You are on page 1of 510

Dinu C. Giurescu

ŢARA
ROMÂNEASCĂ
în secolele XIV şi XV

Editura Ştiinţifică • Bucureşti • 1973

COPERTA şf SUPRACOPERTA: VAL MUNTEANU

Introducere

Ţara Românească a secolelor XIV şi XV se înscrie, prin
alcătuirile ei economice, sociale, politice, prin creaţia de
artă, în realităţile definitorii ale civilizaţiei europene me-
dievale.
Aşezată din Carpaţii meridionali pînă în valea Dunării
şi „Marea cea Mare", ea cuprinde în jur de 3 000 de sate
şi un număr de oraşe (tîrguri), răspîndite din munte şi
pînă în cîmpie, cu începuturi din depărtate timpuri şi
cu delimitări statornice, bine ştiute de fiecare colectivi-
tate.
Realitatea demografică se întemeiază pe continuitatea
românilor în spaţiul carpatic şi pe unitatea de limbă.
Românii formează aproape totalitatea populaţiei ţării în
secolele XIV şi XV ; alături de ei convieţuiesc, în cî-
teva oraşe mai ales, mici comunităţi de saşi şi unguri,
familii de greci şi raguzani, iar în Dobrogea, musulmani.
Ca pe întregul continent, sectorul predominant de pro-
ducţie îl constituie agricultura, în cele două componente
majore : cultura cîmpului — cereale (grîu, mei, ovăz,
orz), vii, livezi, legume (cunoscute şi continuate, toate,
din antichitate), determinînd înaintarea lentă a ogoa-
relor asupra pădurii — şi creşterea animalelor (ovine,
porcine, vite mari, cai), sector în strînsă interdependenţă
cu producţia cerealieră ; li se adaugă stupăritul şi pes-
cuitul. Resursele subsolului sînt puse în valoare prin ex-
tragerea şi reducerea minereurilor de fier şi aramă, ca
şi prin exploatarea salinelor.

Agricultura foloseşte unelte, instalaţii şi metode simi-
lare celor din alte părţi ale continentului (plugul, moara
hidraulică, asolamentul trienal).
Producţia bunurilor se materializează şi prin practicarea
a zeci de meşteşuguri. „Meserie" şi „măestrie", faur (fie-
rar), tîmplar, lemnar, olar, pietrar, cărbunar, pielar, mo-
rar, arcar ş.a. — sînt de origine latină şi arată practi-
carea neîntreruptă a acestor meşteşuguri, din antichitate.
Instalaţiile medievale mai complexe (cele hidraulice la
cuptoarele de redus minereul, pive, viitori, dîrste...) stau
alături de cele din alte ţări, în aceeaşi epocă ; un studiu
comparativ ar fi, desigur, de cel mai mare interes. Con-
strucţiile de zid se înscriu în parametrii tehnici şi de
măestrie ai celor de tradiţie bizantină, pregătind treptat
sinteze definitorii pentru arhitectura veche românească.
Meşterii lemnului, judecind după mărturiile de dată mai
recentă, dar care reiau tipuri şi procedee foarte vechi,
aduc o contribuţie de certă originalitate în arhitectura
europeană.
Comerţul intern are loc în oraşe, în zonele din jur şi,
deopotrivă, pe arii mai mari, cu mărfuri de largă căutare
(produse metalurgice, sare, peşte, textile, articole din
import).
Schimbul de produse ni-1 arată termenul însuşi de „tîrg"
(cu derivatele sale), intrat în limbă din perioada conlo-
cuirii româno-slave (pînă în secolele IX—X). „Tîrg" a
însemnat iniţial locul „unde se cumpără şi se vinde",
apoi operaţia de vînzare şi cumpărare şi, în al treilea
rînd, aşezarea stabilă unde se desfăşoară negoţul, adică
oraşul propriu-zis. O astfel de evoluţie semantică arată,
pentru întreaga arie de vieţuire a poporului român (unde
cuvîntul s-a impus cu acfeste semnificaţii), cristalizarea
treptată a unor realităţi socio-economice similare altor
zone europene. Diplome regale şi imperiale din secolele
IX—X autoriză, în centrul continentului, crearea unor
tîrguri (mercatum concedere, mercatum publicum), unde
se efectua schimbul de mărfuri. Sporadic, în secolul al
IX-lea, tot mai explicit în cel următor, documentele în-
scriu, tot pentru centrul şi vestul Europei, existenţa unor
partus şi wik, desemnînd aşezări stabile de neguţători şi
meşteşugari, nucleele din care au pornit oraşele medievale.
Dacă la realitatea cuprinsă în termenul însuşi de
tîrg ■— în cele trei înţelesuri ale sale — adăugăm
cuvintele

rămase din fondul latin al limbii (negoţ, neguţător, a
vinde, a cumpăra, preţ, a împrumuta, a schimba, cîş-
tig...), din lexicul vechi-slav (vamă, a plăti, a tocmi, do-
bîndă, marfă...) şi din cel greco-bizantin (arvună, ieftin,
cîntar, litră, prăvălie, camătă...) ne apare, cu deosebită
claritate, fenomenul fundamental al circulaţiei mărfurilor
în interiorul teritoriilor româneşti — la fel ca în cele-
lalte ţări ale Europei medievale — circulaţie înlesnită,
evident, de folosirea monedei, mai ales din secolele IX—X
înainte.
Prezenţa ţinuturilor româneşti în schimbul continental
de mărfuri, cunoscută prin mărturii arheologice şi nu-
mismatice, în diferitele etape ale migraţiunilor şi feudalis-
mului timpuriu, capătă confirmarea scrisă o dată cu ulti-
mele decenii ale secolului al XHI-lea, cînd genovezii îşi
desfăşoară, cu regularitate, negoţul la Dunărea de jos,
la Vicina.
Constituirea statului feudal centralizat al Ţării Româ-
neşti, în jurul anului 1300, dă acestei participări o altă
amplitudine. Se exportau vite (bovine, berbeci, cai),
peşte, piei, ceară, miere, brînză, seu, vin, grîne, sare, blă-
nuri de animale sălbatice. Şi se importau postavuri
— din varietăţile cunoscute ale Flandrei, Renaniei, Cehiei
şi dhi Transilvania — mătăsuri, pînzeturi, bumbac, ca-
melot, piei fine, fier şi oţel, felurite obiecte de metal
(arme, unelte), articole vestimentare de lux, argintărie
etc, toate destinate unor anume categorii de consumatori.
La care se adăugau mirodeniile, acestea fiind (ca şi alte
mărfuri orientale), curent tranzitate spre Transilvania şi
Ungaria.
Politica economică a voievozilor munteni, confirmată
din vremea lui Mircea cel Bătrîn, întărită ulterior de nu-
meroase atestări scrise, a sprijinit interesele tîrgoveţilor
autohtoni, atît în negoţul lor intern, cît şi în afară, în-
deosebi pe piaţa braşoveană. Prin autoritatea lor politică
şi militară, prin pivilegiile acordate, domnii au înlesnit
şi întărit buna desfăşurare a comerţului intern, extern şi
de tranzit. De aceea şi participarea Ţării Româneşti la
marile circuite comerciale intereuropene, realizată în
anume forme şi în etapele anterioare, a devenit continuă,
o dată cu secolul al XlV-lea.
Un indice sensibil al evoluţiei producţiei de mărfuri
este circulaţia monetară. Zeci de descoperiri, tot mai nu-

meroase cu cît progresează cercetările, arată pînă la evi-:
denţă că începînd din secolele IX—X, pe teritoriul Ţării
Româneşti, monedele (cu preponderenţa celor bizantine
de bronz, o parte şi din aur, iar altele tătăreşti, de argint)
slujeau ca etalon de valoare şi mijloc de schimb. O ase-
menea realitate se înscrie, firesc, în evoluţia sud-estului
şi a restului continentului european, în care rolul banilor
creşte neîncetat pînă cînd, o dată cu secolele XII—XIII,
ei devin instrumentul indispensabil desfăşurării vieţii eco-
nomico-sociale. La fel şi în ţările române. Marile rezerve
ale vistieriei lui Basarab I, chiar din primele decenii ale
existenţei statului feudal centralizat, se datoresc circulaţiei
mărfurilor cu ajutorul monedelor, funcţionării vămilor la
hotare, încasării, eventuale, a unor dări în bani. Absolut
firesc, aşadar, ca voievozii munteni să treacă şi la emi-
siuni monetare proprii, continuate, aproape fără între-
rupere, din 1365 (Vladislav-Vlaicu) şi pînă în 1477.
Manifestările semnificative ale creşterii economice — tîr-
guri periodice, tîrguri permanente devenite oraşe, circu-
laţia internă a mărfurilor, participarea la marile circuite
comerciale europene, folosirea monedei în tranzacţii, îm-
plinind feluritele desfăşurări ale vieţii sociale şi poli-
tice — privite în interdependenţa şi evoluţia lor — arată
limpede că în Ţara Românească — la fel ca *n Moldova
şi Transilvania •— producţia de mărfuri, comerţul intern
şi extern sporesc treptat începînd cu secolele IX—X, evo-
luţia continuîndu-se în diferite ritmuri, dar în acelaşi
sens, în etapele următoare. Constituirea statului feudal
centralizat între Carpaţi şi Dunăre, pînă în Deltă, a ac-
ţionat, la rîndu-i, în sens favorabil, asupra acestei creşteri
economice.
Analiza unor astfel de mărturii esenţiale infirma opinia
potrivit căreia în istoria Ţării Româneşti — şi a Mol-
dovei — ar trebui deosebite două etape distincte, una
pînă către 1450—1460, cînd predomină economia natu-
rală, şi a doua după această dată, cînd ar fi avut loc o
creştere sensibilă a producţiei de mărfuri, o dezvoltare
a pieţei interne, cu sporirea rolului neguţătorilor autoh-
toni în schimburile externe, sprijiniţi, numai în această a
doua fază, de puterea politică (domnie). Etape cărora
le-ar răspunde, în organizarea politică, fărîmiţarea feu-
dală şi, respectiv, procesul de centralizare a statului. Cele

două faze în evoluţia economică, socială şi de stat, cu
linia de demarcaţie către 1450—1460, nu sînt confirmate
de mărturiile documentare, analizate în totalitatea lor.
La fel ca în întreaga Europă, stăpînirea pămîntului, cel
mai important mijloc de producţie, este determinantă şi
pentru alcătuirea societăţii medievale româneşti : de o
parte se rînduiesc stăpînii pămîntului, de cealaltă parte
oamenii dependenţi, ascultînd de cei dintîi. Iar în rîn-
durile stăpînilor deosebim pe cei ce-şi lucrează singuri
ocinele. ei cu familiile lor, de feudalii care exploatează
munca altora, a ţăranilor dependenţi.
Forma curentă de exercitare a proprietăţii solului este
în devălmăşie, dar cu o foarte precisă evidenţă a drep-
turilor fiecărei familii asupra teritoriului sătesc.
Dacă ierarhia feudalilor şi raporturile multiple de va-
salitate dintre ei nu pot fi urmărite ca în alte ţări euro-
pene, în schimb, documentele muntene ale secolelor XIV
şi XV deosebesc pe boierii mari de cei mici sau îi nu-
mesc fie boieri, fie slugi, dregători, jupani, cnezi sau,
uneori, îi arată numai pe nume. Şi un prim front al
tensiunilor şi antagonismelor se desfăşoară între feudalii
care caută să-şi sporească avuţia şi rangul prin acapa-
rarea treptată a pămînturilor şi stăpînii de mici ocini care
îşi apără însăşi condiţia lor de oameni liberi.
In faţa feudalilor — clasa dependentă. Cei ce pierdu-
seră proprietatea asupra solului păstrînd un drept de
posesie asupra lotului lucrat ; împlineau, alături de stă-
pîinii de ocini mici, un rol determinant în producţie, efec-
tuînd direct, cu familiile lor, muncile agricole. „Ascul-
tau" de feudal (domn, baier, mănăstire), erau „datori"
să-i lucreze, să-i dea dijmă din produse. După cum îm-
plineau dări, dijme şi prestaţii şi faţă de stat.
Aşadar, o dublă exploatare, a feudalului şi a statului.
Legătura personală, ca şi ansamblul de îndatoriri amintit
caracterizează clasa oamenilor dependenţi în Ţara
Românească, la fel cum o definesc şi în celelalte state
din Europa medievală (indiferent de formele variate de
manifestare, pe zone, a unor asemenea obligaţii). Ţără-
nime dependentă cel mai adesea cuprinsă în denumirea
de ,,satu (selo), dar desemnată şi prin „vecini, seleani,
ţărani (horane), vlahi, case". Şi al doilea mare front al

antagonismelor se desfăşoară între feudali şi vecini, aceş-
tia tot mai apăsaţi, îndeosebi prin dările faţă de stat.
Orăşenii constituie o altă realitate a societăţii medie-
vale. Temeiul lor economic constă în exercitarea nego-
ţului şi a meşteşugurilor ca îndeletniciri de sine stătă-
toare, producătoare pentru piaţă. Documentele aduc con-
firmarea : 21 de meserii specializate în tîrgurile muntene
şi moldovene către 1450 şi circa 30 pe la 1500, faţă de
11 — respectiv 13 — indicate de acte, la aceleaşi date,
în sate. Civilizaţia medievală românească din secolele
XIV şi XV a cuprins în alcătuirea sa oraşul, cu aceleaşi
funcţii economico-sociale de bază ca şi în alte părţi ale
continentului, chiar dacă în organizarea juridico-institu-
ţională ca şi în înfăţişarea exterioară a tîrgurilor sînt
certe diferenţieri faţă de oraşul din alte ţări ale Europei.
Şi o ultimă categorie, marginală, aceea a robilor, aflată
în proprietatea feudalilor, care dispuneau de ei prin vîn-
zare, cumpărare, donaţie, moştenire.
Ca organizare de stat, Ţara Românească — la fel ca
Moldova şi Transilvania — este un voievodat, condus de
un „voievod şi domn". Autoritatea cîrmuitorului politic
suprem a fost întotdeauna socotită ca una singură, orice
împărţire a ei fiind considerată ca o situaţie anormală,
ce trebuia cît mai curînd curmată. Voievodul era* asistat,
în exercitarea puterii, de un sfat de mari dregători
(mulţi dintre ei cu funcţii similare demnitarilor de la
curţile regale sau princiare în secolele XIV şi XV) şi care
ascultau şi se schimbau o dată cu domnul ; aveau sub-
alterni direcţi.
Aparatul de stat cuprinde şi pe dregătorii teritoriali,
locali — parte din ei aflaţi' în funcţii anterior unificării
statului feudal muntean — Iu menirea de a veghea la
îndeplinirea obligaţiilor statornicite în relaţiile sociale ale
vremii. Numele lor colectiv este dregător (din latinescul
dirigo), slugă, slujitor, curtean. Iar după natura slujbei
efectuate, se diferenţiază în birari, albinari, brăniştari,
dijmari, fînari, găletari, vameşi (de oi, porci, albine, stupi,
bălţi), vinăriceri. osluhari. povodnicari, globnici, pîrcălabi,
pîrgari, pristavi, vătafi, vornici etc. Ei toţi materializează,
pe planul organizării administrative, de stat, realitatea
orînduirii feudale, întemeiată pe sectoarele producţiei
agricole preponderente, pe poziţia dominantă a clasei feu-

10

dalilor. Frecvenţa cu care dregătorii apar în acte, de la
finele secolului al XlV-lea, arată amplitudinea aparatului
de stat aflat în subordinea domniei (satele sub regimul
imunităţii, cu- „slugi" direct ascultătoare de feudalul bene-
ficiar al imunităţii, reprezintă un procent foarte redus).
Dregătorii domniei sînt prezenţi pe toată întinderea Ţării
Româneşti cu atribuţii militare, fiscale, administrative şi
judiciare, ca reprezentanţi ai puterii centrale, ai voievo-
dului în toate comunităţile săteşti sau orăşeneşti. Imagi-
nea unei Ţări Româneşti în care, în secolul al XlV-lea
şi pînă către 1450, puterea politică a statului se afla
fărîmiţată, exercitată în primul rînd de un număr de
feudali beneficiari de imunităţi, lăsînd domniei numai
un rol de coordonare, o atare imagine este net contrarie
realităţilor epocii, aşa cum ni le dezvăluie documentele,
analizate în totalitatea lor. O fragmentare a teritoriului
între mai multe autorităţi politice a existat pînă către
finele secolului al XlII-lea, cînd între Carpaţii meri-
dionali şi Dunăre fiinţau mai multe cnezate şi voievo-
date. O dată cu adunarea acestor formaţii sub cîrmuirea
lui Basarab, mare voievod, fărîmiţarea politică a încetat.
Autoritatea puterii centrale (a domniei) se sprijinea
nu numai pe dregătorii centrali şi teritoriali, dar, deopo-
trivă, pe întreaga forţă militară a ţării, alcătuită din to-
talitatea stăpînilor pămîntului, indiferent de mărimea
proprietăţii, din contingentele oraşelor şi chiar ale satelor
dependente, oaste datoare să răspundă la chemarea dom-
nului (dezertorii, socotiţi hicleni, plăteau trădarea cu
viaţa).
Intr-o Europă în care, într-un număr de state regali-
tatea încerca, pas cu pas, să-şi consolideze autoritatea,
limitînd tot mai mult pe aceea a vasalilor de diferite
trepte, organizarea statului feudal centralizat al Ţării
Româneşti — ca şi al Moldovei —, în secolul al XlV-lea,
reprezintă contribuţia poporului român la construcţia po-
litică medievală europeană. Ea se înscrie în varietatea so-
luţiilor clădite pe o bază economică şi socială ce prezintă,
în elementele ei definitorii, trăsături comune la scara în-
tregului continent.
Ideile, mentalităţile şi normele juridice — cît se mai
pot reconstitui din informaţia documentară lacunară —
întregesc şi nuanţează tabloul realităţilor Ţării Româneşti
a secolelor XIV şi XV.

11

J

urmate de alegerea locurilor celor mai potrivite pentru înfruntările decisive. furaje. Ceea ce explică şi violenţa represiunilor împotriva hiclenilor şi. după loiali- tatea lor. în primul rînd. de altfel. de sporirea sau slăbirea capacităţii de apărare. Domnii exprimă. aveau. cu folo- sirea din plin a elementului surpriză în atac. spre a împiedica aprovi- zionarea agresorului) . preţuindu-i. Viaţa politică internă atestă. In funcţie de fluctuaţia raporturilor de forţă. prin trans- formarea ţării întregi în zonă de operaţii . menite să împiedice o eventuală agresiune externă. descendenţi direcţi din voievozii înaintaşi. In relaţiile cu puterile vecine (de la finele secolului al XlV-lea cu Imperiul otoman îndeosebi. mai ales. cînd fiinţa însăşi a statului era ameninţată. în primul rînd. şi obiectivul strategic fundamental al gîndirii şi acţiunii militare româneşti în epoca medievală. însumînd. prin marea mobilitate a trupelor — atacuri şi retrageri succesive. atribuţiile principale de comandant suprem al oşti- rii şi de cîrmuitor al treburilor ţării. teoretic. şi. ci a urmărit. rezistenţa ar- mată a fost folosită în cazuri extreme. deopotrivă. a unui modus vi- vendi. prin retra- gerea populaţiei necombatante spre ţinuturile mai adă- postite şi distrugerea bunurilor ce nu puteau fi transpor- tate (îndeosebi alimente. care nu a dus o politică de expansiune în dauna altor popoare. de a-şi alege cu grijă colaboratorii. preocupările domnilor. după „credinţă". ca şef al sta- tului. nu o dată. cu negocierile. egale drepturi să revendice conducerea supremă a ţării. Apărarea patriei s-a înfăptuit prin chemarea sub arme a tuturor stăpînilor pămîntului — ceea ce asigura oştirii o largă bază socială — la care se adăugau contingente ale oraşelor şi chiar ale satelor dependente . sentimentul puterii. cea mai puter- nică forţă militară a sud-estului european). acordînd sprijin diferiţilor candidaţi care. Ea s-a îmbinat organic cu soluţia politică. apărarea propriului său teritoriu. exprimate şi în elaborări teoretice. periodic. rivalitatea dintre fracţiunile boiereşti. . a hotărîrii de a rezista încălcărilor din afară sau uneltirilor interne. Titlul de „voievod şi domn" răspunde tradiţiei societăţii româneşti. să stabilească modalităţile vinei paşnice vecinătăţi. al exercitării unei autorităţi efective. Acesta a fost.

Soluţia politică este pre- ferabilă ciocnirii armelor. statornicite de o îndelungată practică so- cială.înregistrăm variaţii şi în atitudinea voievozilor. de la o generaţie la alta. Cercetarea a fost condiţionată de numărul restrîns al documentelor . de stadiul publicării şi indexării unor arhive mai recente unde aflăm însă şi unele ştiri din secolele XIV—XV . dreptul de protimisis sau acela de ctitorie). Folosirea armelor se face numai în caz de necesitate extremă. etapele de urmat în elaborarea unor decizii. norme juridice. alegerea persoa- nelor chemate să ducă tratativele. atitudinea de adoptat în faţa trimişilor unei puteri străine. mentalităţi. etnografia. Studiul comparativ al normelor de drept folosite în ţările Euro- pei medievale se află într-un stadiu de început . instituţii juridice. de progresul investigaţiilor privind tehnica amintitei etape. cele mai multe însă rămîn nescrise. respectarea unui protocol nuanţat. idei. cu cîteva excepţii (imunităţile. de formulările lor laconice . Capitolele ce urmează analizează civilizaţia Ţării Româ- neşti din secolele XIV şi XV în cîteva din principalele ei alcătuiri : realităţi demografice . organizarea politică . producţia bunurilor materiale. aşa încît. transmise oral. Normele juridice urmate în secolele XIV şi XV sînt. în parte. nu putem încă formula încheieri asu- pra trăsăturilor comune şi a diferenţierilor. Voinţa de a rezista violenţei este hotărîtoare. A existat o gîndire românească despre pace şi război. Sînt 13 . consem- nate de documente. creaţia de artă. A existat şi o gîndire românească privind negocierea diplomatică şi regulile ei de desfăşurare. consemnate în actele cancelariei — îndeosebi cele privind proprietatea funciară . echiparea tehnică şi circulaţia mărfurilor . de rezultatele arheologiei feudale aflată încă într-o fază de început . în- tocmirea societăţii cu antagonismele sale . cînd ţara este invadată. cînd mijloacele unei rezolvări paşnice au dat greş. Dar disproporţia de forţe în favoarea duşmanului nu trebuie să scadă hotărîrea de a ne opune agresorului. Am cunoscut un singur război : cel de apărare.

parte integrantă a civilizaţiei europene. Care.G. cîte ne-au rămas. la o sinteză a civilizaţiei medievale româneşti. să ne ducă. D. pentru toată aria de dezvoltare a poporului nostru.tot atîţia factori care îngrădesc posibilităţile de a detalia sau nuanţa realităţi existente cu cinci-şase sute de ani în urmă. adăugîndu-se celor efectuate. Dar mărturiile. Este ceea ce am urmărit prin lucrarea de faţă. ne îngăduie totuşi să reconstituim ceea ce a fost definitoriu în diferite sectoare de viaţă. . în final.C.

VECHIMEA ŞI CONTINUITATEA AŞEZĂRILOR NUMĂRUL ŞI DESIMEA SATELOR POPULAŢIA ROMÂNEASCĂ SAŞII ŞI UNGURII GRECII. MUSULMANII J k . ÎNTINDERE ŞI AŞEZARE GEOGRAFICĂ REALITĂŢI DEMOGRAFICE. RAGUZANII. Coordonate geografice şi demografice DENUMIREA ŢĂRII.

„DOMN AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI" Denuti (Document din 21 noiembrie 1398) .

este traducerea. fie oricine. I. Cînd jupanul Aldea şi soţia sa Bisa dăruiesc satul Cirea-şov mănăstirii Cutlumuz de la Athos.. pp. 1966. 1108—1109. în graiul românesc al secolelor XIV şi XV 3 . „nu puţin ajutor de la Un- grovlahi" 7 — scrie împăratul Ioan Cantacuzino în cu- noscuta sa istorie. Dar pentru logofeţii care redactează actele domniei. cartea 1. denumirea cea mai obişnuită este Ungrovlahia. Bucureşti. 17 . în lupta sa împotriva bizantinilor ce asediau oraşul Filipopol. prin hotărîre sinodală. denumirea revine în zeci şi sute de acte slavone . Aceeaşi realitate este consemnată şi de mărturiile externe ale epocii. Ţarul bulgar Mihail a primit. pp. 69 (nr. mai multe sate din dreapta Dunării 4 . Pentru conducătorii politici şi bisericeşti ai Bizanţului. Unitatea teritoriului românesc hi lumina naraţiunilor externe.nirea De la primele mărturii scrise păstrate din secolul al XIV- ţării lea. (1437—1438) sau aceea din seco lul al XVIII-tea a doc. din 10 aug. din 8 aug. B. Istorii. I. DRH. Valahia si sensurile ei. E. din Peninsula Balcanică 6 . B). pp. Documenta Romaniae Historica. 46—47 (vezi prescurtat. Ţara Românească. voi. 149 şi 160.Studii1'. p. fie şi boier. mai departe. fie şi sudeţ. Despotul Serbiei. passim. 5 Primul act'din 1374. DRH. 31). ei menţionează ca nimeni dintre rudele lor „sau altul. 4 DRH. cînd Patriarhia din Constantinopol recunoaşte. Cf. 6 E. 175. (1401—1406). pp. Ştefan Lazarevici. B. I. traducerea din 1728 a doc. în . Iar în mai 1359. 7 IOAN CANTACUZINO. 3 In traducerile vechi ale documentelor slavone citim : Ţara Rumânească sau Românească. 1437.. op.. 56—57 şi passim. 2 Doc. B. 23 apr. situaţia 1 Doc. ibidem. op. 1441 . STĂNESCU. nr. I. fie vreun domn al Ţării Româneşti. 6. Vezi. p. de exemplu. Vlahia dintre Dunăre şi Carpaţi se deosebea de alte „ţări" ale vlahilor. cit. 17—18. ţara dintre Severin şi gurile Dunării este românească. STĂNESCU. pp. adică Ţara Românească dinspre părţile aflate sub dominaţia coroanei ungare 5. avem temeiul s-o afirmăm." să nu cuteze a turbura cu ceva satul amintit1. 1968. a denumirii ţării. întăreşte mănăstirilor Tismana şi Vodiţa „din Ţara Românească". B. în slavona cancelariei muntene. aşa cum se rostea ea. DRH. FociioflHHb BnaiiiKOH 3eMJiH sau rocnoflHHb 3eMJie BjtacKoM82. (1398) . cit. 21 nov.

I. sau ale urmaşilor. 678—679. 1385 şi 1374 : DRH. pp. 7—10. Diecii o completează însă. acesta din urmă continuator al unor realităţi cunoscute încă de la finele secolului al IX-lea şi începutul celui următor. aflate între aceleaşi hotare. 330—333. cit:. de peste munţi ? In acest fel cancelaria ungară făcea o deosebire între voevodul ţării de la sud de Car- paţi şi cel din Transilvania. I. Documente. 10 E. din 13 dec. 1387.. 12 Doc. 1905.. XIV. nu înseamnă tocmai statul unitar cuprins între Carpaţi. întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei. pp. 1959. pp. pe semne. 495. spre deosebire de ţările mai mici. Autoritatea pe care a avea în sud-estul european cea mai veche împărăţie a conti- nentului nostru. 3 şi 5). pînă la Radu cel Mare 12. tot româneşti şi acelea. 11 Doc. din mila lui Dumnezeu. 36. cînd populaţia româ- 8 HURMUZAKI-IORGA. Dan I şi Vlaicu n. STĂNESCU. XV si XVI. I. 12—14 (nr.. ea se adresează lui Ni- colae Alexandru Basarab ca „mare voevod şi domn a 'toată Ungrovlahia"8. I. 1500. în seco- lul al XlII-lea. domn a toată Ungrovlahia. pp. XIV. DRH. Documente. aproape invaria- bil. cu adjectivul „toată" : „. 346 etc.O. Dunăre şi Marea „cea mare". 9 HURMUZAKI-IORGA. B. 20 şi 18. pp. explică. de ce cancelaria munteană a folosit în actele sale „Ungrovlahia". dar separate încă unele de altele ? In hrisoavele latine. Simplă formulare a grămăticilor sau un ecou al unor realităţi de la începuturile secolului XIV ? Toată Vlahia. 13 Cu variante : waywoda Transalpinarum parcium — Trans- alpinensis — partium regni Transalpinarum dominus . B. mai curînd decît alte de- numiri 10." LXXVII. C. numire ce revine pe urmă şi în celelalte acte ale Patriarhiei9. 18 . 1108. 1—6. p. 1—6 ji C.. BOG DAN." citim la 27 iunie 1387. op. 1. 328.existentă în biserica munteană.R. în „B. 319. GIURESGU. pp. cîrmuită de primii Basarabi şi de urmaşii lor. B. Bucureşti. ţara este „Transalpina" cîrmuită de un „vajvoda Transalpinus" 13. continuatoare adevărată a celei romane. p. DRH. din 27 iun. actele din 1359. însoţind-o. 3 oct. 1. 311—316. Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Bra şovul şi cu Ţara Ungurească în sec. De ce voevod „trans- alpin". nr. ca şi în actele predecesorilor.Io Mircea voievod.

de la Severin pînă la Brăila. 159 . pp. iar la apus Turnu Severin. pp. la răsărit Brăila. Budapesta. 15 HURMUZAK. porun-cindu-le : „să umblaţi şi pe la Severin şi prin toate tîrgurile şi la Brăila şi prin toată ţara domniei mele. Vladislav al Il-lea precizează la 1451 egumenului chir Iosif. 1106. Vallachia etc. 234 . 194. 187 (nr." (Wlachia) 15. 342. pe care îi „sloboade" de plata vămii. ca unii ce trăiau din cele mai îndepăr- şi aşezare tate timpuri în aceleaşi locuri. Ed. D. 14 Cronicon pictum Vindobonense. 1937.. pe unde se aduc mărfurile ce vin de peste mare. Pentru papalitate. Acelaşi nume — cu variante. 552." 17 : locurile de trecere la Dunăre sau peste munte — binecunoscute. I. p.. 689. 17 DRH. B. Dînd libertate de negoţ mănăstirii Cozia. lapidar exprimată. nobilei doamne Clara. şi în privilegiul lui Dan al Il-lea. Wlachi (pentru poporul din această ţară).. Urban al V-lea se adresează... Valachia. întindere Pentru români. 207.nicăeri să nu dea vamă la toate tîrgurile şi la toate vadurile... p. 1/2. nici pe drumurile munţilor. 109 (nr. 341.. DENSUŞIANU. 16 HURMUZAKI. 453. p. op. statul dintre Carpaţii meridionali şi Dunăre este Valahia. 18 DRH. E. (subl.. 19 . 55). 220 şi 449 (nr.. op.C. 705. că pentru mărfurile vîndute sau cumpărate „.. văduva răposatului Alexandru voevod în Vlahia. cit. la 1370. 330. cit. 128 §i 275). Cf.)" 18. 158. 1107. către tîrgovişteni.. E. Poziţia geografică a Ţării Româneşti — intrată deplin din primele decenii ale secolului al XlV-lea în desfă- şurarea relaţiilor sud-est europene — era binecunoscută contemporanilor. Cf. aşa încît nici enumerarea lor separată nu mai este socotită necesară — tîrgurile cu reţeaua de drumuri ce le uneşte şi. ca puncte extreme. întinderea ţării era uşor geografică de cuprins în cuvinte.. 723. Documente. 579.. Aceeaşi întindere. „. Op. p.G. B. Walachia. STĂNESCU. STĂNESCU. Szentpetery.fiicei. p. p. — este folo- sit în corespondenţa curiei romane în secolele XIV şi XV şi în documentele de limbă germană — „Walachey"16. ns. p. cit.I — N. 106). I. nească trăia în mai multe formaţiuni politice u proprii în interiorul cetăţii carpatice.

se află „Volaquia" aşezată la „Marea cea Mare sau Pon- tică". Călugărul dominican Ioan. I şi trece) prin Ungaria apoi prin Volaquia şi se varsă în Marea cea Mare. IDEM. 55 . Cunoaşte Valahia mare (Ţara Românească). devenit arhiepiscop de Sul- tanieh. pp. nr. 20 . 1937.." prin care „trece Dunărea. participant la bătălia de la Nico-pole şi care a stat 31 de ani în Imperiul otoman. şi-a însemnat în a sa Carte de călătorie cele văzute în îndelungata peregrinare. Editura Ştiin ţifică. Bucureşti. Istoria comerţului românesc. XXIII. (Transilvania). unde au stră- bătut oraşele Ruşii de Vede. IORGA. îşi redactează în "1404 a sa Carte despre cunoaşterea lumii (Libellus de notitia orbis). în R I. „ţară mare. In Ţara Românească se opreşte în „cele două capitale" Argeş şi Tîrgovişte . Un vechi călător german în secolul al XîV-lea la noi — rectificări de interpretare. notează că după ce au părăsit Şiştovul. la Sibiu 19. în care cuprinde ceea ce vă- zuse şi auzise asupra mai multor ţări europene. nr! 1. ceea ce înseamnă Gura Lupului. ambele maluri ale Dunării. întor-cîndu-se abia în 1427 în Bavaria. Pelerinii germani Peter Sparnau şi Ulrich von Tenn- stădt. scrie arhiepiscopul-diplomat. deoarece cînd se varsă în mare formează multe insule şi (multe) guri" 20. p. unde » 19 N. 25 . cel mai mare fluviu de pe pămînt. Bucureşti. lîngă Lycostomo. activ participant la tratativele diplomatice dintre Timur Lenk şi unele state central şi vest-curopcne. I... ce coboară din Germania. 1897. în hotarul ei. Hans Schiltberger. au intrat. îndreptîndu-se apoi pe valea Oltului spre Transilvania. IDEM. Piteşti. între al- tele si Ţara Românească. PAPACOSTEA. în „Studii". Argeş. „în Ţara Românească" (das Lanţ Walachei). pp. 1925. 1.. 18. La nord de Bulgaria.. Câmpulung. 19.. despre Brăila ştie că se află la Dunăre. Un călător în ţările române la începu tul veacului al XV-lea. pe o anume distanţă.. Acte şi fragmente. care în 1385 se întorc spre patrie. 1—3. Coordonatele geografice generale sînt deci exact redate : Ţara Românească se în- tinde pînă la Marea Neagră şi cuprinde. la nord de Dunăre. Bucureşti.. 20 Ş. pp. Valahia mică (Moldova) şi Siebenbiirgen. 1965. p. Călători străini despre ţările române. 171—173 . III. Călători străini. p. 39—40. I. 1—2 .

52. spre răsărit însă sarmaţii" 27. ne-au lăsat su- mare. La domination byzantine aux bouches du Danube sous Michei VIII Paleologue. cu exacte localizări geografice..angmantel. autor al Cro- nicilor dinastiei otomane (Tevarih-i al-i Osman). martori ai numeroaselor şi vio- lentelor înfruntări dintre români şi turci. coceelc fiind de mare capacitate. p. pp. pe sciţii no- mazi 26. p. 426 şi 180.. Fără detalii. ALEXANDRESCU DERSCA."29. 2J Sau Peonodacia — parte din vechea Dacie aflată sub stă- 21 25 pînirea peonilor (ungurilor). Vecinii îi mai are această ţară.. 3—23. Şi cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil. 36 . V.. Călători străini. L'expedition d'Umur beg d'Aydin aux bouches du Danube (1337 ou 1338). G r e c u .b i z a n t i n ăe. a ajuns la . p. adică produsele orientale22. M. Reisebnch. intrînd. II. vezi p. V. p.S. în R. B u c u reşti. Pentru M oldova.. Şi cronicarii otomani. emirul de Efes. numit al Braşovului. dar exacte însemnări. 2G Tăiarii.E x p u n e r i i s t o r i c e . în 1337—1338. ed. voi. Enveri. 1885. în a sa Dusturname (Cartea vizirului). I. A. 1958. şi despre graniţele Ţării Româneşti 28. despre românii locuind la gurile Du- nării. M. 22. Bucureşti. I s t o r i a t u r c o . Ţara 21 Nave destinate comerţului. d . „Ţara lor — scrie el despre Dacii conduşi de Mircea (cel Bătrîn) — începînd din Ardeal (Dacia peonilor) 23 se întinde pînă la Marea Neagră. De Peonodacia îi desparte un munte ce se întinde mult. I. Bucureşti.. Pentru Orudj bin Adil. în Marea Nea- gră cu 350 de vase. 28 D U C A S . are de-a dreapta fluviul Istru24. G recu. I. 22 HANS SCH1LTBERGER. şi istoricul bizantin Ducas scrie ca de un fapt binecunoscut. voi. pp. în ale sale Expuneri istorice (redactate către mijlocul secolului al XV-lea pînă către 1464).. 1960.E. 29 Cronici turceşti privind ţările române. ed. Tubingen.„coceele şi galeele"21 îşi descarcă mărfurile aduse de negustori din păgînătate. 197—198 . LAU- RENT.H. iar la stînga ţara aşa- numită Bogdania 25. ed. Dunărea. 30. 27 Ruşii : LAONIC C H A L C O C O N D I L . întinzîndu-se spre mare. în St. 1945... O.d. cunoaşte împărţirea Daciei în trei provincii. Gu- boglu şi M. relatează că Bahaeddin Umur bei. Spre miazănoapte de aceştia sînt polonii. 93. 63. 21 . V .Chilia. 1958. 1966. c r i t i c ă V .. pe o întindere nu mică. pp. Moldova.E. Mehmet. la hotarul Ţării Româneşti.

Gheor- omeneşt ghe). probabil Isaccea). la nord de Dunăre 34. Localizări similare şi la cronicarii Aşih-Paşa- Zade şi Idris-Bitlisî pentru care hotarul Ţării Româneşti Vechime ajunge pînă la Marea Neagră 32. Cîteva denumim din limba traco-dacilor sînt grăitoare pentru permanenţa 30 M i rc e a c e l B ă t rîn . Angelino Dulcerto (1339). în aceea italiană din 1453. . cu începuturi în îndepărtata antichitate. a şi Mărturiile cartografice aduc informaţii asemănătoare. unde era „bei" (domn) „ghiau- 'etnografic rul Mirci" 30. Localităţile acestea (sau unele din ele) le întîlnim pe portulanele Harta Pisană (seco- lul al XHI-lea).. începea la nord de Nicopole şi Silistra. în mapamondul lui Fra Mauro Camalduleb (1459) 36. este astfel atestată şi de atare mărturii.I . vechimea fi continuitatea aşezărilor. 31 C r o n i c i t u r c e ş t i . 1311— 1318). conti. Costanza (Con- r stanţa). Ţara Românească (alături de Transilvania şi uneori şi de Moldova) este menţionată (cu inerentele aproximaţii de amplasare ale cartografiei vremii). Sancti-Georgi (Sf. . la e Dunăre31. Pietro Vesconte (4 exemplare. Ce ştim despre locuitorii acestei Ţări Româneşti în seco- lele XIV şi XV? In primul rînd. a fraţilor Pizigani. p. 4 8 . portulanele aşezărilo au notat la început Pangalia (Mangalia). Cum neguţătorii italieni şi-au încheiat tranzacţiile în- nuitatea deosebi în zona Dobrogei şi a Deltei Dunării. ca individualităţi politico-economice. Realităţi Românească (Eflak-ili). . Valachia îşi ocupă locul ei între ţările europene. în mapamondul zis Borgia (1436). Vecina-Vezina (Vi- i cina. Dar o dată cu portulanul lui Battista Becharius (1426). în harta lui Bartholomeo de Pareto (1455). Solina-Salina (Sulina). Licostomo-Licostoma (Chilia). pe atlasele lui Pinelli (secolul al XlV-lea) şi a lui Iacobus Giroldis (1426) 33. Existenţa ţărilor române. într-un portulan anonim din secolul al XV- lea3^.

I b i d e m . 7 2 — 7 8 ş i h a r t a 2 7 . h a rta '5 2 . 22 .p .m â n i a î n i s t o r i a c a r t o g r a f i e i p î n ă l a 1 6 0 0B. 85. 7 8 . p p . -W. P O P E S C U S P I N E RN oI . IB ID EM . 36 152.32 33 M . 34. u c u r e ş t i . 35 pp. IB ID E M . 1 9 3 8 . 34 ibidem . pp. L a b ib lio te ca V a tica n u lu i. 78— 80 şi hărţile 30 .

trăind în părţile Buzăului 39 şi deopotrivă prin cele arheologice. îndeosebi părţile Buzăului şi ale Brăilei. în „Studii". care delimita în epoca romană hotarul satului. 23 . 763—764 şi 774. pp. 1 9 6 4 . P. vatra ce în- călzeşte interiorul bordeiului. mica încăpere unde femeia îşi aşază războiul de ţesut pînza necesară îmbrăcămintei . 39 P. slujind atît la construcţii. cu gene- 37 I. p p . Dăinuirea neîntreruptă a acestor termeni se explică tocmai prin continuitatea. 275. cu numele derivat din latinescul fossatum. ca aşezare permanentă. repede refăcut chiar dacă asupra lui trec războaiele şi expediţiile de pradă . pentru secolele IX—XIV. cătunul. pp. ROSETTI. desem- nînd un loc înconjurat cu şanţ (fossa). Cf. 38 AL. în secolele IX— XIV. 1971. Obştea ţărănească în Ţara Româ n e a s c ă ş i M o l d o v a . argeaua. apoi romanizată. pp. I. pregătirii hranei zilnice . 215. zone de locuire foarte intense în Moldova şi de frecvente aşezări în Muntenia propriu- zisă. PA NA ITESC U. pp. cît şi la delimitarea unor loturi de teren . AL. O L T E A NEUv. 1967. 267. c u r e ş t i . 204 si 215. gardul împrejmuitor al gospodăriei şi ţăruşul. grupând oîteva familii.. din generaţie în generaţie. 269.formelor de viaţă individuală şi socială37 : bordeiul. Permanenţă ce se luminează cîteodată şi prin mărturii scrise — vezi scri- soarea din secolul al IV-lea despre Pătimirea sfîntului Sava. Bucureşti. Aceeaşi permanenţă şi pentru aşezările mai mari. lo- cuinţa cea mai simplă. mai pe urmă străromânească. în siîrşit ro- mânească. al XVII-lea. ale Bucu- reştilor ale luncii Dunării 40. op. anume satele. Istoria limbii române de la origini 'pînă în sec. cit. slujind. dar păstrîndu-şi anume alcătuiri ale locuinţei şi aşezărilor rurale.o l u ţ i a procesului de organizare statală la est şi sud de Carpaţi. Limba traco-dacilor. RUSU. Bucureşti. 40 îndeose bi între Giurgiu şi Pă cuiul lui Soare : ve zi studiul p l i n d e i n t e r e s ş i h a r t a î n t o c m i t e d e Ş T . de proporţii modeste. a populaţiei mai întîi dacice. 2 2 — 23 şi nota 17. 4. obligată să vieţuiască laolaltă cu valurile migratorii. 681. 24. Din fossatum avem forma intermediară {sat (secolul al XVI-lea) 3S. în sfîxşit. 1968. 194. nr. Continuitatea de viaţă se reflectă grăitor şi în numele satelor care ne trimit la întemeietorul aşezării. Rezultatele obţinute pînă în prezent atestă. 524. 264. totodată. ROSETTI. O r i n d u i r e a f e u d a lBă u.

Fărcăşeşti. Coco- reşti. 196 3. M irceşti. P e nt r u to a te re fe r iril e la t op o nim ia ş i o n o m a s t i c a s e c o l e l o rX I V—X V . sînt urmaşii unui Alexe. Budeni şi Budeşti. I. trei sate Bîrseşti şi alte trei sate Bogdăneşti. „Albenii pe Gilort". chiar dacă printre aceştia vor fi venit cu timpul. p. N ă n ă e ş t i . pentru a rămîne pe aceleaşi locuri. a-1 apăra cu armele cînd nu se mai putea altfel. Denumiri de sate cu grăitoare înţelesuri. Milea. M o. g o ş a n . fiilor săi şi altora. 1 57 ş i ur m . Comăneşti. în documentele secolului al XV-lea42. Gugeşti etc. într-un singur nume. a s e c o n s u l tDa R H . Bucureştii. 46 De la care se trag satele M ihăileşti. chiar dacă nu aflăm în actele vremii un ase menea nume. 436. Nan. CIf.. 45 Au fost alese numai cazurile în care numele satului îşi află un corespondent în onomastica secolelor XIV—XV . Cernăteşti. se trag de la un Albul — nume frecvent în actele vremii —. Mircea. Cali- nesti. N e g o e ş t i . Iar exemplele pot fi înmulţite cu zeci şi zeci de cazuri ase- mănătoare 45. un Albul fiind de altfel amintit chiar printre stăpînii satului de pe Gilort43. I. Băleştii. B. în mod firesc. strănepoţilor. Neagoe46 —■ pentru a scoate roadele pămîntului. p. 44 DRH. B uc u re ş ti. nepoţilor. Băleani. fiindcă fiecare însumează. din aceeaşi epocă. de altfel. Dăbăceşti — de la Dăbăce&cul. s u b v o c e .raţii în urmă şi din care se trag locuitorii de mai tîrziu. . Muşat. « DRH.. 24. Cîrstiani. nume ce-1 găsim. B. I. cât a fost al său la Dăbăceşti. pentru a odihni în el. B . Băneşti — Ban revine nu o dată în onomastică . şirul neîntrerupt de viaţă şi efortul continuu al copiilor. Baloteşti. deoarece la 27 iunie 1387. Neacşa. pentru a stăpîni acest pămînt. trecîn- 41 DRH. 134. M ileşti. T o p o n i m i e r o m â ne a sc ă. pentru. Berivoeşti. Căzăneşti.. Vezi satele Drăgoteşti. La întemeietorul aşezării trimit şi denumirile satelor Balomi- reşti. ge- neraţii de-a rîndul — ai unor Mihail. I. în hrisovul de danie al lui Mkcea cel Bătrîn către Cozia aflăm : „Şi încă oe a dăruit mănăstirii Dimitrie Dăbăcescu la moartea lui. i n d i c e l e . I O R D A N . pp . întăriţi la 30 iunie 1486 lui jupan Roman. 3 2 0. a patra parte"44. l a c a r e n u s e d a u t r i m i t e r i î n j o s u l p a g i n i i . B . 354. Cîndeşti. caz cu- totul semnificativ pentru legătura dintre pămînt şi oa- meni. trimit la întemeietorul lor. „Alexani (Alexeni) pe Ialomiţa". N e c ş e ş t i . pp. Mo- goş. şi oameni din alte părţi. 43 D R H . dăruit de Alexandru Aldea mănăstirii Dealul41. este evident ca şi alte denumiri de sat. B. p.

253. Şi totuşi. doc. 48 DRH. 253. din 1497—1498. două sate mici. din 1475—1476 şi p. documentele dau unele indicaţii. Laiovul lui Stroe 58. B. p. relaţiile sociale şi implicit alcătuirile lor. p. 59 DRH. I. 459 şi 483. 5 < DRH. din 1475—1476. p. d i n iu l . B. B . al lui Bucur 56. 1464 sau p. 1 4 5 1 . din 24 apr. pornind chiar de la începuturile ei. altele poartă numele lui Be-rilă 54 . doc. doc. I. p. Arsurile lui Boe 49. bine ştiute. B. 163. nu numai în sate. Bucureştii şi pe Olt. Vîrful lui Vlad (sau al Vladului) 57. 310. Mircea cel Bătrîn dăruieşte şi întăreşte mănăstirii Cozia. I. Astfel. I. v e z i ş i p . p. pp. 1482. Realităţi demografice ce se regăsesc şi în alte topice. de Lacul Doamnei 59. pp. prin obligaţii şi venituri. pînă în zilele noastre17. 475. B. 32 DRH. 47 Cel puţin 3/4 din satele menţionate documentar între 1351 şi 1625 există şi astăzi — vezi mai jos. 218. Fiecare nume de sat păstrat în documentele primelor se- cole ale vieţii noastre de stat concentrează istoria societăţii feudale româneşti. din 30 mai 1493. 451. B. 343. 1 9 0 . în raza oraşului Ocnele Mari. „satul pe Luncavăţ. I. ne spune un act rămas de la Radvi cel Mare. 54 DRH. 49 N um e c e-1 aflăm în tr-un docum ent contem poran din 5 a u g . B. Satele sînt de două mărimi. nume de persoane pentru munţii Andrian 48. 56 DRH. d o c . doc. din 1489. al lui Micul 55. doc. p . I. p. pp. 381. Numărul Dacă lexicul ne îngăduie să luminăm durata unor realităţi şi desimea demografice.p . el nu ne desluşeşte asupra aspectelor nume- satelor rice ale lor. din 23 mart. acela al Muierii 5i. 1 4 5 2 . doc. I. B. Vezi şi doc. O veche ocină a jupanului Ticuci şi a fraţilor săi era la 1480 şi „Curtea lui Vîlcan" 53 . B. doc. cel al lui Manea50. 225. cumpărată de la un „Radomir şi de la Cîrjeu şi de la fiii lui Gligor" 52. din 28 oct. din 18 ian . p. B. 25 . 51 DRH. I . 1484. p. 291. poartă numele. I. Cf. 1 8 0 . 26. 53 D RH . aşa încît diecii actelor nu socot necesar să dea alte desluşiri. din 14 mai 1441. pp. I. doc. 55 Ib id em . 384. I . D R H . Ne lipsesc sămile şi evidenţele ţinute în secolul al XlV-lea de dregătorii domniei şi care exprimau. doc. 50 DRH. 58 DRH. doc. 27. 275. 1493. după cum lacul de la Soaşu. du-1 apoi în mîinile urmaşilor. B. din 10 apr. între altele. pentru balta Cîrjeu.

în „Studii". Deci sate mari şi mici. 255—259. credem. păstrate în lexic ? Este posibil. Cînd voevodul Vlaicu înzestrează mănăstirea nou clă- dită de la Vodiţa. 76—77 (stu diu fundamental). Bucureşti. B. 66.ca oricine ar dori să meargă în satul mănăstirii 61. pp.. B. 63 I. DONAT. 62 DRH. Hîrsomuinţi (Hîrşova lîngă Balta Bistreţ) şi Vadul CuVnanilor. doc.. pentru urmaşi. Cifra reprezintă.Bogdăneştii şi Luncianii" 60 . pentru a sprijini întemeierea unei noi aşezări „la gura Ialo- miţei". pp. din 3 oct. din care 2 045 (63. ci de a confirma şi fixa. Corespund ele oare celor două tipuri de aşezări — satul şi cătunul.5%) au dispărut între timp 64. Cînd se înalţă o altă mănăstire Tismana — şi ea bogat dăruită de dom - nie — apar alte două sate 66 . p. ns .. din 1404—1418. C.'nr. un minimum. . 44. p.G. 65 DRH. deoarece menţionarea unei aşezări într-un act scris este determinată nu de nevoia de a înre- gistra începuturile şi existenţa ei. op.). I. DONAT. din satele boiereşti mari şi mici. în acest interval. sînt atestate documentar 3 220 de sate şi tîrguri.. Ibidem. aflăm. de satele Jidovştiţa şi de cel „al lui Costea pe Topolog" 65. evident existente dinainte. 64 O parte din cele 1 175 aşezări au fost de fapt încorporate de tîrguri sau alte sate mai mari . mănăstirea Tismana. D. 1956. pp. realitatea unor raporturi sociale. 1385. doc. Aşezările omeneşti din Ţara Românească în secolele XIV— XVI. în hrisovul de danie. Cîte familii în fiecare nu mai pvitem spune astăzi. Istoria Bucureştilor. 18. doc. din 1407 pt.5%) există şi astăzi — grăitoare confirmare a dăinuirii neîntrerupte a popo- rului nostru în această parte a pămîntului românesc — iar 1 175 (36. din 8 ian. 66 DRH. I. doc. GIURESGU. pentru întîia dată. p. acesta din urmă aşezat 60 DRH. I. în schimb.C. C. dar care abia acum sînt trecute într-un act scris. Acelaşi voevod dă poruncă. 26 ." 62 (subi. pp. 9. ne putem gîndi la numărul total de sate şi tîrguri din secolele XIV—XV. să fie slobod de orice dăjdii. pentru unii sau alţii. 78 şi 91 . 6. 21 şi 550. cit. 1966. I. B. I. folosind ceea ce ne-au transmis documentele păstrate între 1351/2 (primul rezu- mat al unui act intern rămas pînă azi) şi pînă către 1625 63. din 1374. cu „drep- turile" şi „îndatoririle" ce rezultă din ele. B. 61 Cozia. 1392.

p. B. B. p. existente poate. doc. 81. o astfel de creştere va fi influenţat şi num ărul satelor. 123. Petroviţa şi Vîrbiţa 67 . 77. fiindcă ceea ce interesa pe beneficiarii actelor nu era atestarea satului. 1962. I. 38. ci „drepturile" şi deci „veniturile" ce le dobîndeau sau li se confirmau în legătură cu aceste ocini. fără însă a putea face vreo precizare în stadiul actual al cercetărilor.lîngă vadul de la Calafat şi întemeiat cu cel puţin două secole înainte de domnia lui Dan voevod (1385). din 1404— 1418. 27 . 66. în vremea cînd cumanii dominau ţinuturile româneşti şi cînd — ne-o arată numele atît de sugestiv al aşezării — ei efectuau uneori şi incursiuni peste Dunăre. p. Aidoma aflăm de alte aşezări şi din actele privind raporturile dintre laici. favorizată de în tem eierea statului ce ntralizat al Ţ ării Rom âneşti către 13 00 . în număr infim — vezi de exemplu Cărărenii de la gura Ialomiţei — sînt aşezări noi 70 : la toate celelalte nu aflăm vreo men- ţiune asupra întemeierii lor . 71 A existat probabil o creştere demografică. deoarece — spre deosebire de Moldova unde mărimea medie a unui sat era de 20 de case 72 — în Ţara Românească nu aflăm vreo ştire de acelaşi fel. din 27 iunie 1387.. 72 Istoria României. Cînd. p. Din cele 514 sate şi tîrguri ce apar in acte în intervalul 1352—1500 pentru a nu ne referi de- cît la secolele XIV şi XV 69 — numai cîteva. ele există. 63 şi 65). 302. iar autoritatea de stat le înscrie în acte ca realităţi binecunoscute. din timpul con- locuirii româno-slave. Lipsesc date adecvate. 69 I. I. doc. daniile înaintaşilor săi. nu o dată. B. „amîndouă Vărovnicele". dacă ne raportăm la numele lor. DONAT. 24. II. putem conchide că în Ţara Românească a secolelor XIV—XV existau cel puţin 3 000 de sate (tîrgurile inclusiv) 71. aşa încît. es DRH. pp. Din cîţi membri se alcătuia o familie ? Este mai ane- voie de dat o cifră medie. Bucureşti. op. 70 DRH . cit. iar în 67 DRH. 126 (nr. la rîndul său. el aşază sub „ascultarea" egumenului alte şase sate : Jarcovţi. Atestarea documen- tară a satelor arată numai o schimbare sau o confirmare a stăpînirii lor şi nu constituie nicicum o dovadă asupra începuturilor lor 68 . nu mai socoate necesar să dea vreo indicaţie privind localizarea lor. Firesc să fi fost aşa. Cîte familii cuprindeau fiecare din aceste aşezări este greu de precizat. I. De aceea. Mircea cel Bătrîn întăreşte amintitelor ctitorii Vodiţa şi Tismana. Prilepeţ.

în 1441. loviţi cei dinţii de moarte. tot 3. din 4 oct. doc. Marian. 74. Marian şi Stanca. 182 passim (nr. la rîndu-i. Sin. 1453 . Din daniile făcute de Dan voevod la 27 iunie 1387 mă- năstirii Tismana. 77 S. p. Ea ne arată. 160. 180. deci la aproximativ 6 km spre 73 D RH. credem că familiile cu mulţi copii. vezi şi p. în primul rînd. PAPACOSTEA.I. ca aceea a lui Stanciul Moenescul. 1967. Este drama celor mici. 1463. 15..TCovăţ (Jarcovţi) era situat Jîngă satul Brezniţa — Ocol de astăzi. pe această cale. pierderile pricinuite de boli şi de frecventele războaie. 174. numai 38 (deci 54. iar cercetarea pe teren confirmă desimea acestor sate şi răspîndirea lor pe aproape toată suprafaţa Ţării Româ- neşti.. în primii ani ai vieţii. Apre- cierea nu este o simplă afirmaţie.. Alteori nu se dau aceste pre- cizări . 194. p. 99. Stoica. doc. 103. p. 5 feciori. mai dezar- maţi în faţa condiţiilor dure de trai. pp. 5.. cel mai adesea apar beneficiarii cu fiii lor. Fiindcă speranţa de viaţă. Mărturii directe asupra ravagiilor mo- limelor şi ale războaielor nu s-au păstrat. ca în toată Europa medievală de altfel. cit. Vlad şi Mihail . Dar nu putem spune mai mult despre familia lui Stanciul Moenescu. Începuturile oraşului Bucureşti în lumina săpăturilor arheologice.documentele privind stăpânirea de ocini. 3 copii — pe Aldea. 28 . dar nu şi cu fetele. 1441 . doc. Arhiepiscopul Ioan de Sultanieh socoate demn de notat că „ei (românii) nu au oraşe mari.16%) erau persoane adulte şi aproape 46% copii 16 . Dar şi fără alte precizări. « Idem. 207—208. apar şi fetele 75.M.. 112). de exemplu cîţi nepoţi a avut în total. iar Stoica. compensînd. dintre aceştia Marian are. era scurtă. 196 (nr. Uneori."77. pe Şerban. J. B. ci multe sate. din 72 de morminte cercetate (datînd de la finele secolului al XlV-lea). Coman şi Mihail 73. erau obişnuite în secolele XIV—XV. din 12 nov. 76 PANAIT I. în M. PANAIT. pornind de la cifra satelor amintită mai sus. Stanciul Moenescul are. că ţara cuprindea un nu- măr relativ mare de aşezări. că era deci bine locuită. din 23 apr. citim numai : Stanciul Dijanul cu copiii lui şi cu nepoţii lui. vezi şi pp. p. Ea reflectă o realitate. op.. Dar în cimitirul din fostul sat Măicăneşti. 173. cîteva constatări sînt cu putinţă. 74 Idem. I. Cu toată imprecizia documentelor. 182).

1928. că ele se află. pentru toate localizările. foarte aproape unul de altul. Planşele respective . şi Petroviţa . CAMĂRĂŞESCU. 83 Reprodusă după I. cele două Vărovnice se aflau lîngă Schela Cladovei. erau aşezate unul lîngă altul. Bucureşti. la aproximativ 13. amintită mai înainte. op. Stăneşti şi Berivoeşti — în fiinţă şi acum — sînt situate. I. CHIRIACESCU. 80.. iar cele lalte. Jidovştiţa. p. 80 Lîngă Măceşu de Jos de azi . DRH. în plus. sub voce. unul de altul . sub voce. p. DONAT. Sogoino şi Pesticevo. în apropierea căruia se situa şi Prilepeţul 78 . într-o altă parte a ţării. 0 situaţie asemănătoare : Maniaciul (Mâneci). tot lîngă Brezniţa localizăm. cîteşitrele. sl Pentru localizările pe hartă vezi I. I. pe o rază de cel puţin 6 km la NV şi V de Turnu Seve- rin întîlnim 5 sau chiar 6 sate (dacă şi Vîrbiţa ar apar- ţine aceleiaşi zone78). C. spre Transilvania). adăugate de Mircea cel Bătrîn ace- luiaşi domeniu al Tismanei. Suşiţa — ambele existente şi astăzi — şi Po- tocul. 127. . B. drumul Gîmpulung-Bran şi valea Buzăului. indice. p. la 2 km spre V de menţionatul oraş. cu excepţia Bărăganului. trecute printre satele întărite tot de Mircea cel Bă- trîn Tismanei. a zonelor de munte de peste 1 400 m. C. sînt foarte apropiate. Poenile Vărbilăului. ■ 9 Vîrbiţa nu a putut fi identificată încă. din 1391 sept. DRH. cu alte cuvinte. la sud de rîul Ialomiţa. în acelaşi an sînt amintite şi Modruzeştii şi Crăpeştii. de notat. pe locul unde astăzi întîlnim Vadu Soreştilor S2. SV şi NE de Văleni : toate sînt atestate la 1 decembrie 142981. I. sub 2 km. B. sub voce. 82 DRH. I. 34 DRH. probabil. indice. doc. 9. „de la Severin pînă la Brăila" — sînt înseşi cuvintele grămăticului Calcio din 1451 8* — 78 DRH. Oricum ar fi străbătut ţara dinspre munte la Dunăre. unde ele se înşiruie totuşi de-a lungul trecă torilor (pasul Oltului. 10 km la NV. IOANID. la apro- ximativ 11 km NV de Turnu Severin şi la numai 5—6 km de Brezniţa-Ocolu. B. 187. ultimul chiar în raza oraşului Văleni. B. cit. în partea de răsărit a bălţii Cîrna 80. p. 31. a şesului Brăilei. Ghidul drumurilor. p. Desimea aşezărilor rurale apare mai grăitoare cînd le privim fixate pe hartă83 : ele acoperă toată întinderea Ţării Româneşti. 1 — 1392 aug.NV de oraşul Turnu Scverin . 126 şi indicele. în jurul Vălenilor de Munte. 35.

DO- NAT. DONAT. şi pentru producerea bunurilor destinate comerţului. voevodul românilor. REPAR- TIZAREA LOR ÎN TOATE ZONELE. DESIMEA AŞEZĂRILOR. for- maţiunile politice ale lui Ioan şi Farcaş. şi pentru ridicarea armelor împotriva năvăli- torilor 85 . 6. pp. 5. viaţa omenească era mult mai densă : sînt depresiunile din munţi. cit.slujbaşii domniei. în unele zone. (DUPĂ I. SÎNT ATESTATE DOCUMENTAR ÎN ŢARA ROMÂ- NEASCĂ 3220 DE SATE ŞI TÎRGURI DIN CARE 2045 EXISTĂ ŞI ASTĂZI (63.î n „ S t u dii". ne-ar desfăşura imaginea unui centru de viaţă. 7 şi 9. DONAT . din cele peste 3 000. din 2 iunie 1247. de păduri. DEAL ŞI ÎN CÎMPIE. unde întîlnim înşiruite majoritatea tîrgu- rilor şi oraşelor88. 83— 85. duşmanii. op. veniţi prea adeseori după pradă. dealurile — în anume părţi numărul satelor în- trecînd chiar pe cel de astăzi86 — este tocmai zona unde sînt atestate documentar. 20. 89. la deal şi la şes. FIXAREA LOR PE HARTĂ ARATĂ SUGESTIV REALITĂŢI DEMO- GRAFICE DIN SECOLELE XIV-XV-XVI. t o r i e j j d e m o g r a f i e . Omul era pretutindeni. la munte.PE JIU.. 8' DRH. op. înconjurate de cîmpuri lucrate. t. nr. casele oamenilor. unde procentul de aşezări omeneşti ÎNTRE 1351/2 ŞI 1625. dacă l-am proiecta mărindu-1 la scara naturală — ne-ar dezvălui casele şi bordeiele. de păşuni cu turme.. întreaga regiune sub- carpatică. 938. iar în stînga rîului. într-o vreme în care forţa fizică omenească era precumpănitoare şi pentru hrană. şi la baltă. B. REŢI- NEM ÎNŞIRUIREA SATELOR DE-A-LUNGUL APELOR IMPORTANTE . în dreapta Oltului. BUZĂU ŞI ÎN VALEA DUNĂRII. care alcătuiau societatea românească a secolelor XIV—XV. destul de puternic pentru a se opune cu armele suzeranului său. 30 . I. LA MUNTE. după toate probabilităţile. neguţătorii cu carele încărcate de mărfuri. OLT. 80). 81—83. regele Ladislau al IV-lea al Ungariei. în pădure şi pe văile nurilor. IX. P. AŞEZĂRILE OMENEŞTI DIN ŢARA ROMÂNEASCA ÎN SECOLELE X IV - XVI ÎN „STUD II". soliile. întîlneau la numai cîteva ceasuri de drum. cit. la 1247. oştenii. Dar desimea acestor aşezări explică şi potenţialul economic şi militar al Ţării Româneşti.5%). IALOMIŢA. „ţara lui Seneslau87. Ş T E F A N Ş T E F Ă N E S C UI s. şi fiecare punct de pe hartă. voivodatul româ- nilor conduşi de Litovoi. pp. 88 I. pp. călugării. 1956. 85 C f . p. ARGEŞ. procesul politic de constituire a statului feudal unitar. Desigur. de bălţi şi iazuri. doc. regiuni de unde a pornit. 86 I. NR. 19 67.

. .. C"—-. . Sate d Oraşe şi tîrguri .•. .

sau. cuprinde prea puţine aşezări. centre ale vieţii spirituale.29% 89. mai aproape de mal — vezi porţiunea Porţile de Fier spre Turnu Severin. dimpotrivă. Semnificativă este aşezarea oamenilor de-a lungul ape- lor. Teleor- man . ca de altfel de-a lungul tuturor apelor mai mari sau mai mici. pornite dintre dealuri. lăsînd. unde se înalţă un mare nu- măr de ctitorii. continuitatea satelor dezvăluie cum. fără pu- tinţă de împotrivire. dispărute este cel mai mic. Vedea. ale culturii şi artei. Al doilea exemplu este al Dunării : aci. oamenii vremii au ştiut unde să-şi ridice casele şi gospodăriile. 83. deci 38. malu- rile fiind înalte sau de-a lungul braţului Borcea. inclusiv Oltenia (fără Deltă şi Dobrogea). B . în- deosebi cînd apele revărsate cuprindeau totul. cu cît la nord şi la sud cîmpia Bărăganului. salbă cu atît mai vizibilă pe hartă. cele de pe Călmăţui. satele se ţin relativ mai departe de fluviu — în Oltenia sau de la Turnu (azi Turnu Măgurele) şi pînă la Gornăţel — delimitînd astfel zonele cuprinse de apele revărsate primăvara (vezi harta). Relativ mai dens populată este Oltenia : cu o supra- faţă de 24 078 km2 (31. fără întrerupere de cînd coboară din munte şi pînă la Dunăre . unde bălţile se întind mai ales spre răsărit. care se unesc cu Dunărea de la vărsarea Oltului pînă la aceea a Argeşului şi care. satele se ţin unele de altele. unde apele nu pot ieşi din matcă. de la intrare în cîmpie şi pînă la Vadul Oii. satele urmînd linia rîurilor : uşor de observat sînt cele de pe Jiu". 32 .44%) faţă de 76 583 cît repre- zintă Ţara Românească. cele care mărginesc şi un mal şi celălalt al Oltului. spaţii întregi nelocuite. în dia- logul lor permanent cu natura. dar în acelaşi timp să stea oarecum la adăpost de puterea sa prea mare. de la Turnu Severin pînâ la vărsarea Ialomiţei. străbat cîmpia munteană. cea mai expusă sece- tei. aşa încît să se folosească de binefacerile fluviului. în secolele XIV— XVI. p. ea cuprinde 1 223 de sate din totalul de 3 220. spre matca prin- cipală a Dunării .Ibidcm. Într-adevăr. Cursul Ialomiţei poate fi urmărit după salba satelor de pe ambele maluri. Două ultime exemple arată cum apa curgătoare a fost îndeosebi prielnică omu- lui.

cunoscute de altfel. I Populaţii Cele peste 3 000 de sate erau aproape în totalitatea lor fomânească locuite de o populaţie românească.B .o p . cei 72 de termeni de bază. de cancelariile străine mai apropiate sau mai depărtate. întreaga terminologie a familiei a rămas la români fundamental latină.G. 37 . 92 I . p . cu atît mai densă cu cît ne urcăm în partea de deal şi de munte 92.. de călătorii străini şi de alte mărturii : pentru toţi exista. 9 . de- 90 V ezi m ai sus.. In al doilea rînd. SCURTU. al daco-romanilor. zonă de unde a pornit unificarea politică a statului feudal în al cărui teritoriu. 33 . unde s-au consolidat ulterior voivodatele româneşti — : „. citim în actul regelui Bela al IV-lea la 2 iunie 1247 91. deci ţara în care locuiesc românii: este o realitate demografică şi politică subliniată de toate actele interne. pînă spre Marea Neagră.Ţara lui Seneslau. în spaţiul carpato-dunărean. s-au dezvoltat comunităţile româneşti „cu ţările" de mai tîrziu. prin legăturile ei a realizat soliditatea şi durata celulelor iniţiale de viaţă de unde.C. I . rolul esenţial a aparţinut familiei . într-o vreme cînd astfel de numărători nu se efectuau probabil. In asigurarea con- tinuităţii poporului nostru. In primul rînd. hotarele acestei ţări —• linia mun- ţilor şi a Dunării cu Delta — cuprind un teritoriu tradi- ţional de dezvoltare al geto-dacilor.' (subl. Termenii de înrudire în limba română. voivodul românilor. 8 0 ş i 8 2 . într-adevăr. 17. In al treilea rînd. D O N A T . o Ţară Românească. treptat. c i t . cf. D.).. 91 D R H . o atare încheiere se sprijină pe cîteva fapte. iar atestarea acestei vechimi o aduce şi numărul mare al derivatelor — ştiut fiind că există o proporţie directă între vechimea cuvintelor dintr-o limbă şi derivatele acesteia93. numele statului — Vlahia 90. statisticile (din timpurile mai apropiate nouă) atestă o foarte compactă şi densă populaţie românească. pp. . lucrare fundamen tală. p.p p . 93 V.. ns. Recentele cercetări conchid că ter- menii de înrudire aparţin „românei primitive comune" începînd chiar cu secolul al Vll-lea şi cei următori . între Car-paţi şi Dunăre. Bucu reşti. 1966. stăpînă pe pămîn-tul pe care-1 lucrează. pe care le-am lăsat-o acelora. aşa cum au stăpînit-o şi pînă acum. p. 341—343 şi 331 ..

342—343. 34 . 227. op. ibidem. cit. puţini din slavonă şi alte limbi. dacă defalcăm numai cuvintele de bază latine. Vezi şi exemplul lui Frăţilă (onomastic de la frate) Frăţileşti . adesea violente. 57.. Aceste stră- vechi cuvinte şi-au afirmat forţa şi vigoarea numai pen- tru că realitatea socială pe care o desemnau — familia de limbă daco-romană (în accepţia ei restrînsă. deci 11. termenii de politeţe între rude provin din graiurile slave: bade. procentul este ceva sub 3 . ale popoarelor migratoare.. din 28 iun.. I.:■ V it'w it ifl.ii'iW v ' ■ ' . pp. 234. ceace (nene). Bucureşti. BOGDAN. D. B. Fătul. ca şi pentru rudenia convenţională 95. 1471 . dar şi mai largă) a putut dăinui secole întregi.. nană. B. SCURTU.. pp." atît „cumnat" cît şi numele propriu — el însuşi derivat dintr-un termen de înrudire — apar în această formă în textul documentului slavon 97. p. 239— 258. în spaţiul carpato-dunărean şi maritim. din înseşi actele cancelariei muntene : influenţa limbii româneşti vorbite „. semnînd legăturile de familie şi care reprezintă sub 3. colaterală. pentru rudenia de sînge în linie dreaptă.'. cu toate pen- dulările. 158. In schimb.'i'itR '. p. doc. 261—289. Bucureşti. nene (neică). B. 1469. Realitatea demografică românească a secolelor XIV—XV reiese. p. 197 şi 131).. V. doc.. I. Acelaşi voevod dă un act mai multor slugi domneşti între alţii lui „Hasan cu fiii lui şi cumnatului lui. documentelor slavo-române"98.. pp. 49. I. lele. că ei răzbat uneori chiar şi în textul documentelor slavo-române. pentru rudenia prin alianţă (încuscrire). 96 DRH. dacă mai este necesar a sublinia vitalitatea termenilor amintiţi. 317 şi 224 (nr.. 7.43% din cuvintele de bază. Denumirile latine pentru structurile familiei s-au păstrat în toate compar- timentele ei. I—IV . p. Caracterul limbilor textelor slavo-române. incit ea formează chiar o trăsătură caracteristică limbii. ca să le fie jumătate din Spin în Lovişte" 96. 1946. dodă etc. în locul celor echivalenţi sla- voni. cap. as D.17% din totalul derivatelor pe teren românesca4. cit. pp. ibidem. constituie 6tudii fundamentale pentru influenţa limbii române asupra textelor documentelor slavo-române). DRH. 9 ' DRH. Bărbat şi Ion. .. BOGDAN.i.!*. SCURTU. 95 V. Radu cel Frumos întăreşte „lui Stanciu cu fiii săi şi cu fiastrii săi.a fost atît de puternică. 94 . Adăugăm. 1946. (lucrare care împreună ni Glosarul. din 12 dec. în al patrulea rînd. Glosarul cuvintelor româneşti din documentele slavo- române. au dat 760 de derivate.. Aproape toţi proveniţi din latină. op.

arătînd că „Toţi negustorii din Braşov.să nu se mai plîngă de voi mai mult părintelui domniei mele. din Ţara Bîrsei.. 72.p p . 8 ş i 3 6 .cu avutul acelor oameni nu s-a putut sătura" 103 (subl. fiul lui Mircea cel Bătrîn pune în vedere vameşilor din Rucăr şi Bran să taxeze cu dreptate pe braşoveni. 102 G R .. . Dan. TOCILESCU. în folosirea directă a unor n um e co m u ne di n ro m â nă ( bu ni l or . I. O atare influenţă se constată în redarea numelor pro- prii. p. I. adăugind : „.. 405 .. 56—57. articulate. ns. 102. şi Glo sa ru l... ) » 9 .. BOGDAN. reaminteşte jupanilor braşoveni Hanăş Creţul şi Paul că dacă ei ar voi cu adevărat să gonească pe aceşti pretendenţi. pp. 50—51. Vîlcul. 534 documente istorice slavo-romăne. BarbwZ e t c . Toate cazurile sînt discutate şi demonstrate de D.. Turcul.. cit.voi" i04. ca pînă acum. din pri- cina vorbelor voastre. de la primele documente păstrate. BOGDAN. D. în decli narea numelor proprii cu terminaţiile din slavonă. Basarab cel Tînăr. Mihail. în Caracterul limbii. pp.. 342—343. T O C I L E S C Uo p. 103 Ibidem..". ns. Carac R terul limbii. 28. D. 87—88. că voevodului Alexandru Aldea 99 DRH. 75—76.. pp. 380.. 1931. b uc ur os .) — citim într-o scrisoare de la Alexandru Aldea 102 .. atunci : „. 35 ..C. B. au mers în pace în Ţara Românească. p.nici unul dintre ei nu s-ar în-vîrti printre . Vlad Dracul aşteptînd să pună mîna pe domnie află. sau domniei mele şi să nu-mi mai aud niscaiva vorbe de la părintele domniei mele. în sfîrşit expresii caracteristic româneşti tra- duse ad literam în slavonă..." „Să nu ne purtaţi cu vorbe goale ca şi pînă acuma" (subl. Intîlnim. 26—27. desigur cu plăcere. Deopotrivă. pretendentul din timpul domniei lui Vlad Ţepeş. a l e s etc.).. după ce i-a ucis pe toţi „. 81 —82.) 101. c i t . 30. pp. 1 0 4 Q TOCILESCU. D. 101 GR.. dar pornind de la nominativul românesc articulat l°0 sau reproducînd direct pe cele ale limbii noastre („Ştefane" — la vocativ). 370—371. Bucureşti. dar voevodul. op.C G. îngrijat de uneltirile pretendenţilor refugiaţi în Transilvania. «o DRH. scrie celor din Braşov despre cruzimile rivalului său.G.. . 39—41. aşa cum se rostesc în limba română (de exemplu Stâncii*/. Albul. Radul. 133. B.

. p .. dar calchiate după română . comune şi nume proprii — de oameni şi locuri. . pp.. în genul substantivelor. voi aţi pus oamenii voştri la poartă şi le-au ţinut calea.. ajunge la o încheiere similară. care apar articulate. 1 8 7 ş i D . De altfel. p. TOCILESCU. B O G D A N . O foarte recentă analiză a limbii documentelor slavone emise de cancelaria Ţării Româneşti în secolele XIV—XV. 45. 8—9. p p . în adjective. cit. reda- rea numelor proprii. limba vie.i-a venit rău şi are să moară" 105 . p . 108 V e z i D . muntene şi moldovene ale se- colelor XIV—XVII a dus la rezultate concludente : sînt mii de cuvinte. Revelatoare este îndeosebi onomastica şi toponomastica. B O G D A N . 109 Ibidem. în c a r e a c e s t e c u vi n t e rom âneşti ocupă 226 p tipărite."10B. 107 D . în utilizarfta articolului proclitic şi mai ales enclitic. . verbe.o p . în flexionarea cuvinte- lor. în marea ei majoritate românească. 106 I b i d e m . cazurile gramaticale amintite. vorbită zi de zi de locuitorii Ţării Româneşti. Glosarul. în formarea pluralului. 36 . 110 întreaga analiză de D. c i t .. Radu cel Mare se miră de atitudinea autorităţilor din Braşov faţă de neguţătorii din Ţara Românească". Expresiile citate. 4 2 — 4 3 . flexionate şi cu grupul de sunete caracteristice limbii române108. ceea ce arată că marea ma- 105 GR. o cercetare a tuturor cuvintelor româneşti din documentele slavone. .. 2 5 . P. aşa cum rezultă chiar din cele mai vechi documente interne păstrate109. în care pătrund astfel diferite elemente ale graiului românesc. p . op.. B O G D A No. în topice şi felurite expresii redate în slavonă.. Ea evidenţiază prezenţa elementelor româneşti în fonetică. c i t .„. Nu este vorba numai de cuvintele derivate din fondul latin şi care atestă influenţa limbii române vorbite a epocii asupra celei slavone : revelatoare sînt îndeosebi sutele de cu- vinte — nume proprii sau comune — provenite din vechea slavonă sau alte limbi şi care sînt trecute în acte în forma lor romanizată 110 . BOGDAN. „Dar cînd au voit să iasă din cetate afară pe poartă. prepo- ziţii. G l o s ar u l . sînt tot atîtea mărturii ale faptului că diecii gîndeau actele în româneşte şi le traduceau apoi în slavona oficială107 a cancelariei.

pp. a tendinţelor şi a luptelor de unitate a poporului român. 697— 698 ((nr. realitate a cărei expresie politică este statul feudal unitar al Ţării Româneşti. încît să prindă înţelesul. şi anume partea dintre Carpaţii meridionali. cu limbă maternă românălil. XIV—XV. p. tot atît de limpede. Marea Adunare de la Alba Iulia încununarea ideii. 1971. 269—323. Asocierea însăşi a celor două nume Vlah-Roman este întru totul grăitoare pentru realitatea etnică a ţi- nuturilor amintite 112. Bucureşti. ce ar putea să spună. Vlahia — adică Ţara Românească : hotarele ei — cuprinzînd exclusiv un teritoriu tradiţional de dezvoltare al poporului nostru. pp. atît de închegată încît răzbate per- manent în textul documentelor redactate în slavona ofi- cială a cancelariei — toate demonstrează realitatea de- mografică românească a secolelor XIV—XV. curia romană era informată asupra locuito- rilor „Olachi-Romani" din Transilvania şi Ţara Româ- nească. Documente. ŞTEFAN PASCU. Cluj. De unde deci cu acel grai şi avînd obiceiuri de ale romanilor. 1970. Dunăre şi Marea Neagră . 1968 . cine sînt locuitorii Valahiei. dar stricat întru atîta şi deosebit. încît italienii greu înţeleg ceva. nici pe altul nu l-am auzit spunînd ceva lămurit. 1. Mărturiile străine vin să afirme. Ţara Românească de la Basarab I întemeietorul pînă la Mihai Vitea- zul. nici eu însumi nu n * LUCIA DJAMO DIACONIŢĂ. numele însuşi al ţării. au ajuns în această ţară şi s-au aşezat aici cu locuinţele. Limba documentelor slavo- române emise în Ţara Românească în sec. limba vorbită în fiecare zi. i. 37 . Bucu- reşti. în- temeiate pe celula socială esenţială — familia. 112 HURMUZAKI-DENSUŞIANU. ŞTEFAN ŞTEFÂNESCU.joritate a grămăticilor erau români. 14. cînd vorbele nu sînt exprimate desluşit. DLI) . terminologia familială — aproape numai de origine latină — ceea ce atestă continuitatea struc- turală a comunităţilor daco-romane şi străromâneşti. „Dacii însă — scrie Laonic Chalcocondil — folosind o terminologie arhaizantă pentru a desemna pe români — au un grai asemănător cu al italienilor. organic legată şi indisolubil dezvoltată în spaţiul geografic amin- tit. In concluzie. cîrmuit de Basarab cel Mare şi de urmaşii săi. La 1345.

CEL PUŢIN 259 AŞEZĂRI DIN SECOLELE 1X/X-X1I. 38 . NR. ATESTATE DE ACTELE CANCELARIILOR ÎN ŢĂ- RILE ROMÂNE. ARHEO- LOGIA VINE SĂ CONFIRME CU CLARITATE ACEASTĂ CONTINUITATE. O PARTE DIN ELE SITUATE PESTE LOCUINŢE ANTERIOARE SECOLELOR IX/X. ÎN „STUDII". 4. DEŞI CERCETĂRILE SÎNT ÎNCĂ ÎNTR-O FAZĂ DE ÎNCEPUT. 24. 774). EVOLUŢIA PROCESVLUI DE ORGANI- ZARE STATALĂ LA EST ŞI SUD DE CARPAŢI IN SECOLELE IX-XIV. P.. T. Aşezări nefortificate ® Aşezări fortificate D Aşezări din secolele XIII-XIV AŞEZĂRILE OMENEŞTI. AU FOST IDEN- TIFICATE ÎN ŢARA ROMANEASCĂ ŞI MOLDOVA. CONTINUĂ DE FAPT. CERCETĂRILE DE TEREN ADUC ASTFEL O DOVADĂ ÎN PLUS ASUPRA CONTINUITĂŢII NEÎNTRERUPTE DE VIAŢA A POPORULUI ROMÂN. SATELE EXISTENTE ÎN ETAPA DINAINTEA ÎNTEMEIERII STATELOR FEUDALE INDEPENDENTE. 1971. DIN CARPAŢI ŞI PÎNĂ LA DUNĂRE ŞI MAREA NEA- GRĂ (DUPĂ ŞTEFAN OLTEANU.

în legătură cu proiectul unei cruciade antiotomane : „. 20 . pe care italienii îl pot înţelege dacă este exprimat „desluşit" . cit. isto- ric". fără să existe o tradiţie cărturărească — dovadă precizarea lui Chalcocondil că nu a aflat „ceva lămurit" asupra an- tecedentelor istorice ale „dacilor" —. 115 ŞT. odinioară ne-am bucurat mult că i- am auzit vorbind în aşa chip. I. din înseşi realităţile secolului al XV-lea cunoscute de el. Flavio Biondo.G..). la uma- nistul italian Poggio Bracciolini. op. MARCU.. Grai românesc. Atari încheieri le regăsim. fel de trai. 362—363. cu cît. în „Ephemeris Dacoromâna". Istoria unei idei. pe aceşti creştini. episcop de Modrussa în a sa De bellis Gotho- rum114. încît cele ce ei le rosteau după obiceiul neamului lor. la Nicolaus Machi- nensis.". 1M A. Mărturia cronicarului bi- zantin este cu atît mai semnificativă. 1967. Romanitatea românilor. 1972. ns. Flavio Biondo. D. Alfons de Aragon. ca şi romanii" H3'(subl. care după obiceiul catolic vin în fiecare an să viziteze Roma şi bisericile apostolilor. 39 . Rijlessi de storia rumena. că la nordul Dunării se află românii. „Se aseamănă însă cu italienii şi în alte privinţi şi în întocmirea traiului de toate zilele şi se folosesc de ace- leaşi arme şi de aceleaşi unelte încă şi acuma. el a constatat. în lucrarea sa Discep- tationes convivales (1451) . 2. pp. arme şi unelte. aveau o mireasmă de limbă latină ţărănească şi puţin gramaticală" 115. pp. 1923. BÂRSĂNESCU. 42—56 (lucrare fundamentală).Şi acei Daci Ripensi sau Valahi din regiunea Dunării îşi proclamă ca o onoare şi îşi afişează originea lor romană. cu variante. Text latin în AL. în „Mag. la Enea Silvio Piccolomini — Pius al II-lea — în cunoscutele sale lucrări Historia rerum ubique gestarum locorumque descriptio şi Com- mentarium rerum memorabilium.mă pot pronunţa.. p. pe care într-adins o fac să se vadă din vorbirea lor. n'r. ARMBRUSTER. 63. continuatori ai roma- nilor. 1453. Bucureşti.. care amintesc de înaintaşii romani. scrie la 1453 următoarele regelui Siciliei.. Flavio Biondo a stat de vorbă „odinioară" — deci cu ani în urmă faţă de 1453 cînd scrie — cu românii ce trăiesc în zona Dunării şi a reţinut (din convorbirile sale) că ei înşişi 113 LAONIC CHALCOCONDIL. p.C. cum au fost aduşi cu locuinţele în aceste locuri.

malul drept al Dunării.. Scrisoarea plină de interes pusă alături de Ex- punerile istorice ale cronicarului bizantin Laonic Chal- cocondil şi de ceea ce ştiu călătorii străini sau cartografii secolelor XIV—XV ne arată că romanitatea est-euro- peană păstra — înainte de a-i fi subliniat şi demonstrat prin documente cărturarii — amintirea începuturilor ei la Dunărea de Jos şi în spaţiul carpatic. Nu- mele este în mod cert românesc şi derivă din latinescul porta .. 74—79 .românii locuiesc şi insulele Dunării. GIURESCU. Peuce era numele dat Deltei. vestită la cei vechi. pp. 1957. cetatea cucerită de Ştefan cel Mare în 1465 şi portul interna- ţional. prin topicul Portiţa dat tre- cerii din cele două mari lacuri în Marea Neagră. pp. Tot pentru Deltă ne-a rămas şi precizarea aşa-zisei cronici de la Niirenberg (1493) : „. Prezenţa românească este afirmată deopotrivă în zona Deltei şi ţărmul dobrogean. implicit. IDEM. constatată pe toată în- tinderea pămîntului românesc. 20. în timp ce Tracia desemna. mai multe hărţi ne relevă — ilustrînd însă o situaţie existentă. op. ns. Tirguri sau oraşe şi cetăţi moldovene. Denumirea însăşi. el a fost adoptat şi de hărţile ruseşti — aceea 116 DUCAS..G.. pp. între care insula Peuce. unde descărcau şi încărcau corăbiile venite din Marea Neagră. Ducas notează : „.. 40 . adăugăm noi.îşi afirmă descendenţa din coloniştii romani ai Daciei Traiane. 20—21. 11!) Ibidem. în total sau în parte. C. de la aşezarea unui călugăr în partea locului118. Dobrogea 119.. din secolele XIV—XV — prezenţa românilor în preajma lacurilor Razelm şi Sinoe. cit. Ştiri despre populaţia românească a Dobrogei în hărţi medievale şi moderne. 1966. GIURESCU.. Principatele române la începutul secolului al XIX-lea.. p.. credem. De-a lungul secolului al XVIII-lea. 117 Localizarea Chiliei : C.. D. Constanţa. pp. 118 C.) — deci în părţile Chiliei Vechi117 care cuprindea o aşezare civilă. Bucureşti. potrivit tradiţiei antichităţii. C. Cînd Mahomed al II-lea se pregăteşte de campanie pentru a pune o dată capăt rezistenţei militare a lui Vlad Ţepeş. vine de la numele comun de Chilie (dar articulat). 1967. Bucureşti.frica i-a cuprins pe toţi : pe românii ce locuiesc la Licostomo"116 (subl.. 426—427. au aşezări şi în Tracia" .. 205—211.C.

p . la începutul secolului al XV-lea. ar fi fost mult mai firesc ca ieşirea lacurilor Ra- zelm şi Sinoe să poarte o denumire turcească. geograful arab Abulfeda afirmă că Isaccea „. zi de zi.o p . .o p . G I U R E S C U . iar toponimul era bine fixat . în timpul cîrmuirii oto- mane. pp. el a trebuit să fie dat de o populaţie românească locuind — deşi micşorată ca număr şi lovită de repetatele migraţiuni — în nordul Dobrogei. c i t . p. Unul este Peceneaga. 48— 50 . C . Or. 123 AB ULFED A. la 1321. C . G I U R E S C U . numind un braţ al Dunării „Venedicul". ulterior. 124 C . 31. 41 . 5 — 6 ş i 2 3 c u b i b l i o g r a f i a re s pe c tivă . De altfel.este un oraş din ţara Va- lahilor" 123.o p . sat pe Dunărea Veche. de o populaţie româ- nească locuind permanent în acele locuri şi asemuind cu o poartă legătura lacurilor cu marea. Alte două topice sînt de reţinut. înseamnă că el exista din înde- părtate timpuri şi era rostit. în secolul al XlV-lea.ridicată în 1835. aşa cum poartă de altfel o sumă de lacuri din Dobrogea de Nord şi chiar unele sate din apropierea Razelmului 121. II. pe vremea cînd pe- cenegii s-au stabilit în aceste locuri către jumătatea se- colului al Xl-lea122. dar transmise. la 35 km sud de Macin : pentru a rămîne sub această formă. în caz contrar. Cît de veche este această populaţie ? Ea exista la cucerirea Dobrogei de către turci. 121 Ibidem .. C . c i t . p p .Geographie. Dar pentru ca numele Portiţei să fie atestat de-a lungul secolului al XVIII-lea şi să fi fost folosit şi de na- vigatorii altor popoare. Tot românii au păstrat amintirea italienilor stabiliţi la Chilia Veche. Portiţa a rămas şi s-a impus şi celorlalte populaţii din partea locului. iar un ostrov al fluviului „Vinitic" — atestate de hărţile secolului al XVIII-lea. G I U R E S C U . Manganari notează „riopTHuKoe rnpjio" (Gîrla Portiţei) — în timp ce turcii îi spuneau „Portiţa — Bogasi" (Intrarea por- tiţa) 120. 5 . dacă românii s-ar fi stabilit aci în număr mai mare. . ■fenomenul a fost invers. p p . 4 8 — 5 0 . . c i t . autorul consideră num ele Portiţei exis- tînd din evul m ediu timpuriu. în codru sau la Dunăre. din vremea cînd veneţienii făceau comerţ pe Dunăre 124. evident.. de căpitanul-locotenent E. 122 C . 120 C .

cu organizarea lor proprie. p. ca să primească cu cinste şi să dea toată ascultarea cuvenită sus-numitului prelat. 157. aşa ne explicăm repetatele scutiri date episcopului catolic de Argeş privind plata sumelor dato- rate curiei romane129. t. Asemenea comunităţi le aflăm la Cîmpulung —■ amintit mai înainte. 1968. erau concentrate (mai ales) în tîr- guri127. Monuments romans et gothiques du XIII* au XVI' siecle en Valachie. saşi. din 25 nov. n r . singurii care. sediul episcopului catolic. ca orăşeni. Numărul familiilor rămîne re- lativ modest . ascultau de biserica romană. 38—43. p p . Veniţi din Transilvania. p. 1 0 9 — 1 2 7 . B. poporu- lui şi oaspeţilor de orice neam sau limbă ar fi care ţin de ritul şi obiceiul sfintei biserici romane. pp. D e s p r e p ia tr a d e m o r m ln t a c o m i t e l u i L a u r e n ţ iu ş i c l te v a p r o b le m e a rh e o lo g ic e ş i is to r i c e in l e g ă tu r ă c u e a . L ă z ă r e s c u . greci. î n S C I A . 1 — 2 . aflaţi în toată Ţara Transalpină.I V . Nu avem informaţii directe despre îndeletnicirile lor . în RRHA.". B. doc. 127 DRH. orăşenilor. 372. vor fi fost — o parte în orice caz — meşteşugari şi negustori.tuturor credincioşilor săi. p. cu certitu- dine. 376. unde aflăm trei ctitorii catolice — Bărăţia. la Tîrgovişte128. Deşi nu avem decît informaţii de ordin gene- ral asupra lor. 1 9 5 7 . 13. Gheorghe) 13° — unde cea mai 125 E . unul dintre fruntaşi. Voevodul Vlaicu (Vladislav). po- runceşte „. desigur. 1369. unguri. corniţele Laurenţiu. I.. din colonişti germani şi unguri veniţi din Transil- vania. Saşii Dar alături de români trăiau în Ţara Românească. 126 Vezi m ai jos. în şi secolele XIV—XV. la Argeş. este în- gropat la 1300 în biserica Bărăţia125. Francisc (azi biserică ortodoxă cu hramul Sf. Cloaşterul şi aceea dedicată Sf. 128 DRH. comunităţile se compuneau. de re- marcat că enumerarea catolicilor începe cu locuitorii oraşelor. 42 . primind în ţară pe locţiitorul episcopului Dimitrie al Transilvaniei. La Cîmpu- lung. musulmani chiar.. 5. p.. uo PAVEL CHIHAIA. Cei mai numeroşi au fost la Cîmpulung. 129 Vezi m ai jos. Nici asupra lor i nu s-a păstrat vreo mărturie numerică. la această epocă. îi aflăm atestaţi documentar încă de la începutul secolului al XlV-lea. bulgari şi sîrbi unguri (slavi sud-dunăreni).. con- dusă de episcop126. I. Comunităţile catolice.

în aceeaşi epocă au trăit în statul muntean şi un număr de greci. în al treilea rînd. I. în „St. dăinuirea sute de ani a ctitoriilor amintite. pp. C. Cîmpulungul Muscel medieval. Nicola Metaxar şi Gheorghe Para- mali134. 29. Felul cum trăiau aceşti tîrgovişteni de diferite neamuri ne-o sugerează chiar actele date celor două cti- torii : ceea ce interesa autoritatea de stat era nu apar- 131 IOAN RĂUŢESCU. prin esenţa lor trecătoare. Cămpulung-Muscel. au avut ca fundament o realitate de durată. Caloian. o astfel de politică favorabilă bisericii romane a fost determinată. 1943. Desigur. într-o vreme cînd ciocnirile etnico-social-economice îm- brăcau nu o dată haina confesională. judecind după nume. 161—162 . timp de mai multe sute de ani. . Ist. dintre ortodocşi şi dintre catolici. saşi şi unguri . libera exer- citare a cultului catolic132. şi anume tocmai buna convieţuire a tîrgoveţilor români. HURDUBEŢIU. Mai întîi. alternativ dintre români şi dintre saşi. cel puţin patru familii de greci: lanache. voevo- zii munteni au întărit. alegerea judeţului cîmpulungean. Lung. In al doilea rînd. urmată secole de-a rîndul. Dimpotrivă.Grecii veche pecete a oraşului era în limba latină131 şi unde judeţul tîrgului se alegea. regula arată că drepturile şi raporturile dintre cele două comunităţi religioase erau bine ştiute. XI. Art.". prin autoritatea lor. în unele momente. de conjunctura politică133. alături de români. se aflau. pînă în secolul al XVIII-lea. Monografie isto rică. mai multe fapte ne îndreaptă pentru secolele XIV—XV către o asemenea concluzie. 1968 p. Raporturile dintre comunitatea catolică alcătuită din saşi şi unguri şi români au fost cele de bună convieţuire . FL. altminteri continuitatea catolicilor. MIRŢU. Dintre cele 10 „case" din Tîrgovişte puse în timpul lui Mircea cel Bătrîn sub ascultarea mănăsti- rilor Cozia şi Cotmeana. absenţa oricăror ştiri privind conflicte între numitele comunităţi. stator- nicite şi respectate. devine mai greu de înţeles. deci posibilitatea pentru saşii şi ungurii stabiliţi statornic în Ţara Românească de a trăi potrivit tradiţiilor spirituale proprii. dar împrejurările politice. pe rînd.

p.132 V ezi m ai jo s. p p. V ezi şi p. 84 (nr.B . 14 D R H . 13S V e zi m a i jos. 37 4. 43 . 52 ). 39 ). p. 103 (n r. 374 — 3 75. I.

XI. 13 7 Alte ştiri despre neguţători greci în : HURMUZAKI- IORGA. Relaţiile economice ale Ţării Româneşti. îndeosebi în epoca modernă. care cuprindeau în ho- tarele lor mai multe popoare. 139 Bibliografia şi comentarea ştirilor la DINU C. IORGA. 15 (nr.. 130—131 . existau şi alte categorii. BOGDAN. ca. cum era şi firesc. c ee a ce . toate.. I. în primul rînd neguţătorii. înţelegem din ştirile ajunse pînă la noi 1 3 7 că libertatea de comerţ pentru greci nu era în vreun fel stînjenită de statul feudal muntean. . afară. p. de pildă. jnal a l e s în statele feudale. Elenizmul în România. la orice vreme" . Pentru secolul următor. . pp. ştirile devin mai numeroase i3o Desigur. IORGA. 138 Nu avem vreo inform aţie şi nici nu putem face vreo apre ciere asup ra nu m ăru lu i grecilo r din Ţ ara R om ân ească în secolele XIV— XV. greco-române".. D o c u m e n t e p r i v i t o a r e l a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m â n e ş pt ip. Bucureşti. 44 . în RSL. Printre greci. bineînţeles. Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe. . se întîlnea şi situaţia în care dife - re n ţie r ile p e p la n so c ia l er au d u b la te şi de ce le e tn ic e . Un pamflet. p. al 139 XV-lea. aminteşte de cîntăreţul Polos Arghiros. 73 (nr. 520—521. Documente. XV/l. Istoria comerţului. N. I. „. p. Bucureşti.Ragusii" la Turnu Severin.. 1939. 1965. posesorul unei apreciabile averi strînse pe cînd se afla în slujba dom- nului Valahiei 1 3 6 . notele 1—7. cu timpul. ci situaţia socială a familiilor care. Blaius/s. scris pe la 1415. XIV —XVI. 35 . 1900. 136 N. D. CXXVII) . cele două monezi găsite una la Galiciuia (pe Drumul de la Calafat spre Craiova) şi a doua reprezentînd pe „S. II. 6 8 — 6 9 . peste apro- pierea sau deosebirea etnică 135. erau puse „să slujească" mănăstirilor.ca să fie în supunere şi pentru toată nevoia. GIURESCU. în „Studii ist. a dus la antagonisme între naţiunea dominantă politiceşte^ şi celelalte naţiuni. tenenţa etnică. 195. sec. Raguzanii In număr restrîns şi tot în acelaşi sector al negoţului găsim şi pe raguzani. singura dife- renţă pentru ei fiind de a nu mai vedea dregătorii dom- neşti cerîndu-le îndeplinirea amintitelor îndatoriri. XIX). Unele legături sînt menţionate şi în secolul al XlV-lea. pentru a relua formularea atît de cuprinzătoare a documentelor. să dea dijme şi să efectueze munci sau. Ra- porturile sociale creau beneficiari sau oameni dependenţi — realităţi ce uneau sau despărţeau oamenii. de cazurile în care ei nu respectau legea 138 . pp. RUSSO.

care este un ţinut bun. dacă ni se dă afară un loc. Izzedin Keykavuz. în 1444. în 1442 (confirmat în 1458). 143 P e n u m e A lâ ed d in K ey k o b ad . Bosnia şi prin toate locurile. libertatea lor de a aduce sau de a cumpăra mărfuri nu pare să fi fost îngrădită de vreo oprelişte anume. noi ne vom aşeza acolo la văratec şi Ia iernatec. dar rezumînd izvorul numit „Oguzname"142. O cronică a Selgiucizilor din Anatolia. braşovenii şi alţii. Tot ei negociază reluarea ra- porturilor dintre voevodul român şi otomani după bă- tălia de la Varna. România. cînd obţin libertatea de circulaţie prin „Ana- tolia. de la turci. Oricum. nu putem să stăm mereu în oraş . cu braşovenii care obţin repetate confirmări ale privilegiului lor de comerţ).l e a ş i a d u c în d ş t i r i d i n s e c o l u l al X H I-lea. aşezat şi să- 140 F ără să ştim p e cît tim p erau stab iliţi în Ţ ara R o m ân ească . „Basileul — continuă cronica — le-a dat loc şi patrie în ţara Dobrogea. Pentru numărul mic al raguzanilor stabiliţi în Ţara Românească în secolul al XV-lea pledează lipsa unui tratat special al voevozilor privind negoţul lor (în com- paraţie. Prezenţa lor ne este confirmatăuo şi de privilegiul obţinut de ei de la Poarta otomană. Albania. de exemplu. Bulgaria. c i t . ca şi absenţa unei bresle a raguzanilor. musulmanii formau comunităţi mai de mult manii stabilite. ducînd acolo casele noastre şi părăsind Anatolia"." : folosind atare înlesniri. 142 S c r i s î n s e c o l u l a l X l V .. Ţara Românească.. scrisă de Seyd Lokman în secolul al XVI-lea. la curtea bizantină. Serbia. G I U R E S C oUp. raguzanii vînd şi cumpără fe- lurite mărfuri şi practică (cu toate interdicţiile papale) vînzarea ca robi a unor prizonieri din Ţara Românească. luaţi. fiul sultanului din Ko-nya 143. împreună cu un prieten Aii Bahadur : „Într-o zi — citim în cronică — sultanul Izzedin şi Aii Bahadur au spus bazileului (împăratului bizantin) : Noi sîntem de neam turcesc. 141 D I N U C . cu rînduieli anume faţă de vistieria ţării. ca şi în cazul grecilor. ţările şi oraşele. refugiat la Constantmopol. desigur. după cum îi găsim stabiliţi la Chilia şi Cetatea Albă în 1484 i«. aşa cum au format arbănaşii. 45 . Musul. .In schimb. ne povesteşte cum pe la 1260—1270 trăia.

au coborît la Isnila144 şi prin Iznikmid145 au venit la Uskudan146 . p. in „Tomis". unde sultanul Baiazid al II-lea148 a pus să se clădească un mausoleu.nătos şi cu apa şi climatul plăcut. 149 C. de vreme ce geograful arab Ab- dulfeda menţionează. C. 146 Scutari. Ei au dat de veste pe sub mînă ginţilor lor turceşti din Anatolia şi sub pre- textul iernatecului. ceea ce înseamnă „Moşul Saltîc cel galben". pe ţărm ul B osforulu i. 1967. împreună cu Saltîc. Printre oraşele întemeiate de musulmani se numără şi Babadagul — cu nume caracteristic turcesc (înseamnă „Muntele părin- telui" sau „Muntele moşului"). adăugind însă că „cei mai mulţi dintre locuitori profesează islamismul" 149. că „Isaccea este un oraş din ţara valahilor". Această primă colonizare nu a schimbat prea mult aspectul ge- neral etnic al Dobrogei. o primă colonizare turcească în Dobrogea între 1260 şi 1270. 148 1 4 8 1 — 1 5 1 2 . 4. Ştirea reprodusă atestă. Ştiri noi despre străromănii din Do- brogea. GIURESCU. aşadar. în 1321. 147 P e s te B o s f o r . Aici există şi astăzi mor- mîntul lui Saru Saltîc Dede. în ţara Dobrogei au fost două-trei oraşe musulmane şi treizeci-patruzeci de grupe de ginţi turceşti". Pe Saltîc. 145 N ic o m e d i a . şi multe case de-ale turcilor au trecut 147 şi după un timp. cronica îl numeşte „Saru Saltîc Dede". 144 N ic e e a . 46 .

GRlNELE RĂSPlNDIREA TERENURILOR DE CULTURĂ. OILOR. CAII. TRANSHUMANTA PORCINELE. II Bunuri necesare traiului PRODUCŢIA AGRICOLĂ. AURUL. ALTE CULTURI MODIFICĂRI IN PEISAJUL RURAL CREŞTEREA VITELOR. CONCLUZII . MARILE ZONE DE PESCUIT. SAREA FIERUL ŞI ARAMA PĂCURA. DEPOZITAREA GRÎNELOR. PĂSTORITUL. EXCEDENTE ŞI LIPSURI ÎN PRODUCŢIA AGRICOLĂ VIILE. POMICULTURA. BOVINELE. TERENURI REZERVATE PENTRU VlNĂTOARE ŞI PESCUIT EXPLOATAREA SUBSOLULUI. ALBINĂRITUL PESCUITUL.

Bucureşti* 1927. participant la expediţia burgundă pe Dunăre.. „CAM tN ACEST TIMP LA TURCI ERA UN SENIOR NUMIT MURAD BEI 1 CARE AFLĂ CA IN VALAHIA MARE EXISTĂ UN PRINCIPE NUMIT VLAD DRACUL VOEVOD. PE CARE ŢARĂ AMINTITUL TURC A ÎNCEPUT S-0 RÎVNEASCĂ.. 2 Traducere după textul publicat de N. la 20 mai 1388 în actul de danie către mă- năstirea Cozia. Ia 1445 2 1 Sultanul Murad al II-lea. Walerand de Wavrin. DORIND S-0 CUPRINDĂ ŞI SĂ-ŞI SUPUNĂ LUI ŞI STĂPÎNIRII SALE PE ACEL DOMN AL ROMÂNILOR ŞI TOATĂ ŢARA SA. 61..„ÎNCĂ A MAI DĂRUIT DOMNIA MEA OBROC DE LA CURTEA DOMNIEI MELE. VESTIT PRIN BĂRBĂŢIE ŞI ÎNŢELEPCIUNE.". Mircea cel Bătrîn. IORGA.". şi românii. PE FIECARE AN : 220 GĂLEŢI DE GRlU ŞI 10 BUŢI DE VIN ŞI 10 BURDUFURI DE BRlNZĂ ŞI 20 DE CAŞCAVALE ŞI 10 BURDUFURI DE MIERE ŞI 10 BUCĂŢI DE CEARĂ ŞI 12 BUCĂŢI DE POSTAV. CU O ŢARĂ FOARTE BOGATĂ ŞI BINE LOCUITĂ DE OAMENI MARI ŞI PUTERNICI.. p. . VI. Comisiei istorice a Komâniei". în „Bul. Cronica lui Wavrin.

amintit în zeci de documente. de care se leagă structura administrativ-fiscală a statului sînt rînduite şi socotite îndeosebi după aceleaşi produse. a satelor este determinantă pentru alcătuirea socială ca şi pentru îndatoririle militare ale locuitorilor . anual. 1430. I. 1497 (p. vite mari şi mici. p. B. albine. 51. p. doc. de Basarab cel 3 DRH. griul. chiar începînd cu cele mai vechi acte interne. pomet. 451). din 16 sept. care determină şi negoţul extern al ţării. 129. din 1 aug. sînt materializate îndeosebi în veniturile — pentru stăpîni — şi obligaţiile — pentru cei dependenţi —. Vezi şi p. 5 Vezi mai jos. apoi meiul 5. 1400—1418 (p. 146 doc. din 20 mai 1388 şi p. mai ales sarea — toate pe larg trecute în documentele secolelor XIV— XV. relaţiile dintre membrii societăţii.Producţia Ţară bogată şi cu mulţi locuitori este imaginea pămîn- agricolă tului românesc dintre Carpaţi şi Dunăre. 155). 35). 54). la 3 octombrie 1385 3. 44. p. cultura grînelor este implicit exprimată prin dijma ce se percepea. pe fiecare an. p. 49 . B. viţă de vie. la 20 iul. numită găletărit 4. 21. 2 aug. 1392 (p. Scad însă la 10 găleţi de grîu în 10 iul. 27. De cîte ori domnia întăreşte unui boier stăpînirea unui sat şi îi acordă diferite scutiri. 1437. Ce se cultiva ? In primul rînd. 1424 (p. rezultînd din cultivarea solului şi folosirea produselor sale . 1387 (p. 1391—1392 (ip. dată de o măr- turie din 1445. în hrisovul solemn scris la Argeş. urcate ia 15. I. * DRH. la care se adaugă exploatarea unor minerale indispensabile traiului. cele de clasă. muncile. dar mai ales dările şi dijmele. ibidem în actele de confirmare din 27 ian. 5 aug. 24). Grînele „Şi mai întîi am dăruit acestei mai sus-zise mănăstiri patru sute de găleţi de grîu din judeţul Jaleşului.. peşte.. 1464 (212). 1439 (p. Temeiul unei atare realităţi este pă-mîntul cu roadele sale : stăpînirea ocinelor. în-/ treaga întocmire a Ţării Româneşti porneşte de la această bază agrară cu o producţie de grîne. 41). doc. orzul — 8 găleţi din sate ale judeţului Prahova sînt date." : cu aceste cuvinte îşi începe daniile către Tismana voevodul Dan I. 106).

de cultură Ctitoria de la Tismana primeşte de la Radu cel Mare. din 19 iul. Pentru Cozia. 391. p. B. 1500. I. Mărturiile documentare de pe întreaga întindere a Ţării Româneşti infirmă. 143!.. 465. « DRH. . I. doc. I.se făcea pe văi şi pe 6 DRH. 1. 12 Ibidem. 1488. B. B. în veacul al XlV-lea. la balta Potelul de exemplu 16. 1493. Fînăr. ohabnice de grîu şi de orz 5 găleţi. p. doc. p.. p. din 26 apr.. doc. că „. din 26 apr. B. cum sînt Alexanii 15. B.găletăritul în judeţul Vîlcea. 192. mănăstirii Snagov 6 — cum şi ovăzul (primele 3 denumiri aparţinînd fondului latin al limbii. în cele situate în plină cîmpie a Bărăganului. grîne. p. Coşani şi Caprozi din zona Horezu-Rîm>nicul Vîlcea l4. Costea pe Topolniţa 17 sau în cele din Dobrogea 1 8 se cultivau.o putem socoti destul de rară". în primul rînd grîu şi orz. I. doc.. p. 1498 şi p. din 29 iul. doc. „. din 28 mart. doc. 1500. I. 7 DRH. să-şi ia călugării găleţile de grîu. 291. doc. B. 134. B. 451. 465. 15 DRH.. strîns în judeţul Mehedinţilor7. Vezi şi p. I.. cîte „15 găleţi de grîu din venitul domniei". B. Grîu şi orz se cultiva şi în satele din Prahova 10 . de nurilor pe dealuri pînă în cîmpia dunăreană şi ţărmul mării. 10 DRH. din 5 7 nov. din 17 apr. B. din 23 mart. p. B. » DRH. ceea ce arată străvechea lor cultură. din 19 iul.. Pădureţi il .. 1487 (numai grîul este men ţionat) 14 DRH.cultura griului nu era încă generalizată".din judeţul Oltului 5 găleţi. că agricultura .grîul ? Aproape pretutindeni în Ţara Românească. 18 DRH. p. doc. în secolele XIV şi XV. doc. pe fiecare an. doc. între altele „. 1482. 1412. voe-vodul Vlad Călugărul înnoieşte privilegiile anterioare. 1497... doc. p. I. I. 492. B. p. Vladimireşti. aşadar. I. 13DRH. în cele aflate în lunca Dunării. 18. Vlaşca ia şi Brăila 13 . 340. din 19 km. ca de pildă Păuşeşti. 17 DRH. 8 DRH. cît se află în acel judeţ" 8 . opinia că. Răspîn. B. 50 . acelaşi Radu cel Mare dăruieşte anual un obroc „." 9 . In sate de deal.. » DRH. ultima celui slavon din pe- rioada conlocuirii slavo-române).în ce zone se culti vau acest e grîne ş i în prim ul rî nd direa tere. I. 1498. 291. Mănăstirii Ostrov. din 31 iul. din 2 aug.. 1453. I. Fo-leşti. 330. 492. p.

74. 1950. 20 SCIV. CONSTANTINESCU. Bucureşti. I. XIV —XVII). PANAITESCU. I. ovăz şi tot felul de grăunţe şi apoi se acoperă deschizăturile gropilor cu pietroaie mari. 23 SCIV. Bratei. pămîntul de deasupra gropilor nu era jilav. Aşezările cercetate în diferite părţi ale teritoriului românesc — la Archiud. P. 1. Sebeş sau Soporul de Cîmpie. pp. 108. desigur. 28—29 şi 32. DAN BERINDEI AL. 101. Săparea unor gropi pentru depozitarea grînelor este de veche tradiţie. GEORGESCU.nu consta în cultivarea grîului. P. la 1445 : „Cîţiva români au coborît pe ţărm unde au găsit mai multe grînare subterane.. 1965. în care fusese atîta ceaţă. Noşlac. p. 22 FL. Şi în dimineaţa următoare nopţii. la Coconi 21 . ci în cultivarea altor plante. P. — cuprind. centru de producţie ce ramică din Ţara Românească în SCIV. de forme şi dimensiuni variabile 24 . Şi vă voi spune cum. 24 D . mai ales în regiunile deluroase" şi că ea „. B ucureşti. P R O T A SE . PA- NAIT. Pr ob lem a co ntinu ită ţii în D a c ia h i lu m in a arheolog iei şi numism aticii. Cioroiu Nou. alături de mei sau de orz. 21 N. DAICHIE. nr. la Verbicioara 23 şi se vor găsi. 244. a fost frecvent găsit în cantităţi apreciabile. II. în gropi sau în vase de ceramica ■— în satul de la Zimnicea 20 . 1957. Wallerand de Wavrin notează. CAZACU. Bucureşti. I. Mugeni. datînd din secolele IV—V e. Viaţa feudală în Ţara Românească şi Moldova (sec. în continuare.n.. nr. 13 8— 139. CEBUC.. 1964. COSTĂCHEL. Iar un mileniu mai tîrziu. C. 25 T u r t u c a ia . nr. 51 . 1. p. Istoria oraşului Bucureşti. Porumbenii Mici. ŞERBAN. 1951. XV. Depozitarea Arheologia vine să confirme ceea ce documentele vremii gtvnelOY exprimă cu deosebită claritate. 2. In ţă - rile de pe acolo se fac gropi mari în pămînt ca nişte cisterne unde se bagă grîu. 1966. p. pus în saci. în relatarea ea asupra expediţiei flotei burgunde pe Dunăre. p. în apropierea locuinţelor. După acest semn au fost descoperite toate grînarele de sub pămînt care se aflau în satul castelului Turcan 2a 19 V. A. în primul rînd a meiului" *9 . IONESCU. gropi pentru pro- vizii. P. la Străuleşti sau în bordeiele aflate pe locul Pieţii Unirii din Bucureştii de astăzi 2 2 . ŞT. Grîu carbonizat. Obreja. coaste. Coconi. pp. PAUL CERNOVODEANU.

.M. p. în MCA. 1964.ESCU. în relaţiile sociale. şi toţi s-au îndestulat şi fiecăruia i se părea că e o mană căzută din cer" 26.. 28 Vezi mai jos. I. 26 C ă l ă t o r i s t r ă i n i .I . 288. p . . de a se stabili într-un alt sat. găletarii. 30 DRH. Cultura griului. Contribuţie la studiul gro pilor „de bucate" din epoca lui Mircea cel Bătrîn : o groapă d e s c o p e r i t ă l a V ă d a s t r aî. 2 4 . t . B. după unele estimaţii 880 ocale sau 1 494. p. 31 DRH. p. libertatea de strămutare. Cum măsurau strămoşii. Bucureşti. 337—344 .. PANAIT. 78. D e r e ţ i n u t c ă W a v r i n î n c e p e enum erarea tot cu grîul. pe 9 gă- leţi de grîu" 31. 1 9 7 3 . Gropile de păstrat bucate (cereale) în Dobrogea. Cîrstea. p. . 9 9 . încheiată la 28 martie 1412.24 1 !) 29.I. 52 . p. în M. R. Intr-o „tocmeală pentru cumpărătură". B. Contribuţii arheologice la cunoaşterea sa tului în secolul al XV-lea. n r . de la Ion Capotă din Fîntînele. Pentru oamenii dependenţi. PANAIT I. în timp ce satul Budenii — precizează un act din 15 iunie 1493 — „.unde erau şi grîu şi bob şi mazăre. 278—279 . mai multe „găleţi" de grîu sînt evaluate la 6 hiperperi 30. pp. 27 CORNELIU MATEESCU. 1968. IX. nr. MAIER. luate de domnie şi de stăpînii de ipămînt : ca atare. De reţinut că un „depozit" — de formă tronconică. Muzeelor". . CORNELIU MA- TE. 1 . în „Rev. cum este şi firesc. 194. I. era condiţionată de gă- leata de ieşire (o cantitate substanţială de grîu ce tre- buia dată stăpînului. 387. 8 3 — 9 2 . Un bordei din epoca lui Mircea cel Bătrîn descoperit la Vădastra. existau şi dregători anume. 1971. O. a grînelor în general — activitate esenţială pentru om — îşi află corespondentul. 29 O. bitronconică sau de clopot — cuprindea pînă la 4 000 kg grîu (sau ma- zăre). SYLVIU COMĂNESCU. I.mai înainte i-au cumpărat socrul lui Hrăni- tul.n S C I V . ce se îngrijeau de strînge- rea ei 28. p p . 222 . care au prins foarte bine galerelor . Grîul constituia o marfă şi chiar un mijloc pentru a calcula valoarea unor tranzacţii. pp. 3. Dijma din aceste produse este una din obişnuitele şi importantele zeciuieli. STOICESCU. sau 2 800 kg ovăz 2?.

în condiţii climaterice normale. ILIESCU. 194—197. scrisă către 1335 şi de contrac- tele înregistrate la Chilia de notarul genovez Antonio de Podenzolo la 1360—136133. 106—107. în anumite condiţii. Ceea ce înseamnă că. supuse acestei ctitorii . în NEH. pp. pen- tru consumul intern . 3 * DRH. 36 Vezi mai jos. B. pot fi luate ca o cifră indicativă pentru produc - tivitatea culturilor de cereale. Excedente Putem face unele precizări asupra acestei productivi- şi lipsuri taţi ? Datele lipsesc. B. Cantităţile adunate serveau. dar din act nu rezultă dacă aceasta reprezintă întreaga dijmă cuvenită domniei35. I. III. De la satul lui Costea pe Topolniţa. 284—285. p. evaluările din Istoria României. în marea lor majoritate. măsurarea grînelor s-a făcut cu o unitate de capacitate anume — găleata — de unde provine şi numele dării şi al dregătorului amintit 32. 27 iun. al importului în Ţara Românească . Notes sur l'apport roumain au ravitaille- ment de Byzance. Surplusuri de grîne existau însă în orice caz. 53 . fapt confir- mat şi de cartea lui Francesco Balducci Pegolotti. II. Dar griul a constituit şi o marfă pentru export. 18. pp. 159—162. In sfîrşit. STOICESCU.. Nu s-au mai păstrat nici sămile în găletarilor pentru ca. erau supuse la dijmă. I. La prattica della mercatura. Basarab cel Tînăr dăruieşte Snagovului „8 găleţi de grîu şi 8 de orz". op. Mircea cel Bătrîn dă mănăstirilor Tismana şi Vodiţa un obroc anual de 400 găleţi de grîu „din judeţul Ja- leşului". cum- părată de genovezi şi veneţieni la Chilia . 1387 . Dar această gă leată era sensibil mai mică decît găleata de ieşire. dacă socotim că cele peste 3 000 de sate. în primul rînd. nu rezultă dacă această cantitate reprezintă toată zeciuiala.şi să lăsaţi să ne vie marfă în 32 N. „. p. existau surplusuri de grîne pentru export. Cunoaştem însă şi fenomenul invers. « DRH. 1965.. pp. pp. hrisovul domnesc din 1374 spune numai „cîte găleţi vor fi"34. producţia să ajungem la totalul recoltei unui sat sau chiar a unui agricolă judeţ. privind producţia de grîu a jude - ţului Jaleşului. că productivitatea culturilor acoperea şi nevoile consumului intern şi eventualele cereri ale neguţătorilor străini. doc. dar rămîneau şi pentru vînzare 36. cit.. de la 8 sate din Prahova. 24. pornind de la dijma strînsă de ei. 33 OCT.

. Le aflăm în părţile din NE Severinului. meşteşugăreşti sau miniere : ele sînt de- finitorii pentru analiza activităţilor de producţie ale so- cietăţii feudale româneşti. dregători anume pentru strângerea ei (găletari). la Beala. mărturiile amintite exprimă. Trebuie atunci să conchidem că importul de grîu din Transilvania avea un caracter „permanent". din antichitate pînă în secolele XIV şi XV. dare specială fără de care rumânii nu obţi- neau de la stăpînii lor strămutarea dintr-un sat în altul (găleata de ieşire). Ele se regăsesc în multe zone deluroase — unele tradiţionale azi pentru producţia st ruguri l or ş i a vi nul ui —. s-au exercitat fără întrerupere. mijloc de plată. Constituiau. la 17 mai 1421 ■i7. o situaţie reală şi. se adresează voevodul Radu Praznaglava braşovenilor. Preslop 39 sau Turcineşti 40. în majoritatea lor. cel puţin pînă în secolul al XVI-lea. ca. din dijme. ca şi grînele.G. Dijmă din grîne adunată pe aproape toată întinderea Ţării Româneşti. uneori. activităţi care. şi unele şi altele. un sector important al cultu- rilor. cînd la 1502 se menţionează. de exemplu. iar va- riaţiile climatice rămîneau determinante pentru recoltă. Asemenea manifestări se urmăresc şi în celelalte sectoare agrare. saci de grîu la export ? 38 Ca în toate epocile în care agricultura se practica extensiv.C. în zona . D. unele surplusuri folosite şi pentru exporturi. ca atare. pentru cumpărarea de ocini. în anii favorabili se adunau. ele nu se contrazic : în anii de secetă erau aduse grînele transilvănene . chiar din ultimele decenii ale secolului al XlV-lea. î n s at e şi în tîrguri. amintite în zeci de documente.Viile ţara domniei mele .). sînt tot atîtea manifestări ale acestei îndeletniciri agricole de bază — producţia cerealieră — pe planul relaţiilor sociale. şi pline şi fier sau orice. slobod să umble" (subl. pentru întîia oară. marfă în negoţul intern şi extern măsurată cu o unitate aparte de capacitate (găleata). dar ş i l a cî m pi e. ns.

1 4 1 5 .B . P A N A I T E S C U . 39 nte D R H . 9 8 .p . d i n 1 6 s e p t . V e z i ş i p .B . 1 0 . . . 38 N. A . p r i v i t o a 40 D R H .. P . C U . 37 I. 8 1 . p . d i n 1 0 i u n . V . I . re la rela ţiile Ţ ă rii R o m a B O G D A n e ş t i . C O S T Ă C H E L . 54 . D o c u m e c it. d o c . P . C A Zo pA. d o c . 1 2 9 . 2 9 . . p .p . I . 1 4 3 0 .

d o c . I . Frînghişeşti (ca la jumătatea dru - 47 mului între Ploieşti şi Urziceni) „Alexani" — pe Ia - 48 lomiţa — în apropierea Urzicenilor . cu rădă - cina (redicina). Ciurileşti. 50 D R H . Bolintinu (la vest de Bucureşti) 51 şi multe altele. R U S U . d o c . 1 4 2 8 . din neolitic . în secolele XIV— XV şi în zona Ploieştilor de astăzi — de exemplu. precum şi poamă — osebit de semni- 41 Ibidem. 2 1 6 . după cum ele se întindeau spre răsărit în părţile Buzăului şi ale Rîmnicului Sărat. 400.Î . p. în Moldova. doc. punerea în bute (buttis) . 114 (Măniceşti. Mamul) . Şerbăneşti. 42 Gura Desului. p . p. B. 404 (satul Plăviceni) . Evident. 1493. 1 4 3 1 . 51 D R H . I. din (1400—1403). trunchiul (trunculus) şi coarda corda. doc. p . Me- rişani. p.B . Viile sînt cultivate. I . d o c . 1 3 7 . parul pentru ridicatul viţei (pallos) . d i n 7 o c t . beţiv.L i m b a t r a c o . 5. 1 4 2 8 . d o c . 29 (Jiblea) . p. tot latini sînt vin. Româneşti . : în întreaga regiune cu prinsă între Rîmnicul Vîlcii — Drăgăşani — Piteşti — Tîrgovişte 43 . era una dintre îndeletnicirile de bază mult preţuite în societatea dacică. d in 1 5 m a r t . etc. 1451.B . 44 DRH. Ceilalţi termeni de bază s-au păstrat din latină : viţa (vitea). B . De aceea şi terminologia s-a transmis din antichitate. 46 D R H . I . p. . 49 D R H . d i n 1 7 n o v . 1 4 4 1 . 431 (Co- păcelul) . p. B . Săseani ş. 1 6 6 . făcînd legătura cu cele din zona Odobeşti-Focşani. 1 4 3 3 . V e z i h a r ta d i n I s t o r i a R o m â n i eIiI. 42 DRH. « DRH. 135 (Goleşti) . d o c . Ghermăneşti şi Dobroşeşti (pe malul lacu lui Snagov) 50 . p . doc..B . p . B. din 2 sept. 51. la fel şi butuc şi curpen. a îmbăta. din limba dacilor (fără corespondent chiar şi în albaneză) 52 . 47 D R H .I . I . culesul (colligare). I. călcatul strugurilor după cules în călcătoare (calcare-cal- catura). d i n 3 0 i u n . p . p. la Mo- ciuriţe 44 sau la Bucov 45 . 404 (Căzăneşti) . 1 1 8 . I.d a c i l opr. 147 (Dobmşa. d i n ( 1 4 0 7 — 1 4 1 8 ) . I. beat. p.B . 52 I . „Strugure" este un cuvînt autoh - ton. p . Via este străveche pe teritoriul românesc. p. « DRH. 1 3 4 . p. 41 Gorjului — la Dîmbova. viţa exista şi în părţile cîmpiei. I . d i n 7 o c t . Amarul. B. 180. 1 1 8 . B.a. în satele Ciuliniţa pe Buzău i6 . Vezurari) etc. 7 4 . Vrăeştii (Vărăşti) 49 pe Sabar . 48 D R H . 394. I . 8 3 0 . d o c . p . cunoscută. din iul.

PE TERITORIUL DE AZI AL BUCUREŞTILOR. M IR O N ESC U o p. C . Ca un ecou al unor străvechi datini sînt şi sărbătoarea culesului sau obiceiul de a pune ţeastă de cal pe haracii viei sau de a sculpta capul aceluiaşi animal pe mînerele lingurilor (în zona Drăgăşani-Vîlcea 54 ). c i t . A L ..o bucată (de ocină) pe Arghiş. CONTRIBUŢII ARHEOLOGICE LA CUNOAŞTEREA SATULUI IN SECOLUL AL XV-LEA. Cînd Mircea cel Bătrîn îşi înzestrează noua sa ctitorie de la Cozia (20 mai 1388). 1964.. N . Cultură străveche. (DUPĂ PANAIT I. o r ic u l p o d g o rie i O d o b e ş tilBo ur. G IU R E S C UI st . 1 4 — 1 5 . I. el dă poruncă diacului să scrie. separat de celelalte terenuri. 56 . DOUĂ EXEMPLARE DIN SECOLUL AL XV-LEA GĂSITE ÎN CARTIERUL STRĂULEŞTI DIN BUCUREŞTI (SUS) ŞI IN COMUNA BUTIMANU JUD. 222-223. P. 2). M I R O N E SV Ci nUu . trec nu o dată via explicit. p p . ÎN „MATE- RIALE DE ISTORIE ŞI MUZEOGRAFIE". A L. între altele : „. FIG. dar şi sinonimul strugurelui53. Importanţa ei este subliniată de însăşi formularea documentelor care. dar evident cu alte conexiuni în relaţiile sociale decît în antichitate. 1 9 6 9 . 54 N . pe care a cumpărat-o 53 C .l d e v i a ţ ă lu ng ă.c u r e ş t i . PANAIT. ILFOV (JOS). enu- merînd bunuri imobile sau mobile.COSOARELE AU FOST MULTE SECOLE FOLOSITE LA RECOLTATUL CIOR- CHINELOR DE STRUGURI. deoarece înseamnă şi termenul generic pentru toate fructele. ficativ. .

de la Ştef, cum şi cu vii..." ; o altă vie, dar „...în patru
locuri : una în hotarul Călineştilor şi două bucăţi din ho-
tarul lui Voico şi a doua în hotarul lui Stanislav al lui
Oreaoy..." ; o a treia la Rîmnic „...dăruită de jupan
Budu..." (subl. ns., D.C.G.) 55. Se dau şi detalii privind
aşezarea sau provenienţa lor, uneori dacă plantaţia este
în plin rod („vie bătrînă" 56 ) sau, dimpotrivă, părăsită
57
.
Precizări ce atestă nu numai însemnătatea culturii,
dar, ipso facto, şi întreaga tehnică viticolă, aplicată, tot
pe temeiul unei multiseculare îndeletniciri. Alegerea te-
renului, pregătirea lui, plantarea viţei (prin butăşire),
sistemul de aşezare a butaşilor în groapă, pichetarea te-
renului — operaţii atestate de documentele secolelor
XVII—XVIII, se efectuau şi anterior de 1500, ştiută
fiind continuitatea şi stabilitatea metodelor de cultură
în tot evul de mijloc ^8. De exemplu, cosoarele, existente
pînă astăzi, erau folosite şi în secolul al XV-lea pentru
tăiatul ciorchinilor sau al unor lăstare de viţă, aşa cum
arată cele găsite la Străuleşti şi Butimanu59.
Terenurile cu viţă sînt stăpînite de toate categoriile so-
ciale, de la voevod şi pînă la rumân 60 , iar implicaţiile
cele mai evidente ale acestui sector de producţie în sfera
relaţiilor sociale se manifestă în dijme şi dări. Vinări-ciul —
zeciuiala din vin — întîlnit în zeci de documente, era
dat şi de stăpînii de pămînt, în folosul domniei şi de
rumâni atît pentru domn cît şi pentru boierul de care
„ascultau". Această dijmă — numită şi vama din vii
sau din vin — se strîngea de dregători anume — vi-
năricerii — arătaţi explicit sau implicit, de repetate ori,
în actele epocii 61. Supunerea la vinărici, ca la orice dijmă
de altfel, atestă reflectarea producţiei materiale în sfera
raporturilor sociale şi politice, creînd venituri pentru
unele categorii (inclusiv autoritatea de stat) şi obligaţii
pentru celelalte.

55 D R H , B , I , p . 2 7 . V e z i ş i p . 6 2 , 9 9 , 1 1 3 ( n r . 2 7 , 4 9 , 5 7 ) .
56
D R H ,B , I , p . 4 3 6 , d o c . d i n 1 a u g . 1 4 9 6 .
57
D R H ,B , I , p . 4 1 1 , d o c . d i n 2 4 m a r t . 1 4 9 5 .
58
D . M IO CD , in teh nica viticolă m ed ieva lă în Ţ ara R o m â
n e a s c ă î, n „ S t u d i i " , t . 2 2 . n r . 3 , 1 9 6 9 , p p . 4 4 5 — 4 4 8 .
59
P A N A I TI . P A N A I T o, p . c i t . ,p . 2 2 3 .
60
D R H ,B , I , i n d i c e s u b v i n ă r i c i .
61
V ezi m ai jo s, p . 3 1 7 .

La vînzarea şi cumpărarea vinului se percepea o taxă,
părpărul, numită la fel darea luată la negoţul cu peşte 62.
Terenurile plantate cu viţă formează obiectul vînză-
rilor şi cumpărărilor, negociate separat de celelalte pă-
mînturi de cultură 63.
Vinul avea, în societatea feudală românească, propriile
sale unităţi de măsură — butea şi vadra —, păstrate
secole de-a rîndul, pînă în pragul epocii contemporane,
cînd s-a generalizat sistemul zecimal modern, întemeiat
pe litru. Zece buţi de vin sînt date ca obroc anual mă-
năstirii Cozia de Mircea cel Bătrîn64, danie confirmată
şi de urmaşi. Alte două butii primeşte şi ctitoria Stru-
galea, de la acelaşi domnitor 65, ca şi Tismana de la
Radul cel Frumos66. Pentru butoiul de vin exportat se
percepea o taxă de 10 bani6? ; după cum vinul era co-
mercializat şi în interior, la tîrguri68.
Cît de mare era un butoi ? Ne răspunde un act de
la Radu cel Mare, dat Govorei : „Şi după aceea, le-am
dăruit domnia mea din vinăriciul Rîmnicului, cît este
domnesc, două butoaie de cîte 100 de vedre" (circa
1 288 1). Iar Paul de Alep ne asigură că a văzut la
Tismana un butoi uriaş de 3 000 de vedre (38 600 1),
făcut din lemn de tisă, datînd din secolul al XlV-lea69.
Ca şi în cazul cerealelor, vinul servea uneori ca etalon
de valoare. Popa Dorotei are, la 1440, un loc de mă-
năstire „numit Licura" şi şase vii pentru care a dat
3 100 vedre de vin70. Dacă satele se vindeau pe găleţi
de grîu, viile erau cumpărate pe vedre — deşi în ambele

62 DRH, B, I, p. 449, doc. din 4 iun. 1497. Vezi şi mai
jos, pp. 78, 79.
es DRH, B, I, p. 397 şi 413 (nr. 244 şi 254).
64
DRH. B, I, p. 27, doc. din 20 mai 1388.
63
DRH, B, I, p. 76, doc. din 11 mai 1409.
67
6« DRH, B, I, p. 212, doc. din 10 iul. 1464. DRH, B, I, p.
108, doc. din (1424—1431). Vezi şi mai jos, comerţul exterior.
65
DRH, B, I, p. 187, doc. din 7 aug. 1451.
69
Paul de Alep, Traveh..., si D. MIOC, N. STOICESCU,
Măsuri medievale de capacitate din Ţara Komânească, în
„Studii", t. 16, nr. 6, 1963, pp. 1 351—1 380 ; N. STOICESCU,
Cum măsurau strămoşii, pp. 171—174, Vadra 12,88 1, iar vadra
mare oltenească 15,456 1. (Ibidem, p. 173 ; 38 600 1 este enorm !
Probabil că Paul de Alep a încurcat datele : DRH, B. I, p. 436.
'0 DRH, B, I, p. 158, doc. din 16 sept. 1440

58

Pomicul- mărturii (secolul al XV-lea) nu putem preciza suprafe-
tur ţele de teren.
a Pentru lucrarea obişnuită a viţei se cheltuiau, în
această epocă, anume sume de bani sau totul se efectua
prin munca oamenilor dependenţi sau a stăpînilor co-
proprietari ? Desigur, esenţialul — dezgropatul, ridica-
tul, legatul, eventuala praşilă, culesul, facerea mustului,
punerea în butoaie — era îndeplinit de vecini sau ru-
mâni. Dar construcţiile aferente — pivniţa pentru de-
pozitarea vinului —, haracii ce trebuiau înlocuiţi, în
parte anual, mlaja pentru legatul viţei de harac, ciubă-
rele, doagele şi butoaiele propriu-zise, teascurile, cosoarele
pentru tăiat ciorchinii — cu alte cuvinte instalaţiile,
uneltele şi materialele caracteristice acestei îndeletniciri,
erau ele asigurate numai prin obligaţiile de muncă ale
vecinilor ? Credem că şi anumite sume de bani erau
necesare, fără ca, pe temeiul documentelor din secolele
XIV—XV, să putem da mai multe precizări. La această
concluzie ne îndeamnă o danie a lui Basarab cel Tînăr
către ctitoria Snagov ; „Şi iarăşi oricîte sate are sfînta
mănăstire în judeţul Elhov, iar la ele să se ia birul de
la vecinii mănăstirii, de către birarii care vor fi, să-1
aducă la sfînta mănăstire, cît va sta sfînta mănăstire, să ţie
pentru lucrarea viilor mănăstirii" 71 .
De foarte veche tradiţie, nu are, desigur, ponderea sec-
toarelor de cultură precedente. Livezile cu menţiune
anume pentru cele de nuci — sînt trecute în cel mai
vechi document intern cunoscut : „...şi Vodiţa Mare, pe
amîndouă părţile cu nuci şi cu livezile..." dăruite de
Vlaicu voevod ctitoriei sale de la Vodiţa72. Ei existau
şi în alte locuri, în satul Runcu de azi73, sau în locul
unde este clădită biserica cea mare a Coziei 74 (Cozia
are, în pecenego-cumană, adică în vechea turcă, înţelesul
de nucet — de la coz = nucă). O recentă cercetare
71
DRH, B, I. p. 291, doc. din 23 mart. 1482.
™ DRH, B. I, p. 18, doc. din 1374; ibidem, p. 21, doc.
din 3 oct. 1385 ; p. 24, doc. din 27 ian. 1337 ; pag. 36. doc. din 1391
—1392 ; p. 41, doc. din c. 1392 ; p. 212, doc. din 10 iul. 1464
etc. etc.
'3 DR H, B, I, p. 21, doc. din 3 oct. 1385 şi p. 24, doc.
din 27 iun. 1387 şi confirmări ulterioare. Dădăceşti, azi Runcu.
">* DRH, B, I, p. 59, doc. din 1402—1403, vezi p. 49, doc.
din c. 1400 p. 64, doc. din 1404—1406, p. 97, doc. din 1 iun.
1421.

59

identifică, în toată ţara, 41 de „nuceturi"75 ; în Ţara
Românească ele se află mai ales în părţile Tîrgoviştei,
pe valea Teleajenului, a Buzăului, spre Cislău, Rîmnicul
Sărat, aproape de valea Ialomiţei cam între Ploieşti şi
Urziceni etc. 76, cu unele atestări documentare chiar din
secolul al XV-lea. (Mănăstirea Nucet din Dîmboviţa
existentă sub Dan voevod) 77.
Atare plantaţii sînt foarte vechi, nucet derivînd din
latinescu nucetum, cu acelaşi înţeles ca şi astăzi ; la fel şi
mărul, părul, prunul, piersicul, gutuiul, caisul 78.
Dar înscrierea lor în documente este rară (în com-
paraţie cu viile) ; asemenea livezi aveau, după toate
probabilităţile, o mică pondere ca „producătoare" de
venituri şi de dări. Ceea ce nu înseamnă că nu formau
obiectul unor tranzacţii comerciale sau nu constituiau
obiectul unor „drepturi" sau „interdicţii", fiind astfel-
prezente în relaţiile sociale ale vremii.
Un „Stanciul şi cu fiii săi" cumpără „un pomet de la
Vîlcul... pentru 4 florini şi 15 aspri" suprafaţa nefiind
precizată79. Se lua — poate de la plantaţiile mai im-
portante — şi o dijmă amintită într-un singur act (păs-
trat numai într-o traducere) ; întărind jupanului Stan-
ciul Moenescul mai multe ocini în Făgăraş şi Ţara Ro-
mânească, voevodul Vlad Dracu adaugă : „Şi de aceasta
am poruncit domniia mea... să nu li să ia vamă dom-
nească dintîi, nice din oi, nice din stupi... nice din livezi,
80
nice din pomete..."
Cît despre plantaţiile unor ctitorii, ele erau apărate
câteodată şi prin poruncă domnească, deci de cea mai
înaltă autoritate de stat : „Şi ori pe unde sînt pometurile
mănăstirii de la hotar — spune Basarab cel Tînăr în
hrisovul dat Tismanei -— nimeni să nu cuteze să le
sape sau să le usuce că oricine se va încumeta să le
75
I. IORDAN,op. cit., pp. 83, 415, 427.
76
Ibidem.
77
DIR, XVI, B, I, p. 113, doc. din 23 ian. 1516 şi C. C. GIU-
RESCU, Două monumente religioase din veacul al XlV-lea : Nu
cetul sau Cozia din Vllcea şi Nucetul din Dîmboviţa, în M.O.,
XIII, 1961, nr. 1—4. pp. 42—44.
78
A L . R O S S E T T i ,o p . c i t . , p p . 1 0 9 , 1 2 5 , 1 9 2 .
79
D RH, B, I, p. 413, doc. din iun. 1495.
so DRH, B, I, p. 161, doc. din 23 apr. 1441. Este singura
informaţie. O dijmă „den grădini" o regăsim în secolul
a l X V I I - l e a , v e z i d o c . d i n 5 m a r t . 1 6 3D 1 ,R H , B , X X I I I , p . 3 4 1
(nr. 2 1 2 ) .

60

sape sau să le usuce, rău va păţi" 81 . Reflectă oare
aceste cuvinte ale voevodului o înrăutăţire a raporturilor
dintre mănăstire şi sătenii dependenţi care, ca o reacţie
la nedreptăţile stăpînului stareţ, încercau să vateme cel
I
puţin pomii acestuia ? Posibil, mai ales că amintitul hri-
sov cuprinde o sumă de interdicţii menite să apere, îm-
potriva unor eventuale „încălcări", apa, pădurea, fîneaţa
şi pămînturile mănăstireşti 82.
Pomii se regăsesc în toponimie. Hotarele moşiei Şoaşu
(azi în zona oraşului Ocnele Mari) merg „...din Lacul
Doamnei drept peste Valea Adîncă, pe coasta Murgeşti-
lor şi pin Scoruş la vale în Braviţa, drept în mărul
popei..."83. O dată cu secolul al XVI-lea, asemenea to-
pice apar mai des în acte, atestînd şi realităţi din pe-
rioada anterioară 84.
Alte Alte culturi se fac cel mai adesea în grădina din jurul
culturi casei : varza, ceapa, aiul (usturoiul), lintea, napul, fa-
solea sînt toate cu denumiri latine sau mazărea şi păs-taia85,
rămase din limba traco-dacilor, ceea ce arată continuitatea cultivării
lor. Ele nu sînt trecute în documentele interne munteneşti din
amintita perioadă — probabil tot fiindcă nu reprezentau o producţie
majoră, ca grînele şi viţa de vie 86. Dar cruciaţii burgunzi care urcă
Dunărea în 1445 găsesc în gropile cu provizii, afară de grîne,
mazăre şi bob. In locuinţele de la Coconi (din vremea lui Mircea
cel Bătrîn) s-au aflat şi seminţe de pepeni verzi 87.
Erau legumele supuse dijmei ? Pentru Ţara Româ-
nească nu avem ştiri ; în Moldova, ea se lua din varză 88.
Modificări Peisajul rural, care domina în Ţara Românească în mod
în peisajul absolut (chiar şi în înfăţişarea exterioară a tîrgurilor), a
rural suferit el modificări în secolele XIV şi XV, prin inter-
81
DRH, B, I, p. 278, doc. din 3 apr. 1480.
82
DRH, B, I, pp.277— 278, doc. citat.
83
D RH , B, I, p. 451, doc. din 1497— 1498.
84
V e z i n u m i r i l e d e P e r i , P r u n i , P r u n i ş o r eD
t cR, H , X I I I —
XVI, indice sub voce.
85
I. I. RUSTJ, op. cit., p. 204.
86
Vezi mai sus, pp. 49— 59.
87
N. CONSTANTINESCU, Observaţii asupra satului fortifi
cat... Aşezarea de la Coconi, în SCIV, 1962, nr. 2.
88
Doc. din 4 apr. 1488 : I. BOGDAN, Documentele lui Şte
fan cel Mare, voi. I, Iaşi, 1913, p. 342.

61

venţia omului ? Putem răspunde afirmativ, deşi nu sîn-
tem în măsură, în stadiul actual al cercetării, să apreciem
cît de mari sînt suprafeţele transformate. Principalul
efort în această direcţie a fost de a lărgi terenurile
agricole89, prin defrişarea pădurii. A existat o periodică
înaintare a ogoarelor asupra codrului, începută în feu-
dalismul timpuriu şi continuată, în ritmuri diferite, pînă
în epoca modernă.
Cu posibilităţile tehnice ale epocii — se doborau co-
pacii cu securea, se scoteau rădăcinile cu sapa apoi se
ardea terenul respectiv —, desţelenirea cerea eforturi
fizice foarte mari, ea însemna o muncă foarte grea şi
de lungă durată ; tocmai de aceea, orice teren de cul-
tură astfel obţinut aparţinea celui care efectuase defrişarea
80
, indiferent de condiţia sa socială, fie stăpîn de pămînt, fie
om dependent 91.
Menţiunile nu sînt numeroase pentru secolele
XIV—XV ; o atentă examinare a izvoarelor din perioada
următoare, ca şi a toponimiei va aduce, desigur, infor-
maţii noi. Mai multe slugi domneşti" „...Cană şi cu
fraţii săi anume Capotă şi Gonţea şi Stoia şi cu fiii lor
cîţi le va lăsa Dumnezeu...", obţin în 1545 confirmarea
ocinei lor din Neguşina „...pentru că le este veche şi
dreaptă ocină şi dedină, încă din zilele răposatului Dan
voevod ; şi au curăţat cu securea şi cu sapa şi cu focul
în pădurea deasă şi tare" 92. Temeiul juridic al stăpî-
nirii lor 1-a creat deci însăşi operaţia de defrişare a pă-
durii, efectuată în timpul domniei lui Dan al II-lea
(probabil). Radu cel Mare întăreşte Govorei mai multe
terenuri : „Şi iarăşi să le fie din vadul Slatinei, de la
Trestioară şi din jos şi din sus, cu livezile şi cu pădurea
şi cît este curăţat în pădure" 93. Din formulare se pare
că terenurile de cultură ale satului Trestioara au fost spo-
rite pe seama pădurii, ceea ce înseamnă că defrişările
aveau loc şi în jurul aşezărilor vechi ca şi a celor noi,
care abia se întemeiau.
89
în sens larg, og oare, vii, livezi, grădini.
90
V. COSTĂCHEL, P. P. PÂNAITESCU, A. CAZACU,
op. cit., p. 33.
91
C. GIURESCU, Despre rumâni, în „Studii de istoria so
cială", Bucureşti, 1943, p. 153.
92
Documente privind istoria României, XVI, B, voi. II,
pp. 328—329 (în continuare DIR).
93
DRH, B, I, p. 461.

62

Iar cît de mult însemna punerea în cultură a unor noi
suprafeţe ne-o arată un act din 1619, redactat în graiul
de toate zilele, de „...bătrînul Stan logofăt din Săveşti" :
„Dar încă am socotit domnia mea cu tot sfatul domniei
mele94, că ar fi mare blestem şi păcat de dumnezeu
pentru truda şi munca acestor oameni mai sus zişi să se
risipească şi să-şi spargă casele lor şi curţile lor şi ogră-
zile lor cu tot pometul pe care l-au sădit şi cu via lor, pe
care le-au făcut pe acel loc pustiu şi au scos toată
pădurea cu sapa şi cu mulţi spini, cu multă muncă şi
nevoie şi greutate, cu multă şi mare trudă şi cu toate
agoniselile lor, de cînd ei de atîta vreme s-au trudit, iar
acum în scurt, într-un ceas, să se strice şi să piară
munca lor, ca să nu mai fie nicăiri" 95 (subl. ns.,
D.C.G.).
Efortul considerabil al unei defrişări de pădure şi al
punerii în valoare a terenurilor noi cîştigate este de re-
petate ori exprimat, servind totodată ca o motivare ma-
joră a drepturilor astfel dobîndite de cultivatorii în
cauză.

I
Şi frecventele nume de Poiana, Poeni, Poieniţa, Poie-
nile sau Poenari, date unor sate, precum şi termenii de
curătură, runc (ambele latine) şi laz (slav) atestă aceeaşi
năzuinţă a omului de a cîştiga mai mult ogor. împin-
gînd înapoi pădurea96. Asemenea denumiri, întîlnite în
secolele XIV—XV97 sporesc în documente, pe măsură
ce ne apropiem de epocile moderne. Sugestiv este numele
dat unei poieni „Nevoia" pe care Tudor vistierul a dat-o
mănăstirii Govora „...pentru sufletul său. să-i fie veşnică
pomenire" ; terenul era precis delimitat, actul precizînd :
„...să le fie Nevoia şi cu notarul său" 98.
94
G a v r il M o v i lă , d o m n u l Ţ ă r i i R o m â n e ş t i.
95
D oc . d in 2 8 iu n . , DI R , X VI I , B, I II , p . 3 8 7 ( n r . 3 4 7) .
Cf . D . MI O C , o p . c i t. , p . 4 5 0 .
96
I. IORDAN, op. cit., pp. 22, 23—24, 42, 415, 457 (Po
ieniţa) etc. Dintre .,poeni", desigur că unele au existat în mod
natural în pădure fără intervenţia omului ; dar şi în aceste ca
zu r i, o d a tă c u sta b ilir ea p er ma n e n tă a oa me n ilo r , te re n u l a f o st
lăr git împ rejur ul po ien ii natura le, tot pr in de frişare .
97
DRH, B, I, pp. 127, 204, 305, 310 (nr. 66, 118, 188, 192).
88
DRH, B, I, p. 470, doc. din 9 ian. 1499 şi p. 478 doc. din
13 iul. 1499. în secolul al XVI-lea, Curătură, Curătură lui Cer-
nica, Laz. Lazul, Lazuri (23 de topice derivate din Laz), Poiana,
Poeni, Poieniţa, Poienile, Poienari (peste 70 de numiri), Runcu :
DIR, XIII—XVI, Indice, sub voce.

63

Creşterea Creşterea vitelor stă, în ţările române, în strînsă core-
vitelov. laţie cu producţia cerealieră. Nici nu poate fi înţeleasă
Oieritul, în afara culturilor plantelor de cîmp în general. Ramură
transhu- componentă majoră a agriculturii, creşterea animalelor
manta a adus cele mai importante venituri în comerţ", iar
produsele sale au fost impuse cu prioritate, la zeciuială. Păstoritul
datează din preistorie şi a continuat neîntrerupt ; dacă oaie, berbec,
miel, capră, ied, a mulge, lapte, caş, staul sînt latine, în schimb
ţap, vâtui (mielul de 1 an) şi bască (lînă tunsă de pe oaie) sînt
şi mai vechi, de origine traco-dacică. Tot limbii dacilor aparţin
un număr apreciabil de termeni fundamentali ai păstroritu-lui :
baciul, purtînd căciulă şi uneori ghioagă pentru apărare, închide
pe seară oile la stînă sau într-un ţarc ; la timpul mulsului, le trece
prin strungă şi din laptele adunat prepară marcat (lapte covăsit,
iaurt) sau, cu ajutorul chiagului, obţine mai întîi un lapte mai
consistent numit străgheată din care desparte caşul ce serveşte
pentru prepararea brînzei; zerul rămas este pus la fiert pentru a
obţine urda. La nevoie, baciul prinde oile cu ajutorul unei cate
(băţ lung de circa 2 m, cu un cîrlig la vîrf) ; tot el le cercetează
de căpuşe sau de gălbeazâ 10°.
Ovinele se situau, probabil, pe primul loc1U1. In satele
de munte şi deal — ca Beala şi Preslop (1415) 102, în
cele de cîmpie — ca Alexenii de lîngă Urziceni103 sau
Maximeanii104 —, în cele de la baltă sau din lunca
Dunării105, pretutindeni — avem zeci şi zeci de con-
firmări documentare —■ creşterea ovinelor apare drept
îndeletnicire statornică, permanentă: „. ..ca să le fie
ocine de ohabă de toate slujbele şi dăjdiile, cîte se află
în ţara domniei mele — citim în hrisovul dat de Mircea
99
Cf. V. COSTĂCHEL, P. P. PANAITESCU, A. CAZACU, op.
cit., p. 17.
î o o X o a t e c u v in t e l e s u b l i n i a t e p r o v i n d i n t r a c o1 -.1d .aRc ăU: S U ,
D i n t r e c u t u l p ă s t o r i t u l u i r o m â nî en s cA, M E T , 1 9 5 7 — 1 9 5 8 .
pp. 140— 151.
101
V . CO ST Ă CH EL , P . P . PA N A IT ES CU , A . C A Z A CU ,
o p . c i t . ,p . 1 7 .
102
D R H ,B , I , p . 8 1 .
103
D R H ,B , I , p . 1 3 4 , d o c . d i n 1 7 n o v . 1 4 3 1 .
104
D R H ,B , I , p . 1 6 6 , d o c . d i n 3 0 i u n . 1 4 4 1 .
105
D R H ,B , I , p . 6 4 , d o c . d i n 1 4 0 4 — 1 4 0 6 ; p . 9 7 , d o c . d i n
1 ian . 1 4 2 1 .

LITORALUL ŢĂRILOR ROMÂNE ÎNCEPE SĂ FIE NOTAT DE PORTULANE ÎNCĂ DIN
SECOLUL AL XIII-LEA, ODATĂ CU DEZVOLTAREA NEGOŢULUI ITALIAN LA DUNĂREA DE
JOS. PE PORTULANUL LUI MARINO SANUDO DIN 1320 CITIM, PE ŢĂRMUL DOBROGEAN
(ÎN PARTEA STINGĂ A HĂRŢII): PANGALLIA (MANGALIA), COSTANZA (CONSTANŢA), CELE
TREI BRAŢE ALE DELTEI S(AN)C(T)I GEORGY (SF. GHEORGHE), SOLLINA (SULINA), LI-
COSTOMO. PE DUNĂRE MAI ÎN AMONTE, CITIM „VICINA". ( REPRODUS ÎN
NORDENSKIOLD , PERIPLUS - THE EARLY HISTORY OF CHARTS AND SAILINGS
DIRECTIONS, STOCKHOLM, 1897 ŞI ÎN CĂLĂTORI STR ĂINI DES PR E Ţ ĂRI LE
RO MÂ NE , VOL . I , BU CU RE ŞTI , ED .
ŞTIINŢIFICĂ 1968, p. 78).

p.. 103 (nr. t. fie stăpîn de pămînt — în folosul domniei. doc. io» DRH. O O fti & w H * «■•• 65 ."106. M9 DRH. şi fapt tot atît de a esenţial. 1385. 54. p. 1424. . fie orăşan. din 16 mart.. 10 7 DRH. 1387 . DRH. 21. doc. "o DRH. din 12 dec. începînd de la vama oilor. în „Studii".. I. 84. 34. I. B. din 8 ian. din casa domnească". ca la doc. Dijma din oi are un caracter foarte general . De aici şi implicaţiile în relaţiile sociale. B. do- cumentele secolelor XIV si XV aşază păstoritul printre 2«'§^S^S sectoarele de producţie agricolă fundamentală. 39. din 3 oct. p. documentele amintesc de „caşcavale" sau de „căşăritul" domnesc din cutare ju- deţ 1 0 9 : călugării de la Vodiţa primesc „. I. 404. în totalitatea lor. 35. I. 24. 1494. din 27 iun. 112. p.. DONAT. 52). 27. numai de către o populaţie agricolă sedentară : dovada o aduc aceleaşi documente care. această dijmă nu este menţionată prima. B. I. doc. Foarte rar. p. din (1391—1392) . Trecînd „vama oilor" înaintea tuturor celorlalte. B. încît cancelaria a fixat şi în redactarea actelor această realitate. 2. p. nr. 18. p. 1966. din (1400—1418) cu 35 de burdufuri de brînza ! 112 Realitate confirmată în 1838 şi statistic : I. 74. Formularea revine frecvent în +LA documentele interne — sînt 72 numai pînă la anul 1500 — cu „vama de oi" pe locul întîi al enumerări lor 107 . doc. doc.. Şi ^WSi ^ \2 ^ brînza venea la impunere . p. 44. fie om dependent 108 . p. din 1374. Această 1 £Ss> w -^ pus îndeletnicire se exercită pe toată întinderea Ţării Româ- neşti. B. cel Bătrîn la 1400—1403 —.pe fiecare an. harta anexă. din 20 mai 1388. (1392) . pp. Ceea ce arată şi importanţa economică a creşterii oilor : supuse la dijmă. ea se adună de pe toată întinderea Ţării Româneşti. I. de vama porcilor. între altele „10 burdufuri de brînză şi 12 caş- cavale" 1 1 0 — danie confirmată şi de Dan I şi Mircea cel Bătrîn lu . B. de la munte pînă în lunca Dunării 112 . doc. 19. ele aduceau un atare venit vis-teriei. arată că dijma din oi se aduna numai de la sate ce practicau concomitent agricultura şi culti- »« DRH.. cu obligaţia de a le împărţi săracilor. Indice sub „vama din oi". Păstoritul românesc si problemele sale. I.p. doc. cînd clauza îm- părţirii la săraci nu mai apare . doc. 51. "1 DRH. B.

înnoită la 3 ianuarie 1713 113 Vezi DRH. p. cit. Vezi şi I. urmează şi dijma din grîne. cu sate de o străveche durată. 285—286. este demonstrată de /.8»/ 0 ). cele cuvenite domniei. erau legate de aceleaşi sectoare agricole de producţie ca şi înaintaşii lor. 905 302 (sau 77. 115 Vezi mai sus. I. 114 I. trei sferturi din turme creşteau în cîmpie sau pe dealuri domoale şi nu aveau nevoie de pendularea sezonieră — vara la munte şi iarna la cîmp — rezervată numai turmelor din satele zonelor înalte. DONAT. pp. pp. trecută în documente — e drept de la începutul secolului al XVIII-lea — ea exprimă realităţi cu mult anterioare şi care nu puteau fi modificate. Putem extinde aceste realităţi şi la secolele XIV— XV ? Răspunsul este afirmativ. 26. mai ales atunci. 66 . întemeiat pe remarcabila continuitate a aşezărilor omeneşti — cel puţin 63. în toate aceste acte „vama oilor". La vie pastorale chez Ies roumains et ses problemes. In toate mărturiile scrise rămase. Aceeaşi concluzie. pp. op.2%) 114. p. op. Donat. cu patru sute de ani în urmă 116. în timp ce în cele de la şes. 294. dar rezervată sate- lor de munte. Dar transhumanta ? Statisticile păstrate din prima ju- mătate a secolului al XlX-lea înscriu. B. „Foiţa de aşezămîntul obiceiurilor cele ce au avut să dea Şcheii Braşovului" — deci locuitorii din apropierea marelui centru transilvănean. 116 Veniturile rezultate din creşterea vitelor au rămas pînă în primele decenii ale secolului al XlX-lea pe primul loc.. Cu alte cuvinte. ca atare. în şase judeţe de munte. 287 şi extinsă pe perioada anterioară. de trecerea timpului. în „Daco- romania" Jahrbuch fiir ostliche Latinităt. cele mai multe. Evident. dinainte de întemeierea statului feudal unitar : nu aflăm nici un singur document în care dijma din oi să fi fost adunată de la colectivităţi nomade care cutreierau cu turmele lor Ţara Românească şi dădeau. întîlnim şi transhumanta. cit. pe baza statisticilor din se colul al XlX-lea. 605 sub „vama din oi". din Gorj pînă în Prahova..5o/ o — din satele atestate documentar între 1351 şi 1625 fiind în fiinţă şi astăzi 115 — sate care în primele decenii ale secolului al XlX-lea (îndeosebi pînă către 1830-— 1840). 1/1973. 78—103. 268 345 de oi (sau 22. da. indice. DONAT. tînd. De cîte ori apare.vau adeseori şi viţa de vie 113. p. creşterea oilor este amintită numai în legătură cu aşezări statornice..

doc. 121 DRH. I. Dar mai mult actul nu ne spune . I. 122 Pentru negoţul intern : DRH. V. ediţia Dinu C. Documente. 605 sub „vama din porci". In negoţul intern şi extern. din 1404—1406. doc. doc. p. 1451 . p. p.de şi-au adus oile cu pace. la fel la p. 1424.G. 108.C. fie din Transilvania. p. 1421. ca aparţinînd şi satelor din această zonă de şes. 1/2. D. ns. porcii formează obiectul unor tranzacţii curente. Giurescu. 120 p o r c c }e j a p o r c u s . de a folosi pentru acest păstorit pădurile şi apele. o categorie permanentă în lunca dunăreană. din 1418. 117 Anatefterul.Porcinel prevede : „Pentru turmele lor de oi. constituind. p. 64. 502. a avut o însemnătate asemănă- toare. Creşterea porcilor. 1 23 DRH. Vezi mai jos. doc. fie. Aşezămîntul lui vodă Constantin Brîncovea-nul este confirmat pentru epoca lui Mircea cel Bătrîn de învoiala dată de Mihail I saşilor şi românilor transilvăneni. subcapitolul „Dijme" 67 . cmd vin pren vara e de la cîmpu şi trec la munte. evident. p. 101. B. Coborau iarna turmele din satele de munte la baltă ? Pe locul întîi al celor pasibili de pedepse pentru felu- rite infracţiuni sînt trecuţi — într-un hrisov de la Mircea cel Bătrîn — păstorii. din (1424—1431). îndeletnicire transmisă tot din înde- părtata antichitate 1 20 . p. de a-şi paşte oile şi alte vite prin munţii Ţării Româneşti. p. Vezi mai jos. doc. 119 DRH. de vreme ce sînt men- ţionaţi primii în mod expres 119 . cu precizarea taxelor de vamă 1 2 2 . din 28 febr. fiind menţionată ca şi aceea a ovinelor. cîte un miel de turmă şi vameşii le-au dat răvaşe. după ceea ce ştim din epocile următoare so- cotim turmele venite de la munte. aşa sa fie şi de acum înainte" (subl. 410.) 117. doc. pentru comerţul extern. 103. din 7 aug. 97. I. doc. I.. Ce precum au avut obicei. din (1422) . Un dregător anume numit „vameş de porci" strîngea dijma respectivă 123. p. comerţul extern. 1962. în aceleaşi condiţii ca şi pămîntenii 118. desigur. 187. B. p. 313. din 12 dec. tot în 72 din documentele interne ale secolelor XIV—XV 12i. 1424. în SMIM. 112. B. doc. fie din Ţara Româ- nească. Indice. din 1 iun. B. au avut obicei de au dat I vameşălor. 118 HURMUZAKI.

d i n ( 1 4 3 1 — 1 4 3 6 ) . ex agerînd poate. adică preţul apro- ximativ a 50 de boi sau 62 de vaci sau 125 de porci. în 1462. să meargă — avertizează Vlad Dracu pe pîrgarii Braşovului129 — 124 E vi de nt. B . cit. numai să fie mare şi frumos şi bine făcut" 127. B O G D A N .o p. Nu erau supuse la zeciuială . p. p . p . . 126 I . 291). c o m e r ţ u l e x t e r n . s ă pă tu rile a r he ol ogice a d uc re pe tate c on firm ă ri a l e a c e s t e i î n d e l e t ni c ir i : u n i n s t r u m e n t d e m a r c a t v it e l e d e s c o - D erit în satul Z im nicea. BO G D A N . 1 3 2 . CONST ANTINESCO U b. C L X X V II I) .D o c u m e n t e p r i v i t o a r e l a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m â neşti. p. 101 . de la finele secolului al X lV -lea : SC IV . dijma ar fi lovit înseşi posibilităţile de dezvoltare a cirezilor. 129 I. cu avutul lor. Ca întotdeauna. . con semn ează prada luată de otomani din Ţara Românească. 2 1 2 — 2 1 3 ( n r . la „mai mult de 200 000 de cai şi boi şi vaci" („Expuneri". nr. Bănuim că Braţul n-a cutezat să se opună ordinului. în comerţ însă. Bovinele constituiau şi apreciate daruri. I. se înmulţeau sensibil mai încet şi. încît se cere intervenţia domniei : „Scrie domnia mea (Alexan- dru Aldea) lui Braţul al lui Sumarin şi astfel îţi porun- ceşte domnia mea : calul lui Lalu pe care l-ai luat de aici. 127 Ib i d e m . printre cele dintîi. 1. Laoni c Ch alcocondil. venituri la export125. 1950. dispus să plătească pînă la 100 florini. 68 . probabil cu bune beneficii : „Dacă vor fi oameni drepţi. bovinele aduceau. s e r v a ţ i i a s u p r a s a t u l u i f o r t i f i c a t . 92. p p .. în comparaţie cu ovinele sau porcinele. îndată să-1 înapoiezi.. 8 3 . p . Alteori asistăm la pricini ajunse atît de departe. Altfel să nu cutezi să faci. N. 125 V e z i m a i j o s . exemplarele de rasă aveau căutare : aşa cum roagă Radu cel Mare pe braşoveni. cum veţi găsi domniile voastre. Şi furturile erau practicate. 128 DR H . d o c .Bovinele Creşterea vitelor mari are o importanţă economică simi- lară.p. după porunca domniei mele" *28. p. Asupra activităţii propriu-zise nu aflăm vreo infor- maţie deosebită 124 . Caii Aveau un regim asemănător în negoţ şi nu erau impuşi la zeciuială.. Voevodul ţine neapărat să i se îndeplinească dorinţa fiindcă adaugă în final : „Alta iarăşi poate să fie armă- sar sau jugan. şi în acest sector se continua o înde- letnicire milenară. ale domnito- rilor —• cum sînt cele trimise de Vlad Ţepeş judeţului şi celor 12 pîrgari din Braşov126. 5 9 — 7 9 .

pp. 4 5 1 . să le facem rău. 1 4 9 9 . I. d o c . d i n i u l . I .B .B . mănăsti- rii Tismana133. doc. în genere. D. 136 D R H . ns.C. 19—20. o îndeletnicire mile- nară. 131 DRH. cifre care nu ne pot sugera însă la ce totaluri se ridica acest şeptel a cărui prezenţă se regă- seşte însă chiar şi în toponimie. B.Albinăritu dar dacă vor fi cu cai de jurat. d o c . se află „Lacul Fătăciunii" şi „Piscu Urdii"131 . I . Albina vine de la latinescul alvina. 13 7 Dicţionarul limbii române moderne. o dată cu alţi „vechi munţi". bovine sau cai. 1 4 5 1 ..). 16—17. Stupii sînt răspîndiţi pe toată întinderea Ţării Româneşti. 132 D R H . p . „Piatra Porcului". 18 . printre „semnele" moşiei Şoaşu pentru a o des- părţi „despre alte moşii" 135. Cum vama este proporţională. p . Pentru şeptel în genere. Iar de nu veţi face aceasta. d o c . în legătură cu o hotarnică134. d o c . Lacul Porcului este amintit în 1496. I . la 1437—1438.5 boi.B . evident. d o c . nu avem cifre. p. fie 2 vaci. 5. după un alt tarif. Căci să ştiţi că ne-au golit ţara aceasta de cai (subl. 2 3 1 . în timp ce Boul aparţine. să ştiţi că am să-mi stric pacea cu voi". cît 4 bovine sau 6 porci sau 12 berbeci .. d i n 1 3 i u l . muntele „Stîna Mare" este stăpînit de boierul Dragomir Ruhat şi de rudele sale132. Continua. în secolele XIV—XV. 4 3 5 . 148. Bucureşti. 1 4 7 0 . Stan şi Colţea. reflectarea acestei activităţi în realitatea so- cială este. 12. 4 7 8 . alta decît în antichitate. I . p . cu valoarea mărfu- rilor. d i n 1 4 9 7 — 1 4 9 8 . d i n 2 8 i u l . 1958.G. Intre punctele care delimitează ocinile lui Taeîncoş. „Sămile" ovi- nelor sau porcinelor supuse la zeciuială s-au pierdut de mult . cit. ca l unor oameni răi. Cel mult putem stabili un raport de valoare între preţurile animalelor după taxele de export13t). p . pp.B . iar „hotarul Viţelului" măr- gineşte o ocină a Govorei136. 130 I.B . d i n 1 a u g . un an mai tîrziu. fie 12 berbeci. 1 8 0 . din 8 aug.50 porci. 133 D R H . atare evidenţe nu au existat. I . " < D R H . pentru celelalte. 1 cal = fie 1. iar stup de la stypus137 . « 5 D R H . un cal preţuia în primele decade ale secolului al XV-lea. BOGDAN. în satele dinspre munte — vezi la Ohaba138 sau la Brădăţeani. fie 2. p . op.

1451. 69 . I. doc. din 5 aug. "8 DRH. 185.şi 812. p. B.

1. p. I. secolul al XlV-lea (SCIV. B. „din casa domnească". că gospodăriile creşteau. p. şi obişnuitele păsări de curte 148 . p. B. 54. din 3 oct. nr. Adăugăm. 148 Vezi săpăturile din satul Zimnicea. B . B. p. p. I p. i« DRH. pînă în lunca Dunării 140 . Tismana. 146 DRH. doc. la 20 mai 1388. danie confirmată de Dan I cu menţiunea „miere şi ceară pe măsură. Ambele produse aveau unităţile lor proprii de măsură : tot Cozia primeşte. din 1400—1418 pt. adică pentru luminări. p. I. I. în toată perioada. 1950. pentru a încheia sectorul producţiei agri- cole. doc. p. 1482. o sumă de termeni fundamentali sînt »9 DRH. I. 140.64. din 1374. Observaţii asupra satului for tificat. 4 « DRH. 1394 — beneficiari. 589. B. din 23 mart. doc. 1451. 19. B. 1424 . doc. La fel dăduse mănăstirii Vodiţa. fiind strînsă de dregători anume. „vameşii de albine" 142 sau „albinari" 143 . doc. 44. doc. p. p. Atestat din preistorie. I. călugării de la Cozia. 141 DRH. din 25 iun. I. 14 3 DRH. Domnia cedează uneori drepturile în favoarea unui boier sau a unei mănăstiri : „în judeţul Vîlcea pe fiecare an să-şi adune- înşişi călugării albinăritul — precizează tot Mircea cel Bătrîn — să le fie mierea pentru nevoia mănăstirii iar ceara să fie pentru biserică"144. 101) sau de la Coconi. 292. doc. I. de la curtea domnească „10 burdufuri de miere şi 10 bucăţi de ceară"147 : ele reprezintă o cantitate ştiută. ca şi în cele de deal şi l cîmpie. I. . sau p. 1385. cît va aduce anul" 146 .Pescuitu la Jiblea sau la Călimăneşti 139 . în secolele XIV—XV. doc. nu avem informaţii dacă ele erau supuse vreunei zeciuieli sau altei obligaţii. 218. de vreme ce diacul nu a mai trecut în text altă precizare. 103. 2 « DRH. 147 DRH. indice. din 7 aug. din 28 febr. B. din 1464. 188. p. Ca _ şi în alte activităţi. anual „o maja de ceară" 145. îşi păstrează întreaga însemnătate pentru alimentaţie şi negoţ. 1436. 21. secolele XIV— XV : N. 27 . din 8 ian. I. Vlaicu voevod. din (1404—1406). p. B. 140 DRH. doc. . doc. Albinăritul — zeciuiala din miere şi ceară — este o dijmă tot atît de frecvent trecută în acte ca şi „vama" din oi sau porci 141 . CONSTANTINESCU. B.

70 .

p p . poartă nume latine : sacul (din saccus) avînd ca părţi componente cercul sau arcul. La acestea se adaugă moştenirea slavonă. prin acţiunea mai multor factori154. C .pt. G I U R E S C U I. 217. R U S U . mai ales oria. termenul generic de peşte (din piscis-piscem). pescos. atît pentru hrana locuitorilor. frîna şi coada. sînt consideraţi dacici149 — îndeosebi baltă şi gard care dovedesc practica unui pescuit continuu în lunca dună- reană. de exemplu). 2 0 4 ş i 2 1 5 — 2 1 6 . mingioc. L i m b a t r a c o . GIURESCU o p. I . cît şi pentru obligaţiile autohtonilor daco-romani faţă de slavi care. clea n. în sfîrşit. coticer şi orier. p p . ca element dominant. pescăruş"150 . 1 9 6 4 . p. orie. gard.transmişi din antichitate : baltă. C.. c i t . p. vîrşar. o p. c um şi ic r ele . . viz ă. 1M Vezi analiza lor în C. cit.d a c i l o r . vintir. plasa întrebuinţată la Dunăre sau în unele lacuri din interior (la Snagov. 5 1. B u c u re ş t i . 51— 52. vîrşă. mreajă. impuseseră primilor plata unor anume dijme sau efectuarea unor anume prestaţii. la rîndu-i. dînd numele peştilor mai însemnaţi ai apelor noastre1S>3 şi a uneltelor de pescuit (năvod. ne poate sugera şi însemnătatea pescuitului în această perioadă. înainte de cucerirea romană. pîrîu. care. răcar. los tr iţă . juvelnic etc). apoi reţeaua (din retella derivat din retes). . undiţar. 71 . C. adoptată în secolele VI—IX. plasă. Dintre unelte. 152 Ibidem . cîrlig. mrejer. a dat numeroase derivate (ceea ce-i atestă şi vechimea în vocabular) : „pescar. undiţă. pp. Mai numeroase sînt cuvintele de origine latină. pescuit. pescuţ. In primul rînd. s t o r i a p e s c u i t u l u i ş i a p i s c i c u l t u r i i î n R o m â n i a . z g lă vo ac ă etc. G IU RE SCU . Pentru numele peştilor sau ale diferitelor lor organe. Relevăm. 153 M orun. ba bu şcă. aceluiaşi fond lexical aparţin : lapţi (din lactes). care însemnau totalitatea uneltelor de pescuit. 151 C. furca sau ostia servind pentru înţepatul peştilor în apa limpede a pî-raielor. Î nt r e a ga a n a li z ă a te r m i n o l o giei asup ra p escuitului reprod uce concluziile acestei lucrări fun dam e ntale. băşica (înotătoarea. p ă str ă v. coarda. măestriile152. l ipa n . 150 C . 5 2 — 5 3 . m re a nă . din perioada conlocuirii româno-slave. lin. ce gă. pescărel. somn şi plătică. deşi asupra ultimelor există încă discuţii151. 149 I . după cum multe nume de pescari specializaţi s-au format prin adăugarea sufixelor latine — ar şi er : păstrăvar. Terminologia slavonă. pescărie. plăticar. din bessica-vessica) şi probabil crap. nisetru. melc. ştiuc ă. peştişor. pescărită.

Importanţa acestui sector de producţie creşte după constituirea statului feudal unitar al Ţării Româneşti. . B. 21. venitul din peşte cuve- nit anterior domniei159. numită în alte acte şi „. 72 . d in 1 4 0 0 — 1 4 1 8 ( u n d e „ v îr te ju l " e s te l o c a l iz a t la P o r ţ ii le d e F i e r) . G IU R ES GU .. din 3 oct. Padina Oreahova şi Mostiştea sînt două puncte în apropierea Vîrciorovei. pe Dunăre. doc. bălţi şi ape curgătoare. doc... pentru a descrie zona Dunării. B.. «« DRH. iar Rîşava desemnează Orşova158."155. I. într-un singur loc al Dunării deci. mulţimea bălţilor a determinat numele întregii regiuni cuprinse între Calafat şi vărsarea Jiului : este judeţul de Baltă cu un mare număr de «5 DRH . vezi şi p. p . p. Pe Dunăre. op. la ■ ■ ■ ■ . Marile în primul rînd venea Dunărea cu tot complexul de bălţi zone pe care-1 alimentează : la 1374 este amintit „.vîrtejul de la mijloc. pe care o consemnează numai fiindcă s-a produs o modificare a regulii existente : mănăstirea Vo- diţa va primi. p. inclusiv în cele de munte.. B. din 27 iun. I. 157 C . I. 558 şi 562. 158 DRH. atît prin posibilităţile sporite de a furniza o marfă des- tinată exportului. G I U R E S C U . 1385. vom utiliza şi documente din secolele XVI—XVII.venitul ăe pescuit domnesc de la vîrşii şi toată viitoarea cea de la mijloc cu toate ale ei şi Dunărea de la Padina Oreahova pînă la Mostiştea de Sus mergînd spre Rîşava şi Vodiţa Mare. C. „Viitoarea" amintită. doc. pp.. 159 De aceea. . 54. deoarece ele nu fac decît să consem neze realităţi mult mai vechi.. 6 6 . cît şi prin reflectarea în raporturile sociale. iuţeli"156 este un loc cunoscut la Porţile de Fier unde Dunărea se roteşte şi formează un ochi („anafor") şi unde se prinde cega157. p t.. doc. pe o porţiune restrînsă. c i t . Pescuitul se practica — atestat de multe măr- turii documentare — în toată zona Dunării şi în inte- riorul ţării — în iezere. tra du cere vezi şi G . hrisovul lui Vlaicu nu face decît să arate o situaţie de fapt. C . indice. 65— 66. în jos. pescuitul se practică în mod continuu — vezi cele opt vîrşii amintite — şi era aducător de beneficii domniei. 1387 . p. pe amîndouă părţile. 35. el se practica şi înainte de 1374 . 24. p. de acum înainte. pp. 1 8. cit.o p . Evident. unde se prac tica pescuitul în secolele XIV— XV. din 1391—1392.

i t . cînd Dunărea nu o mai alimentează. La răsărit de Olt. 67—68. De ce astăzi a rămas Suhaia ? Pentru că în timpul verii. I . iar Basarab cel Bătrîn confirmă mănăstirii Cutlumuz de la Muntele Athos stăpînirea peste „. I. între altele.. 73 . 1 4 2 8 . s u b v o c e s i C . cit. lacurile Chircanul. 161 D R H . d o c . «* Ibidem. G I U R E S C Uo . Ca- ■ liste etc. apele stătătoare din jur. d i n 2 8 o c t .B .B . dînd impresia că a creat.p.locuri de pescuit 16°. 1M C. 163 DRH. p p . Aria este precizată de un act din 23 iulie 1512—1513 . în schimb. Span- ţov. Platăţ. . dar ştim că pescuitul constituia o îndeletnicire constantă.. pp. I . i n d i c e l e . Greaca. 162 C . C. românii i-au spus deci seaca (vezi şi satul cu acelaşi nume amintit mai sus). sîntem informaţi — de 160 D R H . întregul complex de pescuit se întindea cel puţin între localităţile Traian (la vest) şi Zimnicea (la est). op. 6 6 — 6 7 şDi R H . de fapt. Mostiştea. acest complex purta numele oraşului Şiştov de pe malul drept al Dunării. p.B . doc. Cotlov. Sfrederile şi Călăraşi — nu avem ştiri scrise în secolele XIV—XV . Mahăru. GIURESCU. G I U R EoSpC. B. avînd ca întindere principală de apă balta Suhaia. din 1475—1476. 17. c i t .p .) 161. balta principală seacă . Boian. pe o distanţă de aproxi- mativ 45 km. Uc. In secolul al XV-lea. Cap de Urs. Pietrelor.toate bălţile de la Şviştov pe tot Calmaţuiu. i se mai spunea „balta Călmăţuiului". 44. C . dat fiindcă rîul se varsă în ea. 7 5 — 7 6 ... Bîrzogîrla. i n d i c e l e . 225). C . Pentru lunca Dunării de la răsărit de Turnu Măgurele şi pînă la Călăraşi — cuprinzînd. pp. La răsărit de rîuî Jiu." 163. I . 1 2 0 — 1 2 1 . deoarece balta Suhaia se termină cam în dreptul lui . p .. Mircea cel Bătrîn dăruieşte. aşa cum arată săpă- turile arheologice 165 . aflăm o altă mare zonă cu- prinsă între satele Sărata şi Orlea de azi. pe o distanţă de aproximativ alţi 28 km cunoscut azi sub numele de „Balta Potelul". întinse pe zeci de kilometri şi din care documentele secolului al XV-lea dau numai cîteva puncte (Toplăţa. ceea ce în limba slavonă se traduce prin suha-suhaia (cu satul res- pectiv) 164. Jicţul. s u b v o c e . iar la 1247 probabil de Celei162.p p . în secolele XIV—XV sub acela de Ma- mino. 361 (nr. 252.

Mănăstirea Snagov primeşte în stăpînire mai multe sate „. op. 56. 107) . 17 0 DRH. 48. 77. cit. doc. pp. 167 I. creat prin Dararea unui curs de apă cu ajuto- rul unui dig perpendicular pe firul apei) şi acelui de „rîmnic" (cu acelaşi înţeles. din 30 iun. GIU- RESCU.un hrisov al lui Mircea cel Bătrîn — pentru toată partea dintre Călăraşi şi vărsarea Ialomiţei (Piua Pietrii de azi).. I. 16U DRH. avem ştiri din scrisorile de răspuns adresate de locuitorii judeţelor Brăila. mărginită de braţul Borcea şi cursul principal al flu- viului 166.. — aşa citim în actul dat de regele Ungariei Bela al IV-lea cavalerilor Ioaniţi.o bucată de pămînt cu gîrla Sneagovului partea lui Mano" 169.. 1428.. 64. pp. 118. cit. I. din 2 iun. peştele se prindea şi în celelalte ape ale Ţării Româneşti. 282 şi 284. p.. Evident. Prezenţa în limba română a termenilor „iaz" (un lac artificial. GIURESCU. 167. privind veniturile aces- tora din Ţara Severinului şi din cnezatele oltene. între altele şi „. 99. 49. C. B . doc. BOGDAN.. 74 ." 168 (precizate prin menţionarea Gher- măneştilor aflaţi chiar pe malul lacului). B. 1441.şi iazurile care sunt acum în fiinţă sau care se vor face de către dînşii.şi cu bălţile şi cu toate locurile... Documente privitoare la relaţiile Tării Româ- neşti. Buzău şi Rîmnic şi unde se aminteşte şi de „. afară de pescăriile de la Dunăre şi iazurile de la Celei pe care le păstrăm împreună.. 8. Cît despre ultima mare zonă de pescuit la Dunăre (înainte de deltă).. cunoscută sub numele de „Balta Brăilei". trecute în documente încă din secolul al XlII-lea. 60—62. 68—69. p. op. documentele secolelor XVI—XVIII aduc multe informaţii care pot fi utilizate întru totul. I. I. 166. Despre celelalte lacuri naturale. 8 i* DRH.. de la rîba = peşte — rîbnic — « 6 D R H. doc. din 7 oct. 111.. B..toţi pescarii din Brăila" 167. C. La fel erau folosite iazurile sau heleşteiele. (nr. 96. pp.. 28. pe seama noastră şi a lor" 170. chiar dacă menţiunile documentare nu sînt tot atît de numeroase ca la Dunăre. cel puţin pentru a constata exis- tenţa acestor locuri de pescuit în epocile anterioare. p.. 97. B. 1247 şi C. 140. 188 e t c. care toate vrem să se oprească în întregime în folosul fraţilor aces- tora. deşi existenţa lor trebuie să fie străveche : „. pp. C.

C.. „.tot cu sapele şi cu cazmalele şi s-au făcut şi mori" 1 7 2 . în fiinţă pînă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea .p . GIURESCU. Domnia avea partea ei . care a pus să se facă un heleşteu la satul Mirceşti pe rîul Doamnei. Iazurile s-au construit continuu. T O C I L E S C U 5. lung de circa 13 km pe 800 m lă- ţime. ." fă- găduindu-le că-1 va plăti mai mult decît era obiceiul173.. In primul rînd. Iar voevodul Radu cel Mare (1495—1508) cere judeţului şi celor 12 pîrgari ai Bra- şovului să-i găsească „. Dar dacă îndeletnicirea. pescuitul se practica pe toată întinderea Ţării Româneşti în secolele XIV—XV. el a servit la alimentarea cu peşte a curţii domneşti din Tîrgovişte 174. caracteristice ale perioadei. ambele intrate în lexic din perioada conlocuirii româno-slave. 173 G R ..rîmnic). op.p . cuprinzlnd ma- rile complexe de-a lungul Dunării — de la Turnu Se- verin şi pînă în Deltă —. pe pîrîul Ilfov şi iazul de la Nucet. lacurile şi bălţile naturale din interior. 75 .. stăpînirea asupra apelor. 1 2 6 — 1 2 7 . ca atare. 3 4 d o c u m e n t ep. Dar înscrierea lor în acte a rămas condiţionată — ca în celelalte ca- zuri amintite — de o schimbare intervenită în statutul juridic. C . 17 2 F ă cu t în tim p u l d o m n ie i lu i V la d C ălu gă ru l (1 4 8 2 — 1 4 8 5 ) şti r e tr a n s m i să d e u n d o c u m e n t d i n 1 2 f e b r u a r i e D1 5I R3 . două secole şi jumătate mai tîrziu. c i t . un maistor. In concluzie. 174 C . în normele ce reglementau proprietatea asu- pra lor. cit. G I U R E S C Uo . precizări nu putem face.3 : X V I B . .. iazurile şi apele curgătoare.I I .. pp. arată că cel puţin din secolele VI—IX această ramură a pisciculturii era practicată pe terito- riile româneşti171. probabil.. în schimb. marele vornic Pârvu Craio- vescu. pentru heleşteie. conexiunile ei cu întocmirea economico-socială sînt altele în epoca feudală şi acestea sînt trăsăturile deosebitoare. aşa cum arată expli- cit diploma din 1247 sau aşa cum procedează. Şi apele de munte au fost toate folosite. 127—129 şi 303—304. dar faptul rezultă 171 C. îşi are începuturile în preistorie şi a fost practicată fără vreo întrerupere. Sub Mircea cel Bătrîn a existat. 1 5 7 . 2 0 8 ...

o bucată de pămînt cu gîrla Sneagovului partea lui Mano" (subl. ca de exem- plu Vodiţei sau Coziei.jupan Stan purtătorul de sabie" care dă ctitoriei Snagov „.C. pe o întindere de 25 km. I. Tismana stăpîneşte balta Bistreţ (pri- mită de la Radu I ) . 224. 1480 . 71. 64.) i75. doc. 277. C. cu o zonă de pescuit de peste 30 km .) 179 sau „.ca nimeni să nu cuteze a încerca să pescuiască în nul Tis- menii sau să-şi pască orice fel de vită. din 3 apr. doc.. doc. Existau şi proprietăţi individuale. B.. GIURESCU. din 23 nov. C.G..de asemenea şi jupan Brata să-i fie hotar- nic. D. cit.) m . Se vede că o nouă delimitare devenise necesară.. doc. 1406 şi p. ns. D C. ns.. ns.. B. I. Din bălţile Dunării scotea venituri şi Dealul 176. D. DRH. începînd de la sat în sus pînă în munţi.C. B. ns. 166. D. ctitoria nu era aici sin- gura stăpînitoare : „Pentru că a venit înaintea domniei mele egumenul Simon — ne spune voevodul Radu cel Frumos la 1467 — de i-a dat domnia mea pe slugile domniei mele Drăgoi şi Goe din Făcăieni şi Gureş din Frăţileşti şi din Floci.C. I. I. Mircea cel Bătrîn scrie stareţului Nicodim „. 242— 243. să fie posluşnic mănăstirii. lacuri şi ape curgătoare.. p.. 71. p. 76 .din daniile făcute de voevozi unor ctitorii.. Proprietate mănăstirească întîlnim şi asupra apelor de munte. doc. Vodiţa primeşte „venitul domnesc" de la 8 vîrşii la Porţile de Fier .) 180. Cozia şi Govora au mai multe proprietăţi la Celei. 1 79 DRH.G. din 1474. I. 176 «5 DRH. B. «o DRH. care a-a închinat stareţului Sofronie.. I. care şi acesta a dăruit o gîrla (subl. ci numai călugării să fie vol - nici să vîneze peşte" (subl. 17" DRH. din 30 iunie 1441.G. iar Cutlumuzul (de la muntele Athos). de li-au dat hotar pe apă. 178 DRH. Aşa este „.. pe unde scrie cartea domniei mele" (subl.. din 15 ian. Suhaia cu toate ce ţin de ea : în sfîrşit.. pp. pp. doc. Cozia devine marea posesoare a Borcei. Totuşi.un om Tâmpa. 70—71.. B. mănăstirile devin mari posesoare de bălţi. Alături de domn. p.G. Petre pîrgarul şi Buduşlov." 17S .. B. p. op.. dacă nu chiar de 88 km (după cum identificăm gîrla Săpatul înscrisă în documente). p. din 1404—1406. deoarece voevoduî adaugă : „..

toate cu hotare bine delimitate. pentru Glavacioc dania lui Vlad Călugărul aduce depline lămuriri : „De aceea.. al doilea termen reflectă tocmai „îngrădirile" şi „drepturile" rezultînd din stăpînirea asupra terenurilor de vînătoare şi pescuit. Braniştile aparţineau domniei. amintit mai înainte. şi a patra în judeţul Slatina 1 8 2 . o a treia în Vlaşca. cînd Vlad Călugărul hotărăşte „. uneori foarte grave. fie branişti de la 6paHHTH. în care pentru vînatul şi pescuitul se făceau numai cu învoirea stăpînu- vînătoare lui. oricît este hotărnicită cu semne. iar călugării să fie volnici să-i facă rău". pînă ce el nu-i va lăsa să intre în acea branişte.. Dacă pentru rîul Tismana. p . unde nu se poate intra decît cu autorizaţie. la răsărit de Călugăreni. De ultima din ele aflăm în 1495. 77 . pp. 139). p. Cea mai cunoscută a fost loviştea din nordul judeţului Argeş. GIURESCU. 184 V e z i m a i s u s . 18 2 C. B. pp. cine va intra din ţara domniei mele sau din oraşele domniei mele. doc. B. hrisov — iar ei să întrebe pe egumenul de la Glăvăciov . sau din altă parte -— citim în. I. 234 (nr. 18 3 DRH. Iar cine va fi găsit că a intrat în branişte.ca să le fie braniştea domniei mele de la Slatina. 293—294. şi care a dat acelaşi nume şi întregii regiuni 1 8 1 . în societatea feudală românească. interdicţia este formulată în termeni generali 184 . fără ştirea lor.. op. 102. Existau probabil branişti domneşti lîngă vărsarea Ia- lomiţei în Dunăre. 7 6 . fără ştirea lui şi fără a-1 întreba. pentru că am dat-o domnia mea sfintei mănăstiri de la Glăvăciov" 183 . In aceste terenuri rezervate. cit. o alta la vest de tîrgul Buzăului. din 4 sept. în depresiunea intracarpatică Racoviţa-Bratovo- eşti-Titeşti. existentă probabil din feudalismul timpuriu. De reţinut că însuşi aparatul de stat veghea ca „drepturile" stăpînului feudal să fie respectate : „Şi tu Tatule 181 DRH. mănăstirilor şi boierilor. Ele se numesc fie lovişti. Cu alte cuvinte. Terenuri în Ţara Românească — la fel ca în Moldova şi Transil- rezervate vania de altfel — aflăm zone special rezervate. el să plătească sfintei mănăstiri ce-i va fi legea. cu sensul de loc oprit. de la slavonescul JIOBHTH . ei să nu fie volnici să intre. nimeni nu avea voie să pescuiască sau să vîneze fără învoirea stăpînului . C. Iar cine va intra. I. 416. 51. şi pescuit cu înţelesul de vînătoare (inclusiv pentru peşte). alt- minteri se expunea la pedepse.

la braţul Borcea.G. II. nici alţi oameni. să-i păzeşti. D.. 189 \ 7 e 7 \ m a i jO S ) C o m e r ţ u l e x t e r i o r ... în cazul nostru egumenul ctitoriei Cozia. să audă orice om. I.) lij5 . în sfîrşit. din 5 mart. pentru alţii. I. 1503.. fără ştirea egumenului. doc. nici satul vreunui boier.unul ca acela să ştie că-1 va prinde domnia mea de-i vom lega piatră de gît şi-1 vom arunca în apă" 187. boierului sau mănăstirii 188 de a aduna prin „vameşii de bălţi" dijma din peştele prins. 190 V e z i m a i j o s . dinainte de întemeierea statului uni- tar. p .. pentru a încheia capitolul obligaţiilor so- ciale determinate de pescuit. 416. D. Pentru peştele încărcat în care se plătea o dare specială numită „părpăr" 1 9 0 . domnia aminteşte.de la Hinţeşti — adaugă voevodul Vlad Călugărul — iată că te-am pus domnia mea vătaf. p. doc. Nimeni. B. pe lîngă interdicţia.. acelui om i se va tăia mina" 1 8 6 (subl. 187 DIR. să taie lemne în pă- dure sau „. după toate probabilităţile.C. Şi cu această carte a domniei mele să strigi în tlrg.. cînd întăreşte Coziei bălţile. c a p i t o l ud lă r i . nici orăşan. Pentru a apăra braniştea de lîngă Flămînzeşti a mănăstirii Curtea de Argeş... D R H .peştele să vîneze. 188 Vezi m ai jo s. ns. Peştele constituia şi una dintre mărfurile căutate la export. Ameninţarea cu o pedeapsă atît de aprigă sugerează desele conflicte între localnici şi feudal. Stăpînirea asupra apelor. care a cerut sprijinul autori- tăţii supreme din stat.G. nici boier.). de a pescui. I. pedepsele deveneau foarte aspre. menţionat în multe dintre privilegiile de comerţ muntene ale secolelor XIV—XV 1 8 9 . la 15 aprilie 1533. 202.d ijm e . căci am lăsat acea branişte şi acei stupi pe capul tău. 130." . să te sileşti cum ştii mai bine.. că am dat-o domnia mea sfintei mănăstiri. 78 . existentă. fără încuviinţarea mănăstirii. după spusa domniei mele" (subl. „.. 1458.. „. 25. p. însemna mai ales dreptul domniei. ca să-mi păzeşti acea branişte şi să-mi păzeşti acei stupi. ns.. că cine va îndrăzni. p. Altfel să nu fie.să nu fie vol- nic să pescuiască sau să zăgăzuiască pe aceste bălţi. 186 DIR.. c a p ..C. B. amintim de muncile pres- 185 DRH. Alteori. B. Şi mai drastic este Radu cel Mare. cel ce nu va respecta interdicţia. din 13 ian. XVI. XVI. B .

La acestea se adaugă termenul de ocnă care. de exemplu morunul şi ceilalţi din familia sturionilor.în exploatarea subsolului. Mărturie stau astăzi 64 de topice derivate din termenul latin — sal-salis (Sărata./'192. Sărăţuica.. d o c . 4 6 1 . Nu cunoaştem cifre pentru secolele XIV—XV.tragerea ei s-a efectuat. 3 — 4 . răspîndite.e c s p o r t e s o l iî . I . a sporit în timpul statului dac. 12 găleţi domneşti şi cîte o maja de morun şi cîte o maja de crap. Ex- ploatarea se făcea la Vel Ocna de lingă Rîmnicul 191 Vezi mai jos. I O R D A N T. 79 . echivalentul vechi-slav al numelui latin sus-amintit : sînt astăzi cunoscute zeci de asemenea topice. E . din 6 sate. în perioada migra-ţiunilor.. 195 D R H . Sărăţeni sau nume compuse) şi marcînd caracteristica dominantă a terenului 193. 4 2 1 — 4 3 3 . tate de sătenii dependenţi la iezăturile sau zăgazurile he- leşteielor. din înţelesul mai larg de „mină" a ajuns să desemneze numai exploatările de sare. d i n 1 5 a p r . 1 2 7 . c a p i t oTl lurlg u r i . din îndepărtata solului. 1116 I . E . p p . C . S . Slatina sau Soloneţul.n R . I . 192 D R H . 1 9 6 3 . Sarea cît şi după cucerirea romană . 193 I . 4 3 6 . ca şi precedentele. sarea venea cea dintîi. unele dintre ele trecute şi în actele interne ale secolelor XIV—XV.. 1 2 5 — 1 2 7 . precum şi obligaţia de a pescui pentru domnie cu scopul de a aproviziona curtea voevodului cu anume soiuri 191. .B . formate din cnaHB. 1 4 9 8 . centru comercial şi loc de popas al carelor cu mărfuri 194 sau „vadul Slatinei". I O R D A N . Exploa. n r .B . marcînd astfel deosebita însemnătate a acestora196. unde apar Slă-nicul. D . G I U R E SOCb U . 194 V e z i m a i j o s . la garduri şi lese. d i n 1 a u g . „Şi iarăşi am dăruit obroc sfintei mănăstiri. 5 2 . E I. — hotărăşte Radu cel Mare — pe fie- care an. îndelungata conlocuire ro-mâno- slavă se regăseşte şi în acest sector. P e n t r u a l t e e x e m p l i f i c ă r i . a continuat şi după retragerea administraţiei romane din Dacia. din judeţul Romanaţilor. d o c . fără întrerupere. o p o n i m i e r o m â n e a spc pă . amintit într-o hotărnicie. Sărăţelul. 1 4 9 6 . prin împrejurimile oraşului Băile Govora 195 . pe întreg teritoriul ţării.T o p o n i m i e r o m â n e a s pc ăp . Ex- tarea sub. p . epocă a comunei primitive. muncile în legătură cu pescuitul. Aşa sînt — pentru a ne mărgini la Ţara Românească — tîr-gul Slatina. p . v e z i D .

Radu Prasnaglava întăreşte mănăstirilor Cozia şi Cotmeana „. p.Vîlcea197 şi la Ocna Mică de lîngă Tîrgovişte 198. din 17 iul. ma menţiune de la 7 ian.. de acolo" 199 sau. la Ocna de Sus" 203. 192—193. p. 113. proprietatea solului unde se deschidea mina aparţinea unor diferite categorii. B. doc. Salina de lîngă Tîrgovişte era deschisă sub Neagoe Ba- sarab 2 0 4 . I.cîte a dat şi dăruit părintele dom- niei mele. nevoie pentru consumul propriu. Privilegiul locuitorilor din cele trei judeţe de a-şi scoate sare cît au . p. menţinînd-o. pp. în fiinţă 201. 99. Dacă ar fi posterior secolului al XlV-lea. B. începînd.. p.. Slam Rîmnec (însuşi numele arată prezenţa acestor zăcăminte) şi Saac (Secuieni). din 19 iun. 201 De exemplu. p. conexiunile pe plan social erau evident altele decît în antichitate.care iau şi mănîncă sare din munte" ■iW>. 1956. p. pp. 1317.. doc.o p . 198 p r . 117—118. datează dinainte de întemeierea statului feudal unitar. din 7 ian... 80 . XVI. Vezi şi A. la Vel Ocna sau Ocna Mare de lîngă Tîr govişte. între altele. ca şi în malurile de sare. iar domnia nu a făcut decît să recunoască o situaţie de fapt. cu voevodul ţării. Dacă scoaterea sării continua de milenii. v e z i A . doc. I. 117—118. în SMIM. 4 0 7 — 4 0 8 . doc. din 29 iul. cum adaugă un alt act. nu şi pentru negoţ. 1700—1071. după cum vânzarea sării aducea voevodului venituri în- semnate 202. din 4 febr. 1425 . sfîntrăposatul Mircea voevod". 1.. 1497. 203 DRH. p. din 5 dec.. Dreptul de a deschide ocne aparţineau numai domniei. 2M DIR. p p . 1488 . Ştiri în legătură cu exploatarea sării în Ţara Românească pînă în veacul al XVllI-lea. c i t . doc. 62. ILIEŞ. In schimb. nu înţelegem de ce un atare drept nu ar fi fost acordat tuturor locuitorilor din împrejurimile ocnelor mari. 336. . 1697. 450. pp.o ocnă. 1 6 3 — 1 6 4 şi A n a t e f t e r u l . I. 1421. 202 Şt i r i l e d o c u m e n t a r e sî n t u l t e r i o a r e . în aceste locuri — precizează o carte a voevodului Constantin Brîncoveanu — oamenii „. W9 Anatefterul. XIV. 2°o Ibidem. I L I E Ş. B. doc. 374. 1517. unde extragerea se făcea la zi. doc. doc. B. dar nimic nu infirmă părerea că ar fi fost şi 197 DRH. desigur. p p . 387. ceea ce arată ca ocna se exploata probabil şi în secolul al XV-lea : DIR. în judeţele Buzău.sînt ei slobozi di-şi iau ei sare den munţii aciia de sare. din 1402—1418 . „. „. I.

. op." 209. din 29 iul.. 1497. adică tăietorii de sare. 2 2 0 . B. pp.. cît va putea lua şi al doilea car de 400 bolo- vani. după datină. regula existentă în vremea lui Radu cel Mare şi. 450—451. un car de sare mă- runtă. 209 DRH. Şi a lăsat ca din bolovanii de sare să se ia de către mănăstire 3 bolovani"205. vamă să nu dea.această ocnă este veche ocină călugărească dată de răposatul Io Ra- dul voevod. 158. p . anual. pp. erau. 2oa D R H . B .. Comercializarea sării în interiorul ţării se făcea tot cu autorizaţie şi în folosul domniei207. ILIEŞ.. 20 6 Pentru dijma la cuantumul de 1/10 vezi A.. I. pe care cumpărînd-o. p .ca să umble slobode căruţele acestei mănăstiri şi să cumpere sare la ocne. în timp ce Radu cel Mare aprobă Tismanei să primească gratuit. iar menţionarea în scris vine doar cu prilejul unei con- firmări a unor drepturi anterior statornicite. la început 3°/Q din totalul sării extrase. cit. cit. voi. B. O ştire din 10 iulie 1614.. 1 8 7 .. ctitorul sfintei mănăstiri din Deal să fie sfintei mănăstiri toată ocina şi din vamă al treilea aspru. 296—297 . 81 . p.cîte două care de sare din Ocnele de la Rîmnic. ulterior. op. stăpînul pămîntului —■ mănăstire sau boier — avea dreptul de dijmă. 1 4 5 1 . „. Radu Mihnea precizează : „. d o c. în- 2 05 DIR. Vladislav al II-lea. Producţia salinelor constituia o marfă trimisă cu regu- laritate peste hotare. este lămuritoare pentru raporturile existente între autoritatea centrală şi proprietarul tere- nurilor de unde se scoate sarea. doc. Aşadar. com erţul in tern. 207 V ezi m ai jo s. 1465. ILIEŞ. II. 166—167.. 210 Vezi mai jos. XVII. 14 oct. a zecea parte 206. d in 7 au g . I. hotărăşte Coziei dreptul „. pp. sîntem mai puţin informaţi aşa încît trebuie să ne sprijinim pe documente ulterioare. comerţul exterior.." 208. şi înainte era că tot produsul salinelor revenea domniei şi.. Gît despre starea socială a celor ce lucrează în mine în secolele XIV şi XV. potrivit obiceiului (cu putere de lege nescrisă). ddin o c. Ciocă-naşii. A. nu avem nici un act asupra începuturilor ei. în hrisovul către mă- năstirea Dealul. cu excepţiile pe care însuşi voevodul le acorda. în Peninsula Balcanică210. la Ocnele Mari. desigur..mai veche .

. în feudalismul timpuriu.) . robi ai mănăstirilor Cozia. minereurile provenind din zonele învecinate. 2 12 Ibidem. 82 . 2 13 ŞT. Coconi etc. Budureasa. Govora sau şi ai domniei : munca lor. 177. fie din venitul obişnuit al dregătoriei (cămăraşii). CONST. — de la moşneanul stăpîn de pămînt pînă la rob — aveau anume „obligaţii" faţă de domnie în le- gătură cu extragerea şi comercializarea sării. din surse locale apropiate : fie „. aşadar.oxizi de fier de vîrstă cuater- nară. extragerea şi prelucrarea se efectua. Mogoşoaia. încă din secolul al XlV-lea şi forma de retribuire în bani211 . Băneasa sau la Dridu. cit.. 180-186. completate însă prin mărturiile arheologice. cunoştea proba- arama bil.din nivelurile de sedi- mentare ale formaţiunilor pliocene documentate în toată zona subcarpatică" (de exemplu.. la Bucov. de regulă. OLTEANU. ILIEŞ. fapt deosebitor. în cazul Dobrogei. se recrutau dintre locuitorii stăpîni de pămînt ai cîtorva sate din judeţul Vîlcea 2 12 . fie din dijmă (pentru proprie- tarul locului unde se afla salina). fie „..) Despre exploatarea fierului şi aramei documentele scrise ale secolelor XIV—XV cuprind puţine ştiri. aflaţi în malul rîurilor (ca în cazul atelierelor metalurgice identificate la Bucureşti.Fierul deosebi ţiganii. Aseme- 211 A. Deopotrivă. Malu. Vadul Săpat. fie. fie din eventualele danii ale voevodului (în bolovani de sare etc. Măglaşii.. Alexandria. op. 15—17 şi harta de la p. Ciurelu. 18 ( î n continuare se va cita ŞT. 1969. pp. Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în evul mediu. inclusiv dreptul de judecată asupra lucrătorilor sau aceia care însemnau cantităţile extrase. Verbiţa. din zăcămintele de fier de la Iulia (sud-vest de Tulcea Altîntepe şi chiar din terasele Du- nării — la Păcuiul de Soare şi la Dervent) 213 . săparea pămîntului pînă la atingerea stratului de sare (în cazul deschiderii unei noi mine) etc. Bucureşti. de aceiaşi meşteşugari. Tîrgşor) . ŞERBAN. pp. orăşenii Ocnelor Mari aveau îndatoriri faţă de salină — aducerea din pădure a lemnăriei necesare construcţiilor exploatării. care scoteau bolovanii de sare din adîncime şi-i aşezau în grămezi la suprafaţă.. OLTEANU. Mărculeşti. Nu lipseau nici dregă- torii — cămăraşii ocnelor cu largi atribuţii. Felurite categorii sociale. unii sco- teau însă şi anume beneficii. de origine sedimentar aluvionară".

GIURESCU. p . A. 164.X — X V I I . A.I . XVI. c i t . 170). Ş T . 217 . la Baia de Fier („Baie za hier"). u c u r e ş t i . p. la rîndu-le. din 26 nov. 43 (nr. 214 D e exe m plu. întîia dată. unelte de tăiat şi perforat. cit. 5 . în primul rînd fierul şi arama. 1 4 5 1 ş i Ş T . O L T E A N U . 54) . suficiente însă pentru acoperirea nevoilor locale. B III. obiecte se- mifinite. 221 D R H . 949. M eşteşu gu rile. în valea Solovanului „cu fiiarele". d o c . Cercetări cu privire la producţia minieră. OL T E A N U . 215 ŞT. î n „ S t u d i i " . p. PĂNOIU. d in 7 au g . din 4 mai 1556 . GIURESCU. la Căpăţîneni (Argeş) 215 . 1 9 7 0 .. 1 0 3 — 1 0 51. continuînd o străveche aşezare fortificată dacică — apare în scris. 1 9 6 6 . 1 9 . O L T E A NDUi .. B. unde în atelierul unui făurar s-au găsit lupe şi bare de fier. la „Băiaşi" în Loviştea 22°. Isto ria oraşu lu i B u c u r e ş t i . 2 20 Evident. la C oco n i sau P ăcuiu l lu i S o are : Ş T . doc.. creuzete. . Călugării mănăstirii Cozia.0 8 — 109. op. 950. au continuat şi după constituirea statu- lui feudal al Ţării Româneşti 211 . O L T E A N U . p . p. .n i s t o r i a m i n e r i t u l u i î n R o m â n i aB. 1. Băiaşi: DIR. p p . 48 . 7 4 . DIR. B. B . amintită la o delimitare a satelor Căpăţîneni. 1 8 7 (n r.p. Asupra aramei ne informează chiar Mircea cel Bătrîn : „Şi încă a dăruit domnia mea — spune voevodul în hri- Meşteşugurile. B. sau la pîrîul „Jeleze" (de la jelezo = fier) pe unde trecea hotarul moşiei vor- nicului Neagoe din Slăveşti 218 . cînd şi domnia dă pe- riodic un nou impuls extragerii şi prelucrării unor anume minereuri. baie desemnînd un ioc de unde se scoate o bogăţie a subsolului (satul „Baia". XVI. p. 219 Doc. Ş E R B A N o. 9 4 2 — 9 4 6 .nea mărunte exploatări. 2 17 DIR. p p . Olteanu din lucrarea citată).. 1. N I C O L A E M A G H I A R . 83 . 1551. 1520 : DINU C. OLTEANU. cupru tot în bare etc. PĂNOIU. 3. C e r c e t ă r i c u p r i v i r e l a p r o d u c ţ i a m i n i e r ă . la 18 ianuarie 1480 216 ) : la Sfcrău- leşti. 1 0 6 ). din febr. n r . p. XVI. 1967. Bucu reşti. 2 18 ŞT . p . 4 7 . 11. p. . OLTEANU.. din exploatările propriizai. se ocupau şi cu vîn-zarea fierului prin tîrgurile Ţării Româneşti. deoarece au fost consultate numai capitolele re- daotate de Şt. noi identificări se fac pe măsura progresului cer cetărilor arheologice. 275 (n. Feronerie veche românească. t . doc. ŞT. p. C . p . Cercetări cu privire la producţia minieră din Moldova şi Ţara R o m â n e a s c ă d i n s e c . 1. 2« DRH. Cheiani şi Poenari 219 . DINU C. probabil. fier provenit. I . atestate în zona Rîmnicul Vîlcea-Govora .

d o c . XII. Documente XV/2. 84 .î n R I R . din diferite pricini.." î!26 (subl.p p . 225 I . 2 3 . scutindu-1 chiar de plata vă- mii 2 25 .. p .. 22) . 224 C o nfirm ă ri d in 1 40 0— 1 418 . 1 2 9 .. Păcura Străveche era şi exploatarea păcurei . pp. p. 1 43 9 şi 1 0 iu l.G. 2 5 8 — 2 6 3 .că se află destul fier şi la turci şi încă mai ieftin şi vom cumpăra (de la ei). Basarab cel Bătrîn îi înştiinţează.. 2 8 . Ce se socotea aici aflăm dintr-o confirmare i c. B O G D A ND. 4 1 ( n r . 226 I . Exploa- tarea a continuat în secolul al XV-lea. nu. p. 124).. Ş T .căci dacă veţi opri fierul. p p . I . c f .. Minele de aramă ale lui Mircea cel B ă t r î n . Iar Radu cel Mare îi ameninţă cu represalii : „.. 256 (nr. p . v e z i ş i p p . de vreme ce voevozii munteni îndeamnă să nu fie stînjenit importul fierului. V I I . 3 4 3 . 1 0 ( n r I. 22 3 D R H .n r . 3 0 — 3 1 . Cil.. 1392) către aceeaşi ctitorie : . XI. Să aducă cine ce vrea şi fier şi aramă şi orice marfă. ns. derivat din „picula" (picătură). 1 8 — 1 9 ( nI rX. o c u m e n t e p r i v i t o a r e l a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m â n e ş t i .. 123 şi 127 (nr. 89) .. la Bratilov." . B . D. de opriţi şi scuturile şi arcurile şi fierul şi orice arme şi orice mărfuri.dar cu lucrul vostru nu ştiu cum stă. 2 5 1 ( n r . sovul Tismanei — venitul ce este al domniei mele de la roţile lui Ciop Hanoş. 1 9 3 7 . V ) . 9 4 8 . 3 5 ( n r . Cf. HURMUZAKI-N. c f . şi într-o nouă scrisoare adaugă : „. d i n 1 7 m a i 1 4 2 1 . P. CCXXIII şi CCXXXI). I. CCII. CCII).şi lăsaţi să fie drumurile slobode.şi de la roţile lui Ciop Hanoş.p . Nu ştiu ce faceţi şi ce aşteptaţi . p. P. O L To pE .. 242. răzmiriţă vreţi oare să fa- ceţi sau ce gîndiţi nu ştiu". Cînd braşovenii. 212 (nr.. 156 (nr. c i t . X C I X . 227 Ibidem.. vor să oprească negoţul. 2 aug . p. „. XVII.). Acelaşi îndemn şi de la „jupan Albul" boier muntean fruntaş. PANAITESCU. către braşoveni : „. 251. 14 64 : DRH. 242 (nr." 222 . 1 2V )( .A N U . zeciuială de aramă" 223. . B O G D A ND. CCXII).p p . pe la 1475—1476. p . Cf. apare sub această formă româ- nească în actele moldoveneşti — redactate în slavonă — 222 A z i î n j u d e ţ u l M e h e d i n ţDi R: H . o c u m e n t e p r i v i t o a r e l a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m â n e ş t i . care le-a făcut de curînd la Bra- tilov.. B. 1 4 ) . domnii munteni reacţionează . 54 (nr. domnia mea va opri alte mărfuri" 2 ". I .. 1 6 ) .p . CCX.. IORGA. Acoperea această producţie consumul intern ? Sigur.B .C. ) ... numele. C i l ş i C C X ) . ultima menţiune fiind din 1464 22«. p . 1 2 5 ş i 1 2 9 . I b i d e m .

Jiu. deoarece lipsea cu totul produsul corespunzător 229. 229 N u m e l e d e p ă c u r ă d e r i v ă d i n p i c u la ( p i c ă t u r ă ) . iar termenul în sine — adoptat ca atare în documentele sla- vone (lexicul slav medieval neavînd un cuvînt corespun- zător) — aduce una dintre cele mai grăitoare dovezi asupra continuităţii populaţiei romanice şi străromâneşti în stînga Dunării. în „Viaţa Economică" din 15 iulie 1966. Argeş. mărturiile scrise vorbesc începînd din secolul al XVI-lea . cit. C.. în dealurile Carpaţilor. după cum ace- leiaşi limbi aparţin şi sarea. I."228 : topicele au fost aflate la faţa locului de sulgerul Semca şi cei 12 boieri hotărnici. scoase din adîncul pămîntului în Ţara Românească (şi celelalte provincii româneşti de altfel). reprezintă pentru seco- lele XIV şi XV sectoarele esenţiale ale producţiei. mustind la faţa pămîntului. act din 22 no iembrie. Buzău etc). C.de la Ulmi pînă in drumul Branului. şi din lacul cu răchiţi. Ne îndreaptă spre o atare încheiere însuşi numele metalelor preţioase — aurul şi argintul — de origine latină . Olt. viticultura şi pomicultura. astfel. 230 C. albinăritul şi pescuitul. de la Pacuri în sus. op. 131—132 (nr. O 228 DIR.. se prelinge. Ialomiţa. Despre aurul scos din nisipurile rîurilor (Lotru. 85 . B. XVI. GIURESCU. Vechimea „măestriilor". întreaga demonstraţie la C. pe drumul săpat. termenul păcură nu s-ar fi format acolo (nici una dintre limbile balcanice sau romanice nu-1 are). de-a lungul în- tregii epoci feudale 23°.. Cultivarea grînelor. pînă la Cumătră. pe coastele înclinate. pp. 131).. arama şi cărbunele.. cea mai veche menţiune este din 1517 : hotarul mănăstirii jupa- nului Drăghici din Cricov trece „. sub formă de picături. In documentele muntene. Numai aici s-a folosit păcura din antichitate şi pînă în evul mediu . dar este cert că extra- gerea se efectua şi în epoca precedentă. vitele mici şi mari. GIURESCU. dacă înaintaşii noştri ar fi părăsit vechea Dacie şi ar fi trecut cu toţii în Peninsula Balcanică.Aurul din secolul al XV-lea. peste dîmb.. fierul. la Pacuri. d e o a r e c e în unek zone — de pildă şi azi între Băneşti şi Cîmpina — pe trolul.

de fîn. în numerar. la rîn- du-i. el precizează : „. aşa cum se reflectă în înţelegerea contempo- ranilor. deci în ultimă instanţă putinţa unor excedente de plată. determină alcătuirea aparatului de stat .. ea exprimă realităţi ale vieţii economice. sare îndeosebi şi unele cantităţi de fier. unde se enumera şi scutirile de care beneficiau stăpînii de pămînt. de vinărici. după cum nu ştim dacă se va putea determina productivitatea unora dintre sectoarele ei. constituie un cri- teriu de bază şi în înţelegerea realităţilor sociale . de găle- tărit. concluzie confirmată de altfel şi de cuprinsul privilegiilor de comerţ. de podvoade. de caşcavale. B. pe economia agrară. Documentele n-au păstrat date sta- tistice . cîte se află în ţara de sine stătătoare şi stăpînirea domniei mele. la care se adaugă exploatarea cîtorva minereuri. Cînd Mircea cel Bătrîn confirmă satul „Ciulniţa" pe Buzău. stăpînirea pămîntului. p. . De aceea. dijme şi munci care. aproape fără modificări 231 . Principalele sectoare aducătoare de venituri erau vitele mici. afară de singură oastea cea mare să se ridice pentru domnia mea. grînele şi vinul. de căraturi. doc. se leagă tot de aceeaşi producţie agricolă. 74. începînd de la vama oilor. care şi-au aflat locul şi în formularul actelor interne întocmite de cancelaria mun-teană. iar altceva nimic mai mult". aramă şi păcură. de vama porcilor. I. de albinărit. capacita- tea de export a ţării. şi de duşegubine şi de toate cele- lalte munci.economie bazată aproape în întregime pe produsele so- lului.. Dar ne putem gîndi la pon- derea lor. nu putem exprima cantitativ producţia. Această pondere este exprimată în actele de în- tărire ale proprietăţilor. de gloabe. mănăstirii Snagov. cu îndeletnicirile mai sus enumerate se aşază întregul sistem de dări. adică a principalului mijloc de producţie. din 1407—1418. 231 DRH.de asemenea de toate slujbele şi dăjdiile şi dările mari şi mici. vegetale şi animale. Enu- merarea revine în zeci şi zeci de documente ale secolului al XV-lea.

VÎLTORILE. OLĂRITUL ALTE MEŞTEŞUGURI. III Meşteşuguri şi tehnici METALURGIA. PLUGUL MORILE ACŢIONATE DE APĂ. ASPECTE TEHNICE ŢESĂTORIA. REDUCEREA MINEREULUI VECHIMEA FĂURĂRIEI. EXTRAGEREA SĂRII MEŞTEŞUGUL ARGINTARILOR TEHNICA CONSTRUCŢIILOR. FRECVENŢA LOR BENEFICII ŞI OBLIGAŢII ÎN LEGĂTURĂ CU MORILE VECHIMEA LOR. LOCUINŢELE ARHITECTURA DE CULT NIVELUL TEHNIC IN ŢARA ROMANEASCĂ I N SECOLELE XIV ŞI XV . DÎRSTELE. PIUA.

CA ŞI DENUMIRILE UNOR ÎNDELETNICIRI DE BAZĂ: FAUR-FIERAR. PIELAR. LEMNAR. OLAR. ARGINTAR.TERMENII GENERICI CEI MAI VECHI MESERIE. TlMPLAR. MĂIESTRU ŞI MĂESTRIE. Metalurgi a . MORAR. ARCAR SlNT DE ORIGINE LATINĂ ŞI ARATĂ PRACTICAREA NEÎNTRERUPTĂ A ACESTOR MEŞTEŞUGURI DIN ANTICHITATEA DACO-ROMANĂ PtNĂ ÎN EPOCA FEUDALĂ. CĂRBUNAR. PIETRAR.

între 30 şi 50o/05 . OLTEANU. Din istoria mineritului. 18. ce trebuie adesea completate prin ştirile de mai tîrziu. 106—107. a continuat să fie folosit în ţările române şi în secolele XIV—XV4. OLTEANU. reduce- rea fierului3 se efectua — după procedeele atestate în secolele IX—XIII — într-un cuptor-furnal de formă ovală. bu- căţile fărîimndu-se cu ciocane de mînă (ulterior acţio- nate hidraulic) 2. OLTEANU. 2 ŞT.. în „Revista muzeelor". 122 . Cf. MAGHIAR. 18—20 .. Hlincea (secolul al XHI-lea). pp. cit.. Probleme ale metalurgiei medievale din Ţă rile Române. p. ŞT. cum maxi- mul de temperatură nu depăşea 1 000°. Acest tip de cuptor — atestat prin descoperirile de la Ghelar (secolele IX—X). p. 2.60 m. ŞT. Din minereul astfel pregătit... construit parţial în pămînt. 1967. MAGHIAR. nr. Roca de minereu se disloca cu ajutorul răngilor *. cu înălţimea cel mult 1 m şi diametrul părţii superioare 1. rezultat obţinut abia după introducerea unor foaie acţionate hidraulic. Minereul in- trodus în cuptor împreună cu cărbunele de lemn se scurgea sub formă de pastă groasă — la o temperatură de circa 1 000° — în partea de jos a cuptorului de unde era scos cu ajutorul căngilor.Care a fost nivelul tehnic al producţiei în Ţara Româ- nească a secolelor XIV şi XV ? Documentele epocii dau foarte sumare indicaţii. 5 N. pp. 4. Dar procedeul nu era economic. Arderea era activizată cu foaie manuale. 3 Pentru a se obţine lupa de fier. în plus. op. pentru a se obţine transformarea fierului în stare lichidă (topire) era necesar un spor de încă 400—500°. IDEM. OLTEANU. parţial la Bucov (secolul al X-lea) şi Bîrlad (secolele XI—XII) —. Le adăugăm mărturiile săpă- turilor arheologice şi ale instalaţiilor săteşti rămase pînă în zilele noastre şi care atestă anume utilaje şi procedee utilizate îndeosebi cu sute de ani în urmă. Meşteşugurile. . asemănător celui din alte ţări ale Europei.. 4 întreaga descriere după ŞT.. N. deoarece zgura rămasă cuprindea un mare procent de fier.. adică bucata de metal din care se lucrau felurite obiecte. Meşteşugurile. 1 Judecând după ştiri mai recente din Ţara Românească şi după exemplele similare din alte ţări ale continentului. pereţii inte- riori fiind lutuiţi „cu o făţuială silicioasă refractară".. cam în aceeaşi epocă.

Hlincea. Cetăţenii din Vale (Argeş). OLTEANU. p. meşterii cunoscînd şi metode de obţinere a oţelului (analizele au constatat un oţel cu 0. Capi- dava. dar care nu cu- prind nici un fel de urme (bucăţi de minereu. 8 Pentru Moldova este atestat documentar. Prelucrarea obiec- telor se făcea la o temperatură de circa 1 000°. Dragoslaveni (Vrancea).3°/ 0 carbon în pasta metalică. prin difu ziune. la Bucov. începînd din secolul al XlV-lea. 9 Atelierele de fierărie au fost identificate la Bucov.. 948. OL TEANU. cuţite) se folosea şi tratamen- tul termochimic de cementare a oţelului 10 . 82—84. 10 Cementarea constă în introducerea de carbon. iar în Transilvania în secolul al XlV-lea : ŞT.. Meşteşugurile. la Zimnicea). p. Dinogeţia. Dacă. după cum se 6 Vezi mai sus. atestat prin ateliere unde se făureau obiec- tele de fier (de exemplu. şi care puneau în miş- care foalele. Pro bleme ale metalurgiei.. Lupele de fier trebuiau însă încălzite din nou şi for- jate pentru a se elimina materialul steril din ele . în stratul superficial al oţelurilor mai moi sau aliate pentru a obţine un strat cu mai mare rezistenţă la uzură. Rado- vanu (Ilfov). podoabe. '< 7 ŞT. introducînd astfel în cuptorul-furnal curen- tul de aer necesar procesului de reducere a oxizilor"'. amintite în hrisovul lui Mircea cel Bătrîn.. de pescuit. apoi se lucrau felurite obiecte — unelte agricole.. Bârlogu (Argeş). secolele X—XI). OLTEANU. „Roţile" de la Bratilovo (de unde se scotea şi prelucra arama).. 65—66. sînt instalaţii prevăzute cu roţi. Procedeul (folosit probabil şi în metalurgia fierului) era de dată relativ recentă : documentul menţionează că meş- terul Ciop Hanoş a făcut „de curînd" aceste roţi 8 . Cercetări cu privire la producţia minieră. Văleni şi Bradu (Bacău). 90 . procedeul este atestat din secolul al XlV-lea : ŞT. arme. în confecţionarea lame- lor de oţel (pentru săbii. In Transilva nia. meta- lurgia extractivă nu era separată — în spaţiu —■ de aceea prelucrătoare (de exemplu. asistăm la acest proces de separare. folosirea forţei hidraulice la cuptoarele de redus minereul de aramă este atestată în scris la 1391—1392 6 . ac- ţionate de apele rîului Brebina. în feudalismul timpuriu. zgură) ale operaţiilor de extragere şi reducere. p. cu o structură destul de omogenă). Bâtca Doamnei (lîngă Piatra Neamţ). în secolul al XV-lea. obiecte de uz casnic. inclusiv unelte ne- cesare fierăriei 9 . 123. pp. Pentru Ţara Românească.

Istoria limbii române. H. cuţitoaia la cotitus. pilă. cheia la clavis. 75. Vechimea Dacă tehnologia extragerii şi prelucrării metalelor. AL. Focul l-au întărit faurii cu ajutorul foiului sau a ţoalelor (de la joles) n. în- făurăriei deosebi a fierului şi aramei. sub voce. IORGA. 12 N. Faur vine nemijlocit din latinescul faber . XVII. sub voce . iar practicarea ei neîntreruptă de către români şi înaintaşii lor daco-romani se adevereşte prin însăşi terminologia. forma şi fundul — două unelte. 1042 . XIV. 35—37. bucata — masa pe care curge fierul. fundus. numele lor colectiv „fiiarăle" aflat într-un document din 6 septembrie 1757. terminologia tehnică şi fierărie s-au îmbogăţit de-a lungul epo- k cilor şi cu nume slave (ciocan. GIURESCU. A. meseria. D. 121—122. portatorius 13. 10 . I. pregătit de cărbunari (carbonarius). 1907. 11 DINU C. Feronerie. TIK. Feronerie. Dicţionarul limbii române moderne. p. era străveche. 85—86. Terminologia românească legată de fondul latin este consemnată şi într-un inventar din 1700 al fierăriilor de pe domeniul Hunedoarei . sfredel. înregistrase unele progrese. caracteristic limbii române. PĂNOIU. şurubelniţă) şi maghiare (ilău). 10. 90. Rumdnische-Deutsches Worterbuch. derivată din latină. A. Bucureşti. în cuptorul (coctorium) de redus minereul. dacă nu cumva derivă din latinescul scoria. p. 91 . PĂNOIU. cunoştea şi turnarea fierului în forme (fără însă să pu- tem preciza cît de răspîndită era această metodă).TIN. Studii şi documente. facies. cînd desemnează orice meşteşugar. faţa — o tablă făcută tot din fier. tocilă). pp. daltă. Faurii au lucrat fierul (ferrum) încăl- zindu-1 cu cărbuni (carbo-carbonis). textul redactat în maghiară cuprinde numiri direct în româneşte . pp. ursus. purtătorii care transportă minereul : toţi aceşti termeni vin din buccata. priboi. pp. în AI IC. făurar are sufixul ar. GIURESCU. nicovală. 13 D PRODAN Producţia fierului pe domeniul Hunedoarei In sec. I—II 1958—1959. 119. ursul — bucată mare de fier ce se scoate din cuptor şi se bate cu ruda pentru desprinderea zgurei. Partea centrală a cuptorului s-a numit vatră — nume străvechi existent înainte de cucerirea romană . foarfecele la forfex 12. 104. ca atare. germane (raşpă. ne trimite tot la ferum-ul iniţial. Dintre unelte. cleşte. Evident. ROSETTI. zgura aparţine aceluiaşi fond lexical.

c u b i b l i o g r a f i a r e s p e c t i v ă . p p . O L T E A N U . p.. 27). c i t . î n tr . 197 (nr.o p . GYULA E Iv. B. II. prezenţa acestor meşteşugari în ţara dintre Carpaţii Me- ridionali şi Dunăre.a lun gu l pe r i oa d e i m e d ie va l e .. după cum un alt „Faurul" aparţinea mănăs- tirii Argeş. d e e x e m p l u . O LT EA N o pU. cînd în documentele Ţării Româneşti nu întîlnim decît pe Mihai Faur. B. p. 379 (nr. 23 Studii fun dam entale care arată stadiul cercetărilor (cu bi bliografia respectivă : N. ce ştim ? Extrem de pu- ţin. p. fie robi 2 2 . p. din 22 mai 1548. I. E DR OIU. 92 . precum şi obiectele lucrate arată. aproape patru decenii mai tîrziu 1 6 . ŞT. 1 9 6 5. din 11 decembrie. 12 (nr. aşa cum îi regăsim în Moldova şi Transilvania 21. . dacă lăsăm de o parte mărturiile materiale ale meş- teşugului lor. Cea mai veche menţiune scrisă o găsim pe un act din 17 noiembrie 1431.o e p o c ă d e lu p t e f o a r t e frecvente. Meşteşugurile.. doc. . ce putem spune ? Atelierele de fierărie. Pentru atelierele de fie ra ri ve zi ŞT . 134 (nr. 5 3 . 3) . Situaţia lor socială o socotim similară cu aceea atestată în secolul al XVI-lea : fie tîrgoveţi. Ştirile se înmulţesc în a doua jumătate a secolului al XVI-lea 20 . c i t . A M N . 21 U n în c e p ut d e s p e c i a liz a re e s te pr o b a bil ş i în s e c ol e le X I V —X V s ă b ie r ii . 413 (nr. pentru lucrul pămîntului se foloseau şi uneltele cele mai « DRH. 15 DIR. Cf. 19 Ibidem. II . fi r e ş t e . 1526. 17 DIR. 399). p. Dar pentru veacurile XIV—XV. 18 Ibidem. doc. p. 72). concludent. Scurte ştiri ni-i arată şi specializaţi în meşteşugul lor . 22 D e . 53. p . p. în interiorul lor însă şi chiar de la una la a lt a s e pr o d u c . In agricultură ■— sectorul dominant al producţiei medie- vale — plugul şi moara constituie utilajele principale 23 . fie stăpîni de pămînt. în frăţii sau bresle. 5 2 — 5 45 6 3 — 6 8 . Dar despre fauri. Un „Faurul cu copii săi" se nu- mără printre robii stăpîniţi de familia Craioveştilor. c a t e g o riile s o c ia le p ri n c i pale rămîn aceleaşi . B. I. aflăm de un „Radul tăblariuP' din Porcăreni 18 sau de „Boia căldăra-rul cu copiii săi" 19. OLTEANU. ca oameni.o l u ţ i a p l u g u l ui în ţ ăr ile r o m â n e în e p o c a fe u d al ăî n. din 29 aug. unde un Minai Faur pare a fi trecut ca martor 14 . identificate la sate şi oraşe. 20 Ş T . Dar ei se numără şi în alte categorii sociale 17 . XVI. P. II. 7 ) . Nu avem nici o ştire asupra organizării lor profesionale. la 1502 1 5 . 16 DIR. 30 (nr. . XVI. doc. XVI. 190). d e pl a s ă r i i n d i v i d u a le î n i e r a r h i a s o c i a l ă . B.

27 Ibidem. N. simple — sapa. BĂŢUL CU CARE SE SCHIMBĂ FIERUL LUNG (8). 25 Se pare că în Dacia preromană cel mai răspîndit era tipul de plug fără plaz : N. EVOLUŢIA PLUGULUI IN ŢĂRILE ROMÂNE IN EPOCA FEUDALA. în secolele XIV—XV — anevoie de efectuat din pricina lipsei de informaţii scrise asupra caracterului tehnic. pp. PĂRŢILE COMPONENTE: GRINDEIUL (1). IN „ACTA MUSEI NAPOCENSIS". BRÂZDARUL (5) FIERUL LUNG (6). 107—108. Romanii aduc în Dacia un alt brăzdar de fier (de 2 tipuri) 27 şi pp. P. evoluţia pornită din antichitate fiind în acest sector îndeobşte lentă. RUSU. cu talpă (plaz) sau fără25. 1971. Limba traco-dacilor. II. p. pp. a rarităţii materialului iconografic şi a insuficienţei celui arheologic — se completează însă cu ceea ce ştim din veacurile XVI—XVIII. VASILE NEAMŢU. 24 I. 95— 117. 310 FIG. EDROIU. cit. Despre apariţia plugului în ţările române. 93 . 4. hîrleţul. 533—552 . Contribution ă l'etude du probUme des instruments aratoires utilises au Moyen Age. P. pp. TALPA (2). EDROIU. în „Terra Nostra". SEPARAT. I. Studiul plugului din ţările române. BlRSA (4). grapa (nume autohtone apar- ţinînd vechiului substrat tracodacic 24). cu coarne şi bârsă26. op. nr. 104— 106 (cu bibliografia respectivă).PLUG SIMETRIC CU CORMAN SCHIMBĂTOR. Dacii aveau un instrument de arat cu un tip de brăzdar caracteristic (neîntîlnit în afara teritoriilor traco- dacice) . 1965. SUS. cadru simplu cu grindei curbat. în care se prindea uneori cuţitul de fier ce despica pămîntul. 1967. 1). 26 Ibidem. pp. Bucureşti. EDROIU. p. II. în RRH. CORMANUL (7). GYU- LAI. (DUPĂN. COARNELE (3). 106. TALPA PLUGULUI (2).. 204. 307—344 .

evoluţia (foarte lentă de altfel) avînd loc prin practica- rea neîntreruptă a agriculturii în ţinuturile carpato-danu- biene.p . op. P. Din aratru derivă şi plugul propriu-zis. Ciurelu-Bucu- reşti. folosirea unui instrument de arat derivat din aratru. Capidava (judeţul Constanţa). IN „ACTA MUSEI NAPOCENSIS". 31 P ie s ă c a o lo p ă ţic ă . 94 . precum şi identifi- carea oticului31 la Dridul (judeţul Ilfov). în mo- mentul cînd utilajul a fost completat prin cormană29. CORMANUL (7). II. pp. 1 0 9 . termen păstrat şi în vechea limbă romană şi de unde derivă şi verbul „a ara"28. Capidava atestă. GRINDEIUL (2). 1965. 109—111. EDROIU. P. Ploieşti- Triaj. în etapa feudalismului timpuriu. EDROIU.. BRÂZDARUL (5): FIERUL LUNG (6). dar mai perfecţio- nat. s e r v in d la c u ră ţir e a b r a zfdiee ri . 311. d e 32 Toate cu trimiterile bibliografice la N. (DUPĂN. AVlND URMĂTOARELE ELEMENTE TALPA (1). Radovanu (judeţul Ilfov). BlRSA (4). 2). aratrul — instrument mai perfecţionat. Păcuiul lui Soare (judeţul Ialomiţa). COARNELE (3). cet mai frecvent utilizat a fost tocmai plugul simetric cu 28 Ib id em . în îndelungata perioadă a migraţiunilor ca şi a feudalismului timpuriu. Surduleşti (judeţul Argeş) 30. Descoperirile de brăzdare de la Garvăn-Dinogeţia (judeţul Tulcea) secolele IV—VI. Băneasa-Bucureşti. Bîrlogu (judeţul Argeş). 29 I b i d e m . P. GYULAI. cit. 30 D i n s e c o l e l IeX — X I . cu brăzdar de tip simetric 32.EVOLUŢl PLUGULUI ÎN ŢĂRILE ROMÂNE IN EPOCA FEUDALĂ. în secolele XlV—XV (ca şi în etapele următoare).PLUG DE CONSTRUCŢIE ASIMETRICĂ.

O SCENA DIN PICTURA EXTERIOARA. LA ARAT. 9 ŞI 10).. 307— 344 . A CTITORIEI DE LA VORONEŢ. Evoluţia plugului... NR. pp. REPREZINTĂ PE ADAM IN STRAIE ŢĂRĂNEŞTI. 1967. A fost utilizat în secolele XIV—XV — deşi în mai mică măsură — şi plugul asimetric.. fierul lung (cuţitul de plug) şi cormanul ce se schimbă de pe o parte pe alta a plugului. EDROIU. cu cor- man fix aşezat întotdeauna pe partea dreaptă. Evoluţia procesului de organizare statală. grindei. Despre apariţia plugului. 4. (PERETELE NORD). FIG. BRAZDARUL.. P. VASILE NEAMŢU. 544-54W. ŞT. GYULAI. coarne şi bîrsă) şi din cele trei părţi direct lu- crătoare : brăzdarul (sau fierul lat). BÎRSA. SE DISTING BINE LA PLUG. INSTRUMENT DE- RIVAT DIN ARATUL ROMAN. VI. alcătuit dintr-un cadru (cu talpă. 95 . pp. pp. IN „REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE". concluziile adoptate mai sus pentru Ţara Românească se întemeiază pe cercetarea comparativă. N. cit. op. nota 60 . TALPA. CONTRIBUTION Â VtTUDE DU PROBLEME DES INSTRUMENTS ARATOIRES UTILISES AU MOYEN ÂGE EN UOLDAVIE. cum şi unele tipuri de tranziţie33. COARNELE. a materialelor arheologice şi documentare de pe tot teritoriul României. PLUGUL DE CONSTRUCŢIE ASIMETRICĂ. P. cormană schimbătoare.. efectuată de autorii citaţi. In stadiul actual al cercetâ- 33 N.. PLUGARUL ŢINE ÎN MÎNA DREAPTĂ O LOPĂŢICĂ. 95—117 (cu toate trimiterile biblio- grafice la studiile mai vechi sau recente) . 533—552 . EDROIU. pp. GRINDEIUL ŞI FIERUL LUNG. A FOST UTILIZAT ÎN DIFERITE ŢĂRI EURO- PENE. OLTEANU. PÎNÂ ÎN ANGLIA (DUPĂ VASILE NEAMŢU. 770—771.

COSTĂCHEL. ILIE . . Măcinatul grăunţelor se făcea cu ajutorul rîşniţelor şi al morilor. REPREZINTĂ UN PLUG „GREU" CU ROTILE. aceea su- perioară. Viaţa feudală. Industria casnică la români. cit. PANAITESCU.. 41. aşezate una peste alta.. Primele se aflau în orice sat producător de grîne35 şi reprezintă tipul cel mai simplu al uneltei de măcinat. P. N . p. V. p. 96 . deocamdată fără răspuns. pe plan tehnic.. op. 36 T. 1967. de la aratru la plugul simetric cu cormană şi la acel simetric a însemnat şi un spor de productivitate în cultura cerealelor34. mobilă şi învîrtită tu ajutorul unui lemn bine fixat („hadaragul") în piatră 36 . 15-16). 34 ŞT. acţionată numai de forţa omenească.. C ON ST AN T I N E SC U .O PICTURĂ INTERIOARĂ DIN CTITORIA SF. VI. rilor. P. OLTEANU. GAZACU.SUCEAVA (ZIDITA IN 1488). 1 08. C oc o n i ce nt ru d e p ro d u c ţie ce ra m ic ă . CONTRIBVTION Â L'ETUDE DU PROBLkME DES INSTRUMENTS ARATOIRES UTILISgS AU MOYEN ÂGE EN MOL DAVIE. de exemplu. ÎN „REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE". (DUPĂ VASILE NEAMŢU. 176—177 . ca o constatare de ordin general. 4. putem reţine. Este alcă- tuită din două pietre. PP.. TRAS DE OPT BOI. pp. NR. 35 Sînt atestate în săpăturile arheologice : vezi. PAMFILE. Cît anume ră- mîne. 547- 552 ŞI FIG. ca evoluţia. scoate o făină mai mare. A.

p. 2 1 3 ) . I. 46 Ibidem. 2 1 8 ( n r . pp. Evident. 5 4. 1 0 9 ( n r . i d e m . 8 „m o ri în B istriţa") . 354 (nr. Jupanul Mogoş. 1 sep t. 371— 373.. 260 (nr. n r. 8. 7 ) . La fel stăpânesc mori mănăstirile Bolintin40. nr. soţia sa Caplea şi feciorii lor dăruiesc Codmenei „. A . De arhitectura. Dar „nominalizarea" acestor construcţii prin indicarea proprietarului rămîne o excepţie.nr. 2 7 4 ) . C f . Snagov41. care au cumpărat-o Pavel de la Stoica" pe rîul Neajlov. 3 5 6 . 26) şi pp. cît şi spaţiul necesar sta- ţionării carelor şi oamenilor veniţi la măcinat. 1 9 6 3 . p . i d e m . C o n f ir m ă r i u l te r io a r e l a 2 7 iu n ie 1 3 8 7 (p . Vladislav voievod (Vlaicul) dăruieşte ctitoriei de la Tismana şi o „moară în Bistriţa" (gîrla Bistreţ). I. G. B. Bucureşti. sînt amintite la mijlocul secole apă lului al XlII-lea ca fiind de construcţie curentă38. cele mai multe erau ridicate şi aparţineau stăpînilor de pămînt : „. 157).O .. 3 4 1 ( n r . 61 (nr. „Am făcut domnia mea două mori" — ne spune Vlad Călugărul la 11 septembrie 1489 — pe care le dăruieşte apoi Govorei 45. B . 113). 109). alt jupan Stoica. 97 .i d e m . 354 (nr. confirmată apoi la 3 octombrie 1385 şi de Dan 139. 48 D o c . Cantacuzino. 2 4 . 2 1 ( n r . p. ibidem. p .moara. 1 4 8 i9b . S A C E R D O Ţ E A N U . e tc . 14) : c. 99. 42 Ibidem.Morile Morile. Ionescu. de la Cricov42..X V . Costa. pp. 197 (nr. p. 2 2 1 . Cf. p. 111 (nr. 4 4 7 ( n r . Gr. p. 1 0 9 ) . 402—410. .p . Govora43 sau Gozia şi Cod- meana 44 . 43 Ibidem . 22 ) e tc . B. p . p. 1456. capătă de la domnie întărire şi pentru vaduri de moară la Miceşti (judeţul Muscel) 47 . 220). ed. 49 L a 1 a p r . notează un hrisov din 29 aprilie 1459 46. 44 DRH. determinată de vreo schimbare în situaţia lor 37 VITRUVIUS. nr. 40 C h i a r î n s a t u l B o l i n t i inb. 16) . p. 1964. p. d i n 8 i a n . n r. (p. 1392 . C f. M o a r a d i n R î m n i c a m ă n ă s t i r i i Gî no v oM r a. 5— 6. cu fiii şi cu fiicele sale. şti- rile se înmulţesc. 49 şi 56). După întemeierea Ţării Româneşti independente. i d e m . 2 4 3). 39 D R H . T. I . p .a lor moară şi cu al ei hotar" 48 — deci cu tot terenul aferent instalaţiilor propriu-zise. 1 4 9 7 i b. 191 (nr. 1 2 7 ) . 1 3 9 1 — 31 aug. 41. cunoscute şi utilizate acţionate din antichitatea clasică37.. In Mi- ceşti — amintit mai sus — la finele secolului al XV-lea se făcuse şi un iaz de moară49.p . « Ibidem. nr. 39 4 (. . 322 (nr. M. 47 La 15 apr. 201). 38 DRH. 41 P a t r u m o r i l a D i d r î h i b. _220 ). 1400— 14 18 (p. mişcate de forţă hidraulică. 1 392 : (p. 35.

la Gura Topologului 53. 2 2 0 ). Pentru mărimea satelor vezi mai sus pp. CAZACU. 3 5 4 (n r . B.juridică. în „Cibinum". Voievodul Vlad Călugă- rul — amintit înainte — face două mori în satul Nă- nişeşti (Nănăşeşti). PANAITESCU. şi o moară la Rîmnic pe care a dăruit-o Dan voievod. P. p . Beneficii şi obligaţii apar pe planul relaţiilor sociale şi în legătură cu morile. A. cum ne ade- vereşte hrisovul lui Basarab cel Tînăr din 1482 51. Cf. 17). I. I. Ancheta statistică în legătură cu reţeaua de instalaţii tehnice populare acţionate de apă. I. adică în marea majoritate a satelor. Iar la Dridu erau.. 61 (nr. probabil sufciente numeric şi ca randament. aflate în stăpînirea mănăstirilor —. 1 4 8 9 .. CORNEL IRIMIE. aşadar. Vezi harta R ăsp îndirea şi frecv enţa insta laţiilo r de m ori ţărăneşti.. 53 1 s e p t. unul are patru mori. 1967—1968. plus alte patru mori — două în Tîrgovişte şi două în Piteşti. 2 6). p. 27 (nr. patru mori care funcţionau şi patru decenii mai tîrziu. p. 826 ." 50. Dreptul şi iniţativa construirii lor o aveau diferite categorii. Cf. consemnată şi întărită de domnie . fără vreo atestare documentară. D R H .. P. unde măcinau grînele produse chiar pe ţarinele din ocolul oraşului. Viaţa feudală. 52 O opinie contrară în interpretarea acestui document : Vezi V. B. 44 (nr. COSTĂGHEL. iar la celelalte întîlnim cel puţin o moară la 2 sate. Istoria României.. în timpul lui Vlad Dracul. destul de dese — din satele amintite.. 9). 197). 98 . harta de la p. „A m mai dăruit — spune Mircea cel Bătrîn chiar în actul de înzestrare a Coziei la 20 mai 1388 — şi o moară în ho- tarul Piteştilor. B . 50 DRH. morile hidraulice erau folosite de fiecare colectivitate. Le regăsim — normal — şi în tîrguri. lipsesc orice fel de date recapitulative. 54 Ib idem . 51 DRH. Dar la 19 iunie 1421 mănăstirile Cozia şi Cotmeana cer şi obţin de la voievodul Radu Prasnaglava o confirmare a tuturor daniilor efectuate de Mircea cel Bătrîn. Care este frecvenţa lor teritorială ? Ca în toate do- meniile vieţii noastre economice şi sociale din secolele XIV—XV.. p. pentru rest. 25—26. generaţie după ge- neraţie. p. într-o vreme cînd aşezările noastre nu erau prea mari 52. Cozia şi Cod- meana obţin hrisov special de la Mircea cel Bătrîn pen- tru stăpînirea unui loc de moară „pe apa Prahovei" 54 . 41. 291 (nr. Erau. Sînt înşirate 16 sate cu 8 (opt) mori menţionate anume. II. p.

pe măsura nevoilor şi împrejurărilor. d i n 2 5 i a n . ns. pe un loc dăruit Tismanei de jupanii Stanciul şi Micleuş (subl. în timp ce Voica şi Stoica din Urşi stăpînesc. 4 3 5 ( n r . p . p . 62 D o c .. 1 4 9i b9 i.. Satele Bahna. d e m . 1 4 4 i1b i. 1 4 9i b8 i. d e m . la mori şi poduri. ns. îndatoririle : satele dependente trebuiau să se îngrijească de morile stă- pînului feudal. 4 7 4 ( n r . sute de alte construcţii se înalţă pe malul apelor. ns. între altele. 1 2 5 ( n r .p . d e m .B . 2 9 0 ) . 56 D o c . I . călugări construiesc. la sate şi la oraşe . D.G. p . 9 3 ) . Dar.. 61 „Nici o muncă o domniei mele să nu lucreze. reţinem şi aprobarea dom- nească. « ° D R H . 2 9 1 ( n r . 4 5 9 ( n r . B . d i n 1 a u g . d i n 2 3 1m4a8r 2t . 61 D o c .G. să le păzească şi să le repare. cît timp au fost domneşti — porun- ceşte Radu cel Frumos referindu-se la cele 4 mori exis- tente la Didrih (Dridu) şi ascultătoare acum de mănăstirea Snagov — acelea să le păzească şi să le dreagă cînd se strică" 60 . pe Topolog. D.p .. C f . d i n 2 3 a p r .iji oricîte sate au păzit morile. d i n 9 i a n . în folosul domniei. Cazan logofătul şi fratele său Radul au o moară „. D. alături de beneficii. 6 4 ) .C. . i b i d e m . d e m .. mori. în Voila şi Apa Morii" (subl.Stanciu Moenescul cu ai săi cinci feciori îşi văd con- firmat. nici la cetate. 1 2 7 ) .. un vad de moară.) 55.. d i n 2 i a n . 1 4 5i0b. 1 0 1 ) . 1 4 9i b6 i.. ca jupan Moenescul să-şi facă toate amenajările tehnice necesare. Tîrgoveţii dependenţi 55 D o c .C. 1 7 9 ) .pe care au aşezat-o şi au făcut-o cu truda lor. şi un loc de moară în Olt. pe care- 1 vînd cu 600 de aspri 57. alături de cele cîteva cazuri consemnate.C. Voievozi. 59 D R H . 2 8 1 ) . 57 D o c . aşadar. In sfîrşit.. boieri.i d e m .) 59 .G ) $®. d o c .p . vin obligaţiile. 2 1 8 ( n r . Vîrful Vladului şi Gleceveţ — toate în dependenţa Tismanei — sînt scutite. fără a mai fi trecute în acte.p . 58 E g u m en u l T ism an ei.p ." (subl. 1 7 7 ( n r . nici la mori" adaugă Radu cel Mare referindu-se la satul Glodul al mănăstirii Govora62. 1 6 1 ( n r .pe care le-a făcut popa Agaton 58 cu munca fraţilor săi".. 2 6 8 ) .. de munca ce trebuiau s-o presteze. în tîrgul Jiului existau mori (actul nu precizează cîte !) „. în favoarea mănăstirii fireşte. 99 . I . Reţinem numele semnificativ — determinat de folosirea apei — pentru a mişca o roată de moară .

determinat de continuitatea îndeletnicirilor şi de folosirea cît mai po- trivită a mediului natural sau dacă. ns. în secolele II—III. precizează : „Şi tot aşa sînt nenu- mărate alte feluri de maşini despre care nu e nevoie să vorbim. 5 0 / 1 7 4 . de la alte popoare. strungurile şi altele. I. fiindu-ne zilnic sub mină. D. N-avem. iar Vitruvius. 64 î n t r e a g a a r g u m e n t a r e l a C . aşa cum au fost exprimate unele opinii. 4 0 2 . C . in- formaţii despre îndatoririle membrilor unor obşti. G I U R EMS oC aUr . care au o întrebuinţare comună. este un rezultat al ex- perienţei proprii a societăţii româneşti. 4 1 0 .G. 84 (nr.aveau obligaţii asemănătoare63. 1 9 6 6 . e a r h i t e c t u r ap. trăsurile cu două roţi.a d e a p ă l a r o m â n iî. carele. 39). B. p. Moara de apă a fost o instalaţie de întrebuinţare cu- rentă în lumea romană. abia în secolele VIII—XIII (după alţii de-abia în secolele XI—XIII) ? B4. din 1417—1418. 8 0 /2 . p .. precum morile. această tehnică a fost împrumutată din alte părţi. în domeniile funda- mentale ale producţiei materiale. potrivit cu deprinderile noastre" (subl. Ce ştim despre vechimea morii de apă pe teritoriul ţărilor române ? Folosirea energiei hidraulice pentru mă- cinatul grînelor a fost cunoscută de daco-romani din an- tichitatea clasică (epoca romană) sau. foalele fierarilor. n r . Au rămas în folosinţă atare instalaţii şi în îndelungata perioadă a migraţiunilor ? Răspunsul este afirmativ. 65 V IT R U V I U SD . DRH. d i n 1 6 d e c . p l a n ş e l e 7 9 . cînd construiau o moară în propriul lor sat. Şi tot el ne explică iimpede şi principiile ei de funcţio- nare aşa încît putem socoti certă utilizarea morilor hi- draulice în Dacia Traiană. stăpîni de pămînt. el ne poate arăta în ce măsură nivelul tehnic al civilizaţiei româneşti din secolele XIV—XV. cine o repara sau o păzea etc. în a sa De arhitectura. căci ne sînt cunoscute. în schimb. denumire derivată prin forma Rîu de mori dintr-un latin popular (ri(u)u de 63 Doc.) 65.C. con- diţiile naturale — mulţimea apelor curgătoare au favo- rizat construcţia morilor [o apă din Ţara Haţegului poartă şi azi numele de Rî de moare. dimpotrivă. 100 . Răspunsul într-un sens sau altul are o semnificaţie mai largă . după ce norme funcţiona instalaţia. în- trucît cultivarea grînelor s-a efectuat în continuare . n „ V i a ţ a e c o n o m i c ă " .

moara de apă este cu atît mai repre- zentativă cu cît construcţia ei dovedeşte deplină conlu- 66 D A N I E LP O P E S C UD. 2 8 ( 3 8 8 ) . Pe plan tehnic. doc. brotac (brotacus) . 101 . Concluzia se impune : moara de apă. GIURESCU. 69 N . Şi părţile esenţiale ale morii au numirile de aceeaşi origine : roată (din rota) . de mărimea şi numărul aripilor roţilor — reprezintă una dintre manifestările şi contribuţiile certe ale societăţii româ- neşti la civilizaţia tehnică medievală europeană. căpăstru (capistrum) . —I I . piatră (petra). n r . 67 N . iar aceea de deasupra alergătoare (allargare) . Construcţia în întregimea ei este casa morii. e l a „ D e a r h i t e c t u r a " l u i V i t r u v i u s l a t o p o n i m i a r o m â n e a sîcnă . la fel şi operaţia esenţială — de fărîmare a grăunţelor şi de producere a făinii. cit. chingă (chinga) . din 1 702 . „c asa m orii". dinte şi măsea (dens-dentem şi maxilla — de unde şi expresia. no ta 2 . „ T r i b u n a " . spetează (de la spată — spat ha) . I O R G Ao. strat (stratum) : braţ (bracchium) . prefuste (fustis plus pre- fixul) . întâlnită în documentele noastre. I O R G A . a fost folosită în continuare de daco-romani şi de români — cum arată terminologia citată — de-a lungul întregii perioade a migraţiunilor pînă în epoca feudală . cunoscută din antichitate. 68 Toţi termenii subliniaţi derivă din latină. broască (brosca) 7U . de a strica dinţii sau măselele sau inima morii. p. cruci (crucem) . Punerea în funcţiune este exprimată tot prin ciivinte latineşti : „Şi să avem a darea moara pe făină păn la Sănta Mărie Mare". fruntar (frontale) . cupa (cuppa) . C. de mai multe tipuri — diferenţiată în funcţie de debitul şi viteza apei. buric (umbilicus) . 28 3 . adică de a desfiinţa moara) . 1 9 0 1 . scutură- toare (scutura. fui (fusum) . citim într-o însemnare din 1702 6!) . p . terminologia fundamentală legată de con- strucţia instalaţiei propriu-zise este de origine latină. cea de jos fiind stătătoare (sto stare). S t u d i iş i d o c u m e n t e I. B u c u r e ş t i . construc- ţia ei. Termenul generic mcbară vine de la mola. 70 C. ciutură (cytola) . Ş?3 cu pereţii ei şi cu masa pietrelor 68.op. de numărul pietrelor de măcinat. 1964. executulare) . d i n 9 iun. nume vechi latinesc. a măcina — vine de la machinare. cai — căluşei (caballus) . anterior sinonimului molendinum (din care de- rivă moulin al francezilor). coardă (chorda) . c i t .molae)] e6 ..

SIBIU. JOS. MORILE ŞI PIVELE DE P E V AL EA JAL EŞV LUI JUDEŢUL GORJ . 1967- 1968. ÎN „CIBI-NUM". APA VINE PE PLANUL ÎNCLINAT AL SCOCULUI (3) ŞI LOVEŞTE I N PALETELE CIUTURII (2) PE CARE LE PUNE ASTFEL IN MIŞCARE. P. . 237). O CIUTURĂ DE MOARĂ (DUPĂ VASILE CĂRĂBIŞ .MOARA CU CIUTURĂ REPREZINTĂ UNUL DIN CELE MAI VECHI TIPURI DE MOARĂ DIN ŢARA NOASTRĂ .

alături de celelalte bu- nuri — sate. Printre ocinele jupanului Mogoş se numără la 1456 şi aceea „. 1496. B.. DRH. 197 (nr.crare şi articulare a mai multor meşteşuguri — în primul rînd. se adaugă. cu- noscute. Mulinologie.. I. s-au menţinut în folosinţă şi rîşniţele. precum şi felul în care ea trebuie în- dreptată pentru funcţionarea optimă a morii. luate în stăpînire şi formau obiect de tranzacţii. 74 Doc. ibidem. 1486.de la Miceşti şi cu vaduri de moară"72 . documentele scrise ale epocii cuprind. extinderea ei teritorială s-a produs treptat. Importanţa ei pentru economia feudală reiese din menţionarea anume în documente a morilor şi a va- durilor sau a iazurilor de moară. 1969. 73 Doc. în paralel. în ^Contemporanul". de-a lungul feudalismului timpuriu — o dovadă mărturia adusă de diploma ioaniţilor din 1247 —.. 433 (nr. doar su- mare referinţe. după întemeierea Ţării Româneşti in- dependente. din 10 sept. în Voila şi Apa Morii. el adaugă : „. în legătură cu construcţia şi funcţionarea morilor. oamenii secolelor XIV—XV cunoşteau precis cantitatea de apă (debit şi viteză) necesară. 1171. alte asemenea vaduri sînt amintite pe Teleajen rs sau pe To- polog74 .. pentru care nu mai era necesară o recunoaştere scrisă a statului feudal. 72 Doc. din obligaţiile impuse categoriilor sociale dependente. p. 201). vii. din 1 aug. Din aceeaşi străveche experienţă. 113). Asupra aspectelor tehnice propriu-zise. desigur. numeroasele locuri cunoscute de colectivităţile în cauză pe baza unei multiseculare tradiţii. fireşte. din 15 aprilie.şi le-am dat lor loc de moară în Olt. cum este de aşteptat. cu to- tul adaptată condiţiilor naturale şi finalităţii întregii insta- laţii n. 103 . Cînd voievodul Vlad Dracul confirmă lui Stanciul Moenescul proprietăţile din Ţara Făgăraşului. apă de două roate şi i-am slobozit să poată duce 71 CORNEL IRIMIE. fiecare parte componentă avînd o funcţionalitate precisă. 322 (nr. Vadurile de moară — deci locurile anume potrivite pentru viitoarele construcţii — erau reperate. ocine. dacă moara hidraulică era cunoscută din antichitate. precum şi o com- pletă cunoaştere a principiilor de construcţie. nr. precum şi în secolele următoare. Evident. ibidem. p. fasonarea lemnului şi a pietrei —. p. 268). păduri etc. 12 din 21 mart.

p. d i n 2 3 a p r . de notat. 1967— 1968. e m . 73 D o c . pe zone.. 1 6 1 ( n r . Câmpofeni (Cîmpu-Fornii). două într-o casă" 76 . 1 4i4b1i d. Stolojani şi Stroeşti. pre unde ar vrea ei şi să fie slo bozi în apa lor a păscui şi a mai face şi alte mori şi vir- toape şi dîrste. Dar unele reconstituiri credem că sînt cu putinţă . BUTURĂ. 78 CORNEL IRIMIE. aşa cum o găsim în seco- lul nostru pe rîul Jaleş. CORNEL IRIMIE ş. Să- năteşti. pp.■ moară era apa necesară pentru 2 roate. un exem.' piu ni-1 dă moara cu ciutură. Sînt construcţii alimentate prin căderea apei care pune în mişcare roata şi. Ancheta statistică. p ..) . H . nota 10 (lucrările lui V.p . a morilor de apă astăzi în fiinţă pentru a putea deduce. crengi. 217—229. Standul Moenescul şi ai săi aveau libertatea să-şi ridice şi alte mori şi instalaţii hidrotehnice . iară nu alţii. Arcani. pămînt şi pietriş. iar cealaltă este a lui Cazan logofăt. 1 0 1 ) . pp. „C ibinum ".a. că se ridicau şi : constrjicţii înjugate.acele mori făcute la Ţîrgovişte -— citim într-un | hrisov din 1450 — una este moara lui Manea Udrişte. şi din sus de sat pînă la hotarul Voivodeanilor şi din jos de sat. 1967—1968. prin analogie.. 23 1.R. 77 V . cîte două.B . 75 Pe toată întinderea apei aflate în stăpînirea lor. 1 7 7 ( n r . din 2 iaD n . Ea reprezintă cel mai vechi tip de moară cu apă din ţara noastră.apă din rîu la moară.. folosind acelaşi curs de apă : „. toate din judeţul Gorj 77 . prin ea. Putem descrie tipurile existente în această vreme ? Un • răspuns mai complet nu putem da pînă cînd nu se va realiza o cercetare de ansamblu. 76 D oc. 104 . iar în 1957 se mai aflau în fiinţă 304 în Oltenia şi Muntenia şi 509 în Banat — ceea ce ne dă o idee asupra frecvenţei lor şi cu sute de ani în urmă 78 . I .M o r i l e ş i p i v e l e d e p e v a l e a ] a lî en s u l u i . din documentele epocii. C Ă R Ă B I Ş . MONICA BUDIŞ. în satele de moşneni Runcu. pe acelea existente şi cu cinci-şase secole în urmă (şi în '■■ general de-a lungul întregii perioade medievale). deopotrivă. D escrierea m orii cu ciutură se face d upă acest studiu. că unitatea de măsură pentru a aprecia mărimea locului de >. { Mai aflăm. PETRE IDU. 418. Vadul sau iazul din spatele porii (creat printr-un mic dig) are pe margine iezeturi cu pari de lemn. legaţi între ei şi întăriţi prin scînduri. 9 3 ) .. întregul mecanism. 418—422 si bibliografia de la p. Mori cu ciutură si pive. pînă în Oku". în „Cibinum".

236-238). (DUPĂ VASILE CĂRĂBIŞ. PP. JUDEŢUL GORJ. înfipte într-un val de lemn. situat deasupra pietrelor morii . SIBIU. CARE CAD ÎN POSTĂVIŢĂ (2) ŞI SÎNT MĂCI- NATE ÎNTRE PIETRELE DE MOARĂ (3) DINTRE CARE ACEEA DE SUS ESTE MIŞCĂTOARE SAU ALERGĂTOARE. din coş boabele trec într-o lă- 105 . prins la rîndu-i printr-un cerc de fier în fus . Grăunţele se pun din saci într-un coş de scînduri. MECANISMUL DE MĂCINAT: COŞUL PE UNDE SE TOARNĂ GRĂUNŢELE (1). numită şi roata morii. fusul trece prin piatra de jos (zăcătoare) şi este fixat de piatra de sus (mişcă- toare sau alergătoare). Aceasta din urmă „strămoşul de lemn al turbinei". 1967-1968. în jurul pietrelor de măcinat stau patru laturi de lemn — ocolii — menite să oprească răs- pîndirea făinii ce se varsă în ladă sau postavă (albie). ÎNGRĂDITĂ DE OCOLI (4) SE VARSĂ ÎN LADĂ SAU POSTAVĂ (5). FĂINA. are 14—16—20 cauce (aripi). Apa vine pe un scoc (jgheab înclinat) la ciutură (aşezată orizontal). MORILE ŞI PIVELE DE PE VALEA JALEŞVLUI. I INTERIORUL UNEI MORI. ÎN „CIBINUM".

pp. op. din satele mănăstireşti. II.. 216.. slujind pentru cămăşi. c i t . 3 14— 325. v in . 32—33. p. secolele X—XI). op. VLAD. Contribuţie la studiul morilor de la Buzău. p p .. Calitatea firelor şi a fuioarelor de in şi cînepă (cele găsite la Garvăn- Dinogeţia.. este concludenta pentru vechi- mea şi dăinuirea neîntreruptă a meşteşugului corespun- zător. la Bucov sau Dridu. meliţare.D o c u m e n te m o ld o v e n e ş ti. B . MONICA BU- DIŞ. 2 3 5 — 2 4 0. 106 . fie cu legătură diagonală (gen rips) „cu flotări".. cit. Meşte şugurile. C Ă R Ă B I Ş . 187 (nr. 83 D R H. e n u m e r în d m ă r f u r i l e p e c a r e c ă lu g ă r i i l e c u m p ă r a u p e n tr u n e v o i le lo r ( s a r e . Mori cu roată orizontală din sud-estul Europei. 8 '° I. cînd apa este destulă. Ţesăturile — în două iţe — erau fie de calitate superioară. I. de unde cad spre măcinare. utilizate şi la îmbrăcăminte . V. op. Iaşi. RUSU. Torsul este atestat prin fusaiole din lut şi piatră —• rar de plumb sau os . circulară plată sau în verigi — aflate. periere şi toarcere. ele (îndeosebi aceea „cu flotări") presupun utilizarea — la Garvăn — a războaielor de tip orizontal. pp. . 217—224. L. bi- tronconică. de forme diferite (sferică. de exemplu. m e n ţ iu n i l e d in s e c o lu l a l X V . După toate probabilităţile.. ştirile asupra morilor devin numeroase : vezi GH. aceeaşi epocă) implică operaţiile de topire. 10 6). 81 întreaga detaliere şi bibliografie la ŞT... V. postavul şi fieru l v or fi fost to t din producţia „proprie". p e ş te ) ş i c e le p e c a r e le v i n d e a u : a id o m a b e r be cilor şi porcilor care proveneau. ceea 79 V . prelucrarea textilelor. OLTEANU. pp. Ţesătoria Un alt sector important al meşteşugurilor medievale îl constituie ţesătoria. adică „ape" pe suprafaţă.l e a s î n t m a i f re c v e n te . 1932. o p. diţă (postăviţă). I. M. CĂRĂBIŞ. Pînza este un cuvînt autohton. în limba română de astăzi. II. V e z i M . pos- tavul era lucrat în satele dependente ale Coziei 83 . BUTURĂ. în schimb docu- mentele muntene din secolele XIV—XV cuprind foarte puţin la acest capitol 82 . ajunge la 30—40 kg de boabe pe oră 79. ca termen generic. Producti- vitatea unei asemenea mori. 1957. CEAUŞEL. cit. fără corespon- dent în albaneză 80 . Dacă pentru feudalismul timpuriu mărturiile arheolo- gice ne îngăduie constatările de mai sus. A. I n s e c o l e l e XVI—XVIII. 82 P e n tr u M o l d o v a . p. prezenţa sa. superior celui vertical 81. PETRE IDU. provenit din traco-dacă. 188. fie pînză de sac. H risovul cuprinde 2 păr ţi. cit. desigur. C O S T Ă C H E S C U . în St..

pp. pp. voi. LOVEŞTE IN ARIPILE ROŢII (i). P.. Pentru dîrste. B. 242). 357 etc. I. 1967-1968. ce presupune şi existenţa instalaţiilor textile aferente. aflăm cînd Vlad Dracul dă voie lui Stanciul Moenescul să-şi construiască pe apa Morii (derivată din Olt) „. ac- ţionate de forţă hidraulică : pivele. DOUĂ SAU PATRU MAIE TOT DE LEMN. pp. XVII. III. ALTERNATIV. voi. p. 205 . JUDEŢUL GORJ. ştezele (sau viitori) sau vîrtoape. DIR. p. IV. de exemplu: vezi : DIR. dîrstele. 288 . ÎN „CIBINUM" SIBIU. în Ţara Făgă- raşului. 95. \ JL MECANISMUL DE FUNCŢIONARE AL PIVEI (SECŢIUNE lNTR-0 INSTALA- ŢIE DIN CÂMPOFENI): APA VENITĂ DIN VAD ŞI DIRIJATĂ PE UN POD ÎNCLINAT. o DATĂ CU ROATA SE MIŞCĂ ŞI UN FUS CU OPT DINŢI DE LEMN (2) CARE RIDICĂ. II. 161 (nr. 93).alte mori şi vîrtoape şi dîrste" 84.. 163. 414. (DUPĂ VASILE CĂRĂBIŞ. ctc. MORILE ŞI PIVELE DE PE VALEA JALESULUI. 107 . B. Nici o altă f t DRH. De ultimele două. B 1. XVI.

DIR. IV. 288). ştire scrisă nu ne vine din Ţara Românească.C. 17 iul. care scrie actul mai sus citat.. B. 88 Doc. II. 308 (nr.. Cf. consideră aceste instalaţii hidraulice drept lu- cruri bine cunoscute ce nu au nevoie de precizări. printre altele. p. doc. 7 oct. Pive. p. 95. Cum arătau atare instalaţii pentru lucrul textilelor în secolele XIV—XV ? Reconstituiri se pot face — în sta- diul actual al cercetărilor — pe temeiul celor păstrate pînă astăzi 85. DIR. Cf. 89 CO RN E L IRIM IE. Stoica din Chiojd cumpără de la popa Stan din Basca de Jos.. credem. 357 (nr. XVII. p. ns. Şi locurile amenajate pentru asemenea insta- laţii formau obiect separat de tranzacţie. B. doc.. 163 (nr. 85 S-au pu tu t p rodu ce u nele m o dificări pe plan tehnic de -a l u n g u l e p o c i l o r. La fel documentul din 18 aug. 16. 205. 44). B. sensibil de realitatea tehnică existentă în urmă cu 400—500 de ani.. I. DIR. aşa încît imaginea de astăzi ne apropie. p.)" 87. p. 92 (nr. 1605. B. Dar Coica logofătul. 1628. în seco- lele XIV şi XV. B. Mihăilă din Căzăneşti vinde jupînului Pavlache. P i e s e l e e s e n ţi a l e p e n t ru f u n c ţ i o n a r e a u e x i st a t . din 16 nov. I. ceea ce ne îndreptăţeşte să le socotim în funcţie şi mai înainte.. 357 (nr. p. p. XXII. 1609. B. şi în se co le le X IV — X V I . An chetă statistic ă.28. fost mare comis. 87 DRH. D.. XVII. XXII. 43 9. p. O data cu secolele XVI şi mai ales XVII. Instalaţia serveşte pentru îngroşarea ţesăturii şi scoa- terea firelor 89. 314). B. DRH. XVI. III. 86 DIR. c. 177). DIR. „. ibidem.G.. însemnătatea instalaţiei — ca şi morile şi pivele — reiese din însăşi menţionarea ei anume în ac- tele întăritoare ale feluritelor proprietăţi.un ogor de la dîrsta lui Dragomir" 86. p. Piua-piva derivă din latinescul pila şi slujeşte la îngroşarea dîrste__ (îndesarea) postavului. 1577. cînd in s talaţiile s în t atestate documentar . 288 (nr. XVI. ştirile sporesc (tot fără indicaţii asupra caracteristicilor tehnice).şi din cîmp şi din pădure şi din apă şi din lunca Babelor şi din moară şi din dîrsta şi despre tot hotarul (subl. la 1559. fă ră în d oia lă . 108 . ^ şi Dîrstele sînt atestate documentar în secolele XVI— viitori XVII. 369) şi din 16 ian. 1615. 2/3 din ocina sa „. 162) . XVII. Jupanul Vlaicu stăpîneşte. „un vad de dîrsta" 88. 414 (nr. din 18 apr. 145).

GRINDĂ (4) ŞI POPA (5). 1967-1968. MORILE ŞI PIVELE DE PE VALEA JALEŞULUI. ESTE GREU DE AFIRMAT CARE DIN ELE VOR FI FUNCŢIONAT ŞI IN SECOLELE XIV-XV. JUDEŢUL GORJ. CADRUL tN CARE LUCREAZĂ MAIELE ESTE FORMAT DIN BRAŢE (3). . 245). P. PIVELE RĂMASE PlNĂ ASTĂZI PREZINTĂ VARIANTE. SIBIU. (DUPĂ VASILE CĂRĂBIŞ.MAIELE PIVEI (1) LOVESC RITMIC POSTAVUL (DIMIA) AŞEZAT IN OALĂ SAU TROACĂ (2). DAR ELEMENTELE COMPONENTE ESENŢIALE NU AU PUTUT FI DECÎT ASEMĂNĂTOARE CELOR CUNOSCUTE ÎN PREZENT. ÎN „CIBINUM".

154—155. Şteaza. nr. utilizarea ei nu a încetat. pentru păstrarea alimentelor sau a plăcilor decorative -^ constituie un alt sector important al producţiei medie- vale. 1956. nu ne putem pronunţa dacă acest tip mai evoluat va fi fost folosit în Ţara Românească în secolele XIV şi XV. crucea de diferite tipuri. cu o variată producţie. Ele sînt situate — fiindcă elementul principal este jetul de apă — lîngă pivă sau dîrstă. instalaţie primitivă sătească * pentru perfecţionarea unor ţesături casnice. olăritul se practica la sate şi în tîrguri. ceea ce arată dezvoltarea şi căutarea pe care o aveau meşteşugul şi pro- dusele sale 93. Sibiu. apar semne diferite — figuri geometrice simple. considerate ştampile sau mărci de olar şi folosite pentru a deosebi marfa produsă de diferiţi meşteri sau centre. In cazul roţii olarului însă nu au intervenit alte perfecţionări în afara „roţii de picior". pentru a le face mai păroase. Cunoscută din cele mai îndepărtate timpuri ale anti- chităţii. regăsită. în numeroase puncte ale teritoriului carpato-danubian. prin săpături. aspectele tehnice sînt reconstituite pe baza materialului etnografic de dată mai recentă. 1955. 58—64. Olăritul Confecţionarea vaselor de ceramică pentru uzul casnic. vîrfuri de săgeată —. Pivele şi viltorile din Mărginimea Si biului şi de pe valea Sebeşului. de-a lungul perioadei migraţiunilor (în secolele IV— XII) 92. îndeosebi în secolele X—XIII. Pe fundul vaselor de lut. 4. Aceleaşi cercetări ne informează şi asupra aspectelor teh- nice ale meşteşugului. Ceramica feudală românească. roata olarului era curent întrebuinţată în seco- lul al X-lea în ţările române . 90 CONSTANTIN TURCU. pp. în toate zonele şi pînă la o încercare de a le seria şi cronologic. 113—118. De milenară tradiţie. pp. 92 Roata olarului a fost utilizată de geto-daci : BARBU SLĂ- TINEANU. Dar pînă la studiul acestor instalaţii. în „Studii". pp. Viltorile sînt folosite pentru spălarea şi îndesarea ţesă- turilor. deşi nu aflăm nici o informaţie scrisă asupra olarilor în documentele de epocă ale Ţării Româneşti. Le reconstituim după cele din Moldova (numite în secolul al XV-lea ştează) 90 şi din Transil- vania (vîltori) 91. aşa încît descrierea de mai sus o putem considera în- 110 . 91 CORNEL IRIMIE. 93 Şi în acest sector. Bucureşti. 1958.

vezi ŞT. pp. 24—27. lucrată la începutul secolului al XV-lea: N. LE SPALĂ ŞI LE ÎNDEASĂ. CARE ACŢIONLND ASUPRA ŢESĂTURILOR. PP. FORMÎND IN INTERIORUL CIUBĂRULUI UN CURENT CIRCULAR. seco- temeiată pentru secolele XIV—XV. 1955 I NR. 106.. „cu o singură cameră" (vezi la Garvăn-Dinogeţia. (DUPĂ C.3 METRI. UNDE SE PUN ŢESĂTURILE. 113-118 ŞI FIG.. Cuptoarele degajate „in situ" ne îngăduie să urmărim cum se efectua arderea vaselor de lut.PARTEA PRINCIPALĂ A UNEI VÎLTORI (ÎN MOLDOVA ŞTEAZĂ) ESTE UN CIUBĂR TRONCONIC. Meşteşugurile. Tipul mai simplu. 2). PE UN JGHIAB. 4.. 111 . DE LA O ÎNĂLŢIME DE 2 . Pentru detalii. CADE IN VÎLTOARE. IN „STUDII ". Dovada utilizării din plin a roţii de picior o aduce ceramica găsită la Coconi. STEAZA . APA VENITĂ DIN CANALUL (LĂPTOCUL) UNEI MORI (SAU ALTĂ INSTALAŢIE HIDRAULICĂ). p. Co- coni. VIII . CONSTANTINESCU. INSTALAŢIE PRIMITIVĂ SĂTEASCĂ PENTRU PERFECŢIONAREA UNOR ŢESĂTURI CASNICE . OL- TEANU. TURCU .

de formă tronconicăj între ele fiind o plită circulară. M A T E E S C U . . în urma arderii realizate uniform 99. cum arată descoperirile de la Vădastraa5. pentru transportul şi. C f . c i t .80 m. 25. din prima jumătate a secolului al XV-lea. 672. cit. ROSETTI. 103—112. din timpul cîrmuirii lui Mircea cel Bătrîn 10°. . CONSTANTINESCU. în pămînt. camera de foc. Dar tot la Bucureşti (a doua jumătate a veacului al XV-lea şi înce- putul celui următor) 96 a fost găsit şi un tip mai evoluat. prin cantitate şi calitate. OLTEANU.. O L- T E A N U . în secolele XIV—XV. la C r în g a ş i ( B u c u r e ş ti ) ş i G a r v ă n . î n M . 107. din compartimentul unde se făcea focul spre partea superioară unde erau depozitate oalele şi unde temperatura ajungea pînă la 1 000°C . Putem conchide de pe acum însă că. p. 676. acoperea întregul consum de vase casnice de uz curent. cu vatr ă sim p lă.op. Ş T . 107. la Bucureşti în punctele „Mihai Vodă" şi sectorul Curtea Veche — str. Acest gen de cuptor — doar cu o cameră. C e r a m ic a f e u d a lă . A . Ioan Nou — ambele din veacurile XII—XIII). 6 2 — 6 3 ş i 1 0 7 . sînt cele două cuptoare de la Coconi. Din aceeaşi categorie.. cali- tatea ceramicii este superioară.. p. Desigur. d a s t r a ( 1 9 6 0 — 1 9 6 6 ) .. 103. p p . Coconi. Sf. Meşteşugurile. Coconi. distincte. dar cu unele particularităţi faţă de precedentele. C u pt o r u l d e l a V ădastra are o fo rm ă tron conică. care cuprinde două părţi. 97 ŞT. T i p u r i s i m i l a r e d i n s e cl oe l e I V—V I . 112 . fireşte. 96 WNU V. C . de la oamenii dependenţi la marii dre- 94 ŞT. p. are baza circulară cu un diametru de circa 0. S ă p ă t u r i a r h e o lo g i c e l a V ă . Colţea. în care se făcea şi focul şi se ardeau şi oalele — a continuat să fie utilizat pînă în secolul al XVIII-lea. pp.. pentru păstrarea alimentelor.. Meşteşugurile. 1 5 7 ş i 1 5 9 . numit „cuptor cu grătar orizontal" 97 sau „cu grătar fix" 98. 93 C O R N E L I U C . p p . p p . cu găuri prin care circulă căldura. iar partea superioară ca o calotă cu un orificiu de aerisire94. consumul lor.D in o g e ţi a . 6 1 — 6 2 . o p . 95 N. I X .. OLTEANU. OLTEANU. v e z i B A R B U S L Ă T I N E A N U . meşteşugul folosea instalaţii tehnice evoluate cu o producţie care. 100 N. camera de ardere a vaselor. ŞT.Iul al X-lea . deasupra solului. CONSTANTINESCU. p. noi informaţii ne vor fi aduse de viitoarele săpături. 99 Descrierea tipului este făcută după cuptorul cu grătar ori zontal descoperit la Suceava. da- tînd din primul deceniu al secolului al XV-lea. pp. de către toate categoriile sociale.

C. gători şi domnie. p. XV. NR. Privindu-le. a existat. Multe frag- mente ceramice din secolul al XlV-lea s-au găsit. CONSTANTI- NESCU. cupe cu picior inelar.C. căni cu buza trilobată. străchini. 3).A. triunghiuri stelate.. SPRIJINITE PE ACEST PICIOR ŞI PE PEREŢII INTERIORI AI GROPII. 6 1). SE AFLĂ 10 BRAŢE. cruci. ca în toate epocile. cănite etc. 106 şi 111 .CENTRU DE PRODUCŢIE CERAMICĂ DIN ŢARA ROMÂNEASCA (SEC. ulcioare în genul amforelor. 1. (DUPĂ N. de import. CONSTANTINESCU. Varietatea vaselor este apreciabilă : borcane. AL XV-LEA). pahare. IDEM. 113 . 1964. farfurii. păsări. elemente florale stilizate. p. CAMERA (VATRA) DE FOC CU DOUĂ COMPARTIMENTE AVlND INTRE ELE UN PI- CIOR DE PĂMlNT LONGITUDINAL. Observaţii asupra satului fortificat. MODELATE DIN LUT CU PLEAVĂ. şi o ceramică de lux. oale cu toarte de diferite feluri. benzi. PP.. ÎN SCIV. sîntem impre- 101 jj e exemplu. în atelierul din satul Coconi. plosci. I. de exemplu. Coconi. în timpul lui Mircea cel Bătrîn : N. alte motive animaliere. inclusiv cele produse de atelierele rurale 101. 1950. Fireşte. ÎN STlNGA ( Î N SECŢIUNE). dar ponderea ei este redusă. Ornamentele cuprind linii simple. 103-112 ŞI FIG. VII. la Zimnicea (S.I. nr. 101) şi la Vădastra (M. 1.V. pp. ondulate.CUPTOR DE CERAMICĂ DIN PRIMUL DECENIU AL SECOLULUI AL XV-LEA GĂSIT LA COCONI (JUDEŢUL ILFOV). O sumă de vase erau smălţuite. împletituri. DEASUPRA LOR AFLlNDU-SE CAMERA DE ARDERE PROPRIU- ZISĂ. COCONI . bumbi. ceea ce confirmă pro- ducţia unui atare tip de ceramică şi în atelierele săteşti încă din secolele XIV şi XV. RECENTE CERCETĂRI AU DEGAJAT ŞI ALTE TIPURI DE CUPTOARE PENTRU CERAMICĂ DIN SECOLELE XIV-XV.

Iar fostul mare vornic Vintilă. lemnari. ce tă ţi (arhitectură militară). sculptori în piatră. tăbăcari. Pe primul plan vin meseriile legate de construirea cetăţilor. a bor- deielor. i margini. Ca locuitori ai sate- lor — stăpîni de ocini sau oameni dependenţi — sau ca orăşeni. transmisă din generaţie în generaţie şi avînd ca temei o statornică experienţă de viaţă.doi zidari buni" — unul specializat în aşeza- tul olanelor103. In afara mărturiilor materiale ale tuturor acestor meş- teşuguri şi maeştrii l"2 ne-au rămas şi cîteva menţiuni scrise din secolele XIV—XV. 177 (nr. CXLVI. de proporţiile echilibrate. scrisoare de prin 1478—1482. pietrari.. de de- neşteşugur plina funcţionalitate a părţilor componente (toartă. picior etc). de ingeniozitatea. aurari-argintari (zlătari). legată de calitatea lor de olari. a caselor de suprafaţă. 103 I. brutari. nu ştim să fi avut o înda- torire specială faţă de domnie. dogari.. Documente privitoare la relaţiile Ţării Româ neşti. pielari. desigur. croitori. de frumuseţea e formelor în ansamblu.. şi celelalte meşteşuguri cerute de însăşi des- făşurarea vieţii sociale : meşteri de care. cizmari. brodeuri etc. p. dijmele şi slujbele impuse categoriei lor sociale . S-au practicat.. deopotrivă. documentele Ţării Româneşti din secolele XIV—XV nu ne dau nici un fel de desluşire. plăteau. arhitectura ecleziastică. în diferite sectoare ale producţiei materiale. Despre reflectarea acestei meserii în realaţiile sociale. Olarii. Alt sionaţi de diversitatea mare a conturelor. poduri. pe temeiul unei înde- lungate. faţă de statul feudal sau de stăpîn. spontaneitatea şi armonia ornamentaţiei — de la simplu liniar pînă la figurativ stilizat — de toată această estetică a formelor şi volumelor care în epoca noastră contemporană for- mează obiectul unor laborioase cercetări şi care atunci — cu cinci-şase secole în urmă — se realiza. „vama" (taxa). cioc. . Basarab cel Tînăr cere la Braşov „. ei erau supuşi la dările. şindrilari. mai ales tot după produsele mese- riaşilor sau operele lor. cînd îşi vindeau marfa la tîrg. a numeroaselor lăcaşuri bisericeşti : cărămidari. Dar mai erau şi alte meşteşuguri pe care le urmărim în secolele XIV—XV.. vărniceri. roagă pe 102 V ez i m a i jo s d e sp re lo cu in ţa ru ra lă şi orăşen ea sc ă. ca la orice produs comercializat în aceste centre. uneori străvechi tradiţii. BOGDAN.

114 .

7 1—7 5 . pp. s uprafaţ a cupt orul ui 62 m 2 .G. 106 E vident. I. pereţii căptuşiţi cu bolovani de gresie. Boşioara şi GăojaniUi etc. p. T O C I L E S C U .30. 108 La 17 noiembrie 1431 . p p . finele secolului al XlV-lea. 239. etc. 134 (nr. B. 105). adaugă el. 1441. p. sub denumirea 104 G R . . 107 La 1417—1418. 180 (nr. D. în alte documente. 190. cu 5 guri de foc. 87). p. adîncimea 2 m. 4 3 7 ) . 112 La 30 iun. dimensiunile camerei de ardere 10. 188 (nr. . p. folosiţi la cetăţi. Meşterii pietrari erau bine plătiţi. p. p. 95). M ă r t u r i a vin e din M old ov a.. 166 (nr. uşor fasonată în exterior. DRH. 9 ian. păstrat însă numai într-o traducere veche. 192. din Vlă- deşti 109. iar volumul său 130 m 3 ). în favoarea unor stăpîni feudali. p. DRH. 5 3 4 d o c u m e n t e . ibidem. a fost înălţată la porunca lui Mircea cel Bătrîn : „. 1445. din Gura Desului. 99). 98). p. O L T E A N U . 103). 111 In iulie 1451 . 183. . produse de oameni specializaţi. 185 (nr. cu ziduri masive din piatră brută. ibidem. . 110 La 7 august 1445.50 m. I. 4 3 8 (n r . 172 (nr. 72). tot ce a fost de trebuinţă : şi cărămidă şi var de piatră" (sub'l.. 109 La 23 august 1437. clerici sau laici. . ns. 84 (nr. 1451 . fie dreptunghiulare (tip mai vechi. 249. Scutirea de darea 106 numită „copaci" este dată şi unor locuitori ai Tîrgo- viştei 107.. M e ş t e ş u g u r i l e .nu există piatră în acest castel — declară în 1445 voievodul Vlad Dracul — care să nu-1 fi costat (pe Mircea) un bolovan de sare care se scoate din stînci în Ţara Românească". 1451. Săseni. cti- torii şi alte construcţii. Aceeaşi scutire este trecută. Cf. iar într-un caz. 5 aug. ibidem. 1443. 200. B. 105 Ş T . 267 etc. 194.aceiaşi braşoveni ca Petru zidarul să vină în Ţara Româ- nească pentru a-i face două biserici : „. „lemne" 112.20x4. 167 (nr. fie cilindrice (diametrul 4. Obligaţia de a tăia copaci şi de a-i transporta figu- rează de repetate ori în documente.p . Malul de Sus şi Zloteşti U°. . sătenilor din Alexani şi Răzvad 108..C. 115 . p. Cetatea Giurgiului. capacitatea de ardere circa 2 vagoane de piatră de var) 105. ibidem. p.mi-am şi pregă- tit. 7 aug. şi din emplecton (piatră mai măruntă legată cu un mortar foarte rezistent).. 174 (nr.) 104 Cărămizile şi varul erau la faţa locului. 39). Varul se obţinea din bolovani de calcar introduşi în cuptoare speciale. 96). da r te hnologia nu p ute a fi d iferită în Ţa ra Rom ânească. 107). 152 (nr.

este sigur că din trunchiurile de copaci aduse stăpînului feudal de sătenii dependenţi. 99. 1564—1568).de au scos şindrile şi scoarţe şi toate ce le-au trebuit" 115. doc. i" DRH. 116 Vezi trimiterile la ŞT.de „cherestea" 113 . ŞT. Teleşti şi Jugorul 114 etc. Oricum însă. Goleşti şi Cîrstianeşti. Meşteşugurile. se fasona toată lemnăria necesară construcţiilor. B. ciopleşte o lespede. Uieşti. în virtutea obligaţiilor la care erau supuşi. un meşter. Ohaba. 2 zidari. 65). 188 (nr. Nicolae Domnesc Curtea de Argeş (pe la mijlocul secolului al XlV-lea) : într-una. rangă. mistrie pentru zi- dărie 116. Cieşti. 105. cu mistriile în mînă. III. Boişoara şi Găojani. atunci — uneori cel puţin — în obligaţia „copaci" sau „lemne" intra şi fasonarea cherestelei necesare con- strucţiilor. din Coteşti. iar două ajutoare le aduc materialele necesare . 113 La 25 mâi 1429 pentru satele Modruzeşti şi Crăpeşti . ic. O parte din aceasta. Gavaneştii. din Mîrşa. 103. tîrnăcop. p. OLTEANU. Ştefăneşti. XVI.. 180. Pentru şindrilari prima menţiune scrisă o avem de la mijlocul secolului al XVI-lea : locuitorii din Sohodol (lîngă Baia de Aramă) taie o cantitate apreciabilă de lemne de pădure „. Săseni.. 183. Meşteşugurile. 239 (nr. înalţă un zid. cît şi din secolele XIV—XV : dălţi şi bardă de tîmplărie. Cf.... daltă şi ciocan pentru extragerea şi fasonarea pietrei. 116 . Dacă această ultimă traducere este exactă. 108. Această îndatorire apare la locuitorii din satele — amintite mai înainte — Gura i Desului. ibidem. Imaginea noastră despre activitatea meşterilor con- structori este completată prin uneltele găsite din feuda- lismul timpuriu. şi anume tălpile — grinzile groase pe care se aşeza orice locuinţă de suprafaţă — trebuiau lucrate de oamenii de- pendenţi în beneficiul stăpînului şi constituie o dare anume menţionată în actele vremii. din 5 apr. 69. 224). voi.. 115 DIR. cu un ciocan-daltă. Ne-au rămas chiar şi reprezentări pictate — e drept. 190. Şcheai. Şi fiecare menţiune arată implicit prezenţa meşteşugarilor. B.. în altă ima- gine. p. 174. 126 (nr.. pp. 143). 54. OLTEANU. cam schematic — la biserica Sf. I. p. 30. p.

1 5 1 — 1 5 2 ş i 1 7 3unde . p . butoiul de vin. Mierea. 123 V ezi m a i jo s. DRH. pregătind pieile pentru negoţ şi export este şi ea consemnată prin însăşi menţionarea ar- ticolelor prelucrate de ei.2 buţi de vin" face acelaşi voievod şi mănăstirii Strugalea 119. Prezenţa tăbăcarilor.. 122 Vezi m ai jos. Louvain.88 1. 17).două butoaie de cîte 100 de vedre" (subl. 328—329. 120 P o r u n c a l u i D a n a l I I . I. ns. Cum asemenea vase tre- buiau periodic verificate. 1 4 9 6i . 44 (nr. 1 0 8 ( n r . Koln. OL- TEANU. 27 (nr. B.456 1. din cele mai bune ateliere ale Europei centrale şi de vest. pe fiecare an : 220 găleţi de grîu şi 10 buţi de vin.p . D. O danie similară „. S T O IC E S CUC . 20 bani şi butoiul de mied. im porturile. 5 4 ) . p.. u m m ă s u r a u s t r ă m o ş i pi . miedul şi vinul se exportau în vase taxate de vameşi : „. Cehia.în timp ce un al doilea încearcă să mişte o a doua les- pede.şi butoiul de miere. 117 V.C. 118 Doc.l e a c ă t r e v a m e ş i i d i n R u c ă r ş i D î m b o v i ţa 1 4 2 4 — 1 4 3 1 . 4 3 6 ( n r . prin obiectele ce le confecţionau : „Încă a mai dăruit domnia mea — scrie Mircea cel Bătrîn — obroc de la curtea domniei mele.) 1 ^ (circa 12 880 1). 363. 10 bani" 12 °. consemnează anume pos- tavurile de Ipres. Deopotrivă. 365—366. 35). p. ibidem. p.... 10 bani. Pe butari (sau dogari) îi regăsim. camelotul124. 371.. ib i d e m . cu o rangă 1^"!. N . 1392. d i n 1 a u g . nu o dată în acte. exporturile. C f .. 69..b i d e m . de la Mircea cel Bătrîn şi pînă la Vlad Dracul. implicit. Cf. pp. VATAŞIANU. p . Aflăm întîinplător într-un act de la Radu cel Mare şi de mărimea unuia dintre ele : „. p.. ŞT. activitatea pielarilor este atestată chiar prin importul pieilor fine şi al blănurilor ia3 . 76 (nr. 124 Vezi m ai jos. din 8 ian. din 20 mai 1388. menţionaţi o dată cu importurile continue de postavuri şi alte stofe. se arată că vadra de 10 ocale = 12.. 1! > D o c . Meşteşugurile. 2 6 8 ) . im po rtu rile . Pe croitori îi aflăm. Istoria artei feudale în ţările române. din 11 mai 1409. Bucureşti. iar vadra mare oltenească = 15. 212—220. ca şi din Orient : toate privilegiile de negoţ. 119 Doc. atestată documentar chiar din secolul al XlV-lea. 9) .G. drese sau din nou făcute.118. Cf.. în privilegiile vamale 122. înţe- legem că butarii aveau o activitate continuă în Ţara Românească. 1 17 J . la fel în doc. pp.. 1959.

p. 601." 129 ... sau de mărfuri diferite130. 1 7 5. in- clusiv cele purtate de călugări 125. 1 9 . Cf. 1 8 6. 130 D o c . 89). Printre transporturile anume consemnate sînt cele de peşte 128 . 1485. ce revenea mai tuturor locuitorilor de la sate şi tîrguri. 8 5 ) . 127 D o c . d in 1 5 i a n . Cum măsurau strămoşii.D R H . 1 4 9 7i. 1 4 6 7i b. i d e m ... cît va putea lua şi al doilea car de 400 bolo- vani. 1 8 7 ( n r .b i d e m . 1 4 9 ( n r . p. 2 4 . 8. 1 0 6 . 254—256. 1 4 3 7 . p. BOGDAN. 244. 1 6 0 . cu indicarea capacităţii : „.. Asemenea haine erau foarte preţuite . STOICESCU.b i d e m . ceea ce cu- prinde şi meşteşugul croitorului. 268) etc. 314 (nr. p . 194). pp. 4 3 6 ( n r. pentru că i-au cumpărat de la Şuşman de la Curte pe 35 florini ungu- reşti şi pe un caftan de îmbrăcăminte" 12B . 30). 1 0 6 ) . 28. 1 5 5 ( n r . 121 (nr.. B . I . p.lui Danciul cu fiii lui şi fratelui său Marco cu fiii lui şi Laţco cu fiii lui. 4 5 0 — 4 5 1 ( n r . 1 3 1 ) . 3 9 5 . cu ele şi cu ceva bani cumpărai uneori cîte un sat întreg : Vlad Călugărul dă o întărire „. 6 . 1 3 2 Vezi DRH. 45). indice. 2 8 4.. 2 2 4 — 2 2 5 ( n r . ibidem. altele cu 125 D R H . d i n 2 9 i u l . ca să le fie Iaşii toţi. C f . 2 6 4 . 128). p. 118 . 220 (nr. 1 4 5 1 i . 126 Doc. 2 7 6 ) . p p . între altele. B . Acest mijloc de transport servea şi ca unitate de măsură pentru plata vămii. Volumul. p p . d i n 7 a u g . 14. 129 D o c . I.." 127 . în mod firesc. I . Şi aceşti croitori trebuiau să ştie croi felurite haine. 3 0 2 .. de podvoade. 1 peşte.de la un car. B. 53. „.. Locuitorii din Luciiani sînt scutiţi faţă de stat (dar în favoarea a 9 boieri şi slugi domneşti). 3 9 7 . un car de sare măruntă. Documente privitoare la relaţiile Ţării Româ neşti. Dan al II-lea scrie vameşilor din Dîmboviţa să taxeze pe braşoveni „. de cară. 2 1 . de sare.. 3 5 . 128 D oc." 131 .. Meşterii de căruţe sînt atestaţi tot de timpuriu . p. mărimea căruţei erau socotite... 67 (rar. Iar la exemplele de mai sus adăugăm zecile de menţiuni despre podvoade — adică transporturi (căraturi) 132.. 2 4 3 . N. pp. cîţi cai. p.cîte două care de sare din Ocnele de la Rîmnic. după numărul cailor.. V e z i s c u tirile anterioare. p. 4 1 . 62) şi cele posterioare. din care cel puţin o parte se făceau tot cu căruţele. lucru firesc într-o vreme cînd grosul transporturilor se efectua cu acest mijloc. 7 . din 5 apr.de gloabă. 131 I.. 91 (nr. unde podvezile sînt amin tite în 64 de documente pînă la 1500 : era deci o obligaţie ge nerală. N u ştim cît era mărim ea unui bolovan. p p . d i n 1 0 a u g. atîţia bani şi de la fiece car. 16.

Dar la extragerea sării care era tehnica folosită ? Oc- nele funcţionau în secolele XIV şi XV — ele au fost utilizate fără întrerupere din antichitate13B .. 469 (nr. nici la cetate.nici la muncile domniei mele să nu lucreze. să fie om de ispravă şi cu chezăşie bună" 1 ^ 3 . Ştiri în legătură cu exploatarea sării. ILIEŞ. iar pe de altă parte. . meşterilor. această tehnică rămîne neschimbată I în secolul al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XlX-lea : vezi demonstraţia lui A. p. 277). 136 Vezi mai sus. la deal ca şi la şes. el nu exprimă decît realitatea unui meşteşug de multe ori secular. Este singura menţiune a unei atare obligaţii de muncă. M e ş t e ş u g u r i l e . p. carul era în secolele XIV—XV vehi- culul greu de transport. înainte de 1500 135 . cuprinzînd o descriere mai precisă a felului cum se tăiau şi scoteau bolovanii de sare din mină. O L T E A N U . ceea ce însemna. în majoritatea cazurilor.p . 79—82. din 9 ian. fiindcă „tehnica" arătată la începutul secolului al XVIII-lea cuprinde operaţii foarte simple. nici la mori. 1498. operaţii care nu puteau fi altele nici în veacurile XIV şi XV. 1 35 D up ă 1 5 0 0 m e n ţi un ile d e p od u ri ş i p o de ţ e se în m u lţ e s c : Ş T . dar primul document. da- tează din 1719—1722. 1 34 Doc. ibidem. . groase de aproximativ 2—3 degete — numite ţambră — care împiedică pămîntul săpat să » 3 Anatefterul. pentru Ocnele Mari. Fiecare exploatare are două deschideri (puţuri). 459 (nr. protejată de o împletitură de nuiele de stejar. cele strict indispensabile scoaterii sării din adîncime. 119 . Constantin Brîncoveanu dă poruncă : „Şi carul să fie cu 4 boi şi înscorţat şi învălit şi grijit bine şi cu topor şi cu sfreadel şi cu cuţătoae pe cum au fost şi an. în toate zonele. una mai largă. pp. în 1696. 169—-173. tre- cerile peste rîuri se făceau direct prin vad. Socotim că metode asemănătoare erau folosite şi în epoca lui Mir- cea cel Bătrîn 1 37 .caii. 1 37 Deoarece. în sate şi în tîrguri. obligatoriu. prezenţa.. Iar cînd. p. 281). Meşterii podari erau chemaţi de domnie să constru- iască poduri de lemn deşi. Trei sate de- pendente ale Tismanei sînt scutite de Radu cel Mare : „. pricepuţi în repa- rarea şi confecţionarea lor. 7 7 . In întreaga Ţară Românească. nici la poduri să nu lucreze"134. pe de o parte. . Şi cu un chirigiu la cară.

aşa încît o astfel de ocnă era părăsită după 3 sau cel mult 4 ani şi se căutau şi se săpau al - tele 1 4 1 . 3 7 4 ( n r .C.. G IU R E S C U M .. . p.. 1 2 ) . Aurul se găsea în Ţaja Românească numai în nisi - purile rîurilor. 4 2 9 — 4 3 1 .. cu ajutorul unui fel de scripete simplu numit crivac. desigur. 142 A n a t e f t e r u l p. I L I Eo Şp . c it. In interior. G IU R E S C U . ns. pp. cînd se rotea (sub acţiunea tracţiunii animale) un capăt al otgonului de pe acest tambur se înfăşură scoţînd din ocnă un bolovan de sare. p . mai îngustă. c i t . p p . 141 C .să umble să să scrie sărăritul. 1 7 0 .. prizmatice sau ci- lindrice — şi altele tăietoare) şi pene de oţel. Crivacul era de fapt un tambur cilindric cu un ax de lemn . M A G H IA R . Dislocarea bolovanilor de sare se opera cu topoare. IL IE Şo.u p t a u s t r i e c i . ciocane (unele bătătoare. 120 . p . Dacă lu- crul devenea greu din cauza adîncimii. La 1500 (este cea mai veche ştire scrisă păstrată) se cheltuiesc 900 de dinari. necesară evacuării aerului stricat13S.o p . aducîndu-se de la Sibiu unelte pentru „. Ridicarea bolovanilor tăiaţi în galerie se făcea în burdufuri. pentru căci sini ei slobozi di-şi iau ei sare den munţii aciia de sare.. tăietorii refuzau să mai lucreze. umblînd în cerc 13H . dinainte de întemeierea Ţării Româneşti —. iar celălalt capăt se desfăşura. acţio- nat de 1 sau mai mulţi cai. B u c u r e ş t i . munca nu se efectua decît pe o galerie principală. .p. Mai exista şi o exploatare de suprafaţă — practicată.. pre la satele din judeţul Slam Rîmnec şi din judeţul Buzău şi din judeţul Sac care au obiceaiu de dau sărărit. is to r ia m in e r itu lu i.a t e r i a l p e n t r u i s t o r i a O l t e n i e i s. O L T E A NDUin. 1 9 1 3 . c it. . 4 3 0 şi A .I . în care ope- raţiile se reduceau la dislocarea şi săparea sării. 140 N . de acolo"" 2 (subl. Reţinem deci o tehnică extrem de simplă. Ş T .G.se scurgă în ocnă — pe unde intră tăietorii (ciocănaşii) şi se scoate sarea şi apa. « 9 I b i d e m p. 170. cu direcţia de înaintare mai mult în jos.. în care esenţialul era îndeplinit de munca omenească. coborînd în exploatare 140. 4 3 1 ş i A . şi o a doua deschidere. La ea se referă Constantin Brîncoveanu cînd porunceşte dregă- torilor săi „.).spălătorii de aur de la Rîm- 138 G . sin- gurul dispozitiv propriu-zis fiind amintitul crivac. 174— 175. D.

în genere. 144 „Săpători sau spălători de aur din munţi. p. Bucureşti" — Istoria. In 1515. ŞT. Placa de argint sau aur se aşeza peste o planşetă cu mastic. Regele Vladislav al Ungariei intervine pe lîngă voievodul muntean să îngăduie activitatea acestor .. în „Analele Univ. HURMUZAKI. aplice şi. 3. 145 N. lucrate în stilul tradiţiei bi- zantino-sud-dunărene 14S . XVIII şi chiar XIX ştirile asupra „rudarilor" devin mai numeroase. Acestea însă. 146 Alături de acestea s-au păstrat mai multe opere datorate argintarilor transilvăneni sau din centrul Europei : în rîndurile de mai sus ne referim îndeosebi la argintăriile de tradiţie sud- dunărene. OLTEANU. se acoperea ma- triţa cu o scîndură subţire sau o bucată de piele —■ pen- tru amortizarea loviturii — şi se bătea cu ciocanul pînă cînd modelul apărea imprimat pe suprafaţa metalului. inclusiv aprecierile cantitative ale „producţiei" lor 145. 147 Cunoscut. nr.. 165—166 şi 191—192. dar nu cuprind de fel numele meşteşu- garilor artişti care. In secolele XVII. p. XV/l. anume ornamente sau reprezentări figurative pe o placă de argint este repousse-ul 147 . în relief. CGCCXXI). La podoabe. 234. p. 121 . 99. dezvăluie măiestria artistică şi procedeele folosite. nu-şi sem- nau operele. Documente. Ma- 143 RADU MANOLESCU. Neagoe Basarab dă poruncă să se în- depărteze căutătorii de aur transilvăneni care lucrau în apele din munţii Ţării Româneşti.—jossores sive lavatori auri ex Alpibus in quibus alias aurum quesierunt" lii. la elemente ornamen- tale de mici dimensiuni. unde căutau ceva aur"... din antichitate. MAGHIAR. Podoabele din lame foarte subţiri se obţineau uneori şi prin presarea cu 2 matriţe — una „pozitiv" (modelul aşa cum se vede) şi alta negativ (desenul inversat). cu rare excepţii. mai bine decît orice act scris. de altfel. de altfel. se proceda şi prin ciocănire cu matriţe (făcute din bronz sau fier). N. Cf.. ŞT..nic" 143. Din istoria mineritului. IORGA. 322 (nr. OLTEANU. Meşteşugurile. 1956. pp. deşi cea mai mare parte dintre tehnicile folosite au fost aceleaşi la ambele categorii de lucrări.. Relaţiile comerciale ale Ţării Româ neşti cu Sibiul. în ar- gintăriile Ţării Româneşti. Documentele secolelor XIV—XV se referă de mai multe ori la argintării. tehnica îndeosebi întîlnită pentru a obţine.

se strân- geau cu o menghine sau cu un cleşte special. 14S Uneori se făcea numai negativul din plumb. GIURESCU. în 1963.. că multe dintre operele de argintărie erau aurite (îndeosebi ferecaturile de manuscrise). sau se lo- veau cu un ciocan de lemn pînă cînd se imprima mo- delul i«. metalul era apoi lovit cu o dăltiţă al cărei vîrf era tot semisferic.triţele. în care caz ne cesită arderi succesive în funcţie de culorile urmărite. Tehnica metalelor preţioase. ţinută la Muzeul de Artă al R. atunci modelul se făcea de la început în aşa fel. Nasturii sferici se obţineau într-o matriţă anume din bronz cu semisfere concave de diferite mărimi (diametre). Emailarea este o tehnică foarte veche din îndepărtata anti- chitate a Orientului Mijlociu (secolul al VlII-lea î. cînd ar tistul sapă în grosimea metalului. sau în champleve. capătă culori strălucitoare 15°. Ajurarea constă în decuparea unor ornamente pe suprafaţa plăcii de metal cu ajutorul unor dălţi şi alte instrumente ascuţite149. iar placa de argint se modela prin ciocănire. în diferite nuanţe. sudate 2 cîte 2. sau aur. avînd între ele lama de argint. de aceeaşi dimensiune cu matriţa. la brăţări. 149 Cînd obiectul se executa prin turnare.S. 1959. 151 Expunerea rezumă comunicarea DINU C. Prin ciocănire. La argintăriile din secolele XV—XVI întîlnim şi teh- nica ajurării. 122 . Vezi şi SONIA GEORGIEVA.n. Emailul poate fi realizat translu cid (transparent) sau pictat. adică delimitat (îngrădit) de mici lamele (fire). DIMITĂR BUCINSKI. Sofia.R. încît să cuprindă porţiunile ce rămîneau decupate (ajurate). cerculeţele de argint (aur) deveneau o jumătate de sferă care.).e. în sfîrşit. se obţinea dintr-o pulbere fin măcinată. ornamentele se realizau şi cu ajutorul ciocanului cu striuri sau prin trecerea bră - ţării între două cilindre tangente unul de altul. 150 Emailul poate fi realizat în : „cloisonne". formau nasturii (uneori împodobiţi şi cu granulaţii sau filigran). continuată în arta bizantina. iar emailul este pus în por ţiunile de unde s-a scos metalul. care la temperaturi foarte înalte devine sticloasă şi. Se tăia în argint sau aur un cerculeţ ce se aplica pe una dintre emisfere . ca şi în podoabele popoarelor migratoare . De notat. Staroto zlatarstvo văv Vraţa. primul avînd benzi cu diferite ornamente (operaţie numită vălţuire). precum şi aceea a emailării. care formează pe suprafaţa obiectului spaţiile ce trebuie emailate . folo- sind mai multe procedee 151. datorită oxi- zilor metalici ce-i cuprinde.

Un bordei din epoca lui Mir cea cel Bătrîn descoperit la Vădastra. Dealul Spirii.I I . Au ieşit la iveală în aria Bucureştilor — la Străuleşti. 1 2 7 — 1 3 1 . pe malul lacului Fundeni. C O N S T A N T I N E S C UL e. Reflex al realităţilor sociale. 123 . 1 9 6 4 .21x0. PANAIT I. 154 I . desigur. în funcţie de condiţia socială şi de zonele de relief unde se înălţau. 155 N .. Bra- gadiru.M ă i c ă n e ş t i p. IX. Casele semiîngropate — bor- deiele. relativ mare (7. s t a d e e t I e s p e r s p e c t i v e s d e l a r e c h e r c h e a r c h e o l o g i q u e d u v i l l a g e m e d i e v a l d e R o uî nm a n i e .r v a ţii a s u p r a s a t u l u i f o r t i f i c a t .I . săpat în pămînt pînă la 0. « 3 P A N A I TI . P A N A I T . p . n r. este drept- unghiular.p. la finele secolului al XlV- lea. I DOEbM s e. cele de istoria arhitecturii. Militari. Această reconstituire ne dă imaginea unui tip frecvent de locuinţă din Cîmpia Dunării. Dămă- roaia152. pp.10 m). p . 1. 158 Faţă de nivelul actual al so lului. 19 49. . f . Verbicioara157. la Măicăneşti153. p. Tip adaptat la mediu — săpat în pămînt uscat.C. 159 CORNELIU MATEESCU. şi continuat timp de milenii... construit solid din lemn de stejar mai ferit de bătaia vîntului. PANAIT. 1 . 6 3 — 6 7 . Ştiri aflăm în studiile arheologiei feudale şi în ţiilor. Tip ce vine foarte de departe. din neolitic. p. întrucît după fiecare pradă sau incursiune a invadatorilor străini. p . locuinţa putea fi din nou repede ridicată. 156 C O R N E L 1 U M A T E E SSCă Up ă. Contribuţiuni arheologice. datînd din domnia lui Mircea cel Bătrîn. O seriere pe tipuri este însă greu de stabilit. răcoros vara159. N E S T O R Ş I C O L E C T I ZVi.m n i c e a . locuinţele Cum erau locuinţele în secolele XIV—XV ? Au fost.anume.p. Bordeiul cercetat la Vădas-tra. Cf. p .î n „ S t u d i i " . — la Zimnicea154. t u r i a r h e o l o g i c e d e l a V ă d a s t r a p. 2 6 9 . Tehnica Despre tehnica construcţiilor medievale nu avem cercetări construc.80 m). în care satele devălmaşe de mărunţi stăpînitori de ocini sau cele 152 Istoria oraşului Bucureşti. „ D a o ia " .. fi g . 74. I. p. 226 (referitor la locuinţele găsite la Străuleşti).93 m maximum158. 343 . au fost numeroase. diferenţieri notabile. . 1962. 3 . Vădastra156. 1 9 5 1 . în M. cu o intrare (gîrlici) de dimensiuni reduse (1. V I II . 2 4 4 . Coconi155. 5 7 — 6 2 . îndeosebi la cîmpie. Tip adaptat realităţilor istorice.60x3. 157 V e z i î n S C I VI.A. călduros iarna. 93— 102. întrucît cercetările în această di- recţie sînt totuşi la început. cu mijloacele de la faţa locului.

DE LEMN. ŞI FIG. LOCUINŢA ESTE SĂPATA IN PĂ- M1NT PÎNA LA ADINCIMEA DE C.. 10 M). 337—344.93 M. La Coconi 1 6 ° (secolul XIV şi XV) casa de plan dreptunghiular spre pătrat (5x4 m) 160 N.. pp. 124 . p. UN BORDEI DIN EPOCA LUI MIRCEA CEL BATRIN DESCOPERIT LA VADASTRA IN „MATERIALE ŞI CERCETĂRI ARHEOLOGICE". SPRI- JINIT PE 3 RINDU RI DE FUR CI ŞI ACOP ERIT CU TRES TIE SAU PAIE ŞI APOI CU UN STRAT DE PĂMÎNT (DUPĂ CORNELIU N. IN A S DOUA AFLINDU-SE (PROBABIL SOBA. MATEESCU. Dar locuinţele de suprafaţă. IAR PEREŢII SINT CĂPTU- ŞIŢI CU BÎRNE DE STEJAR DISPUSE ORIZONTAL ŞI CONTINUATE ŞI DEASUPRA SOLULUI. Observaţii asupra satului fortifi- cat. (7) Planul QţJ Secţiune A- B (3) Secţiune C-D (T) Fatado (5) Vederea bordeiului 1 0 12 3 RECONSTITUIREA UNUI BORDEI DIN EPOCA LUI MIRCEA CEL BATRJN DUPĂ ELEMENTELE GĂSITE LA VADASTRA (JUDEŢUL OLT) — PLAN DR E PT U NG H IUL A R (7. 63. 60 M X 3. 0.. C U D OU Ă ÎN CĂ P ER I. CONSTANTINESGU. dependente nu dispuneau decît de propriile lor puteri pentru a-şi clădi casele. ACOPERIŞ IN DOUA PANTE. IX. 3) . aparţinînd tot populaţiei obişnuite de la sate şi din tîrguri ? Datele obţinute prin săpături sînt încă răzleţe.

este că lemnul a fost preponderent în arhitectura civilă. Dacă acestea erau realităţile în 1860. din secolele XIV şi XV. Argeş. 226. din paiantă161. . în interior.60x0. şi o locuinţă de suprafaţă. potrivit căreia. alături de numeroase bordeie. mulţumită veniturilor importante ale domniei. 81 m (vest). lipiţi cu lut (paie şi pleavă amestecate cu argilă). treptat.avea pereţii din bîrne şi nuiele. făcut din 161 P A N A I Ţ I . Cît despre tîrguri (oraşe). în colţul de sud-est. Reşedinţele voievodale se prezentau altfel.lo/ o în Prahova. Pari groşi. cu atît mai mult în întreaga arhitectură a secolelor XIV şi XV folosirea lemnului (cu întinse zone de păduri) a fost covîrşitoare. Dovada peremptorie o aflăm în concluziile unei statistici din 1860 162 . în mediul rural. la colţuri. elementele necesare unor imagini diferenţiate ti- purilor de casă. Muscel.3o/ o în judeţele Olt. cuprinse între 2. 98 m (sud). nr. posibilităţi- lor domnului de a aduce şi plăti meşteri specializaţi. vor aduce. în epoca amintită. sus- ţineau acoperişul (de stuf sau paie). P A N A I T .4°/o şi 33. C o n t r i b u ţ i i a r h e o lo g i c e . de- limitată de un zid de 0. 162 Datorată lui Dionisie Pop Marţian. o vatră simplă (0. cea de a doua capitală a Ţării Româneşti. 1963. 316—317. 42. prin săpături. X. în procente : între 88. Cercetările de teren. 2. Intrarea pe latura de est . Curtea Domnească ocupă o incintă patrulateră 164 . podeaua.p . Ceea ce ştim de pe acum. .9o/ o în Rîmnicul Sărat. . obligaţiilor în muncă ale sătenilor depen- denţi (inclusiv transporturile de materiale). 49.8o/0 şi 97. în cartierul bucureştean Străuleşti. prefacerea lor continuă.80 m) . 16 4 Dimensiuni : 87 m (latura nord). a fost identificată. în SC IA. Dîmboviţa. La Argeş. casele şi acareturile de lemn reprezentau.4% explicabile mai ales prin raritatea lemnului şi înlocuirea lui prin chirpici 163. Ne-au rămas cîteva vestigii la Curtea de Argeş şi Tîr- govişte. pe aceleaşi locuri. iar în celelalte judeţe procente inferioare. cu o încăpere. Brăila şi Vlaşca (codrii existenţi în cîmpie !) . construite din piatră şi cărămidă. pp. a făcut ca în Ţara Românească să nu se mai păstreze nici un fel de mărturie a unei locuinţe de tîrgoveţ.20 m lăţime. 163 yez { Vechi case si biserici de lemn din Muntenia. din lut.80—1. 82 m (est). 125 .

S . Faţa principală a reşedinţei (pe latura nord. o p . o prispă. B a s a r a b 167 D u p ă d im e n siu n ile în scrise d e N .) . G R I G O R E I O N E S C U . 2 0 — 2 2 . Recente cercetări arată prispa ca o adău- gire a domniei lui Neagoe Basarab (1512—1521) 169. 2) .eB. A u t o r u l c o n sid eră cu rtea înălţată pînă către 1340 .p . 168 C f . D R Ă G H I C E A N JUu . l a n u l ( f i g . Era de plan dreptunghiular (aproximativ 32 m x 11. fig. 126 . . u c u r e ş t i . 171 G R . unde era. de-a lungul ei.. la porunca acestuia. judecind după lungimea totală a casei. avea. 169 N . V I I I . . casa dom nească de pe la t u r a n o r d a f o s t d a t a t ă d i n d o m n i a l u i N e a g o e B( iabsiadreamb şi planul. . I s t o r i a a r h i t e c t u r i i î n R o m â In. d .B. după toate probabilităţile. 1 2 7 — 1 28 . 166 N . din secolul al XlII-lea166. c u reşti. în care se cobora printr-un gîrlici şi divizată în trei compartimente. străjuită de ruinele unei turle. 6 3 . p. 1. 1 9 6 3 . c i t . 165 D e pe latura sud. intrarea). . t o r i a a r h i t e c t u r i i î n R o m â In. p p . A fost această casă reşedinţa lui Basarab I ? Construcţia civilă pare modestă — opinează unele cercetări — în comparaţie cu ctitoria Sf. Ar fi mai indicat — consideră unele studii — să aşezăm reşedinţa lui Ba- 165 N. de fapt. 2 0 ş i p l a n u l ( f i g . 170 I s t o r i a a r t e l o r p l a s t i Ic. V Ă T Ă - Ş I A N U . Nicolae din apropiere170 — una dintre cele mai mari. c i t . prin două arcade ce întăreau foarte probabil o boltă semicilindrică 168. pe locul unei curţi feudale mai vechi. n2r . iBa u. p. în sud-estul european m . . E . 2 ) . c i t .v p1p4 8 — 1 4 9 . 6 7 — 6 8V . C O N S T A N T I N E S Co pU. 2 0 8 . prima pe latura sud şi a doua pe partea de nord. . 1 5 1 . La residence d'Argeş des voivodes r o u m a i n s d e s X I H e s i e c lî ens . nr. 1 9 6 8 . p. CONSTANTINESGU. i1a 9. Peste pivniţă au putut fi 3—4 încăperi. turla intrării este tot din epoca lui N eagoe. 1 165 datează din timpul lui Basarab I. p. p p ... 1 9 7 0 .bolovani proveniţi din albia Argeşului . C O N S T A N T I N E S CoUp . X —X V I . p . p . Cum arăta la suprafaţă această reşedinţă a primului Basarab nu vom şti. C O N S T A N T IN E S C U . Zidul înconjurător şi casa nr. . E . probabil. ca plan („cruce greacă în- scrisă" ). urmele a două case domneşti. 5. 1 9 1 7 — 1 9 2 3 .r n a l u l s ă p ă t u r i l o rî n.I s t o r i a a r t e i f e u d a l e I.. a f a r ă d e u n f r a g m e n t r e d u s d e z i d ă r i e . C M I . I O N E S C UI s. construite..R .5 m) 167. din care ieşea un foişor central (sub care era situat şi gîr- licul pivniţei). intrarea pe latura de răsărit. In interior. V . E . niciodată. d i n t i m p u l l uI i. cu o pivniţă.

Ctitoria Sf. n r . .5 m X 14. IORGA. 597— 598. t o r i a a r h i t e c t u r i iI. în SCIV. 2.C e l e d o u ă l o c a ş u r i a l e M i t r o p o l i e i d i n C u r t e a d e A r g e ş . 174 I b i d e m .p. 127 . deci cu cel puţin două decenii înainte de recunoaşterea oficială a mitro- poliei Ungrovlahiei de către Patriarhia din Constanti- nopol. 1964. este sensibil egală cu aceea a casei domneşti a lui Ba- sarab I (ambele circa 32 m lungime) 1 7 7 . Nu este probabil ca ea să fi „copleşit". . 26 şi pi. Data construirii ca sei d o m n eşti d e U ng ă b iserica S f. C O N S T A N T I N E S C UL. ş . nr. nu cumva a locuit în „casa domnească" din apropierea bisericii Sf. Nicolae se înscrie. înălţată sub cîrmuirea lui Mircea cel Bătrîn. că faţada reşedinţei tîr- goviştene. Din însuşi planul de situaţie a celor două edificii. ca plan. N. cînd Petru Cercel pune să se înalţe un nou palat la Tîrgovişte. 1931. p. pp. primul mitropolit al Ţării Româneşti. 1929. putem întrevedea cum cele două clădiri se echilibrau mai curînd decît se opuneau una alteia. Bucu reşti. dar la Săn-Nicoarâ 172 . Contribuţii arheolo gice asupra curţii domneşti din Tîrgovişte. 2 1 .P l a n u l ( f i g2. Ia- chint de Vicina. în M . 1967. I D E M . c i t . I O N E S C UI s.p . pu n e această întrebare. 1 2 8 . prin dimensiunile ei.55 m . .. MOI- SESCU.O . GR.n „ G l a s u l b i s e r i c i i " . Nicolae nou ridicată ? 173 Rămînem la opinia care consideră ansamblul reşedinţă domnească. 175 G R .. Curtea domnească din Tîrgovişte. nr. p. Observăm. Paris. N ico la e D o m n esc din C u rtea d e A r g e şî. 37—38. casă de zidărie depăşind ca lungime cu aproape 10 m pe aceea a bi - sericii.sarab I tot în Argeş. 1965. 177 Cu diferenţa că lăţimea reşedinţei lui Mircea este mai mare : 29 m faţa de 11.. în plus. 7— 8. fig. XV. C O N S T A N T I N E S Co pU . cînd cerinţele de confort evoluaseră şi se amplificaseră fără îndoială. N. CONSTANTINESCU. într-un dreptunghi de 23. Şi nici chiar mai tîrziu. ) .. PA VEL CHIHAIA. Monuments byzantins de Curtea de Argeş. III şi IV. casa în fiinţă la circa 70 m depărtare.5 m — nu are dimensiuni „modeste". 2.. 173 N . . 176 N . . Istoria bisericii româneşti. în al doilea rînd. cele mai recente cercetări pe teren datează casa de pe latura sud şi zidul de incintă ca fiind ridicate anterior anilor 1338—1340 174 . Şi într-un asemenea caz. N. pp. casa însăşi — circa 32 m x 11. 9 — 1 0 . Mai întîi.. a î n r e s i d e n c e d ' A r gpe. faţa acestei noi re- 172 O. Bucureşti. 9 6 7 — 9 6 8 . CONSTANTINESCU. 1 9 6 7 . 1 3 . chiar dacă vîrful turlei se înalţă ceva peste 23 m 175. 18 . TRAFALI. aşa cum se prezintă astăzi 176 .50 m. p p . X IX . .

are o bază în trunchi de piramidă placată cu piatră de talie. Despre Cvirtea Domnească de la Tîrgovişte. cîte 3 la sud şi vest . din grinzi de lemn.. p a r a c l i s u l a f o s t î n ă l ţ a t . 182 I b i d e m . 180 În t re a g a d e s c ri e re d u p ă N . La colţurile clădirii. din domnia lui Vlad Ţepeş 18i. sprijinite pe arce susţinute de stîlpi puternici. p . cu fun- daţiile pronaosului aflate în prezent sub baza turnului Chindiei182 .p p . printr-o biserică paraclis. continuat cu un corp cilindric (9 m diametru) din cărămidă. blocurile de piatră fasonată sporeau impresia de soliditate. Loc de observaţie.B . 181 N . c i t . p . zidurile interioare dinspre sud. Ansamblul arhitectonic al curţii domneşti din Tîrgo- vişte. In zidărie. păstrate în parte. 4 2 — 4 3 . Chindia datează. în secolele XIV—XV. Turnul Chindiei — monument reprezentativ al peisa- jului tîrgoviştean — înalt de 27 m. C O N S T A N T I N E S C U . se completează. .f i g . imaginea este ceva mai con- turată. E s te g reu d e p re c iz a t fo rm a s a in iţia lă . îngăduie să deosebim 4 camere din care 1 mai mare (circa 6x12 m). chiar dacă înălţimea şi lăţimea erau evident sporite. 8 8 ( r a r . c i t . a treia capitală a Ţării Româneşti. în ime- diata apropiere a casei domneşti (latura nord). la în c ep u tu l se co lu lu i al X V -lea . f i u l l u i M iDr cReHa . piatra de rîu al- ternează cu şiruri înguste de cărămidă. pro- babil. Tavanele erau drepte. d e l a M i h a i l . M O I S E S C U o. cu bolţi în leagăn. C O N S T A N T IN ES C U o p. c e l m a i t î r z i u . pe de o parte. c i t . 179 P rim ele d o c u m en te sc rise în T îrg o v işte s-au p ăstrat d in a n u l 1 4 1 8 . cu două etaje. pe de altă parte.50 m). Casa în care a stat Mircea cel Bătrîn179 avea pivniţe cu ziduri foarte groase (2. 128 . 3 5 — 3 6 . . întinse sub toată suprafaţa clădită. din lespezi de piatră şi parter cu pereţi numai din cărămidă 18°. 2 6 — 3 0 . La parter. I . comparativ cu reşedinţa din primele decenii ale secolului al XlV-lea. de pază. C R . C R . după tradiţia ar- hitecturii bizantine. de plan treflat. printr-un al doilea lăcaş cunoscut sub denumirea „Biserica domnească mică" (da- 178 N . Piv- niţele (circa 32x29 m) adînci. interiorul era luminat prin 11 ferestre.şedinţe nu depăşea 32 m 178.. firide — la înălţimea de 1 m —• slujeau pentru aşezarea opaiţelor sau a sfeşnicelor. probabil pentru ospeţe. . C O N S T A N T I N E S C U .p p . sînt divizate în patru compartimente. 5 pe latura sud. M O I S E S Co U p . p p . 2 . 4 2 ) .

EDITURA MERIDIANE. p p .MV-XV | Slirs. aşa încît traseul lor exact nu se mai poate reconstitui184. V.tul sec XVI | Prima jumfltate sec XVII I 1 S!Trş.i b i d e m .tulsec XVII RUINELE CASEI DOMNEŞTI DE LA TÂRGOVIŞTE. 185 DRH .\ sec. CURTEA DOMNEASCĂ DIN TÂRGOVIŞTE. cîteva şi din Gheorghiţa sau alte locuri185. BUCUREŞTI.1777. CRISTIAN MOISESCU. X X IX — X LIV. 83). casa domnească de la Tîrg-şor — construcţie dreptunghiulară. 129 . CONSTANTINESCU. cu ziduri din bolovani de rîu alternînd cu cărămidă — nu poate fi încă precis datată din secolul al XVI-lea sau de la finele celui pre- 183 Ibidem . 36—37. I. (DUPĂ N. 1965. p. 184 Act uala inci ntă este rezult anta refacerilor din secol el e XVI— X V I I ş i m a i n o i . deşi numeroase documente au fost emise din Bucureşti. iniţial din piatră. în sfîrşit. din care nu s-au mai păs- trat decît puţine porţiuni. ziduri de incintă. B. cu rezum atul d ocum ente lo r. 4 4 — 4 5 . După cum. tare ipotetică din secolul al XV-lea) 183 . pp. PLANUL PIVNIŢELOR. în stadiul actual al cercetărilor nu s-au identificat pe teren şi alte curţi domneşti.

7<y 0 . p. reflectă o multi- seculară experienţă a societăţii româneşti. Dumitru din Maniaci etc. din aria sud-dunăreană. arhitectura locuinţelor din secolele XIV—XV.mai tuturor caselor ţărăneşti din regiunea deluroasă a tării" 187. modelele locului şi nu tipurile ofe- rite de reşedinţele prea puternicilor feudali din alte ţări. Arhitectura Arhitectura religioasă se rînduieşte alături de aceea de cult laică 188 . jupan Dragomir de la Segarcea. De la casa semiîngropată (bordeiul) de diferite dimensiuni la aceea de suprafaţă din paiantă sau din lemn şi sfîrşind cu reşedinţele domneşti din piatră şi cărămidă. V . 187 G R . nu mai puţin caracteristice. în piatră. 20. I s tor i a a r h it e c tu r ii . I s t o r i a a r t e i f e u d a l e . 6 8 . Muscel — 54.7o/o din lem n şi 2. cel puţin la început. stăpînea. efectuată numai în cuprinsul eparhiei Ungrovlahiei189. Note arheologice. 'Vlaşca — 8O. Ialomiţa — 81. ctitorii de lemn. chiar din cele cîteva exemple amintite. 4 o /o d in l e m n ş i 4 6 . p . 186 N. 1. total sau par- ţial.8o/o . 2 0 8 . în SCIV.lo/o 19 ° . cedent 186 .. Casa lui Basarab de la Argeş reia.. nr. 334.. O ca- tagrafie din 1810. 130 .4% din „gard".Oo/ o . ctitorii de cărămidă şi piatră. Lemnul este cu totul dominant şi în acest sector.io/o 191. sau ale marelui boier jupanul Ticuci care. I . firesc. 191 61. is o 3 4. dar cu preponderenţa incontestabilă a lem- nului — şi condiţionată de diferenţierile sociale.5°/0 . dar cu tipuri adoptate. vez i m ai jos.p . al unui Tatul din Hinăteşti. planul „. I O N E S C U . p. Radul din Berivoeşti. Şi nici nu mai ştim astăzi cum se prezentau curţile boiereşti. şi urm ă toarele. CONSTANTINESCU. de tradiţie bizantină. consemnează că bisericile de lemn re- prezentau următoarele procente din totalul ctitoriilor existente (restul fiind din zid) : Teleorman — 83. 25 de sate. utilizînd toate resursele locului ca materiale de construcţie — de la stuf şi pînă la piatră şi cărămidă. opere originale ale societăţii româneşti medievale . Dîmbooviţa — 56. Ilfov — 64. 94..8 0 / 0 d i n „ g a r d " ( n u ie le î m p le ti te ş i lipite cu lut). Chiar şi reşedinţele domneşti par a urma. V Ă T Ă - Ş I A N U . Tîrgşor. în această perioadă. 1969. împreună cu cei trei fraţi ai săi. adaptată de- plin la mediul geografic. 189 Cuprinzînd numai 7 judeţe ale Munteniei. 188 Pentru a rhitectura militară.

. A şa se explică de ce în jud eţele cu păduri în tinse — M uscel. Cel cu trei încăperi dreptunghiulare „. sute de ani de-a rîndul. a unor ti- puri de ctitorii de zid.8°/o 192. i d e m . de către feudalitatea românească. dar cu totul concludent. 194 C f . acoperişurile din şindrilă. stuf. şi anume propria casă de locuit.. ctitoriile de lemn să fie sin- gurele în fiinţă . . unde să se ofi- cieze slujba. cu- noscut printr-o îndelungată practică. . . statornicite în aria sud-dunăreană. cu atît mai mult cu cît pădurile coborau atunci de la munte şi deal pînă în valea Dunării. deci a unei suprastructuri de stat. V e c h i c a s e . 193 Vezi nota 190 supra.I. 1 9 6 3 . aşa încît trebuie reflectat cu atenţie asupra derivării acestui tip „din casele mai încăpătoare" 192 V e z i S C I A . . transmisă din ge- neraţie în generaţie. 2 % i b.Prahova — 43. N .prezintă o analogie perfectă cu casa ţărănească". de a adapta. împrejurările speciale din perioada migraţiunilor au făcut ca. n r . apariţia şi continuitatea unor forma- ţiuni politice mai mari — cnezatele şi voievodatele —. 1 9 6 8 . s t o r i a b i s e r i c i r i i . . Mărturia din 1810 aduce implicit. uluci. Aceeaşi sursă cuprinde şi preţioase indicaţii tehnice : construcţiile erau din bîrne (vîrghii).p . în primul rînd. derivate din arhitectura bizantină. D îm bo viţa. gard 193 cu stîlpi. în lo cu irea bisericilo r d in lem n p rin cele de zid a fo st m ai rapid ă deoît la şes. singura modalitate pentru comunităţile străro- mâneşti şi româneşti de a răspunde exigenţelor bisericii privind ridicarea unor lăcaşuri anume. a fost de a prelua. p . notaţii suficiente pentru a înţelege şi confirma caracterul străvechi al pro- cedeelor şi materialelor de construcţie . c u r e ş t i . P raho va — bisericile d e zid rep re z i n t ă î n t r e 4 3 . î n j u d e ţele d e deal şi m un te. 3 2 0 . B i s e r i c i l e d e l e m n d i n M u n t e n iBa u. 3 4 . în unele planuri de bază ale ctitoriilor. uluci cu stîlpi. cu resu rse eco no m ice m ai v aria te şi u nd e m a i ales au con tinu at să existe un num ăr apreciabil de sate de răzeşi şi o pătură de m ici boieri. I O R G A I. uluci cu stuf sau olane.. v e z i ş i R A D U C R E Ţ E A N U . 6 . de a trans- forma tipul de construcţie prezent la faţa locului. 5 ş i 4 6 . un de a fo st relativ m ai m ultă lin işte. 131 . p . dovada realită- ţilor din secolele XIV—XV : şi în acest domeniu. Legătura cu locuinţa de lemn se urmăreşte.X . Cînd ideologia creştină a pătruns treptat la nord de Dunăre. au făcut posibilă şi adaptarea. arhi- tectura de lemn era covîrşitor dominantă194. 2 .

3—4. pp. "6 Ibidem. nr. RADU CREŢEANU.. 326. ca în satul transilvănean Cizer unde. 197 Vezi Vieilles eglises en bois de Roumanie. ferestrele fiind pe părţile laterale. în graiul popular. pp. III. 19i V. Contribuţia la studiul tipologiei bisericilor de lemn din Ţările Române.E. III. Un monument al arhitecturii populare tran- silvănene. slujba se ţinea într-o casă obişnuită. Există un paralelism între planurile de bază ale celor două feluri de construcţii : cele două camere ale locuinţei ţărăneşti „tinda" — de dimensiuni mai reduse şi „casa" propriu-zisă. VĂTĂ. ne gîndim la biserica de lemn a mănăstirii Dintr-un lemn sau la aceea din Star-Chiojd. obişnuit pe aceea de sud. deoarece camera de locuit era aşezată spre răsărit. au intervenit şi elemente specifice. cît despre turlă.E. iniţial.S.d. fiind sugerată meşterilor lemnari şi dulgheri de turlele lăcaşurilor de 195 v. iar a treia încăpere. în AMET. este destinată alta- rului 196. mai mică.existente în aşezările „din perioada prefeudală şi feudal- timpurie" 195 . 1960. 627. Foarte pro- babil.. Desigur. fără turlă. în R. derivat din cel dintîi. primele slujbe ale misionarilor vor fi fost efectuate chiar în locuinţe. p. postulate de dogmă : ab- sida altarului. prezintă o adaptare mai precisă a construcţiei la nevoile cultului. De altfel şi aspectul exterior al unor astfel de ctitorii. biserica de lemn din Cizer. cit.E.ŞIANU. 9—10. O imagine a acestor începu- turi îndepărtate o întrevedem în recente exemple. AIIC. ea se adaugă mai tîrziu. îşi află corespondentul în pronaos şi naos. iar tinda. BTJTURĂ. s-a păstrat pen- tru pronaos chiar denumirea de tindă197. op. repetînd tipul cel mai vechi. 1965. alcătuită exact dintr-o tindă şi o a doua încăpere mai marei9s. uneori şi pe peretele de nord. reproduce liniile exterioare esenţiale ale unei case obişnuite : ca un simplu exemplu. 630—634. 1959—1961 p. o dată cu ridicarea unor construcţii anume pentru cult. Semnificativ. Un al doilea plan de bază. dreptunghiu- lar. deoarece primele două încăperi (pro- naosul şi nava) formează un corp comun. 29. pînă la terminarea bisericii de lemn. spre apus. 132 . intrarea aşezată pe latura de vest . Orientarea generală a unor case — între altele chiar din exemplul citat — a favorizat folosirea lor iniţială pentru cult.

în SMIM. GH. Concomitenta între atestarea documentară a cnezatelor şi voievodatelor româneşti la sud de Carpaţi. menţinută în graiul popu- lar. şi existenţa unor biserici de zid. Dar unele monumente de acest fel. DIR.. De altfel. Comanditarii principali ai mo- numentelor religioase sînt domnii şi unii dintre boieri . de cancelarie : „Iar după aceea — citim într-o veche traducere a unui hrisov eliberat în 1519 de Neagoe Ba- sarab —• au venitu jupanu Harvatu logofătu înaintea domniei mele şi au ajutatu şi au datu aciastă ocină ce scrie mai sus sfintei case ce-i mai sus zise. 140). datorate unor interfe- renţe mai noi — vezi exemplul turlelor — pot fi deli- mitate.G. Nicolae de la Curtea de Argeş : N. B. şi ctitoria cu călugării săi. La residence d'Argeş. CRONŢ. importante. I O N E S C IUs t. vechea biserică identificată sub actuala ctitorie Sf. Adăugirile. XVI. ns. CONSTANTINESCU. Dreptul de ctitorie în Ţara Românească ji Mol dova. p. 295— 304.. 201 rj e exemplu. este firească201. Arhitectura ecleziastică de zid a apărut treptat. identificate prin săpături. 140 (nr. pare să se fi reflectat uneori şi în limbajul oficial. pentru întărire şi hrana fraţilor carii sîntu lăcuitorii la acel sfăntu loc. Viitoare cercetări rămîn să urmărească în Muntenia şi Oltenia alte urme ale unor eventuale lăcaşuri de piatră şi cărămidă mai vechi. realităţile în fiinţă cu peste 500 de ani în urmă. I. să le fie veşnică pomenirea"200 (subl. reproduc în plan şi în procedeele tehnice. 133 .zid199.. pp. .I . coconilor lui. 1960. apropierea existentă la început între cele două tipuri de construcţii. .... aşa cum au fost aflate în Dobrogea. p. G R . Cf. Constituirea Ţării Româneşti ca stat independent a mar- cat şi în acest sector — ca şi în arhitectura militară şi civilă — o nouă etapă. pe măsură ce relaţiile de producţie feudale şi suprastructura lor politică dădeau putinţa unor asemenea construcţii.. nota 2.C. D. iară jupuitului Harvatu logojătu şi casei lui. Casa desemnează şi familia logofătului amintit aflătoare în locuinţa acestuia.I . 199 V e z i n o t a 1 9 7 . Din secolele XIV—XV nu s-a mai păstrat nici un fel de biserică de lemn. aşa încît o serie de elemente arhaice pot fi ur- mărite.). rămase pînă în timpul nostru. IV. o r i a a r h i t e c t u r i i . 26—30. 88. pp. 200 Doc. în secolul al XlII-lea. din 13 ian.

Şi în această direcţie.. în funcţie de ţelurile şi mijloacele materiale ale celui ce pa- trona opera.O. prezentînd evidente analogii cu monu- 202 D in toate ţările rom âne. 154—155. cit. unde num ai num ărul m ănăstirilor iden tificate este de 37 (evident. 205 Amintim numai monumentele în fiinţă sau cele care au putut fi studiate. X X V I I I . Atare opţiuni — determinate de apartenenţa Ţării Româneşti la zona de cultură controlată de biserica or- todoxă constantinopolitană — au fost pregătite prin ex- perimentările etapei precedente. Cod- meana. s-a afirmat începînd cu secolul al XlV-lea. 1965. Dealul. aşa încît etapele evoluţiei.l e a : D r a g o m i r e şîtni . biserica fostei mitropolii din Tîrgovişte 206 şi Hîrteşti . A ND RE JE SC U.. receptivă la măiestria artistică. . even- tual Tisău 208 şi c'ozia Veche 209. unele au putut fi şi din lem n). 158. Tismana. Ruda (ultimele decenii ale secolului al XVI-lea) : ST. 206 D ărîm ată la finele secolului al XlX-lea. nr. 206 V ezi argu m entare a şi bibliografia la S T. 1— 2. G . pp. 207 Vezi nota 204. o în M. biserica episcopală Curtea de Argeş 20 7 . consideră că biserica nu poate fi anterioară seco lelor XVI —XVII (p. nr. 204 B iserica episcopală ctitoria lui N eagoe Basarab. O b i s e r i c ă d i n s e c o l u l a l X V . dacă datarea se confirmă. C O N S T A N T I N E S C US.. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş. 203 V ezi m ai jos.în cruce greacă înscrisă" — Sf. 1969. poste rioare lui 1500: Drăgoieşti (ante 1530). Opţiunile s-au îndreptat spre tipurile principale de plan din arhitectura de tradiţie bizantină 205 : „.. ca promotoarea unei creaţii majore şi de durată în sud-estul european. 134 . încheindu-se cu sintezele de la Dealul şi Curtea de Argeş 204 . exact nu vom şti probabil vreodată. societatea românească 202. Multe dintre ele au fost complet refăcute sau au dispărut. atunci Cozia se înscrie în şirul ctitoriilor de plan dreptunghiular. Numărul ctitoriilor de cărămidă şi piatră din secolele XIV şi XV se ridică la cîteva zeci 203 . Retevoieşti-Muscel. ă p ă t u r i l e a r h e o l o g i c e d e l a Czia. 209 N . XVII. Suslăneşti. din care ne-au rămas cîteva mărturii. pp. pot fi cel mult sugerate. AN. In urma a două sondaje. p. plan trilobat (triconc) Vodiţa II. dreptunghiular cu abisdă la răsărit : Le- reşti şi Dragomireşti. de aci şi formele şi modalităţile diverse de realizare. Cozia. în răstimpul amintit. 364. 601) . 7—8. p. Cepturoaia (ante 1529— 1530). Brădet. DREESCU : op. B . 599—601.

B . p. 138 — 1 39 (num e şte a c es t tip d e pla n ş i „ bise r ică sa lă"). 128—129.mente înălţate la sud de Dunăre 210 . în se- colele V—VI) 211 care însă. Fundaţiile descoperite lîngă Niculiţel (secolele XI—XII) aduc prima atestare a pla- nului treflat pe teritoriul românesc. I. c i t . p . Artă si societate în Ţara Românească a veacului al XlV-lea. cu absidă la răsărit. 58—59. Soluţiile constructive adoptate în acel timp — şi marcînd trecerea de la un tip de plan la altul — sînt astăzi diferit interpretate zl 6 . sînt marcate de Vodiţa I şi Goşuştea Crivelnic 215 . VĂTĂŞIANU. pp. 1 6 5 — 1 8 4 . 1 4 0 — ■ 141 şi 186— 187 . I O N E S C U . C . a doua m ai t î r z i u . pp.1a Dinogeţia sînt diferit i nterpretat e. Din perioada „căutărilor" mai reţinem şi ctitoriile de plan dreptunghiular. op. în secolul al XlII-lea sau începutul celui următor probabil. probabil din seco- lele X—XI (continuînd un tip frecvent în Bizanţ. pp. cit. Pentru definirea planului treflat şi a celui . GR..triconc. 217 GR. 2 8 . 1.. IONESCU. I . 211 V..o p . reprezentînd o etapă pregătitoare pentru construcţia mai amplă ridicată chiar peste ea (actuala bise- rică Sf. cit.. 129—130. o p . 3—35..C r i v e l n i c u - M e h e d i n ţ i . 216 G R . cum sînt cele două existente. 1 9 3 5 . . 1972.L a r e s i d e n c e d ' A r g e ş . acela al receptării. Istoria arhitecturii. nr. op. . M . la Turnu Severin217 210 RĂZVAN THEODORESCU. după unele opinii. p. 214 V. pp. AL. op. d i n s e c o l u l a l X l V . 59 şi nota 3. 212 GR. Nicolae Domnesc) 213. op. . Dacă vestigiile de .. IONESCU. 68— 69. BĂRC ĂGILĂ M. 135 . n o t a 3 . 1 2 5 . în SCIA. important este însă rezultatul final. 213 N . op.r e a C o ş u ş t e a .. cit.l e a :V . 19. p . VĂTĂŞIANU. Faze interme- diare de la treflat la triconc. „. p p. C O N S T A N T I N E S C U . . .p . c it. V ă t ă s i a n u . VĂTĂŞIANU. IONESCU.. al triconcului în Ţara Românească. apoi al adaptării cu trăsături proprii şi al difuzării de lungă durată (pînă în secolul al XVIII-lea). c i t . în schi mb ctit oria exis tent ă î n secolul al XlII-lea la Curtea de Argeş aparţine tipului „în cruce greacă"... cit. devenit ulterior prepon- derent în Ţara Românească şi Moldova. D e s c r i e r e a r h e o l o g i c îăn.se conforma schemei tipice de plan în cruce greacă în- scrisă" 212. Aşa sînt bisericuţa (poate baptisteriul) de la Dinogeţia. deschizînd drumul pentru varianta triconcului 214 .pp. 215 Prim a datată spre finele secolului al XlII-lea. V. p p .

XXVIII. 136—138. începutul acestui îndelungat proces îl reprezintă monumentele ridicate în secolele XIV şi XV. obişnuite unei cti torii aparţinînd cultului greco-oriental. cit. în volume echilibrate ce rămîn constant la proporţiile omului fără să-l copleşească —. 219 ST. VĂTĂŞIANU. atare opere vor continua sute de ani. în G. cît şi prin numărul aces- tor ctitorii. curţilor boiereşti (fără ca. După cum este dificil să afirmăm categoric — dat fiind că majoritatea monumentelor nu au pisanii păstrate (sau nu au avut de fel) — că în secolul al XlV-lea. comandiatrii principali ai ctitoriilor sînt mai ales 218 V. proscomidia şi diaconiconul. ca şi eşalonarea lor în timp. pînă în pragul epocii moderne. după căderea Constantina polului mai ales. manifestările cele mai pregnante atît pe planul creaţiei arhitectonice propriu-zise — construcţii în linii exterioare simple.B.. Pe măsură ce se vor extinde. Ţara Românească şi Moldova reprezintă în tot sud-estul european aria unde arhitectura ecleziastică de tradiţie bizantină a cunoscut.. în final. în noi sinteze. Cum monumentele din secolele XIV şi XV fie că au dispărut. o astfel de diferenţiere să fie absolutizată) 219. clare. proces ce se desfăşoară în secolele XI—XII. a tipurilor principale de tradiţie bizantină. este tocmai asimilarea creatoare a acestor tipuri de către meşterii constructori ai Ţării Româneşti (ca şi ai Mol- dovei). op. GR. ANDREESCU. 1—2. 136 . p. pp.sau aceea de la Sân-Nicoară (aceeaşi datare) 218. posibil. mai ales în anii lui Mircea cel Bătrîn. cele de plan dreptunghiular. în sensul că bisericile de plan triconc erau destinate complexelor mănăstireşti. pp. cu o accentuare vizibilă în XIII şi la începutul celui următor. La Sân-Nicoară absida altarului este flancată de două absidiole. nr. op. 1969. 69—71. să conchidem pentru asemenea corelări. la iveală noi elemente ale acestui proces de preluare. 156. Cu adaptări proprii. Ceea ce reţinem.. în strînsă legătură cu şantierele sud-dunărene. este mai greu. în stadiul actual al cercetărilor. Putem stabili anume apropieri între tipurile de ctitorii din secolele XIV—XV şi comanditarii lor ? S-a propus recent stabilirea unei corelaţii. cit. fie că au trecut prin importante prefaceri. evi- dent. cu variaţii de la o etapă la alta. O biserică din secolul al XV-lea : Dra- gomiresti. IONESCU. cercetările vor da.

In arhitectura religioasă. 4 4 .t Ra . 1 9 5 7 . 137 . o sumă din operele din Ţara Românească şi Moldova se înscriu printre valorile recunoscute ale artei europene. de lux 221 . ceea ce arată şi o deplină stăpînire a tehnicii prelucrării şi asamblării acestui material de bază în construcţiile medievale. vezi capito- lul VI). cu propria-i individualitate. La criteriul numeric trebuie oricum adăugat acela al valorii arhitec- tonice. din cauza stilurilor total diferite adoptate în ariile dominate de biserica ortodoxă (de tradiţie bizantină) şi de aceea catolică (romanic şi gotic). Nivelul Ce putem spune despre nivelul tehnicii în Ţara Româ- tehnic nească. contribuţia originală a poporului nostru constituie o realitate. 221 V ezi m ai jo s. 314—323. miniatură şi în pictură. Pr . textile (pive. boieri sau călugări şi mai puţin domnia2z0. Poporul român s-a afirmat. dîrste). im p ortu rile. instalaţiile tehnice amintite se înscriu — după toate probabilităţile — printre realizările similare la nivelul continentului nostru. interferenţele între cele două stiluri fiind cu totul limitate.u r e ş t i . atelierele central şi în secolele vest- europene aveau un avans cert. domnia —■ sînt cu- noscute cele două exemple de la Curtea de Argeş — a fost promotoarea unor opere majore ce au slujit ulterior drept model. îndeosebi în broderie. steje sau vîltori. nu par fi diferenţe notabile. şi-a apărat organizaţiile sale de stat împotriva unor mari pu- 220 S c u r t ă i s t o r i e a a r t e l o r p l a s t i c e d i nI . o apreciere în paralel devine extrem de dificilă. în această epocă. r o m â n e a s c ă î n e p o c a f e u d Ba ul ăc . p .R A. In cultura grînelor. cu ani de gravă foamete222. or. aşa încît ne mărginim la cîteva observaţii de or-Rontâneascâ din general. al măiestriei realizării . în metalurgie şi textile. 1970. Bucureşti. (Pentru arhitectura militară. care făcea ca pro-XIVşi XV dusele lor să fie căutate în Ţara Românească ca mărfuri scumpe. în realităţile europene ale secolelor XIV şi XV . Civilizaţia Occidentului medieval. pp. multe ţări europene fiind confruntate. în producţia artistică. In meşteşugurile „săteşti" morărit. In arhitectura în lemn. periodic. 222 JACQUES LE GOFF. în secolele XIV—XV şi acela din celelalte părţi în ale Europei ? Studiile comparative sînt cu totul la în-Ţara ceput.

. în cultură. de pildă de cele arheologice.. în mod firesc. 138 . fig. o recentă cercetare constată. zlătarii.. pentru a asigura armele de apărare şi baza materială pentru formarea culturii. inclusiv (vezi pp. deşi rezultatul ar trebui corectat şi cu mărturiile date de alte surse. suficiente. 52—63). aşadar. Meşteşugurile. ca fierarii. tîrgurile apar drept centre unde producţia meşteşugărească se dezvoltă cu predilecţie. a parti- cipat continuu şi activ la marile circuite comerciale transcontinentale . Sînt rezultate fundamentale. Nu socotim necesară distincţia dintre meseriaşii satelor şi cei de pe domeniile marilor feudali. 4. 208.. pe aceeaşi treaptă cu cele similare din alte ţări.. tratează. diferenţa dintre cele două categorii se manifestă doar pe planul relaţiilor sociale.teri ale vremii. au fost acoperitoare pentru bunurile necesare traiului cotidian şi negoţului. dar nu pe acela al meseriei pro-priu- zise 224.. OLTEANU. Oprindu-ne la primele. de altfel împre- ună. O sumă de factori au contribuit la dobîndirea lor . pentru o parte din meseriaşii tîrgurilor deşi şi unii dintre aceştia stapîneau ocini. o sută de ani m ai t î r zi u. ts-i ŞT OLTEANU. printre ele înscriem şi mijloacele tehnice amintite care. meşteşugurile de la sate şi de pe domenii pînă în secolul al XVI-lea. p. chiar dacă nu se rînduiesc. Meşteşugurile. pictorii. hotărîtoare pentru destinul şi evoluţia sa istorică timp de mai multe secole. în unele sectoare. pentru a contribui la manifestarea de sine stătătoare a poporului român. ale raportu- rilor faţă de stăpîn. 224 ŞT. b) Trăiau aceşti rrieşteri numai din produsul speciali- tăţii lor ? Răspunsul este probabil afirmativ pentru unii dintre ei. Două întrebări la încheierea capitolului : a) care este raportul dintre meşteşugarii din mediul rural şi cel ur- ban ? Singura evaluare o putem face după menţiunile documentare ale diferitelor meşteşuguri. a asigurat dăinuirea acestor state în confruntarea cu cea mai mare forţă militară din sud- estul continentului nostru — Imperiul otoman . a dovedit puterea sa de creaţie în artă. n um ă ru l l o r s po re ş t e l a 1 3 ş i r es pe ct i v la 38 223. domenii compuse tot numai din sate . la 1450 : 11 meserii speciali- zate atestate în acte la sate şi 21 în tîrguri . Pentru alţii este probabil că îmbinau meseria cu ocupaţiile agricole.

IV

Neguţători şi mărfuri

VECHIMEA SCHIMBULUI DE MĂRFURI
COMERŢUL INTERN ÎN SECOLELE XIV ŞI XV, MĂRFURILE VEHICULATE
NEGOŢUL INTERN, DESFĂŞURAT IN ZONA TlRGURILOK
CATEGORIILE SOCIALE CE SE ÎNDELETNICEAU CU NEGOŢUL:
TÎRGOVEŢII, SĂRACII SAU SIROMAHII, BOIERII, DREGĂTORII, DOMNII,
MĂNĂSTIRILE
POLITICA DOMNIEI FAŢĂ DE ACTIVITATEA COMERCIALĂ DINLĂUNTRUL
ŢĂRII
COMERŢUL EXTERN
ŢARA ROMÂNEASCĂ ÎN CADRUL CIRCUITELOR EUROPENE
MĂRFURILE EXPORTATE. IMPORTURILE. TRANZITUL
MECANISMUL COMERŢULUI EXTERIOR
ROLUL BRAŞOVENILOR. ALŢI PARTICIPANŢI LA COMERŢUL EXTERN AL
ŢĂRII ROMÂNEŞTI
DRUMURILE DE USCAT, VECHIMEA LOR
CĂILE FLUVIALE ŞI MARITIME
MIJLOACELE DE TRANSPORT. VĂMILE
CIRCULAŢIA MONETARĂ
CONCLUZII ASUPRA DEZVOLTĂRII ECONOMICE A
ŢĂRII ROMÂNEŞTI ÎN SECOLELE XIV ŞI XV

„DĂ DOMNIA MEA ACEASTĂ PORUNCĂ A DOMNIEI MELE,
ORAŞULUI DOMNIEI MELE, TÎRGOVIŞTENILOR:
Vechime
IATĂ, VĂ SLOBOADE DOMNIA MEA DE TOATE ŞI DE VAMĂ,
a
SĂ NU DAŢI NICĂERI, NUMAI LA TÎRGOVIŞTE,
schimbului
APOI IAR SĂ UMBLAŢI ŞI PE LA SEVERIN
fc
ŞI PRIN TOATE TlRGURILE ŞI LA BRĂILA
mărfuri
ŞI PRIN TOATĂ ŢARA DOMNIEI MELE, NICĂERI SĂ NU DAŢI".
Dan al II-lea către locuitorii Tîrgoviştei.

Comerţul
intern
în secolele
XIV şi XV;
mărfurile
vehiculate

Schimbul de mărfuri în interiorul teritoriilor româneşti,
ca şi cu alte zone, a continuat de-a lungul perioadei
migraţiunilor şi în feudalismul timpuriu. Ni-1 arată ze-
cile de descoperiri monetare din secolele III—VI şi
IX—XIII îndeosebi1. Ni-1 arată termenii latini — negoţ-
neguţător (de la negocium), a vinde (vendere), a cum-
păra (comparare), lucru (în sensul de cîştig, de la lucru),
a schimba (excambiare), preţ (pretium), a împrumuta
(impromutare), a cîştiga (câştigare). Dovadă şi tîrg,
vamă şi a plăti, datînd din timpul conlocuirii cu slavii
şi desemnînd locul unde are loc negoţul (tîrgul), taxa
dată la vînzare-cumpărare (vamă) şi operaţia propriu-
zisă, cînd se dau banii (a plăti) ; dovadă, de asemenea,
şi a tocmi, dobîndă, marfă, zbor şi nedeiaz. Practicarea,
schimbului de mărfuri ne-o arată şi termenii proveniţi
din greaca-bizantină : arvună, drum, ieftin, cîntar, litră,
aspru (monedă), rodie, migdal, chitră, lămîie, orez, mi-
rodenii, mir, piper, zahăr, săpun, prăvălie, camătă etc. 3.
Organizarea politică a Ţării Româneşti independente a
dat şi acestor schimburi un cadru şi posibilităţi noi de
dezvoltare.

Cum se desfăşura comerţul intern în secolele XIV—
XV ? Existau mărfuri de circulaţie generală, căutate mai
în toate aşezările orăşeneşti şi rurale : sarea, vinul,
peş-'tele, fierul, uneltele de fier, pietrele de moară ;
altele, cerute în zone mai rcstrînse — anumite produse
ceramice, stofe, mirodenii (îndeosebi provenite din
import).
1
Bibliografia în DINU C. GIURESCU, Relaţiile economice...
sec. X—XIII, în RSL, X, 1964, pp. 364—368 şi OCT. ILI-
ESCU, L'Hyperpere byzantin au Bas Danube du Xle au XVe
siede, în R.d.E.S.E.E., 7, nr. 1, 1969, pp. 116—119; Idem,
Moneda în România, Bucureşti, 1970, pp. 8—13.
2
ŞTEFAN METEŞ, Relaţiile comerciale ale ţârii Româneşti
cu Ardealul, pînă în veacul al XVIII-lea, Sighişoara, 1920, p. 38 ;
C. C. GIURESCU, Tîrguri sau oraşe, pp. 22—23 ; AL. RO-
SETTI, Istoria limbii române, p. 161 ; P. P. PANAITESCU,
Introducere la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1969,
pp. 155—156.
3
H. MIHĂESCU, Influenţa grecească asupra limbii române
pină în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1966, pp. 186—187. Cf.
p. 81 şi Indexul pp. 219—223, sub voce. Autorul apreciază că
un număr din aceşti termeni e;reco-bizantini sînt intraţi prin mij
locirea graiurilor sud-slave. Cf. P. P. PANAITESCU, op. cit.,
pp. 257—258.

141

„A binevoit domnia mea cu a sa bunăvoinţă, cu
inimă luminată şi curată a domniei mele ... — scrie
Vladislav al II-lea călugărilor de la Cozia şi stareţului
Iosif — ca să umble slobode căruţele acestei mănăstiri
şi să cumpere mai întîi sare de la ocne, pe care cum-
părînd-o, vamă să nu dea, nici de la butiile cu vin, nici
de la peşte, nici de la alte cumpărături, nicăeri să nu
dea vamă la toate tîrgurile şi la toate vadurile... De aceea
să nu cuteze să-i împiedice pe acei călugări dacă vor vinde
berbeci şi porci sau postav sau fier sau ceară sau fie orice
lucru sub vamă... încă vamă să nu li se ia...': 4 (subl. ns.,
D.C.G.).
Iar Dan al II-lea, adresîndu-se Tîrgoviştenilor, preci-
zează : „Şi cum aţi dat vamă mai înainte, astfel şi acum :
de la o maja de ceară 12 ducaţi, florini să nu fie ; de
la piper, de la şofran, de la fier, de la bumbac, adică de
la toate cumpărăturile, să daţi vamă mai puţin ceva..." 5.
De sare avea nevoie orice gospodărie şi cum exploata-
rea ocnelor se făcea pe seama domniei 6, toţi cei ce cum-
părau produsul plăteau o vamă (taxă). Scutirile — aşa
cum ne arată documentul citat — se acordau de şeful
statului numai în cazuri speciale. La fel şi pentru alte
produse comercializate, supuse încă din secolele XIV—XV
unor reglementări.
Natura acestor reglementări este mai greu de precizat.
Comercializarea fierului, la începutul secolului al XV-lea,
avea un regim mai liber, de vreme ce şi tîrgoviştenii, şi
călugării Coziei puteau umbla de-a lungul ţării să-1 vîndă
sau să-1 cumpere. Dar desfacerea sării — monopol de
stat am spune astăzi — se efectua, probabil, la anume
preţuri prin oamenii domniei sau prin arendaşii care ob-
ţinuseră acest drept.
Vinul — amintit înainte — şi peştele s-au bucurat de
o reală şi largă preţuire. Cererea acestor mărfuri a de-
terminat apariţia de timpuriu a unei dări speciale numită
„părpăr", plătită asupra butiilor cu vin şi transporturilor
de peşte la punctele de încărcare. în perperi se taxa maja
de peşte exportată în timpul lui Mircea cel Bătrîn şi
4
Doc. din 7 aug. 1451, DRH, B, 1, p. 187 (nr. 106).
5
Doc. din 1424 după noiembrie 10, 1431 ; ibidem, p. 109
(m. 55).
6
Vezi mai sus, pp. 79—82.

142

sub Dan al II-lea. „Şi oriunde se încarcă carele cu peşte
de la bălţile lor (ale Coziei —- N.A.), sau la Steanca
sau la Borduşani sau la Făcăiani sau la Vlădeani şi la
Blagodeşti sau la Corneani, să fie volnici călugării să
7
ia vama şi perpetui..." . Aceeaşi dare şi pentru tranzac -
ţiile cu vin. „Şi după aceaia, ori cîte buţi vor cumpăra
— citim într-un hrisov al lui Radu cel Mare —■ ori dă
podgorie, ori dă la Tîrgovişte sau dă peste Dunăre, ni -
meni, nici la un loc, nimic să nu-i cuteze a-i bîntui, nici
8
dă părpăr, pentru că i-am ertat domnia mea..." . Fap tul
că taxa pentru negoţul cu cele două amintite articole era
numită perper în secolul al XV-lea, într-o vreme cînd
evaluarea mărfurilor se făcea aproape numai în fertuni,
bani şi ducaţi, iar emisiunile perperului încetaseră aproape
9
complet încă din anii 1325—-1327 (deci chiar în anii
cînd Ţara Românească se constituise ca un stat feudal
unitar), ne îndreaptă să socotim că perceperea acestor taxe
a început din secolul al XHI-lea, cînd circulaţia mo -
nedei de aur bizantine a luat la Dunărea de Jos un ca -
racter mai general 10 . Dar de ce perper şi nu alt nume ?
Folosirea hiperperului de aur — deci a unei menede de
valoare ridicată, în locul celei obişnuite de bronz sau
chiar de argint — se explică prin volumul mare şi frec -
venta circulaţie a mărfii, prin cantităţile importante în -
cărcate în corăbii şi căruţe — aşa cum ne precizează
documentele secolelor XV -11 şi XVI — cantităţi ce tre -
buiau taxate cu o monedă de valoare, de aur. întocmai
cum regele Bela al IV-lea al Ungariei dispunea de veni -
turi din pescăriile şi iazurile Olteniei, tot astfel cîrmui-
torii locali din Ţara Românească — cnezi, voievozi, ma-
jores terrae —, care deţineau autoritatea efectivă asupra
teritoriilor, au încasat în folosul lor darea specială „păr-
părul", asupra acestor două tradiţionale produse ale băl -
ţilor şi podgoriilor, atît de frecvente în alimentaţia lo -
cuitorilor ca şi în export. Cînd statul feudal se unifică,
7
Doc. din 15. ian. 1467, DRH, B, I, pp. 224—225 (nr. 131).
Vezi şi p. 330 (nr. 205), p. 429 (nr. 265).
8
Doc. din 4 iun. 1497 ; idem, p. 449 (nr. 275).
9
OCT. ILIESGU, UHyperpere byzantin..., p. 114.
10
DINU C. GIURESCU, Relaţiile economice..., I, pp. 367—
368 şi 373 ; C. C. GIURESCU, istoria pescuitului..., pp. 279—
281 ; OCT. ILIESCU, UHyperpere byzantin..., pp. 112—113.
11
Actul din 15 ian. 1467 enumera, la Balta Ialomiţei, 5 puncte
de încărcare a peştelui.

143

Negoţul beneficiul dării trece asupra domniei, care, la rîndu-i, îl
intern cedează în anume cazuri unor mari feudali, îndeosebi
desfăşura comunităţilor mănăstireşti 12.
t Un alt produs al negoţului intern erau pietrele de
în zona. moară. Instalaţiile de măcinat acţionate de forţa hidrau-
târgurilor lică sînt trecute în 47 de documente (pînă la anul 1500
inclusiv), prezente, credem, în sute de localităţi. Piatra
folosită la mori se scotea din cariere, — avem dovezi
scrise pentru Moldova— se fasona în anumite centre, de
unde se transporta în satele unde era cerută pentru insta-
larea unei noi mori 13 .

In afara vînzării şi cumpărării produselor căutate pe
arii largi, exista în secolele XIV—XV un comerţ intern, legat
îndeosebi de tîrguri şi de zonele vecine lor. El se desfăşura cu
regularitate, de vreme ce se plătea o anumită taxă pentru
mărfurile respective : „Vă sloboade domnia mea —
scrie Dan al II-lea către tîrgovişteni — de toate şi de
vamă, să nu daţi nicăeri, numai la Tîr-govişte, apoi, iar
să umblaţi şi pe la Severin şi prin toate tîrgurile şi la
Brăila şi prin toată ţara domniei mele, nicăeri să nu
daţi" 14 . Boierul Stanciu Moenescul —• cunoscut nouă —
obţine de la voievodul Vlad Dracul întărire asupra
ocinelor sale din Plopeni, Cocoreşti şi Mislea ai căror
locuitori sînt scutiţi de dări şi dijme : inclusiv de „vamă
din tîrgu..." 15 . Jupanul Mihail şi fiul său Stanciu sînt
stăpînii satelor Ruşii, Vodnovul, Raco-viţa şi Tătarei.
„Şi de asemenea Ruşii sa nu dea vamă la Tîrgovişte"
precizează Vladislav al II-lea 16 . Reamintim, în sfîrşit, de
privilegiul eliberat Coziei, carele mănăstireşti, fiind
autorizate „...nicăeri să nu dea vamă la toate tîrgurile
şi la toate vadurile..." 17 .
Cine se îngrijea de încasarea acestei taxe de vînzare-
cumpărare ? Răspunsul ni-1 dă Radu cel Frumos, în pri-
vilegiul eliberat Coziei, tot pentru comerţul ei prin ţară :
12
Cf. DINU C. GIURESCU, op. cit., p. 373.
« C. C. GIURESCU, Tîrguri sau oraşe..., pp. 75—77.
« DRH, B, I, p. 109 (nr. 55).
15
16
Doc. din 23 apr. (1441) ; ibidem, p. 161 (nr. 93).
Doc. din 1 aug. (1451); ibidem, p. 182; RADU MA-
NOLESCU, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei cu Braşovul
(secolele XIV—XVI), Bucureşti, 1965, p. 23.
17
Doc. din 7 aug. 1451 ; ibidem, p. 187 (nr. 106).

144

„Şi să nu cuteze să împiedice acele două căruţe, nici
sudeţ, nici pârcălabi de oraşe, unde sînt
tîrguri, nici " 18

vorntci, nici vameşi..
In ce consta această vamă a tîrgului şi cine o plătea ?
Lămuriri le putem afla în cărţile de pîrcălăbie, toate cu
un cuprins foarte asemănător, datînd din domnia lui
Constantin Brîncoveanu, privind 16 oraşe ale Ţării Româ-
neşti 19.
„Cărţi" domneşti în care vama tîrgului este o taxă
plătită de toate categoriile sociale, inclusiv boieri şi cle-
rici, pentru toate mărfurile vîndute şi cumpărate în acel
centru, iar un număr de 12 sate dimprejurul tîrgului
sînt obligate (sub sancţiune) să-şi comercializeze produ-
sele gospodăriilor proprii numai în oraşul respectiv.
Putem extinde aceste prevederi din 1695 la secolul
al XV-lea ? In parte da, întrucît : numele este identic
„vamă din tîrgu" la 1441, ca şi în vremea Brîncovea-
nului ; obligaţia era generală, dovadă că domnia, cînd
face o scutire în favoarea unui boier sau mănăstire, este
obligată s-o consemneze în scris. (Cît de atente erau
autorităţile statului feudal ca să încaseze taxele, înţele-
gem dintr-o însemnare contemporană pe un hrisov dat
de Mihail voievod la 1419 Coziei, autorizînd tocmai
libera circulaţie a carelor mănăstireşti, fără plata vămii :
„Această carte e de nevoie la orice cerere" 2l)). In plus,
vama tîrgului era obligatorie pentru satele dimprejur ;
dovadă că satul Ruşii, aşezat în apropierea Tîrgoviştei,
plătea pînă la 1451, în acest loc 21, aşa cum fac şi aşe-
zările din zona tîrgurilor, în epoca brîncovenească, 250
de ani mai tîrziu. Mai mult, s-ar părea că în secolul
al XV-lea sate situate chiar pe arii mai largi erau în-
datorate la o atare taxă, dacă mergeau cu produsele la
oraş — aşa cum se prevede pentru Plopeni, Cocoreşti,
Cioruş şi Mislea la 1441 22. (Prevedere care-şi află co-
respondentul în Cartea de vama Craiovii şi de Străhaia,
din 1 ianuarie 170923).
18
D o c . d i n 1 4 o c t . 1 4 6 5 ,D R H , B , I , p . 2 2 0 ( n r . 1 2 8 ) . C f .
p. 229 (nr. 135) şi 449 (nr. 275).
19 A n a t e f t e r u l , n r . 1 0 , 1 5 — 2 2 ş i 6 3 , p p . 3 6 6 , 3 7 2 — 3 7 3 , 3 7 6 —
382 şi 408— 409.
Ş° DRH, B, I, p. 9 1 (nr. 4 5).
21
Vezi m ai sus, p. 144.
22
Vezi m ai sus, p. 144.
23
Anatefterul, p. 409 (nr. 63).

145

Şi cîmpulungenii au beneficiat de un regim preferen-
ţial din partea domniei. La 7 mai 1615, Radu Mihnea,
pe temeiul unor hrisoave vechi — din care unul din
6900 (1391—1392), deci tocmai din domnia lui Mircea
cel Bătrîn, confirmă tîrgoveţilor unele drepturi, şi anu-
me : scutire de găleată, de slujba domnească, de plata
vămii către pîrcălabii oraşului, judecarea pricinilor nu-
mai de autorităţile cimpulungene etc. 24.
Ce fel de produse aduceau sătenii la tîrg pentru negoţ?
Poruncile lui Brîncoveanu vorbesc de „bucatele lor", pro-
duse agricole cerute de tîrgoveţi, chiar dacă o parte din-
tre ei aveau şi cultivau ţarine proprii, în hotarul tîrgului.
O nevoie asemănătoare de alimente va fi existat şi în
secolele XIV—XV şi în acest sens interpretăm men-
ţiunea din 1451, ca satul Ruşii, aşezat la circa 7 km de
„...oraşul de scaun" al ţării, „...să nu dea vamă la Tîr-
govişte" 25. Dar sătenii mai aduceau ceva : erau mărfurile
cerute la export, în primul rînd vite, ceară, miere, vin,
piei, care se adunau aici, în centrele orăşeneşti, în
partide (cantităţi) mai mari şi luau apoi calea spre alte
ţări. Or, şi aceste tranzacţii se desfăşurau, în primul rînd,
în cadrul comerţului intern, fiindcă locuitorii satului nu
vindeau, de regulă generală, direct neguţătorului străin,
ci unuia autohton, care efectua, la rîndu-i transporturile
dincolo de graniţă 26.
Ceea ce documentele arată în scris este confirmat şi
de arheologie. La finele secolului al XlV-lea, Măicăneştii
cumpărau podoabe lucrate la oraş, după toate probabi-
lităţile atît în Bucureşti, cît şi în centrele Transilvaniei.
Şi, desigur, progresul cercetărilor va identifica noi măr-
turii ale schimburilor sat-oraş în epoca amintită27.
2i
A. LAURIAN, N. BĂLCESCU, „Magazin istoric", I, 331—
333 ; Cf. N. IORGA, Studii şi doc, III, pp. 293—294
(nr. XLVII şi XLIX) dar aminteşte şi de un hrisov dat Cîm-
pulungului la 7067 (= 1558—1559).
25
DRH, B, I, p. 182 (nr. 104).
26
V ezi m ai jos, p. 171.
27
PANAIT I. PANAIT, începuturile oraşului Bucureşti în
lumina săpăturilor arheologice, în M.I.M., 5, 1967, pp. 15, 19,
20, 23 ; Doc. moldovenesc din 13 martie 1466, privind satul Ne
greşti, atestă sugestiv comerţul efectuat de săteni prin Moldova :
DIR, XIV—XV, A, I, pp. 342—343 (nr. 413).

146

Categoriile Ce categorii sociale se ocupau cu negoţul ?
sociale în primul rînd, tîrgoveţii. Tîrgoviştenii — citim în
ce se hrisovul lui Dan al II-lea reprodus mai înainte — stră-
îndelet- bat toată ţara, de la Severin şi pînă la Brăila, obţinînd o
niceau reducere a cuantumului vămii 28 . Cîmpulungenii sînt scu-
CU negoţul tiţi de vamă în actul eliberat lor la 7 mai 1615 de Radu
Mihnea, care ne asigură că a văzut el însuşi „...multe
hrisoave bătrîne şi vechi pentru aşezămîntul oraşului"
începînd cu acelea de la Mihail voievod din anul 6900
(1392 !) şi de la Vlad voievod la 6947 (1439) 29 . Şi chiar
dacă data de 1392 ridică întrebări (domn al ţării era
Mircea cel Bătrîn !), socotim cuprinsul actului ca expri-
mînd o realitate. în acelaşi sens este redactat şi hrisovul
lui Matei Basarab către aceiaşi cîmpulungeni 30 .
Printre tîrgoveţi, unii se îndeletnicesc îndeosebi cu ne-
goţul şi apar în actele secolelor XIV—XV sub denu-
mirea de săraci (CHpaKb — CHpairj* JIIO^H) sau siromahi
(CHpOMaXb — CHpOMaCH).
Astfel, Basarab cel Tînăr 31 :
„Şi dau de ştire domniei voastre —• scrie voievodul
într-o scrisoare către judeţul şi pîrgarii Braşovului — că
mi-au venit şi mi s-au plîns săracii, care sînt neguţători
cu marfă, că după ce vă tocmiţi cu ei, voi nu le luaţi
marfa cu soroc, ci îi ţineţi (acolo) şi nu le plătiţi..." 32
(subl. ns., D.C.G.). Definiţia este categorică; că săracii
se ocupă, în principal, cu achiziţionarea de mărfuri spre
revînzare se vede şi din cantităţile pe care le vehicu -
lează 33 . Identitatea cu negustorii reiese şi din faptul că
28
D R H ,B , I , p . 1 0 9 ( n r . 5 5 ) .
29
„Magazin istoric", V, pp. 331—333. La fel aproape şi hri
sovul din 15 iul. 1559 ; ibidem, pp. 347—349 ; P. P. PANA-
ITESCU, Interpretări româneşti, Bucureşti, 1947, p. 181 ;
V. COSTĂCHEL, P. P. PANAITESCU, A. CAZACU, Viaţa
f e u d a l ă p, . 4 3 1 .
30
D o c . d i n 1 2 a p r . 1 6 3 6 , „ M a g a z i n iVs t,o pr ipc. " , 3 3 6 —
3 3 9 ; D . B Ă J A N ,C r u c e a j u r ă m î n t u l u i .C. . î m p u l u n g , 1929,
pp. 10— 11 şi 19.
31
I . B O G D A ND, o c u m e n t e p r i v i t o a r e l a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m â
neşti..., p. 146 (nr. CXVIII). Vezi şi actul de la Radu cel Fru
mos, p. 109 (nr. LXXXIII).
32
P e l a 1 4 7 8 — 1 4 8 i2b; i d e m , p . 1 7 6 ( n r . C X L V ) .
33
P e l a 1 4 7 4 — 1 4 7 6 ş i 1 4 8 2 — 1i b4 i9d6e ;m p, . 1 2 2 ( n r . X C V ) ;
p. 205 (nr. CLXX).

147

siromahii (săracii) apar aproape numai în actele despre
tranzacţii comerciale externe 3i.
Natura acestor tranzacţii o putem urmări într-o sumă
de documente ale timpului 3 5 şi în care apar şi negu-
ţători nominalizaţi ca Rădilă din Cîmpulung 36 , Mihnea,
Chircă, Dragotă, Nicula, Gherghina, Drăguş 37 (de reţinut
numele caracteristice româneşti).
E drept că toate aceste mărturii privesc schimburi cu
pieţele străine ; dar este evident că aceiaşi negustori se
îndeletniceau şi cu negoţul în interiorul Ţării Româneşti.
Tranzacţiile de pe piaţa internă fiind încheiate de obicei
direct, la vedere, prin bună înţelegere, o parte dînd o
marfă iar cealaltă bani sau echivalentul în altă marfă,
atare schimburi nu aveau nevoie să fie consemnate în
acte scrise.
Dar alături de tîrgoveţi — dintre care unii sînt spe-
cializaţi — se îndeletnicesc cu negoţul (evident nu în
aceeaşi măsură) şi alte categorii sociale, boieri, dregători,
comunităţi religioase (mănăstiri) şi chiar domnii ţării.
Gheorghe Lascăr, cămăraşul lui Vlad Dracul, trimite la
Braşov 11 000 florini şi 9 măji de ceară pentru a primi
34
Vezi I. BOGDAN, Documente privitoare la relaţiile Ţării
R o m â n e ş ti .. ., p p . 1 0 , 1 4 , 3 1 , 4 0 , 7 7 — 7 9 , 8 8 , 8 9 , 1 0 7 , ' l 3 7 , ' l 4 6 ,
147, 152, 183, 184, 193, 194, 201, 203, 207, 209, 221, 251,
337, unde figurează sub numele de„pauperes". Apar, de ase
menea, în cîteva acte interne ca o categorie socială distinctă,
fără a se arăta ocupaţiile lor; DRH, B, I (nr. 27), p. 87
(nr. 42), p. 166 (nr. 95) şi p. 231 (nr. 137).
35
D o c . d e l a V l a d C ă l u g ă r u l , d e p r in 1 4 8 2 — 1 4 9 6 I; . B O G
DA N, op. cit., p. 206 (nr. CLX XI).
36
D o c . d e l a R a d u c e l M a r e , I . B O G D A N , o p . c it ., p . 2 2 2
(nr. CLXXXV). Cf. p. 223. Despre siraci a se consulta:
C. C . G IU R ESC U , D esprâ s irac ş i s irom ah..., în R. I., XIII,
1927, pp. 29— 35; P . P. PA N AITE SCU , D reptu l de străm u
ta r e a l ţă r a n i lo r î n ţă r i l e r o m â n e în, S MIM, I, 1956, pp. 77 —7 8,
c are c on s id eră c ă s ira c = ţă r an d ep en de n t ; ŞT E F A N Ş TE FA -
NESCU, Despre terminologia ţărănim ii dependente...,în „Stu
dii", XV, 1962, nr. 5, pp. 1158— 1161, care conchide că prin
siraţi-siromahi, în secolele XIV— XV se înţelege „...masa prin
c ip a lă a po pu la ţie i — s ă te asc ă sa u or ăş e ne a sc ă — c are - şi ave a
averea ei proprie de care dispunea du pă bunul plac" (p. 1161) ;
P . P . P A N A I T E S C U , O b ş te a ţă r ă n e a s că ...,p p . 4 6 — 4 7 so co te şte
c ă în s e c o lu l a l X V - le a s ir a c = „ o a m e n i l ib e r i c u m ic i p r o p r ie tă ţ i
(o g o ar e , m o r i e tc ) , d e c i s în t id e n t ic i c u s ă te n i i c o n s tit u iţi în o b şti ,
c u m o ş n e n ii s a u m e g ie ş ii" .
37
I . B O G D A N , o p . c it., p p . 3 4 5 — 3 46 (n r . C C X C I X ) ; sc r i
soare d atată 12 aprilie 1 500.

148

. din 3 apr. veţi face bine. B. 41 DRH. « DRH." 40 (subl. p. DINU C. postav.). şi atunci. 1478 — 1479. ibidem.) şi ce vindeau (berbeci.boier şi negustor din părţile transalpine" cu depozite de mărfuri la Braşov : HUR- MUZAKI-N. p. tot către judeţul şi pîrgarii Braşovului : „De aceea vă rog pe domnia voastră să lăsaţi piperul. 1418 : ibidem. 1419. CCXXX). act înnoit de Vladislav al II-lea 44 . Documente XV/l. 186—187. ns. 45). 187. pp. 38 Circa 1437. Boierul Dragomir al lui Manea transportă piper la Braşov şi are socoteli neîn- cheiate cu un anume Neagu 39. 30). a dregă- torilor ce se îndeletnicesc cu negoţul se întîlneşte şi în acte ulterioare 42. D. iar călugării să fie volnici să-şi ia vama şi nimeni să nu cuteze să-i oprească. METEŞ. Cf. domnia voastră sunteţi slobozi . pp. la 14 iul. XVI. 1428. Relaţiile economice. ■'•. sec. 162). pînă ce îl voi vinde. 126 (nr.. posesoare a nume- roase sate aducătoare de venituri (produse). La negoţ participau şi mănăstirile. Şi ctitoria de la Bolintin obţine o scutire la principalele vămi de la Dunăre. B. dacă va duce sare sau oi sau oricare marfă şi le va vinde. 44) şi la 28 oct. op. A/l —AT/. Să ascultăm şi pe vornicul Dragomir Udrişte. care ne arată ce cumpărau călugării (sare.. 121 (nr.. CCXIII).G. 268 (nr. fier. I. IORGA. 62). din 18 mart. dor. I. fără să ştim însă dacă făcea un comerţ efectiv sau achiziţiona numai produse destinate consumului propriu al comunităţii 45.. 149 . BOGDAN. ibidem. « DRH. 90 (nr. peşte ş." 4* Menţionarea boierilor. căci am înţeles că a zis judeţul că va răsturna sacii şi va lua piper cît îi va trebui şi destule (alte) a zis. CCXXXIX). 279 (nr. p.. p. I. 172). p.C. I. p. ibidem. Vezi şi despre Koryz „. B. 40 Scrisoare de pe la 1482—1492 .. 45 (nr. 266 (nr. 61. 91 (nr. ŞT. Cozia obţine privilegiu de la Mircea cel Bătrîn 43. GIURESCU. CCXIX). vin. p. 295 (nr. 43 ) .a. p.în schimb aramă şi fier şi oţel 3 8 .. porci. Cf. ceară etc). 67 (nr. Vezi doc. II. 1528: DIR. p.. I. p. B. Cf. 255—257 (nr. Relaţiile. Iar un act din 1480 generalizează cazurile individuale amintite : „Şi orice boier sau curtean sau oricine va fi. 39 Ibidem. p. din 1479—1480. scrisoare de la c. dacă-mi veţi lăsa din vamă.. « DRH. scutirile date şi de regele Sigismund al Ungariei călugărilor de la Vodiţa. In schimb. doc.. în pace.Act clin 1 iun.. cit. p.. iar dacă nu veţi lăsa. B.

2 7 5 ) . apoi la Frankfurt pe Main şi de aici în Boemia. I. de aici. diacul să repete semnificativ „. din (1424—1431). garantată de puterea politică şi militară a noului stat şi sprijinită de resursele sale materiale sporite. 109 (nr. la Praga.). 48 DRH. Nicolae din Tîrgovişte obţine de la Radu cel Mare ca „. Relaţiile economice.. confirmă o situaţie existentă : „Şi cum aţi dat vamă mai înainte.. D. doc. arată că el.cum aţi dat în zilele vechilor domni. Ţara Românească reprezenta capă- tul drumului transcontinental vest-est. şi mai departe în Transilvania (la Oradea. în actul eliberat Tîrgoviştei. Braşov). o parte se ramifica spre Viena şi Buda. de la Severin pînă la Brăila"46 (subl. Şi socotim sigur că sprijinul domniei a fost acordat tîrgurilor şi în secolul al XlV-lea : Dan al II-lea. de fapt. de unde prin trecătorile Carpa- ţilor meridionali şi răsăriteni ajungea la porturile dună- rene şi la Marea Neagră.p . Pe teritoriul moldovean se în- tîlnea cu celălalt mare circuit economic transeuropean care — aprovizionat din Orient pe calea Mării Negre 46 D o c .. 47 V e z i 'm a i su s . 1 4 7 .. Cluj. Politica A existat o politică de stat faţă de activitatea neguţăto- domniei rilor munteni autohtoni în interiorul ţării ? Domnii i-au faţă de sprijinit şi este firesc să fi procedat astfel — deoarece comerţul negoţul intern aducea statului venituri prin taxele (vă- intern mile) ce le plătea : exemplele citate — cîmpulungenii şi tîrgoviştenii obţinînd înlesniri de plata vămii la mărfurile cumpărate sau vîndute — sînt concludente 47. astfel şi acum".. sec. trei rînduri mai jos. unde se dă şi bibliografia problemei. pentru ca. astfel şi acum" 48. p . nicăeri vamă ca să nu plătească nici la un loc. X— XIII. Sibiu..i d e m . GIURESCU.. 1 4 9i 7b . p. B. 4 4 9 ( n r . Ţara Românească a luat parte la schimbul de mărfuri în aria sud-est europeană încă din secolele X—XIII 49. ce pornea din Flandra — zona marilor centre textile — spre Colonia pe Rin..G. După întemeierea statului feudal centralizat independent. 55). d i n 4 i u n . Bistriţa.orice vor cumpăra sau ce vor vinde. ns.C. 43 DINU C.. 150 . o atare participare a sporit : circulaţia bunurilor s-a efectuat cu mai multă siguranţă. mănăstirea Sf.

Moldova şi Dobrogea. . G I U R E S C UL e. V . D . G I U R E S C U . controlate şi stăpînite de români 51. în timpul cîrmuirii lui Mircea cel Bătrîn. ne arată destul de explicit mecanismul unor atare schimburi. Tronsonul prin Mol- dova al "acestei mari artere continentale apare chiar din primii ani ai secolului al XV-lea ca „via walachiensis"'. 51 C . 8 0 .î n N . întrucît Bulgaria a fost complet ocupată de otomani între 1393 şi 1396 şi deci încetează a mai reprezenta ca stat un partener în relaţiile comerciale. 1 9 6 6 .p . 0 5 — 1 1 6 . Chilia. fie spre Gdansk. continua fie spre Praga. p . In plus. 151 . Nu cunoaştem hrisoave ale puterii centrale sau ale unor mari dregători autori- zînd şi reglementînd comerţul extern cu ţările Penin- sulei Balcanice. 1965. în secolul al XlV-lea. M A L I ŢPAa .o t e s s u r l ' a p p o r t r o u m a i np . . G I U R E S C Uo . C .g i n i d i n t r e c u t u l d i p l o m a ţ i e i r o m â n e ş t i . 52 O C T . Polonia (prin Liov). De ce o atare absenţă ? Pe de o parte. mai ales de genovezi. cu direcţia spre Constantinopol 5 ' 2 . iar ulterior. pp. c i t . Prin autoritatea lor politică şi militară efectivă ca şi prin privilegiile acordate. Registrul ţinut la Chilia de notarul Antonio de Podenzolo.p . E . şi un tratat de comerţ general între reprezentanţii oraşului Genova şi voievozii români. ca braşovenii. 62 şi 64. I L I E S C UN. prin Polonia. Partenerii comerciali ai Ţării Româneşti au fost în se- colele XIV—XV Transilvania (îndeosebi prin centrele Braşov şi Sibiu). fie spre Silezia. M . . Asemenea acte scrise au fost date de domnii Ţării Româneşti pentru relaţiile economice cu Braşovul începînd din 1368 şi pînă sub Radu cel Mare şi pentru cele cu Polonia.B u c u r e ş t i . C .1. H .sau pe drumul tătăresc — lega Cetatea Albă. întrucît traversa teritorii locuite. Bizanţul era aprovizionat din Ţara Românească. Imperiul otoman. între 27 noiembrie 1360 şi 12 mai 1361. C Â N D E A . pe ţărmul Balticei 50 . dar aceştia îşi efectuau tranzacţiile fără a socoti necesar să încheie. Vicina şi Brăila de marele emporium de la Lvov de unde. voievozii au asigurat buna des- făşurare a comerţului extern al ţării şi al celui de tranzit transcontinental în direcţiile amintite. genovezii şi prin ei Bizanţul. c o m m e r c e s u r le t e r r it o ir e d e l a M o l d a v i e p e n d a n t l a d o m i n a t i o n t a r t a r e—1 ( 1 32 54 21 ) . . C . Pe de altă parte. la 50 C . 6 3 .

XCI). 76 (nr. în care erau detaliate pe categorii şi tarifele.. Documente cu privire la relaţiile Ţării Româ neşti. pp. p. La 20 ianuarie 1368. cu caracter solemn. 13—14 (nr. 339 (nr. p. pp. pp. op. pp. pp. 118—119 (nr. «3 Ibidem. ibidem. pp. VIII şi IX). fără a mai fi necesară o reglementare în scris de cîrmuitorii de la Curtea de Argeş. ci numai cazu- rile particulare. BOGDAN. Aceste acte. p. voievozii nu au mai eliberat privi- legii de tipul celui din 1413. 60 Ibidem. XI. CLI). 53 HURMUZAKI-N. p. pp. 95—97 (n f . 11—13 (nr. 1—2 (nr. C2 I. 59 Ibidem. Vicina sau Brăila soseau nave diferite — am spune astăzi sub diverse pavilioane —. CLV) . p. XV/l. Dan al II-lea (23 octombrie 1422 57. 186 (nr. pp. II) . VI) . 14—15 (nr.LXXIV). după 1437. cit. IORGA. de la Mircea cel Bătrîn. 3 — 6 ( n r . 55 Ibidem. p. voievodul Vlaicu acordă primul act care consemnează modalităţile şi cadrul juridic al negoţului braşovenilor în Ţara Românească 53. 57 Două hrisoave. CCLXXXIX). la faţa locului. 184 (nr. pp. 71—74 (nr. 64 I. aşa încît tran- zacţiile se încheiau de la caz la caz. precum şi de porunci către dregătorii munteni pentru aplicarea clauzelor statornicite 63. VII) . p. XIV). 152 . 313—314 (nr. XVII). XVIII) . Documente. pp. au fost întărite de scrisori oficiale cu referinţe generale asupra comerţului 62. CLIII) . p. Radu Praznaglava (17 mai 1421 55 şi 21 noiembrie 1421 56). pp. Vlad Dracul (8 aprilie 1437) 60 . 8 (nr. De ce. LII) . BOGDAN. pp. Vlad Ţepeş (7 octombrie 1476) 61. 189 (nr. 10 noiembrie 1424 58 şi 30 ianuarie 1431 59). 39 (nr. pp. XII) . 61 Ibidem. 29—30 (nr. 15—19 (nr..Chilia. ss Ibidem. 56 Ibidem.I ) .. III) . II). 21—27 (nr. 7 (nr. inclusiv o versiune latină a pri - vilegiului). 8—10 (nr. 190 (nr. p p . IV). încît ceea ce trebuia reglementat nu mai era cadrul general. V). CCLIV) . şi modalităţile de taxare ? Poate fiindcă un asemenea negoţ intrase — indiferent de frecvenţa schimbărilor politice — în or- dinea normală a legăturilor economice dintre Ţara Româ- nească şi Transilvania (Braşov). XLIX).. 32—35 (nr. p. 27—28 (nr. pp. El a fost urmat de privilegiile acordate aceloraşi de Mircea cel Bătrîn (6 august 1413) 5 4 . CLVI) .

Mărfurile Ce mărfuri se exportau ? Pe primul loc veneau produ- expovtate sele animale şi derivate (reproducem prevederile din 1413) : Peşte : „. iar la Tîrgşor de car 1 peşte . De reţinut că pe primul loc se afla totuşi crapul. I s t o r i a p e s c u i t u l u i . p. din 150368. 64 Ib id em .). iar pentru ce va fi pe deasupra să nu dea nimica. 67 C . din 1422 : „Iar voi vameşilor din Rucăr. la rîndu-i peşte de soi ales. Iar la Brăila de maja 1 per-peră. 5 (n r. afumate. . . 247. că uneori se aduceau exemplare o mărime puţin obişnuită. 1 1 0 — 1 1 2 ş i C . roşioară etc. Ce soiuri anume ? Precizări citim în porunca lui Dan al II-lea. cum şi soiurile obişnuite de baltă — plătică. că icrele negre veneau sute de kilograme (cel mai puţin în 1547 şi 1549 cîte 270 kg anual. iar maximum în 1542 — 2 092. cega 69 . .. cum au fost 2 somni. . C . 2 47 . socoteau morunul ca un produs foarte fin. somnul şi scrumbiile (de Dunăre) amintite în însemnări ulterioare.D o c u m e n t e .. 1 4 0 8 . I I . G I U R E S C U . C . ca şi cei de astăzi. 69 P r iv il e g iu l a c o r d a t L io v e n il o r d e A l ex a n d ru c e l B u n I a 6 o c t.A. 23 (nr. G IU RESCU . nu lipseau nici celelalte varietăţi — ştiuca. după cum este greu de crezut că nu se trimiteau peste hotar nisetrul. reprezentînd în prima jumătate a secolului al XVI-lea mai bine de 50% din totalul cantităţilor de peşte duse la Braşov . de vreme ce plăteau o taxă de patru ori şi jumătate mai mare decît pentru crap. I) .. M . Consumatorii de atunci. şi no ta 68 şi p.p p . la Tîrgovişte aşij-derea" 64.C o m e r ţ u l . .5 kg. p. p p . 6 3 2 ş i 6 3 5 — 6 3 6 . p p . să luaţi vamă : de la maja de peşte de crap. XI) . 68 Ib id em . 70 R A D U M A N O L E S C U . de la maja de morun 9 perpere şi 2 curele" BB (adică fîşii lungi de spinare de morun. fiecare de circa 168 kg . op. 153 . cit. fie mic. fie mare. de la un car un peşte. 66 Ibidem . p. 6 5 Ibidem. 19 (n r. p. p. cam de grosimea acelora care. 7 3 — 7 4 . Prevederile se repetă în celelalte privilegii. 7 peşti şi 2 perpere . IX ). cel mult cu variante65. XVII) etc. în 1548.Şi cei ce trec cu peşte (pe la Bran. C O S T Ă C H E S C U . 34 (nr. constituie batogul) 67. — N. de calitate superioară ! Evident. peste 2 tone) la care se adăugau cele de crap (tot în 1542 — 748 kg) ™.

74 P .T a t a r o b ă l g a r s k i o t n o ş e n î i a . anume varietăţi de peşte dunărean — în primul rînd morunul. unele varietăţi fiirtd „. doc. care în martie 1299 scria împăratului său Andronic al II-lea că a mîncat la curtea Serbiei mai multe feluri de peşte prins „. pp. aşa încît nici unul dintre produsele exportate în această direcţie nu este de fapt amintit în actele oficiale de cancelarie. p. N I K O V .. „Aceşti peşti — adăuga demnitarul — ajung mai rar la noi (adică la Constantinopol.A ).. 73 Vezi m ai sus.". p p . 372. 75 Metochites nu arată d e ce peştii d e la Du năre ajungeau rar la Constan tinopol în acest sfîrşit de v eac al X lII. 142—444. sec. . dar nu totdeauna cu succes" 7 4 . I. 224—225 (nr. vînduţi şi la curtea regelui sîrb şi în capitala Bizanţului 75 . credem că şi în intervalul 1300—1500.. Dacă la ştirile de mai sus adăugăm pe acelea ce ne vin tot mai numeroase — o dată cu secolul al XVI-lea şi în- deosebi în al XVII-lea 7 6 . din 15 ian. 72 C . Soiurile de la Dunăre pe care ambasa- dorul bizantin le deosebeşte de cele din rîurile Serbiei sau la Marea Marmara sînt probabil sturionii.. 2 4 6 — 2 5 1 .. . nisetrul. Relaţiile economice. a Ialomiţei 71 şi cele dintre Calafat şi Olt Tl . C .. vîna- tul — deci o marfă importantă.p p . . 131).regulamentele de aplicare" ale actului eli- 71 DRH. Care a fost ponderea acestui articol în totalul expor- turilor Ţării Româneşti în secolele XIV—XV ? în pri- vilegiile acordate braşovenilor între 1413 şi 1437. întocmai ca bovinele... jude- cind şi după darea perperului 73 şi după scrisoarea ma- relui dregător bizantin Theodoros Metochites.. G I U R E S C U . Dar cînd Dan al II-lea redactează „. 76 C ..o p .din rîurile locale sau mai depărtate. c i t . în primul rînd Bălţile Brăilei. N'. pp. el figu- rează cu prevederi anume. C . 3 6 — 3 7 ş i 7 5 . cega — se exportau şi spre Constantinopol sau alte zone 77. p. la DINU G. .dintre cei mai mari şi graşi de la Du- năre" .lea. 77 Pentru comerţul cu ţările din sudul Dunării nu aveam nici un privilegiu de tipul celor eliberate braşovenilor. XIV—XVI. I s to r ia p e s c u i tu lu i. Se vinde şi în sudul Dunării ? Răspunsul îl socotim afirmativ pentru perioada feudalismului timpuriu. G I U R E S C U . fiind căutaţi de unii oameni cu precădere. Care erau centrele de unde se exporta peştele ? Din zonele de pescuit amintite.p.. 7 5 — 7 6 . GIURESCU. B. 154 . . dar fără a se putea deduce o ordine de prioritate.

18—20 (nr. unde cifrele cunos- cute pentru anul 1500 luminează situaţia existentă cel puţin în deceniile precedente : s-au adus 2 538 de po- veri peşte (= 342 630 kg. reprezen- tînd semnificativ 78% din totalul exporturilor Ţării Româneşti. ştiucă.p. G I U R E S G oUp . c i t . pp. p. 4 4 ş i C . Cantităţile apro- vizionate la Braşov slujeau nu numai pentru orăşeni. Documente. 2 4 7 . .berat Braşovului la 23 octombrie 1422. . Aceleaşi concluzii şi pentru Sibiu. dar şi pentru sătenii din zonele învecinate . numai în 1503 s-au adus 713 475 kg de peşte (71 vagoane). R A D U M A N O L ECSo CmUe r. dispunem şi de unele cifre exacte. scrumbii. '» Ibidem. ştiucă. importatorii acordau un regim special favorabil. In 1503 s-au adus la Braşov 5 285 poveri de crap. icre de crap şi de morun (negre !) în valoare de 595 350 de aspri. cit. . ţ u l . din care crap peste 60%. deoarece mai înainte nu s-a luat. adus din îndepărtatul Orient. 125 (nr. este grăitoare 81. în timp ce restul pro- 78 I. p. 80 D ată în urm a reclam aţiei voievo dului Ţ ării R om âneşti : HURMUZAKI-N. de la neguţătorii români pentru piper şi peşte. 82 P e n t r u a l t e d a t e p î n ă l a 1 5 5 0 : R A D U M A N OC Lo E. p. 1 0 ş i 1 3 2 — 1 3 5 . . morun. morun — circa 1 006 kg ! etc). GIURESCU. XV/l. C . m e r ţ u l . la Bran.. 246—247. p. 155 . IX şi X).9% din importurile totale efectuate de marele centru transilvă- nean din Ţara Românească şi Moldova (luate împre- ună) 82. BOGDAN. XCIX). enumerarea începe cu soiurile de peştevs urmate de alte mărfuri de import sau export. Situarea comerţului cu peşte pe aceeaşi treaptă cu acela al piperului. p. somn. Vla- dislav.. 83 S e adusese astfel la 15 03. La rindu-le. .S C U . p . apoi somn. 184 (nr. Istoria pescuitului. La fel şi Laiotă Basarab79. In secolul al XV-lea şi în prima jumătate a celui următor. 129 (nr. pp.. reprezentînd circa 53. dovadă porunca regelui Ungariei. Cil). IORGA. peştele constituia cel dintâi articol la ex- port al Ţării Româneşti şi Moldovei.. 132. şi pentru vame- şii de la Dîmboviţa şi pentru aceia de la Rucăr sau Pra- hova. op. către autorităţile Braşovului (la 1491) 80. De altfel. la Sibiu. 1 . CLI). . în acel an. C. de a nu mai lua vamă la hotar. 5 28 5 poveri sau 713 475 kg (o p o v a r ă 1 3 5 k g ) .p.. la o popu- laţie estimată la cel mult 8 000 de locuitori83. 81 C.

vite mari. op. 1547. B. p. p ri vi l egi u l di n 30 i an . lînă. C. tot la vadul Calafat-Vidin. 89 DIR. 86 M odificat în privilegiul din 10 nov. 8). vaci. 1959. 1 b e r b e c — 1 b a n i :b i d e m . 4 (nr. 18 sept. 2 3 .. în schimb. 1 porc — 3 bani . A. Nu avem încă dovezi documentare despre exportul lor înspre sud. boi. pe primul l loc situîndu-se sarea şi oile 88 . 3 3—3 4 . 90 Din 26 iun.. p. 366) . Raportul de valoare era pentru un cal — 2 bovine sau 3 porci sau 6 berbeci 8f>. 155. 287 (nr. Relaţiile. piele şi seu : taxa a fost. p .. un aspru89... 226 şi C. 2 7 9 (n r . 1508. La fel în privilegiile u r m ă t o a r e . p p . tarif menţionat şi în confirmările ulterioare dintre 1508 şi 1568 ao . de-a lungul secolului al XVI-lea (la Calafat). 41). 1 4 31 .duselor exportate — ceară. de ase- menea. XVI. Vitele (cai. cit. p. I.i b i d e m . mai ales cînd aprovizio- narea capitalei imperiale. 248. Alteori. caii nu mai sînt trecuţi. B OGD A N. de un bou 3 aspri şi de o vacă 2 aspri. p. 5 sept. Istanbulul. II. 14 (nr. blănuri. porci.O. p. în DIR. I). II. în St. cit. p. Direcţiile de export sînt aceleaşi. d o c. p. spre Transilvania şi sudul Dunării . 349 (nr. o vacă — 4 b a n i . p. 1 bou — 6 bani . 1 apr. voi. 1 7 2 ) . 1424 : pentru cal taxa de vamă 8 bani . de exemplu. 1 6 — 1 7 ^ 2 3 . 10 apr. B . 85 I. Şi cornutele mari erau căutate la Istanbul pentru carne. d i n 3 a p r . 332).. s-a efectuat cu re- gularitate cu vitele aduse din Ţara Românească şi Mol- dova : pentru 2 oi se plătea la 30 aprilie 1502. I . 147) . voi. deşi el a avut probabil loc. prin vama de la Calafat. 1526. printre mărfurile supuse vămii erau şi caii de Valahia (Eflah barghiri) 91 : pen- 84 RADU MANOLESCU. înainte de 1500. GIU- RESCU. B. 91 MUiSTAFA A. 45 (nr. 57 (nr. De certains aspects de la societe ottomane ă la lumiere de la le'gislation (Kanuname) du sultan Mahomet II. ca un articol important. berbeci) figurau. 156 .p. 1568. p p. p . XVI. op. evident. 1 m ai 1510. III. 87 I bi d em. I . 5). 3 4 . Vînzările au continuat. nefiind întotdeauna în număr îndestulător pentru vînzare 8Î . 1533. 147 (nr. MEHMET. p. într-un codice al dinastiei otomane din timpul sultanului Mahomed al II-lea. porci. p. slănină şi seu — însumează 22°/o 84. 88 D R H . 5 (nr. în secolul al XVI-lea. cum precizează acelaşi aşezămînt al lui Mircea cel Bătrîn din 1413 85 . 53) . unde asemenea tranzacţii erau curente la 1480.

căci acestea vin la visteria mea" 96 (subl. 1 ) . aşa cum face Radu cel Mare pentru propria-i trebuinţă 9 7 . reprezentînd aproximativ fie 30.tru fiecare exemplar se percepeau. jder. 157 . cifra oscilînd de la 3 818 capet e în 1503 (332 840 as pri ). 16 — 1 7. seu. exportul unora din blăni poate fi oprit : „Şi vă dau această carte — declară Radu cel Frumos braşovenilor la 6 martie 1470 — ca să umble oamenii voştri în bună voie prin toată ţara domniei mele (şi) să cumpere orice alte măr- furi ar pofti. .3% în 1554 94. 33 — 3 4. B O G D A N o. fie 52. 1 3 2 — 1 3 6 . 73 . blănuri de ani- male sălbatice (veveriţă. numai vulpi şi jderi şi rîşi să nu cumpere. Valoric. D. pe la 1504—1507. 94 I b i d e m .G. vulpe.p . .). l a f e l ş i î n p r i v i l e g i i l e u lterio are.2% în 1503. iepure). 97 Către braşoveni. Toate sînt tre- cute în actele vremii 95 . miere. 98 P e l a 1 4 3 8 — 1 4 4 i4b. LXXXIII). p . CLXXXIII). 220 (nr. 184. DINU C. ceară. Ce pondere aveau exporturile de vite putem răspunde. GIURESCU. . XIV—XVI. I. 96 Ibidem. 93 R A D U M A N O L E S C CUo. pp . L I V ) . la 30 aprilie 1502. brînză. în tot intervalul amintit vitele veneau pe locul 2 în exporturile celor două ţări româneşti. de vreme ce şi Basarab cel Bătrîn reaminteşte aceloraşi că a dat voie să se vîndă orice marfă 92 DI R. p. 109 (nr.p . sec. B. pisică sălbatică. 7 9 ( n r . Se vindeau în alte ţări şi piei de vite. 23. l a 10 013 în 1554 (779 980 aspri) 93 . c i t . vin. La fel şi în celelalte co nfir mări ale vămii de la Calafat din secolul al XVI-lea. îndată după peşte. Se trimiteau din Ţara Românească şi Moldova. tot după cifrele păstrate la Braşov din prima jumătate a secolului al XVI-lea. prin comparaţie.. vaci şi porci (în rare cazuri şi cîteva iepe). i d e m .C. p. de lux). 58. 1 1 6 — 1 1 7 . boi. Se vede că Braşovul avea mereu nevoie de acest produs din Ţara Românească. Relaţiile economice.. Ceara era şi ea oprită din cînd în cînd să iasă din ţară. 1 4 (n r. Cf. iar cînd vînzarea reîncepea era anunţată anume : „Şi iată v-am împlinit rugămintea — scrie Vlad Dracul — şi am lăsat să umble slobod ceara" a8 . XVI . p. 5 ( n r . ns. ibidem. 2 0. p . Dar. p.8% în 1543. 8) .p.4% în 1542.. m e r ţ u l . 95 I . Iar uneori se importau chiar (evident comenzi speciale. 1 9. după nevoi.p p . 6 aspri (cît pentru 12 oi) 92 . 2 3.

11)3 Ibidem . La 1400 patriarhul Constantinopolului avea de hotărît în procesul dintre Andrei Argyropulos şi Theodor Mamalis pentru un transport de blănuri de veveriţe. ■' evaluat la suma apreciabilă de 537 hiperperi. 186 (nr. Data pro- cesului arăta că asemenea mărfuri erau trimise din Ţara Românească spre Bizanţ şi în secolul al XlV-lea 103. 158 . I. dar în 1548 — 23 971 de bucăţi şi 509 poveri = 68 715 kg). în acelaşi an. Pe primul loc stau pielicelele de oaie (în 1503 — 850 de bucăţi. 129 (nr. GIURESCU. 258 (nr. la fel.. Cil) Cf.. de jder. 103 DINU C. Comerţul.. vin : iar o imagine globală a lor nu putem avea întrucît din preţiosul re- gistru lipsesc tocmai foile din sezonul de vîrf. aproape constant. ceară. 139.. de vidră 102.. ILIESCU. pp. op.. Notes sur l'apport roumain. Relaţiile economice. 10 0 Pe Ia 1482. Se exportau în cantităţi apreciabile şi pieile de vită . sînt trecute în vederea exportului — tranzacţii privind 121 şi 1/2 „can- taria" de miere (5 772. plus 642 de poveri = 86 670 kg. sec. XIV— XVI.. p. rămîne foarte mare chiar şi numai din cifrele parţial cunoscute : un singur notar de la Chilia (şi ştim precis că. deoarece din totalul consemnat. Produsele amintite Ie găsim trimise şi spre Constanti- nopol. CLVI) . BOGDAN. ibidem. p. mai bine de 80% reprezintă. 1360—1361. 190 (nr.„fie peşte. 287 (nr. 1 0 4 OCT. p. din cînd în cînd. întîlnim piei de lup. 120— 122. CCXIV). CLIII) . în registrul notarului Antonio de Podenzolo.. mai lucra şi Bar-nabo de Carpina — care avea şi rangul de consul al 99 Pe la 1475—1476. 101 Totuşi ele ne dau o idee destul de exactă. fie ceară" ". 184 şi nota 2. tot pentru Ţara Românească şi Mol- dova împreună lftt . 107 şi 109. Cifre pentru secolul al XV-lea nu s-au păstrat.. pp. p. exporturile Ţării Româneşti la Braşov. Le cunoaştem însă pe acelea consemnate în registrele Braşo- vului după 1500. 125 (nr. XCIX) şi p.7 kg). p. pentru inter- valul 27 noiembrie 1360—12 mai 1361. prin genovezi în primul rînd. Dar importanţa comerţului ţărilor române cu destinaţia Bizanţ. CGXXXIII). RADU MANOLESCU. cit. Şi vinul din podgoriile muntene era apreciat din moment ce el revine în corespondenţă trecut anume 10°. adică 15 mai—1 octombrie 104 . p. p.

c a V a r n a ş i î n t r e a g a Zagora şi Vezina şi Sinopli au acelaşi preţ. şi dacă se unesc cu ei în societate.. genovezii îi înşeală. 106 V ezi m ai sus. ultimul fiind însă de calitate inferioară primului. Dar grînele ? în anii favorabili producţiei agricole se înregistrau unele excedente 106 folosite pentru negoţ.. aminteşte între varietăţile de grîu şi pe acelea de Vezina (Vi-cina) şi de „Maocastro" (Cetatea Albă). Iar furnizorii mărfurilor exportate prin Chilia sînt tocmai ţinuturile româneşti. 107 A d ic ă d in ţ in u tu r i l e b iz a n tinLea : p r a t ti c a . funcţionînd de mai mulţi ani. fiindcă I 105 In 1 348 .p .şi g r î n e l e d i n a c e s t e l o c u r i . 1 0 9 — 1 1 0 ş i n o t a 4 7 . la Vicina. unde sînt schele pentru grîu în Marea Neagră. Dacă adăugăm şi contractele înregistrate de cel de al doilea notar.. pp.C. în protestul oficial adresat Genovei —■ se plîng de genovezii care stau în părţile Licostomului şi în alte părţi chiar. sec. două corăbii veneţiene au plecat în acest an din Licostomo.G. ns.. IL IE S C U o p. Damian Andrea.. C f . După ce enumera diferitele locuri de încărcare. 370—371 şi nota 1. ajungem la tranzacţii în valoare de cel puţin 10 000 de hiperperi pe aproximativ 2 luni şi 1 săp-tămînă sau o treime din venitul vămii imperiale bizantine în timpul Paleo'logilor105. . în 1359. în valoare de 7 770 hiperperi de aur.. .coloniei genoveze din oraş) consemnează numai între 8 martie şi 12 mai 1361 — deci în aproximativ 9 săp- tămîni de sezon maritim relativ nefavorabil — înţelegeri plătibile la Pera. c i t . Cunoscutul manual al lui Francesco Balducci Pegolotti La prattica della mercatura. alcătuit între 1335—1340.. 49— 54.). pp. zicînd că nu li se permite de genovezi a cumpăra grîu în acele părţi. di Vezina" arată că aici. 159 . O C T . DINU C. de aceea. la urmă. unde se instalează o colonie genoveză : „. dacă nu se unesc cu dînşii în societate de cumpărat grîu . căci cumpără pe ascuns griul şi. p p . iar alte grîne nu sînt cunoscute în România" 1 0 7 (subl. D.. GIURESCU. X—XIII. veneţienii nu mai au nimic dintr-însul. . pe la 1335. o schelă cunoscută în comerţul internaţional. se află. Şi.. Relaţiile economice. O a doua ştire priveşte Chilia (Licostomo). Denumirea „grano.mulţi veneţieni — scrie ambasadorul Veneţiei. 2 5 . Pegolotti conchide : „. totalu l în casărilo r d in v am ă era d e 30 00 0 de h i p erp eri..

XXXVI. în a doua jumătate a secolului al XlV-lea. II. 160 . Mărturii concludente. determinate „ad sagium Peyre" 115 .. pe care o are în magaziile sale. 1914. La politique venitienne dans Ies eaux de la Mer Noire. ILIESCU. 2 şi 5 apri - lie 1361 — nu arată încotro trebuie îndreptate cantităţile achiziţionate113 . Vezi şi N. ILIESCU. ns. 297. înregistrată la 5 mai 1361. corăbiile acelea n-au putut avea jumătate din capacitatea lor. spre cea mai mare pagubă şi daună a negustorilor noştri şi a comunei Veneţiei" 108 (subl. 49—50. Savone Pellegrino Daniele se obligă — la 3 martie 1361 — să transporte la Constan- tinopol 50 modii de grîu — măsurate „ad modius (sic) Peyre" 114 . t. Veneţia şi Marea Neagră. între cele două republici italiene 109. Sozopol. p. 113 Toate analizate de OCT. obişnuit. 1 068 kg).G. care nu lasă pe veneţieni să cum- pere. 109 Ibidem. — aparţinînd lui Domenico de Monterosso. Iane Francopolos şi Iane Vassilicos din Adrianopol (cu afaceri la Constantinopol) dau lui Gio- vanni Zapos din Chilia 10 sommi şi 20 saggi de ar- gint 110 „ad pondus Chili" lxl pentru a primi de la acesta o anume cantitate (nespecificată) de grîu. Registrul amintitului notar genovez Antonio de Po- denzolo confirmă negoţul cu grîu la Chilia în 1361. 112 Pe coasta de est a Bulgariei. La 26 şi 27 aprilie. IORGA. 111 Adică „controlat" (cîntărit) după etalonul existent (în uz) la Chilia. 106—107 şi notele 8—25. în sfârşit. era destinat aprovizionării Constantinopolului şi altor oraşe de pe coastele Mării Negre. pp. pp. în Notes sur l'apport . Chilia şi Cetatea Albă.). dovedind că grîul achiziţionat la Chilia. p. Alte trei contracte — datate 10 decembrie 1360. O altă tranzacţie. O întreagă corespon- denţă urmă acestui conflict. în AARMSI. ce trebuiau transportate din portul dunărean la Sozopol sau la Agathopolis 112 . 106. D.din pricina genovezilor. 114 „Controlat după etalonul în vigoare la Pera". op. 115 OCT. N. de altfel. roumain.. pentru argint. Akh- topol. Centrul dunărean — situat 108 NICOLAE IORGA. Dobrotici. utilizată la Caffa şi la Tana : saggio = diviziune a unei sommo (1 :45). pp. menţionează 157 „modii" de grîu (1 256 sau. s. 'l914. IORGA.. cum s-a spus.C. l. şi-i înşeală. fiecare „modius" la preţul de 1 hiperper de aur şi 12 carate. cit. Bucureşti. 110 Sommo — unitate de greutate. după alte estimaţii. 1049— 1050 . azi Nesebăr.

amin- tiţi de Diploma ioaniţilor la 1247 sau acei „potentibus ilarum partium" din Moldova de sud.. miere sau vite. nu sînt decît intermediari (bancheri. ca şi ceilalţi genovezi trecuţi în contractele notarului Antonio di Po- denzolo. tot mai diverse. trecuţi în scrisoarea papală din 1332 12 °. 380—381. HEYD. la Pera : DINU C. probabil. Ascensiunea portului data. trebuiau apărate şi supravegheate de un dregător cu rang superior 1 18 . moldovean. în 1332 li7 a unui consul ge- novez arată că încă de la această dată volumul afacerilor crescuse. Leipzig. pp. Giovanni Zapos. Tîrguri sau oraşe. 181—182. ceară. că interesele lor.. I. pp. 533. armatori de corăbii. p. 4 (nr. din primele decenii ale secolului al XlV-lea . că negustori italieni deveniseră tot mai nume- roşi. Histoire du commerce du levant au Moyen Âge. 1885. 622. prin volumul tranzacţiilor. au 116 Chilia Veche — vezi C. 159—160. Relaţiile economice. GIURESCU. p. să strîngă cantităţi suficiente de grîne. care cumpără produsele de la populaţia locală românească. furnizorii fiind boieri frun- taşi. pe primul loc faţă de toate porturile Mării Negre şi pe locul secund faţă de valoarea globala a contractelor înregistrate de notarul genovez Gabrielo di Predono. 11S DINU C. Chilia Nouă a fost clădită de Ştefan cel Mare. singurii în măsură. pp.. p. Amploarea tranzacţiilor de la Chilia în 1361. GIURESCU. în comerţul internaţional purtat pe căile Mării Negre. vezi mai sus. Savone Pellegrino Daniele. 120 DRH. B. prezenţa aici. XIV— XVI.. ca şi pozi- ţia fruntaşă a portului dunărean Vicina la 1281 121 . La 1361. 1. pp. GIURESCU. sec. prin dijmele ce le percepeau. C.. 205—211 . Relaţiile economice. 161 . La 1359 genovezii şi veneţienii cum- pără griul la Licostomo (Chilia) şi numai pe această cale ei izbutesc să-şi încarce navele de transport119. misiţi etc). pe malul stîng.. 121 Vicina se situează în 1281. acei „majores terrae" din Oltenia şi Muntenia. I. profitul aces- tor exporturi revenind mai ales genovezilor. I.. sec.de fapt pe o insulă a fluviului 116 — ocupa unul dintre locurile principale printre schelele cu grîne. 1) şi HURMUZAKI-DENSUŞIANU. insistă asupra cumpărăturilor de grîu. pentru a fi vîndute italienilor. 119 Mărturia lui Damian Andrea este categorică : de 4 ori în pasajul citat. Foarte preţioase informaţiile privind modalităţile de pro- curare a mărfurilor. Documente. X—XIII. 117 W.

A c e e a ş i c o n c lu z ie . . 5. în „Sud-ost Forschungen". din 1502. 62. 149 (nr. 125 IRENE BELDICEANU. 332). Iar un raport oficial otoman consem- nează. 1533—1534. Dar după ce Imperiul otoman a pus stapînire pe toate porturile şi cetăţile din bazinul Mării Negre — cucerire încheiată la 1484. Exporturi asemănătoare s-au făcut şi din Dobrogea — aşa cum se prevedea în tratatul încheiat de principele Ivanco şi genovezi la Pera. P entru detalii v e z i D I N U C . p.. 2. în „Terra Nostra". p. Bucureşti. 94. Actes du regne de Selim I. Ţara Românească şi Moldova au fost şi importante — dacă nu principalele — exportatoare de sare. X I V — X V I . . 366) . . Notes s u r l 'a p p o r t r o u m a i n . OCT. 287 (nr. 37 (n r. 123 D IR . 124 DIR. la 15 aprilie 1520. prin ocuparea Chiliei şi Cetăţii Albe — grînele au mai fost exportate ? Vînzările au continuat tot spre Constantinopol sau alte centre din Peninsula Bal- canică. B .ca temei capacitatea provinciilor româneşti de a furniza produsele căutate în diferitele centre urbane din Impe- riul bizantin 122. B. p. 40—43. l a ţ i i l e e c o n o m i c e . 24 ). îndeo- 122 Ib id e m . s e c . NICOARĂ BELDICEANU. 1526. 1533. ILIESCU. ibidem p. p. Dovada o aduce tariful vămii de la Calafat. dar cu schimbarea intermediarilor care sînt negu- ţătorii turci sau cei din teritoriile aflate sub stăpînirea otomană. B. 1 1 0 — 1 1 2 . în 1387. deşi mărturii directe nu avem încă 123. 147. 1964.X III— X IV — X V . 12 mai 1529. 8).. 162 . Este probabil că atare negoţ să fi continuat şi după ce Dobrogea s-a aliat sub stăpînirea lui Mircea cel Bătrîn. II.p.. OLTEANU. 121. pp. G I U R E S C RUe. p. 14 (nr. 5 sept. vezi şi ŞT.. I. XVI. 118. cu confirmările ulterioare care fixează la 2 aspri taxa pentru un sac de grîu expediat prin vadul de la Vidin124. XVI. 53) XVI. c u e x p lic a re a m e c a n is m u lu i şi circuitului complet al acestor cumpărări. 1971. pp. că la Brăila cîte 70—80 de vase din Marea Neagră soseau pentru a încărca grîne12S.p . Aspecte ale dezvoltării agriculturii pe teritoriul Moldovei şi Ţării Româneşti în secolele X—XIV. 10 apr. 57 (nr. 147. La fel. 1 apr. 1568. în confirmările din 1 mai 1510. 60. 18 sept. Nu înseamnă însă că Ţara Românească a fost numai exportatoare de grîne în secolele XIV—XV. 4. 10 ian. B. 1547. 182 şi nota 3. III. 115. Din pri- cina recoltelor slabe era nevoie să se aducă uneori hrană din Transilvania.

Şi cine aduce şăpci frînceşti. iar consumul intern sporea încet de la o epocă la alta126. era proprietar în 1361 al unei nave ce încărca sare la Chilia. 130 C a m elot — stofă d in lîn ă de căm ilă. de I a . întrucît Ţara Românească nu putea vinde în alte direcţii. . sarea fiind cîntărită „ad modium Chili". de vreme ce se afla însă depozitată în portul dunărean. El vinde. ■ & . ea nu putea proveni decît din ocnele muntene sau moldovene vr! . expor- tul de sare a fost în creştere. p . dar judecind după numărul ocnelor. de la piei şi de la alte mărfuri. e l a ţ i i l e e c o n o m i c e . 1 2 7 O C T . 1 07 — 108. în cel următor.Ca să dea de la un vilar (postav) de Ipriu (Ypres) 1 fertun. Sarea constituia cel dintîi articol trecut în tariful vămii de la Calafat la 1480 128. Au cuprins o variată gamă de mărfuri. G I U R E S C UR. I sebi în Peninsula Balcanică (Transilvania avînd propriile sale exploatări). de la cel de Luvia (Louvain) 1 perperă. . şi Ocna Mică de lîngă Tîrgovişte.. cel din Cehia 129 6 ducaţi. 163 a. I L I E S C U . ce vin de peste 126 DINU C. de la pieile de miel. în privilegiile oficiale ale voievozilor Ţării Româneşti : „. nimica. Importante cantităţi au fost trimise pe drumurile de uscat. la 8 mai. la 9 iunie. iar de la vilarul tăiat nimica. I . « « D R H . p. O lună mai tîrziu. Cifre nu putem da pentru secolele XIV—XV . N o te s su r l 'a pp o rt r o u m a in .. 2 7 9 ( n r . în primul rînd. pp . de la camelot 13 °.. In veacul al XlV-lea se exploatau Ocnele Mari. S-au păstrat şi mărturii.. încărcătura cetăţeanului genovez Giovanni Stancenco şi bancherului Lamberto Buscarini. de la piper. . Nu ştim destinaţia sării . de la cel de Colunia (Koln) 12 ducaţi. . de la bumbac. consemnate. Eliano Domenico. locuitor al cartierului constantinopolitan Pera. Deschiderea unor noi saline o punem mai ales în legătură cu cererea de pe piaţa balcanică. 129 în v e rs i u n e a l a t in ă „ p o to n ic a li s " . de la şofran. fiecare parte primindu-şi drepturile. cu preţul de 9 sommi de argint „ad pondus Chili". s e X c . întreaga tranzacţie fusese dusă la bun sfîrşit. cu reşe- dinţa chiar la Chilia. 1 7 2 ). 184. lîngă Rîmnicul Vîlcea ..I V — XVI..

BOGDAN. de la in. î r g u r i s a u o r a ş e . C . p. ." 134. X).mare 131. 1424— 143 1 :DRH. . 137 E v a l uă r i le p e t e m e iul p riv ile g iul u i di n 1 0 n oie m br ie 14 24. XVII). 8 5 .53 de Louvain — 1. G I U R E S C UT. re dac ţie sim ila ră.p. de la fier. Se aduceau aşadar produse fine ale atelierelor din vestul şi centrul Europei. IX). 14 22. p . . c i t . . la începutul secolului al XV-lea. 1 32 Privilegiul din 6 august 1413. întîietatea aparţinea pro- duselor din Flandra.20. 1 0 1 ş i 1 0 8 ( n r .p. B O G D A N . 18—19 (nr. 16— 17. o p . postavul de Ypres. Ţesăturile şi mai ales postavurile se situau pe cele din- tîi locuri. XI). Colonia şi Cehia . p. 134 I. . „. de la hamuri. I ) . după 23 oct. 23 (nr. din Transilvania şi în primul rînd din Braşov. cînd notarul ge- novez Gabriel di Predono înregistra la Pera masive trans- porturi de postavuri lombarde şi franceze. u n d e t a x e l e s î n t e x p r i m a t e t o a t e î n b a n iI . pp. Documente p r i v i t o a r e l a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m â n e ş t i . L a f e l în confirm ările ulterioare. 4 0 . vehiculate pe circuitele transcontinentale amintite. Au- toritatea centrală a statului muntean încuraja importul lor.. p p . judecind după taxele de vamă. 23 (nr. de la 100 perpere. m. toate descărcate şi vîndute în portul dunărean Vicina (probabil Isaccea) 136 . de la cî-nepă.. de la arcuri şi de la săbii şi de la funii. s e cX. 49. cit... B O GD A N . de la pînză. Numai că. pen- tru un bal de postav de Ypres se plătea cît pentru 1. C . G I U R E S C UR. B . — X II I..78 de Cehia137. 1 36 V e z i D I N U C . 3 perpere. . de la bobou 1 S 3 ...De la o cergă 2 bani. 33— 34 (nr. op . I. ca şi unele ţesături bizantine. iar de la blănile ce le aduc în ţara domniei mele nimica . 5 4 ) ş iI . p p . 135 Din 1418— 14. Iar o con- firmare din 1424 detaliază unele articole. Cel mai scump. cum şi mărfurile orientale. 5 0 . dar nu id e ntic ă în privile giu l din 3 0 ia n.. 4 — 5 ( n r . 164 .. 3 7 7 — 3 7 8 . continuînd situaţia din 1281. XI) . c i t . e l a ţ i i l e e c o n o m i c e . . pp. 20— 21 (nr. nimica. reputate în întreaga Europă. 14 31 ib ide . Germania sau Boemia. de la o zeghe 1 ban . o p . ur- mat de cele de Louvain (ambele în Belgia de astăzi). II.58 de Koln şi circa 1. Pentru baloturile începute nu se percepea vamă — în 131 Mărfuri orientale. unde se dă şi bibliografia problem ei.: B O G D A N . 133 Postavul cenuşiu." 132. venite „de peste mare". Mărfurile principale importate sînt confirmate şi de poruncile voievozilor adresate vameşilor de la Rucăr sau Dîmboviţa 135 . 73. pp. pp. I .

Aceeaşi scutire şi pentru unele articole de îmbrăcăminte croite din postav 140 . 108 (nr. termenul însuşi arată provenienţa lor de pe piaţa otomană — de la Strîmtori (în turcă Bogaz — evident. cehe — de Zhorelec .. tocmai pentru a încuraja aducerea lor141 .. p. fără vreo opre- lişte 145 . C C X X X I X ) pe la 1482— 1492. La fel precizase şi Mihail vameşilor săi de la Dîmboviţa.o p . p. Rucăr şi Bran : „Şi bucăţile de postav. 139 DRH... op. Werden ." 139 . 2 9 5 ( n r . sosite la Istanbul din diferite ale centre textile ale Anatoliei sau ale Orien- tului Apropiat). 85 (nr. B O G D A N . 145 Ibidem. braşovene („cenuşiu") 142 . p .o p . Vameşii Branului confiscă unor negu- ţători munteni „. Se adăugau mătăsurile numite bogazii.iar de la un vig început nimica" 138. Niirn- berg. Koln. p. 76 (nr.. I.două sute de bogazii". să nu-i vămuiţi... dobîndind o tot mai mare pondere. 142 R A D U M A N O L E S CCUo . B O G D A N .orice marfă vine din ţara tur- cească în ţara noastră. BOGDAN.. se intensifică în veacul al XVI-lea şi în cel urmă- tor. Maestricht şi Mecheln . 54). 140 Ibidem.. pe care ar vrea s ă l e vî ndă î n oraş ş i roagă s ă fi e „. fie mătase. De aceea. 138 Ibid em . 1 2 2 ( n r . LII). Cil). italiene — de Bergamo şi Ve- rona . Breslau.. fie orice" este liberă la tranzit spre Transilvania. acelaşi Basarab Laiotă rea- mintea braşovenilor că „.. ceea ce atrage protestele lui Laiotă Basarab 1 4 3 .despre lucrul acelui piper şi a celor cîteva bogasii". c i t . . ci umblaţi cu dreptate. fie piper. De-a lungul secolului al XV-lea. Jupanul Dragomir Udrişte semnalează judeţului din Braşov „.î ngădui t de vamă" 144 . varietăţile au devenit mai nume- roase : în 1503 se importau în Ţara Românească — via Braşov — postavuri flamande de Briigge. . 144 I .m e r ţ u l . 165 . c i t . Importul de ţesături din Imperiul otoman a început să devină mai frecvent de îndată ce relaţiile poli- tice dintre Ţara Românească şi Poartă au cunoscut o relativă stabilitate. .. p. dacă le iau tăiate călţuni sau de cîte 3—4 coţi. îndeosebi şepci (pălării) şi încălţăminte.acest sens intepretăm formularea „. X C V ) . . Speyer. Importul de ţesături dispre Istanbul (continuînd pe acelea din secolele XIII—XIV venite pe calea Mării Negre).. p. 1 5 1 . . 143 I . 129 (nr. 141 I. germane — de Aachen. p. cit. B. 40).

DRH. BOGDAN. p . 166 . precum şi hainele sale de Ypres. LVI) .. . B. e st e v o r b a d e u n o r ă şa n d e s e a m ă . 1385 . 2 5 .iată ce am dat noi pîrgarii 1 5 2 lui Duca din Greci 153 . I . 40 de fote şi 6 coţi şi jumătate de ciocîrlat 156 . pp.. c i t . 7 6 . Voievozii scutesc complet de vamă importul lor de la Braşov146. 157 H erm elin . ) 156 C atif ea ro şie. 144. p. şi un brîu de sabie şi un brîu femeesc ferecat şi un brîu mic ferecat şi un brîu cu pungă ferecat. 1 9 . Călugării Vodiţei primesc danie anuală de la voievodul Vlaicu „12 postavuri de îmbră- căminte şi 12 postavuri de încălţăminte" 150. luîndu-i-se 250 de florini. 119 I. 2 3 . D A No p. 165 Ţ e s ă t u r ă d e m ă t a s (ei t a M a x i .p. de tîrgoveţii mai înstăriţi. 500 de perperi. 21 (nr. p.. de feţele bisericeşti. a fost ucis. Vlad Călu- gărul roagă pe judeţul şi pîrgarii Braşovului să-i scu- tească de vamă postavul ce urmează să-1 cumpere acolo pentru trebuinţa casei sale 147 . 153 B oier probabil de pe vrem ea lui V iad Ţ epeş — R adu cel Frum os. era om cu stare. 2 0 .1B4 O9 3G. I. şi două covoare şi o plapomă de 146 147 I b i d e m p. de fruntaşii boierimii.. 150 Doc din (1374). 243 (nr. 24.. S c r i s o a r e a d i n 2 7 i u n .c a m o c a t t o . deci dregă- torilor148. 7). Radu cel Mare trimite tot în oraşul transilvănean pe jupan Alexi să-i achiziţioneze postav spre a-1 împărţi „curţii" domneşti. GCIII). 81—82 (nr. din 3 oc t. 106. . întorcîndu-se de la Braşov. 155. Cf.ibidem. pp. 41. 151 Doc. p.. dar. 148 Ibidem. CCXCIII). preţuri şi pro- venienţe erau purtate de voievozi. 154 Sau ruşin ic = catifea. un atlaz cu jderi şi două haine de jupîneasă. . cit.■ .. sabia. 152 B r a ş o v u lu i. De a danie similară se bucură şi călugării Tismanei 151 . 6). locuitor al Tîrgoviştei. Iar dintr-un inventar de epocă înţelegem mai limpede frecventa fo- losire a ţesăturilor de calitate — cel puţin de către oa- menii înstăriţi : „.. 35. plus un inel de aur şi o şapcă . un urşinic 154 cu nasturi şi o camhă 155. Pentru cămăşi sau felurite căptuşeli se căutau pînze- turile. op. desigur. pe la 1438—1446 şi unii tîrgoveţi îşi croiau veşminte din pos- tavul cel mai scump149.. şi două mîneci de hel-gie 157 şi două perini. 3 4 1 (nr. 19 (nr. 2 8 . Zanvel. Asemenea ţesături de diferite calităţi.

B. p. 1 2. 2 5 ş i 2 8 . p. t r a n z i t u l . doc.camhă" 158. 15.. 2 9 8 (n r. 1M DRH. «9 DIR.p . 1 7 0 . 1413. în timp ce Tatu şi Dragomir din Dibă- ceşti dau pentru 11 ogoare 550 aspri şi „un vig de postav" "1. Uneori. 200 florini. B O G D A N . 500 aspri. Fierul şi obiectele confecţionate din el constituiau o altă grupă importantă de produse aduse din alte ţări. fireşte. p. Cil). XVI. XVI. camelotul. 1507. I. cu 3°/o din valoarea lor163. în sfîrşit. p . p. ibidem în toate confirmările ulterioare. 20 . op. p . I. 1 4 3 ş i N . constituiau şi un mijloc de plată. 5 (nr. cit. cit. 1 9. 5 . Piperul — mult folosit în alimentaţie — este anume menţionat . C C X L I I). din 20 iun.R H B . XV il.. Anume cantităţi erau cu regularitate tranzitate prin Ţara Românească spre Tran- silvania 165. c it. 10.62 m) şi 24 coţi postav aurit (=. 55). II. 7 3 p a s s i m ( v e z i i n d i c eD) . R A D U M A N O L E S C U . postav de Mecheln 16 °. B. P o s i b i l c a î n s e c o l u l a l X V . 1 0 8 . 50. 54. p. 8 8 .alte mărfuri ce vin de peste mare". o p. bumbacul. amintit la grupa textile şi. 165 V e z i m a i j o s . 65).C o m e r ţ u l . 81). 11. doc. p . B O G D A N . 162 Vezi Basarab Laiotă către braşoveni. 43 (nr.l e a d i m e n s i u n e-a c o tului să fi fost întrucîtva diferită. : . Ţesăturile erau un semn al stării sociale şi. I). BOGDAN.' c. din 17 mai 1529. 6 6 4 m = 1 c o t .. 16 coţi postav de Ypres (= c. 161 DIR. BOG DAN. în timpul lui Dan al II-lea i64 . p . C f . op. Pîrcălabul Oancea cumpără jumătate din satul Mălureni cu 4 000 aspri. I.. 108 (nr.94 m) 1 5 9 . neprecizate i66 . S T O I - C E S C U . „. 6 coţi postav de Londra şi alţi 6. 16 . 1 . . 1 0 1 . 8 3 (nr. 1 54 2. şi o rezervă de valoare. 158 I. cit . 38). din 30 iul. 3. I. 129 (nr. pe la 1476. In grupa produselor orientale importate mai sînt spe- cificate nominal şofranul. 66 (nr.. pieile de miel şi alte piei fine. colorant vegetal. doc. C u m m ă s u r a u s t r ă m o ş i i . 109 (nr.o p . 2 3 . pentru satele Valea şi Izvîrta (inclusiv morile). 163 I. B. p p.. I. 166 Vezi privilegiul din 6 aug. Dintre importuri. l u î n d c a e c h i v a l e n t 0 . 167 . 160 DIR. p. 55). Radu Tră- mîndan primeşte de la voievodul Vlad Călugărul. frecventă căutare aveau mirodeniile sosite pe calea Mării Negre — sau mai tîrziu „din ţara turcească" l62 şi taxate global. B. 18. el se află printre mărfurile cumpărate de tîr- govişteni care beneficiau de o reducere de vamă.

347. 172 I . « 6 I b i d e m. în timp ce Vlad Călugărul invocă principiul reciprocităţii : „. B O G D A No.. 348 (nr. în timp ce negustorii din Tîrgovişte plătesc taxă mai redusă. cum facem şi noi pe voia domniei voastre. c i t . între ele şi fierul 1B9 .. C f. cu sprijinul voievodului Radu cel Mare. unul pentru un bou. p. 20 . p. B . V ). «« Ibidem. B O G D A ND. Vladislav al II-lea protestează energic cînd braşovenii opresc un transport de scuturi 177 . apoi alte trei cazane. « 9 D R H . angrosist din Cîmpulung. Cîteodată se caută separat oţelul 171. 1 0 9 ( n r . Cînd braşovenii iau măsuri discriminatorii împiedicînd achiziţiile.să faceţi şi domnia voastră pe voia noastră. fără 1 67 I .şi să lăsaţi să vie orice marfă în ţara domniei mele. L a fe l la pp . 129 (nr. CCXCIX).. p. p. LX XII). 168 . al treilea pentru o jumătate de bou" . p . şi să lăsaţi să se aducă de acolo la noi. 304 (nr. LXV). . 23. 176—180. p.. p. Iar privilegiul eliberat la 21 noiembrie 1421 scuteşte acest articol complet de vamă 168 . revendică. politica comercială.din care unul mare aşa încît să se poată fierbe în el doi boi deodată. unul şi o jumătate de ţap 173. p. p . 3 3. 345 (nr. Rădilă. ibidem.. o p. d o c . slobod să umble" 167. p. Cf. tot de aramă. B OG D A N. Radu cel Mare comandă meşteşugarilor braşoveni mai multe cazane mari de aramă „. Nu mai puţin grăitoare este corespondenţa în legătură cu armele. 168 Ibi de m . pp. 2 3. 1 08. 1 0 1. «3 Ibidem. Cf. V ) . 170 Vezi mai jos. La fel şi Basarab Laiotă 178 . Radu Praznaglava solicită pe braşoveni să nu pună opre- lişti : „. 171 I.. ™ Ibidem. B . 94 (nr. 76.. din 1500. 190. Mihnea neguţătorul se judecă pentru 31000 cuţite 176 . pp. C L XXXV). Dintre obiectele de metal revin periodic la import ar- mele (săbiile) 17 * şi îndeosebi cuţitele. 1 0 ( n rI. 2 51 şi D R H. p... atunci cînd cum- pără felurite mărfuri. 251. 5 5 ) . 19. Alteori se adăuga arama şi obiecte făurite din ea 172. 20. 1 2 (nr. CCXLVIII). CCCII). Cil). 1 77 Ibidem. d i n 1 7 m a i 1 4 2 1 . cit. 34. 64. potrivite pentru a fierbe în ele respectiv doi ţapi. 28. o datorie de 18 000 de cuţite de la sasul Blaj 175 .. o c u m e n t e p r i v i t o a r e l a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m a neşti. 176 Doc. CCXIII). în termeni hotă-rîţi 17°. 256 (nr. p. p. p. p . 58. 67. I. I. 222 (nr. 18 . 89 (nr. şi pîine şi fier sau orice. domnii munteni protestează de îndată.

piedică. 168 (nr.. BOGDAN.. 170 (nr. CXXXVII) şi p. p . 183 Ibidem. CXXXIII). p. săgeţi şi arcuri şi săbii şi scuturi şi fier pentru arme. pp.. care de transport (comandă specială) 1 8 7 . Grupa „diverse" are o pondere însemnată în totalul importurilor efectuate d e p e p i a ţ a b r a ş o v e a n ă : î n 1 5 0 3 . i«s Ibidem. 243 (nr. C L X X X I I II— V ). p. op. 19. p. 28. pp. 248.. argintărie W2y candelabre 193. zeghe 1 S5 . 76. 28. 182 Ibidem. cit. isi Ibidem. de cîte 3 florini") 186. pergament. 18. 185 Ibidem. i»o Ibidem. CCXC)... 73. cit. 28. 23 (nr. 28 (nr. "i Ibidem. orologii şi ceasornice. obiecte de cult etc. cuie (de şindrilă şi de scînduri late) 19°.. CLII).G. cergile 18i.. 190 (nr. trăsuri uşoare numite „leagăne" 188 3 hamuri 1S9. şăpcile şi căl-ţiunii — ambele din postav 1 82 . 184 Ibidem. i^ 5 RADU MANOLESCU. şi mesele să fie rotunde") 191. 220— 221 ( n r . 23. 243. op.. p. (nr. cit. «3 Ibidem. hîrtie. «o I.: B O G DA N. D. cojoace 18 3 . pp. CXXXV). cit. 1U Vezi RADU MANOLESCU.194.. 152—156. întreaga corespondenţă este cu braşovenii."™ (subl. 23. săpun (erau 2 varietăţi „de cîte 4 florini şi alte. 12. 34. p. 23. p. p. ns. pp. medicamente. p.frumoase de lemn — scrie Basarab cel Tînăr — dar să mi le trimiteţi în grabă peste o săptă-mînă. mese („. 192 Ibidem. d i n 3 016 315 aspri. 189 Ibidem. Printre alte mărfuri importate mai notăm inul şi cî-nepa. Pentru activităţile braşovene ceea ce interesa era mai ales valoarea măr - furilor exportate pentru a se şti ce taxe trebuiau percepute. 28. pp. CLVI). 165. pp. ceară roşie. 339—340 (nr. XII). p. 20. XI). 148—150. 186 I b i d e m . 187 C e r u te a nu m e d e v oie vo d ul R a du c e l M a reI. CCIV). 169 . funiile (frînghiile) 180 . 23. mai proaste. 16. CXXXVII). d e e x e m p l u . 20.C. 185 (nr. 2 4 4 . op. 170 (nr. pp. articolele „nespecificate" nominal însumează 936 985 de aspri (deci circa 31%) iar în alţi ani ai secolului al XVI-lea — de exemplu în 1547 — acest procent urcă la aproape 97<>/0 ! "5 179 Ibidem.). 34. pp. valoarea totală a mărfurilor trimise spre Ţara Românească (în principal) şi Moldova. şube 1 84 . pp. op.

170 . 1 7 2 ş i t a b e l u l r e c a p i tulativ anexat la p. fie . 160—161. B O G D A N . 11400 de cuţite şi 4 700 de teci de cuţite. p . p . ci o parte era îndreptată dincolo de Dunăre. S-ar putea ca şi unele postavuri apusene să fi urmat acelaşi circuit. „Şi orice marfă vine din ţara turcească 196 în ţara noastră" — rea- minteşte Laiotă Basarab „bunilor prieteni. 196 E ste vorba fie de m ărfuri „orienta le". Un astfel de tranzit se efectua şi în a doua jumătate a secolului al XV-lea . 308. cum şi de alte mărturii. de provenienţă din Ţara Românească 199 . 1 2 9 ( n r. redactat la 6 septembrie 1480." 19T.. D i n s ec ol el e XI V— XV nu n e. Tot în 1503 aflăm că s- au trimis la sud de Carpaţi 2 424 950 de bucăţi cuţite (din care 1 140 000 fabricate în Stiria). Voievozii au fa- vorizat tranzitul. la 1503. c i t ... deşi nu are importanţa primului.. O atare po- litică este atestată de înseşi amintitele privilegii eliberate între 1413 şi 1437." pîrgarilor din Braşov ■— „. o atare cantitate nu putea fi desfăcută în nici un caz pe piaţa munteană.. d e c e le di n O r i e n t u l M i j l o c i u ş i D e p ă rt a t . 198 R A D U M A N O L E S C U o. fiind aducător de venituri.au r ăm as c i f re . 199 Ibidem. negustorul turc Balikci zade Hayreddin din Brusa trece în testamentul său. C i l ). so s it e la D u n ă r e v i a Is t a n b u l Peninsula Balcanică. 4 246 034 de aspri (50.Tranzitul Dar comerţul extern al Ţării Româneşti cuprindea şi o importantă activitate de tranzit. înregistrat oficial în acest an. m a i a l e s . . registrele vigesimale braşovene consemnează că din totalul de 8 365 034 de aspri. fie a produselor venite pe mare sau din Imperiul otoman spre Transilvania şi Ungaria. pp. Şi circuitul invers este atestat. p. cît valorează comerţul global al oraşului. deşi lucrul nu este încă dovedit ^°.. 200 Ibidem.7%) reprezintă mărfurile orientale tranzitate prin Ţara Românească şi Moldova spre oraşul transilvănean 198 . prove nite chiar din te ri tor iil e c uc e r ite d e În a lta P o a r tă .noi nimic nu oprim şi nu împiedecăm ca să treacă la voi. re-prezentînd aproape jumătate din valoarea exporturilor braşovene . o p. ci toată intră în mîinile voastre. c i t. între altele. fie a celor de aici (inclusiv cele de provenienţă central-europeană) spre sudul Dunării. . iar ştirile sînt sporadice. d ar . 197 P e la 1 4 7 6: I.

import şi tranzit. Tîrgşorul (cu 83 de transporturi). considerăm. care asigurau. în direcţia amintită. demonstrează că în 1503 (şi în deceniile urmă- toare) oraşele Ţării Româneşti concentrau peste 80°/0 din exportul. Cele mai numeroase şi importante tranzacţii se efectuau în tîr- guri unde se adunau cantităţile destinate exportului. op. cînd Brăila. Cîmpu- lung. Registrele oraşului transilvănean au însemnat şi localităţile de provenienţă a participanţilor : 30 — din care 13 târguri şi 17 sate. că aceste tîrguri îndeplineau acelaşi rol şi de-a 201 Toate datele la RADU MANOLESCU. în 1542. Rîm- nicul Vîlcea.8%). Bucureşti. Cîmpu- lung.16 ori mai mare. importul şi tranzitul efectuat de neguţă- torii munteni cu destinaţia Braşov. 388 de trans- porturi (85. 66. Buzăul (cu 61) şi Gherghiţa (cu 27). Tîrgovişte. Piteşti. Din cele 13 centre — Brăila. Restul tîrgurilor enumerate au asigurat între 3 şi 15 transporturi.o p . Slatina. Gherghiţa. Curtea de Argeş. p p .. mul Care a fost mecanismul acestui comerţ exterior. Curtea de Argeş. Ruşii de Vede.5% din totalul transporturilor (301 din 452) efectuate în acel an202. Tîrgoviştea (cu 67).5<>/ 0 203. In fruntea centrelor promotoare ale comer- ţului extern se situau. Gherghiţa. De pildă. pe cînd din 17 sate au pornit numai 40 — restul de 24 de transporturi neavînd indicată lo- calitatea 201 . Bucureşti. 260—261. cum se COyfiertului desfăşura el. vehiculînd. Buzău. Floci. Rîmni- cul Vîlcea. 203 R A D U M A N O L E S C U . . la export. Floci. 20 2 Ibidem. c i t . Şi deşi nu avem date asemănătoare. Cîmpulung (cu 73). Tîrg- şor — s-au efectuat. Piteşti. cit. pp. 171 . pe temeiul unor fapte şi mărturii. în 1503. de la strîngerea mărfurilor destinate expor- exterior tului şi pînă la achiziţionarea celor venite din alte ţări ? Documentele nu ne arată întreaga sa funcţionare. 2 6 5 — 2 6 7 . pro- cent sensibil egal cu acela din 1503. Situaţia se menţine aceeaşi de-a lungul primei jumătăţi a secolului al XVI-lea. Participanţii la negoţ din Ţara Românească au efectuat în 1503 — 452 de transporturi spre şi de la Braşov. dar ne lasă să vedem totuşi unele aspecte semnificative. Buzău. la un număr de transporturi de circa 3. Cifrele. mărfuri în va- loare globală de 4 272 547 de aspri. Tîrgovişte şi Tîrgşor au asigurat 1 182 de transporturi dintr-un total de 1 432 sau 82. ele 5 împreună. conclu- dente.

O atare evoluţie a mers tocmai în direcţia ilustrată de cifrele din 1503. pe tîrgoveţi.prin tîrgurile din ţara domniei mele şi pe drumul Braşovului pînă la Brăila" 2 06 . Dovadă evidentă despre rolul pre- ponderent al tîrgurilor în comerţul extern în secolul al XV-lea şi — adăugăm noi — şi înainte de 1400. cit. omise de Dan al II-lea. de altfel.. pe măsura creşterii activităţii comerciale. Flocii — adică tocmai principalele oraşe care. în al doilea rînd. aceste 5 oraşe.o p . achiziţionate Ia un preţ mai scăzut decît alţi negustori. Gherghiţa. Observăm. acordînd braşovenilor privilegiul de comerţ. înseamnă că satele nu participau la schimburile eco- nomice cu alte ţări ? Le aflăm prezente dar. De remarcat că. în al treilea rînd. . B O G D A N . 20 7 Porunca lui Dan al II-lea nu menţionează Bucureştii. Tîrgşorul şi Tîrgovişte sînt indicate anume pentru taxare în interiorul ţării. Dan al II-lea.. Sînt in- dicate nominal Cîmpulungul. în acelaşi sens. 1 ) . pp.. în decadele ce au urmat. c i t . 172 . RADU MANOLESCU. Buzău. că tîrgurile se bucurau de sprijinul domniei — confirmat în scris pentru Cîmpulung şi Tîrgovişte chiar de la începutul se- colului al XV-lea. Slatina. asigurau numai 45 din cele 388 de transporturi. după ce înnoieşte aceloraşi braşoveni hrisovul lui Mircea cel Bătrîn. precizează că ei vor plăti vamă „. a dezvoltării tîrgurilor. Pi teştii. 205 Vezi mai sus. cu o activitate modestă. 260—261. Tîrgo- vişte. că amintitele cifre marchează — în 1503 — nu un început. p . Brăila. cît totalizează toate centrele urbane la un loc. a consolidării puterii politice şi militare a Ţării Româneşti. favorizează. Observăm. şi la 1503 20 7 . Ruşii de Vede. Rîmnicul Vîlcea. ci o etapă semnificativă a unei evoluţii ante- rioare şi care a continuat.. formulare repetată în celelalte confirmări . pp.lungul secolelor XIV—XV 2 0 4 . la 1503. în mod firesc. op. aceleaşi registre 204 Desigur. 4 ( n r . Reducerea de vamă acordată de Dan al II-lea tîrgoviştenilor 205 şi pentru mărfurile autohtone. Tîrgşorul. a existat o evoluţie şi în acest sector în inter valul 1300—1500. 147. Curtea de Argeş. asigurau 4/5 din tranzacţiile neguţătorilor munteni în circuitul spre şi dinspre Braşov. Brăila. 206 I . şi pentru cele străine. Observăm. fiindcă le îngăduie să constituie şi partide de mărfuri pentru export. La 1503. evident.tuturor celorlalte tîrguri". se adresează în 1431 „întregii ţări". dar le înglobează în formularea „. că la 1413 Mircea cel Bătrîn.. în primul rînd.

braşovene. 215. II). fie la întoarcere. cam în aceiaşi ani 211. Pentru tranzitare vor plăti 2 vămi (trice-sime. la vadurile Dunării. care era mecanismul schimburilor ? Imaginea cea venilor mai completă ne-o dau tot braşovenii. 210 I. în 1529—1530 întîlnim 31 de sate. iar la întoarcere a doua.. CLXXII) şi (nr. din 20 ianuarie 1368. 207 (nr. participarea sporeşte nu- meric. 214—223 pentru secolul al XVI-lea. tot la Cîmpulung sau în 208 RADU MANOLESCU. 1—2 (nr. pp. iar în 1542—55 20*». 3%) la ducere. CCXLV). BOGDAN. 265—267. cu care circulau apoi liberi. E adevărat că. p. dispunem şi de unele sporadice mărturii directe : Bobul.nească. deoarece plătea numai o vamă la Cîmpulung fie la ducere. 20» Ibidem. una la Cîmpulung sau în proximitate. pp. 261. Tranzitul prin Brăila avea regim preferenţial. 212 HURMUZAKI-N. în anii următori. Primul act. Sînt statornicite regulile pentru tranzit şi cele privind vînzarea şi cumpărarea în Ţara Românească a mărfurilor aduse de braşoveni. p. cit. op. scrise sau orale 212. parţial genovezii şi liovenii. 2 " Ibidem. p. primeau un înscris („pecetea" vameşilor). 173 . IORGA. de un anume Capotă 'nu . XV/l. negustor din Sărata se plînge voievodului Vlad Călugărul că a fost prădat prin părţile Braşovului. F ăc ea u u ne l e s a t e t r an za cţ i i s i m i l ar e ş i î n s ec ol ul al XV-lea ? Răspunsul este afirmativ : pe de o parte cifrele din 1503 consemnează un moment dintr-o evoluţie de ansamblu . Pentru ceea ce vindeau şi cumpărau înlăuntrul Ţării Româneşti se prevedea o singură taxare. Documente. ponderea lor modificîndu-se însă foarte puţin . Cf.. p. Neagoe din Măgureni duce marfă spre vînzare în acelaşi oraş. op. Vezi şi analiza de la pp. Rolul Dar cînd neguţătorii sînt străini şi vin în Ţara Româ- bruşo. In ambele cazuri. cit. în frunte situîndu-se Stoeneştii cu 7 transporturi zu8. înregistrează 17 sate cu 40 de transporturi. pe de altă parte. op. 301 (nr.. RADU MANOLESCU. cit. trimite la înţelegeri anterioare („ab antiquo"). Politica economică a voievozilor munteni faţă de marele centru transilvănean este consemnată într-o sumă de tratate şi în corespondenţa oficială a epocii. CCXXXVII).

p p . V. Actul din 1368 acorda. unde staţionarea transilvănenilor însemna activi- tate. probabil. p. comercianţii erau îndemnaţi să se îndrepte aci — unde.. BOG DA N. 1885. I). c a re la 1 3 5 8 formulase prete nţii teoretice asupra teritoriului m untean cuprins între v ărsa re a Ia lo miţei şi cea a Şiretului în D u năre. pp... ospătari.. unde „. 1962. în C on tr ib uţ ii la stu d iul r a p o r tu r ilor d in tr e Ţ a r a R o m â n e a s c ă ş i U n g a r i a a n g e v in ăîn .. u c u r e ş t i . c i t . c i t .împrejurimi. Re laţiile e c on om ic e . d a r a c e a s t a n u î n se a m n ă c ă v e n i t u ri l e sta tului m untea n se re duce au obliga toriu.. găseau şi mărfurile sosite peste mare 21 5 . p p . Dar. . cît şi pentru cel des- făşurat direct în ţară. La 6 august 1413. 1 /2. p p . Cf. facilităţi braşovenilor. G IU iR E SC U ."217. 338 — 3 44 . 21 6 Reisebuch. prilej de cîştig pentru o sumă de tîrgoveţi — han- gii. 214 înţelegerea din 1368 menţiona că braşovenii nu vor m ai pl ă ti v a m ă l a S l a t i n a . pp. simplificînd mult formalităţile de taxare. 217 I.. vede în acest reg im preferenţial acordat Brăile i o c o nc e s ie f ă c u tă d e v o i e v o d u l V la ic u re g e lu i U n g a ri e i . 1 7 5 — 1 7 6 ş i Ş T E F A N M E T E Ş . s ec . 4 4 — 4 5 .. întrucît. nr. fierari şi deopotrivă pentru neguţătorii lo- cali care adunau „partidele" de produse destinate ex- portului 214. clauzele astfel formulate erau avantajoase şi statului muntean — veniturile sale sporeau proporţio- nal cu volumul şi valoarea mărfurilor vehiculate de bra- şoveni sub diferite forme —• şi oraşelor Cîmpulung şi Brăila.. Mai mult. 4— 6 (nr. Brăila pare a fi direct favorizată. aşadar. dar probabil inferioară tricesimei „. H O L B A N . 2 6 — 2 7 : M . In ultimii ani ai secolului al XlV-lea.. Termenul folosit de Schiltberger —• niderlegung — arată că Brăila a avut. D IN U C . p p . cit. op. D oc um e n te . . G I U R E S G U . prin plata unei singure tricesime. Langmantel. ed. 174 .. 213 HURMUZAKI. 4 5 — 4 6 . 1 44 — 1 4 5 (n r. 1 9 6 8 .coccele şi galeele îşi descărcau mărfurile aduse de negustori din păgînătate".o p .X V. Mircea cel Bătrîn întăreşte braşo- venilor reprezentaţi la Cîmpulung prin Valentinus — judex Brassoviensis — şi Martinus şi Crusius — seniores de villa Rosarum (Rîşnov) — „. CVIII).o p . de altfel. „Studii". X IV — X V I.I s t o r i c u l o r a ş u l u i B r ă i l aB. V e z i ş i R A D U M A N O L E S C U . germanul Hans Schiltberger vi- zitează oraşul dunărean.aşezămintele ce le-au avut de la strămoşii domniei mele pentru vamă. 52. atît pentru comerţul lor de tranzit. 2. Tubingen. C . pp . 215 C .sînt da- tori să ne plătească numai dreapta şi vechea (vamă)" 213. un drept de depozit al măr- furilor orientale 216.

aşa cum se obişnuia în acea epocă. .p riv ile g iu l d in 1 4 2 2 . XVII). 1 7 (n r. Privilegiul eliberat de Mircea cel Bătrîn şi cele ulte- rioare precizează şi regimul datornicilor : pentru debi- tele neonorate să nu se oprească. sau de la ţara ungurească în ţara domniei mele.. 101 (nr. p. 222 Ibidem. II. poate acte emise între 1368 şi 1413. I . 3 3 . X L I X ) . 69). p . 235 (nr. 1 8 2 ) . textul a slujit de model pentru privilegiile ulte- rioare emise pînă la 1437 şi care nu diferă decît în de- taliu 218 . 225 Ibidem. Vezi şi DRH. 54). în compensaţie. Domnul cere. p. afară de unele produse 219. libera vînzare pentru Ţara Românească de săgeţi. 182). săbii. poruncim oricărui om mai susspus — scrie Vlad Călugărul — ca în oricare tîrguri sau la Dunăre sau oriunde ar veni dintre oamenii Braşovului cu marfă. CXCV). p . la fel la pp. 1 . CLI). CLVI). Oricum însă. p. nici marfa să nu se zălogească" 222.: p . X V I I . 85 (nr. p.B . 119 (nr. p . marfa altui negustor sas 220 . să-şi ceară datoria după lege şi să i se plătească. 2 8 . p.. ci plăteşte datornicul"223. 2 2 — 2 4 . CBf O. să fie volnici şi să vîndă şi să cumpere şi prin tîrguri şi la bălţi sau la Dunăre peşte sau fie orice marfă"' 2 2 4 (subl. D. p . braşovenii obţin anumite avantaje suplimen- tare „Pentru aceasta. 7 3 ( n rX. V e z i m a i s u s .Aceeaşi referire deci la convenţii mai vechi. 141 (nr. G D A N o. B O G D A No. scuturi şi fier pentru arme 225. pierdute între timp. 224 D R H . 4 — 5 — 6 ( nIr) . fie să cumpere. 108 (nr. VII. p. p p . 7 . p. 190 (nr. în schimb. B. 219 I . A ceste priv ilegii sînt întărite şi prin ord ine a l e v o i e v o z i l o r c ă t r e a u t o r i t ă ţ i l e m ui bn it de en me p. VI. 40) p. 175 . C f . 78). 23. LXXVI. Uneori. p. arcuri. iar opreală 221 să nu fie . 189 (nr. p. CLV ). Sau aşa cum se ex- primă Radul cel Mare : „Căci la noi e obiceiul : nu plă- teşte bogatul. exportate sau tranzitate de braşoveni. XII. 22 3 Ibidem. V III) . p.I . şi nici omul. 34 (nr. c i t . Iar textul din 1431 vine cu lămuriri şi cere aplicarea principiului reciprocităţii : „Şi cine are datornici sau din ţara domniei mele la Unguri. 1 4 .G). c i t . 98. p. XCI). I. p. Erau supuse la plata vămii toate articolele importate. p . 184 (nr. CLV I). 221 C o nfiscare. fie să vîndă. e x p o r t u n i e ş i i m p o rtu rile. 6. ns.C. 22 " Ib id e m . precum şi apărarea neguţătorilor mun- 218 V ezi m ai su s. 2 9 5 ( n r . 131 (nr. 295 (nr. 190 (nr. 50).

prin autoritatea lor. „Căci domnia mea văd că oamenii noştri n-au nici o dreptate de la voi.. ca să trăim (în pace) şi să fie o ţară ca şi cealaltă". Se vede că braşovenii nu au preţuit cum se cuvine avantajul obţinut. cum umblă acum ? Altă dată oamenii voştri cumpărau doar peştele şi tot ce le trebuia de la oamenii noştri şi n-au fost niciodată aşa volnici cum sînt acum .. în . Istoria pescuitului. cum le-aţi luat şi acum acestor săraci oile din Săcuime. cum n-a făcut nici un domn din Ţara Românească cum am făcut eu cu voi pînă acum ? — li se adresează Vlad Călugărul.). C Â M P I N AD . o dată cu o presupusă creştere a producţiei de marfă în ţările româneşti 226 I b i d e r n .5 D. CLIX). Cra iul = regele Ungariei . 227 N e g u ţă t o r i. op.. dar ştiu că am pace cu domnul meu Craiul. 249—250. p .. 22 8 I. Lucrările sesiunii generale din 2—12 iun. 176 .teni care vin în Transilvania (să nu li se confişte măr- furile) 226 . Căci v-am slobozit drumurile peste tot prin Ţara Românească. căci i-am slobozit domnia mea.G. ca să umble oamenii voştri şi să se hrănească şi să cumpere ce le place. cit. să-şi cumpere ei singuri peştele. Că nu se pot hrăni săracii227 domniei mele din pricina voastră. 194—195 (nr. 1611—1613. Privilegiile acordate braşovenilor nu au stînjenit ac- tivitatea neguţătorilor din Ţara Românească ? Voievozii munteni au sprijinit deliberat. ns. Nu ştiu ce voiţi voi. BOGDAN. ezvoltarea econ om iei feudale si începuturile luptei pentru centralizarea statului în a doua jumă tate a secolului al XV-lea în Moldova şi Ţara Românească. pp... 1620 passim. 1 4 7 . v e z i m a i ' s u s . nego- ţul propriilor lor supuşi ? Sau o atare politică economică au adoptat-o — aşa cum s-a susţinut 229 — abia în ultimele decenii ale secolului al XV-lea. pp. şi cu părintele meu Batăr Işt-fan. Şi eu v-aş putea face destul rău. 229 B A R B U T . 1 9 5 ( n r . pp. De aceea Vlad Călugărul le reaminteşte că ar putea trece el însuşi la represalii. căci oameni de-ai voştri se găsesc întotdeauna în mîna mea . 1603—1604. C. Cînd au mai umblat oamenii voştri la Brăila şi la Floci şi peste tot locul la Dunăre. Vezi şi C.Acad. 1950". Batăr Iştfan = voievodul Transilvaniei Ştefan Bâthory. ci le luaţi cu de-a sila avutul. C L I X ) . p ."228 (su bl. GIURESCU. de vreme ce continuă aplica- rea unor măsuri discriminatorii neguţătorilor munteni : „Sau n-am făcut pe voia voastră. Rom.C.

fiindu-le asigurată. ca să umble cu negoaţe oa- menii domniei mele şi să ducă la Braşov cine ce voieşte : fie ceară. BOGDAN. fie aur. jurisdicţia ţării căreia aparţin. XVIII). de a-şi desfăşura activitatea. în caz de litigii. 10 (nr. p. Radu Praznaglava. cine ce voieşte şi să nu se teamă de nimic. fie mărgăritar sau orice ar vrea cineva. Şi deopotrivă : „Şi iarăşi. Cu alte cuvinte. sau cu orice ar vrea cineva să aducă în ţara domniei mele şi să vînză. urmaşul şi rivalul lui Radu : „Şi să ştiţi că s-a învoit domnia mea cu braşovenii. şi să fie cum a "fost în zi- lele moşului domniei mele Ioan Mircea Voievod. fie său. Să-1 ascultăm pe Dan al Il-lea.de la sud şi este de Carpaţi ? 230 Să căutăm răspunsurile în documentele vremii : în unele aflăm formularea prin- cipială a poziţiei domnilor munteni. în primul rînd. IV). cit. ori cu argint. trece la clauzele econo- mice : „Şi să umble cu marfă oamenii domniei mele în ţara voastră şi să lăsaţi să vie orice marfă în ţara dom- niei mele : şi pîine şi fier sau orice. op. Chiar la 1421. fie argint. 39 (nr. în altele aplicarea ei practică. 23 1 I. ori cu florini. fiindcă aşa a întocmit domnia mea". tîrgoveţilor pe care-i enumera după numele ora- II 23 0 Ibidem. Atitudine de circumstanţă ? Nicidecum . şi să nu li se facă ne- dreptate". alianţa se întemeiază pe li- bertatea reciprocă a negustorilor celor două părţi. după ce reamin- teşte bazele politice ale alianţei. iar săracii voştri înaintea voastră.. de măr- turii scrise categorice. cu dreptate şi cu adevăr" 2 3 1 . e vorba de o poziţie constantă a voievozilor Ţării Româneşti care spri- jină interesele economice ale supuşilor lor. 232 Ibidem. p. din Braşov să aducă în ţara domniei mele cine ce voieşte şi să facă negoţ cu postav. 177 . să fie slobod să ducă la Braşov şi să vînză. Şi adaugă la sfîrşit : „Şi să se judece săracii (neguţătorii) domniei mele înaintea domniei mele. Tot aşa să fie şi acum slobode toate" 232. slobod să umble şi să trăim în pace şi în bună înţelegere. Formularea acestei reciprocităţi în exercitarea negoţului — inclusiv referi- rea la anii lui Mircea cel Bătrîn — este cu atît mai sem- nificativă cu cît Dan al Il-lea se adresează. poziţie con- semnată încă din vremea lui Mircea cel Bătrîn.

233 I. "« Ibidem. CCXXXII). că oamenii voştri pot să vie cu marfă mare în ţara noastră să se hrănească slobod şi în bună voie ca şi pînă acum şi nimănui nu i se va întîmpla nimic. 240 I. XXV). pp. ns. de exemplu.o p . 239 I. 1 7 6 — 17 7 ( n r. D. 237 Ibidem. CLXVIII). Drepturi egale pentru neguţătorii ambelor părţi sînt reafirmate de Vlad Călugărul. LXXXIII).). iar voi veţi plăti ungurilor" 238 .. fie orice va fi. O r g an iz a re a un o r a se menea p unc te pentru tranzacţii com erciale între neg usto rii ce lor do uă ţări a fost atribu ită şi lui Vlad Ţ ep eş . 241 Al lui Basarab Ţepeluş. C X L V ) .. c i t . p. p. BOGDAN. op. pp. 76 (nr.. Neagoe al lui Radul. CXXVI).. p. 287 (nr.. astfel neguţătorii noştri vor plăti vamă turcilor şi nouă. p.. p. p p. care însă ridică restricţiile edictate de predecesorul său 239 — ca şi de unii dregători cum ar fi jupanii Dragomir al lui Manea. BOGDAN. 1/8 . op. Ţe-peluş merge chiar mai departe. Cil). 186 (nr. 137—138 (nr. 23 5 Ibidem. CX).. Stănilă vornicul şi Balea paharnicul — în timpul cîrmuirii lui Basarab Laiotă 24 ° sau de marele vornic Cazan 241. 157 (nr. p. 234 Ibidem.. p. CCXXX). 136—137 (nr. cit. de-ar fi chiar răsmeriţă" 237 (subl. LII). Menţiunea „cu marfă mare" arată că avem de-a face cu angrosişti. care spunea : „Şi după aceasta dau de ştire.C. 5 4 — 5 7 . Urmaşii lui Dan al II-lea formulează periodic acelaşi principiu al reciprocităţii. p..şelor respective. vez i întreag a ex p u n e r e a l u i R A D U M A N O L E S C U . op. ca neguţătorii din ţara domniei mele să poată veni la milostivirea voastră cu marjă mare şi să facă negoţ şi să se hrănească slobod şi în bună voie şi nimănui nimic să nu i se întîmple. Basarab Laiotă 236 sau Basarab cel Tînăr. 46 (nr. p p . ibidem. 109 (nr. Şi apoi să ia şi milostivirea voastră pe sufletul şi pe credinţa voastră.. 146 (nr. 2 38 I b i d e m . p.G. cei dintîi interesaţi în învoiala statorni- cită cu braşovenii. 268 (nr. cit. cit.. Pr o blem a necesită ştiri sup limentare. p. Cf. Vlad Dracul 234 . Radu cel Frumos*35. CXVIII).de aci înainte aveţi să vă înţelegeţi cu negustorii noştri aşa : să veniţi să luaţi marfa de la neguţătorii noştri la hotar . Alexandru Al- dea 233. CIX). hotărînd ca braşovenii să-şi caute mărfurile în anume puncte de la hotarul Ţării Româneşti : „. BOGDAN. 203 (nr. 129 (nr. . CLIII).

172—173 (nr. B O G D A N o. Vlad Dracul. n r . scrie la fel şi încheie : „Acum văd însă că săracii mei nu pot să se hrănească slabozi din pricina pîrcălabilor de la cetate. subliniind : „Şi de nu-i veţi pedepsi. folosind şi salutările de rigoare. 88 (nr. CXXXVI). 243 I b i d e m . Iritarea reală a voievodului muntean şi hotărîrea sa de a obţine satisfacţie reies şi din tonul sec al scrisorii. p. CLXXXV). XCV). p. CLXXV).p . B O G D A N o.). „ C e t a t e " = B r a n u l . Radu cel Mare251 care ameninţă pe braşoveni cu repre- 242 I . Vlad Ţepeş pentru o anume cantitate de oţel245. care sprijină interesele eco^ nomice ale propriilor lor supuşi. Spuneţi-mi : pentru ce fel de vină se prăpădesc săracii mei ? Nu sînt şi eu în state să pot face dreptate săracilor mei ?" 243 Atare intervenţii se repetă : Vladis'lav voievod pentru cumpărături de oi şi porci 244. 191 (nr. manifestări concludente în politica voievozilor munteni. pp.r . Acelaşi sprijin pentru neguţătorii din Ţara Românească îl acordă şi voievozii Basarab cel Tînăr249. 24 7 2 Ibidem. care-i pradă şi-i jupuesc fără lege. 209 (nr. 221 (nr. 9 4 ( n r . p.a stfe l v ă p o ru n ceşte d o m n ia m e a". p . 170 (nr. 7 9 ( . Radu cel Frumos pentru datorii în valoare de 15 000 de florini246. 122 (nr. Dan al II-lea cere ca- tegoric pedepsirea pîrcălabilor de la Bran care „prigo- nesc" pe neguţătorii munteni „şi le fac rău".. XCIX). « Ibidem.G. I .. 1 0 7 ( n r . Ibidem. pp. CLVII). Cazurile individuale. 179 . p. 2« Ibidem. L X X I I ) .p . CXXXIX—CXL). ns. L I V ) . 2M Ibidem. 125 (nr. fără nici o formulă introductivă de politeţe la adresa pîrgarilor din Braşov şi nici obişnuita urare de încheiere242. LXVI). L a f e l ş i î n s c r i s o a r e a a c e l u i a ş i d o m n . 244 245 Ibidem. LXIV) şi p. 1 ( n r . p. Basarab cel Bâ-trîn pentru o confiscare de 200 de bogasii 247 şi pentru fierul şi armele cerute chiar de el însuşi 24B. c i t . CLXX şi CLXXI). 202 (nr.251205—206 (nr. p. p 3. . 89 (nr. . ci voi răzbuna eu pe oamenii mei" (subl. să ştiţi că nu voi lăsa pe oamenii domniei mele în pagubă. p. X V I ) . c i t . Vlad Călugărul250. adică intervenţiile voievozilor Ţării Româneşti în favoarea neguţătorilor aflaţi în li- tigiu cu braşovenii sînt exemplificări practice ale prin- cipiilor formulate mai sus.. l a p . CLXVII).p . p. 3 0 X (Vn ). p . D.C. L X X X I I ) . u n d e î n c e p e d i r e c t : „. 246 I b i d e m .

I s t o r i a c o m e r ţ u l u i .I . 2 5 — 2 6 ( n r . 252 Ibidem.R e la ţiile e c o n o m i ce . 1 7 1 ş i R A D U M A N O L E S C U o p. c i t . 69 şi 132 (nr. voievodul Ardealului. Încheind pacea cu Vladislav al II-lea.D o c u m e n t e . Interesant de relevat că şi suveranii Ungariei — deşi adoptă periodic. neguţătorii munteni aduc pe piaţa Braşovului 17. p. regele Albert porunceşte castelanilor de la Bran să nu încarce cu vămi pe cei din părţile „transalpine".a . la 15 noiembrie 1455. recunosc necesitatea aplicării unui tratament egal neguţătorilor celor două ţări. . CXXI şi GCXXXIX). cu închiderea drumurilor252. D o c u m e n te . e d . a 2 . 256 H U R M U Z A K I .N . în ce măsură participă ei la realizarea feluriteioi tranzacţii ? Registrele vigesimale ale Braşovului din 1503 ne dau putinţa de a aprecia care au fost tendinţele aces- tor raporturi de-a lungul secolului al XV-lea. 2 53 V e z i D IN U C . op. Pentru legăturile comerciale ale Ţării Româneşti în secolele XIV— XV vezi şi N. G IU R E S C U . Se poate aprecia ponderea neguţătorilor din Ţara Românească şi Transilvania în comerţul dintre cele două ţâri. 180 . p.sălii. . Metes. p . 25 7 Ibidem.. In anul amintit. I O R G A . 255 H U R M U Z A K I . p . c i t . C f . X V /l. şi la 4 noiembrie 1491 regele Ungariei repetă braşovenilor şi brănenilor interdicţia majorării nedrepte a vămii. măsuri restric- tive privind circulaţia anumitor mărfuri la sud de Car- paţi 254. 4 1 (nr.6°/ 0 din produsele exportate de Ţara Românească. 234 (nr. CXCV) şi p. X I ) . X V / l . deoarece în acest caz şi transilvănenii vor fi supuşi în Ţara Româ- nească unui regim asemănător. suferind pagube . şi Şt. La 26 aprilie 1438.p . Aceeaşi politică este continuată de voievozii munteni din secolul al XVI-lea. cit.N . se c . Of. 254 V e z i R A D U M A N O L E S C Uo . cu aceeaşi motivare ca în cazurile precedente257.. 242 (nr. LXXII). Iancu de Hunedoara dă asigurări. XV/l. 7 0 . p. CCII). moti- varea însăşi arată reacţia efectivă a voievozilor de la sud de Carpaţi pentru a-şi apăra supuşii 255 . p p . p p . CLXXXVIII). I O R G A . 4 7 — 5 3 . IORGA) Istoria comerţului. IO R G A . p p . 5 4 — 6 5 . 227 (nr. . La 6 septembrie 1468. de la Mihnea cel Rău şi pînă la Mircea Ciobanul 253. din pricina împrejurărilor politice sau la intervenţia braşovenilor sau sibienilor. asupra libertăţii exportului şi im- portului de mărfuri în Transilvania 2 5 6 . N .p . Ioan Pongracz. X I V — X V I .

Dar concurenţii lor „transalpini" îşi fac trep- tat loc şi de-a lungul deceniilor secolului al XVI-lea. ia r în 1 554 — 5 4. ca s-o dea de la cine au luat-o. C X L V ). ns. A. sfîrşesc prin a aduce la Braşov mai multe mărfuri tra- diţionale ale exportului Tării Româneşti259. Astfel (aceştia) aduc cărţi de la împăratul şi neavînd ei 2 6 1 de unde să plătească. p . iar braşovenii 48. în 15 49 — 40 . Şi iarăşi.7% d e pă ş in d pe br aş ove ni: R A D U M A N O L E S C U o. miere.4% în 1547 — 77. B O G D A N .). ca să se plătească şi ei de turci. 2 % . ajungînd în 1542 — 67% şi 28.ce vin de peste mare" . deci o situaţie aproape de egalitate. tabelul anexă. 30 .G.) noştri iau marfa de la turci şi aceştia le pun soroc. de timpuriu.. ceară. Dar în negoţul de tranzit ? E drept că braşovenii ob- ţin.3%258. oţel şi multiplele bunuri meşteşugăreşti — care se aduceau din sau prin mijlocirea marelui centru transilvănean ? Aici comercianţii munteni vehiculează. 43. în secolul al XV-lea. p. vin. dar de-a lungul secolului al XV-lea cei din Ţara Românească preiau iniţiativa şi dobîndesc preponderenţa.în timp ce colegilor lor transilvăneni le revine 64.. 181 . n e g u ţ ă t o r i i m u n t e n i a d u c 2 5 . Şi la acest capitol. nici nu-i lăsaţi să vînză altor neguţători din ţara ungurească.dar săracii (neguţători — N. Aşa mi s-au sărăcit toţi neguţătorii. Dar cu articolele de import — postavuri.. marfa care nu vă place voi nu lă- saţi să şi-o trimită îndărăt. Comerţul. de a se aproviziona direct cu peşte.op. c i t . fier. procentele evoluează în favoarea pri- milor. vite. 176 (nr.. deoarece în acest fel realizau cîştiguri mai bune : privilegiile de liberă circulaţie obţinute de la unii voievozi confirmă o atare tendinţă.. să se aprovizioneze direct în tîrguri sau la schelele muntene cu produsele „.9%.. Un episod semnificativ al acestei concurenţe ni-1 descrie Basarab cel Tînăr (Ţepeluş) pe la 1478—1482 : „.8o/0 şi 10.1% = 100% — RADU MA- NOLESCU..5<y0 şi 5. cit.4%. 260 Ibidem . în 1503. piei din Ţara Românească. Obiectivul braşovenilor rămîne. 261 Adică neguţători munteni. p.6% 260. 308. 25 9 î n 1 5 4 3 . D. 258 Iar moldovenilor şi altora 18.o î/ n 1 5 4 6 — 3 5 . îi dăm legaţi turcilor. ci le aprindeţi piperul şi vreţi să-i nimiciţi şi pe ei. ta belul citat..3«/o. 262 I.. aşadar.C. căci voi nici nu le plă- tiţi.50/0 iar în 1554 — 91. fiindcă nu le plătiţi voi. cum aţi făcut cu Dragotă"262 (subl. iar ei la soroc nu pot plăti.

continuată de-a lungul secolului al XV-lea şi confirmată de politica domnilor români care au spri- jinit cu regularitate interesele propriilor lor neguţători. în schimbul de mărfuri cu Tran- silvania 2<>6. Cifre care pentru ansamblul circulaţiei co- merciale ilustrează rolul aparte al Braşovului. care sporeşte la 59. soseau cu aceleaşi mărfuri „turceşti" neguţătorii din Curtea de Argeş.a b e l u l a n e x ă . 265 I d e m . p p . O situaţie similară al tării oferă şi piaţa Sibiului. C o m e r ţ u l . Genovezii sînt prezenţi la Chilia. 191—192. cu toate măsurile i de acest fel. B A R N E A . V I. 270 Judecind după un fragm ent de sticla eu scena Sf. 266 DINU C. la categoria amintită 26 3 . GIURESCU. 1968. tu d ii is t or i c e a su pr a C hil i e i. export şi tranzit — cu un procent (valoric) de 51. cit. 2 69 P e la 14 10: N .t. Alţ Evoluţia nu a putut fi împiedicată. 268 . 908— 909. . 15 8—16 2. ca centru al negoţului dintre ţările române 267 . . la Mangalia 27°. la 1359—1361. 3 0 8 . în primul rînd tîrgoveţii. 1959.p. 58. pp. vin. Bucureşti şi din sa- tul Mărceşti 264. eventual. unde. îM n . nitatea econom ică a Ţărilor Ro- nă n e i n e vu l me di u ( se co l el e XIV— XV I) . e l a ţ i i l e c o m e r c i a l e a l e Ţ ă r i i R o m â n e ş t i c u S i b i u l .1% în 1554 265: sînt etapele succesive ale unei evo- luiţii de durată. Cîmpulung.. sare etc. la 1500. negustorii munteni sînt prezenţi în comerţul braşovean — import. 135—152. 268 Vezi mai s us . Tîrgovişte. pp. o m o r î n d b a l a u r u l :I .C. IO R G A'S. p. Rîm- nicul Vîlcea. unde fac tranzacţii cu grîu.3o/ o între 1545—1550 şi la 82. . c i t . . p. tot în 1503. cu bani mulţi.8% din total — în timp ce braşovenii aduc la ei a acasă aceleaşi produse în valoare numai de 1 296 879 aspri comerţul sau 30.A .5<y 0 din totalul de 4 246 034 aspri. . realizat în extern acest an. pp. miere. . 264 R A D U M A N O L E S C UR. italienii Iullianus de Finario şi Johannes D aniele sînt 182 ..t a b e l u l c i t a t ş i D I N U C . G I U R E S C U . D e s c o p e r i r i a r h e o l o g i c e d i n e p o c a f e u d a l ă l a M a n g a l i a . In 1503. Bucureşti.. neguţătorii munteni vin la Braşov participanţi cu mărfuri orientale în valoare de 2 749 472 aspri — l 64.. trei clopote din Mol- dova 269 şi. . Gheor- g h e . 1 8 9 — 1 9 2 . . o m e r ţ u l .o p . Dacă socotim anume per global. 267 RADU MANOLESCUU . Dar în comerţul exterior al Ţării Româneşti găsim şi pe alţii. Mecanismul aces- 263 R A D U M A N O L E S C UC . La 1392. î n „ Un i t at e şi co n t i nuitate în istoria poporului român".. la Caffa.2% — 66. 2 0 7 — 2 4 0 .1%. op. p . p . unde aduc.

in. bumbac. podoabe etc. deşi actele Chiliei nu cuprind vreo deslu- şire). deoarece singuri ei puteau strînge — din dijme — cantităţi mai importante de grîne. Fără acest comerţ întemeiat pe ca- pacitatea de export si de import a ţinuturilor româneşti. 1S3 . o sumă de argint . Evident. p. cit. mătăsuri).. la 8 martie 1361. sare etc. amploarea tranzacţiilor de la Chilia.. iarăşi cu un beneficiu la Dunărea de Jos. obţinînd preţuri superioare. obligîndu-se a restitui la Pera 130 de hiperperi. GIU- RESCU.Vezi mai sus. 3—4 şi DINU C. "'. nu se poate în nici un fel explica. op.. 192—193. IORGA. Comercianţii din Chilia genovezi. . îşi achitau datoriile (inclusiv dobînzile) şi realizau profitul scontat. pp. ca şi ceilalţi negociatori. 158—162. fără a se preciza însă rosturile lor . în vederea realizării unui cîştig. Tratau ei direct cu fruntaşii români sau cu alţi neguţători locali ? Credem că şi cu unii şi cu cei- lalţi (prin analogie cu comerţul braşovenilor în Ţara Românească. pentru a le revinde mai ales în capitala Bi- zanţului unde.ad pondus Chili". Numai aşa — din taxele achitate de toţi aceşti străini şi din comercializarea produselor tradiţio- semnalaţi în Valahia. pp. de la Iane Coschina din Chilia. N. unde erau preţuite şi căutate. armeni — ca şi predecesorii lor din Vi- cina la 1280 — cumpărau cu banii lor sau cu aceia împrumutaţi feluriţilor bancheri produse ale ţărilor ro- mâne 272 . Acte si fragmente. genovezii. fiind simpli intermediari vehiculind în ambele sensuri mărfurile produse de alţii. 108—110.. miere. S7i OCT.. Nichita şi Sava Azaman de Ghirissunda primesc.tor tranzacţii se urmăreşte în scrisorile de schimb înre- gistrate la Chilia exigibile la Constantinopol. pp. ceară. şi tot ei cumpărau postavu- rile aduse la Chilia. De la Constantinopol. la 1360—1361 ca şi la Vicina.p. fireşte.. Furnizorii mărfurilor expediate spre Constantinopol erau feudalii români de la Dunărea de Jos. Notes sur Vappart roumain. şi neguţătorii de la Chilia plăteau vamă autorităţilor politice româneşti pentru ceea ce vindeau sau cumpărau. pe care le revindeau. ILIESCU. III.ad sagium Peyre" (reprezentînd împru- mutul contractat plus beneficiul creditorului). Restituirea se efectua în termen de 12 pînă la 15 zile după sosirea corăbiei la Constantinopol271 . greci. aceiaşi neguţători cumpărau ţesă- turi fine (postavuri. cu aproximativ opt decenii mai înainte..

. tot în Muntenia achiziţionează şi ceară 276 . să le favorizeze negoţul în Ţara Românească. pentru a preveni vreo interpretare contrarie : „. P .. 112—113. în SMIM.. 7 000 de mărci de argint —■ echivalentul a 1 157. p p . în timp ce voievodul Moldovei...nale ale ţărilor române — s-au constituit rezervele im- presionante de numerar de care dispun voievozii în se- colul al XlV-lea : Basarab cel Mare oferă regelui Carol Robert.. Vladislav Iagello. p p . cea cel B ă trîB n . P .. r h i v a .u c u r e ş t i . 6 3 2 ş i 6 3 5 — 6 3 6 . 1962.I . 277 H A Ş D E U A. Note sur l'apport ronmain. pentru restabilirea păcii. pp. au con- tinuat şi de-a lungul deceniilor secolului al XV-lea . 3 — 4 . 276 Ib id em . 275 M IH A I C O S T A C H E S CD U o.unde va fi vama vîndută de domnia mea. IL IE S CD U e. de unde cumpără peşte pe care-1 trans- portă de-a lungul Moldovei pînă în Polonia275 . Prezenţi în Ţara Românească — cel puţin în unele perioade — au fost şi Hovenii din marele centru Lvov (Liov în vechile noastre documente) : la 1408. chiar de ar fi nenumăratele nenumăratelor şi miile miilor" (în- demnul este exprimat la superlativ !). 1 9 4 4 . ILIESCU. vameşii 273 O C T . Sînt slobozi să vină în ţară cu „. ei vin obişnuit la Brăila. în mod evi- dent. Este probabil că schimburile comerciale ale Ţării Româneşti. pp. Scutirea este efectivă şi generală — cu excepţia Tîrgoviştei — şi voievodul adaugă. Vor plăti o sin- gură vamă la Tîrgovişte — unde domnul îşi rezervă dreptul de a cumpăra din mărfurile aduse ce-i va fi de trebuinţă — după care sînt liberi să circule pretutindeni prin ţară scutiţi de orice alte taxe 277. este sigur însă că ele scad continuu după 1400 şi încetează cu totul la 1475. cu 3 000 de ruble argint.4 kg de argint fin sau 47. la 1330. împrumută pe regele Poloniei. Petru Mu- şat.49 kg de aur curat sau 13 377 de ducaţi ve- neţieni 274. prin intermediul genovezilor. 139—141. echivalent cu 493.marfă cît de multă. cînd coastele Mării Negre intră aproape în întregime în stăpînirea otomană. P A N A I T E SMCi U r -. V. 184 . s p r e n a t u r a j u r i d i c ă ş i i m p o r t a n ţ a d e s p ă g u b irilo r o ferite d e B a sa ra b vo ie vo d re g e lu i C a ro l R o b ert (1330). 2 7 4 OCT. c u m e n t e m o l d o v e n e ş t i î n a i n t e d e Ş t e f a n c e l M a r ep .9 kg de argint pur sau 74 kg de aur pur sau ceva peste 20 000 de ducaţi veneţieni 273 .p . 1 0 1 — 1 0 2 . După 1401 Mircea cel Bătrîn le acordă un privilegiu menit.

Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea beneficiind de au- toritatea înaltei Porţi. Despre greci. cu braşovenii). P . fireşte tot cu plata cuvenitelor taxe 279. p. Pe unii i-am întîlnit la Chilia. l a ţ ii l e e c o- nomice.p .. iar la exporturile din Ţara Românească intervine o interdicţie : argintul 278 . XIV—XVI. vo- lumul lor de afaceri rămîne relativ restrîns z 8 1 . 44— 45.domniei mele să se socotească cu domnia mea". ca mijlocitori ai schimburilor comerciale.p . ca şi neguţătorii levantini din Imperiul oto- man 282. La comerţul exterior al Ţării Româneşti au participat. spre şi dinspre Polo- nia. P A N A I T E S C U o p. 1 0 3 ş i 3 5 3 2. ca atare. ei îşi extind sfera intereselor şi în Ţările Române. 281 Vezi mai sus. ră- mîne preferenţial faţă de alţi neguţători străini. a fost necesar să se renunţe la ele ? Posibil. Dar nici conjunctura politică 28 0 nu mai făcea utile probabil asemenea concesii. . p p . pp. Oricum. şi ragu- zanii. Prin intervenţia factorului politic se instituie atare clauze fa- vorabile (în comparaţie. instalaţi solid în centrele mari sud- dunărene.precum plătesc şi oamenii mei" precizează voievodul Vlad Dracul . 1 / 1 . 194—196. 8 4 — 8 5? i P . „postavurile" sînt trecute aparte.. apoi dau şi cele- lalte vămi : „. 280 O constantă a politicii externe a lui Mircea cel Bătrîn a fost a lianţa cu Polonia. ? a H a s d e u A r h i v a . toc- mai pentru a stimula fluxul de mărfuri pe un nou im- portant circuit (transcontinental). . sec. tariful spre „ţara turcească" este liber. î n D I N U C . G I U R E S C R Ue. pe 278 P . regimul acordat „mercatonbus ci- vitatis Leonburgensis" (actul este scris în latină).. Dar pînă către mijlocul veacului al XVI-lea. In 1409 privilegiul este confirmat cu cîteva preci- zări : vama este obişnuita „tricesima" . P . . P A N A I T E S C Uo . 1 0 4 .. în secolul al XlV-lea şi îndeosebi al XV-lea. c i t . 212 V e z i d e t a li i şi b i b i. c i t . Ame- ninţau tarifele preferenţiale din 1401—1409 să fie re- vendicate şi de alţi parteneri comerciali ai Ţării Româ- neşti şi. avem ştiri disparate. Cît timp durează exact nu ştim : în 1439 constatăm revenirea la normal : ei plătesc prima vamă la Rîmnicul Sărat — doi florini ungureşti de căruţă încărcată. dintre mărfurile aduse de lioveni. 185 . p p . de exemplu.

cit.. în secolul Ăl XV-lea şi în prima jumătate a celui următor. I O R G AS. fiindcă ţara noastră este a domnului nostru. 130—131 . R U S S O . Elenizmul în România. I. CXLV). p. prezenţa lor continuă a fi sporadică în legăturile comerciale ale Ţării Româneşti. D . 186 . cinstitului împărat. 15 (nr. CXXVII) : Cf. Dovada ne-o aduc des invocatele re- gistre vigesimale braşovene. 283 N .. BOGDAN. Contemporanii au înţeles şi exprimat limpede schimbă- rile în curs de desfăşurare : „Iar pentru greci — scrie voievodul Radu Paisie braşovenilor — domnia voastră i- aţi învăţat astfel şi opriţi-i precum ştiţi. XV/I. 341 (nr. rela- ţiile speciale dintre Ţara Românească şi înalta Poartă nu s-au repercutat şi asupra schimburilor economice ? In genere nu.. p. 68—69 (nr. precum şi ei sînt . TOCILESCU. p. XLV—XLVI). Documente. p. cit. deşi domnul român adăuga sceptic „.măcar dacă şi puteţi" 284. în 1503.apoi opriţi-i".. 520—521 . 534 documente. HURMUZAKI-N. 343)... pp. 28 4 GR. pierduse şi ul- timul mare port dunărean al ţării.. BOG DAN. IORGA.alţii la Bucureşti 283. braşovenii nu aveau decît să încerce singuri îndepărtarea concurenţilor. 283 Ibidem. XC VIII). Obişnuit însă. . op. „marfa turcească" se prelua la vadurile dunărene de neguţătorii Ţării Româneşti — aşa cum ne desluşeşte o scrisoare din aceeaşi vreme a lui Basarab Ţepeluş ' Mi >. Nevolnicul Radu Paisie... pp. t u d i i i s t o r i c e a s u p r a C h ipl . după campania di n M oldova (în 1538) şi după organizarea Paşalîcului de la Buda. Brăila. IOR GA. pp. 124 (nr. I. şi s-au învăţat a se hrăni astfel şi eu nu pot să-i opresc . op.. care consemnează că. 73 (ra r . Pînă îndată după 1500. Ea se va accentua sensibil după victoriile oto- mane în Ungaria şi transformarea Transilvaniei într-un princi pat vasal Porţii . explicabil prin legăturile personale dintre musulman şi voievodul Laiotă.cu marfă bună şi multă" 2 8 5 . p. XIX). de altfel. căci domnia mea nu vreau să-i opresc. Eveniment puţin obişnuit pe la 1474—1476. 285 I. Cîteodată mai sosea şi un otoman la Bucureşti „. care. N. iar domnia voastră măcar dacă şi puteţi. 176 (nr. ocupat de oto- mani. Istoria comerţului.i e3i 5. Prezenţa militară otomană la Giurgiu şi Turnu. declara deschis vecinilor săi că nu poate opri in- filtraţia grecilor neguţători aflaţi sub protecţia sultanului .

cu trecerile prin vadurile rîurilor şi numai din cînd în cînd pe cîte un pod. încît a dat în limba română „pămînt" 2 8 9 . 187 . care a impresionat într-atît pe înaintaşii dacoromâni. Voievozii stau în capitală — Argeş. La 1530. Mergeau pe drumuri de pămînt devenite şleauri pe timp de ploaie. 30.. de „pavimentum" r -ul an- lov tichităţii. în noiembrie 1480... G I U R E S C U I.-'. 191—192. Relaţiile economice.■ .. 36. circulaţia monetară. în iunie 1481 la Tîrgovişte.. Temerile şi îndoielile lui Radu Paisie nu erau totuşi nefundate — dar ele ainunţau mai ales o stare de lucruri de mai tîrziu (după 1550). C . 2% moldoveni şi 14. Comerţul. p.3% transilvăneni. s t o r i a R o m â n i l o rI. greu de străbătut cînd sînt acoperite cu zăpadă. 193. în august la Piteşti. dar îi aflăm cu a lor curte şi în alte localităţi.70% de moldoveni.9«/o din mărfurile orientale sosite la Braşov erau aduse prin intermediul neguţătorilor din Ţara Românească : RADU MANOLESCU.. B u c u r e ş t i . Dar aşa se circula cam pretutin- deni în Europa. . taţii româneşti a secolelor XIV—XV. în iulie din nou la Tîrgo- 257 Iar în 1544 98.. Sîntem foarte de- vechimea parte de căile pietruite romane. Mai rămîn trei aspecte legate organic de buna desfă- şurare a schimbului de mărfuri : drumurile şi mijloacele de transport .8% de neguţătorii munteni. pp.. partici- pările devin 45. XIV— XVI. 288 DINU C. 289 C . pp.5% de bra- şovenii înşişi şi 4. Basarab cel Tînăr este la Bucureşti. mărfurile orientale au fost aduse în marele oraş.. Ţara este străbătută de-a lungul şi de-a latul. cînd ţările române sînt obligate să participe tot mai intens la piaţa comună din Imperiul otoman. . în martie 1482 la Gherghiţa.9% munteni. organizarea aparatului de stat pentru a sprijini şi controla negoţul. Drumurile Drumurile sînt realităţi bine incorporate în viaţa socie- de uscat. .. 1 9 4 6 . . Tîrgovişte sau Bucureşti. Concluzia este că pînă către mijlocul secolului al XVI-lea vadurile comerciale ale Dunării au rămas — cu toată prezenţa garnizoanelor otomane de la Turnu şi pînă la Chilia -— sub controlul negustorilor Ţării Româneşti care au îm- piedicat pătrunderea în tîrgurile nord-dunărene a concu- renţilor lor din Imperiul otoman 288. sec. 172—173. GIURESCU. în pro- porţie de 64.4»/ 0 neguţători orientali 287 .

actele dau precizări : „V-a slobozit Dum- nezeu pretutindeni drumurile şi pe la Rucăr şi pe Pra- hova şi pe Teleajen şi pe Buzău. I.. mergînd domnia mea către Severin să mă întîlnese cu craiul 293 . în luna noiembrie 23 zile. 148 (nr. 2 8 4 . I . cit. LXXVI). fuseseră de fapt armatele trimise de Matei Corvin şi de Ştefan cel Mare să ajute pe Vlad Ţepeş.. nici pe drumurile munţilor. p . D R H .3 R e g e l e U n g a r i e i . B. Deci umblaţi acum slobozi pe unde vă place şi hrăniţi-vă" 2tf7 .o p . 4 6 3 . 106).. oşteni. 181). 2 96 DRH. 206. „Să umblaţi — porunceşte Dan al II-lea tîrgovişteni- lor — şi pe la Severin şi prin toate tîrgurile şi la Brăila şi prin toată ţara domniei mele" 295 . 2 97 I. I. de la Severin pînă la Brăila. 299 DRH. dom- nul se grăbeşte să vestească şi pe braşoveni că pot veni iarăşi cu mărfurile lor 298. 2 8 1 . p." : de la vadurile Dunării la oraşe şi de aci la munte. Divinitatea invocată. La fel circulă Vlad Călugărul 291 sau Radu cel Mare 292. alt exemplu: Ibidem. slujitori : „Şi aceasta — citim într-un hrisov al lui Mireea cel Bătrîn — a fost în anul 6915 (1406) indiction 15. La nevoie. p. 329. 109 (nr. cancelaria. I . I. 179. 2 8 8. 207). B O G D A N . 188 . iată întreaga reţea de căi de comunicaţie cuprinsă într-o singură formu- lare 296. B. 29 5 DRH. 187 (nr. pe la 1433.. o dată instalat. nicăieri să nu dea vamă. la toate tîrgurile şi la toate vadurile. 205. 9 8 . op. 2 » 2 D R H . Cel mai adesea se amintesc „global". 328. 251 (nr. 98 (nr. p p . 28 5. să ia domnia .să umble slobode. La fel şi căruţele Coziei : „. 1 7 7. p p.vişte 29°. Alături de căile mai mari. 17 5. se răsfiră nu- meroasele poteci ce leagă un loc de altul în hotarele ce- 2 80 D R H B. 4 5 9 . Drumurile sînt cunoscute de fieştecare. pp. 331. I. c i t . BOGDAN.. CCX). B. 2 8 52 )9 . 2 92 — 29 4 (n r. B. p. p. în noiembrie 1476. 32). 298 I . 4 6 5 ( n r . O dată cu voievodul se mişcă marii dregători. 332 (nr. purtînd numele unor văi (Topologul) sau al unui tîrg (Slatina) 299. nefiind nevoie de alte precizări. 281 DRH. B . 203. 28 7. 55). 84). I. S i g i s m u n d d e L u x e m b u r2 g3 4. cu toţi egumenii mănăstireşti şi cu toţi boierii domniei mele" 294. 178. p ... p. astfel am ajuns la mănăstire. B . 71 (nr. .

Iar hotarul unei poieni numită Nevoia ajunge şi „.. 206 (nr.. ca să scoată pe acele femei. B. BOGDAN. RADU MA- NOLESCU. I. p.l D R H . pp. B . p . 81 (nr. 3 °« Ibidem. atunci ei au săgetat pe un om bun al nostru. 1 4 93 8» ... 3(15 Scrisoarea lui Vlad Căiugăruii către braşoveni. B ... d o c . din 13 iul.i-au ajuns 22 de oameni şi i-au tăiat şi le-au luat dobitoacele" 305. 206—207 (nr. Hotarul satului Că- lugăreni — spune o însemnare de pe un act de la Vlad Ţepeş — trece „. „datori" să deschidă sau să întreţină — tatea de stat pentru autori- asemenea căi 30°.. 450 de berbeci. doc. 1461.A. CCXL). 121). Zanvel tîrgovişteanul este ucis în Ţara Bîrsei şi prădat 3 0 3 .. „. 4 5 9 ( n r . Cf. op.. 189 . ibidem. p. au venit în muntele mare (Bucegi — N. d i n 9 i a n . p.de la metoh pe calea Giurgiului. pp. pe gine - rele lui Voina din Buzău. p.. doc. CLVIII). p. Drumuri nu întotdeauna sigure." 302 etc. 1499.. 83. care acum e mort. cit. Astfel au dat acolo peste ei nişte oameni buni ai noştri şi i-au lovit. Drumuri uneori ascunse.. I . 192 (nr. pe drumul Tdleajenului.lor peste trei mii de sate ale ţării Româneşti. pînă în calea Prundului şi din calea Prundului pînă în calea Mujdreanului şi din calea Mujdreanului pînă jos în vale. 237 (nr.pînă la drumul Topanei care merge la Piteşti. iar cînd sosesc la Drajna. Poteci care în unele zone — vezi satele Bahna şi Vîrful Vladului şi Cleceveţ în apropierea Turnului Severin — repre- zentau* şi o obligaţie în muncă pentru locuitorii aşezărilor. 296 (nr. 147 (nr.) şi s-au făcut tîlhari şi au omorît oameni şi multă marfă au furat.. 308 D R H . 3M Ibidem. 293).. „Tatul Duvalmă din Rîjnov şi Secară şi alţi robi împreună cu ei. I. pp. Comerţul.. 2 8 1 ) . Şi au dat de nişte femei sărace cu carul şi le-au luat tot ce au avut şi le-au desbrăcat şi le-au lăsat numai cu pielea. 302 DRH. Apoi au mai omorît doi turci şi acum ni se cere să plătim pen - tru ei năpaste 50 000" relatează Vlad Călugărul 3 0 4 . pe unde treceau lucrurile fu- rate sau de contrabandă 306. din 27 sep t. Nicula şi Maglavit cumpără la Breţcu de la nişte mol- doveni. CXIX) şi p. CXCVII) . LVI) în timpul lui Vlad Dracul. CLXXI).. 303 I. LVIII." 30 1 . 478 (nr. 94—95.

Nicopolei. Dîmbo- viţa. spre vadul de la Drîstor. Cele de deal şi munte purtau obişnuit numele rîurilor a căror cale o urmau 30 8 . Teleajen. 285—286 (nr. 227 (nr. <>9 31 0 DRH. I . drumul Dîmboviţei şi drumul Prahovei şi drumul Teleajenului. DRH. 3 8 2 ) . 1 5 1 2 — 1 5 1 3 . B. Drîstor. Rîmnicul Vîl- cea.. unul pe sub munte — Severin. Cf. 285—286 (nr. XVI. Vezi şi citatul de la nota 3 precedentă. Piteşti. Giurgiu. 7 9 ) . I. Ţibrului. I. 2 6 8 (n r. DRH. I. Bucu- reşti şi de aici cu bifurcaţiile spre Buzău—Brăila. 79). Craiova. 190 . 80 (nr. B. după oraşele 30T I. B . Orientarea lor generală era NV—SE — aşa cum curg şi rîurile de la munte spre Dunăre. din păsuirile şi plaiurile munţilor. uneau între ele toate tîrgurile ţarii din zonele de munte şi dealuri cu acelea de la cîmpie şi cu porturile-schele dunărene. numele vadului dunărean unde ajungeau („calea Giurgiului" 309. străbătînd toate tîrgurile şi făcînd fireşte legătura cu drumurile din Transilvania. l a 1 3 8 5D I. Drumuri totuşi controlate : voievozii ameninţă. Buzău — cu vadurile Dunării — la Calafat. 176). Olt. 1 6 2 ) cu m en ţiu n e a v ăm ii d e la „T im bru". B. d in 3 0 a p r . oraşul de F'loci. Prahova. B . Baia de Aramă. şi D R H . 311 D I R . Şiştovului şi Drîstorului. 3 7 9 ( n r . 312 DIR.să nu vă pară rău dacă voi închide toate drumurile pe unde umblaţi. d i n 2 3 iu l. ca represalii la discriminările braşovenilor : „. BOGDAN. 121) act din 27 sept. X V I . Căile cuprindeau ţara în toate punctele ei importante. p . spre Urziceni — oraşul de Floci. Ţibru. Zimnicea. de la Severin pînă la Brăila. Curtea de Argeş. B . B. Cîmpulung-Bran. R . pp. P e aici in tră p e lerin ii g erm an i P e ter S p arn au şi U lrich v o n T e n n s t a d t . Turnu. drumul Diului (Vidin). al Nicopolei312). p . al doilea peste dealuri şi şes — Severin. 4 . p . 308 I. p. Căile de comunicaţie ale Ţării Româneşti în secolele XIV—XV asigurau legăturile dintre principalele trecători ale Carpaţilor spre Transivania — pe Jiu. al Ţibrului311. op. d o c . CLXXXVIII).. 1 5 7 9 . cu închiderea lor. pp. Iar denumirile lor în zona de şes. Slatina.. 176). nu o dată. 206 (nr. drumul Şiştovu- lui"3i<>. ca să nu mai umble oamenii" — avertizează Radu cel Mare 307. 1461. I.X V I . d o c . p. 8 1 ( n r . p. la vadurile Dunării. cit. cele de la şes. Brăila. dar două străbăteau de la vest la est. Cf. Moldova sau Bulgaria (Imperiul otoman).

.". p . Sarea circula. Oltului. care nu avea nevoie de menţiune anume. regele Ungariei urmărea să asigure călugărilor ioaniţi venituri efective. XIV— XVI. beneficiile împărţindu-se pe jumătate 316. pe ele îşi duceau braşovenii mărfurile până la Dunăre şi de aici înapoi în Transilvania . Dîmboviţei sau Buzăului. 144—145 (nr. nu la una de viitor . hrisovul voievodului Vlaicu. ca şi în părţile „. G IU R E SC U R e. CU de vechi sînt aceste căi ? Către mijlocul secolului al XlV-lea. ele erau obişnuit umblate . nu mai numeşte tiecare drum în parte.. 8 ( n r 1 ) . 311 Privilegiul în HURMUZAKI-DENSUŞIANU. care la 1368 le întăreşte libera circulaţie. ceea ce postulează căi de legătură. sec. 375— 378.B .malul drept al Dunării. Pentru primele decenii ale secolului al XlII-lea ne vine şi o mărturie scrisă.. La 1247. aduc o dovadă directă a circuitului continuu de mărfuri şi oameni spre şi din- spre Peninsula Balcanică. l a ţ i i l e e c o n o m i c e . pp. cît şi spre Muntenia (numită atunci şi „Cumania"). şi spre sudul Dunării (Bulgaria). 191 ..dinspre Bulgaria. s e c . Relaţiile economice. Documente. 178—179. aşadar. unele limitate la zone mai restrînse — cum ar fi cele apropiate de centrele urbane de pe malul drept al Dunării. pe văile Jiului. CVIII).. GIURESCU. Grecia. regele Unga- riei autoriza pe cavalerii ioaniţi să scoată sare din ocnele transilvănene şi să o ducă în Oltenia. Numai oînd stabileşte un tarif aparte pentru una dintre direcţii — cazul Brăilei în acelaşi hrisov din 1368 —• cancelaria face cuvenita precizare spre a marca deose- birea faţă de regimul de taxare obişnuit aplicat celorlalte circuite rutiere 314. răspunzînd în Transil- vania 315. . 316 D R H . Au fost ele folosite şi înainte de 1300 ? Amintim că monedele şi mărfurile bizantine s-au răspîndit în terito- riile româneşti de-a lungul întregii perioade a feudalis- mului timpuriu. pp.. circuit care a determinat şi fixarea acestor nume în toponimia medievală româ- nească 313.situate pe. pp. existentă. 3 15 D INU C . . Cu- mania. deoarece ele constituiau o realitate de la sine înţeleasă. X — X I I I . nicidecum să-i oblige 313 DINU C. 1/2. în Banatul de Se- verin. altele importante — cum ar fi pe la Severin. Dar di- ploma din 1247 se referă la o situaţie reală. I .

în direcţii nestrăbătute pînă atunci.. Cînd s-a constituit statul feudal unitar al Ţării Româneşti. nr. unde se descărcau direct mărfurile ce veneau „de peste mare". Aceleaşi monoxile pe Dunăre de care aminteşte scriitorul Arrian. D e s p r e r o l u l g e n o v e z i l o r l a g u r i l e D u n ă îr ni i s e c o l e l e X I I — I XV. autorul unei geografii universale ter- minată pe la 1321. „ R e v .cu coră- biile lor" la Istanbul şi mai departe pe uscat. Relaţiile. n r . lungi şi înguste şi cu mulţi luptători înăuntru. la Brussa şi Adrianopol 319 . Căile Dar comunicaţiile fluviale şi maritime ? Pe Dunăre fluviale românii erau la ei acasă.o s- m a n ă . 31 9 M I H A I G U B O G L U . auto- riza la 9 iunie 1456 comerţul moldovenilor „.. pp. 31 8 ARRIAN. 1 9 2 4 . 13 . cînd povesteşte expediţia lui Alexandru cel Mare la nord de fluviu (335 î. 1966. umblate de generaţii şi supravegheate de cnezii şi voievozii locali . să înceapă un negoţ ipotetic.. pp. 6.) 318 . aceste căi au intrat sub autoritatea marelui voievod de la Curtea de Argeş. sub cîrmuirea lui Basarab I. circulaţia de-a lungul lor. N-avem informaţii similare pentru Ţara Românească.X" . In schimb putem urmări politica voievo- zilor munteni de a stăpîni porturile. 10 5. Walerand de Wavrin la 1445 no- şi tează : „Şi a făgăduit acel domn al românilor că. Tot corăbii ale românilor moldoveni sînt semnalate în 1462 şi în Creta 32 ° . principalele căi de comunicaţie străbăteau teritoriul dintre Carpaţi şi Dunăre. 122 . 1. C Â M PIN A . 211— 213. 86. pentru maritime a călăuzi galerele pe rîu. C f . el le va da 40 sau 50 de vase numite monoxile. Suceveanu. notează că Isaccea („Isakgi") este un oraş în Ţara Valahilor (Alualak) şi în dependenţă 317 Călători străini. Bucureşi. Cf pp. p. ed. prin firman special. 55—56. 1 3 2 . care sînt făurite dintr-o singură bucată ca o troacă pentru porci. P ale o g r afi a ş i dipl om at i c a tur c o . în unele mai mulţi. în altele mai puţini" 317 . Expediţia lui Alexandru cel Mare în Asia.. 92. B u c u r e ş t i . p. 320 ŞT. Moldova a utili- zat şi propriile ei nave în transportul mărfurilor şi al călătorilor. 1953. care a garantat. 93. B A RB U T. în „Studii".. M ETE Ş. Radu Alexandrescu şi Alex. atîta vreme cît Marea Neagră era încă o mare liberă. Arabul Abul- feda (Abul Fida).n. i s t . 1 9 5 8 . încasînd totodată veniturile vămilor. p . prin puterea sa politică şi militară. Sultanul Mahomed al II-lea. p. 89.e. 1 — 3 . I.

ŞI DIN NOU'ÎNTRE SECOLELE IX/X şi XIV. CABINETUL NUMISMATIC). ÎN IMAGINE. UN HYPERPER EMIS DE IOAN AL III- LEA DUCAS VATATZES. . ÎMPĂRAT DE NICEEA (1222-1254): a) AVERS b) REVERS (ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA. CELE DE AUR NUMITE HYPERPERI (PERPERI) AU FOST UTILIZATE ÎNDEOSEBI ÎN SECOLELE XIII-XIV.MONEDA BIZANTINĂ DE BRONZ ŞI AUR A AVUT O CIRCULAŢIE EFECTIVĂ ÎN TERITORIILE ROMÂNEŞTI ÎNTR-O PRIMĂ ETAPĂ PlNĂ ÎN SECOLUL VII INCLUSIV.

CABINETUL NUMISMATIC).DUCAT DE ARGINT DE LA VLADISLAV AL II-LEA (1447-1456). A S P RU L D E L A S U L T A N U L BA I A Z I D A L I I .REVERS). . (ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA.L E A ( A . ÎN IMAGINE.A V E R S Ş I B . PE AVERS UN SCUT ŞI PE REVERS ACVILA ŢĂRII ROMÂNEŞTI PE UN COIF. (ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA. CABINETUL NUMISMATIC). MONEDĂ DE ARGINT A IMPERIULUI OTOMAN. IN SECOLUL AL XV-LEA ÎNCEPE SÂ CIRCULE IN ŢÂRILE ROMÂNE ŞI ASPRUL.

p p ...au găsit pe români" 325.e g ă t u r i l e m o l d o . moldovenii izbutesc s- o ocupe. Frecvenţa acestor lupte arată şi importanţa acordată Chiliei pentru controlul militar. La domination byzaniine. Dar competiţia pentru stăpînirea im- portantului port de la Dunăre continuă. cetatea intră sub controlul lui Iancu de Hunedoara şi a Ungariei 3 2 6 pînă cînd. 193 . în 1448. PANAITESCU. In 1403. credem. Mircea cel Bătrîn domneşte şi în Dobrogea. cuprinzînd şi Chilia. în 1324—1328. P..A. Umur beg. M.. 383 V. de-a lungul Dunării maritime 322. 197—198. pp. 3 26 P. politică motivată. p. la 1445. C.. 684 . ajungînd cu hotarul Ţării Româneşti pînă la Marea Neagră şi reunind sub a sa stăpînire şi pe românii locuitori în aceste părţi . p p . „Creştinii" (identificaţi de cercetători cu românii) dîndu-şi ştire prin focuri. I I I . Istoria României. poate chiar în 1411. 3 21 Georgraphie d'Aboulfeda. 151. P A N A I T E S C UL . 105— 107. Walerand de Wavrin precizează. ALEXANDRESCU DERSCA. totodată. pp. 324 P . din aux bouches du Danube. iar turcii. N .de Constantinopol321 : reţinem stăpînirea românească şi legătura cu capitala Bizanţului. fiind situat . In 1337—1338 emirul de Efes. Basarab I îşi întinde cîr- muirea pînă spre Chilia. I. hotarul Ţării Româneşti înain- tează mai spre est. Un an mai tîrziu. 31. că Lycostomo aparţine „.. în 1417 Dobrogea. aflată pînă atunci sub dominaţia genovezilor 324. Legăturile molda-polone.O.. adu- nară „multe trupe" dar. d .au seigneur de la Vallaquie". p. p.. încununarea politicii voievozilor munteni de a stăpîni ieşirile maritime. Ş i p r o b l e m a C h i l i e i î. Această situaţie favorabilă a fost de scurtă durată : moldovenii ocupă Chilia. şi de legăturile continue. LAURENT. au fost în- frînţi şi ucişi 323 . GIURESCU.. n R S L . II. II. în 1465. poate în urma unor lupte cu tătarii.en la Vallaquie" şi că la Chilia seniorii burgunzi „. p. 325 C r o n i c a l u i W a v r i n e. 1 0 0 — 1 0 1 şCi ă l ă t o r i străini. pătrunde în Marea Neagră cu 300 de vase. 1 0 0 — 1 0 1 ...p o l o n e î n s eXcV. I o r g a . de traficul pe aceste căi. este. după aprigă luptă. 82. 1 9 5 8 . 1960. P . Vexpedition d'Umur beg d'Ay. la Dunărea de Jos. cît şi cel al traficului de mărfuri. ajunge la Chilia „la gra- niţa Valahiei" şi începe să prade. 322 C.. pp. Garnizoana munteană rămîne aici şi după ce. în St. Întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei. 3—23.

întreaga relatare a cruciatului francez confirmă circulaţia maritimă obişnuită pe ruta Constantinopol- Mesembria-Mangalia (unde portul funcţiona la acea dată) — Delta Dunării-Chilia-Brăila331. Expuneri istorice. con temporan al evenimentelor relatate. pentru a se duce la Constantinopol. I I I . dar situată mai spre vest. 8 5 . 81—122. arde acest „. 328 Vezi m ai sus. în care fac un comerţ mai mare decît în toate oraşele ţării"333 : cronicarul Laonic Chalcocondil. la împă rat" 330 . p . interpretare a dată m ărturiei lui Schilt- be r ge r. 1 9 3 7 .. în 1462. Toponymical and Historical MisceUanies o n M e d i e v a l D o b r o u d j a . voievodul Vlaicu acordă portului un regim vamal preferenţial 328 . p . 38 . a cărei primă menţiune o aflăm. act nu numai politic. dar poate şi economic pentru a înlătura concu- 327 J. ultimele două fiind considerate ca importante centre la Dunărea de Jos — de autorul unei continuări la cronica lui Andrei de Ratis- bona 332. probabil. p.oraş al dacilor. X I I . sub forma „Drinago" (corectată de cercetători în „Bril- lago") 3 2 7 . Repede refăcută. IO R G A . pentru a primi co- răbiile din Marea Neagră.I . 331 Ibidem. p.î . 173— 174. 4 6 9 . La 1368. 332 L a 1 4 6 1 N . pp. BROMBERG. la 1470. pp. Pe această navă s-a urcat domnul Pietre Vast. p. pe la 1350. ea cunoaşte o nouă pustiire. .n B y z a n t i o n . tot în porţiunea maritimă a Dunării. A c t e ş i fr a gm e nt e . 330 C ă l ă t o r i s t r ă i n i . 194 . 285. o flotă otomană cu 25 de trireme şi 150 de vase obişnuite venind prin deltă. pe ruta Mării Negre. a oştenilor lui Ştefan cel Mare. 333 LAONIC CHALCOGONDIL. 3ZS Vezi m ai sus. . în descrierea geogra- fică spaniolă Libro del Conoscimiento. aici sosesc produsele orientale trecute în aproape toate privilegiile comerciale muntene din prima jumătate a secolului al XV-lea. situează Brăila pe primul loc în negoţul Ţării Româneşti. 174. voievozii Ţării Româneşti au căutat să dis- pună de o poartă mai sigură.. Aşa s-a ridicat Brăila. portul avea un drept de depozit al mărfurilor329 . Cum însă zona Deltei era totuşi un teritoriu mai greu de apărat. „In acest port al Brăilei — scrie Walerand de Wavrin la 1445 — se află o mică navă care adusese mărfuri de la Constantinopol şi care se înapoia acolo. Către finele se- colului al XlV-lea. tocmai pentru a atrage aici un număr mai mare de neguţători.

Radu cel Mare comanda la Braşov un „.. pp. 195 . c i t .. 88—89 .. Ţara Românească a avut în perma- nenţă un port propriu pentru traficul maritim 336 . Comerţul.. Capacitatea sa este variabilă : sare se încărca pînă la 400 de bolovani 337 . cu patru roţi" a întîlnit şi cronicarul Wavrin la 1445 339.căruţe mici. 336 V ezi D IN U C .Rela ţiile econom ice. 254—256. p. p .o p . p. de la 445 la 1 272 kg. probabil trasă de şase boi. luat ca unitate de de taxare vamală în toate privilegiile acordate braşovenilor transport între 1413—1437. N. GIURESCU. de pe la mijlocul secolului XIV şi pînă la 1543. Istoricul oraşului Brăila. 334 N . p. în „Studii". 3 ducaţi" vama fixată în 1413 341.. B. TOCILESCU. XVI.I s t o r i a c o m e r ţ u l u iI. p . 339 C ă l ă t o r i s t r ă i n i I. .un cal încărcat. Mijloacele Pentru încărcăturile mari era carul. 3 " DRH. I ) . Măsuri medievale de greutate din Ţara Românească. 340 D. . 374 (tabloul 5) . 62. într-un raport străin. R e v i n e î n c o n f i r m ă r i l e u l t e r i o a r e . nr. Documente ulterioare dau greutăţi diverse pentru un car. 203 (nr. . 3.. Iar „. Cum măsurau strămoşii. Mesures et instruments medievaux de mesure en Valachie et en Moldavie. 338 GR. fie cu orice. nr. III. XIV—XVI.. cînd Brăila a fost ocupată de o garnizoană turcească şi transformată în raia. 534 documente. sec. oraşul întărit „Brilagum sive Braylorum" este indicat. 1..I b i d e m . Exista o încărcătură medie „pondus equi" — în registrele Braşovului sau „povară pe cal" în tariful vămii de la Calafat la 1502342.. STOICESCU. ceea ce însemna o încărcătură mare. p. 305 şi DIR. renta acestui centru în traficul maritim a 3 4 . 5 ( n r . XVII. p. pp. 341 I . C. In sfîrşit. 451 (nr. 276). 62—68. 175—176 şi C.car ferecat. evident şi în funcţie de nu- mărul boilor care trăgeau 3 4 0 .. N. 1 0 4 . p. I O R G A . pp. p a s s i m . Acte şi fragmente.. echivalînd cu aproximativ 135 kg. 1967.. B O G D A N . In con- cluzie. în RRH. 335 Idem. I.. MIOC. ca loc de îmbarcare într-o even- tuală campanie militară împotriva otomanilor 335. p . STOICESCU. XI. 8).. idem. i: pp.. B. 14 (nr. 1 0 3 . Cf. 342 RADU MANOLESCU... I. cu obezi de acelea mari cari sînt de o maja" 338. 213). 1964.. Pentru transporturi mai mici sau pe drumuri anevoioase. G IU R ESC U .. se folosea calul : „..

p. 67 (nr. în RRH. nr. de exemplu. Numai cînd domnia hotărăşte un tarif preferenţial pentru una dintre direcţiile traficului. u6 Este chiar tariful aplicat drumului spre Brăila la 1368.. doc. 1970. 128) şi p. 374 (tabloul 5). M4 DIR. Cum măsurau strămoşii. 8) considerînd povara 135 kg. IX. ca despre un sector al administraţiei de stat cu rîn-duieli cunoscute de toţi 346. la punc- tele unde trecerea oamenilor şi a mărfurilor se efectua 343 D. p. tocmai pentru a-1 deosebi de regula comună şi a-1 aduce la cunoştinţă tuturor 347 O formulare extrem de generală — ca. p. 1. STOICESCU. Reconstitution de la vie d'etat sur la territoire de la Roumanie au cours du Haut Moyen Age. de voievodul Vlaicu braşovenilor la 1368 3'15 arată lim. Ele sînt confirmate în cele . STOICESCU. B. ŞTEFĂNESCU. vămile funcţionau la vaduri. cine va săra cu corabia." (cuprin- zînd aproximativ 2 măji sau 15 poveri încărcat e pe cai = c. p. p. p. dar numai pe zone foarte mari (Vlad Ţepeş către braşoveni) 348. p. pe planul organizării de stat. 187 (nr. 2 025 kg) 344.ivi mai vechi privilegii de negoţ cunoscute. Cf.. Cf. atunci îl menţionează separat. Pe linia Dunării. dar variind între 127 şi 159 kg şi excepţional pînă la circa 180 kg 343. 3« DRH. 348 La 7 oct.. I. 97 (nr. ibidem. 275). cu dregători anume. N. BOGDAN. situate la hotare. Mesures et instrument s. Balta Albă şi Platăţa : „Şi la acele bălţi. DRH. din 14 oct. în apropierea lor sau în anume puncte din interior. 8 conchide asupra funcţionării vămilor la începutul secolului al XlV-lea. 196 . XVI. pornind de la punctele de pescuit Bistreţul. B. 1465 şi din 4 iun. 106) . 252—253 şi 256 —258. Cf. 173. LXXV). N. 173. Hrisovul eliberat . de corabie 30 aspri. De aceea. 449 (nr. Vezi . pp. MIOC. (1497). p. B.■ pede că la mijlocul secolului al XlV-lea vămile erau în fiinţă. 345 Vezi mai sus. aceea folosită de Mircea cel Bătrîn pe la 1406 — a fost considerată suficientă pentru ca negoţul Coziei să se desfăşoare fără piedici prin ţară... Alteori intervine şi cîte un element de localizare. cit. i V răspund vămile. şi referirile la ele sînt adesea făcute global. ŞT. care lucrau după norme bine ştiute. *■ i Vămile La acest trafic de mărfuri.mai sus. 30). 1476 : I. 14 (nr. 220 (nr. I. I.. p. Pentru traficul pe apă o informaţie din 1502 ne arată transporturile de peşte sărat. op.

înglobînd şi punctul de control de ia Bistreţ. ibidem. deoarece în hrisovul Iui Dan al II-lea citim : „. 61.. apr. p. Prima menţiune scrisă o găsim la 5 august 1424. la capătul ei vestic. 94 (.să nu dea vamă la Brăila şi la Dârstor şi la Giurgiuv şi la Sfiştov şi la Nicopoe (sic) şi la Ţim~ bru"™. Cf. 3. B. ea apare în documentele interne ale Ţării Româneşti abia în momentul cînd se produce o schim- bare în statutul ei juridic. p. avînd pe malul drept Vidinul." 349 . 121 (nr. arată funcţionarea neîntreruptă a vămii.. vama este numită direct : „. evident. 59. Enumerări parţiale ale lor găsim şi în unele documente tîrzii.. 1444.şi Bistriţa cu vamă". 197 . 62) şi doc. XVI. X V I I ) . II.. a d v a l o r e m " v a miăb i:d e m . III. din 28 oct. important oraş bulgăresc. de la 3 aprilie 1480 şi pînă la 5 septembrie 1568. era la Calafat. M2 Doc. B. p . 1479 — 31 aug.vama de la Calafat cu tîrgul şi balta Bistreţu cu vama" . 350 La 1 sept. 1480. 116 (nr. Care au fost. B. DIR. I. Lîngă balta Bistreţ. 268 (nr. 374) etc. 53. 47). 97). 41. I. 131. Confirmările ulterioare. din 28 oct. I. 45—46. cea dintîi con- trolînd malul pe o porţiune de circa 150 km. 1560. unde otomanii instalaseră şi o puternică gar- nizoană pentru supravegherea trecerii peste fluviu. p. 121. I. 118. 147. aşadar. " 4 9 A d i c ă 3 ° / o j . 295.nr. din 20 sept.. 349. la 1480. 4. p. p. 1428 . 8. idem. DRH. 174. şi în se- colul al XlV-lea (vezi privilegiul ţarului bulgar Sracimir la 1369) . p. să dea de la o sută trei. 176. p. XVI. Sau mă- năstirea Bolintinu care primeşte învoire de la Basarab cel Tînăr „. 53) . în faţa loca- lităţii Ţibru (Ţibăr de azi în Bulgaria) funcţiona în 1419 un punct de control şi de impunere a mărfurilor352. ibidem. DRH. doc. 162). B. 147. 184). pentru confir mările ulterioare ale vămii Calafat în secolul al XVI-lea. DIR. 140) ... DIR. 300. 130. B. DRH. pp. aflăm că hotaruî vămii de la Calafat se întindea de-a lungul Dunării pe mai mult de 150 km. într-un act dat mănăstirii Tismana : vama exista. dintr-un act ulterior. 351 Menţiunea este indirectă.. o parte din venit fiind cedat de domnie menţionatei ctitorii 351. principalele vămi pe linia Dunării în secolele XIV—XV ? De la vest la est. 366. fie la Giurgiu sau la Nicopol. 180—181 (nr. XVI. din 18 apr. 5. B. 357 (nr.. 3 4 ( n r . 172) . 170 (nr. 14. 57. pp. din secolul al XV-lea : „Şi trecînd bra- şovenii peste Dunăre cu marfă — citim în privilegiul lui Dan al II-lea la 1431 — fie la Dârstor. 279 (nr. 106 (nr.mai uşor.

pe malul drept . 1391—31 aug. ca şi în cazurile precedente. de stabilirea unor reguli speciale de impunere . c. fireşte. la nord de tîrgul cu acelaşi nume. 41 (nr. 22). la D u n ă re : C O N S T A N T IN Ş E R B A N . ca şi la drumuri. credem. din 3 oct..I. 2 0 5 — 2 0 6 . I . la Giurgiu şi în faţa Drîstorului. II. deşi primele menţiuni despre balta Bistreţ nu cuprind vreo referire la vamă 353. veniturile fiind destinate „hra- 353 Doc. p. de altfel. X V III). lîngă pasul de la Cîineni (Turnu Roşu). p. 1392. 356 l ? ir e ş t e . cel puţin de la înteme- ierea Ţării Româneşti 355. III. existente. 1 3 3 .. p. 14). 16). 54 (nr. 35 4 P en tru vam a de la F loci. 41 (nr. a circuitului de mărfuri spre şi dinspre Peninsula Balcanică. „Vămile plaiurilor" erau în zona de hotar spre Tran- silvania. ea va fi existat şi în secolul al XlV-lea. m ai jo s.l e a . S t. datele cînd apar în scris nu pot fi invocate ca atare pentru a fixa înce- puturile acestor vămi. Ele se vor regăsi.Exista. ş i î n a l t e p u n c t e d e t r e c e r e ş i v ă m i n o i .. 1 ) . şi în secolul al XlV-lea. dar. 35 (nr. 1387. p. 39). 3 9 (n r. înscrierea lor în actele interne este legată."'. 1. 1385. mai în interiorul teritoriului. 8 ( n r . p p . c it. Unele dintre ele poartă numele localităţilor situate în faţa lor. pp. o dovadă în plus. a l X Vî nI I I . o p . 27 iun. 357 DIR. p . date fiind legăturile obişnuite dintre Ţara Haţegului şi voievodatul lui Litovoi de pe Jiu. Prima ei menţiune. C f. 1 sept. 1 1 9 — 1 4 3 şi în d eo seb i p . p p . Socotim neîndoielnică funcţionarea lor şi în secolul al XlV-lea. XVI. p. 21 (nr. Confirmată documentar la 1528 357 . 1392 (1400—1418) în DRH. la 1415 : „. v ezi circu lara lu i D an al II-lea la 1 4 3 1 : I. era instalată vama de la Valean.' _ A doua. 24 (nr. des întîlnită. S is te m u l v a m a l a l Ţ ă r i i R o m â n e ş t i în s e c . B.. Alte puncte importante de taxare funcţionau pe malul stîng — aşa cum citim şi în amintita scutire acordată ctitoriei de la Bolintinu — în dreptul oraşelor Nicopole şi Şiştov. 355 C f.vama de la Genune. poate în jurul Bumbeştilor de astăzi (unde drumul intră adînc în munte). 193— 194 (nr. B O G D A N . C LV M I— C LIX ). de aceea. Pe va- lea Jiului. B . era pe valea Oltului. la oraşul de Floci şi Brăila354. p .. i n s t a l a t e d e -a lu n g u l tim p u rilo r. A . evocate la 1247 358. B. 8). p. 7). 198 . 1 9 6 1 . 3 58 D R H . pînă la începutul secolului al XlX-lea356.

Contribuţiuni la studiul marilor dre gători în secolele XIV şi XV. faptul trebuia adus la cunoştinţa tuturor autorităţilor de stat. OŢETEA.. 144—147. 1963. Bucureşti. t. 140. pentru „poveri" — fără 359 D R H . B. în AARMSI. Cetatea Bran. Vălenii de Munte. B . ci de comunitatea călugărilor Coziei şi. 79 (nr. 77. 199 . ca toate principalele vămi. 362 D R H . credem. I. ca atare. Despre natura juridică. idem. Funcţiona. 107. 363 DRH. 340 (nr. Ei sînt trecuţi în toate privilegiile acordate braşovenilor în intervalul 1413—1431. Care era mecanismul de im- punere ? La Dîmbovi ţa s e efect ua o taxare globală (în 1413 numai pentru „peşte". 365 DR H. XVI. 249. Cf. p . trei" 364 . cum era Ţara Românească în pri- mele decenii ale secolului al XlV-lea. inclusiv pedeapsa cu moartea 363 . circulau aşadar pe la Genune şi mărfurile sosite din Imperiul otoman. 1965. 1 4 4 6 . 99. 37). p p. de la toate.. Dovadă că hrisovul de danie cuprinde la adresa potrivnicilor ameninţări nu numai de natură spirituală. Dacă vama de la Genune „dintre munţi" 362 apare în scris abia la 1415 este fiindcă în acel moment se produce o schimbare juridică importantă în situaţia ei : veniturile nu mai sînt încasate de domnie. pp.H. idem. 20). 1 0 7 ) . 40) . ILIESGU. p . 1927.nei" călugărilor de la Cozia 359 . p.E . 96. 188. III. 3 61 C. deci cu un secol mai înainte 36 ° .. pp. s. 1926. 85 (nr. B . B. pp. ANA MĂRIA HENEGARU. 7 9 ( n r . tranzitate spre nord şi acelea aduse din Transilvania.din toate cumpărăturile turceşti şi din cumpărăturile ungureşti. 101. doc. 167. Confirmările ulterioare din secolul al XV-lea. 26—27 (nr. dar şi foarte pămînteşti. 111. 49. 1 . aşa cum aflăm dintr-un act de la 20 ianua rie 1505 : „. Organizarea financiară a Ţării Româneşti în epoca lui Mircea cel Bătrîn. I . 264 DIR. din o sută. în N. 360 OCT. 1 8 8 ( n r . La formation des etats feodaux roumains. şi în timpul cîrmuirii lui Basarab I. I. cu o reală putere militară. pp. VII. 56. un stat organizat. 26—• 29 . GIURESCU. C. inclusiv un sistem vamal propriu 361 . d i n 7 a u g . mari şi mici.. pp. la Rucăr şi la Bran (în perioada cînd cetatea a stat sub autoritatea voievozilor munteni) 36 5 .. d o c . Regimul de taxare era cel obişnuit 3%. III. 11 — 1 2 . p. Pe ruta Cîmpulung-Braşov vameşii erau instalaţi la Cetatea Dîmboviţei. A.3 7 ) . 212). 150. p. din 1418— 1420 . B. nu poate fi con- ceput fără o organizare administrativă şi fiscală cores- punzătoare.. I. 39— 40 .

La Bran. I . cu unele precizări aşa cum face Dan al II-lea la 1422 : „. aşa cum arată explicit porunca lui Dan al II-lea 369 ." etc.. 34 (n r. 366 I. XII) . de la povară 3 bani. In ultimul privilegiu din 1431 (p. B. DRH. de la acelaşi voievod : DRH. Regimul se menţine în confirmările ulterioare 367 . STOICESCU. cit. Mesures et instruments medic- vaux. 3 6 9 Ibidem. 85 (nr. I.. 108 (nr. pp. c i t .C. de la alte mărfuri nimica . 2 9 6 ( n r . pp 12. BOGDAN. VII). 34) formularea este: „Şi la Dîmboviţa. 108 (nr. BOGDAN.X ) . op. dar de altă marfă să vă feriţi" 368 (subl. pp. Faţă de redactările ulterioare rezultă că la Dîmboviţa se taxau acum (la 1431) se- parat carele cu marfă — global şi separat cele cu peşte. ns. B. BOGDAN.numai de la porci şi de la oi şi de la caii ce-i duc spre vînzare. fiii lui Mircea. pentru acestea vamă să luaţi. 14 (nr. să respecte aşeză- mintele statornicite.. acelaşi punct de trecere 373... 1 peşte . I. p. 368 I . 370 I. 23 (nr. în răstimpul scurt cît a fost sub controlul voievozilor români. Sub Vlad Călugărul sînt amintiţi şi schilerii din Dragoslavele.. p.. p.p p . V. 372 I. op. op. . pp. d i n 1 4 8 2 — 1 4 9 5 . 33—34 (nr. Aceeaşi detaliere a măr- furilor pentru vameşii de la Rucăr şi în porunca din anul 1424 370 . I. Dar la Rucăr cum se aplica impunerea ? Aici se efec- tua taxarea pe sortimente de mărfuri de import.. 17. BOGDAN.. export şi tranzit din Ţara Românească. 37 3 D R H . op. 5—6 (nr. d o c . D. 374 şi 376.. la 11 km de Rucăr contro- lînd. vămuirea era tot globală şi privea numai pe omul călare. 200 .B . I. 40). p . 12.. 3« 7 Ibidem. de la un ham 1 ducat şi de la un car cu peşte. IX) . cit. Cf. VIII. B. 27—28. p. 1 8 3 ) . 17.. XI). 28 (nr. desigur. 5. V. p. iar de la un cal încărcat 3 bani. pp.specificarea mărfii — pentru cai şi oamenii mergînd pe jos : „.). 374 I.. XVII).cîţi cai la car atîţia ducaţi şi 1 peşte. VIII. 54). p. p . 54) şi D. XVII). pe cel mergînd pe jos şi carele cu peşte 37*.G. B O G D A N o. 23... un cal slobod 1 ducat. 3 ™ DRH. 1 8 — 1 9 ( n rI .. MIOC. cit. N. iar pedestrul 1 ban" 366). XII. XI. Se vede că „rucărenii" nu aplicau întot- deauna cuantumurile stabilite — nu ştim pricinile — de vreme ce primesc poruncă şi de la Mihail 3 7 1 şi de la Radu Praznaglava 372. La fel şi în porunca din 1424—1431. cit. I). Cf. 19 (nr.

de pildă. 20 (nr. B. 106). p. localizarea nu a fost stabilită. op. 187 (nr. 12. la 1464 376. la 18 mart. în schimbul unei sume pe care arendaşul o vărsa de la început — apropiată. I . 404 (nr. B . p.X) urmează detalierea textelor de vam ă . Nu ştim exact unde se afla locul de control şi impunerea : jumătate din venituri astfel realizate sînt date de Radu cel Frumos mănăstirii Sna- gov. XLIX). B. I. 45) şi doc. la Tîrgşor 377. Tîrgovişte 378. „la Secui. 291 (nr. 303). 377 I. p. 281 Doc. fie prin concesionarea lor. 30) : ibidem. 382 DRH. 496 (nr. Dar dacă neguţătorii foloseau Valea Prahovei ? Atunci plăteau la fel ca şi la Rucăr. 5 0 ) . ibidem. Mihail voievod. domnia avea libertatea de a hotărî — aşa cum ne arată hrisovul lui Mircea din 1406 — citat mai sus — ce anume cate - gorii puteau fi exceptate de la plata tarifelor obişnuite. XVI. 376 L a 2 8 o c t . din 13 dec. 201 . în delimitarea locurilor de control şi taxare se fo- losea uneori şi numele cutărui dregător ce arendase punc- tul respectiv : voievodul Moise Movilă întăreşte în 1529 mănăstirii Bistriţa din venitul vămii de la Calafat „. d o c . 2 1 8 ( n r . V. ca. pe Jiu" 38°. 73 (nr.. p. 318 Vezi nota precedentă. d e p e l a 1 4 2 2 . Dacă negustorii plăteau taxele stabilite la plaiuri sau la schelele Dunării. desigur. mai aveau şi vămi în interiorul ţării (interne) ? Ele existau în anume puncte. 179). din 7 aug. 247). p. pp. chiar cînd anume drepturi erau acordate unor boieri sau unor dregători subalterni. în sine. Ambele sisteme („vamă cumpărată sau necumpărată" la 1406) 382 erau folosite concomitent. 5. probabil din secolul al XlV-lea. II.1. arată că şi în acest sector autoritatea voievodului se păstra întreagă. p. 67 {nr. C fD. încasărilor prevăzute. I . 1419. p . la Lopatna (în Prahova) 379. cit. la Runcu 381. B . :D R H . B. 61 (nr. din 16 martie: DRH. 3 79 DRH. 3 75 Ibidem. p . Dar chiar şi în cazul concesionării. 34.. VIII. I. 1 2 7 ) . 383 DIR. p.toată partea pe care a ţinut-o jupan Pîrvul ban" (Craio- vescu) 383 . pentru fiecare categorie de marfă în parte 3 7 5 . XI. I.. ea nu se fărîmiţa. BOGDAN. 91 (nr. B. Cum erau administrate vămile ? Fie direct de domnie prin dregătorii săi. R H . XVII. 1 0 1 ( n r . Faptul. De aceea. 1451. 380 Doc. 23. p. 17. 59). .

.Circulaţia Circulaţia monetară este un indice sensibil al mişcării monetară mărfurilor. schimbul de produse.. 3. 1958. Prundu. G IU R ES C U R . la Pietroasele. t . în interiorul Ţării Româneşti. ILIESCU. Multe zeci de descoperiri. Ologeni. O situaţie cu totul asemănătoare se constată în Bulgaria de nord — dintre Dunăre şi munţii Balcani —. Sălcuţa-Panaghia.o p . PR E D A . ca şi al stadiului producţiei bunurilor.n S C I V . pp. sec. nr. 111. la Cioroiaşu. mii de piese bizantine. atestînd acelaşi fenomen.. Copuzu (nord de Lemiu). Vărbilău (aproape de Vălenii de Munte). Sofia. n r . voi. Atare descoperiri s-au făcut multe în Dobrogea386 . Racoviţa. s-au aflat începînd din secolul al IX-lea. P R E D A . din care o parte este valorificată pe piaţă. 5. 364—366. pp. 3 7 5— 41 5 . 1960.C ir c u la ţia m o ne d e lo r b iz a n t i n e î n r e g i u n e a c a r p a t o . etc. amplificîndu-se cu cît ne apropiem de 1300. tot mai numeroase cu cît progresează cercetările. 198. X— XIII. pp. la fel datate (secolele X—XII). circulaţia monetară redevine activă începînd din secolul al IX-lea şi se continuă fără întrerupere. Novaci. pe linia Dunării. ceea ce atestă că încă din această etapă. la Piua Pietrii . D IN U C . de la Turnu Severin. Balş. p p. Buzău. D e s pr e tez aur e le m one tar e şi v ia ţa e c o n o m i c ă i n s e c o l e l e I I—I X I V p e t e r i t o r i u l ţ ă r i i n o a s t r e î. în cea mai mare parte din aramă. că Ţara Românească şi Dobrogea. în aria economică dominată preponderent de moneda bizantină. ILIE SC U . ca şi Moldova şi Transilvania. c i t . din secolele XI—XIII mai ales. 38 4 KARL MARX. Deduleşti3S^ etc. n „ S t u dii". LISEV. Existentă în Dacia în secolele IV—VI (după retragerea trupelor romane) 385 . Bucureşti (în diferite puncte din oraş). comentate ş i a ş e z a te p e ha rt ă de C . Bucureşti. 2 3 . p. 3 . L'Hyperpere byzantin. unde s-au aflat în zeci de locuri. marea majoritate a monedelor sînt de bronz. 385 O C T . Capitalul. I. 121—130 şi 134—135 şi OCT. în toate cazurile citate. îndeosebi între diferitele centre orăşeneşti aici existente şi zonele rurale înconjurătoare3S8. banii slujeau pe teritoriul Ţării Româneşti ca etalon de valoare şi ca mijloc de schimb într-o sumă de tranzacţii. cu ajutorul banilor 3S4. p. 1952. 388 S.. C f. 1 9 7 2 . la Curtea de Argeş. e la ţiile e c o no m ic e . 178— 182. de exemplu. Cetăţeni. Rîureni (lîngă Rîmnicul Vîlcea). 386 Datele cunoscute pînă în 1971 sînt sintetizate. Roşiorii de Vede. 202 .d u n ă r e a n ăî. 387 C . arată. . pînă la evidenţă. Za pronikvaneto i roleata na panete v jeodalna Bălgaria.

op. Toula Bouga şi Toktai. Relaţiile economice. de circulaţie curentă. A*— XIII. PREDA. cu- noscute sub numele de hiperperi. sec. Pe lîngă aspectul numeric. emisiuni ale Hoardei de Aur. a hanilor Touda Mengou. îndeosebi din anii 1284—1300. 31 1 DINU C. reprezentînd jumătate. prin acest procedeu. 39 0 DINU C. de 38 9 OCT. ILIESCU. cit. sumă foarte importantă. 203 . pp. alături de cele bizantine. op. cit. GIURESCU. din semnul monetar iniţial 390. s-au folosit în ţările române şi cele de aur bizantine. ale ducelui Ber- nard al II-lea de Carinthia. în viaţa economico-so- cială. datate 1195—1254. Ele arată nevoia de monedă divi- zionară. alte mărturii vin să ateste rolul efectiv al acestor monede. a unor subdiviziuni cu putere circulatorie se întîlneşte şi în alte părţi ale Eu- ropei. s-au aflat la Păcuiul lui Soare 391... patru şi chiar opt fragmente. 103 lingouri de argint (din care 92 în bare) şi 23 440 de dirhemi tătăreşti de argint. Tezaurul de la Filiaşi. cit.. op. lipsind bani de va- loare măruntă. piese din emisiuni di- ferite (între anii 1093 şi 1327)389. Andronic al II-lea şi Andronic al III-lea. a mai multor oraşe europene şi chiar trei esterlini britanici de la Henric al II-lea Plantagenet. o optime. cuprinde emisiuni ale arhiepiscopilor de Salzburg. în- gropat probabil la invazia tătarilor din 1241. sînt tăiate în două. O altă mărturie este circulaţia monedelor din alte ţări. Dar. pe teritoriul viitoarei Ţări Româneşti. GIURESCU. însumînd 195 hiperperi de aur 392 (secolele XIII—XIV). 368 şi notele 5—6. s-a procedat la tăierea celor existenţi în părţi egale. 116—118 şi harta şi indicaţiile bibliografice . C.. 368—369 şi notele 7 şi 1. Două piese de bronz emise de Guillaume de Villehardouin (mijlocul secolului al XH-lea). p. Crearea. 392 Emisiuni de Ia Ioan al III-lea Duca Vatatzes ( 175 de piese). La Balş (ju- deţul Olt). resimţită pe piaţa locală . Dar cea mai impresionantă mărturie a apărut de curînd pe colina Uzunbair din comuna Mihail Kogălniceanu (judeţul Tulcea). aproximativ 1 kg de monede bizantine de bronz. un sfert. alături de aceste monede. pp. Tezaur reprezentînd echivalentul a 3 000 de hiperperi de aur. iar restul de la Teodor II Lascaris.

P. B U L G A R I A . o Emisiuni da la 1093 la 1180 n Emisiuni de ia 1222 la 1261 (Nicea) A Emisiuni de la 1261 la 1327 (Casistantinopol) E Emisiuni de fa 1222 ia 1327 (Ifitr-un aseiaşi tezaur) R.

Despre natura juridică. 4 <x> C. o casă la Constantinopol.. PP.. Exemplele citate sînt tot afîtea dovezi ale utilizării curente a banilor. p. Realitate confirmată de altfel şi de documentele scrise. op. 397 DRH. DIN STUDIUL LUI OCTAVIAN ILIESCU. ÎN AMINTITA EPOCĂ. 396 DINU C. .Î NDEOSEBI EMI SI UNI LE DI N SECOLUL AL XI II . p. p. 7 (nr. 1. L'HY- PERPERE BYZANTIN AU BAS-DANUBE DU Xl-E AV XV-E SIECLE.rm 396 (139 ţjg piese). GIURESCU. 394 Ibidem. oferă regelui Carol Robert. n r . în Ţara Românească. din emisiuni locale — dar după modelul dinarilor vienezi 39 5 — s-au găsit la Turnu Seve. 139—141.HIPER- PERI . 2 2 0 — 2 2 1 şi 227. E . E . 393 O C T .. G . O TAXĂ PE COMERŢUL CU VIN ŞI O ALTA PE VÎNZĂRILE DE PEŞTE LA BĂLŢI S-AU NUMIT „PĂRPĂR". 1 9 6 4 .o avere fabuloasă la acea ALĂTURI DE MONEZILE DE BRONZ CARE AU MIJLOCIT SCHIMBURILE COMERCIALE. 369 şi notele 5—6.. Reţinem că alături de piesele originale există o sumă de imitaţii din bronz argintat 394. p. 16. p. 3). I. pentru încetarea ostilităţilor.. S I M I O NL. e g r a n d t r i ş o r d e m o n - n a i e s e t l i n g o t s d e s X I eI Ie t X I Ve s i e c l e s t r o u v e e n D o b r o u d j a s e p t e n t r i o n a l e . cit. AU CIRCULAT ŞI MONEDE DE AUR BIZANTINE . în timpul campaniei din 1330. în Oltenia mai ales 397 .o însemnată sumă de bani" 398 .I I . DIR. ÎN „REVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES".. în cartierul genovez. GIURESCU. ca instrument de schimb al mărfurilor. pp. î nR . iar echiparea completă a unei nave maritime se ri- dica la 230 de hiperperi 3 93 . 1969 NR. E . 225. După încercarea ne- reuşită a lui Litovoi. 1 — 2 .. 1285. d .vreme ce către finele secolului al XIII-lea.LEA . Organizarea financiară. I L I E S C U . valora 40 de hiper- peri. ceea ce reprezintă 74 kg de aur fin sau 1 447 kg de argint cu titlul de 800% 3" sau 1 680 000 de dinari 40° „. Î NSEMNĂ TATEA LOR ÎN VIAŢA ECONOMICA A ŢÂRII ROMÂNEŞTI.. Tot imitaţii. p p . menţio- nează veniturile stăpînilor feudali scoase din circulaţia monetară. 205 . XIII—XIV— XV. C.. B. Basarab I. 8. SE POATE APRECIA ŞI DIN FAPTUL CĂ SECOLE DE-A-RÎNDUL. DUPĂ CONSTITUIREA STATULUI FEUDAL INDEPENDENT. 398 Document din 8 ian. fratele acestuia se răscumpără din captivitate plătind coroanei ungare „. B.. VII. 389 OCT ILIESCU. S . (HARTA. 395 D atate 1261— 1282. 7 000 de mărci de argint. 209- 119). Diploma acordată cavalerilor ioaniţi în 1247. fenomen ce vădeşte o accentuare în secolul al XIH-lea..

Alexandru Aldea. Ecrene). în Ţara Bîrsei. a monedei în viaţa eco- nomică şi socială din cnezatele şi voievodatele româneşti în secolul al XlII-lea. cea mai mică (0. începând cu 1365. M o n e d a î n R o m â n i a p. După 1477. Vlad Ţepeş. în Iugo- slavia (Reşava).35 g). numai la cîţiva voievozi nu s-au identificat încă monedele proprii 405 . Luncaviţa. curentă. ILIESCU. I L I E S C U . *" Ibidem.. j n acest interval. 405 Radu Praznaglava .70 g) egală ca valoare dinarului unguresc. op. 403 Ibidem. domnii nu-şi vor mai exercita dreptul de a bate monedă. o unitate ponderală — marca de 210 g de ar- gint — din care se băteau 200 de ducaţi sau 300 de dinari sau 600 de bani i03 . Prima emisiune aparţine lui Vlaicu. p. cea mai mare (1. V e z i ş i b i b l i o g r a f i a i n d i c a t ă l a pp. Baza metrologică a emisiunilor a constituit-o. pp. unde a înlocuit treptat ducaţii locali 406. ILIESCU. în Bulgaria (Vidin. Enisala. Ruse. în Moldova (la Suceava şi la Cîrpiţi — judeţul Iaşi). 14. Intr-o atare evoluţie este absolut normal ca voievozii munteni să treacă la baterea unor monede proprii. 4U6 OCT. pe încasarea unor dări în bani. cit. 206 . cu piese de argint în 3 valori diferite. cit. p . Marile rezerve de care dispunea visteria dom- nească încă din primele două decenii ale statului feudal al Ţării Româneşti se datoresc. Constanţa). «1 OCT. probabil. p. 402 X o a t ă e x p u n e r e a s e î n t e m e i a z ă p e s i n t e z a O C T . p. în Pusta Ungară şi chiar în apropierea Veneţiei407. la acest rezultat contribuind însă şi pătrunderea masivă a asprului otoman pe piaţa munteană. 404 OCT. a doua (0. 1 4 — 1 5 . Emisiunile Ţării Româneşti continuă de la Vlaicu (Vladislau) din 1365 şi pînă în 1477 404 .05 g) echi- valentă ducatului veneţian. 59— 60 şi 8— 12. 23. numerarul de care dispunea Ba- sarab I la 1330 nu se poate explica. Fără prezenţa obişnuită. Basarab al II-lea . pe funcţiona- rea continuă a vămilor. De reţinut — fapt care subliniază puterea lor circula- torie — că monedele Ţării Româneşti s-au regăsit în Do- brogea (Niculiţel. nume ce s-a păstrat pînă astăzi în vorbirea curentă402.vreme" 401. ILIESCU.. 24. op. 15—22. în principal. Moneda în România. nu- mită ban. mişcării măr- furilor întemeiată pe circulaţia monetară.

şi Ţara Românească. natura. începînd mai ales din secolul al XlII-lea. intrase. cu folosirea lor tot mai largă în schimbul de mărfuri 40 8 . XIV şi XV Producţia de mărfuri pentru piaţa internă şi externă. groşii de argint cunosc emisiuni succesive. dezvoltarea tîrgurilor ţării şi apără interesele neguţătorilor săi. Civilizaţia Occidentului medieval. Dezvoltarea economică a Ţării Româneşti. în secolele IX—XIII. în faza în care folosirea a Ţării monedei ca etalon de valoare şi mijloc general de schimb Româneşti se impusese treptat. în mod firesc. De altfel. teritoriul dintre Carpaţii meridionali şi Dunăre s-a aflat în zona de circulaţie a monedei bizantine. în tranzacţiile externe. concluzia se desprinde evi- asnpra dentă. cînd domnia. economice încă din feudalismul timpuriu. dar mai ales după 1300. mai ales în tot secolul al XV-lea. cu aceeaşi amplificare în secolul al XlV-lea şi la începutul celui următor. avînd dezvoltării ca temei cultivarea solului şi creşterea vitelor. cînd negoţul extern cunoaşte şi primele reglementări scrise din partea conducerii politice a statului. normal. creşte treptat. treptat. în aşa măsură. favorizează. La această evoluţie general euro- peană privind prezenţa şi rolul monedei în viaţa eco- nomică şi socială participă. Concluzii Din toate mărturiile amintite. pp. inclusiv într-un tratat teoretic da- torat lui Niicole Oresme şi intitulat (1366) : De ori- gine. 207 . această evoluţie economică a Ţării Româneşti se înscrie în coordonatele europene. fără de care o atare circulaţie monetară ar fi un nonsens. 334—335. natura. dreptul de emisiune şi schimbările de curs ale monedelor). sprijină. schimbul de mărfuri intern — şi în zone mai limitate (satele din jurul tîr- 408 JACQUES LE GOFF. în concluzie. procesul accentuîndu-se vizibil în în secolele secolul al XlII-lea şi continuînd mai amplu după 1300. în Ţara Românească se dezvoltă. jure et mutationibus monetarum (Despre originea. în în- treaga Europă centrală şi de vest. chiar din etapa feudalismului timpuriu (secolele IX—XIII). încît efectele acestei circulaţii monetare sînt cunoscute în multiple mărturii ale epocii. utilizată efec- tiv în tranzacţii şi în cnezatele şi voievodatele româ- neşti. cînd sînt atestate şi principalele oraşe („tîrguri") ale Ţării Româneşti.

ilustrînd. a mecanismului vieţii de stat —• ad- ministrative. apoi la Chilia — mărfurile ce-i inte- resează. In circulaţia mărfurilor. să controleze efectiv teritoriul amintit. Una pînă către 1450—1460. şi consolidarea progresivă a acestei întocmiri. în continuare.gurilor). circulaţia mo- netară — explică de ce s-a impus. cuprin- zînd tot teritoriul dintre Carpaţii meridionali şi Dunăre. sociale şi politice. fiscale. totodată. so- cietăţii feudale româneşti. Noua întocmire politică a Ţării Româneşti. întoc- mirea societăţii din această etapă. concluziile potrivit că- rora în istoria Moldovei şi Ţării Româneşti. vin. cu un aparat de stat în subordinea sa. interdependenţa şi con- diţionarea factorilor economici. avînd în frunte un „voievod şi domn". sub cîrmuirea lui Ba- sarab I. ca şi cu alte state. ca şi pe arii mai largi pentru anume produse (peşte. moneda este folosită tot mai curent ca mijloc de plată. importantă. sociali şi politici. In paralel. cu aceeaşi accentuare a ro- lului său spre finele secolului al XIH-lea şi mai ales în cel următor. trecerea de la fărîmiţarea politică existentă (cnezate şi voievodate) la constituirea unui stat centralizat. produse din metal). accen- tuînd dezvoltarea. este consemnată în scris participarea ţărilor române Ia ma- rele comerţ intereuropean. grăitor. participarea efectivă. ca şi în cele externe. tîrguri permanente devenite oraşe. efectuat de genovezi şi ve- neţieni la gurile Dunării care cumpără aici — îndeo - sebi la Vicina. a circuitelor de mărfuri dinlăuntrul ţării. sare. a doua în ultimele decenii ale secolului al XV-lea. cir- culaţia internă a unor mărfuri. cu necesitate. Analiza tuturor mărturiilor lăsate de aceste rea- lităţi esenţiale infirmă. în jurul anului 1300. Stadiul însuşi al creşterii economice — tîrguri periodice. cînd ar fi avut loc o creştere sensibilă a producţiei de mărfuri şi o dezvoltare 208 . tranzacţiile din inte- rior. trebuie deo- sebite două etape distincte. în secolul al XlV-lea. ca şi cunoaşterea al- cătuirilor politice. ciîid predomină economia naturală. la schimburile intereuropene. a acţionat la rîndu-i asupra realităţilor economice. la finele secolului al XIH-lea. militare — confirmă această interdependenţă şi concordanţă între liniile esenţiale ale creşterii vieţii materiale (producţiei de bunuri). în stare să cuprindă. de-a lungul secolelor XIV şi XV. chiar de la 1280 şi în continuare. judiciare.

Aceste două etape în evoluţia economică socială şi de stat. 409 De altfel. descoperiri nu- mismatice ample atestă. apoi începînd din nou din secolele IX—X—XI. în suprastructură. fără vreo confirmare documentară. cu sporirea rolului neguţătorilor au- tohtoni şi în schimburile externe. 209 . încă din antichitatea tîrzie (secolele IV—VI). etape cărora le-ar corespunde. coexistenţa formelor de economie naturală cu acelea ale economiei de schimb. spre mijlo- cul secolului al XV-lea. fărîmiţarea feudală şi respectiv procesul de centralizare a statului. cu momentul de demarcaţie către 1450—1460. folosind moneda.a pieţei interne 409. apare ca o pură construcţie teoretică. Cu atît mai mult. nu sînt confirmate de mărturiile documentare analizate în totalitatea lor. o demarcaţie între ele. sprijiniţi numai în această a doua fază de factorul politic (domnie) . cu totul concludent.

' -. u\ i .v i •J I'.JI J.ii .•iii.'.

NOMINAL .. „OBLIGAŢIILE" CELOR DEPENDENŢI . FAŢĂ DE STĂPÎN . CNEZII DII ERENŢIERI ÎN CADRUL STĂPÎNILOR PĂMÎNTULUI DINAMICA ÎNLĂUNTRUL CLASEI STĂPÎNILOR DE PĂMLNT DEVĂLMĂŞIA BOIER Î NSEAMNĂ STĂPÎN DE MOŞIE CU PRIVILEGIU DE IMUNITATE ? TEMEIURILE PF . BOIERII ..• DEPENDENŢA. . CARE SE EXERCITĂ STĂPÎNIREA PĂMÎNTULUI DOMENIUL FEUDAL CUPRINDEA DOMENIUL FEUDAL UN TERITORIU UNITAR ? A EXISTAT O REZERVĂ FEUDALĂ ? SĂTENII DEPENDENŢI . SLUGILE (DREGĂTORII ). JUPANII . Societatea medievală: alcătuiri şi antagonisme GENERALITĂŢI DI" CLND A FOST LUAT ÎN STĂPÎNIRE PĂMÎNTUL? STĂPÎNII PĂMÎNTULUI: CXT DESEMNAŢI ÎN ACI I. LEGĂTURĂ PERSONALĂ . ACCENTUAREA EXPLOATĂRII TlRGOVEŢII VECHIMEA TÎRGURILOR DIN ŢARA ROMANEASCĂ TEMEIUL LOR ECONOMIC CATEGORII DE TÎRGOVEŢI ROBII .

ÎN SECOLELE XIV-XV. SlNT STĂPÂNIREA PĂMtNTULUl. EXPLOATÂND FORŢA DE MUNCĂ A UNOR OAMENI DEPENDENŢI. „«ir . CORELATĂ CU FELUL CUM STĂPÎNII tŞI LUCREAZĂ OCINELE: PRIN MUNCA LOR ŞI A FAMILIILOR LOR. PRINCIPALUL MIJLOC DE PRODUCŢIE. DETERMINANTE PENTRU ALCĂTUIREA SOCIALĂ. SAU DIMPOTRIVĂ.

săracilor şi propriilor săi copii 2 . M.. pămîntul fusese luat în stăpînire din cele mai îndepăr- tate timpuri — românii moldoveni foloseau cuvintele „. voi. 1423. Bucureşti. 2 învăţăturile lui Neagoe Basarab către jiul său Theodosie. Bucureşti. dinainte de înteme iere : H. GIURESCU. CONSTANTIN C. a oamenilor dependenţi. Teritoriul fiecărui sat era atît de I 1 Vezi exemplele în continuare. nume de sate incluzînd colectivitatea locuitorilor i. Stăpînirea pămîntului este cel din- în iii criteriu pentru a cunoaşte structura societăţii. pp. şi separat. 525. Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti. 1958. să fie după vechile hotare pe unde din veac au umblat"3. COSTACHESCU. STAHL. de o stăpînire parte se rînduiesc stăpînii pămîntului. cnezi. 335—336. Mihăilă. din 12 mart. Dan Zamfirescu. pesemne. 50). Cf. trebuie să deosebim pe cei ce-şi lucrează moşia direct. Iaşi. ed. doc. Mărturiile epocii confirmă atari delimitări fundamen- tale ? Cînd s-a constituit Ţara Românească în hotarele ei dintre Carpaţi şi Dunăre. 213 . ascultînd de cei dintîi şi muncind zi de zi pentru cultura cîmpurilor.. Pentru Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. H. la începutul secolului al XlV-lea. Din 755 sate moldoveneşti men ţionate în documente. pp. Florica Moisil. 1931. Tîrguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din secolul al X-lea pînă la mijlocul secolului al Xl-lea. 153—155 (nr. socotind. Do cumente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare.Qenev&lităţi Actele cancelariei cuprind succinte referiri la structura socială din secolele XIV şi XV : boieri mari şi mici.. în primele nouă decenii ale vieţii de stat. deci peste 2/3 au hotare foarte vechi.. 3 De ex. cei ce exploatează munca altora. 1970. p. dre- gătorilor. slugi.iar hotarul . realităţile la care se referă ca binecunoscute de toţi. I. săraci. G. Bucureşti. de altă parte oa- pătnîntul? menii dependenţi. 105. ei şi familia lor. 71. Alte desluşiri nu dau. 1967. Iar în rîndul stăpînilor pămîntului. urmînd preceptele ideologiei religioase. autorul Învăţăturilor se adresează boierilor. De cînd După ce criterii desluşim şi urmărim astăzi întocmirea a fost socială a vremii ? Pămîntul constituia cel mai important "luat mijloc de producţie. p. I. După ce invocă puterile cereşti şi pe slujitorii bisericii. lumea pămîntească se rînduieşte într-o anume ordine după aceea cerească.

transmise din gene- raţie în generaţie. publicat în 1928. Cf. 196 (nr. 112). DIACONESCU şi M. în primele două secole după înte- meierea Ţării Româneşti (pînă către 1500). documentul adaugă „. Voievodul Radu I dă Tismanei satele Vadul Cumanilor. Hîrsomuinţi şi Tismana —■ la acesta din urmă precizînd numai „. cu semnele sale distinctive. cînd „Taeîncoş şi Stan şi Colţea" îşi înfrăţesc pămmturile. 435 (nr.slobod de toate dările şi muncile domneşti. p.. Cînd călugării Tismanei vor să-şi rezerve drep- * DRH. a voievozilor . să descrie perimetrul respectiv. 18 (nr. 1461 .. pentru ca „. BĂLAN. prin inter- venţia autorităţilor politice supreme. Faptul apare îndeosebi la proprietăţile mănăstireşti. erau fapte notorii. 1498. încît cancelaria domnească nu socotea necesar. pentru toate localizările am folosit DRH. încît n- aveau nevoie să fie reamintite decît în cazuri speciale. p. Ca de exemplu. de multe ori. contestaţiilor." şi găleţile cu dijmă din grîne de la satul lui Costea pe Topolniţa4.. O." 8.să se ştie şi hota- rele" nou constituite6. 214 . din 30 sept. 7 Sat lingă Ariceşti. de aici pînă la piscul de jos. 206—207 (nr. 121) . CA RACAS. 277). pp. ibidem. 451 (nr. 1497—31 aug.. 6).cit a fost Ligăcească şi Rusească" — şi Jidovştiţa5 : unde erau aşezate şi îndeosebi cît se întindeau fiecare. „.. 84). a oci- nelor. întîlnim numai cîteva descrieri privind hotarele satelor. pînă la matca văii. ibidem. 146) : din 1 aug. atît de bine fixate în conştiinţa oamenilor vremii. Can- celaria domnească şi părţile interesate socot deci nece- sară precizarea hotarelor numai cînd intervine o schim- bare a rînduielilor teritoriale ştiute. 242—243 (nr. care se constituie. 8 DRH. ca excepţii. p.. indicii alcătuiţi de P. I. pînă unde este Guia şi pînă la hotarul lui Sutilă şi pînă la rîu. 21 (nr. De aceea. 7). 5 Ibidcm. B. partea din sat care aparţinea lui Tudor.. însă de la mal pînă la sălcii şi pînă la ulmul.bine cunoscut. doc. cu 680 de aspri. B. 1454—1455. p.ori- cît se va alege toată. 6 La 8 august 1437—1438. I. în genere.. Sau cînd 5 familii cumpără la Negoeşti7. pînă la obîrşia văii. din 1474. B. fiind supuse. actul din 27 sept.. pp. 268) şi 1 sept. 1496. precum şi Ghidul drumurilor din România. de pretutindeni. la circa 30 km est de Văleni . p. p. ele trebuie delimitate şi în scris. Badea şi Oancea . Ctitoria de la Vodiţa primeşte satul Jidovştiţa.... nu o dată. I. 148 (nr.

" 10 . I. în porţiunea arătată. ale părinţilor bisericii şi ale egumenului Coziei. 215 . Bistriţa. ei solicită de la Mircea cel Bătrîn. 277). I..tul de pescuit şi de păşune. Şi cum gîndea. 32). Ni-codim.. Pentru „călcătorii" poruncii. adică tocmai stăpînii de pămînt. p. la rîndu-le. 13 Unde aflăm şi că fusese deci necesară odinioară o delimitare pe teren a proprietăţilor Tismanei. DRH. „O po- runcă" pentru „. I. stareţul Matei nu se lasă. fixate asupra rîului şi pajiştilor Tismanei.. dar în favoarea călugărilor... Dar pricinile nu încetează. pesemne.. B. 451 (nr. fiindcă arată că vechii stăpîni ai pămînturilor nu se plecau de bună voie în faţa altora mai noi. pp. doc. 259). ci oricare „.. începînd de la sat în sus. 222). obţine înşiruirea într-un hrisov a semnelor de hotar ale moşiei Soaşu 14.hotarul de jos.dintre boierii mari şi mici". Cei vizaţi de toate aceste ameninţări nu sînt oameni de rînd. 12 DRH. doc. 1498. După 110 ani de la primele danii. p. care din tată în fiu trăiesc în locurile amintite şi care tocmai de aceea ar fi putut nesocoti „noile" drepturi ale ctitoriei. tot în urma altor contestaţii. el adaugă : „Pe lîngă aceasta şi de la domnia mea să primească mare rău şi urgie. desigur. B. că atare pedepse nu ar fi de ajuns. Aşa procedează şi un Petre care.. Tot pentru evitarea unor posibile contestaţii şi altă ctitorie. aflat tocmai în trecere pe la ctitorie. B. 14 DRH. 10 Ibidem. 9 DRH. 357 (nr.ca nimeni să nu cuteze a încerca să pescuiască în rîul Tismanei sau să-şi pască orice fel de vită. 419—420 (nr. pînă la munţi"9 : interdicţia. 71 (nr. Mircea cel Bătrîn făgăduieşte blestemele Maicii Domnului.. care cîştigă astfel „. din 1 sept. 1497— 31 aug. ale tuturor sfinţilor. I. de unde se desparte Rugina de Polog l x pînă unde dă în Jiu" 12 : delimitarea apare acum precis numai fiindcă avusese loc o judecată. stăpînirea unor sate de către aceeaşi ctitorie este totuşi contestată de unii boieri — aşa cum arată o poruncă a lui Radu cel Mare 1 3 . din 23 nov. vine înaintea voievodului Vlad Călugărul cu 12 boieri jurători şi cîştigă satul Ceauri (Ceurăi) al mănăstirii Tismana . care pînă atunci nu existase — opera „erga omnes". Semnificativă interdicţie. în 1490. ei jură. B. p. vine cu 24 de boieri . 1406. 11 Ambele pîrîuri.

p. dobîndite prin slujba cre- dincioasă către domnie.. 333 ţnr.. 80—84. înfrăţite. care — aşa cum citim în hri- sovul de înzestrare a Coziei 17 — au aparţinut lui Cazan. ele sînt în secolele XIV—XV stăpînite aproape întotdeauna în comun : „. aşa cum îl găsim mai tîrziu. PANAITESCU. toate. P. ' P.. a stăpînului este suficientă pentru a şti de ce aşezări este vorba şi ce drepturi există asupra lor. 216 . nu aveau nevoie decît în împrejurări speciale de o consemnare în scris din partea cîrmuirii politice superioare. satele aveau. Paysages et peuplement rural. Şi iarăşi lui Barbul deosebit cu fiii săi peste Gavaneştii din Teleorman şi încă şi Danciul şi fiul său Danciul peste jumătate din « Ibidem. din 1487—1494. în genere. I. pp. 9 ) . ŞTEFĂNESCU. 208). 55—56 . doc. 80).. acaparări de ocini. Istorie fi demografie. Contributions. cu trecerea timpului. cumpărate. hotare si suprafeţe cunoscute de fiecare nominal colectivitate ls . Obştea. Ştef. pămntului: cum face Dan puşcarul cu o mătuşă a sa15 . face o judicioasă enu- merare a factorilor care arată vechimea împărţirii teritoriului rural „probabil către sec. p. Pă- mînturi moştenite. Vladul şi altora. H. doc. H.a dăruit domnia mea — spune Vladislav al II-lea. Cine erau aceşti stăpîni de pămînt. 93. a domniei. vînzări de voie şi mai ales de nevoie. 27 (nr. ei sînt arătaţi nominal : sate. 937.. Teritoriul fusese luat în stăpî-nire din desemnaţi cele mai îndepărtate timpuri. Proprietatea feudală. FO- TINO. în secolele XIV—XVIII: ŞT. sub munte şi Peştişani. din 20 mai 1388. XII" (p. B. Stoian Halgaş. ocini. hrisovul de faţă al domniei mele lui Barbul cu fiii săi şi cu nepoţii sai peste jumătate din Mîrşa şi Ohaba. Dar aceste cazuri cei constituie excepţii. se reflectă în dinamica socială. hotare care. Stăpînii Judecăţile pentru pămînt nu lipseau nici între laici. p. Cf. Dude.. 16 împărţirea teritoriului anterioară constituirii statului : G. cu antagonismele ei. Cf.. 99. pp. în secolul al în acte XlV-lea. ce nume poartă ei în secolele XIV—XV ? In cele mai vechi acte interne păstrate. p. p. organizarea Ţării Româneşti ca stat feudal unitar a determinat. Peisajul rural s-a conturat din seco- lul al X-lea. ascensiunea unor stăpîni şi regresul multora. SŢAHL. deplasări în structura proprietăţii. iar indicarea numelui. Desigur. ŞTEFAN ŞTEFANESCU. delimitate uneori şi in- dividual. vii. 11 DRH. care.

Numai în această calitate sînt chemaţi să depună mărturie ori de cîte ori se ivesc pricini sau cînd se cer confirmări de la domnie. Alteori. 254. 493 (nr. Ivan şi Bogdan — şi nepotului lor Minea „. 1 2 7 . 204. I. Vlad Călugărul hotărăşte ca a patra parte din Ubîrşia de la Bratilov să fie a lui Slav cu fiii săi — Stoica. 412. 16. I.B . p. 99. 467.p p . 133. stăpînii părnintului sînt numiţi boieri.. 1372 .. 140. iar pentru satul Hercea 24. 334. sfintei Troiţe (Cozia — N. I. Exemple similare se întîlnnesc cu zecile *9. 2 9 8 . 317 (nr.. . ibidem. 141. 184. p .Mîrşa şi Schcr. 493— 494 (nr. ceea ce a rămas din Jiblea. 385 (nr. 313— 314. Cf. 24 DRH. fără alte menţiuni : „. 329. 350. 138. pentru aceasta am slobozit boierilor cărora a fost ocina. 130. şi Vîlcan şi Tatul şi Şerban şi Neagoe şi Muşat peste Uieştii de la Dîmbrovnic şi Uieştii de la Baţcov şi jumătate din Cieştii de la Codmana. 160. 238. sau „cura caeteris boeronibus" : ibidem. Cf.. 219. 409 (nr. 111. 86.i . I. XVII). 136. 198. din 16 iul. 1 8 4 — 1 8 6 ( n r .. p. 1 9 4 . 18 D R H .. 197). p. 23 DRH. B.. BOGDAN. 118. 469. 413— 414. 1 5 0 — 1 5 1 . 195. 262. 37 (nr. peste Roata . 6 5. 286— 287. 225. 302). 223. 2 9 ( n r. 360. 21 I b i d e m . 257. 319. 177. doc. 1391. p. 15 (nr. 230. 66. 236. 250). din 27 dec. pp. 288." 1 8 . 229. 278). 3 2 0 ( n r . 235. 294.). 181. 199).pen- tru că au venit înaintea domniei mele 12 boieri (spunînd) că le este dedină 22 şi ocină dreaptă" 23 . 302). 235. cît se ţinea din cît le-a fost vechea ocină. Pentru confirmarea a 1/6 din Precenu de Sus depun mărturie 12 boieri 24 . 226. doc. 6 3 . 234. 159. 264. 383— 384. Relaţiile..A. 4 1.. B.B . 139. 317. 1 0 5 ) . 140. apoi 12 boieri 25 . 1 2 6 .. *> DRH. 286.de aceea m-am nevoit — ne spune Mircea cel Bătrîn — de am luat locul ce ţine de satul numit Jiblea. în schimb.. 5). 1 2 3 . Calitatea de boier este asociată cu stăpînirea unui sat sau părţi din el" 2 1 . 132. 452—453 (nr. 197. B. I . 315. 194. 35. 181. 20 4. şi am dăruit mănăstirii domniei mele. 217 . Vezi şi I. p. p. ca să le fie acele sate de ohabă" 20 . I. 209. 1 0 ). Manea şi Radul.. 37 (nr. 22 M o şt e n i re . 417. » D R H . p p . 239). pp. 253. Costea cu fiii săi. 15). 368. 221. 174. 20 D R H . 14. p. 2 32. In textele latine emise de voievozii munteni boieri = barones. Standul şi Costea şi Vîlcul şî Albul şi Radomir.. 294.B .

1 0 ) . Aceste „slugi" au. Racoviţa. 206. 332. 1 9 0 ( n r . 230).. 30 NICOLAE STOICESGU. 1 3 8D9R. Jupanul Bran împreună cu fraţii lui Radul şi Patru şi cu fiii lor au satele Bănea. 31 Doc. B. 211. 206. pp. 249.e m . 337. şi frecvenţa actelor eliberate anume dregătorilor 2 6 .credinciosului boiarului domniei mile jupanului Mihailu ot Ruşi şi fiiu-său. 122.. I . 58. 218. Roman. 1 0 8 ) . 227). 158. pp. 191. 218 . 1 0 a u g .. jupanii Vladislav vornic. Bars. întărind lui Mihail din Ruşi satele Ruşii. Dan. de altfel. 142. 311 (nr." 31 (subl. 227. Jupanii Stăpîni de pămînt sînt şi jupanii. 187. şi Radu cel Frumos. Şi ei stăpînesc cel mai adesea în devălmăşie. 129. Danciul. Sfatul domnesc si marii dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec. 237. 112. 207. 11. I. 293. 313—314 (nr. d i n 4 s e p t . 261. 239. B. 135). 60. Mogoşani. 154. 364— 365 (nr. I . 246. în acelaşi timp. 422. 264. 8 3 ) . 288.i d e m . La fel şi Vlad 28 DRH. 134. 46—47. 304. 116. XIV—XVII). p. 214. Bodoni şi Spi- neani 29. V e z i ş i d o c . 70. 125. 180. I. 27 D o c . 149. 221. I. Oncea. 346. 192). pp. Polovragi. 193. 287). 250. Tătărăi. 85).). D. este firesc să obţină hri- soave de întărire ale ocinilor — ceea ce explică. 132. 2 9 ( n r .p . recrutaţi 27 . 261.B . Mogoş. Jupanii sînt boieri. Mădricica. 1 4 5 i2b . 129. 228 (nr. d i n 5 a u g . 200. 28 D o c . 178. ns. 274. 1 4 5D1 R . 21. 27—28. lui jupan Stan. de alt- fel. 1 4i9b1i d. De aceea. 320. DRH. 30—31. p . p . 2 3 f e b r . Ştefăneşti. se adresează „. Cîrstian 2 S . 1 4 3 7 . 1 8 0 ( n r . d i n 1 a u g .1 4 7 ( n r . care s-au tras din neam mare şi statornic şi bătrî- nului Chirtop.. 468 (nr. 466. Vezi exemple similare. H . d i n i u l . Vlad. p . 409. 1469. 216. 120. Numai unii dintre boieri sau dregători mai mari purtau acest titlu 3 0 . adică dre- gători : fiind în slujba domnului.CG. 331. 1 4 3 7 . H . 286. 68. 153. 146. ibidem. 114. 144. 82. 143. Hileştii. 29 DRH. B. Cînd Mircea cel Bătrîn sporeşte daniile către Cozia. Grecii şi altele. 1 4 9 (nr. 160. Bucureşti. din rfndul cărora erau.Dregătorii Stăpînii de pămînt sînt numiţi adeseori slugi. hrisovul este redactat în pre- zenţa mai multor martori. din 25 aug. şi calitatea de boieri. 305. 19. 51. Tîrgul Gilort. 349. 408. 447. ca şi în ca- zurile citate mai înainte. 256.. p . Muşateştii. B . 196. pp. 81. 1 0 3 ) . 310. 207. p. 188. 257. 1968. Truţea.

148.. 33 DRH. ibidem. 3 9 1 ( n r . Ca şi ceilalţi boieri. 1490.C. 1494. iar Stanciul — comis 47. 219 . iar fratele său Danciul — mare comis 42 . 197. 95). La fel boierul jupan Stan este „. 292). d i n 1 6 i u n . Dintre aceşti boieri cu titlul de jupani şi stăpîni de sate se recrutează şi unii dregători: „Dă domnia mea această poruncă a domniei mele — scrie Vlad Călugă- rul — dregătorului. 307 (nr. 275. 363 (nr. ibidem. C f . Hrănitul — spătar 40 . p . I. Vla-dul — spătar 44 . din 26 iul. 452—3. 2 3 4 ) . 2 4 1 ) . p . 2 9 1 ) . 47 D o c . 241. d i n 1 5 i u n . 3 9 0 ( n r . pen- tru 3 000 aspri" (subl. 36 D o c . I. 93. 190). 3 4 6 ( n r . p. Trecuţi în acte alături de boieri şi dregă- 52 DRH. 284.. 175.. 2 1 7 ) . 215. 182. 166 (nr. din 8 sept. p. p. 278. Neag — gramatic aparţinînd casei voievodului 43 .i b i d e m . 41 D o c . Călugărul 32. b i d e m . 2 4 2 ) . 1 4 9 2 i.). 344. B. p. In plus. 4 6 0 ( n r . Cnezii Tot stăpîni de sate sînt. 399 (nr. pp. p. spătarul mai are încă o treime din acelaşi sat. 226).. Cîrstian — vornic 45 . p . Pîrvu Craiovescu — mare vornic şi întîi sfetnic. 428. Drăghici — tot vornic 46.. 38 Doc. 264. 189). p. U n e o r i . 39 D o c . 34 Ibidem. 185. 113. Laşco — cinstit dregător din casa voievodului Vlad Călugărul 3 7 . d i n 2 0 i u n .purtător de sabie" 35 . 35 D o c . 152. ca să le fie în Ruşi a treia parte pentru că au cumpărat-o de la Măcui.b i d e m . p . p . d i n 3 0 i u n . Staico — logofăt 3 8 şi prim sfetnic 39 . în documentele secolului al XV- lea. 197). care este din casa domniei mele. 44 Şi fratele său F îrcea este to t jupan : doc. 4 0 9 ( n r . 1 4 9 9 . 3 8 7 ( n r . p. p . ibidem. 244). 1 4 4 1D . i p . 296. 245. 37 Doc. D.b i d e m . B. 490 (nr. 233).i b i d e m . 1 4 9 3i. 145. 40 D o c . d i n 2 7 i a n . Milco — comis 36 . jupanului Mihai spătar. 373 (nr. 4 7 5 ( n r . 1 4 9 3i. 46 D o c . 160. din 10 sept. 45 D o c . I. 104. 199.G.. 3 7 6 ( n r . 1492. B. DRH.. 3 8 2 ) . 43 Doc. 170. 1 4 9 3 . pp. p . B. 484. RH. 423. I.cu dreaptă slujbă" de la domnie 34. Deatco şi Radul — paharnici 4 1 . 243). 317 (nr. I. 320. d i n 9 o c t .b i d e m . B. 3 9 4 (nr. 2 5 0 ) . 300. cu fiii săi. 299).b i d e m . 1 4 8 9i. jup anii dre gători sînt num iţi şi „s lugi" ale dom nieiibid : em . 245). 2 4 0 ) . 397 (nr. b i d e m . 42 D o c . ns. din 10 febr. 1 4 9 4i. dobîndită „. 309 (nr. şi cnezii. p. 262. d i n 1 9 i u n . 1493. 255. 1 4 9 8i. d i n 1 6 f e b r . 477 (nr. Ake exemple de boieri jupani stăpînitori de sate : DRH. jupanii stăpînesc satele împreună cu membrii familiei lor sau cu alţii Ai . p . d i n 1 5 i u l .

cnezi sau p ur şi sim p lu in dica ţi nom in al. 293— 313. nu m ele d e 48 D o c .id e m . 33 şi 281).c aAl ş a d a r . ibidem. Ed. d e a s e m e n e a . 311) . 49 D o c . p rim u l e xprim m d c alit a tea de . 1 8 0 . cuvîntul c nez sau judec are. 231 (nr. ia r c ne a z „ e st e p ur ta t în deosebi de cei fără dregătorii" (p. 7 2 ş i 4 5 9 nr. 2 96 — 3 04 ). cu sa te şi ţărani dependenţi. cnezii au fost la început juzi (ju dec ători) săteşti ai sa telor libere sau ai celor dom neşti . p e b a z a -m a t e r i a lu lu i u l te r i o r . 3 0 7 — 3 0 9) ş i o pini a lui N. Vezi şi m ai jos. d i n ( 1 4 0 7) şi 9 ia n . C O N S T A N T I N G I U R E S C US. 2 0 6 . dregători (slugi dom neşti). a u f o s t d i f e r5 it 2 . e c ă u n u l s i n g u r a r e m a i m u l t e s a t e . d in 2 2 iu n . 1 4 1ib 8 . 6 6 . a u î nc e p u t să f i e în l o c ui ţi d e p îr c ă la b i . 309). 8 7 ( n r . p p . p p. 1968. 3 0 4 — 3 0 7 ) ş i a iui R . î n s e c o l e le XVII şi X VIII. înţelesul de ţăran liber sau ţăran cu moşie. c n e a z e ste sino nim c u b oie r. c olnodr i ţ i a d e o a m e n i l i b e r i . 6 2 . 220 . C . pp. c ă l a m o a r t e a l o r d o m n i a a v e a d r e p t u l l a u n5 1. d u p ă 1 5 5 0 . în documentele muntene. iată denu m irile sub care a p a r s t ă p î n i i d e p ă m î n t î n s e c o l e l e XXI V — . 95). 330 (nr. R osetti. E l e m e nt u l e s e n ţ i a l . ibidem. c a r e d e t e r m i n ă s i t u a ţ i a l o r s o c i a l ă . i a r i n t e r p r e t ă r i l e . Ş t i m c ă p l ă t e s c d a r e a p e r s o n5 a0 . flu se adevereşte nici înţelesul de cneaz = judecător al sătenilor aflaţi pe m oşia cneazului. t u d i i d e i s t o r i e s o c i a l ăe. 50 Doc. din 30 iun. în opoziţie c u ţ ă r a n u l c a r e m u n c e ş t e p ă m î n t u l a l t o r aI b:i d e m . i at eu ş i ţ ă r a n i d e p e n d e n ţ i ( r u m â n 4i ^) . G. f a c p arte d in cla sa stăp în itoare .l ă Ş t i m . p.. Conclu z i a l ui C . stă pîn d e pă m în t şi d e rum ân i (pp. 29. 137). 4 2 ) . s t ă p î n i i p ă m î n t u l u fi i. B O G D A N . i d e m . f i e c ă m a i smî nut l ţî in d e v ă l m ă ş i e î n h o t a r u l u n u i s i n g u r s a t . dem onstrează că. jup ani. 205). 166 (nr. G i u r e s c u : c n e z i i s î n t m e m b r i i c l a s e i l ib e r e ş i s tă p î n i to a re . c a r e l e l u c r e a z ă o g o a r e l e . P. care co nsid era u p e cn ezi = stă pînii satelor şi ju d e c ă to rii ( gi u d e ţii ) a c e s to r s a te (p p. 52 P e n t r u I .t o r i . c n e z i i a u p ă m î n t u r i ( s a t e ) ş i4 f fv. e s t e p r o p r i e t a t e a a s u p r a s oal suul up ir . sîn t oam e n i libe ri.n „ O p e r e a l e s e " . 1 9 4 3 . p p . 51 Doc.. 1487. D e ce cnezii sîn t trecuţi deosebit de b oieri şi de d regăto ri ? D ocum en te le seco lu lu i al X V -lea n u n e d a u r ă s p u n s u l . D e s p r e c n e z i i r o m â n iî. P. PANAITESCU. p. din 31 iul.dom n sau liber şi stăpîn". în timp ce boier exprim ă însuşirea de „nobil". 1 4 9 8ib. ulterior. I n s e c o l e l e X I—X V V . M ihăilă. Bucureşti. nu se ade vereşte în Ţara Rom ânească existenţa unor sate de m oşneni con duse şi administrate de cnezi . despre rum âni.a s a t e l o r . r îena m a jo rita te a m ă rturiilo r do cu m en tare. d .p . B o g d a n ( p p . Iorga (c ne zii = m agistraţi aleşi ai satelor) (p. docum entar. Bucureşti. G i u r e s c u i n f i r m ă o p i n i a l uIi. p o a r tmă a. C u tim pul „titlul d e b oier se d ă tot m ai statornic d re g ă t o ril o r ş i m a ril o r p r o pri e ta ri ".e B o ieri. 27. Constan tin G iu res cu analizea ză o ser ie de doc um ente în care cneaz ul este om liber.

Ori în cuprinsul aceluiaşi act citim : „Şi iarăşi să fie lui Berta Patru ca fiii lui. stăpîn de pămint. 71). p. exemplele devin foarte nu- meroase. n um ero as e alte exemple de stăpîni de sate numiţi simplu boieri. 2 9 (n r. 1 16 —1 17 . pp. dregători (slugi) sau jupani 5 6 . Vezi si I. întrutotu'l concludente57. Jupanii sînt deopo- trivă boieri care.. Existenţa unei denu- în Obştea. pp. nr. acela va primi urgie şi pedeapsă de la domnia mea. BOGDAN. 67 şi 70—72 consideră cneazul ca om liber. 57 întreaga demonstraţie la CONSTANTIN GIURESCU.. 24 etc. 2 6 . B . 189).. Boieri sînt şi cei arătaţi numai nominal. 17. „Cine s-ar încumeta dintre boierii domniei mele. 4 8 . A doua oară deci. CAZACU. mari şi mici sau dintre dregătorii domniei mele — atrage atenţia Mircea cel Bătrîn — să batjocorească acest hri- sov. boierul jupan este arătat numai prin numele său. V ezi mai s us .. I. Despre boieri. 32. cîte 12 sau 24 (mai tîr- ziu şi cîte 48 sau mai mulţi). fiind desem- naţi de repetate ori cu ambele calităţi. DR H . PANAI - TESCU. în timp ce boierii ar fi fost „stâpînit de moşii privilegiaţi (cu ocină şi ohabă. apoi categorie feudală decăzută în rândurile unei ţărănimi libere. Costea. A. 6 0. la Luturoasa cinci părţi... 20 . 21 6. să adeverească hotarul unei ocini sau cine are dreptul asupra ei 55 . F o r mulări similare. ei formau în secolul al XV-lea „o pătură de proprietari neprivi - legiaţi" (p. între alţii „jupan Bîrta Patru". Introducere la istoria cul - turii. 55 Vezi exemplele documentare mai sus. 71. dat mai mulltor boieri.boier. 3 8 . p. pp. 178—181. 173—174. Stanciul. pp. 32 . bucurîndu-se de o poziţie deosebită sau de prestigiu. 81. identică cu acei desem- naţi în acte ca boieri. 1969." 53 .. 1 5 9 ( n r. p. 2 1 ) ..273 consideră pe cnezi : „la început membri de categoria a doua a clasei exploatatoare feudale. citată.. pp. STAHL. H. 54 D RH ...." (DRH. 74. Tot boieri sînt şi martorii.. COSTACHEL. Dregătorii (slugile) domneşti erau tot boieri. P. SI). chemaţi. 5 1 ( n r .. 61. 56 U n exem plu în acest sens ni-1 dă şi actul din 3 dec. pp. ed. 76. pp. Vîlcul. Dar în V. ibidem. 307. 8 6 .. 35 . 258—. P. drept de imunitate)". 97. cnez = judec. apoi masa întreagă a ţărănimii libere" (p. 1483. pp. H. Bucureşti. Pentru secolele XVI—XVII. 1 2. Viaţa feudală. PANAITESCU. B... I. 221 . 264—284). 1 0) . 49. 1 5 1. Concluzia similară şi în P. 53 D o c. fără a se mai aminti rangul său social. 227—284 (îndeosebi. B . poartă în plus şi apelativul amintit. p . Relaţiile. 38. provenind din nobilimea prestatală . 273). d in (1 40 0 — 1 4 0 3 ). Controverse de istorie socială românească. concluzie care rezultă din însăşi situaţia lor de stăpâni ai satelor. de sate. 12—13. Albul şi Radomir — sînt boierii „cărora a fost ocina" în satul Jiblea — pre- cizează foarte limpede un hrisov din 4 septembrie 1389 54. 3 4 . P. I.

Dar pînă la ce cîtime atare părţi determină aşezarea proprietarului în una sau cealaltă din categorii. 81 (nr. p. indiferent de suprafaţa lui. 59 Doc. w Nu am luat în discuţie şi alte denumiri date. Dimitru. deoarece ele apar în documentele secolului al XVIJea şi mai ales al XVII-lea . marii proprietari cum am spune astăzi. din 10 iun. trebuie corelate însă cu felul cum aceşti proprietari îşi cultivă pămînturile : unii prin munca proprie (inclusiv a familiilor lor) 6°. Petru şi Şişman stăpîneSc la 1430 satele Ciurileşti. în Ţara Românească. determinate de numărul de sate (sau părţi din ele) stăpînite. p. Ama- rul. confruntări şi antagonisme. Diferenţierile notabile. Vîlcsan. 38). moş - neni). .Boierii miri generale — aceea de boier — corespunde unui ele- mari ment fundamental. care pierzînd pămînturile îşi pierd şi libertatea. şi anume proprietatea asupra pămîntului. Pe ce criterii se rînduieşte cineva într-o parte sau alta ? Greu de precizat : „Vlad cu nepoţii lui Şisa şi Buia" şi „Stănilă cu fraţii săi" sînt numiţi „boierinaşi" de Mircea cel Bătrîn. Cei aflaţi pe trep- tele superioare ţintesc să-şi sporească averea funciară . Veneau mai întîi cei cu un mare număr de ocini. Denumire care nu înseamnă în nici un fel egalizare. 1415 : DRH. iar una din căile des folosite este tocmai acapararea oci- nilor de la stăpînii mărunţi 61 . stăpînilor de pămînt (de ex. I. Turcineşti şi jumătate din Balomireşti 62. răspunsul nu-1 putem da pe temeiul documentelor seco- lelor XIV şi XV. B. megiaşi. 221. Dovadă că în cele mai vechi hrisoave întîlnim boieri şi „mari" şi „mici" 58. alţii exploatînd munca unor oameni aflaţi în dependenţa lor. comun tuturor cazurilor analizate. scopul lucrării de faţă este analiza socie - tăţii muntene din primele două secole ale statului feudal unitar. judeci. Dîmbova. 58 Vezi mai sus. Documentele ne îngăduie să delimităm categoriile mari ale societăţii medievale. De aici. Dregătorii domniei Stoica. care le întăreşte satul Bea'la 59 : boieri mici sau boierinaşi ar fi cei cu părţi dintr-un sat. Mihală.

61 d cu Categorie numită de mai mulţi cercetători „ţărănime-liberă". p. DRH. 129 (nr. 222 . 68). din 16 sept.începîn I. B. I. 62 Basarab Doc.

86). I. Tot aşa. 68 D o c . 6 cumpărate. 57. 1 prin schimb şi 3 de zestre. Novac şi Straţimir — „slugi" şi boieri — obţin întărire şi scutire de dijme şi munci pentru cele şase sate ale lor 63. nr. mai întâi. 65 Doc. Coprozi şi părţi din Zatreani 65. Coşani. 3 1 1 ( n r . un alt jupan Chîcoş şi fiicele sale Stanca. de a dat oricîte părţi are Toader în Ştefă- neşti şi din Valari jumătate lui Ticuci şi lui Bran şi lui Radu şi lui Patru". p. p. Verneşti. 67 D o c .. Cornu. Dragomir. Radul. La fel — prin atare stranii „dona- ţii" — amintitul jupan mai are părţi din Vîlcsăneşti. 4 77 (nr. 63 D o c . 197 (nr. 68 Doc. Tîrgul Gilort. Ei au. ceea ce ne în- deamnă să reflectăm la vechimea unor atare mari pro- prietăţi 66. p. ŞTE- FĂNESCU. 2 92 ). „cinstitul" boier al lui Basarab Ţepeluş. . Plăcicoi. 1453. Albul. Bodoni şi Spineani — aparţin jupa- nului Bran. Radul şi Patru. 223 . Polovragi. 64 Doc. Rutaş. Evoluţia proprietăţii feudale în Ţara Românească pină în secolul al XVII-lea. Vladimireşti. din 15 apr. Proprietatea feudală. din 13 aug. ibidem. d in 1 5 iu n . 1 9 2 ) . Colea. toate moştenite.cîţi fii sau fiice îi va da Dumnezeu" stăpîneşte. XI.. 1 4 i3b7i . 1 4 8i b4 i. ibidem. Cinci sate au tot împreună şi boierii Voinea. 192 (nr. Mogoşani. prin moştenire. 1437. B.d e m p. 3 sate şi jumătate plus o ocină.d e m . 110). în „Studii". din 2 aug. fraţilor săi Radul şi Pătrul şi fiilor lor 67. Gugeşti. d i n 2 4 a p r . B . pp. Cerih şi Mileşti 68. d i n 1 a u g . 1958. Jupan Mogoş cu fiii şi fiicele sale şi cu „. 150—151 (nr. 113). Dar. 8 3 ) . 69 B asarab cel T în ăr. că în fruntea marilor proprietari ai vremii se aşază. DRH. Ştefăneşti. pe la 1480. I. un prim lot de 21 (douăzeci şi unu) de sate din care 11 moştenite. Vîlcsan şi Vlaicul64. mai multe părţi din Fîntînele. p. Stan cu fratele său Vladimir şi feciorul acestuia Utmeş şi un Radul — toţi dregători şi boieri — au satele Pău- şeşti.. H . fără îndoială. a venit Toader din Ştefăneşti înaintea dom- niei mele 69. jupanul Ticuci şi fraţii lui Bran. Hrisovul este cu totul laconic şi se mărgineşte să noteze : „După aceea.p . 1 4 9D9 R . Şapte sate — Bănea. 1. 1 4 7 ( n r . Se mai adaugă părţi din alte sate pe care jupanul Ticuci le „primeşte" de la diferiţi proprietari. la 1456. Visa şi Rada stăpînesc. Vezi şi ŞT. Foleşti.

Găneşti. treptat. PANAITESCU. averea lui Nea- goe Strehăianul. A. 7)..preacinstitului vlastelin.. p. V. 1502. Dinovo şi Căţeţii 7 0 . Ne arată cum o mino- ritate de boieri urcă în avere si rang social — jupanul Ticuci şi cei 3 fraţi ai săi aveau 26 de sate (sau părţi din ele) — în dauna altora. adică pămînturile ţinute prin moştenire părin- tească — nu ştim. DIR. Dan sau Oprea să-şi dea ocinile. 170). P. Iar după un recent studiu (în manuscris) I. Radul şi Patru. 224 . Domeniul Craioveştilor. un număr de 24 de sate întregi. prin împărţire.. Bucureşti. 72 D oc. la numai 4 ani după hrisovul dat lui Ticuci (18 ian. Tendinţa de acaparare a pămînturilor ne este ilustrată de aceeaşi familie. 1480.. Cele- lalte sînt adăugate. Viaţa feudală. Micul. 275 (nr. denumirea de boier va desemna din rîndurile stăpînilor de pămînt mai ales categoria bo- gată. Dar ne consemnează în schimb trecerea unor proprietăţi de la un stăpîn la altul şi tendinţa unor fruntaşi ai boie- rimii de a dobîndi mai multe sate. DRH. DONAT. p.. p.. Neagpe Basarab. stăpînite total sau parţial. CA- ZACU.pentru că le sînt vechi şi drepte ocine. B. 11—14 (nr. Dacă la 1484 Bran. jupan Radul şi fratelui său jupan Petru şi cu fiii lor cît le va lăsa Dumnezeu". Cf. B. Şi asemenea mari proprietăţi se fragmentau şi se regrupau. Dovada o aduce un document din 24 apr. 1484. Ce a putut obliga pe Toader.Strîmbătaţi. 1480) — cînd 7 din cele 26 de sate sînt întărite celor 3 fraţi ai jupanului. au un număr de 7 sate din cele 26 de- ţinute în 1480. d in 9 m art. ca şi în 1480. Danciu şi Radu) însuma 132 de bunuri funciare ! (Citat după MANOLE NEAGOE. 23 plus munţii toţi sînt confirmate „. 1971. 19 şi nota 16). 12 părţi din sate. în schimb în 1502 — deci optsprezece ani mai tîrziu — Radu cel Mare întăreşte „.. De reţinut că din cele 36 de sate. I. Documentul nu ne dă vreo desluşire. donaţie (fără motivarea donaţiei !). 11 munţi şi 47 familii de ţigani. Această tendinţă de acaparare a ocinelor se va mani- festa tot mai limpede în secolul al XVI-lea şi în cel următor cînd. P.. XVI. din 18 ian. I. COSTACHEL. cumpărare şi chiar „dreaptă slujbă" faţă de domnie 72 . 70 11 Doc. Pîrvu. tatăl celor 4 fraţi Craioveşti (Barbu. pp. care decad prin pierderea treptată a ocinilor. Bisa.. lui Bran. Radul şi Patru. fraţii lui Ticuci. dedine". isprăvind în nndurile oamenilor de- pendenţi (a vecinilor sau rumânilor) 71. 229. cu întinse proprietăţi şi venituri.

. 7 6 . 78 Doc. 21. d e l a c u r t e a d o m n i e i mI deel m e . 1 7 . Alteori se adaugă şi vin. Lunciani. 3 7 1 (n r. . prin daniile lui Mircea cel Bătrîn. şi găleţi de grîu 76. 302 (nr. p . fie că sînt trecuţi sub o formulă generală — „Şi nimeni să nu cuteze să-i tulbure. pp.). p. I. DRH. 3 5. Bucureşti. din 1 iun. 1 6 . cum sînt boierii Laţco. ca oricare alt feudal.. Dar şi domnia era mare proprietar. 76 D o c . la 8 ianuarie 1392. " . Evident. Deosebirea constă mai curînd în relativa stabi- litate a acestei mari proprietăţi — satele rămîneau sub aceeaşi autoritate a colectivităţii mănăstireşti şi nu tre- ceau de la un stăpîn la altul. plus alte venituri 74 . 2 ) . Cf. . ns. în bani şi în natură. o maja de ceară. 6). dijme şi vămi la casa (curtea) domnească. B . domeniul Coziei mai cuprindea şi alte 13 sate (deci în total 19) — toate scutite de dări şi dijme —. între timp. Cărăreni. Mircea cel Bătrîn dăruieşte sau întăreşte Coziei satele Călimăneşti. D.. 4 4. Bogdăneşti.. postav de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi pături (tot cîte 12).B ." (hrisov de la Vlad Călugărul) 78 . 1483. 225 . p p . B. 19 (nr. 23 1 ). 4 1. cum se întîmpla mai frec- vent la marea proprietate laică. Poroiniţa. H . u n d e s e f o l o s e ş t e f o r m u l a r e a : „ . 12 burdufuri de brînză. Hinateşti şi Bujorani 73 .C. 75 Doe. din (1374). 9 ) . nici dregătorii care sînt în casa domniei mele. Aşa. I. 17).G. Domnul dispunea mai întîi de importante venituri. 3 5 . 7. 1 . 77 D o c . 8). Tot de casa domnească aparţineau şi o sumă de dregători. „Acestea toate — spune voie- vodul — le aşezăm şi le dăruim pe fiecare an din casa domnească" 7 5 (subl. 8 4 ( n r . 1 4 . p p. între ele şase din cele nouă sate amintite la 1392. 44 (nr. 3 3 9 — 3 4 0 ( n2 r1. fie că sînt arătaţi nominal. I . i d e m . 12 caşcavale. Cereaşov. a altor domni şi boieri ca şi uneori prin cumpărare. B. ibidem. . p . d i n 2 0 m a i 1 3 8D8R. nici boier. 3 9 ) . 186). 24 (nr. p. Aproape un secol mai tîrziu. Vlad Călugărul con- firmă ctitoriei toate bunurile sale. ascultători de domnie 77 . Hra- 73 DRH. Tot aici erau cuprinşi şi oamenii dependenţi din tîrguri. p. Cozia şi alte mănăstiri ale vremii. d i n 1 4 1 7 — 1 4 1 8ib. adunate toate din dări. 2 7 ( n r . Tot mari proprietari sînt şi unele ctitorii. Vlaicu dăruieşte Vodiţei la fiecare praznic 1 000 de perperi. 74 D R H . la 17 aprilie 1488. Tismana. Ele aveau aceleaşi be- neficii şi exploatau la fel satele dependente.

Dar pe lîngă venituri în bani şi natură. deşi nu ştim pe ce cale satele dăruite intraseră în patrimoniul domniei. I.. la 1478. p. Nicolae Alexandru. 81 DRH. 1 4 3 ) . 86 D o c . Vlad spătar sau Stanciul comis 7". 28 9 şi . cunoscute unele danii către mănăs- tiri. parte din apa Tismanei. a jupanului Stoica Naneş cu ai săi 85. Staico logofăt. făcute de voievozi tot din patrimoniul propriu. 291). 1 . 26). 397. p p. 475 (nr. 226 . 7 ) . 399. 6 3 ) .i b i 1d 4e 9m9. . 226. 84 D o c . pp. i b i d e m .. doc. p. d i n ( 1 3 7 4D) .R H .p . Vlaicu dă Vodiţei satele Jidovştiţa. reproducînd un fragment al hrisovului original de danie din 1351—135281. din 3 iun. 25. 242. B. p p . 87 D o c . 2). pentru slujbele prestate : cazul lui Şărban cu Voinejeştii pe Ra-tina84. Hîr- somuinţi. d i n 1 4 2 i9b. 17. 2 3 9 ( n r . d i n 1 7 m a i 1 4 7 3 . 160).. 20. 22. 68 D o c . 1 4 9 9 ş i d o c . . Radu I dăruieşte Tismanei satele Vadul Cumanilor. 3 5 . p. 264 (nr. 1 4i b8 i4d. 83 D o c . 244. . d i n 9 i a n . 59— 61 (nr. d i n 1 3 i u l . 14. fiul lui Basarab I. Radu cel Mare dăruieşte o parte din ocina domnească pentru a spori suprafaţa unei poieni. fie că reveniseră de drept domniei în cazuri determinate de „lege" (desherenţa. 394. p .. 245. de asemenea. 6 . seliştea Topoma88. 85 D o c . Neag gramatic. e m . 387. a jupanului Mihai spătar 86. Ţerovăţul şi seliştea Bahnei 87.B . 2 1 ( n r . 240. 1 3i8b 5i d. neexistînd o separaţie între domeniul statului şi acela privat al voie- vodului pînă în secolul al XVI-lea80. Mircea cel Bătrîn dă ctitpriilor de la Cozia şi Tismana ™ Ibidem. Sînt. domnia stă- pînea terenurile pe care erau aşezate tîrgurile cu hotarele respective.au fost mai nainte vreme sat domnescu" — precizează un act din 13 noiembrie 1618. d i n 9 m a r t . Tot astfel. dăruită mănăstirii Govora de Tudor vistierul 83.. hiclenie). jumătate din Zăvideani este. dăruieşte bisericii de la Cîmpulung Bădeştii care „. braniştile şi o sumă de sate fie că aparţineau personal voievodului. 47 0— 4 7 2 şi 4 8 7 (n r. toate locurile pustii care nu aveau proprietari.nitul spătar. p . 44. 1 8 ( n r .2 93 ). i d e m p. e m p. 54. Proprietatea feudală. Şi unii boieri primesc sate direct de la domnie. Constatăm existenţa acestor sate domneşti chiar de la întemeierea statului feudal al Ţării Româneşti. 11 (nr. 82 Ibidem. La rîndu-i. ocină domnească82. d i n 3 o c t . 80 ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. 3 0 9 ( n r . 1 2 3 ( n r . 1 9 0 ) . 363. 49. ) C f . 56.

M ircea cel B ă trîn — 8 1 . Alte patru familii au Modruzeştii şi 89 I b i d e m . 2 9 1 (n r. Insă deosebiri notabile există între ei. 473. 336. p. . au împreună Maniaciul. Se mai fac danii dar. 1 9 1 ( n r . Care a fost nu- mărul totail al satelor domneşti în secolele XIV şi XV nu mai putem şti. I. C f . Pe temeiul documentelor păstrate.p . P A N A I T E S C U . R a d Iu — 7 . 82). Dumitru din Ma- niaci. I. ceea ce ar arăta că domnia — cel puţin la finele secolului al XlV-lea şi începutul celui următor — se rînduia printre marii proprietari. în prealabil. 268. B . o jumătate din Velea. „Şi-au cumpărat domnia mea jumătate din Bucşani şi am închinat-o mănăstirii" (Bolintinul). 66). 210. A lex an d ru A l- dea — 3 . 273. B. p. 90 Ib id e m . 95 Doc. Dar Balea mai are separat o treime din Stăneşti 94 . 145D 3 . 446. 2 1 ( n r . 290. din 1 aug. R a d u c e l M a r e — 4 1 : I O N D O N ALTe . L aiotă B asarab — 2 : B a s a r a b c e l T î n ă r — 1 3 . 1 4 6 ) . I . Trei dregători. R adu cel Frum os — 45 . O b ş t e a . 1 5 3 . 303).R H . Tatul şi Stanciul. 496 (nr. de la Nicolae Alexandru Basarab la Radu cel Mare 93. 92 L a 29 apr. p p . din 1 dec. V l a d C ă lu g ă r u l — 4 1 . o re- centă analiză constată sensibile variaţiuni ale numărului unor atare sate. V lad islav al II-lea — 4 . 163. 7 ) ş i P . 1 7 9 ).25 (douăzecişicinci) de sate.p . Dar un al doilea exemplu asemănător nu-1 mai găsim pînă către 1500. iar Basarab cel Tînăr. 2 4 2 — 2 4 3 ( n r . (1429) : DRH. cînd domnia vrea să facă atare donaţii. V l a d i s lIa — v 1 4 . D an al II-lea — 6 . B. 248. 94 Doc. ea cumpără. 220. Dar ceilalţi stăpîni ai pămîntului ? Cum se rînduiesc ei în urma celor mari ? Categorii după numărul proprietă- ţilor nu putem stabili. 373. R R H . comparativ. 431. . mult mai reduse. 127 (nr. Nan. ctitoriei de la Snagov 90. 146 (nr. lipsind baza documentară completă. 1 7 4 .p p . satele91. DRH. V lad D racu l — 2 . nr. scrie Vladislav al II-lea92. 406. 91 V e z i . cu două sate şi jumătate. 99.i . d o m a i n e p n n c i e r r u r a l e n V a la ch ie (XIVe— XV K s i e c l eîsn) . 1967. 268. Balea cu copiii săi şi Bîrseanul cu fraţii săi. 1 4 8 2 . ţin un sat — Rateştii 95. p. 266. 201— 231. d o c . 1 0 9 ) . 435— 436. Radu cel Frumos dă mănăstirii Dealului bălţile Cameniţa şi Saltava89. pp. 2. D a nI — 2 . 1437. 233. V lad Ţepeş — 5 . . 227 . d in 2 3 m art. d e e x . P . Alteori.b i d e m . Poenile Vărbilăului şi jumătate din Izvoreanii de la Dealul Mare : 3 familii de boieri. 93 E v o l u ţi a e s t e u r m ă to a r e a : N i c o la e A l e x a n d r u — 5 s a te ( s a u p ă r ţ i ) . 353— 354.

. iar Alaman cu ai săi. 1 9 8 ) . Optsprezece familii cumpără „Vîlculeştii de la Coşuştiţa" cu 80 florini 105 etc." —■ moştenite de la părinţi. cu familiile lor 101. i d e m p. p. nu o dată. d i n 1 4 1 i8b.d e m . 98 D o c . 14 86. 199) sau doc. 100 V e z i.. Badea Ciu-tin cu 5 feciori şi un nepot au. p. .Broştenii toţi şi Mihăileştii toţi. s t ă p î n i p e 9 s a t e ş i o p a r t e d i n a l z e ci ibfiedae ms . 2 7 ( n r . d e m .3 1 9 ( n r . 103 D o c . cumpărată de la mai mulţi 102. Stăpînii în rîndul stăpînilor pămîntului o categorie importantă. 96 Doc. de pildă. d i n 1 4 3 1 — 1 4 3i b6 i. e m p. „patru părţi" din „partea lui Mînje" în satul Duşeşti 103. 10 ° Cei amintiţi stăpînesc. Crăpeştii 96. 81 (n r. 2 9 ( n r . d i n 7 a u g . 1 4i 7b 2i d. 46 7 (nr.i d e m p.. 305 (n r.1 3 2 ( n r . 2 49. 99 D o c . d i n 1 3 i u n . d i n 1 2 i u n .1 7 4 ( n r . sînt — după toate probabili- tăţile — cei ce-şi lucrează pămînturile numai cu familiile lor. „Alaman cu fraţii săi" şi „Stănilă cu fraţii săi şi cu fiii lor" stăpînesc „. 65). . d in 1 0 iu n. e m . 126 (nr. d i n 1 3 i u n . 2 5 0 ) . p 3. 8 6 ( n r . 2 0 4 ) . 1 i4b8i6d . 1 4 15 sau doc. ibid em . ibidem. 228 . din 25 mai 1429. p. un sat sau părţi mai importante din mai multe sate. 4 0 9 ( n r . 14 coproprietari nominalizaţi şi rude ale lor... Să-i situăm într-o poziţie socială mediană ? Foarte probabil că şi aceştia toţi foloseau ţărani depen- denţi în cultivarea ogoarelor. 2 3 5 ( n r . 18 8). Toţi cei amintiţi au o trăsătură comună : stăpînesc părţi relativ reduse dintr-un sat. p. „. do c. din 30 iun. 1 4 i4b5i . împreună. etc. nepoţi şi strănepoţi — capătă întărire domnească de la Vlad Călugărul pentru 1/6 din Pre-cenu de Sus 104. 4 1 ) .o funie la Malul de Sus". 9 ) . şi o parte din Brativoeşti. 32 0 (n r. 1 4 i9b4i . 408 .p . o constituiau cei ce-şi lucrau oci-nele singuri. Coman şi Nan — au Rodulful. d i n 1 5 i u l . tot 1 sat — Cru-şia S9 etc.d e m . tot împreună.a t . 97 D o c . p p. 349 . 102 D o c . Piscul şi Jiliştea 98 . Aşa. Şapte familii în care sînt cuprinşi bunici. a l t e ex em ple.e m . 218 . p . aşadar. fără a exploata munca unor oameni dependenţi. . d i n 2 0 m a i 1 3 8i 8b . 9 9 ) . 1 4i 8b 7i d. 7 0 ) ş i d o c . 104 D o c . în plus. mici în antagonism cu ele. un de a ve m 12 bo ieri şi rud e direc te a l e l o r . 148 3. jupan Voicu —• 1 sat Boruş sau jupanul Stanciul Turcul. şi aflată. 101 D en um ită de m ai m ulţi ce rc etători „ ţără nim e liberă".. p . d in 25 iun. p . d e e xe m p lu . 38). amintite global (fraţi şi fii) stăpînesc. . 105 D o c . tot moştenire 97. de ocini deosebită de cele precedente analizate. 28 6). 1 4 0 ) . feciori.

1-20^ DIN MĂRTURIILE SECOLELOR XIV ŞI XV NU MAI PUTEM RECONSTITUI NUMERIC DIFERITELE CATEGORII DIN RÎNDUL STĂPÎNILOR DE PĂMÎNT. LEGENDA vX-Xv! 0. p. MĂRTURII MAI NOI NE ÎNGĂDUIE INSĂ SĂ APRECIEM.1-10I ^O^ 10. STATISTICILE ÎNTOCMITE DE ADMINISTRAŢIA AUSTRIACĂ ÎN OLTENIA. NR. r oricît de mici ar fi. ÎN 1728. Dinamic Concluzia este că în interiorul clasei stăpînilor păraîntului a au existat categorii. DONAT. e. iar dobîndirea şi pierderea ocinelor a î însemnat urcarea sau cobonrea pe treptele ierarhiei sociale. aceea de pămînt 229 . A FOST ÎN MOD CERT ŞI MAI IMPORTANT. ÎN MAI MULTE ZONE EI DEPĂŞIND 50% DIN TOTALUL AŞEZĂRILOR. 1956. ARATĂ CĂ STĂPÎNII DE MICI OCINI (MOŞNENII) ERAU ÎNCĂ NUMEROŞI LA ACEASTĂ DATĂ. FIG. CEL PUŢIN GLO- BAL. ÎN „STUDII". PUTEM SOCOTI CĂ NUMĂRUL STĂPÎNILOR DE MICI OCINI (LUCRÎND PĂMÎNTURILE CU FAMILIILE LOR). aceea a unei majorităţi de a nu-si pierde ocinele. (DUPĂ I. AŞEZĂRILE OMENEŞTI DIN ŢARA ROMÂNEASCA IN SECOLELE XIV—XVI. ÎN INTERVALUL 1300-1500. ÎNSEMNĂTATEA UNORA DIN ACESTE CATEGORII ŞI PENTRU EPOCILE MAI VECHI. n O atare dinamică socială a fost determinată de tendinţe interiorul clasei contrare : aceea a unei minorităţi de a avea cit mai multe stăpînilo sate. La care se adaugă — dar mai ales de în secolele XVI şi XVII — o a treia tendinţă. CUM EVOLUŢIA A FOST CONTINUU ÎN DEFAVOAREA LOR. 87. 5). DEPOSEDAŢI DE PĂMÎNTURILE LOR DE CĂTRE FEUDALI. IX .

. stăpînul a două sate întregi. a-şi hotărnici drepturile în cadrul proprietăţii comune. 344—345 (nr. 349 (nr. 309 Doc. fie obţinînd de la domnie confirmarea proprietăţii. Iată şi pe călugării de la Tismana. de la Nicola cel Mare. 110 Doc. din 30 mai 1464. ibidem. 123). 1499. fie cumpărînd chiar noi pămînturi 106.. B. 215) etc. dar care se vor accelera vizibil în perioada următoare. cu rela- tiv lente desfăşurări. de a ieşi din devălmăşie. care primesc danie. ibidem. din 9 oct. p. cu cei 3 feciori ai săi. din 27 mai 1487. din 27 ian. ibidem. (De notat că înaintea acestor repetate tranzacţii. amintitele sate aveau 20 de stă- pîni. La fel egumenul Simon al Coziei cumpără 1/2 din Sevestreni de la Solda şi cealaltă jumătate de la Stoica şi astfel satul revine unui stăpîn. 315. 291). 198. Confruntare de ample proporţii şi. p. Dar imaginea globală ce se proiectează — chiar şi din puţinele documente păstrate pînă către 1500 — este aceea a unor periodice schimbări în interiorul clasei stapinilor de pămînt determinate de trecerea pămîntului de la unii la alţii: mobilitatea socială este le- gată organic. 209) etc. 209 (nr. de atare treceri. 111 Ca de exemplu doc. Iată şi pe jupan Stanciu comis. pe jupan Stoica logofăt care prin succesive cum- părări devine.pentru pomana părinţilor lui şi a altora". schimburi 112 — fără ca să putem distinge în ele o anume tendinţă. 230 . cum- părări iU . 334 (nr. în loc de doi ii0. ibidem. indisolubil. 234). pp. ibidem. plus soţii şi feciori indi- caţi în general) 107. cum s-a spus ulterior. care devine singurul proprietar a 2 sate — Sîrbii şi Negu- leştii— ce fuseseră anterior ale lui Drăgoi şi ale fiilor săi 108 . 376 (nr. 1492. 232). 118 Doc. pentru secolele XIV şi XV. din 1492— 1493. Desigur. pp. Apoi egumenul Agaton începe şi cumpără alte 9 ocini în acelaşi sat 109. Iată-1 pe întîiul sfetnic al lui Vlad Călugărul. doc. p. Cei „mici" caută să-şi întărească pozi- ţia. 372 (nr. I. din 21 apr. 319. Dar tendinţa care va precumpăni este aceea de concen- trare a proprietăţii. o ocină în Groşani „. 218). ibidem. Cornăţel şi Descupereşti. p. trecuţi în hrisovul nominal. 195. se produc în paralel şi o sumă de alte mişcări de ocini — vînzări. 107 Doc. 1489. p. 112 De exemplu. «6 DRH. 475 (nr.

G.). B. I. ns. cît printr-o formulare ce se regăseşte de zeci şi zeci de ori : „.. pro- prietari ai unui loc în satul Ohaba." 113 (subl.G. 114 Doc.să le fie lor în satul Ohaba loc. Şi fiecare donaţie sau confirmare se încheie din nou la fel : „Pentru aceea. ibidem.am dăruit domnia mea atotcinstitul hrisov al domniei mele — scrie '"Mircea cel Bătrîn — cinstitului de faţă boier al domniei mele jupan Fintea şi copiii lui şi Vlad şi copiii lui şi Cazan şi copiii lui şi Radul şi Voinea şi Neagul şi copiii lui şi Mircea şi alt Mircea .). aparţine mai multora. 303). j)e aceea.. D. 57 (nr. Stăpînirea laolaltă nu este în funcţie nici de mărimea suprafeţei deţinute.. 115 Ibidem. ns.C. 1500. că forma curentă a exercitării dreptului de proprietate este în secolele XIV şi XV stă- pînirea în comun a satelor. Radu cel Mare foloseşte aceleaşi cuvinte : „Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui Neagoe cu fiii săi şi cu fiicele sale." 114 (subl. ei au precădere la cumpărarea unei părţi din stăpînirea comună (protimisis) . p. a ocinelor H6. 116 Chiar şi mănăstirile sînt uneori coproprietare în hotarul unui sat cu stăpînitori laici... de-a lungul veacului al XVI-lea şi în cel următor. se aflau şi alţi stăpînitori de pămînt. Toate documentele citate atestă. desigur. DRH. ei erau chemaţi ca jură- tori pentru a hotărî în caz de litigiu sau ca martori pentru 113 Doc.. din (1401—1406). nici de ierarhia în dregătorie. în sute de cazuri. unde.C. D./ f «5 (subl. ca să le fie la Bomboeşti a patra parte.... 493 (nr.C.).G. din 14 iul. Ei sînt chemaţi să delimiteze părţile celui care urma să iasă din devălmăşie . 24). poartă numele de megieşi (de la Me/iaca = hotar. ca să le fie de ocină şi de ohabă lor şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor Zor. Neacşa şi Cîrstiiana şi Calea şi cu nepoţii lui. le-am dat şi domnia mea. p. Sînt co- proprietari şi un boier de frunte şi un boiernaş — de pildă. jupanul Fintea şi ai săi. legaţi fiecare dintre ei cu toţi ceilalţi înlăuntrul aceluiaşi hotar. 231 . aceşti stăpîni în devălmăşie dintr-un sat. satul este ţinut — potrivit unei expresii noi — în devălmăşie. amintiţi mai înainte.Care este forma curentă a acestei proprietăţi ? Individuală sau colectivă ? Ea este exercitată în comun. ns. Man cu fiii săi şi fratele lui Man cu fiii lui. adică vecin de hotar).. D. Iar o sută de ani mai tîrziu. Cum redau documentele timpului această situaţie ? Nu printr-un cuvînt anume.

2 3 5 . de obicei.. iar lui Stanciul şi lui Bătea a treia parte" (în slavonă MACTI>119). 120 D R H . 466— 467.o ocină.. p . 5 1 ( n r . 349. 376. «2 Ibidem. Mărturiile sînt foarte numeroase.. 257. în cadrul stăpînirii în comun însă. 121 Ibidem. I . 232 . numiţi ca atare. 3 8 2 . Pe megieşi nu-i găsim.p . 3 1 7 . 2 0 7 . 2 5 4 — 2 7 8 . 292). 160. 332. pe partea care a fost odinioară a lui Stance Vrană" *21.B . 177. 3 5 7 . 2 8 7 . 3 8 5 . 274. 467.. 302). 2 4 1 . I . 390. o înţelegere 117. 2 1 8 . „. 250. a întări. 408. 1 8 9 . 250.Asemenea precizări asupra „părţilor" existente se fac în multe alte sate120. 298. p p .. 394. 334. 2 8 4 . 452. 58. 286.. 2 1 9 . stabi- lite prin spiţa neamului sau prin hrisoave — dacă se pro- duseseră vînzări-cumpărări. 2 0 9 . ca jurători în număr de 12 bo- ieri sau 24. cînd întărind „. 236. 119907. 477 (nr. 87 (nr. 286. 409. mănăstireşti. 175. 1 8 1 . 42). locul numit Mociu- riţe" — hrisovul adaugă : „însă lui Goman şi lui Nanul două părţi. 2 1 ) . la Cozia şi la Cot- meana" 122 (în textul slavon HJIH HHBHe). 288.. p p . 222. 417. 244. 160. 317. 2 6 4 .B . 181. I . 35 (nr. 239. 2 9 4 . 2 3 4 . înfrăţiri sau donaţii. 140. 158. 448. 1 8 4 . . 229. Ii aflăm. 1 7 8 . Dar se mai făceau şi alte delimitări ale pămîntului în secolele XIV şi XV. mărturisind cui aparţine cutare sat 118. p. 119 D R H . 197. 278. la 1391—1392. 170. 397. 309. Mihail voievod hotărăşte la 22 iunie 1418 ca oamenii care vor închina „.seliştea Salcişor pe balta Bistriţei. prin prezenţa lor.. în schimb. 307.B . Cel mai vechi exemplu pare a data din primii ani ai secolului al XV-lea. Atare drepturi se exercitau şi cînd era vorba de locuri pustii. prin termenul „parte-părţi". e s p r e b o i e rpi . " 8 D R H . 409. 350.. 2 6 1 . 249. După cum îi aflăm — iarăşi fără a fi numiţi megieşi — ca bo- ieri hotărnici sau exercitîndu-şi dreptul de preempţiune. 447. 2 9 4 . p. cum este. 243. cînd unul sau mai mulţi devălmaşi îşi deli- mitau părţile. S-a susţinut recent că apariţia acestui termen în documentele muntene (cu exemple din secolul al XVI-lea) constituie o dovadă 117 î n t r e a g a a n a l i z ă ş i m ă r t u r i i l e d o c u m e n t a r e l a CTOI N S T A N G I U R E S C UD.. 2 8 8 . 469. exprimate în actele epocii. Trans- punerea acestor drepturi pe teren se făcea însă numai la o hotărnicie. 2 6 4 . exista o foarte pre- cisă evidenţă a drepturilor fiecărei familii.sau via sau ogoare sau moară. 1 1 4 . 3 6 8 . toate să fie. 2 7 5 . 493 (nr. 14). 274. în documentele secolelor XIV şi XV.

p. Ob}lea. 16. B. 126 Doc.). pe care a cumpărat-o de la Ştef.G. Trebuie rectificată deci afir maţia lui P." 124 (subl. B . PANAITESCU. nu rezultă din acest exemplu că o atare delimitare aduce şi dovada destrămării unei stăpîniri devalmaşe (în anul 1418). 99). „Porunca" dom- nească mai sus citată arată că ogorul servea pentru deli- mitarea unor suprafeţe de teren şi în primele două decenii ale secolului al XV-lea . 41. 27 (nr.în Ermoneşti două bucăţi de pămînt" şi altele 127... p . 127 Doc. Alte exemple. unul dintre aceste locuri a fost cumpărat cu 50 de aspri. din 3 dec.. 123 P. Trebuie rectificată afirmaţia din P. 233 . care stăpîneşte „.. după voia lui Dan voievod.. Badea Ciutin şi fiii săi. alte două cu cîte 250 de aspri şi al patrulea cu 1 000 de aspri — de 20 ori mai mult ca primul i25. şi bucata.. B. ibidem. 23 2). I. La exemplul anterior din 1388 adăugăm pe acela al jupanului Berta Patru. pentru a desemna o anume suprafaţă de teren în hotarul satelor. B. 57 (nr. au la Malul de Sus „o funie" cumpărată „pe 3 cai" de la Radu din Turci şi întărită de Vlad Dracul126. 319 (nr. Cunoaştem şi împărţirea pe locuri. pe care 1-a dăruit Dude. încă şi o bucată de ocină tot acolo îm- preunată cu locul lui Dude. ea apare în acte incă de la sfîrşitul sec. I. în realitate. din 7 aug. p. 125 DR H. PANAITESCU. p. 307 (nr. Stamciu al lui Balco o bucată pe Arghiş. 189) . 198). folosită şi în prima jumătate a seco lului al XV-lea. alături de sistemul împărţirii pe bătrîni şi pe funii". 175 (nr. p. Obştea. 166 : „In Ţara Româ nească aflăm sistemul stăpînirii pe locuri. DRH.. 24). p... Se mai folosea. p..C. p. ca unitate de delimitare a pămîntului era. încă din prima jumătate a secolului al XVI-lea. pe care i-<am întîlnit şi înainte. PANAITESCU. 1445. 156 : „Această împărţire pe funii este foarte veche." . împărţirea pe locuri era cunoscută în orice caz în a doua jumătate a secolului al XlVJea. ns.. 9). Se practica şi delimitarea pe junii. I.. P.. 124 DRH.. P. Suprafaţa lor era foarte variabilă .. P.. 1483. 168. 37 2 (n r. deci. I. atestată de timpuriu. al XV-lea. vezi şi pp. DRH. Obştea. de exemplu. D..că dizolvarea stăpînirilor devalmaşe a mers mai repede în Ţara Românească decît în Moldova123. „A dăruit şi alt boier al domniei mele. — scrie în hrisovul dat Coziei la 20 mai 1388 — Şi alt loc tot acolo.. în Gro- şani.

una în hotarul Gălineştilor şi două bucăţi din hotarul lui Voica şi a doua în hotarul lui Stanislav al lui Oreaov. pentru că au cum - părat-o de la Zamona cu 400 aspri şi un cal şi doi boi. 178). avea loc ieşirea din devălmăşie în secolele XIV— XV ? Cînd hrisovul domnesc întăreşte „." lso — această „parte" se delimitează. 9). p. Erau aceste drepturi şi efectiv materializate. din 13 iun. este vorba de o transmitere de drep turi şi nu de o hotărnicire pe teren..M/Vfc) 128. în schimb drep - turile fiecărui membru al ei asupra pămîntului stăpînit în comun se modificau cu fiecare generaţie — prin moş - tenire." 129 . deopotrivă. să le fie 1 pămînt. Părţi.lui Roman şi cu fiii lui şi cu fraţii lui. cumpărată de dregătorii Dragomir. vînzare (de voie şi de nevoie). Aşa este ocina lui Tudor. funii. p... pentru că a cumpărat de la Cânda din Gîrnovi. 129 Doc. zestre. B. ibidem. Vezi trimiterile de la p. locuri.. Amintim. toate arată că stăpînirea în co - mun (devălmăşia) însemna. ibidem. 234 . de multe ori întîlnim delimitări numai cu nu - mele stăpînului de pămînt.. în Negoeşti. unde se dau zeci de cazuri. prin donaţie . ca să le fie în Uliteşti par - tea lui Zamona. dar tot în beneficiul unei stăpîniri în comun.. o precisă evi - denţă a drepturilor fiecărei familii din sat asupra hota - rului comun. că în desemnarea unei suprafeţe întîlnim şi următoarea formulare : „Şi iar lui Dobromir cu fraţii săi. ogoare. concomitent. DRH. Dan şi Radul şi Micul şi Muşat şi cu fiii lor. 216.• ponderea pe plan social a individului creşte şi descreşte după cum drepturile sale asupra pămîntului spo - resc sau nu. 130 Doc. bucăţi. Ctitoria de la Cozia are la 1388 o vie în patru parcele : „. 1481. 319 (nr. 128 Doc. p. înfrăţire.. I. se separă efec tiv între pămînturile satului? Sau Roman şi ai săi înlo cuiesc doar pe Zamona în colectivitatea Uliteştilor ? După toate probabilităţile. Individ şi colectivitate îşi exercitau astfel împreună drepturile asupra pămîntului. transpuse pe teren ? Cu alte cuvinte. 1486. Badea şi Oancea. Dar dacă teritoriul unei colectivităţi rămînea constant — hotarele satelor erau ştiute şi se transmiteau din tată în fiu —. din 16 aug. oricît a ţinut Zamona. pămînturi. pentru 1 florin" (în textul slavon a 3f. 198). In sfîrşit.. 288 (nr. din 20 mai. Uneori se efectuează şi asemenea hotărnicii pe teren. 27 (nr.

pp. Obştea. P.. Stan şi Ion — toţi cu fiii lor.. H.ori cît se va alege. folosind o formulare care va reveni în secolele XVI—XVII. şi „bucata". iar cancelaria consemnează semnele distinctive — malul apei — sălcii — un ulm — obîrşia văii — un pisc — un alt hotar etc. Coman. o delimitare a Jocurilor de muncă a fiecărei familii nu era nici cum necesară". Ce ne spun documentele ? Că menţiunile de — părţi —■ ogoare — locuri — funii — bucăţi sau simplu după numele stăpânului — sînt atestate documentar în aceeaşi perioadă. 27 (nr. 9). Primele mărturii scrise datează din 1388 (cînd în acelaşi act figurează şi „locul". în term inologia folosită de H. din 30 sept. nu ştim dacă au fisurat în el şi semnele de hotar. p. p. 293 (nr. pe o întindere mare de pămînt. PANAITESCU. în care accentul trece de la creşterea vitelor spre terenurile de cultură propriu- zise 133. P . din 1418 („ogoa- 131 DRH. iar co nclu z iile Ia pp.. cînd ieşirile din devălmăşie se acce- lerează : „. c ît ş i sa te l e de r um â n i. 235 . 160 : „Cîtă vreme agri cultura era foarte redusă şi creşterea vitelor ocupa pe teren suprafeţe de păşune precumpănitoare. 1 52 ). p. I. p. 1. 1451. a fost „. 196 (nr. t r i b u ţ i i l a s t u d i u l s a t e l o r d e v ă l m a ş e r o m â n e ş vt io. şi indicările nominale134). i . 180) : textul fiind incomplet. toată. 1965. de pretutindeni" 131.. 14 7— 17 4. p. B. afirmă aceeaşi cercetare. p. Pământul capătă astfel cinci stăpîni cu familiile lor în loc de trei. 51 (nr. Sau. A existat o trecere gradată de la stăpînirea în devăl- măşie a pămînturilor la aceea individuală ? O recentă cer- cetare răspunde afirmativ.. I I I . Ceea ce a determinat o atare trecere. în aşa măsură încît locu rile cultivate se puteau găsi. ultima „pe locuri sau pămînturi". 258). alternînd cu aceea în „părţi" .. 21). de o a m e ni d e pe n d e n ţi (p. B u c u reşti. 7 : sate devălm aşe libere şi sate devălm aşe aservite. B. Formulare similară şi într-un act de la Vlad Călugărul. se puteau şi muta după plac.. ibi- dem. fără a stînjeni luorarea pămîntului de către toţi membrii obştii. —.. apoi din 1400 —1403 („părţi" de ocină135). ™ DRH. a doua — pe funii . deosebind trei faze : prima ■— împărţirea pe bătrîni.. 11) şi de fol osire a teritori ului şi in c lu de a tît s a t e l e a lc ă t ui te din stă pîni d e pă m î nt. STAH CL o n. bştea.. doc. 135 Ibidem. şi anume o dezvoltare a agriculturii. 1 60 — 1 61 (Cf. rămînînd în toate aceste cazuri şi o „. 133 P.o necesitate economică".. P A N A I T E S C UO .stăpînire superioară a obştii" 132. 132 P . d e c i din o a m e n i lib e r a .Şerbu. Prin o bşte autorul înţeleg e o c om unitate de m u ncă (p. 112)..

236 . . încît să se repercu- teze direct şi vizibil asupra stăpînirilor devălmaşe. Ca şi în Moldova şi Transilvania.1. şi anume de la împărţirea pe bătrîni şi părţi la aceea pe funii şi sfîrşind cu aceea pe locuri sau pămînturi. s. P . stăpîn Aşadar. 42). p. . privi- legiaţi (cu ocină şi ohabă. Documentele secolelor XIV şi XV nu confirmă părerea că au existat trei faze de trecere de la stăpînirea devălmaşă la aceea individuală. bucăţi. fasc. 174 (nr. în S. p. Există şi opinia că „boierii erau stăpîni de moşii. drept de imunitate). 87 (nr. Boier rele"136) şi din 1445 (cînd se întăreşte stăpînirea unei înseamnă funii de pămînt137).B. Vezi mai jos.desemnează dreptul de a stăpîni pămîntul cu aceleaşi drepturi cu care-1 stăpînea cel ce-1 dobîndise prin moştenire. Vezi toate exemplele date mai sus.. 7p 1. . 7 8 — 1 8 1 ş i 2 9 7 . 2 „Jurisprudentia".U. Contri buţii la problema imunităţii feudale pe teritoriul patriei noas tre. 37. cei ce se bucură de imunitate" 138.. 136 Ibidem. către finele secolului al XlV- ? lea şi primele decenii ale celui următor. ş t e a . 99). iar ohabă (de la oha- bitise) desemnează înlăturarea (scutirea) oricăror pre- tenţii pornite din partea terţilor asupra proprietăţii ce a fost astfel întărită de domn" 139. pe cînd cnejii plăteau dare şi nu aveau privilegii de imunitate. prin evoluţia agriculturii ? Ea este infirmată de cunoaşte- rea întregii vieţi economice a Ţarii Româneşti. Ce ne spun documentele ? In primul rînd că formula „ocină şi ohabă" nu în- seamnă imunitate. în cele două secole amintite. . cnejii munteni din veacul al XV-lea formau o pătură de proprietari nepri- vilegiaţi. Cîteva aspecte mai rămîn de evidenţiat. p.. 1960. 303—308. Ocină „. delimitarea drepturilor pe care le au stăpînii de moşie de pămînt asupra teritoriului ţinut în devălmăşie — prin cu părţi. paragraful despre imunitate. 137 Ibidem. locuri. Dar motivarea acestor gradate tranziţii. ogoare sau funii — este consemnată în imunitate scris într-o aceeaşi perioadă. III. p. P A N A I T E S C OU b. A c e e a ş i a f i r m ă ş i î n I n t r o d u c e r e l a i s t o r i a c u l t upr pi i. 139 Demonstraţia întreagă Ia VLADIMIR HANGA. . 138 P . . .B. din rîndul cărora se ridică boierii privilegiaţi de domnie. din oare nu rezuiltă o sporire a te- renurilor de cultură de aşa proporţii.

141 Doc. 468 (nr. Iuga. 250. 143 V e z i e x e m p l e s i m i l a r e c u d r e g ă t o r i . 467. For- mularea ei în documente este aproape aceeaşi : „. 142 D o c . (nr. din 25 sept. 2 5 6 . ibidem. 237 (nr. 469 (nr..pentru că le sînt vechi şi drepte ocine. p. 261. cumpărat cu 600 de aspri in . 249. Ra- domir. 304. acua r e p r i v i l e g i i d e i m u n i t a t e d e l a d o minb iied e: m . cu depline drepturi. 288. 2 5 7 . 145 Doc. 409. 158. sau lui Radul. 1 4 9 ) . B. In documentele redactate în slavonă. 349. 320 (nr. Pe ce temeiuri se reazemă stăpînii pămînturilor cînd îşi ţin satele ? Situaţia cea mai generală este aceea a pro- prietăţii moştenite de la părinţi. 337. la rîndu-le.p p .. 261. 134. 293. 2 2 7 . 288). d i n 5 i u n i e 1 4 7i b5 i. pămîntul este desemnat prin : dedina (derivat 140 DRH. 178. că denumirea de boier (inclusiv aceea de ju- pan) nu era condiţionată de nici un fel de privilegiu de imunitate. 153. 305. In aceeaşi situaţie — fără privilegii de imu- nitate —. d e m . I. 1498. 2 4 6 ( n r . 154. 422. stăpînirea acelor sate. din 28 iul. I. p. pe care le aveau prin moştenire de la părinţii lor şi aceştia. 1498.domnia întăreşte „slugii" Voislav satul Corcova. 180. 287). opozabile „erga omnes". DRH. 1472. Vl'ad Călugărul! confirmînd mai multe sate jupanilor Ro- man. 142). 199). pentru oci- nele lor). 448.Temeiurile In al doilea rînd.. dedine" t 4 5 . asemenea cazuri fiind frecvente i43 . „Porunca" din 1486 demonstrează. p. din 7 dec. . 286. Micul şi Radul — şi ei tot dregători ai stăpînirii — satele Cergeanii şi Comăneştii142. d e c i b o i e nr iu. 216. 206. pentru că le este veche şi dreaptă ocină. B. 218. 187. 211. p. de la alţi înaintaşi. 408. 274.. ibidem. Deci nici îndeplitiirea unei dregătorii nu conferea ipso facto boierului respectiv un privilegiu de imunitate. 331. Jitiian şi altor boieri. socotim cu totul concludent. dedină 1 44 sau „. 188. de exemplu.ca să le fie ocină Persanii toţi. toţi cei trecuţi în actul dom- nesc îşi văd confirmată. 310. 207. Sînt zeci de mărturii din secolul XV care toate infirmă părerea că boierii ar fi fost numai stăpînii de pămînt privilegiaţi (beneficiind de imunitate.p . din moşi strămoşi. 287). 332. 346. la 30 iunie 1486 140 . domnia întăreşte proprietăţile unor stăpînirii h oieri — desemnaţi chiar cu acest nume în acte — fără pămînhdui însă a le acorda un privilegiu de imunitate . în cazul nostru. 468. 144 Doc. 191.

237 .

1 7 4 . şi după ce statul feudal a fost constituit. I. 188. 1943. p. B . Domnia dă întăriri pe temeiul „veche şi dreaptă ocină".B . 2 3 2 . 4 1 2 e t c . Boierul Şărban primeşte satul Voinejeştii întrucît a slujit „cu dreaptă credinţă" pe voievodul Dan al II-lea151 . 63). H .. d e e x e m p Dl uR.Studii de istorie soc ială. 336— 338. timp de generaţii înainte de întemeierea Ţării Româneşti fără nici un fel de act scris . 180. c i t .-ve- che şi dreaptă ocină" nu este. 3 1 5 e t c . 113787. 253). . prin ocină (de la OT KUK = tată) care înseamnă moştenire părintească şi prin baştină. înfrăţite sau închinate. mai ales la solicitarea „slugilor". . 149 V e z i . cu acelaşi sens 1 4 6 . 41 (n r. 238 . 195 etc). baştină. 2 2 5 . deci al moş- tenirii." 147. pp. 1 3 2 . Stăpînirea satelor se obţinea şi prin vînzare-cumpărare. deoarece anterior ele fuseseră evident moştenite şi vor rămîne tot de moştenire pentru urmaşii noului proprietar iis . 191. 148 C O N S T A N T I N G I U R E S Co pU.de la A'feA'k = m o ş)î c u înţelesul de moştenire. 151 Doc. 2 3 0 . p p . ( n r . 1 3 6 . H .. Socotim firesc că formularea citată să nu revină prea des în documente. pentru slujbă faţă de domnie sînt răsplă- 146 C O N ST A N T IN G IU R E S C U . 123 (nr. că motivarea stăpînirii prin „.. 3 1 0 . pe la 1392 în satul Pocrui „. 1 1 8 . 9 9 . 2 2 3 ( n r . 2 0 4 . aceleaşi denumiri — ocină.baştină lui Tatomir şi a lui Voicu şi a lui Radoslav. ibidem. Printre proprietăţile Tismanei se numără. poate. 2 9 3 . 2 3 4 . 3 3 7 . p . d i n 8 i u n . 147 D RH . din 1429. Tranzacţiile erau obişnuit confirmate prin hrisov domnesc s încheiat prin formula de întărire : „De aceea. după spusa domniei mele" 15°. ed. 16). 1 3 9 . 1 3 0 ) . (nr. 2 8 6 — 2 8 7 . mai frecventă decît alte motivări — de exemplu. 194. 150 D o c . I . ca să le fie de ocină şi de ohabă şi de v nimeni neatins. dedină — s-au aplicat şi pămînturilor cumpărate. ea a continuat. p. întrucît transmiterea prin moştenire a drepturilor asupra satelor s-a efectuat. p p ..B . I . vînzarea- cumpărarea — şi nu ar reprezenta situaţia cu aplicarea cea mai generală. Stăpînirea asupra pămîntului se dobîndea uneori şi pe temeiul unor servicii deosebite îndeplinite faţă de cîr- muire. 3 0 5 . le-am dat s<i şi domnia mea. . 1 4 6D6R. care vine de la moş . p. i d e m . în acelaşi fel. adică a dregăto- rilor din aparatul de stat I49. E x e m p l e a s e m ă n ă t o a r ei b. Treptat. 3 1 4 . Se va obiecte. în actele secolelor XIV—XV.

181. în care beneficiarele sînt femei. 148. Vezi şi G. pp. Vezi alte exemple la ibidem. 11. 296. Contribution ă l'etude des origines de l'ancien droit coutumier roumain. B. amestecare.. a uni. a amesteca. cel aşezat fiind considerat ca fiu adoptiv al stăpî- nului moşiei. 211. femeile fiind şi ele participante. 365.C. I. 493—494 (nr. fraţi nedespărţiţi. 122. 370.. sau moartă sau vie. prădalica la ei să nu fie. din 10 apr.G. DRH. nS-) D. 172—204. 244. 211). fiecare ayînd drepturi depline şi asupra satelor sau bunurilor aduse de cealaltă parte. p. Şi oricăruia dintre dînşii i s-ar întâmpla mai înainte moarte. Problema urmează să fie analizată în cadrul vechiului drept românesc luîndu-se în considerare toate actele de acest fel. pe linie descendentă.. PANAIŢESCU. 70. pp. 288). uneori. 16. în timp ce actele din secolele XIV— XV fo losesc termenii a aşeza (cel mai frecvent). de boieri şi chiar de alte categorii. 239 . pp. 309 (nr. 143). 239 (nr. la care se adăugau. 1925. sau femei şi băr baţi : pp. la egalitate cu bărbaţii : . 261. 10. ibidem. 337 (nr. 206.. Observăm că termenul „a înfrăţi" este utilizat de traducerile din secolul al XVIII-lea. In unele cazuri. Paris. 412. P. 111. ele sînt constituite cel mai frecvent pe temeiul daniilor făcute de voievozi. din 9 mart. 226. 422. în Obştea. 347. 469 (nr. Doc. 278). 1484. Alte exemple. 132. de-a lungul anilor. Cît despre proprietăţile mănăstireşti (ale bisericii în ge- nere). 175. aşa încît ctitoriile mari ajung la averi impresionante. In documentele vremii. 30—31.. p.. 84. 253. 262. 204.. 239. 397. 47. ibidem. sau a fi fraţi. 153 Doc. 331 337. 484. din 17 mai 1473. 1488. peste jumătate din Neagra.. 329. 347.). pe cînd aşezarea pe moşie este un act de moştenire. 399. ca să fie fraţi nedespărţiţi peste ocine şi peste avere ori cit au. 423. iar Vladul a aşezat pe Neag peste a treia parte din Urlăn-deşti. p. pp. 394. 143.a venit Neag înaintea domniei mele — scrie Vlad Călugărul — de şi-a aşezat pe fratele său Vladul. 230. 226. 245. 154 Doc. stăpînii pământului îşi puneau împreună ocinele. 194. FOTINO. 243..tiţi şi jupanii Stoica Naneş 152 şi Mihai 153 . 428.. con sideră că înfrăţirea este o asociere colaterală. 284. 315. 217. ci să fie moşiile şi averea celuia care va rămîne dintre dînşii" 154 (subi. 133. număiîndu-se printre cei mai bo- 133 Doc. a fi fraţi. 195. 332. ocinele dobîndite prin vînzare- cumpărare şi prin schimb. ibidem. P. 190). 490. 292) . 264. 217. Daniile se adaugă una alteia. 207. 5. operaţia poartă numele de aşezare. 477 (nr. 19. a se uni. un fel de testament. 302). 363. 453 (nr. 207—208. 29. 294. 183. 227. 299. ibidem. p.

a braniştilor (terenurile rezervate pentru pă- şunat. proprieta- tea boierească. Dea- lul.. 158 Doc. indicele. 1 3 8 5D. pentru ca în cel mult trei decenii şi jumătate să stăpânească. aducea o întă- rire în plus a drepturilor asupra pămîntului şi. 157 . în proporţii variabile. o sporire a ocinilor 16°. Mănăstirea Tismana începe cu satele : VaduJ Cumanilor. reprezentată de voievod. 62 (nr. Actele de proprietate eliberate „shigilor" alcătuiesc categoria cea mai numeroasă. B . 240 . asupra stăpînirii pămîntului ? Domnul a devenit stăpînul locu- rilor pustii. 157 V ezi D R H . Cei ce îndeplineau felurite slujbe faţă de stat şi-au văzut înnoită. R H . adică dregătorilor statului feudal. 21 (douăzeci- şiunu) 'de sate sau părţi din ele. De danii asemănătoare şi substanţiale beneficiază şi Cozia şi. tot prin intervenţia puterii politice. p. p. 159 Vezi exemplificările de la p. d i nD R H . 230. Codmeana. mari sau mici 1 5 9 . proprietatea asupra pămînturilor : zeci de asemenea acte sînt eliberate tocmai „slugilor'". d i n 3 o c t . cu o autoritate centrală. în o serie de cazuri. îndeosebi după accen- 155 D o c . 27). 156 V e z i d o c . iar Mircea cel Bătrîn dă stareţului Sofronie de la Cozia o dezlegare scrisă în acest scop 158 . 7 ) .B. a hotarelor tîrgurilor . Slujba. p. cu o ierarhie ecleziastică. mănăstirile Boliritinu.. îeo ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. I. Averea ei a continuat să spo- rească şi de^a lungul secolului al XV-lea 156. cînd domnia împlinea în locul datornicului sumele cuvenite vistieriei.gaţi „stăpâni de pămînt". Proprietatea feudală. p . 161 Vezi mai sus. dările şi o sumă de alte obligaţii faţă de stat au sporit. Ce urmări a avut constituirea Ţării Româneşti. de deshe- renţă şi neplata dărilor. cu seliştea Toporna şi balta Bistreţ — toate întărite ei de Dan 1 1 5 5 . colaborarea cu autoritatea politică. 2 1 ( n r . s u b i n d i c e . stat feudal. Hîrsomuinţi şi Tismana. vînat şi pescuit). B . de proporţii uneori impresionante 16 1 . I . Domnia încurajează asemenea donaţii. 56.. aproape numai prin donaţii. In sfîrşit. confirmată prin hrisoave speciale. I . a proprietăţilor mănăstireşti. cu instituţii şi dregători. plus trei silişti şi o parte dintr-o baltă la Dunăre. Govora. ocinile stăpînilor de pămînt nu reveneau domniei decît în caz de „hiclenie" (trădare). din (1402—1418) . 225. ihidem. Organizarea ecleziastică a avut ca urmare şi constituirea. Snagov etc.

Jarcovăţ. Jidovştiţa.. întîi Costeştii. în munte. P. 1 66 Localizarea după harta din Istoria României.. ceea ce a avut ca urmare decăderea treptată a numeroşi stăpîni de pămînt pînă la trecerea lor în rîndurile oamenilor dependenţi. adesea satefle erau „. că domeniile s-au constituit mai ales în zonele de cîmpie „. formînd o enclavă. 16 4 P. El- hoviţa.. pp. Să luăm satele Tismanei16S. P. Urmează Toporna şi Vadul Cumanilor la cel puţin 90 km spre SE 162 D e-a lungul secolu lui al X V I-lea... Tîrgovişte. Potoe. Dar dacă aceste două grupe de sate sînt totuşi în apropiere — între rîurile Bahna şi Topolniţa — nu tot astfel sînt situate celelalte.. Viaţa feudală. A doua grupă. De menţionat. 100. Apoi Poroiniţa şi Bis- triţa la circa 12—14 km spre est de Varovnicele. 82—83. Varovni- cele167. spre est de primele : Novoselţi. pp. s-a afirmat existenţa în Ţara Românească a unui atare domeniu. P. Ce ştim despre domeniul feudal ? Denumirea nu o aflăm în nici un document a'l vremii. A. p. Bahna şi Vîrful Vladului.. Ce rezultă de fapt din documentele secolelor XIV şi XV? Ele ne arată existenţa marii proprietăţi feudale aparţi- nînd unor boieri fruntaşi. Şuşiţa. 241 . 86.. 167 Jidovştiţa şi Şuşiţa sînt la circa 14 km sud-est de Bahna şi la 19 km de Elhoviţa. cu imunitate. la circa 22 km spre nord de Bahna.. Cuprinde această mare proprietate un teritoriu uni- tar ? Răspunsul este negativ. PANAITESCU. GAZACU. Petroviţa. 163 V. GOSTĂCHEL.pe pămîntul mai bun şi mai roditor decît acela al pădurilor şi al munţilor" 165.. Clicevăţ. 226—229. p. într-un singur hotar.. unor mănăstiri şi probabil dom- niei. 312.tuarea dominaţiei otomane 162. Ţarovăţ. deci un stat în stat". Pentru Ţara Românească exemplu de domeniu feudal îl oferă mănăstirea Tismana care „. 163 Ibidem. Prin analogie cu situaţiile din Europa occidentală. II. fig. alcătuit pînă către mijlocul seco- lului al XV-lea „din cîteva sate" şi dintr-un număr mai mare după 1450163 . PANAITESCU.. 213—214. definit ca „marea proprietate feudală". Unele sînt pe lîngă Vodiţa : Vodiţa Mare.aşezate unul lîngă altul. Obştea.stăipînea un foarte mare număr de sate. în plus. masate toate în partea de apus a Olteniei" 164 . Prilepeţ.

DRH. Teleşti. un grup de 18 sate se situează în zona dintre rîurile Tismana şi Jiu pînă la confluenţa lor. Ştefăneşti. de unde se trăgea jupanul Mihail ! Urmau. din 5 aug. Cîrstineşti. în jurul bălţii Bistreţu. 228 (nr.de Varovnicele l e 8 . 169 î n t r e V a r o v n i c e l e ş i V ă g i u l e ş t i s î n t c i r c a 4 4 k m . Aceeaşi concluzie şi pentru satele boierilor Badea. iar distanţele calculate după Ghidul drumurilor. ca atare. Pe urmă. întîlnim.a l u n g u l ş o s e l e i p r in c ip a l e d e a s t ă z i . Valea Strimtă. p. cele cîteva zeci de sate ale Tismanei sînt răspîndite pe o arie foarte largă. Privind în continuare aşezarea satelor acestei ctitorii. Alte cîteva se situează de-a lungul rîului Motru. Ia cel puţin 44 km NE de Varovnicele 169 : Ploştina. 171 Toate localizările după DRH. Hîrsomuinţi. Valea Largă. cu totul despărţite de celelalte trei grupe amintite (şi distanţate chiar între ele). cuprinsă între Cerna la vest. din 25 aug. p. Goleşti. Ei stăpînesc. Sălcişor şi. Văgiuleşti şi Bobotnici. Turci- neşti. Vlaicul şi Radul. Grecii. la cel puţin 50 km spre răsărit de Calafat. ce l-ar forma „domeniul" Tismanei. p l a n ş e l e 3 4 ş i 4 0 . I. Pesticevo. In nici un caz nu aflăm imaginea dome- niului feudal unitar. mai spre est. Jugorul. Tismana stăpî- nea satele Călugăreni. nelocalizate m . Leurda. Trufeşti şi mult mai spre sud Vîr- biţa. Piatra. 190 şi indicele pentru lo calizarea satelor Coteşti. I. 1928. 135). I. Dunăre la sud şi Jiul de la izvoare şi pînă la văr- sare în fluviul Dunărea ! In atare condiţii. Mai erau Hileştii. Saghevăţ. B. 242 . B. Dar poate că marile proprietăţi laice confirmă totuşi o concluzie ? Să luăm pe jupanul Mihail din Ruşi şi pe fiul său jupanul Stan. In concluzie. De asemenea. 1 72 Doc. la 1469 1 7 0 : Ruşii — la 6—8 km SE de Tîrgovişte . aproximativ la 43 km SSE de Ploieşti şi iarăşi la peste 90 km de Ruşi. Racoviţa cam la 7 km de precedentul : Sturzeni la circa 25 km de Tîr- govişte spre NV şi deci la 31—33 km de Ruşi : urmează Muşateştii. DRH. Obedin. indice. siliştea Şenteşti — probabil Sinteştii de astăzi — la 11 km sud de Urziceni şi. 1 70 Doc. Tătuleştii şi Brana. v e z i G h i d u l d r u m u r i l o r1. în sfîrşit. Sogoino. 9 2 8 . la peste 108 km de Ruşi. un- deva spre Mizil — deci spre răsărit de Muşateşti — satul Tătărăi şi siliştea Amza .. nu mai putem vorbi de „un singur hotar". la aproximativ 18 km SE de Ploieşti şi 66 km de Ruşi. B. la 1452 172 — din care 168 D i s t a n ţ a c a l c u l a t ă d e .

B. p.. fier. dar în nici un docu- ment nu găsim informaţii pentru a stabili o corelaţie în- tre uneltele agricole cumpărate din Transilvania şi for- marea marii proprietăţi în Ţara Românească în secolul al XlV-lea ! Constatăm numai că marea proprietate mă- năstirească se formează prin voinţa şi acţiunea puterii politice.amintim : Ştefăneştii chiar la oraşul Piteşti.. p. Bănea (Baia de Fier) la circa 20 km spre NE şi la alţi 5 km de acestea — Polovragi. Se importa la începutul secolului al XV-lea de la Braşov. Comerţul. şi înainte de 1486. Introducere la istoria culturii.aducerea instrumentelor de fier pentru munca agricolă. Ele se adu ceau.. în schimb Măilaţi (probabil lîngă Poiana) se afla la 40 km SV tot de Pîrîiani174. 1. a voievozilor. Budonii între ele. PANAITESCU. 243 .vechi şi drepte ocine şi de- 173 D o c . Dar Pîrîiani şi Spineani se află la circa 44 km sud de Polovragi . au permis mărirea producţiei agricole pe aceste domenii ? 176. uneori la peste 100 km distanţă unele de altele 175 . Dar satele jupanului Ticuci 1 7 3 ? în ve- chiul judeţ Gorj. că bo- ierii — cum ar fi. 177 RADU MANOLESCU. iar mai tîrziu — în 1486 — găsim notate obiecte de fier şi de oţel i77 . iar Jugorul şi Coteştii destul de aproape de Cîmpulung (respectiv 13 km şi 11 km la SE şi S de oraş). 2 7 5 (n r.. 174 Localizările tot pe baza indicelui de la DRH. Concluzia se desprinde de la sine : marea proprietate boierească sau mănăstirească nu forma în secolele XIV—XV un singur domeniu teritorial. P. 1 7 0) . la 1456 — îşi stăpînesc satele ca „. desigur.. Constatăm. 301. di n 1 8 ia n.. A ajutat la „crearea domeniilor feudale". fabricate în Transilvania". sub voce. 8 3 .. Controverse de istorie s o c i a l ă r o m â n e a s c s ăp . ci se compunea din sate aflate la zeci de kilometri. de exemplu. H. Nu găsim în documente nici un început de confirmare a unei aseme- nea păreri. unelte care. jupanul Mogoş. Cîrstianeştii la vreo 20 km de primufl. Stahl. 1 4 8 0. de asemenea. achiziţionate în primul rînd de boieri. p. la vreo 16 km N de Pîrîiani. 146. Considerăm exemplele concludente. 176 Părerea exprimată de P.ibi d e m .. în timp ce Brăîşti (Ru- săneşti) la circa 26 km de Pîrîiani. 175 La fel concluzia lui H. „. el avea Gilortul (probabil Bongeşti). în seco - lele XIV.

zestrea şi „dreapta slujbă" către domnie... p. I. Rezerva A existat. Dar acelaşi autor. S-a invocat un singur act pentru tot veacul al XVI-lea.. COSTĂCHEL. P. Pămîntul în litigiu nu constituie o „rezervă seniorială" . 181 V. viticultură. Aflînd că poiana cu pricina fusese cumpărată „din vremuri vechi" de mănăstire. A. poiana cu meiu". 73. B. Autorii nu fac însă o trimitere la documente... proprietatea sa „exclusivă" de pe care îşi lua „tot venitul" — nu numai dijma — şi care era pus în valoare prin „. constituiau o tormă a rezervei feudale. fiind legată de alte ramuri ale producţiei agricole : creş terea vitelor.. documentar. al stăpînului satelor. „partea lui Sprinten. este vorba de o ocină mănăstirească obişnuită. In Ţara Românească. Nici un document muntean din secolele XIV şi XV nu aduce un început de confirmare.. a cărei stăpînire este contestată de un boier. vînzările- cumpărările. în secolele XIV—XV. deci nu exista rentă agricolă în muncă. nu arată existenţa acestei rezerve senioriale. la Nănăşeşti. 140. p. în secolele XIV şi XV nu găsim atestată. 244 . în secolele XIV—XVI un pămînt rezervat. înfrăţirile. in Dreptul de strămutare. 18 0 DIR. care la acea epocă nu puteau ti lucrate decît de oameni dependenţi. dată de voievodul Radu Paisie egumenului Theodor al Govorei pentru o ocină. viile mănăstireşti sînt lucrate de ţărani dependenţi. şi anume o întărire din 23 septembrie 1538. în Ţara Românească nici un fel de „rezervă feudală" în cadrul satelor stăpînite de bo- ieri « 8 DRH.. XVI.munca gratuită a ţăranilor dependenţi" 179. în se colul XV. mo- dalităţile de alcătuire ale marii proprietăţi erau moşte- nirile. B. II. CAZACU. 17S 181 P. Viaţa feudală. o rezervă feudală în cadrul acestei feudală mari proprietăţi boiereşti ? S-a emis părerea că a existat. 249).. 119 : „înainte de a apărea rezerva feudală compusă din ogoare semănate cu cereale. 113).. albinărit. p.să fie volnic părintele egumen să-şi ţină ocina şi să ia meiul şi să are" 18 °. afimă : „Conchidem că în seco lul al XV-lea nu existau în Ţara Românească şi în Moldova rezerve senioriale. ea a existat sub o altă formă.". PANAITESCU.. voievodul hotărăşte „. de unde să rezulte că viile mănăstireşti. dine" 178 — deci moştenite. Obştea. Tot pămîntul era lucrat în dijmă". P. pp.. PANAITESCU. 197 (nr. j>. P. donaţiile (inclusiv cele silite). în schimb. 252—253 (nr.

Nu avem nici o mărturie însă. p. 135).. p.. 1415. „. B . dat- ei primeşte grabnic poruncă de la Radul cel Mare să pă- răsească satul . d i n 2 0 m aDi . şi de satul cu nume caracteristic „Curtea lui Vîlcan" 189 etc. 189 Doc. sau Dragomir din Braneşti şi Petec Bahuşin din Luciani187. 165 Doc. ca şi clasa boierilor. adică o reşedinţă. 228— 229 (nr. DRH. 258). 1 0 2 ) . 2 7 ( n r . 5 2 ( n r . Atare reşedinţe sînt foarte vechi . despre ridicarea unor cetăţi boiereşti simi- 162 D o c . ele pot fi considerate ca „întărite". 9 ) . I . 1480. din 18 ian. Un Tatul dăruieşte Coziei. 1 8 2 ( n r . în sfînşit. din 10 iun. 161 (nr.p . 190 Doc. I. e m . Stoioeştii. la Dumitru din Maniaci185. ibidem.i d e m . 1 58 D o c . ele au existat — cradem — anterior unificării politice a Ţării Româneşti. curtea pe locul Hinătestilor182.R H . 127 (nr. iar tu în acel ceas să-ţi încarci toată marfa şi averea toată. locul său de baştină. pe lîngă nume. 1 7 9 ( n r .p . 275 (nr. ibidem. amintim. 245 . la începutul seco- lului al XlV-lea. I. să pleci din sat unde ştii. domnia mea l-am dat călugăriţei. p . la jupan Dra- gomir de la Şegarcea184. căci i-a fost dat de zestre" 19°. ca în ceasul cînd vei vedea această carte a domniei mele.d e m . 82 (nr. fără drept. Aşa a vrut Vlaicu. p. să-şi stabilească reşedinţa în vreun sat. E posibil — chiar probabil — ca asemenea curţi boiereşti să fi avut o împrejmuire mai înaltă de lemn . căci acel sat. 66). 187 D o c . sau Stanciul Moenescul jupan. p. d i n 2 8 m a r t . 1441. 1 0 4 ) . 38). maicii domniei mele. sau cunoscutul mare boier Mi- hail din Ruşi. 184 Doc. din 23 apr. 1 4i 5b 1i d. Ne gîndim la Radul din Berivoieşti183. 1 4 i5b1i . din 1495—1496.Boierii — cei importanţi în orice caz — aveau o „curte". p. în Ţara Românească. din 1 dec. este pro- babil că în acel sat se afla şi curtea sa. care primesc întărire domnească pentru „moşia lor de la Moeneşti" 186. Cînd la un boier hrisoa- vele arată. 418 (nr. 1429. 186 Doc.astfel îţi vorbesc domnia mea. B. DRH. ibidem. Se întîmplă şi ca un boier să încerce. 170). care obţine scutire de la vama tîrgului pentru satul său Ruşii188 . B. C f . pp. în această formă. 2 1 ) . d i n 1 a u g . cu ai săi. 183 D e l a 1 4 0 0 — 1 4 0i 3b . în 1388. căruia Dan al II-lea îi întăreşte chiar stăpînirea asupra satului Maniaciul.p . 93).

din 16 sept. Petru şi Şişman stăpânesc patru sate şi jumă tate la 1430 : apare evident că nu ei. 83—84. 6). 194 Vezi mai sus. Sătenii In faţa stăpânilor pământului exista o altă clasă socială dependenţi fundamentală. pe la 1374.. B. munci efectuate. La fel . 193 Doc. serviciu militar. Vîlcan. ci locuitorii acestor aşezări sint cei care asigură culturile agricole193. iar actele oficiale. 222— 228. Este şi firesc. ibidem.. . Dimitrie. urmat de numele respectiv — cuvînt care are o dublă sem nificaţie : o realitate teritorială — adică suprafaţa cu prinsă între anume hotare şi o realitate socială — adică locuitorii lui. Boierii Stoica. dijmă — găleţi cu grîne. «2 DRH. 129 (nr. Menţiunile documentare asupra clasei dependente sînt relativ sumare în secolele XIV şi XV. lare celor înălţate de feudalii din centrul şi vestul con- tinentului nostru191. . şi cîte găleţi vor fi de la satul lui Costea pe Topolniţa. ex- primă concludent tocmai acest rol al cârmuirii. STAHL. în măsura deci în care cuprindea oameni în stare să-1 lucreze. în cuvântul sat (ctAo). 18 (nr. deoarece statul feudal are menirea să asigure interesele clasei boiereşti. H. pp. aduce dovada acestei duble semnificaţii : „După acestea — scrie Vladislav I — satul Jidovştiţa. lucrau pământul şi „ascultau" de cei dintâi. p. pp. în cazul tuturor proprietarilor mari şi mijlocii194. Dar pă-mîntul era aducător de venit în măsura în care era cultivat. slobod de toate dările şi muncile domneşti şi de oaste. Primul act de danie pentru Vodiţa.. care pun în valoare pămîntul. să întărească pe cei ce deţin proprietatea solului. Cea mai frecventă referire la clasa dependentă o aflăm în însăşi înşiruirea satelor. I. Era alcătuită din cei ce nu mai aveau pro- prietăţi (ocine).. prin întreg cuprinsul lor.. 68). Mihăilă." 192 : dări plătite. Controverse. inclu- siv ctitoriile. 246 . p. Exemplele se repetă cu zecile în actele vremii.. Cum sînt numiţi oamenii dependenţi în actele timpu- lui ? 191 Concluzia formulată de H. toate atestă direct prezenţa oamenilor.

pentru hrană şi pentru îmbrăcăminte". B p . DRH. Fără locuitorii aflători în ele. »« DRH. pe stăpînii de pămînt devălmaşi. întrucît. 18 (nr.. Bradaţeanii. 6). B. pp. 3 2 — 3 3 . explicit : „Cine se va încumeta dintre boierii domniei mele.satul lui Costea pe Topolniţa" 198 sau din nou Mircea cel Bătrîn. călugărilor Coziei „. IDEM. satele Călimăneşti.. p. 35). 1 7 9 ) : v e c i n i i m ăn ăstirii S n ag ov . 197 D R H . Foarte frecvent sînt implicit înţeleşi în termenul de sat = Cf/io 195 . .. Nu întâlnim pentru secolele XIV—XV vreun do- cument muntean în care selo să desemneze pe proprietarii devălmaşi200. Conside. Jiblea. IV. Cuvîntul este latin şi a fost adoptat de diecii actelor sla- vone. 201 D o c ." 1 9 9 (subl.). I. Din imagi- 195 CONSTANTIN GIURESCU.. p p . 76 (nr. I. unu 1 ! ca acela va primi mare rău şi urgie de la domnia mea.. Numele obişnuit al ţăranilor depenidenţi în documentele Ţării Româneşti (pînă în secolul al XVII-lea) este acela de vecini.. să-i împiedice pe acei săteni măcar cu un fir de păr. din 11 mai 1409. era productiv pentru proprietari. Despre terminolo- gia ţărănimii dependente. d i i d e i s t o r i e s o c i a l ă .G. 1960/p. B. p .. d i n 2 3 m a r t . Numai aşa înţelegem cum satele. în „. după însăşi hotărârea lui Mir- cea cel Bătrîn196. ascultătoare de boier. D R H I. 5 9 ( n r .. 2 9 1 ( n r . ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU... Tot la săteni se referă şi Vlaicu I. adăugind. cum hotărăşte acelaşi voievod în favoarea aceleiaşi ctitorii 197 . ibidem. 9). .. dijme şi munci. care au a pa rţ i n ut m ai î na i n t e l u i C az an ş i l ui S t oi a n Ha l - gaş pot sluji. ns. D isc u ţ iile a su p ra o rig in ii te r - 247 . prima lor menţiune scrisă fiind din 1482 2<n. I . Studii de istorie socială. chiar din limba românească vorbită 202 . 2 5 ) . numai pămîntul cu locuitori aducea venit. p. 198 La 1374. 2 1 9 — 2 2 0 . D. 19—20 şi 134 . 202 C O N S T A N T I N G I U R E S CSUt u. 200 D enu m iţi în u nele recente stu dii şl „ţăran i lib eri". 199 A ici id en tita te a se lo = săten i e ste d ep lin ex p rim ată : d o c. în SMIM. C I A O înseamnă şi teritoriul şi colectivitatea oare-1 cultivă. pp. Seaca şi Hinăteşti n-ar fi fost slobode de toate dările şi muncile. raţiuni asupra termenilor de vlah si rumân pe baza documen- telor interne ale Ţării Româneşti din veacurile XIV—XVII.. în secolele XIV—XV.. 1156—1157 . 1 3 9 — 1 4 0 . 67. 27 (nr. p. la 1388.C..B . cînd dăruieşte Vodiţei gă- leţile de grîne adunate din dijmă. cînd scuteşte Pulcovţii de dări.

c n ez ii şi s irom a hii amintiţi în acelaşi act. apare foarte rar şi cuvântul de vlah. P. 2 3 1 ( n r . pp. al cărui echivalent. pp. „ H o r a n e " . . 67—68 şi pp. 63—66 unde se arată bibliografia respectivă. Despre terminologia ţărani. pp. I. Am tradus prin „rum ânea scă" şi nu „rom ânească". I . cit. I. c i t.. 82—84 (nr. 388 (nr. l a 14 81 2 0 5 . 103 (nr. este rumân (foarte frecvent întîlnit în acte) : „De la toţi boierii brăileni şi . p . Rar. 205 I . ei să plătească călugărilor ce este legea rumânească (aaKOH KAJLUKH). Buzău ş i R î m ni c . d i n 1 1 m a i 1 4 0 9 . rumânii nu sînt desemnaţi. în secolele XIV şi XV. D a r „ h o r a n e " î n s e m n a ş i ţă ra n i î n g e n e ra l : d o c . COSTĂCHEL. din 1417—1418. 1157—1158. DRH. unealta fiind un auxiliar. cit. a dr es at l ui Ş t ef an c el M a re . '' z in tă o ca te g orie s oc ia lă . Obştea. uneori găsim în texte. P.. 248 .D o c u m e n t e p r i v i t o a r e l a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m â neşti. 7 5 ( n r .. Despre ter- minologia ţărănimii dependente. în tot evul mediu. . rolul cel dintîi în cultivarea ogoarelor îl avea omul. 1 3 7 ) .. PA.. Despre problema obştiilor. pp. ' de o a re ce d in c on te x tul d oc um e ntulu i re z ultă că „ ţă ra nii" rep re . p. în toc m a i c a boie rii. 1424 . Cf. individual. :D R H . ao B Doc. acela de horane : „Şi iarăşi cine va umbla dintre ţărani ( WT x'^P'iHl) pe acei munţi mănăstireşti. 39) se referă la 10 familii de orăşeni din Tîrgovişte : Cf. 203 D o c . Consideraţiuni asupra termenilor „vlah" si „rumân". d i n 2 8 i u l . pp.. C ONSTANTIN GIUR ESCU o p. ŞTEFĂNESCU. RESCU. D RH . şi cu înţelesul de om de rînd : Vezi ŞT.. p. 1 1 6 3 . 204 D o c .'.nea colectivă a satului se desprind deci oamenii .. op. p. pp. . 2 0 9 — 2 1 1 . ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. CCXXIX). 241) ...' NAITESCU. deoarece textul menţionează şi „legea'•■ „rum âne ască". Cuvîntul vlah este întîlnit uneori în documente mai tîrziu însă. Cu acelaşi înţeles de om dependent.. Pe nume. 137—139. pp. c i t . B .D R H . p p . 42. 3 5 ) . tot pentru omul dependent. pentru această categorie socială este folosit şi termenul de seleani 203 . evo- luţie firească. 1162—1164 şi notele respective. domnului moldovenesc. ." hotărăşte Radu cel Frumos în 1470 204 . p. are sensul de „vecin". p .o p . op. din sec. CONSTANTIN GIU. 9S şi urm. după spusa domniei mele. şi „case" ( K 8\| TH ) 2 06 . în documentele româneşti.. ' în sfîrşit. p . ŞTEFA N Ş T E F Ă N E S C U . de vreme ce.. derivat de altfel din amintitul selo SIM . mii dependente. Ştefan voievod" aşa începe protestul locuitorilor judeţelor Brăila. .. 135—136 şi ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. CONSTANTIN GIURESCU. B.. decît menului: V. al XVI-lea. I. de la toţi cnejii şi de la toţi rumânii (WT K'hCjX' KAaC(X) scriem ţie. B.. B O G D A N . 1493. 282—285 (nr. din 28 febr... doc. 52). B . din 16 iun.

8 7 ( n r . după oare bunurile vor trece în patrimoniul bisericesc 210. P A N A I T E S C U . p p . 2" DRH. Protestele even- tualilor moştenitori. B . Caloian. 1 0 2 ) . PA N A IT ES C U . .p . Martin. îndeosebi cînd cineva se închină sau este destinat — de stăpînire ■— unei mănăstiri. 4 8 . 2 7 ) . 20 8 V e z i a r g u m e n t a r e a î n C O N S T A N T I N G I U Ro Ep . 84 (nr. 2 » « I b i d e m . i a ţ a f e u d a l ă .. 7 1 — 7 2 . avem temei să considerăm că ele însemnau trecereau „donatorului" în rîndul oamenilor dependenţi. P. ca reprezentant al comunităţii ecleziastice. Ianache. 209 D o c . erau oricând posibile . 39). p. Gherghi. în cazul de faţă. F o r m u l ă r i s i m i l a r e l a 2 2 i u n i e 1i b4 i1d8e. sub ascultarea stareţului Coziei. I. Depen. în sensul că donatorul va beneficia de averea sa în continuare pînă la moarte.. P . pîn. P . al celor care nu mai sînt liberi. A .nimeni din neamul lui Anghel sau din rudeniile lui" sau dintre dregătorii statului nu au voie să conteste închinarea şi dania 2 0 9 . 6 4 .. 1 7 8 ( n r . Nicola. alcătuind cele zece „case" puse de Mihail voievod. B. 1 5 7 — 1 7 0V . Sîmbotin.Dependenţa înseamnă o legătură personală faţă de un stă- denţa.. Cînd astfel de acte aveau loc între laici. frustraţi de bunurile trecute în patrimoniul mănăstiresc. 2 8 . nu faţă de pămînt 208 . Ea se stabileşte prin actul de legătură închinare ce se adresează unei comunităţi ecleziastice sau personală unui boier : „. Aşa sînt Lun- gaşi cu nepoţii săi.. C A Z A C U V. chir Sofronie 2"7.. d i n 1 4 0 2 — 1 4 0D8R. în acelaşi hrisov. 1 1 4 . De aceea. . H . Metaxar.p p .p. Tudoran şi Gheorghe Paramali. P. numai fiindcă proprietarul acestei averi se închinase în prealabil egumenului. 249 . să nu cuteze din neamul sau din rudeniile acelui om să ceară socoteală. nici să spună un cuvînt pentru aceasta pentru că cine se va încumeta. voievodul Mircea. 9 7 .oricine se va închina cu sufletul şi cu averea lui la mînăstirea de la Cozia. I . Oancea. adaugă că „. 6 2 ( n r . c i t . Uneori atare închinări erau condiţionate. C O S T Ă C H E L .. Şi. fiul lui Mircea. .p. Ivan. . D r e p t u l d e s t r ă m u t a r ep. o dată cu această agravare a apăsării sociale.S G U . . p . . . va primi mare rău şi urgie de la domnia mea" — avertizează Mircea cel Bătrîn. m . ca o excepţie. 4 2 ) . dar un atare transfer de avere în beneficiul ctitoriei opera. amintind de donaţia unui Anghel de la Ocna. în favoarea mănăstirii.

Laconismul şi formularea neutră din acte nu pot ascunde fondul acestui lent. cu drepturi depline opozabile „erga omnes".. DRH. 213 D o c .cît au ţinut Dragomir şi Zlatco. condiţia „donatorilor" n-o cunoaştem şi nici motivele care i-au obligat la acest gest. 2 2 9 ) . unui tot mai mare număr de mici stăpîni de ocini. Vlad Călugărul întăreşte la 1485.. din 7 sept. I. suficiente însă pentru a ne exemplifica o realitate ce se va manifesta mult mai frecvent în etapele următoare.ca să le fie de ocină şi de ohabă şi de nimeni neatins" 212. 49 (nr. pentru 600 aspri şi un cal bun.. Aceeaşi „îndatorire". Pentru se- colele XIV şi XV au rămas puţine mărturii documen- tare . cu rezultatul „rumănirii".. deci a aservirii.. Temei suficient pentru ca şi Vlad Călugărul să le întărească proprietatea. 3 6 8 ( n r .. lui Stan Macrea şi familiei sale.partea lui Dobre pentru că le-a închinat-o lor Dobre în zilele lui Basarab voievod"... p... Curilo şi Grădanovţi „.astfel vă porunceşte domnia mea — scrie 211 212 Doc. p. 20). dar esenţial proces dinlăuntrul societăţii româneşti medievale. prin cuviin- ţele supunere şi ascultare. un jupan . totodată.. însoţită de aceea a pămîntului (o jumătate de sat).B . Iar jupan Eh"aghici a vîndut lui Stan Macrea şi lui Stoia. Radul spătar şi Patru stratornic — iarăşi boieri de rang — numiţi chiar „vlas-teli" în actul domnesc. 315 (nr. d i n 6 m a i 1 D4 9R 2H. Ce obligaţii rezultă dintr-o atare închinare ? O formulare globală a lor o aflăm în înseşi actele epocii. I. Dar notăm că din închinarea personală.sporeau şi averile unei minorităţi beneficiare. La fel se întîmplă şi cu jupanii Bran. pentru că au închinat-o Dra-gomir şi Zlatco jupanului Draghici al lui Stoica înaintea lui Radul voievod. Doc. care stăpînesc în Băleşti „. cînd stăpînul este un laic : „. 250 .. faţă de toţi membrii ei : relaţiile de la om la om erau astfel lim- pede exprimate. . exprimate prin formula „. B. hrisovul domnesc reţine numai efectele materiale ale acestei închinări şi anume transferul de proprietate. Mircea cel Bătxîn dăruieşte Co- ziei satele Micleuşevţi. I .ca să fie în supunere faţă de acea mînăstire şi de toţi fraţii" 2 13 . jumătate din satul Mihoveni „.. Beneficiarul este un boier de rang. deci faţă de comunitatea ecleziastică şi. din circa 1400." 211.DRH.. B.. p . 195).

p p . D. a ţ a f e u d a l ă . supunerea nu erau facultative. P A N A I T E S C UD .. 72 (nr.. şi anume „drepturi" ale rumânilor. Miroea cel Bătrîn este explicit : „Şi să fiţi în supunere despre toate slujbele şi dăjdiile şi de posadă şi de găleţi ohabnice şi de coşniţe ohabnice" 21& (subl. c i t ..G.. Ascultarea.. 132 (nr. p. . alături de obligaţii se rînduiau. 70). „Supunerea... o p . . de cea mai înaltă autoritate politică. p. p. să fie slo- 2 " D o c . porţiunea defrişată din pădure îi aparţineau deplin. p . ns. celui ce mi^a slujit mult. .G. Altfel să nu fie. B.voievodul Alexandru x\ldea boruşanilor — ca să fiţi as- cultători.. 1 1 7 — 1 1 8 . putînd să le vîndă sau să le transmită prin moştenire 217 . I. amenzile şi alte pedepse impuse locuitorilor pentru felurite delicte erau adunate tot în beneficiul mănăstirii. d i n ( 1 4 3 1 — 1 4 3D6R) H . P . din casa domniei mele jupanului Voicu. cîn d ap ă sarea v ecinilo r era totuşi m ai atenu ată d ecât d up ă 15 00 . aşadar. reamintea sătenilor dependenţi că erau obligaţi să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de boierul de rang. E x e m p lele d o cu m entare sînt m ai ales din seco lele X V I— X V II.r e p t u l d e s t r ă m u t aprpe .). C O S T Ă C H E L . 7 2 — 7 3 .p p . 1 7 1 — 2 0 2 .C. Desigur. după porunca domniei mele" 214 (subl.p. 217 C O N S T A N T I N G I U R E S oCpU. C A Z A C VU i.. ci obligatorii în cadrul relaţiilor sociale existente. ascultarea" însemnau. care cuprind dijme din produse.C. B .. P e n t r u d e talii. Aveau şi putinţa de strămutare. pentru că-i sînteţi veche şi dreaptă ocină . dacă însă împlineau anume înda- toriri faţă de stăpînul lor : „Dă domnia mea această po- runcă a domniei mele — hotărăşte Mircea cel Bătrîn pentru satul Cărăreni al Coziei — . c i t . P . dar este cert că o situ aţie sim ilară a ex istat şi an terior. 31 2 şi urm ăto arele.). adaugă domnul care. 49 (nr. Casa con- struită de rumân. P . Ce cuprinde o atare formulare generală ? Intr-o po- runcă adresată tuturor satelor Tismanei. dări şi lucrul216 . P . 215 Doc. . întărite prin tradiţie. P A N A - I T E S C U . 4 7 — 4 8 .să-l ascultaţi şi să-l cinstiţi. 20). 33).ca oricine ar dori să meargă din satele boiereşti mari sau mici. I. . A . pentru ve- cini (rumâni) un ansamblu de obligaţii.. . prin calitatea sa. Vezi şi p. CVf . cinstitului. via sau livada sădite de el. iar cei care se împotriveau sau se sustrăgeau aveau să se aştepte la acţiunea represivă a aparatului de stat. din 1407 : DRH. 216 A naliza acestor obligaţii în C O N S T A N T IN G IU R E S C U . D. 251 . ns. în plus. vezi m ai jo s.

29). Cf. CAZAGU. 1493. 281). ei să fie slobozi şi de toate slujbele şi dăjidiile. ea se producea practic. Opriş din Cîrstieneşti revendică mai mulţi megieşi din Văleni ce se vîruduseră lui Pîrvul Logo- fătul.. pp. STOICESCU.. PANAI TESCU. CONSTANTIN GIURESCU. Altfel nu este".bod de orice dăjdii mari şi mici. strămutarea aceasta era or- ganic -asociată cu roadele pamîntului. Semnificativ însă. 1166—1167. B. Dreptul de strămutare. ibidem. A rămas o sin- gură mărturie pentru secolul al XV-lea. Vecinii din satele boiereşti doritori a se strămuta în Cărăreni aveau voia s-o facă. Emanciparea rumânului era. DRH. pentru că cine îi va opri. p. voievodul Radu Şerban 218 Doc. pe care rumânul se hrănea... de asemenea. 252 . p. posibilă . 391 (nr. hotărăşte Radu cel Mare în 1498 22°. de jupanii Pîrvul şi Danciul Cra- iovescu — . Măsuri medie vale de capacitate. Pentru a lămuri pricina. 221 Pentru secolele XVI—XVII mărimea . 66 (nr. 75 . pp. 1356—1360.. pp. Aceeaşi situaţie şi cînd se întemeia un sat de către mari boieri — de exemplu.. A.. Nu ştim cît de mare era această cantitate în secolele XIV şi XV221. unul ca acela va primi blestem de la Dumnezeu. 162—163 şi P. P. COS- TĂCHEL.. să împiedice pe acel om. PANAITESCU. din 19 ian. Studii de istorie socială. P.. Viaţa feudală. MIOC-N. prin cumpărarea de la stăpîn a pamîntului. Despre terminologia ţărănimii dependente. B. p. rău va păţi.. Vlad Călugărul hotărăşte „. orz). cu plata unei anume cantităţi de produse (grîu. în acest caz. p.' Actul nu formulează vreo prealabilă condiţie.. p.găleţii" de ieşire este variabilă. domnul adaugă : „Cine va împiedica pe acel om sau dintre boieri sau dintre cnezi sau pentru posadă sau pentru vama sau pentru găletarit.. V.. 459 (nr." 2i9. Ea exista însă şi consta în obligaţia de a plăti găleata de ieşire : „. beneficiind şi de scutire de dări.oricîţi vecini vor merge în satele sfintei mănăstiri (Tis- mana) iar cnezii să nu cuteze să-i oprească. I. Şi pentru ca autori- tăţile locale să nu se opună. 220 „Cîhlă" în originalul slavon : doc.". DRH. Vezi D. consemnată într- un act din 1604.. din 9 ian. din 1404—1418. 242). I. ci să le ia numai găleata.ca ori cîţi rumâni va vrea să adune pe a lor moşie ce se numeşte Potel.. 117 . 2" Doc. P. ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. Stabilirea într-un alt sat nu însemna eliberarea din rumânie. Şi de la domnia mea va primi mare rău şi urgie" 2 1 8 .

O l e g e s i m i l a r ă e r a ş i î n M o l d o v a : C O N S T A N T I N G I U oRpE. I . veniţi ca fermieri pe moşia boierului. XVII. desprinşi de obşte. B.7 8 .e p t u l d e s t r ă m u t apr . 209— 217.. P . P A N A I T E S CDUr . răscumpărările erau sen- sibil mai rare decît fenomenul invers.. op. Dar în actul sus-amintit citim numai următoarele : „Şi iarăşi ori cîţi vecini vor veni să şadă la Rogozeşti. XVI. Oslea. s-a dat un răspuns afirmativ : „.. 70).. 225 DIR. deoarece cuantumul era cunoscut de toţi. 223 L a 2 8 i u l i eD.. pp. Cf. Sorbele şi Boul aparţinînd mănăstirii Tismana vor plăti călugă- rilor „. judecind după evoluţia din secolul al XV-lea. trans- mis din generaţie în generaţie. p.cercetează actele. B. Formularea e limpede : vecinii se stabilesc în Rogozeşti nu pe temeiul unei învoieli nescrise. temporar. 1. Este greu de apreciat cît de frecvente erau atare eliberări . Ansamblul de obligaţii şi drepturi ce determinau con- diţia rumânului nu a fost adunat. el era însă foarte bine cunoscut şi avea putere de lege scrisă.. iar ei să fie slobozi de toate slujbele şi dă- rile mari şi mici numai pe şapte ani. Dovadă că este invocată uneori. 72 (nr. p . numai să dea birul şi să facă oastea cea mare şi alta nimic" 225 . ci au această libertate de stabilire recunoscută de un act domnesc .B . nu era nevoie de adăugat.. pe bază de contract.ce este legea rumânească" (aiKOH K/UIUKH). p.este clar că au existat în secolul al XV-lea două categorii de ţărani dependenţi cei de obşte şi coloniştii.şi am văzut şi a procitit domnia mea şi cartea Iui Dan Vodă cel de demult şi am adevărat domnia mea cum că s-au răscumpărat acei mai sus numiţi oameni de atunci. adică de învo- ială nescrisă" 224. 131 (nr. 222 CONSTANTIN GIURESCU. 38—39. 224 P .. dintr-acele zile de demult" 222. 2 3 1 ( n r . numai că beneficiază. al iobăgirii. cit.e . condiţia lor nu diferă de a celorlalţi rumâni . 1 3 7 ) . hotă- r ăş t e R ad u ce l F rum os l a 1 47 0 2 2 3 . pp. ajungînd la următoarea încheiere : „. S C c iUt . 253 . codificat în scris . C î t a nu m e . I. . Ţăranii care vor umbla cu vitele lor pe Munţii Parîngul. Au existat printre rumâni mai multe categorii ? Por- nind de la un document din 10 iulie 1511. DIR. 135). R H . constituind o legiuire caracteristică pen- tru întreaga clasă socială a vecinilor.

Tîrguri sau oraşe. eliberare de hrisoave interne — sau de vreo re- latare a unui călător. pp. Gherghiţa şi Oraşul de Floci (toate într-un act din 1431) . Brăila şi Slatina (1368) . Multe tîrguri preced formarea statului feudal al Ţării Româ- neşti (ca şi în Moldova de altfel) . de un act al autorităţii politice — tratate de negoţ. ambele clădite tot la cunoscute vaduri. ambele centre fiind capitale ale Ţării Româneşti. pe rîul Rîmnic. Buzău. viaţa şi rînduielile obştilor cu toate întocmirile lor . fără ca între ei să existe multiplele legături ale obştii. Foarte rar sînt amintite. Tîrgovişte (şi aci capitală a ţării) . probabil. primul amintit în scris este oraşul Cîmpulung. după expirarea terme - nului. Unele urmau. însemnînid. 75. Ocnele Mari (1402—-1418) . la început. Nu avem mărturii scrise asupra organizării interne a satelor dependente în secolele XIV—XV. loc de etapă pe calea 226 CONSTANTIN C. Bucureştii (1459). Rîmnicul Vîlcii (1388 — dar ştim că exista şi sub Dan voievod) . la Dunăre Turnu-Severin şi Giurgiu. In concluzie. Argeşul (Curtea de Argeş) îşi are începuturile cam în acelaşi timp. în ordine cronologică.. de obicei. stabilirea a două categorii distincte de ţărani dependenţi în secolul al XV-lea nu este dovedită docu- mentar. Alături de stăpînii pămîntului şi de rumâni (vecini). locul unde se face schimb de produse. atestarea documentară nu constituie un indiciu al vechimii lor. Tîrgul Jiu (1429) . 174. precum şi Rîmnicul Sărat. Ruşii de Vede şi Piteştii (1385) . nu mai există vreo deosebire faţă de ceilalţi.. fiind determinată. 254 . Tîrg- şorul (1413) . comerţ 226. GIURESCU. locuitorii tîrgurilor : nume de veche origine. la 1300.. 22. altele — vezi satele Cărăreni sau Potelu amintite mai înainte — cuprindeau rumâni adunaţi din diferite locuri. în ordinea menţiunilor documentare. o a treia mare categorie socială sînt târgoveţii.de o scutire de dări şi slujbe . răs- pîndit în toate teritoriile româneşti. cel dintîi folosit în limba română pentru noţiunea de aşezare urbană. Urmează.

ca sedii ale autorităţii politice. arghişanilor. P . Dan al II-lea se adresează cîmpulunge- nilor. 255 . principalele tîrguri erau în fiinţă ca centre de negoţ şi de producţie meşteşugărească. B. O L T E A N UC . brăi- lenilor.. 1 9 6 3 . n r . P A - N A I T E S C UI . X V I . oşteni. p. Ceea ce atestă actele este numai existenţa tîr- gului la data respectivă. pp . flocenilor229.i . 229 Doc. f i g . dar şi în jurul unor cetăţi — reşedinţă a administra- ţiei bizantine : este cazul centrelor Garvăn. altele se află pe linia Dunării la vaduri şi numai cîteva se ridică în regiunile de cîmpie (Caracal. 2 0 8 . 131 (nr. t u d i i " . 69). aproape întotdeauna. după 30 ian. în Dobrogea. tîrgoviştenilor. buzoienilor. Capidava. DRH. Inlăuntrul teritoriului (ocolului) orăşenesc se mai practica şi agricultura — dovadă viile existente sau dările puse asupra tîrgoveţilor. . P . 228 C o m p a ra tiv c u n e g u ţăto rii ş i m e ş te şu g a rii a fla ţi la sa te : ŞT. Ruşii de Vede. cele mai multe sînt situate în zonele deluroase . cu o am p lă b ibliog rafie. Desemnarea locuitorilor din oraşe se face obişnuit după numele aşezării. Tot în tîr- guri stăteau dregătorii domniei. Aproape toate sînt aşezate pe malul nurilor şi reprezintă punctele principale de staţionare şi de întîlnire în reţeaua rutieră a ţării. Pâcuiul lui Soare şi mai ales Vicina 227. numele de tîrg înglobează şi întreaga colectivitate umană : „Scrie domnia mea — citim în hrisovul amintitului voievod •— întregii 227 Ş T ..e ş t e ş u g u r i l e . In toate cazurile amintite menţionarea documentară a centrului nu este în legătură cu începuturile sale ci. 1431.n t r o d u c e r e l a i s t o r i a c u l t up rpi. C f . gherghiceanilor. Temeiul economic al oraşelor îl forma schimbul de mărfuri intern sau internaţional şi producţia meşteşu- gărească : neguţătorii şi meseriaşii se aflau în cel mai mare număr în oraşe 228. arată rosturile oraşului în desfăşu- rarea negoţului sau confirmă unele proprietăţi existente acolo etc. Ca repartizare teritorială. oraşele existente încă din secolele XI—XII se constituie mai ales ca porturi dună- rene. Ceea ce ne îngăduie să presupunem că la unificarea teritorială şi politică a Ţării Româneşti.spre Moldova. 4 . 1 25 5— 1282 . p. I. 2 7 9 — 2 8 6 . Bucureşti). 6 . OLTEANU M .e r c e t ă r i c u p r i v i r e l a g e n e z a o r a ş e l o i m e d i e v a l e d i n Ţ a r a R o m â n e aî ns c„ăS. Slatina. slujitorii bisericii. uneori şi religioase. Alteori.

meşteşuguri. împlinirea de către tîrgoveţi a tuturor obligaţiilor de muncă. d i n 1 4 1 7 — 1 4D1 8R . . 5 2 ) . 1 0 3 ' (n r. Condiţia socială era aceea de supuşi ai domniei. I. B. p. 23 3 DRH..ca să fie în supunere şi pentru toată nevoia. 235 Vezi mai sus. ca şi în exercitarea negoţului în-lăuntrul ţării 235 . plus „. In schimb. C f . cunoaştem / <i «o Ibidem. dări şi dijme faţă de domnie. w4 Ibidem. Orăşenii de- pendenţi urmau condiţia vecinilor şi erau obligaţi să asculte de stăpîn. nici densitatea populaţiei urbane din Ţara Româ nească (sau Moldova) nu se apropie de aceea a oraşelor central şi vest europene 232 . e . probabile. plă- tind dările aferente. O spune limpede Dan al II-lea. 9 4 0 . 8 4 ( n r . aşa cum sînt cunoscute în alte zone ale Europei.toate engariile. nu putem avansa însă cifre. nu putem şti din documentele păstrate şi nici dacă au izbucnit conflicte..ţări a domniei mele. agricultura. celor mici şi celor mari şi tuturor tîrgurilor. 103 (nr. Intre ceilalţi orăşeni (formînd grosul populaţiei) şi autoritatea politică (domnia) existau interese reciproce . de-a lungul secolelor XIV şi XV.p . Vedem cele zece „case" obligate să dea toate dijmele. pp. în ce măsură aceste obligaţii au sporit. 232 Ş T E F A N Ş T E F Ă N E S CI sUt o. După cum nu avem informaţii despre tensiunile.. r i e s i d e m o g r a pf i. Dar unii orăşeni erau oameni de- pendenţi 231. dările legate de îndeletnicirile agricole. Sprijin care însemna.H . ' 23 1 D o c ." 230. 147. ( Despre relaţiile sociale şi antagonismele lor în mediul ' urban... de aici şi sprijinul dat periodic de voievozi neguţătorilor în relaţiile lor cu partenerii externi. mici şi mari" aflătoare în Tîrgovişte 234. Deoarece „ocolul" tîrgurilor — lipsite de altfel de ziduri de incintă — cuprindea şi un număr de sate apro piate. 173 şl urm. la orice vreme" 233... desigur.. dintre tîrgoveţii avuţi care deţineau şi dregă- toriile oraşului şi locuitorii de rînd.. documentele dezvăluie prea puţin. îndeosebi cu braşovenii. Lipsind orice catastif de tîrg din secolele XIV—XV. 3 9 ) . Şi aceasta să ştiţi. 52). p . în- deletnicindu-se cu comerţul. 256 . cînd enumera cele 10 familii ascultătoare de egumenul Coziei şi Codmenei „.

d i n 1 3 9 1 — 1 3 9i b2i. 1 4 6i4b . 1 4 i5b3i . Dan I întăreşte Tismanei. 239 D o c . 14 88 (3 00 sălaşe) : p p. 1 9 iu n . 2 3 0 ) . d i n 2 0 m a i 1 3 i8b8i. p. 1 4 2 1 (u n d e sîn t m en ţio n ate n u m a i 45 sălaşe de ţigani). d i n 8 m a i 1 4 i7b6i .p . 1 67 . B . Bolintinul240.p . 1 5 iu l. 1 3 5 ) . 3 7 0 ( n r . p. d i n 1 2 s e p t . d i n 6 o c t . vamă ce putea deveni mai apăsătoare dacă ne raportăm la ştirile din secolul al XVII-lea 236.p . p . 99 . 1494. Ticuci cu fraţii săi care au 16 familii de ţigani 246 . ) . cu 15 ţigani 24 3 . 1 2 7 ) .d e m . La fel. e m p. 4 0 0 ( n r . d o c . C f . e m . 1 3 9 2 .p . 250 D o c . 1 7 0 ) . 1 4 7 9 . C f .d e m . d i n 2 5 a u g . 163).d e m . 1 3 87 . 1 4 43 (5 0 sălaşe). Glavacioc 241. precum şi o sumă de boieri. 2 2 8 ( n r . 9 5 ) . . 241 D o c . 1 88 . 2 9 4 ) . 257 . 1 4i b8 i9d. 9 s ep t. 1 4i9b 9i d. „vama tîrgului" plătită de toţi sătenii şi de alte categorii. 1 0 9 ) . d i n 1 8 i a n . p. Mihail din Ruşi cu 9 familii de robi 244 . . 212). 14 51 (idem ). 4 4 . 9 ) . p . 2 5 5 ( n r . C f . 1 9 1 ( n r . d i n 3 0 i u n . 49. 9 ian . 1 4 D9 3R:H . e m . 1 4 9i b9i. 1 4 i6b9i .d e m .R H . 1443. 1 6 6 ( n r . 107. 17 .p . idem . 247). 2 1 ( n r7. d o c . 261 D o c . Şerban şi fratele său Aldea din Ţara Făgăraşului 2 4 5 . ibidem. 245 D o c . 247 D o c . C f . d i n 9 i u l . 3 6. 3 4 7 ( n 2r . d i n 3 o c tD. de exemplu jupanii : Stanciul Moenescul. 26 7. d o c . 1 4 7 8 (3 5 0 săla şe ). Robi mai au şi ctitoriile Snagov 23". 2 9 2 ) . 3 6 ( n r . 244 D o c . 2 1 8 ( n r . 240 D o c . 2 7 6 ( n r .B . d i n 4 s e p t .p . e m . 13 91 — 13 9 2. din 23 apr. Cum apar robii în documentele epocii ? Obişnuit prin numele colectiv de „sălaşe" {mKkfLJ) '• »Şi 40 sălaşe de ţigani" citim într-un act de la Mircea cel Bătrîn251.i d e m . Milco stolnicul 24? . C f . din 16 m art. 161. d i n 2 0 i u n .i d e m .p .d e m . 404 (nr.p . 1 5 6. d i n 1 6 i a n . I . d i n 1 5 i u n . 1 4i b9 i2d.p . care-şi desfăceau mărfurile în oraş. 1 4 ) . 1 4 i4b1i .d e m . 4 8 1 ( n r . 150. 1 4 7 5 (3 0 0 sălaşe). 13 92 . I . d i n 2 9 a p r . 1 4 7i 4b .p . d in 8 ian . 24S D o c . d o c . Ghicoş 249 . d o c . d i n 27 iu n . 340 (n r. c. 242 D o c . ai I S U S . 1 4i8b0i d. e m p. Robii o ultimă categorie socială era a robilor. 161 (nr.d e m . 268 (nr. d i n 2 8 o c t . 2 7 ( n r . 2 4 1 ) . 7 au g. 238 D o c . Chirtop 248 . „ţigani. p p. . 24 9 . 243 Doc. 246 D o c . 1 4 7 ) . : 23 . jupaniţa Stana 250. 249 D o c . 2 4 6 ) . în 1385. Bistriţa242. 40 sălaşe" dăruiţi ctitoriei de Vlaicu I 237. 1 5 2 ) ( 7 f a m ilii d e ţigani). 2 4 3 ( n r .1 7 ) ( 1 ţ i g a n ) . a n t e 1 6 m a r t . 1 4i 9b 4i d. 3 9 0 ( n r . 4 1 . p p _ 1 4 5 — J 4 g _ 237 D o c .p . 96. 93).p . Cozia primeşte „300 sălaşe de ţigani" de la Mircea cel Bătrîn 238 . 4 7 7 ( n r . 1 7 ap r.

Cf. din 8 mai 1476. 276.. B. DRH. 1469. 2:54 Doc. p. PANAITESCU. iar altele arată şi pe bărbaţi cu femeile lor 254. P.. Care este temeiul dreptului de proprietate asupra aces- tor sălaşe ? în cazul marilor mănăstiri este vorba de o donaţie domnească. 170. pp. din 6 oct. 25 6 Doc.. 228 (nr. CAZACU. 255 (nr. ibidem. ibidem. Unele documente înscriu numai partea băr- bătească 253. 294). Doc.. 1492. 152). pentru că le sînt vechi ocine şi dedine" 257 : este 2 52 Doc. 267) şi p. 25 5 Suma este importantă. nu apare în documentele seco - lelor XIV— XV. Dar cazul cel mai frecvent este acela al stăpînirii acestor robi din generaţie în generaţie. 481 (nr. din 25 aug." 25a .. I. 268). 2 57 Doc. Alteori. 135). p. Documentele seco lelor XIV— XV nu confirmă opinia exprimată de V.i-au fost cumpăraţi de la jupîneasa Voica Pîrciulovoaia drept dousprezece sute de florinţi ungu- reşti.Alteori se arată nominal şeful fiecărei familii „Şi ţiganii pre anume — citim într-o poruncă a lui Radu cel Fru- mos — Badea cu tot sălaşul său şi frate-său Costea cu toţi feciorii lui şi Năsturel cu toţi feciorii. In cazul unor boieri. ca atare. acest foarte vechi drept asupra robilor este limpede prins în documente. ibidem. 1496. 1499. 1494. Cîteodată. p.. Viaţa feudală. din 9 iul. Denumirea de „rob". 432 (nr. în continuarea unei situaţii existente înainte de întemeierea statului feudal al Ţării Româneşti.. COSTĂ- CHEL. Jupanul Dobriţa are o jumătate din satul Runc şi „. 230). un act de vînzare-cumpărare : boierul Mihail din Ruşi obţine de la domnie întărire pe mai multe familii de ţigani pentru că — citim în actul din 1469 — „. p.. ibidem. anume Moş cu fiii săi. alţii numai indicaţi cu feciorii lor. Vlaicu I sau Mircea cel Bătrîn dăruiesc ctitoriilor lor un număr de sălaşe de care ei puteau dispune fără a fi nevoie de nici un act care să justifice proprietatea asupra lor. 143—164.. inclusiv ţiganii 256 . de remarcat că unii ţigani sînt şefi de sălaş. A. ibidem. pp. 228 (nr. 370 (nr. B. p. actul din 18 iun. „Dreptul de stăpînire asupra robilor a fost rezer vat exclusiv domnului ţării ca şi dreptul de stăpînire asupra pă- 258 . 135)." 255 . p. Alte exem ple ibidem. 477 (nr.. doi boieri îşi înfrăţesc proprietăţile. din 25 aug. I. 2 53 Doc.un ţigan. DRH. 400 (nr. 292). 246). 436 (nr... P. ante 16 mart. Necea cu tot sălaşul şi Danciul cu toţi feciorii lui. p..

I . şi existenţa unui drept de proprietate al domniei asupra tuturor ţiganilor existenţi în ţară. fără a cere obligatoriu. ^ ILIEŞ. Judecind după ştirile din secolele XVI şi XVII. DRH. 259 y e z . COSTĂCHEL. P. 25 (douăzecişicinci) de sate (sau părţi din ele). I. mănăstirile înseşi. 269 (nr. p. 77) şi p. B . iar cele din secolul al XV-lea cuprind o formulare foarte sumară : „Încă şi 300 de ţigani. 1 5 2 — 1 5 3 . 275 (nr. 1436 şi doc. în confirmarea dată Coziei 258.. îşi sporeau sălaşele prin cumpărare. O sumă de boieri — vezi documentele amintite mai sus — stapînesc ţigani prin drepturile normale de moştenire .D R H . donaţii de la particulari (vezi d'oc... din 17 nov. între care satul „Găieştii toţi cu ţiganii" (16 sălaşe) 261 : „.. care primiseră danii de ţigani de la domnie. p p. ei lucrau la Ocnă . 170).. 5 6 ) . în cazul mănăstirii Cozia. o concedare specială a dreptului de proprietate asupra acestor sălaşe. O singură dovadă este invocată pentru secolul al XV-lea : actul din 18 ianuarie 1480. 259 . în care Basarab cel Tînăr întăreşte jupanului Ticuci şi celor trei feciori ai săi. ipso fado. 165). Ştiri în legătură cu exploatarea sării. domneşti sau mănăstireşti şi erau folo- siţi la muncile casnice. să fie acele sălaşe pentru nevoia mănăstirii şi să dea dajdie şi să slujească mănăstirii". C f .două categorii de robi : agri- coli şi de la curte". . A. cel puţin aşa îi aflăm în mărturiile ulterioare259. 149). 261 DRH. Unii cercetători au socotit că pot distinge în cadrul exploatărilor boiereşti sau al celor mănăstireşti „. CAZACU. 139 (n r. 1 1 1 ( n r . PANAITESCU. este clar că pomenirea robilor în mîntului" şi că domnul acordă boierilor şi mănăstirilor „. întărirea luată de la domn privind donaţia nu înseamnă. . V i a ţ a f e u d a l ă . din 17 nov. înlăuntrul gospodăriilor amintite. scrie la 1424 Dan al II-lea.ţiganii de curte ai lui Ticuci fiind trecuţi nominal la sfîrşitul documentului — conchid aceiaşi cercetători —. din partea domniei. B. 258 D o c . din 25 iun. d o c . p. P.. 2 69 (n r.. d i n 1 2 d e c . 1479. este sigur că aceşti robi îndeplineau felurite meserii în satele boiereşti. p.. La ce erau folosiţi ţiganii ? Actele secolului a'l XlV-lea nu dau nici un fel de des- luşire. .dreptul de a avea robi şi de a-i întrebuinţa la exploatarea domeniilor lor" (p.exact obişnuita formulare pentru a arăta dreptul de pro- prietate. 1479..p p . 1 65 ). 260 V. transmis din tată în fiu (dedină). primii fiind utilizaţi pentru munca cîmpului şi creşterea vitelor260. I. B. 17 9— 1 86.ibidem . p .

B. plăteau dări. cînd un boier are 25 de sate întregi sau în parte. cu munca celor 16 sălaşe. Probabil că slujitorul ce se îngrijea să scoată dările de la robi se numea cnez de ţigani265. CAZACU. COSTĂCHEL. deoarece documentul din 1480. Mai întîi. cumpăraţi. D. op. 153. . cu fami- liile lor. asprimea raporturilor dintre stăpîni şi robii lor nu răzbate încă în documentele epocii. A. 1 1 7 ) . II- lea. ns. p. şi faţă de stăpînul lor. 260 . să dea dajde şi să slujească mănăstirii"264. P. aidoma . 2 0 2 ( n r .bl. este cert că agricultura (inclusiv creşterea vitelor) nu se efectua . cuiprinzînd o confirmare a tuturor averilor jupanului. d i n 5 m a r t . p . stăpîni de pămînt lucrîndu^şi ocinele singuri. la 1424 263 (su.realităţilor sociale fundamentale existente 262 V.G. să fie acele sălaşe pentru nevoile mănăstirii. efectuau munci. I. să fie slobozi de toate muncile v şi dările şi veniturile domniei mele". 1 i4b5i 8d . 1 4D3R6 H. Al doilea. 7 7 ) .). „Goleştii toţi cu ţiganii" înseamnă Goleştii în întregime.B . Stăpîni de pămînt exploatînd munca satelor dependente.e m p.C. La fel şi Alexandru Aldea : „Încă şi 300 de ţigani. „. din 5 aug. Despre aceşti robi ştim numai că erau vînduţi. hotărăşte Dan al . 40 de sălaşe.. oameni dependenţi. locuite de vecini. ci prin munca rumânilor din acele sate. Al treilea. totalizînd 16 familii.satul Goleşti se referă la acei care erau aşezaţi acolo în sat ea robi agricoli" 262. rumâni).şi ţiganii. moşteniţi. cit. >■ ■ 264 D o c . plus sălaşele locuind în acest sat şi care sînt nominalizate ulterior în acelaşi act. 1 3 9 ( n r . PANAITESCU. Uneori domnia renunţa la venituri în favoarea ctitoriei care avea robi : . donaţi . ... P. robi — iată marile delimitări ale societăţii Ţării Româneşti în secolele XIV— XV. ar fi consemnat şi alţi robi dacă ei ar fi existat cu adevărat. I .. aflaţi sub ascultarea altora (vecini. 53). 263 Doc. O reexaminare a documentului invocat nu îndreptăţeşte această concluzie. Aceşti robi aveau anume îndatoriri şi faţă de domnie — deci faţă de autoritatea politică —. d i n 2 5 i u n . familia Ticuci nu mai avea şi alţi robi . tîrgoveţi (orăşeni). 106 (nr. p. î 265 D o c . DRH.

Individul apare. treptat.în întreaga Europă medievală. 261 . subînţeles în colectivitatea căreia aparţine . în aceeaşi etapă. Dar înlă- untrul fiecărei mari categorii. în care mulţi îşi apărau chiar condiţia lor de oameni li- beri. delimitări şi nuanţări pe care mărturiile vremii ni le descoperă mult prea laconic faţă de realitate. evo- luţie consemnată tot mai frecvent de documente. faţă de ciocnirile dintre stăpânii de pămînt înşişi. adesea. după 1500. faţă de conflictele şi antagonismele de clasă. el se detaşează din ea. dar.

£■■ .

REPARTIŢIA EI INVERS PROPORŢIONALĂ CU IERARHIA SOCIALĂ CUM ERA PRIVITĂ RENTA DE OAMENII EPOCII ORGANIZAREA MILITARĂ ORGANIZAREA BISERICEASCĂ. VECHIMEA LOR SLUGILE BOIERILOR. SATELE. LIPSA UNEI REGULI PRECISE. VI Organizarea statului ŞEFUL STATULUI FEUDAL: VOIEVOD ŞI DOMN PREROGATIVELE SALE A EXERCITAT DOMNUL UN DOMINIUM EMINENS ASUPRA TERITORIULUI? (DAREA CALULUI) SUCCESIUNEA LA DOMNIE. SLUGI ALE MĂNĂSTIRILOR PONDEREA APARATULUI DE STAT FEUDAL ÎN VIAŢA SATELOR ŞI TlRGURILOR ÎMPĂRŢIREA TERITORIALĂ. RENTA ÎN MUNCĂ. BIRUL IMPUNEREA LA RENTĂ. ASOCIEREA LA DOMNIE DREGĂTORII STATULUI FEUDAL MARII DREGĂTORI CU SUBALTERNII LOR IMEDIAŢI DREGĂTORII OBIŞNUIŢI AI STATULUI FEUDAL. JUDEŢELE PRIVILEGIILE DE IMUNITATE A CUNOSCUT ŢARA ROMÂNEASCĂ ÎN SECOLELE XIV-XV FARiMIŢAREA FEUDALĂ? RENTA FEUDALĂ. IMPORTANŢA FACTORULUI IDEOLOGIC . VECHIMEA EI DIJMELE.

. DE PORCI ŞI DE ALBINE ŞI Bl. din 23 noiembrie 1406) „DE ACEEA. . DOMNIEI MELE. IO MIRC EA MAR E VO IEVOD ŞI DO MN SIN GU R STĂ P lN IT O R A TO A TĂ Ţ AR A . DREGĂ- TORI.. la 28 februarie 1424) . FIECARE SĂ SE FEREASCĂ DE ACELE CASE PE CARE LE-A DĂRUIT DOMNIA MEA ACELOR DOUĂ MĂNĂSTIRI ALE DOMNIEI MELE .. RARII SAU ORICARE DREGĂTOR AL DOMNIEI MELE. ORICINE VOR FI DIN MILA . SUDEŢUL ACELUI ORAŞ ĂL DOMNIEI MELE TÎRGOVIŞTB SAU VORNIC SAU PRISTAV SAU Bl RĂU SAU FOLNOJ." (Dan al Il-lea.. .„E U. ÎNCĂ ŞI GALET ARII ŞI VINĂRICERII ŞI VAMEŞII DE OI. " (doc.

IDEM. 349—351.. Evoluţia procesului de organizare statală. IORGA. B. iar conducătorii lor se intitulau oficial voievozi. 1389. Bucureşti. 1916. Ţara Românească şi Moldova au fost voievodate. cf. p. Istoria românilor. adoptată din diplomatica bizantină prin filiera bulgară şi sîrbă şi menită să accen- tueze. din 4 sept. p. ibidem. p.mare voievod şi domn" 5 . N. ţinut (tenetum) etc. 368—370 . p. A.. 55). * Din toată aria sud-est europeană. Domn (în textul slavon „gos- podin").. Originea voievodatului la români.. ŞT. 1424. 29 (nr.. I. în AARMSI. Vladis'lav se intitulează voievod şi domn 3 . Ţara Românească de la Basarab I. pp. GIURESCU." 4 . pp. Aceste formu- lări. Sacerdoţeanu. 1968. P. C. numai Transilvania. op. 3 c. 1374. 18 (nr. Numele cîrmuitoru'lui era precedat de particula „Io" (derivat din Ia)âvvTi<.. Dacă numele a fost luat de la vechii slavi (vojevoda = conducător de oşti).. 1968. feudal din vechi timpuri în fiinţă între Carpaţii meridionali şi Dunăre.Şeful Ţara Românească se constituie sub domnia lui Basarab statului Întemeietorul prin reunirea cnezatelor şi voievodatelor. 290.. ediţia G. 4 Doc. BOGDAN. Dan al II-lea — „. BOGDAN. 6 DRH. ŞTEFAN ŞTEFANESCU. I. 5 Doc. t.. cit. N. în Opere alese.. pp. P. din 28 sept. passim. 178. Is toria României. s. 7 D. 121. pp. Mircea cel Bătrân — „. şi în formuilaristica oficială. p. Bucureşti. p. pînă la Mihai Viteazul. ONCIUL. atestă continuitatea organizării teri- toriale şi politice la români de-a lungul epocii migraţiu- nilor 7 . II.. In primul hrisov intern păstrat. 24—31 . I. ed.. op. 771—775. p.. 103 (nr. 207—208. 52). Mihăilă..). pp. 265 . Reconstitution de la vie d'Etat. 5—15.. OLTEANU. Ioan Mircea voievod. pp. Românii si ungurii în trecut. în „Scrieri is torice". 109 {nr. 140—159. pp. cit. Sîrbii.. IORGA. Cîrmuitorii noului stat s-au numit voievozi şi domni. este o creaţie proprie a societăţii româneşti 2 .. termen care ală- turi de ţară (terra). PANAITESCU. îndeosebi prima. DRH. 2. 165—179. Bulgarii şi Românii în Peninsula Balcanică in evul mediu. I. vine din latinescul „d o minus". pp.marele şi singur stăpînitorul domn.. XXXVIII. ca şi mai târziu. ibidem. judec şi judeţ (judex şi judicium). Introducere la istoria culturii. importanţa şi autori- 1 C. 2 I.. se repetă de-a lungul secolului al XV-lea6. B. instituţia politică menită să asigure conducerea supremă a ţărilor feudale constituite în interiorul şi în afara arcului carpatic pînă la Dunăre şi Marea Neagră. voi. 10). 6). II.

„mare voievod". Dacă vrerea şi ajutorul dumnezeiesc erau socotite organic legate de domnie. Domn este echivalent cu stăpîn al ţării . 48) passim. cf. după termenul cunoscut. inde- domnulu pendenţa cîrmuitorilor statului muntean 9. evident. p. prestigiul ei deo- sebit. Luarea efectivă a puterii este considerată tot ca un semn al voinţei divine : „. gativele adoptarea în titulatură marchează tocmai puterea." 12. urmînd îndeosebi tradiţiei politice bizantine. semnează tratate politice şi comerciale. conducătorul relaţiilor externe. 97—98). încheie pacea şi poartă războiul. pp. Bucu reşti. tatea domniei 8. 1960. în exercitarea acestor prerogative. din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu. Voievodul este şeful întregului aparat de stat. I. după păcatele noastre. este ultima instanţă de judecată. VlRTOSU. 11—101 (Concluziile la pp. 1387." 13. el îşi exercita. Ca orice conducător de stat din Europa medievală. din 1 iun. acel 8 E. din alt neam. 9 Ibidem. 125.. are singur dreptul de a emite monedă. el ţine. 182—196. Iar „mare voie- i vod" semnifică autoritatea domnească. comandantul suprem al armatei. din 1 iun. al XVI-lea. voievozii români îşi socoteau puterea acordată de divinitate : „Io Mircea voievod din mila lui Dumnezeu. 10 Ibidem. 185. p. 12 Doc. 245 (nr. domn. probabil. pp. asupra întregului teritoriu al ţării . p. 97 (nr. Titulatura domnilor şi asocierea la domnie în Ţara Românească şi Moldova pînă în sec. seamă de legile scrise şi îndeosebi de cele nescrise ale pămîntului.. o dată cu procesul de unificare teritorială a Ţării Româ- neşti. DRH.. stăpînind şi domnind peste toată ţara. 114—145 . cît şi cei răposaţi10. 8) passim. B. Titlul acesta a apărut. ibidem." 11. p. 1475. cînd cnezii şi voievozii locali au recunoscut autori- tatea lui Basarab I.. 23 (nr. pp. 13 Doc. ibidem.. 11 Doc.. în schimb cârmuirea propriu-zisă se asigura prin mijloace cu totul pămînteşti. de care se bucurau atît unii cîrmuitori în viaţă. superioară. 266 . 148) passim. din 27 iun. 1421. Prero. ^ Domnul avea — consideră unii cercetători — şi o stă- pînire supremă. concluzia p..după moartea domniei mele pe cine-1 va alege domnul Dumnezeu să fie domn al Ţării Româneşti sau din rodul inimii domniei mele sau din rudele domniei mele sau.. „Io Radul mare voievod şi domn.

Pro prietatea feudală. p. 349. Contribuţii la problema imunităţii. B.. 334. 224. Mircea cel Bătrîn. a titlului de proprietate al bunului res- pectiv. 329. 414. 267 . asigurarea dreptului de moşte- nire pentru fete. pp. începînd din 1453. unde se reexaminează întreaga problemă. 232. STAHL. V. Vezi mai jos. ibidem. 350. p.. confirmări.ca o reînoire per- sonallă. 178. 217. 204. 298. 148. 257).. Controverse. 187. 118. 1451. op. pp. P. 12—■ 23 . 234. 206. 218.. H. Al doilea. 192. „Darea calu- lui" primită de domni de la beneficiari (în cazul unor astfel de mutaţii) este considerată „. de stăpîn şi dispensator suprem al pămîntu'lui" 16 . 256. 130... 209.să-i fie de ocină şi de ohabă" utilizată de cancelarie la cele mai variate convenţii juri- dice legate de mutaţiile de proprietate 15 . 303. 76—77 . 158. 200. 16 DINU C. 177. ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. H. 417 (nr. 139. 321. 287. pp. ce purta caracterul unei recunoaşteri a sus-numitei calităţi a dom- nului. 198 . CAZACU. Mihăilă. Cluj. 304. voievodul scuteşte pe beneficiarul actului de o 14 I. în închinare lui N. 200. 124— 187. COSTĂCHEL. încercare asupra dome niului eminent.. 196 (nr.. Iorga. 136. 223. 132. I. 110. 59 o arată explicit. 347. pp.. 313. Alteori. precum şi în formula „. în calitatea lor de stăpîni supremi ai întregului pământ al ţării. 225. ARION.. Ce ne arată documentele secolului a)l XV-'lea. si domniei mele au dat un cal etc). 184. Formula. P.. cazurile variate de aplicare. 58 . schimburi. cit. 138. 112). din 30 sept. A. 261. P. p. P. la egalitate cu băieţii (sau combinări aîe acestor cazuri). 1931. 17 Doc. PANAITESCU. 115. 230. 193. 201. pp. ed. 215—217 . pp. cuprinde : „Şi domniei mele i-au dat un cal bun" 17. 15 VL.dominium eminens în felurite prilejuri.. în Opere alese. 19. ARION. 219. un cal bun . G. întîlnită frecvent în actele secolelor XV şi XVI14.. p. 288. DINU C.. cînd s-a păstrat prima atestare de acest fel ? Mai întîi frecvenţa relativ mare a dării : din 193 de acte (în intervalul 1453—1500). Materializarea unei atare stăpîniri superioare se urmăreşte prin „darea calului". 204. DRH. 322. p. 245. Viaţa feudală. BOGDAN. PANAITESCU. toate privind schimbări în situaţia juridică a unor ocini : cumpărări. cu mici va- riaţii.. Formulări identice sau apropiate („Şi domniei mele. 37— 38. inclusiv părerile cercetătorilor anteriori. HANGA. în- chinări. înfrăţiri. Despre cnezii români. 120. răspunzînd astfel solicitării proprietarului.. Cele mai dese sînt hrisoavele domneşti (34 de cazuri) caire confirmă o vînzare-cumpărare. 254. 360. 153..

Şi domniei mele au dat un cal.. 494 (nr. 1. 243. 84. Aceeaşi îndatorire faţă de domnie şi la înfrăţiri : (12 documente) 2 3 „. 356. 2 5 7 ( n r . în folosul domniei . 195. 246.. 243. 21 Doc. 26 Ibidem. 253. p. 226. 399. 194. 376 (nr. D o c . 16. 148. 3 15 . p. 370. din 25 apr. 22 D o c . 255. din 14 iul. 2 8 4 ( n r . in c lu siv c azu rile c în d d o m n ia „ iartă" c a lu l). pp. 1 5 4 ) . 190. as D R H . 2 4 5 . şi 15 sept. D. ceea ce ar confirma existenţa unui drept superior de stăpînire (dotni- nium eminens) al voievodului asupra teritoriului ţării. 24 D o c . 189. 1483. la schimburi de pă- mînturi 2 6 . 36 3 . pentru valorificarea drepturilor de succesiune 27. 4 9 0 ( n r . Darea se plătea şi oînd o înfrăţire se producea o dată cu o confirmare (sau şi o cumpărare) de ocini 25 . 274. pp. confirmări cu moti- varea : „Şi mi-au dat un cal pentru că le-au fost vechi ocine" 22 . pp. 397. 1 4 8i b0 i. 302. 394. 91.G. 9. d i n 7 n o v . 27Ibidem. 314. 152. 1 7 5 ) . 186. ibidem.B . d i n 3 0 i u n . 143. DRH. 232. fără a obliga pe beneficiari la plata amintitei dări. 2 2 9 ) . 475 (nr. 2 9 9 ) . 481 (nr. p. Alteori. 448 şi 453 (nr. 1489. 387. 158. d e m . IU. 25 I b i d e m p. 292). 461.p . din 28 iul. 394. 244. 423. B. 22 7. 319. 4 6 9 . 27. 233. 4 8 4 . din 25 iun. 123. 278). 1497. 345 (nr. 209.). 196. 309.atare obligaţie : „.p . 188). 316.. 211. I. 133. 302). Doc. 477 (nr. ibidem. d i n 6 m a i 1 4 i9b2i . 1 4 7i b7 i. 3 47 . 221. pp. 400. 122. 20 346. 217. ns. se fac tranzacţii în care caii ser- 18 Doc. Din cazurile arătate ar rezulta că la o schimbare în situaţia proprietăţii (uneori la o simplă confirmare a ei) se percepea această dare. 305. întăriri de sate şi sdişti29.19307. 41. 283. 3 6 8 ( n r . 262. 14-2). cumpărare şi închinare de ocină 20 . cumpărare şi înfrăţire 21 . 275. 237 (nr. 1500. 234). 305 (nr. 372. d e m . 291). Ibidem. 268 . în sfârşit. 239. p p. . ibidem. 412. 3 6 5. înfrăţiri30 în care domnia dispune eliberarea hrisoavdlor. 206. 33 1 . p . 3» Ibidem.. 28Ibidem.. 194.C.d e m p. 1 apr. 1472. 198. 188. 422 (nr. 261). 170. 3 3 7. 230. 216. pip. 2 9 4 . 2 08 . 2 8 8 . 227. cînd unii stăpîni de sate îşi aşază fiicele ca să le fie în loc de feciori. iar domnia mea iarăşi l-am iertat" 24 . p. 215) cu interesanta menţiune : „Şi dom nia mea le-am iertat calul cel obicinuit a să da domnii". Se efectuează vînzări-cuinpărări de ocini 28 . 29 Doc. Alte documente arată perceperea dării la cumpărarea unei ocini împreună cu confirmarea unei proprietăţi mai vechi 19 . Dar alte documente infirmă concluzia de mai «us. 240. 2 9 6 .şi domnia mea am iertat calul"1S (subl.

existente în secolele XIV şi XV : ori. Acest domeniu apare în mai multe mărturii. în acest inter- val. adică terenurile rezervate pentru păşunat. 145. cele ce alcătuiau domeniul domnesc. separat de a- celea pe care voievozii Ie aveau personal. fără ca ele să fie confirmate de domnie. 185. indi- ferent de schimbarea titularului şi. îndeosebi în satele devălmase. B.vesc drept mijloc efectiv de plată 31. 269 . pentru facerea finului. V L . Mai aparţineau domniei şi braniştile. 109. deşi nu ştim astăzi cît cuprindea şi cum a evoluat. (nr. 241. 37 Doc. 446 (nr. 86 Doc. 210. i b u ţ i i l a p r o b l e m a i m u n i t ă ţ i ip. încuviinţare expri- mată prin „ocină şi ohabă" 3 2 nu arată totuşi existenţa unui atare dominium eminens ? Şi aici se ridică o obiec- ţie : documentele păstrate pînă la 1500 se referă la un număr limitat de sate — cîteva sute — faţă de peste 3 000. 256). pp. d i n 1 3 i u l .. 347 etc. ibidem. 3 7 . 1495. DRH. 32 V e z i m a i j o s . pe tot cuprinsul Ţării Româneşti. de înaltă trădare. Dacă un astfel de drept superior rămîne în discuţie. 135. p.. Documentele secolului al XV-lea nu ne îngăduie să considerăm că voievozii munteni exercitau un dominium eminens asupra întregului teritoriu. 3 0 5 . I .. Bucureşti.. s-au produs. 35 C. 33 V e z i m a i s u s . I. I. C. e m p. 300. V De zRi Hş. 311. de la o etapă la alta 33. pentru vînat şi pescuit 35. din 4 sept.ori cît este hotăr- nicită cu semne" 36. ca întindere. 1 9 1 . 228. B. 192. GIURESCU. 34 D o c . 2 2 7 . p p . 220. p p . 273). în primul rînd. zestre etc). ca orice feudal. p. Vlad Călugărul dă călugărilor de la Glăvăciov braniştea de la Slatina „.. 353. fireşte. numeroase alte modificări în situaţia proprietăţilor (moşteniri. II. 1943. 416 (nr. 248. 10). de desherenţă — când cineva murea fără moştenitori sau de neplata birului 3 4 . 294. în schimb domnia dispunea de o sumă de proprietăţi. Proprietăţile boiereşti reveneau domniei numai în cazu- rile de hiclenie." citim într-un hrisov de la Mircea cel Bătrîn din 1389 37 ai DRH. Istoria românilor.Bi . 1 4i8b 2i d. 201. Dar încuviinţarea domnească dată tuturor acte- lor ce priveau starea proprietarilor. 163. Tot ale domniei erau şi hotarele tîrgurilor. 160. 1 8 1 ) . 363. 3 3 6 . 322. . 264. 2 6 8 . p . 181. 2 9 4 ( n r . p. 406. H A CN oGnAt r. 217 etc). 29 (nr. „Această scrisoare a fost în oraşul domniei mele numit Rîmnic. din 4 sept. .

45 O.. Asocierea la domnie nu a asigurat stabilitatea celui astfel desemnat (după moartea lui Mircea cel Bătrîn. 1 2 ) . pp. pp. la domnie îndreptăţea pe toţi fiii — legitimi sau naturali — ai unui voievod aflat la cârmuirea statului. 38 . 1 8 ( n r . G IU RESCU . 34. Dar urmărind succesiunea evenimentelor. 1951. Mihail nu reuşeşte să se menţină decît 2 ani şi jumătate şi piere în 38 Vezi mai sus. hrisovul însuşi este eliberat în numele domnului şi al urmaşului său43 : alteori moştenitorul. i b id e m . d o c . I . 8 3 ( n r .o p . 247). 27. 6 2. 1 6 6 ( n r . p .D R H . 26. în SMIM. d e la pp . cu voia părintelui său. « D o c . nu m a i filia ţia lu i V l a d ( 1 3 9 4 — 1 3 9 7 ) n u e s te p r e c i z a t ă . d i n c . 177—180. Vlad Dracul înzestrează ctitoria de la Snagov şi cu „siliştea pe Bibarsa" 40. 202. p . pp. 216—222. 6 ) . 6 7 ( n r . 3 2 5 . De aceea şi politica de sprijinire a intereselor tîrgoveţilor. 40 D o c . din timpul vieţii. Succesiunea Sistemul de succesiune la domnie. pe unul dintre feciori. 6 1. 41 V ezi filiaţiile în C. ILIESCU. 24. Unii voievozi încearcă să asigure stabilitatea şi continuitatea conducerii. (subl. B . G IU RESCU . 37. 2 0 . 39 D o c . asociindu-şi.. oferind şi puterilor vecine prilej binevenit de intervenţie. voievozii sînt descendenţi ai primiilor Basarabi din secolul al XIV-lea 41. practicată de cîrmuitorii ţării 3S . de pildă între Vlaicu şi Radu I sau între Dan I şi Mircea cel Bătrîn 45 . E. 1 3 7 4 .. p p.. p .B uc ure ş ti. I . d i n c .C. 58 . 49 . 19 71 .i b i d e m . nr. 270 . 235. Titulatura domnilor. 9 5 ) . 3 7 9 . C. 41—49 şi 54—58. două concluzii se impun. p . 7 9 . Aşa procedează Mircea cel Bătrîn 42. . în secolele XIV şi XV. 4 0 4 .). d i n 1 3 9 0 — 1 4 0 0 . p .( n r . 3 9 ) . 35.D R H . c i t . ns.G. 3 2 ( n r . D. Uneori. Erau în proprietatea voievozilor şi locurile pustii. p p . 1 4 0 6 .i b i d e m . B . 43 D o c . 1 5 . C f . 8 1 : la fel pro ced ează ş i V L A D C Ă L U G Ă R U L . Sistem care tocmai prin lipsa unei reguli precise de succesiune a favorizat competiţia pentru domnie.. II. 1. 3 0 ) . d i n 1 4 1 7 — 1 4 1 8 . după cum se produc temporar şi asocieri înt r e doi fraţi. Is to r ia ro m â nilo r . 42 D o c . De la Tihomir şi Basarab cel Mare şi pînă la Radu cel Mare. „seliştea Bahnei" 39 . D IN U C . Domni asociaţi în ţările romane în secolele al XlV- lea şi al XV-lea. 7 6 . de care puteau dispune : Vlaicu I dăruieşte Vodiţei. 7 4 . eliberează acte 4 4 . d i n 3 0 i u n . VÎRTOSU. P e n tr u l ip s a u n o r re g u li precise de succesiune. între altele. 6 98 — 70 2 . 38.

I. pp. 20. p. de Radu I şi fratele său V<ladisilav- Vlaicu. 28. la exercitarea puterii de doi cîrmui- i tori împreună (de Basarab întemeietorul şi fiul său Nicolae Alexandru. . . 36. B. 262 (nr. p. 22. p. 195). 49. . 61. menţionează expres autorita- tea superioară. 28. 132 (nr. 42.o p . Dar asocierea la domnie nu a dus efectiv la separarea ţării în două state distincte şi acesta este elementul esen- ţial de reţinut. 47 Ibidem. 51 Ibidem. din epoca dinainte de unificarea Ţării Româneşti 47. 18. dregător pentru scurt timp. 153— 154 şi 165. de Mircea şi fratele său Dan sau de Mircea şi fiul său Mihail46). V I R T O S U . 33.T i t u l a t u r a d o m n i l o r . 141 (nr. p. 69). 9. c i t . 16. 8. 30. porunci către tîrguri.martorii acestui în- 46 E .). 60.p. 6. ş . pp! 281— 292. I.. cîrmu- ind alături de părintele său. vămi sau dregători51. 48 Ibidem. confirmări de ocini5^.. 63. Cel mai frecvent însă în actele domneşti apar mai mulţi boieri mari şi dregători. p. Mari luptă cu Dan al II-lea). 305 (nr. Desfăşurările din Moldova după moartea lui Alexandru cel Bun. p p . precedaţi de formula : „. cum se exercita pu- terea politică ? Într-o sumă de împrejurări. împărţirea i puterii supreme prin asocierea la domnie a putut duce. passim (nr. autoritatea politică supremă a fost întotdeauna socotită ca una singură. 27. Examinînd şi situaţiile similare din Moldova. p . divizarea ei a fost privită ca o situaţie anormală. adică de tatăl său4S. Cf. 26.. 188). p. . 310 (nr. 65. 191). 25. p. 55. 2 6 2 — 2 8 1 p e n t r u a s o c i e r e a I l i a . hotărârile domnului sînt înscrise în hrisoave eliberate numai în nu- mele voievodului. constatăm că ceea ce au urmărit în fond titularii asociaţi a fost ca fiecare să exercite pînă la urmă singur domnia . 288. 71). cînd unii din fiii săi încearcă efectiv să împartă ţara — cu doi voievozi şi două curţi — sînt elocvente prin însuşi eşecul total al unor asemenea experienţe. Care era mecanismul vieţii de stat. 78). ce trebuia cit mai curînd curmată. ="z DRH. 1 5 2 — 1 6 5 .. o îndepărtată tra- diţie.Ş t e f a n (1435— 1442). fără întărirea unor boieri sau dregă- tori : donaţii către ctitorii 5". 25. deţinută de Mircea. 7. B. . în al doilea rînd. 67. posibil. 5» DRH. Ea reflectă. pp. Semnificativ de relevat că Mihail. 14. 72. 49 I b i d e m . unde îm- părţirea puterii este şi mai bine exprimată49. 22. 131 (nr.

271 .

Din cine se compunea aparatul de stat al Ţării Româ- neşti în intervalul 1300—1500 ? într-o formulare globală. STOIGESCU. 62 N. 1 8 7 ." 61. 56 Ibidem. etc. R H . juzilor şi celorlalţi dregători. unii dregători legaţi direct de per- soana voievodului.Ibidem.. 2 4 ) . 37 Ibidem. vistier- nicul. slugerul. p. Cine sînt cei chemaţi să întărească hotărîrea domneas- că ? Boieri mari — de obicei jupani — alături de dre - gători 58. un vornic cu subalternii săi pen- tru împărţirea dreptăţii . 5 2 . pp. p.. B . Formularea se repeta de-a lungul secolelor XIV şi XV.. paharnicul. 45 (nr. 453 (nr. precum 53 Ibidem. 60 D o c . sub Basarab I. pp. p. 104. 155—298. 17).. I . 2 7 8 ) . logofătul.. comiţilor..tuturor castelani- lor. 300—301 . 111). 1 4 0 1 — 1 4 0 6D. banul. Cine sînt marii dregători ? Documentar apar. 54 Ibidem.. postelnicul la 1437. 45. „. 5 8 ( n r .. 59 Cel puţin 55»/o [vezi DRH. între 1389 şi 1415. 199 (nr.scris 53 . în timp ce numărul boierilor fără dregătorii scade. d i n c . 1 7 . 11). indice.de la mici pînă la mari" 6 0 după cum înaintaşul său Vla- dislav (Vlaicu) poruncea. majoritatea 59 sînt confirmate de martori. armaşul. pitarul şi portarul — în- tre 1469 şi 1494 62. 272 . 47 (nr. — Şi aceştia sînt martorii acestei scrisori 54 . îngrijind de masa şi băutura domnească. 3). 52. p. B. iar clucerul. vezi pp. în 1369. paharnicul şi pos- telnicul. 13 (nr. Din totalitatea documentelor rămase pînă la 1500. pentru detalii pe fiecare mare dregătorie.. F 8 . 55 Ibidem. 304. p. ponderea trece asupra dregătorilor. stolnicul. — martorii acestei cărţi55 — şi martori la aceasta 56 — iată martorii" 57 — etc. O domnie a cărei autoritate se exer- cita din Carpaţi pînă la Dunăre şi de la Severin pînă în părţile Deltei nu putea funcţiona fără o cancelarie condusă de un logofăt. un vistier cu ai săi vistiernicei care adunau dările . t)03 sub „Sfat domnesc (martori)"]. I.. 31 (nr. 49). în orice caz. 61 Ibidem. vornicul. 100 (nr. p. Dar unii dintre ei au trebuit să existe. p . de la întemeierea statului feudal centrali- zat. dar cu cît ne apropiem de finele secolului al XV-lea. 19). Sfatul domnesc. Mircea cel Bătrîn aminteşte de dregătorii domniei „. ca şi după 1500. p. spătarul şi comisul . cum erau stolnicul. 2 1 .

S T O I C E S C U . Existenţa cancelariei muntene — deşi Aldea. unde se adunau veniturile scoase din vămi şi dări 68 . reprezentând o sumă considerabilă 67 — înseamnă. ipso facto. C f. 3 7 ( n r. p. 68 Cf. ei participă la exercitarea autorităţii politice a statului. p . p. I . 63 C. şi un diac.. . Este un număr minim de înalţi dregători. 4 6 — 4 7 . 301 şi urm . Contribuţiuni la studiul marilor dregă.o p . totodată. L is ta dreg ă to r il o r. repartizaţi în toate judeţele ţării 72. GIURESCU. de un transumpt din 1618. 66 D R H . C. p . Relativitatea înscrierii funcţiilor în actele cance- lariei este ilustrată de intervalele la care ele apar : un vornic Vladislav este martor la 1389 69 . 1 1 ( n r .b i d e m . deşi o interpretare ad literam a documentelor constată prezenţa unui atare vornic numai la datele amintite. în sfîrşit. care se regăsesc de altfel la toate curţile medie- vale europene 64 . 8. răspund şi beneficiază. p . B . 82 (n r. Despre natura juridică si importanţa des păgubirilor oferite de Basarab voievod.. 69 D R H . cînd preoţii bisericii din Cîmpulung au arătat un hrisov emis în favoarea lor de Nicolae Alexandru Basarab 6 6 . 67 OCT. Ce intră în competenţa marilor dregători ? Avînd în subordine şi o sumă de slujitori. existenţa unei vistierii domneşti. p. p. p .. 5 8) : „ A lb ul v or nic ". 1 15 ( nr. 32 (n r. B. cel puţin din 1351— 1352. p.. 27. c i t . comisul mai marele peste grajduri 63. p p . p . înseamnă că între aceste trei date — într-un interval de 39 ani — nu a existat tot timpul la curte un mare vornic. 2 ) . 2 9 ( n r . ne este dovedită.şi de paza camerei de odihnă . 71 Ibide m . deci cu aproximativ 4 decenii mai înainte. cu subalternii săi ? Acest mare dregător a existat fără întrerupere. un altul la 1415 70 şi un al treilea în 1428 71 . marele logofăt. 12). 1 5 ) . 64 N . I . de ţinerea judecăţilor.. apar abia la 1390 —1400 — 65. 70 Ibidem . Oferta făcută de Basarab I. tori. 1 0 ) : P r o b a b i l t o t e l l a 1 3 9 1i. 3 8) : „R ad ul ban — vo rn ic". ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. . ILIESCU. la 1330. p . 72 Vezi mai jos. Badea. 65 D RH . pentru a pune capăt ostilităţilor. Reconstitution de la vie d'Etat. 5 6 7 . 273 . cu slujitorii respectivi. B . de perceperea dărilor şi a dijmelor. 140. I. regelui Carol Robert.

268. 68). 8° Ibidem. STOICESCU. participă la politica ex- ternă a ţării. 127 (nr. p. Dar aceştia rămîn subordonaţi voievodului. 7 * De exemplu cunoscutul tratat acordat de Mircea braşovenilor la 1413 : I. 77 Ibidem. 13. I. 64). tratate comerciale 74. 6. 75 Ibidem. 287. De asemenea. iar aceştia rămîn sub ascultarea domniei. BOGDAN.. 7 1 . iar la 16 septembrie 1430 un nou stolnic — Stan f0 ? In schimb. nu încearcă să se substituie puterii domneşti. Domnul conduce cu ajutorul marilor dregători.. 78 DRH. în primul rînd cele privind stăpînirea pămîntului. Se schimbă şeful statului. Cum se recrutau ? Nu avem informaţii pentru secolele XIV şi XV.. 73 Cf. pp. 129 (nr. 103. confirmă unele hrisoave importante eliberate de cancelarie — de pildă. alături de voievod. în 1429—1430. 102. se schimbă şi deţinătorii înaltelor slujbe ale ţării. Cf. 17. p 2. p. administrează vămi. p. N. De ce. stolnic este Sarul şi Caraja co- mis 78 . spătar. cum fac Stănilă vornicul şi Badea paharnicul şi alţi boieri în favoarea lui Basarab Laiotă 75 . sub acelaşi Dan al II-lea. p. Şi nici după ce criterii se schimbau în cursul aceleiaşi domnii. A existat un cursus honorum la înscrierea lor în actele interne sau externe ? Nu se constată o ordine fixă în secolele XIV şi XV. pentru ca la 1 decembrie 1429 să apară un alt comis — Buşaga 79. La 1424..citim : logofăt..urmăresc executarea pedepselor sau încasarea gloabelor. Sfatul domnesc. care se alătură demersurilor efectuate de Basarab cel Tînăr pe lîngă braşoveni 76 . B. sau vornicul Vladul şi vistierul Cazan. întăresc. comandă corpuri de oaste în caz de război 73. 10. p. constatăm că se formau gru. pp. sprijinind pe unul sau pe ceilalţi dintre candidaţi. întăresc şi sprijină acţiunile şi actele lui. de exemplu.. schimbîndu-se o dată cu ea 81. 81 Boierii folosind schimbările de domnie^-m competiţia pentru ocuparea marilor dregătorii. p. 274 . 125 (nr. sau marele vornic Cazan vestind Braşovului deschiderea drumurilor din Ţara Ro- mânească pentru mărfuri 77 etc. pari de boieri. o sumă din actele interne ale cancelariei. ■ 6 I b i d e m . sprijină feluritele acţiuni ale voievodului lor. 66). Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti. 79 Ibidem.

N o i c o n t r i b u ţ i i l a s t u d i u l m a r i l o r d r e gătorii în secolele X IV X ş iV . 275 . s-au constituit după 1300. 29 (nr. Truţea. probabil. p. nu în ordinea unor dregătorii de apariţie relativ recentă (după 1300). 9. p. recrutat din acei majores terrae. XIII. este Vladislav vornic. S T O I C E S CoUp . 104 (nr. 1957. iar la 1493 de exemplu —• mare vornic. paharnic82 . a avut în prealabil sfatul şi sprijinul boie- rilor săi. 86. II. C . c i t . p . B. yoievozii şi cnezii din secolul al XlII-lea. spătar. comis. dijmarii. La 27 decembrie 1391.. o luptă armată fiind de neconceput fără un astfel de sprijin. La 4 sep- tembrie 1389. indiferent de slujbă. N . se constată uneori şi fenomenul invers : marii dregători preced în acte pe boierii fără titluri. sînt socotiţi vrednici . birarii. primul vistier. Or. apoi Bars. vameşii etc). 84 C .a figura pe primele locuri. C. unii au putut ocupa anterior o funcţie importantă sau prin însăşi vîrsta şi experienţa lor. 309) . p p .Analele Univ. 65—68. G I U R E S C U .. Poate fi şi tradiţia re- flectînd situaţia dinainte de unificarea statului : dacă o sumă de dregătorii. . SACERDOŢEANU. acelea legate de însăşi natura relaţi- ilor sociâl-politice feudale. obiceiul de a se trece boierii martori. 27—43. 86 DRH. 52). de persoana „marelui voievod". B u c u r e ş t i . B. cîrmuind un teritoriu relativ restrîns. printre martori84. au avut în jurul lor nu înalţi dregători. Roman. De altfel. nr. Vlad etc. De ce figurau ei în acte de mai multe ori în urma boierilor fără slujbe ? Dintre boierii fără titluri. 1 9 2 5 . stratornic 8S. în . atestaţi la 1247. au precedat apariţia statului feudal centralizat al lui Basarab I (de exemplu. pp. B : I . Litovoi. Mădricica. 3 9 0 ( n r . 10). ordinea este — Vlad 82 DRH. primul martor. I. I. A. 272 (nr. ci un sfat de boieri. Bucureşti". după feţele bisericeşti. funcţiile legate direct de curte. pp. stolnic. logofăt. 85 DIR. Istorie. După unificarea ţării — într-o vreme cînd tradiţia avea o foarte mare forţă de aplicare — s-a păstrat. p. la curtea voievodului. 2 4 1 ) . 3 0 — 3 2 .vistier. comis. « > D R H . paharnic. cînd porneşte către 127985 acţiunea împotriva coroanei ungare. aşa cum vor exista mai tîrziu. ci după pon- derea pe care ei o aveau în sfatul respectiv. Comentar ii la diplo ma d in 12 85 p ri vind p e Ma gis tru l Gh eorgh e. C f .

3. 90 DRH. cel de Strehaia 94 . I. 88 (nr. 37. Care sînt marii dregători ? 88 Banul în urma trecerii Banatului de Severin în hotarele Ţării Româneşti. p. ca mare dregător al domniei. 61—73. La rîndu-le şi aceşti slujitori au subalterni mai mici — „slugile banilor" 96 . Contribuţiuni. iS La 1486. pp. 24. 417. 405. 45. pp. pp. p. nr. pp. 88 în expunere reluăm concluziile din : C. N. ŞTE FAN ŞTEFĂNESCU. în RRH. 429-^459 (nr. p. 265 şi 281). La finele se- colului âl XV-'lea. GIURESCU. L'institution de la dignite de ban en Valachie. 39. Mircea cel Bătrîn. 42). am considerat că atribuţiile principale ale marilor dregători au fost. Bucu - reşti. Aldea. 16. op. 367 (nr. 197). 418 (nr. pp.. Puterea banului. pp. GIURESCU. pp. I. 124). 11. 86. 415. p . 257.. la finele secolului al XlII-lea 89. 3. 96 Ibidem.. B. STOICESCU. B... Dragomir ban. 32. 1965. 275. 317 (nr. vornicul. 30—32. I. 82 Ibidem. pp. bani în judeţul Mehedinţi 9 5 . 3—49 . 5. 33. p. 82. 39 (nr.. Sfa tul domnesc. 163. 57. Moldovan. C. 151. 146. dar exer- citkidu-şi autoritatea asupra unei zone restrînse . similare şi în etapa anterioară anului 1500. 31. 228) şi pip. Mihail — poartă titlul de Ban de Severin 90 . 83 La 1464. unii voievozi munteni — ca. 155—298. tot în Oltenia. C. si Ibidem. Cf. din secolul al XVII-lea : el 87 Ibidem. 91 (= „Domn al Banatului Severinului") (nr. Cf. reiese numai din mărturii târzii. jupanii Dimitru Ghizda-văţ şi Deatco. B.. C. 265 şi 281). 258). banul Tismanii 93 . Bănia in Ţara Românească. 17. Baldovin Logofătul 87. 38. 290) . 15). 276 . 449. acest înalt dregător reapare printre martorii actelor domneşti 9 2 . Aga. Pentru alte surse utilizate se va face trimitere la fie care caz. 15. în intervalul cît banul nu mai este atestat printre dregătorii de frunte ai domniei găsim slujitori cu acelaşi nume. In fixarea atribuţiilor fiecărei mari dregătorii. p. 13. Sub Mircea. Vladislav (Vlaicul). 82. al ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. 94. 35. 247. cit. pp. în genere. 474 (nr. Groza. 40—165 (numai părţile privind Ţara Româ nească) şi Noi contribuţiuni. 80. un înalt dregător domnesc poartă acest titlu şi figurează printre martorii hrisoavelor 91. 212 (nr. Noi contribu ţiuni. de exemplu.. 1965.. 77. pp . 45).. Alte exemple. DRH. 12. lucrările citate au utilizat o sumă de documente din secolele XVI şi XVII . DRH. 12. 429 şi 459 (nr. S9 ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU.

un cetăţean al Braşovului104. 6 7 — 6 8 . Era judecător al curţii domneşti şi al întregii ţări (cu excepţia Olteniei care rămînea pe seama banului) elibe- rînd „cărţi" cu hotărîrea 'luată. re zultate din e xercitarea dregătorieL 100 Din 4 sept. 102 Doc. ele aveau. d i n 2 8 m a r t .. 38). 261. BOGDAN. I . 46—51 . 29 (nr. pp. 177).palatinus ipsius illustris principis Radul voivodae Tran- salpinensis". C o n t r i b u ţ i u n i . pp. I. Sfatul domnesc. 228). *> DRH. . D e a s e m e ne a . trecut în fruntea tuturor martorilor laici 10°. I. p. Cît despre slu- gile banilor. D o c u m e n t e p r i vitoa re la relaţiile Ţă rii Ro mâ ne şti. Cf. p. ibidetn. 15 0. Banii cu autoritate restrînsă la o zonă erau slujitorii domniei. op. 1 0 2 ) . cu atribuţii ad- ministrative. 1 4 5 1 . de oameni care aduceau la îndeplinire poruncile de la superiorii lor ". pp. 160. 25 5. 212. Le avea şi în secolele XIV—XV ? Este probabil.. fie pentru strîngerea dărilor sau a altor redevenţe 98. mare vornic 10*. fără a putea aduce mărturii documentare. 285. C f. 2 68 . CCCXI). B . o dată ca ban-vornic102.. 1415. 161—166. 2 50 . Alteori. din 10 iun.. din 3 sept. p. Apare prima dată într-un act din 1389 : jupan Vladis- lav. 82 (nr. STO- ICESCU. după toate probabilităţile. . . 104 I. C . C f .era reprezentantul voievodului în Oltenia. 101 D o c . 10). 27 6. ibidem. n u a v e m ş ti n despre veniturile lor. B O G D A N . 1491. 103 T r a t a t d e c o m e r ţ d i n 1 4 1 3I . 197). 37 . p . C.. 356—357 (nr. judiciare — judecind pricinile privitoare la ocini — şi militare 97. în actele latine ale cancelariei muntene „judex et palatinus curie nostre" 103. B. p.. 124. C . cînd judecă la Bucureşti pricina dintre patru greci şi Ştefan. unde 4 jupani par a avea toţi funcţia de bani. 367 (nr. marele vornic hotărăşte în procese asupra pămîn- 97 C. pp. G IU R E S C U ... Aşa procedează Neagu „. 317 (nr. în 1469. alteori. 158.. 287 passim (nr. GIURESCU. 161. 1 7 9 ( n r .. rol de agenţi executivi. 99 în documente le secolelor X IV — X V nu găsim nici denum irea d e m a re b a n ş i a c e e a de b ă n i ş o r .D R H .. fie pentru îndeplinirea unor porunci. 264.p p . DRH. cit. Contribuţiuni. Alături de logofăt figurează în cele mai multe documente ale can- celariei. obişnuit sub denumirea de vornic. N. 277 . după cum este probabil că atribuţiile sale au cunoscut în timp şi o anume evoluţie sau fluctuaţie. 1 52 . 170. pp. 175. B. doc.

Cîteodată. dă poruncă lui Mihăilă. A c t e le p r iv in d a t r ib u ţ i il e ju d e c ă to r e ş t i a l e v o r n i c u l u i d e v in n u m e r o a s e î n s e c o l u l a l X V I I . B . în speţă confirmarea dată de Vlad Călugărul unor boieri pentru ocinile lor107. B. din 15 ian. 110 N. d o m n e s c . d i n 3 0 i u n . 142. Bîrcă şi Oprea. ibidem. d i n 1 4 8 1i b. iar domnul confirmă decizia 105. I.p p . 106 D o c . dîndu-Ji-se uneori apelativul de „mici". 225 (nr. 2 7 6 . A avut marele vornic mai mulţi subalterni chiar 'la curte ? Sau cei trei amintiţi sînt mici dregători teritoriali (mai tîrziu vor- nicei). 2 5 0 ) . 188— 189. S T O I C ES Sf aCt uUl. 247). 2 3 4 . ascultînd de jupan Draghici şi trecuţi în hrisov tocmai fiindcă se acordau mănăstirii mai multe privilegii de care slujitorii statului trebuiau să ţină seamă ? Ori- cum am interpreta. 405 (nr. 4 0 9 ( n r . alături de „jupan Neag vornic". 3 00 . la urmă. la 1467108. Sfatul domnesc. un mare vornic este „is- pravnic" — cel ce asigură. p. 23 0. Acest înalt dregător a avut. „Col- ţea şi Stan şi Cocora vornici mici" m. 4 7 1 (nr. să nu împiedice libera circulaţie a saşilor braşoveni pe drumul Prahovei şi al Teleajenului*06. N . în afară de „jupan Draghici mare vornic" figurează. 170. Alteori însă. p p . i d e m . p. 2 8 5 — 2 8 6 ( n r .tului. 145. 1 7 6 ) . 138. la 1494. spre a-i deosebi de dregătorul cel mare de la curtea voie- vodului amintit. 2 4 2 . Atribuţiile judecătoreşti a'le marelui vornic se îmbinau. 107 D o c . p . 2 3 5 . Reprezintă ea pe al doilea (vtori) vornic de mai târziu 110 ? Dacă ar exista numai un titular ila o anumită dată. 105 D o c . 289). c f .p . 278 . d i n 1 5 i u l . va.aceleaşi acte. Nu putem preciza cît de întins era acest drept de judecată în secolele XIV— XV. 108 Doc. Alteori. d e m . 109 Ib id em . p. 179. 191. 140. urmăreşte într-un fel. 131). 23 7. "i DRH. cu acte curente de administraţie.. pp. H . 139. o dată cu ei. am putea răspunde afirmativ. aşadar. 3 2 0 ( n r . reali- zarea unei hotărîri. 186). 185. 303 (nr. 1 4 8i b6 i. Funcţia aceasta subordonată se întîlneşte de repetate ori în seco- lul al XV-lea 109. „Jupan Stanciul Şoimul vornic mic" stă printre martori. p . 2 3 2. 136. Dar în actu'l ce reconfirmă averile Bistriţei. ca şi banul. I . 1 4 9D4R.I e a . STOICESCU. marele vornic trimitea felurite dispoziţii dregătorilor locali : jupan Cazan „velichi dvornic". 2 92 . subalterni. 1 9 9 ) . ei reprezintă aparatul din subordinea marelui vornic.

104. Despre veniturile acestei dregătorii. 111. op. fami'liei sale. în care Basarab cel Tînăr. Sfatul domnesc. C. p p .. din 9 ian.. 128. 103. I. N. cit. 187. iar titu- »2 DRH. dar le putem socoti aceleaşi şi pînă la 1500 : C. îndeosebi din se colul al XVII-lea. 106. 116 I. 56. gHCTftpk sau KHCTHHPHHK. 242). STO- ICESCU. DR H. din 2 mart. 1498. GIURESCU. unora dintre colabo- ratori sau oaspeţilor de rang osebit 118. tot un fel de agenţi executivi.. 459 (nr. di n 2 3 m ar t. 217—222. 52—53. din 303 documente : DRH. 281) . Cf. 109—114. 279 . 1482. iar egumenul să dea curtenilor ce le este drep- tul şi cum va fi gloaba" H 4 . 114 D oc. 220. (Banii şi ţesăturile fine erau socotite ca aparţinînd de drept domniei... să nu meargă călugării sin- guri să prade. 11).. p. ci să trimită egumenul pe unul dintre fraţi la marele vornic ca să trimită vornicul o slugă dom- nească şi alta vornicească. KHC-rTap. 179). pp. I... Ţinea rînduiala veniturilor adunate din dări şi a eheltu- iellilor şi — aşa cum arată însuşi numele său (derivat din latinescul vestis = haină) — se îngrijea de aprovizio- narea curţii domneşti cu haine scumpe şi stofe de preţ destinate voievodului. 258) „slugile vornicului". P. trimişi pentru milos- tenii şi pentru munci" 113. ca să prade ei şi să ducă Ia mănăstire. B. I.. In textele slavone KHCTHiapiv115. De unde rezultă că o parte din amenzi reveneau vornicilor de diferite trepte. 183. Tezaurul domnesc. din 1389—1400. 39. » 3 Doc. pp. PANAITESCU. Contribuţiuni. aeordînd ocini şi privilegii mănăstirii Snagov. 1460. doc. 116 Doc. BOGDAN. 118 Atribuţiile reies din mărturiile ulterioare. P. ibidem. KHC-rTiaph. Pe Hngă vornicul cel mare şi vornicii mici stăteau şi unii slujitori. 291—292 (nr. pp. nici birari. 391 (nr. B. Cf. o indicaţie ne vine de la un hrisov. 140. 52. 77. 117 De 142 ori. ce aduceau efectiv la înde- plinire poruncile : „. p. B. p. 41S (nr. iar în cele latine thesauriarus 116 — este al ăt uri de vorni c şi de logofăt. p. 84. .aceşti subalterni erau numiţi simplu vornic 112.. pp..nici slugile vornicilor. adaugă : „Iar cînd se fac gloabe asupra acelor sate. 606 (indice). unul di nt re cei mai des citaţi dregători în actele interne pînă la 1500 * 17 .să nu cuteze să-i turbure nici sudeţ. 326 (nr. ibidem. CCLXIX). 30 (nr.

p p .. 2 1 9 .numai vulpi şi jderi şi rîşi să nu cumpere — precizează Radu cel Frumos aceloraşi braşoveni — căci acestea vin la visteria mea" 120 (subl. 1 2 4 DRH. 2 6 8 . P. 119 Doc. Cf. p p . pp. 48 (nr.o p . 435. C C G G L X V II) şi scrisoarea papei Ioan al X X II-lea către B a s a r a b . 37 (nr. Fi- gurează foarte des — cum este şi firesc — în documente. D.p . î n 1 3 2 i7b.) Tot vistierul se îngrijea şi de blănurile folosite la îmbrăcăminte : „. 2 83 ). ind ic e le su b „ v is tie r " . 1 6 0 o r i p î n ă l a i 1b 5i d0 e0 m. 1 11. . vistierul) avea subalterni care uneori figurează printre martori alături de superiorul lor 122 . V ibez idei m . 234. i d e m . Fără aceşti dregători în subordine este imposibil de conceput cum se adunau. T e z a u r u l d o m n e s pc . I . 1 39 2 . 280 . c i t . cărora le dădea indi- caţii despre cuprinsul actelor : „Şi mi-a spus logofătul".C.u m e n t e . N . XXVII) . 1 0 9 ( n r . birarii. cit.. obişnuit ca „logofet". 1 10. I. C f. 591— 592 (nr. 161). pp. 8 7. P. p . 123 V e zi so liile m ag istru lu i M artin la B a sarab .. veniturile domniei din cele aproximativ 3 000 de sate şi tîrguri cîte număra atunci Ţara Româneasca : este probabil că printre ei se numărau. 5 9 7 ( i n d i cele).p p . C f . 37. 38 5. 158. e ste p rim ul d oc um ent precis data t c î n d a p a r e a c e s t d r e g ă t oDr R: H . op. 60. 4 9 — 7 0 . 8 0 . 192. p. 285. GXXII). C f . L X X X I I I ) . . din 8 ia n. 404. 2 4 1. o singură dată „scriitor de cuvinte" (cAOKonHCdTM)12S. 389. 7 7 . 6 0 1 . strîngătorii de bir. 8 9 . 7 ) . 394. 122 I b i d e m . Protovistierul121 sau întîiul vistier (obişnuit. I. p. 266— 268 (nr. o dată şi „protologofet" . 120 I . 1 / 1 . B O G D A N o. 3 5 . 117. 86. 8 9 ) . S T O - I C E S C U . 1 5 6 ( n r . în a in te d e 1 3 2 4 : H U R M U Z A K I . BOGDAN. 56. 121 D oc. a fost prezent la curtea voie- vodală. Avea conducerea cancelariei domneşti. 460 (n r. în primul rînd. p. ns. B . 9 4 . B. 125 I I g ă s i m d e c . 23 9. 378.p . 151—152 {nr. cînd avea mare trecere la curte era şi întîiul sfetnic al voievodului . . PANAITESCU. 243. 175.. c i t .). 247. unde lucrau grămăticii. 261.D E N S U Ş I ADNoUc .p . deşi prima menţiune precis datată este din 1391 124 . p .G. Logofătul Ca şi vornicul sau vistierul. alteori „mare logofăt". 4 3 ( n r 1. 16 3. din 1479—1480. 15 0.p . larii le revendicau insistent cînd adversarii lor politici le sustrăgeau 119 . 15). cel puţin de la unificarea statului sub Basarab I123. 156. practic.

2 4 4 ) . 12. 281 . 2 9 7 ) . 2 0 8 ) . 100. 2 4 9 ) . Era şi păstră- torul sigiliului 127. IORGA. p . îi soco- tim prezenţi cel puţin către finele secolului al XV-lea . 131 (nr. p p . 1 34 HURMUZAKI-N. c i t . de aceea. p. dar. I . p . pp. p . pp. Uneori aparţin boierimii de rang 131. B .. 4 8 6 ( n r . op. 77. Cf. cit. Au existat în secolele XIV—XV logofeţi la sate aşa cum îi întîlnim în 1520. cit. 117. b i d e m . d i n 1 5 0 0D. 128 D R H . 45. I . d in 1 4 8 7 — 1 4 9 4 d e la V la d C ă lu g ă ru l c ă tre ju p a n D r ă g o i g r a m a ti c u l ş i a lţi tr e i ju p a n i p r iv in d p r o c e s u l lu i D a n p u ş c a r u l i. 72. R H . GIURESCU. din 1431. XVIII). I . 49. Documente. 64. 129 A s e m e n e a „ f o r m u l a r e " s e d e d u c e d in u r m ă r ir e a t e x t e l o r p ăstrate . p.„Şi a spus logofătul". 77). BOG- DAN.. 131 I b i d e m . 112.. 3 2 . 38. B . Alături de menirea lor principală — de a redacta actele eliberate de cancelarie — aceşti grămătici primeau uneori şi dispoziţia de la domnie pentru alte misiuni. 2 9 8 ) . 245. 69) şi doc. cînd ca grămătici şi sînt cei ce întocmesc efectiv actul după „spusa" logofătului şi potrivit cu for- mularele curent folosite 129 . care am scris în cetatea de scaun Tîrgovişte. I. 127 op. 42. 60.p . C. u n d e an u m e fraze rev in d e la u n d o cu m en t Ia altu l. C f . „Zis-a logofătul" 126 . Avea subalterni : „Zlate logofăt mic" este martor la 1494.p . 4 8 9 ( n r . luna ianuarie 29. 82. 133 D o c . X X X V I — X L I IDI . 97. 52. Acelaşi Zlate este pus să se îngrijească de respectarea în- tocmai a actului domnesc. asemenea îndatoriri rămîneau accidentale 132 . p p . 4 8 2 ş i 4 9 6 ( n r .p p . Tot aceşti subalterni aplicau uneori şi pecetea pe hrisoave 133 . 48. 80.. 98. 37. . «6 Ibidem. Obişnuit. « o I b i d e m . B O G D A N o. 134. cînd se delimitează hotarul dintre Ţara Românească şi Transilvania 134 ? Nu avem vreo mărturie. cum ar fi judecarea unei pricini privind o stăpânire de ocină . aceşti subalterni apar c-ind ca logofeţi..— B OX GV DI :A N . 125. 104. 39 (nr. 17. Sin. 1 32 D o c . p. nu putem preciza atribuţiile lor curente. XLIX—LXXVIII. 140 (nr. dar nici nu rezultă din actul citat că aceşti dregători ar fi fost ad-hoc înfiinţaţi. XV/l.. 88.. 56. S tu d iu l a su p ra p ec eţilo r în seco le le X IV I . 3 9 7 ( n r . C. unde citim : „Şi scriitorul cu mîna. Nu avem ştiri nici asupra veniturilor acestor dregători. alături de jupan Staico logofăt 128.p . 35. V ezi ş i I . Contribuţiuni. B . 2 9 4 ş i 303). fireşte. Rostul lor este sugestiv redat pe un act din 1500.R H ." 130. 4 0 8 ( n r . 3 3 3 ( n r . ce taxe se plă- teau la cancelarie pentru scrierea şi eliberarea unui hrisov.

1 4 5 1D. 195. din 10 iun. 183. 38) şi p. 124 . i n d i c e l e . I. p. p. 153. nu ştim dacă aceleaşi atribuţii militare îi reveneau şi în epoca de început 136 . din 30 iun. este trecut. 246. DRH. 1ST Doc. 144 D e 1 4 5 o r i p î n ă l a a n u l 1 5 0 0 .. 233).. p. B. după toate probabilităţile. 133 Doc. p. Un „Oprea spătar de la Rîmnic" adevereşte. cu regularitate. avea îndatorirea de a purta spada voievo- dului . 3 1 ( n r . 240. 73). 250. „Dumitru şi Cega spătari" 141 — s- ar părea că ambii au acelaşi rang. alături de mai mulţi laici şi cle- rici. 165 (nr.R H . 435 (nr. 1 7 9 ( n r . ibidem. 136 C. 82 (nr. 166. Sfatul domnesc. După cum îl arată numele. B . 1441. cu acest nume. 290). din 10 iun. N. Stolnicul Atestat întîia dată în scris pe la 1389—1400 143 . 4 1 2 ( n r . N-avem informaţii asupra veniturilor dregătoriei. 150. 192 (nr.p . DRH. ca şi alţi dregători mari din preajma dom- nului. subordonat spătarului de la curtea domnească (dar nu cu- noaştem pentru epoca respectivă şi alte exemple). p. 104. IU. p. i d e m . 142 D o c . In secolul al XVII-lea era şi comandantul suprem al oastei călare . B . 255— 6. Avea desigur subalterni (atestaţi documentar numai în secolele XVI şi XVII). 399 (nr. 181).Spătarul II găsim prima dată semnînd ca martor la 1415 1 3 5 . d i n 2 4 m a r t . Unii dintre ei. Apare sub titlurile de AUMOHOIIM . sînt jupani sau vlasteli 139. 110) passim. printre martorii actelor cancela riei 144 . 1 1 ) . 193. . 368. 244—245. 268). 152. o danie a ieromonahului Macarie către ctitoria de la Govora 142 : acest Oprea poate fi şi un dregător local.. 1 0 2 ) . 373 (nr. alături de ceilalţi mari dregători ai ţării. I . începînd cu 1451 140 : după unele for- mulări — de exemplu. I. V eDzRi H . 143 I b id e m . 204. 245). Cîte doi spătari sînt martori în unele hrisoave. Cf. un dregător personal al şefu- lui statului. 473 (nr. p. era. 2 5 2 ) . p . 229. GIURESCU. 2 82 . STO- ICESCU. 139 Ibidem. 64) p. o dată şi cu echivalentul latin : 135 Doc. pp. Contribuţiuni. 125 (nr. p. 257.. 1 4 9 5i b. 118. d i n 2 8 m a r t . Cf. p . 294 (nr. 135 (nr. 148. nota precedentă. 140 D o c . 95. de la consti- tuirea statului unitar al Ţării Româneşti. C. 141 Ibidem. adică „purtător de sabie" 137 (ceea ce corespunde lui „gladifer" din textele medievale latine) : şi obişnuit de cnarap — spătar 1 38 . 38). fiind trecut de circa 133 de ori ca martor în acte.. 1415. 110. 387. 95). A fost în funcţie. în primul rînd. I . 82 (nr. pp. B. C f. pp.

la fel şi în 1482. p. în acelaşi act. 161 8 ian. S T O I C E S C U . apoi în 1415 i52 şi în mod curent după aceasta. 15 5 La 1460. ibidem . In 1466 sînt trecuţi. Figurează pentru întîia dată în 1394 151. GIURESCU. pînă la 1500. aşadar. de aprovizionarea cu băutură a curţii şi servea voie- vodului vinul Ia marile ospeţe156. apare ca ş p 153 154 HHK sau rupPHHK . 1 9 8 ş2i 1 7 ) . DRH. 153 Apare. 283 . Obişnuit. 82 (nr. pp .p p . aşa încît au trebuit să existe şi slujitorii respectivi ai domniei. pp. 273—277. Denumire care-i arată şi atri- buţiile : de a veghea Ia buna desfăşurare a mesei dom- neşti.. CCLXIX). I. „canatnic" sau „magister pincernarum"i55 : se îngrijea... Se aflau ei înainte de 1500 sub ascultarea stol- nicului de la curte ? Este foarte posibil.. aprovizionînd astfel şi curtea.. p . la festivităţi. Contribuţiuni. B . pp. Detco şi Piper 1 4 7 . p. că şi atunci. în secolul al XVII-lea. cu denumirea de „pi- cernic" nu de paharnic. 3 9 7 ( n r . 3 1 9 ş i 3 4 7 ( n r . I.S f a t u l d o m n e s c . 2 8 0 — 2 8 2 . B. uneori ca „picernic". "' DRH.(magister) mensarum" 145. de exem plu stolnicul Danciul num it la 1483 i s p r a v n i c p e n t r u o c o n f i r m a r e d e p r o p r i e t aD t eR. 133—136. I. 4 7 ) . op. Putea primi şi alte 145 I . p. de 140 ori sub num ele de paharnic. c i t . C. Nu putem preciza dacă erau în slujbă şi în secolele XIV— XV. . 15 0 A n a t e f t e r . 1 56 C. B. 17). se îngrijeau să strângă zecimala din peşte şi obligau pe săteni să execute muncile la gardurile gîrlelor 15 °. C. C. felurile de bucate 146 . — Danciul şi Alagoz 148 : unul dintre ei poate fi subalternul celui dinţii 149. vama din peşte se percepea cu regularitate şi că amintitele lucrări la gîrle trebuiau efectuate an de an. 181). 326 (nr. 294 (nr. G IU R E SC U . C C L X I X ) . BOGDAN. STOICESCU. p. 14 2— 1 4 4 şi N .o p . de a prezenta voievodului. P r i m e a u u n e o r i şi misiuni ocazionale. 3 2 6 (n r . p p . cit.. C . dată fiind menirea lor de a aduna dijma din produsul bălţilor. H . N. 45 (nr.. aflători în sate. C on t ri buţi uni . cit. Stolnicii.. doi stolnici. 38). indiferent de cum se numeau. 154 I b i d e m . op.. 148 Ibidem. op. Ştim. 3 0 4 (n r. p . p . 18 7). I . B O G D A N . 146 C . 223 (nr. p.. cit. STOICESCU. în schimb. 152 10 iun. Sfatul domnesc. 130). 1 49 Atestaţi mai tîrziu : al doilea stolnic şi marele şufar. şi N. GIURESCU.

81). B. C. 17). pentru a statornici un dregător atît de apropiat de persoana lor (cu atît mai mult cu cît ei întîlneau slujbe asemănătoare şi la curtea Ungariei şi la aceea imperială bizantină166). 178). ulte- rior. p. Postelnicul sau stratornicul (denumirile fiind identice160) este atestat în scris. nu dispunem de informaţii pentru epoca veche asupra veniturilor pahar- nicilor de diferite ranguri. din 1460. 161 Doc.S f a t u l d o m n e s c . B. I. 6 1 . 157. BOGDAN. p .p p . p. 264.Postelnicu misiuni ocazionale157. 1 1 8 . STO ICESCU. 158 I b i d e mp.. 224 (nr. p ... op. p. 163 Doc. CCXIX). 167 DRH. 1 . Avea îndatorirea — în latină este „magister lectorum" le3 — să se îngrijească de patul şi de camera de culcare a voievodului164 şi să introducă persoanele ce solicitau o audienţă165. Funcţia arată că dregătoria este anterioară primei ei menţiuni documen- tare : este foarte puţin probabil ca voievozii munteni să fi aşteptat mai bine de 12 decenii de la întemeierea sta- tului feudal centralizat. De aprovizionarea cu vin se ocupau alţi subordonaţi . întrucît vinăriciul este una dintre dij- mele cel mai frecvent trecute în acte. sînt doi în acelaşi l act158. apoi la 1451162 şi în continuare. Contribuţiuni. 284 . în 1392159. 165 A c ea stă u ltim ă atribuţie este ates tată tîrziu în sec olul al XVII-lea. întîia dată la 1437 161 . DRH. cit. GIURESCU. 1 4 8 ) . 155—157. de exemplu „Stan şi Radu stratornici" 167. dar îi ştim în slujbă. 45 (nr. Dacă în primele do- cumente se află un singur stratornic printre martori. C. Subailterni la curte au existat oricum în secolul al XV-lea.. Iar un „Lubaş piv- nicer" se află ila curte. nu-i întîlnim ca păhărnicei (ca în secolul al XVII-lea). 160 C. 2 4 6 ( n r .. In documente este trecut mai ales stratornic (vezi p. p. I. S T O I C E S C U ... N. Contribuţiuni. pp. 166 C. B. 162 Ibidem.B . uneori postelnic (vezi p. din 18 iui. 144 (nr. 131) passim . p. 4 1 9 ( n r . cit. 2 5 9 ) . p. dar nim ic nu se opune ca ea să fi existat şi în seco lul al XV-lea. figurează cîte doi. 102). I. date fiind rosturile înseşi ale slujbei. 2 6 3 — 2 6 8 . 178 (nr. prezenţa sa atestînd funcţionarea cu regularitate a întregului mecanism de aprovizionare. Ca şi în cazul stolnicilor. 164 N . în cîteva cazuri.. 275). 159 DRH. I. ceea ce arată că funcţia 157 D R H .. începând din 1467. 326 (nr. GIURESCU. op. p.

u n a c t păstrat şi în original D : RH . 3 1 9 ( n r . 1 4 9 — 1 5 1 . egale în rang le8. 1 9 8 ) . p. din 1460. 52). I. I. . 285 . ibidem. G I U R E S C Uo. Subalternii nu sînt amintiţi în scris decît începînd din secolul al XVI-lea şi mult mai des în cel următor. I. 178 Num it astfel (vel comis) şi la 1441. B. p . p. între 1415 şi 1500. (nr. B . d i n 6 m a i 1 4 9 2 . cit. p p .. cu regularitate 176..p p . 161 şi 461 (nr. B. Probabil este ca aceşti subordonaţi ai marelui postelnic să fi existat la curte şi în sate şi înainte de 1500 "2. Contri- buţiuni. Uneori titularul este şi jupan şi vlastel lt)9 . 159—160. la delimi- tarea hotarului între Ţara Românească şi Transilvania. 80 (nr. p ... 326. 245 (n r. din 13 iun. din 10 iun. 169 D o c . „Radul şi Pârvul stra- tornici" 17 °. 103 (nr.. iar câţiva ani mai tîrziu. 173 I. 175 Doc. BOGDAN. 283) pas sim . La 1511. 3 6 8 ( n r ... C . îl întîlnim întîia dată ca martor la 1415 m . GIURESCU. socotim că marele comis 178 a avut şi în secolul al XV-lea. 2 2 9 ) . a doua oară la 1424 1 7 5 şi apoi. 179 Aceşti subalterni nu sînt arătaţi în documente decît tot din secolele XVI şi mai ales XVII. Nu ştim ceva despre veniturile lor în etapa de la început pe care o cercetăm. de aceea. p. 448. ca ajutoare un al doilea comis la curte şi o sumă de comişei prin sate i79. pp. apare ca martor. 172 Nu avem informaţii despre veniturile marelui postelnic decît începînd din secolul al XVII-lea : C. 69 (nr. p . 170 D IR. 171 HURMUZAKI-N. IORG A.l e a : C . C. în actele slavone „KOMHC". 2 9 3 — 2 9 6 . N . 212. iar în cele latineşti „magis- ter agasonum" 1 7 3 . ip. 1486 unde citim : „ C o l ţ e a ş i R o d e a m a r i s t r a t o r n i c i "i. Avea grija unui sector esenţial pentru transporturi şi pentru război : caii şi grajdurile dom- neşti 177 . de circa 138 de ori. XV/l. 38). Doc. 574 Doc. S f a t u l d o m n e s c . în 1520... S T O - I C E S C U . passim. B . într-un docum ent păs tr a t n u m a i î n tr a d uc e r e .^CC CCX LV ). din 28 febr. 329/341.). C f . p. 168 Faptul e adeverit şi de doc. op. pp.D R H . 176 Ibidem.era îndeplinită de două persoane. 65). 274. alături de marele postelnic Mareea se află la curte. d a r ş i „ v e li c h i c o m i s " în tr . participă mai mulţi boieri printre care postelnicii Stanciul din satul Grasna. 177 Inform aţiile asupra atrib uţiilo r sa le d atea ză d in seco lul al X V I I .. Documente. Albul din Boreşti şi Bran din Polo- vraci 171. pp. DRH.b i d e m . c i t . 93. 204. în continuare. XV I. I .

este din 147819:t.B . 136. poate. 276. 2 9 1 . 285. I. 187 J u d e c i n d d u p ă n u m e l e d r e g ă t o r i e i . 3 7 4 ( n r . . ST O IC E SC U . deşi dregătoria dregători pare a fi foarte veche 18 5 . apare cîteodată printre marii dre- gători martori.p . este un dregător teritorial sau nu. Este probabil că şi acum. îl aflăm abia la 1523186. 188 D o c . 230. Badea. 1 4 5 ) .p . 3 4 6 ( n r .p . 135. Cea dintîi ştire scrisă despre un armaş. 2 8 5 ( n r . 1 7 5 ) . S f a t u l d o m n e s cp. 185 U n „ G h i n e a p i t a r i u " l a 8 i a n . O singură menţiune avem despre „Dimitru portar" martor la 5 iunie 1494189 şi tot una despre „Crăstiian medelniciar" 19°. 1 3D9R2H. împreună cu alţii. fiindcă nu era încă socotit printre dregătorii cu însemnătate . menirea sa era de a îngriji aprovizionarea curţii cu carne 184 . d ar m enţiunea nu este în totu l sig ură : N . p. I . 2 4 2 ( n r .. 2 1 6 ) . p . STOICESCU. p . 186 Ibidem .H . în 1480 1 8 3 . 183 D o c . i d e m . 229. 2 8 9 — 2 9 0 . S T O IC E S C U o p. ajutat de subalterni — „. ca aceea de a redacta hrisoave 182. 24). p. 377 (nr. . I . 19 ° I b i d e m . 286 . 242. nu ştim însă dacă domnească sluga domnească „Bucşe pitarul". 57 (nr. d i n 2 5 a p r . Sfatul domnesc. d e r i v a pt i tdoe = l a p îin e . 2 4 9 ) . B. stăpîn de ocine. Dvorsca şi Polovinele188.N . Ca martor. 145. 170. 1 6 0 ) .p . Se îngrijea de curtea pregătirea pîinii necesară curţii187 . în Marotin. 4 5 (nr. 2 6 5 ( n r . 3 9 5 . 191 I b i d e m . Figurează o singură dată în acte pînă la 1500. c i t . Slugerul CAgyap în slavonă — apare o singură dată. 182 D R H . Clucerul în slavonă KrtK>Mdp. I . p . 4 0 7 ( n r . începînd din 1469 180. Aducea la îndeplinire pedepsele poruncite de «o DRH.adecă de cliciari care strîng pîinea domneasca" 181 . Menirea sa — după mărturiile mai noi — era de a supraveghea şi conduce aprovizionarea curţii domneşti. C f .b. p . .p . p. d i n 7 n o vi . după cum ^ s-ar putea să fie o slujbă relativ recentă. B . 1 4D8 9R. însemnare din secolul al XVIII-lea pe un act din 1401 — 1406 . 189 I b i d e m . 17 ) . 184 . ibidem. 181 234). Alţi Tot atît de rar este menţionat şi pitarul. 2 3 3 ) . N.. Uneori îndeplinea şi alte slujbe. ca şi mai tîrziu. alături de ceilalţi la înalţi slujitori. pp. B .

executarea muncilor 194 . 481 (nr. iar cealaltă jumătate să revină ordinului militar călugăresc . 281 şi 294). cit. nici boier. 244. Cristalizarea şi con- ai solidarea relaţiilor de producţie feudale înseamnă şi apa-statului riţia treptată a unor slujitori. cu menirea de a aduna feudal dările şi dijmele sau de a supraveghea îndeplinirea prestaţiilor care. 70. în 1482 193 . „Şi mai îngăduim. "5 Ibidem. 227—231. materializează şi caracterizează tocmai raporturile sociale existente. 132. 302 (nr. nici dregătorii care sînt în casa domniei mele. 190. ca jumă- tate din toate veniturile şi foloasele ce se vor strînge pe seama regelui de la românii ce locuiesc în ţara Litua — în afară de Ţara Haţegului cu cele ce ţin de dînsa — să le culeagă sus zisa casă" 196. 459. 1).jumătate din toate foloasele şi venitu- rile şi slujbele" adunate din aceste teritorii să rămînă regelui. Armaşii sînt amintiţi în diferite locuri. situaţia acestor mari dregători şi a subalternilor lor imediaţi. 340. cu condiţia ca „. aflaţi toţi aproape de persoana domnului. 292 (nr. cf. 212. toate împreună. I. Be'la al IV-lea al Ungariei „dăruieşte" cavalerilor ioa- niţi întreaga Ţară a Severinului. explicit. Mărturia este grăitoare : 192 N. 179). plus cnezatele lui Ioan şi Farcaş „până la Olt" — cu excepţia ţării lui Litovoi... 394. 255. Dregătorii Dar „aparatul" statului feudal nu se mărgineşte la marii obişnuiţi dregători şi la subalternii lor direcţi. într-o for- mulare globală (de la Vlad Călugărul) : „Şi nimeni să nu cuteze să-i turbure.de alte slugi ale domniei trimise pentru a asigura încasarea dărilor. prezenţa lor fiind probabil menită să pună în gardă pe cei ce n-ar voi să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de stăpînire. pp. adaugă suveranul. 226. 245. 287 . Documentul face o diferenţiere netă între dregătorii care se află la curtea domnului şi ceilalţi. 309. 397. op. 399. inclusiv „muncirea" (chinuirea celor bănuiţi sau osîndiţi) lt2. slujindu-1 nemijlocit. pp." 195. 7—8 (nr. nici birari. I. 415. 291). p. B. IM Ibidem. nici sudeţ. nici nimeni altul. DRH. 186) . La curte funcţionau mai mulţi : aşa au fost Corman şi Stoian. 330. p. 205. 196 Adică ioaniţii. nici globnici. domn. 243. 475 (nr. Documentele înseşi arată. informaţiile sînt si în acest caz din secolul al XVIHea. nici curteni. STOICESCU. pp. 363. iw DRH.. pp. B.. strîngerea dijmelor.. alături .

După natura slujbei. în bani — bi- rarii . putem deosebi mai multe cate- gorii. nu poate fi înţeleasă decît dacă în aceste teritorii existau slujitori lo- cali. „Şi nici un dregător al domniei mele — scrie Mircea cel Bătrîn — de la mici pînă la mari. vameşi — de albine şi stupi. din latinescul dirigo . întărirea Ţării Româ- neşti. su b „slu g i". de bălţi. 197 D R H . găletari. Numele colectiv cel mai frecvent întîlnit este tocmai acela de dregător (npd&HTEAh) 197 . fireşte. ca stat unitar. Pentru perceperea dării personale. curtean 1 98 . pîrgar. pen- tru perceperea amenzilor. povodnicari. în acest fel. pristav. pentru adunarea dijmelor în produse. slu- jitor. pentru administrarea teri- toriului şi a aşezărilor omeneşti : folnog. fînari. 5 8 ( n r . pentru amplificarea aparatului de stat. acela de slugă. 2 4 ) . Deopotrivă. sudeţ (judeţ). a însemnat un cadru nou şi. vameş. subalternii marilor dregători amintiţi mai înainte. cu sute de sate. ai românilor.strîngerea „veniturilor" de pe oea mai mare parte a Ol- teniei. vătaf. îşi împlinea şi îndatorirea de vasalitate. favorabil. dijmari. pîrcălab. La cei enumeraţi. I . vinăriceri . vornic . pentru funcţionarea vămilor : schiler. „ cu rten i". 198 Ib id e m . i n d i c e .d e m . în română. a impunerilor fixate spre a compensa un delict : globnicii . de porci. in d ice. de asemenea. de oi. 288 . 199 D o c .p . cînd Bela al IV-lea renunţă la jumă- tate din toate veniturile ce-i reveneau şi din ţara cîrmuită de Litovoi : ori cei ce asigurau strîngerea „veniturilor" nu erau dregătorii regelui maghiar. ci aceia ai voievodului român care. Constituirea statului feudal unitar al Ţării Romaneşti a fost precedată de apariţia unor dregători teritoriali. s u b „ d r e g ă t o r " . în folosul unui ordin militar călu- găresc ce nu cuprindea efective numeroase. a căror menire a fost tocmai de a ve- ghea la îndeplinirea obligaţiilor ce decurgeau din rela- ţiile sociale ale vremii. adăugîndu-se. pentru înde- plinirea diferitelor prestaţii : osluhari. locali. O dovadă în plus ne aduce chiar pre- cizarea de mai sus. fireşte. trimişi după milele şi muncile domniei mele. d i n 1 4 0 1 — 1 4 i0b6i. derivat. bră- niştari. să nu în- drăznească a-i împiedica" 199.B . albinari.

16). p. 49). pr i m a a t e s t a re d i n 1 9 i u n i e 1421. Cf. 58. dăruind Coziei anual 400 de găleţi (cu grîu) din judeţul Jaleşului. 60. Vezi indicele sub . ca la Tîrgovişte 20S. ci să-1 trimită aşa acolo la mănăstire" 20 9 . p. 7. 179). 63. 2 7 ° Ibidem. pp. din 23 mart. cum este acel „Cîrstea birarul şi cu fiii săi". p. I. p. Aceştia din urmă adunau dijma din grâu . 127. 219). 24 (nr. I. dovadă că albinarii şi găle- tarii sînt trecuţi separat 20 7 .. 179. 21 (nr. 203 Ibidem. 1385. Birarul este cel ce „ia birul" 2 0 0 sau „strîngător de dare" 2 0 1 după cum îl arată actele epocii . dar din laconicele redactări ale actelor ar rezulta că aceşti slujitori nu se ocupau de toate produsele. doc. 127. îl întîlnim pretutindeni . din 31 iul. face menţiunea : „Astfel. faptul că îi găsim în cele mai vechi documente 2 0 8 arată importanţa lor. 8 0 ) . Au pămînturi. B. Vezi mai jos. 208 Doc. 330. 429 (nr. 42. au grijă să precizeze : „Şi cine vor fi găletari să nu mai întrebe des- pre aceasta pe domnia mea. dar şi la oraşe. 330 (nr. Ţineau evi- denţa precisă a recoltelor şi a ceea ce se cuvenea dom- niei. 205 DRH. 292. pentru slujba îndeplinită. 2 "8 Ibidem. la 1489 205. 1385. i n d i c e s u b „ b i ra r " . Cf. 49. pp.birari". p. 205. I. DRH. un anume cuantum de produse. 1482. p. p . Dijmarii 206 strîng renta în produse . 1 4 3 ( n r . ibidem. 21..găleţile de grîu domneşti ohab- nice"' din judeţul Brăilei. 1487. 1 4 3 7i. din 3 oct. 200 Doc. 103 (nr. ibidem. îşi luau venit. p. 2 09 Doc. 330 (nr. Dan I şi Mireea cel Bătrîn. 2M Ibidem. b i d e m . dăruind ctitoriei de la Snagov „. cînd voievozii acordă unor boieri sau mănăstiri scutiri (imunităţi). DRH. 52) în am bele numit „birău". 21 (nr. 7). nr. 8). 179. după aceea. 7 ) . 320 despre „bir". 292. 39) şi p. întrucît se ocupau de unul dintre produsele agricole de bază. 205). 8. B. d i n 2 0 i a n . 2 10 Doc. ibidem. să le ajungă la amîndoi 8 găleţi" 210. din 3 oct. B. Vlad Călugărul. acei doi găletari să-şi ia cîte 4 găleţi. p. 265). ei menţionează expres şi pe birari printre slujitorii obligaţi să respecte întocmai hotărîrea domnească 204 . 202 I b i d e m . 66 etc. pp. 41 (nr. 205). 99 (nr. 218. 289 . 56. 350 (nr. 52. 35. îşi îndepli- neşte slujba la sate 202. 291 (nr. 84 (nr. 201 D o c . p. 218. 24. 14..

256). 57 (nr. Aceşti dregători sînt atestaţi din secolul al XlV-lea. 416 (nr. deşi atestaţi documentar de puţine ori. 354 (nr. 220). 112. 256). 52. 97. ibidem. p. 2 16 Vezi şi mai jos. 112. 131. 24). bălţi (pentru peşte). 52). 77. ibidem. 10). B. pp. Stupii se găseau în sate. Poartă numele de „vameşi" — de albine. în 1424. din 24 apr. 140. 2 23 Ibidem. 1424. 103. 103. 242. branişti. Strîngeau fînul cuvenit domniei 215 . 127. 77). Vinâricerii aveau în grijă strîngerea „vinăriciului". 56) . furnizoare de grîne. 21 2 Ibidem. 202. p. în-trucît vama din oi 222. 52. 140. Sînt atestaţi. p. B. precum şi la pescuit şi vînat. dar şi la oraşe — ca de pildă în Tîrgovişte 212 . pretutin- deni unde albinele aflau condiţiile prielnice. pp. 192). deopotrivă şi vameşii de oi 218. 312 (nr. în timp ce pentru paza locurilor de vînat şi pescuit ale domniei existau oameni anume. miere şi ceară. 179. 140 (nr. 56. 56). dată fiind necesitatea nutreţului pentru hrana vitelor 216. p. 2 14 DRH. din 28 febr. 140 (nr. adică a dijmei din vin. pp. 56. doc. 52. Coziei daniile predecesorilor săi214. oi. 112 (nr. 1484. 146. 112. 2 « Ibidem. îi aflăm la sate 211 . p. Alţi dregători percepeau dijma din produsele animale. 48. 28. 218. 117. 290 . Cum mierea era mult căutată într-o lume ce nu cunoştea zahărul iar ceara. uneori trecuţi şi ca „albinari". oraşe. 77). vin. 29 (nr. porci. 117). 292. 2 « Ibidem. 77. 65. 224. 1424. 2 13 Doc. bălţi. din rîmători 223 şi din peşte 224 figurează expres în acte . 103 (nr. I. Prima ates - tare la sat din 12 dec. ei înşişi sînt menţionaţi — va- 2" Ibidem. pp. 217 Ibidem. de asemenea. 56. 202 (nr. pentru luminări — vameşii de albine „de stupi". 2 22 Prima menţiune 1389. DRH. brăniştarii 22i. îi socotim prezenţi în toate locurile cu păşuni im- portante. I. 112 (nr. p. de porci 219. Toţi aceşti dregători materializau realitatea relaţiilor feudale în sectoarele principale ale producţiei agricole. Sînt totdeauna special desemnaţi cînd domnul acordă unei ctitorii sau unui laic scutiri de dări 213. 215 A trib u ţiile re zu ltă d in n u m e le în su ş i al a c e sto r d reg ă to ri. dijma din fîn. 224 Prima menţiune din 1401—1406. Pe fînari îi întîlnim cînd Dan al II-lea întăreşte. oi. p. 22 0 Ibidem. se află în toate aceste locuri pentru a lua zeciuiala 217. 21 9 Ibidem. 416 (nr. porci. 103. de la bălţi220. pp.

106). 97. de ase- menea. 224 (nr. P. Slatina. 1 1 2 ş i 1 4 0 ( n r . după oraşul unde slujesc : „pîrcălabii Flocilor". vegheau ca nimeni să nu-şi vîndă marfa „. în două do- cumente. Ruşii de Vede. 2 81 . p. ascunzîndu vama domnească" 233. PANAITESCU. 5 67. — luau „vamă". 255. 481 (n r. 227 V ezi m ai jos. B. soco- tite obligatorii227. erau prezenţi şi dregătorii domniei. B. la 1467 232. Putem socoti atribuţii similare şi pentru secolul al XV- lea ? Credem că da: cînd Vladis'lav al II-lea scuteşte căruţele mănăstirii Cozia. B. 2 94 ). 103 (n r. Pripăşari şi osluhari. p p . din 15 nov. pp. pp. c i t . 295 (nr.. 7 ) . I. 18 etc. 3 5 7 — 3 5 8 . într-aseunsu. II. Unii dintre ei îi cunoaştem pe nume : Cîrstiian pîrcălab de Tîrgovişte la 1476 231 . 474. dîndu-le voie să cumpere şi să vîndă. I. 187. 290 . p p . 1451. 436. 2 68 . DRH. 1957. 17. I. cu titlu de ipoteză. p. 131). 233 Anatefter. . B . inclusiv de la cele 12 sate dependente de oraş .. 2 32 DRH. 24 2.. 2 30 Doc. pp. In domnia lui Constantin Brîncoveanu pîr- călabii principalelor oraşe — Bucureşti. 391. I. 2 29 P. 106. 21 7. pp. 63—65. pe lîngă organele proprii de conducere şi ad- ministrare. DRH. Dar dregătorii domniei cuprindeau şi alte sectoare. Focşani etc. 16. meşi de albine. 347. adică supuneau la o taxă anume pe toţi cei ce-şi vindeau „bucatele" în tîrg.. de oi şi de porci — pentru întîia dată la 28 februarie 1424 225. fără să ni se dea nici o desluşire asupra rosturilor lor 229 . Buzău. 231 I . 25 8. în oraşe. 182)." scrie Vlad Călugărul la 1482 23°.pre la casele lor. Cf.o p . I . cit. 187 (nr. 228 D R H . 52 ). 459. 415. 319. BOGDAN. între vameşii de porci şi fînari 228. Tîrgovişte. I. Rim- nic. Osluharii sînt enumeraţi. 418. 226 DRH. nr. Po- vodnicarii sau povodnicii 226 urmăreau ca locuitorii sa- telor să execute pentru stăpînire anume transporturi. B O G D A N . 128) . pp. 15. 220 (nr. op. existenţa lor anterioară fiind însă în afară de îndoială. el precizează că nimeni să nu ia vamă călugărilor 225 Ib id em .L. 291 . „Dau de ştire fiecărui om ce se află în ţara noastră : şi pîrcălabilor de prin toate oraşele noastre.. B. Prima menţiune certă a pîrcălabilor de oraşe la 7 aug. p. Nu sîntem informaţi asupra atribuţiilor lor decît din mărturii mult mai tîrzii. pe alţii. în StA. Zimnicea. socoate. pe osluhari drept dregătorii ce pedepseau pe cei ce nu se supuneau şi nu îndepli neau felurite munci în cadrul obligaţiilor feudale. 184. Piteşti. etc. p. 10. 1..

d i n 1 4 4 5 ." 236 . p . Acelaşi nume avea şi un alt dregător despre care nu ştim dacă este tot una cu precedentul : „într-aceia.C." 234 (. p . 235 D o c . C ..l e a . 9 8 ) . Iar jupanul Mihail din Ruşi obţine. CCXI). 2 5 8 ) .. boiereşti sau mănăstireşti — dar ştirile despre ei sînt din secolele XVI şi XVII 2 3 »). 1 8 7 ( n r . / 238 C . Documente privitoare la re- laţiile Ţării Româneşti. 2 2 9 ( n r . d o c . 292 ..p .m. 1 0 6 ) . 3 9 .b. Cf. Cele mai vechi menţiuni documentare sînt din 1368 — cînd Dragomir pîrcălabul cetăţii Dîmboviţa conduce o oaste munteană împotriva voievodului Transilvaniei 244 . I . Aveau şi slugi în subordine237 (pîrcălabi sînt şi administratorii satelor dependente — domneşti.B . vă dăm ştirea şi vouă pîrcălabilor domneşti şi vameşilor.p . Vlaicu se adresează tuturor castelanilor pentru a primi cu cinste pe un epis- ZM D o c . 52). d i n 2 5 a u gi .nici sudeţ.t o r i a r o m â n i l oI rI . S chw an dtner. I . 184. p r e c i z ă r i a s u p r a a t r i b u ţ i i l o rD lRo Hr . 3 3 2 ( n r . 1 0 3 ( n r . nici globnici. 239 F ă r ă s ă a v e m î n s ă . 4 1 8 ( n r . birarul şi folnogul (folnoj) 239.C f .... 243 D R H . BOGDAN. 113 (nr. I. 1 7 2 ( n r . 103 (nr. Petre pîrgar în 1467 . p p . 311— 312. In anul următor. pp.. 244 T H U R O G Z . scutire de „vama tîrgului". 240 Existent Ja Tîrgovişte în 1424 . ST O IC E S C U S f.G.. adică să nu plătească taxă pentru ce va vinde la Tîrgovişte 235. 224 (nr. 8 4 . 57) .. Tot ca dregători ai domniei în oraşe sînt şi vornicul.B . d i n d o c u m e n t e l e s e c o l u l u i a l X V .d . p. d i n 7 a u g . ibidem. să aveţi a vă feri de a luare de vamă. 2 « Ibidem. p. din 1417— 1418 şi 1424. 131). 4 6 6 .pentru ce vor vinde „. Desigur. a t u l d o m n e s pc p. alcătuită din judeţ 2i0 (adică pri- mar) şi un consiliu de pir gări: un „Hanoş purgar" stă mărturie unei danii din 1425 241 . cazul lui „Ratea pîrcălab al Poenarilor" la 1481. . i d e m . 52). mai sus menţionaţi).). I . 2 8 7 ( n r .. 2 0 7 ) . pentru a urmări aducerea la îndeplinire a unui transfer de proprietate 24S . 1 3 5 ) . uneori sînt şi „ispravnici". 252 (nr. 1 7 7 ) . la 1469. « s I b i d e m .subl. p. C ronica H u n g a r o r u me . Atribuţiile lor erau în primul rînd de ordin militar 242 . nici pîr- călabi de oraşe unde sînt tîrguri. 242 N . pp. 2 . . 237 I b i d e m . Conducerea cetăţilor în numele voievodului o aveau pîrcălabii (acelaşi nume cu dregătorii oraşelor şi ai satelor dependente. D. pristavul. p . B . G I U R E S C IUs . H . ibidem. doc. Cf. târgurile aveau şi propria lor conducere.. . 1 4 5D1R. 2 1 5 — 2 1 7 . CLI. C f .

B. de vreme ce a l t e l e . 246 C r o n i c i l e s l a v o . 247 D eşi n u av em m ărtu rii d ocu m en tare. 449 (n r. 13 (nr. B.tuturor vameşilor. 50). a u a v u t c î t e 1 — 2 . c a p . Paza hotarelor.l e a . I . 1. 97 (nr. Vlad Ţepeş amintea şi de „. p.. Prahova. 349). publicate de Ion B ogdan. Buzău. LXXIV). 256 V e z i n o t a p r e c e d e n t ă ş i d o c . B. a vadurilor principale. 293 . 17. B . d i n 4 i u n . p. Taxarea mărfurilor importate. recrutaţi din satele situate în apro- pierea graniţelor. exportate sau în tranzit 248 se efectua de către vameşi. 40). idem. p.. Panaitescu. p.vameşii ce sînt la vămile plaiurilor" 255. 101 (nr. 108 (nr. 2 55 La 1476. p î n ă î n se c o l u l a l X V I . întocmită la 1690. în 1474 246.. p.. cu vămile respective. Saac. în afara cetăţilor. 114). I V . p. 296 (nr.. Vîlcea şi Gorj — şi puţine sate din judeţele de cîmpie : 2 « DRH. 198 (nr. 1959."252 . 250 Ibidem. Iar despre vătafii „. CLI).. Muscel. 248 V e z i m a i s u s. înaintea lui..schilerilor din Dragoslavele. P . 275). G . Nu avem referiri directe asupra lor înainte de 1500. 257 GR. cuprinde zeci şi zeci de sate din judeţele Slam-Rîmnic (Rîmnicul Să- rat !). 258 Ibidem. era asigurată de oameni anume (nu- miţi ulterior plăieşi). 2 « DRH. 85 (nr. B ucureşti. 184 (nr. este im p o sib il ca aceste două importante cetăţi să nu fi avut un pîrcălab. Dîmboviţa. 54).TOCILESCU. m a i m i c i . 252 Ibidem. cu vameşi pentru impu- nerea mărfurilor. sînt amintite în acte şi în secolul al XV-lea 256 . 131 (nr. X VI.. Vlad Călugărul scrie „. BOGDAN. 534 documente. Cf.cop catolic245. Documente privitoare la relaţiile Ţării Româ neşti. 2 53 DRH. Doi pîrcălabi erau în funcţie la cetatea Teleajenului. p..H . Dan al II- lea.r o m â n e d i n s eXc V— . p. p..care sînt puşi pe la marginea ţării" scriu şi Neagoe Basarab 257 şi Radu Paisie 25S. 2 51 Ibidem.. celor din Prahova 250... Rucăr251 şi „.. 3). 248 (nr. Lista satelor plăieşeşti. este sigur că atari dregători ai domniei au condus şi la Giurgiu şi Turnu 2 47 .. Argeş. 183). Dîmboviţa. cîte vămi sînt şi tîrguri în ţara domniei mele. 1. Dar plaiurile. înainte de a fi transformate în raiale. p. ed .. P. p.. 259). I. Mihai'l voievod porunceşte vameşilor din Rucăr şi din Turci (Bran) 249 . 254 I.. 1 4D9 R7 . p. p. 69)." 253 şi celor de la Dunăre 254 . 346 (nr.

1 0 ) . p . Bucureşti. î n R .. 68. 430 (. 4 9. socotim paza hotarelor cu slujitorii respectivi în fiinţă încă din secolul al XIV4ea 261 . 4 2.. n r . p. 256). a căror menire era de a încasa gloabele. 33). 177).. 2 9 ( n r . Dintre dregătorii domneşti foarte adesea sînt enume- raţi separat globnicii.. Curteni şi slujitori. 60. Dreptul de a le percepe îl aveau diferiţi dregători 266 . 2 6* Ibid e m . p . care primeau felurite porunci şi se îngrijeau de îndeplinirea lor 262. d i n 2 3 m ar t. I. din 1495. IV. 2 9 1 ( n r. B. p . împreună cu slujitorii (globnicii) ce le încasau. pp. 72 (nr. I. 38 . 1 9 6 8 . B. Mircea cel Bătrîn menţio- nează „. XV —XVII. 39 . nr. STOICESGU. p. 260 Ibidem. ZBB D o c. 3 4. 66.. de zeci şi zeci de ori în documente264. cum nu se poate concepe existenţa statului feu- dal unitar fără o pază corespunzătoare şi a hotarelor. Iar îndatoririle vătafului de plai sînt precizate de o „carte" din 1704. înseamnă o categorie separată de slujitori. i b i de m . Figurează în cele mai vechi acte interne 263 . ve zi do c. 141—153. Teleorman 259. In afara păzitorilor la hotare. C f .. Ilfov. Ş T E F A N Ş T E F Â N E S C U . de la cea mică pînă la cea mare.). 65.. 1 . din (1407). sub „ g lo a b ă " ş i „ g l o b n f c " ( p . 2 61 Vezi şi N. Despre organizarea pazei hota relor In Ţara Românească în sec. Ele revin. .. 434—436 (nr. 35 . Vezi indicele . Instituţia satelor plăieşeşti (ca denumire) poate să fi fost ulterior creată.. după gravitatea infracţiunii .să păzească foarte bine plaiul şi să poarte grijă de hoţi şi de toate ce ar fi trebile şi poruncile domnii. 191—222. DRH. 24 . p. 5 9 5 ) . 1 4 82 . 1968. 265 Doc. 20 . V I I . IDEM. mai existau şi alţi vătafi. pp. 259 Anatefter. 72.G. 1960. adică amenzile ce se percepeau pentru felurite delicte. dimpotrivă. pa ssim . H . 63. Cum circulaţia oamenilor şi a măr- furilor peste plaiuri este limpede atestată în secolul al XV-lea. Erau de diferite trepte. 262 Doc. tot dregători domneşti. 2 7.. fie orice.nr. 416 (nr. Ialomiţa. pp. în SMIM. Vlaşca.. 73. 2 4 . unde citim că aceşti slujitori trebuie „. R . DRH. 56. 1 7 9 ) ." 265.. L' e v o l u t i o n d e l ' i m m u n i t e fe o d a l e e n V a l a c h i e a u x X IeV— X V l e si e c l e s . 294 . şi satile să nu fugă" 2 6 0 (sub'l. Ceea ce nu lămuresc documentele epocii este dacă „globnicii" reprezintă un nume colectiv pentru toţi dregătorii îndrituiţi a percepe diferitele amenzi sau. 166). 10 . 2 63 I b i d e m . 58. D.gloabele ce se vor face sau duşegubine.C. ns.

205). . 172). Printre aceştia se vor fi numă r a t ş i c e i c e s u p r a v e g h e a u e x p l o a ta r e a o c n e l o r . 4 0 6 . în unele cazuri. Desigur. 179). 57—59). nici dregătorii care sunt în casa domniei mele. 330 (nr.. „Şi să nu cuteze să-i împiedice nici 267 Vezi mai sus. . probabil. 270 Doc. I. . nici curteni.de la mici pînă la mari" 267 .. 1 7 4 — 1 7 6 ş i A n a te f te r u l. slugi domneşti nu sînt desemnaţi prin numele de curteni. 1 5 — 2 0 . I L I E ŞŞ. Se ocupau şi cu negoţul — dovadă că aduceau sare.. nici birari.. nici nimeni altul. 302 (nr..C u r t e n i ş i s l u j i t o r i . Mai întîlnim şi pe curteni. po- runceşte Vlad Călugărul la 1487 269 . . Dar în acest document.186). 295 . p p . nota. 292 (nr. 273 V ezi m ai sus. fie că depindeau de un mare dregător. p. B. DRH. după cum tot aici se adu - nau dările şi dijmele cuvenite domniei 268 : „Şi să se dea de la curte două slugi domneşti. Aveau venituri chiar din exercitarea acestor atribuţii 273 . pp. d e s p r e c a s a d o m n e a s c ă . gjlobnici. birari.".. S T O I C E S C U . p . Aşa ar rezulta din hotărîrea lui Basarab cel Tînăr cînd scuteşte de dări. să scrie găleţile. 279 (nr. Cf. p. 268 V e z i m a i j o s . î n t o c m i r e a d ă r i l o r .. 1482. I. a te s t a ţi u lt e r io r. B. de la curtea domnească : aici se aflau şi marii dregători cu unii dintre subalternii lor. 347 (nr. p. p. nici sudeţ. 4 0 7 ." 271 : ca atare. vor fi avut şi altele272. 269 DRH.. Actul arată numai că se obişnuia. din 23 mart. cuprinşi toţi în amintita formulă de cancelarie „.. dijme şi gloabe satele mănăstirii Snagov 270. cei doi găletari. fie că alcătuiau chiar casa domnească. trimi terea unor slugi de la curtea voievodului. p. dregători apar-ţinînd casei (curţii) domneşti sau boieri. curtenii sînt o categorie diferită faţă de sudeţ. 27 * Ibidem. Cine erau desemnaţi cu acest nume ? Slujitori subalterni. î n s e c o l e l e X V I I ş i X V I I I : A . 274 DRH. t i r i î n l e g ă t u r ă c u e x p l o a ta r e a s ăr ii . p. 2 72 V e z i N . spre a aduce la înde plinire unele hotărîri. Una dintre atribuţiile lor era de a asigura plata gloabelor . au mai fost şi alţi dregători ai domniei în se- colele XIV—XV. nici globnici. Intîlnim şi termenul de slugi domneşti. I. (p entru evoluţia cu rtenilor în secolele X VI— X V II. sinonim cu acela de dregători. 217). Curtean era un nume colectiv pentru toate categoriile de slujitori ai domniei ? „Şi nimeni să nu cuteze să-i turbure — citim într-un hrisov din 1483 — nici boier. nota 270. oi şi alte mărfuri prin vama de la Calafat în 1480 274. p. 3 7 4 . B. p p . Numele lor vine. 26 şi urm . 288.

278 D o c .. îndreptăţesc pe bene- ficiari să strîngă felurite venituri prin propriile lor mij- loace." scrie Vlad Dra- cul la 1437 275 . nici alţii nimeni dintre slugile sau dintre boierii domniei mele.. DRH.nimeni altul dintre slugile. 147. < p . din 1401—1406. nici pe jupan Fintea. 160 etc). 260 (nr... 120. cazul de faţă fiind. în anume cazuri. nici birari. referin- du-se la satele lui jupan Fintea şi Vlad şi Cazan şi a al- tora. în numele stăpînului.5 8 ( n r . 68. slujitorii domneşti revin de zeci şi zeci de ori în actele cancelariei.. p. cu atri- buţii militare şi administrativ-fiscale. 180. trimişi după milostenii. p. din munte şi pînă în lunca Dunării. dator să răspundă la toate poruncile şi chemă- rile voievodului. 24). nici pe fraţii lui.. nici satele lor. 110. dijmele sau a per- cepe gloabele 278 . 129). fără a exprima vreo diferenţiere . începînd chiar cu finele secolului al XlV-lea şi. I. adică ale puterii centrale. slugile.sudeţ.. p.). pp. iar în alte documente avem aceeaşi enu- merare şi formulare.. 190. în afară de întregul aparat dregătoresc ascultător de puterea centrală mai existau şi slugi ale boierilor. 2 4 ) . numai că în locul „slugilor" apar „dregătorii domniei mele" 276 . D. Scutind cîte- 2 '5 Ibidem. Dregătorii. 73. evident. în actele care acordă imunităţi şi. Cf.. i d e m .. 2'6 Ibidem.. folosite pentru administrarea satelor dependente. de la. 58 (nr. 103. Ele sînt amintite. 192. într-un act. Situaţie similară şi la unele ctitorii.. 129 şi 404 (nr. 68). 83. ca atare. Cf. 222 (nr. în deceniile următoare lui 1400.. pentru a aduna. încă din secolul al XlV-lea. 306 (nr. 82). fără intervenţia statului (a domniei). pp. credem. 189) . 135. ns. 146 (nr. citim „. 279 Doc. Frecvenţa lor documentară arată limpede ampli- tudinea aparatului de stat ascultător de domnie. o i simplă formulare a grămăticului." 277 . 108. B. 85. 296 . prezent pe toată în- tinderea Ţării Româneşti. Mircea cel Bătrîn îşi pune în gardă dregătorii. nici globnic. dregătorii domniei mele. 247). 206.G. pp." 279 (subl. 149.. nici acei oameni ai lor. 129 (nr. să nu îndrăz - nească a-i împiedica. la fel redactat. 2 " Ibidem. De aceea. însăşi prezenţa lor documentară constituie o dovadă peremptorie a rea- lităţii statului feudal centralizat. p. îndeosebi. aceeaşi observaţie pentru doc.C. d i n 1 4 0 1 — 1 4 0 6i b. scutite de dări şi dijme : „Şi nici un dregător al domniei mele de la mici pînă la mari. între slugă şi dregător.

. 280 Ponderea în ce constă prezenţa şi ponderea aparatului de stat as- aparatidui cultator de domnie şi de marii dregători ai ţării în viaţa de stat fiecărei colectivităţi. Bucureşti. din 1407. B. 282 p p PANAITESCU. ns. p. el se adresează sătenilor (nu mănăstirii). 1 7 ) . 33). ca o excepţie.C. ibidem. 281 Doc. a satelor şi a tîrgurilor ? „Cine ar umbla printre voi — porunceşte Mircea cel Bătrân sătenilor dependenţi ai Tismanei — dintre boierii domniei mele. Obştea ţărănească în Ţara Româ nească si Moldova.. care nu trebuie corelată cu slaba eficienţă a aces- 280 D o c . p p . b i d e m . tot atît de îndreptăţit..G. d i n 8 i a n . 1 3 9 4 i. comentează o relativ recentă cercetare.. 72 (nr. iată o dovadă. . a sfatului domnesc. 172. dreptul de a-şi trimite propriii lor oameni spre a-şi lua veniturile. 97. că „domnul ţării mcă nu posedă aparatul necesar de stat pentru apărarea donaţiilor făcute de dînsul.) . 265). 340. 224. 383 DRH. implicit deci a aparatului cen- tral de stat ? Am discutat mai sus şi am căutat a explica o atare si- tuaţie. Dar porunca lui Mircea cel Bătrân poate avea. 297 . 28. I. domnii acordă uneori egumenilor respectivi. 72 (nr. ca şi pedepsele pentru duşe-gubine 284.". dregătorii statului nici nu aveau a se amesteca în cazul de faţă. 284 Ibidem. C f . de vreme ce hotărîrea lui Mircea cel Bătrîn era ca sătenii să fie în supunere Tismanei „. în folosul unor mănăstiri. Dar boierii trecuţi înaintea marilor dregători ca martori ai hrisoavelor. 4 4 ( n r . 1964. va sate de plata dărilor şi a dijmelor faţă de domnie. 131. ca să vă ia sau să vă tragă la alte munci. 405. D. 247. p.despre toate slujbele şi dăjdiile. 330. 205. p. ctitoria adunând direct. 82. ca să se apere singuri"282.. 6 4 — 65. Dovadă vine însăşi spusa voievodului : „Iar dacă cineva vă minte cumva. să nu vă încredeţi nicidecum"283. 33). 279. De altfel.. pe oricine să-l loviţi în cap"291 (subl. ci rivalitatea dintre feudalii laici şi cei ecleziastici pentru stăpînirea unor sate recurgînd Ia felurite manevre. 212.. la început mai redusă. şi toate gloabele.. 48. 429 (nr. un a'lt înţeles : ea reflectă nu ineficienta dregătorilor domniei. nu arată oare ponderea. fără amestec străin. p .

nici dintre celelalte slugi şi dregători ai domniei mele. etc. 264. 2 3 9 . 281. Cf. nici birari. 4 2 ) . 288 I b i d e m . 354. 481 (nr. 2 8 4 .p . 222. 116—117. 28 8 . 185. după porunca domniei mele" spune Mihail voievod 2 86 . 474. 139. sau birari sau fie orice dregător al domniei mele. fie înaintea boierilor fără slujbe. 415. 234. 390. 189. 286 D o c . 192. pp. B. 1 2 9 ( n r . 129. 496 (nr. I . 111. 120. 115. 220. H . Frecvenţa cu care slujitorii din aparatul de stat — am identificat 52 de cazuri pînă la 1500 29 ° — sînt trecuţi în acte fie singuri. nici globnic. — şi să treacă sub aceea a beneficiarului imunităţii. tocmai în atare împre- aj S U S j p _ 2 7 5 . faptul că mulţi dregători sînt enumeraţi şi cu funcţiile lor. Basarab cel Bătrân etc. 340. 175. 148. fiecare să se ferească. La fel se exprimă Alexandru Aldea. 143. adică voievodul.tui aparat central 2 8 5 . 217. 194. 99. 436. dar evocaţi global 289 . 275. trimişi după milostenii şi pentru muncile domniei mele" : DRH. d e m . 84 (nr. In plus.p p . 298 . 397. 298. 2 5 5 . 255. nici birari. d i n 1 6 s e p t . 247. 364. 243. 180. ascultînd toţi. 347. nici nimeni altul dintre boierii domniei mele. 206. I. 160. 105. 3 4 3 . 224. 184. 303). 1 4 3i b0 i. Cu alte cuvinte. 268. 3 0 7 . 190. 166. 39). 152. d i n 2 2 i u n . 405. 158. La acestea se adaugă documentele în oare dregătorii sînt enumeraţi în funcţii. 152. a puterii centrale — pentru perceperea unor anume dijme. 395. 131. 118. 1 4 1D8R. 276. trimişi pentru slujbele şi muncile domniei mele" adaugă Dan al II-lea 2 87 . 60. nici globnic. p . 2 5 8 . 110. 267. Or. 290. cînd autori- tatea centrală. 174. 459. 290 V ezi n o tele 2 8 6 — 2 8 9 . 289 „Şi să nu cuteze să-i împiedice nici sudeţ. 204. 287 D o c . 241. în ultimă instanţă. obişnuită. O sumă din ele amintesc numai pe dregători. dări etc. 214. fie că este sudeţ sau globnic. 8 7 ( n r . B . 212. 87. 161. 220. 2 3 4 . aproape în exclusivitate. 226 265. 214. constituie temeiuri care arată tocmai eficienţa acestor dregători. „Şi să nu cuteze să-i turbure nici sudeţ. de domnie. inserarea în acte a diferiţilor slujitori ai statu- lui feudal se face. 2 1 8 . 95. actele ne mai arată şi alte aspecte. 128. 245. 6 8 ) . 429. 294). 106. 108. mari şi mici sau dintre dregătorii domniei mele. 104. p. urmaţi de boieri şi iarăşi de slujitorii domniei. 155. 170. 377. Radu cel Frumos. 1 8 3 . 200. De altfel. fără vreo referire la boieri : „Ci. acordă unor boieri sau ctitorii un privilegiu de imunitate. 449. 127. Vladislav al II-lea. 249. 244. 187. cînd se hotărăşte ca anume sate să iasă de sub jurisdicţia nor- mală. 125. 103.

La fel şi pentru gloabe. uneori. potri- vit relaţiilor sociale ale vremii ? De altfel.. Ce rost ar fi avut enumerarea slujbaşilor domniei şi punerea lor în gardă în caz de neascultare. aii puterii centrale. ns. p.G. se trimiteau. să primească „mare rău şi urgie" şi de la voievod. I. aşa încît autoritatea centrală era nevoită să delege pe cei aflaţi în slujbă pentru a îndeplini cînd o misiune. p. 243) . pentru a-şi încasa veniturile. din 23 marţ. faptul era amintit anume în hrisovul domnesc. B . beneficiarii imunitătilor foloseau chiar aparatul de stat. dacă aparatul de stat ascultător de autoritatea centrală (voievod) nu ar fi fost în stare să cuprindă tot teritoriul şi să asigure încasarea şi strîn- gerea sau prestarea cu regularitate a rentei feudale (dări. în 1385. anuali.. 29 2 Ibidem. cîte 400 de găleţi de grîu. I . 7).C. munci) de către toţi cei obligaţi la aceasta.. 179). 1482. cînd un feudal îşi strîngea dijmele sau gloabele prin propriii săi oameni. altminteri. dacă ei ar fi fost lipsiţi de putere.jurări se reaminteşte dregătorilor să respecte întru totul dispoziţiile domniei . p. In acest sens ar putea fi înţeleasă formularea — revenind de zeci de ori — : „. tocmai fiindcă el constituia o excepţie de la regula ştiută. în care atare operaţii erau efectuate numai de către slujitorii domniei. 291 (nr. aşadar. C f . pînă atunci. 395 (nr. 1 4 3 0D. 56) . cînd alta. Basarab cel Tînăr hotă- răşte ca birul să se adune de la satele ctitoriei Snagov din judeţul „Elhov" (Ilfov) de către birari. D.. p . 1 2 9 ( n r . nici globnic.) . 299 . Şi aproape cu un secol mai înainte. DRH. 247). p. p. pe care să le trimită la ctitoria de la Tismana 292 . 6 8 ) . Alteori. care să-1 verse apoi mănăstirii 2 91 . 293 D o c . cine dintre ei le-ar în- călca.să nu cuteze să-i turbure nici suideţ. fiscali şi jude- cătoresc al statului feudal muntean era totuşi redus ca număr în secolele XIV—XV (pînă după 1450). Dan al II4ea dădea poruncă găleta- rilor domniei să adune din judeţul Jaleşuilui. 21 (nr. 404 (nr. cînd 2 91 Doc. nici dintre celelalte slugi şi dregători ai domniei mele trimişi pentru slujbele şi muncile domniei mele" 293 (subl. să fie blestemat de toate puterile cereşti şi. fapt ce subliniază tocmai autoritatea efectivă a acestor dregători ai domniei.. 111 (nr. Dar poate că acest aparat administrativ. B. dijme. d i n 1 6 s e p t . R H . de la situaţia obişnuită. ibidem.

44). din 4 iun. p. pentru ultimele decenii ale secolului al XlV-lea şi începutul celui următor. 255). 1495. 75. pe cea mai mare parte a teritoriului ţării . 157 (nr. dregătorii cu atribuţii nominalizate — sudeţ. Mai întâi textul însuşi al hrisoavelor unde se enumera. ia pp.C. 29i şi numai în al doilea rînd. aparatul dre-gătoresc devenise şi mai cuprinzător. 392. D. ciohodăritul. p. doc. existenţa certă a apa- ratului de stat subordonat domniei. cînd pentru alta. 385. pp. p. glob- nici. Imaginea unei Ţări Româneşti în secolul al XlV-lea şi pînă către 1450 şi 1460. 61. povodnioari. cotăritu'l etc. 28. amintim că şi la finele secolului al XVII-lea.pentru o sarcină. 300 . de exemplu. pentru ca feluriţi slujitori să „umble" să scrie vinăriciul. ibidem. doc.. 29? Anatefter. 27. cu propriii lor oameni. 1498. birari.). XVI. 375. o mino- ritate de feudali (laici sau clerici) deţinători ai unor privilegii de imunitate. în primul rînd. ceilalţi slujbaşi ai domniei. ns. scrie Neagoe Ba- sarab în 1514 296 . 103). DRH. 393.." (sufol.. Documentele pot fi înţelese şi în sensul că sînt „trimişi" numai dregătorii nenominali- zaţi 29 5 . B. I. trimişi după milosteniile sau după muncile domniei mele. In al treilea rînd. în care puterea poli- 394 Vezi. tocmai pentru că nu- mărul lor era insuficient. la fel sînt redactate şi actele cu imunităţi din secolul al XVI-lea (cînd nici un cercetător nu mai contestă progresele efectuate de domnie în centralizarea puterii. 295 Vezi. Constantin Brînco-veanu eliberează „cărţi". B. 76.G. 130. 281). într-un fel similară. exercitîndu-şi atribu- ţiile în numele puterii centrale. Cîteva fapte se opun însă unei atare interpretări. mărturiile numeroase analizate pînă în pre- zent arată. tutunăritul. 14. 297 In concluzie. 129. erbăritul. oieritul. 94. cu menţiunea că sînt „trimişi" după milostenii şi munci. o formulare. armaşi. 105 (nr. global. 38. concedate lor tot de puterea politică centrală (domnie). 2S6 DIR. 151. DRH. 41. îşi adunau. B. veniturile. deci în sporirea certă şi a apara- tului de stat) : „Şi nimeni să nu îndrăznească a-i turbura siau împiedica dintre slugile sau dintre dregătorii dom- niei mele. 152. 155) etc. I. de exemplu. 395 (nr. vameşi etc. între timp. din 9 ian. I. deşi. 91. numai ca o stare de excepţie. 459 (nr. In al doilea rînd. 56. 415 (nr. era încă în vigoare.

121. o atare imagine este cert contrazisă de întreaga informaţie documen- tară 29 «. cu condiţia interpretării acestor documente nu izolat. ci în legătură unele cu altele. 259). generaţie după generaţie. 206—207. 1451. cu suprafeţe de teren ce fuseseră precis hotărnicite din vechi timpuri (neprecizate crono- logic). reperele nu mai erau necesare. — era de obicei suficientă oînd. multe dintre ele. de- numire proprie Ţării Româneşti (în textele slavone = CXACTKO. încît indicarea unor repere naturale — vîrf de munte. cuprindea la rîndu-i terito- riile mai mici ale satelor. I. 112). La rîndu4e şi tîrgurile aveau hotarele lor. I. 366 (nr. din 3 sept. 451 (nr. 29 (nr. sălcii. tîrgurilor. Pământuri atît de bine ştiute. 84. Satele La bază veneau satele. mărginit de hotarele ce-1 teritorială delimitau faţă de alte state. 10). 268. alcătuind delimitările administrative din seoo'Me XIV şi XV. 300 Doc. apă curgătoare. Vlad Călugărul confirmă Tismanei „Bahna cu ţinutul său şi Petroviţa cu ţinutul său şi Pios tina pe vechiul hotar şi Fărcăşeştii cu ţinutul său ori a stăpînit jupan Vintilă şi Brătieştii cu ţinutul său. adică din secolul aii XlV-lea şi pînă către 1450—1460. 242—293. 301 . judeţele (majo- 296 Din intervalul amintit. se ivea necesitatea unor delimi- tări 2 ". 277). Obişnuit însă. beneficiari de imunităţi. CSACTKO. ulmi etc. DRH. p. tică a statului se afla fărîmiţată. Cf. 420 (nr. pământuri întru totul cunoscute de fiecare mem- bru al colectivităţii. 435. Doc. incluzând şi un număr de sate.. este contrarie realităţilor epocii amintite. 196 (nr. Judeţele Părţi mai întinse din teritoriu erau prinse în judeţe. fiind toate subînţelese în „hotarul" sau „ţinutull" satului. B." 30°. 93. Constituite. din 30 sept. exercitată în primul rînd de un număr de feudali. lăsînd voievodului numai un rol de coordonare. derivat din C^I^MTH CSAHTH a judeca). judeţelor. p. pp. ibidem. şi care nu mai aveau nevoie de o demarcaţie în scris decît în îm- prejurări speciale. 228). de-a lungul apelor curgătoare de la care îşi iau numele. p. 1491. ttnpărţirea Teritoriul cel mare al ţării. Cf. p. 160—161.. B. în mod excepţional. 148. 146. 2" DRH.

192—214. Socotim mai aproape de atestările documentare corelaţia cnezate-voievodat-judeţ. 210—217. 121. C. GIURESCU. 184. 146—148. Gorj. 247). Oltenia era împărţită între judeţele : Mehedinţi — părţile Severinului 3 0 4 . 31 » Ibidem. p. 161. de la vest spre est. 62). 382. p. 309 Ibidem. Jiul sau Jiul de Sus. 307 Ulterior judeţul Gorj . 30 3 RADU POPA.. 192). Voievodatul '. se aflau judeţele : Argeş. 1971. pp. 62. cunoaştem numai satul (Tîrgul) Gilort. 236. 276). 121 (nr. Transilvaniei. 298. 54. Vîlcea. în cadrul administrativ-politic organizat de regalitatea maghiară în teritoriile intracarpatice 303. ŞT. ip. 404 (nr. B. I. p. 22. Buzău. II/l. 32. 150. Ele vor fi continuat formaţiile politice teritoriale — unele dintre ele cunoscute în Oltenia şi Muntenia la 1247 — intrate sub Basarab I în alcătuirea noului stat. 155. de la Oalafat spre vărsarea Oltului în fluviu 310 . în zona de deal şi munte. 302 . Cf. 249. pp.\ comitat. 62. Ilfov. 41. la rîndu-i afluent al Jiului. 121. cuprinzînd şi oraşul Râmnicului Vîlcea 309 . Gilortul. Treeînd în Muntenia. DRH. pp. 16. pp. p.ritatea lor) 301 pot fi socotite contemporane cu întemeierea statului centralizat muntean 302. Obştea. 170. 275. pp. 14. 38). 3 <5« DRH. în lungul apei curgătoare la fel numită 311 . 267. Un fenomen similar s-a desfăşurat în Transilvania.. 35. 106. sos Ibidem. 8. 303 Ibidem. «o Ibidem. 7. 340. p. pp. 302 C. a intrat sub formă de . 450 (nr. PASCU.. Motru. confirmată de exemplul Mara mureşului (cnezate-voievodat-comitat) . 53. Istoria romanilor. Pădureţilor cuprinzînd şi zona Găeşti- 3 01 Judeţele Argeş. în Cîmpia Dunării. Ialomiţa. 150 (nr. Motru — pe valea la fel numită 3O5 . de la Olteţ spre Olt. 86). 21. 212. 450 (nr. nu este atestat documentar înainte de 1500 . 24. 71. pp.. 44. Rîuleţul Jaleş este un afluent al Tismanei. 311 (nr. unde voievodatul Maramureşului. în secolul al XIV-lea. 17. ibidem. 276). 97). 1970. 89.p. P. pe cursul superior al rîului 307 . alcătuit din mai multe cnezate. 28—32. 3 08 Tot afluent al Jiului . I. Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea. 51). judeţul de Baltă. B. ]ale§ — probabil spre începutul cursului mijlociu al Jiului 3 06 . 170 (nr. 397—398. pe apa cu acelaşi nume 308 . P. Cluj. 30 consideră judeţele ca „uniuni de obşti înglobate mai tîrziu în statul feudal". Prahova. PANAITESCU. 81 (nr. Bucureşti. 102 (nr. Dîmboviţa.

G). 315 I . în acest chip. • M D R H . 465 (nr. iar domnii nu socot necesar. 247). Ialomiţa 319 cuprinzînd. 321 Ibidem. în toate aceste subdiviziuni teritoriale. 1969. B.p .. 1 7 9 ) . B O G D A ND. de la est spre vest se înşiruiau judeţele : Brăila 318. 4 6 5 ( n r . 303 . D. 319 N u e treG U t în d ocum en te an terio r lu i 1 5 0 0. situat aproximativ între rîurile Teleajen şi Buzău 315 . 31 3 A m bele ju deţe n u sînt atestate d ocu m en tar înain te d e 15 0 0. 2 8 5 ) . 322 Ibidem. în toate colectivităţile sociale. p . în lungul apei la fel numită. 1 7 9 ) . In zona de cîmpie. CCXXIX).lor de azi 3 1 2 . Toate aceste unităţi teritoriale erau delimitate.. probabil. numai ca o indicaţie generală. p . 402. pînă la Dunăre . apoi Muscel şi Dîmboviţa. care şi-a luat denumirea de la importantul port dunărean . CORFUS. Rîmnicul (Sărat) pe apa Rîmnicului 317 . In unele cazuri însă. a se vedea harta dată de I. p. 285). ns. Vlaşca 321 continuând vechea ţară a Vlahilor. XVIII). 3« Ibidem. 3 3 0 ( n r . Dregători de felurite ranguri şi atribuţii asigurau prezenţa puterii centrale. 32 3 DRH.p . o c u m e n t e p r i v i t o a r e l a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m â neşti.. 314 I b i d e m . I . 2 9 1 ( n r . I. ori cît este hotarul judeţului Vîlcea". p. 185 (nr.. găsită aici de slavii sosiţi în secolele VI—-VII . 284 (nr. care se varsă în Dunăre 322 . Elhov (Ilfov) 320 cu văile Mostiştei. hotărăşte Vlad Călugărul 323 (subl. 2 9 1 ( n r . Saibarului şi Argeşului (vărsarea în Dunăre) . 317 Ibidem. autoritatea voievodului. domnia acordă unui feudal.dreptul de a-şi însuşi întreg plusproduc- 312 I b i d e m . p. Teleorman. p. un privilegiu de imunitate.C. p. Bucureşti. Agricultura Ţării Româneşti în prima jumătate a secolului al XlX-lea. care-şi ia denumirea de la afluentul Ialomiţei 314 . atît zonele apropiate de valea rîului Ialomiţa. pe ambele părţi ale rîului cu nume identic 3 1 6 . prin care in- terzice dregătorilor stăpînirii să-şi exercite atribuţiile lor administrativ-fiscale şi judecătoreşti asupra isatelor apar- ţinînd acelui feudal. să arate pînă unde se întind ele : „Şi încă a dăruit domnia mea căşăritul din judeţul Vîlcea.B . Săcuieni. ultimul pe valea cunoscutei ape 313 . Buzău. ca şi în cazul satelor. Dîmboviţei (cursul inferior). laic 6au bisericesc. 320 D R H . beneficiarul imuni- tăţii obţinea „. 404 (nr. oît şi cîmpia Bărăganului. p. 105). 2 0 5 ) .. 39 (nr. I .B . Orientativ. Prahova..

stînjeniţi pro- gresiv în exercitarea drepturilor lor de slujbaşii domniei (cu timpul prezenţi în număr tot mai mare). 297—301. Contri buţii la problema imunităţii.. STAHL.. cînd „. Există o contradicţie în a ceastă argum entare : în aceea şi pagină (67). în plus. a fost nevoit să recunoască stăpînilor de pămînt drepturile de administrare a dome- niilor respective 325. unde imunitatea este consecinţa „. inclusiv în ţările române. 324 Definiţia reproduce formularea lui VL. P.L e s i m m u n i t e s d a n s I e s P r i n c i p a u t e s r o u - m a i n e s a u x X I V * e t XeVs i e c l e s . B u c u r e ş t i . Controverse. pp. dimpotrivă. inclusiv partea ce se cuvenea dom- niei" 324.. în- tărind un astfel de punct de vedere. cu un aparat administrativ aflat încă la începuturile sale. H. p entru ca cin ci rînd uri m ai jos să afirm e că dregătorii dom niei nu mai respectau drepturile vechi ale stăpînului feudal. HANGA. au cerut puterii centrale (voievodului) garantarea în scris a pri- vilegiilor şi astfel a apărut hrisovul de imunitate 326. PANAITESCU. în alte părţi — şi este situaţia din Ţara Românească — imunitatea poate apare „. La rîndu-le feudalii.p .. 327 V. 1 9 4 7 . V i a ţ a f e u d a l ă . autorul relevă m ai întîi slăbiciunea şi lipsa d e eficien ţă a aparatului de stat. Originea imunităţii este controversată. Contradicţiile ce izvorăsc dintr-o atare explicaţie au fost recent evidenţiate 328 .în condiţiile unei puteri cen- trale încă destul de slabe". . pp. în acest capitol. 6 6 — 6 7 ... CAZACU..tul realizat prin munca ţăranilor dependenţi ce lucrau pe asemenea moşii. 29. 338 H. P. dată fiind ra- ritatea mărturiilor scrise din perioada timpurie a evului de mijloc. în stare să cuprindă tot teritoriul ţării329.. existenţa unui aparat de stat bine organizat.fă- rîmiţării statului. 325 V . ascultînd de autoritatea domnului. 364 . o altă cercetare face o paralelă ou realităţile politice din centrul şi ves- tul continentului. A. 3 0 1 . 105—123. C O S T Ă C H E L . concluziile. p p .. că întreaga analiză a dregătoriilor centrale şi locale din secolele XIV—XV arată. COSTĂCHEL.proprietatea feudală se formează acaparînd pămîntul obştii şi însuşind drep- turile de autoconducere de care se bucura obştea să- tească liberă" 327. 329 Vezi mai sus. p. . 326 Ibidem . Remarcăm. La constituirea statului — spun unele cerce- tări — voievodul neavînd la dispoziţia sa un aparat dxegătoresc bine organizat. Fenomenul se constată în toată feudalitatea europeană... cu o putere centrală neştirbită".. .

ibidem. 222). 17— 18. iar ohabă (de la ohabitise — abţinere. PA- NAITESCU. 1490. Bucureşti. Obştea. 334 V L . HANGA. pe măsura dezvoltării raporturilor de proprietate feudală şi în schimbul asigurării împlinirii dijmelor şi prestaţiilor faţă de migratorii dominatori. Ideea a fost exprimată de I.. obţin treptat. După o strînsă reanalizare a mărturiilor documentare — ocină înseamnă dreptul de a stăpîni pămîntul cu aceleaşi drep- turi pe care le-ar avea un moştenitor . după porunca domniei mele" 332 — arată că proprietatea respectivă se află sub regimul imunităţii 3 33 . după constituirea Ţării Româneşti ? Unele cercetări consideră că formula. pp. A. O atare interpretare nu s-a putut menţine însă. neamestesc) înseamnă în- depărtarea oricăror pretenţii ridicate de terţi asupra proprietăţii în cauză. de V. p. P.. 75—79.. L'evolution de l'immunite. ambele studii în ediţia G. ferire. Socotim o atare analiză înscriindu-se în realităţile istorice. Istoriografia română şi problemele ei actuale.. că asupra ei dregătorii domniei nu mai au drept să intervină pentru a percepe dări. Viaţa feudală. p. ur- cînd pînă în epoca migraţiunilor. 59—60.... dijme. 301—302 . Le s immunites. unele scutiri şi pri. Bogdan au fost reluate şi adaptate de P. pp. fireşte330. pp. din 7 ian. COSTĂCHEL. pentru a obliga la prestaţii. pp. 331 DRH. 3 6 — 39 . PANAITESCU. Acesta este înţelesul 3 30 VL.. Mihăilă.de aceea.. stu diu fun dam ental pen tru analiza fo rm u lei ce acord ă im u n i- 305 . pp. pp.. BOGDAN. atît cît se pot ele cunoaşte. 19. ibidem. p. argu mentele lui I. de care restul locuitorilor autohtoni nu benefi- ciau. Mircea cel Bătrîn. 11—12. PA- NAITESCU... de P. ca să le fie de ocină şi de ohabă şi de nimeni neatins. 59 (nr. de V. CAZACU. Cum apare în scris imunitatea.. 333 Această formulare fiind exprimarea succintă a imunităţii. P. 77—79. şi ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. 357 (nr. i'i vilegii. Vezi şi alte păreri exprimate de diferiţi autori. pp. întîl- nită de zeci de ori între 1402 331 şi 1500 — „. B.C o n t r i b u ţ i i l a p r o b l e m a i m u n i t ă ţpi ip.. pp. Alte studii consideră că originile imunităţii trebuie căutate înainte de constituirea statului feudal unitar. P.... I.. H A N G A . COSTĂCHEL. pp. pînâ în secolul XIII inclusiv. idee întărită şi prin cuvintele „şi de nimeni neclintit (neatins)"334. le-- am dat şi domnia mea. P. Proprietatea feudală. 249— 252. 25). 33— 36 şi ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. 1968 . 97 . de la aceştia din urmă. cîrud unii şefi ai co- munităţilor locale. 332 Doc. Contribuţii la problema imunităţii. 108—109 şi Ohabă — ohabnic.

245.. 222. ibidem.. domnia renunţînd la aceste veni- turi şi prestaţii. 204. în schimb. 391. Albul şi Badomir „. adică de slujbele şi dăjdiile mari pînă la cele mici. Primul document dat unui laic. 185.real al formulei amintite şi cu acelaşi cuprins ea este utilizată şi în secolul al XVII-lea : „Drept aceea. In general. 264. ŞTEFAN ŞTEFANESCU... a fost dorinţa lui Mircea cel Bătrîn de a acorda o compensaţie pentru micşorarea teritoriului satului Jiblea. In alte cazuri. p. Luînd o parte din teritoriul satului Jiblea şi dîndu4 Goziei. 129. 57—58. doc. un act de imunitate cuprinde o formu- lare analitică.. 347.. 81—82. 336 DRH.146. unde arată şi multiplele sensuri ale cuvîntului ohabă şi care nu au nimic comun cu imunitatea.ca să le fie acele sate de ohabă. B. 214.. Alt caz. I. numiţii boieri beneficiau de dijmele şi muncile enumerate. din 1400—1403. 394. clauzele de imunitate nefiind identice. 377. am dat şi domnia mea — scrie Leon Tbmşa la 1630 — cin- stitului dregător al domniei mele jupanului Gorgan spă- tar . 38. 206. I.144. rămas pînă astăzi. 298. 234. 423. 127. 306 . p. boierilor Stanciul. Vîlcul. 10). Cu alte cu- vinte. pp. H. 80. 66. Costea. 24. 397—398.. 335 DRH.ceea ce a mai rămas din Jiblea . Controverse. în formulări apropiate337 (inclusiv enumerarea pe funcţii a dregă- tatea . 147. p. şi de către nimeni să nu se clă- tească. 174. Conţinutul acestor acte diferă după beneficiari. de toate acestea să le fie slobode" 33e . B.. imunităţile acor- date unor laici au un conţinut similar. In realitate. 201 (nr.. 114. pp. 149. 194. Şi nu numai lor.143. 123. 107—112. 126. 86.. 51 (nr. 60. în favoarea ctitoriei Cozia. Mir-cea cel Bătrîn confirmă. 63. şi de gloabe. XXVIII. 21). cu toate scutirile şi beneficiile concedate de domn si cu interdicţia expresă pentru dregătorii sta- tului de a încălca dispoziţiile puterii centrale. 151.. 82. 363—364. 81. începînd : de la vama oilor şi de vama porcilor şi de jitărit şi de vinărici şi de gloabe şi de căraturi şi de podvoade. 180. 65. după porunca domniei mele" 335 .. 481 (nr. ™ DRH. 182—3. 107). 190. L'evolution de l'immunite. 83. 239 . 29 (nr. passim. p. 284. 192. 229. 152. ci şi copiilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor. STÂHL. beneficiarii sînt „slugi" ale voievodului. 307. ca să le fie lor ocină de moştenire şi ohabnică fe- ciorilor şi nepoţilor. 395. H. în cazul de faţă. 68. 116. este din 4 septembrie 1389. 58. 276.. B. 18. Temeiul acordării imunităţii. 85.

Ceea ce reţinem.torilor obligaţi să respecte privilegiul). HANGA. VL. p. 243. Co- zia. 104. la dreptul de a în- casa gloabe — deci de a judeca unele pricini (nu se precizau care) . dar de un caracter cu totul minimal şi în nici un caz ca o imunitate de tipul celor acordate oraşelor apusene. pp. Bolintin. Govora. deci de a avea drept de judecată în satele dependente lor. 109 (nr. 42—43 . 63). 103. 120. 242. 139. repeta- rea lor fiind explicabilă prin însuşi rolul ideologic al bisericii în societatea medievală. faptul că ea reprezintă o excep- 87. 27. 9. GONŢA. cit. 338 Ibidem. ca şi la imunităţile laicilor342. 55).. Despre oraşul moldove - nesc în veacul al XV-lea. Bistriţa. Tîrgşor. . munci. indice... 217. 36 (nr. O serie de imunităţi sînt acordate ctitoriilor.. 74 (nr. I. 7) . 6). 19—20 . Gla- vacioc.. 34). 99.^ V. B. Au benefi- ciat de atare privilegii mănăstirile Vodiţa.I. ibidem. pp. 307. p. Au fos notate numai privilegiile de imunitate eliberate pînă la 1500. 123 (nr. Scutirile se referă aproape întotdeauna la dijme şi dări. Tismana. Strugalea. 340 Vezi DRH. Dealul. 21 (nr. din 1424—1431. 175. 8. de a încasa gloabe. cf.A. 129. 184. Cuprinsul acestor aote — asemănător cu acelea acordate feudalilor laici — dă dreptul conducerii ctitorilor de a strînge. 118. In cele mai vechi documente. sub voce (indicele). dar foarte explicită privind scutirile acordate 341 . din 1407—1418. 226. pp. rol ce trebuia sprijinit şi printr-o bază materială corespunzătoare. 105. con - sideră asemenea scutiri acordate unor tîrguri moldovene drept o imunitate comercială. 41—43. prin dregătorii domniei sau direct. Ulterior. 170. op. 148. textul devine analitic. Contribuţii la pro blema imunităţii. 135. 13—28. p. 108. 24. ibidem. Les immunites. 14) etc. formula folosită este laconică. pp. 160. Snagov. este carac- terul aparte al imunităţii. Cf. indiferent de beneficiar. în mod cu totul excepţional se prevedea şi scutirea de oaste 339. pp. 1963. 125. AL.. ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. HANGA. VL. 262. în St. 111. Rîncăciov340. p. GOSTĂCHEL.244. L'evolution de l'immunite. 3« DRH. 18 (nr.. 234. dijme. 339 Ibidem. B. 110. I. 342 Doc. de a impune în- deplinirea unor munci. 294). p. Putem socoti reducerile la plata vămii acordate de Dan al II-lea tîrgoviştenilor drept o imunitate comercială parţială ? Vezi doc. 44—46. Se dau şi moti- vările acordării actului 338. Codmeana. V. pp. 143.

se afla.deci şi ca suprafaţă). Fărîmiţare Alcătuirea de stat a Ţării Româneşti a cunoscut fărî- feudală ? miţarea feudală ? Unele cercetări răspund afirmativ pentru secolul XIV şi cel următor. HANGA. care au rezistat vicisitudinilor timpurilor mai bine decît actele familiilor boiereşti. satele sub regimul imunităţii nu formau zone compacte şi nu reprezentau. un număr de 313 sate sînt trecute sub regimul imunităţii 344. în secolele XIV şi XV sub directa cîrmuire a dom- niei şi a dregătorilor ei. 1953. XIII—XIV—XV. s-au pierdut 3i5 . putem conchide că te- ritoriul Ţării Româneşti. de la satele dependente. 308 .43% din totalul aşezărilor existente în această perioadă.d. în mod normal. B. cu referiri exacte în toate punctele unde ea opera. în covîrşitoarea sa întindere. plus administrarea satelor dependente. primea şi venituri suplimentare care. Ce reprezintă însă această stare de excepţie dacă o raportăm la întregul teritoriu al Ţării Româneşti ? Nu- mărul satelor (inclusiv tîrgurile). Conţinutul eco- nomic al imunităţii ne clarifică mai deplin caracterul ei special. 344 158 de sate mănăstireşte şi 155 ale boierilor : numărătoarea am efectuat-o pe temeiul volumului DIR. pînă către U3 Vezi mai sus. excepţie care trebuia exprimată precis. pe lîngă veniturile obişnuite adunate în calitatea sa de stăpîn feudal. în R. Admiţînd că o sumă de acte de acest fel. Imunitarul realiza.E. în genere. nr. 1—2/1964. Vezi -recenzia subsemnatului la studiul lui VL. mult peste 10. în locul celor ai cîrmuirii. Dobîndea astfel o situaţie deosebită. adică 1O. uneori chiar prin propriii săi slujbaşi.E. în secolele XIV şi XV însuma aproximativ 3 000 3 4 3 . beneficii sporite . Primind un astfel de privilegiu. la aceasta se adaugă dreptul lor de judecată pentru anume delicte. in- -clusiv dregătorii domniei (ai statului). Bucureşti..E. 26—27.S. In documentele rămase din acelaşi interval. p. ţie de la mecanismul obişnuit de funcţionare al relaţiilor politico-sociale. 343 Actele privind satele mănăstireşti beneficiind de imunitate s- au păstrat. beneficiarul laic sau ecleziastic. numeric .43^/ O din totalul sa- telor. reveneau domniei. privind satele boiereşti. în comparaţie cu ceilalţi stăpîni ai pămîntului. ctitoriile avînd propriile lor arhive.

pp. în „Studii cu privire la Ştefan cel Mare". Cercetări cu privire la baza socială a puterii lui Ştefan cel Mare. cf. 87—88. pp. Din analizele efectuate anterior. 319. 284. mica boierime 349. 91* etc. 449—465. 1956.. apărarea comună a clasei feudale împotriva primejdiilor de răscoală a ţărănimii aservite şi organizarea respingerii atacurilor din afară" 347.. pe care le conduceau în timp de război . Istoria Româ niei. întărită. 1962. 30. II.dezvoltarea producţiei de mărfuri în agricultură şi în meşteşuguri şi a pieţii interne". fiecare dispunea de un centru. Bucu reşti. [nr. 1962. De la mijlocul secolului al XV- lea. 6]. 1480—1481. privind producţia bu- nurilor materiale. 46. XV... circulaţia mărfurilor. Dezvoltarea economiei feudale.. I. în „Studii şi refe rate privind istoria României". Bucureşti. şi anume faza de „economie naturală" 348.. p. se pot desprinde următoarele încheieri : Producţia de mărfuri cunoaşte o evoluţie progresivă. de o curte a sa. avînd la dispoziţie un aparat de represiune şi cete militare. 1620 . avînd privilegii de imunitate.. o dată cu „. 1611—1613. în principal. 607 şi nota 2 . Participarea Ţărilor Române la comerţul sud-est euro- pean este atestată în scris chiar din ultimele două de- 34 6 B.îrr bună parte. T. [nr. pp. începe şi în suprastructura politică centralizarea puterii statale. stadiul de dezvoltare economică al Ţării Româneşti în secolul al XlV-Iea şi pînă către 1450—1460. 34 9 Studii. coordonare bazată pe legăturile de vasalitate stabilite între boieri şi domn şi care urmărea. Rolul domniei era de a coordona activitatea „. Complotul boierilor şi „răscoala" din Ţara Românească din iulie-noiembrie 1462. 34 8 Istoria României.numeroaselor forţe locale reprezentate de marea boierime. . pp. orăşenime. 314. Această fărîmiţare politică (împreună cu privilegiile de imunitate) reflectă. 1482 şi Istoria României. în întărirea autorităţii centrale. 309 . p. pe planul relaţiilor so-cia'l-poilitiee. IDEM. în mod direct" de „marii stăpîni de pămînt" . 1954. întocmirea so- cială şi organizarea statului. 27. 6]. 347 Studii. 328— 329. 24.. domnia se sprijină pe ţărănimea liberă.1450—1460 346 : puterea politică era fănîmiţată şi exercitată . II. aceştia exercitau pe domeniile lor „atribuţii ale autorităţii publice". pp. II. XV. 327—331. IDEM. 1603. 1604. 315—316. pp. CÂMPINA.

după această ultimă dată. şi unde aveau loc periodic schimburile de produse — apoi tîrguri (oraşe). întregite prin cele arheologice. Producţia de mărfuri este atestată şi pe plan intern prin însăşi realitatea tîr-gurilor ■ —• puncte în fiinţă încă din perioada conlocuirii româno- slave. ar fi început dezvoltarea accentuată a producţiei de măr- furi interne ! ■ ■ * 310 . a doua. accentuată tot mai mult în seco- lele următoare (XIII—XV). 350 Eie înCetează tocmai în etapa în care. în care. aceste emisiuni ale monetăriei Ţării Româneşti încetează chiar spre 1473—1477 350. tot din secolul al XlV-lea. circulaţia mone- tară şi ţinerea periodică a tîrgurilor. ne proiectează imaginea unei economii agrare. Ambele procese — comerţul extern şi intern — se dezvoltă paralel cu intensificarea circulaţiei monetare — realitate confirmată de multiple şi importante descoperiri de tezaure şi piese izolate. cele mai multe. Di n anal i za real i t ăţ i l or econom i ce î n i nt erval ul 1280—1500 nu rezultă existenţa a două etape : una. Aceasta cores- punde. paralel cu economia naturală. cu o durată pînă spre 1450—1460 . existente. cit şi prin asigurarea tranzitului. autarhică. de altfel. în care producţia de mărfuri. prin exporturile sale — îndeosebi vite. sare —. potrivit unor inter- pretări.cenii ale secolului al XlII-lea. circulaţia monetară şi ţine- rea periodică a tîrgurilor cunosc o evoulţie progresivă din secolele X—XII. economia de schimb se dezvoltă în ţările române încă din secolele X—XII. unei evoluţii general europene. Ea sporeşte treptat după constituirea statului feudal unitar al Ţării Româneşti. periodic grîne. realitate subliniată pregnant şi prin emisiunile proprii ale voievozilor mun- teni. mărturiile documentare. care devine (ca şi Moldova) — aşa cum arată multiple mărturii din a doua jumătate a secolului al XlV-lea şi începutul celui următor —• un participant activ al schimbu- lui de mărfuri intereuropean. prin importuri. a eco- nomiei naturale. centre statornice cu funcţiile specifice de negoţ şi producţie a mărfurilor. a dezvoltării producţiei de mărfuri în agricultură şi meşteşuguri şi a pieţei interne. începute către 1365. Întemeiată pe producţia de mărfuri. Dimpotrivă. începînd cu secolul al X-lea (şi sporită pînă într-al XlII-lea).

99—101. dregătorimea subordonată şefului sta- tului. când între Carpaţii Meridionali şi Dunăre cîrmuiesc mai mulţi cnezi şi voievozi. pe lîngă diferitele fracţiuni boiereşti. de obicei de-a lungul unor văi. La for- mation des etats feodaux roumains. 43 : „Pentru Moldova fărîmiţarea feudală n-a constituit o stare de drept comun" . o dată cu secolele XI—XII. Fluctuaţiile în succesiunea domnilor se explică prin sprijinul aflat de un pretendent sau altul în competiţie pentru puterea supremă. VI. H. corelată cu amestecul puterilor vecine. La conducerea statului şi pe un teritoriu unitar s-a impus domnul (voievodul). după o serie de observaţi judicioase. recrutaţi din rîndurile stăpânilor pămîn- tului. 79—83.. apărarea unor interese comune fundamentale. folosirea tot mai frecventă a monedelor şi constituirea oraşelor se înscriu ca permanenţe ale vieţii social-economice ale continen- tului nostru 351. p. 1965. cînd unificarea teritoriilor româneşti la sud şi la est de Carpaţi sub o singură cîr- muire statală. Paris. STAHL. 311 . mari şi mici. s-a impus ca o necesitate majoră. voievodului în funcţie. Controverse. 82.. 351 H. prezentă în toate părţile ţării. O dată cu întemeierea Ţârii Româneşti între Carpaţi şi Dunăre fărîmiţarea politică a încetat 352. 352 VL. H. şi-au asigurat. Gf. Constituirea însăşi a acestor cnezate şi voievodate marchează o etapă intermediară în care co- munităţile dintr-o anume zonă. V. conchide : „Nici în Moldova nici în Muntenia nu am avut un stat care să se fi dezagregat dînd naştere unei fărîmiţări feudale". politică. A.. apare astfel corelaită tocmai cu această fază de dezvoltare economico-socială. la sate. I. PIRENNE. Oţetea. II. cap. p. toc- mai prin atare formaţii politice. la oraşe. în cetăţi şi la punctele de vamă — într-un cuvînt aparatul de stat ascultător de puterea centrală — a fost unul dintre factorii de permanenţă. oîrmuind cu ajutorul dregătorilor săi de toate treptele. Dar peste frecventele schimbări de domnie (şi ale sfa- tului domnesc). comerţul. mai largă sau mai re- strînsă. O fragmentare a autorităţii politice a existat în Tara Românească pînă la finele secolului al XlII-lea. Formarea statului feudal all Ţării Româneşti la începu- tul secolului al XlV-lea (ca şi al Moldovei la scurt in- terval). pp. HANGA. Histoire economique et sociale du Moyen Âge. pp. IV. Contribuţii la problema imunităţii.

de căraturi. de albinărit. Mai tîrziu documentele interne muntene cuprind de- talieri. 363. 35. 68. Obligaţiile unor categorii sociale faţă de celelalte." 355 . 114. 73. 343. de găletarit. 143.. 81. 239. de vinărici. să fie slobod „. obligaţiile locuitorilor 363 DRH. 38.slujbele şi dăjdiile mari pînă la cele mici" 354 (SUD 1. 243. 94. ns . 74.. p. în feluritele forme ale rentei feudale. 180. 81.. 58. 170 184. D. 76.).. ^ de asigurare a continuităţii vieţii de stat. 255. 298. în chipul cel mai direct. de gloabe. în principal. 74 (nr.C. 129. DRH. 190. 312 . 34. 38. 10). 220. Enumerarea se întîlneşte ne zeci şi zeci de ori. 152. din 1407—1408. din 4 sept. 192. 110. 163. p. cea mai mare forţă militară a epocii. 116.. Sînt amintite „. B. supravieţuirea lor ca ţări de sine stătătoare în confruntarea cu marile puteri vecine şi îndeosebi cu Imperiul otoman. 222. 226.G. 15. 354 Doc. Cu variaţiile de formulare vezi şi pp. 104. I. citim şi o înşiruire mai precisă. 255. p. 174. 152. Frecvent.G. de fîn. 151. 276. îşi află exprimarea. 459 (nr. 118. Evi- dent. 144. 1). 60. ca şi faţă de autoritatea politică centrală (domnie). scutirea era numai faţă de domnie. a55 Doc. ctitoria urmînd a beneficia de aceste venituri. I. fără alte lămuriri.C. 134. 143. cînd suveranul de la Buda îşi rezervă „jumătate din foloasele şi veni- turile şi slujbele din întreaga Ţară a Severinului". 149. de vama porcilor. 129. 80. 284).. 99. 214. B. 29 (nr. Voievodul Mir- cea cel Bătrîn hotărăşte ca satul Ciuliniţa al mănăstirii Snagov. 185. Renta feudală este anterioară întemeierii Ţării Româ- neşti i o găsim amintită în scris la 1247. 34). 395. 85. Renta Organizarea statului asigura. 105..). 204. de podvoade. Grupîndu-le. B. de caşcavale şi de duşegubine şi de toate celelalte munci. a cărei percepere era asigurată. aceeaşi formulare fiind reluată şi pentru locuitorii din voievo- datul lui Litovoi 353 (subL ns. tocmai prin aparatul de stat. 183. 8 (nr. I. 103. 86. D. nu se poate explica în mod firesc. exploatarea satelor dependente de că- tre feudali. 1389. Dacă Ţara Românească (şi Moldova) ar fi cunoscut într-adevăr fărâmiţarea feudală pînă în a doua jumătate a secolului al XV-lea. 354.. stabilitatea feudală întocmirii sociale. 135. 87. 139.De vama (= dijma) oilor. 29. 415. 108. DRH. 234. pe plan intern. 66.

161. indice p. B. „dijma por- cilor" — cu acelaşi cuantum de 1/10 36 3 . 80. 108. p. 161 (nr. p. 3 8 . 35 8 Ibidem. în traduceri „dijmă de oi" 357 . I. Cf. 84. din stupi" . iar în cazul sătenilor dependenţi şi faţă de boieri privesc cîteva mari sectoare — al producţiei ani- maliere şi cerealiere şi al unor prestaţii. 23. 361 DRH. 38 (nr. „datul. 368 Doc. „goşterit" . Se strîn-gea de dregători anume — vameşul de stupi 365. mierea fiind măsurată în bundufe şi butoaie 366 . „goştinărit" . 21. 143. 143 (nr. 1 2 . 360 Ibidem. din albine" . cuantumul era de 1/10 . 143 (nr. B. 17). 365 Ibidem. din oi" 358 .. 15). din oi" 36 °. 9 6 . Cum o arată traducerile de epocă şi documentele mai noi. 15. 12). p... Marea majori- tate a rentelor se împlineau în natură sau muncă efec- tivă. pp. dar venind pe locul doi în formularul documentelor interne. 15. 61). iar ceara în măji şi bucăţi 367 . „muşte sau albine" . 21. 144. 19. 80). pp. 117). 367 Ibidem. „stupi" . iar perceperea era asigurată de „vameşii de oi" 36i . 64. Tot atît de important este şi „albinăritul" . 39.. Vezi ibidem. pp. 118. „zeciuială.. 146). I. 93). 65. 313 . 202 (nr. 54.. 51. 366 Ibidem. 243 (nr. p. 27. 28.. 364 Dijma este amintită tot de 71 ori pînă la 1500. p.. ibidem. 118 (nr. „rîmători" . iar a ce ea d in p o rc i de 7 1 o r i. 589 şi are acelaşi cuantum 1/10. 106. 56). din porci" .. 1 6 7 . 112. 81 . 359 Ibidem. pp.. 52. albinelor". ibidem. 144. „zeciuială din stupi" 364 . 12. Cu aceeaşi pondere probabilă 3 6 2 . Dijmele La produsele animale. 362 D i jm a d i n o i a p a r e d e 7 2 o r i î n d o c u me n te le in te r n e p în ă la 1 5 0 0 . pp. 35 7 DRH.. 44 (nr. „vama dom- nească. 3 2 . pp. 32 (nr. este „vama porcilor" sau. stupilor" .. „Zeciuia'la. 1392.. din 8 ian. 80). în tălmăciri. 32. totalurile se însumau şi pe judeţe. „oerit" 359 . p. dar există şi o obligaţie generală exigibilă în bani : birul. „dijma. 3« Ibidem. 27. 126. „vamă domnească. „zecimală.. sau 356 Vezi nota precedentă. 103—112 (nr. faţă de stat. „vămuitul porcilor" . 38. 56. 61. dovadă albinăritul din Vîlcea cedat de domnie Goziei368. pe primul loc este dijma din oi — în actele timpului „vama oilor" 356 . „vama de la stupi". 155. 81.

378 Doc. id e m .n e r e a ş i perceperea dărilor pe cai în ţările române. obligaţiile erau de altă natură. se rv ic iu d e c u rie ri — te rm en u l e s t e . 376 D o c . 1 4 i2b8i . 1 1 8 ( n r . 459. la 1494. p p . C f . 80). 429. G I UIRs tEo Sr iCa U . 37 9 Doc. în timp ce berbecele. din 20 ian. „olăcării" 377 . amintim că la 1422 burduful de brînză era taxat la export cu 1 ducat. nr. nu putem preciza din documentele epocii. din 25 aug. Comparativ. d i n 1 9 i u l . în forme de o anume greutate. C f . cunoscute de toţi : Vlaicu. 135— 152. 1957. C f . 372 D o c . Obligaţia privea. Amintitul sat Ciuliniţa este scutit de Mircea cel Bătrîn.p . Radu cel Mare dă Rîncăciovului „că- şăria domnească". 375 D o c . 1469. 371 DR H. 3 8 ( n r . d e o r i g i n e t ă t a r ă : C . 370 D o c . 143 (nr. 1 . 229 (nr. X. 144 (nr.p . O l a c u l = tran sm ite re a rap id ă a ştirilo r. d i n 7 o c t . în „Studii". 3 4 ) . 106. p . „12 bur- dufuri de brînză şi 12 eaşcavale" 373. 2 9 1 ( n r . e m . în hrisovul de danie către Vodiţa. p. 1 4 8 2ib. 1437. Cum se scotea această dijmă. d i n 2 3 m a rt . 1 7 9 ). d i n 1 3 7 4i b. „Căşăritul din judeţul Vâlcea" este dăruit de Vlad Călugărul. Ştim numai că brînzeturile se pregăteau. 2 7 . 2 1 . 373 D o c . p r o b a b i l . 1 3i 9b 1i d. 6 1 ) . „cai de olac"379. „darea de cai pentru poştă" 378 . satele din toate zo- 369 D o c . 35.b i d e m . 2 şi 3 ducati 374. 3. 40 4 (n r. I. p. scrie să se împartă anual săracilor. în legătură cu caii. r o m â n i l o r . de „eaşcavale" 37°. Traduceri mai noi ale unor acte din secolele XIV—XV dau numiri echivalente : „slujbă a postii" 376 . 44. 1 4 9ib 5 . după feluri. 155. M A T E I V ILmApDu . d e m . p .d e m . 247). 1 5 ) . 2 5 5 ) . din casa domnească. Această îndatorire figurează în scutiri. „să fie pentru ceară la luminarea" bisericii369. 1 9 ( n r . 474. porcul şi vita mare — res pectiv 1. probabil. C . 41. 6 ) . 135). 314 . la praznic. „din munţii judeţului Pădureţilor" 372. 1 0 1 ( n r . 81). d i n 4 iu n . C f . 7 4 ( n r .I I .p . p. ibidem. cînd voievodul menţionează „nici cal să nu li se ia"375. Şi produse animale derivate erau „vămuite". p. : 374 I b i d e m . B. 5 6 7 — 5 6 8 . p . 4 6 5 ( n r . foloseau pentru drumurile lor cai luaţi din sate. La fel. p p . i d e m . DRH. Curierii oficiali. ai cârmuirii. p . p. 4 1 4 ( n r . 54.p . B. 2 8 5 ) . 1 0 8 ( î n b a n i ) . între al- tele. 2 4 . 5 0 ) . l a t i n d i n 2 7 d e c .p .id e m . pp. 377 D o c . mănăstirii Bis- triţa 37i. d in 1 4 0 7 — 1 4 1 8i. 0 treime din „vămeşia Elhovului" dată Snagovului. 1 4 9i b8 i. I. cît reprezenta faţă de mă- rimea turmelor.

380 D o c . Pescuitul. 17— 20. 1496. 381 Nu putem preciza dacă obligaţia revenea şi satelor de pro prietari devăknaşi. 1467. 415 (nr. se percepea o taxă numită păr păr (deosebit de dijmă) 386. din 1401—1406. de car 4 aspri. era supus mai multor dări şi munci. 225 (nr. pe tîrgovişteni de exemplu3S0. 382 Doc. 383 Doc. p. pentru care existau dregători anume ai domniei — „vameşii de bălţi" 3 8 4 . B. povară pe cal — încărcată de la cherhana. pentru fiecare unitate mare de peşte sărat — corabie. 388 Doc.. Şi nu numai acest soi ales de peşte...i b i d e m . p. 315 .. uneori şi ai feudalului locului 3 8 5 . 131). DRH. din 4 iun. cînd Radu cel Mare cedează Tismanei venitul vămii de la Calafat : „Şi la acele bălţi. 5. anual.cîte o maja de morun şi cîte o maja de crap. 135) : nu am putut determina caracterul acestei obligaţii. pp. în plus. de povară pe cal 2 aspri" 38?. 187. ibidem. B. din judeţul Romanaţilor. Cf. I. din 11 mai 1409. 255). de maja 15 aspri. I. 12. una dintre îndeletnicirile larg practicate în Ţara Românească. 330. p. ibidem. „. car. 8). d i n 1 4 1 7 — 1 4 1 8 . 229 (nr. maja. XVI. 389 Doc.. la 1413 cînd pentru maja încărcată la Brăila se plătea „1 perperă" : I. p.nele ţării şi pe locuitorii oraşelor." 389. p. 14 (nr. p. Docu mente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti. Un singur doc.. 3 9 ) . Cf. 131). DRH. p. 224 (nr. din 15 ian. 202 (nr. din 25 aug. BOGDAN. B. 449. pp. Satele dependente381 trebuiau să asigure şi hrănirea cailor aparţinînd voievodului 382. de corabie 30 aspri. B. „zeciuiala din peşte" 383. p. Cf. 387 DIR. 243.. ibidem. 295. 35). pp. 384 Doc. DRH. Prima era dijma (a zecea parte) din ceea ce se prindea. 1469 enumera între dări şi „vaci grase". 8 4 ( n r . 1495. 3 «6 Ibidem. La dijmă şi pănpăr se adaugă obligaţia de a pescui un număr de zile în folosul domniei : „Şi încă cum este legea — scrie Mircea odl Bătrîn — 3 zile să pescuiască domniei mele morunii. Cuantumul ne este dat în 1502. 459. 57 (nr. 65. 268) posibil însă ca aceste cantităţi să provină şi din zeciuiala strînsă în judeţul Romanaţilor şi nu din zile de pescuit anume pentru domnie. 76 (. I. 220.taxele ca atare sînt amin tite cu aproape 90 de ani în urmă. ibidem. I. 225. 436 (nr. 34. numită „vama peştilor". 117). p. 386 Doc.. p. din 5 martie 1458. 24). p .. ci şi altele : Radu cel Mare dă obroc Govorei. din 1 aug. 474.nr. 429. cine va săra cu corabia." 388 .

I . 53. 340. Pentru jitărit o definiţie din secolul al XVIII-lea. 34. 5 4. 9. 6 0. 7 ) e t c . d i n 1 5 i u l .p . Vlad Călugărul. 99. pp .. aşadar. ide m . 82. anume : Basa- rab cel Bătrîn face danie Coziei „. Un singur document din 20 iunie 1489 aminteşte şi de fumărit : DRH. Ele nu sînt trecute explicit în documentele secolelor XIV şi XV. ar putea fi totuna cu „fumă- ritul după baltă" cunoscut în secolul al XVII-lea ? (Vezi Ana- tefter.' 134.p . în sectorul semănăturilor. Slujitorii domneşti care aveau datoria să strungă această dijmă erau găletarii 393 . 1 3 8i5b. p p . 8. 2 0 5 ) . la gîrle şi privaluri 39". 205) .i d e m . găleţi de grîu domneşti ohabnice. 398 D o c . 330 (nr.i d e m . . 17 4. dijme din ambele produse. 95. 14. 52. C f ... 103.t o r i a p e s c u i t u l u i . 10. dar îndeplinirea lor este certă. 395 D o c . . 1 4 3D7 R. 86. 3 3 0 ( n r . G I U R E S C IUs . Găletăritul se aduna şi din recolta de grîu 39 7 . 4 1 5 ( n r .p . d in 1 a ug . cerută de însăşi existenţa gîrlelor şi iazurilor. în beneficiul Snagovului etc. 29. boiereşti sau mănăstireşti.găleată să nu li se ia" 392 etc..i b i d e m . 1 4 8i 7b . H . 2 8 5 — 2 8 7 . 123. 166. 6 3. 39. 57 (nr. la lese. In sfîrşit. 66. d i n 2 3 m a r t . . şi din orz 398 . 393 D o c . 1 4 7i5b .H . 397 D o c . 51. trebuie amintite şi lucrările efectuate obli- gatoriu la iezăturile sau zăgazurile heleşteielor domneşti. 14 96ib. 16 3. p. găleată domnească. 10 6 e tc . 58.. 103. 268). 394 D o c .p. 391 D o c . 375 /nr. 217) . passdm (nr. d i n 2 0 i a n .găletăritul din ju- deţul Vîlcea" 394 .. 4 36 (nr. pp.7 ) . pp. 1 7 9 ) . 267.să fie lăsaţi în linişte şi pace de plata găleţii". 9 4 ) . sau „. 2 4 ) .adecă de c'liciari care strîng pîinea domnească" 399. 87. 127. B . 129. „.p . 2 9 ) . Se cunoşteau cantităţile pe fiecare judeţ. 2 1 ( n r .. 1 4 3 . C . 43 6 ( n r. 1 6 3 ( n r . 2 2 5 ). dă acellaşi înţe- les . 151. 374. renta în natură este obişnuit numită găletărit. d e m . 39 1. 8 0 . pp . 2 4 .p . 5 7 ( n r . găleţile domneşti din Brăila. 41. 152. 81. 76. 24). (n r. 1 5 0 ) . 13/). d i n 1 4 0 4 — 1 4D1 R8 . jitărit 39l. evident. 33. 1 4 8i b2 i. p . 2 42.). 182.. C f . p. 395 . pp. 26 8). 392 D o c . 9 4) . 316 . 2 1 ( n r .. 2 4 9 ( n r . C f . 135 (nr. p p . unitatea socială de bază în evaluarea acestei rente rămânea satul 396.p . 114.scutirea de la perceperea ei fiind redată prin „. l a 1 3 8 5 . 18 0. I. d i n 3 o c t .. 38. 104) . 347 (nr. 16. 21. pp. găleată ohabnică. adău- gată pe un document din 1401—1406. 74. V e z i a n t e r i o r d a n i a l u i D aI n. 72. 3 5.i d e m .p . I . 146. 68. 22. d i n 3 1 i u l . 116. d i n 1 4 m a i 1 4 4i1b. (nr. 390 C . reprezintă.i d e m .p. 396 D o c . B . 27. 84. 2 9 1 ( n r . 72. alteori găleată-găleţi. 399 I b i d e m . 35. 73) . B. p . pp. 6 6 ( n r .

404 (nr. 99. 120. aşa încît nu mai ştim dacă acest cămănărit figura ca atare şi în textul original. 1946. 33) şi C. 239 (nr. 129. vinăriciul apare de 64 de ori pînă la 1500 : ibidem. Evidenţa se ţinea pe judeţe. «« Anatefter. B. 388 (nr. 214. 204. 145. 200. C. 220 (nr. 106. 436 (nr. Cine cumpăra vin piătea o taxă. Se aduna de vinăriceri (care erau slujitorii domniei) şi. 98. 68. p. C. 205) . amin- teşte şi de o dijmă „din semănături". 143 (nr. p. GIURESCU. Cf. In secolul al XVII-lea. 73. 135. 280—281. 492 (nr. 143. 4 82 Doc. p. p. 15. (nr. p. 103. Bucureşti. 222. pe oameni : „Şi iarăşi le-a dat vinăriciul lui David din Cîrstiani. 87. sate 402 şi. 150. 206. 96. 105. era o taxă luată de la toţi cei ce vindeau vin în târguri 407 şi este posibil ca şi cu 200 de ani mai înainte să fi avut aceeaşi destinaţie. 268). 172. 300). Ea se numeşte tot păr păr. Viticultura era supusă. 152. păstrat numai în traducere. 104. 190. Cancelaria munteană mai aminteşte în numeroase acte. pp. p. 161. 125. 253 etc. din 19 iul." citim într-un hrisov al lui Radu cel Mare 403 Se măsura în vedre 404. 93). 151 etc). 114. p. 317 . 128). « j DRH. dijma din pometuri. de oamenii stăpînului feudal (pentru partea „datorată" acestuia). dijmei. 239. 436 (nr. pp. « 3 Doc. 400. p. 246. 108. ibidem. la 1441. 180. 185. 275). Un act din 1441. 1496. 161 (nr. III. 249. 241. 1498. 449 (nr. 247) . 118. 23. Istoria românilor.. 80) . 166. concomitent cu găletăritu'l. 311 (nr. 95. 115. GIURESCU.. p. 58. 143) . şi de dijme (dijmărit). 229 (nr. pp. din 1 aug. 268). Darea s-a menţinut pînă la înce- putul secolului al XlX-lea. din 4 iun. I. 285). I. DRH. 182. 116.. „vama vinăriciului". fără a preciza ce anume produse agricole intră în această categorie 400. Documentul fiind păstrat numai în traducere şi referindu-se şi la sate aflate în Ţara Fă- «« Ibidem pp... 390. 406 Doc. 465 (nr. „zecimala domnească din vin". C. cit se va cădea domnesc. la fel cu aceea dată pentru peşte 405 . 183. B. cămănăritul* 06 . 40 * Ibidem. 2S4. 129. 60. 192) . Tot o singură oară este menţionată. 139. „vinăriciul domnesc" . 93. 245. de asemenea. „dijma vi- nului" 40 1 (în traduceri vechi). Istoria pescuitu- lui. din livezi. Cf. Actul s-a păstrat numai într- o traducere. 38. 167. numită : „zeciuiala din vii". 1497. ibidem. p. 135). în scutiri. ibidem. evident. pp. 148. 677. 187. p. 241. 401 Ibidem. O singură dată este amintit. 174. în 1469. 56. 330 (nr. vezi indicele. pp.

C f . p . 1 1 4 . ISO. trimise după aprovizionare la ocne sau în alte părţi 409. dovadă scutirea. 183. 1 4 9 8 . animale şi ale subsolului. R H . p. Aceeaşi ctitorie beneficiază şi de zeciuială de la minele de aramă de la Bratilovo410. 167.. 9 5 ) .i b i d e m . 95). 170). 192. fără vreo altă «s DRH. ibidem. Cine cumpăra sarea de la ocne era obligat să plătească „vamă" .i b i d e m . p . Formularea acestei rente este curentă în actele secolului al XV-lea411. Of. 276 (n r. 10 4. 98. 212 (nr. d i n 1 7 n o v . Toate trei păstrate numai în traduceri vechi. pp. acordată de Vladislav al II-lea căruţelor Coziei. 1 43. 267. 318 . B . p. I. folosite în construcţii. Un singur document. ca o înlesnire aparte. 220 (nr. 161 (nr. b i d e m . DRH. 1451. 410 D o c . 4 14 Doc. 188 (nr. „Copaci"413 sau „lemne" 4U arată obligaţia sătenilor de a tăia. 1441. B. i n d i c e . 1 6 6 ( n r . p. de exemplu hrănirea cailor domneşti sau pescuitul morunilor pentru voievod 3 zile pe an — arătate mai înainte. păstrat tot în traducere. 4 5 9 ( n r . 174. p. 16. 93). 124). 9 9 ) ş i d o c . 249. 5 8 . 1 4 3 1D. adunatul în căpiţe şi transportul finului necesar domniei. 7 2 ) . d i n 1 3 9 1 — 1 3 9 2i. nu putem deduce allte precizări i08. 107). 99 . d i n 9 i a n .i b i d e m . găraşului şi la altele din Ţara Românească. seîmduri etc. 2 8 1 ) . p. 1 15 . 172. ar putea explica prestaţia numită în acte. 150 161. 194. 239. p a s s i m . 10 8. ceea ce arată că şi unele exploatări miniere puteau fi supuse unei „vămi". 411 D o c . d i n 1 4 2 8 . îndeosebi sarea şi arama sînt supuse unor impuneri. un anume număr de arbori. 1 1 0. pp. b i d e m . 10 5. dă şi numele de cherestea : 25 mai 1429. d i n 7 a u g . 190. Renta Alături de renta în natură şi de taxele asupra unor pro- în duse agricole. 126 (nr. B. Fasonarea lemnăriei în grinzi. 54. din 7 aug. 1 4 ) . 1 4 4 5 i. p . 65). 412 D o c . cf. c f . ■""> Doc. p p . Ea se manifesta în felurite direcţii. 22. O b l i gaţia este am intită de peste 50 de ori în docum entele cu scutiri d e d ă r i ş i d i j i m e . în exploatarea subsolului. 106) . I. 412 „Cositul! finului" sau „fîn" înseamnă îndatorirea satelor de a asigura coasa. 152. 156. 1 1 1. 1 7 4 ( n r . tot în folosul curţilor domneşti. 3 5 ( n r . I . 5 9 2 . p p . 1 03. 128). 413 D o c . 8 7. ibidem. p . 4 1 . p . 96. 187 (nr. 1 3 4 ( n r . o pondere im- mwnca portantă în totalul obligaţiilor ce caracterizau reQaţiile social-politice feudale o avea renta în muncă. 166 (nr. din 30 iun. 200. 185. 89.

2 1 8 ( n r . 137— 138. n-avem ştiri asupra măglaşilor.. 163. n r . 1 2 5 . C Vf . locuitori din sate devălmaşe. . 118. 281. în fo- losul domniei. să ajute la scosul bolovanilor de sare din exploatare şi la aşezarea 415 D o c . 125. 220. d i n 2 8 o c t . G I U R E S C UD. 1 9 4 7 . d i n 2 8 f e b r . d i n 4 i u n . 1 2 7 ) . 99. ca şi în diferite alte locuri. i n d i c e . d e m . " ~4 1 7 C . 423 V ez i n o ta 4 2 1 . 395. . 415. R . S T O I C E S CC U u r. 1 4 6D4R. 2 8 1 ) . 319 . iar căraturile (povezi) 416 t o ţ transporturi. Paza sau straja în apropierea sau la întăriturile oraşelor. 474 (nr. pp. probabil. 186. B . 1 7 4 . 174.p . 1 4 2i b4 i. R I R . C f . C .p p . 108. 108. t e n i ş i s l u j i t o rpip. C. 1 7 5 . 180. B . 284. 422 D o c . 244. 420 D o c . 397. aşa cum era în Moldova 423 . d i n 4 s e p t . 86. Podvoadele sau podvezile înseamnă. stăpîni de pămînt din apropierea Ocnelor Mari. 474 (nr. 290). pp. 1 8 0 . 1 7 0 . 255. uneori şi al stăpînului feudal. 436. Ş T E F A N Ş T E F Â N E S LC 'Ue v. 1 6 — 1 9 . 212. A p a r d e z e c i d e o r i î n a c t e l e d e s c ui tbi ir di . 291. 103. C f . 175. La acestea se adaugă lucrul obligatoriu pentru paza şi întreţinerea morilor418. 1 4 9i b5i. 116. H . 264. şi •o dare. 1 9 3 4 . d i n 2 8 f e b r . . I . o l u t i o n d e i ' i m m u n i t ep. . 99. 160. 124. 418 D o c .. C f . 58. d e m . p p . 4 1 5 ( n r .d e m . .p p . a potecilor („nici poteci să nu facă"). 276. pentru secoldle XIV şi XV. 1 8 5 . p p . . pp. S Â N Z IDAeNs pUr. 302.desluşire. 204. a podurilor 4 2 0 . 347. 3 . 82.p . 143. 243. GIUR ESC U T î. 1 4 3 — 1 4 4 . 72. 234. 474 (nr. e s i m m u n i t e s . 103. 105. r g u r i s a u o r a ş e ş i c e t ă ţ i m o l d o v e n e . 185. 354. obligaţia de a îndeplini transporturi cu care trase de boi.1 9 — 2 1 . 421 C.2. 459. 2 8 — 2 9 ( n r . 114. se numea posadă (posade). 1 0 3 . . 377. 459 (nr. I V . Pentru epoca ară- <tată. dar efectuate cu cai încărcaţi i17 . 52. d i n 9 i a n . I . . 2 8 1 ) .d e m . 190. 1 2 4 . în ce măsură obli- gaţia constă numai într-o prestaţie sau. 1 0 ) . 1 3 8i b9 i. X V I .e m . 134. 212. 2 2 9 — 2 3 2 .e p o s a d ăî n. M .p . 290). 239. H . 2 . 94. N . 60. 99. 1 4 2D4R. C O S T Ă C H E LL. 190. datori să meargă prin rotaţie la saline. . 416 D o c . . 214. 284. 146. 105. 4 5 9 . 214. 268 şi 290). 179. cuvînt ce desemnează suburbia unui tîrg 421. 5 2 ) . 1 4 i9b8i . 1 5 0 . C O S T A G H E L L. 419 D o c . nici modalităţile prac- tice de îndeplinire. . p . p p . . Satele erau cîteodată scutite 422^ d ar nu putem preciza. 3 0 6 — 3 0 9V . 217. Asemenea era şi lucrul pentru întreţinerea cetăţilor419. p p . concomitent. 2 5 5 ) . e s i m m u n i t e s . s u b „c are" şi „căratu ri". 5 9 1 . 281. 4 5 9 ( n r . p . p p . Dar nu cunoaştem cuantumul lor.o u ă v e c h i o b l ig a ţi i fi s c a l e r o m â n e ş t i: c ă r a t u r i l e p e c a i s i p o d v o a d e l e c u î bn o Ri iI.. „talpe" 415. 1 0 3 ( n r .

3 9 ) . 291.. este sigur că o asemenea muncă revenea unor sate din apropierea amin- titelor saline. 2 4 9 . 143 . V. Birul Alături de dijmele şi muncile arătate. Ştirile încep de la finele secolului al X V I. lor în grămezi (magie) 4 2 4 . p. 19—20. vezi A. 39). 95). 427 N. b i d e m .. 431 Ibidem. C f . Evoluţia claselor sociale. Les immunites.. d i n 2 5 m a r t . FILITTI. VLĂ- DESCU. 34—35 . I L I E Ş . C. Cîteva menţiuni găsim şi asupra „poclo- nului". plătibilă în bani. fără îndoială. 1 8 8 ( n r .. a dregătoru- l u i d a t o r s ă a s i g u r e s t r î n g e r e a b i r u l ui . pp. cit. Curteni şi slujitori. Despre dări şi impozite. Cf. a existat şi o dare personală. «o DRH.. I. 218 (nr. p. Cît de veche este această dare personală ? După unele opinii. 179. din 28 oct. p. numită bir. 93). 432 Doc. 1 5 0 . p . Ş t i r i î n l e g ă t u r ă c u e x p l o a t a r e a s ă r ipip. Birul. engariile — cu un cuprins neprecizat de documente muntene dar care — după analogiile din Imperiul bizantin. 8 4 ( n r . Les immunites. X V I . .lea. Apoi mărturiile se repetă432. 3 4 0 ( n r . pp. d o c . 242). ibidem. Prima atestare documentară. p. V ezi exem plul s a t u l u i D o b r o v e n i . pesemne daruri obligatorii făcute domniei sau stăpînului feudal 425. pp. 25. Diferenţele sînt : „viglu" (de la latinescul vigillia). de fapt sinonim cu „posada" 4 2 7 . 181. Pentru secolul al XVIII-lea.. V I .. op. STOICESCU. 426 D o c . Cele mai multe sînt aceleaşi ca la sate. Les immunites. COSTĂCHEL. B . R H . 2 6 7 . p. B. I. COS- TĂCHEL. Serbia şi Bulgaria 42® — ar fi însemnat tot anume transporturi efectuate de orăşeni în folosul autorităţilor de stat 429. pe locuitor.. p.R . 84 (nr. 17. o c i t i m l a 1417—1418 43 °. Cum operaţia se executa. insti- tuită pentru a aduna banii necesari plăţii haraciului 433 . 1464. I. 1926. 1 0 7 ) . 371 (nr. 2 ) . d i n 1 4 1 7 — 1 4 1 8 i. 189—190. pp. ILIEŞ. din prima jumătate a secolului al XV-lea. 92 . p. COSTĂCHEL. Bucureşti. 1 6 0D0I. B . 382). d i n 7 a u g . sub forma indirectă.. 425 D o c . 320 . 391 (nr.. 1 6 21 1. p. P o c l o n u i l e s t e m e n ţ i o n a t însă num ai în privilegiile acordate C oziei. 4 24 A . 294. 161 (nr. 127). Cf. p. 4 28 V. şi în secolul al XlV-lea. p p . 433 I. 429 N u p u tem p re c iz a c a re e rau o b lig a ţiile sp ec ia le a le o ră şenilor în legătură cu exploatarea de la Ocnele Mari. 166 (nr. V. 1 4 4 6D. 1 8 6 — 188. p . iar cea dintîi menţiune directă într-un hrisov din 1441 431. I . Orăşenii aveau îndatorirea unor rente asemănătoare 426.

cancelaria munteană utiliza — aşa cum aminteam mai înainte 438 — cîţiva termeni generali : munci. 29 8. 1 4 3 0i . 81.b i d e m . p. Nu avem nici o informaţie asupra cuantumului sau a evoluţiei pînă către 1500. 443 Doc. 312. După alte opinii. ibidem.. . p p . 1 2 9 ( n r . 184. Cf. din 15 ian. G I U R E S C U . 439 D o c . 129. 152 (nr. 226. 28) . X E N O P O L . 438 Vezi m ai sus. 2 5 — 2 7 . pp. p . al XIII-lea436. slujbele şi muncile par a fi sinonime 446 . 87). 241 (nr. C . din 1407—1418. cele trei categorii ale ei răspund unor realităţi majore socio- 4 M Ş T E F A N Ş T E F Ă N E S C UL. . C f . 2 1 5 . . P . 444 Doc. 258 (nr. 89). D . B . 343. P . pp. p. din 2 aug. şi pres- taţiile. şi chiar în cel precedent. slujbe şi dăjdii 439 . ibidem. 135 (nr. c it. 73). . 395 etc. ibidem. dăjdii-slujbe-munci 4 4 3 . din 1401—1406. 442 Doc. birul a existat din prima jumătate a secolului al XlV-lea 435. slujbe şi lucruri 441 . Slujbele cuprind şi dijmele. devenind obligatorie în urma războaielor repetate ale lui Mircea cel Bătrîn cu otomanii şi a obligaţiilor asumate faţă de înalta Poartă 4 3 4 . . I . p. C . 214. î l c o n s i d e r ă d e r i v a t d e lbai r k a = r ă b o j . Pentru desemnarea feluritelor categorii de rentă feu- dală. 220. 1439. . 441 Doc. 440 D o c . o p. 321 . I st o r ia r o m â nil o r . p . 60. 436 A . 183. p . PA N A I T E S C U . actele vremii nu ne dau vreo desluşire. 104. 1 1 6 . 2 4 — 2 9 . împărtăşim argumentele care-1 datează o dată cu constituirea statului feudal unitar al Ţării Româneşti437. 72. 446 Doc. 363. 155). slujbe şi munci 44 °. 1 5 5 . 86. I II. „Dajde" pare să fie sinonim cu dijmă 444. şi amenzile 445 . Alteori. p. 1432. p .O r g a n i z a r e a f i n a n c i a r ă a Ţ ă r i i R o m â n e ş t i i n e p o c a l u i M i r c e a c e l B ă t r î np. reţinem că documentele muntene din seco- lele XIV şi XV exprimă diferenţiat renta feudală. ibidem. G I U R E S C U . c i t . 144). . 151. ibidem. 38. 204 (nr. «5 Ibidem. p. p. T e r m e n u l e s t e d e o bî r ş ie s l a v ă ( C . d i n ( 1 4 2 8 ) . 80. a 3 -a . 34). O definire exactă a lor nu este totdeauna cu putinţă. ibidem. 163. Şi chiar dacă atare echivalenţe vor mai fi nuanţate sau modificate de ulterioare cercetări. 74 (nr. (nr. 437 C . 58 (nr. 1437. C . p.p . din 23 aug. din 1477—1482. 354. ' e v o l u t i o n d e V i m m u n i t e . p. 118).Intr od uc er e la is toria c u l t u r i i .Alţii o socot „ocazională" în secolul al XlV-lea. 1 34. 5 8 ) .o p . 6 8 ) . 14 3. slujbe 4 4 2 . p p . Cît despre „mîncături" 447 . 2 22. G I U R E S C U . 155 (nr. 243).D R H . 1 1 4 ( n r . e d . d i n 1 6 s e p t ." 435 C . 24). 94. 21— 22. pp. 4 47 Doc.

Uneori se folosesc şi termenii „de la curtea domniei mele" sau „casa mea" 452 .r o m â n e r e la ti v e l a G o (r1j 4 0 6 — 1 6 6 5 ) . C . 3 7 1 ( n r . ve zi A .. 111. 212.. 340. 49. p. 8 . Acestea par a îngloba şi dijmele şi amenzile pentru delicte şi prestaţiile449. 39). munci şi dări ? Regimul aplicat era diferit. 64. 6). 17). incluzând uneori şi tîrgurile care erau proprietatea domniei ? Aşa ar putea fi interpretate spusele lui Mihail voievod. Cine era dator sa împlinească felurite dijme. 486 etc. I . la îndeplinirea tuturor acestor rente feudale. 1 4 4 — 1 4 5 ş i 3 2 2 — 3 2 3DşI iR . ci ctitoriei de la Cozia. Ş T E F U L E S C U . N u a v e m ş t i r i d i n s e c o l e l e X I V — X V d e s p r e c is l u i t o r i i c a r e ţi n e a u e v i d e n ţa r e p a r t i ţ ie i d ă r i lo r p e co m u ne. 4 6 — 4 9 . In sfîrşit. 21. 465. acela de „venituri" 448 . 14) etc. 65. p . P en tru seco lele X V I— X V II. Socotim totuşi că referirea la „casa domnească" priveşte numai dijmele şi dările datorate de cele 10 familii dependente şi care. 24.a n i z a r e a f i n a n c i a r ă . C . 21. p. (nr.pentru că a dat domnia mea din însăşi casa domniei mele şi din însuşi oraşul domniei mele. în general.. fie bir 454. 76. 24. 463 Ibidem. 179. 247. 27. 1 6 . 162). pp. 3 52.pp. 151. fiul lui Mircea cel Bătrîn. în funcţie de clasă şi categorie socială. J i u . Satele 448 Ibidern. vezi DRH. 4o4 Exemplele sînt numeroase. . 44 (nr. Satele dependente erau obligate. 2 8 9 — 2 9 0 . mai există un termen ce revine periodic. 4 52 Ibidem. Dările în natură şi cele în bani erau cuprinse în „casa domnească". I. p p . X V I . 8. D o c u m e n t e s la v o . 35. 9. cînd pune sub ascultarea Coziei 10 familii de tîrgovişteni şi precizează : „. 72. 20. urmau să fie date nu statului. p . p. B. prin aceeaşi hotărîre a voievodului.economice : producţia bunurilor materiale. 7. 1 4 . 64— 65. 84 (nr. . T g . 194. Cf. 28. 404. pp. 19 (n r. 291. ca pînă atunci. îndeosebi în sectorul agricol şi creşterea animalelor . 451 D RH . p p . 322 . 449 Ibidem. 253. 7 . Strângerea rentei feudale se efectua cu ajutorul dre- gătorilor. circulaţia monetară şi ponderea ei. 451 (nr. 28. B . 450 V e z i m a i s u s . munca omului. 297 etc). 3 1 ) . C f . principala forţă de producţie a evului mediu . de unde voievozii făceau apoi şi felurite danii 451 . 163.. fie zeciuiala din produse. 276). 6. 94.p. 1 3 5 (nr. Avea această formulare şi un înţeles mai larg. 41. pp. G I U R E SO C rUg. B. 36 (nr. 33. fie prestaţii. I. cei mai mulţi numiţi după însăşi dijma pe care o percepeau 4 50 . 18. 1 9 0 8 . 285." 453.

Vinăriciul boieresc (otaştina).. 127 şi urm. atunci tot paragraful din document nu ar mai fi fost necesar. 243. 241) şi D. D. 457 Vezi DRH. păstrat numai în traducere. podvoade etc. 4 56 DRH.G. 137. 4 5 8 . 171).C. 458 Vezi. MĂRIA BĂLAN. 1496. 127. 131. 231. 390 (nr. căraturi. implicit. de asemenea. I. care nu se aflau sub regimul imunităţii. pp. 291 (nr. laic sau cleric. DRH. VII. 212).l XVHea : DIR. din 1428. 340 (nr. cositul finului. opt găleţi de grîu şi opt de orz din satele care vor fi supuse mănăstirii" 456 (subl. o dăruieşte „cu vinăriciul de la acea vie. Majoritatea satelor dependente însă. Astfel de distincţii se repetă şi în actele din secoluil a. şi feudalului ? Răs- punsul este afirmativ. I. 10 (nr. satele dependente datorează zeciuială din grîne şi domniei şi stăpînului: „Şi iarăşi — scrie Basarab cel Tînăr în hrisovul dat Snagovului — ca să se aducă la sfînta mănăstire în fiecare an din judeţul Prahova. MIOC. 1965. p. 28. 146.L. 174 (nr. 9 ) . ori toate acestea nu înseamnă decît că domnia renunţă la bene- ficiul lor care. îndeplineau prestaţii şi pentru domnie. copaci.. I. Radu cel Mare.G. 266).. I. 323 . ns. p. B. DRH. p. în St.C. (nr. B. dacă ar reprezenta-o pe aceea boierească (mănăstirească). unde.). B. ns. p. 64—65.dependente dau dijmă şi domniei. cum ar fi transportul cu cai şi căruţe. Dovadă actele cu pri- vilegii de imunitate acordate unor boieri sau mănăstiri. La fel. de la 8 sate. unde Dan al II-lea întăreşte Snagovuîui mai multe sate. 278 etc. p. D. înzestrînd mănăstirea Govora cu o vie în hotarul Copăcelului. lucrul la mori. Vezi. DRH. In acest sens se pro- nunţă şi un act. B. XVI. de exemplu. I. ce! puţin pentru zecimala din anumite produse. 179).A. p. 10). pp. 431 (nr. 76 (nr. Anumite prestaţii se efectuau şi pentru stăpînul feudali.). Grîul şi orzul amintite reprezintă dijmă domnească . 453 Doc. B. printre scutiri sînt enumerate posade. şi pentru feudal. din 14 apr. deoarece ipso facto un sat dependent trebuie să dea stă- pînului dijmă. 218. 75) şi B. Veniturile realizate de feudali din zeciu- ială anumitor produse sînt limpede confirmate de do- cumente 457. I. Cf. domnesc şi boieresc." 455 (subl. B. talpe. p. IV.. 224. revine titularului actului. Aspecte ale rentei funciare feudale în Ţara Românească. la poduri. Dar renta în muncă ? Era „datorată" domniei în for- mele anterior amintite.

Judecind însă după mărturiile mai recente. prestaţiilor etc. 6 1 ) . 2 1 8 ) . unele obli- gaţii. să nu fi fost obligate faţă de stat — în afara în- datoririlor militare şi a supunerii la normele juridice ale timpului — şi la plata unor dări. atunci înseamnă că şi stăpînii devălmaşi cu mici ocini. mici sau mari. din 10 aug. Luciiani. Un sat. Ca pretutindeni însă. 149 (nr. ibidem. I . 85). în Europa medievală. unde nu există rumâni (vecini) ? 460 Cancelaria nu face vreo menţiune în ce priveşte obligaţiile lor faţă de domnie. dijme şi munci.precizînd „. slugi domneşti. Dar la o atare interpretare pare să se opună însăşi formula de scutire ■— aidoma celei folosite în cazul satelor depen- dente . Satul este locuit numai de cei 9 coproprietari cu familiile lor sau şi de ţărani dependenţi ? Actul nu ne dă vreun răspuns. condiţia stăpânului de pămînt. dădeau dijme. I . fără alte pre- cizări. B .B . 324 . 460 D R H . documentele secolelor XIV şi XV nu arată dacă boierii. Dar stăpînii de pămînt. După cum şi boierii „mari" aveau. 1 1 8 ( n r . 1 4 0 . Cît şi cum. este confirmat la 9 boieri. Dar cazul unor ocini stăpînite în comun (în de- vălmăşie). în condluzie. fie şi mic pro- prietar devălmaş. Dacă s-ar confirma prima ipoteză. 3 4 9 ( n r . cele inferioare trebuiau să răspundă la toate cerinţele şi impunerile. 3 1 9 . acordîndu-i-se şi scutire în favoarea proprietarilor461. 1 9 8 . desigur. dă- deau dijme şi bir ? Documentele secolelor XIV şi XV sînt foarte laconice la acest capitol aJ relaţiilor sociale şi politice. or. 461 Doc. bir sau împlineau unele prestaţii.. într-o sumă de cazuri. este exclus ca satele devălmaşe. era cert diferită de aceea a sătea- nului dependent...de niminilea nici o bîntuială să nu se cu- teze a se clăti. 2 3 5 . domnia dă confirmare unor boieri pentru ocinile (satele) lor. nici de un lucru boierescu. p . 1437." 459. care repre- zentau un sector important al realităţii economice şi so- ciale. re- partiţia rentei feudale urma o linie inversă ierarhiei so- ciale : treptele superioare beneficiau de multiple scutiri (stadiul maxim fiind acela al privilegiilor de imunitate). p .. « 9 D R H . actele pînă către 1500 nu ne dau lămuriri. sînt supuşi zeciuielilor. au dom-nescu. p. boieri de diferite trepte.

a prăda a devenit sinonim cu a jefui. 2 4 7 ) . în favoarea Snagovului464. „se cuvine" în mod legal."465 (subl. Desigur. în aceeaşi direcţie se aşază şi trecerea de la „engarii" la „angarale" = corvoadă.d e m . Dar evoluţia înţelesului unor termeni este prin ea însăşi grăitoare. cînd privim din rîndurile be- neficiarilor : dijmele. ns.B .. nu putem şti dacă o ase- menea evoluţie ca sens s-a produs şi în secolele XIV—XV . 1 4 2i b4 i. 1 4D9 R4 . I . care întăreşte Bis- triţei mai multe ocini adăugind : „. munci şi dări în bani. 2 9 1 ( n r . prin silnicie. d in 1 2 d e c . Altfel spus.). a percepe gloabele de la cei vinovaţi de un delict : „Iar cînd se fac gloabe asupra acelor sate — scrie Basarab cel Tînăr — să nu meargă călugării singuri să prade. de productivitatea diferitelor sec- toare ale vieţii materiale şi de relaţiile sociale exis- tente — baza materială pentru întreţinerea şi funcţio- 462 D oc.să se amestece egu- menul şi cu trimişii lui la acele sate şi ce vor avea ne- voie după lege. 4 0 5 ( n r . a lua prin violenţă. cu totul lega'le ! „De asemenea înoieşte şi întăreşte domnia mea acest hrisov al domniei mele — scirie Dan al II-lea -— ca ori cît se cuvine sau din sate sau de la bălţi sau de la ţigani. La fel gînideşte şi Basarab cel Tînăr. la început."462.. 1 1 1 ( n r . Ideea este chiar aşa redată de Vlad Călugărul. d in 1 6 m a r t . ns.C.H . Dovezi direct consemnate în acte nu par a fi rămas. orăşenii de rînd simţeau apăsarea. 464 Doc. 463 Doc.. 4 :5 D oc. să-şi ia de la ele. 5 6 ) . A prăda însemna.H . ai clasei dominante. p . I . Reţinem însă totodată că un atare sistem de dijme. Cum erau privite aceste obligaţii ? După poziţia celui în cauză : sătenii dependenţi. 325 . d in 2 3 m a r t . 1 7 9 ) . p . în beneficiul stăpînilor feudali.C. D.. d e m . muncile sînt îndatoriri nor- male. 1 4 8i b2i. prin tradiţie : iar aceste „legi" se arătau a fi. 1 7 9 ) . dările.). întărite printr-o îndelungată apli- care. mănăstirii.p .. Desigur. evi- dent.p . iar alţii nimeni.. ea rămîne oricum semnificativă. Perspectiva se schimbă. oricine să se ferească de aceea ce se cuvine mănăstirii"^63 (subl.. reprezenta de fapt — ţinînd seamă de nivelul tehnologic. toate aceste dări şi prestaţii se îndeplineau după anume norme.G.B .. pentru nici un lucru să nu-i turbure. tot ce percepeau feluriţii slujbaşi ai statului revine. apăsare. D.G. greutate. Cu timpul. de drept. d in 2 3 m a r t . 1 4D8 2R . 2 9 2 ( n r .

58 (nr. 1161. Cf. 1962. Observăm că „ţărănimea" este o categorie socială foarte vag definită de . B. DRH. STOICESCU.. p. narea aparatului de stat. 217—218 (nr. Termenul. Aceeaşi îndatorire exista şi pentru târgoveţi." 471. 326 . ca atare. Mociuriţe 468. pentru executarea lucrărilor de interes public. de toate „. sau Beala şi Preslop unde voievodul Mircea adaugă : „numai la oastea cea mare să se pregătească.. pentru în- tîia dată după întemeierea statului Ţării Româneşti. din 1407—1418. baza socială a armatei „prin chemarea sistematică la oaste a micii boierimi şi a ţărănimii" 4 7 3 (acţiune determinată şi de repetatele lupte cu . îndeosebi a celor legate de comunicaţii şi apărare. 39). 51 (nr.. cu excepţia serviciului militar : „. precizează voievodul 466 . « 6 Doc. inclusiv cei dependenţi 472. ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU. mai sus. MARCU. p. p. o obligaţie generală a populaţiei de a răspunde la chemarea domnului. 127). Cf. 35). este scutit de Mincea cel Bă- trân. DRH. şi pe sătenii depen- Oastea denţi. 38). «» Ibidem. aşadar. B. din 11 mai 1409. 468 Ibidem. L. fost al jupanului Gal şi închinat cea mare apoi mănăstirii Strugalea.. care. pp. B. Orga- nizarea politică superioară — statul feudal — nu se putea consolida decît în măsura în care feluritele forme de rentă erau îndeplinite. Cf. 4 '° Ibidem. 248. Izvo-rani. 459. 34). Organizarea statului feudal... Turbaţi. Despre terminologia ţărănimii dependente. I. p. nr.numai la oastea cea mare să slujească domniei mele. p. XV. Frînghişeşti. 24). în favoarea ctitoriei. „Oastea" forma o îndatorire generală. I. Din exemplele citate. militară. Ohaba 469. Dobruşeşti. documentele epocii. 473 M. 415. Aceleaşi prevederi şi în cazul satelor dependente Ciuliniţa 467. p. Ghermăneşti470.otomanii). pp. este atestat documentar sub cîrmuirea lui Mircea cel Bătrân..slujbele şi dăjdiile mici pînă la cele mari". Satul Pullcovţi. BERZA. ar fi extins. N. 471 Ibidem.Viaţa statului feudali nu putea fi despărţită de organi- nizarea zarea militară. 1481. Oastea cea mare însemna. „Studii". de la puterea centrală (domnia) şi pînă la dregătorul de sat.. pentru efectuarea transpor- turilor. incluzînd şi pe stăpînii de pămînt. după unele opinii. 82 (nr. p. 4 67 Doc. I. DRH. 74 (nr. iar alta nimic mai mult". Orga. p. 2 1 ) . 412 Doc. din 1417—1418. 391. p. 76 (nr. 6.. 84 (nr. 404.

503—504. consemnată documentar în 1374 cînd satul Ji- dovştiţa. pp. C. 327 . 58. I . la chemarea dom- niei. 51. Ei mergeau în campanie sub comanda unui mare dregător. * Este şi concluzia lui N. p. alt- minteri făcîndu-se vinovat de trădare (hiclenie) : între proprietatea asupra solului şi serviciul militar fiind o le- gătură organică 475 . 1972. între altele. „de oaste". Obligaţie. 1 8 ( n r . numiţi şi curteni 477 . 4 5 ' Concluzia nu este exprimată astfel de documentele seco - lelor XIV şi XV. în vo!. alcătuită din dre- gători. a orăşenilor dependenţi 474. C. 15—18 şi 26. este scutit în favoarea ctitoriei. ceea ce evidenţiază şi mai mult obligativitatea generală a unei astfel de slujbe. GIURESCU. Curteni şi slujitori. 476 D R H . STOICESCU. B . — că oastea cea mare este o realitate existentă la întemeierea statului feudal sub Basarab întemeietorul : : ".6 ) . Bucureşti. ■ dependent de mănăstirea Vodiţa. 218. 11/2. deşi se referea la sătenii dependenţi : DRH. elementul definitoriu al oştirii celei mari pare a fi parti- ciparea obligatorie a vecinilor. B. „Oastea cea mare". dar rezultă din analiza întregii organizări militare a Ţării Româneşti şi Moldovei. cine stăpînea pămîntul era dator să-1 şi apere. Stăpînii pământului — indiferent de mărirea proprie- tăţilor — erau datori să răspundă la chemările dom- nului . „Oastea cea mare" în Ţara Românească şi Moldova (secolele XIV—XVI). 477 Vezi diferitele păreri asupra curtenilor în N. 27—51. STOICESCU. din slugile domniei de toate treptele. pp. cînd putinţa de a trăi era condiţionată şi de felul cum fiecare comunitate sau zonă îşi organiza propria apă- rare. pp. Curtenii Dar însăşi expresia întîlnită — „oastea cea mare" —• arată existenţa unei armate mai mici. De unde şi concluzia — confirmată de cunoaş - terea tuturor desfăşurărilor militare majore din istoria Ţării Româneşti în secolul al XlV-lea. îi găsim menţionaţi şi în actele seco- 474 Cancelaria munteana foloseşte şi termenul simplu de „numai oastea s-o facă". Istoria românilor. 404. p . Obligaţia tuturora de a se apăra cu arma a apărut — ca o reacţie firească pentru supravieţuire de-a lungul perioadei migraţiilor. adică de obligaţia de a presta serviciul militar. Scutirea de armată se întîlneşte o singură dată în documentele secolelor XIV şi XV 4 7 6 . I.

STOICESCU. Curteni /« slujitori. adaugă : „Iar ceilalţi curteni mici. 389.. trebuie să stea la luptă alături de domn. 112. Luptau organizaţi şi în corpuri de cavalerie. orăşeni — îşi făceau serviciul militar. «1 Ibidem. de felurite ranguri. după ce arată că boierii de frunte. în felul acesta preveneau fuga cailor din faţa turcilor care... Nu găsim în documentele secolelor XIV— XV o confirmare a opiniei expri mate de V. pp.. armuri. CAZACU. chiar dacă vor fugi. oare.. lului al XV-lea 478 . nu-i băgaţi în seamă. Viaţa feudală. 118—119. Arma. stăpâni de pănaînt. A.oastea domnului. securi. O bună parte dintre arme erau lucrate în ţară. şi oastea feudală a boierimii mari.. p. bombarde.". în documentele epocii nu găsim precizări asupra felului cum toate aceste categorii sociale — săteni dependenţi. pinteni.. pentru că iar se vor întoarce la voi nerugaţi" 479 . Iar prezenţa lor la război ne este adeverită de Învăţăturile lui Neagoe Basarab. PANAITESCU. p. Vlad Dracul trimite 4 000 de călăreţi peste Du- năre. 328 . p. Cavaleria munteană şi aceea ungară în- soţesc de-a lungul ţărmului dunărean navele burgunde conduse de seniorul Wallerand de Wavrin . 479 Învăţăturile lui Neagoe Basarab.. obiş- nuit. un mîner 478 Vezi mai sus.Era cel cunoscut al epocii : arcuri. 303. dregă- tori. citată. fortificaţii etc. scuturi. P. săbii. tnentul arbalete. Este foarte probabil că vecinii erau folosiţi mai ales la lucrările auxi- liare — transporturi. în „Călători străini despre ţările române". « 2 Ibidem. seara îşi lă- sau caii să pască în pajişte 481 şi îi deprindeau să nu se sperie de strigătele puternice şi neaşteptate.. în timp ce com- batanţii se recrutau dintre ceilalţi.. 483 N. 395—396. ca să ajute unor mari cete de bulgari înconjuraţi de otomani 4S0 . nici nu vă întristaţi din pricina lor. pp. 118. şi ca pe- destraşi. La Coconi s-au găsit vîrfuri de săgeţi. voi. p. COSTĂCHEL. P. Mărturiile timpului nu arată ce arme era obligat să aducă cu sine fiecare luptător 4S3 şi ce anume era procurat de domnie : este foarte probabil că arbaletele şi bombardele intrau în această ultimă categorie. 295. lănci. despre existenţa a două cate gorii de oşti : . făceau o cumplită larmă cînd atacau 4S2 . p. ed.. —. 460 Wavrin. I.

D. p.de spadă — odată cu zgură de fier.p . 487 Ibidem.. 69.G. cf. 1 2 9 . Este de altfel normal ca o oştire de zeci de mii de oameni să- şi fi făurit ea însăşi armele. 489 Ibidem. Documente... p p .C. . 59— 79. 80. 121 . Săgeţi şi o piesă de armură — o apărătoare de picior (cne-midă) s-au aflat la Zimnicea (secolul al XlV-lea) 485. B O G D A N .. 190. 1. 3 3 2 . 4 86 I . ceea ce arată con- fecţionarea uneltelor şi alinelor la faţa locului (finele secolului al XlV-lea şi începutul celui următor) 484. IORGA. pp. 3 l4' . se aduceau şi de peste hotare.." 487 (subl. 2 5 . Scutirea de vamă subliniază interesul domniei pentru asemenea im- porturi486 : „. săgeţi şi arcuri şi săbii şi scuturi şi fier pentru arme. 3 3 3 . C O N S T A N T I N E S G U . 329 .. p.O b s e r v a ţ i i a s u p r a s a t u l u i f-o r tifica t. ns.G. Fireşte. îm potriva cetăţilor otomane de la Dunăre. NOLESCU. p." 489. 1950.. R. 63 (pe la 1432—1433) .p p. 2 8 . 8 9 ( p e l a 1 4 5 1 — 1 4 5 6 ) .. Cercetările arheologice înmulţesc. 2 3 . HURMUZAKI-N. . MA.C.). p p .V. cât veţi putea mai multe.p . 488 I b i d e m . C f .şi să lăsaţi să se aducă de acolo la noi — cere Vlad Călugărul braşovenilor — fără piedică. fie numai materia primă necesară prelucrării. p.. cu fiecare an. D.. pp.. deoarece ghiulele de piatră treceau peste cetatea Giurgiului asediată. domnia lua iniţiativa şi reclama imperativ aducerea armamentului special : „Deci vă rog ca pe nişte fraţi ai mei — tri mite grabnic scrisoare Vlad Dracul la Braşov — gătiţi-mi 100 de puşti cu toate cele de trebuinţă şi arcuri cu săgeţi şi scuturi.C. Să-1 ascultăm pe Wavrin : „Dar domnul Ţării Româneşti se şi înapoiase la cartierul sau din tabără pentru a porunci să tragă şi cu cele două bombarde foarte mari pe care le adusese. 101. Cînd se iveau piedici. Cînd ameninţarea externă din partea otomană devenea mai accentuată.. nr. oastea română foloseşte şi tunuri mai mari (1445). 1 9 . Turcii încearcă printr-un atac brusc să captureze tunurile muntene : „Şi acei turci — continuă cronicarul francez — au ţintuit cea mai bună 4S1 N . alături de flota burgundă. 1. In timpul cam paniei aceluiaşi voievod. atare mărturii. ns. XV. 2 0 ..D o c u m e n t e p r i v i t o a r e I a r e l a ţ i i l e Ţ ă r i i R o m â n e ş t i .). . C f ." (subl.. Se pare că tunarii nu erau foarte bine instruiţi.... 485 S.I.. Comerţul. domnii mun teni reacţionau de îndată488. 146—147. fie gata.

1968. PAVEL CHI- HAIA. p . Amintim şi de o ştire cuprinsă în Cronaca Car- rarense despre 10 000 de armuri complete vîndute de Veneţia lui „Radano prinzipo di Bulgaria infedelle" pen- tru a echipa 10 000 de cavaleri. lungi. I . cu sarici miţoase. 4 0 . adăugind : „Oştirea ghiaurilor a mers în faţă . sabie etc. atunci a văzut toată lumea ostaşi cu nădragi" 49i. 494 O. ILIESCU. I I . pe jumătate fas- ciat 494. M . secure. 1 0 5 — 1 0 6 . iar în stînga un scut. Pe dinarii emişi în timpul cîrmuirii sale. Efigii monetare şi portrete votive ale voievozilor Radu I şi Mir cea cel Bătrin. M e h m e t . 492 V e z i r e p ro d u c e r i le d in I s to r i a R o m â n ie i . nr. notează că în oastea sultanului Baiazid se afla (fapt inexact de altfel) şi un contingent valah. p p . B. 493 V.". X— XVI. e d . 19 . Pe unul dintre stîlpii despărţitori dintre altar şi naos. G u b o g lu . aceşti oşteni au avut şi un fel de platoşe din piele tăbăcită. 330 . pantaloni scurţi roşii. ciorapi dungi albaş- tri. Costumul Informaţii mai precise despre costumul militar nu găsim militar în documentele scrise. Moneda în România. 1 5 4 . în BCMI. pp. suliţă 493 . care să le apere pieptul. cu bustul protejat de o cuirasă închisă. p. este pictat un cavaler cu tunică de zale. cu cască de fier pe cap. spadă. din Ţara Românească.e d . Curtea domnească din Argeş. p . Dar este aproape sigur că alături de armele obişnuite — arcuri. cu căciuli conice înalte. bombardă a românilor. groasă. în biserica dom- nească de la Curtea de Argeş. Amintita Chronicon Pictum Vindo- bonense arată un ostaş român purtînd costum întreg din zale şi pe deasupra o cămaşă lungă 492 . coif cu crinieră roşie. scut. 431 C r o n i c i t u r c e ş t i . după felul cavalerilor din cen- trul şi vestul Europei. Se foloseau şi armuri. ţinînd în mîna dreaptă o lance. M . cu care a luptat îm- 490 W a v r in . XXVII. 5—6. Dar miniaturile din Chronicon Pictum Vindobonense arată pe ostaşii lui Basarab în straie ţărăneşti. DRĂGHICEANU. în „G. 1917—1923. voievodul Radu I este înfăţişat în armură de cavaler. 55 şi planşa VII. dar ei care erau oşteni foarte voinici s-au desmeticit şi au respins pe turci în ce - tate" 490. Iar cronicarul otoman Enveri. p. planşa 5. —. relatînd bătălia de la Ankafa (1402). 726—732. c i t a t ă .

voievodul Ţării Româ- neşti. nici armamentul greu — de tipul cuira- selor. Cronicarul Ioan Cantacuzino relatează că. Era un armament adaptat echipării individuale. impresionante. Ea îngăduia marea mobilitate a trupelor. după toate probabilităţile. Ludovic I. Adop- tarea unei atare tehnici de luptă şi a echipamentului corespunzător era postulată. pentru cei mai mulţi dintre oşteni. în RHdSEE. confruntată timp de peste un mileniu cu valuri de migratori. la nevoie. în 1331. de recomandarea papei Grigore al Xl-lea făcută clerului catolic al Un- gariei. nu pe tătari „.ci pe Geţii ( = românii) de peste Dunăre care folosesc aceleaşi arme ca şi Sciţii (= tătarii). 331 . pp. auzind sunete foarte puternice. 1925. II. în care o apreciabilă pondere o aveau stăpînii mici şi mijlocii de pămînt. de baza socială a acestei armate. împăratul Bi- zanţului Andronic all IlI-dea Paleologul. deopotrivă. transfor- marea. Ea răspun- dea obiectivului strategic fundamental al acestei forţe militare şi anume apărarea teritoriului Ţării Româneşti.. şi din care cei mai mulţi sînt arcaşi. BRĂTIANU. în sfîrşit.. 207. uneori. cheltuirea unor importante sume de bani. atacuri şi re- trageri alternative. alegerea celor mai potrivite locuri pen- tru înfruntările decisive. Nu lipsea.regelui Ungariei. a întregii ţări în teatru de luptă. ide a veghea şi de a excomunica pe toţi cei ce ar vinde „arme. Radu 1 495 . L'expedition de Lonis I-er de Hongrie cn Valachie. retragerea populaţiei şi distru- gerea bunurilor materiale în faţa invadatorilor. ţinea seama. simi- litudinea armamentului cu acela utilizat de alte popoare răsăritene. a socotit că ar avea în faţă.potriva.. în preajma unei lupte cu bulgarii. — cu o folosire mai redusă însă decît în centrul sau vestul continentului în aceeaşi epocă. 76—82. Echiparea tehnică a armatei româneşti se afla astfel la nivelul celorlalte oşti din sud-estul european. De aici.valahilor schizmatici" sau tur- cilor 496. HURMUZAKI-DENSUŞIANU. Amintim. p. fier şi altele" . de altfel. Documente. fireşte. dar fără a reclama. de întreaga expe- rienţă a societăţii româneşti. de exemplu. 496 în 1373. Cifra de 10 000 de armuri poate fi o exagerare. de trîmbiţe. ca adversari. în 1377 : „Radano" este. Geţi care veniseră în ajutorul Moesilor (= bul- 495 I.

ei au hotărît să se tragă spre munţi şi au anunţat pe cei din cîmpie."497. 63. gărilor). 1828—1832.. Weber. femei. Iorga. Cînd disproporţia numerică era ameninţătoare — şi cel mai adesea românii au avut de rezistat unor duş mani de multe ori mai numeroşi — era imperios necesar ca forţa ofensivă a acestora să fie. Tactica Tactica militară română. inclusiv otrăvirea fîntîni- lor. locuri. românii au golit totul din faţa atacatorilor : „Căci amintiţii valahi îşi îndepliniseră atît de bine pla nul. pp. de posibilitatea de a se hrăni din prada luată chiar în teritoriile atacate. „întrucît românii (va lahii) nu se simţeau destul de numeroşi pentru a da lupta cu mulţimea atît de mare a turcilor. N. turci nu aveau de-ale gurii decît ceea ce puteau purta 497 Cantacuzenus Ioannes historiarum libri VI. acelaşi cronicar scrie că.. iar lipsa de hrană. ca bărbaţi. Ea lipsea pe invadator de un element esenţial. 465—466. îşi arăta întotdeauna efectele. Aşa relatează cronicarul Wallerand de Wavrin pregătirile militare române. ed. după ce o coloană a sa a luat ceva pradă —• oameni şi animale din Transilvania'. Cronicarii bizantini folosesc adesea o terminologie arhaizantă pentru a numi popoare şi . Povestind o altă expediţie otomană ân Ţara Românească. 94—95.Dunăre la 1445. evenimente premergătoare expediţiei burgunde pe . Iar istoricul.a poruncit retragerea : „Dar — motivează mai departe Wavrin — întrucît amintiţii . Laonic Ghalco- condil observă că tătarii se apără cu „scuturi mari lun- guieţe asemănătoare cu ale dacilor"498 (= românilor). !■ la care au participat şi ostile lui Vlad Dracul. tot bizantin. Erau forme obişnuite atunci ale războiului de uzură. '% Bonn. cum au şi fă cut" -99. Expuneri istorice.. prin toate mijloacele. ed. îşi dovedise de repetate ori eficacitatea în se- colele XIV si XV. p. comandantul otoman. încetinită. copii şi bunuri să se pună la adăpost în acei munţi. 332 . De aceea. (■ 4!W Wavrin. încît în ţara acestora turcii nu puteau dobîndi hrană şi ştiau bine că niciodată nu-i vor putea ataca (pe români) în munţi". de a face pustiul în faţa ata- militară catorilor. pp. 493 LAONIC CHALCOCONDIL. din nou. într-o vreme cînd serviciile de aprovizionare aie oştirilor funcţionau numai în cazuri speciale.. Cronicarul se referă la ■'. căci aveau ştiri sigure că turcii urmau să treacă Dunărea pentru a le invada ţara.

Tactica militară românească. îndeosebi a acelora de pe linia Dunării. intrările şi ieşirile principale din Ţara Româ- nească. în anume perioade. în cei 1000 de ani cît au durat migraţiunile. în bună măsură. ns. în scris. Ele străjuiau locuri principale de acces spre interior. a surprins în nişte locuri înguste oastea ungară şi cînd însuşi voievodul şi vicevoievodu'l Transilvaniei au rămas pe cîmpul de luptă . Podul Dîmboviţei etc. stabilind ulterior modalităţile de convieţuire cu sţâţânii temporari veniţi în spaţiul carpatic şi dunărean. N. Iorga. efec- tele distrugătoare ale primelor vailuri ale fiecărei noi mi- graţiuni. "01 Ibidem. Cetăţenii din Vale.. Severin.). cînd pîrcă'labul cetăţii Dîmboviţa.G. Pe marele fluviu. de fapt. o realitate trăită generaţiii de-a rîndul şi care explică cum au putut înaintaşii noştri să evite. Această adăpostire în zonele dinspre munţii Carpaţi (ca şi în codrii cei mari) însumează o experienţă seculară : la fel făcuseră străromânii şi ro- mânii. p. ed. au hotărît să treacă îndărăt Dunărea cu tot ce cîştigaseră şi să se retragă în ţara lor din Bulgaria" 500 (Su'bl. a secolelor XIV şi XV se întemeia. Aşa a fost la Posada (1330) sau în 1368. şi pe deplina cunoaştere a terenu- lui.cu ei. pp. D. 333 . în cetăţile Chilia Veche. aproape totalitatea luptelor au fost date de români numai pentru apărarea teritoriului propriu. Cine avea garnizoanele în aceste cetăţi controla. folosirea din plin a elementului surpriză în atac. Enisala. pe deplin. vezi descrierea. iar în Dobrogea la Drîstor (Silistra). aceeaşi tactică au folosit-o Mircea cel Bătrîn. nu pentru cuceriri şi anexiuni. Giurgiu.C. 64—65. deopotrivă. mărturia citată nu face decît să consemneze. pe unde ostile atacatoare erau nevoite să treacă. 65. iar la alegerea locului celui mai po- trivit pentru bătălie — acolo unde adversarul nu putea beneficia de superioritatea sa numerică — se adăuga. garnizoanele muntene au stat. Dragomir. Turnu. spre Transilvania. dinspre vărsare spre amonte. o mare însemnătate pentru apărarea ţării au avut-o şi cetăţile. în timp ce hotarul nordic. era controlat de cetăţile de la Poienari. concomitent. Ştefan cd Mare 501. Vlad Ţepeş şi. Dar în afara acestor puncte principale cu 500 Wavrin. Burîăneşti. De aici şi luptele înverşunate date pentru ocu- parea unora dintre ele. Desigur.

50 4 Ar fi utile şi de cert interes săpături sistematice la Chi lia Veche. Cf. 334 . GIURESCU. de la Teleajen. loc de exii pentru indezirabilii din Constantino- pol. 1965. Ş.. fortificaţii de piatră. pînă la Turnu Severin. Cetăţile Dunărea. în 1465. por- ţiunea din fluviu ce trebuia îndeosebi apărată era aceea în amonte de Drîstor (Silistra). în zona Deltei. Fortificaţie bizantină. 1138. nr. p. de puternice cetăţi. pentru mărfuri dar şi pentru armate. Moldova şi Ungaria. XV şi problema Chiliei. C. de pildă. de la Crăciuna (la hotanil cu Moldova) etc. 1964. P. Ştefan cel Mare şi-a instalat garnizoana aici 502.. C. voi. s itu a tă p e m alu l s tîn g a l D u n ă r ii ... voi. mai existau întărituri secundare. pp. la Coconi. pînă cînd. PALL. pp. Stăpînirea lui Iancu de Hunedoara asupra Chiliei şi problema ajutorării Bizanţului. ca. pp. prima era Chilia. arteră de comunicaţie esenţială. Trei cetăţi de piatră se înălţau Ia importantele locuri 602 P. Tratatul de la Lublau (15 martie 1412) şi situaţia interna ţională a Moldovei la începutul veacului al XV-lea. Tirguri sau oraşe şi cetăţi moldovene. cel mai adesea cu valuri de pămînt şi palisade de lemn. în unele cazuri. construită pe insula cuprinsa între braţul cu acelaşi nume şi cel al Sulinei (Chilia Veche). Cît timp Dobrogea a aparţinut Ţării Româneşti. 95—114.. FL. Era prima mare cetate controlînd circulaţia pe fluviu în Deltă şi cîtă vreme Ţara Românească a ţinut gurile Dunării şi Dobrogea. 18. a fo s t înălţată la porunca lui Ştefan cel Mare. în „Studii". Asupra caracteristicilor fortificaţiilor nu s- au păstrat mărturii 504. PANAITESCU. judeţul Teleorman). şi prin fortificarea satelor. stăpînirea Chiliei (Vechi) avea deosebită însemnătate503. 205—213 unde se dă şi bibliografia'. posesiune patriarhală între 1318 şi 1323. între Ţara Românească. hotar sudic pentru Moldova ca şi pentru Ţara Românească. 17. de exemplu aceea de la Frumoasa (secolul al XlV-lea. 3. nr. Capacitatea de apărare era sporită. în anii următori. 619—638. CONSTANTINIU.. ulterior în stăpînirea genovezilor care au avut aici un consul (primul cunoscut este din 1361) şi s-au menţinut pînă spre 1403. oraşul şi cetatea Chilia intră apoi în stăpînirea lui Mircea cel Bătrîn pentru a fi disputat. FR. în „Studii". PAPACOSTEA. la o sumă de vaduri. 5. 503 C h i li a N o u ă . era controlată. Legăturile moldo-polone în sec.

.este cea mai puternică cetate care se află pe Dunăre şi care ar putea să facă cel mai mare rău tuturor creştinilor de pe aici. B. Cavalerii burgunzi. 103—104 şi 109.. Şi tot aici. Şi erau înspre rîu două mici parapete de zid care porneau de la cetate ajungînd pînă la acel rîu şi la capetele lor erau de asemenea două turnuri tot aşa de întărite cu galerii. r 108." 509. Dar alături era şi un oraş : Mircea cel Bătrîn înnoieşte alianţa sa cu regele Vladislav Iagelo al Poloniei." 506 . care a poruncit construcţia.. luna mai 11. loc de vamă pentru mărfuri 507 . Vlad Dracul. pătrată — scrie amin- titul cronicar Wavrin — cu patru laturi lungi de zid şi la colţul fiecărei laturi era cîte un turn foarte mare.. 824 (nr.... 50 6 HURMUZAKI-DENSUŞIANU. 268 (nr. redactînd hrisovul „. BOGDAN. fiul lui Mircea 508.. la 1403. C ă l ă t o r i s t r ă i n i d e s p r e ţ ă r i l e r o m âI n.de trecere de la Giurgiu. l. 509 Wavrin. aud relatarea lui Vlad Dracul : „.însemnare a diacului : „Şi eu. 77 (nr. Documente privitoare la relaţiile Tării Româ neşti. 50 5 DRH. cu totul pătrat şi cel mai mic din aceste turnuri era mai mare şi m ai puternic decât turnul cast el ul ui Turcan (= Turtucaia) şi tot astfel întărit cu gherete şi cu ga - lerii de lemn. pp. 24 picioare = circa 8 m. controlînd astfel ambele maluri alle acestui punct de trecere : Mircea cel Bătrîn. citată. o considera unul dintre punctele sale importante de sprijin în apărarea liniei Dunării.în oraşul nostru Giurgiu.. care am scris în cetatea Giurgiului..nu se afla nici o piatră în acea cetate care să nu fi costat pe tatăl său cît un bolovan de sare. Cea dinţii o aflăm trecută într-un act intern din 1409. Mihail. DCLII). I. DRH. doc. p. p. 508 \ \ a v r i n . Cetatea a fost înălţată pe un mic ostrov. 35).... 2. p. 1. e d . din 1479—1480. ca şi celelalte". 34 . 507 I. cu următoarea .. Şi mărturia adaugă : „. ep. Turnu şi Turnu Severin. 335 . Documente. în expediţie pe Dunăre la 1445. dacă ea ar fi în mîi-nile turcilor" — declară. în faţa atacurilor otomane : „. ed. indictionul 3" 505 . în 1445. 162).' B. p. „Era o cetate foarte puternică.turnurile erau toate patru masive avînd mai bine de 24 picioare înălţime". anul pe atunci curgător 6917.. Mircea cel Bătrîn se îngrijise îndeosebi de tăria con- strucţiei..

.. Cetatea „. atunci chiar şi femeile din Ţara Românească. s. XXXVIII. de la 1462 pînă la Mihai Viteazul. 336 . A.dacă îmi pot redobîndi întreagă cetatea mea. 1. 613 N. în acelaşi an. 1967. . nr. . citată. după toate probabilită- ţile. de la finele domniei lui Mircea cel Bătrîn pînă la Vlad Ţepeş. Cetatea Turnu. Bigliografia localităţilor şi monumentelor feudale.R. CERNOVODEANU. 219—235 . Cetatea Giurgiu.. cu furcile lor de tors. t.. 434—439. 611 M ircea ce l B ătrîn . P. dărîmată potrivit clauzelor tratatului de pace din 1829 514. p. 485—522 (studiu de bază). cînd este atestată documentar.. pentru a rămîne ocupat de aceştia din urmă. STOICESCU. forti- ficaţia a fost din nou înălţată. V. FLORESCU. CONSTANTINESCU. în R. c i t . la circa 1 km de ambele. Iar importanţa ei strategică o afirmă tot oamenii seco- lului al XV-lea.A. I. II. I. Azi au mai rămas puţine fundaţii ale ce- tăţii de odinioară. Şan tierul arheologic Giurgiu.. 209 .I.. De aici şi frecvenţa luptelor pentru stăpînirea Giurgiu- lui care. XV. se afla la Turnu (avînd în faţă.o p . L V ) . 514 I.. în AARMSI. p. 1916. IV. fie al otomanilor 513 . 4. VĂTAŞIANU. BARNEA. 337. tot la porunca lui Mircea cel Bătrîn. exagerînd : „. C. ed. 612 Wavrin. scrie voievodul Vlad Dracul braşovenilor în 1445 510 . Istoria artei feudale. vor fi în stare să recucerească Grecia" 5i2. originile şi trecutul ei. p. 1945. După cum tot el declarase I burgunzilor.. 515 î'ntrea'ga analiză la GR. părăsită ulterior (secolele VI— VII) din cauza atacurilor popoarelor migratoare. înainte de 1394—1395. pe malul drept al flu- viului. B O G D A N . Cf.. în N. Biblio grafia asupra cetăţii Giurgiu. Un alt vad al Dunării folosit şi de romani şi de bizan- tini. trece de mai multe ori fie sub controlul românilor. După această dată apare sub numele de Nicopoia. oraşul Nicopole) în cîmpia dintre gura Oltului şi Dunăre. Asemenea capete de pod fortificate pe linia Dunării constituiau oel mai eficace mijloc de presiune militară şi politică a înaltei Porţi asupra voievozilor munteni (ca şi ai Moldovei). apărat în secolele XIV şi XV printr-o fortificaţie. 109. Clădită iniţial de Constantin cel Mare 515 .pe care tatăl meu 511 a pus să o ridice.este tăria şi a voastră şi a noastră şi a tuturor creştinilor". 8 0 ( n r . PREDA. pp. Nicopoiul mic sau 510 I . p . pp. în M.C.. pp..

454). Bătrân v''//'A Epoca turceasca dup â I 1417 anul ' W/'X Epoca turceasca din timpul lui Mihai r—iv . Viteazu 012345678910 metri' I Ziduri contemporane PLANUL CETĂŢII TURNU . CUPRINDEA O INCINTĂ CIRCULARĂ CU BASTIOANE SEMICIRCULARE ŞI DOUA INCINTE POLIGONALE (DUPĂ GRIGORE FLORESCU . XV. ÎN ' „ REVISTA ISTORICĂ ROMÂNĂ". 337 . CETATEA TURXU . LEGENDA HUI Epoca romana &%2SJ Epocc iui Mircea cei rrrTTŢ. P. IN TIMPUL LUI MIRCEA CEL BĂTRIN. CU DIFERITELE ETAPE DE RECONSTRUCŢIE . FASCICOLA 4. 1945.

înţeles ce se va transmite şi otomanilor. 50—13 m. Şanţul. GIURESCU. med. pp. o incintă şi un turn rotund în mijloc S 2 °. FLORESCU. are grosimea zidului de 4 m (5 la colţuri). Istoria românilor. între 1394 şi 1396 ostile lui Mircea cel Bătrîn. 5 20 Pentru întreaga descriere. 338 . 5 18 H . C. cu o poartă pe una dintre laturi (dimensiunile laturilor fiind între 15 şi 20 m. III. Cetatea Turnu.50 m. 519 Lucrări de apărare (de la lat. Wavrin. ea este rezultatul a două etape de construcţie. cu interiorul zidului (emplecton-ul) dintr-un amestec de pietre mici şi mortar de var cu ni - sip. 442 —454. Aşa cum a fost degajată de săpături. Cronica expediţiei făcuta de flota burgundă pe Dunăre în 1445 povesteşte cum cruciaţii au ajuns „. una are şi 15 m) şi circulară în interior. Pirgos (în greceşte) 517. 1959. In grosimea bastioanelor şi a zidului de lîngă poartă au fost încorporate grinzi groase — după o stră- veche tehnică — menite să repartizeze efectul lovituri- lor de proiectile în timp de asediu.Nicopolis 516. din timpul lui Constantin cel Mare. pp.în SM IM . citată. care îl vor traduce prin echivalentul din limba lor — kule. O inscripţie din 1397— 1398 privitoare la stă pînirea tu rce ască de la T ur nu.. 530. ed. C . înconjurat de ziduri în chip de brace" 519. lat de circa 6 m şi adînc de circa 2. poligonală în exterior (cu 9 laturi între 11. iar una de 31 m) şi cîte un bastion masiv la capete. ajutate de cele ungare şi transilvane. Săpăturile arheologice au degajat forma generală a cetăţii. are pereţii verticali căptuşiţi cu zid de piatră brută (calcar). dau mai multe lupte pentru alungarea oto- manilor. Prima.braca). aparţinînd meşterilor lui Mircea cel Bătrîn care au refăcut si reconstituit turnul din piatră brută. totul efectuat de meşterii lui Mircea cel Bătrîn după vechea tehnică romană.în iaţa unui turn mare rotund.. CH IR C A . cu un şanţ de jur împrejur. II. pp. 359— 364. semicirculare (cu un 516 Ibidem. pp. Holăvnic (termenul slavon). 2. Incinta. GR. masive. 113— 114. Traseul zidului interior este poligonal. BĂ LA N . p. 517 C. 433— 434 şi 440. uşor fasonată. urrnînd planul incintei înălţate în timpul lui Constantin cel Mare — circulară (30 m dia- metru) cu turnuleţe mici. ambele tot cu înţelesul de „Turnu" 51S .

CU ETAPELE DE CONSTRUC- ŢIE. ÎN CARE AU STAŢIONAT ŞI OŞTENII ŢĂRII ROMÂ- NEŞTI. 2. diametru de 2 m) — şi folosind o tehnică similară cu aceea a secolului al IV-lea e. I. IONESCU.(DUPĂ MIŞU DAVIDESCU CETATEA SEVERINULUI. Istoria arhitecturii. pp. Istoria artei feudale. I. 1970. 208—209 . P. cu un contur poligonal. Cf. ca şi turnul cilindric ri- dicat în interiorul aceleiaşi incinte sînt efectuate de otomani. I.' ANUL XXXIX. NR. VĂTĂŞIANU. N. V. GR. 109 . 453—454. Faţadele exterioare ale incintei. Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale. STOICESCU. pentru alte lucrări despre cetatea Turnu. 339 .n. 10). ARE FORMA UNUI PATRULATER. 3. VECHEA INCINTĂ. ÎN „BULETINUL MONUMENTELOR ISTORICE". op. pp 449— 450. p. FLORESCU.. Construcţii după 1505 Construcţii mijlocul sec XY Construcţii imediat dupd 1420 Construcţii sec. 666. cit.Xlll PLANUL RUINELOR CETĂŢII SEVERINULUI. DE SECŢIUNE APROAPE PĂTRATĂ .. p. 521 întreaga analiză la GR.. CU DOUĂ TURNURI PE LATURA SUD.. după ocuparea definitivă a cetăţii Turnu în se- colul al XV-lea 521.

La extremitatea de sud-vest a Ţării Româneşti. la 1233 . C. de la Drubeta522.. MĂRIA HOLBAN. Cetatea medievală a Severinului.' ziduri înalte — cele rămase astăzi au 6. 149—165. GIURESCU. spre Banat. de C. pp. 1971. unde au stat şi garnizoanele muntene. după 1291. CONSTANTINIU. era controlată de cetatea Severinului. paralel cu Dunărea. care se prezintă cu 3 laturi ale unui patrulater şi cu 2 turnuri de secţiune aproape pătrată524 . 346. trece de mai multe ori de la o cîrmuire la alta. N. a fost cercetată prin mai multe campanii de săpături. cetatea e ocu pată de unguri la 1375—1376. 361. 340 . pp. cu un turn tronconic (la circa jumătatea lungimii acestei laturi a 122 AL. legă- tura de-a lungul Dunării. 74—88. turcii o distrug523. cît şi spre Ţara Româ- nească.436. în . Despre unele cetăţi medievale din Banat. pp. Istoria României în date. 78. 368. aşezată pe terasa înaltă a malului Dunării. GIURESCU. 2. Bucureşti. Cum arăta cetatea în secolele XIV-XV ? Avea o in- cintă mai veche. HORIA MATEI. 524 Alte două turnuri pe latura nord în colţul curtinelor . BÂRCÂCILA. 1937. Î969. un al cincilea turn pe latura vestică.50 m şi groase între 1. NICOLESCU. tot roman.00 m. In apropierea ei se află ruinele fermelor romane. 29—31. 160. Timi şoara. I. construite din bolovani de rîu.pp. RĂDULESCU. Contri buţii la studiul raporturilor dintre Ţara Românească si Ungaria. fasc. FL.437. voievozii Nicolae Alexandru şi Vlaicu sînt bani de Severin . /ase. reluată de munteni prin 1377 : G. în BCMI. alţii amintii între 1263 şi 1291 şi din nou în 1324. aşezată în şiruri paradele. De aici şi grija suveranilor Ungariei şi a voievo- zilor români de a avea în stăpînire cetatea care.75 şi c. . 87 .Studii de istorie a Banatului". A fost degajată partea de sud. TRIPCEA. MARCEL POPA. 364. I. pe o colină. pp' 55—57 .I/l—2. în 1524. GH. 76. C. Istoria românilor. 523 Pj-jnia menţiune a unui ban ungur de Severin. 66—74. azi cuprinsă în oraşul Turnu Seve- rin. 412. pînă cînd ostile lui Sigismund de Luxemburg o ocupă — după 1420 . pp. Incinta exterioară — aceea înălţată după ocuparea ce- tăţii de trupele ungare — este din blocuri cubice de piatră ecarisată. ale podului lui Traian şi ale castrului. TH. existentă din secolul al XlII-lea şi mai multe fortificaţii adăugate după 1419. pp.20—6. C. 94. 100. atît spre Banat şi Transilvania. Ea domina — de unde şi însemnătatea ei strategică — unicul drum de acces. Cea dintîi.

Stăpânite de români. patru noi ziduri ce înaintau spre Dunăre525. cit. cînd se aştepta Ja reacţia aprigă a sultanului Mahomed al II-lea : „. 109 . Deoarece pe la vadul Vidinului prea puţin pot să ne aducă vreun rău. IONESCU. ele însemnau un puternic sprijin în apărare . Fazele de construcţie din secolul al XV-ilea reiau sisteme şi procedee ale fortifi- caţiilor italiene 525. Giurgiu. pp. unde cunoaştem patru asemenea cetăţi. Probabil spre mijlocul secolului al XV-lea. Jos. pe mare. 9—14. STOICESCU. 146. GR. 26—28 . căci vadurile lor de la Dunăre.cum se va deschide vremea. comuna Arefu.. Pină la cercetarea lor sistematică. nu ne putem pronunţa asupra sistemului de fortificaţie în ansamblu la hotarul nordic al Tării Româneşti. I. în primele luni afle anului 1462. pentru presiune mili- tară şi politică. Turnu Severin controlau principalele treceri peste Dunăre. ele erau tot atîtea capete de pod pentru invazie asupra Ţării Româneşti (respectiv a Moldovei). am pus să le ardă. s-au adăugat. Cetatea Severinului. Importanţa lor este sugestiv exprimată de Vlad Ţepeş. pp. p. 1970.noii incinte). în valea Argeşului. Pe linia munţilor se înăJţau mai multe puncte întărite. 667—668. pp. ei ar vrea să-şi aducă vasele de la Constantinopol şi Galipole. 3. adică primăvara — scrie voievodul român re- gelui Matei Corvin — au de gînd să vie duşmăneşte. XXXIX. în afară de Vidin. 341 . TH. 2. TRÎPCEA. după declanşarea ostilităţilor. op. DAVIDESGU. op. I. în „Buletinul monumentelor istorice". pp. Istoria artei feudale.. însă vaduri n-au. se deschide trecătoarea ce duce prin 523 Toate detaliile la M. la Dunăre" 527. Chilia.6 V. Prima este pe o stîncă înaltă la Poienari (satul Căpă- ţîneni-Ungureni. N. . VĂTAŞIANU. 209—210. Ne oprim însă la cîteva exem- ple pe valea superioară a Argeşului şi a Dîmboviţei. cit. ocupate de otomani.. nr. să le nimicească şi să le facă pustii. 627 în Almanahul Parohiei ortodoxe române din Viena pe anul 1970. pentru a spori rezistenţa în faţa atacurilor otomane. p.. perpendicular pe faţada sudică. mai ales la principalele căi de trecere spre Transilvania. Istoria arhitecturii. I. judeţul Argeş). cu toată puterea lor.

). prin curtine (de 2—3 m lă- ţime. fapt relatat într-un doc. 530 D R H . 532 Letopiseţul cantacuzinesc. iar Vlad Călugărul în- chide în Poienari pe un jupan Milea. ce închid un spaţiu oarecum triunghiular. VĂTĂŞIANU. pp. 529 DIR. Două vechi cetăţi româneşti: Poenari şi Dîmboviţa. iar pe latura sudică (l=c. un boier Ratea. similar în RADU POPESCU. GR. XVI. ed. da au tot lucrat la cetate. 110. Cetatea a fost în funcţie din secolul al XlII- lea şi cel puţin pînă în a doua jumătate a celui de al XVI-lea529. XVI. în secolul al XlII-lea. ns. similar celor din Tran- silvania (atribuit unor constructori saşi) 533. IONESCU. Bucureşti.G. din 15 sept. exista doar un turn. Tradiţia consemnată în cronici arată că Vlad Ţepeş s-a îngrijit de întărirea ei. ed. LAPEDATU. 1960. 1 7 7 ) . Bastioanele cilindrice sînt de tradiţie 528 AL. întru totul adaptată terenului. doc. Iniţial. pînă li s-au spart toate hainile pă dânşii şi au rămas toţi goi în piei" 532 (subl.Ţara Loviştei la Cîineni şi. 2 8 7 ( n r . III. 205. p.. în BCMI.C. 1560. B. este ispravnic al unei hotârîri domneşti la 1481 530 . 45 m). 272). 4 . din piatră brută. 533 v. 342 . aşa cum au fost împodobiţi în zioa pastelor. cu cîte un turn cilindric la cele 3 colţuri. p. p. B.cîţi au fost tineri cu nevestele lor.. I . III. cu juni. nu putea cuprinde o garnizoană mai mare de 30—40 de oameni. 177—189. Con- strucţia. 131—132 . 138 (nr. din 5 apr. Istoria domnilor Ţării Româneşti. „pîrcălab al Poenarilor". 1567. p. de secţiune pătrată. III. ce ridicase împo- triva-i pe un pretendent531. fortificaţia a îm- brăcat tot vîrful de stîncă. Istoria arhitecturii. 53» DIR. Cf. suficientă însă pentru apărarea poziţiei şi a stînjeni mişcările unei armate atacatoare. critică Constant Grecescu. cu un bastion semicilindric. critică Constant Grecescu. Istoria artei feudale. Pentru a pedepsi pe tîrgovişteni care-i îngropaseră un frate de viu. probabil odată cu constituirea statului feudal centralizat al Ţării Româneşti. 234 (nr. cu fete mari. B . din piatră spartă căptuşită în părţile superioare cu cărămidă). I. pe toţi i-au dus la Poenari. p. în TransilvaniaE28.. Dar în se- colul al XlV-lea. pp. în susul Oltului. în perioada ce ne interesează. 167). D. 1963. I. voievodu'l a adunat locuitorii oraşului şi pe „. 1910. de aici. p . Bucureşti.

. 1 1 0 . V A S I LCEeSt aCtU e a. v e z i A L . 53 7 C f . c i t . în schimb nu vedem cum e posibil ca fortificaţia patrulateră închizînd un spaţiu de 625 m 2 (25x25 m).p . .o n i c i l e s l a v o . . o p . în comuna Cetăţenii din Vale (judeţul 53 4 V . se mai disting şi fortificaţiile de pămînt care protejau părţile dinspre nord şi nord-est 537.50—2 m). c i t . Dar mărturiile nu dau nici un fel de localizare a amintitei cetăţi. A . 2 5 — 5 3 . Alte trei cetăţui le aflăm pe rîul Dîmboviţa. N . p p . G . Fundaţiile — cîte se mai păstrează — alcătuite din bolovani de rîu şi mortar. ed. p . o p . 1 7 . t a t e a D î m b o v i ţ ep ip. 2 6 . p . P a n a i t e s c u . 6 3 . latura exterioară (25 m interior) . I O N E S C U . urmează un plan patrulater cu 32. 5 1 1 . D î m b o v i ţ aî . p .b l i c a t e d e I . B O G D A N . La aproximativ 12 km spre nord de Burlăneşti. lîngă valea Dîmboviţei. la aproximativ 360 m de şoseaua judeţeană Tîrgovişte- Cîmpulung şi la 220 m de rîu! Dîmboviţa. I. Indiferent de identificările propuse 5 40 . .n B C M I . A . reţinem — şi aceasta ne interesează ca organizare militară — existenţa fortificaţiei în punctul amintit. 540 V e z i ş i d i s c u ţ i a l a C . . Dar nu este singura. groase de 3—4 m (înalte 1. V . .p. .r o m â n e .p . 538 I . continuată şi în arhitectura militară muntea- nă 534. 320. 535 L a est de co m u na C în d eşti. 5 0 . G R . c i t . p. citată. U .' e d . A l t e l u c r ă r i d e s p r e P o e n a r i . c i t . p . 1 9 4 5 . G I U R EI sStCo U r i .c i t . p . 343 .20 m. cît o sală mare de festivităţi. bizantină. . 1 7 9 — 1 8 0 . 3 1 . 1 3 2 . eventual. c i t . 1 4 . 1 7 . pe latura sudică. Aproape de satul Burlaneşti 535 (judeţul Dîmboviţa). să reprezinte cetatea de scaun a lui Radu cel Frumos 539 . 4 0 — 4 6 . . 321 şi 3 2C2 r . 539 A ş a c u m p r o p u n e A L . 5 — 7 . se mai văd cîteva ruine numite de localnici „cetate" 536 . V Ă T Ă Ş I A N U o. u. S T O I C E S C U . satu l C înd eşti-V ale. 1 2 . . A . 5 0 5 . Nu departe.r o m ă n e . 4 8 ş Ci rîonn i c i l e s l a v o . 73. . are o lăţime de 3 m. p . 2 3 . dacă punctul de vamă din privilegiile de comerţ a putut fi.B u c u r e ş t i . 536 E s e n ţ i a l u l i n f o r m a ţ i i l o r l a A L . B O G D A No. V Ă T Ă Ş I A N Uo. P .a B u c u r e ş t i l o r . 3 4 . 7 1 . 2 . p p . P e n t r u a l t e m e n ţ i u n i . la fortul — azi ruinele — de lîngă satul Bur-lăneşti. P . p . p. . V A S I L EoSpC. Documentele amintesc de repetate ori de o cetate — numită Dîmboviţa — şi punct de vamă 538 . poarta. " V A SCI Le E S C U . 1 9 6 6 . 37.

„marginea domnească" — munţii cu pădurile dinspre est 542 . se pare. Fortificaţiile propriu-zise — azi aproape complet dis- părute — erau ridicate într-o poiană mărginită de pereţi abrupţi. Şantierul ar- heologic Cetăţeni. II. Ia 1368). blocînd orice circulaţie. „Colţii Doamnei" — cîţiva pin- teni de piatră din faţa cetăţii. erau duble spre valea rîului. ROSETTI. atestaţi documentar la 1548 543 . „Ion Niculae Alixan- 541 V. făcea legătura prin Cîmpulung. şi Dragomir pîrcălabul „Dîmboviţei". chiar sub locul unde se ridica cetatea. ea exista spre mijlocul secolului al XlV-lea. 344 . în apropierea punctului „Colţul Bisericii" . mult mai vechi. dacă. la nevoie. care. B. 374. p. Cf. O armată întreagă putea fi oprită şi decimată aici prin blocarea extremităţilor defileului. Rucăr şi Bran. 133. 92—94. DRĂGHICEANU. pp. aflat pe peretele vestic al naosului cu inscripţia. p. V. putea fi închis. 5 « V. de unde se cercetau împrejurimile .Argeş) se află cetatea şi schitul lui „Negru Vodă". Cetatea si Schitul Negru Vodă. La nivelul albiei rîului mai există încă un zid cu "o poartă de trecere (urme vizibile la finele secolului trecut). op. în chirilică. din 25 apr. pp. un patrulater neregulat (cu latura de circa 70 m). ele închideau. în BCMI. In schimb. 208. doc. Topo- grafia păstrează amintirea epocii cînd fortificaţiile erau în funcţie : „la foişoare" sînt cîteva stînci. O poziţie deosebit de potrivită pentru apărare . p. 73—88. VĂTAŞIANU. VIII. la Braşov. V. în lungul văii Dîmboviţei. Istoria artei feudale. DINU V. „Cetăţenii" — adică satul. valea Dîmboviţei se află prinsă între masive stîn- coase. la tradiţia lui „Negru Vodă" adăugăm pe aceea despre existenţa în schitul cetăţii (în pronaos) a unui „altar papistăşesc" (probabil al doamnei Clara. pe acest loc. prăvălind peste ea bolovani ce izbeau cu atât mai greu cu cît pantele sînt mai repezi (la fel procedaseră Basarab I. locuitorii de lîngă cetate. la Posada. lucrate din piatră brută cu mortar amestecat cu nisip 5 4 1 . dar de fapt. 89—90. DRĂGHICEANU. în 1330. cit. soţia catolică a lui Nicolae Alexandru Basarab şi portretul acestuia din urmă. de la Tîrgovişte. 1962. XVI. s« DIR. deoarece actele secolului al XVI-lea nu ne mai amintesc de o cetate în fiinţă. Stră- juia acelaşi drum care. în MCA.

op. LAPEDATU. 545 C. p. Recapitulînd. în secolul al XlV-lea. Pînă la îndeplinirea lor. op.. poate din secolele XVII—XVIII . cetatea pare mai cu-rînd a Tării Româneşti. t. VĂTĂŞIANU. Este foarte probabil că şi alte drumuri ale Ţării Româneşti. I. 1. numită a „Neamţului". C. op. cit. pp. 276 şi I. erau la fel străjuite de felurite fortificaţii şi numai o cercetare sistematică a terenului ar îngădui reconstituirea unei imagini mai cuprinzătoare. 447. cit. GIURESCU. Două vechi cetăţi. 111—115. 133—134.. p. 548 AL. cu ziduri din cuburi mici de piatră de calcar legată cu mortar şi — în unele porţiuni — amestecat cu cărămidă pisată. E posibil. pp. în zone de munte. fără dovezi. STOICESCU. dar reţinem că îl reprezintă anume pe fiul lui Basarab I: V. 1907—1908. După elementele alcătuitoare.. 692. I. dar ca poziţie militară fortificaţia a putut sluji şi ca avanpost al unor garnizoane trimise din Transilvania 549 .. Colţul dinspre sud are şi un bastion semicilin-dric. Planul este romboidal. ca un schit să fi existat pe acest loc încă din secolul al XlII-lea 545 . De la Podul Dîmboviţei in Muscel. 2. p.dru voevod") 544 . 553. II. pp. Dar tot pe cursul superior al Dîmboviţei cunoaştem — după acelea de la Burlăneşti şi Cetăţeni — o a treia cetate. p. pentru restul bibliografiei privind aceste două monumente. de altfel. întemeierea mitropoliei Ungrovlahiei. 178—181.. PUŞGARIU. 547 Bibliografia detaliată în N. 646 I. STOICESCU. Menirea lor era de a controla cunoscuta arteră de circulaţie care era valea Dîmboviţei. pe cursul de sus al Dîmboviţei. cavalerilor teutoni 54S. p. la Cetăţeni şi Podul Dîmboviţei (Rucăr). s. numai săpături sistematice ar aduce precizări. între actualele sate Burlăneşti (la sud) şi Podul Dîmboviţei ( l a nord) pe o distanţă de aproximativ 40—45 km. DRĂGHICEANU. în AARMSI. XXX. care crede că această cetate ar fi „vestita cetate a Dîmboviţei" (p.. 345 . a se consulta N. trei cetăţi — la Bur-lăneşti. 2. Istoria artei feu dale. se aflau în funcţie.. de la Podul Dîmboviţei sau „de La Rucăr" 546 aflata pe aceeaşi cale de legătură între Cîmpulung şi Braşov 547.. 92) . atribuită. cit. I. amintim că mărturia cronicarului Ioan de Tîrnave (Kukiilo) care ne-a relatat expediţia împotriva lui Vlaicu I. domnul 544 R e stu ri le c o m p o z i ţi e i v i z ib il e a c u m c î te v a d e c e n ii a r ă ta u că pictura era o refacere.... neregulat. 549 întreaga analiză la V.. 91.

. D. aşadar. fie la vadurile Dunării. ns. pe malul stîng al Milcovului.C.. unde erau cetăţui şi întări- turi făcute de români.rîul Ialomiţa. . 553 Vezi doc. 209. U 346 . Istoria artei feudale. la 1368.. Aşa ar fi fost pe valea Teleajenului o cetate la fel numită (aproape de Vălenii de Munte) 551. văile Dîmboviţei şi Ialomiţei sînt aproximativ paralele .. C . p. B. ofereau un relativ adăpost localnicilor. VATAŞIANU. O aşezare fortificată se afla la circa 1 500 m de actua- lul sat Coconi. Dar cetăţile şi punctele de rezistenţă nu se înşiruiau numai la hotare. dar şi pentru a slăbi pu- terea de rezistenţă a românilor). între- gindu-ne astfel sistemul de fortificaţii al Ţării Româneşti. aflată în stăpînirea muntenilor 553.Ţârii Româneşti. voievodul Transil- vaniei. iar dinspre uscat de un şanţ. 555 N toate din aceeaşi etapă de locuire. de-a lungul hotarului ei nordic. de cetăţui. p. IONESCU. pînă la 10 martie 1482 cînd Ştefan cel Mare îşi instalează aici oştenii 554 . In zona de munte şi de deal. fie pe linia Garpaţilor. pe malul Mostiştei. 554 C .. corespunzătoare celor trei etape de locuire stabilite (una.G. Istoria arhitecturii. dru- murile ce le însoţesc au fost controlate. VASILESCU. Acelaşi sistem de fortificare exista şi la Crăciuna.. p. îndeosebi în timpul luptelor cu turcii — timp de mai multe decenii începînd cu domnia lui Mircea cel Bătrîn — fortificaţiile locale au avut căutare . situată pe o rîpă mai înaltă. 552 GR. Cele peste 50 de locuinţe identificate E55 (în majoritate bordeie) erau apărate dinspre apă de maluri mai înalte. condusă de Nicolae. DRH. o locali zează la nord-est de oraşul Ploieşti. 176). 3 0 . 110. din 1481 : „cetatea Crăciunei". s t o r i c u l p o d g o r i e i O d o b e ş t i l oprp. dar cu întăriturile de lemn şi pămînt 552.. în punctul — cu nume caracteristic „la şanţuri".. Cetatea Dîmbo viţei. G I U R E S C U I. Cronicarul notează cum acesta a trecut cu armata „. p. care a avut trei trasee diferite. împotriva raidurilor izolate ale detaşamentelor otomane (frecvent utilizate de aceştia nu numai în speranţa cîştigului. din ultimele două 550 După traducerea lui AL. Două sînt mai bine cunoscute. pe care le-a luat cu asalt. I. 551 V. I." 55 ° (subl. 35— 40. iar cercetarea celorlalte căi de legă- tură spre Transilvania ar aduce noi identificări.). 28. de puncte întărite. 286 (nr.

C . la toate punctele numite „cetate" va identifica şi alte asemenea fortificaţii. p p . pp. spre vest. Adîncimea şanţurilor oscilează între 3 şi 3. 558 I D E M . Este sigur că o explorare sistematică a teritoriului. spre apus şi sud dealurile şi 556 N . se ridica pe drumul ce ducea de la vadul Giurgiului prin Călugăreni la Bucureşti .decenii ale secolului al XlV-lea.. ID E M V i. XVI. o cetate de pămînt. nr. c a la F ru m o a s a . între 7 şi 10 m 556 . 1965. 4. aşa încît forma un adevărat zid. 2 .50 ha avînd în centru un spaţiu pătrat. Poziţia domină valea rîului Vedea .50 m . cunoscută şi astăzi cu nu- mele de „La Cetate". în timpul cîrmuirii lui Mircea cel Bătrîn 557. pe drumul de la vadul Zimnicea spre Ruşii de Vede — Piteşti. cît timp a fost în hotarele Ţării Româ- neşti. adică „loc înconjurat cu şanţ" «fossa» la „fsat" «Psaltirea Scheiană» şi la „sat" cu înţelesul păstrat pînă astăzi) 559 . . patrulateră. ş i a lte le în ă lţa te c h ia r d e c o m unităţile săteşti.60— 4. fortificaţia ocupa circa 2. 347 . la circa 16 km N-E de Zimnicea. O b s e r v a ţ i i a s u p r a s a t u l u i f o r t pi f.. 4 6 5 . Tot în zona Dunării la Frăţeşti (circa 10 km spre N. Cetatea de pămînt din sec.. lăţimea la gură 8—12 m). lacul Babadag. A doua este o cetate de pămînt de Ungă comuna Fru- moasa.. de Giurgiu).i c a7t 6. la Marea Neagră) . iar deschiderea la gură.N. alternînd cu 3 va- luri de cel puţin 3 m înălţime şi 5—8 m lăţime. erau în fiinţă mai mdlte cetăţi. 2 7 2 . Una se ridica la Enisala (la circa 7 km est de Babadag). 559 C . în SCIV.. (Ele ne sugerează cum s-a ajuns de la fossatum din antichitate. Cetatea a fost utilizată la finele secolului al XlV-lea. înconjurată de două şanţuri mari (adîncimea 3.E. Palisadă era. c a r e d is tin g e d o u ă felu ri d e fo rtifica ţii d e p ăm în t : u n ele d in in i ţia tiv a d o m n ie i. alte două între circa 1400 şi 1430). înconjurat de o palisadă cu un schelet lemnos împănat cu pămînt bine bătătorit. 5 9 — 7 9. C O N S T A N T I N E S COUb . o alta se afla la Brătia...E. în zona Urzicenilor 5 ^ 8 . ca la C oconi.l l a g e m e d i e v apl . CONSTANTINESCU. p . 557 N. G I U R E S CI Us t.. 731—743. pe un vîrf de deal stîncos cu rîpe în trei părţi şi cu un drum de acces numai dinspre S. la rîndu-i. al XlV-lea de la Frumoasa. Şi în Dobrogea.s e r v a ţ i i a s u p r a s a t u l u i f o r t i fic a t. prin Portiţa.30 m. De pe ziduri se veghea pînă departe : spre răsărit şi nord se controla orice mişcare pe lacul Razdlm (cu deschidere.o r i a r o m â n i l oI Ir .

498. pe locul unde se afla în antichitatea clasică şi sub bizan- tini Durostorum stăpînit şi de Taratul Bulgar şi apoi.. logofăt al voievodului mun- tean 5e3. -63 P. p. zidurile ei au servit şi oştirilor bizantine 561. 39. Ea trece sub stăpînirea lui Mircea cel Bătrîn : la o vînzare-cumpărare din 1412. în afara Chiliei amintite anterior. 103. din piatră brută. după cum. la capul Caliacra — excelent post da observaţie şi adăpost pentru corăbii — se afla o altă cetate de piatră. nr. pu. P. RĂZVAN THEODORESCU. Se mai păstrează ziduri groase . cel puţin două citadele străjuiau trecerile. 15. IX. 16. în timpul campaniei din 1444. C6 . pp. HUR- MUZAKI-DENSUŞIANU. 561 S-a găsit . 2.cîmpia înconjurătoare. 5Sl CHALCOCONDIL. în- cheiată prin înfrîngerea oştilor „cruciate". 212 . ibidern. cu umplutură de piatră spartă. E. în sudul Dobrogei. Pe Dunăre. Una este Dîrstorul. Săpăturile arheologice din ţinutul Dunărea de Jos. cu mult înainte. pp. cu patru bastioane de secţiune dreptunghiulară şi un al cincilea deasupra porţii masive de la intrare 56 °. 19. Documente. 213—214. şi reilativ bine păstrată. o garnizoană a lui Mircea cel Bătrîn. Aici a stat. închid o incintă. p. 322 . de la 1388—1389 565 . printre martori se numără „Constantin de la Caliacra". cînd cuceresc întreaga Dobroge. 2. 56.Istoria României. 36). 77. Despre un însemn sculptat şi pic tat I de la Cozia. pp. popa Radomir locuitor al unui sat aparţinând lui Baildovin. *p. 35. PANAITESCU. după toate probabilităţile. în SCIA. iar burgunzii şi ostile muntene încearcă să-1 atace în 1445. în R. p. p. Mircea cel Bătrîn.. ce aparţinuse lui Dobrotici (circa 1354— circa 1386) 562 . 358—361 şi P. alături de jupan Teodor grămătic. p. 47. Mircea cel Bătrîn. cf.. Cetatea este luată apoi de otomani. Pentru Baldovin. LAMBRINO. Expuneri istorice.mai multă ceramică bizantină şi două tezaure monetare de la Mircea cel Bătrîn şi Petru al Muşatei : SC.I. 198—205. 78 (nr. I.R. P. de Mircea cel Bătrîn. 80 (nr. II. 23. 38). PANAITESGU. I. 334 . Oraşul şi cetatea sînt ulterior ocupate de otomani. 1939. „Caliacra însă a fost cucerită — relatează cronicarul Laonic Chaîcocon- dil — peonii (ungurii) dînd năvală şi urcîndu-se pe zid" 564. circulară din trei părţi şi dreaptă pe o latură. fără ca în cronica lui Wallerand de Wavrin să găsim amănunte 560 Aşezată pe latura S. B. 1969. 348 . 663 DRH.

108 . 1. p. Răs- punsul pare mai curînd negativ . La mobilizare şi aprovizionarea trupelor — alcătuite. e d C. în „Studii". Cercetări cu pri vire la geneza oraşelor medievale.. deoarece ei (=ro- 566 W A V R I N .asupra fortificaţiilor 566 . aşa cum aminteam. la finele secolului al X-lea. pe malul drept al fluviului. 567 Ibidem. 1964.tăbărît cu corturi şi pavilioane" pe ţărmul Dunării 569 . pînă cînd muntenii vor fi terminat strîngerea recoltei 5T1 .destul grîu şi destule care. 1261—1268 (cu biblio grafiile respective). nr. Despre tăria zidurilor vorbeşte chiar unul din- tre românii ce lucraseră la amplificarea fortificaţiilor.. pp. Acelaşi Vlad Dracul sfătuieşte pe bur-gunzi să stea cu navele lor la Brăila.. Nu avem infor- maţii asupra înfăţişării lor înainte de luptele din 1445 şi nici nu ştim dacă şi această cetăţuie s-a aflat temporar sub stăpînirea munteană sau nu. Nu putem preciza dacă o altă cetate.. Tot la organizarea militară a statului muntean mai notăm şi unele detalii reţinute... pp. XVII. pp. îi asigura că le va furniza „. în schimb. ridicată de bizan- tini pe o insulă. un asemenea avan- post întărit ca la Păcui nu mai era probabil necesar pe plan militar . 85. după ce eîe fuseseră ocupate de otomani 567 .. 349 . însoţite de sunetul trîmbi- ţelor şi bubuitul tobelor 570 . cetăţuia de la Turtucaia.. în apropiere de Durostorum. ori de oîte ori era cu putinţă) şi de succesiunea lucrărilor agricole.. p. 86—93. "i Ibidem. acelaşi izvor ne des- crie. totuşi aşezarea civilă îşi continuă existenţa pînă în primii ani ai secolului al XV-lea 5 6 8 . cu strigăte puternice. se afla cu o parte din oştire „. din moment ce Drîsto- rul era în fiinţă la 20 km în amonte. ă l ă t o r i s t r ă i n i d e s p r e ţ ă r i l e r o m â n e . adesea. îndeosebi din stăpînii de pămînt — trebuia să se ţină seama (fireşte.. începerea unei lupte era anunţată. cu grijă. Păcuiul lui Soare. 101. 568 RADU POPA. "o Ibidem. domnul Ţării Româneşti. 94—95. întîmplător. în timpul expediţiei burgunde împotriva otoma- nilor. I. ŞT. citată. 119. pp... de mărturiile epocii. OLTEANU. Vlad Dracul. de la Păcuiul lui Soare. a mai avut o utilitate militară după ce Ţara Românească s-a constituit pînă la Dunăre. p. 5 6 9 WAVRIN. post de control şi pază la vadul din dreptul Olteniţei. ed. 107—.

197—199. Obiectivul strategic fundamental a fost numai apărarea teritoriului. retragerea populaţiei şi distrugerea bunurilor materiale din faţa in- vadatorilor.. 5"3 Cronicile slavo-române. la nivelul celor mai puternice armate ale sud-estului euro- pean.. menţionînd că „. Prin vitejia. în oastea obişnuită intrau dre- gătorii.) păstraseră ţara netulburată în timpul secerişului. Bucureşti. mai toţi locuitorii în stare a purta armele. 1928. întărituri de lemn şi pămînt.un călăreţ român are nevoie de un perper pe zi ca leafă. p. 132 350 . ed. p. p. oştirea şi-a apărat pământul. alegerea locurilor ce- lor mai potrivite pentru înfruntările decisive. Armata a cuprins pe toţi stăpînii pămîntului. P. sacrificiile şi erois- 572 Ibidem. a întregii ţări în teatru de război. transformarea. 574 După N. luptînd călare sau ca pedestrime. cu o tactică întru totul adaptată acestui ţel primordial. P. Cf. 207. în momentele de foarte grea cumpănă. iar trei pedeştri români s-ar mulţumi la un loc a primi un per- per" '574. de la cei aflători în sate şi pînă la sfatul dom- nesc : în oastea „cea mare". 57.. citată. PANAITESCU. marea mobilitate a trupelor. astfel că turcii nu o cutreieraseră"572.A. Asupra efectivelor armatei. la nevoie. cetăţi mici sau mai mari de piatră). Dan al II-lea solicită fonduri regelui Sigismund de Luxemburg pentru a alcătui un corp de 600 călăreţi sau pedeştri români cu leafă. Reţinem ca trăsături definitorii ale organizării militare româneşti din secolele XIV şi XV tehnica de luptă. Cf. I. cu o cunoaştere deplină a realităţilor terenului şi cu un sistem gradat de fortificaţii (valuri de pămînt şi şanţuri.mânii — N. 86. p. pp. chiar dacă nu perma- nent. IORGA Istoria armatei româneşti. Se foloseau şi oşteni cu leafă.. anevoie de precizat o cifră. indiferent de puterea năvălitorului. Vlad Ţepeş — citim în Povestire despre Dracula voie- vod — „. astăzi probabil definitiv pierdute. Numai catagrafiile sau alte socoteli ale vistieriei secolelor XIV şi XV. ne-ar fi adus desluşiri şi despre oştirea ce se mobiliza la război. fără cotropiri şi anexiuni. Mircea cel Bătrin.a adunat oastea cît avea (30 900) şi a lovit pe turci noaptea" : dar acest număr nu este consemnat decît într-una dintre versiunile „povestirii" şi nu mai ştim cît adevăr cuprinde 573 .

. a ajuna (ajunare). basilica — cu înţelesul precizat (din care se va dezvolta ulterior şi acela de comunitate creştină) — este anterior ecclesiei . Creştinismul s-a răspîndit în masa populaţiei daco- române şi româneşti începînd îndeosebi din secolul al IV- lea. a răpo&a (repausare). DUBOIS. HO- 351 . Mărturiile unei astfel de evoluţii în timp le aflăm în însăşi limba română. pp. A. de difuziune treptată . mul ei a contribuit în anume etape în mod hotărîtor la dăinuirea fără întrerupere a statului românesc dintre Carpaţii meridionali şi Dunăre. Dumnezeu (Domine. 575. J. Cf. printr-un act de sus în jos. MITTERAND. raporturile biserică-stat. închina (inclino. 3—4. de la conducător la supuşi sau prin forţa armelor. 1968. persistenţa sa în română arată vechimea procesului de creştinare chiar din secolul al IV- lea577. 522—525 . Organizarea bisericii ortodoxe române în secolele al IX-le'a —al XHI-lea. Paris. pp. în „Studii teologice". în acelaşi sens. 57 6 A. I. SACERDOŢEANU. creştin (christianus). GIURESCU. IDEM. termenul de biserică — din basilica. Nouveau dictionnaire etymologique et historique. p . Reţinem. de exemplu). Deus). 1964. Au sujet des monuments chretiens de la Dacie Trajane. O senzaţională descoperire arheologică în Transilvania. sărbătoare (dies servatoria). el n-a fost instaurat prin autoritatea factorului politic (rege. aşa cum s-a petrecut în mai multe părţi ale continentului nostru. pp. în timp ce în celelalte limbi romanice s-au impus începînd din secolul al Vl-lea derivările din ecclesia 5 " 6 . mormînt (monumentum). Organizare Istoria Ţării Româneşti din secolele XIV şi XV cuprinde ecleziastică o sumă de desfăşurări şi realităţi privind organizarea ecleziastică. DAICOVICIU. Vechimea acestei terminologii este confirmată şi de săpăturile arheologice 57S. într-un proces de durată. 227—231 . cruce (crucem). 57 5 C. a boteza (baptisare). C. pentru lăcaşul de cult. Or. în „Dacica". 256. că în limba română a rămas. viaţa monahală. II—III?. are) etc. păcat (peccatum). prin latinitatea cuvintelor ce exprimă noţiunile fundamentale ale credinţei : biserică (basi-Hca). în „Dacica". 577 I s t o r i a R o m â n i e iI. K. pp. p. DAUZAT. în „Dacica". nr. 1970. 578 C. 517—521 . Istoria românilor. rugăciune (rogationem). 6 9 3 . Există monumente creştine în Dacia traiană în sec. H. XX. p. Cluj. a cumineca (communicare). 256. IDEM. 505—516 .

ci în faza existenţei unor episcopi în teritoriile nord-dunărene. 5 8 1 HURMUZAKI-DENSUSIANU. Treptat. 1 9 4 1 . 2 6 7 . d e s t u d i i c l IaVs i. u l t u r a S c i ţ i e i M i n o r e î n s e c IoV— l e lVe I I . P A N A I T E S C UI n. P . într-o primă etapă. Scrisoare revelatoare în multe privinţe pentru nivelul atins de societatea românească în primele trei decenii ale secolului al XlII-lea .. stareţ. 8 p . maslu. 1968.sînt. Dezvoltarea şi consolidarea societăţii feudale româneşti au adus după sine şi treptata organizare a cultului şi a instituţiilor corespunzătoare. vecernie. p.. reflectate. vlădică. 3 9 — 4 2 . precum şi rai şi iad. l a m p e c h r e t i e n n ep. comit fapte necreştineşti. . Papa constată cum „.p. locuind printre ei. Ja h rhu nd erts au s Sie- b e n b i i r g e n e. x t r a s d i n „ A n u a r u l I n s t . s-a alcătuit şi o ierarhie bisericească surprinsă însă de mărtu- riile scrise nu în stadii intermediare. în acelaşi timp..unguri cît şi germani şi alţi dreptcredincioşi. . primesc zisele taine. nu primesc tainele bisericeşti de la venerabilul frate al nostru.2 7 — 330. p . I I . M I T R EU An e. un singur popor. i .. p.1 I . V u l p e I. c e " . Traducerea după C. condusă de R E D T . ultimele două menite să sugereze şi viaţa viitoare &79. cit. care deşi se socotesc creştini. « 9 C . pp. ea dovedeşte. spre marele scandal al dreptcredincio-şilor şi nu mai puţina scădere a credinţei creştine" 5S1 .. episcopul cumanilor. C . t r o d u c e r e l a i s t o r i a c u l t pu pr i. 1. P . prin cuvintele de provenienţă sud- slavă (prin filieră bulgară) : utrenie. B u c u r e ş t i . 456— 464. . pp. B .D i n i s t o r i a D o b r o gve oi . î n R .. G I U R E S C IUs . avînd diferite rituri şi obi- ceiuri. după cîte aflăm. nişte popoare numite valahi. a blagoslovi. B a r n e a .. 41—42. Suveranul pontif relevă că în episco- patul cumanilor (al cărui centru se afla în „civitas Mil- coviae". şi în limba română. dispreţuind pe episcopul cumanilor. La ei face referire papa Grigore al IX-lea în binecunoscuta sa scri- soare către principele de coroană al Ungariei. Documente. la 14 noiembrie 1234.. GIURESCU.E ine la tein isch e In sch rift d es 4 . G I U R E TS îCr U g u. totuşi. r i s a u o r a ş e s i c e t ă ţ i m o l d o v e n ep.. . C . ci de la oarecari pseudo-episcopi ce ţin de ritul grecilor". şi făcîndu-se una cu acei valahi. Căci.. op. I. B A R N E A C. 132. 5 0 7 — 5 1.1 9 7 — 2 0 1 3 . C.. Bela.t o r i a r o m â n i l o Ir. realitatea unei ierarhii ecleziastice ortodoxe. Dar mai mult.i . 580 V e z i d i s c u ţ i a l a C . care are dieceza acolo. . 352 . dispreţuind biserica romană. poate în hotarul Odobeştilor de astăzi) 58° „. trec la credinţa lor.

în primul rînd. să aducă bisericii un număr de cato- lici 5S2 . De aceea. Cîteva fapte sînt de relevat din cuprinsul celor două acte — un înscris sinodal şi o scrisoare a patriarhului către voievodul Nicolae Alexandru Basarab (ambele re- dactate în greacă). întrucît ea reuşea să stăvilească propaganda catolică şi mai mult chiar. implicit. DOBRESCU. în momentul formării statului Ţării Româneşti. cu forţe armate proprii.. Dacă aşa stăteau lucrurile la o margine din teri- toriul viitorului stat al Ţării Româneşti.scrisoarea papală se referă nu la episcopi propriu-zişi. care iniţial nu recu- noştea acestora rangul bisericesc. recunoşteau pe Iachint de Vicina ca mitropolit al Ţării Româneşti („al Ungro- vlahiei"). în aceeaşi scrisoare. ci la reprezentanţi itineranţi ai episco patului ortodox.. 39—49. iniţiativa alegerii lui Iachint şi a stră- mutării sale de la Vicina în capitala Ţării Româneşti aparţine domnului român. GIURESCU. Bucureşti. 582 P. unde. cu o clasă dominantă constituită.. Introducere la istoria culturii. pp. care. 583 C. a unei ierarhii ecleziastice. 1906.. consideră că „. şi soliditatea organizării bisericeşti a românilor din părţile Milcoviei. cu atît mai mult trebuie să admitem prezenţa unor ierarhi în dreapta sau stînga Oltului. care transmiteau hirotonia preoţilor. şi realitatea unei organizări. îi numeşte.N. la 1247. ce'le două acte ale Patriarhiei ecumenice din Constantinopol. p. Întemeierea mitropoliilor si a celor dinţii mănăstiri din ţară. reprezintă confirmarea „de jure" a unei stări existente şi nu începutul organizării ierarhiei ecleziastice muntene.. care a insistat cu fermitate. Întemeierea mitropoliei Ungrovla- hiei. 353 . pp. cf. P. Ele marchează însă stabilirea raporturilor ofi- ciale cu Patriarhia din Constantinopol — cea mai înaltă instanţă a bisericii răsăritene (ortodoxe) — fireşte cu asumarea unor îndatoriri reciproce şi cu înscrierea ierar- hului român printre membrii sinodului patriarhicesc 583. Realitatea politic o-socială feudală presupune. exis- tentă între Carpaţii Meridionali şi Dunăre.episcopi. în primii ani ai secolului al XlV-lea. Mărturia papală atestă. PANAITESCU. totodată. în mai 1359. 329—330. 678 . „episcopi schismatici". deoarece ţineau de ritul ortodox. De altfel. printr-un drept de transmisiune indirectă". existau mai multe for- maţii politice româneşti. C. cnezate şi voievodate —. suveranul pontif.

p. In al doilea rînd. 584 HURMUZAKI — N.prin repetate scrisori. 587 H U R M U Z A K I.. La fel şi în scrisoarea patriarhului către Nicolae Alexandru : „Din scrisorile Domniei tale ( = ale voievodului) şi din cele de la început şi din cele de la urmă... D o cu m e n te . iar o încuviinţare a ei conferea legitimitate alegerii efectuate de domnul român. XIV.. pp. 2. 586 C .N . Nicolae Alexandru se adresează Pa- triarhiei din Constantinopol. avea un drept de control superior şi în chestiunile bisericeşti) 585. C. GIURESCU. I O R G A . Interes material — era vorba de un stat bine populat.. pp . Dat fiind antagonismul ireductibil dintre cele două biserici creştine. ea arată bunele raporturi existente între domnul român şi suveranul de la Constantinopol 586. chir Iachint. întemeierea mitropoliei Ungrovlahiei. Dar şi patriarhia avea... cînd. 2—3.. Î n t e m e ie r e a m i t r o p o l i e i U n g r o v l a h iei. ca şi toţi predecesorii săi.. 3—5. 588 Ibidem.. insistenţa cu care actele din 1359 revin asupra păstrării şi respectării dogmelor apare de înţeles587.. XIV. p.. pp. ea nu face decît să ratifice situaţia de fapt 584. pentru motivele care au îndemnat pe Nicolae Alexandru la alegerea lui Iachint de Vicina ca mitropolit. în 1359. 585 HURMUZAKI-N. pentru întărirea orto- doxiei împotriva influenţei şi propagandei papalităţii. 680. IORGA. vezi C. Ibidem.. Ioan al V-lea Paleologul (care. 354 . X I V . Domnia ta ceri cu multă primire şi dorinţă ca să ai acolo un arhiereu. p . recunoaşterea patriarhicească este condiţio- nată de angajamentul ferm al voievodului român de a nu se depărta de sub ascultarea înaltului for spiritual de la Constantinopol. pe preastinţitul mitropolit al Vicinei. IORGA.". patriarhia răspunde afirmativ. G I U R E S C U .. 6 87 . 4. cu veni- turi însemnate —.. 6 8 6. dar şi ideologic. şi aprobată de împăratul Bizanţului. încuviinţarea obţinută este deplină. interes să primească în rîndurile sale biserica din Ţ ara Românească..să respingă adunările ereticilor şi dogmele străine şi din alte locuri" 588. evident. ca alegerea sa să fie aprobată . 4. Această dublă aprobare are şi o însemnătate politică. C . dată de sinodul din Constantinopol şi de patriarh în persoană. In sfîrşit. Documente. întrucît aceasta reprezenta autoritatea supremă în întreaga biserică ortodoxă. p. Documente. Patriarhul se adresează direct voievodului îndemnîndu-1 stăruitor „.

asupra întregii Ţări Româneşti. întărită în toate pri- vinţele.. La începutul secolului al XV-lea.. pp. C. Mitropolia Ungrovlahiei — denumire dată prin actele din 1359 şi rămasă în uz pînă astăzi — îşi exercita auto- ritatea. p.păstoria noas- tră". 8.. 678—680 şi 685—688. 5 90 Ibidem. care va aminti mai tîrziu (1370) Patriarhiei din Constantinopol aportul său 59°. probabil lui Antim Critopol prin formula : „. Titulatura mitropoliţilor Ungrovlahiei. ibidem. cit. adică. I O R G A . 7 14 — 717. în mai 1401. 30. ŞERBĂNESCU. op. oînd va fi strămutat la Tîugovişte 592 . 5 89 Ibidem. D o cu m en te . 591 Ibidem. prea cinstit şi exarh a toată Ţara Ungurească şi al Pla- iurilor.iluînd asupră-şi toate judecăţile deo- sebite din orice parte acolo" precizează înscrisul sino- dal 593.N . „Iar datoria ta — scrie patriarhul în continuare — e de acum înainte să te gîndeşti şi să-ţi îndeplineşti făgă- duiala. în B OR.. p p. 710—711. 688—690. scaunul mitropolitan va rămîne în acest oraş pînă în 1517. Iachint dobîndea autoritatea de a întări anagnoşti şi de a înainta subdiaconi şi diaconi şi de a hirotonisi preoţi. la data recunoaşterii ei oficiale. să se afle toată domnia şi stăpînirea Ţării Româneşti sub . pp.. noul titular al mitropoliei muntene urmînd a fi hirotonit tot de patriarhie 589 . autoritatea terito- rială se extinde. întreaga analiză a actelor din 1359 în C. p.. 3. p. unde fiinţa una dintre cele mai vechi mănăstiri ale ţării 591 . 355 . Patriarhul Matei I din Constantinopol se adresează.. nr . înfiinţarea mitropoliei Ungrovlahiei. 593 H U R M U Z A K I.. înşirînd cu de-amănuntuâ că. 3." 594 . 1959 . GIURESCU.. „.. X I V . 5 9 5 Vezi toată discuţia asupra titlului „exarh al plaiurilor" în N. adică să faci domnia ta şi copiii şi moştenitorii şi urmaşii ei scrisoare cu jurămînt. La fel şi în actul sinodal.prea sfinţite mitropolit al Ungrovlahiei. ŞERBĂNESCU. p. Reşedinţa lui Iachint a fost la Curtea de Argeş. 594 Ibidem. după moar- tea unui arhiereu al nostru ca acesta. ceea ce arată că mitropolitul de la Curtea de Argeş se îngrijea şi de viaţa religioasă a românilor din Transilvania 595. 7— 10. La buna reuşită a negocierilor a contribuit Iachint însuşi. 5. 592 N. L X X V II... pp. p .

nr. mai exact de Ia 1370 şi până către 1419 (cînd Sigismund de Luxemburg ocupă cetatea Severinu- kii 596) avem mărturii şi despre o a doua mitropolie. şi chiar nenumărat".. precizează actul —.r o p o l i ţ i i U n g r o v l a h îi ne i . 600 Detalii la C. E ste v o rb a d e D an iil K rito p o u lo s. Actul sinodal. de unde şi dorinţa de a-şi întări autoritatea. L X X V II. faţă de absenţa constantă a lui Iachint de la şedinţele sinodale 599. p. Cît era această „jumă- tate" nu se spune . pp. . pp. datat octombrie 1370." 597... 45 (nr. Să fi contribuit. D O B R ES C U . 17). poate. 597 H U R M U Z A K .. adică a unei jumătăţi. ... p. I O R GDAo .mitropolitul chir Antim şi mitropolitul Severinului Atanasie. 7— 10. 7—8. XIV. Se adăugau la acestea resentimentele patriar- hului Filotei faţă de mitropolitul Ţării Româneşti. îndeosebi spre Ţara Românească şi Moldova 600 .întîmplîndu-se a fi mult poporul acelei ţări. B O R . 60 1 Pitacul este nedatat. Motivele invocate de patriarhie — mulţimea locuito- rilor din Ţara Românească — par a nu fi cele reale. N .prea cinstitul dikaiophylax (= păzitorul dreptăţii — N. 694—695.) chir Danul. IV . de a proclama unirea cu Roma la 18 şi 21 octom- brie 1369."598. C. 1959.A. din 1369—1370 (anterior lui august 1370). Ş E R B Ă N E S C M Ui t . 736— 740. I. figurează : „.c u m e n t e X .. Înfiinţarea mitropoliei Un grovlahiei. Mai curînd vedem îngrijorarea înaltului ierarh din Constan- tinopol.4 9 — 5 7 . ca mitropolit al unei părţi din Ungrovla- hia. B. ceea ce a adus chiar cererea boierilor munteni ca să fie numit „. HURMUZAKI-N.. printre martorii hrisovului dat Coziei. pp. p.N . N . I . IORGA. prin faptul că un singur arhiereu nu poate păstori toţi locuitorii — „. aflăm ulterior că se întindea în păr- ţile Severinului. cît şi faţă de încercările de penetraţie catolică tocmai în această zonă sud-est euro- peană. resen- timente alimentate... î n t e m e i e r e a M i t r o p o l i i l opr p. 599 V e z i m a i j o s r a p o r t u r i l e d i n t r e s t a t ş i b i s e r i c ă . oare părea favorizată şi de hotărîrea împăratului bizantin Ioan al V-lea Paleo- logul.. de unii interesaţi 601. 356 . c are d ev in e u lterio r m itro p o lit a l U ng ro vlah iei su b nu m ele d e A n tim . şi Danii Kritopoulos — viitorul mitropolit Antim — la crearea acestei atmosfere defa- 596 V ezi m ai sus. circ a 13 81 — 14 02 .. C f.. Filotei. 598 DRH. Gîteva decenii. 9. deoarece la 8 ianuarie 1392... oare. pentru d etalii. pentru a rezista mai bine ofensivei papale. Documente.. GIURESCU. motivează decizia de a hirotonisi un al doilea mitropolit..

. Dîmboviţa. 7 1 0 — 7 1 1 .. v o iev o d ul V laicu n u p are să -1 fi ag re at pe D an iil. Ialomiţa. E drept că Daniil făgăduieşte. it u la t u r a m it ro p o liţi lo r. Prahova. alte menţiuni nu mai găsim în actele Pa- triarhiei din Constantinopol. în scris. 7 3 0 — 7 4 3 . mitropolia Severinului a avut o scurtă existenţă e05.. să cinstească. Pă- dureţ. E f ti m ie ( c . de o a re ce : o m itro p o lie a S e v e r in u lu i a e x ista t to tu şi.. pp.. 605 C aracteru l secu n d ar al acestei n o i m itro p o lii : N . 28. ŞE R B Ă N E S CU . Muscel. I s t o r i a b i s e r i c i i r o m â n e ş t i I. să iubească pe Iachint şi să-i fie prieten.. Documente. 4 5 . Amintirea ei revine abia la începutul seco- lului al XVI-lea. 1397 şi 1401. d e o arec e la m o arte a lu i Iac hint d e V icin a (1 3 7 2 ).p. 606 N . XIV. Actul sinodal de recunoaştere a 602 HURMUZAKI-N. iar de <unde nu. «u Ibidem. Ilfov. voi păzi iarăşi ce va ho- tărî despre el dumnezeiescul sinod"602. Ş E R B Ă N E S C UT.. H ariton şi A ntim — urm înd unul după altul. 7. T i t u l a t u r a m i t r o p o l i ţ i l o r p. 714. In cîteva acte din 1396. Teleor- man şi Olt 606.p . p. mitropolitul păstrînd sub directa sa păs- torie numai parohiile din judeţele Argeş.. Pentru preoţii cu parohiile lor. înfiinţată în împrejurări mai curînd speciale. Vlaşca. 1464) şi M acarie (c..vorabile ? Greu de precizat. noul mitropolit este denumit „al Severinului"603. în august 1370.n u se c reia se o dioc ez ă n ouă. ştirile din secolele XIV şi XV sînt foarte sumare.dacă-d vor avea şi-1 vor recunoaşte pe dîn- sul (= Iachint) ca mitropolit al Ungrovlahiei. dar îşi încheie făgăduiala cu o rezervă : „. p. cînd sub Radu cel Mare se reorgani- zează biserica munteană cu episcopiile Rîmnic-Noul Se- verin şi Buzău. iar la 1400 „al Ungrovlahiei de spre Severin" £04 . . a m in tire a e i re a pă rîn d s u b R a d u c el M a re. 1 4 1 2 ) . 30.. IORGA. Ş E R B Ă N E S C U . Ş i r u l m i t r o p o l i ţi l o r U n g r o v l a h ie i p r e z i n tă m a r i l a c u n e : d a c ă î n t r e 1 3 5 9 ş i 1 4 0 2 c u n o a ş t e m p e c e i t re i ie r a r h i — I a c h i n t . 357 . I O R G A . N . Desimea aşezărilor omeneşti ne face să presupunem şi un număr apreciabil de slujitori ai cultului. fără să putem preciza raportul dintre numărul parohiilor şi al satelor. 6"3 Ibidem. 28 şi 29. A firm aţia a r tre b u i re v ă z u tă . aflate în cârmuirea mi- tropoliei Ungrovlahiei. 1482— 1483) : N . m itro p o lit aju n ge H ariton (1 37 2— 1 3 81 ). la m a ri in t e r v a le : T e o d o r ( p o a t e p e l a 1 4 0 2 ) . c o n s i d e r ă c h i a r c ă p r i n n um ire a lui A ntim „ . să-1 am şi eu tot aşa. c i se p re gătise num ai urm aşu l v oit de dom n (= V laicu) pentru dioceza v ec h e ". . 24.. . H i t r o p o l i ţ i i U n g r o v l a h ipe pi . . pp. I o s i f (c. în schim b în ur m ătoa re le o pt dec enii abia sînt cita te patru nu m e.

fără să putem spune cît anume. 78 (nr. Leon Tomşa. (nr. ca martori sau scriitori de acte 609 (cum este în Dobrogea.lui Iachint de Vicina se exprimă în termeni generali. 429 (nr.. pînă la 1500. 1630. B. din 14 ian. 130. 277.C. la 1412. 18). 252. D. 113 (nr. 244. B. XXIII. La 1631. cu aprobarea sfa- tului ţării. Scutind satele aflate în dependenţa Tismanei. doc.. 223. 358 . 283). . 461. 3. ca şi celelalte categorii de contribuabili. Aveau şi alte îndatoriri. Nu avem ştiri despre îndatoririle preoţilor faţă de stat şi de mitropolit. 258). Din mărturii mult mai tîrzii putem deduce totuşi obligaţiile clericilor faţă de stăpânire şi în seco- lele XIV—XV. XXIII.cum au fost ertaţi şi de alţi domni.G. încheind : „. fie chiar la călugării po- sesori de ocini. IORGA. 611 Doc. 607 Ţara Rom âneascsă.... p. 397. p. 608 HURMUZAKI-N. p. Dacă cuan- tumul şi ^modalităţile de plată privesc primele decenii din secolul al XVII-lea. la fel cu oră- şenii. I. ns. ibidem. în timp ce protopopul Hariton se învo- ieşte cu un „Constantin" să-i vîndă un calel°). 268. acel popa Radomir din satul lui Bal- dovin logofătul. erau obligaţi la plata birului. 451. 275. în hrisovul lui Radu cel Mare se menţionează : „Şi dijmarii şi vameşii să nu ia perperii de la popii şi de la judeţii mănăstireşti. Fiind stăpîni de ocini. Cei de la oraş. «2 DRH. anume dări şi dijme. 170.). XIV. din 6 apr. 436. pp. 354. B. în schimb socotim că şi în epoca veche. 265). Leon Tomşa cînd scuteşte preoţii şi diaconii bisericii domneşti din Bucureşti. p.toţi clericii din acea ţară607 şi toţi cei sfinţiţi călugări şi laici" sânt datori să asculte şi să se supună mitropolitului Iachint608. «