You are on page 1of 24

A

4.Abordari privind metodologia auditului statutar
Auditul statutar (legal) este singurul tip de audit reglementat la nivel european (Directiva a VIII-a) si prevãzut, de regulã,
prin legea companiilor si prin actele constitutive (statutele) acestora;
Denumirea simplã de "audit financiar" poate fi folositã pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu:
-auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitãtii;
-auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentarã a acestora în situatiile financiare;
-auditul financiar al contabilizãrii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale;
-auditul financiar asupra situatiei fiscale;
-auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica dacã evaluarea creantelor îndoielnice s-a fãcut de o manierã
prudentã etc.
Din cele prezentate rezultã cã sintagma "audit financiar" este mult mai cuprinzãtoare decât cea de "audit statutar".
Reglementarea europeanã (Directiva a VIII-a) si reglementãrile nationale se referã numai la auditul statutar, adicã auditul
asupra situatiilor financiare ale entitãtii.

Orice definitie a auditului statutar trebuie sã tinã cont de nevoile si asteptãrile utilizatorilor, în mãsura în care acestea sunt
rezonabile, precum si de capacitatea auditorului statutar de a rãspunde la aceste nevoi si asteptãri.
Nevoile si asteptãrile utilizatorilor pot fi considerate rezonabile, dacã:
. sarcinile au fost descrise de lege;
· existã persoane interesate care doresc sã plãteascã pentru serviciile respective;
· existã un auditor interesat sã ofere un serviciu (pentru un pret care reflectã, în special, nivelul de calificare, dificultatea
actiunii, numãrul de ore si riscul implicat) si are competenta sã o facã.
Publicul se asteaptã ca auditorul statutar sã joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei reasigurãri
referitoare la:
. acuratetea declaratiilor financiare;
· continuitatea exploatãrii si solvabilitatea firmei;
. existenta unor fraude;
· respectarea de cãtre firmã a obligatiilor sale legale;
· comportamentul responsabil al firmei fatã de problemele legate de mediu si problemele sociale.
Analiza modului în care nevoile si asteptãrile publicului sunt rezonabile conduce la urmãtoarele concluzii:
Acuratetea declaratiilor financiare
Toti utilizatorii informatiilor financiare se asteaptã ca un raport de audit necalificat (fãrã rezerve) sã garanteze acuratetea
declaratiilor financiare.
În aceastã asteptare existã douã conceptii inerente, gresite:
-prima, cã este posibil sã se pregãteascã rapoarte financiare, care sã aibã "acuratete";
-a doua, cã declaratiile financiare intrã în responsabilitatea auditorului.
În legãturã cu prima conceptie:
-este general acceptat, de cãtre cei care sunt bine informati, cã declaratiile financiare nu pot fi "exacte", în sensul cã existã
un singur set de cifre care pot exprima corect rezultatele operatiilor unei întreprinderi si situatia ei financiarã;
-optiunile posibile pentru abordarea contabilã a operatiunilor unei afaceri complexe si incertitudinile implicite în luarea
unei decizii la nivelul conducerii împiedicã orice încercare de a alcãtui un set de declaratii financiare pe care toti
utilizatorii informati sã le poatã considera drept exacte.

În Uniunea Europeanã, recunoasterea generalã a faptului cã nici un set de declaratii financiare nu poate fi absolut "corect"
este inclusã în cerinta ca aceste declaratii sã prezinte "o imagine adevãratã si corectã" - idee încorporatã în Directivele
europene.
Forta cerintei referitoare la corectitudine si adevãr - principiu predominant în Directivele contabile europene - constã în
aceea cã permite, în mod inevitabil, natura discutabilã a multor cifre contabile.

În legãturã cu cea de-a doua conceptie:
-conducerea întreprinderii se aflã în cea mai bunã pozitie sã cunoascã afacerile firmei, sã-i mentinã performantele si sã se
ocupe de conturi; ea este cea care hotãrãste asupra tratamentului contabil care urmeazã sã fie aplicat si practicile de
declarare adoptate în situatiile financiare; deci,conducerea poartã responsabilitatea modului în care au fost întocmite
situatiile financiare;

1

-auditorii au servicii foarte bine distinse în legãturã cu situatiile financiare; ei stabilesc dacã, dupã pãrerea lor, rapoartele
financiare au fost pregãtite în conformitate cu reglementãrile si dacã asigurã o imagine corectã si realã.

Pentru aceasta, auditorii trebuie sã fie independenti fatã de situatiile financiare respective: sã nu fi participat în vreun fel la
elaborarea lor (fie chiar si sub formã de consultanti) si sã fie separati de conducere (sã nu existe nici un fel de legãturã).

3.2. Continuitatea exploatãrii, solvabilitatea firmei
Publicul se asteaptã ca raportul auditorului statutar sã garanteze soliditatea unei firme. Comentarii:
-Conturile anuale sunt pregãtite pe ideea cã firma îsi va pãstra continuitatea în exploatare. Conducerea are obligatia sã
adopte aceastã bazã, numai dacã este convinsã;
dacã nu, sã aplice reguli contabile diferite.
-Acceptarea bazei de continuitate în exploatare implicã solvabilitatea, respectiv, dacã la momentul întocmirii bilantului
pozitia firmei era de asa naturã încât sã-si poatã îndeplini responsabilitãtile asa cum era prevãzut.
-O întreprindere poate rãmâne activã, iar banii actionarilor si creditorilor pot fi salvati, dacã problemele au fost identificate
la timp.
-Conducerea nu poate garanta continuitatea soliditãtii financiare a firmei; de aceea, este rezonabil ca aceasta sã declare
public, dacã, în opinia ei, dat fiind mediul comercial în care opereazã firma, sunt disponibile resursele financiare care îi
permit sã-si pãstreze continuitate a cel putin 12 luni de la data adoptãrii situatiilor financiare.
-Auditorii trebuie sã sesizeze aspecte care ar ameninta continuitatea exploatãrii; raportul de audit trebuie sã continã opinia
auditorului asupra solvabilitãtii, în cazul în care situatiile financiare au fost elaborate pe baza continuitãtii în exploatare.
-Auditorii trebuie sã fie atenti la modul în care prezintã public orice îndoialã, pe care ar putea sã o aibã, cu privire la
continuitate. Continuitatea unei firme depinde si de faptul cã lumea nu stie cã existã îndoieli în ceea ce priveste statutul de
continuitate al firmei respective (de exemplu, în cazul în care auditorul raporteazã cã firma îsi mentine continuitatea, dacã
banca va continua sã-i acorde credite, e posibil ca a doua zi banca sã nu-i mai dea credite; cãderea unei bãnci).
-Auditorii trebuie sã testeze punctele de vedere ale conducerii cu privire la continuitate si solvabilitate. Responsabilitatea
conducerii este continuã, în timp ce opinia auditorului se bazeazã pe o situatie vãzutã la un moment dat.

3.3. Existenta unei fraude
Auditul a fost asociat, aproape întotdeauna, cu detectarea unei fraude. Trebuie fãcute urmãtoarele remarci:
-Managerii, conducerea sunt cei care au prima si cea mai mare responsabilitate în detectarea fraudelor, neregulilor si
erorilor, ca parte a rolului de conducere pe care îl au.
-Responsabilitatea auditorului este sã planifice, sã desfãsoare si sã evalueze activitatea de audit, astfel încât sã poatã spera,
în mod rezonabil, sã fie depistate declaratiile incorecte din conturi si dacã acestea au fost cauzate de fraudã, erori sau alte
nereguli.
-Dificultatea în care se gãsesc auditorii este legatã de faptul cã trebuie sã ia o decizie care se bazeazã, mai degrabã, pe o
suspiciune de fraudã decât pe fapte dovedite; dacã raporteazã bãnuielile unui tert si ulterior nu sunt capabili sã stabileascã
dovezi clare de fraudã, sunt pasibili de actionare înjustitie. De aceea, auditorul poate avea nevoie de o consiliere legalã
înainte de a lua decizia, dacã problema respectivã trebuie sã fie raportatã unei autoritãti în interesul public. '
-Nu pot fi invocate regulile de confidentialitate în cazul fraudelor.
Directiva 95/26/EC, adoptatã în iunie 1995, aratã cã auditorul statutar al unei întreprinderi "are datoria sã raporteze cu
promptitudine autoritãtilor competente orice fapt sau decizie referitoare la întreprinderea respectivã, care este posibil sã:
· constituie o încãlcare gravã a legilor;
· afecteze continuitatea functionãrii';
· conducã la refuzul de a face certificarea conturilor sau la exprimarea de rezerve".
Auditorii statutari trebuie sã ofere siguranta cã rapoartele financiare reflectã efectul fraudei si cã sunt declarate toate
detaliile necesare.
În concluzie, publicul se asteaptã ca posibilitãtile de fraudã sã fie minimalizate. Conducerea trebuie sã ia mãsuri de
organizare si mentinere a sistemelor de control intern care sã micsoreze sansele de fraudã. Auditorii statutari trebuie sã
confirme in rapo~tul de audit cã existã astfel de control intern si sã spunã dacã el functioneazã.

3.4. Respectarea de cãtre firmã a obligatiilor legale
Este unanim împãrtãsitã ideea cã este de datoria auditorului sã depisteze încãlcãri ale legii companiilor sau ale statutului;
în acelasi timp, nu se poate pretinde auditorului sã raporteze aspecte care nu tin de competenta sa.
Conducerea firmei trebuie sã-si asume responsabilitatea pentru elaborarea si mentinerea sistemelor de control intern care
permit, printre altele, minimalizarea sanselor de comitere a încãIcãrii legilor prin prevenirea sau depistarea la timp a
acestora;auditorul trebuie sã confirme în raportul sãu cã existã si functioneazã astfel de sisteme.
2

b) Orice auditor statutar este manadatat. c) Auditorul statutar emite în toate cazurile un raport de audit care are un conținut strict normat.5. pentru societăților cotate mai există o intervenție asupra situațiilor financiare semestriale. ceea ce înseamnă că auditorul poate face controale în societăți în orice moment al exercițiului. d) Auditorul statutar ii este specifică o anumită conduită deontologică precis stabilită prin codul etic. el se rezumă la 2 sau 3 intervenții principale din rațiuni de buget și pentru a nu perturba activitatea întreprinderii și anume: intervenții pentru analiza și evaluarea controlului intern. în practică. Desi nu este corect sã se pretindã unui auditor statutar sã emitã judecãti în probleme ce nu intrã în sfera lui de competentã. Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. şi acestea se referă la: . . se poate argumenta cã ei trebuie sã accepte ca responsabilitãtile lor sã creascã o datã cu asteptãrile publicului.contactul cu fostul auditor sau cenzor.Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit. Acţiunile intreprinse în această etapă permit auditorului să colecteze informaţiile necesare fundamentării deciziei de acceptare a misiunii. o societate mamă solicită un audit la o filială. însă. Comportamentul responsabil fatã de problemele sociale si de mediu Se asteaptã de la auditor sã se pronunte cu privire la comportamentul social si de mediu al firmei (respectarea mediului fizic. auditorul trebuie sã confirme aceste lucru. 6. f) Auditul statutar se efectuează numai prin sondaj și deci nu are loc o validare exhaustivă a tratamentului contabil al tranzacțiilor și fluxurilor exercițiului.examenul de independenţă şi de absenţă a incompatibilităţilor. pentru o durată de 5 – 7 ani.cunoaşterea globală a intreprinderii (existenţa riscurilor nu presupune că auditorul refuză mandatul. e) Misiunea de audit statutar are un caracter permanent. Se poate pune întrebarea dacã auditorul statutar are calificarea si experienta necesare sau este nevoie de experti în domeniu. ceea ce permite auditorului să progreseze în cunoașterea întreprinderii și să abordeze în mod privilegiat anumite aspecte specifice.fişa de acceptare a mandatului. Aceasta înseamnă că auditorul statutar este numit de către deținătorii de capital ai societății. .). Auditul contractual se realizează la cererea unui client și nu în realizarea unei obligații legale. g) Auditorul statutar nu poate avea imixtiuni în gestiunea societății.decizia de acceptare a mandatului. Ex: un tert doreste să ia o participație într-o întreprindere. practicilor de ocupare a locurilor de muncã. rezultă că misiunea de audit de bază este o misiune plurianuală. el păstrează o anumită distanță și nu poate da sfaturi sau efectua lucrări care presupun substituirea conducătorilor întreprinderii client. în consecinţă). pentru inspecția fizică (inventariere) și pentru revizia situațiilor financiare. politici de dezvoltare etc. 3. Înainte de a contracta o lucrare de audit a situaţiilor financiare ale unei entităţi. audit contractual Ceea ce caracterizează un auditor statutar (legal) de auditul contractual se referă la: a) Numirea auditorului statutar (legal) se face de catre adunarea generala a actionarilor sau asociatilor. urmând să ia toate măsurile necesare. etc. însă decizia sa de a accepta este luată în cunoştinţă de cauză.Conducerea firmei trebuie sã asigure cã rapoartele financiare reflectã implicatiile financiare ale actelor ilegale detectate (dacã se apreciazã a fi importante). auditorul trebuie să aprecieze posibilitatea de a îndeplini această misiune.. obiectivele auditului sunt stabilite prin contract în funcție de așteptările clientului și pot fi foarte diferite de la un audit la altul. .examenul competenţei. 3 . . el neputând să inventeze un alt mod de raportare. într-un anumit fel înseamnă că auditorul statutar este în serviciul acționarilor cărora le aduce o securitate relativă asupra situațiilor financiare ale societăților lor. Contractarea lucrărilor de audit Normele legale româneşti prevăd obligaţia ca activitatea profesioniştilor contabili să se desfăşoare pe bază de contracte de prestări servicii fără a se face vreo distincţie între misiunile de audit legal – care presupun desemnarea acestor profesionişti de către adunarea generală a intreprinderii auditate şi misiunile de audit contractual. Distinctia audit statutar (legal).6. sanctiuni comerciale. trebuie să ţină seama de unele reguli profesionale şi de deontologie. de regulă. . 210 prevede că auditorul şi clientul trebuie să convină termenii şi condiţiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnaţi intr-o “Scrisoare de misiune de audit” (“Lettre de mission d’audit” sau “Angajament letter”) sau în orice alt tip de contract adecvat. 3.

sunt comune tuturor celor care stabilesc. . 14.respectarea clauzelor contractuale. contabile sau de altã naturã. 4410 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare în ce priveste responsabilitatea contabilului în cadrul unei misiuni de compilare a situatiilor financiare. cuprinzand : .Care sunt normele de referinţă în auditul situaţiilor financiare ? În auditul situatiilor financiare ale unei entitãti sunt folosite douã categorii de norme de referintã: norme contabile si norme de audit. Care sunt principalele obiective ale auditului intern? Obiectivele auditului intern sunt: 1. asigurarea fidelităţii şi exactităţii informaţiei contabile.sunt emise de autoritatea prevăzută de lege (Ministerul Finanţelor). Norme profesionale de lucru. . protejarea activelor intreprinderii.producerea informatiilor hiarvarea informatiilor 37. 47. 4400 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare cu privire la responsabilitãtile auditorului în cadrul unei misiuni de examinare a informatiilor financiare pe bazã de proceduri cuvenite. ţinând seama de evoluţia semnificativă a naturii sau importanţei activităţilor clientului său. .situaţii financiare condensate (rezumate). Norme de raportare a opiniilor (Raportul de audit). Standardul poate fi aplicat si în cazul misiunilor de examen limitat al informatiilor financiare.conturi sau elemente de bilanţ sau rubrici din situaţiile fi nanciare (care în continuare va fi denumite „rubrică din situaţiile financiare"). B) Misiuni conexe: . . . La primirea solicitării din partea intreprinderii-client. C. Norme generale de comportament profesional.Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili: A)Misiuni speciale: Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr.Misiuni de examinare a informatiilor financiare pe bazã de proceduri convenite Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS) nI. Acestea se înpart în: A. Care sunt elementele de bază ale controlului intern al unei entităţi? Elementele de baza ale controlului intern sunt: a) existentea unui plan de organizare.Misiuni de completare a informatiilor financiare Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS) llf. Norme contabile: . Auditorul poate să decidă să nu trimită o nouă “scrisoare de misiune” pentru fiecarer din exerciţiile viitoare. 2. Norme de audit financiar care sunt un ansamblu de reguli stabilite de autoritatea profesională pe care auditorul trebuie să le respecte în exercitarea misiuniişi care permit terţilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă după criterii de calitate unitare.Misiuni de examen limitat al situatiilor financiare: Standardul International (privind angajamentele/misiunile) de Revizuire (examen limitat) (ISR) nr. precum si modul lor de aplicare în cazul unei misiuni de examen limitat al situatiilor financiare. stabilite după un referenţial contabil diferit de standardele internaţionale de raportare financia ră şi de normele naţionale. Misiunile de audit speciale se pot referi la: .situaţii financiare. B. 2400 stabileste procedurile si principiile fundamentale. 800 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale precum şi modalităţile lor de aplicare cu privire la misiunile de audit speciale.definirea limitelor de competenta si a raspunderilor . 1. controlează şi utilizează conturile. 2. auditorul trebuie să aprecieze dacă unii termeni din “scrisoarea de misiune” ar trebui modificaţi. C 11.definirea cat mai precisa a sarcinilor .circulatia informatiilor b) competenta si integritatea personalului sunt esentiale la nivelul directiunii c) existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la : . . 4 .

.auditul financiar asupra situaţiei fiscale.auditul financiar asupra conturilor de clienţi pentru a verifica dacă evaluarea creanţelor îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă etc. izolate sau împreunã cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni. .Ce este riscul inerent ? Riscul inerent constã în posibilitatea ca soldul unui cont sau cã o categorie de operatiuni sã comporte erori semnificative. de audit și de afacere. .auditul financiar al operaţiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a acestora în situaţiile financiare. promovarea eficacitatii exploatarii 2. organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii 3. fără nici o îndoială este vorba de o parte din auditul legal. Denumirea simplă de “audit financiar” poate fi folosită pentru a desemna numeroase alte misiuni ca. auditorul va folosi formula “ofera o imagine fidela” sau “ prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative”. Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului. c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitate: d) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel. aceste expresii fiind echivalente. separarea sarcinilor si functiilor 3. orice control. Altfel spus. orice analiză. protejarea activelor intreprinderii : 1. promovarea eficacităţii exploatării. orice verificare şi orice studiu asupra unei secţiuni sau a unei părţi din contabilitate sau din situaţiile financiare ale unei entităţi poate fi calificată ca “audit financiar”. Reglementarea europeană (Directiva a VIII-a) şi reglementările naţionale se referă numai la auditul statutar. . Riscul inerent general include riscul de management. asigurarea respectării dispoziţiilor intreprinderii. Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia.auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislaţiei sociale. 43. modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative 2. izolatã sau împreunã cu alte solduri sau categorii de operatiuni. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii D. programele şi managementul acestuia. 44. b) evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse şi efectuate de către conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii entităţii. Din cele prezentate rezultă că sintagma “audit financiar” este mult mai cuprinzătoare decât cea de “audit statutar”.Ce este auditul financiar? Semnificaţia auditului financiar: dacă este vorba de “audit financiar care conduce la certificarea situaţiilor financiare”. considerăm că folosirea sintagmei “audit financiar” în legislaţia românească în vigoare în locul celei de “audit statutar” folosită în legislaţia europeană este de natură a crea confuzii. 5 . 4. Pentru a evalua riscul inerent. de exemplu: . datoritã unui control intern insuficient. sub toate aspectele semnificative. Pentru exprimarea acestei opinii. a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea auditată cu politicile. de contabilitate. auditorul recurge la judecãti profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca:  experienta si cunostintele cadrelor de conducere. Riscul inerent se împarte în risc inerent general și risc inerent specific.Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entităţi? Obiectivele controlului intern sunt A. controalele de baza ale activitatii contabile C. în conformitate cu prevederile legale. respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile 5. riscul de nedetectare nu poate fi eliminat în totalitate. oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor. Din acest punct de vedere. 10. eventualele schimbãri intervenite în cursul exercitiului la nivelul conducerii. descrierea functiilor 4. O misiune de audit financiar poate fi prealabilă unei misiuni de audit operaţional sau unei misiuni de audit de gestiune. in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. procedura acordarii imputernicirilor B.Ce este riscul de nedetectare ? Riscul de nedescoperire constã în faptul cã controalele declansate de auditori nu reusesc sã descopere o eroare semnificativã în soldul unui cont sau într-o categorie de operatiuni. 3. daca situatiile financiare sunt intocmite. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile 1. controlul legal sau auditul statutar. adică auditul asupra situaţiilor financiare ale entităţii. organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia 4.auditul financiar al procedurilor informatizate de ţinere a contabilităţii. definirea responsabilitatilor 2.

Compararea estimãrii valorii cumulate cu valoarea preliminarã sau revizuitã a pragului de semnificatie. Acestea pot fi: 6 . Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie.  vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnãri.  situatii financiare care pot sã continã anomalii: conturi continând ajustãri privind exercitiile anterioare sau estimãri.  alte referinte contabile bine precizate si recunoscute. Situatiile financiare sunt destinate sã satisfacã nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Faza de evaluare a rezultatelor. atunci când: -sistemele contabile si de control intern nu sunt aplicate corect. Faza de planificare a profunzimii testelor cu douã etape: a. cât si imaginea fidelã a rezultatului. o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare. 40. -Standardele Internationale de Contabilitate (lAS). cifra de afaceri etc. Aceste situatii financiare trebuie sã fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmãtoare:  standarde internationale de raportare financiarã.Ce este riscul legat de control ? Riscul legat de control . 38. 1 din Legea Contabilitãtii. În general. prin prag de semnificatie se întelege nivelul. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentãrilor eronate.  natura activitãtilor desfãsurate de întreprindere (uzura moralã a tehnologiei. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referintã: capitalurile proprii. Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiarã (IFRS) care cuprind: -Standardele Internationale de Raportare Financiarã emise de IASB (IFRS). Cei care controleazã sunt prevãzuti prin legislatia fiecãrei tãri (auditori. -sistemul contabil si de control intern al întreprinderii sunt considerate ca insuficiente. evolutia cererii si practicile contabile. echipamentelor. nici descoperitã si corectatã prin sistemul contabil si de control intern utilizate. Există o metodã analiticã de calcul si estimare a pragului de semnificatie în cadrul căreia se disting douã faze si 5 etape. mai ales la sfârsitul exercitiului. inovatii tehnologice. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului încã de la începutul activitãtii (misiunii) sale sã aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sã continã erori sau inexactitãti semnificative.  factori influentând sectorul din care face parte întreprinderea: conditii economice si concurenti ale.Ce este şi cum se determină pragul de semnificaţie ? Definiţie: În general. aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. autonome. Când evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus. e. de regulã. Riscul legat de control nu poate fi în întregime eliminat. SIC sau IFRIC.izolatã sau împreunã cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni. Estimarea valorii totale a prezentãrilor eronate din segment. având în vedere limitele inrerente oricãrui sistem contabil si de control intern. Ea se bazează pe analiza domeniilor semnificative. -Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC. a situatiei financiare si a patrimoniului întreprinderii. 42. controleazã si utilizeazã situatiile financiare. auditorul va trebui sã documenteze elementele pe care se sprijinã în concluziile sale. rezultatul net.Ce sunt şi ce rol au normele contabile ? Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitãtii care sunt. produselor si serviciilor.Ce sunt şi ce rol joacă normele de audit ? Definiție : Normele (standardele) de audit reprezintã un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionalã la care se referã auditorul pentru calificarea muncii sale.  standarde sau norme contabile nationale. mãrimea unei sume peste care auditorul considerã cã o eroare. nu este nici prevenitã. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc. iar la sfârsitul misiunii sã aprecieze dacã anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sã fie corectate în cadrul exercitiului. organisme de interes public.  înregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe. 39. structuri neadecvate).  presiuni exercitate asupra conducerii si alte împrejurãri de naturã a incita la prezentarea unor situatii financiare inexacte (numãr mare de întreprinderi falite în sectorul de activitate). în care se disting trei etape: c. în scopul de a putea emite o opinie fãrã rezerve. auditorul fixeazã un nivel ridicat al riscului legat de control. Entitãtile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevãzute la art. -Alte documente emise de IASB. cenzori) si au ca referintã în activitatea lor normele contabile. b. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursã de informatii complementare care sã le satisfacã nevoile. d. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie.constã în faptul cã o eroare semnificativã în cont sau într-o categorie de operatiuni.

Confirmarea externă (directă). Independenţa implică: Independenţa de spirit (de drept). să exercite obiectivitate şi scepticism profesional. O firmă ar trebui. Starea de spirit care permite emiterea unei concluzii fără a fi afectat de influenţe care compromit raţionamentul profesional şi care permit unei persoane să acţioneze cu integritate. În cazul unei misiunilor de audit membrii auditorii trebuie să fie independenţi faţă de clienţii de asigurare. ar trebui să trateze aspectele importante identificate în această secţiune. cel puţin anual. Evitarea faptelor şi a situaţiilor care sunt atât de semnificative încât o terţă parte informată şi rezonabilă. O problemă ar trebui să fie considerată ca fiind în mod clar nesemnificativă numai dacă se ajunge la concluzia că este atât comună. dacă aceasta nu se arată favorabilă pentru o astfel de procedură. pe lângă independenţa de drept. În consecinţă. Documentaţia ar trebui să includă o descriere a ameninţărilor identificate şi a măsurilor de protecţie aplicate pentru eliminarea sau reducerea ameninţărilor la un nivel acceptabil. În cazul auditului situaţiilor financiare ale entităţilor cotate. clienţii de audit al situaţiilor financiare. performanţă financiară şi fluxurile de trezorerie). dar în general. Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE). funcţionari şi angajaţi ai clientului care se află în poziţia de a exercita influenţă directă şi semnificativă asupra informaţiilor din subiectul în cauză (situaţiile financiare). Normele de audit se clasificã în trei categorii.Conceptul de independenţă în audit. Independenţa în aparenţă (de fapt). Problemele care vor fi comunicate variază în funcţie de fiecare circumstanţă în parte şi ar trebui să fie stabilite de către firmă . le poate considera ca afectând independenţa .  norme generale de comportament. 19. cât şi lipsită de consecinţe. decizia ar trebui să fie documentată. ar concluziona în mod rezonabil că integritatea. auditorul se poate găsi în una din următoarele două situaţii: 7 . precum şi natura măsurilor de protecţie necesare şi dacă o anumită persoană ar trebui să fie membră a echipei deaudit. informaţiile privind subiectul cheie şi utilizatorii ţintă ai raportului. inclusiv măsurile de protecţie aplicate.  norme de raportare. membrii echipei şi firma trebuie să fie independenţi faţă de clientul de audit al situaţiilor financiare . De asemenea. ar trebui să se ia în consideraţie dacă ameninţările la independenţă sunt create de relaţii cu angajaţii clientului aflaţi în poziţia de a exercita influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în cauză (poziţia financiară. Misiunile de audit al situaţiilor financiare sunt relevante pentru o gamă largă de utilizatori identificaţi. şi în acest caz din urmă. independenţa de fapt este de o deosebită importanţă. care cunoaşte toate informaţiile relevante. a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina condiţiile şi întinderea acestei proceduri. toate relaţiile şi alte aspecte dintre firmă şi clientul de audit al situaţiilor financiare pe care firma. prin urmare. Atunci când se identifică ameninţări care nu sunt în mod clar nesemnificative. 45. Astfel de cerinţe de independenţă includ interdicţii privind anumite relaţii dintre membrii echipei şi directori. Este o procedură care constă în a cere unui terţ având legături de afacere cu intreprinderea verificată. Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurãri (IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC). natura misiunii şi ameninţările la adresa independenţei atunci când decide dacă este potrivit sau nu să accepte sau să continue o misiune. Evaluarea ameninţărilor la adresa independenţei şi activităţile ulterioare trebuie să fie susţinute de probele obţinute înainte de acceptarea misiunii şi în timpul desfăşurării acesteia. obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei sau al unui membru al echipei de asigurare au fost compromise. Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE). Practicile Internationale de Audit (IAPS). utilizând raţionamentul profesional.  norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu. scopul. acoperind întreaga activitate a auditorului:  norme profesionale de lucru. Rol : Normele de audit permit pe de o parte tertilor sã aibã asigurarea cã opinia auditorului va fi emisã în functie de criterii de calitate omogene şi pe de altă parte auditorului sã defineascã scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai potrivite tehnici. iar firma decide să accepte sau să continue misiunea de audit. firma trebuie să comunice oral şi în scris. să evalueze circumstanţele relevante. să confirme direct auditorului informaţiile privind existenţa operaţiilor.  Standardele Internationale de Audit (ISA). Pentru evaluarea independenţei se fac referiri la ameninţări semnificative şi la cele clar nesemnificative. Procedura se demarează cu acordul conducerii intreprinderii supusă controlului. în consecinţă. Natura ameninţărilor la adresa independenţei şi măsurile de protecţie aplicabile necesare pentru a elimina ameninţările sau pentru a le aduce la un nivel acceptabil diferă în funcţie de caracteristicile misiunii: dacă este o misiune de audit al situaţiilor financiare sau un alt tip de misiune de asigurare .

Procedurile şi principiile fundamentale. colegialitatea. integritate. clară şi completă poziţiei financiare. adaptarea controlului şi urmărirea.delegarea : conducerea. Controlul de calitate la nivelul organismului profesional. Principiile fundamentale care stau la baza organizării controlului de calitate sunt: universalitatea. Natura.relaţia contractuală de executare a misiunii de audit. .menţiunea că situaţiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.sau consideră că tehnicile compensatorii de control îi aduc elemente suficiente de probă. .confirmarea unor cauze în baza cărora s-au realizat unele tranzacţii. sunt reglementate prin Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. înscrise în Codul etic. . confidenţialitatea. Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit. . aplicabil începănd cu auditul situaţiilor financiare ale anului 2001.505. supervizarea şi revederea lucrărilor realizate la toate eşantioanele permit obţinerea unei asigurări rezonabile că lucrările efectuate răspund normelor de calitate stabilite.sau consideră că alte controale nu-l conduc la elemente probante faţă de limitele impuse de conducerea intreprinderii. 35.confirmarea stocurilor în depozite vamale. . . costuri etc. Controlul de calitate reprezintă un ansamblu de măsuri luate de organismele profesionale. la politicile şi procedurile folosite de unn cabinet în lucrările de audit şi la procedurile referitoare la lucrările încredinţate unor colaboratori ai auditorului. .confirmarea conturilor de clienţi şi debitori.contribuirea la buna organizare a cabinetelor şi la perfecţionarea metodelor de lucru.aprecierea modului de aplicare a reguluilor şi normelor profesionale. . . sau negativă. atunci când terţul solicitat îşi exprimă acordul asupra informaţiei primită sau furnizează chiar el informaţia.repartizarea lucrărilor: lucrările de audit vor fi încredinţate personalului care dispune de pregătirea şi experienţa necesară.armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor.Controlul de calitate in audit. .oferirea garanţiei pentru acţionari şi terţi că un personal calificat a obţinut asigurarea că situaţiile financiare oferă o imagine fidelă.aptitudini şi competenţe: nivelul de instruire şi formare al personalului cabinetului sau societăţii permite acestuia să se achite în mod corect şi complet de sarcinile pe care le primeşte în cadrul unei misiuni de audit. precum şi modalităţile lor de aplicare. Obiective urmărite prin controlul de calitate se referă la: . performanţelor şi situaţiei financiare generale a intreprinderii.confirmarea soldurilor costurilor de furnizori şi creditori. Raportul de audit trebuie să conţină: .exigenţele profesionale: personalul cabinetului sau al societăţii trebuie să se conformeze principiilor de independenţă. care va suporta consecinţele necesare cu privire la certificare. 505 defineşte principalele cazuri în care auditorul are obligaţia să procedeze la folosirea tehnicii confirmării directe: . Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr.împrumuturi de la terţi. . . Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de către un cabinet sau o societate sunt urmatoarele: . atunci când terţului solicitat I se cere să nu răspundă decât în cazul în care nu este de acord cu informaţia care i s-a prezentat. confidenţialitate şi profesionalism. Confirmarea poate să fie pozitivă.valori imobiliare cumpărate prin intermediari financiari. care vizează analiza modului de organizare şi funcţionare a unui cabinet şi aprecierea modului de aplicare în cadrul cabinetului a standardelor internaţionale şi a normelor profesionale emise de aceste organisme.informaţiile a căror menţiune în raport este prevăzută expres de lege. Din raportul de audit trebuie să rezulte în mod clar: 8 . 220 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale precum şi modalităţile lor de aplicare cu privire la controlul de calitate şi în mod deosebit. . nivelul de organizare. prin favorizarea contactelor dintre colegi. . Auditorul trebuie să ia în consideraţie orice fapt de natură să pună în discuţie fiabilitatea răspunsului obţinut la cererea de confirmare externă (directă). apropierea şi respectul profesioniştilor faţă de organismul profesional. dispersia geografica. . .confirmarea de către bănci a soldurilor conturilor şi alte informaţii considerate necesare.Conţinutul raportului de audit. în legătură cu utilizarea de către auditor a procedurii confirmării externe (directe) ca mijloc de obţinere a elementelor probante. calendarul şi întinderea politicilor şi procedurilor de control de calitate ale unui cabinet sau societate depind de numeroşi factori ca: felul şi importanţa activităţii sale.observaţiile reieşite din diverse verificări. în consignaţie şi alte stocuri la terţi. . ambele metode fiind echivalente. 46. .dezvoltarea solidarităţii în rândul profesiei. .oferirea către public a unei bune percepţii despre calitatea serviciilor. Activitatea de control al calităţii poate fi organizată şi exercitată în două metode: controale colegiale şi controale prin personal angajat. Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. obiectivitate.

. . ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie o persoană independentă. Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării informaţiei. D 1. în general. auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare. .examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite. în acest caz. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele. cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare. se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (standard.existenţa unor fraude.continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei.scopul examinării unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia. prin oferirea unei resigurări referitoare la: . Elementele principale care definesc auditul: . . legea societăţilor comerciale. 3. Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia şi. face parte din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de bază verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi de control intern.criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile. clară şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului). Altfel spus.obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii. precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări. Noţiunea de audit în general semnifică revizia conturilor realizată de experţi independenţi în vederea exprimării unei opinii asupra regularităţii şi sincerităţii acestora. menţionarea responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea intreprinderii. . 13. inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate. clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta. asociaţi).examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională.scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă. Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele. . în măsura în care acestea sunt rezonabile. . cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu de calitate. Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor. Prin audit. . . Auditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care constă în examinarea profesională efecutată de un profesionist contabil competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu validitatea şi corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entităţii). clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta. . natura şi locul observaţiilor în raport. în totalitatea lor: bilanţ. Definiţi auditul intern şi controlul intern şi relaţia dintre acestea.Daţi definiţia auditului în general şi elementele principale ale acesteia.. . Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt: . situaţiile care fac să apară incertitudini. Auditul intern reprezintă un compartiment de control din cadrul entităţii care efectuează verificări pentru aceasta.respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale.comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale.profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică. în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii. ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari.Daţi definiţia auditului statutar şi identificaţi elementele principale ale acesteia. . descrierea obiectivelor şi natura misiunii de audit.). 9 .opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă şi independentă. potrivit normelor de audit. Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale. în funcţie de referenţialul contabil aplicabil. legea pieţelor de capital etc. . a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată. normă) de calitate. auditul intern se poate realiza şi pe baze contractuale cu o firmă de audit alta decât cea care efectuează auditul asupra situaţiilor financiare ale acestei entităţi.acurateţea declaraţiilor financiare. auditorul intern face parte din structurile funcţionale ale entităţii economice sau sociale. .

că a fost planificat astfel încât să asigure în mod rezonabil că. În scopul de a aviza pe cititor asupra contextului în care notiunea de fidelitate este exprimatã. dacã e cazul. Raportul unei misiuni de audit de bazã trebuie sã continã în mod obligatoriu urmãtoarele elemente de bazã:  Titlul raportului : Raportul de audit trebuie sã poarte un titlu precis. Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) nr. 21.evenimente care furnizează informaţii în legătură cu fapte care existau la data închiderii exerciţiului.Controlul intern. . poate fi necesarã includerea în Raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti dacã aceste situatii financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau statutare. E 26. semnãtura cabinetului sau societãtii de audit. -menţionarea responsabilităţii conducerii şi auditorului (responsabilitatea asupra întocmirii conturilor revine conducerii. 10 . .evenimente care furnizează informaţii bazate pe fapte survenite după data închiderii exerciţiului. Existenţa unui sistem de control intern rational conceput şi corect aplicat constituie o serioasă prezumţie asupra fiabilităţii conturilor şi a concordanţei dintre datele contabilităţii şi realitate. dacã ele sunt conforme prevederilor legale. locul specific. sunt acele evenimente care aduc o mai amplă confirmare a circumstanţelor existente la data închiderii. Referintele contabile sunt Standardele Internationale de Contabilitate. prevenirea şi detectarea fraudelor şi erorilor. utilizând termeni ca "în conformitate cu lAS (sau cu normele nationale)". În mod obisnuit. în general. raportul sãu nu trebuie sã poarte o datã anterioarã celei la care situatiile financiare au fost închise si aprobate. opinia auditorului va preciza referinta în raport de care situatiile financiare sunt stabilite. de care el a avut cunostintã pânã la aceastã datã. 10 stabileşte tratamentul în situaţiile financiare a evenimentelor favorabile şi nefavorabile care survin după data închiderii exerciţiului. reguli emise de cãtre institutiile sau organismele profesionale si practica generalã din tarã (luând în considerare exigentele de sinceritate) si legislatia localã. .identificarea conturilor anuale auditate. Raportul auditorului poartã.normele de audit. implică respectarea politicilor de gestiune. raportul se adreseazã fie actionarilor. exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a informaţiilor financiare. protejarea activelor. În afara opiniei referitoare la imaginea fidelã. ale cãrei situatii financiare au fost auditate. Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt .  Semnãtura auditorului: Raportul trebuie sã poarte semnãtura societãtii de expertizã contabilã sau a auditorului persoanã fizicã sau pe amândouã. conturile anuale nu comportă anomalii semnificative  Un paragraf al opiniei: Raportul de audit trebuie sã prezinte clar opinia auditorului asupra faptului de a sti dacã situatiile financiare dau o imagine fidelã pozitiei. Cititorul este astfel informat cã auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor financiare si asupra raportului sãu.întinderea lucrărilor şi descrierea lor. care pot fi de două tipuri: .  Data raportului: Raportul auditorului trebuie sã poarte data de la sfârsitul lucrãrilor de audit.”dau o imagine fidelã" sau . situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative) în acord cu referintele contabile si. în măsura posibilului. auditorului îi revine aceea de a exprima o opinie asupra acestor conturi).  Destinatarul : Raportul de audit trebuie sã fie adresat destinatarului corespunzãtor. Sistemul de control intern reperezintă un ansamblu de politici şi proceduri puse în aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării. apărute după data închiderii. cãci aceasta îsi asumã responsabilitatea auditului. . a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor acesteia. De recomandat sã se foloseascã titlul de "Raportul auditorului independent" pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane. care este în general cel al orasului în care sunt situate birourile auditorului care are responsabilitatea auditului."prezintã în mod sincer în toate aspectele lor semnificative".  Adresa auditorului: Raportul trebuie sã mentioneze într-un loc anume.  Paragraful introductiv: .Elementele posterioare închiderii exerciţiului. Aceste douã formulãri semnificã. evenimentelor si tranzactiilor intervenite. sunt evenimente care indică circumstanţe noi. fie consiliului de administratie al unitãtii.data şi perioada la care se referă.Elementele de bază ale raportului de audit într-o misiune de audit statutar.  Întinderea lucrãrilor si natura unei lucrãri de audit: . între altele. în functie de circumstantele ce caracterizeazã misiunea si obligatiile legale. cã auditorul nu ia în considerare decât elementele semnificative privind situatiile financiare. Întrucât responsabilitatea auditorului constã în emiterea unui raport asupra situatiilor financiare pregãtite si prezentate de conducerea societãtii.

pentru a verifica dacã operatiile respective nu sunt aferente exercitiului închis (controlul principiului independentei exercitiului). -cercetarea facturilor de vânzare posterioare încheierii pentru a se încredinta cã stocurile nu sunt evaluate la o sumã superioarã valorii lor de realizare sau invers. precum si necesitatea de a-l informa de data prevãzutã pentru semnarea propriului sãu raport de audit. .). sau alte cãi de restructurãri.evolutia unor riscuri. dupã data raportului de audit. Dacã conducerea întreprinderii corecteazã situatiile financiare. auditorul trebuie sã stabileascã dacã trebuie sã cearã cercetarea situatiilor financiare si sã discute aspectele în cauzã cu conducerea întreprinderii pentru a stabili mãsurile care se impun.alte evenimente care ar pune în discutii continuitatea exploatãrii. ale comitetului de directie. 11 . dacã raportul de audit apucase sã fie depus. -cereri. cum ar fi: . însã. situatiile financiare si raportul de audit iar. de evenimente care riscã sã aibã o incidentã semnificativã asupra acestora. în nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioarã datei semnãrii sau aprobãrii situatiilor financiare si. procedurile mentionate mai sus se vor prelungi pânã la data noului raport de audit.vânzãri de active realizate sau avute în vedere.fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare 1. dacã aceasta decide totusi publicarea. auditorul descoperã cã evenimentele posterioare au o incidentã semnificativã asupra situatiilor financiare. Procedurile menite sã identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustãri a situatiilor financiare sau unei informatii în anexe. . dar înaintea publicãrii situatiilor financiare: Auditorul nu este tinut sã aplice proceduri sau sã facã investigatii referitoare la situatiile financiare. distingându-se trei etape: . Fapte descoperite pânã la data raportului de audit: Auditorul trebuie sã punã în lucru proceduri care urmãresc strângerea de elemente probante suficiente si adecvate care sã justifice faptul cã au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustãri ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare în anexe. proiecte de fuziune. dar înaintea publicării situaţiilor financiare. 2. -consultarea proceselor verbale ale adunãrii generale a actionarilor. . auditorul va lua mãsurile adecvate pentru a evita ca tertii sã utilizeze raportul sãu. .active care fac obiectul unor pretentii de proprietate. trebuie sã informeze auditorul asupra evenimentelor survenite între data raportului de audit si data publicãrii situatiilor financiare si care sunt susceptibile sã aibã o influentã asupra acestora. sau cereri suplimentare de informatii de la oficiul juridic sau de la avocatii întreprinderii în legãturã cu procesele pe rol. Dacã. Când auditorul a luat cunostintã. cãtre terti. . pânã la data raportului sãu. inundatii etc. de vânzãri. auditorul va pune în lucru procedurile necesare si va furniza conducerii întreprinderii un alt raport de audit.noi actiuni sau obligatiuni emise sau prevãzute a fi emise.situatia actualã a unor elemente contabilizate pe baza unor date preliminare sau neconcludente. filialã sau sucursalã face obiectul unui audit din partea altui auditor.fapte descoperite până la data raportului de audit. dupã data raportului sãu dar înaintea publicãrii situatiilor financiare. -analiza procedurilor stabilite de conducerea întreprinderii pentru a se asigura cã evenimentele posterioare închiderii au fost bine identificate. . Dacã conducerea întreprinderii refuzã sã corecteze situatiile financiare iar auditorul considerã necesare aceste corecturi. auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare. el trebuie sã exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilã. previziuni de trezorerie si alte rapoarte ale conducerii întreprinderii. Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. distruse din diferite cauze (incendii. garantii acordate sau primite. . Fapte descoperite dupã data raportului de audit. Conducerea întreprinderii. ale comitetului de audit. a avizelor de expeditie sau a notelor de intrare-receptie ale perioadei posterioare închiderii exercitiului. prin aplicarea procedurilor de mai sus.noi angajamente. -corespondenta înregistratã la conducerea întreprinderii în legãturã cu subiecte. vor fi puse în lucru la o datã cât mai apropiatã de data raportului de audit si vor cuprinde actiunile urmãtoare: -examinarea facturilor de cumpãrãri. auditorul cere conducerii întreprinderii sã nu publice. 560 stabileşte obligaţiile pentru auditor de a lua în considerare incidenţele evenimentelor posterioare închiderii exerciţiului. împrumuturi. care au avut loc dupã data închiderii exercitiului. . el trebuie sã determine dacã acestea au fost corect avute în vedere si au fãcut obiectul unei informatii corespunzãtoare în notele anexe la situatiile financiare. -examinarea încasãrilor posterioare închiderii pentru a verifica reactivarea creantelor. ale consiliului de administratie. atât asupra situaţiilor financiare cât şi asupra raportului său.fapte descoperite după data raportului de audit. în consecintã. -analiza altor informatii financiare luate. Când un subgrup.

-pasivele patrimoniale. etape. În cazul în care conducerea întreprinderii corecteazã situatiile financiare. în legãturã cu programul de control al conturilor. rol.Evaluarea controlului intern: conţinut. . Elementele probante trebuie. dacã controlul intern este insuficient. criterii de apreciere . Caracterul suficient se stabileste în raport cu numãrul de elemente probante colectate. si anume: . de a trage concluziile necesare pentru etapele urmãtoare privind controlul conturilor si certificarea acestora.decizia de a se sprijini pe procedurile existente sau. . o categorie de operatii sau un control intern. Rol: elementele probante se obţin de către auditor pentru a putea exprima o opinie motivatã asupra conturilor anuale. de natura riscurilor. l-ar fi condus la modificarea opiniei. -regulile referitoare la inventarieri. dupã publicarea situatiilor financiare. .3. dacã ar fi fost cunoscut la data semnãrii raportului sãu. Criterii de apreciere: Elementele probante trebuie sã îndeplineascã cumulativ douã conditii de calitate pentru a putea sã stea la baza fondãrii unei opinii: sã fie suficiente si sã fie juste (adecvate). 9. fiabilitatea lor. în ansamblul lor. caracterul just se apreciazã în raport cu gradul de adecvare. -existenta activelor si faptul cã acestea apartin întreprinderii. Aprecierea controlului intern este pentru auditor un mijloc si niciodatã un scop. auditorul va face cunoscut conducerii întreprinderii cã va lua toate mãsurile pentru a evita ca tertii sã utilizeze raportul sãu de audit. În cazul în care conducerea întreprinderii nu ia mãsurile necesare pentru a se asigura cã toate persoanele care au în posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situatie si nu corecteazã situatiile financiare chiar dacã auditorul a solicitat corectarea. sã permitã auditorului sã-si facã o opinie cu privire la situatiile financiare. aceste informatii constau în documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. . de caracterul repetitiv al datelor. auditorul considerã necesar sã se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele însele. aplicând tehnici de sondaj bazate pe rationament profesional sau esantion statistic. Conţinut: Obiectivul urmãrit prin aprecierea controlului intern este de a determina în ce mãsurã auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura. auditorul nu examineazã totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia. -reguli de prudentã. întinderea si calendarul lucrãrilor si interventiilor sale. El poate deseori sã fie determinat sã caute elemente probante de sursã sau naturã diferitã pentru a corobora o aceeasi afirmatie. Fapte descoperite dupã publicarea situatiilor financiare: Dupã publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sã procedeze la vreo investigatie. cu pertinenta. . 12 . de importanta soldurilor si operatiilor. Nu este necesarã corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de audit atunci când situatiile financiare ale exercitiului urmãtor sunt pe punctul de a fi publicate. de existenta unui eveniment care. În mod normal. auditorul va controla mãsurile luate de conducerea întreprinderii pentru a se asigura cã toate persoanele care sunt în posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostintã de corectarea acestora si va întocmi un nou raport de audit asupra situatiilor financiare. el trebuie sã stabileascã dacã este cazul corectãrii situatiilor financiare si sã discute aspectele respective cu conducerea întreprinderii.decizia finalã. Definiţie: Elementele probante reprezintã informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta îsi fondeazã opinia. Dacã însã auditorul a luat cunostintã.alegerea tehnicilor de sondaje ce urmeazã a fi aplicate pentru verificarea functionãrii procedurilor. dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. cu conditia ca o informatie corespunzãtoare despre situatia existentã sã fie furnizatã în notele anexate la aceste situatii financiare. -reguli de tinere a registrelor si a contabilitãtii.În aceastã etapã auditorul se aflã în fata unor decizii extrem de importante.alegerea tehnicilor de descriere si evaluare ce trebuie aplicate. 16. Data noului raport de audit nu va fi anterioarã celei de aprobare a situatiilor financiare corectate. veniturile si cheltuielile privesc întreprinderea în cauzã. Acest nou raport de audit trebuie sã cuprindã un paragraf de observatii fãcând trimitere la o notã anexã la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate anterior.alegerea procedurilor de examinat în functie de organizarea întreprinderii. În general.decizia de a stabili dacã procedurile retinute trebuie sã facã obiectul unei evaluãri a controlului intern sau dacã existã alte mijloace mai eficiente si mai economice ce pot fi folosite pentru fundamentarea judecãtilor sale asupra soldurilor si operatiilor. ceea ce presupune asigurarea respectãrii regulilor legale si regulamentare de cãtre întreprindere si anume: -regulile de prezentare si de evaluare stipulate în normele legale si în cele profesionale. în functie de rezultatele sondajelor.Elementele probante: definiţie. în mãsura în care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont.

contul de profit şi pierdere şi celelalte componente) constituie documente de sinteză a contabilităţii asupra cărora auditorul îşi exprimă opinia.bilanţul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare. b) Confirmarea întelegerii sistemului. Examenul situaţiilor financiare are ca obiect verificarea: .elementele de activ şi pasiv sunt evaluate separat fără să se opereze compensaţii.împrumuturi şi datorii asimilate.comparaţiile între datele reieşite din situaţiile financiare şi datele anterioare. auditorului trebuie să confirme că situaţiile financiare sunt în acord cu concluziile sale şi că ele reflectă corect deciziile conducerii intreprinderii şi dau o imagine fidelă activităţii şi situaţiei financiare a intreprinderii.situaţiei financiare. -punctele slabe datorate unor gresite aplicãri a procedurilor sistemului. determinând: -variabilele puncte forte (dispozitiv de control efectiv si permanent). .poziţiei financiare intreprinderii. -identificãrii si localizãrii zonelor de risc cele mai importante care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare. posterioare şi previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare. . . -realitãtilor care se ascund sau se pot ascunde în spatele cifrelor si documentelor sintetice. . . În cadrul acţiunilor de verificare a bilanţului contabil.imobilizări. Reguli generale: . 20. financiare şi rezultatele obţinute. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului să obţină unele elemente probante pe baza cărora să tragă concluzii cu privire la diferite posturi şi rubrici din situaţiile financiare. 13 . Numai dupã ce a verificat functionarea controalelor pe care auditorul doreste sã se sprijine. .. Auditorul verifică modul de înregistrare a: ->bilant .faptului că anexele comportă toate informaţiile de importanţă semnificativă asupra situaţiei patrimoniale.rezultatelor financiare. Pentru a-şi putea exprima opinia. acesta poate stabili programul sãu definitiv de control.capitalurilor proprii. -circuitului documentelor si al informatiilor contabile. Când anomaliile în functionarea sistemului sunt numeroase si pot altera fiabilitatea înregistrãrilor contabile.bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.bilanţul contabil este întocmit sub o formă comparativă. auditorul îşi divizează diligenţele verificând şi satisfacerea unor reguli generale şi particulare. Acest program va fi astfel adaptat nivelului de calitate al controlului intern. . Reguli particulare.compararea în procent faţă de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit şi pierdere. . testele de conformitate c) Evaluarea riscurilor de eroare d) Verificarea functionãrii controlului intern e) Evaluarea preliminarã: teste de permanentã f) Evaluarea finalã si incidenta asupra misiunii Auditorul poate în final sã facã o apreciere definitivã asupra controlului intern al întreprinderii. . proceselor de fabricatie etc. sunt prezentate conform principiilor contabile şi reglementărilor în vigoare şi ţin cont de evenimentele posterioare datei de închidere. locurilor de productie.stocuri şi producţie în curs de execuţie.Examenul situaţiilor financiare. concordă cu datele din contabilitate. contul de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare sunt coerente.stabilirea ratiourilor obişnuite de analiză financiară şi compararea lor cu cele ale exerciţiilor precedente şi ale sectorului de activitate.faptului că bilanţul. -puncte slabe datorate conceperii defectuoase a sistemului. Tehnicile de examinare se bazează pe: . .conturile de terţi. . Un obiectiv central al examinării situaţiilor financiare îl constituie verificarea dacă acestea dau o imagine fidelă clară şi completă: . Verificarea functionãrii sistemului este efectuatã în fiecare an pentru a se asigura cã nu existã deviatii în sistemul de control utilizat. auditorul va fi obligat sã reconsidere evaluarea preliminarã si sã nu tinã cont de controalele interne pe care acesta le considerase utile pentru stabilirea programului propriu de control al conturilor.Etape: a) Întelegerea si descrierea sistemelor semnificative Aceastã fazã constituie o ocazie pentru auditor de a întelege mai bine întreprinderea sub aspectele: -naturii activitãtilor desfãsurate. . Situaţiile financiare (bilanţ.

examinează unele conturi de cheltuieli.evoluţia conturilor prezentate de aceste anexe.înregistrarea operaţiilor sau contabilizarea lor F 5. Separarea sarcinilor este necesar a fi facută astfel încât să permită controlul reciproc al execuţiei lor. . . în funcţie de mărimea intreprinderii. auditorul examinează informaţiile furnizate de acestea. În legatură cu rezultatul exerciţiului. aprecierea controlului intern Faza executării lucrărilor . alte lucrări necesare închiderii .Faze şi etape în executarea unei misiuni de audit de bază. aşa cum se pot identifica în Standardele Internaţionale de Audit. Separarea funcţiilor. . controlul conturilor . dacă ele sunt mai mult sau mai puţin numeroase. trebuie să asigure întotdeauna separarea a trei funcţii care. de regulă. În legatură cu anexele la situaţiile financiare. auditorul : . respectiv cele privind: . Toate activităţile şi lucrările ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de bază asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi pot fi grupate în trei faze şi zece etape care.protejarea sau conservarea patrimoniului. . acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit Faza iniţială . se prezintă astfel: Faze Etape . evenimente posterioare închiderii exerciţiului .respectarea modului şi metodelor de evaluare a posturilor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere. . 12.conturile de provizioane. orientarea şi planificarea auditului . examenul situaţiilor financiare . utilizarea lucrărilor altor profesionişti Faza finală . . în succesiunea lor logică şi practică. raportul de audit . . documentarea lucrărilor de audit 14 . se regăsesc în mai toate intreprinderile.Explicaţi importanţa separării sarcinilor în organizarea controlului intern al unei entităţi. Este de dorit să se evite ca una şi aceeaşi persoană să poată comite o eroare sau o inexactitate – iregularitate . .metodele utilizate pentru calculul amortizării şi provizioanelor şi fundamentarea lor.conturile de trezorerie.realizarea obiectivelor intreprinderii.având posibilitatea de a o ascunde sau fără ca altă persoană să aibă posibilitatea de a o ascunde sau fără ca altă persoană să aibă posibilitatea de a o descoperi.examinează bazele de impozitare stabilite în materie de taxe şi impozite asupra conturilor de venituri.examinează situaţia comparativă a diverselor conturi de venituri şi cheltuieli. analizând în mod deosebit: .

Opinia fără rezerve dar cu un paragraf de observaţii: semnificaţie. în opinia noastrã. Opinia defavorabilă se poate prezenta astfel: Astfel. . mod de prezentare Emiterea unei opinii cu rezerve este determinată de apariţia unei probleme semnificative privind continuitatea activităţii de exploatare sau cînd nu se participă la inventariere şi nu există posibilitatea aplicării de metode alternative pentru confirmarea valorii stocurilor Se introduce un paragraf înaintea opiniei care conţine rezerva exprimată de auditor. din cauza limitãrii întinderii lucrãrilor noastre.Opinia cu rezerve: motive. . Dupã pãrerea noastrã.. Limitarea întinderii lucrãrilor constã în imposibilitatea auditorului de a folosi mijloacele pe care le-ar considera necesare si. cu exceptia incidentei ajustãrilor care ar fi putut fi necesare... pentru clãdiri si .I 28. pentru exercitiul încheiat la aceastã datã. .. în acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active corporale. pe baza unui amortisment linear si a unei cote de . mod de prezentare O astfel de opinie poate fi datoratã dezacordului cu conducerea intreprinderii privind principiile şi metodele contabile care poate fi dată de: .. mil. 31..neluarea în considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor. mil.. Aceastã practicã nu este. pentru utilaje. contului de profit si pierdere.Opinia defavorabilă: motive. si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare. nici sã procedãm la confirmarea directã a conturilor de clienti. .. cum este explicat în nota "X". lei..insuficienta a ovizioanelor pentru deprecierile de stocuri si creante.. . Cheltuielile aferente... amortismentele cumulate trebuiau sã se ridice la . . lei. situatiile financiare nu dau o imagine fidelã situatiei financiare a societãtii la 31 decembrie . nu s-au constatat amortismente în situatiile financiare.. situatiilor financiare dau o imagine fidelã pozitiei si situatiei financiare a societãtii la 31 decembrie ..Imposibilitatea exprimării unei opinii: motive... iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate la .. noi nu ne exprimãm opinia asupra conturilor anuale. 15 .. mod de prezentare. Tinând seama de natura documentelor contabile ale societãtii. În consecintã. cât si contului de profit si pierdere pentru exercitiul încheiat la aceastã datã si sunt conforme cu prevederile legale si statutare". impusã de cãtre directiune. trebuia sã se ridice la suma de . datoritã incidentei faptelor mentionate în paragraful precedent.. Exemplu de rezerve datorate limitãrii întinderii lucrãrilor: "Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200x cãci noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date.respectarea principiului independentei exercitiului. Se poate prezenta astfel: "Noi nu am fost în mãsurã sã asistãm la inventarul fizic..stocuri supraevaluate sau subevaluate datoritã unor erori în calculul costurilor productiei sau în determinarea mãrimii stocului (cantitãtilor).erori în clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti ca clienti obisnuiti). O 29. 27. mod de prezentare Emiterea unei astfel de opinii poate fi cauzată de o limitare a întinderii lucrărilor. Având în vedere importanta faptelor expuse mai sus. dacã noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitãtilor. pentru exercitiul încheiat la 31 decembrie . noi am putut controla cantitãtile prin alte proceduri... în special pentru obtinerea elementelor probante. Dupã pãrerea noastrã.neluarea în considerare a evenimentelor posterioare care confirrnã sau infirmã o situatie existentã la data închiderii exercitiului.

noi atragem atenţia asupra notei “X” din anexă. organizarea contabilitãtii. în conformitate cu normele internaţionale (sau naţionale) de contabilitate”. nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte”.Orientarea şi planificarea auditului. Culegerea de informaţii generale asupra intreprinderii 2. Redactarea Planului de misiune (planului de audit) Dupã cunoasterea particularitãtilor întreprinderii. conturi de provizioane si conturi care presupun tehnici contabile complexe. că acesta nu constituie o rezervă. 3. financiare si sociale. Societatea face obiectul unui proces în care este acuzată de infracţiune în utilizarea brevetelor şi în care i se pretinde vărsarea redevenţelor şi daunelor de interese. Culegerea de informatii generale asupra întreprinderii Toate actiunile au ca obiectiv cunoasterea particularitãtilor întreprinderii. informaţii care să-i permită orientarea şi planificarea controalelor astfel încât să fie prevenite lucrări inutile sau care nu vor servi realizării obiectivelor misiunii de audit. Principalele lucrări din această etapă sunt: 1. conturile anuale dau o imagine fidelă (sau prezintă în mod sincer. 2. static si dinamic. În această etapă profesionistul contabil obţine informaţii cu privire la particularităţile intreprinderii. aceastã orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o incidentã semnificativã asupra situatiilor financiare si deci asupra programãrii si planificãrii misiunii de audit. în prezent. aceasta se situează de preferinţă după paragraful de opinie şi precizează. particularitãtile sectorului din care face parte.). Sunt vizate aspecte legate de natura activitãtilor desfãsurate de întreprindere. cu maxim de eficacitate si în cadrul termenelor convenite cu clientul. să fie determinatşi. în general. Redactarea Planului de misiune (planului de audit) 4. Acest tip de opinie se formulează atunci când apar elemente care însă nu afectează opinia auditorului. sistemul de control intern al întreprinderii etc. raportul de audit poate fi modificat. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate. vizitarea localurilor întreprinderii si examenul analitic (analiza criticã a unor cifre si indicatori. politicile comerciale. paragraful de observaţii se situează. cât şi procedurile juridico-administrative ale celor două acţiuni sunt în curs. 16 . prin raportarea la exercitii precedente. structurile întreprinderii. 30. mod de prezentare. expus de o manieră detaliată în anexă. societatea a angajat o contra-acţiune şi audierile preliminare.În unele cazuri. Identificarea domeniilor şi sistemelor semnificative 3. permitând: . de regulă. adăugând un paragraf de observaţii al cărui obiectiv este de a lămuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale. “După părerea noastră. domeniile şi sistemele semnificative. distributie. analize bugetare etc. iar tehnicile si procedurile folosi te au la bazã analiza elementelor repetabile a cãror fiabilitate este legatã de conceperea sistemelor.determinarea naturii si întinderii controalelor în raport cu pragul de semnificatie ales. Elaborarea programului de muncă 1. zonele sale de risc. 7. organizarea generalã a întreprinderii.or financiare. practicile contabile utilizate. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative Toate actiunile au ca obiectiv identificarea zonelor de risc si stabilirea elementelor sau sectiunilor asupra cãrora trebuie concentratã actiunea de audit. Se au în vedere activitãtile de productie. poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200… precum şi rezultatelor acestor operaţii şi fluxurilor de trezorerie pentru exerciţiul închis la această dată. Adăugarea unui astfel de paragraf nu afectează opinia auditorului. iar tehnicile si procedurile folosite pentru atingerea obiecti vului pot sã constea în: discutii cu conducãtorii si personalul întreprinderii.. .Opinia fără rezerve: semnificaţie. profesionistul contabil are posibilitatea sã îsi orienteze misiunea în functie de domeniile si sistemele semnificative. examinarea unor documente interne si externe. precum si conturile care în raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri de erori: conturi a cãror sumã reprezintã o parte importantã a bilantului sau care prezintã solduri reduse dar sunt purtãtoare de erori din cauza miscãrilor importante.organizarea lucrãrilor de audit astfel încât sã fie atins obiectivul de a certifica situatiile financiare în mod rational. Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este următoarea: “Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiil. în consecinţă. aprovizionãri etc. după paragraful de opinie. în toate aspectele lor semnificative).

revederea prezentării de ansamblu a situaţiilor financiare. de asemenea. rol. în a evalua principiile şi metodele contabile folosite şi estimările semnificative făcute de către conducerea entităţii. responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situaţii financiare. aşa cum sunt prezentate în anexele la prezentul Raport. .opinia defavorabilă. care au făcut obiectul auditului. încât să poată exprima asupra acestora o opinie. cât şi data şi perioada acoperite prin aceste documente. ca presupunând: . pe bază de sondaje.opinia cu rezerve. Raportul trebuie să menţioneze că situaţiile financiare sunt în sarcina (responsabilitatea) conducerii entităţii şi că responsabilitatea auditorului este ca. Raportul auditorului trebuie să descrie întinderea lucrărilor de audit. de exemplu. Responsabilitatea noastră este. Acest paragraf poate. ca pe baza auditului nostru.Paragraful opiniei: tipuri de opinie. Acest paragraf cuprinde identificarea situaţiilor financiare auditate precum şi o menţiune a responsabilităţilor conducerii entităţii auditate şi ale auditorului. . cât şi în a efectua o revedere a prezentării de ansamblu a acestora. Estimăm că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a exprimării opiniei noastre 8. . de exemplu. pentru închiderea situaţiilor financiare. pe baza auditului efectuat. dacă aceasta nu rezultă în mod clar. Situaţiile financiare constituie reprezentarea faptelor de către conducere. că ea stabileşte principiile şi metodele contabile potrivite. se presupune că normele şi practicile utilizate sunt cele din ţara indicată prin adresa auditorului. Un audit constă în a exprima. Acest paragraf poate. Acest paragraf cuprinde referenţialul de audit utilizat. Raportul trebuie să indice că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a expresiei de opinie.imposibilitatea de a exprima o opinie. a elementelor probante care justifică sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare. elementele probante care să justifice sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare. Raportul de audit trebuie să identifice situaţiile financiare ale entităţii. să exprime o opinie asupra acestor situaţii financiare. precum şi descrierea lucrărilor de către auditor.Paragraful privind natura şi întinderea lucrărilor de audit.Planul de misiune: conţinut. indicând că ele au fost îndeplinite conform Standardelor Internaţionale de Audit sau conform normelor sau practicilor naţionale. Pregătirea lor presupune că direcţiunea face estimări contabile şi aduce judecăţi care au o incidenţă semnificativă. Într-o misiune de audit de bază există două forme de exprimare a opiniei asupra situaţiilor financiare care au aceeaşi valoare: “dau o imagine fidelă” sau “prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative”. avea formularea următoare: “Noi am realizat auditul conform Standardelor Internaţionale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile naţionale).opinia fără rezerve. situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative. Dimpotrivă. Exiztă 4 tipuri de opinie: .Paragraful introductiv al raportului de audit statutar. . Cititorul are în fapt nevoie să se asigure că auditul a fost făcut conform normelor şi practicilor în materie.P 34.examenul. încheiate la 31 decembrie 200…. el constă. care trebuie să fie utilizate pentru pregătirea situaţiilor financiare. . Aceste standarde (norme) precizează că auditul nostru trebuie să fie planificat şi realizat în scopul de a obţine o asigurare rezonabilă că.evaluarea principiilor şi metodelor contabile folosite pentru elaborarea situaţiilor financiare. să exprimăm o opinie asupra acestor conturi anuale”. 17 . Aceste situaţii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entităţii. Raportul de audit trebuie să descrie auditul. . pe bază de sondaje. “Întinderea lucrărilor” dă posibilitatea pentru auditor să pună în operă procedurile de audit judecate ca necesare în condiţiile concrete date. avea formularea următoare: “Noi am procedat la auditarea situaţiilor financiare ale societăţii “X”. Raportul trebuie să precizeze că auditul a fost planificat şi executat de o manieră care să asigure în mod rezonabil că situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative. 32. 33.evaluarea estimărilor semnificative făcute de conducere pentru a stabili situaţiile financiare. respectiv Standardele Internaţionale de Audit sau norme şi practici naţionale.

. permanente. Conţinut: lSA 300 "Planificarea lucrãrilor de audit" nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit). Sisteme si domenii semnificative: .Particularitãtile sistemului contabil .Sediul social . din planul de misiune nu pot lipsi informatii care se referã la: cunoasterea activitãtilor întreprinderii.) . Prezentarea întreprinderii: . . comparabilitãti plurianuale III. conducerea.alegerea membrilor echipei în functie de experienta si cunostintele lor în sectorul de activitate al întreprinderii.Lucrãri deosebite .Functii si conturi semnificati ve .termenul de depunere a raportului. fiscalitate etc.Confirmãri de obtinut (interne si externe) .Lista rapoartelor. Informatii contabile: .Programul de control: rol. întelegerea sistemului contabil si de control intern. concurenta II. Orientarea programului de lucru: . . complexitatea auditului.Aprecierea controlului intern . scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeazã a fi emise (cu datele limitã). Este programul general în care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza cãrora sã poatã fi orientatã si planificatã misiunea de audit.Bugete si conturi previzionale .Rol: Orientarea şi planificarea misiunii de audit.coordonarea cu auditorii de la societãtile-surori si de la societatea-mamã. experti sau cenzori cu misiuni în întreprindere IV. hugetul de timp si costurile angajate.calendarul sedintelor AGA si CA.solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate în orice alte domenii Guridic. supravegherea si revizuirea lucrãrilor. Este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrãrile de efectuat. rapoarte si relatii de stabilit. datele interventiilor în teren. previziuni etc. .Înregistrare . .Principiile contabile. metodologia si tehnologia specificã utilizatã de auditor. forme de prezentare.). Continutul tip al unui Plan de misiune este următorul: I. Este documentul care serveste ca instrument de bazã pentru toti intervenantii de-a lungul întregii misiuni de audit.Prag de semnificatie . . Planificarea .Consideratii succinte privind obiectul de activitate. mijloacele necesare. natura calendarului si întinderea procedurilor de audit si coordonarea. Rol : de a programa activităţile de verificare a conturilor în funcţie de rezultatele obţinute în celelalte etape şi de caracteristicile fiecãrei întreprinderi. . conţinut. 15. fiscal. Definirea misiunii: .Natura misiunii: conturi anuale.Datele interventiilor pe etape .Repartizarea lucrãrilor .repartizarea lucrãrilor pe oameni. conturi consolidate.Scurt istoric . în timp si în spatiu (subunitãti. filiale în tarã si în strãinãtate etc.Denumirea .Inventare fizice . forma si fondul acestuia variind în functie de talia întreprinderii. Echipa si bugetul VII. 18 .Documente de obtinut VI.Asistentã de specialitate necesarã (informaticã.Alti auditori.). riscul si pragul de semnificatie. Redactarea planului de misiune si pe aceastã bazã a programului de muncã presupune: .Controale semnificative pe care ne putem sprijini V.utilizarea lucrãrilor realizate de auditorul intern al întreprinderii de alti auditori externi sau experti.Zone de risc identificate .Capital social si actionari . piata. tehnic etc.

trebuie sesizatã si relatia de invers-proportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit. 36. Răspunderea conducerii entităţii auditate se referă la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. reducând astfel riscul de audit. calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. invers. trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus. reglementări diverse sau norme ale organismului profesional. -sã reducã riscul de nedescoperire modificând natura. calendarul si întinderea controalelor proprii. Pe de altã parte.Riscul de audit: componentele şi relaţiile între acestea Riscul de audit – RA. aceste controale trebuie cât mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita întreprinderii. -probleme întâlnite: aceastã coloanã se foloseste pentru supervizarea lucrãrilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. -o referintã pentru foaia de lucru. auditorul constatã cã pragul de semnificatie acceptabil este redus.Rolul raportului de audit. Existã anumite relatii între cele trei componente ale riscului de audit: RA=RI*RC*RN Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. Riscul de audit se divide în 3 componente:  riscul inerent (general și specific) RI. riscul de audit creste. de exemplu. Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la rapoartele emise şi în cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de bază. volumul sondajelor va fi mai mare si acestea trebuie sã se facã atât asupra soldurilor cât si asupra rulajelor. deci.  riscul de nedescoperire RN. ceea ce permite urmãrirea cronologicã a lucrãrilor. Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. atunci auditorul va putea: -sã reducã nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare. nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicită ca. pentru opinia sa în legătură cu situaţiile financiare auditate. poate fi completat cu un examen analitic. astfel încât sã fie redus cât mai mult riscul de audit si. se poate. . dacã riscurile inerente si cele legate de control sunt slabe. R 41. Dacã.Forme de prezentare : Programul de control al conturilor poate fi: -restrâns: când controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare cã înregistrãrile contabile sunt fiabile. răspunsul la obligaţia legală de verificare dacă registrele contabile au fost ţinute corect şi la zi). auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat. care contine rubricile urmãtoare: -lista controalelor de efectuat. având în vedere cã.instrument de identificare a responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea entităţii auditate. ordonatã pe sectiunile situatiilor financiare. respectiv cu publicul. de exemplu.consta în faptul ca auditorul exprima o opinie incorectã. cu cât pragul de semnificatie este mai mare cu atât riscul de audit este mai mic si invers.instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor în situaţiilor financiare prezentate de o entitate. Aceastã coloanã va fi completatã pe mãsura avansãrii programului de control. -extins: când nu se poate sprijini pe controlul intern. -indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importantã. 19 . datoritã faptului ca în situatiile financiare sunt erori semnificative. nu necesită tehnici şi proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de bază. -întinderea esantionului: tinând seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite. De exemplu. Responsabilităţile auditorului sunt de trei naturi:  responsabilitatea de bază. Raportul de audit are un triplu rol: . precum şi cu acţionarii pentru decizii economice.instrument de comiunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare emise de entitatea auditată. este indicat ca în aceastã coloanã sã se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv.  responsabilităţi secundare care au următoarele caracteristici: rezultă din texte de legi. reduce volumul sondajelor asupra soldurilor conturilor. iar controlul rulajelor.  riscul legat de control RC. efectuat cu ocazia verificãrii functionãrii sistemului. dacã riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate. . Conţinut : Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru specialã. 700 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi modalităţile lor de aplicare cu privire la forma şi conţinutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situaţiilor financiare ale unei entităţi (misiunea de bază).

programul general de lucru.tinut la zi. -justificarea opiniei emise si redactarea raportului. . detalii asupra sondajelor efectuate.aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea. Pentru a-si îndeplini rolul de informare. .evaluarea punctelor tari. Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni. pot fi abordate tehnici şi proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de bază.sã fie ehminate informatiile perimate. Continut. În mod uzual. planificarea misiunii: . punctelor slabe si a zonelor de risc. 22. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: -mai buna organizare si control ale misiunii.aprecierea controlului intern: . continutul raportului.) sau raportul asupra controlului intern. Rolul şi importanţa dosarului exerciţiului. 23. -sinteza generalã a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si tratarea distinctã a punctelor care ar putea avea o influentã asupra deciziei de certificare. de la organizarea misiunii la sintezã si formularea raportului. .note asupra utilizãrii lucrãrilor de control efectuate de cãtre altii (auditori interni. Ce conţine: . eventuale comentarii. asigurări etc. -înlesnirea muncii în echipã si supervizarea lucrãrilor date la colaboratori. De fiecare datã când se lucreazã asupra unor posturi din situatiile financiare sau în alte domenii auditorul poate: -corecta dacã informatii privind subiectul respectiv se gãsesc în dosarul permanent.datele si duratele vizitelor. raportarea se poate face separat sau poate fi integrată în raportul de audit (în cuprins sau în anexe la acesta).informaţii şi documente ce pot fi folosite pe toată durata mandatului.evitarea de la an la an a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la altul a elementelor de cunoaştere a intreprinderii. concluzii. -foi de lucru cuprinzând: obiectivul. . acest dosar cuprinde: .foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor asupra functionãrii sistemelor. programul lucrãrilor.data pentru emiterea raportului. -detalii asupra lucrãrilor efectuate asupra situatiilor financiare: comparatii si explicatii ale variatiilor.foi de lucru cu privire la faptele delictuale. . deciziilor luate si asigurarea cã programul s-a derulat fãrã omisiuni. De exemplu.  responsabilităţi adiţionale care au următoarele caracteristicii: rezultă din texte de legi şi alte reglementări. Rol: . executarea lucrãrilor.obtinerea de elemente probante: . diversi specialisti). conformitatea cu unele reglementări specifice (piaţa de capital.note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate.program de control. .prevedea aducerea la zi a dosarului permanent. -comentarii asupra anomaliilor descoperite. . -documentarea lucrãrilor efectuate. . concluzii.buget de timp si realizarea lui. supervizarea lucrãrilor: . detalii asupra lucrãrilor efectuate.Rolul şi importanţa dosarului permanent.compunerea echipei. locurile de interventie. el permite asamblarea tuturor lucrãrilor. a cãror utilitate nu depãseste exercitiul controlat.sã nu continã documentele voluminoase ale întreprinderii (ci numai extrasele necesare). . . presupun exprimarea în mod explicit a unei opinii sau concluzii. . concluziile lucrãrilor. bănci. . dosarul permanent trebuie: . 20 . . -documente sau copii de documente de la întreprindere sau terti. . justificând cifrele examinate.

ED (dosarul exercitiului. calendaml si întinderea procedurilor de audit. organizarea generalã. analiza separãrii functiilor. Sectiunea B) intitulatã "Sinteza misiunii si rapoarte" contine documente precum: elemente de sintezã ale misiunii (sinteza. si rapoarte (raport general.Structura dosarului exerciţiului. cum ar fi: chestionarul de acceptare (cunoasterea globalã a întreprinderii.). cu organismele de bursã si scrisoarea de misiune sau contractul de prestãri servicii de audit. rapoarte speciale. PE (dosarul permanent. declaratii ale conducerii întreprinderii). regimuri de subventie etc. Sectiunea C) intitulatã "Orientare si planificare" contine documente (foi de lucru) care se referã la: cunoasterea generalã a întreprinderii. contracte sociale) etc. precum si aspecte sociale (contracte colective. evenimente posterioare. programele de muncã pe fiecare membm al echipei. situatiile financiare certificate. efectuate de alti experti si întocmite de auditor). Sectiunea I) intitulatã "Interventii cerute prin reglementãri diverse" cuprinde documente referitoare la operatiuni privind miscarea capitalului. documentatii despre client (brosuri. dupã cum urmeazã: PA (dosarul permanent. rezumatul ajustãrilor. elemente de gestiune si organizare (buget si planificare. scrisoarea cãtre predecesor.S 24. Dosarul exercitiului este bine sã fie împãrtit pe sectiuni (pãrti) pentru a usura utilizarea sa. fisa de acceptare sau de mentinere a misiunii. extrase din presã etc. EJ (dosarul exercitiului. 25. EG (dosarul exercitiului. EI (dosarul exercitiului.). EB (dosarul exercitiului. Sectiunea E) intitulatã "Controale substantive" contine elemente precum: programul de control. operatiuni de emisiune de titluri. PC (dosarul permanent. Sectiunea C) intitulatã "Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente" contine: situatiile financiare ale exercitiilor precedente. 21 . mediul general de desfãsurare a controlului intern si planul de misiune. În general se foloseste o împãrtire în 10 sectiuni (pãrti) simbolizate de la A la J. PB (dosarul permanent. onorarii). documentatia si listele de proceduri si concluziile asupra evaluãrii riscului legat de control. raport conturi consolidate. balante. corespondenta cu clientul. rapoarte speciale si alte rapoarte privind exercitiile precedente. Sectiunea G) intitulatã "Verificãri si informatii specifice" cuprinde documente referitoare la aspecte specifice solicitate expres prin reglementãri pentm întreprinderea auditatã (de exemplu. alte corespondente cu organismele profesionale. EE (dosarul exercitiului. EF (dosarul exercitiului Sectiunea F) intitulatã "Utilizarea lucrãrilor altor profesionisti" contine documente referitoare la programul de lucm al fiecãmi specialist. foi de lucm continând examenul analitic. pragul de semnificatie. PD (dosarul permanent. EC (dosarul exercitiului.Structura dosarului permanent Dosarul permanent se subdivide în 7 sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional. sinteza evaluãrii riscurilor legate de control). operatiuni privind dividendeIe etc. programele de control din exercitiile precedente. Sectiunea lJ intitulatã "Controlul conturilor consolidate" cuprinde toate documentele elaborate în cadml etapelor misiunii de audit de bazã. istoric. rapoartele de audit. lista punctelor în suspensie.documentatie de evaluare a controlului intern (sondaje asupra functionãrii controlului intern. fisa de acceptare si de mentinere a misiunii etc. naturã de cheltuieli sau naturã de venituri. alte rapoarte). Sectiunea E) intitulat "Fiscal si social" contine declaratii fiscale si alte aspecte fiscale ale întreprinderii. astfel: EA (dosarul exercitiului. cu referire la conturile consolidate. evaluarea unor riscuri inerente la nivelul de ansamblu al situatiilor financiare. chestionaml de evenimente posterioare închiderii exercitiului. natura. Sectiunea D) intitulatã "Evaluarea riscului legat de control" contine elemente precum: . sinteze privind aprecierea (evaluarea) controlului intern etc. foi de lucm pe fiecare element patrimonial de activ si de pasiv. existenta unor riscuri etc. EH (dosarul exercitiului. Sectiunea A) intitulatã "Acceptarea misiunii" contine documente referitoare la acceptare sau mentinerea misiunii de audit. raportãri intermediare. Sectiunea D) intitulatã "Analize permanente" cuprinde diverse lucrãri de analizã clasate pe elemente ale situatiilor financiare. facilitãti fiscale.). Sectiunea H) intitulatã "Lucrãrile de sfârsit de misiune" cuprinde documente precum: chestionaml de sfârsit de misiune. Sectiunea A) intitulatã "Generalitãti" cuprinde documente precum: fisa de prezentare a clientului. Sectiunea B) intitulatã "Documente privind controlul intern" care cuprinde: rapoarte asupra controlului intern (interne ale întreprinderii.

Auditorul poate folosi în general douã tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic. a masei este foarte importantã: aceasta trebuie sã fie compatibilã cu obiectivul urmãrit. aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolare a rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masã sau multime. utilizând tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecãrei situatii. -cã rata erorilor existente în multime (masã) nu depãseste rata maximã acceptabilã de anomalii de functionare.PF (dosarul permanent. El cautã elementele probante pe un esantion adecvat. auditorul cautã sã verifice valoarea datã unei multimi sau unei mase.aceste mijloace sunt puse în aplicare în mod satisfăcător. lista asociatilor. Alegerea între cele douã tipuri de sondaje depinde de pregãtirea profesionalã a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sã îl dea concluziilor sale. .lucrările de inventariere au fost corect exploatate (valorificate). de exemplu. sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor. Sectiunea G) intitulat "Intervenanti externi" care contine documente referitoare la alti auditori ai întreprinderii. extrase din procese verbale ale AGA sau CA. De exemplu. 530. Acţiunile întreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor. acesta din urmã. Observarea fizică este mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei unui activ. sã demonstreze cã punctajul între avizele de expediere si facturi realizat de personalul întreprinderii poate scoate în evidentã toate expedierile în curs de facturare. proprietatea asupra bunului. această fază constă în verificarea faptului că persoanele însărcinate cu inventarierea aplică în mod corect procedurile şi se situează în timpul inventarierii propriu-zise. bazat exclusiv pe experienta sa profesionalã. este important sã fie respectate câteva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si pentru parcurgerea unor etape obligatorii.Tehnica observării fizice. multimea. auditorul nu poate verifica integral.valoarea atribuită etc. însă ea nu aduce decât o parte din elementele probante necesare şi anume numai existenţa bunului respectiv. nu permite o extrapolare riguroasã a rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masã sau multime. Acestea sunt sondaje asupra valorilor. conventii. rulajele sau soldurile unui cont. vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpãrãrilor).Tehnica sondajului in audit Tinând seama de numãrul de operatii efectuate de întreprindere. această fază constă în a controla dacă cantităţile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor şi se situează deci după inventarierea propriu-zisa - 17. . trebuie verificate prin alte tehnici.în alte cazuri. Tehnica sondajului este reglementatã de Standardul International de Audit (ISA) nr. adicã pragul peste care expertul va considera cã controlul intern nu functioneazã de o manierã satisfãcãtoare.în unele cazuri. Alegerea naturii multimii. însã. avocatii întreprinderii. Sectiunea F) intitulat "Juridice" contine documente referitoare la contracte principale. această fază a intervenţiei constă în studierea procedurilor de inventariere şi se situează deci înaintea inventarierii propriuzise. în general cu ocazia verificãrii functionãrii controlului intern. . sã defineascã limitele de timp (perioada) care va servi ca bazã a selectiei sale din întreaga masã (multime). Auditorul trebuie. expertul contabil care asigurã asistentã contabilã si fiscalã a întreprinderii etc. de exemplu.intreprinderea a prevăzut mijloace corespunzătoare care permit recenzarea activelor în condiţii de fiabilitate. de asemenea. T 18. celelalte elemente probante ca. auditorul cautã sã demonstreze cã elementele care constituie masa. masa de bazã (multimea) trebuie sã o constituie bonurile (notele) de receptie si nu facturile contabilizate. Oricare ar fi însã tipul de sondaj. De exemplu. Aceastã etapã îi permite sã defineascã apriori caracteristicile a ceea ce va trebui sã fie considerat ca o eroare sau o anomalie. în general cu ocazia controlului conturilor. Sondajele pe care le realizeazã auditorul în cursul misiunii sale sunt de douã naturi diferite: . sã probeze. PG (dosarul permanent. prezintã o caracteristicã comunã (de exemplu. au ca obiectiv asigurarea că: . Eficacitatea unui sondaj este conditionatã de definirea precisã a obiectivelor sale: Auditorul trebuie deci sã explice: -ce cautã sã demonstreze. pentru a verifica cã toate receptiile au condus la contabilizarea facturilor respective. Sondajul este definit ca o tehnicã ce constã în selectionarea unui anumit numãr sau pãrti dintr-o multime. 22 . extrase din actele constitutive ale întreprinderii etc.

fie de o manierã empiricã. · capacitatea acesteia de a îndeplini obiectivele sondajului. Din moment ce procedeazã la sondaje. În sfârsit. dupã urmãtoarea schemã: Alegerea tehnicilor Determinarea marimii esantionului Selectarea esantionului Studiul esantionului Evaluarea rezultatelor Concluzii Alegerea tehnicilor este influentatã de douã elemente: natura controlului de efectuat (sondaje asupra atributiilor sau sondaje asupra valorilor) si recurgerea sau nerecurgerea la tehnici statistice. Determinarea taliei esantionului se face în functie de unii factori care diferã dupã cum este vorba de sondaje asupra atributiilor sau de sondaje asupra valorilor. ea permitând decuparea. Dupã ce si-a definit obiectivele sondajului si a ales masa (multimea). cu conditia ca primul element sã se aleagã fie la întâmplare. foarte rar. Oricare ar fi metoda utilizatã pentru alegere. parcurgându-se mai multe etape.). rezultã cã acest risc este inerent. se trece la executarea sondajului. prezintã riscuri si. aceasta trebuie bine identificatã: numãr de elemente sau valoare cumulatã în functie de natura sondajului de fãcut. Auditul fiind prin natura sa un control prin sondaj. cifrarea ratei de anomalii si de erori maxim acceptabile. acesta este riscul practicãrii controlului prin sondaj si el existã întotdeauna. restul multimii poate face obiectul unor sondaje. 23 . auditorul poate decide verificarea integralã a acestora. Dacã verificarea elementelor cheie nu este consideratã ca suficientã. auditorul este supus unui risc: acela de a ajunge la concluzii diferite de cele la care s-ar fi ajuns printr-un control exhaustiv. existenta semnãturii domnului X pe documente sau ce valoare se întelege prin suma din facturã fãrã TV A etc. Elementele cheie dintr-o multime sunt elementele care. Acest risc poate fi însã redus printr-o organizare riguroasã a actiunii de audit si prin alegerea tehnicilor de control cele mai adecvate. Toate elementele masei (multimii) trebuie considerate susceptibile de a fi selectionate. conturi intitulate gresit sau neintitulate). recurgerea la sondajul nestatistic nu trebuie sã fie justificatã prin faptul cã ea permite reducerea taliei esantionului. omogene. Alegerea aplicãrii sau nu a tehnicilor statistice este la latitudinea si rationamentul auditorului: în nici un caz însã. împãrtirea în submase cu caracteristici suficient de omogene pentru a nu denatura rezultatele sondajului. dacã elementul este corect sau nu (de exemplu. fie datoritã naturii lor (exemplu. identificarea criteriilor care vor permite sã se decidã. ca atare. Selectionarea esantionului. fie de o manierã sistematicã. analiza masei (a multimii) este necesarã. · raportul cost/eficacitate al tehnicii alese (costurile impuse pentru realizarea unui sondaj statistic sunt uneori disproportionate fatã de obiectivele si utilitatea sondajului).O caracteristicã a maselor (multimilor) care servesc ca bazã controalelor este cã acestea sunt. la alegerea masei. Alegerea tehnicii de lucru retinute depinde de urmãtorii factori: · talia masei respective (cu cât e mai mare cu atât recurgerea la tehnici statistice este mai indicatã). fie datoritã valorii lor (exemplu. esantionul selectionat trebuie sã fie reprezentativ. de aceea. elemente care exced pragul de semnificatie fixat). Aceastã selectie poate fi fãcutã fie prin tragere la întâmplare. în timpul efectuãrii sondajului.

considerând elementele necontrolate ca erori. tranzactiilor sau operatiilor care au fãcut obiectul controlului va fi suma concluziilor trase: -asupra elementelor cheie care au fãcut obiectul unui control. dacã rãspunsul e negativ nu sunt necesare proceduri alternative de control. Dacã concluzia finalã este cã anomaliile sau erorile din multimea controlatã depãsesc rata de anomalii sau de erori asteptatã. toate elementele selectionate trebuie sã fie controlate. dar auditorul se poate întreba dacã acest fapt nu este de naturã sã punã în discutie încrederea acordatã controlului intern. Evaluarea rezultatelor. el trebuie sã se întrebe dacã. Concluzia finalã asupra postului. -asupra restului masei (multimii). se depãseste pragul de erori acceptabil: dacã rãspunsul este afirmativ. În acest caz. si al aprecierii dacã aceste anomalii nu sunt revelatoare pentru o problemã mai gravã decât aparentele (de exemplu.Studiul esantionului. documentele corespunzãtoare nu sunt disponibile. Concluziile sondajului. 24 . o fraudã). Înainte de tragerea unei concluzii generale asupra rezultatelor obtinute. el va cãuta proceduri de control alternative care sã-i permitã exprimarea unei concluzii motivate asupra acestor elemente. Se poate întâmpla însã ca auditorul sã fie în imposibilitatea de a face acest control deoarece. de exemplu. auditorul trebuie sã se întrebe dacã nu este necesarã repunerea în cauzã a aprecierii sale asupra controlului intern. fiecare anomalie constatatã este examinatã în sensul aprecierii dacã aceste anomalii sunt într-adevãr reprezentative pentru masa (multimea) respectivã sau sunt accidentale. -asupra anomaliilor exceptionale constatate. Pentru ca esantionul sã aibã un caracter probant. Anomaliile exceptionale sunt analizate si tratate separat si numai dupã izolarea efectelor acestora este posibilã extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga multime (masã) care a servit ca bazã sondajului.