You are on page 1of 2

Viile și vinurile aghiorite în secolul XX

După 488 de ani de stăpânire otomană în Sfântul Munte, entuziasmul de după eliberarea de turci
din 1912 a fost urmat de impas și confuzie. Mănăstirile, dar și metoacele lor din afara Sfântului
Munte, funcționaseră toate aceste veacuri ca adevărate redute de apărare. Rolul acesta însă
acum este pierdut și cresc temerile în ce privește autonomia Athosului.

În anii care au urmat, nici războaiele balcanice și nici primul război mondial nu au fost
evenimentele care au adus nori amenințători peste podgoriile aghiorite, ci nimicitoarea filoxeră,
boala viței de vie care a pornit din Franța pe la anul 1860 și s-a extins apoi în tot restul Europei. În
Grecia, primul caz de filoxeră apare la Pylaía Tesalonicului, în anul 1898. De acolo, treptat, se
extinde în Macedonia, distrugând totul. În jurul anilor 1912-13 dispar podgoriile din Amýtaios, în
1918 cele din Gouménissa, iar în 1923 podgoriile istorice din Siátista.

Nu avem informații exacte cu privire la momentul în care filoxera apare și în Sfântul Munte, cel
mai probabil pe la 1924-25, fiind întârziată de izolarea geografică a Athosului. Monahul Evlóghios
Kourílas Lavreotul menționează că, în anul 1924, consilierul personal al regelui Carol al României,
Dragomir Dimitrescu, a vizitat Marea Lavră și a degustat vinul alb de la chilia Amalfinilor. I-a
plăcut atât de mult, încât de atunci Curtea Regală a României își procura în fiecare an vinurile de
aici. Dacă cronologia este corectă, înseamnă că boala încă nu apăruse. În jurul anului 1930, însă,
Mănăstirea Marea Lavră, care altădată avea podgorii întinse și bogate, este nevoită să cumpere
vin din Límnos și Skópelos, dar și din insulele învecinate, pentru că nu putea să-și mai acopere
necesarul nici din propriile podgorii, nici din Macedonia[1]. Monahul Evlóghios Kourílas scrie în
1934 despre abandonarea totală a podgoriilor mănăstirii și despre micșorarea rației de vin, după
ce în 1933 menționa că erau aproape cu totul lipsiți de vin, pentru că podgoria lui kir Isaia, care
altădată scotea 300-400 de încărcături de struguri, dădea numai 40-50 de încărcături.

Aceeași soartă aveau să o pătimească toate podgoriile aghiorite.

Filoxera, dincolo de această mare catastrofă, a adus și o depreciere calitativă a podgoriilor din
Macedonia. În intervalul 1923-30 au fost introduse diversități din Franța, dar și din Bulgaria, care
au modificat compoziția locală a soiurilor de viță de vie.

În Sfântul Munte, ca și în restul provinciei Halkidikí se cultiva încă din antichitate soiul roșu
limniotic, vița de vie limniotă pe care o menționează atât Aristotel, dar și Polidévkis
în Onomastikon. Soiul fusese adus din insula Límnos și înainte de apariția filoxerei constituia 90%
din producția din Halkidikί.

După catastrofa provocată de filoxeră, în Sfântul Munte se răspândește cultivarea soiurilor de
viță aduse din Georgia de călugării de la mănăstirea rusească Sfântul pantelimon. Numele oficial
al acestui soi era Tzambéla și era un soi rezistent la bolile podgoriei europene, care nu are nevoie
de vreo îngrijire specială. Vinul, desigur, pe care îl dădea era de o calitate inferioară.[2] Monahul

După acest eveniment. venind să ucenicească alături de bătrâni harismatici. și tineri monahi repopulează mănăstirile. Tracia și din insule pentru adăpostirea refugiaților. iar vinul pe care îl dau este mai puțin și se amestecă cu vinul din soiurile locale pentru a deveni mai plăcut”. entuziasmul și instruirea lor au readus primăvara în acest loc binecuvântat. Cei mai mulți viețuitori erau bătrâni și nu puteau să lucreze. Clădirile se pustiesc. volumul 22. 7432 în anul 1903. Athosul este unul din locurile de refugiere pentru aliați. Mai bine de 70 000 de animale. care însă. . Decăderea economică a mănăstirilor a produs o micșorare a populației monahale. mai ales capre. petrecută în 1922. ajunge la abia 1145 în 1971. au fost îndepărtate.Evlóghios Kourílas menționează: ”Soiurile georgiene au fost introduse mai întâi la chiliile rusești. mănăstirile și-au pierdut astfel cel mai important venit. din cauza inflației. dar pagubele produse de păscutul intensiv erau uriașe. guvernul solicită mănăstirilor cedarea tuturor metoacelor mănăstirilor din Macedonia. A doua lovitură dată în acești ani tulburi producției de vinuri aghiorite este catastrofa din Asia Mică. podgoriile devin terenuri aride. Λογοθέτης. Țăranii își aduceau în Athos turmele pentru a le feri de rebeli. Le-au sădit pe straturi succesive și au ajuns să predomine în Munte… Viile rodesc foarte mult și miros foarte puternic și frumos. Este posibil ca soiurilor georgiene să fi fost cultivate încă dinainte de apariția filoxerei. lipsite de terenuri prea bune. Numărul monahilor. iar bătrânii nădăjduiesc la o minune care să redea viață Grădinii Maicii Domnului. podgoriile aghiorite au fost încă o dată puse la încercare. Note: [1] Β. în 1932. În 1949. ΕΤΒΑ 1992. Santorini 1990. În timpul celui de-al doilea război mondial. Strugurii lor nu sunt tocmai atrăgători. Câțiva ani mai târziu. Astfel. iar multe mănăstiri oferă adăpost fugarilor. desigur. au trecut prin Sfântul Munte. Statul oferă. Soiul muscat de Alexandria se răspândește în Macedonia. «Γνώσεις επί της αμπελοοινικής εξελίξεως στη Β. Pe durata războiului civil. «Ιστορία του ελληνικού κρασιού». Refugiații din Asia Mică au adus cu ei soiuri de viță de vie care se cultivau în regiunile lor. în scurt timp devine insignifiantă. Conferință științifică organizată de Facultatea de Agricultură și Silvicultură. 1980. Ελλάδα και τα νησιά του Αιγαίου». [2] Στ. Κουράκου. prin înstrăinarea metoacelor. iar tinerețile. minunea devine o realitate. nici nu aveau resurse pentru a angaja lucrători. în insule și în Sfântul Munte. Sfântului Munte o alocația anuală de 3 milioane de drahme.