Conservare expresia „ferit de lumină” Aceşti factori pot genera diverse modificări în formele farmaceutice. Tabel.7. ţinându-se cont de factorii ce pot interveni în influenţarea acestui parametru. • soluţia injectabilă de acid ascorbic (vitamina C) este supradozată cu 10 %.2 % se degradează în prezenţa luminii. • ex. Modificările macroscopice (organoleptice) se manifestă prin schimbarea mirosului. microorganisme. Factorii ce influenţează negativ stabilitatea medicamentelor şi conduc la degradarea acestora sunt: . pentru a se putea menţine o concentraţie acceptabilă pe parcursul termenului de valabilitate.

EXPRESIA SEMNIFICAŢIE Ferit de lumină Condiţionare/păstrare în recipiente de culoare brun- închis sau opace. Modificările fizice au loc prin fluidificare (la unguente). cu apariţia de filamente. separarea fazelor (fenomen ireversibil la emulsii). Tabel 7. fungi. racemizare. etc. La temperatura camerei Păstrare la o temperatură de 15-25 ºC.). alge. degajare de gaze. La loc răcoros Păstrare la o temperatură de 8-15 ºC. Modificările microbiologice se manifestă prin dezvoltarea de bacterii. Modificările chimice constau în reacţii de oxidare. reducere. polimerizare. 91 . Ferit de umiditate Condiţionare/păstrare în recipiente închise etanş sau în recipiente bine închise în prezenţa unei substanţe deshidratante. umectare (la pulberi). fermentare. cimentarea sedimentului (fenomen de instabilitate ireversibil la suspensii). consistenţei. Se prepară în cantităţi mici La rece Păstrare la o temperatură de 2-8 ºC.III.III. Preparatul are un timp de conservare redus. modificarea culorii. Expresii din FRX pentru conservarea medicamentelor. Se prepară la nevoie. hidroliză. FRX indică diferite condiţii pentru păstrarea medicamentelor (tabel 7.

P. . Laboratoarele Teritoriale de Control a Medicamentelor. un preparat oficinal trebuie să corespundă prevederilor de la monografia individuală (Ex. . Eur. culoare. formele farmaceutice industriale . Ph. ex.USP). Laboratoarele de control organizate în cadrul fabricilor de medicamente. . 92 . miros). solubilitate. controlul calităţii medicamentului se efectuează la următoarele nivele: .) şi Farmacopeea Americană (United States Pharmacopoeia . substanţele medicamentoase şi excipienţii utilizaţi ca materii prime (la masa de analiză) . În România. cât şi la controlul calităţii produsului finit. standarde de firmă. Solutie alcoolică de iod iodurat – Tinctură de iod).trebuie respectate întocmai condiţiile de stocare impuse de producător care asigură calitatea medicamentului. Farmacopeea Europeană (Pharmacopee Europeene. . Good Manufacturing Practice.8. o soluţie magistrală trebuie să corespundă prevederilor generale de la monografia “Soluţii”. CONTROLUL CALITĂŢII MEDICAMENTULUI Controlul calităţii urmăreşte ca medicamentele elaborate în farmacie sau industrie să aibă valoare terapeutică. precum şi specificaţii tehnice. să fie stabile şi compliabile.). Regulile de Bună Practică Farmaceutică (RBPF. formele farmaceutice magistrale şi oficinale preparate în farmacie: se verifică să corespundă monografiei din Farmacopee. Farmacopeea Britanică (British Pharmacopoeia .B. Controlul calităţii în farmacie se efectuează pentru: . STAS- uri etc.după FRX se efectuează controlul macroscopic (aspect. Controlul calităţii medicamentului se realizează după: Farmacopeea Română (FR). GMP) se referă atât la producţia. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM). reacţiile de identificare.

– instrucţiuni pentru toate controalele în timpul producţiei (interfazic) cât şi valorile limită.8. 93 . – materialele de condiţionare şi modul de condiţionare. cu descrierea locului şi echipamentelor principale. – controlul produsului finit (fig. Fig. Controlul calităţii în industrie se efectuează în acord cu RBPF (GMP). – operaţii cu instrucţiuni detaliate pentru fiecare fază a procesului tehnologic şi ordinea cronologică de derulare. O fişă de fabricaţie trebuie să conţină: – formula calitativă şi cantitativă a materiilor prime care intră în compoziţie. – condiţii de depozitare şi transport.1.8. Pentru fiecare lot de produs este întocmită fişa de fabricaţie. – fazele procesului tehnologic de fabricare a lotului de medicamente. Elemente ale sistemului de asigurare a calităţii medicamentelor.1).

+ scriptio. -ere. Tinctură de iod). în care medicul completează informaţiile referitoare la: tipul de reţetă (gratuit. (misce fiat solutio) . -onis = înscriere) . preparate magistrale. = a lua. inscriptio. Tipuri de reţete Orice reţetă are următoarele părţi: 1. . (de la recipio. Prescriptio . compensat. Concentratia preparatelor este stabilită de medicul prescriptor. Superscriptio (lat.invocaţia este adresarea medicului către farmacist. ELIBERAREA MEDICAMENTELOR În farmaciile cu circuit deschis medicamentele se eliberează pe bază de reţetă medicală sau la cerere (OTC – engl. 2. Reţeta. sol. Inscriptio (lat. . Invocatio . Medicamentele pot fi prescrise ca: . vârsta.cuprinde medicamentele prescrise de medic ce urmeaza a fi eliberate de farmacist. gradul de compensare).amestecă să fie soluţie.f. a primi). 4. domiciliul. 5. preparate oficinale (ex.Rp. -onis = scriere) – reprezintă antetul tipărit.cuprinde date despre pacient: nume şi prenume. Reţeta reprezintă indicaţia scrisă prin care se cere prepararea sau eliberarea medicamentelor şi prin care se arată modul şi durata de tratament. preparate industriale (denumirea comercială sau DCI).9. numărul fişei de observaţie. unitatea sanitară emitentă (cabinet medical/spital). Părţile componente ale unei reţete. În farmaciile de spital medicamentele de eliberează pe bază de condici de prescripţii medicale pentru bolnavii spitalizaţi şi condici de aparat pentru aparatele sau trusele de urgenţă ale secţiilor. 3. judeţ. localitate. Instructio – instrucţiuni date de medic către farmacist: – M. prin cuvântul Recipe . super =deasupra. 94 . diagnosticul stabilit. over the counter).

S. 1 capsulă x 3 /zi). corectori de pH etc.reprezintă ultima parte a reţetei completată de medic: cuprinde semnătura şi parafa medicului.reţete în regim compensat pentru diferite categorii de pacienţi. Reţete obişnuite – sunt reţetele cu format clasic (fig. 6. – specificarea substanţelor auxiliare introduse în formulă (agenţi de emulsionare. • ştampila farmaciei. conservanţi antimicrobieni. – denumirea excipienţilor folosiţi.dă asemenea doze. • o serie de modificări impuse de modul de preparare (pentru reţetele magistrale): – corectarea dozelor terapeutice maxime depăşite. stampila unităţii sanitare. (divide in doses equales) .t. – Calea de administrare: intern.d. Subscriptio . Adnotatio (Adde) . • numărul de înregistrare al reţetei (în sistemul de eliberare CNAS sau din Registrul de copiere al reţetelor magistrale). de suspendare.). D. • preţul calculat după sistemul de taxare în vigoare (se ataşează bonul fiscal).). – D.1. – Div.este ultima parte a reţetei completată de farmacist care cuprinde: • data eliberării.dă şi semnează. 95 .d. . Tipuri de reţete . data emiterii. 7.S.eq. (detur tales doses) . Intern. – Cantitatea de medicament şi numărul de administrări (ex.9. – D.divide în doze egale. extern. Reţete pentru eliberarea medicamentelor în regim special sunt eliberate de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi pot fi de mai multe tipuri: . dacă nu au fost precizaţi de medic. (detur signetur) .

- reţete tip TAB II – pentru eliberarea substanţelor înscrise în Tabelul II
(Legea 339/2005- stupefiante-psihotrope supuse unui control strict).
- reţete tip TAB III – pentru eliberarea substanţelor înscrise în Tabelul III
(Legea 339/2005- substanţe stupefiante-psihotrope supuse controlului).

În Fig. 9.1. s-au marcat părţile principale ale reţetei corespondente pe reţeta
simplă şi pe cea cu regim special (compensat). Pe reţeta în regim compensat
(fig.9.2.) părţile principale se regăsesc în mod asemănător, cu unele excepţii: partea
de Invocatio (Rp.) lipseşte, iar partea Subscriptio este poziţionată înaintea părţii de
prescriere.

96

IASI

IASI SUPERSCRIPTIO

IONESCU ION

INSCRIPTIO

Dermatită stafilococica

INVOCATIO
1. Capsule oxacilina 500 mg. PRESCRIPTIO
D.s. intern, 1 cps la 6 ore
2. Rp/

Acid salicilic 10 g. INSTRUCTIO
Acid benzoic 4 g;
Vaselină q.s. ad. 100 g.
M.f. ung.
D.s. extern ADNOTATIO
Adde alcool q.s.
SUBSCRIPTIO

Fig.9.1. Formular tip - reţetă simplă.

97

SUPERSCRIPTIO

INSCRIPTIO
SUBSCRIPTIO

PRESCRIPTIO
INSTRUCTIO

ADNOTATIO

Fig.9.2. Formular tip - reţetă pentru eliberarea medicamentelor în regim compensat în
România.

O etapă finală dar importantă la eliberarea medicamentelor o reprezintă
consilierea pacientului; farmacistul trebuie să informeze pacientul privind:
- acţiunea medicamentului;
- modul de administrare (pentru medicamentele industriale, farmacistul va
înscrie pe ambalaj numărul de administrări în 24 de ore; pe unele
ambalaje sunt figurate spaţii pentru completare (fig.9.3.);
- durata tratamentului;
- efecte secundare posibile;
- contraindicaţiile medicamentului;

- condiţiile de păstrare pentru produsul eliberat.

Fig. 9.3. Mod de etichetare cu înscrierea posologiei în căsuţe.

10. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR. CĂI DE ADMINISTRARE.

Funcţie de calea de administrare, substanţele medicamentoase evoluează diferit
în organism, suferă modificări metabolice care influenţează acţiunea
farmacodinamică.
Alegerea căii de administrare se face funcţie de:
- locul şi viteza de instalare a acţiunii dorite;
- condiţii fizio-patologice legate de pacient (ex. în cazul pacienţilor cu
dificultăţi în înghiţire sau imobilizaţi se va evita calea orală);
- proprietăţile fizico-chimice ale medicamentului.

Principalele căi de administrare a medicamentelor sunt:
- calea orală, internă (per os, uz intern, medicamentele sunt înghiţite);
- calea parenterală (injectabilă, perfuzabilă, implantabilă);
- calea dermică (administrarea cutanată, pe piele);
- căile mucoaselor.
Calea dermică şi căile mucoaselor sunt căi de administrare externă (uz extern).

Funcţie de calea de administrare, modul de aplicare, proprietăţile intrinseci ale
substanţelor medicamentoase şi formulare, medicamentele pot manifesta:
- acţiune generală (sistemică), ce se instalează după absorbţia substanţelor
medicamentoase din preparatele administrate şi trecerea lor în circulaţia
sanguină (ex. calea orală, calea rectală, parenterală).
- acţiune locală (topică) ce se manifestă numai la nivelul de aplicare a formei
farmaceutice şi respectiv de contact al substanţei medicamentoase cu
organismul (ex. căile mucoaselor, calea dermică).

1.10.I). (p. la nivelul diferitelor segmente ale tubului digestiv.I.).o. . Tabel 10. În unele cazuri însă. preparate solide: pulberi. Medicamentele administrare pe cale orală au în general o acţiune generală (sistemică – tabel 10. Se mai numeşte şi cale enterală (gr. Administrarea pe cale orală Calea de administrare orală este cea mai abordată cale de administrare. administrarea de preparate absorbante sau neutralizante gastrice. capsule. granule. suspensii. antiseptice intestinale. la administrarea orală se urmăreşte o acţiune topică. semnificând administrare prin ingestie (înghiţire). fiind calea fiziologică de introducere în organism a substanţelor din exterior.). nu necesită condiţii speciale. siropuri. comprimate (fig. ☻ Iritarea mucoasei tractului gastro- intestinal. preparate lichide: soluţii. laxative). infuzii (ceaiuri). . Forme farmaceutice administrate pe calea orală sunt: .1.10. medicamentoase în segmentele tubului ☺ Posibilităţi de administrare: digestiv. Avantaje şi limitări ale administrării pe calea orală. ☻ Necesitatea corectării gustului/mirosului (la preparatele lichide dar şi solide). Avantaje Dezavantaje ☺ Comoditate: calea naturală. ☻ Riscul degradării substanţelor fiziologică. fără a implica absorbţia substanţelor active (ex. enteron – intestin) sau cu termenii din limba latină per os.

pulberi pentru dispersare ex tempore.d. b. ce presupune un procedeu care lezează ţesuturile (prin perforarea pielii cu un ac).10. în cazul imunoterapiei sau în testările cu alergeni. această cale este abordată rar. • administrarea perfuzabilă . Administrarea pe căile parenterale Cuvântul parenteral (gr. Pe căile parenterale acţiunea urmărită este în general una sistemică.3. b. 10. capsule. c. a. suspensie orală.+ gr.administrarea de volum mare de preparate cu ajutorul unui dispozitiv (perfuzor). Calea intradermică (i. Fig.) – medicamentul este injectat în mai profund în piele (ţesut conjunctiv din hipoderm). para. comprimate.). dependent de proprietăţile acesteia. d.10. Forme farmaceutice administrate pe cale orală: a. d. picătură cu picătură.2. îndeosebi în scop diagnostic. Administrarea parenterală cuprinde în general două modalităţi de abordare: • administrarea injectabilă (administrarea de volume mici prin injectare cu un ac). . c. fiole pentru administrare orală (buvabile). Căile parenterale sunt diferite (fig.) – medicamentul este injectat în straturile de suprafaţă ale pielii (la limita dintre epiderm şi derm).1. enteron = pe lângă intestin) desemnează o cale de administrare generală a unui medicament alta decât cea digestivă. Calea subcutanată (s.c. abordarea acestei căi presupune o absorbţie lentă a substanţei medicamentoase.

medicamentul este injectat în ţesutul muscular profund.r. Calea intramusculară (i.a. Fig.) .v.) – administrarea se face prin abordarea unei artere. Este şi calea de administrare a preparatelor perfuzabile.2. abordarea se realizează prin injectarea preparatului în spaţiul dintre măduva spinării şi coloana vertebrală.) – este o cale utilizată în scop anestezic preoperator. Administrarea perfuzabilă a medicamentelor. periarticulară: se realizează prin injectarea în lichidul intraarticular a unor preparate cu acţiune locală (ex. Calea intrarahidiană (i. Calea intravenoasă (i. traversează peretele capilarelor şi ajunge în circulaţia generală. Această cale presupune avantaje certe precum instalarea rapidă a acţiunii şi o absorbţie completă. substanţa medicamentoasă difuzează prin fibrele musculare. substanţe antiinflamatoare).) – medicamentul este injectat direct în torentul sanguin (prin abordarea unei vene). Căile intraarticulară. . Calea intraarterială (i.10.m.

b. emulsii. Căi de administrare parenterală: a. perfuzii nutritive).4. c. Preparate perfuzabile: . ☺ Evitarea unor efecte nedorite ce pot apărea după administrarea orală. suspensii).lichide (soluţii.soluţii şi emulsii U/A (fig. Tabel 10. Preparate injectabile: . medicamentoase. a. ☺ Dirijarea tipului de acţiune a medicamentului☻ Complianţă scăzută a injectat funcţie de calea de administrare şi pacienţilor: durere la gradul de dispersie a substanţelor locul de injectare. ☻ Efect ireversibil.solide: pulberi pentru reconstituirea de soluţii sau suspensii injectabile. ☺ Alimentarea organismului pe cale artificială (ex. ☻ Necesită tehnologie de ☺ Rapiditate de acţiune (efect imediat la calea fabricaţie specială. b. intramusculară. etc. subcutanată. d. Fig.) . d. calificat. care nu traversează mucoasa gastrointestinală☻ Necesită personal sau care sunt degradate la acest nivel. c. . lucru aseptic şi ☺ Cale utilă pentru substanţelor medicamentoase sterilizare.II. intravenoasă. Avantaje Dezavantaje ☺ Dozaj exact al substanţelor medicamentoase.3. Avantaje şi dezavantaje ale administrării parenterale. intradermică. cu iv.10.10.).

a. b. cutis.3.4. 10. preparate perfuzabile. -is = piele) este foarte întâlnită. dermo. Absorbţia percutanată este utilă în special pentru substanţele antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS). datorită posibilităţii tratamentului local în afecţiuni dermatologice cu abordarea terapeutică a straturilor superficiale sau profunde ale pielii (tabel 10. c. În acest caz. Administrarea topică poate asigura şi o reţinere a substanţelor medicamentoase în epiderm.III. b. în cazul substanţei diclofenac sodic concentraţiile plasmatice sunt uneori mai mari la aplicarea topică decât la administrarea per os). Forme farmaceutice administrate pe căile parenterale: a. c. preparate injectabile. Fig. deci o acţiune sistemică după traversarea barierei pielii şi trecerea substanţei medicamentoase în microcirculaţia dermică. din . În unele cazuri însă. dependent de proprietăţile acestora. sau cutanată (lat. absorbţia substanţelor medicamentoase este utilă datorită evitării metabolizării medicamentului prin ficat (efectul primului pasaj hepatic). Administrarea pe piele (calea dermică) Această cale de administrare. substanţele înalt lipofile (ex.10. administrarea cutanată permite şi o absorbţie percutanată (în profunzimea locului de aplicare). -atos = piele). la care concentraţiile plasmatice după aplicarea topică sunt comparabile cu cele atinse după administrarea orală (ex.). numită şi cale dermică (gr.

cauciuc. răș ini. pudre (http://extemp.5. .). drept remediu. fixarea pansamentelor. 6 Cataplasme. cataplasme6. semisolide: unguente. forme adezive cutanate (plasturi).com. pansamente adezive medicamentoase.ie. www.clasa antiinflamatoarelor steroidiene) pot forma un rezervor la locul de aplicare. 7 Emplastre . forme adezive cutanate: emplastre7. . spume. c.10. compuse din pulberi. făinuri cu substanţe mucilaginoase sau amilacee. linimente (emulsii topice). .forme farmaceutice cu consistenţa de pastă moale.com) . . a. pe diferite regiuni ale corpului. b. b.eyedropsmanufacturers. unguente. Forme farmaceutice aplicate pe calea dermică: . Fig. absorbţia crescută a unor principii active. care se aplică.preparate farmaceutice solide. substanţe medicamentoase ș i care se aplică pe piele ca atare în scop terapeutic sau pentru izolarea rănilor.10. lichide: loţiuni. c. plastice. ☻ În cazul lezării pielii pot apărea ☺ Evitarea pasajului hepatic în cazul reacţii secundare nedorite prin unei absorbţii sistemice. acţiuni locale.chem3513-2007. din care difuzează lent pe o anumită perioadă de timp.pbworks. dispozitive transdermice (plasturi) (fig. Tabel. www.III Avantaje şi dezavantaje ale administrării dermice Avantaje Dezavantaje ☺ Medicamentele sunt aplicate direct☻ Pielea prezintă permeabilitate la locul afectat în vederea unei selectivă pentru anumite substanţe. solide: pudre.10.5. Administrarea pe piele: a. care au în compoziţie săruri de plumb.

4.).6. antiinflamatoare. solide: comprimate de supt.10. dar şi acţiune sistemică (mucoasele prezintă o vascularizaţie bogată. sunt deschise spre exterior (excepţie mucoasa gastrointestinală). 10. Administrarea pe mucoase Mucoasele sunt ţesuturi care delimitează cavităţile organismului. Adminstrarea pe mucoasele bucală şi bucofaringiană Administrarea pe aceste mucoase urmăreşte o acţiune locală.4. Există şi forme farmaceutice la care administrarea pe mucoasa bucală permite o acţiune generală. pensulaţii bucale. datorită unor particularităţi specifice: forme farmaceutice mucoadezive. Forme farmaceutice: .1. pastile de supt (lozengi). permiţănd unor substanţe medicamentoase să fie absorbite direct în torentul sanguin). comprimate orodispersabile. gume medicamentoase (fig. comprimate mucoadezive. Substanţele medicamentoase sunt etalate pe mucoasa respectivă prin forme farmaceutice adecvate. Prin administrarea pe mucoase se urmăreşte o acţiune locală în principal. care aderă de mucoasa orală şi cedează treptat substanţa medicamentoasă. . granule. etc.10. lichide: soluţii pentru gargară (gargarisme. comprimate gingivale. prin substanţe cu acţiune antiseptică. . ape de gură).

Un exemplu de substanţă medicamentoasă care se administrează pe această cale este nitroglicerina. b. apă de gură.7.4.gov). acadele pentru absorbţia sistemică a substanţei medicamentoase prin mucoasa orală (lollipops) (www.nih. c. Administrarea comprimatelor sublinguale (www. acţiunea terapeutică este una generală.10. c. Fig. 10.6.2. 10.pharmainfo. Forme farmaceutice administrate pe mucoasa buco-faringo-laringiană: a. utilizată în terapia anginei pectorale (fig. Administrarea pe mucoasa sublinguală Administrarea pe mucoasa sublinguală presupune substanţe medicamentoase cu proprietăţi ce le premit traversarea mucoasei şi ajungerea direct în fluxul sanguin şi ulterior la organele ţintă. . fiind utilizată când se urmăreşte rapiditate în acţiune.net). Fig. b.7. 10. pastile de supt (lozengi).nlm.dailymed. Astfel.). a.

8. pentru creşterea eficacităţii terapeutice (fig.). comprimate sublinguale.IV.). Avantaje Dezavantaje ☺ Tratament local cu concentraţii☻ Timp scurt de contact cu mucoasa eficace de substanţe în cazul soluţiilor apoase. pentru unele substanţe medicamentoase.3. b.Forme farmaceutice: . Fig. 10.pharmalabs. medicamentoase.10. a. Tabel 10.edu). Medicamentele pentru administrare oftalmică trebuie să fie obligatoriu sterile. Administrarea pe mucoasa oftalmică: a. Administrarea pe mucoasa oftalmică Administrarea pe mucoasa oftalmică urmăreşte o acţiune locală prin plasarea medicamentului direct la nivelul ochiului. picături. Pentru unele forme farmaceutice moderne (inserte oftalmice plasate în sacul conjunctival cu eliberare treptată a substanţei medicamentoase) acţiunea este una sistemică (tabel 10.unc.4. Avantaje şi dezavantaje ale administrării pe mucoasa oftalmică.10. b. unguent oftalmic (www. ☻ Absorbţie scăzută la locul de ☺ Utilizarea de forme farmaceutice aplicare (biodisponibilitate mică) diverse. soluţii în picături.8.IV. aerosoli (spray sublingual). .

10.).V. . 10. Forme farmaceutice administrate pe mucoasa oftalmică. a. calcitonina. efecte adverse prin absorbţia ☺ Posibilitatea administrării unor substanţe sistemică a unor substanţe medicamentoase care se degradează la medicamentoase. care este bogat vascularizată. . hormonul antidiuretic sub formă de picături pentru nas). Tabel 10. băi oculare. picături. c. băi oculare. Fig. a. Administrarea pe mucoasa nazală Prin administrarea pe mucoasa nazală se urmăreşte în general o acţiune locală. c.9. unguente oftalmice.4. solide: inserte oftalmice. Această proprietate s-a utilizat în obţinerea unor forme farmaceutice nazale cu substanţe instabile şi degradabile la administrarea pe cale orală. cum sunt substanţele hormonale (ex. administrarea orală.9. .V. în scopul tratamentului afecţiunilor endonazale. semisolide: unguente oftalmice (fig. Avantaje şi dezavantaje ale administrării pe mucoasa nazală. Specificitatea mucoasei nazale.). permite şi absorbţia sistemică a unor substanţe medicamentoase (tabel 10.Forme farmaceutice: . lichide: picături pentru ochi (colire). b. b. Avantaje Dezavantaje ☺ Posibilităţi de tratament local dar şi de ☻ Apariţia de sensibilizări sau absorbţie sistemică.10.4. care este formulată şi ca spray nazal.

.com). dar şi un efect sistemic. soluţii pentru lavaj nazal. 10. Fig.Forme farmaceutice: . 10. creioane nazale (fig. c. .injuryboard. Administrarea pe calea pulmonară Administrarea medicamentelor pe cale pulmonară (la nivelul epiteliului bronşic şi a alveolelor pulmonare) se face prin inhalarea preparatelor farmaceutice ca gaze. local asupra mucoasei pulmonare.10. Fig. sau aerosoli (dispersii de particule fine solide sau lichide în gaz - fig.c. spray nazal (http://news. Modul de administrare a aerosolilor prin condensare. semisolide: unguente nazale.11. erine.. Medicamentele inhalate pot avea astfel un efect direct.5.) a.).10. Forme farmaceutice administrate pe mucoasa nazală: a. vapori.10.11. lichide: picături pentru nas (erine).10.4. .10. spray nazal. b. b. solide: pulberi mucoadezive.

10.10. la nivelul alveolelor pulmonare.Localizarea particulelor aerosolizate în căile respiratorii funcţie de mărime. substanţe medicamentoase care sunt absorbite mai greu din tractul gastrointestinal. .11. Substanţele medicamentoase dispersate ca aerosoli trebuie să aibă un anumit grad de fineţe (3-5 µm) pentru a pătrunde în profunzimea arborelui respirator.11).Calea pulmonară este indicată pentru administrarea de: . . Particulele mai mari se depun pe segmentele superioare ale căilor respiratorii: regiunea orofaringiană. trahee (fig. . substanţe medicamentoase care acţionează direct la nivelul epiteliului bronşic (bronhodilatatoare). Fig. substanţe medicamentoase care suferă transformări masive la trecerea prin ficat (primul pasaj hepatic).

Forme farmaceutice: . c.) a.VI. Avantaje şi dezavantaje ale administrării auriculare.Forme farmaceutice: .6. b.12. Avantaje Dezavantaje ☺ Tratament local. solide: otoconuri. Tabel. Fig. .com). Tipuri de aerosoli pulmonari: a. fumigaţii (fig.10.).note3.13.10. Administrarea pe mucoasa auriculară (otică) Administrarea pe mucoasa otică urmăreşte o acţiune strict locală (tabel 10.).4. b. pulberi condiţionate în capsule (www. lichide: aerosoli lichizi. 10. ☻ Posibilitatea apariţiei de ☺ Posibilităţi terapeutice în afecţiuni otice tulburări de echilibru prin alegerea de preparate diverse. lichide: picături pentru ureche. c. semisolide: unguente auriculare. .VI. . administrare facilă. .blogspot. pulberi condiţionate în blister circular. 10. aerosol lichid presurizat.12. solide: pulberi inhalatorii. băi auriculare (fig. 10. (vertije).

sugerând absorbţia sistemică. Pe calea rectală se urmăreşte de multe ori şi un tratament local cu substanţe cu acţiune antihemoroidală. o parte din cantitatea de substanţă administrată putând trece direct în sânge şi va ocoli pasajul hepatic. astringentă (tabel 10. Acest fenomen nu este însă complet. Pe această cale substanţele medicamentoase se vor absorbi sistemic prin venele hemoroidale. cicatrizantă. ☻ Iritaţii ale mucoasei rectale de ☺ Evitarea primului pasaj hepatic. copii.13. Avantaje Dezavantaje ☺ Posibilităţi de absorbţie similare căii orale. Administrarea pe mucoasa rectală Calea de administrare rectală este o cale utilizată în principal ca alternativă la cea orală. printre care posibilităţi de absorbţie asemănătoare căii orale. luându-se în considerare şi o trecere considerabilă a substanţelor prin ficat. FRX prevede la substanţele administrate pe calea rectală aceleaşi doze maxime ca la calea orală.safemedication. ☺ Posibilităţi de tratament la sugari. Tabel 10. deoarece oferă unele avantaje.4. laxativă. 10. . Avantaje şi dezavantaje ale administrării rectale.Fig.VII. către unele substanţe.com).7.VII). antiparazitară.10. Administrarea de picături pe mucoasa otică (auriculară) (www.

c. ☺ Posibilităţi de absorbţie sistemică. Avantaje şi dezavantaje ale administrării vaginale Avantaje Dezavantaje ☺ Efect local. administrarea pe mucoasa vaginală implică şi o absorbţie sistemică.14. concentraţie optimă la locul ☻ Necesită dispozitive speciale de administrare. Administrarea pe mucoasa vaginală Calea de administrare vaginală urmăreşte în principal o acţiune locală. etc. unguente. pentru care mucoasa are receptori (tabel 10.10.8. b. inflamaţii. 10.VIII.14. Uneori. Tabel 10. b. cum este cazul hormonilor sexuali (progestativi.).4. parazitare sau fungice. Fig. clisme. presupunându-se o absorbţie asemănătoare. ex. prin aplicarea de forme farmaceutice pe mucoasa vaginală. semisolide: unguente rectale . capsule rectale (fig. capsulele moi cu progesteron se administrează atât pe cale orală.Forme farmaceutice: . supozitoare. . leziuni. a.VIII). c. lichide: clisme . Forme farmaceutice administrate pe mucoasa rectală: a. estrogeni). de aplicare. cât şi pe cale vaginală. solide: supozitoare. 10. în scopul tratării unor infecţii bacteriene.

semisolide: unguente vaginale. . . comprimate vaginale. suspensii. spume. inserte vaginale. .Forme farmaceutice: . capsule. solide: supozitoare (ovule). lichide: soluţii.

substanţa medicamentoasă trebuie să fie absorbită pentru a ajunge în circulaţia sanguină. Etapele parcurse de medicament în organism sunt următoarele: faza biofarmaceutică faza farmacocinetică faza farmacodinamică 11. Astfel. concentraţia . 11.11. rectală şi în anumite cazuri pe piele sau mucoase). Nivelul de distribuţie a substanţei medicamentoase în ţesuturi depinde de gradul de legare a acesteia de proteinele plasmatice: la ajungerea în fluxul sanguin. cu transformarea în metaboliţi activi sau inactivi (fig.11. fie legate reversibil de proteine plasmatice (ex. TRANSFORMĂRILE MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM După administrare. Faza biofarmaceutică În această fază are loc eliberarea substanţei medicamentoase din forma farmaceutică şi trecerea ei în soluţie. unde uneori are loc metabolizarea moleculei iniţiale (la nivel hepatic în general). albumină sau lipoproteine). orice substanţă trebuie să se dizolve mai întâi în fluidele biologice. urmată de distribuţia ei prin sânge la ţesuturi. Pentru a se realiza difuzia pasivă spre ţesuturi unde se produce efectul terapeutic. Prin disponibilitate farmaceutică se înţelege cantitatea de substanţă medicamentoasă eliberată din forma farmaceutică la locul de absorbţie.1. se consideră că pentru a putea fi mai departe absorbită. medicamentul parcurge o serie de etape până la manifestarea efectului său terapeutic. În cazul când se urmăreşte o acţiune sistemică (la administrarea per os.).1. substanţele medicamentoase dizolvate sunt transportate fie în stare liberă.2. substanţele medicamentoase trebuie să se afle în stare nelegată. parenterală. Faza farmacocinetică Este faza în care se realizează absorbţia substanţei medicamentoase (trecerea ei de la locul de administrare în sânge).

sau în anumite cazuri substanţa ca atare. Metabolizarea substanţelor medicamentoase implică în general inactivarea lor prin transformare chimică (prin oxidare. eliminare prin salivă.). transpiraţie sau aerul expirat. etc. Totuşi. eliminarea prin lapte la mamele care alăptează.). procese ce au loc în principal în ficat şi au ca scop transformarea în metaboliţi uşor de excretat. conjugare. 11. dependent de proprietăţile acestora (calea digestivă. Procesul de eliminare are loc în principal prin excreţie pe calea renală.excreţie biliară.) (fig. Etapele parcurse de substanţa medicamentoasă în faza farmacocinetică.de principiu activ liber în sânge este determinantă în exprimarea efectului terapeutic şi a eficacităţii unui medicament. ABSORBŢIA DISTRIBUŢIA METABOLIZAREA Metaboliţi ELIMINAREA Fig. Faza de eliminare din organism poate implica metaboliţii substanţei medicamentoase.1. 8 O substanţă medicamentoasă inactivă care se transformă în organism într-un metabolit activ terapeutic se numeşte prodrug. . dar există şi alte căi de eliminare ale substanţelor medicamentoase. există cazuri când metaboliţii substanţei medicamentoase sunt activi 8 terapeutic.1. chiar cu activitate superioară faţă de aceasta .11. etc. hidrolizare.

Profilul concentraţie-timp pentru o substanţă medicamentoasă. 11. Faza farmacodinamică Reprezintă etapa în care are loc acţiunea terapeutică a substanţei medicamentoase.). substanţele care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice vor avea un Vd mic şi concentraţii plasmatice mari. Vd = cantitatea de substanţă din organism/concentraţia substanţei.11.2. Intensitatea răspunsului biologic este dependentă în general de concentraţia substanţei medicamentoase în plasmă (fig. . Substanţele medicamentoase care se distribuie accentuat în ţesuturi vor avea un Vd mare şi în consecinţă concentraţii plasmatice mici. de ex. rezultă un volum de distribuţie de 50 l. Volumul de distribuţie (Vd) reprezintă volumul total în care substanţa medicamentoasă s-ar putea dizolva pentru a produce aceeaș i concentraț ie ca cea plasmatică./l. dacă se administrează 500 mg.11.).2. de substanţă medicamentoasă iar concentraţia plasmatică este de 10 mg. Eficienţa unei substanţe medicamentoase depinde de cantitatea care ajunge la locul de acţiune şi de durata menţinerii unei concentraţii corespunzătoare.3. În descrierea evoluţiei substanţei medicamentoase în organism se utilizează o serie de parametri. Fig.

9 Clearance-ul (CL) reprezintă ritmul eliminării substanţelor medicamentoase în relaţie cu concentraţia în lichidele biologice. timpul limitat de stagnare a substanţei la locul de absorbţie.). etc. 9 clearance = raportul dintre concentraț ia sanguină a unei substanț e ș i eliminarea ei prin urină. De asemenea. care trebuie să fie bioechivalente cu cele originale. Biodisponibilitatea depinde în mare măsură de proprietăţile fizico-cimice ale substanţei medicamentoase. stressul.3. Timpul de înjumătăţire (t½) este timpul în care jumătate din cantitatea de substanţă medicamentoasă este eliminată din organism. sexul activitatea fizică. cât şi viteza cu care se produce acest fenomen. Biodisponibilitatea (BD) unui medicament desemnează atât cantitatea de substanţă medicamentoasă nemodificată care ajunge în circulaţia generală. Factori care induc o biodisponibilitate redusă sunt: solubilitatea scăzută a substanţelor medicamentoase (care se manifestă printr-o absorbţie redusă a acestora).11. dar şi existenţa unor afecţiuni ce induc o absorbţie redusă din tractul gastrointestinal (fig. . corelate cu forma farmaceutică devin importante în cazul produselor generice. Produsele bioechivalente sunt în general şi echivalente terapeutic (prezintă aceleaşi efecte terapeutice şi adverse). Bioechivalenţa se exprimă prin atingerea unor concentraţii plasmatice şi tisulare comparabile la administrarea a două produse presupuse a fi echivalente din punct de vedere al formulării. însă şi de parametrii de formulare şi preparare ai formei farmaceutice în care se găseşte. Caracteristicile substanţei active. biodisponibilitatea este influenţată şi de o serie de factori dependenţi de pacient: vârsta. apariţia de reacţii chimice cu formarea de complecşi inabsorbabili ai substanţelor medicamentoase.

11.3.Fig. Reprezentarea schematică a fazelor parcurse de o substanţă medicamentoasă formulată ca formă farmaceutică orală .

PARTEA A DOUA FORME FARMACEUTICE .

.

solide). respectiv forme farmaceutice eterogene. aerosoli. unguente. CONSIDERAŢII GENERALE: FORMA FARMACEUTICĂ . Considerând forma farmaceutică un sistem dispers. Existenţa suprafeţelor de separaţie între cele două faze face ca sistemul să fie eterogen. sunt soluţiile moleculare (adevărate): la acestea moleculele substanţei medicamentoase se află dispersate uniform printre moleculele solventului. Dintre formele farmaceutice. În acest caz. între care pot exista sau nu suprafeţe de separaţie. Sisteme omogene tip soluţie se pot întâlni şi în forme farmaceutice de consistenţă semisolidă (unguente tip soluţie: substanţa medicamentoasă este dizolvată în baza de unguent) sau solidă (supozitoare tip soluţie. Dacă substanţa medicamentoasă nu este dizolvată în mediul de dispersie (substanţe auxiliare lichide. Limita dintre sistemul dispers omogen şi cel eterogen este la gradul de dispersie de 1 nm. particulele substanţei medicamentoase dispersate sunt mai mari de 1 nm.) Peste 1 nm. în care cele două faze formează o singură fază continuă.12.substanţa medicamentoasă este dizolvată în baza de supozitor). suspensii. formele farmaceutice sunt microeterogene: emulsii. La o mărime a particulelor 123 .1. apar suprafeţe de separaţie între cele două faze. rezultând un sistem eterogen. ca sisteme omogene. Până la dimensiunea de 100 µm. iar substanţele auxiliare constituie împreună mediul de dispersie (faza dispersantă). (fig. nu există suprafeţe se separaţie şi sistemul este omogen. substanţa medicamentoasă va constitui faza dispersată. semisolide. Când cele două faze se întrepătrund. corespunzătoare domeniului molecular. Delimitarea dintre faze are loc funcţie de mărimea particulelor de fază dispersată (respectiv de substanţă medicamentoasă). apar suprafeţe de separaţie între cele două faze şi sistemul este eterogen.SISTEM DISPERS Un sistem dispers este constituit în general din două faze: faza dispersată şi mediul de dispersie (faza dispersantă).12.

formele farmaceutice sunt macroeterogene: supozitoare.12.1.substanţei medicamentoase de peste 100 µm. pulberi (fig. Sisteme eterogene 124 .).

SUPOZITOARE PULBERI UNGUENTE CAPSULE AEROSOLI GRANULE COMPRIMAT E EMULSII 1. Reprezentare schematică a formelor farmaceutice ca sisteme disperse.100 µm. SISTEME TIP SOLUTIE UNGUENTE-SOLUŢII Sisteme SUPOZITOARE-SOLUŢII omogene Fig. 125 .tabel. Capsule) . >100 µm. 12. Suplimentul 2004 al FRX (adaptat după Farmacopeea Europeană) grupează monografiile generale după calea de administrare.12. cu unele excepţii la care prezintă monografii distincte de forme farmaceutice (ex. SUSPENSII SOLUŢII < 1nm. Farmacopeea Română prezintă monografiile generale de forme farmaceutice ca sisteme disperse.1.I.

Pulberi şi granule pentru siropuri Forme farmaceutice solide Pulberi Pulberi orale (Pulveres perorales) Granule Granule (Granulata) Capsule Capsule (Capsulae) Comprimate Comprimate (Compressi) Calea dermică Soluţii Preparate lichide pentru aplicaţii Emulsii cutanate Suspensii (Preparationes liquidate ad usum dermicum) Unguente Creme Preparate semisolide pentru aplicaţii Geluri cutanate Paste (preparations molles ad usum Cataplasme dermicum) Plasturi medicamentoşi Pulberi Pulberi pentru aplicaț ii cutanate (pulveres ad usum dermicum) Sisteme terapeutice transdermice (STT-uri) Emplastra transcutanea Căile mucoaselor Picături nazale şi sprayuri nazale Pulberi nazale Preparate nazale semisolide Preparate nazale Soluţii pentru spălări nazale (Nasalia) Creioane nazale Picături oftalmice Soluţii pentru băi oculare Pulberi pentru soluţii oftalmice Preparate oftalmice sau pentru băi oculare (Ophthalmica) Preparate oftalmice semisolide Implanturi oftalmice . emulsii şi suspensii orale Pulberi şi granule pentru soluţii Preparate lichide pentru uz oral sau suspensii orale. Siropuri. Înscrierea formelor farmaceutice în Suplimentul 2004 al FRX după criteriul căilor de administrare. Pulberi pentru picături orale. FORMA FARMACEUTICĂ MONOGRAFIE Calea orală Forme farmaceutice lichide Soluţii. 12.I. Tabel. (Preparationes liquidae peroraliae) Picături orale.

emulsii şi suspensii vaginale Preparate vaginale (Vaginalia) Comprimate pentru soluţii sau suspensii vaginale Preparate vaginale semisolide Spume vaginale Tampoane vaginale medicamentoase Aerosoli Preparate de inhalat (Inhalanda) Preparate farmaceutice presurizate (Preparationes pharmaceuticae in vasis cum pressu) Caile parenterale Preparate injectabile Preparate parenterale Preparate perfuzabile (Parenteralia) Concentrate injectabile sau perfuzabile Implanturi 126 . emulsii şi suspensii rectale Pulberi şi comprimate pentru soluţii sau Preparate rectale (Rectalia) suspensii rectale Preparate rectal semisolide Spume rectale Tampoane rectal Ovule Comprimate vaginale Capsule vaginale Soluţii.Gargarisme Ape de gură Soluţii gingivale Soluţii oromucozale şi suspensii oromucozale Preparate oromucozale Preparate oromucozale semisolide (Preparationes bucales) Picături oromucozale. spray-uri oromucozale şi spray-uri sublinguale Pastile şi paste Comprimate de supt Comprimate sublinguale şi comprimate bucale Capsule oromucozale Gume medicamentoase Gume medicamentoase masticabile (Masticabilia gummis medicate) Picături şi spray-uri auriculare Preparate auriculare semisolide Pulberi auriculare Preparate auriculare (Auricularia) Soluţii pentru spălături auriculare Tampoane auriculare Supozitoare Capsule rectale Soluţii.

ureche) sunt menţionate la monografiile Preparate injectabile. Picături pentru nas şi vor fi tratate la capitolele respective.13. Pentru această formă farmaceutică.I. Picături pentru ureche. având în vedere că substanţa medicamentoasă se află dizolvată la nivel molecular în solvent. Sunt destinate administrării interne sau externe. SOLUŢII MEDICAMENTOASE Farmacopeea Română ediţia a X-a prezintă o monografie de generalităţi Solutiones (Soluţii) şi o serie de monografii individuale de soluţii. FRX propune următoarea definiţie: Soluţiile sunt preparate farmaceutice lichide care conţin una sau mai multe substanţe medicamentoase dizolvate într-un solvent sau amestec de solvenţi. . soluţiile pot fi: . Pe lângă acest important avantaj. Astfel.alcătuite din două sau mai multe substanţe medicamentoase dizolvate într-un solvent sau într-un vehicul format din mai multe componente lichide. Soluţia reprezintă forma farmaceutică ideală din punct de vedere al absorbţiei şi al biodisponibilităţii. Picături pentru ochi. În Suplimentul 2004 al Farmacopeei.). Din punct de vedere al formulării. cu consecinţe negative în stabilitate (tabel 13. soluţii compuse . 127 . oftalmice. soluţiile sunt înscrise în monografiile Preparate lichide pentru uz oral şi Preparate lichide pentru aplicaţii cutanate. Soluţiile parenterale. soluţii simple – rezultate prin dizolvarea unei singure substanţe medicamentoase. sau cele aplicate pe alte mucoase (nas. Limitările soluţiilor sunt date tot de gradul avansat de dispersie a substanţei medicamentoase. aceasta va deveni imediat disponibilă pentru absorbţie. forma farmaceutică de soluţie prezintă şi alte avantaje.

pentru o soluţie alcoolică se va alege un recipient cu picurător). 128 . Avantajele şi dezavantaje ale soluţiilor Avantajele soluţiilor Dezavantajele soluţiilor  Uşurinţă de administrare (la calea orală) pentru ☻ Stabilitate redusă (reacţiile bolnavi cu dificultăţi în înghiţire. . calea de administrare. . Componentele principale ale unei soluţii sunt: substanţa medicamentoasă. probleme de pediatrică (posibilităţi multiple de mascare gust. capacitate de etalare pentru soluţiile topice). ☻ Contaminare de către  Dozare exactă a principiilor active. . inocuitate. transport. Tabel. rapid. efectviteză mare). 13.depozitare.  Soluţiile externe permit o etalare uniformă pe piele şi mucoase faţă de alte forme lichide. condiţiile de preparare. solvenţi şi substanţe auxiliare/ adjuvanţi. 13. alegerea solventului/solvenţilor potriviţi. . de degradare se produc cu  Absorbţie si biodisponibilitate superioare. miros). . microorganisme. condiţiile de depozitare ale formei finale. Aceste criterii vor determina: . Formularea soluţiilor În formularea soluţiilor se vor avea în vedere următoarele criterii: .I. toleranţă. miros. stabilitatea substanţei medicamentoase la asocierea cu substanţele auxiliare. caracteristicile. recipientele (modul de ambalare – ex. . asigurarea caracteristicilor subiective (gust. proprietăţile substanţei/substanţelor medicamentoase. alegerea adjuvanţilor de stabilitate. .  Formă farmaceutică preferabilă în medicaţia☻ Volum mare.1. .

a. Substanţe medicamentoase
Proprietăţile chimice influenţează solubilitatea substanţelor medicamentoase.
Astfel, procesul de dizolvare va avea loc conform principiului afinităţii: substanţele
polare (ionizabile) vor fi solubile predominant în solvenţi polari (ex. apa), iar
substanţele medicamentoase nepolare (neionizabile) vor fi solubile predominant în
solvenţi nepolari (ex. uleiuri vegetale - tabel 13.II.).

Tabel.13.II. Solubilitatea substanţelor medicamentoase în solvenţi
Substanţe medicamentoase Solvenţi
- săruri minerale şi organice (ionice) solvenţi polari:
- apă
- derivaţi aromatici, hidrocarburi, solvenţi nepolari:
uleiuri volatile - hidrocarburi, uleiuri,
cloroform, etc.

b. Solvenţi
În scop farmaceutic se utilizează o gamă largă de solvenţi, care se
selectează funcţie de criteriile de formulare menţionate: solubilitatea substanţei
medicamentoase, calea de adminstrare.
De exemplu, pentru calea orală solventul preferat va fi apa, aceasta fiind şi
solventul fiziologic. Pentru soluţiile externe însă, se vor urmări avantaje legate de
aplicabilitatea topică, dependent şi de patologia existentă: evaporare rapidă, efect
de uscare sau remanenţă mai mare la locul de administrare. Astfel, pentru soluţiile
externe se utilizează frecvent alcool sau solvenţi viscoşi diluaţi sau nu cu apă.
Farmacopeea Română prezintă la capitolul Prevederi generale o serie de
termeni pentru solvenţii cei mai întâlniţi la capitolul Solubilitate. Semnificaţia lor
este dată în tabelul 13.III.

129

Tabel 13.III. Expresii pentru solvenţii farmaceutici folosite de FRX.
Termen FRX Solvent
Apă Apă distilată
Apă pentru preparate injectabile Apă distilată pentru preparate injectabile
Apă proaspăt fiartă şi răcită Apă distilată fiartă 3-5 min. şi răcită la
temperatura camerei.
Alcool Alcool etilic de 96º
Alcool diluat Alcool etilic de 70º
Eter Eter etilic

c. Adjuvanţi
Adjuvanţii utilizaţi în formularea soluţiilor asigură stabilitatea chimică
(împiedică eventualele reacţii de degradare), fizică (previn apariţia de precipitate)
sau microbiologică (previn contaminarea cu microorganisme, fenomen specific mai
ales soluţiilor apoase).
FRX prevede ca adjuvanţi în monografia Solutiones: solubilizanţi, corectori de
gust şi miros, agenţi de ajustare a pH-ului, conservanţi antimicrobieni potriviţi.

13.2. Prepararea soluţiilor
Farmacopeea Română prevede dizolvarea substanţelor medicamentoase
într-o cantitate de solvent funcţie de coeficientul de solubilitate, urmată de
adăugarea solventului rămas până la masa prevăzută: Soluţiile se prepară prin
dizolvarea substanţelor active în solventul prevăzut şi completarea la masa
10
specificată (m/m) .
Farmacopeea nu prevede obligativitatea filtrării soluţiilor: după dizolvare,
dacă este cazul, soluţiile se filtrează.
ex. se prepară o Soluţie de alcool mentolat; etapele preparării vor fi
următoarele: 1. Se cântăresc substanţa medicamentoasă şi solventul;
2. Se dizolvă mentolul într-o cantitate corespunzătoare de alcool (funcţie de
coeficientul de solubilitate).

10
Preparare prin cântărire – masă/masă.
130

3. Se completează cu solventul la masa prevăzută;
4. În general, această soluţie alcoolică nu necesită filtrare;
5. Se condiţionează în flacoane bine închise, etichetate corespunzător (cu
menţiunea EXTERN).

În cazul soluţiilor compuse (care conţin mai multe substanţe medicamentoase),
se va respecta o anumită ordine de dizolvare, care este corelată cu solubilitatea
substanţelor medicamentoase şi cu proprietăţile lor: de exemplu, substanţele
volatile sau cele cu miros puternic se adaugă la sfârşit.

13.3. Caracteristicile soluţiilor
După preparare, soluţiile sunt supuse unor teste de control al calităţii prevăzute
în Farmacopee sau în fişa tehnologică pentru soluţiile industriale. Prima condiţie de
calitate a soluţiilor se referă la caracteristicile macroscopice (aspect, culoare, gust,
miros), care trebuie să se menţină nemodificate pe parcursul termenului de
valabilitate.
FRX prevede că soluţiile sunt lichide limpezi, cu mirosul, culoarea şi gustul
caracteristice componentelor.

13.4. Conservarea soluţiilor
Soluţiile se păstrează în recipiente bine închise.

13.5. CATEGORII DE SOLUŢII

13.5.1. Soluţii medicamentoase pentru administrare orală
Acestea prezintă o categorie însemnată, având în vedere utilizarea lor
preferenţial în medicaţia pediatrică.
Din punct de vedere al formulării, soluţiile orale pot fi multidoză sau unidoză.

131

- Soluţiile multidoză conţin substanţa medicamentoasă în cantitate mare,
însumând mai multe doze, care se vor administra fracţionat, în volume diferite.
Datorită omogenităţii, soluţiile asigură o dozare exactă şi se pretează la o
posologie individualizată.
Administrarea soluţiilor multidoză se poate realiza cu diverse unităţi dozatoare:
- administrarea cu picător (picurător, instilator) sau administrarea sub formă
de picături se preferă pentru soluţiile cu substanţe medicamentoase puternic
active sau pentru soluţiile alcoolice.
- administrarea cu măsuri dozatoare gradate - linguriţe sau cilindri gradaţi
ce prezintă diviziuni care permit fracţionarea dozelor conform schemei de
tratament.
- administrarea cu măsuri aproximative precum lingura, linguriţa se poate
face când soluţia nu este prevăzută cu măsură dozatoare proprie. Pentru
facilitarea dozării în acest caz, FRX prevede pentru apă şi soluţii apoase
diluate capacităţi ale măsurilor dozatoare precum lingura, linguriţa (ex. 1
linguriţă = 5 g., 1 lingură = 15 g.)

a. b. c.
Fig. 13.1.Mod de prelevare a dozei din soluţiile multidoză: a. cu seringa dozatoare; b.
cu linguriţa; c. cu picătorul (www.dailymed.nlm.nih.gov).

- Soluţiile unidoză reprezintă o opţiune de formulare mai elegantă şi facilă pentru
pacient, care însă presupune condiţionarea individuală a fiecărei doze de

132

administrat. Acest mod de formulare necesită existenţa în industrie a unei linii
de ambalare specifice şi de multe ori creşte preţul de cost al produsului.
Soluţiile unidoză se condiţionează în:
- fiole buvabile (fig.13.2.-a.) – sunt fiole cu formă specifică, efilate la ambele
capete, în general colorate;
- flacoane de capacitate mică (5-10 ml).
- plicuri termosudate din aluminiu, plastomer – formulare întâlnită mai ales
în cazul soluţiilor preparate ex tempore prin dizolvarea pulberilor (soluţii
solide).

a. b. c.
Fig. 13.2.Moduri de formulare a soluţiilor unidoză: a. fiole buvabile; b. flacoane; c. plicuri
cu pulbere pentru dizolvare ex tempore (www.lavoisier.com, www.wn.com).

13.5.2. Soluţii medicamentoase pentru administrare cutanată
Soluţiile pentru administrare externă sunt destinate aplicării pe piele. Soluţiile
sunt preferate uneori altor forme farmaceutice dermice (unguente), datorită unei
acţiuni mai rapide, a efectului sicativ în anumite afecţiuni sau posibilităţii de
aplicare pe anumite zone (ex. soluţii pentru aplicaţie capilară).
Pentru aplicarea dermică, soluţiile se pot formula, ca şi cele orale, multidoză
sau unidoză. Solvenţii trebuie să asigure fie o acţiune sicativă (de uscare), fie o
remanenţă mai mare la locul de aplicare. Se preferă frecvent alcool de diverse

133

13.3. În formulare trebuie să se ia în considerare şi alegerea unor recipiente care să asigure o prelevare facilă (fig.). Soluţii medicamentoase pentru administrare pe mucoase Pentru aplicarea pe mucoase. etc. solvenţi viscoşi: glicerol. Fig. etc.13. Astfel.3. sau în recipiente prevăzute cu sistem de propulsie a soluţiei în exterior (fig. solvenţii şi adjuvanţii se vor alege ţinând cont de condiţiile impuse de sensibilitatea mucoasei (condiţii de pH. formularea soluţiilor va ţine cont în primul rând de caracteristicile locului de aplicare. 134 . 13.3.diluţii.3.Variante de condiţionare a soluţiilor topice. sterilitate.) Soluţiile pentru administrare externă vor fi condiţionate în recipiente (flacoane) asemănătoare celor orale din care pacientul va preleva cu un tampon de vată sau tifon. propilenglicol.). 13.5.

Clasificarea siropurilor Siropurile se pot clasifica după mai multe criterii: a. destinate administrării interne. se consideră sirop o soluţie cu o cantitate de zahăr cuprinsă între 40-64 %. Din acest motiv. Sirop de codeină. Sirop de Balsam de Tolu. linguriţa (fig. siropuri industriale. viscozitatea trebuie asigurată cu agenţi de îngroşare. Sirop Simplu. . lichide – reprezintă majoritatea. Conform Farmacopeei. din care: . formulare: . siropurile sunt preparate farmaceutice lichide.1. la siropurile pentru diabetici. 14. Consistenţa viscoasă a siropurilor este dată în general de concentraţia mare de zahăr. solide – sunt pulberi sau granule ambalate în flacoane multidoză sau în pliculeţe unidoză care se reconstituie cu apă înaintea administrării (ex tempore).) 135 . Definiţia relevă asemănări cu forma farmaceutică de soluţie (preparate lichide). Din punct de vedere al conţinutului în zahăr. Siropurile multidoză se administrează cu aceleaşi unităţi dozatoare ca şi soluţiile: seringă dozatoare. . de consistenţă viscoasă. unde îndulcirea se face cu edulcoranţi sintetici. administrarea exclusiv internă. SIROPURI Forma farmaceutică de sirop este prezentată în FRX printr-o monografie de generalităţi Sirupi (Siropuri) şi 4 monografii individuale. siropuri magistrale . însă şi unele diferenţe importante care individualizează siropurile: conţinutul crescut de zahăr.14.14. cu un conţinut crescut în zahăr. fiind un element de bază al acestei forme farmaceutice. consistenţa viscoasă. siropuri oficinale – FRX prezintă 4 monografii individuale de siropuri: Sirop de mătrăgună.1.

siropuri medicamentoase – conţin substanţe medicamentoase cu acţiune farmacologică.com) b. care este oficializat de FRX. Formularea siropurilor În formularea siropurilor se vor lua în considerare aceleaşi criterii menţionate la soluţii medicamentoase. siropuri aromatizante – acestea se utilizează în scopul corectării gustului neplăcut al altor preparate lichide. de exemplu. Apă distilată q.2. Prelevarea dozei la siropuri (www.14.s. www. soluţii de substanţe medicamentoase. ţinând cont de tipul de sirop ce se doreşte a fi preparat.atishyabiotech. Pentru siropurile industriale. . Sirop simplu Zahăr 64 g.com. soluţii de uleiuri volatile. 100 g În formularea siropurilor se vor lua în considerare următoarele componente: a. soluţii extractive. solvenţi: apa. 14. se consideră o compoziţie de 40 % zahăr suficientă.1.ad. Fig. compoziţie: . 136 . Siropurile magistrale se pot prepara cu sirop simplu.henzhen-standard. având o concentraţie de 64 % zahăr: ex.

glicerol. edulcoranţi sintetici (zaharină. b. conservanţi antimicrobieni (sunt necesari la siropurile cu concentraţie de zahăr sub 64 %). împreună cu restul componentelor. de la caz la caz. glucoză). siropurile sunt lichide limpezi sau slab opalescente. aspartam). sorbitol. zahăr invertit. xilitol). 14. 14. d. la 8-15º C. Dacă este necesar. .3. Recipientele de condiţionare pentru siropurile industriale sunt în general flacoane din sticlă. Conservarea siropurilor Siropurile se păstrează în recipiente bine închise. siropurile se prepară prin încălzire şi se filtrează imediat în recipiente uscate şi de capacitate mică. seringă dozatoare). Prepararea siropurilor FRX prevede prepararea siropurilor prin dispersarea substanţelor medicamentoase sau a extractelor vegetale în soluţii concentrate de zahăr sau în siropul simplu şi completarea la masa prevăzută (m/m). c. edulcoranţi: oze (zaharoză.în acestea se dizolvă zahărul sau alţi edulcoranţi selectaţi. ciclamat. polioli (manitol. 137 .4.5. cu mirosul. aromatizanţi: arome naturale sau sintetice. gustul şi culoarea caracteristice componentelor. prevăzute sau nu cu măsură dozatoare (linguriţă. Caracteristicile siropurilor Din punct de vedere organoleptic. 14. complet umplute.

Soluţiile extractive apoase au o compoziţie redusă şi nedozată de principii active. în consecinţă se prepară numai la nevoie. în cadrul căreia descrie tehnicile de bază de obţinere a acestora. partea aeriană) vor fi mărunţite la un grad mai grosier pentru a se evita antrenarea la extracţie a substanţelor balast.1. părţile friabile de plantă (frunze.15. infuzarea sau decocţia produselor vegetale cu apă. 6. 15. părţi din plantă: FRX prezintă condiţii pentru gradul de mărunţire al părţilor de plantă utilizate ca materie primă pentru obţinerea soluţiilor extractive apoase. 15. Formularea soluţiilor extractive apoase Se utilizează: a. infuzii. flori. o stabilitate limitată. . preparatele obţinute prin dizolvare extractivă sunt: soluţii extractive apoase. PREPARATE OBŢINUTE PRIN DIZOLVARE EXTRACTIVĂ (DIZOLVARE PARŢIALĂ) Aceste preparate care se obţin prin dizolvare parţială. decocturi. dar şi de solventul utilizat. de către pacient (ceaiuri) sau în farmacie ca preparate magistrale. Farmacopeea Română Ed. 138 . Pentru acestea se va utiliza tehnica de infuzare.1.). extracte.2. Funcţie de tehnica folosită.5. a X-a oficializează o monografie generală Solutiones extractivae aquosae. SOLUŢII EXTRACTIVE APOASE Soluţiile extractive apoase sunt preparate lichide obţinute prin macerarea. diferă ca omogenitate de soluţii (cap.1. În funcţie de modul de obţinere pot fi: macerate. tincturi.

). La soluţiile extractive apoase.15. De asemenea. Infuzii – tehnica de infuzare constă în aducerea apei la fierbere peste produsul vegetal urmată de acoperirea vasului şi menţinerea o perioadă de timp în contact cu solventul (fig.1. rizomi. adjuvanţi: se utilizează conservanţi antimicrobieni potriviţi. solvent: apa. Macerat din seminţe de in b. Prepararea soluţiilor extractive apoase a.1. Decocturi – tehnica utilizată este decocţia. această metodă are în vedere extracţia eficientă a principiilor active din părţile dure de plantă. indică filtrarea soluţiilor extractive obţinute prin vată sau tifon. .2. prin menţinerea apei în prealabil încălzită cu produsul vegetal pe baie de apă un anumit interval de timp. care presupune extracţia la rece prin punerea în contact a produsului vegetal cu apa o perioadă de timp. Infuzie din flori de muşeţel c. modificatori de pH. părţile dure din plantă (rădăcini. fructe. Decoct din scoarţă de cruşin FRX menţionează şi umectarea prealabilă a produselor vegetale în cazul infuziei şi decocţiei. ex. pentru a le separa de produsul vegetal extras. Macerate . 139 . ex. b. ex. macerarea se aplică pentru extracţia mucilagiilor. scoarţă) se vor pulveriza fin şi în general se aplică tehnica decocţiei.se prepară prin tehnica de macerare. 15. c.

Farmacopeea Română Ed. cu culoarea. mirosul şi gustul caracteristice componentelor extrase din produsul vegetal. Caracteristicile soluţiilor extractive apoase Din punct de vedere organoleptic. 15.1.1. a X-a oficializează o monografie de generalităţi Tincturae (Tincturi) împreună cu o serie de monografii individuale. TINCTURI Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide. soluţiile extractive apoase sunt preparate lichide limpezi sau slab opalescente.4. Definiţia sugerează solventul principal utilizat la extracţie: alcoolul. Conservarea soluţiilor extractive apoase Conservarea se face pe timp limitat.3. Aspectul unor infuzii 15. Fig. ci şi prin concentraţia mai mare în principii active. de diverse diluţii sau în amestec cu eterul. sub formă de soluţii alcoolice. Tincturile diferă de soluţiile extractive apoase nu numai prin solvent. 15. se păstrează în recipiente bine închise. care sunt 140 . Suplimentul 2006 le include la monografia Extracte. 15.2. la rece. hidroalcoolice sau eteroalcoolice obţinute prin extracţia produselor vegetale.1.

care necesită un echipament numit percolator (cap. stabilitatea tincturilor este mare şi acestea se prepară în industrie. tinctura este colectată într-un vas aflat la partea inferioară. Percolarea este utilizată la prepararea multor tincturi. 6. 15. a. Solventul de extracţie traversează produsul vegetal de sus în jos. 15. Astfel se obţine Tinctura de opiu. Tincturile intră în compoziţia altor preparate (magistrale). dar pot fi administrate şi ca atare oral în picături sau extern în diverse diluţii cu apă (comprese. Prin această metodă se prepară Tinctura de portocale. datorită solvenţilor utilizaţi. Prepararea tincturilor Metodele de extracţie aplicate la obţinerea tincturilor diferă de cele de la soluţii extractive apoase.2. De asemenea. Percolarea – este o metodă cu randament mare.). c. Formularea tincturilor Se utilizează: a. însă menţinerea în contact cu solventul are loc în timp indelungat (10 zile). Macerarea – este o tehnică asemnătoare ca principiu cu cea utilizată la soluţii extractive apoase. b.dozate. printre care Tinctura Beladonna (Tinctura de mătrăgună) şi Tinctura de Mentă.2. 141 . Macerarea repetată – se bazează pe macerarea produsului vegetal cu porţiuni succesive din solvent la temperatura camerei.2. spălături). solvenţi: alcool în diluţii diferite cu apă sau eter (concentraţia se stabileşte funcţie de natura principiului activ ce urmează a fi extras şi de consistenţa produsului vegetal).1.5. părţi din plantă: produsul vegetal se supune mărunţirii şi în cazul percolării se umectează în prealabil.2. b.

mai concentrate ca tincturile (de aproximativ 2 ori).2. în general în stare uscată. Fig. care conţin principii active exact dozate.2.4. extractele sunt forme farmaceutice exclusiv industriale. cu următoarea definiţie: preparate lichide (extracte fluide şi tincturi). 15. Extractele vegetale au consistenţă diferită şi pot fi 142 .15. ferit de lumină (fig. Ca şi tincturile. EXTRACTE VEGETALE Extractele sunt preparate farmaceutice fluide. Condiţionarea tincturilor. obţinute din produse vegetale sau materii animale.3. moi sau uscate.3.15. obţinute prin extracţia produselor vegetale cu diferiţi solvenţi. bine închise. cu mirosul. În Farmacopee este prezentată o monografie generală Extracta (Extracte) şi 4 monografii individuale. de consistenţă semisolidă (extracte moi) sau solidă (extracte uscate). 15. colorate. urmată de evaporarea totală sau parţială a solventului şi aducerea masei reziduale sau a pulberii la concentraţia sau la consistenţa prevăzută.2.). Conservarea tincturilor Tincturile se păstrează în recipiente de capacitate mică. cu stabilitate mare (1-2 ani).2.15. Caracteristicile tincturilor Tincturile sunt preparate limpezi. Suplimentul 2006 reuneşte tincturile şi extractele într-o monografie generală. gustul şi culoarea caracteristice produsului vegetal din care s-au preparat şi solventului folosit la extracţie.

Extract fluid de cruşin (Extractum Frangulae fluidum). .după extracţie are loc concentrarea la temperatură redusă (la 1 g. apă. 5 % materii volatile. ci numai incluse în forme farmaceutice. după care urmează etapa de concentrare la temperatură adecvată. Prepararea extractelor vegetale Metodele de extracţie utilizate la obţinerea extractelor sunt aceleaşi ca în cazul tincturilor: macerare.după extracţie are loc concentrarea până la max.3. 15. comprimate.2.3. ex. eter. extract).). . bine închise.incluse în forme farmaceutice diverse. 143 .după extracţie are loc concentrarea până la max. părţi din plantă: produsul vegetal se prelucrează ca şi în cazul tincturilor. se pot obţine extracte de consistenţe diferite: . supozitoare. ferit de lumină. ex. b.3. macerare repetată şi percolare. . Extractele nu se utilizează ca atare. substanţe auxiliare: modificatori de pH. Extract uscat de mărtăgună (Extractum Beladonnae siccum). ex. etc. 20 % materii volatile. 15. solvenţi: spre deosebire de tincturi. extracte moi . lichide. extracte fluide . Extracţia se efectuează însă până la epuizarea produsului vegetal. apă cloroformată. . Funcţie de gradul de concentrare. Extract moale de odolean (Extractum Valerianae Spissum). c. la obţinerea extractelor vegetale solvenţii sunt diverşi: alcool. plantă corespunde 1 ml. 15. la loc răcoros.1. . unguente. extracte uscate . etc. Conservarea extractelor – se face în recipiente de capacitate mică. Formularea extractelor vegetale Se utilizează: a.3. semisolide sau solide (soluţii.

Extractele uscate sunt pulberi cu aspect uniform. uscate. b. Caracteristicile extractelor Extractele fluide se prezintă ca lichide limpezi. Caracteristici de bază ale preparatelor extractive. Aspectul extractelor: a. b. fluide. c.15. Extractele moi sunt preparate. preparate. 144 .3. moi.15. Tabel. semisolide.I.I. Fig.15.15.4. preparate.3.). cu mirosul şi gustul caracteristice produsului vegetal. sub formă de lamele sau masă spongioasă care se pulverizează uşor (fig.3. viscoase. a.ca atare sau în . c.ca atare sau în . O serie de caracteristici ale preparatelor extractive sunt sintetizate în tabelul 15. cu aspect uniform. SOLUŢII TINCTURI EXTRACTE EXTRACTIVE APOASE TIP DE preparate preparate preparate FORMULARE magistrale industriale industriale apă alcool solvenţi diverşi SOLVENT DE (alcool + apă sau EXTRACŢIE eter) COMPOZIŢIE variabilă exactă exactă STABILITATE limitată mare (1-2 ani) mare (1-2 ani) .în compoziţia ADMINISTRARE compoziţia compoziţia altor altor altor preparate. colorate. colorate.

. Funcţie de repartiţia celor două faze în cadrul sistemului. constituite dintr-un sistem dispers format din două faze lichide nemiscibile. Preparate pentru nas. 11 H. Suplimentul 2004 al FRX nu prezintă o monografie pentru forma de emulsie. prescurtată U. L.abreviere pentru lipofil. emulsii ulei în apă (U/A sau L/H). emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide.). EMULSII Conform FRX. Preparate pentru ureche.). sau H . altfel spus faza uleioasă reprezintă faza internă a sistemului şi faza apoasă reprezintă faza externă.). prescurtat A. sau L. o fază lipofilă (uleioasă.abreviere pentru hidrofil. (tabel 16. emulsii apă în ulei (A/U sau H/L). etc. Emulsiile sunt sisteme eterogene. la care faza uleioasă este înglobată în faza apoasă. însă aceasta este menţionată la monografiile preparatelor pentru diferite căi de administrare (ex.I. mai mult sau mai puţin viscoase. Definiţia acestei forme farmaceutice este înscrisă în monografia de generalităţi Emulsiones. FORME FARMACEUTICE ETEROGENE 16. 145 . la care faza apoasă este cea internă şi faza uleioasă este faza externă a sistemului. alcătuite din două faze distincte: 11 . emulsiile pot fi: . realizat cu ajutorul unor emulgatori şi destinate administrării interne sau externe. . o fază hidrofilă (ce constă din apă.).

). având deci afinitate selectivă pentru ambele faze ale sistemului. Fig. uleioasă) nu au afinitate spontană. CONTINUĂ) EMULSIE APĂ/ULEI (A/U.I.16. L/H) Lichid nepolar (ULEI) Lichid polar (APĂ) Întrucât cele două faze (apoasă. FAZĂ EXTERNĂ. H/L) Lichid polar (APĂ) Lichid nepolar (ULEI) EMULSIE ULEI/APĂ (U/A. Caracterizarea emulsiilor ca sistem dispers FAZA DISPERSATĂ (INTERNĂ. cât şi una hidrofilă. permiţând amestecarea lor (fig. FAZA DISPERSANTĂ (MEDIU DISCONTINUĂ – SM) DE DISPERSIE. este nevoie de o a treia componentă pentru a le aduce împreună: aceasta este componenta-cheie şi se numeşte emulgator. 146 .16. Datorită acestei proprietăţi. Emulgatorul are în molecula sa atât o parte lipofilă.1. emulgatorul se orientează la interfaţa celor două faze ale sistemului.16. Orientarea emulgatorului între cele două faze ale emulsiei. Tabel.1.

Fig. Emulgatorul va realiza dispersarea fazei interne în picături fine în cadrul fazei externe. Sistemul dispers tip emulsie poate fi întâlnit şi la alte forme farmaceutice. menţinând ulterior stabilitatea emulsiei (împiedică separarea fazelor). coalescenţă sau cremarea fazei uleioase la suprafaţa fazei apoase).16.). substanţele medicamentoase se vor repartiza într-o fază internă lichidă (apoasă sau uleioasă) care se emulsionează în faza externă.16. în fază externă semisolidă (unguente) sau solidă (supozitoare).2. În aceste cazuri. Emulsiile sunt sisteme cu un grad mare de instabilitate fizică. fenomen considerat ireversibil (dezemulsionare sau „ruperea” emulsiei) (fig. emulsiile pot suferi modificări în stabilitate: reunirea picăturilor fine ale fazei interne în picături mai mari (floculare. Toate acestea duc în timp la separarea fazelor.2. 147 . Funcţie de stabilitatea formulării sau după o anumită perioadă de timp. Fenomene de instabilitate în cadrul emulsiilor. tendinţa spontană fiind de separare a fazelor.

la 8-15º C. Pe etichetă trebuie să se menţioneze A se agita înainte de administrare! 12 Forfecare = solicitare asupra unui corp prin acţiunea unor forţe care acţionează transversal. c. de raportul dintre faza apoasă şi cea uleioasă. faza apoasă . Temperatura de preparare trebuie să asigure stabilitatea componentelor. emulgatori . de substanţele medicamentoase ce urmează a fi încorporate. soia. 16.FRX prevede utilizarea unor antioxidanţi.2.3. Formularea emulsiilor În formularea emulsiilor trebuie să se ţină cont de calea de administrare.se selectează după diferite criterii. un emulgator eficient trebuie să scadă tensiunea superficială la interfaţa ulei/apă. Conservarea emulsiilor Emulsiile se conservă în recipiente bine închise. divizarea fazei interne în picături mari în faza externă urmată de forfecare intensă cu obţinerea de particule fine de fază internă. 16. Prepararea emulsiilor Etapele preparării unei emulsii sunt: 12 . adjuvanţi . Componentele principale ale unei emulsii sunt: a. Celelalte ingrediente ale emulsiei (substanţe medicamentoase. d. 16. faza uleioasă . b. agenţi pentru creşterea viscozităţii. 148 . stabilizanţi. . etc. măsline. stabilizarea dispersiei formate cu ajutorul emulgatorului. funcţie de aceşti factori se selectează emulgatorii şi alţi adjuvanţi. conservanţi antimicrobieni potriviţi.este reprezentată de diverse uleiuri vegetale: ulei de floarea soarelui. adjuvanţi de stabilitate) se vor dispersa preferenţial în una dintre faze.1.apă distilată sau soluţii apoase medicamentoase.

fie se aplică topic în vederea efectului emolient.5 x nu trebuie să prezinte semne de separare a fazelor) (fig. fie A/U. 149 .).16. Fig. Pentru aplicaţii pe mucoase.16.4. mirosul. uleiuri medicinale) se înglobează în faza uleioasă în scopul absorbţiei superioare sau a mascării gustului. a X-a indică la calea orală utilizarea exclusiv a emulsiilor de tip U/A.5. nutritiv sau de curăţare a componentelor fazei uleioase. Emulsiile de uz extern sunt fie vehicule pentru substanţele medicamentoase. vitamine. Stabilitatea fizică se verifică prin diluare cu faza externă de 10 ori: emulsiile trebuie să rămână omogene (la examinare cu lupa 4.Aspectul unei emulsii examinată la microscop după colorarea fazei interne. caracteristice componentelor. Substanţele medicamentoase lipofile (ex. Caracteristicile emulsiilor Emulsiile trebuie să aibă un aspect lăptos şi omogen.3. Farmacopeea Română Ed. sistemul tip emulsie poate reprezenta o opţiune în cazul picăturilor pentru nas. La aplicarea dermică trebuie să se ţină cont că emulsiile A/U sunt nelavabile.16. 16. cele U/A sunt lavabile. gustul. Pentru calea externă se pot formula fie emulsii U/A. Aplicaţii ale emulsiilor Emulsiile de uz intern se utilizează ca vehicule pentru substanţele medicamentoase. picăturilor pentru ureche sau a preparatelor vaginale şi rectale.3. culoarea.

Emulsiile parenterale sunt formulate pentru calea intravenoasă (prefuzii nutritive cu administrare lentă). parenterală: b. dermică.).4.16. Emulsii pentru administrare: a. b. a. cu picăturile fazei uleioase dispersate foarte fin (fig. acestea sunt prevăzute de FRX numai de tip U/A.4. Fig. 150 .16.

I. suspensiile pun probleme de instabilitate fizică datorită tendinţei de aglomerare a particulelor în urma sedimentării. FAZA DISPERSANTĂ (MEDIU DE DISCONTINUĂ) DISPERSIE (FAZĂ EXTERNĂ. Caracterizarea suspensiilor ca sistem dispers.) Lichide nepolare (uleiuri. În cazul suspensiilor. suspendate într-un mediu de dispersie lichid şi destinate administrării interne sau externe.). FAZA DISPERSATĂ (INTERNĂ. în care se suspendă particulele solide. faza externă lichidă poartă denumirea de vehicul. În lipsa unor adjuvanţi potriviţi. care devine greu sau imposibil de redispersat (tabel 17.II. .). CONTINUĂ) Substanţe solide insolubile Lichide polare (apa. doza de substanţă medicamentoasă nu mai poate fi 151 . după o perioadă de timp particulele formează un sediment compact (cimentat). care se pot administra intern sub această formă (tabel 17. FRX oficializează o monografie generală Suspensiones (Suspensii). o fază externă lichidă. etc.17.17.) Însă. alcătuite din două faze distincte: . Tabel. Suspensiile reprezintă de asemenea sisteme disperse eterogene. forma farmaceutică de suspensie este menţionată în monografiile preparatelor pentru diverse căi de administrare. ca orice sistem dispers eterogen. etc. o fază internă solidă reprezentată de particulele insolubile de substanţă medicamentoasă. Astfel. În Suplimentul 2004. SUSPENSII Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide constituite din una sau mai multe substanţe active insolubile solide.II. Suspensiile reprezintă o alternativă de formulare utilă pentru substanţele active insolubile în apă.

semisolide (unguente) sau solide (supozitoare). adjuvanţi – asigură suspendarea corespunzătoare a particulelor. b. După consistenţa fazei externe. formele tip suspensie pot fi: lichide (picături pentru ochi. Ca urmare. substanţe medicamentoase – acestea se pulverizează la un grad de fineţe avansat.II. c. 17. Tabel 17. 152 . impus de calea de administrare (ex.prelevată corect. preparate injectabile). (aglomerare. alcool.1. agenţi pentru creşterea viscozităţii. capsule). vehicule . împiedică cimentarea. cimentarea suspensiilor este un fenomen ce trebuie împiedicat printr-o formulare adecvată. Formularea suspensiilor Se utilizează: a. Sistemul dispers tip suspensie poate fi întâlnit şi la alte forme farmaceutice.funcţie de proprietăţile substanţelor şi de calea de administrare se vor selecta vehicule polare (apă. particulele pentru suspensiile oftalmice trebuie să fie mai fine decât cele pentru suspensiile orale). cimentare).  Aplicaţie preferenţială în pediatrie (înlocuiesc sedimentare. asigură caracterele subiective ale suspensiei: umectanţi. preparatele solide). nas. ureche. coloranţi. glicerină) sau nepolare (uleiuri vegetale). Avantaje şi dezavantaje ale suspensiilor Avantaje ale suspensiilor Dezavantaje ale suspensiilor  Posibilitatea administrării unor substanţe ☻ Fenomene de medicamentoase insolubile în concentraţii instabilitate fizică ridicate. atunci când substanţa medicamentoasă este insolubilă în faza externă a sistemului.  Biodisponibilitate superioară faţă de preparatele solide (comprimate. conservanţi antimicrobieni potriviţi.

dar după o agitare de 1-2 minute trebuie să se disperseze şi să-şi menţină omogenitatea pe toată durata administrării. pulberi sau granule pentru suspendare în momentul administrării (ex tempore) . 17. Culoarea. O variantă de preparare alternativă este prin dizolvarea substanţei medicamentoase în vehicul urmată de precipitarea ei sub formă de particule suspendate prin diferite procedee (reacţii de dublu schimb. Prepararea suspensiilor FRX indică prepararea suspensiilor prin dispersarea substanţelor solide aduse la un grad de fineţe corespunzător scopului şi modului de administrare. Suspensiile care se aplică pe plăgi. Suspensii de uz intern Suspensiile orale se formulează în două moduri: . pielea sugarilor se prepară prin metode care le asigură sterilitatea şi care permit evitarea unei ulterioare contaminări cu microorganisme.17.suspensii uscate sau reconstituibile. 153 . omogene după agitare. Suspensiile pot sedimenta în timp. suspensii lichide . arsuri.5.3. precipitare cu solvenţi organici.2. Caracteristicile suspensiilor Suspensiile sunt preparate fluide. mirosul şi gustul sunt caracteristice componentelor. urmată de completarea la masa prevăzută (m/m). opace. Conservarea suspensiilor FRX prevede păstrarea suspensiilor în recipiente bine închise. Aplicaţii ale suspensiilor 17. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze “A se agita înainte de administrare!”. 17. la 8-15º C.1.5.4. 17. modificarea pH-ului).

hidroxid de aluminiu. mixturi. carbonat de calciu. Suspensiile reconstituibile (uscate) se formulează în general ca pulberi sau granule cu antibiotice sau substanţe active din alte categorii şi sunt utilizate preponderent în medicaţia pediatrică.). unidoză. Acest tip de formulare reprezintă o rezolvare tehnologică pentru substanţele medicamentoase ce au stabilitate limitată în vehicul (fig.5. Suspensii dermice Pentru suspensiile de uz extern administrate dermic se utilizează termenii loţiuni.17. analgezice. pensulaţii.1. a. Tot ca suspensie reconstituibilă se prezintă şi suspensia cu sulfat de bariu (substanţă de contrast folosită în gastroenterologie). 7 zile). antipiretice utilizate în medicaţia pediatrică. 154 . multidoză. antibiotice şi chimioterapice.2. care se administrează in dosis plena (toată cantitatea odată). putând fi utilizate în doze mari: oxid de magneziu. Suspensiile cu antiacide se prezintă ca preparate multidoză sau unidoză.1. b. substanţele cu acţiune antiacidă sunt pulberi insolubile anodine. 17. b. Fig.17. Suspensii reconstituibile: a. Amestecul de pulberi/granule se suspendă în apă în momentul administrării şi se păstrează la rece un timp limitat (max. Suspensiile lichide conţin o substanţe medicamentoase din diverse clase terapeutice: antiacide.

Suspensii administrate pe mucoase Suspensiile aplicate pe mucoase prezintă caracteristici de formulare adaptate particularităţilor locului de aplicare. talc.3. Ca vehicule pentru suspensiile topice se preferă alcoolul.3. emulsii. Suspensiile auriculare. glicerina în combinaţie sau nu cu apa. Picături pentru nas şi Picături pentru ochi din Farmacopee şi necesită condiţii particulare de formulare (cap. oxid de zinc) se etalează ca un film subţire la suprafaţa pielii. suspensii destinate aplicării pe mucoasa nazală.18. glicerol.4. keratolitică . astringentă .1. 17. antimicotică: oxid de zinc. 14 Substanţă cu acţiune exfoliantă la nivelul epidermei. 155 .). Sunt descrise în monografia Preparate injectabile din FRX (cap.. ex. După evaporarea apei pulberile insolubile (talc. 17. sulf. talc.19. ex. apă distilată. propilenglicol. Suspensiile pentru aplicare vaginală. Preparate vaginale. colutorii şi se caracterizează printr-o viscozitate ridicată. Mixtură mentolată: conţine mentol. oxid de zinc. acid salicilic..1.). 19. nazale şi oftalmice sunt menţionate în monografiile Picături pentru ureche.5. rectală vor fi discutate la capitolele Preparate rectale. de aceea vehiculele preferenţiale pentru acestea sunt: glicerină. Suspensiile pentru mucoasa bucală se numesc badijonaje. Substanţele medicamentoase incluse în suspensiile 13 14 topice au acţiune sicativă. Picăturile pentru nas sunt preparate lichide sub formă de soluţii.5.2. 19. Suspensii parenterale – sunt preparate administrate pe cale intramusculară şi în general sunt concepute pentru o eliberare prelungită (retard). 13 Proprietate de a contracta ţesuturile prin precipitarea proteinelor de la locul inflamat.

suspensii.10. a.1. Măsurile de asepsie cuprind: . care poate fi îndeplinită luându-se măsurile de asepsie necesare. 18.1.1.lucrul în spaţii amenajate – pentru preparatele unde este obligatorie sterilitatea. Soluţii injectabile 18. Farmacopeea Română le defineşte la monografia generală Iniectabilia: Soluţii. Alături de monografia generală Preparate injectabile.1. intradermic) se administrează o gamă diversă de preparate sub formă injectabilă. PREPARATE PARENTERALE Administrarea parenterală prezintă unele beneficii considerabile. FRX oficializează şi o serie de monografii individuale. fiind o cale importantă de alternativă la carea orală.2.1. prepararea se va face în spaţii de producţie speciale (camere sterile). (cap. dar şi prin aplicarea metodelor de sterilizare adecvate. Formularea soluţiilor injectabile Condiţii de formulare La formularea soluţiilor injectabile trebuie să se ţină seama de o serie de condiţii. PREPARATE INJECTABILE Preparatele injectabile includ mai multe forme farmaceutice. emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă într-un solvent steril înainte de folosire. subcutan. 156 .). Sterilitate Sterilitatea este o condiţie esenţială pentru preparatele parenterale. 18. Pe căile parenterale (intravenos. perfuzabilă sau implantabilă.18. sunt repartizate în fiole sau flacoane şi se administrează prin injectare.1. intramuscular.

18. b. metoda de sterilizare cu cea mai largă aplicare este sterilizarea prin căldură umedă (autoclavare). Acestea sunt componente ale peretelui celulei bacteriene (endotoxine). Pornind de la premisa că membrana celulară se comportă ca o membrană semipermeabilă. reglarea are loc prin diluarea soluţiei (fig. d. .pentru soluţiile injectabile.).7. soluţiile cu presiune osmotică (concentraţie ionică) mai mare decât cea a plasmei se numesc soluţii hipertonice şi la administrarea lor. dezinfecţie şi îmbrăcăminte specială pentru personal (cap. Metodele de sterilizare utilizate sunt: . flacoane) – recipientele vor fi spălate conform unui protocol şi sterilizate în prealabil. pyros = foc + gennao = a naşte) se înţelege absenţa dintr-un preparat a substanţelor pirogene.).) . Astfel. Apirogenitate Prin apirogenitate (gr. lichid lacrimal. prepararea aseptică – se poate folosi pentru cazurile când sterilizarea în recipientul final nu este posibilă.1. mucus nazal. prin diluarea soluţiei mai concentrate. 157 .6.2. sterilizarea în recipientul final . oftalmică). tendinţa va fi de egalizare.unde se va asigura lipsa contaminării prin filtrarea aerului. substanţe responsabile de apariţia de reacţii febrile la administrarea preparatelor parenterale. Acest fenomen se manifestă prin deshidratarea celulei. Această condiţie are în vedere presiunea osmotică a unui preparat comparativ cu presiunea osmotică a umorilor organismului (plasmă. etc.spălarea recipientelor (fiole. Izotonie Izotonia reprezintă o condiţie cerută la o serie de preparate precum preparatele parenterale şi preparatele aplicate pe unele mucoase (nazală. la introducerea în organism a unei soluţii cu o concentraţie ionică (tradusă prin presiune osmotică) diferită.

electroliţi sau neelectroliţi care manifestă fiecare o anumită presiune osmotică asupra membranei celulare).18.1.iar pe mucoase apare o diluare intensă cu drenare de lichid (lichid lacrimal.18. Din acest punct de vedere. e. concentraţia ionică a soluţiilor hipotonice se egalizează cu cea a lichidelor organismului prin izotonizare (adaosul de substanţe numite izotonizanţi . Soluţiile cu presiune osmotică (concentraţie ionică) mai mică decât cea a plasmei se numesc soluţii hipotonice şi nu sunt admise. 158 . pe mucoase apar leziuni) (fig. Izohidrie Condiţia de izohidrie se referă la asigurarea în preparatele farmaceutice a unui pH asemănător cu cel plasmatic (~7. Izohidria este o condiţie dificil de îndeplinit. FRX prevede că în toate cazurile pH-ul preparatelor injectabile trebuie să asigure stabilitatea substanţelor active. mucus nazal).1). Realizarea echilibrului presiunii osmotice prin pătrunderea sau ieşirea apei din celulă la administrarea unei soluţii parenterale. deoarece prin fenomenul osmotic ce apare la administrare.4). În consecinţă. diluarea lichidului intracelular duce la leziuni ale celulei (în sânge apare hemoliza. Fig. având în vedere că unele substanţe medicamentoase nu sunt stabile la pH neutru.

Toleranţă. Componentele soluţiilor injectabile a. substanţe tampon pentru reglarea pH-ului. Adjuvanţii pentru asigurarea stabilităţii soluţiilor injectabile sunt: izotonizanţi. obţinerea soluţiilor (dizolvarea substanţelor medicamentoase şi a adjuvanţilor). Substanţe medicamentoase Condiţia principală pentru formularea substanţelor medicamentoase ca soluţii este ca acestea să fie solubile în solventul ales. Atunci când este posibil. sau amestecuri ale acestora cu apa).1. Solvenţi Solventul polar de elecţie este apa distilată pentru preparate injectabile (care trebuie să fie sterilă şi apirogenă). prezenţa anumitor adjuvanţi. b.3. FRX prevede uleiul de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat. În cazurile când nu este posibilă formularea în solvent apos.1. volumul de injectare. substanţe pentru creştrea solubilităţii (solubilizanţi). Dintre solvenţii nepolari. se recurge la alţi solvenţi polari (ex. alcool benzilic. Inocuitate Toleranţa soluţiilor injectabile este influenţată de proprietăţile substanţei medicamentoase dar şi de următorii factori: pH-ul soluţiei. 159 . Prepararea soluţiilor injectabile Soluţiile injectabile se prepară în spaţii de producţie în care se evită contaminarea microbiană.2. viscozitatea solventului. 18. propilenglicol. reglarea pH-ului preparatelor injectabile se realizează cu substanţe tampon. c.1. polietilenglicoli. f. conservanţi. . etanol.1. filtrarea soluţiilor. Etapele de fabricare a soluţiilor injectabile (fluxul tehnologic) includ: . 18.

. 2.1. antibiotice). 18. insulină. controlul calităţii.2. 5 şi 10 ml. b. .). cartuşe preumplute. condiţionarea soluţiilor în fiole şi închiderea fiolelor. 18. a.3. sterilizarea în recipientul final. fiole de diverse capacităţi (1. Recipientele de condiţionare pentru soluţiile injectabile sunt: . condiţionarea secundară (ambalarea în cutii de carton). flacoane.-a. Recipiente de condiţionare pentru preparate injectabile: a.18. Fig.18. Suspensii injectabile O substanţă medicamentoasă destinată administrării parenterale se prelucrează sub formă de suspensie când este insolubilă în apă.1. Caracteristicile soluţiilor injectabile Soluţiile injectabile sunt preparate limpezi. sau când se urmăreşte o acţiune prelungită (efect depôt.) (fig. Culoarea este dependentă de componentele soluţiei. fiole.18.-b.2. retard – pentru unele suspensii cu antiinflamatoare. b.).2. Calea de administrare a suspensiilor injectabile este exclusiv intramusculară. iar soluţiile sale în alţi solvenţi nu sunt acceptate la calea parenterală. . .2. cartuşe preumplute (fiole-seringi) (fig. practic lipsite de particule în suspensie. 160 .1. . .

2. Caracteristicile suspensiilor injectabile: FRX prevede ca după agitare 1-2 minute suspensiile injectabile trebuie să fie omogene şi fără reziduuri fixate pe fundul sau pe gâtul recipientului. Pulberi injectabile Pulberile injectabile se formulează când substanţa medicamentoasă este instabilă sub formă de soluţie sau suspensie. 18.3. c. uleiuri vegetale.2. 161 .1.2. Vehicule: apa distilată pentru preparate injectabile. În general.1.1-10 μm.1.1. 18. Substanţe medicamentoase suspendate (sunt admise doar particule foarte fine: 0. cu precauţiile necesare în ceea ce priveşte asigurarea sterilităţii preparatelor. Adjuvanţii utilizaţi sunt specifici formei de suspensie. Componentele pulberilor injectabile Aceste preparate conţin numai substanţă medicamentoasă sub formă de pulbere fină. Emulsii injectabile Emulsiile injectabile reprezintă o categorie restrânsă de preparate. 18.3.4. Prepararea suspensiilor injectabile se realizează prin metodele de dispersare.18.1.2. rareori adjuvanţi.1. precipitare. 18. adjuvanţii necesari sunt prezenţi în solventul de reconstituire (uneori se adaugă o substanţă anestezică). cu administrare de asemenea intramusculară. prepararea aseptică este singura metodă ce se poate aplica. Se prezintă ca pulberi care se dizolvă sau se suspendă ex tempore într-un solvent adecvat. 18. În unele cazuri. b. Componentele suspensiilor injectabile a.1.).4. nefiind posibilă sterilizarea preparatului în recipientul final.1.

Solvenţii/vehiculele de reconstituire sunt: apa distilată pentru preparate injectabile sau soluţie izotonică de clorură de sodiu (ser fiziologic). PREPARATE PERFUZABILE Preparatele perfuzabile sunt oficializate în FRX la monografia Infundibilia (monografie generală însoț ită de monografii individuale).2. Mod de condiţionare a pulberilor injectabile 18. 18. atomizare (nebulizare).6. liofilizare.4. Metode de preparare a pulberilor injectabile Acestea sunt în general metode de recuperare a pulberii dintr-o dispersie lichidă (uscarea soluţiilor sau a suspensiilor). 18.1. închise cu dopuri de cauciuc şi sigilate cu o capsulă de aluminiu (fig. Recipiente de condiţionare Pulberile injectabile se condiţionează în flacoane specifice din sticlă.3.2.) Fig. sau mai mari.3. cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare. Conform FRX. unele dintre aceste metode au fost menţionate la cap.18.1. preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii ulei în apă izotonice.2.: cristalizare.4. sterile şi apirogene care se administrează intravenos în volume de 100 ml. Suplimentul 2004 precizează că preparatele perfuzabile nu conţin conservanţi antimicrobieni.3.1. 162 . 18.

perfuzii pentru nutriţie parenterală. Formularea preparatelor perfuzabile Condiţiile ce trebuie îndeplinite la formularea preparatelor perfuzabile sunt: .18. sub supraveghere viteza de perfuzare fiind reglată după necesităţile terapeutice (nr. 18. izotonie . . izohidrie . Există preparate perfuzabile concepute în scopuri diverse: . perfuzii cu substanţe energetice. perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic. 163 .2. Soluţiile perfuzabile trebuie să fie limpezi. perfuzii folosite în metabolismul reconstituant. perfuzii pentru reglarea dezechilibrului acido-bazic. perfuzii medicamentoase. . Preparatele perfuzabile se administrează în spital. perfuzii cu preparate de sânge şi înlocuitori de plasmă.4. picături/minut – fig. . 18.). Dispozitiv de perfuzare (perfuzor). lipsite de particule în suspensie. . Fig.4. compoziţie ionică cât mai apropiată de lichidele organismului. . sterilitate . . apirogenitate .1.

2. cu definiţia: preparate sterile destinate administrării prin injectare. . 18. solvenţi: exclusiv apa pentru preparate injectabile.5. aceasta se admite să fie exclusiv de tip U/A.org) Suplimentul 2004 reuneşte cele două forme într-o monografie generală numită Preparate parenterale (Parenteralia). închise etanş (cu dopuri de cauciuc şi capsule de aluminiu). recipiente din plastomer suple sau rigide (pungi) (fig. electroliţi.se respectă regulile de la preparatele injectabile. iar după agitare trebuie să aibă un aspect omogen.infusionnurse. perfuzare sau implantare în corpul uman sau animal.2.3. Componentele preparatelor perfuzabile: a. rar substanţe medicamentoase. 18. În cazul formei de emulsie perfuzabilă.4. b. Recipiente de condiţionare pentru preparatele perfuzabile (www.2.18.2.5. fără nici un semn de separare a fazelor. Prepararea preparatelor perfuzabile . din sticlă sau plastomer de capacitate 100-1000 ml. 18. flacoane de capacitate mare. Materiale de condiţionare: . Fig.18.). 164 .

19.1. PREPARATE APLICATE PE MUCOASE 19. b.). Picăturile pentru ochi sunt înscrise în FRX la monografia generală Oculoguttae şi în Suplimentul 2004 al FRX la monografia Preparate oftalmice (Ophthalmica). Se mai numesc oftadoze (fig. colirele se clasifică în: . 19. destinate administrării pe globul ocular. cu definiţia: soluţii sau suspensii sterile. folosite în tratamentul şi diagnosticarea bolilor de ochi. b.1. multidoză. PICĂTURI PENTRU OCHI (COLIRE) Picăturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile sub formă de soluţii sau suspensii.hiebers. Se pot prezenta şi sub formă de pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă înainte de administrare.com) 165 . apoase sau uleioase.1. Fig. unidoză (oftadoze) (www. Tipuri de colire din punct de vedere al formulării: a.19. Formularea colirelor Din punct de vedere al formulării.1. colire multidoză. 19. . colire unidoză – sunt condiţionate specific şi sunt destinate unei singure insitlaţii.1. care conţin una sau mai multe substanţe active. a.

Această metodă este posibilă numai în cazul colirelor multidoză. Pentru asigurarea sterilităţii finale a preparatelor se au în vedere următoarele măsuri de prevenţie: . diacetat de clorhexidină. se admite ca picăturile pentru ochi să fie izotonice sau slab hipertonice. . când nu este posibilă sterilizarea în recipientul final se va aplica metoda lucrului aseptic însoţită de filtrare bacteriană (cea din urmă aplicabilă numai la soluţii). clorură de benzalconiu. sterilizarea prealabilă a materiilor prime. ustensilelor. sterilizarea finală a preparatelor multidoză (se realizează prin căldură umedă). O metodă specifică de sterilizare a colirelor o reprezintă adăugarea de conservanţi. Metodele de sterilizare utilizate sunt: . Ochiul lezat sau bolnav prezintă o sensibilitate crescută la contaminarea cu agenţi patogeni. . Suplimentul 2004 prevede: „conservantul antimicrobian trebuie să-şi păstreze eficacitatea în timpul perioadei de utilizare a picăturilor oftalmice”. Aplicarea unui colir hipotonic poate induce leziuni ale mucoasei. FRX recomandă o serie de conservanţi la monografia Oculoguttae: borat de fenilmercur. care au rolul de a autosteriliza preparatul. 166 . Izotonie Izotonia este o condiţie pentru unele preparate aplicate pe mucoase.Condiţii de formulare a colirelor a. recipientelor. lucrul în spaţii de producţie în care se asigură asepsia. de aceea colirele hipotonice se izotonizează. b. echiparea corespunzătoare a personalului. Sterilitate Colirele reprezintă una dintre formele farmaceutice obligatoriu sterile. . din acest motiv se impun condiţii de asepsie la prepararea formelor farmaceutice aplicate oftalmic.

c. Izohidrie
În mod ideal, colirele ar trebui să aibă o valoare de pH apropiată de cea
fiziologică (~7,4 pentru lichidul lacrimal). Multe substanţe medicamentoase însă nu
sunt stabile la acest pH, de aceea în formularea colirelor se urmăreşte pH-ul de
stabilitate al acestora, deoarece lacrimile pot tampona cantităţi mici de soluţie cu
pH în afara celui fiziologic. FRX nu impune un interval de pH pentru colire.

d. Toleranţă, inocuitate, eficacitate
Toleranţa picăturilor pentru ochi este corelată cu presiunea osmotică, pH-ul
preparatului, natura substanţelor medicamentoase, vehiculele, adjuvanţii adăugaţi.

Componentele picăturilor pentru ochi
a. Substanţe medicamentoase
Substanţele medicamentoase formulate în colire sunt destinate unei acţiuni
locale, în diverse afecţiuni specifice: afecţiuni acute (infecţii asociate cu
inflamaţii ale conjunctivei sau ale corneei, leziuni, inflamaţii postoperatorii,
15
etc.), sau cronice (glaucom ).
Clasele terapeutice de substanţe medicamentoase sunt diverse: antibiotice,
vasoconstrictoare, antiinflamatoare, antiglaucomatoase, etc.

b. Solvenţi (vehicule)
Funcţie de solubilitatea substanţelor medicamentoase, se pot formula colire ca
soluţii sau suspensii. Solvenţii/vehiculele recomandate de Farmacopee sunt:
- apa distilată pentru preparate injectabile;
16
- apa distilată proaspăt fiartă şi răcită. ;
17
- ulei de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat.

15
Glaucom = complex simptomatic ocular determinat de creşterea presiunii intraoculare.
16
Apa distilată fiartă 2-3 minute şi răcită la temperatura camerei.
17
Se neutralizează cu o bază aciditatea imprimată de acizii graşi liberi din compoziţia uleiului.
167

c. Adjuvanţi
Pentru stabilitatea şi toleranţa colirelor se adaugă adjuvanţi ca: izotonizanţi,
18
agenţi de reglare a pH-ului, solubilizanţi , agenţi de viscozitate, conservanţi
antimicrobieni.

19.1.2. Prepararea colirelor
În prezent, prepararea colirelor se realizează în industrie, însă se poate efectua
şi în farmaciile de spital, dacă există boxă sterilă şi se poate asigura condiţia
esenţială de sterilitate. În industrie, prepararea se realizează în camere sterile, care
asigură asepsia şi evitarea contaminării ulterioare cu microorganisme.
Colirele - soluţii se prepară conform regulilor de la soluţii (dizolvarea
substanţelor medicamentoase urmată de completare la masă şi filtrare).
Colirele - suspensii se prepară prin dispersare urmată de completare la masă
(m/m).

19.1.3. Condiţionarea colirelor
Condiţionarea colirelor se realizează diferenţiat funcţie de formulare.
Colirele multidoză se condiţionează în recipiente închise etanş, din sticlă sau
plastomer (monobloc), sterile, prevăzute cu picurător. Capacitatea prevăzută a
recipientelor este de maxim 10 ml. În practică frecvent se utilizează recipiente cu
capacitate de 3-5 ml.
Colirele unidoză se condiţionează în fiole suple din plastomer de capacitate 0,2-
0,4 ml.

 Suplimentul 2004 al FRX prevede obligativitatea menţionării pe etichetă a perioadei
limită de utilizare a unui colir multidoză după deschiderea recipientului; această
perioadă nu trebuie să depăşească 4 săptămâni.

18
Contribuie la dizolvarea unor substanţe insolubile.
168

 În lipsa altor precizări, valabilitatea unui colir multidoză este de 15 zile de la
deschiderea flaconului.

Alte preparate lichide aplicate oftalmic sunt spălăturile (băile) oculare (Soluţii
pentru băi oculare), destinate spălării sau impregnării pansamentelor oculare.
Acestea se prepară în cantităţi mari şi trebuie să fie sterile, izotonice, izohidrice. Se
condiţonează în recipiente de diverse capacităţi (flacoane de capacitate mare – cel
mult 200 ml. - sau fiole unidoză de 10 ml.) (fig.19.2.).

Fig.19.2. Moduri de condiţionare a băilor oculare (www.hellotrade.com).

19.2. PICĂTURI PENTRU NAS (ERINE)

Picăturile pentru nas sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de
soluţii, emulsii, suspensii, destinate administrării pe mucoasa nazală.
FRX prevede o monografie generală Rhinoguttae şi o monografie
individuală. Suplimentul 2004 al FRX prevede monografia Preparate nazale
(Nasalia), în care sunt menţionate şi picăturile pentru nas.
Administrarea picăturilor pentru nas este destinată unei acţiuni locale în
diverse afecţiuni ale mucoasei, însă datorită bogatei vascularizaţii pe care o
169

prezintă mucoasa, este posibilă şi o acţiune generală (sistemică). În terapie există
actualmente o serie de forme farmaceutice nazale destinate absorbţiei sistemice
(tabel 19.I.).

Tabel. 19.I. Avantaje şi dezavantaje ale picăturilor pentru nas
Avantaje Dezavantaje
 Administrare uşoară; ☻ Producerea de sensibilizări,
 Posibilitatea de absorbţieprejudicierea funcţiei ciliare;
sistemică pentru unele substanţe☻ Interval scurt de menţinere pe
medicamentoase. mucoasa nazală.

Medicamentele administrate pe mucoasa nazală traversează o serie de bariere:
- bariera fizică – este reprezentată de epiteliul şi de mucusul nazal.
Epiteliul nazal este alcătuit din mai multe tipuri de celule. Dintre acestea
predomină celulele ciliate, pe suprafaţa cărora se găsesc formaţiuni numite cili
vibratili (protuberanţe asemănătoare firelor de păr). Aceste celule au rolul de a
dirija mucusul nazal spre faringe, prin mişcări ondulatorii.
Mucusul nazal îndeplineşte o serie de roluri: protecţia mucoasei nazale prin
menţinerea umidităţii şi temperaturii optime, transportul particulelor străine.
19
- bariera temporară constă în clearance-ul mucociliar care asigură protecţia
eficientă a mucoasei nazale prin eliminarea tuturor contaminanţilor sau a
particulelor străine din aerul inspirat.
Factorii externi care influenţează clearance-ul mucociliar sunt: temperatura,
umiditatea aerului, iar factori dependenţi de preparate sunt: pH-ul, presiunea
osmotică, natura substanţelor medicamentoase.
- bariera chimică este reprezentată de activitatea enzimatică existentă la acest
nivel, care poate inactiva o serie de substanţe medicamentoase aplicate pe
mucoasa nazală.

19
Termen ce desemnează acţiunea de eliminare, epurare din organism.
170

19.2.1. Formularea picăturilor pentru nas
Sensibilitatea mucoasei nazale şi necesitatea păstrării integrităţii funcţiilor
sale impun condiţii speciale de formulare pentru picăturile pentru nas.

Condiţii de formulare
a. pH-ul este un factor important în formularea erinelor, întrucât soluţiile prea
acide sau prea alcaline produc iritarea sau lezarea mucoasei nazale. De
asemenea, un pH acid sub 5,5 sau peste 8 induce stoparea mişcării ciliare cu
perturbarea funcţiei de clearance.
 FRX prevede ca picăturile pentru nas trebuie să aibă un pH cuprins între 6-7,5.

b. Izotonie – aplicarea de preparate hipotonice duce la edem al mucoasei şi
leziuni, de aceea se impune ca soluţiile nazale hipotonice să se izotonizeze.
Ca picături pentru nas se admit preparate izotonice sau slab hipertonice.

c. Viscozitatea picăturilor pentru nas reprezintă un factor de formulare important,
întrucât o viscozitate mărită prelungeşte timpul de contact cu mucoasa nazală şi
garantează o eficacitate crescută comparativ cu a erinelor apoase. Viscozitatea
prea mare a erinelor poate stopa mişcarea cililor vibratili, de aceea există unele
limite ale viscozităţii picăturilor pentru nas.

d. Toleranţă, inocuitate, eficacitate
Formularea picăturilor pentru nas influenţează toleranţa acestora, prin efectele
componentelor asupra clearance-ului mucociliar; factori ce influenţează toleranţa
erinelor sunt: viscozitatea, pH-ul, dar şi natura substanţelor medicamentoase.

171

soluţii apoase izotonizate (ex. Astfel sunt disponibile sub formă de erine o serie de substanţe hormonale: hormonul antidiuretic. . . . stabilizanţi. izotonizanţi. Pentru acţiunea sistemică se formulează o serie de preparate care sunt inactivate prin administrare orală sau la care se doreşte ocolirea căii parenterale. Adjuvanţi . agenţi de reglare a pH-ului: sisteme tampon: tampon fosfat.Componentele picăturilor pentru nas a. vasoconstrictoare.2. Solvenţi (vehicule) FRX prevede la monografia Rhinoguttae următoarele vehicule: . Prepararea picăturilor pentru nas Funcţie de sistemul dispers dorit. . Substanţe medicamentoase Substanţele medicamentoase formulate în erine pentru acţiunea locală aparţin diverselor clase terapeutice: antibiotice.2. . calcitonina. ulei de floarea soarelui neutralizat. c. erinele se prepară prin dizolvarea. agenţi de suspendare (pentru suspensii). antiseptice. 19. . antiinflamatoare. conservanţi antimicrobieni. soluţia izotonică de clorură de sodiu. suspendarea sau emulsionarea substanţelor medicamentoase în apă sau ulei de floarea soarelui neutralizat şi completarea la masa prevăzută (m/m). . agenţi de viscozitate. b. tampon citrat. soluţia izotonică de glucoză). antialergice. 172 . emulgatori (pentru erinele-emulsii).

nih. 19.com).).3.3.nlm. Administrarea corectă a erinelor sub formă de spray nazal (www. Condiţionarea picăturilor pentru nas Picăturile pentru nas se condiţionează în recipiente bine închise.indiamart. PICĂTURI PENTRU URECHE Picăturile pentru ureche sunt oficializate de către Farmacopeea Română ediţia a X-a ca monografie generală Otoguttae. b.2.3.a. emulsii sau suspensii care conţin una sau 173 . iar la o singură apăsare a dispozitivului de propulsie se eliberează o singură doză (valvă dozatoare) (fig. subcapitolul Picături şi spray-uri auriculare.3. a. b. Acestea din urmă prezintă o canulă care se introduce în fosa nazală. sau prevăzute cu sistem de propulsie a conţinutului sub formă de picături fine (spray nazal).19. Suplimentul 2004 al FRX menţionează picăturile pentru ureche în monografia generală Preparate auriculare (Auricularia).3. cu definiţia: soluţii.dailymed. prevăzute cu sisteme de picurare (fig. Ca recipiente de condiţionare se utilizează fie flacoane prevăzute cu picurător.19.19.gov). cu următoarea definiţie: Picăturile pentru ureche sunt preparate lichide sub formă de soluţii. destinate administrării în conductul auditiv. 19. Recipiente de condiţionare pentru erine (www.b.). a. emulsii sau suspensii. Fig.

în tratamentul diferitelor afecţiuni localizate la 174 . Componentele picăturilor pentru ureche a. fără să exercite o presiune supărătoare asupra timpanului. de asemenea. Izotonie Aplicarea locală a preparatelor lichide în conductul auditiv nu impune condiţii legate de presiunea osmotică decât în cazul unui timpan lezat şi preparatul poate pătrunde în urechea medie. fapt ce impune alegerea în formulare a unor solvenţi/vehicule viscoase care să aibă o remanenţă mai mare la locul de aplicare. De asemenea.5. 19. Doar în acest caz. astfel apa ca vehicul nu va fi prima alegere în cazul picăturilor pentru ureche. pH: FRX prevede ca picăturile pentru ureche să aibă un pH cuprins între 5- 7.mai multe substanţe active în solvenţi corespunzători (de exemplu apă.1. mucoasa auriculară prezintă o secreţie lipofilă. b. glicoli sau uleiuri grase). nu dizolvă secreţiile. în unele cazuri. Spre deosebire de celelalte mucoase. Substanţe medicamentoase Substanţele medicamentoase sunt formulate în picături pentru ureche în scopul unei acţiuni exclusiv locale. Condiţii de formulare a. se impune ca picăturile pentru ureche să fie izotonice şi sterile. aplicate în conductul auditiv extern cu ajutorul unui tampon impregnat cu lichid. Aceste preparate pot fi. Formularea picăturilor pentru ureche Tratamentul local la nivelul urechii oferă avantajul unei acţiuni rapide şi directe la locul afectat printr-o administrare facilă. preparatele apoase nu realizează un contact prelungit cu mucoasa. preparatele apoase pot transporta infecţia în profunzime.3. prin efect osmotic. destinate administrării în conductul auditiv extern.

spray-uri auriculare – conţin formulări tip picături pentru ureche care sunt condiţionate în recipiente prevăzute cu valvă de aerosolizare a preparatului ca picături fine la locul de aplicare. durere. alcool diluat. solubilizanţi. conservanţi antimicrobieni potriviţi. uleiuri vegetale. anestezice locale. sisteme tampon. conform FRX prin dizolvarea. În terapia locală a afecţiunilor otice se utilizează şi alte forme farmaceutice lichide auriculare: spălături auriculare – se prepară în volume mari şi sunt condiţionate în recipient specific. glicerol. suspendarea sau emulsionarea substanţelor medicamentoase într-un vehicul corespunzător şi completarea la masa prevăzută (m/m). antiseptice. emulgatori (pentru picăturile pentru ureche-emulsii). astfel sunt prevăzuţi: apă. 19. c. supuraţii sau alte simptome specifice. antiinflamatoare. În cazul afecţiunilor însoţite de supuraţii se vor prefera solvenţii viscoşi cu efect de drenare (glicerol. Frecvent se includ în picăturile pentru ureche substanţe medicamentoase antibiotice cu spectru larg. b. propilenglicol. prevăzute cu sistem de picurare. Prepararea picăturilor pentru ureche se realizează. prurit. Apa distilată se utilizează în general în amestec cu alţi solvenţi polari admişi. cu rol sicativ.2.3. 19. Adjuvanţi: agenţi de reglare a pH-ului. analgezice. propilenglicol) sau alcoolul diluat. de capacitate mică. 175 .3. Solvenţi/vehicule Monografia Otoguttae este cea mai generoasă în ceea ce priveşte numărul şi varietatea de solvenţi pentru picăturile pentru ureche. Condiţionarea picăturilor pentru ureche se realizează în recipiente bine închise.acest nivel: infecţii microbiene sau fungice însoţite de inflamaţii.3.

anestezice. astringente. anestezice. alcool. cu acţiune locală. 19.1. antiinflamatoare glicerol.19. antiseptice.19. PREPARATE BUCOFARINGOLARINGIENE Preparatele bucofaringolaringiene sunt preparate lichide (soluţii.II. Tabel. aerosoli. propilenglicol. Tip de preparat Substanţe medicamentoase Substanţe auxiliare Ape de gură antiseptice.4. colutorii (badijonaje.II. 176 . gingiilor. gargarisme – soluţii apoase concentrate care se diluează în momentul utilizării. vehicule: apa distilată. Componente ale preparatelor lichide bucofaringolaringiene. alţi antiinflamatoare. Gargarisme astringente soluţii extractive apoase (infuzii). solvenţi viscoşi. evitând înghiţirea. pensulaţii) – preparate lichide viscoase. solvenţi: apă. Preparatele bucofaringolaringiene sunt menţionate de Suplimentul 2004 al FRX la monografia Preparate bucofaringiene. antiseptice. dinţilor. emoliente. inhalaţii. emulsii.): ape de gură – soluţii pentru spălarea cavităţii bucale cu efect antiseptic. antimicotice. vehicule: glicerol. semisolide sau solide destinate igienei şi tratamentului afecţiunilor cavităţii bucale. dezodorizant. spălarea se face prin barbotarea lichidului. faringelui şi laringelui. astringent. suspensii). spray-uri. destinate a fi aplicate pe mucoasa orală.4. Preparate lichide bucofaringolaringiene Preparatele bucofaringolaringiene lichide sunt de mai multe categorii (tabel 19. se folosesc ca atare sau diluate. anestezic. Colutorii astringente.

19.3.). comprimate sublinguale 20 .4.19. 19. adecvate tipului de administrare (fig. Recipiente de condiţionare pentru ape de gură. pudre dentifrice 19. Fig. preparatele să fie noncariogene şi să aibă un gust plăcut.2.4.4.4. 177 . comprimate de supt . asigurarea unui pH cât mai apropiat de neutralitate (pH-ul salivar).4.4. Condiţii generale de formulare a preparatelor bucofaringolaringiene: . corelarea formulării cu tipul de preparat (lichid. .4. Preparate semisolide bucofaringolaringiene Acestea sunt reprezentate de unguente hidrofile (geluri buco-adezive). aparţinând unor clase diferite de forme farmaceutice: . Preparate solide bucofaringolaringiene Preparatele bucofaringolaringiene solide sunt diverse. semisolid) şi cu acţiunea urmărită. 19. solid. Condiţionarea preparatelor bucofaringolaringiene se face în recipiente bine închise. 20 Preparat solid utilizat pentru curăţarea danturii.5. gume medicamentoase . .19.

dependent de substanţa medicamentoasă şi de solubilitatea acesteia în vehiculul ales. Acestea sunt reunite în Suplimentul 2004 al FRX în monografia generală Preparate rectale (Rectalia).2-7. Clisme medicamentoase – conţin substanţe medicamentoase care urmează a fi absorbite pe calea rectală prin venele hemoroidale. Clisme pentru radiodiagnostic – utilizate în explorarea colonului. datorită posibilităţii de absorbţie a substanţelor medicamentoase prin venele hemoroidale. Sunt preparate 21 care se administrează in dosis plena . . semisolide sau solide.1. în vederea unei acţiuni locale sau sistemice. Preparatele rectale sunt formulate fie pentru o acţiune locală. PREPARATE RECTALE Preparatele rectale se prezintă ca preparate lichide. Băi rectale – sunt soluţii apoase sau extractive apoase.se pot formula ca soluţii. fie sistemică.19. emulsii sau suspensii. .5. utilizate în volum mare la temperatura corpului pentru afecţiuni externe anale sau perianale. Absorbţia pe calea rectală este comparabilă cu cea de la calea orală. 19.4). . Clisme cu efect mecanic (evacuator) – se utilizează pentru efectul laxativ. Clisme – sunt administrate endorectal ca spălături sau irigaţii. Preparate rectale lichide . Acestea sunt de mai multe tipuri. de aceea pentru substanţele puternic active. pH-ul preparatelor lichide trebuie să fie apropiat celui fiziologic (7. 178 . 21 Administrarea întregii cantităţi de preparat într-o singură priză. Acolo unde este posibil şi formularea o permite.5. destinate aplicării pe mucoasa rectală. toxice. dozele maxime prevăzute de FRX sunt aceleaşi ca la calea orală.

) Aerosoli (spume) a.5. b.19. Preparate rectale semisolide – sunt reprezentate de unguente rectale. 19. PREPARATE VAGINALE Preparatele vaginale sunt preparate lichide. http://lfofamerica. Fig. Mod de condiţionare pentru clisme (a) şi microclisme (b.com.medidose.).6.5. Preparate rectale solide se prezintă sub formă de supozitoare rectale (cap.2.com). c. semisolide sau solide. Preparatele cu aplicaţie vaginală sunt reunite în Suplimentul 2004 al FRX la monografia Preparate vaginale (Vaginalia). 19. 179 .5.21.sunt clisme ce conţin un volum mic de lichid (4-10 ml.c) (www. . destinate aplicării pe mucoasa vaginală.) şi sunt de asemenea formulate ca preparate unidoză (fig. Microclisme (rectiole) .3. Clisme alimentare – sunt formulate cu substanţe nutritive şi energetice pentru a suplini alimentaţia orală.5. în vederea unei acţiuni locale. FRX oficializează supozitoarele rectale la monografia separată Supozitoare (Suppositoria). Acestea sunt menţionate de monografie (sunt prezentate în cap. 19.22) sau capsule rectale. 19.

2. Preparate vaginale lichide Acestea sunt destinate spălăturilor vaginale şi se formulează ca soluţii. comprimate.). progestative). Substanţele medicamentoase aparţin unor clase terapeutice diverse: antibiotice.6. 180 . 19. se pot formula ca pulberi reconstituibile pentru spălături vaginale (unidoză). 19. 19.3.1. antiinflamatoare. 22 Substanţe cu acţiune asupra unui parazit specific vaginal: Trichomonas vaginalis.6. spume sau spray-uri. antiseptice. contraceptive. supozitoare vaginale (ovule). astringente. De asemenea. suspensii. În afară de apă şi soluţiile extractive apoase (infuzii) se mai pot utiliza ca vehicule. Preparatele vaginale semisolide: sunt unguentele vaginale (descrise la cap. care se dispersează în apă încălzită ex tempore.4.6. inserte vaginale.6.21. există însă şi cazuri când absorbţia din mucoasa vaginală este sistemică: pentru substanţele medicamentoase hormonale (estrogeni. 22 antitrichomoniazice . Preparatele vaginale solide sunt diverse: capsule moi. antimicotice. anestezice. 19. Condiţionarea preparatelor vaginale este specifică formei farmaceutice - în recipiente bine închise. Preparatele vaginale sunt concepute în general pentru o acţiune locală. pentru care mucoasa are specificitate de absorbţie.

I. CONTINUĂ) . Caracterizarea aerosolilor ca sistem dispers eterogen FAZA DISPERSATĂ FAZA DISPERSANTĂ (MEDIU (INTERNĂ. FAZĂ EXTERNĂ. dispersate într- un gaz. Tabel. 20. Particule fine solide Gaz . Din acest punct de vedere.20. aerosoli obţinuţi prin condensare b. există mai multe tipuri de aerosoli: a. AEROSOLI FARMACEUTICI Aerosolii farmaceutici sunt preparate alcătuite din substanţe medicamentoase sub formă de particule lichide sau solide cu grad avansat de fineţe. DISCONTINUĂ) DE DISPERSIE. aerosoli obţinuţi prin dispersare/propulsare aerosoli obţinuţi prin dispersare cu aer sau vapori de apă aerosoli obţinuţi prin dispersare cu gaz propulsor c. aerosoli sub formă de pulberi 181 . Problema principală a formulării în cazul formei de aerosol rămâne generarea lor. Particule fine lichide Aerosolii reprezintă o formă farmaceutică avantajoasă în principal prin posibilitatea vehiculării substanț ei medicamentoase direct la locul de acț iune (avantaj important mai ales în cazul aerosolilor de inhalaţie). Suplimentul 2004 al FRX oficializează aerosolii la monografia generală Preparate presurizate.

20. din ţigările antiastmatice. 182 . care se adaugă în apă la temperatura de fierbere. se condensează şi îşi manifestă acţiunea decongestivă. generarea de aerosoli cu aer sau vapori de apă. . Fig.1.20.) În terapie această metodă se aplică în cazul soluţiilor de uleiuri volatile.2.1. Aerosolizarea prin condensare. Clasificarea aerosolilor după modul de generare 20.1. generarea de aerosoli cu gaz propulsor în produsele de aerosolizare presurizate. Aerosoli obţinuţi prin dispersare/propulsare Pentru propulsarea aerosolilor se utilizează mai multe principii: . 20. 20. Aerosoli obţinuţi prin condensare Principiul obţinerii aerosolilor prin condensare constă în antrenarea particulelor solide sau lichide volatile în aer şi condensarea lor pe o suprafaţă rece (fig. Un alt exemplu este cel al aerosolilor tip solid în gaz.1. cu evaporare şi antrenarea lor împreună cu vaporii de apă: ajungând pe căile respiratorii superioare.1.1.

Componente ale unui dispozitiv de aerosolizare. Unele valve sunt prevăzute şi cu o cameră de dozare a conţinutului.20. Construcţia de bază a dispozitivului cuprinde (fig. gaz propulsor – este prezent pentru aerosolii generaţi pe acest principiu.): . . suspensie sau emulsie a substanţei medicamentoase). ce sigilează flaconul). Ambele tipuri de generare au la bază utilizarea unor dispozitive ce propulsează preparatul (lichid în general) prin duze. valva este prevăzută cu un cap de apăsare (actuator) care are o duză fină pentru expulzarea lichidului. Fig. şi se numesc valve dozatoare (engl. 183 . expulzându-l sub formă de ceaţă fină. valvă de aerosolizare (componenta cheie. .2. 20. valva prezintă în prelungire un tub plonjor în lichidul de aerosolizat. metered aerosol sau metered dose inhaler- MDI).2. flacoanele sunt din sticlă sau plastomer suplu pentru aerosolii generaţi cu aer şi din metal pentru aerosolii generaţi cu gaz propulsor. flacon (recipient) în care se introduce formularea (tip soluţie.

3.4. acesta se află într-un echilibru constant cu vaporii săi: în interiorul flaconului se află formularea lichidă de substanţă medicamentoasă.photo-dictionary.com).1. acesta fiind dispersat ca aerosol (fig. Generarea aerosolilor prin dispersare cu aer sau vapori de apă La acest tip de aerosoli.).4. Fig. Dispersarea aerosolilor ca particule fine cu ajutorul unui gaz propulsor.20.3. 184 .2.20. Fig. 20. la apăsarea valvei. gazul lichefiat şi vaporii gazului (fig. În cazul gazului lichefiat. Generarea aerosolilor prin dispersare cu gaz propulsor La acest tip de aerosoli propulsarea se realizează cu ajutorul unui gaz: gazul poate fi sub presiune (comprimat sau lichefiat).).2. Propulsarea aerosolilor cu aer (ex.1. spray nazal – www.1. 20.2. curentul de aer (sau vapori) antrenează lichidul prin duză.20.20.

Clasificarea aerosolilor după calea de administrare 20.). Aerosoli aplicaţi pe piele şi mucoase Aceştia pot fi aerosoli generaţi cu aer sau cu gaz propulsor (tabel 20.5. Formulare tip picături pentru nas (erine) Spray bucal.2. Substanţe antiinflamatoare. la locul de aplicare . Efect răcoritor .2.1. de asemenea. Aerosoli de inhalaţie Aerosolii inhalatori sunt aerosoli în doze măsurate (eng. Valvă nedozatoare (continuă) 20. Tipuri de aerosoli aplicaţi pe piele şi mucoase şi caracteristicile lor. Aerosol tip spumă . Spray dermic . antimicotice. Dispersie fină a SM. se poate ataşa la dispozitiv o cameră de prelungire (spacer) pentru uşurarea administrării (fig.20. La copii.2. Substanţe antiinflamatoare. dezodorizante. etc. 185 . Valvă continuă . Formulare tip picături pentru ureche Spray vaginal .II.MDI).20. Tabel 20. antiseptice. . Valvă dozatoare . Prezintă avantajul unei stabilităţi crescute. metered dose inhaler. Valvă dozatoare sau continuă bucofaringian .2. antiseptice Spray nazal . se elimină contactul manual cu suprafaţa de tratat. Administrarea corectă presupune sincronizarea inspirului cu activarea dispozitivului. Spray otic .II.).

20.6. La acest tip de dispozitive. Administrarea aerosolilor inhalatori la copii cu ajutorul unui prelungitor (spacer). Pulberile au particule de dimensiuni micronice şi sunt condiţionate 186 .) Fig. Aerosoli sub formă de pulberi fine în sistem nepresurizat Pulberile pentru inhalaţii se administrează cu ajutorul unor dispozitive speciale care realizează doar dozarea. Aerosoli sub formă de soluţii sau suspensii ale substanţei medicamentoase aerosolizate cu gaz propulsor.20. valva este poziţionată în partea inferioară. iar capul de apăsare îl reprezintă flaconul însuşi (fig. aerosolizarea efectuându-se cu forţa de inspir a pacientului. 20. Modul de administrare al aerosolilor inhalatori cu gaz propulsor.6.Fig.5.

care sunt perforate în momentul administrării şi pulberea este pusă în libertate (fig. c.7. b. Dispozitivele dozate prezintă pulberea condiţionată în capsule tari (operculate) sau blistere.multidoză sau unidoză.). 187 . a.20.

newsfox. www. Fig. dispozitiv tip Handihaler. d.com. Dispozitiv Diskus pentru pulberi inhalatorii condiţionate în blistere – poziţionarea blisterului în interiorul dispozitivului. Dispozitive pentru pulberi inhalatorii condiţionate in capsule: a.com).emedicine. dispozitiv tip Rotahaler. mod de folosire al dispozitivului Diskus (www. 188 . www. b. e.7.20.cipladoc. e. deschidere click inhalare d.com. c.medscape.

pentru îngrijirea pielii sănătoase. unguente dermice (aplicate pe piele). Formularea unguentelor Acesta este un aspect important care urmăreşte dispersarea substanţei medicamentoase în substanţa auxiliară (excipient). pot fi: . 21. unguente aplicate pe mucoase: oftalmice. nazale. Unguente cosmetice . consistenţă semisolidă. destinate aplicării pe piele sau mucoase în scop terapeutic sau de protecţie. . Unguente de protecţie . UNGUENTE Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide. În Suplimentul 2004 al FRX unguentele sunt înscrise la monografia Preparate semisolide pentru aplicaţii cutanate (Preparationes molles ad usum dermicum). vaginale. . capacitate de etalare. a X-a oficializează 2 monografii generale - Unguente (Unguenta) şi Unguente oftalmice (Unguenta ophtalmica) .21. Unguente medicamentoase – acestea conţin substanţe medicamentoase şi sunt destinate tratamentului unei afecţiuni specifice. sunt utilizate în industrie pentru protecţia suprafeţelor de piele expuse (ex. otice. După scopul formulării. sunt constituite din excipienţi (baze de unguent) în care se pot încorpora substanţe medicamentoase. rectale. Baza de unguent trebuie să îndeplinească următoarele calităţi: .sunt concepute contra acţiunii agresive a unor agenţi nocivi. care poartă numele de bază de unguent şi asigurarea condiţiilor specifice locului de aplicare. .şi o serie de monografii individuale.1. mâinile operatorilor). bucale. Farmacopeea Română Ed. există mai multe tipuri de unguente.

Denumirea de unguent este o denumire generică. obţinut la rafinarea petrolului. 23 vaselină (excipient semisolid). semisolizi. pommade) – sunt unguente cu baze lipofile. la care faza uleioasă este reprezentată de excipienţi lipofili. creme – reprezintă sisteme disperse tip emulsie în fază semisolidă (unguente-emulsii). de culoare alb translucid. Aceste baze se obţin din substanţe care se îmbibă şi se structurează în apă ca baze viscoase (polimeri hidrofili) (fig. există o serie de denumiri specifice.). ce formează un film superficial gras pe piele şi sunt alcătuite dintr-o fază continuă. lichizi) care împreună îi conferă proprietăţile dorite. iar faza apoasă este peste 10 % din masa preparatului. geluri – reprezintă unguente la care baza de unguent are o consistenţă hidrofilă şi aspect translucid. omogenă. 23 Excipient lipofil de consistenţă semisolidă. funcţie de tipul de formulare. ceară (excipient solid). reprezentată de baza de unguent în proporţie mare (peste 25 %) şi la aplicare formează un film protector pe piele. mai mulţi excipienţi lipofili în diverse proporţii formează prin topire o bază de unguent adecvată: ulei de floarea soarelui (excipient lichid). paste – reprezintă sisteme disperse tip suspensie în fază semisolidă (unguente-suspensii): substanţa medicamentoasă este suspendată în faza semisolidă.21. ex. fiecare cu anumite caracteristici: pomezi (fr. Baza de unguent este în general alcătuită din mai mulţi excipienţi de consistenţe diverse (solizi. .1. conţine un amestec de hidrocarburi.

cremă.21.I. . c. substanţa medicamentoasă poate forma diverse tipuri de dispersie (tabel 21. (TIP SOLUŢIE) . Solubilitatea substanţei medicamentoase în Tip de sistem dispers baza de unguent .SOLID/SEMISOLID insolubilă în baza de ETEROGEN (S/SS) unguent. Funcţie de solubilitatea în baza de unguent. (TIP SUSPENSIE) substanţă lichidă SISTEM . Tipuri de sisteme disperse ce pot exista pentru forma farmaceutică de unguent. (TIP EMULSIE) Baza de unguent are în principal rolul de a încorpora substanţa medicamentoasă în masa sa şi de a o transporta la locul de acţiune. c.). a.I. Aspectul unor unguente: a. baza de unguent contribuie şi la absorbţia substanţei medicamentoase în profunzimea locului de aplicare. Pe lângă acest rol.1. LICHID/SEMISOLID insolubilă în baza de ETEROGEN (L/SS) unguent. pomadă.LICHID/SEMISOLID (L/SS) substanţă solidă SISTEM .SOLID/SEMISOLID lichidă solubilă în baza OMOGEN (S/SS) de unguent. b. gel. Fig.substanţă solidă sau SISTEM . Tabel. 21. b.

Conţin excipienţi semisolizi. parafină solidă. antiseptice. cetaceum . gliceride: grăsimi vegetale sau animale solide. pielea sugarilor trebuie să fie preparate cu baze de unguent cu proprietăţi emulsive sau peilculogene. Unguentele care se aplică pe plăgi. lichizi aparţinând următoarelor clase chimice: . obţinută prin ecxtracţie din lâna oilor. antifungice. astringente. siliconi (polisiloxani). fie unei acţiuni în profunzimea locului de aplicare (substanţe antiinflamatoare). cu miros specific. Componentele unguentelor a. etc. care provine din cavităţile craniene şi pericraniene ale caşalotului (Physeter macrocephalus L sau Physeter catodon). cronic). uleiuri hidrogenate. Bazele de unguent se impart în: baze lipofile (grase) – sunt insolubile în apă. se vor avea în vedere anumite criterii de alegere a bazei: stadiul bolii (acut. 24 25 . . 24 Masă galbenă. semisolidă. ceara de albine.). parafină lichidă. La formularea unguentelor. Substanţele medicamentoase formulate în unguente sunt destinate fie unei acţiuni locale în tratamentul dermatologic (antibiotice. acţiunea dorită (locală. . . hidrocarburi: vaselină. în profunzimea locului de aplicare). solubile în uleiuri şi sunt nelavabile. uleiuri vegetale. arsuri. sicative. 25 Ceară cristalină purificată. ceruri (esteri ai acizilor graşi cu alcoolii graşi): lanolina . se asigură sterilitatea şi evitarea contaminării ulterioare cu microorganisme. solizi. b. filantă. caracteristicile fizico-chimice ale substanţei medicamentoase.

21.acestea au o capacitate superioară de etalare şi de penetrare prin piele şi absorbţie a substanţei medicamentoase de la locul de aplicare. lavabile şi au un aspect elegant. baze – emulsii de tip ulei în apă (U/A): excipienţii graşi sunt încorporaţi ca fază internă emulsionată în faza externă apoasă. emulgatorul este încorporat în faza externă. Funcţie de tipul de emulsie pe care îl reprezintă. Unguentele cu baze lipofile se prepară prin topirea excipienţilor şi încorporarea substanţei medicamentoase. iar faza internă (emulsionată) este apa sau soluţii apoase medicamentoase. 21. Unguentele se păstrează la o temperatură de maxim 25º C. sunt: . baze – emulsii .polimeri organici naturali ca amidon sau alginaţi. polietilenglicoli). tuburi din aluminiu sau plastomer). cutii plastomer.emulsii se prepară prin emulsionarea fazei interne în faza externă în care s-a încorporat emulgatorul şi amestecare până la răcire. substanţa medicamentoasă se dispersează în una din faze. Se obţin din polimeri hidrofili care se îmbibă în prezenţa apei . Unguentele . urmată de amestecare până la răcire. polimeri semisintetici (derivaţi celulozici) sau sintetici (carbopol. .2. Condiţionarea (ambalarea) unguentelor Se realizează în recipiente bine închise (flacoane de sticlă.3. Prepararea unguentelor se realizează dependent de tipul de bază de unguent pe care îl conţin. baze hidrofile (hidrogeluri) – acest tip de baze de unguent sunt bine tolerate. baze – emulsii de tip apă în ulei (A/U): la acestea faza uleioasă este alcătuită din excipienţi lipofili. . Unguentele cu baze hidrofile se prepară prin obţinerea bazei de unguent (hidrogel) şi încorporarea substanţelor medicamentoase în bază. La fiecare tip de bază.

pH-ul se va regla funcţie de condiţiile mucoasei (ex.  FRX prezintă şi o condiţie obligatorie legată de pH-ul unguentelor: acesta trebuie să fie cuprins între 4. sterile. 21. rectală. care se aplică pe mucoasa conjunctivală. Unguente aplicate pe mucoase Unguente oftalmice FRX prezintă o serie de precizări suplimentare în monografia generală Unguenta ophtalmica. bucală. pentru aplicaţii pe mucoasa bucală se preferă bazele de unguent hidrofile (formulare tip gel bucal). Caracteristicile unguentelor Unguentele trebuie să aibă un aspect omogen. .21.5. Unguentele oftalmice se condiţionează în recipiente închise etanş. otică.). vaginală. Ca la toate preparatele oftalmice. Avantajul principal al acestora îl reprezintă creşterea timpului de contact cu mucoasa conjunctivală. De exemplu. frecvent se utilizează recipiente de capacitate mai mică: 2-7 g. culoare şi miros caracteristice componentelor.5 . Unguentele oftalmice sunt definite ca preparate farmaceutice semisolide. există obligativitatea sterilităţii. Unguente aplicate pe alte mucoase La unguentele aplicate pe mucoasele nazală. cu cel mult 10 g.5. mucoasa nazală. baza de unguent se alege funcţie de caracteristicile mucoasei şi scopul terapeutic. Unguentele oftamice se prepară în condiţii aseptice cu baze de unguent lipofile şi neiritante. otică).4.8. unguent (în practică. dar şi de cerinţele formei de unguent.

În Suplimentul 2004 al Farmacopeei.copii 1-2 g.22. vaginale . .5-12 g. . supozitoarele sunt forme farmaceutice solide. rectale . uretrală. Supozitoare . sunt prezentate o serie de caracteristici ale celor trei tipuri de supozitoare. (cu masă (ovule) glicero-gelatinoasă).forme diverse (Supl. (bujiuri) . Conform FRX. sunt destinate administrării pe cale rectală.2-3 g. În tabelul 22. Supozitoare uretrale . supozitoarele vaginale la monografia Preparate vaginale (Vaginalia) şi supozitoarele uretrale la monografia Creioane (Styli). 2004).I. Caracteristici de bază ale diverselor tipuri de supozitoare Tip de Formă Masă supozitor -cilindro-conică sau de torpilă. I.cilindri ascuţiţi la un capăt . fiecare tip de supozitoare este menţionat la monografii generale diferite: supozitoarele rectale sunt oficializate la monografia Preparate rectale (Rectalia). care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe medicamentoase. vaginală.sferică sau ovală (FRX) .22. Tabel. SUPOZITOARE Farmacopeea Română Ediţia a X-a prezintă o monografie generală pentru supozitoare: Suppositoria (Supozitoare) şi o serie de monografii individuale.adulţi 2-3 g.2-4 g (cu baze Supozitoare lipofile).

Actualmente utilizarea s-a restrâns considerabil. Supozitoarele rectale reprezintă o formă farmaceutică preferată în medicaţia pediatrică. după caz). antiseptice. Pentru tratamentul local al afecţiunilor hemoroidale se includ substanţe antiinflamatoare. având în vedere posibilitatea de absorbţie completă a substanţei medicamentoase prin venele hemoroidale. Supozitoarele uretrale sunt destinate tratamentului afecţiunilor urinare la bărbat.1. . astringente. preferându-se abordarea tratamentului sistemic per os. antibiotice. substanţele medicamentoase se vor încorpora în excipientul principal. În toate cazurile. etc. antipiretice. analgezice. uretrală.II. Supozitoarele vaginale (ovulele) asigură în general un tratament local. dar şi la bătrâni sau în anumite afecţiuni pentru care tratamentul per os nu este de dorit. gama de substanţe medicamentoase formulate este largă. de consistenţă solidă. laxative. Rolul bazei de supozitor este de a vehicula substanţele medicamentoase la locul de acţiune (mucoasa rectală. Formularea supozitoarelor Supozitoarele rectale sunt destinate tratamentului local al mucoasei rectale sau tratamentului sistemic. FRX prevede ca dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi pentru cele puternic active sunt aceleaşi cu cele pentru preparatele farmaceutice administrate intern.). se pot întâlni mai multe tipuri de sisteme disperse. antiseptice. În medicaţia pediatrică. substanţa medicamentoasă putându-se dizolva. vaginală. Din acest punct de vedere. Funcţie de modul de dispersie a substanţei medicamentoase în baza de supozitor. pentru substanţele hormonale se poate realiza şi o absorbţie sistemică (derivaţi estrogenici sau progestativi). În vederea efectului sistemic. supozitoarele conţin substanţe sedative.22. suspenda sau emulsiona în bază (tabel 22. care se numeşte bază de supozitor (masă de supozitor).

s-au obţinut prin semisinteză o serie de mase de supozitor cu proprietăţi superioare. LICHID/SOLID (L/S) insolubilă în baza de ETEROGEN supozitor (TIP EMULSIE) FRX oficializează două tipuri de baze de supozitor. care cedează substanţa medicamentoasă prin topire la temperatura corpului. în consecinţă.a. Întrucât untul de cacao prezintă o serie de dezavantaje legate de originea sa naturală (râncezire.II. di.). fenomen de polimorfism care induce dificultăţi la preparare. Din punct de vedere chimic. este alcătuit dintr-un amestec de gliceride (mono-. un interval de topire situat în jurul temperaturii corpului uman (37 °C). Tipuri de sisteme disperse ce pot exista pentru forma farmaceutică de supozitor Solubilitatea substanţei Tip de sistem dispers medicamentoase în baza de supozitor -substanţă solidă sau SISTEM . SOLID/SOLID (S/S) insolubilă în baza de ETEROGEN (TIP supozitor SUSPENSIE) -substanţă lichidă SISTEM . FRX menţionează două baze de supozitor lipofile: untul de cacao şi gliceridele semisintetice neutre. Tabel. LICHID/SOLID (L/S) de supozitor (TIP SOLUŢIE) -substanţă solidă SISTEM . . lipire de forme în cazul turnării). fiind obţinut prin presarea seminţelor arborelui de cacao (Theobroma cacao) (fig. grăsoasă. de culoare galbenă. Aceste baze trebuie să aibă. Untul de cacao (Oleum cacao. 22.1. Butir cacao) se prezintă ca o masă solidă. SOLID/SOLID (S/S) lichidă solubilă în baza OMOGEN .sau trigliceride cu diverşi acizi graşi. Bazele de supozitor liposolubile sunt excipienţi de consistenţă solidă.22. din care predomină acidul oleic). cu miros specific de cacao.

care se pot prelucra foarte uşor în industrie. Gliceridele semisintetice neutre sunt mase de culoare albă. modelare manuală . b. FRX oficializează masa glicerogelatinoasă (amestec de gelatină. topire-turnare . Aceste baze cedează substanţa medicamentoasă prin dizolvare în fluidele corpului (mucus rectal. a. Astfel au fost fabricate diverse sorturi de gliceride semisintetice neutre. b. 22. cedarea substanţei medicamentoase din aceste baze are loc mai lent decât din bazele liposolubile. a.-b. dată fiind cantitatea redusă de lichid de la nivelul mucoaselor menţionate. Bazele de supozitor hidrosolubile sunt amestecuri de substanţe care se prepară în general prin încălzire şi ulterior solidifică la răcire. În consecinţă. vaginal). glicerină şi apă care se bazează pe îmbibarea gelatinei şi formarea unei dispersii viscoase care la răcire solidifică – fig. presare .22. 22.1.1. prin selectarea acizilor graşi şi reesterificare. cu aspect elegant. unt de cacao. Fig. Dintre aceste baze.2. aspectul supozitoarelor cu diverse baze.) şi amestecurile de polietilenglicoli. Prepararea supozitoarelor Prepararea supozitoarelor se poate realiza prin următoarele metode: .

turnare este cea aplicată industrial. care se pot modela prin prelucrare manuală. gliceride semisintetice neutre). procedeul implică încorporarea substanţei medicamentoase în baza de supozitor şi prelucrarea prin una din metode (fig.22.2.). Metoda de presare se bazează tot pe proprietatea de plasticitate a bazelor lipofile. FORMULARE/ TIP DE BAZĂ CARACTERISTICI DE PREPARARE Baze liposolubile: încorporarea substanţei medicamentoase în baza de supozitor topită Baze hidrosolubile: încorporarea substanţei în industrie .turnarea direct în recipientele de condiţionare medicamentoase primară (tipare-ambalaje) în baza preparată în prealabil Fig. Metoda nu se mai aplică astăzi din cauza dezavantajelor legate de lipsa uniformităţii masei şi conţinutului supozitoarelor obţinute. În toate cazurile. datorită metodei automatizate. Metoda de modelare manuală se aplică încă în farmacii şi se bazează pe proprietatea de plasticitate a bazelor liposolubile (unt de cacao. Etapele preparării supozitoarelor . Metoda de topire . Principiul metodei cuprinde etapele sintetizate în fig.2. 22.2. 22. cărora li se poate imprima o anumită formă la presare.

Tipare-ambalaje pentru supozitoare. supozitoarele se condiţionează în cutii de plastomer. . Caracteristici ale supozitoarelor FRX prevede ca supozitoarele să prezinte un aspect omogen. O determinare importantă de control al calităţii supozitoarelor o reprezintă determinarea comportamentului la topire/dizolvare. să-şi păstreze forma şi consistenţa la temperatura camerei. examinate cu lupa (4. Astfel. supozitoarele se păstrează la o temperatură de cel mult 25º C. iar în industrie în folii de plastic termosudate numite tipare-ambalaje (fig.4. bule de aer. 22.5x) în secţiune longitudinală. În farmacie.3. 22.3.22. cristale.3. prin care se setează un timp maxim in vitro pentru cedarea substanţelor medicamentoase funcţie de tipul de bază ce îl conţin supozitoarele. Condiţionarea (ambalarea) supozitoarelor – în recipiente bine închise. supozitoarele nu trebuie să prezinte aglomerări de particule.) Fig. 22.

23. Acestea sunt de mai multe categorii. patch-uri). timbre. 23.). . a. 23.1. FORME ADEZIVE CUTANATE Formele adezive cutanate sunt produse destinate a fi aplicate pe piele ca pansament compresiv sau prin simpla presare.sunt preparate semisolide conţinând una sau mai multe substanţe medicamentoase dispersate într-o bază adezivă moale.2. sunt alcătuite dintr-un excipient adeziv dispersat pe un suport.2. însă Farmacopeea Română (Suplimentul 2004) oficializează monografia Sisteme terapeutice transdermice şi subcapitolul Plasturi medicamentoşi în cadrul monografiei Preparate semisolide pentru aplicaţii cutanate.1. pansamente adezive – pe suprafaţa suportului se găseşte un material de pansament textil. Din această categorie. b. utilizaţi la scară largă sunt plasturii cu acţiune keratolitică (emplastre coricide pentru bătături) şi cele antiherpetice (fig. emplastre cauciucate (sparadrape) – pot fi perforate sau nu.1. pansamente adezive. 23. care este dispersată uniform pe suprafaţa unui suport în scopul aplicării pe piele. Forme adezive medicamentoase: din punct de vedere al manifestării acţiunii medicamentoase (al penetrării substanţei medicamentoase prin piele). Forme adezive nemedicamentoase: sunt destinate a fixa materialul de pansament pe piele sau a proteja pielea. Forme adezive medicamentoase cu acţiune locală a.23. Emplastre medicamentoase (plasturi medicamentoşi) . cu acţiune generală: sisteme terapeutice transdermice (STT-uri. acestea sunt: cu acţiune locală: emplastre.

c. TTS). au diametru mic (1 cm. în vederea unei acţiuni sistemice. 23.2. STT. Transdermal Therapeutic System.2. . fiind impregnate cu substanţe reactogene. Timbre – sunt utilizate în scop diagnostic. Aplicarea unui plasture antiherpetic (http://www.it).1. 23.). sunt circulare. Pansamente adezive – sunt destinate a fi aplicate în general pe răni: sunt alcătuite dintr-un suport adeziv pe suprafaţa căruia se aplică un material textil impregnat cu o substanţă medicamentoasă.vivodibenessere.I. b.) şi în centru se găseşte substanţa fixată pe suportul adeziv. Fig. după eliberarea şi traversarea barierelor cutanate (tabel 23. plasturi cu rivanol). engl. Forme adezive medicamentoase cu acţiune sistemică În această categorie se încadrează sistemele terapeutice transdermice (abr. Acestea se prezintă ca benzi decupate şi ambalate individual (ex. Acestea sunt dispozitive adezive ce servesc ca suport sau vehicul pentru una sau mai multe substanţe medicamentoase destinate a fi aplicate pe piele sau pe un loc delimitat.

 Evitarea primului pasaj hepatic.23.complianţa crescută prin administrare la medicamentoase). clonidina ca antihipertensiv. Avantaje şi dezavantaje ale STT-urilor. Tabel 23.  Comoditatea administrării. scopolamine pentru răul de mişcare. cuvântul sistem implică eliberarea modificată a substanţei medicamentoase. Avantaje Dezavantaje  Avantaje corelate cu eliberarea ☻ Posibilităţi limitate de controlată a substanţei medicamentoase: formulare (număr redus . . Alte substanţe care se pretează a fi formulate astfel sunt: fentanylul (un analgezic din clasa opiaceelor). 24 ore sau chiar câteva zile).2.I. Din punct de vedere al formulării. ☻ Apariţia efectelor iritative sau alergice la locul aderării dispozitivului. datorită versatilităţii sale. ☻ Posibilitatea dezlipirii STT-ului. Acest model de eliberare se numeşte eliberare controlată (fig. nicotina (STT-uri pentru combaterea sevrajului după renunţarea la fumat).evitarea efectelor secundare. Având în vedere rolul de barieră al pielii.). hormonii estrogeni (STT-uri pentru substituţia hormonală în menopauză). de substanţe . intervale mari. Nitroglicerina a fost una din primele substanţe medicamentoase formulată ca STT. Sistemele terapeutice transdermice au o eliberare constantă a substanţei pe o perioadă prestabilită de timp (12 ore. există puţine substanţe medicamentoase care pot fi absorbite prin piele direct în fluxul sanguin.

Fig.3. 23. 23.3.gov). STT-urile se fixează pe diverse zone ale corpului: braţ (fig. Funcţie de substanţa pe care o conţin şi de acţiunea ei terapeutică. pentru cele indicate în răul de mişcare). în spatele urechii (ex.). comparativ cu o formă cu eliberare convenţională (b. a. Modelul de eliberare controlată al STT-ului (a. coapsă.apar fluctuaţii de concentraţie corespunzătoare dozelor administrate). comprimate . Aplicarea STT-urilor pe braţ (http://m. .3..23. b. .drugabuse.concentraţia de substanţă este constantă pe unitatea de timp). Fig.

pulberi simple – conţin o singură substanţă medicamentoasă. În Suplimentul 2004 pulberile sunt prevăzute în monografiile Pulberi pentru administrare orală. . calea de administrare: . utilizare: . etc). Pulberile aparţin mai multor categorii şi se pot clasifica funcţie de criterii diverse: formulare: . .sunt ambalate în recipiente prevăzute cu unitate de prelevare (linguriţă. alcătuite din particule uniforme ale uneia sau mai multor substanţe medicamentoase. pulberi aplicate pe piele sau mucoase (pudre). sunt folosite ca atare sau divizate în doze unitare. spatulă. pulberi pentru administrare orală (ca atare sau după dispersare în apă). pulberi compuse – conţin două sau mai multe substanţe medicamentoase. . repartizarea dozelor: . PULBERI MEDICAMENTOASE Pulberile medicamentoase sunt preparate farmaceutice solide. FRX oficializează o monografie generală Pulberi (Pulveres) şi 3 monografii individuale. în care faza dispersată solidă predomină. pulberi multidoză.24. asociate sau nu cu substanţe auxiliare. Pulberi pentru inhalaţii. pulberi unidoză (divizate în doze unitare) – sunt ambalate industrial în pliculeţe (saşete) termosudate. pudre medicamentoase. Pulberile sunt sisteme disperse eterogene de solid în gaz (S/G). . Pulberi pentru aplicaţii cutanate. cu sau fără adaos de excipienţi.

Având în vedere specificitatea acestei forme farmaceutice. stabilitate mare faţă de preparatele lichide. o bună curgere a pulberii . timp îndelungat. eliberarea imediată a substanţei medicamentoase. gradul de fineţe). . dar şi de calea de administrare. În ambele cazuri însă. dar şi alte proprietăţi ce determină comportamentul la prelucrarea pulberii în totalitate (densitate). proprietăţi precum: capacitatea de etalare. limitări în mascarea gustului.1. presiune). capacitatea de 26 adsorbţie. Formularea pulberilor În formularea pulberilor se va ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor medicamentoase. Pentru pudre. absorbţie îmbunătăţită faţă de alte forme solide. 24. Pentru pulberile orale este important şi modul de administrare (ca atare sau după dispersare în apă). pudre cosmetice. fabricare laborioasă. asigurarea unui gust plăcut al preparatului este esenţială. . devin importante proprietăţile particulelor individuale ce alcătuiesc pulberea (forma. . . gradul de fineţe foarte avansat sunt esentiale în calitatea preparatului. . Pulberile orale prezintă unele avantaje faţă de alte forme farmaceutice: . În cazul pulberilor orale care se înghit ca atare gradul de fineţe trebuie să fie mai avansat decât pentru pulberile care se dizolvă în apă înaintea administrării. Există însă şi o serie de dezavantaje ale pulberilor orale: . 26 Capacitatea particulelor unei pulberi de a aluneca unele faţă de altele sub influenţa gravitaţiei sau sub influenţa altor forţe (vibraţie. posibilitatea încorporării de doze mari de substanţe medicamentoase.

aromatizanţi) sau alţi stabilizanţi. talc. miros (edulcoranţi. Alte ingrediente importante pentru pulberile orale sunt corectorii de gust. Prepararea pulberilor La prepararea pulberilor se vor parcurge o serie de operaţii preliminare esenţiale. substanţele medicamentoase sunt dispersate în masa excipientului numit diluant. având implicaţii în uniformitatea conţinutului.Ingrediente la formularea pulberilor Pulberi orale: în pulberile orale se formulează substanţe medicamentoase din clase terapeutice diverse. Pulverizarea asigură un grad de fineţe corespunzător scopului administrării şi creşte viteza de dizolvare prin micşorarea mărimii particulelor. Substanţele medicamentoase formulate în pudre sunt antibiotice.1. de etalare. în ordinea logică prezentată în fig 24. fiind echivalentul solventului sau vehicului de la formele lichide. amidon.2. antiseptice. . 24. Uscarea pulberilor este o operaţie importantă în asigurarea stabilităţii şi în facilitarea pulverizării. sau al bazei de unguent. caolin). acesta dă masă preparatului. Pudre: în compoziţia pudrelor se preferă diluanţi cu proprietăţi sicative. Amestecarea pulberilor realizează repartiţia uniformă a dozei de substanţă medicamentoasă în masa totală a pulberii. antifungice. lubrifiere (ex. În cazul pulberilor. Prin cernere se realizează sortarea particulelor pe intervale granulometrice. etc.

.1. Operaţii preliminare la prepararea pulberilor farmaceutice 24.3. 24. pulberile se condiţionează în recipiente bine închise. Condiţionarea (ambalarea) pulberilor Conform FRX. Pulberile multidoză se condiţionează în flacoane de sticlă sau împreună cu măsura dozatoare. Fig.

4. . Pulberile unidoză se condiţionează în capsule de hârtie. Omogenitatea: pulberile trebuie să aibă un aspect uniform (fără aglomerări de particule). 24. capsule gelatinoase tari. plicuri termosudate (saşete). Gradul de fineţe al pulberii . . Caracteristici şi controlul calităţii pulberilor .se determină cu ajutorul sitelor standard. Pudrele se condiţionează în cutii cu capac perforat care să permită aplicarea pe piele sau mucoase.

– stabilitate crescută faţă de pulberi. zaharuri granulate propriu-zise . suficient de rezistente la manipulare.). Acestea se formulează ca preparate multidoză reconstituibile ex tempore (sunt descrise la cap.25.1. Acest procedeu prezintă o serie de avantaje: – scăderea volumului faț ă de pulberea iniţială. malic) şi o bază slabă (bicarbonat de sodiu. etc. Granulele sunt şi o formă intermediară importantă în prepararea altor forme farmaceutice: capsule tari sau comprimate (fig. prin înghiţire sau după dispersare în apă. Acestea se numesc zaharuri granulate.) .25. altele sunt dizolvate sau dispersate în apă sau în alt lichid corespunzător. Siropuri şi cap. Suspensii). GRANULE Granulele sunt preparate farmaceutice solide constituite din agregate solide uscate ale particulelor pulverulente. Obţinerea granulelor implică un procedeu de aglomerare a particulelor pulberilor. Granulele pot reprezenta o formă farmaceutică propriu-zisă. 2004. zaharuri granulate efervescente: acestea se administrează după dizolvare în apă cu efervescenţă. datorită conț inutului mare în zahăr sau alte zaharuri. care implică îmbunătăţirea caracteristicilor tehnologice ale amestecului (curgere. înainte de administrare (Supl. O categorie aparte o reprezintă granulele pentru siropuri sau suspensii. citric. Efervescenţa rezultă din reacţia dintre un acid slab (acid tartric. bicarbonat de potasiu). destinate administrării orale. care se administrează ca atare. Unele granule sunt înghiţite sau mestecate. FRX). Zaharurile granulate se pot formula în moduri diverse: .

Pentru capsulele tari. În scopul modificării eliberării. . granulele se pot acoperi cu straturi gastrosolubile (solubile la pH-ul gastric) sau enterosolubile (solubile la pH-ul intestinal). umplerea cu granule poate asigura o eliberare 27 modificată sau o rezolvare a unor incompatibilităţi între componentele formulării conţinutului.

5-1.enterosolubile Fig.zaharuri granulate . În cazul comprimatelor.5 27 Forme farmaceutice cu eliberare modificată: forme farmaceutice la care se modifică timpul. granularea nu mai reprezintă unica metodă de obţinere a comprimatelor. netede. 25.gastrosolubile comprimate încapsulate .pelete Granule acoperite Granule pt.Tipuri de granule. . cu rezistenţă mecanică mare şi dimensiuni de 0. granulele supuse presiunii conduc la comprimate corespunzătoare. Actualmente însă. Acestea sunt granule sferice.1.zaharuri granulate efervescente .granule cu eliberare modificată . Granule . O categorie aparte de granule o reprezintă peletele (minigranulele). viteza sau locul eliberării substanţei medicamentoase. însă este o metodă reproductibilă şi aplicabilă în continuare la scară largă. Granule ca formă propriu-zisă Granule ca formă intermediară . prepararea intermediară a granulelor a constituit pentru mult timp singura metodă tehnologică de obţinere. Datorită gradului avansat de coeziune.granule convenţionale .

mascarea gustului. 25.). analgezică. Pelete: aspect ș i modul de condiț ionare în capsule gelatinoase tari. Deci.substanţe medicamentoase: pentru zaharurile granulate se formulează de obicei substanţe anodine (vitamine. Se obţin prin procedee specifice şi ulterior se acoperă succesiv cu straturi polimerice. Funcţie de aceste considerente se vor selecta ingredientele formulării: . 25.retard).).1. 25. Fig. minerale sau substanţe cu acţiune antipiretică antiinflamatoare. Peletele se pot include în capsule tari sau se pot comprima (fig. acoperirea granulelor poate avea şi alte scopuri în afara unei eliberări modificate: protecţia substanţei medicamentoase de factorii externi. 28 Eliberare la nivel intestinal pe baza solubilităţii specifice a excipienţilor formei farmaceutice la pH-ul intestinului. Farmacopeea Română descrie granulele acoperite.2. cât şi proprietăţile substanţei medicamentoase şi modul de eliberare a acesteia (eliberare convenţională sau modificată). Formularea granulelor Formularea are în vedere tipul de granule care se intenţionează a se obţine. etc. 211 . formate din substanţe cu rol de protecţie sau cu rol de dirijare a eliberării substanţelor active”. sunt formulate în general pentru o eliberare modificată 28 (enterosolubile sau cu eliberare prelungită.mm. “cu unul sau mai multe straturi continue şi uniforme.2.

.). se obţin granule de diferite forme. aceştia reprezintă dispersii de polimeri care formează un film la suprafaţa granulelor. liantul este un lichid viscos care se adaugă peste amestecul de pulberi.substanţe auxiliare .2. . Dezagreganţi – excipienţi cu rol de a desface granulele în particulele constituente în contact cu fluidele biologice. etc. Diluanţi: se aleg dependent de tipul de granule: pentru zaharurile granulate. în cazul granulelor acoperite. . Acest procedeu tehnologic realizează coeziunea particulelor solide pe baza a două principii. aglomerarea particulelor are loc până la obţinerea unei mase umede care apoi se trece prin sită. 25.3. cu rolul de a aglomera particulele de pulbere. Excipienţi de modificare a eliberării: de exemplu. 25. aglutinanţi) . diluanţii vor avea şi putere de îndulcire: zahăr. care se va alege funcţie de metoda de preparare şi de proprietăţile substanţei medicamentoase. Granularea umedă În granularea umedă. 212 . care ulterior sunt uscate şi sortate (metoda de granulare umedă prin dispersare – fig. Lianţii pot fi soluţii viscoase de polimeri sau siropuri de zaharuri de concentraţii diverse. Prepararea granulelor Principiul preparării granulelor are la bază aglomerarea amestecului de pulbere ajutorul liantului. datorită proprietăţilor adezive pe care le posedă.reprezintă excipienţii-cheie în formularea granulelor. sorbitol. . Procedeul de granulare se poate realiza cu adaos de umiditate (granulare umedă) sau fără umiditate (granulare uscată). ce pot suferi modificări funcţie de echipamentul industrial folosit: a. manitol. Lianț i (sin. glucoză.

aglomerarea pulberii are loc cu obţinerea directă a granulelor de dimensiuni reduse. granularea în pat fluidizat). Schema etapelor granulării umede prin asociere.25.4. Fig. deci granulele se construiesc “in situ” (metoda de granulare prin asociere – fig 25.25. Fig. b. fără a fi necesare fazele descrise anterior.). Uscarea are loc concomitent sau după obţinerea granulelor. Condiţia de bază în acest caz este ca adăugarea soluţiei de liant să se facă sub formă de spray peste pulberea antrenată în aer (ex.3. Schema etapelor granulării umede prin dispersare. 213 .4.

25. Compactor cu role (www.alexanderwerk. Procedeul se realizează într- un echipament numit compactor cu role (fig.5. având în vedere sensibilitatea 214 .com) 25.Granularea uscată Pentru a aglomera un amestec de pulberi fără adaos de umiditate este necesar un liant sub formă de pulbere şi aplicare de presiune. Granulele obţinute astfel se mai numesc brichete. pâlnie alimentare material role de compactare zonă de generare folii compacte dispersor (formare granule) Fig. Zaharurile granulate se condiţionează în flacoane din sticlă sau plastomer. Condiţionarea granulelor se realizează conform FRX în recipiente bine închise.5.3.25. Granulele unidoză se condiţionează în plicuri termosudate (saşete).): amestecul de pulbere este presat între doi cilindri (role). prevăzute cu măsură dozatoare. rezultând foliole compacte care apoi sunt mărunţite în granule uscate. Pentru granulele efervescente.

4. 215 . De exemplu.lor la umiditate. Caracteristici şi controlul calităţii granulelor Eliberarea substanţei medicamentoase din granule are loc după desfacerea acestora în particulele constituente (dezagregare). prevăzute cu o substanţă deshidratantă. 25. FRX recomandă condiţionarea în recipiente bine închise. FRX prevede la controlul calităţii granulelor testul de dezagregare in vitro. dezagregarea zaharurilor granulate se testează în apă şi trebuie să aibă loc în maxim 15 minute. Acest test impune un mediu şi un timp maxim de dezagregare pentru fiecare tip de granule.

medicamentoase. Avantaje Dezavantaje  Maschează gustul neplăcut al unor ☻ Nepotrivite pentru substanţe medicamentoase. sunt destinate administrării orale.26. capsule de amidon (amilacee. CAPSULE Capsulele sunt menţionate de FRX şi de Suplimentul 2004 ca monografie generală cu definiţia: Preparate farmaceutice formate din învelişuri care conţin doze unitare de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare. capsulele pot fi: .  Posibilităţi de dirijare sau retardare ☻ Costuri mari de a eliberării substanţelor producţie. sau capsulele pot fi numai vectori pentru conţinutul cu aplicaţie specială: capsule cu unguent oftalmic. caşete) . vaginală. capsule gelatinoase (fig.1. Funcţie de tipul de capsulă. capsule cu pulbere pentru inhalaţie. Avantaje şi dezavantaje ale capsulelor. dar si o serie de limitări (tabel 26. precizând însă că mai există şi alte căi de administrare.I.).26. de aceea FRX o menţionează în definiţie.26. Cuvântul-cheie al definiţiei formei farmaceutice de capsule este înveliş.I. Tabel. acestea pot fi: calea rectală.) 216 . medicaţia pediatrică.  Identificare facilă. Acest model de alcătuire specific prezintă mai multe avantaje. Tipuri de capsule Funcţie de natura învelişului. Calea de administrare generală pentru capsule este calea orală.

217 . capsule gelatinoase tari (www. care se închid prin îmbinare.alibaba.2. Capsule gelatinoase tari Se mai numesc capsule operculate sau gelule şi au formă de cilindri rotunjiţi la un capăt. însă există şi formulări de capsule tari pentru aplicare vaginală.). a.26. Tipuri de capsule: a. Fig.26. însă există şi capsule tari pentru alte căi de administrare: . capsule vaginale: în general pentru această cale de administrare se preferă capsulele gelatinoase moi. derivaţi celulozici). gelule) gelatinoase moi (perle) . Capsulele gelatinoase tari se administrează în principal pe cale orală. b. 26. gelatinoase tari (operculate. b. www. capsule cu înveliş din alte materiale (ex.26.1.1.2. Capsule gelatinoase tari: dimensiuni.theholykale. Funcţie de capacitatea lor (volum). capsule gelatinoase moi. există 8 mărimi de capsule gelatinoase tari: de la 000 la 5 (fig.com). Fig.com.

Aerosoli).reprezintă substanţa formatoare de perete. este prezentă ca umiditate reziduală după uscare şi în peretele capsulelor finale. . 29 Punct izoelectric = pH-ul la care soluţia unei proteine conţine anioni şi cationi în proporţii egale. este nevoie de un dispozitiv special care să perforeze capsula (cap. capsule cu pulbere pentru inhalaţie: capsulele operculate servesc ca înveliş pentru pulberile inhalatorii. 26. Gelatina este rapid digerată în organism de către enzimele proteolitice. 218 .20. având în vedere tendinţa accentuată de contaminare a dispersiilor de gelatină. Formularea învelişului Învelişul capsulelor gelatinoase tari este alcătuit din unele ingrediente de bază: . împiedicând friabilitatea acestora. Cele două 29 tipuri de gelatină diferă prin proprietăţi cum ar fi: punctul izoelectric . având calităţi excelente de a realiza un film rezistent. . viscozitate şi caracteristicile filmului polimeric la uscare.plastifiant – substanţă cu rol în elasticitatea peretelui capsulei. dar şi pentru celelalte componente. plastic şi uşor solubil în apă. În acest caz. a. . având şi avantajul unui preţ de cost scăzut. Formularea capsulelor gelatinoase tari Formularea capsulelor cuprinde în general două aspecte: formularea învelişului şi formularea conţinutului. obţinut prin hidroliză acidă (gelatina tip A) sau bazică (gelatina tip B) din piele de porc sau oase de animale.gelatină .1. Este un polimer de origine animală.1. .apă – reprezintă mediul de dispersie pentru gelatină.conservant – se adaugă obligatoriu.

capsulele se vor sigila corespunzător. minitablete (www. Există şi alte variante de formulare. comprimate încapsulate (minitablete). pulbere şi pelete. Colorantul şi opacifiantul sunt opţionale. etc (fig. pulbere şi comprimat. posibilităţile de formulare sunt variate. Capsule gelatinoase tari umplute cu: a.).26.3 a. În formularea peretelui capsulelor gelatinoase tari componentele de bază sunt gelatina.ch).com. în capsulele tari se includ şi lichide sau semisolide.26. Dacă totuşi se apelează la umplerea conţinut lichid sau semisolid.26. 219 . b. b.3. însă acest tip de formulare nu este preferat. fie evitarea unor incompatibilităţi: pulbere şi granule. pentru a se evita pierderile de conţinut (fig. în marketing şi cresc complianţa pacienţilor.colorant – există un număr de coloranţi admişi de către Ministerul Sănătăţii. b. lichid. FRX prevede în compoziţia acestora pulberi sau granulate.b. Fig.a. Formularea conţinutului În ceea ce priveşte conţinutul capsulelor. . Mai rar. a.opacifiant – substanţă ce conferă aspectul opac al peretelui capsulei. conservantul. Coloranţii au rol în identificarea capsulelor.3.). ce urmăresc fie o modificare a eliberării substanţei medicamentoase. www. fiind rezervat capsulelor gelatinoase moi. cu rol în protecţia conţinutului faţă de lumină. .vifor. apa şi plastifiantul.indiamart. însă în general se adaugă din motivele menţionate.

26. – umplerea capsulelor se poate realiza în serie mică fie în farmacie sau în laboratoarele de cercetare. capac) . Aparat Feton de umplere a capsulelor tari în farmacie sau laborator (www.torpac.5.se realizează de către fabricanţi industriali specializaţi. când se formează pereţii capsulelor care se detaşează şi se îmbină cele două jumătăţi corespunzătoare (fig. în baia de gelatină. Capsulele goale se obț in pe principiul imersiei unor mulaje corespunzătoare mărimilor corpurilor.). automatizate.4.5. 220 . În farmacie şi laborator capsulele se pot umple la un aparat semiautomat numit gelular sau aparat Feton (fig.4. Fig.26. Mulajele sunt apoi uscate. respectiv capacelor.2. Schema secvenţială a fabricării peretelui capsulelor tari.1. Prepararea capsulelor gelatinoase tari cuprinde următoarele etape: – fabricarea industrială a capsulelor goale (corp.26. Fig.26. 26. fie în industrie cu ajutorul unor maşini speciale.com).). care furnizează capsulele goale fabricilor de medicamente.

). În industrie capsulele se umplu automat. Capsulele sunt deschise simultan. D.com). după care capsulele se închid şi se detaşează din aparat (fig. dependent de tipul de echipament.torpac.6. 221 . B. închiderea (aplicarea capacelor) (www. deschiderea capsulelor.26. Pentru măsurarea volumului de pulbere se utilizează diverse dispozitive. Etapele umplerii capsulelor tari în farmacie: A. la maşini cu randament mare. conţinutul (pulberea) se umple prin nivelare. – închiderea capsulelor se realizează în mai multe moduri: prin îmbinare cu gâtuitură.7. Principiul aparatului se bazează pe calcularea volumului de pulbere ce umple exact corpul capsulelor de o mărime selectată. umplerea corpurilor cu amestecul de pulberi prin nivelare. sau prin sigilare într-un singur punct (fig. plasarea capsulelor goale cu corpul în jos. 26. C.) Fig. paste sau minitablete).6. Principiul umplerii industriale constă în transferul unui volum măsurat de pulbere în corpul capsulei. prin sigilare cu bandă de gelatină (recomandată în cazul umplerii cu lichide. 26.

com).7. 30 min. Mod de închidere a capsulelor operculate prin îmbinare cu gâtuitură: a.26. poziţie de pre-închidere (pre-lock. au forme şi capacităţi variate. a. în apă. închidere definitivă (după umplere) (www.3. Pentru casule. ex. însă pot exista şi alte forme destinate administrării rectale sau includerii de unguent oftalmic sau uleiuri volatile pentru inhalare în medicaţia pediatrică (fig. capsulele gastrosolubile trebuie să se dezagrege în max.26. Pentru unguente oftalmice sau capsule pentru inhalaţie se apelează la forma ovală cu o prelungire la 222 . Fig.8.2. 26. Capsule gelatinoase moi Capsulele gelatinoase moi sunt definite în Suplimentul 2004 al FRX ca preparate farmaceutice solide unidoză cu un înveliş mai gros decât capsulele tari. 26. b.alibaba.1. Caracteristici şi controlul calităţii capsulelor gelatinoase tari O etapă importantă în controlul calităţii capsulelor este testul de dezagregare.). soft gelatin capsules). învelişul este continuu. b. Capsulele gelatinoase moi au în general formă sferică sau ovală. pentru capsule goale). Capsulele geltinoase moi se mai numesc perle sau softgels (prescurtare din engl. Controlul dezagregării in vitro se efectuează într-un mediu de dezagregare impus de Farmacopee şi într-un timp maxim pentru fiecare tip de capsulă . conceptul de dezagregare implică desfacerea (dizolvarea) peretelui capsulei la contactul cu mediul gastrointestinal şi eliberarea conţinutului.

1. capsule cu conţinut lichid pentru inhalaţii .8.26.2. . au formă sferică sau ovală. calea oftalmică . se utilizează capsule răsucite care se taie ex tempore şi se eliberează soluţia încapsulată pentru a fi inhalată. 26. care se taie în momentul administrării conţinutului. pentru capsulele moi formularea include cele două etape: formularea învelişului şi formularea conţinutului.pe această cale capsulele sunt vectori pentru aplicarea de unguent unidoză (capsule răsucite – fig 26.reprezintă o modalitate de includere a unor uleiuri volatile utilizate ca descongestionante ale căilor respiratorii superioare.este cea mai utilizată.26.. 223 . Acest tip de capsule se mai numesc capsule răsucite. .26.8.8. capsule cu conţinut semisolid pentru aplicaţii cosmetice (creme – fig. Căile de administrare pentru capsulele moi sunt deci mai variate decât în cazul capsulelor tari: . Fig. calea vaginală – capsulele vaginale moi sunt o alternativă la supozitoare. calea rectală – capsulele rectale moi sunt de formă ovală sau alungită (fig.).). calea orală . Formularea capsulelor gelatinoase moi Ca şi în cazul capsulelor gelatinoase tari.8. Diferite forme pentru capsulele gelatinoase moi. . .unul din capete. .).

colorant. În general însă. astfel încât să se obţină un înveliş mai gros. cu o mobilitate mare. conservant. dependent de stabilitatea conţinutului. Ingredientele sunt aceleaşi: gelatină. Având în vedere solubilitatea gelatinei în apă.2. plastifiant. Astfel. vehiculele pentru conţinutul capsulelor moi sunt în general uleiuri vegetale. în metoda de obţinere automatizată (procedeul Scherer) are loc formarea peretelui concomitent cu umplerea capsulelor. opacifiant. Există ș i variante de capsule moi cu conț inut solid (pulberi). Pentru capsulele moi posibilitatea de inetracț iune creș te considerabil. Formularea învelişului capsulelor moi are în vedere aceleaşi ingrediente ca în cazul capsulelor operculate. Necesitatea obţinerii unui perete continuu impune utilizarea unui echipament special. – foliile se mulează la cald pe matriţe de capacitatea şi forma capsulelor aflate pe suprafaţa unor tamburi cilindrici (valţuri). Condiţia de bază a formulării conţinutului capsulelor în general este ca acesta să nu interacţioneze în nici un fel cu peretele de gelatină. 26. Prepararea capsulelor gelatinoase moi Capsulele gelatinoase moi sunt forme farmaceutice exclusiv industriale. Formularea conţinutului . ele se colorează pentru a facilita identificarea.Farmacopeea Română recomandă pentru capsulele moi un conţinut lichid sau semisolid sub formă de pastă (FRX). cu deosebirea că se utilizează o gelatină de viscozitate diferită şi proporţiile ingredientelor diferă. Capsulele moi pot conţine colorant şi/sau opacifiant opţional. în care se vor dispersa (dizolva sau suspenda) substanţele medicamentoase. 224 . procedeul presupune următoarele etape: – gelatina este obţinută ca folii suple cu o anumită elasticitate şi grosime.2. continuu şi cu plasticitate distinctă funcţie de calea de administrare. datorită conț inutului lichid. însă necesită echipamente de umplere speciale ș i în general se preferă umplerea pulberilor în capsule operculate.

9.3.9. În industrie se recurge la condiţionarea colectivă (flacoane din sticlă sau platomer) atât petntru capsulele tari cât şi pentru cele moi. Obţinerea capsulelor gelatinoase moi prin procedeul Scherer (Pharmagel Engineering SPA. – valţurile (tamburii) sunt poziţionate astfel încât la îmbinare să reconstituie capsula din cele două jumătăţi.26. Italia). iar conţinutul este turnat concomitent cu formarea peretelui pe tamburi (fig.). capsulele moi sunt umplute complet şi cu randament foarte mare. De asemenea. tuburi de umplere lichid în capsule folie gelatină matriţe rotatve (valţuri) capsule moi Fig. 26.2. 225 . Prin acest procedeu. Condiţionarea capsulelor se realizează în recipiente bine închise. condiţionarea individuală în folii tip blister este utilizată pe scară largă pentru ambele tipuri de capsule gelatinoase.26.

aspectul: se verifică integritatea învelişului. Păstrarea la o umiditate prea redusă însă este dezavantajoasă. având în vedere sensibilitatea învelişului capsulelor: la umiditate mare capsulele se pot înmuia şi pot elibera conţinutul. 26.26. fenomen întâlnit mai adesea la capsulele operculate. Caracteristici şi controlul calităţii capsulelor moi Printre parametrii care se verifică se înscriu: . care asigură elasticitatea acestuia.se execută asemănător ca în cazul capsulelor tari. .3. 226 . capsulele pot deveni friabile şi crapă. Conservarea capsulelor trebuie să asigure un mediu ferit de umiditate.2. testul de dezagregare . Astfel.4. deoarece duce la scăderea conţinutului de apă reziduală din înveliş.

nu sunt recomandate la copii (excepţie cele cu dispersare în apă). exprimat prin numărul mare de determinări pentru caracterizarea acestei forme farmaceutice. Tabulettae). dozaj precis. control al calităţii complex. . 227 . cu diverse variante (înghiţire. FRX prezintă o monografie generală de Comprimate (Compressi. . administrare comodă. dar se obţin prin alte procedee (ex. stabilitate ridicată datorită volumului redus. Se obţin prin comprimarea unui volum constant de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare. datorită tehnologiilor inovatoare. . . COMPRIMATE Comprimatele constituie forma farmaceuticăcea mai frecvent folosită.) Comprimatele prezintă însă şi unele inconveniente: . şi câteva monografii individuale. dispersare în apă. Definiţia menţionează câteva cuvinte-cheie ce diferenţiază forma farmaceutică de comprimat: obţinerea prin comprimare sugerează diferenţierea de celelalte forme farmaceutice solide care sunt compacte. Comprimatele sunt forme farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active. etc. ceea ce induce un timp de valabilitate îndelungat. preţ de cost scăzut. reprezentând aproximativ 80 % din produsele farmaceutice prescrise în prezent.27. Acest impact deosebit în terapie se datorează numeroaselor avantaje pe care le au comprimatele comparativ cu celelalte forme farmaceutice: . posibilităţi de modificare a eliberării substanţelor medicamentoase. comprimatele cu eliberare modificată prezintă un preţ de cost crescut. . turnare în forme). . Sunt destinate administrării orale. fabricare industrială cu randament mare.

menț inându-se un timp îndelungat la locul aplicării. comprimate mucoadezive – comprimate preparate din polimeri ce au proprietatea de bioadeziune la mucus. unde eliberează substanţa medicamentoasă.). care se face prin presare. comprimate sublinguale . comprimate pentru implantare (fig. .comprimate neacoperite destinate a fi plasate în gură. înaintea înghiţirii. comprimate dispersabile). Astfel.comprimate care se plasează sub limbă. . 30 . pentru o acţiune locală în zona buco- faringo-laringiană. Există comprimate şi pentru alte căi de administrare: . – comprimate efervescente: sunt comprimate neacoperite care se dezagregă în urma reacţiei de efervescenţă produsă în mediu apos între componentele acidă şi alcalină aflate în formulare. masticabile – sunt destinate unei eliberări lente a substanţei medicamentoase. 30 Abreviere a denumirii din limba engleză: orally disintegrating tablets 228 . comprimate vaginale. care se absoarbe direct în fluxul sanguin. comprimatele: se înghit ca atare. se dispersează în apă cu sau fără efervescenţă (ex. Calea de administrare orală este cea mai întâlnită pentru forma farmaceutică de comprimat. de regulă în zona dintre gingie ș i obraz. comprimate orodispersabile (ODT ) .27. unde se dispersează rapid. se menţin în gură: – comprimate de supt. .2.

aspect uniform. culoarea caracteristice substanţelor medicamentoase folosite. acestea sunt: . sunt albe sau colorate şi pot prezenta pe una sau ambele feţe inscripţionări. suprafaţa plană sau convexă. de obicei lucioasă. au formă de discuri sau alte forme. aspect uniform. Eliberarea substanţei medicamentoase din comprimate se realizează prin procesul de dezagregare (desfacere) a acestora. gustul. comprimate acoperite cu film polimeric (comprimate filmate) (fig. comprimate cu eliberare modificată: la acestea sunt modificate viteza. pot prezenta pe una sau pe ambele feţe şanţuri sau inscripţionări. margini intacte. La comprimate. timpul sau locul eliberării substanţei medicamentoase prin diferite procedee. Funcţie de materialul de acoperire.). mirosul. prin dezagregare într-un timp maxim standard prevăzut de către Farmacopee.2. comprimate acoperite cu zahăr (drajeuri). comprimatele pot fi: comprimate neacoperite: .27. suprafaţa plană sau convexă. Funcţie de modul de eliberare comprimatele se împart în mai multe tipuri: comprimate cu eliberare convenţională: realizează eliberarea substanţei medicamentoase fără intervenţii care pot modifica cinetica corespunzătoare standardelor teoretice ale formei. modificarea eliberării se realizează în ambele sensuri: 229 . comprimate acoperite: .În funcţie de formulare. . În acest caz eliberarea depinde numai de proprietăţile fizico-chimice ale substanţei medicamentoase. continuă. au formă de discuri sau alte forme. fără pete.

Tipuri de comprimate. 230 .com). eliberare accelerată . 27. c. Fig. c.2.1. acoperite cu film. 31 Eliberare accelerată = eliberare cu o viteză crescută faţă de o formă convenţională pentru aceeaşi cale de administrare. 31 . Fig. b. eliberare prelungită (retard) a. acoperite cu zahăr (drajeuri). 27. neacoperite. (www. drugs-pharmaceuticals. Aspectul comprimatelor: a. b.factoidz.

celuloza microcristalină. solubilitate. . dar şi unii excipienţi specifici. capsule sau comprimate. lianţii sunt lichide viscoase. derivaţi celulozici). efervescent.1. se vor alege excipienţii. de supt. iar în granularea uscată sunt pulberi cu capacitate de adeziune la presiune. O categorie aparte de diluanţi o reprezintă diluanţii direct compresibili: aceşti excipienţi sunt procesaţi prin diverse metode tehnologice şi au proprietatea de a se comprima direct (fără granulare prealabilă): ex. existând sub diverse sorturi comerciale. caracteristicile substanţei/substanţelor medicamentoase: doza terapeutică/comprimat. . Diluanţi: prezintă acelaşi rol ca în cazul celorlalte forme farmaceutice solide orale: sunt pulberi care completează masa comprimatului. astfel.25). etc. comprimat vaginal). talc. agregă particulele pulverulente în granule. excipienţi şi alte considerente farmacotehnice. În cazul granulării umede. metoda de preparare: va fi aleasă funcţie de proprietăţile substanţei medicamentoase. Lianţi (aglutinanţi): au rol la granulare (cap. cel mai utilizat diluant este lactoza. asigură umplerea uniformă a matriţei. tipul de comprimat şi scopul formulării (comprimat de înghiţit. previn lipirea materialului de piesele maşinii de comprimat. amidon. excipienţii şi rolul lor: în compoziţia formulării comprimatelor intră o serie de excipienţi întâlniţi la pulberi. Funcţie de acest criteriu. în procesul de comprimare. Dezagreganţi: sunt excipienţi care se opun ca acţiune lianţilor: ajută la eliberarea substanţei medicamentoase prin absorbţia de apă în masa comprimatului şi desfacerea acestuia (ex. Formularea comprimatelor În formularea comprimatelor se vor lua în considerare diferiţi parametric: . Metoda de 231 . proprietăţi ale particulelor de pulbere. etc) sau în alte cazuri. Lubrifianţi: au rol tehnologic. Ca lubrifianţi se utilizează în general substanţe hidrofobe: stearat de magneziu. calea de administrare (ex.27. . facilitând comprimarea. micşorează frecarea şi implicit uzura pieselor echipamentului.

se omogenizează şi se comprimă direct sau după o prealabilă granulare. şi aduse la gradul de fineţe prevăzut.3. Prepararea comprimatelor În legătură cu prepararea comprimatelor.2. care dă forma şi volumul comprimatului). comprimarea indirectă: presupune granularea prealabilă a substanei medicamentoase împreună cu o parte din excipienţi. comprimă şi expulzează comprimatul). .27. . . obţinere generală este comprimarea (compactarea): procesul de presare exercitat asupra unui material (pulbere sau granulat) pentru a realiza o masă aderentă.): . Excipienţii direct compresibili antrenează comprimarea întregului amestec de pulberi datorită proprietăţilor lor. . comprimarea propriu-zisă. Procesul de comprimare se realizează cu ajutorul maşinilor de comprimat. pâlnie de alimentare (alimentează matriţa cu material de comprimat – pulbere sau granule). comprimarea directă: substanţele medicamentoase împreună cu excipienţi direct compresibili se amestecă şi se comprimă direct. 27. granulele obţinute se comprimă ulterior. FRX precizează următoarele: substanţele active. Metodele de preparare a comprimatelor sunt deci: . poansoane (superior şi inferior. asociate sau nu cu substanţe auxiliare. Procesul de comprimare cuprinde următoarele etape de bază: . . matriţa (cavitate pereche cu poansoanele. de formă predeterminată. care prezintă următoarele componente de bază (fig. 232 . umplerea matriţei cu material. compactă. expulzarea comprimatului.

materialul este comprimat de către poansonul superior şi comprimatul este expulzat de poansonul inferior. pâlnie mobilă poanson superior matriţă poanson inferior (coborât) Fig. maşini de comprimat cu excentric (fig. Maşinile de comprimat sunt de două tipuri.3.27. 233 .4.27. care sunt dispuse pe o placă rotativă. 27.). după funcţionarea componentelor de bază: . ea este alimentată prin glisarea pâlniei mobile. pâlnia de alimentare este fixă şi ambele poansoane comprimă (fig. matriţa este fixă. maşini de comprimat rotative: acestea sunt maşinile utilizate în industrie: prezintă mai multe prechi de matriţe şi poansoane.): la aceste maşini.3.Maşină de comprimat cu excentric. .

234 .

.3. uşoară. – Drajefierea (acoperirea cu zahăr) se realizează într-o în turbină rotativă.). identificare uşoară. . rezistenţă mecanică crescută. . 235 . mascarea gustului şi mirosului substanţelor medicamentoase. modificarea eliberării substanţelor medicamentoase prin acoperirea cu învelişuri gastrosolubile sau enterosolubile (dirijare. administrare plăcută. Maşină de comprimat rotativă (www.5. . retardare).3. protecţia faţă de agenţii externi. după principiul descris (fig. Acoperirea comprimatelor Obiectivele acoperirii comprimatelor sunt următoarele: .com). peste nuclee se pulverizează lichidul de acoperire în mai multe etape. 27. pharma-machines. care sunt antrenate în aer în echipamente diverse. 27.4. care alternează cu uscarea. Procedee de acoperire Principiul acoperirii comprimatelor are la bază obţinerea preliminară a nucleelor (comprimatele ce urmează a fi acoperite). 27. 27. .placă rotatvă cu seturi de matriţe şi poansoane poansoane dispozitiv de alimentare fix superioare (prin aspirare) poansoane inferioare Fig.1.

27.6. Acoperirea comprimatelor cu film în pat fluidizat (www. concomitent cu pulverizarea soluţiei de acoperire ș i introducerea aerului cald pentru uscarea filmului (fig.27.com).). spec-eng.5. 27. – Acoperirea cu film polimeric se efectuează fie în turbină. Acoperirea comprimatelor cu film în turbină rotativă (www.6. . fie în pat fluidizat: nucleele sunt antrenate de jos în sus într-o mişcare turbionară.gea-pharma. duză spray soluţie de acoperire nuclee în mişcare turbină rotatvă Fig.in). nuclee antrenate în aer duză lichid de acoperire intrare aer cald Fig.

5. Pentru comprimatele efervescente. Farmacopeea prevede condiţionarea în recipiente bine închise.7. margini deteriorate sau desprinderi ale stratului de acoperire indică degradarea comprimatului respectiv. în prezenţa unei substanţe deshidratante. b.4. dezagregarea în apă (www.27. peste care se adaugă pulberea corespunzătoare feţei opuse şi se comprimă. Fig. apoi nucleul.). Aspectul: comprimatele de diverse tipuri trebuie să corespundă din punct de vedere macroscopic. mod de condiţionare. Comprimate efervescente: a. În industrie.com). 27. Prezenţa unor pigmentări.7. 27. sticlă sau metal pentru condiţionarea colectivă. Condiţionarea individuală se realizează în folii tip blister (fig. Caracteristici şi controlul calităţii comprimatelor . Condiţionarea comprimatelor FRX prevede la condiţionarea comprimatelor „recipiente bine închise”. striuri.alka-seltzer. 27. b. – Acoperirea prin comprimare are la bază aplicarea filmului de acoperire la maşina de comprimat: se introduce în matriţă pulberea care va constitui filmul corespunzător pe o faţă a comprimatului. conform descrierii. acestea sunt recipiente (flacoane) din plastomer. 236 . a.

15 minute. Dezagregarea comprimatelor: reprezintă desfacerea comprimatului în particulele componente şi eliberarea substanţelor medicamentoase.. ex. 237 .conform FRX comprimatele neacoperite trebuie să se dezagrege în apă în max. Asceastă determinare de control al calităţii setează un timp-limită în care comprimatul trebuie să se dezagrege.

pastilele sunt: pastile moi (engl. Fig.1.1. pastile moi (www. pentru obţinerea. 28. Procedeul tehnologic are elemente comune cu obţinerea bomboanelor de cofetărie. Diverse tipuri de pastile: a. prin dizolvarea sau dezagregarea lentă în gură.28.com). 238 .28. Aceste preparate conţin substanţa medicamentoasă dispersată într-o bază de zahăr la cald. Tablete turnate. c. Ciocolate medicamentoase.istock. Funcţie de formulare şi de consistenţă. hard candy lozenges) (fig. amestecul obţinut ulterior se toarnă în forme. c. Pastile Pastilele sunt definite de Suplimentul 2004 al FRX ca preparate unidoză.1. molded lozenges) pastile dure (engl. Gume medicamentoase. pentru supt. în general a unui efect local. ALTE FORME FARMACEUTICE SOLIDE AGLOMERATE Pastile. iar la răcire rezultă forma de pastilă cu un aspect translucid. b.b. pastile dure.) a.28.

Ciocolate medicamentoase Sunt preparate solide obţinute prin amestecarea substanţelor medicamentoase cu: zahăr.28. sunt destinate a fi mestecate fără a fi înghiţite. cu definiţia: Preparate solide a căror bază este alcătuită din gumă. şi sunt destinate în special formulării unor vitamine sau minerale în medicaţia pediatrică.28. gumele medicamentoase cu nicotină indicate ca adjuvant în renunţarea la fumat urmăresc absorbţia directă a substanţei prin mucoasa bucală.).2. Gume medicamentoase Aceste preparate sunt menţionate de Suplimentul 2004 al FRX la monografia generală Gume medicamentoase (Masticabilia gummis medicata). 28. cacao. ciocolată. la care substanţele medicamentoase (în general vitamine sau alte substanţe anodine) se amestecă cu conţinut mare de zaharuri şi aromatizanţi şi se presează în forme. leziuni) sau sistemică (după absorbţie prin mucoasa sublinguală sau bucală – fig.4.4.28. 28. Fig. deci un efect 239 .). Gumele medicamentoase sunt concepute ca preparate farmaceutice pentru o acţiune locală (în afecţiuni ale cavităţii bucale: inflamaţii. Tablete turnate Sunt preparate de formă plată sau cilindrică. Se prepară prin turnare în forme sau presare (fig.2. unt de cacao. Ciocolate medicamentoase. 28.2. ex.3.

28. Fig. Gume medicamentoase. 240 . pentru a se evita sindromul de sevraj la întreruperea fumatului. se realizează astfel suplinirea cantităţii de nicotină din ţigări cu cea medicamentoasă.sistemic.4.

Tablets & Capsules. 3.. and Ansel. Braha Steriana.. Canavan N. 2009. 32 Sitoteca a fost consultată în perioada 2009-2012. Editura „Gr. Tehnologie farmaceutică.. and Tech.. 12. 241 . in Rose K. Pharmaceutics.fmcbiopolymer. 2005. Basavaraj B... Ed. Levine S. 2000. Augsburger L. 2002. Barkley A.. dosing conversions and dosage forms. 2003. Brittain H. Attwood D. 2010. 2006. The science of Dosage Form Design. 7. Deveswaran R. van den Anker J.. Müller M. www. 2(2): Apr.. Making medicines-A brief history of pharmacy and pharmaceuticals. Favourable dermal penetration of diclofenac after administration to the skin using a novel spray gel formulation. Forme farmaceutice lichide omogene. Hall I. Part III. Using opioids for pain management. Dehghanyar P.com..org/resources/292. 15...E. Armenante P. Basel. 32 BIBLIOGRAFIE 1. 2002. Evans R. 5. 2005.. Introduction to Mixing Equipment and Processes in Pharmaceutical Operations. Formulation . Farmacologie generală..-Jun. Guide to Paediatric Drug Development and Clinical Research. 60(5):573-7. 2010:128–130. 14.Pharm.N. Madhavan V. Bar-Shalom D. Menke G. Brunner M.. 9.. (editor).. 2007. Aiache J. Furtado S. London. Cardot J. 2008. Bharath S. C. London. Lippincott Williams & Wilkins Publishers.. Allen L. 13. The evolution and evaluation of tablets coatings. Particle-Size Distribution.L. Pharmaceutical Press. http://online1. Concepts and techniques of pharmaceutical powder mixing process: A current update. Pharmaceutical Formulation & Quality.V. Martin W. Didactică şi Pedagocică Bucureşti 1998.pharmaquality. 6. Pharmaceutical Technology dec. Determination by analytical sieving. Edition. 4. (eds).. 5-eme Ed. The future of oral paediatric formulations. (editor). 8. Anderson S..al. http://pharmahub. Taylor & Francis.. Elsevier-Masson.. 13 (1).. Popa” Iaşi.pdf... www. H. Pharmaceutical Press. 2009. Signorino C.M..pharmtech. 17. Br J Clin Pharmacol.. Apr-May 2011.. 2005.M. et. 11.G. Beyssac E. Pharmaceutical Packaging Technology. 10. Ansel’s Pharmaceutical Dosage Forms and Drug Delivery Systems.. Cojocaru Ileana.com. V. Aulton M. Initiation á la connaissance du médicament. Research J..com/en- US/Media/Articles/The%20Evolution%20and%20Evaluation%20of%20Tablet%20C oatings... 1-st. V. Allen. 8-th Edition. RxTriad. L. Dosing. Cristea Aurelia Nicoleta. www. G. T. Pedersen H. Abraham S. Seigfried B. FMC Corporation. N. Physicochemical principles of pharmacy. Churchill Livingstone.pediatric drug development -for the mouths of babes. Popovich. 2006. Karger.T. Hard shell capsules. 16.ispcorp.com. 2. Alexander F.

dry Granulations. Zinchuk A. Handa SS. 21.N. Winckle G. Lapornik B. Basel. 2000. Amer.W. 24. 1991. Roberts MS. Guerrero.com. European Industrial Pharmacy.. (eds). 23. Cross SE. Glass B. Breve historia del medicamento. Fludization Engineering.. Respir. Kibbe A. 25. Pharmaceut. DC & London. 28.D..eu/records/EIP3/EIP3%20Jun09%20P12.H. 3-rd Edition.. Mez-Mangold Lydia.. 30..pharmtech. in Pharmaceutical Dosage Forms: Parenteral Medications. London. Pharmaceutical suspensions: from formulation development to manufacturing. Jew K..R. June 2003. Historz of Pharmacy.. Meltzer T. Hancock B. 1971. John Wiley & Sons: New York. Dordrecht.H. 9 (3): 237-243. blends... UK. Comparison of extracts prepared from plant by-products using different solvents and extraction time. Erush S. 2010. Singh O. 2008. Prosek M. Colvin J... Extraction Technologies for Medicinal and Aromatic Plants.La Roche & Cia. 50(10): 1376-83. Kremers and Urdang`s History of Pharmacy. Informa Healthcare.industrialpharmacy. 34.. Kremers E. American Society of Health-System Pharmacists.. 2009. Kunii D. 2010. International centre for science and high technology. 2008. Khanuja SPS... www. Guglietta A.H. 2-nd ed.Washington. 26. www.... Matei Ioana. Albet C. 2006. 2005. Hoffmann. Freeze-drying of shaped pharmaceutical dosage forms.. Bucharest.18. Journal of Food Engineering 2005. Amaltea Publishing House.K. Drying in Pharmaceutical and Biotechnological Industries. Vol. Heidelberg.. Stability considerations in liquid dosage forms extemporaneously prepared from commercially available products. Aug. 2010. 21-25. http://www. 2003.. 27.org. 3-rd Ed. Sci.A. Trieste.T. Haywood A.. 20. 2010. Longo G.19(6): 336-42. Springer New York. and Special Needs Patients.. 33. Percutaneous absorption of steroids: determination of in vitro permeability and tissue reservoir characteristics in human skin layers. 29. New Jersey. 71: 214–222. 9(3): 398-426.. Magnusson BM. John Wiley & Sons. Pathology and therapeutics for pharmacists – A basis for clinical pharmacy practice. Jornitz M. Propedeutică farmaceutică. NY.R. 1998.. Pharmaceutical Technology apr.. Greene R. Hess D. M. Oradea. Inst.pdf . Kulshreshtha A.. 22.. C. Pharmaceutical Press. Pharm. 19. Mermeze Gh. Wondra. & Levenspiel O. 35. Skin Pharmacol Physiol. J. Care. J. G. Sterilization and Processing. Harris N. Pharmaceutical Manufacturing Handbook: Production and Processes. 1986. Geriatric. 12-15.. Sonnedecker G.D. F. American Pharmaceutical Association & Pharmaceutical Press. 2: Facility Design. A. M. 32. Mullarney M.. Soo-Hoo W..cspscanada..eipg. The relative densities of pharmaceutical powders. and immediate-release tablets.C. Editura Imprimeriei de Vest. Filters and Filtration.P. 242 . Food Science and Technology International. Metered-dose inhalers and dry powder inhalers in aerosol therapy. Wall G. AAPS. Palomer A. 31.S. S. 3. 2006. Handbook of Pharmaceutical Excipients.. Matthews K. Rakesh DD..P. Gad C. Extemporaneous Formulations for Pediatric.

Hriscu Anişoara. An M. Langley N. 50. Moore. Sastango. http://www. E.. Khanvilkar Vineeta V. Pharmacy .. Ed.Med. 24(10): 2967-92. A review of pH and osmolarity. 1998. Vol. Pawar Avinash S.. Molimard M. Avis. 2008.C. 43.. Rikonda Venkateswara Sastry. Packaging security in the pharmaceutical industry. 54. International Journal of Chem. ed. Shaukat A. Abouelfath A. 47. Lipid Emulsions as Drug Delivery Systems. Scale up of film coating. Lachman (eds. 40. „Pharm Technol. diclofenac epolamine.com/media/library. 300 (1-2). Shah A. Standing J. Dicţionar farmaceutic. Kean WF. Joseph A. Pharmaceutical Dosage Forms: Parenteral Medications. Iaşi. 1993. Popovici Iuliana.. 2-nd Edition... 6 (3). Apr-May 2010. Washington D. 44. Res..process-heating. 45. Fabad J. Lignot S. Research.. Lupuleasa Dumitru. Polirom.X. 2011. 2005: 56-66. Stranz M. Lupuleasa D. 48. 1-st Ed. 2002: 216-220.getting to the heart of the problem. Ed. Stevens J.C. Opin. Int J Pharm.. III 2009.Y. Popovici Iuliana. Fix. Lupuleasa D. Didactică şi Pedagogică Bucureşti.16(3): 249–254. Recent technological advances in oral drug delivery – a review. N.. www.. Iaș i.. 2010. vol. Terminologie Medicală ș i Farmaceutică. Coles N.. Inspector’s viewpoint. Biopharm”. PhA Publications.S. Marcel Dekker. 2002.. Taylor and Francis. http://www.an introduction to the profession. F. 2003. E.A. Sheth N. Silindir M. 2009. 2000. McConville F. May/Jun. A.. Paediatric formulations . 2003. I 2001. vol. Tehnologie farmaceutică. Ed.touchbriefings. a II-a. Janaki Ram Nyshadham.. Advances in pharmaceutical coatings. 2007.. Freeze-drying: principles and practice. 1993: 50.pharmainfo. Formulation-excipients . a 2-a. Sterilization methods and the comparison of E-Beam sterilization with gamma radiation sterilization.2009.L. 37. In K. in Levin M. http://www. Tech. Int. Rainsford KD. 243 . Business Briefing: Pharmatech 2003. Review of the pharmaceutical properties and clinical effects of the topical NSAID formulation. Raherison C. Ochiuz Lăcrămioara. Sci. A. 2002. New York. Pharmaceutical Formulation & Quality.36.. Stegeman S.. Pharmaceutical Process Scale-up. 3 (4). 51. Popovici Iuliana.pharmaquaquality. Gatin L.).C. 53.. and L. 163–233.net. Curr. Tuleu C. International Journal of Pharmaceutical Compounding.. Ozer A. Film coating technology: An overview. Assessment of handling of inhaler devices in real life: an observational study in 3811 patients in primary care. 46. Depont F. Posey M. Lieberman. 34: 43– 53. Mims P. Nail S. Kadam Vilasrao J. http://capsugel. II 2008.. 2(1): 733-737. Pharm. H. Ehrlich GE.com.com. vol. J Aerosol Med. Tips for Drying Active Pharmaceutical Ingredients.L. 52. Hard gelatin capsules: today and tomorrw.. Bageshwar Deepak V.. 2..com 49. 41... Monger P. Editor..dry granulation simplifies tabletting process. 39. Pharmaceutical Science & Technology Today. Porter S... 42. 38. Editura Polirom.

Sterilization and Processing. Tezky T. http://www.2005. Medicamentul.. Misadministration of capsules for inhalation.03. Industrial sterilization technologies: principles and overview. 3-rd Ed... Philadelphia. Williams & Wilkins. 70.11. Monitorul Oficial. Tousey M. 2009. Bucureşti. A. 57.: Handbook of injectable drugs. 59....cdc.2009.C.. 65.. A practical guide to contemporary pharmacy practice. cap. Kumar B. Center for Drug Evaluation and Research. Editors Swarbrick J. 62. Holquist C. Clasificarea medicamentelor. New York. 1 (1): 98-110. 64. Maryland.fda. Kaur H.gov/hicpac/pdf/guidelines/Disinfection_Nov_2008. Strassbourg. 1993 şi Suplimentele 2000. *** Norme privind clasificarea şi eliberarea medicamentelor de uz uman. 5-th Ed. 2001. 2008.pdf.. 71.D. www. 2010.. 73. 60.. 2010. 69. Editura Medicală.whocc.com. Kaur M. *** CDC-Guideline for Disinfection and Sterilization in Healthcare Facilities. 1095/5.. Pharmaceutical Technology-Tableting & Granulation 2002.com. Kaur G.html. in Pharmaceutical Dosage Forms: Parenteral Medications.12. 2011. *** Farmacopeea Română Ed. 20-th Ed. Titlul VII.D. Boylan J.. The Science and Practice of Pharmacy. Trissel L... 7 iun. *** Legea 339/29. 2006. http://www. 63. Phytochemical screening and Extraction: A Review. Tiwari P. 58. Lippincott. *** European Pharmacopoeia. 61. Basel. 2010. a 17-a. Aug. *** http://www. privind regimul juridic al plantelor. 2: Facility Design. Merck & Co. 2005. Lippincott Wiliams & Wilkins. 7-th Edition.55. *** Generic drugs. 2004. 780. VI. Drug Topics 2005: 4:48. The granulation process-Basic technologies for tablet making.. *** Merck Manual.. ***Remington. 56.no/atc/structure_and_principles/.E.2005.S. art. F. 66. Marcel Dekker Inc. 27. ***Encyclopedia of Pharmaceutical Technology. a X a.who. *** Ghid de Bună Practică Farmaceutică (BPF). Bucureşti. substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope. 2001. 68. aprobat prin Hot. Thompson J. Volters Kluwer Health.A. Legea 95/2006. http://www.. Ed. Ed. Inc. 781. http://www.. 67. Sutton W.merckmanuals. Vol. 3-rd Ed. 72.int/medicines/publications/pharmacopoeia/overview/en/index. Consiliului Ştiinţific al ANMDM. American Society of Hospital Pharmacists Inc..pharmtech. 1988. Consiliului Ştiinţific al ANMDM. 244 . *** The International Pharmacopoeia. *** Memomed 2011.V.pdf.gov/downloads/Drugs/DevelopmentApprovalProcess/SmallBusiness Assistance/ucm127615. Hot. Informa Healthcare. Universitară.

231 alopatie 48 condensare 182 ambalare 55.197 depozit 16 băi rectale 178 dezagregare 215.236 colir 165 actuator 183 colutoriu 155.89 condiţionare 86 amestecare 71 conducţie 63 conservare amestecătoare 73.237 biodisponibilitate 119 dezagregant 231 bioechivalenţă 119 boxă dezemulsionare 147 sterilă 85 diluant 206.20 transportoare 61 bază de denumire comună internaţională(DCI) 19 unguent 191 denumire oficinală 19 bază de supozitor 196.181 aglutinant concasor 68 212.176 compactor aditiv 57 cu role 214 comprimate 227 adjuvant 57 aerosol comprimate filmate 229 110.222.176 bandă comercială 19.234 centrifugare 79 cernere 69 245 .231 bujiuri 194 dinamizare 50 disponibilitate farmaceutică 116 distribuţie 117 C dizolvare 74 doză capsule 216 41 drajefiere 235 capsule gelatinoase moi 222 drajeu 229 duză capsule gelatinoase tari 217 184.74 89 controlul calităţii 92 anodin 44 convecţie 60 apă de gură 176 creme 189 apirogenitate 157 criodesicare 65 aromaterapie 48 asepsie 82 atomizare 62 auricular 112 D autoclav 83 decantare 79 decoct 139 B decocţie 77 denumire chimică 19 denumire badijonaj 155.INDEX ALFABETIC cimentare 151 ciocolate medicamentoase 239 clarificare 79 clasare 70 clearance 119 A clearance mucociliar 170 clismă 178 absorbţie 117 coeficient de solubilitate 75 acoperire 235.

174 Farmacopeea Europeană 33 farmacovigilenţă 13 fază dispersată 123 fază L dispersantă 123 fiole 160 fiole buvabile 133 1aborator farmaceutic 15 filtrare 78 liant 212.213.167 Farmacopeea Română 31 izotonie 157.142 idiosincrazic 43 industrial 24 infuzare 77 infuzie F 139 interval terapeutic 42 farmacie 13 intoleranţă 43 farmacodependenţă 43 intoxicaţii medicamentoase 43 farmacofor 54 izohidrie 158.46 etuvă 61.171.166.E gliceride semisintetice neutre 197 granule 209 elastomeri 88 granulare 212.44.233 gelular 220 materii prime 51 generic 20 matriţă 232 mărunţire 67 medicament 18 246 .24.200 hipertonic 157 enterosolubil 211 hipotonic 158 erine 169 homeopatie 48.45.83 I excipient 56 extracte 52.27.214 eliberare controlată 202 granulometrie 66 eliberare modificată 210.231 filtru 80 liofilizare 65 fitocomplex 52 lot de fabricaţie 27 fitoterapie 48 lubrifiant 231 fişă de fabricaţie 26 forma farmaceutică 18 forme adezive cutanate 200 formulare 25 M macerare 77 G macerare repetată 141 macerat 139 gargarism 176 magistral 21 gaz propulsor 184 gel masa glicerogelatinoasă 197 189 maşină de comprimat 232.49 etichetare 22.229 gume medicamentoase 239 eliminare 117 emulgator 146 emulsii 145 H emulsii perfuzabile 150 emplastre 105.

35.36. 235 rectiole 179 pelete 210.37 plasturi medicamentoşi 200 mori 69 poanson 232 polietilenglicoli mucoadeziv 228 197 pomadă 189 mucoase 106 posologie 41 porfirizare 68 principiu activ 55 N preformulare 25 preparat farmaceutic 18 narcotic 46 preparat opoterapeutic 53 nebulizare 62 preparate bucofaringolaringiene 176 preparate injectabile 155 preparate parenterale 155 O preparate perfuzabile 162 preparate rectale 178 Oculoguttae 165 preparate vaginale 179 produs ODT 228 oficinal vegetal 18 propulsare182 22 oficină 14 psihotrop 45 oftadoze 165 pudre 205 oftalmic 108 pulberi 204 operaţii farmaceutice 58 pulberi inhalatorii 186.187 opoterapie 48 orodispersabil pulberi injectabile 161 228 pulverizare 66 Otoguttae 173 ovule puternic activ 44 115.211 Rectalia 178 pensulaţie 176 percolare remediu 49 reţetă 77. 141 percolator 78 94 Rhinoguttae 169 247 .194 oxid de etilen 84 R P radiaţie 64 reacţii adverse 43 parenteral 101 receptură 15 recipient pastă 189 pastile 86 238 rectal 113 pat fluidizat 62.211 picături pentru ureche 173 mixer 73 pistil 67 mojar 67 plastomeri 88 monografie 34.mediu de dispersie 123 metode perfuzabil 101 terapeutice 48 membrană perfuzor 164 per bacteriologică 83 metabolizare os 100 117 microclisme 179 picături pentru nas 169 microunde 64 picături pentru ochi 165 minigranule 210.

138 Venena 46 soluţii medicamentoase 127 viscozitate 171 soluţii moleculare 74.185 Z sterilizare 81 STT 201. 152 soluţii extractive apoase 52.71 valvă 183 solubilitate 75 vehicul 56.30 sistem dispers 123 V sistem terapeutic transdermic 201.129 volum de distribuţie 118 spacer 186 specialităţi farmaceutice 24 spray 184.55 substanţe auxiliare 56 supliment FRX 38.124.202 zaharuri granulate 209 stupefiant 46 sublingual 107 substanţă medicamentoasă 18.202 sistemic 99 Vaginalia 179 site farmaceutice 70.140 tincturi-mamă 49 tobe de amestecare 73.123 viteză de dizolvare 76 solvent 56.45 unguente oftalmice 193 serie de fabricaţie 27 unt de cacao 196 sinteză 54 uscare 59 siropuri 135 sistem ATC 29.125 supozitoare 194 suspensii 151 T tablete turnate 239 termen de valabilitate 89.S U semisinteză 54 unguente 188 Separanda 44.90 timbre 201 timp de înjumătăţire 119 tipare-ambalaje 199 tincturi 52.74 tobe de uscare 64 topic 104 toxic 46 toxicomanie 43 tub plonjor 183 248 .