You are on page 1of 5

I.

NOŢIUNI DE ANATOMIE APLICATĂ
A SISTEMULUI UROGENITAL
Sistemul urogenital este alcătuit din organe urinare cu rol în formarea,
stocarea şi eliminarea urinii şi organe genitale, implicate în funcţiile sexuală şi
de reproducere. Organele urinare sunt reprezentate de rinichi, unde are loc
formarea urinii, uretere care transportă urina de la rinichi la vezica urinară,
vezica urinară unde urina este stocată temporar şi uretră, prin care aceasta
este eliminată în exterior.
DEZVOLTAREA SISTEMULUI URINAR
Sistemul urinar se dezvoltă din mezoblastul intermediar situat pe părţile
laterale ale embrionului, din regiunea paracardiacă şi prerombencefalică până
la nivelul eminenţei caudale. Mezoblastul intermediar dezvoltă structuri
nefron-like (nefridii) în care au loc procese de filtrare, reabsorbţie obligatorie,
reabsorbţie facultativă, este angiogenetic, edificând componenta vasculară a
nefronului şi este ţinta migrării celulelor crestelor neurale care realizează
structurarea şi iniţierea funcţiei endocrine a rinichiului. Rămâne nefrogenetic
mult după naştere.
Dezvoltarea rinichiului
Din mezoblastul intermediar se formează succesiv, într-o secvenţă
craniocaudală, trei structuri nefrice embrionare: pronefros, mezonefros şi
metanefros. Pe măsură ce structurile nefrice caudale se formează, cele craniale
degenerează şi dispar.
Pronefrosul (nefrotoame cervicale) este o structură tranzitorie care ia
naştere din mezoblastul intermediar corespunzător primelor 5-7 segmente
I. NOŢIUNI DE ANATOMIE APLICATĂ A SISTEMULUI UROGENITAL
cervicale. Este format din vezicule nefuncţionale (neproducătoare de urină),
nefridii, care apar succesiv şi dispar după un timp scurt, astfel încât la începutul
săptămânii a 5-a regresia pronefrosului este completă. Nefridiile pronefrosului
edifică ductul pronefric, care este originea capătului proximal al ductului
mezonefric.
Mezonefrosul începe să se formeze din mezodermul intermediar
corespunzător segmentelor toracic şi lombar superior, înainte ca pronefrosul să
degenereze complet (sfârşitul săptamânii a 4-a şi săptămâna a 5-a). Migrarea
gonocitelor primordiale din aria extraembrionară de-a lungul mezoului
intestinului primitiv, determină
apariţia în mezodermul intermediar,
a două creste (cordoane): una
medială, în raport cu rădăcina
mezenterului dorsal - creasta
genitală (gonadală) şi una laterală -

În mezonefros se diferenţiază vezicule mezonefrice. El se formează la începutul săptămânii a 5-a din două componente: segmentul mezodermului intermediar corespunzător eminenţei caudale numit mezoderm metanefric sau blastem metanefrogen şi mugurele ureteral. din ductul mezonefric. atât la făt cât şi la adult.creasta nefrogenică. devin tubuli mezonefrici. Către sfărşitul săptămânii a 8-a. responsabil de producerea urinii. Capătul medial se expansionează şi formează capsula Bowman primitivă. mugurele ureteral. o mare parte din mezonefros este degenerată şi dispărută. drenează veziculele mezonefrice şi se deschide în peretele ventrolateral al cloacăi (viitorul perete dorsal al vezicii urinare). cele craniale dispar. sub acţiunea inductoare a diverticulului alantoidian. la începutul săptămânii a 5-a. se formează un diverticul. din mezenchimul local angiogenetic se formează ghemuri de capilare (glomeruli) spre care se îndreaptă ramuri din aorta dorsală. Mezonefrosul se prezintă ca o serie de proeminenţe alungite ale crestei nefrogenice. după care regresează. se dezvoltă caudal. În apropierea acesteia. Din componentele care rămân (ductul mezonefric şi tubulii mezonefrici) se formează diferite structuri ale tractului genital masculin. astfel încât rămân în regiunea lombară superioară 20 de unităţi mezonefrice funcţionale. Veziculele se alungesc transversal. În concavitatea acesteia. NOŢIUNI DE ANATOMIE APLICATĂ A SISTEMULUI UROGENITAL laterală a crestei nefrogenice. Mugurele ureteral se dezvoltă dorsolateral. Ductul mezonefric. ele având funcţie excretorie (unităţi excretorii mezonefrice) între a 6-a şi a 10-a săptămână. Pe măsură ce se formează segmentele caudale. capătul lor lateral contribuind la edificarea caudală a ductului mezonefric Wolff. considerate nefroni rudimentari. situat în partea Pronefros Duct mezonefric Mesonefros Gonadă Blastem metanefrogen Mugure ureteral Cloaca Figura I-1 - I. Metanefrosul este la originea rinichiului definitiv. Ambele structuri . extremitatea sa cranială se evazează formând o ampulă şi pătrunde în blastemul metanefrogen aproximativ în a 32-a zi.

C. Duplicitate ureterală. ansa lui Henle şi tubul contort distal. Rinichi în ectopie pelvină. Agenezie renală. începând cu săptămâna a 6-a. că formarea chisturilor se datorează dilataţiei unor părţi ale nefronului. însă. B. Împreună cu glomerulul format prin angiogeneză în mezenchimul blastemului metanefrogen. la al căror capăt distal se formează capsula Bowman. rinichi supranumerar cu ureter propriu. duc la duplicaţii ale tractului urinar: ureter bifid. calicele mari (din următoarele patru generaţii de tubuli). Corpusculul renal Malpighi. tubul contort proximal. Cea mai des întâlnită situaţie este rinichiul pelvin. E. Ectopie încrucişată. NOŢIUNI DE ANATOMIE APLICATĂ A SISTEMULUI UROGENITAL dublu cu ureter bifid sau uretere separate. metanefrosurile suferă o “ascensionare relativă” şi o rotaţie medială astfel încât. În săptămâna a 10-a tubii contorţi distali se cuplează cu tubii colectori şi rinichiul îşi incepe funcţia. Lipsa de formare a mugurelui ureteral sau a interacţiunii inductoare între acesta şi blastemul metanefrogen sunt cauze ale ageneziei renale. Ca şi în cazul celor mezonefrice. Metanefrosurile se dezvoltă anterior sacrumului. S-ar părea. iar acesta induce formarea nefronilor la nivelul blastemului metanefrogen. NOŢIUNI DE ANATOMIE APLICATĂ A SISTEMULUI UROGENITAL (sistemul colector) este la originea bolii polichistice congenitale.au efect inductor reciproc. Fuzionarea caudală a metanefrosurilor .A. Capătul fiecărui duct colector induce formarea în mezodermul metanefrogen a veziculelor metanefrice (unităţi excretorii metanefrice). D. Odată cu formarea acestuia şi creşterea abdomenului fătului. Divizarea mugurelui ureteral. I. Blastemul metanefrogen induce ramificări dichotomice succesive ale mugurelui ureteral. ansa lui Henle şi tubul contort distal constituie nefronul. în săptămâna a 9-a primordiile renale ajung în poziţia de la adult. Din restul tubului se diferenţiază tubul contort proximal. se formează corpusculul renal Malpighi. sau formarea a doi muguri ureterali. rinichiul capătă forma şi structura definitivă. calicele mici (din următoarele patru generaţii de tubuli) şi ductele colectoare (din următoarele 11 generaţii de tubuli). Din partea proximală a mugurelui ureteral se formează ureterul. parţială sau completă. Către săptămâna a 15-a. înaintea edificării pelvisului primitiv. acestea se alungesc şi devin tubuli metanefrici. Mult timp s-a crezut că lipsa cuplării între componenta metanefrică (unităţile excretorii) şi mugurele ureteral Figura I-2 . Rinichi în potcoavă. cu hilul (iniţial ventral) privind anteromedial. Lipsa “ascensionării” metanefrosului caracterizează ectopia renală. rinichi I. pelvisul renal (din primele două generaţii de tubuli).

în vezică. Metanefrosul este vascularizat de ramuri sacrate ale aortei dorsale. ureterele se deschid separat. Din canalul vezico-uretral se formează vezica urinară şi o parte din uretră. o parte mijlocie îngustată. însă. În săptămâna a 6-a. Împreună cu epiteliul de origine. el primeşte ramuri de la niveluri tot mai înalte ale aortei. Ea trece mai întâi prin stadiul de gonadă indiferentă în care cordoane desprinse din epiteliul de la suprafaţa acesteia (cordoane sexuale primare) pătrund în mezenchimul subiacent. De asemenea. Odată cu “ascensionarea” din poziţia pelvină în cea lombară. iar la femeie. rectul primitiv şi o parte ventrală. sinusul urogenital definitiv. Dezvoltarea sistemului de reproducere la bărbat La om. de origine endodermică!). Pe măsură ce vezica urinară îşi măreşte volumul. Arterele renale supranumerare (de obicei. iar ductele mezonefrice “alunecă” spre canalul vezico-uretral şi se deschid în partea acestuia din care se va edifica uretra prostatică. segmentul lor distal formând ductele ejaculatoare. vestibulul vaginului. vestibulul vaginal. Stadiul de sexualizare a gonadei şi dezvoltarea către testicol are loc sub acţiunea . Gonada bărbatului începe să se dezvolte aproximativ în săptămâna a 5-a din creasta genitală. până la cea definitivă. Din porţiunea uretrală se formează. uretra prostatică. părţile distale ale ductelor mezonefrice sunt incorporate în peretele său dorsal şi formează trigonul vezical (epiteliul care acoperă trigonul este. iar la femeie. uretra membranoasă. uretra membranoasă şi uretra prostatică. uretrală şi o dilataţie caudală. uretra peniană. Dezvoltarea vezicii urinare şi a uretrei Vezica urinară se dezvoltă din cloacă (dilataţie a segmentului caudal al intestinului posterior). Acesta prezintă trei segmente: o dilataţie cranială. ureterele pot avea alte deschideri (ureter ectopic): gâtul vezicii urinare. Când segmentul ductului mezonefric dintre mugurele ureteral şi canalul vezico-uretral (mugure excretor comun) nu este “absorbit” în peretele posterior al acestuia. cordoanele sexuale primare vor fi populate de celulele germinative primordiale. ele reprezintă corticala gonadei. artera renală (L2). ci migrează caudal. Din sinusul urogenital I. sinusul urogenital primitiv. aflate sub artera renală) sunt vestigii ale diferitelor surse vasculare ale metanefrosului. oblic. sistemul de reproducere se dezvoltă din mezonefros (gonadele şi ductele genitale) şi din mezodermul eminenţei caudale (organele erectile ale perineului anterior şi muşchii şi fasciile care le învelesc). la bărbat. vagin.conduce la “rinichiul în potcoavă” a cărui “ascensionare” este împiedicată de artera mezenterică inferioară. Cloaca este divizată de septul urorectal într-o parte dorsală. NOŢIUNI DE ANATOMIE APLICATĂ A SISTEMULUI UROGENITAL definitiv se formează. la bărbat. canalul vezico-uretral.

procesul vaginal care va forma în jurul testicolului tunica vaginală.factorului determinant testicular (testis-determining factor. ductul paramezonefric. factori placentari sau hipofizari fetali) şi a gubernaculului testis (cordon gelatinos de mezenchim nediferenţiat). alături de ductul mezonefric. testicolul trebuie să ajungă în scrot. coapsă. anomalia poartă numele de ectopie testiculară. La 26 de săptămâni. ductul deferent şi canalele ejaculatorii. este antrenat un diverticul peritoneal. Coborârea testicolului se face prin traiectul inghinal sub influenţă hormonală (secreţie androgenică fetală. . Prostata se formează din muguri endodermici cu origine în canalul vezico-uretral şi sinusul urogenital definitiv şi mezenchimul din jur în care aceştia prolifereză. Odată cu coborârea testicolului. Lipsa coborârii testicolului (prin insuficienţă androgenică) şi rămânerea acestuia în abdomen sau în traiectul inghinal se numeşte criptorhidism şi poate influenţa negativ spermatogeneza. Partea lui superioară se obliterează la naştere sau puţin după aceea. Din ductul mezonefric se formează epididimul. TDF) controlat de o genă situată pe cromosomul Y. I. perineu). Obliterearea incompletă a procesului vagal duce la apariţia de structuri chistice de-a lungul traiectului cordonului spermatic. În stadiul de gonadă indiferentă. în mezonefros se găseşte. format prin invaginarea suprafeţei laterale a crestei genitale. Dacă aceasta are loc într-o altă zonă decât în scrot (regiunea pubiană. NOŢIUNI DE ANATOMIE APLICATĂ A SISTEMULUI UROGENITAL Ductele genitale ale bărbatului se dezvoltă din ductul mezonefric.