You are on page 1of 102

INTRODUCERE ÎN STUDIUL PALEOLITICULUI.

PERIODIZAREA GEOLOGICA

CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamântului, a împartit
evolutia pamântului în mai multe etape: paleozoicul sau era primara,
mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si
cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar
ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este
semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si
perioada homozoica sau antropogena. La rândul lui, cuaternarul are doua
mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care
se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se
caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea
climei. Începuturile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de
stabilit, neexistând o concordanta între pareri. Cea mai optimista cifra este
de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani.

Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere
climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare,
caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de
usoara încalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per
ansamblu clima ramânând rece pe întreg parcursul pleistocenului. Fara
îndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale
faunei si florei, care, la rândul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia
demografica.

În Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade
glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai
Dunarii din sudul Germaniei:

1. Biber

2. Donau

3. Günz- 1.200.000-700.000

4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000

6. Würm- 80.000-15.000

urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000

Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei
aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica
locala, valabila doar în centrul Europei.

Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au
stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor râuri din aceasta zona:

1. Elster

2. Saale

3. Vistula

Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza
variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, în cuaternarul de
început, modificarea reliefului prin înaltarea arcului carpatic cu 1000 m, care
are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul
Moldovei, Muntenia si Câmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare
ca au existat doua glaciatiuni care corespund în linii mari cu
glaciatiunile Riss si Würm din Europa Centrala. Urmele acestor doua
glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare în care, mai apoi, au aparut
lacurile glaciare din Retezat, Parâng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei.
Pentru România o încercare de schema geocronologica de evolutie a climei,
corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Cârciumaru, care are în
vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ).

Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, în timpul
stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii
iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care
se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate
de un peisaj de stepa-tundra.

PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000)

Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde în linii mari cu ceea ce
arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice
din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul
altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au
populat pamântul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte
componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia,
paleoecologia)

2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe
baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza
acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la
reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei.

3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea
relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase.

In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a
pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punând bazele unei periodizari
care avea în vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de
paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut
remarca ca, în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de
confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire,
denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire
al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra)
ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar
cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000,
deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data
de început nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a început
concomitent în toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu
privire la momentul în care se poate vorbi de om. Raspunsurile la întrebarea
ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste,
Darwin, credea ca locul omului este în regnul animal si ca el este supus
legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care
sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este în mare criza nu
numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia
neîntrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc

sa surprinda o filiatie neîntrerupta nici macar între homo sapiens si
hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au
unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales
incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a
encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce
intentionat, repetat si cu anticipare de forma, în functie de utilitate, uneltele.
Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari
de sensibilitate umana. Desigur ca, în functie de raspunsul la aceaste
întrebare, difera si momentul considerat a fi începutul paleoliticului.

1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub
3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan
cu Homo habilis.

2. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona
Broca (zona 44), unde se localizeaza functia limbajului, destul de bine
dezvoltata. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si
prin microdentitie si talia mult mai lunga. El are o viata sociala complexa,
cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei.
Encefalizarea se datoreaza, cel mai probabil, masticatiei mai usoare care a
avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial.

3.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo
erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi, dupa o
perioada de contemporaneitate, îi supravietuieste acestuia. El are un început
de grai articulat, dar, pentru a se face înteles, se completeaza cu gesturi.

4. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. Are un
prognatism dezvoltat, oase si articulatii masive si este destul de scund, in jur
de 1,60 m. Prezenta azotului in procente mari in oase, indica o alimentatie
bazata pe carne. Se stie despre el ca vorbeste, dar are unele deficiente:
nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u. Nu se
stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe.
Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci
practica înmormântarile, se exprima simbolic prin folosirea culorilor, este
preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici, pietre colorate, flori.

5. Homo sapiens s-a dovedit, prin analize de ADN, ca nu are legaturi
genetice cu Neanderthalul, dar are legaturi cu homo erectus. Cei doi au fost
contemporani o vreme pe la 40.000-34.000, dupa care Neanderthalul a

disparut fara urmasi. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens.
Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna,
datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si, mai ales, datorita
slabei dotari din p.d.v. biologic, mai precis datorita faptului ca avea o
natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. Ca urmare, ar fi
disparut în decursul a 30 de generatii, aproximativ 1000 de ani. Avantajul
biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator. La acesta se adauga si
avantaje de alta natura: este mult mai abil, se adapteaza mai usor, este mai
mobil, are putere de anticipare si de planificare. Are o infatisare mai placuta
decat Neanderthalul, o inaltime de 1,75-1,80 m, oase lungi si articulatii mai
fine. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea, la care se adauga
pestele, dar si tuberculii si alte vegetale, avand o alimentate mai variata si
mai sanatoasa decat inaintasul sau.

Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud, mai precis Etiopia (Valea
Omo si Hadar), Kenya si Tanzania (Oldoway). Pentru Africa, data de
început a paleoliticului trebuie împinsa spre 2.300.000. De aici a început
ocuparea unui spatiu din ce în ce mai mare, în masura în care conditiile
climatice si de mediul o permiteau.

PALEOLITICUL INFERIOR (1800.000/1.200.000-120.000)

Paleoliticul a fost împartit în trei etape distincte: inferior, mijlociu si
superior. Prima etapa este si cea mai lunga, ea fiind contemporana cu
glaciatiunile Biber, Donau, Günz, Mindel si Riss.

Ce se întîmpla insa în Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele
descoperite în Africa, nu se gasesc resturi osoase. Homo habilis apare aici
mai târziu decât în Africa, pe la 1.700.000-1.500.000. Se crede ca originea
lui este e cautat în Africa. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite în
Spania, Franta si Italia.O mare parte a continentului european, zona centrala
si estica, este înca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata. S-au
descoperit doar foarte putine urme fosile în Ungaria, Cehia si Slovacia.
Aceasta zona este mai bine populata doar începând cu paleoliticul mijlociu.
Pentru începuturile paleoliticului în Europa se vehiculeaza cifre optimiste
care-l plaseaza începând cu 1.800.000. În general, paleoliticul din România a
fost aliniat la cel european, mai ales la cel francez, asa se face ca
nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total. Ca data de început a
epocii, noul tratat de Istoria romanilor alege 1.400.000. Cercetarea
paleoliticului din România, din pacate, nu a ajuns la performantele

înregistrate în Franta. Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de
debitaj, dar sunt putine studiile care au drept obiect întelegerea
comportamentului uman. Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati
mari, iar epoca în general este mai schematic tratata decât în vechiul tratat,
cel aparut în 1960.

In România exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea
mai timpurie, dar care a deschis o serie de discutii în contradictoriu.
Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti, pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud.
Vâlcea). S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de
specii de animale, atât ierbivore, cât si carnivore. Oasele nu s-au gasit în
conexiune anatomica, deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe
loc, mai mult, ele erau zdrobite, drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu
Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci, strapungatoare, racloare, deci
unelte, piese care poarta interventie umana. Unele oase ar fi fost zdrobite
doar pentru a se extrage din ele maduva. Speciile respective, printre care se
numara cai, maimute (primate cercopitece), cervide, girafa, rinocer, antilopa,
urs, linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie în Franta, villafranchianul,
databila in jur de 1.800.000-1400.000 (datare pe baza de paleomagnetism),
drept pentru care s-a admis un început al paleoliticului in Romania foarte
timpuriu. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo
erectus sau homo habilis) în spatii apropiate României, în Georgia (databil la
1.700.000) sau în Ungaria-la Verteszölös. Alte exemplare se cunosc de la
Terra Amata din Franta, Torre in Pietro din Italia. Totusi, descoperirea este
mai mult decât discutabila, am zice dubioasa si nu constituie nici pe departe
un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului în România.
Problema nu este ca la 1.400.000 nu este atestat la noi nici un hominid, ci ca
oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care
caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii. Este, drept urmare,
mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere, asa cum cred
o parte dintre specialistii epocii.

Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pâna în prezent provin din zona
cuprinsa între Olt si Arges. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea
Dârjovului, un afluent al Oltului. Aici, începînd cu 1954, au fost descoperite
în jur de 200 de unelte din silex si cuartit, unele unifaciale, altele bifaciale,
care par a fi foarte timpurii, încadrabile în ceea ce se numeste cultura de
prund, cea mai veche cultura paleolitica. Tot de aici provin, însa, si piese
care sunt încadrabile în paleoliticul mijlociu. Cultura de prund sau a
galetelor prelucrate se dateaza, în mare, în paralel cu glaciatiunea Günz, deci

Olt). ci au fost adunate din aluviuni. de abbevillian. Dârjovului. deci sunt în pozitie secundara sau remaniate. Descoperirile tarzii din România au fost încadrate în cultura numita premusteriana. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare.200. acheulean si clactonian. Important este si faptul ca. Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine.000-700. Din pacate. în Europa. prelucrarea nucleului tinînd seama seama de forma dorita pentru aschie. când atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare. standardizarea si specializarea uneltelor. cum ar fi galetele.in intervalul 1. Oltului si Valea Oboga (jud. Unealta propriu-zisa este cea ce ramâne din nucleu. silexul în special. în mare vorbind. Sunt cazuri. fiind preferate acelea care cliveaza usor si care au un clivaj controlat. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei. în vecinatatea depozitelor de roci. acum începe o selectie riguroasa a rocilor. jaspul. . Tipologic. uneltele de pe Valea Dârjovului nu provin dintr-un strat de cultura. ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare. În fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales în functie de unealta dorita. cuartitul. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta. Mitoc pe Prut. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor. apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. Drept urmare. în asociere cu resturi de fauna. care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. silexul.000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele râurilor). Cultura de prund este urmata. deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime. adica sunt realizate prin percutie directa. cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite în paralel cu cele unifaciale. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei. aceste unelte par a apartine culturii de prund. spre sfârsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea. Descoperirile toate se maseaza în sudul Romaniei pe V. tuful vulcanic. în Franta de exemplu. daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime. Cea mai importanta descoperire a fost facuta în Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului. Ea consta în prelucrarea nucleului înainte de a se trece la desprinderea de aschii. care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu. unde uneltele se aflau in situ.

datorita faptului ca mediul natural îi este destul de ostil (animale periculoase). dar nu trebuie înteleasa a fi fost fara discernamânt. îl ia direct din natura. Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite decât cunoscute. mamutul si ursul de pestera. fara a se face rezerve de hrana. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. semintelor si tuberculilor al femeilor. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv. sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis în Africa. care erau mai usor de capturat.000-400. deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. ranite sau puii. Este posibil sa se fi folosit si capcanele. mai ales. culesul avea o pondere neglijabila în asigurarea subzistentei. în zonele arctice. culesul si prelucrarea pietrei. iar el cunoaste tehnici de vânatoare destul de rudimentare. Activitatile umane cele mai importante sunt vânatoarea. pithecantropul în Asia si homo habilis în Europa. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). Omul traieste în grupuri nu foarte mari. El este incapabil sa traiasca solitar. OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticul inferior. Animalele vânate erau consumate integral. Este greu de stiut care este raportul exact între vânatoare si cules. Si la populatiile azi pimitive. foarte probabil cu foc. vânatoarea asigura subzistenta.Adesea erau alese ca victime animalele batrâne. împingerea vânatului spre prapastii sau locuri mlastinoase. în timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim alimentar în care predomina sau au o pondere nare vegetalele. de buna calitate. Vânatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor. Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ). ulterior cel de ceata. animalica. Este logic si foarte probabil ca. Vânatoarea este apanajul barbatilor. care-i pun viata în pericol.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni.Valea Lupului. pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma. În cautarea vânatului. aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vânatului. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600. iar culesul fructelor. în estul Europei si la noi se vâneaza. dar nu stie sa-l produca. în timpul perioadelor glaciare.000. În timp ce în vestul Europei se prefera dintre animale renul. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima. Timpul afectat . silexul de Prut.

Functioneaza deci legea efortului minim. infirmi) erau sustinuti de grup. ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vânat. sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare). Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru înmormântari. un loc important îl detine vatra care este fie simpla.muncii pare a fi destul de redus. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vânatorii. Functiona egalitarismul. usor adâncita în sol. ci. Pentru compensarea insuccesului la vânatoare se pescuia sau se adunau scoici. De fapt. prelucrarea pieilor. folosit în activitati magico-religioase. dar ele asigura în foarte mica masura subzistenta. În cadrul asezarii. Densitatea de locuire este mica. batrâni. motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru. în fine. cât si în pesteri. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut. confectionarea îmbracamintii si încaltamintei. Ca activitati adiacente. Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. fie de exploatare si prelucrare a pietrei. fie înconjurata de pietre. în general. Un pas înainte s-ar fi facut când a aparut interdictia relatiilor sexuale între parinti si copii si între frati. roci. rar 80 km. dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. doar de 2-4 ore zilnic. altele sunt sezoniere. Este la fel de . imperfectiunea uneltelor). radacini. S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau în interior. fie ca sunt de vânatoare. Locuiesc atât în aer liber. anotimpurile. exact atât cât era necesar pentru asigurarea hranei. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi. Natura pare a fi fost destul de darnica. ci doar în gura lor. s-ar fi ajuns la familia pereche. oamenii n-au locuit niciodata adânc în interiorul pesterilor. preferându-le pe acelea cu gura expusa spre soare.Unele asezari sunt cât de cât stabile. initial. mai tarziu. depistarea unor substante colorate. iar membrii inactivi (copii. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale. sexul a fost întîmplator. pe raze ce nu depasesc 20-30 km. iar separat un spatiu de dormit. În imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor. Însasi clima. Morgan credea ca. ocru spre exemplu. pot provoca deplasari dintr-o zona într-alta. trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile râurilor.Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice. Omul este foarte mobil în spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. mai mult intuit. Ei revin ciclic în locurile ce le sunt prielnice.

Au avut circa 2 m în înaltime si erau construite din oase lungi.Pestera Cioarei. Ulterior pare a deveni o practica ritualica. mai precis silex de Prut).Pestera Muierii.In România exista mai multe faciesuri musteriene: 1. uneori cu întreruperi. dar nu prea sunt documentate. din silex de Prut. Un facies caracteristic Moldovei. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu.Kou Tian-. semn ca au fost locuite foarte multa vreme. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis. Uneltele sunt realizate. Este atestat în unele zone canibalismul. legata de cultul stramosilor si al craniului.000-35/30. care acopera interstadiul Riss-Würm si o mare parte a glaciatiunii Würm. Este posibil ca locuirea frecventa în pesteri sa fie semnul unei raciri a climei. 2. Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare. În interiorul lor au fost descoperite vetre de foc.Pestera Curata si Pestera Spurcata. Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi. defense de mamut si crengi. cum era si firesc.000) Este o epoca mult mai scurta decât cea anterioara. din Basarabia. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide. 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca în principal.probabil ca în cadrul grupului sa fi existat deja familiile monogame. Baia de Fier. Viata spirituala este aproape necunoscuta. reprezentat prin statiunile de la Mitoc- Valea Lupului si Ripiceni-Izvor. caracterizat prin locuirea pesterilor: Nandru. Baile Herculane-Pestera Hotilor. construite pentru protectia împotriva vânturilor de E-NE.Un facies tipic zonei Carpatice. sprijinite la baza de pietre. Pesterile au depuneri groase de 1. care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. Principala cultura din spatiul actual al României este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier . dar care este mai frecventa în zona decât silexul. Sunt banuite practici magico- religioase. dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual.o pestera din Franta).5-2 m. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni.la Chou. o materie prima de mai proasta calitate. PALEOLITICUL MIJLOCIU (120. Borosteni.paravan în forma de arc. .000/100.

cal. A disparut in jur de 35. Cei doi au trait o vreme în paralel (40. Este greu de spus daca teritoriul era într-un fel marcat sau cu ce era marcat. Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Spre sfârsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite. Exceptie fac doar ursii. Castelu. mamut. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (râuri. leu. Poarta Alba. rinocer. în continuare. Ovidiu. Pestera. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. pantera. dupa o lunga perioada de timp în care cultura materiala a fost destul de unitara. CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU Creatorul musterianului este Neanderthalul. a bolasului si a curselor. calul la Ohaba Ponor si ursul în Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). reprezentat prin descoperirile de la Mamaia- sat.000-33. Un facies tipic Dobrogei. Tehnica de confectionare cea mai raspândita este Levallois. Se constata o specializare zonala: este vânat mamutul la Ripiceni. Faciesurile culturale dovedesc ca între grupele umane apar granite. dar si ca vârfuri de lance). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. din piatra. În general se evita contactul direct cu vânatul. mai rar ren sau antilope. dar nu par a fi vânate. hiena.000). Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele decât diviziunea pe sexe). Fiind mai usor de prelucrat. Desigur ca cele mai multe unelte sunt. Nazarcea. atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor.000 fara a avea urmasi. cervide. drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Tipice acestei epoci sunt vârfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mâna. Se vâneaza mai ales ierbivore: mistret. În aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Este clar ca vânatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei.000 de indivizi în întreaga Europa). Creste randamentul la vânatoare prin folosirea lancii si sulitei. piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. iar ideile circula pe spatii limitate. osul ofera o mai mare libertate de creatie. vai). fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12. El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria. dar si de tehnicile si armele de care dispune un . munti. Exista multe carnivore: urs. 3.000- 33.

toate din Moldova.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Würm (etapa mijlocie si finala). Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie. complementar. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate. apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie.000-15. exista forme de canibalism. Ca si în epoca anterioara.anumit grup uman. Aurignacianul exista în Moldova într-o vreme în care în pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. În aceasta din urma zona se simte o influenta central- europeana prin filiera austriaca (grupul Krems-Willendorf). În spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. Vadastra. Cultura nu începe în acelasi timp peste tot. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava. cum sunt lamele Dufour si vârfurile . Ciumesti si Remetea (în NV Romaniei). Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I. la Cernica. fructelor si radacinilor are. apar primele morminte. Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci. în continuare. Culesul semintelor.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Începând cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Dârtu (in Muntii Ceahlau). Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la Shanidar). Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare decât în epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului în care grupurile umane penduleaza. cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate. burine. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale. PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30. În faza finala apar statiuni si în sudul tarii. Românesti si Tincova. Un aport din ce în ce mai are în asigurarea subzistentei încep a-l avea pestele si scoicile. Lapos.Sita Buzaului (in Tara Bârsei). Este momentul în care omul constientizeaza moartea. musterian. un rol neglijabil. In unele zone ale lumii. Cremenea. AURIGNACIANUL (35/30. ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. În timp. Se dezvolta pe fond local. Ciuperceni. racloare. de aceasta data si în Europa (Bavaria). Giurgiu-Malu Rosu. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben.

Bistricioara-Lutarie. Pestera de la Cuciulat. unde nu exista gravettian. deci si datarea (în jur de 10. În Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele înalte.50). pesterile fiind doar accidental locuite. într-o sala (3. de pe Valea Somesului. De la Lapos se cunoaste o statueta. În cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb. arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geißsen Klösterle (elefant. cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. Mitoc-Malu Galben. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. mai ales în în Moldova la: 1. 2. În Europa. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. sunt tipice reprezentarile foarte schematice. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. GRAVETTIANUL (24/23. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. În Europa sunt tipice vârfurile La Gravette.Krems si Font Yves. în epoca. În restul Europei. Sunt tipice locuirile în aer liber. unde. Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest.70 x 2. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. alta din os). Apar îndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci.000) Este bine atestat. în vestul Europei. Cotu Miculinti.Pestera Hotilor si Climente I. 3. Salaj . Se cunosc pandantive din canini de lup si vulpe si din incisivi de cerb. OMUL ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR .Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice. dar dureaza mai mult în sudul tarii. folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Aurignacianul se termina mai repede în Moldova. cu pesteri: Herculane. jud. 4. unde este urmat de gravettianul oriental. a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Ceahlau-Dârtu. om).târnacop. Atribuirea culturala.000-15.

Pasarile. care se reduce la spatiul restrâns din jurul asezarilor. 1993 .Ripiceni-Izvor. urmasul direct al lui homo sapiens. Daca în epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala.Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României. ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a îngustarii arealului de vânatoare. un pas important pe drumul domesticirii animalelor. pas care a fost facut. Alexandru Paunescu. 3.Paleoliticul din Banat. 1968. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Bucuresti.craniu. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mâna. 1993.amprente de picioare: femeie.craniu de femeie de 30-40 ani 4. Apar. 2. Alexandru Paunescu. De aceasta data el este atestat si la noi. Bibliografie: 1. 1970. peste care s-au suprapus amprente de urs. Bucuresti. de asemenea. cu maciuca sau cu sulita. Ea nu are ca scop uciderea animalului. în Muntii Padurea Craiului. în paleoliticul superior creste importanta lui. în ideea ca animalele respective sa fie consumate în perioade când lipseste vânatul. Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon). Giurgiu-Ostrovu Mocanu. Bucuresti. Frecvent vânatoarea este de tip manipulativ. prin câteva descoperiri de resturi fosile: 1. asadar. Baia de Fier-Pestera Muierii. Un indiciu în acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Este. mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Ligia Barzu. probabil. Pestera Cioclovina. 4. se crede ca este indubitabila existenta tribului care are în proprietate un teritoriu strict delimitat. deci fara context 3. ocupa o pondere mai mare în asigurarea subzistentei.Paradisul pierdut. barbat si copil. Studiu monografic. Paleolitic si mezolitic. Florea Mogosanu. Pestera Ciurului de la Izbuc.frontal descoperit în aluviuni. Bucuresti. ci capturarea lui si stocarea în tarcuri. în fapt.mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Ca forma de organizare sociala. primele forme de stocaj. Pestera La Adam.

Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei. o urmaresc în deplasarile ei.000-10. EPIPALEOLITICUL (15. Unele grupuri umane. încearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vânatului prin pescuit.000-7000/6500) Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15. în sensul ca îsi manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o întretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza. cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. vol.000).000. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv. mai flexibile. schimbari climatice. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul decât cu neoliticul. obisnuite cu vânarea unei anumite specii. Au loc. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic.500) . altele se retrag spre zonele alpine. începând cu 15. existand o tendinta generala de încalzire. dependente de specia cu pricina. Alte grupuri. I. Bucuresti. Dispar unele animale. Istoria romanilor (Academia Romana). 2001 EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15. recoltarea unor graminee salbatice. adunarea de moluste. dar si începutului holocenului. nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si.5.000-9. în sensul ca economia este tot una de tip pradalnic. hranesc si întretin în tarcuri. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea în aceasta etapa cronologica este inegala.

000-10. 3. grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. sapaligi. o sticla naturala. ca materie prima pentru unelte. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii. Ostrovu Banului. pe Valea Dravei si Savei. Are foarte multe unelte din os si corn. GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrânsa din România. în 1965. cât si în Serbia (Padina. Datele 14C situeaza acest grup între 12. având în vedere altitudinea lor ridicata. care provine din zona Tokay. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu. unele grupe swideriene au mers spre Pen. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale. Pescari. Schela Cladovei). MEZOLITICUL Sunt încadrate în aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. deci cunosteau deja arcul cu sageti. În urmarirea vânatului. iar NV Transilvaniei cu Slovacia. Romaniei (Ciumesti). Grupul este intrusiv venind. Se cunosc statiuni în Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune.000-6. sa nu fi fost depistate. SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului). Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vârful pedunculat din silex. la altitudini care depasesc 1000 m. cu soluri usoare. 2. Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa. iar în NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret. Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii. estul Munteniei si Dobrogea în statiunile de la Malusteni. fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru. pe la 13. de undeva din Polonia. în Pestera Veterani si în adapostul Cuina Turcului de la Dubova. fie din paleoliticul cuartitic din Banat.000. nisipoase. la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata). Dobrogea (Medgidia. Scandinava. a obsidianei. În Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului.000. Cuza Voda).500) Cultura a fost identificata relativ recent. Albesti. Azi se cunosc situri atât în România (Ostrovu Corbului. din zona italica. altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai.Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian. fie pe uscat. în zona Cazanelor. în Pesterile Climente I si II. cochilii perforate. pandantive din dinti de animale perforati. scormonitoare. Ripiceni-Izvor). dar. antrent în urmarirea vânatului. Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic. Veterani. Ostrovu Mare. prin Austria si Ungaria. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6. Se pare ca patria lor initiala era însa Germania. Este posibil sa fi existat mult mai multe situri. 2. 1. Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice. fiind atestat doar în zona înalta din Muntii Ceahlaului. Ogradena. de buna calitate: plantatoare. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian.500) Se dezvolta în Moldova (Erbiceni. GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat în Moldova. din Ungaria. 1. Ripiceni-Izvor si Castelu. TARDENOISIANUL (8. vârfuri de . prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant în localitatea eponima. Vlasa). realizate din cuart si cuartit. NV. Lepenski Vir. triunghiulare si în forma de semicerc) în proportie de 98 %.

vulpe. probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze. de fapt întretin plante care cresc spontan.000 pentru prima data la Shanidar. sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti. Nu în ultimul rând. înconjurate de pietre. Anglia sau Ciclade. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite râsnite din piatra. Este vorba de indivizi de talie înalta. cariile (atestate pentru prima oara în cimitirul de la Shanidar). Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive. caprioara. Pentru haituirea vânatului este folosit pentru prima data un animal domestic: câinele. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare. ducând la o mai mare sedentarizare a populatiilor care întretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile. Oamenii pescuiesc. apar noi tehnici de exploatare a rocilor. atestat în jur de 12. obsidiana care prezinta avantajul ca. mistret. trebuie . mai ales a gramineelor în stare salbatica. Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vânatoarea. apar silozuri pentru depozitarea acestor graminee. este foarte taioasa. robusti. cu ajutorul puturilor. deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. Ea devine. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi. Sunt înmormântati în pozitie chircita. lup. castor. Împutinarea vânatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale în alimentatie. Shanidar de exemplu. În unele zone orientale. Microlitele sunt de fapt piese foarte mici. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii. În unele zone ale Europei. Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti. incepand de acum. Se constata un spor demografic. Economia se bazeaza pe vânatoare (cerb. culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice. morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica. iar pe la 10. o activitate individuala. în spartura. componente ale unor unelte. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir. hydruntin-magar salbatic- si iepure). Este atestat si canis familiaris. cunoscandu-se în jur de 36 de schelete din aria culturii. Sunt sedentari. În ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte. tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor.000 în Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14. dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale. cainele domestic. Au locuinte cu fundatii din piatra.sulite. În confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor.000 in China). deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. piesa microlita defecta fiind eliminata si înlocuita cu alta. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi.

monoxila si pe uscat. in aceasta perioada. scoicile Dentalium din Golful Persic.amintit ca. Sălcuţa. cultura amforelor sferice (într-un spaţiu restrâns din Moldova).Schneckenberg. saniile si schiurile. spaţiul cronologic cuprins între sfârşitul culturilor eneolitice ( Cucuteni. până nu demult.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziţie se înţelegea. EPOCA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a. iar epoca ar fi paralelă cu Troia II-IV . Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. În anii '60. apar primele mijloace de deplasare pe apa. incetatenindu- se ideea că începutul epocii ar coincide cu sfârşitul Troiei I. Transilvania). o parte din Muntenia. datarea în ani calendaristici se baza pe cronologie de contact. Chr. cuprins între 1900-1700. Cu timpul. confectionarii podoabelor. pe măsura înmulţirii cercetărilor de teren. Glina. neexistând date C14 sau dendrocronologice. NE Munteniei şi Dobrogea). Banat. Cultura Baden (în vestul României) şi cultura Coţofeni. . Gumelniţa) şi începutul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru. când a apărut primul tratat de Istoria României. au fost definite ca aparţinând epocii de tranziţie o serie de culturi şi grupuri noi. in principal. cu alte cuvinte o etapă care este altceva decât neoliticul. dar care nu poate fi denumită încă epoca bronzului. obsidiana din Insula Melos. Culturile care mobilau acest spaţiu erau complexul Horodişea-Folteşti- Cernavoda II (în Moldova. mult prea multe pentru acest interval cronologic. cu o arie mai mare de răspândire (Oltenia. Periam-Pecica). destinata. S-a ajuns la această datare mai ales pe baza relaţiilor care puteau fi stabilite între spaţiul nostru şi succesiunea straturilor de la Troia. acestei epoci i se afecta un spaţiu foarte îngust de doar 200 de ani. La vremea cu pricina. Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica.

adică la o dată în jur de 3500 a. În plus. admite utilizarea în continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu. Aceste datări noi nu corespundeau deloc cu cele până atunci admise a fi corecte. Herculane II. Chr.III. Folteşti. ci doar că ea se termină la 3500. acelaşi autor. neputinţa arheologilor de a stabili o graniţă precisă între neolitic şi epoca bronzului. spre exemplu. In continuare. (Vl. pentru datarea culturilor. este aceea de a se ralia cronologia românească la cronologia egeeană. Culturile anterioare acestui bloc. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziţie este considerată a fi fost o epocă de instabilitate. mai ales în condiţiile în care metodele nu erau înţelese sau nu erau încă foarte bine puse la punct. în final. si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). . Deci. fizico-chimice. Cele mai recente articole ale lui Al. Petre Roman. venite din . El pune. adică Cernavoda I . de multe ori existând erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau neîncrezători în aceste metode. Dacă acceptăm opinia lui Al. Vulpe nu precizează care este momentul cronologic în care începe această epocă de tranziţie. susţinută şi în articole recente. spune el. înseamnă sfârşitul culturilor eneoltice. ceea ce ar presupune că acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziţie în care fusese plasat anterior. începutul epocii ar trebui plasat. Al. Celei. consideră aventuroasă această propunere şi consideră că ea nu rezolvă problemele de delimitare a neoliticului de epoca următoare. s-a admis că epoca de tranziţie trebuie extinsă şi s-a datat intr-o manieră de compromis între 2600/2500-2000. chiar dacă unele sunt paralele în timp cu culturile eneolitice. Având în vedere reacţia altor cercetători (Petre Roman. Propunerea lui Al. întrebarea. În literatură adesea pot fi întâlnite estimări între 2600-2000 pentru epoca de tranziţie.care a devenit mult prea strâmt. Vulpe pledează pentru ideea de a se considera începutul epocii brozului momentul constituirii blocului Baden-Coţofeni. au început a fi folosite tot mai frecvent metode moderne. Vulpe. Gorodsk. după un timp. pentru spaţiul nostru. cel mai probabil. ceea ce ar însemna că epoca bronzului în spaţiul actual al Romăniei ar începe cam în acelaşi timp cu helladicul timpuriu în Grecia. ar rămâne culturi ale epocii de tranziţie. Usatovo. ea este doar un compromis care încearcă să tempereze discuţiile în contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. Sincronizarea începutului epocii bronzului cu începutul helladicului. caracterizată prin pătrunderi de valuri succesive de populaţii. moment care s-ar plasa pe la 3500. Într-un articol din 1974. majoritatea de sorginte estică. nu se bazează pe argumente solide. Această datare este şi azi adesea folosită. Vulpe păstrează această epocă intermediară. dar crede că această epocă de tranziţie este o etapă la care se va renunţa pe măsura avansării cercetărilor. dată care. spre exemplu). spre exemplu. dar extrage din ea culturile Baden şi Coţofeni care sunt caracterizate de o cultură materială tipică epocii bronzului. Totuşi. Cheile Turzii. există în literatura arheologică discuţii în contradictoriu cu privire la această epocă. Horodiştea. unde am încadra cultura Cernavoda I care este contemporană cu sfârşitul culturilor Gumelniţa. cercetător al acestei epoci. Chr. dar are o cultură materială care este net diferită de cea tipică eneoliticului. pe la 3800 a. fiind mult mai timpurii. Iniţial ele au fost ignorate sau privite cu reticenţă. În esenţă se pune întrebarea dacă mai este necesară mentinerea acestei epoci în schema de evoluţie preistorică. de fapt. în 1979. Vulpe. Milojćić. urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema. Al. Sălcuţa şi Cucuteni. Părerea profesorului Vulpe nu este împărtăşită de toată lumea şi există diverse alte propuneri privind conţinutul epocii de tranziţie sau datarea ei. Alexandru Vulpe considera că noţiunea "epocă de tranziţie" exprimă.

Primul val (cel de la 4200 a. respectiv 3500 la P. mai ales în condiţiile în care. Venirea lor se face simţită arheologic prin apariţia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proastă calitativ. Patria de origine a fost identificată a fi fost în Pen. dar şi în fosta Jugoslavie si Bulgaria. Asia Centrală. M. ci doar diferenţe de civilizaţie materială. în zona Europei Centrale. Donului. Casimcea. de exteriorizare în plan material a credinţelor religioase. În acestă situaţie. următorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor. cu indo-europenii. dată mult mai credibilă dacă avem în vedere datele 14C . cel mai adesea de cai. Odata emisa aceasta ipoteza.spaţiul de stepă aflat la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră. Problema indo-europenilor este vastă şi cei 200 de ani care s-au scurs de când antropologi. S-au emis foarte multe ipoteze. iar în Transilvania evoluau culturile Tiszapolgár (Româneşti) şi Petreşti. arheologi si etnografi încearcă să o rezolve. unde ar putea fi plasata. Gimbutas. arheologia. ori le-au împins spre alte zone. Pamir.. care au afectat în valuri succesive spaţiul de SE al Europei. de pe cursurile inferioare ale Volgăi. chiar dacă ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora. Chr. în lipsa unor izvoare scrise. Fedeleşeni. S-a constatat că pe un teritoriu vast. trebuie să admitem că ei au întâlnit în calea lor o serie de populaţii pe care ori le-au asimilat şi influenţat. Deci nu se ştie. fără a se ajunge la un consens. sau de la care au împrumutat elemente de civilizaţie materială. Gimbutas consideră că începutul lor este de plasat pe la 4200 a. Unii cercetători cred că aceste populaţii pot fi identificate cu indo-europenii. în Muntenia se încheia faza A 2 a culturii Gumelniţa. identificarea populaţiilor estice pătrunse în spaţiul nostru acum. cuprins între India şi Atlantic. şlefuite. tot mai numeroase in ultimul timp. P. nu are capacitatea de-a surprinde diferenţe lingvistice. care au fost traduse şi adunate într-un volum numit Civilizaţie şi cultură. Roman (un studiu din 1981. în primul rând. Armenia. din care apoi au evoluat celelalte limbi atât de înrudite între ele. care nu ştim dacă au existat ca nucleu iniţial. În plus. care au forma unor capete de animale. dupa la M. Cei doi autori prezintă un adevărat scenariu al acestor pătrunderi. care a scris mai multe articole pe această temă . în România. lingvişti. apărut în 1989. Scandinavă. Oricum. Niprului şi Nistrului. Chr. de obiceiuri funerare. care foloseşte ca degresant cochiliile de scoici şi melci pisate sau calcarul mărunţit. fără ca vreouna să fi fost solid argumentată. Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioară. M. Ele sunt atestate la Fitioneşti. in epoca de tranzitie. Roman) ar fi afectat zona noastră într-un moment în care în Moldova se apropia de sfărşit faza A 4 a culturii Cucuteni. nici pănă azi. Gimbutas crede că noii veniţi sunt populaţii Srednîi Stog II. se vorbeau limbi înrudite între ele. Roman . ne obligă la maximă prudenţă. plecate de pe Niprul Inferior. Chr. drept pentru care a fost emisă ipoteza că a existat un popor străvechi (aşa numit indo-european) care vorbea o limbă străveche.. Sălcuţa. Mişcărilor de populaţii care au afectat spaţiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. în timp ce M. apar nişte sceptre din serpentin sau diorit. P. care trebuia să fi fost şi expansiv în spaţiu. cercetătoare din SUA. Am remarca din literatură doi autori care au în vedere toată această perioadă: P. în Oltenia cultura Sălcuţa se afla în faza a IV-a. Roman plasează aceste mişcări de populaţii între 3500-2000 a. nu ştim de unde şi încotro au plecat. din revista SCIVA) şi Maria Gimbutas. Problema este. amândoi considerând că noii veniţi sunt indo-europenii. Ori diferenţele în aceste planuri nu presupun nicidecum în mod obligatoriu diferenţe etnice sau lingvistice. una de esenţă lingvistică. zona pontică sau dunăreană. antrenându-le în migraţie. Gimbutas foloseşte pentru aceste populatii intrusive termenul de populaţii kurganice. este aventuroasă.

care. aparţine eneoliticului. spre Polonia şi Germania. afectând spaţiul de locuire Sălcuţa. Dinspre nord. de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. Nu se ştie dacă acest prim val aduce. Interesant este că ceramica depusă în morminte este de factură locală. este intrusiv. Populaţiile Gumelniţa îşi modifică arealul de locuire. obiecte mărunte din cupru. Ca urmare a contactului cu populaţia locală. Ele sunt plane. şi calul sau el este adus doar de valul al doilea. ci doar mormintele. cu intensitati diferite de la o zonă la alta. Din contopirea esticilor cu autohtonii va apărea cultura Horodiştea-Erbiceni. Populaţiile cu amfore sferice ocupă o zonă restrânsă din NV Moldovei. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare şi afectează în temelii civilizaţia neolitică. suprapunându-se peste populaţiile Cucuteni. abandonează Dobrogea şi zonele joase din Câmpia Munteniei. Alte popualaţii estice. Tot în Transilvania apare un grup cultural nou. Spaţiul abandonat de populaţiile Gumelniţa este ocupat de noii veniţi care pun bazele unei culturi de coloratura estica numită Cernavoda I. Ulterior. în urma primului val se formează în sudul Romaniei o cultură nouă. P. spre finele ei. Are loc o reacţie în lanţ: populaţiile Sălcuţa se refugiază pe ostroavele de pe Dunăre. fiind şi ele împinse. pe langă sceptrele din piatră în formă de cal. dar care. se constată dispariţia unor culturi precum Petreşti şi Tiszapolgár şi formarea unei sinteze culturale. Muntenia şi Oltenia. către zona colinară sau spre V. coboară pe Morava spre Macedonia şi Albania sau se îndreaptă spre Transilvania. Nu este clar locul de origine al acestei populaţii. judecând după inventarele funerare.Salcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-. podoabe din scoici unio. măciuci din piatră. se mai practică pictura doar după ardere (pictura cruda). Usatovo. din Ungaria.grupul Decea Mureşului-. Cernavodă I. iar aşezările erau bine fortificate. prezintă afinităţi cu culturile epocii de tranziţie. totuşi. Amândoi sunt de acord că spaţiul actual al României a fost invadat pe doua direcţii. Grupul este posibil să fi fost de nomazi sau seminomazi căci nu i se cunosc aşezările. iar cultura Cucuteni a continuat să existe pe parcursul fazelor A-B. dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale. de inhumaţie. M.consideră că această primă penetraţie nu a fost foarte puternică. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puţin afectată. În restul României se produc. va avea deja o coloratură locală. refugiindu-se pe doua direcţii: spre N. unele transformări. care ar putea fi expresia unui proces de unificare culturală. intrusivă. venite din Podolia. Roman consideră că acum începe epoca de tanziţie. Ceramica pictată decade. situată între Carpatii Orientali. apar şi populaţiile Gorodsk care ocupă ce mai rămăsese neocupat din Moldova. dinspre N şi dinspre E. Unii cred că este vorba de o populaţie paşnică şi sedentară de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni. lame din silex. de altfel populaţia ei pare a fi fost destul de numeroasă. prin cultura materială. la rândul lor de la spate de populaţiile de sorginte estică numite Gorodsk. cu schelete în poziţie întinsa pe spate si au un inventar neobişnuit pentru această zonă: depuneri de ocru. Roman în jur de 2700/2600. Se crede că intruşii au fost toleraţi. Gimbutas crede că acum începe epoca bronzului. Din mixtarea cu localinicii şi cu populaţiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III. care a fost forţată să se deplaseze de presiunile nomazilor. ducând la dispariţia ei. primele populaţii care pătrund sunt cele cu amfore sferice. penetrează prin zona gurilor Dunării şi afectează Dobrogea. B1 şi B 2. care. Gimbutas crede că sunt nomazi. în Campia Tisei -grupul Csongrád. purtătorii culturii Lengyel. În concluzie. Gimbutas pe la 3400/3200. care are un pandant şi în Ungaria. Acest val este datat de M. cronologic vorbind. În Transilvania. această cultură. se refugiază pe Dunăre în sus. Valea Siretului şi Tazlău. În timp ce M. care ocupă toată zona de câmpie limitrofă . iar de P.

semn că apar frecvente conflicte intercomunitare. poate ca urmare a celor dintâi pătrunderi de populaţii intrusive. mai ales că în inventarele funerare apar pumnale şi sunt atestate şi sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor.Dunării. Aceste . iar apoi dispare cu totul. ulterior ea devine monocromă. Se manifestă o preferinţă pentru ovi-caprine şi bovine. caracteristice zonei de câmpie în eneolitic. dupa M. pe Nipru Inferior). Se constată dispariţa aşezărilor de tip tell. precum topoarele ciocan. dispar fara urma. Venirea populaţiilor noi are urmari de natura economica caci schimbă raportul dintre cultivare şi creşterea vitelor. noi tipuri de construcţii funerare. de multe ori de tip sălaş/cenusar (zolniki). cu doar câteva colibe. Locul lor este luat de piese mărunte din cupru sau bronzuri arsenizate. eventual. decorată cu şurul sau cu caneluri. Decade in mod vizibil plastica antropomorfă. unde apare cultura Ezero. Cel mai probabil. Gimbutas crede că a fost afectat chiar sudul Pen. carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila. care în literatura arheologică din Romănia este încadrat deja în bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor. sunt de dimensiuni reduse. în detrimentul populaţiilor Cernavoda III. noi zei. al doilea val aduce şi calul şi carul. Piesele masive din cupru. considerând că 33 de morminte tumulare descoperite în Insula Leukas sunt o dovadă in acest sens. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisată sau calcarul. este prost arsă. Dacă iniţial se mai păstrează pictura tricromă. treptat idolii feminini sunt înlocuiţi cu cei masculini. înarmaţi cu pumnale. Dispar canoanele de modelare. Banatul şi Crişana. poate zei ai soarelui. care apare încă din epoca eneolitică. M. Se crede că acest al doilea val. este prost modelată. Ea deschide seria dezvoltării fără precedent a armelor în epoca următoare. agresivi. dispare ceramica pictată. sunt de scurtă durată. topoarele plate. Treptat. adesea reprezentaţi ca zei războinici. Gimbutas. cele mai multe fiind podoabe. topoarele cu braţe în cruce. Cea mai importantă dintre piesele noi este pumnalul. cel usatovian. aşezările au straturi subţiri de cultură. Un val de întârziaţi estici vor ocupa ceva ma târziu Dobrogea. cu multe asimetrii si stangacii. a adus cu siguranţă calul. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. în detrimentul cultivării. Mai târziu şi treptat înaintează pe Dunăre spre centrul Europei. Este afectat şi NE Bulgariei.Yamna (înseamnă groapă)-. Cel de-al treilea val. târnăcoapele. simboluri ale unităţii de credinţă religioasă. Cu mici excepţii. nedecorată sau. este cel al mormintelor tumulare. bronzurile arsenizate. prima armă în adevăratul sens al cuvântului. punând bazele culturii Cernavoda II. Balcanice. În primele faze ale culturilor Horodişea-Erbiceni şi Folteşti se mai practică pictura tricromă. tunetului şi cerului.

cea de la Cernavoda. soarelui. Sceptrul în formă de cap de cal pare a fi simbolul autorităţii. copii sau servitori. Inventarele funerare sunt mai bogate. Începând cu al doilea val. mai ales în cazul defuncţilor bărbaţi. tunetului. Alte situri se cunosc de la Cascioarele. de crescători de animale. care sunt împinse spre nord şi vest. Au atat locuinţde suprafaţă durabile şi de mari dimensiuni. au fost identificate trei straturi. initial. Ceramica are ca degresant scoicile pisate şi este decorată cu şnurul. Pentru a putea fi locuit. Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii. Este posibil ca aristocraţia războinică să deţină rolul conducător. din aria culturii Baden. la fel ca şi populaţiile care-i adoră. cu un statut aparte în cadrul comunităţii). dar există roţi miniaturale mai timpurii) ca şi calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice. Purtatorii culturii au foarte puţine obiecte din cupru şi arme. este contemporană cu Troia I şi asimilează elemente de civilizaţie locală. Printre formele ceramice se pot observa şi unele de tradiţie Gumelniţa. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatră din jurul mormintelor. altfel nu se poate explica împuţinarea statuetelor antropomorfe feminine şi înlocuirea lor cu cele masculine. atestate atât la populaţiile cu amfore sferice. Apar diferenţe majore între membri grupurilor umane. cât şi la cele estice. topoare de luptă sau pumnalele depuse în morminte. sectorul de campie ce se află de-a lungul Dunării. CULTURA CERNAVODA III-BOLERÁZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocupă spaţii foarte largi : din Romania. Această cultură evoluează în paralel cu Cucuteni A4. E Munteniei. CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Această cultură se formează după prima penetraţie de populaţii estice. S Moldovei şi NE Bulgariei. pe care se bazează periodizarea culturii în trei etape. A-B şi B. În prima şi ultima fază. o populaţie stabilă. Se crede despre ei că sunt zei uranieni: ai cerului. Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalász. Olteniţa şi Ulmeni.Dealul Sofia. noua societate este marcată de puterea bărbatului într-o măsură mult mai mare decât înainte. drept pentru care primeşte in timp o coloratură locală. menhirii (la Casimcea). cât şi colibe. Noii veniţi sunt crescători de animale (ovi-caprine şi bovine. pescuit şi cultivarea plantelor. dealul a fost terasat. sunt atestate mormintele tumulare. Ele se vor continua tipologic în epoca bronzului. căci trebuie că existau sacerdoţi sau meşteşugari specializaţi. Au loc schimbări notabile în sfera credinţelor religioase. Câmpia Banatului şi Crişana. mormintele în cistă. Cei sacrificaţi nu pot fi decât prizonieri de război sau robi. Practica presărării cu ocru a cadavrului este mai frecventă.piese sunt aduse din zona caucaziană (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. care este clar că sunt războinici. dar că ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaţii nomade. pentru creşterea mobilităţii în spaţiu şi dezvoltarea schimburilor coerente la mare distanţă. aşezarea a fost fortificată. Ea este atestată de-a lungul . Aşezările sunt plasate în locuri cu apărare naturală. dar trăiesc şi din vânătoare. evidenţiate de frecventele sacrificii (fără îndoială că nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitară. prin dizlocarea populaţiilor Gumelniţa din Dobrogea. fapt destul de ciudat pentru nişte cuceritori. fapt dovedit de maciuci. Unii cercetatori cred că ar fi fost. mai rar cai). Zeiţele par a fi înlocuite cu zei cu atribute războinice. În staţiunea eponimă. Adesea li se depune in morminte doar capul. Apar obiceiuri de înmormântare noi. Aşezarea era apărată de Dunăre şi de viroage naturale. Asa cum arată înmormântările.

. Aşezările sunt nefortificate. Grupul Orlea-Sadovec este atestat şi în Bulgaria şi este considerat a fi de origine sudică. Petre Roman spune că aceasta cultura nu este omogenă şi că reprezintă un conglomerat etnic. brăţări şi catarame din os ajurate şi incizate. Siret şi Tazlău. care făcea legătura cu Grecia şi Troia. la formarea căruia şi-a adus contribuţia cultura Ezero din Bulgaria. zone în care este atestată mai ales prin morminte megalitice. lame de silex. CULTURA AMFORELOR SFERICE Această cultură s-a dezvoltat pe un spaţiu foarte larg care cuprinde Polonia. precum cele de la Dolheştii Mari. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 torţi sub buză. Mormintele sunt în gropi căptuşite şi acoperite cu dale din piatră (ciste). covârşiţi numeric de populaţiile vecine. O statuetă masculină de la Cernavodă are reprezentat un pumnal incizat pe piept. Pe teritoriul nostru. Grăniceşti şi Preuteşti. Slovacia şi chiar în Polonia de sud. Grupul Celei este atestat doar la Celei şi Siliştioara în Romania. Ucraina. cuprinsă între Carpaţii Orientali. Printre formele ceramice se remarcă vasele de tip askos şi castroanele cu buza teşită oblic. Este posibil ca aceasta cultura să fi avut contribuţii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE. în a cărei arie de dezvoltare sunt documentate. cistele conţin mai multe schelete chircite (1-7 la noi. Morţii sunt îngropaţi în aşezări. Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III. Este posibil ca. adesea presăraţi cu ocru. cultura fiind deja într-o fază finală. Nu se şie cum a dispărut această cultură. cultura a fost urmată de culturile Coţofeni şi Baden. decorate cu şnurul. purtătorii acestei culturi pătrund din Podolia. iar în Bulgaria la Nova Zagora şi în Peştera Devetaki . dovadă că se practicau sacrificiile umane (soţie. Ceramica se caracterizează mai ales prin forme globulare şi decor canelat. in consecinta. ca urmare afirmaţia nu se bazează pe nici un argument. Se presupune. dar este practicată şi agricultura. De cele mai multe ori este vorba de înmormântări simultane. mai ales al defunctului bărbat. aplici. culoarul Vardar-Morava. datorită faptului că noii veniţi. în spaţiul de origine). Ungaria. servitori). locuinţele nu sunt prea solide. de fapt. si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. Azi nu este nicidecum lămurită problema acestor două grupuri cu arii de raspandire mult prea mici.Sadovec. 3-10. Se cunosc reprezentări plastice atat feminine. de asemenea. partea estică a Germaniei. să fie vorba de un singur grup sau să reprezinte amandoua o etapă incipientă a culturii Coţofeni. Dacă nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definită ca fiind o cultură? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologică. De obicei. morminte în cistă. De pe urma acestor populaţii au rămas mai ales morminte. Spaţiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaţiile Horodiştea-Erbiceni II. Petre Roman afirmă că purtătorii acestei culturi au controlat principalele căi de comunicaţii din SE Europei: Dunărea. Slovacia. Cultura a fost identificată prin săpături în anii '50 de către Dinu Marin. Economia se baza în principal pe creşterea transhumantă a animalelor. este foarte bogat: topoare din silex lustruite. La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcţie si au fost dezvelite cateva locuinţe de suprafaţă. se suprapun peste grupe etnice diferite. care au fost plasate tot în perioada de tranziţie: Celei şi Orlea. cat şi masculine. În Oltenia şi Banat. populaţiile Usatovo. Este ocupată mai ales zona de NV a Moldovei. Afirmaţia este discutabilă. De la Celei se cunosc şi podoabe de aur. Probabil purtătorii ei au dispărut treptat. dar nu se ştie ce s-a petrecut cu ea în Muntenia. chirciţi. Inventarul funerar.Dunării şi în Serbia. copii. Nu este exclusă posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea să aparţină acestui grup.

dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare. Se cunosc şi colibe. peste care se suprapun populaţii Usatovo. de tradiţie cucuteniană. 1989. mai ales în prima fază.FOLTEŞTI Unii cercetători separa cultura Horodiştea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteşti din NE Munteniei. Alexandru Vulpe. Civilizatie si cultura. până la Burgas. Degresantii obişnuiti sunt cochiliile de scoici şi melci ca şi calcarul. 1. bovine. Este atestată în E Munteniei. culeg scoici. porci. dovadă că sunt crescători de animale. Locuinţele au. Pictura este insa. uneori. Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania. Cultura se formează pe un fond Cernavoda I. SCIVA 32. p. 1981. Se foloseşte şi decorul prin impresiune cu şnurul. Mormintele sunt plane. CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai târziu decât Cernavoda III. Cultura Folteşti are. cât şi tumulare.21-42. Atât ceramica. Sectia stiinte istorce si arheologie. Inventarul aşezărilor se caracterizează prin multe oase de animale: ovi-caprine. Au atât morminte de inhumaţie plane. practicand inhumatia sub tumuli. Nu se ştie ce a dus la dispariţia acestei culturi. respectiv Iaşi. Aexandru Vulpe. BIBLIOGRAFIE: Petre Roman. de inhumaţie. cât şi plastica antropomorfă sunt.Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului. toate pisate. podea din dale de piatră. Iniţial cultura a fost atestată doar la est de Siret. alţii vorbesc despre un singur complex. La Varna sunt atestate locuinţe lacustre. cele două culturi fiind foarte asemănătoare din punct de vedere al culturii materiale. ulterior. dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). in mare. p. in Memoriile Academiei Romane. spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocupă poziţii dominante.IV 21. în faza a II-a. in Vlad Nistor. Bucuresti. Horodiştea şi Erbiceni sunt aşezări din jud. Daniela Zaharia . Botoşani. Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte între cele două pentru ocuparea sectorului dunărean cuprins între Olteniţa şi Hârşova. Alţii cred că ea a continuat să existe discret şi la începutul epocii bronzului. Aşezările (Horodiştea. Se crede că unele morminte de la Brăiliţa i-ar putea aparţine. Cresc ovicaprine şi bovine. Siturile mai importante sunt aşezările de la Folteşi şi Stoicani.COMPLEXUL CULTURAL HORODIŞTEA. Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului. Purtătorii acestei culturi sunt foarte preocupaţi de asigurarea subzistenţei. 33- 47. Se bănuieşte că pătrunderea populaţiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza. a ocupat şi zona de la vest de Siret.ERBICENI. monocromă. foarte rar cai. 1996 91997). Dobrogea şi pe litoralul nordic al Bulgariei. Marija Gimbutas. Ser. fapt pentru care pescuiesc. vânează cervide. Vestigii preistorice in sud-estul european. aceleaşi caracteristici. adică fostul spaţiu locuit de populaţiile cu amfore sferice.

EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i. in honorem emeritae Ligiae Barzu. p. Dinspre Europa Centrală par a se fi mişcat spre SV populaţiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK). Foltiny) consideră că înaintarea acestor populaţii a provocat şi deplasarea altor populaţii pe care le-au găsit în cale. care pătrund tot dinspre est. Cruceni-Belegiš care pare a avea şi elemente preluate de la culturile cu ceramică incrustată şi elemente HGK. unde au fost înlocuite culturile Vatina şi Verbicioara. Este afectată in special jumătatea estică a României. Banatul jugoslav. Vatina (din Serbia şi Banat). Verbicioara (din Oltenia şi sudul Banatului).). Totuşi sunt elemente de cultură materială de tip HGK în Banat. inclusiv credinţele despre moarte şi imaginea despre viaţa de dincolo. zuruitorile aviforme sau vasele aviforme. În ceea ce priveşte culturile cu ceramică incrustată care apar pe ambele maluri ale Dunării. 37-49. Memorie si patrimoniu I. mai ales spaţiul extracarpatic.n. pe Dunăre. unii cercetători. cred că s-a răspândit doar o modă ceramică şi nu şi populaţia care o producea. spaţiul nostru mai este afectat în două rânduri de penetraţii de populaţii estice. de unde dispare cultura cu ceramică incrustată.). Dispar şi alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria şi România: Periam-Pecica (din zona de vărsare a Mureşului). Timpul istoriei. în traducere cultura mormintelor tumulare. precum Bernhard Hänsel. în Muntenia şi Dobrogea. Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode .(coord.e. înseamnă că se schimbă şi credinţele religioase. În ciuda acestor evidenţe. Pe linia Dunării se răspândeşe şi un nou rit de înmormântare. În Banat se formează o nouă cultură. Cel de-al doilea val este constitut din populaţiile Sabatinovka. şi Coslogeni. ducând la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj în sudul Ungariei şi Croaţia şi a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare în nordul Serbiei. Crişana şi la Târgu Mureş. Apar piese din Europa Centrală precum brotlaibidolii din lut (idolii în formă de pâine). Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult. în Moldova şi Podişul Transilvaniei. Primul val este cel al populaţiilor Yamna şi se datează la începutul epocii. prezenţa noilor veniţi fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groapă cu trepte. Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. dar s-a răspâdit în alte spaţii în forme identice. sunt captuşite cu rogojini şi sunt acoperite cu bârne. incineraţia. dar spre sfârşitul epocii bronzului. spunând că spaţiul nostru nu a fost afectat de populaţiile HGK. Se pare că populaţiile cu ceramică incrustată din Transdanubia s-au deplasat în jos. urmată de depunerea resturilor cinerare în urne. Bucuresti. 1997. ducând la formarea în spaţiul nostru a două culturi de coloratură estică: Noua. Amalia Mozsolics. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului. cercetarea românească nu împărtăşeşte teza migraţiei. S. În aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvoltă (fără precedente în bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfă care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. care au o economie bazată pe păstorit. sudul Banatului românesc şi zona dunăreană a Olteniei. Totuşi este greu de crezut că moda ceramicii incrustate cu pastă albă a murit la ea acasă (adica in Transdanubia). Cercetarea maghiară ( István Bóna. Din Ungaria este foarte afectată Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunăre).

Aşezările de tip sălaş. Coslogeni. Aşezările de tip cetăţuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg. Ambele aşezări eponime ale culturii Periam. ECONOMIA În general există un echilibru între agricultură şi creşterea vitelor.. 9 respectiv 16. la fel ca şi în neolitic. există acum doar în doua arii culturale. inclusiv la nivelul vietii spiritale. au fost semnalate mai ales în aria culturii Monteoru. Fitioneşti. semn că a fost locuită o perioadă foarte lungă de timp. Năeni. zolniki sau cenuşar sunt tipice culturilor din bronzul târziu. Unele populaţii. Populaţiile Coţofeni au ocupat toate formele de relief şi s-au adaptat la orice condiţii de mediu. iar în arie Monteoru sunt frecvente terasările pantelor pentru a putea fi locuite. de la o cultură la alta sau de la o zonă de relief la alta. Doar în ariile unor culturi din bronzul timpuriu şi târziu (Yamna. precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar în aria culturii Gârla Mare. La multe dintre aşezările din ariile acestor culturi se fac chiar paşi spre urbanism. ca urmare a pătrunderii celor două valuri stepice. Cândeşti. Lemnia. Sunt aşezări cu straturi superficiale de cultură. ASEZARILE Amplasarea este. În general. Turia) Otomani (Barca) şi Monteoru (Sărata Monteoru. bogate in peste si pasari de balta. pot juca un rol destul de important şi vechile îndeletniciri. Noua. Culturile Baden şi Periam-Pecica erau în principal cultivatoare de plante.aşezare în pantă cu 13 nivele de locuire. dar au şi fortificaţii suplimentare. cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru. căci erau foarte abrupte. La Sărata a fost dezvelit şi un turn asa-zis de supraveghere. La Sărata Monteoru şi Fitioneşti fortificaţia era constituită dintr-un zid de piatră. eventual şi o clădire de cult (Sărata Monteoru).Noua. Tipurile de aşezări sunt foarte diverse. Sisteme interesante de fortificaţii. ultima având o depunere de 4 m grosime. ambele evitând alte forme de relief decât câmpia. foarte elaborate. lângă o sursă de apă potabilă. care s-a dezvoltat de o parte şi de alta a Dunării. Pe lângă aceste două ocupaţii care asigură subzistenţa. au fost atrase doar de zona de podiş sau de deal şi au practicat mai mult creşterea vitelor. Yamna şi Sabatinovka. motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata.) Ele sunt situate pe înălţimi apărate natural. Periam- Pecica şi Otomani. ci de schimbari de esenta.Pecica au mai multe straturi de cultură. într-o zonă cu multe lagune fluviatile. Aşezarea de tip tell. legată cu pământ. frecventa in neolitic. se constată o adaptare a economiei la zonele de relief. tipice pentru . Sunt locuite toate zonele de relief. ceramice. grupul Govora. Multe dintre ele au o acropolă cu o clădire solidă. Coslogeni) pare a predomina creşterea vitelor.

Inmormântarea era. Cruceni- Belegiš. Incineraţia sugerează că. cat si. un cercetător britanic. locuinţe rectangulare de suprafaţă. La Mošorin-Feudvar. că în această epocă s-a crezut mai mult în nemurire decât în neolitic. apărând mai întâi în zonele vestice ale României. având în vedere dispunerea foarte riguroasă a locuinţelor. afirmă. a fost săpată o aşezare care avea case cu aceeaşi orientare. Există culturi care-şi fac o regulă din inhumaţie: Periam-Pecica.păstori. Ea cucereşte teren. poate si Verbicioara. în zona Titel. Tipurile de locuinţe sunt destul de puţin cunoscute. Au fost descoperite ancadramente de uşi. dar din Bulgaria) şi Sălacea (cultura Otomani. cel mai probabil. Bistreţ-Işalniţa. trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura Periam-Pecica). Suciu de Sus. Un caz mai special îl reprezintă unele aşezări şi locuinţe din aria culturii Vatina. Se caracterizează prin depuneri de cenuşă şi multe oase de animale domestice. mai ales. Printre clădirile mai deosebite. Balej (aria culturii Gârla Mare. de 5-6 x10-12 m. Existau desigur şi uliţe. Locuinţele sunt de tip colibă. În majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripţii de ritual care se respectă întocmai. paradoxal. altele din incineraţie: Nir. Statutul social al indivizilor se conservă şi după moarte şi se subliniază de cei rămaşi în viaţă cu ocazia ceremoniei funerare. conservarea trupului nu mai este obligatorie. incineraţia devine rit dominant în bronzul târziu. dar şi ca un loc al strămoşilor. din aria aceleeaşi culturi. formate din linii verticale şi orizontale în relief. Coslogeni. Pereţi cu decor reliefat se cunosc şi de la Corneşti.F. dar uşor ieşite în afară. probabil. de acum incolo. funcţionalitate de sanctuar. răspândindu-se de la vest spre est. Acest tip de clădire a avut. OBICEIURI FUNERARE A. Dovada ar fi mulţimea necropolelor şi obligativitatea înmormântării chiar şi atunci când trupul defunctului nu a fost recuperat. foarte puţine şi rarefiate în spaţiu. Wietenberg. Tei. dar si culturi birituale: Monteoru. 1 m. Biritualismul practicat în aceeaşi arie culturală. ca şi fragmente de coloane încastrate în zid. distanţa dintre ele fiind de aprox. faza a II-a). Harding. itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. Noua. din aria culturii Otomani. Otomani. făcute în tehnica tradiţională. O friză spiralică în relief au avut şi pereţii exteriori ai sanctuarului de la Sălacea. cât şi incineraţia. Par a continua sa existe atat bordeie. o procedură pentru eliminarea morţii sau de negare a ei. Necropola este situată în afara aşezărilor şi este privită ca o lume diferită de cea a viilor. . Foarte interesant este că unele locuinţe aveau pereţii decoraţi cu un fel de stucatură în relief. ba chiar incinerarea trupului oferă sufletului şansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabilă. Inhumaţia caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi mijlociu. foarte înghesuite. Gârla Mare. În epocă se folosec atât inhumaţia. vorbind la modul general despre epoca bronzului în Europa. Alte reliefuri de pe pereţi sunt formate din romburi concentrice. Zimnicea Plovdiv.

Pozitia este fie întinsă pe spate. unele de dimensiuni uriaşe. morminte cu catacombă (in arie Monteoru. venită dinspre est . Mormintele odata închise. totuşi. direct pe sol. sau sunt risipite în groapă. Mormintele de incineraţie au gropi rotunde în plan si tronconice în secţiune (culturile Cruceni-Belegis. cultura Monteoru). Tumulul este şi un semn de loc sacru (al strămoşilor) şi are rol de magnet. fie chircită pe dreapta sau pe stânga. Nizña Myšla. acoperite cu bârne. Orientarea şi poziţia defuncţilor este uneori dictată de reguli foarte stricte. cultura Monteoru). din Slovacia (1500 de morminte. restul fiind plane. nu neapărat contemporani.ne face să credem că între credinţele religioase ale inhumanţilor şi incineranţilor nu este. prentru că efortul de ridicare movilei funerare este mare şi presupune efortul comunitar. o prăpastie. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale. bărbaţii cu capul la N. În arie Periam- Pecica a fost observată orientarea şi poziţionarea complementară a celor doua sexe (femeile cu capul la S. E greu de spus dacă apariţia tumulului în spaţiul nostru se datorează penetraţiei unor populaţii estice sau dacă este vorba doar de o idee preluata. Doar în aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. Tiszafüred. gropi căptuşite cu dale de piatră (morminte în cistă tipice culturii Schneckenberg). Resturile cinerare se depun în urne. cultura Otomani). deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia. fie tumulare (tumul= movilă mare de pământ). sau morminte cu treaptă. un spaţiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. fazele timpurii). în sensul că atrage după sine alţi tumuli. chiar dacă invetarul funerar este modest. aşa cum adesea se crede. este considerat un indiciu că defunctul este un personaj cu statut social înalt. Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului. bărbaţii pe stânga). Cândeşti (aproximativ 1200 de morminte. femeile pe dreapta. tumulul. în gramezi. din Ungaria (1000 de morminte. În felul acesta este exclus contactul dintre vii şi morţi şi sunt respectaţi strămoşii. gropa în care se depune trupul poate fi asimilată cu un container. ci intreaga comunitate. nu se mai deschid. Cele tumulare caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi populaţiile de sorginte estică. Gârla Mare). . În general. Mormintele de inhumaţie sunt fie plane. cultura Otomani). Sarata Monteoru (4 necropole. În general.

totuşi. un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentară şi o canită pentru ofrande lichide.Cantitatea şi calitatea inventarului funerar sunt în strânsă relaţie cu vărsta. sexul şi statutul social al defunctului. În general. În aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) există ceramică care are ca degresant calcarul cochilifer mărunţit. inventarul se compune dintr-un singur vas. Podoabele caracterizează mai ales mormintele de femei. destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. spre deosebire de alte epoci (Hallstatt. spre exemplu). Razboinicul este. chiar spectaculoasă prin forme sau motive decorative în cazul unor culturi precum Vatina. ambele aşezate în zona capului. În arie Zimnicea-Plovdiv. în aria culturilor Cruceni-Belegis şi Garla Mare inventarul standard număra trei vase: o urna. Gârla Mare. S-a observat că. În unele arii culturale au fost determinate inventare standard: în arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron şi o cana cu 2 torţi . de obicei. . armele şi uneltele pe cele de bărbaţi. Uneori. Nu este clara motivatia ofrandei. Suciu de Sus. mormintele de bărbaţi sunt cele mai bogate şi cele de copii şi senili cele mai sărace. dar. OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecvenţi degresanţi folosiţi la modelarea lutului sunt cioburile pisate şi nisipul. mormintele nu au arme şi invers. ea este partea defunctului din ospatul funerar. meştesugarii au lângă ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. de puţine ori însoţit de armele sale. În general. în acele arii culturale în care armele apar frecvent în depozite. cel mai probabil. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva. o ofranda alimentara sau lichida. ceramica epocii bronzului este de bună calitate. Wietenberg sau Otomani.

Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cănile şi ceştile cu foarte multe variante tipologice. Dintre vasele de cult. Monteoru sau vasele de ofrandă cu fund ascuţit din aria Monteoru. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite şi asa-zisele tăvi sau tigai de peşte sau vasele de tip pyraunos. Mai spectaculoase ca formă sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina. . Noua. care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare.cunoscute din ariile culturilor Verbicioara. prevăzut cu doua torti. O formă rară. Vasul de tip kantharos - vas cu gura largă. dar interesantă este căucul. final: Vatina. mai ales la culturile incinerante.un fel de vetre mobile. Tei. Gârla Mare. Castroanele apar în toate ariile culturale. Gârla Mare. prevăzute cu capace în formă de pălărie de mexican (de la termenul grecesc pixis care înseamnă cutie). mai ales. în formă de burduf sau de raţă) mai frecvenţi în bronzul timpuriu în ariile culturilor Coţofeni. Cruceni- Belegiš. Se dezvoltă spectaculos amfora (vas înalt. cu rol de castaniete. trebuiesc amintiţi askoii (la singular askos= vas asimetric. folosiţi în ceremonii cu cântec şi dans. Din aria culturii Gârla Mare atrag atenţia pixidele cu patru proeminenţe perforate. trase din buză. destinat depozitarii lichidelor). Din aceeaşi arie se remarcă zurgălăii din lut cu modelare aviformă. Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina şi Gârla Mare. Baden. care se dezvoltă în toate ariile culturale. Govora. Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminenţe din aria Otomani. Cruceni-Belegiš). Formele ceramice sunt mult mai variate decât în neolitic. din bronzul mijlociu sau. care aveau rol de cădelniţe sau cănile aviforme (cu corpul in forma de pasăre de apa) şi unele şi altele frecvente în morminte. tipic culturii Coţofeni.este tipic multor culturi. Coslogeni.Vatina. cu gura îngustă.

iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte împodobită: Wietenberg. fazele timpurii Monteoru. argonautul şi vârtejul. toate prezente pe ceramica Garla Mare.Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice. la fel ca alte două motive. Periam-Pecica. Otomani. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice. Ca tehnici de ornamentare se folosesc: . cârligele spiralice. Doar în aria Suciu de Sus sunt atestate şi motive de inspiraţie vegetală. Suciu de Sus. Există arii culturale unde ceramica este foarte puţin decorată: Schneckenerg. Noua. Gârla Mare. Unele vase sunt decorate şi în interior. Zimnicea Plovdiv. zig-zag-ul. Coslogeni. cercurile cu raze. S-urile imbucate sub formă de talaz. Costişa). Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut că sunt de inspiraţie miceniană. Spirala apare şi pe ceramica Vatina sau Garla Mare. fiind frecvent doar în ariile Wietenberg şi Gârla Mare. mai ales străchinile din aria culturii Gârla Mare. Meandrul este cultivat în mai mică masură. Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gâtul sau partea bombată a vasului. având una sau doua axe de simetrie. triunghiurile şi romburile haşurate (Tei. Ultimele două sunt cultivate mai ales în ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. Decorul este întotdeauna simetric. Govora.

pe ceramica Vatina. Gârla Mare. Wietenberg. Suciu de Sus . ştampilarea.pe ceramica Garla Mare ( se cunosc şi ustensile din lut utilizate în acest sens) 7.Vatina. 1.incrustaţia cu pastă albă.pe ceramica Gârla Mare 3. Gârla Mare. Suciu de Sus -protome de păsări şi cornute . Cruceni-Belegis. -proeminenţe . Monteoru 2.pe ceramica Otomani. Monteoru 5.pe ceramica Coţofeni. incizia. Este tehnica care ia cea mai mare amploare în această epocă 6.la ceramica Gârla Mare.pe ceramica Periam- Pecica. Tei.pe caremica Wietenberg. decorul plastic în relief se compune din: -potcoave. Cruceni-Belegiš (şnur fals) 4. impunsăturile succesive .in arie Coslogeni. lustruirea. Vatina. impresiunea cu rotiţa . Verbicioara. Cruceni-Belegiş.

Crişana şi Maramureş unde au evoluat culturile Wietenberg. dar mai ales de dezvoltarea fără precedent a armelor precum spada şi toporul de luptă. excizia. CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul că epoca bronzului este o perioadă caracterizată prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare. brăţări). Igriţa. 9.doar la ceramica culturii Coţofeni 8. care este foarte rară. la fel ca în spaţiul micenian.în toate ariile culturale -coaste în relief . canelarea. Cele mai războinice par a fi populaţiile din Transilvania. cu 4 topoare si falere). Adoni. Covasna. în aria Periam-Pecica). Şmig (falere. Vărşand (falere). fapt demonstrat de fortificaţiile frecvente din aşezări. in arie Wietenberg. alteori cu podoabe de aur (spre exemplu în necropola de la Beba Veche. uneori cu arme. Perşinari (12 halebarde. Sacrificiile umane atestate în aria Monteoru sau construcţiile funerare care solicită un mare efort comunitar (tumulii) o sugerează si ele deosebiri majore de statut social. Ele sunt relevate de studiul necropolelor şi al inventarelor funerare.pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile. ar putea fi indicii că în lupte au fost folosite care de luptă. Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe şi arme. Mulţi cercetători sunt sceptici pentru că . dar şi de apariţa unor fenomene de tezaurizare. Probabil că in aceasta epoca se conturează o aristocraţie războinică care-şi revendică funcţii de conducere. Tigănaşi (falere. Otomani şi Suciu de Sus şi unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. aparand frecvent pe ceramica Otomani.apare deja din bronzul mijlociu. saltaleoni). practicandu-se doar accidental in aria culturii Gârla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil că între membri comunitaţilor există deosebiri. Pecica-Rovine (faleră şi tutuli conici). -brâuri în relief. Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalău (jud. Grăniceri (falere). Reprezentările în lut de care uşoare. precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare). inele buclă. iar dintre cele tărzii : Săcuieni (falere). Măcin (pumnale). dar este tipică mai ales bronzului târziu. Cruceni- Belegiš. mărgele. o spadă de aur şi 4 topoare de argint). Bistreţ-Işalniţa. Gârla Mare. asemanatoare cu cele de luptă.

ele asigurând doar deplasarea pe câmpul de luptă a unor aristocraţi războinici. Roţile cu spiţe sunt atestate mai devreme în zona Volga- Urali şi Armenia. 700 kg. din bronzul timpuriu. Aceste mijloace prezintă inconveniente. Apariţia roţilor cu spiţe face carul mai uşor şi face posibilă înlocuirea vitelor cu caii. fie nu permit transportarea unor cantităţi prea mari de produse. Epoca bronzului este epoca în care se poate vorbi cu adevărat de schimburi. care asigură o deplasare mai rapidă. Deocamdată nu se pot face deosebiri între piesele de harnaşament folosite pentru călărirea calului şi cele . cântărea aprox. Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg şi Otomani. fie pot fi folosite doar o parte a anului. un fel de obrăzare) care fac posibilă înhămarea cailor sau folosirea lor la călărie. Primele roţi miniaturale din lut apar încă din eneolitic. datorită faptului că se răspândeşte pe spaţii foarte largi carul cu 4 roţi. mai rar. Roţile sunt iniţial pline. Ele sunt prezente si în ariile culturilor Wietenberg şi Gârla Mare. Carul tras de boi era foarte greoi. care apar foarte rar în epoca bronzului în această zonă a Europei. schimburile la mari distanţe s-au lovit de două impedimente majore: lipsa drumurilor şi a vehicolelor de transport. Folosirea calului la tracţiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaşament (psaliile. Totuşi nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta să fi existat. GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR În pristorie. El are cofragul rectangular sau. pe schiuri sau sănii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare. oval. relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de luptă. Produsele erau cărate cu ajutorul animalelor de povară. tras de două vite. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden. aşa-zisul car cu rol economic.8-2. se afunda în noroi şi avea o viteză de deplasare de 1. dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului. Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu săgeţi şi vârfurile de lance sau suliţă. iar prin bronzul mijlociu apare roata prevăzută cu 4-10 spiţe. iar armele de luptă nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor.5 km pe oră. fie că nu sunt rapide.

Corăbiile au suprastructuri complicate şi sunt prevăzute cu catarge. ci conţinutul lor. comunităţile având posibilitatea să-şi producă singure mijloacele de subzistenţă. dar devin frecvente doar în bronzul mijlociu. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. Drumurile sunt foarte rar atestate. Modul în care sunt amplasate aşezările ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. A fost puţin utilizată la noi pentru ca. Primul tip este realizat din corn. Nu ştim ce puteau conţine. un fel de canoe scobită din trunchiuri de copaci. că au dus la vehicularea unor bunuri pe spaţii foarte largi (bronzuri arsenizate. Cu ajutorul lor se făcea doar cabotaj (cabotaj= navigaţie pe coastă). bunuri de prestigiu (arme). Ele sunt de două tipuri: în formă de bară. cu mlaştini. mai întâi de femei (schimburi matrimoniale). De asemenea sunt atestate ancorele. Se cunoaşte din Asia Mică (Kültepe) de pe la 1850-1650. al doilea mai ales din os. sceptre în formă de capete de cal). Existenţa ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. Sigur nu alimente perisabile. lungă de 3-16 m. Pentru deplasare se foloseau padele sau prăjini. Trebuie subliniat faptul că schimbul. Mureşul trebuie că a fost şi el o importantă artera de comunicaţie. să fi fost folosite scăriţe din lemn. Unele aveau furcheţi pentru prinderea vâslelor. care sunt mai frecvente si de formă circulară. care presupune folosirea monedei. centrală şi alte 2-3 laterale. fără de care oamenii puteau să trăiască. nu a avut neapărat caracter economic. totusi. de aceea foarte instabile. după o . Legătura cu Europa Centrală se realiza pe Dunăre. Nu se cunosc scăriţe de şa şi nu este atestată nici saua. În aceeaşi categorie se înscrie şi ceramica care adesea este schimbată între comunităţi vecine. băuturi. drept pentru care i s-au adus modificări. Este posibil. scoici.utilizate atunci când calul era folosit la tracţiune. probabil. iar cu sudul Pen. Din epoca bronzului se cunosc două epave de corăbii care au eşuat pe coastele Asiei Mici. Cele mai timpurii psalii apar la sfârşitul bronzului timpuriu. De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile să nu mai aibă caracter episodic şi întâmplător ca în epocile anterioare. fiind atestată mai ales în faza a II-a a culturii Monteoru. Mişcările de populaţii. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care. Psalia circulară este de origine estică şi apare mai târziu. sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. mai mici. pumnale. Este destul de puţin probabil că ar fi existat şi o cale maritimă de legătură cu sudul Pen. eventual peşte sărat sau carne uscată. nu se potrivea cu sistemul de înhămare din această zonă. Psalia în formă de bară este de origine anatoliană sau un tip local. Transporturile pe ape erau mai comode şi mai rapide. Se cunosc corăbii şi din Egipt şi din Scandinavia. unde imaginea lor a fost gravată pe pereţii unor morminte. La vremea cu pricina se cunoştea deja de multă vreme monoxila. apoi de daruri. cu o perforaţie mare. Căile de comunicaţii cele mai probabile au fost văile unor ape. Ea putea fi folosită doar pentru navigaţia pe râuri şi probabil mai ales pentru pescuit şi comunicaţie între cele două maluri. deşi fiecare are propria-i ceramică. Termenul de schimb este de preferat celui de comerţ. Aproape sigur nu vasele erau importante. chiar cel de bunuri. Din medii Vatina şi Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. însemne de putere. motiv pentru care calărirea trebuie să fi fost tare incomodă. la Ulu Burun şi la Capul Gelidonya. Se crede că exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor. Balcanice. unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. Din epoca bronzului se cunosc doar în Anglia şi Danemarca. care nu s-au păstrat. fără îndoială. adică din zonele umede. alcătuite din dulapi de lemn îmbrăcaţi în piele. Ar putea fi vorba de condimente. Tot pentru navigaţie s-au folosit un fel de bărci cu fund plat.

este posibilă existenţa unor negustori ambulanţi sau efectuarea unor schimburi la mari distanţe prin verigi intermediare de legătură. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distanţe. şi nu mai puteau fi folosite). La acestea se adaugă aurul şi chihlimbarul. Spade de tip micenian. 4. Tracia şi Macedonia. 5 perle la Sărata Monteoru/Cimitirul nr. spre Italia. bare sau lingouri în formă de piele de viţel. Sunt doar câteva zone în Europa care-l deţin: Irlanda. prin Alpi. Ar fi existat şi o ramificaţie a acestui drum principal. Fără îndoială că schimbul de daruri trebuie să fi fost fost continuat cu trocul. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime şi analize tipologice pentru piesele finite. spre exemplu. într-adevăr. materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul. Ambra de Baltica a circulat. cel mai probabil. el este un bun de valoare legitimat. la acest nivel cronologic. Bulgaria şi Macedonia. . Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care creştea doar în nordul Europei. fie prin pasurile Alpilor. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. între culturi vecine. trebuie amintit că cel mai lesne au circulat. Cositorul si bronzul au circulat sub formă de turte. ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. Relaţiile cu Europa Centrală şi Nordică Se crede că s-au vehiculat dinspre Europa Centrală spre spaţiul nostru mai ales două produse: cositorul şi ambra. Ambra se pare că pleca din Anglia sub formă de piese finite. sub formă de lingouri. din Boemia. cale care nu a fost demonstrată deşi a fost presupusă (căci lipsesc piesele din Italia) fie. bunuri de lungă folosintă ( care . Totuşi piesele de chihlimbar din spaţiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica şi Otomani. şi alte câteva de la Cândeşti) sunt foarte rare şi nu au fost analizate pentru a se şti cu certitudine dacă sunt din ambră de la Baltica. din aproape în aproape.anumită perioadă de întrbuinţare se deteriorau. secerile şi colanele de gât cu capete spiralice. până la Micene. având în vedere că există o varietate de chihlimbar în zona Buzăului (la Colti). invenţii sau mode ceramice. cobora pe drumuri de uscat până în sud şi apoi ajungea. Printre bunurile cu valoare economică trebuie admise totuşi cositorul sau bronzul. chihlimbariul). care coincidea cu linia Dunării si care mergea spre zona noasra. din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franţei. Aurul nu este doar o materie primă. ultima venita de la Marea Baltică. materii prime foarte preţioase. cel mai probabil. pe spaţii foarte largi. destul de rar. care. Se admite că. care veneau sa asigure prestigiul. pe malurile Marii Nordului şi Mării Baltice. pe Mediterana. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub formă de piele de viţel. Au circulat însă şi piesele finite din bronz. apoi pe râul Garronne până în sudul Franţei şi apoi. materii prime foarte importante de care nu aveau parte o serie de populaţii.după deteriorare se refoloseau). Această cale este dovedită de descoperirea în Grecia a unor distanţiere din chihlimbar tipice culturii Wessex. ideile şi circulaţiei lor li se datorează răpândirea unor tehnologii. Piesele din arie Periam-Pecica şi Otomani este posibil să fie din ambră de Baltica. premonetare. deci au circulat mai degrabă piese finite. dar nu este exclus să fi existat şi mijloace de schimb cu valoare de etalon. era adusă. spre Grecia. Transilvania. S-a vorbit despre o cale terestră a chihlimbarului care pleca de la Baltica. Nu în ultimul rând. pe mare. Munţii Pirinei. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabilă o provenienţă locală. au ajuns în Albania. Cositorul este o materie pimă deficitară. Este greu de presupus că vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. spre Italia şi apoi pe mare. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este întotdeauna clar dacă ele au circulat în stare brută sau sub formă de produse finite. trecea în Franţa. spre Grecia.

o scurgere de populaţie din Transdanubia în jos pe Dunăre. s-au dovedit a fi trei spade din Albania şi alte trei din Bulgaria.Drumul lung pe care-l străbate chihlimbarul presupune existenţa unui lanţ comercial cu o serie de verigi intemediare. celelate în aria culturii cu ceramică incrustată din Transdanubia. ceramica din Moldova prezintă asemănări cu grupul Edineţ din Moldova. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os. Dinspre est pătrund. că sunt realizate din aur local. Chr. au ajuns la Povegliano în Italia şi în Schleswig şi Holstein. Polada) care apar si în aria culturii Gârla Mare. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare. prezente în unele depozite din Transilvania sau în aria Gârla Mare. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu. mai ales în Moldova. cu două tortiţe. Şmig. unele fiind mai vechi decât piesele miceniene. Scandinavă. Kurt Horedt şi alţi cercetători se numără vreo 15 spade (de la Roşiori de Vede. Dintre produsele din Europa Centrală. semn ca erau produse de buna calitate. Plastica antropomorfă a culturii Gârla Mare ca şi zuruitorile din lut din aceeaşi arie culturală îşi au originile tot în vest. că sunt de fapt copii după spade de tip A. Balcanice. Nusfalău. au şi ele o origine vestică. precum pandantivele şaibă cu nervuri în relief . descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate şi par a fi miceniene.Pecica. Medgidia. Gheorghe. spre nord. Relaţiile cu spaţiul balcanic Zona noastră a fost suspectată a fi avut strânse relaţii cu sudul Pen. Unele piese descoperite în spaţiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenţă miceniană. toate de tip A. Din bronzul mijlociu şi târziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli în formă de pâinisoara) cunoscute din Slovacia. unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. Germania de sud (adică ariile culturilor Mad'arovce. cele mai multe apar în aria culturii Periam. Alba Iulia) care s-a dovedit. Un rol important în vehicularea bunurilor estice trebuie să-l fi avut populaţiile Sabatinovka care pătrund spre sfârşitul epocii bronzului în spaţiul nostru. produse undeva în Ungaria de NE şi NV României. între timp. Veterov. Având în vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunărea bănăţeană şi olteană este de presupus. Relaţiile cu Europa de Est Încă din bronzul timpuriu. Unele tipuri de morminte cu treaptă semnalează pătrunderi de populaţii Yamna. Printre piesele de influenţă miceniană au fost considerate a fi şi statuetele din arealul culturii Gârla Mare . Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaţiei miceniene sunt perlele din pastă sticloasă tărzii. în sec. unele tipuri de topoare: celtul de tip estic. Săcuieni din tezaurele din România s-a dovedit. XV-XIII a. Singurele spade miceniene din afara Greciei. Este vorba de perlele din pastă sticloasă şi unele piese de podoabă din metal. Falerele de aur de la Grăniceri. prin analiză metalografică. B sau C 3 din lumea miceniană. Spadele de tip Boiu. falere de aur. mai ales la nivelul civilizaţiei miceniene. mai degrabă decât comerţul. produs originar din spaţiul dintre Nistru şi Nipru. Tigănaşi. Unele piese de podoabă. iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi decât piesele miceniene şi prezintă asemănări destul de multe cu piese anatoliene. Perşinari. Miecurea Sibiului. precum topoarele de luptă cu disc sau celtul de tip transilvănean au circulat mult spre vest. care sunt cu siguranţă atestate în spaţiul nostru. unele chiar până în Pen. de sorginte estica. Drajna. Sf. Adoni. Austria şi Italia. primele în aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj.

în 657/656. de tip italic. . Din Europa au ajuns în Grecia fibulele en violon ( la Perati). unele tipuri de spade şi un tipar de Lappenbeil. Ideea est încurajată şi de descoperirea unor lingouri în formă de piele de viţel. tipice lumii miceniene si spatiului egeean.Die Wietenberg-Kultur. cu loc de origine în Bulgaria. Printre piesele originare din spaţiul nostru. trebuie că au existat explorări ale ţărmului vestic şi nordic al Mării Negre. fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). Bonn. Boroffka. căci importurile sigure sunt constatate mai ales în sudul Italiei (ceramică şi două statuete antropomorfe). fiind greu de admis că grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. provin tot din ateliere din Bulgaria. Colombela rustica. expediţia ar fi avut loc la 1225. iar aceste legături par a fi fost mediate de alte populaţii intermediare. Statuetele par . După Eratostene. Bucuresti. au ajuns în Marea Neagră şi s-au întors spre casă pe Dunăre. din Serbia. Celturile de tip sudic. Lâna de aur ar fi putut fi o metaforă pentru aurul transilvănean. 1961.sau carele cu roţi cu spite atestate. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader. Cu siguranţă sudice. atestate în sud. fără torţi. tot în aria culturii Gârla Mare. dar pare a fi vorba mai ales de legături maritime. ambele pe ţărmul bulgar al Mării Negre şi ambele în golfuri.Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. se numără cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zonă de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium. Vladimir Dumitrescu. provenite de la mari distanţe. Este atestată şi relaţia de schimb pe direcţie inversă. Ideea este foarte interesantă. aflate la periferia civilizaţiei miceniene. Civilizaţia miceniană a avut legături indubitabile cu Europa. mai ales că trebuie admis că. înainte de fundarea Histriei. Ea este sugerată de legenda argonauţilor care ar fi plecat. în Macedonia. din Colchida pe mare. la Burgas şi Capul Caliacra. Conus mediterraneus. mai degraba. sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. adică locuri ideale de popas de noapte. trebuie amintită o spadă de tip Boiu-Sauerbrun descoperită la Pella. au existat cu siguranţă legături ale spaţiului nostru cu civilizatia miceniană. în căutarea lânei de aur. O legătură martimă cu spaţiul nostru ar fi putut să fi existat la sfârşitul epocii bronzului. Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. dar nu au circulat atât produse cât idei. în staţiunea de la Dupljaja. pentru odihnă şi aprovizionare.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. din Muntenia sau Dobrogea. Dentalium. Printre piesele insolite descoperite în spaţiul nostru. N. sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. Bucuresti. 1978. în forme miniaturale. 1994. În concluzie. Glycimeris glycimeris. Pectunculus (melc). Legenda argonauţilor arată clar că argonauţii practicau cabotajul şi făceau astfel de popasuri. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala.

tunetului. Bonn. sunt greu de reconstituit. Ideea generală despre epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene. spaţiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui. Însăşi incineraţia este considerată a fi legată de aceste culte. solare. care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice. zvastica. fulgerului.Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale. cosiderate a fi simboluri solare. la fel ca şi în perioadele anterioare. 1968 EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE Credinţele religioase. LOCURI DE CULT Sanctuarele . purificarea lui şi înălţarea lui către cer. apoi pentru că rareori în preistorie au rămas urme materiale care să ateste credinţele religioase. O dată pentru că noi avem o altfel de gândire.Bernhard Hänsel. cercurile însoţite de raze. Ea ar asigura eliberarea rapidă a sufletului nemuritor de trupul efemer.

Bihor (cultura Otomani. se cunoaşte un loc de cult la Oarţa de Sus.30 x 5. 2. spre exemplu) în care au fost depuse ofrande constând din ceramică şi piese de bronz. constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo. Buzău (cultura Monteoru) . Avea o anticameră şi două camere. faza II. cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de întemeiere a sanctuarului). un car miniatural din lut şi o barcă de lut. Italia. Din aria culturii Wietenberg.80 x 5. Sanctuarul se compune din trei încăperi care comunicau între ele. În preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormânt de copil. au fost descoperite vase întregi. au fot descoperite. Puţurile În Europa (Germaia şi Anglia. de la sfârşitul epocii bronzului. pe vârfuri de munţi.a fost descoperit în nivelul al IV-lea al aşezării. se întâlnesc şi se despart cele două lumi. În interior au fost găsite două platforme de lut. Are dimensiunile de 14. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia.Una dintre întrebări este unde se află locurile de cult.jud. Teoretic ele ar putea fi oriunde în mediul natural: în peşteri. Sanctuarul de la Sălacea: Dimensiuni: 8. care ar putea fi considerate recuzită de cult: un topor miniatural de lut şi o piesă cu utilitate necunoscută care seamana cu o barcă. a celor vii şi a celor morţi.50. în apropierea izvoarelor. Scoţia şi Irlanda care sugerează că cei care le-au făcut aveau şi unele cunoştiinţe de astronomie. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe . Planul elaborat ar indica o construcţie de cult. Balej. Peşteri Peşterile sunt spaţii foarte enigmatice. Ecoul lor poate impresiona şi poate sugera că ele sunt populate de spirite. prin adâncimea lor. o serie de peşteri (Igriţa. Ar putea fi şi una şi alta. Aici se ingemaneaza lumina cu întunericul. fie locuri de cult. faza a II-a).Jud. Adeseori în peşteri s-au făcut înmormântări sau s-au depus piese de ofrandă. dar şi piese cu caracter profan. În ele. În Poiana Scoruşului de la Sarata Monteoru a fost identificată o clădire mare. mai ales) puţurile cu adâncimi mari au fost considerate a fi fie fântâni. unele de 20 m adâncime. Pronaosul avea două coloane. 3. în crânguri. considerate a fi altare fixe. în Munţii Apuseni din Crişana. considerată a fi o constructie de cult sau casă tribală. Una dintre încăperi este decorată cu frize cu motive spiralo-meandrice în relief. Din inventarul megaronului sunt de amintit două piese. dar şi în alte părţi ale Europei. fapt ce sugerează că nu este vorba de fântâni dezafectate. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului în spaţiul nostru şi in cel apropiat României: la Sălacea. Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica. Megaronul de la Balej. un altar suspendat. 1. în arealul grupului Igriţa. Ne întâlnim cu astfel de situaţii în Slovenia. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo.70 m şi o orientare E-V. Croaţia. În spaţiul nostru. În intreaga Europă sunt puţine locuri artificiale destinate cultului. însoţit de câteva vase.Bulgaria ( cultura Gârla Mare) si Sarata Monteoru. care.

Ipoteza. Acestea din urmă sunt masculine. a fost formulată pentru statuetele cu braţele ridicate deasupra capului. 3. la care se adaugă cultura Szeremle- Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria şi Croatia. retezate. destul de credibilă. Majoritatea statuetelor sunt feminine. care avea în vedere un motiv ornamental în formă de liră care apărea adesea figurat pe statuete. Reprezentări ale defunctului. provin din morminte de copii. potrivit cărora statuetele ar reprezenta: 1. 2. Sunt destul de multe supoziţii. Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. 5. deci de muritori aflaţi în poziţie de adoraţie. motiv pentru care nu li se poate determina sexul. unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braţele lipite de corp şi arcuite spre abdomen). dar sunt fragmentare. Ipoteza trebuie eliminată. Reprezentări ale sufletului celui mort. Ipoteza este destul de puţin probabilă căci reprezentările nu sunt nude şi nu au atributele sexuale subliniate. precum două statuete descoperite pe cele două care miniaturale din lut de la Dupljaja. . post 1390 a. dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare. Reprezentări de adoaratori. Supoziţia a fost făcută de Dumitru Berciu.. Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene. păsarile erau simboluri ale sufetelor călătoare. Această ipoteză este şi ea destul de puţin probabilă căci. Astfel. Tipul Phi poate fi cu cap modelat în prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap. adesea în atichitate. Dolj). Unele au cap de pasăre de apă. în morminte au fost descoperite două sau chiar trei statuete antropomorfe. respectiv statuetele de tip Psi. Piesele provin atat din aşezări. cu bratele orizontale. in aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau.O divinitate a fertilităţii şi fecundităţii. Spre deosebire de neolitic. plastica antropomofă este slab reprezentată la nivelul epocii bronzului. Chr. O divinitate a muzicii. cât şi la Plosca şi Cârna-Ostrovogania (toate necropole din jud. Reprezentări plastice din lut există foarte multe în aria civilizaţiei miceniene. Cele descoperite in morminte. adesea. Psi (cu braţele ridicate şi arcuite deasupra capului) şi Tau (cu bratele dispuse orizontal). dar cu un presupus cap atasabil). Este posibil ca şi celelalte statuete cu cap de pasăre din aria culturii Gðrla Mare să fie tot masculine. 4. În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese. căci este vorba de un motiv care iniţial desemna foarte schematic ochii şi nasul. Ipoteza este plauzibilă pentru statuetele cu cap de pasăre căci. Interpretarea statuetelor este destul de dificilă. iar in aria culturii Gârla Mare sunt prezente statuete de tip Phi şi Psi. atât la Cârna-Grindu Tomii. cat şi din necropole. de forma unor cioturi. la baza gâtului.

Reprezentări ale unei divintati solare. Wietenberg. Reprezentări de nursă. Şi această ipotză est destul de puţin probabilă. Această presupunere a fost făcută pentru statuetele masculine. foarte împodobit. De la Dupljaja. Pare a fi vorba de cel puţin doi zei: unul feminin şi altul. poate dint-un mormânt. Otomani şi. din Ungaria şi a fost descoperit într-un mormânt (la Budakalász).un car cu 2 roţi. Statuetele au sigur semnificaţie religioasă căci se remarcă prin modelarea canonică. cu cap de pasăre. care este foarte rar reprezentat. 8. Ceva mai târziu. divinizat ca zeu al soarelui. provin două care de excepţie. mai ales. inclusiv concubine ale defunctului. având în vedere că în unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe. Carul cu 3 roţi era asociat cu o piesă din lut tronconică care a fost interpretată ca fiind o umbrelă sau un disc solar. deci ar trebui să reprezinte zei comunitari şi nu zei din patrimoniul familial. masculin. Despre cele două pesonaje masculine găsite asociate cu aceste care predomină supoziţia. tot cu 4 spite. 6. tras de păsări de apă. că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul.Simple jucării din lut. ersatz (=înlocuitor) de mamă. Pe ambele care de la Dupljaja se afla câte-o statuetă antropomorfă masculină. cu două osii şi cu 4 roţi pline. Reprezentări de divinitate protectoare a mortilor. cu cap de pasăre de apă (raţă sau lebădă). Că ar fi vorba de zei ar sugera-o şi costumul elaborat care pare a fi zeiesc. roţi sau care miniaturale sunt atestate si în ariile culturilor Schneckenberg. care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. 7. in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor. Reprezentări de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt). Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaşte din aria culturii Baden (cultură din bronzul timpuriu). Aceasta deoarece există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într- . Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval. 10. 9. precursoare a lui Apollo. şi un altul cu 3 roţi. ceremonial. cu rol economic. comparabile cu păpuşile de azi. doică divină. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin în contrast cu numărul pieselelor de podoabă descoperite în mormintele din această arie culturală. cu cap de pasăre. sugerată în 1954 de Sprokhoff. cu 4 spiţe.

Polonia (cultura Lausitz). Nu se ştie dacă piesele sunt realmente piese de cult. care garantau calitatea sau cantitatea ei 4.şi Gârla Mare-24 piese. O altă intepretare a carului. până în Hallstatt. dată de Trbuhovic. idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat şi o interpretare numerică: s-ar fi folosit un sistem numeric în bază 12- număr care. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din două arii culturale: Otomani-două piese de la Derşida. Ele au fost descoperite mai ales în aşezări. talismane 2. dar asta nu lamureşte utilitatea pieselor. În plus. religioase sau profane. Este sigur că asocierea car-pasăre de apă are o semnificaţie religioasă. considerată a fi un simbol solar. simbol al perfecţiunii. Piesele sunt făcute să producă zgomot. Brotlaibidolii din lut Piesele au formă de pâine şi sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. altfel este greu de explicat existenţa acestei asocieri atât de mult în timp. Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele în interior si sunt modelate în formă de broască ţestoasă. de pe carul cu trei roţi. Au fost interpretate şi ca jucării pentru că au fost descoperite uneori în morminte de copii. păsări de apă). Statuetele sunt masculine. iar a 2-a statuetă. cap de cornută. Veterov şi Mad'arovce din Slovacia. Szeremle (Ungaria). Zurgălăii din lut Apar la noi doar în aria culturii Gârla Mare (15 piese). pasăre de apă sau hibrizi cu corp de pasăre. Elveţia. porumbei. la fel broasca ţestoasă . Chr. Unterwölbling (Austria). IV p. Asine şi Micene). piese pentru ştampilarea ambrei. porneşte de la un ritual târziu. răboaje preistorice 3. deci trebuie să fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implică muzică şi dans. negative pentru obţinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. de invocare a ploii cu ajutorul carului.un car tras de lebede spre Helikon. picioare umane. alţii le-au dat semnificaţii diferite. avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. la babilonieni (?). ţara hyperboreenilor sau spre Africa. statueta de pe carul cu două roţi are pe piept un motiv decorativ în formă de zvastică. este foarte posibil ca acest vehicol să reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo. Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa . era considerat magic. pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. Alte piese se cunosc din Grecia miceniană (Perati. rar în necropole. Piesele au fost interpretate a fi: 1. Unii cercetatori s-au mulţumit a le numi obiecte enigmatice. iar statuetele cu chip de pasăre să fie o reprezentare a sufletului celui mort. spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Gârla Mare. un cercetător sârb. Pasărea de apă este cu sigurantă un animal psihopomp. atestat în sec. aprox. Având în vedere că multe reprezentări de care (Europa nordică-care figurate pe pereţii mormintelor) sau care adevărate (Sintašta) sau miniaturale au fost descoperite în morminte. mai ales că în mitologia grecească sufletele celor morţi sunt adesea reprezentate prin păsări (lebede. 195 de piese de acest tip în ariile culturilor Polada (Italia). datorită faptului că zgomotul produs de deplasarea carului semăna cu cel al tunetului. Arbon ( SV Germaniei). Tansdanubia (cultura cu ceramică incrustată). toate indubitabil feminine.. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalbă. la nivelul culturii Basarabi.

Nasta (jud. Verbicioara şi Gârla Mare. Wietenberg. Piesele au cu siguranţă un mesaj religios. probabil folosesc pentru depunerea de ofrande. semilune şi cercuri concentrice. care au capac). deci posibile simboluri astrale. Dolj) au figurate pe ele X-uri. de 1. aur. Se găsesc în morminte Monteoru. în spatiul cretan sau micenian. Toporul dublu. obiect de adoraţie.20 m. o groapă de la Carna-Nasta şi în necropola de la Orsoja -Bulgaria). precursoare a Demetrei. mai ales în mormintele mai bogate.(semnifica poate hibernarea. crucea. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrandă care sunt tipice culturii Monteoru. Monteoru.este frecvent în lumea cretană şi miceniană unde apare. Totuşi labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna şi poate fi şi un simbol al unei zeite a vegetaţiei. Cea mai probabilă divinitate este bănuita a fi una a fulgerului. Monteoru (1 buc. Se crede că. Foarte frecvent. urmată de trezirea la viată si are o legatură cu reinvierea. asemănătoare topoarelelor din piatră sau din metal (tipul Kilindir-Begunci). din aria culturii Cruceni-Belegiš.construcţia de tip megaron. Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak. Unii cercetători cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconică a unei diviniăţi şi. căci aveau fundul ascuţit. Datorită faptului că decorul piesei este incrustat cu alb. cel mai adesea.necropolă. instabile. în complexe de cult şi morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos). soarele. Apariţia lui frecventă în complexe palaţiale ar sugera chiar că el a devenit ulterior un insemn al regalitaţii. Acest model anticipează urnele în formă de casă miniaturală foarte comune în aria culturii Villanova din Italia. Erau un fel de amfore. argint sau lut. se crede că este un import din aria culturii Gârla Mare. iar vasele sa fi avut funcţionalitatea unor cădelniţe. mai rar în complexe profane. drept urmare. de la forme miniaturale până la forme uriaşe. Este din fildeş. la Năeni). mormânt de copil). de aceea se presupune că erau înfipte in pământ. Două piese de la Cârna. care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoare. Este posibil ca în aceste vase sa se fi ars substanţe aromate. Vasele de cult Pot fi integrate în această categorie pixidele ( vase de agăţat. labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului.ciocan sau securi duble. Sunt atestate în ariile culturilor Periam-Pecica. Schneckengerg (20 exemplare). care este şi foarte longeviv căci şi în Hallstatt sau epoca geometrică în Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic. Modelele miniaturale de casă Din epoca bronzului se cunoaşte un model de casă dintr-un mormânt din necropola de la Karaburma (cartier al oraşului Belgrad). toporul este asociat cu coarnele de consacraţie sau cu simboluri astrale: luna.labrys-ul. dar ulterior ar fi căpătat alte semnificaţii. Gârla Mare (în aşezări precum cea de la Balej. Apar cu predilecţie în necropole. căci se cunosc depuneri de carapace de ţestoase în mormintele culturii Aunjetitz). Ea are un topor în mână şi primeşte în dar măciulii de mac şi fructe. . În spaţiul micenian are dimensiuni diferite. iniţial. în forma de topor dublu. Vatina.

Iordania. . Egipt. Periam-Pecica) sau de căni terminate cu protome în formă de cap de pasăre (Gârla Mare) sau vase aviforme (Gârla Mare). Pasărea de apă mai apare în culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev. Liban. Monteoru. Vasele cu protome în formă de cap de pasăre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului şi din Israel.

2003. Bucuresti.Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) .Arta preistorica în România. Vladimir Dumitrescu. 1974. Monica Sandor. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara. Dacia 34. p.Chicideanu. Ion Chicideanu. Contributions to the Study of the Gârla Mare Antropomorphic Statuettes. 53-76.BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. Cluj. 1961. Monica Sandor-Chicideanu. 1990. Bucuresti.

Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie în interior si decorul cu multe proeminente. adesea cu luciu metalic. despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda. Astfel de ceramica exista si în Ungaria-cultura Gava. un mare complex cultural din bronzului târziu. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului. Hans Hildebrand a împartit epoca fierului în doua etape : Hallstatt si La Tène. perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului. iar D Ha târziu (post 650). asemanatoare celei din România. periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala. ceva mai târziu. cum ar fi fost normal. în ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i. începând cu Ha mijlociu. în Bulgaria si Saharna-Solonceni. În Europa Centrala. A2. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare între Europa Centrala si cea de est. sunt atestate si în spatiile vecine: grupul Pšenicevo. La scurta vreme. dupa numele a doua situri. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke în etapele A. Se remarca pentru Ha timpuriu din România existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata.n. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita în Austria. caracterizat prin asa-zisele câmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie în urna). Meri. Grupuri cu ceramica imprimata. iar cea canelata celui illyric.Susani în Banat si Gava- Lapus în NV României. ceramica canelata se va raspândi în întreg teritoriul României. în teritoriul intracarpatic. aparând ceva mai târziu grupurile: Gava. cu predilectie. care a avut circa 2000 de morminte. Din Banat. de culoare neagra. motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pâna pe la 800 a. Ulterior. în spatiul în care la sfârsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni- Belegiš si Suciu de Sus si grupul Igrita.si în Ucraina-cultura Holyhradi. unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vârtop-Hinova. ceramica canelata se raspândeste spre Oltenia. Zimnicea). În Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi în paralel. C. A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii.In 1874. care nu au rol functional. Tamaoani). Si în Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800). Ceramica canelata apare mai întâi în Banat. al doilea din Elvetia. în Republica Moldova). din cauza raritatii pieselor din fier. Prima vârsta a fierului începe la 1200/1100 si se sfârseste la 450 în Muntenia. ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul întregii Transilvanii. centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad. când se sfârseste UFK (Urnenfelderzeit). B. ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata în hallstattul timpuriu. B1-3. primul din Austria. uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag).Medias si Gava-Reci.Chr. în jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata. dintre care au fost sapate 1270. bine lustruita. pe la 350. decorata. Maramures si Crisana. Muntenia (Chitila. Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului etnic tracic. în jumatatea estica. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur). poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. ci aparitia unei ceramici de alta factura. grupul Granicesti. si D. De multe ori. C-ul Ha mijlociu (800-650).e. . prin doua tehnici: canelarea si imprimarea. iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 .

METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La începutul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului. cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti). straturi subtiri de cultura. motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. aduce cu sine noi tipuri de piese. la fel ca si cea de la sfârsitul epocii bronzului. Huedin. se remarca în epoca cetatile de refugiu. . Totusi. pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decât spre cultivarea plantelor. Noua epoca. iar mai târziu fibulele ochelari. Apar pentru prima oara centurile din bronz. Economia. Ciceu (30 ha). În Ha C. Spalnaca si Aiud. fiind frecvente asezarile de tip salas. cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Hallstattul. iar mai târziu cnemida. Teleac. foarte frumos decorate cu motive geometrice. de cele mai multe ori. din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament. reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. apare fibula de tip Peschiera.În general. care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate în ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cântareste în jur de 1100 kg. Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara. toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. fortificate cu valuri de pamânt pe schelet de lemn. Chr. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sântana (78 ha). Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul. Cornesti (68 ha). Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mâner (apar în Ha B) sau cele cu antene. motiv pentru care asezarile au. Gusterita. Pe la 1200 a. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie.

De la Dervent. o spada de fier din Banat. 3. descoperit în depozitul de la Rozavlea III. Cele mai vechi dintre ele sunt: 1. Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre. în regatul hittit. în Muntii Taurus. obiectele din bronz sunt treptat înlocuite cu cele din fier. al IX-lea. al XII-lea. fie din Anatolia. bare de fier. Fierul este cunoscut înca din mil. la sfarsitul sec. Fara îndoiala ca sunt piese de import. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului în spatiul nostru sunt din sec. fie pe culoarul Vardar-Morava. mai întâi armele. cu miez de fier descoperit la Tirol. 7. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi în Asia Mica.În sec. Chr. deoarece randamentul de reducere era destul de scazut. mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii în Europa. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier). cu miez de fier. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier în Banat. dintr-o localitate necunoscuta. hematitul (70% fier). descoperita în necropola de la Bobda. In difuzarea metalurgiei fierului în spatiul nostru. în Slovacia. care. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz. erau rezerve mari de minereu de fier. un ac de bronz. minereul fiind asezat în straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). Aici. se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier. de forma tronconica. Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura . XIV-XII a. un celt din fier descoperit în necropola de la Lapus. iar în Ha târziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. o bratara de fier. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. adâncite în pamânt. a fost descoperita zgura de fier într-un context databil în sec. secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie. unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier. în jur de 50 %. SE Transilvaniei. III. o lingura de turnat. Vasile Pârvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii. 4. ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense. sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). 13. ideal 1500 grade. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie. IX-VIII provine de la Cernatu. În tumulul de la Susani. dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului în sec. limonitul (63% fier). Dobrogea (Altân Tepe). precum un pumnal descoperit la Ganovce. Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%). obiecte de fier si bronz. din Banat. apoi uneltele. descoperit în Banat. in sec. din aria culturii Babadag. Moldova (minereu de balta). un mâner de cutit. O singura descoperire este foarte timpurie. 12. Pâna la caderea regatului hittit. Oltenia (Baia de Fier). în sec. 6. Având în vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite în Maramures si Banat. din Banat. a VIII- lea. cu peretii de lut. prin filiera greceasca. 13 2. databil în sec. în Banat. Începand cu Ha mijlociu. 5. Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale.Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar în Maramures si Banat. iar în stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. un pumnal de bronz. nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si în centrul Europei. în Maramures din sec. Raspândirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi înalte de reducere. un cutit de fier de la Cauas. dar primele obiecte sunt din fier meteoritic.

ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). . o reducere completa. Zgura începea sa se lichefieze la 1030 grade. In urma reducerii. placarea cu aur sau sudura cu bronz. se obtinea o lupa de fier spongioasa. de aceea randamentul era redus. provenita de la reduceri anterioare. Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea. Pentru prelucrarea lupei. Aceasta temperatura nu asigura. datorita impuritatilor. iar fierul la 1200-1300 grade. însa.

ca în epoca bronzului. in Ha târziu. canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu. tutuli. fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta. ARTA AURULUI Din România se cunosc o serie de tezaure de aur. În 1980 a fost descoperit la Hinova. mansoane. Într-un mormânt tumular din sec. din Bulgaria. sunt razboinici calareti. Tezaurul era depozitat într- un vas bitronconic. în mijlocul unei necropole de incineratie. verigi. s-a descoperit sina unei roti de car. probabil un car de lupta. începând cu sec. fie în morminte plane. drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec. dar exista si morminte de inhumatie. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului. saltaleoni. care continea o diadema. mai târziu. cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici. Un alt tezaur databil în sec. Chr.al XII-lea a. cutitase curbe din fier. bratari. al VIII-ea de la Balta Verde. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. vârfuri de lance. piese de harnasament (psalii si zabale). avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. zvastica. akinakai. un tezaur de aproximativ 5kg. Dupa toate aparentele. al VI-lea. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de . RELIGIA Simbolurile religioase (crucea. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si îmblânzitori de cai. Tumulii nu sunt izolati. vârfuri de sageti. drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana. amândoua potrivite pentru lupta de pe cal. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia. ci constituie adevarate necropole tumulare. armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea. fie în morminte tumulare. care sunt însa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. continuand traditii vechi. toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran. din Oltenia. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice). fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. din epoca bronzului. se înmultesc razboinici traci calari. pasarea de apa. De altfel si izvoarele literare arata ca. margele.

Scitii sunt la origine iranieni. aflate sub dominatie scitica. in sec. Fara indoiala ca. fie prin intermediul tracilor sudici. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. când ca ar fi traci. conform legendei. precum cele de la Basarabi. unde apar aceste influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri. La rândul sau. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. care au dus la o molima cumplita. Ele vin din trei parti: dinspre SV. ulterior. Spatiul din Bulgaria. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman). desi este de inhumatie. produsa de niste aburi care ieseau din pamânt. în Oltenia de vest. ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au îndreptat spre sud. motiv pentru care s-au asezat într-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. de esenta illyrica. Ritul de înmormântare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli. este vorba de grupul Ciumbrud. Donja Doljna si navicella care. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii. au adaugate scitilor si populatii de agricultori. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat în 1980 o carte. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai. al VI-lea. Scitii agatârsi pe teritoriul României. înca de pe vremea lui Sargon II (722-705). Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i- au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. dar nu i-a primit nimeni. deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . ambele din medii Basarabi. fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii. ultimul tras de 12 pasari de apa. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi. Arheologic. dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. aveau rol apotropaic. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata în zona noastra.ar fi migrat la traci.pasari de apa. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. si a unor populatii scitoide. plugari si agricultori. purtate la gât. vor fi masiv folosite si de traci. dinspre sud. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si în Moldova. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac. in epoca latene. Potrivit lui Herodot. Illyrii. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac. un grup estic intrusiv este surprins la noi în zona Transilvaniei. carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie . incepand din sec. ultimele de sorginte scitica. 3. care. cu timpul. Drept urmare. Herodot vorbeste despre sciti regali. care s-a razbunat pe ei. vasele sunt tipice culturii Basarabi. nomazi. în sec. Dupa sec. Influenta illyrica este mai evidenta în SV României. locuiau în zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale.grupul Trestiana. mult mai târziu. iar în secolul urmator sunt pomeniti în Asia Mica atât de izvoarele grecesti cât si de cele akkadiene. fapt care l-ar fi mâniat pe Apollo. unde au fost descoperite câteva necropole de inhumatie. din 279. Evenimentul ar fi avut loc. din Bosnia. Despre o influenta illrica se poate vorbi si în NV Bulgariei (necropola de la Vraca). la est Morava). 7-6. din Grecia. în Asia Mica. în sec. In necropola de la Basarabi. IX-VII. antariatii si-au parasit casele. Balta Verde si Gogosu. si dinspre est. aproximativ 90 de triburi-neamuri. infectându-le apele cu broaste.

regele Spargapeithes. la aceasta vreme. aflam despre ei ca sunt gingasi. la 335. un imens pustiu. doar la 340. Herodot ne da de înteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai târziu proaste. Astfel. margelele de caolin sau din scoici Kauri. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni. oglinzi din bronz. spre a evita razbunarea lui Darius. caci nu au decât necropole. in timpul expeditiei impotriva tribalilor. care ocupa în exclusivitate zona subcarpatica. Stâncesti. Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. oaie la femei si bovine la barbati. când scitii condusi de regele Atheas patrund în Dobrogea. altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). asasinându-l pe regele Ariapeithes. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe. ca sa nu se certe între ei. caci nu a fost identificata nici o cultura în acest spatiu. care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe). cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au. a unor piese de harnasament . Începând din sec. Cele mai multe morminte au ofrande de carne. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme. În mormintele de femei s-a gasit depusa creta. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor. Târgu Mures. Este posibil ca zona de câmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca în Ha târziu aceasta zona pare nelocuita. Sunt sigur nomazi. Alte necropole se cunosc la Blaj. ba chiar le interzic acestora sa le calce tara. si izvoarele scrise (Istorii. Cipau. expansiunea scitica trebuie sa fi fost împiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. Aiud. Mosna. Lânga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. Herodot) pomenesc la nord de Dunare. Despre o patrundere masiva de sciti. lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. al scitilor. De asemenea.de consideratii de ordin istoric. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin Vasiliev începând cu 600-575. al agatirsilor. morminte plane de inhumatie. fapt confirmat si de izvoare. iar de Alexandru Vulpe începând cu 550 si pâna pe la 450. precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier în trei muchii. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic. Singura cultura atestata în sudul României în Ha târziu este Ferigile-Bârsesti. cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii. de obicei. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai târziu. Un obicei constant surprins în aceste necropole este acela de a depune în morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). al IV-lea reapar asezarile din zona de câmpie. desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. aflam din izvoare. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului târziu consta în adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica. Ulterior. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari. îi localizeaza la izvoarele unui râu numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare. Sunt si câteva morminte de incineratie. vârfuri de sageti în trei muchii. stâlpi de baldachin. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi. de pilda aplicile de curele în forma de . Herodot ne da de înteles ca agatirsii. ei fiind înfrânti de regele Filip II al Macedoniei în 339. desi sunt inruditi cu scitii. raiduri scitice în spatiul nostru. akinakai. mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie. nu trebuiesc confundati cu acestia. grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen).

Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe. amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. cresterea demografica. CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspândire: Este atestata în Dobrogea. al VI-lea a. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti în care erau aduse uleiul de masline si vinul. cap de bour).animale foarte stilizate (cai. sacrificiul cailor. În faza a III-a. a fost întemeiat pe vremea când în Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor. în faza de expansiune maxima ( faza a II-a). potrivit lui Pseudo-Scymnos. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica. Chr. lupta demosului (negustori. ursi. care încep sa apara în sec. Nu se stie daca anterior întemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. mestesugari. dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca. Arges si de-a lungul Dunarii. Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana. al VI-lea. Se crede ca este vorba de Amyntas I. V-lea a. 8. care. colonie doriana a Heracleei Pontica. grupul Insula Banului care a fost datat initial în sec. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de mijloace de schimb premonetare. facând-o însa cu mâna. a fost întemeiata la 657/656 i. au reusit sa-i induplece pe autohtoni. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata în arealul culturii Ferigile-Bârsesti. vase din metal) în spatiul autohton. de obicei oameni cutezatori sau aventurieri. NE Munteniei si Sudul Moldovei. care a domnit între 540-498. în Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici. proces care începe în sec. Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie. dar arheologic se poate stabili momentul. sunt multiple: solul inoportun agriculturii în Grecia. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala. O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului). Chr. al XI-lea a. dupa Eusebius Hyeronimus. are o origine locala. capabili a-si asuma riscuri. mai ales cu odrisii.e.de cate Millet. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice. stofe.n. al VI-lea. care-si alegeau o capetenie. deci data întemeierii se afla undeva spre sfârsitul sec. acoperite de tumuli. În Dobrogea inflenta s-a datorat întemeierii cetatilor grecesti din Pont. . feline. saracirea populatiei. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare. Cauzele colonizarii grecesti. Callatisul. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene în diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia. începând cu sec. care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni. Prima colonie greceasca a fost Histria. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. Însasi roata olarului va fi preluata tot de la greci. Prut. concentrarea proprietatilor funciare în mâini putine. iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare. mai ales pe Siret. dar probabil ca. isi limiteaza arealul.vârfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). Nu exista marturii scrise despre intemeiere. cultivatori) pentru drepturi politice. epoca La Tène. care au avut mai strânse relatii cu grecii. Originea: dupa Sebastian Morintz. prin daruri si promisiuni.

În faza a III-a evolueaza doar în Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. cultura a fost împartita în 3 faze. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola. ci doar morminte izolate. desi ceramica este Basarabi. cât si inhumatia. Topalu. ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate.5 m. zona de câmpie din Muntenia si Oltenia. Având în vedere aria de raspândire a acestei culturi. Se cunosc în jur de 350 de situri. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca. uneori în perimetrul asezarilor. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului. În Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi. în Muntenia. de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat. Moldova Veche. Asezarile: se cunosc la Popesti. se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag.pina la colonizarea greaca ( dupa S.1100-1000. faza a III-a-800. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare. Decorul ceramicii. iar în ultima decorul este canelat. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pâna în Austria. drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse. cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. nordul Serbiei. în cea de-a doua e realizat prin imprimare. Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. Piatra Frecatei.Solonceni).Morintz). . Beidaud. strachina cu buza adusa spre interior. Pare ca se practica atât incineratia . Sofronievo în Bulgaria. Saharna. Periodizare si datare: faza I. Totusi aria de raspândire cuprinde si nordul Serbiei. În prima faza decorul este realizat prin incizie. este arie illyrica. ulterior în sec.. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora.. Soldanesti în Basarabia. Valea Timisului si Gornea. Asezarea a fost fortificata în faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adânc de 3-4 m. Dintre motivele decorative. Cultura Basarabi Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei. care potrivit izvoarelor scrise. Remetea. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei. sudul Republicii Moldova. al IX-lea. un grup cu ceramica incrustata anterior. majoritatea asezari. caci pestera avea peretii pictati. Gura Canliei. spre deosebire de forme. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme în SV României. faza a II-a-1000-800. Banatul. Enisala. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie. destul de putin cunoscut. Prezenta ei este documentata si în nordul Bulgariei.Chr. în Banat. sudul Moldovei. Ieselnita în România. Câmpia Pannonica. evitând zona de deal si de munte. Vojvodina. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1. Unele morminte sunt colective. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi. atestat si la Balta Verde si Gogosu. Republica Moldova sau Bulgaria (Pšenicevo. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra.

cana cu doua torti supraînaltate. Piese de metal: dintre piesele de metal. A. apar. Tei. iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta. motive zoomorfe foarte stilizate. amfora. s-urile imbucate. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior.Ceramica: are atât decor canelat. cu mâner de forma literei T . Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite în epoca bronzului în ariile culturilor Wietenberg. cât si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. strachina cu buza rasfrânta spre exterior si cu picior inalt. cilindric. fibulele de tip Glasinac dintre podoabe. Gârla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi în lemn. cu siguranta piese de cult. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala. . frecvente în aria acestei culturi sunt fibulele ochelari. foarte rar. Pe lânga motivele geometrice. triunghiurile hasurate. Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie. retelele de linii sau snurul fals.

în zona Portilor de Fier. fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. vârfuri de lance si de sageti. zabale. La Bârsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli. este decorata cu canelura. ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. cutite curbe de lupta. se constata în zona subcarpatica. în Vrancea. A. Vulpe a datat necropola între 550-400. in general de buna calitate. cu 150 detumuli si alta plana. Vulpe dateaza cultura în intervalul 800-650. Toate mormintele sunt de incineratie. M. Guma vorbeste de trei faze. din sudul României. Grupul Ferigile-Bârsesti În etapa finala a Hallstatt-ului.Datare: în timp ce A. cutitase de fier. Mormintele sunt construite direct . una tumulara. cu 28 de morminte. Ritualul funerar este destul de divers: exista atât morminte cu urna depusa direct pe solul antic. cât si morminte cu urna depusa în groapa. Ceramica. Telesti-Dragoesti. publicata de A. Bârsesti. sau mominte cu cenusa depusa direct în groapa. existenta unor grupuri culturale înrudite între ele: 1. Guma între 750-600. în Vâlcea. Multe morminte sunt de luptatori. care contin atât morminte de inhumatie cat si de incineratie. Al. în zona Romanati 2. Ferigile. Eselnita. 5. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile. dar o mare parte din vase sunt nedecorate. în Gorj 3. La Ferigile au fost descoperite doua necropole. iar M. Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv în zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. Vulpe o împarte în doua faze. Vulpe. etapa D. Arges si Prahova 4. având în inventare akinakai. Gura Padinei. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamânt.

Chr. 1980.Începuturile epocii fierului la est de CarpaÛ i.CivilizaÛ ia primei epoci a fierului în sud-vestul României. al VI-lea. iar mai apoi. se declanşeazã aşa-zisele rãzboaie medice.Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau. se întemeiaza. în 486 izbucneşte o rãscoalã în Egipt şi.pe solul antic. Fiul si urmasul lui Darius. cei mai periculosi si numerosi barbari din zona. vârfuri de sageti cu trei muchii. BucureÕti. moare Darius. Demonstratia de fortǎ. care aduce sub autoritatea sa întreaga Tracie pâna la . 482-Babilonul).Necropola hallstattiana de la Ferigile. fibule. aplici cruciforme. Bonn. Valentin Vasiliev. 1994. BucureÕti. înfrânt în bãtãlia navalã de la Salamina din 480. Alexandru Vulpe. Bernhard Hänsel. în 479 de generalul Mardonius la Platea. IZVOARELE SCRISE DESPRE ISTORIA POLITICA A GETILOR ÎN SEC. pe ruinele satrapiei Skudra si dupa modelul ei. lui Darius pretextul unei intervenţii în Grecia. Atena şi Eretria sprijinã destul de timid aceastã rãscoalã. datorita situatiei interne dificile a imperiului.Scitii agatîrsi pe teritoriul României. tot în acelaşi an. totusi. sub Darius (522-486). cutite din fier. în frunte cu Miletul. agravata de frecventele rascoale ale neamurilor subjugate (486-Egiptul. Xerxes I (486-465). Curând dupa 480. Cluj-Napoca. desi calificata de izvoarele greceşti ca o nereusita. În urma expeditiei organizate în 514/512 împotriva scitilor. este obligat sa renunte la politica expansiva în aceasta zona. Mai précis. Darius îsi extinde stapânirea asupra Peninsulei Balcanice. 1993. împiedica vreme de douǎ secole expansiunea sciţilor spre vest. În 492 si 490 Darius organizeaza douǎ expeditii împotriva grecilor . profitând de slabiciunea Imperiului persan si de faptul ca Grecia era ocupata de razboaiele cu persii. oferindu-i. VI-IV a. BIBLIOGRAFIA: Marian Gum|. Regatul odrisilor. VI- IV a. Imperiul persan trece printr-o perioadã criticã care întrerupe ofensiva din Grecia. Chr. 1976. cu precadere asupra zonei litorale si a cetatilor grecesti. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamânt depuse în straturi succesive. În inventar apar akinakai. 1967. Attila László. Ulterior. În 500- 494 se rãscoalã împotriva stǎpânirii persane cetãţile greceşti din Asia Micã. Drept urmare. Spre sfârsitul sec. Imperiul persan ajunge la maxima lui stralucire. Bucuresti. În 490 sufera o grea înfrângere la Marathon din partea atenienilor condusi de generalul Miltiade. iar Tracia este transformatǎ în satrapia Skudra. desi repeta încercarea de cucerire a Eladei. SITUATIA POLITICA ÎN BALCANI ÎN SEC.

e drept tarzii. drept pentru care este foarte probabil sa fie vorba de alt neam din Pen. spre Pont si a dacilor mai spre izvoare. o creatie artificiala riscanta a istoricilor moderni. iar. Potrivit lui Al. a avut în calcul o raza a pamântului alta decât cea reala. Vulpe si Mircea Babes. al IV-lea principalul factor de putere din zona. I a. Getii sunt consemnati de izvoare pentru prima data în secolul al VI. Relativ recent. care ignora realitatea izvoarelor scrise. motivand cǎ este vorba de o conventie mult prea uzitata pentru a mai putea fi abandonata. al V-lea. ISTORIA GETILOR ÎN SEC. Chr. Date despre geografia teritoriului locuit de geti si daci avem de la Herodot. din pacate. Ar fi de remarcat mai ales douǎ izvoare geografice importante. Tabula Peutingeriana mai adauga la lista lui Ptolemeu localitatile Buridava si Pelendava. El ne face ss întelegem ca deosebirea dintre ei ar fi doar una strict geografica. mai ales când este vorba de istoria timpurie a acestora. Este foarte probabil sa fi fost dialecte diferite. În ciuda faptului ca izvoarele opereaza cu doua denumiri. care dateaza din sec. III-IV p. de geti si de daci. care consemneaza numele unui basileu al getilor din sec. ea este destul de improbabila. Ptolemeu precizeaza si coordonatele geografice ale acestor localitati. cele mai multe terminate în sufixul dava. nemultumirea ca se utilizeaza acesti termeni care reprezinta o fictiune istorica. în ordine cronologica. Locul lui va fi luat ulterior de Macedonia.lea. Balcanica. sub Filip II care. Probabil ca pozitionarea dacilor departe de Grecia si de cetatile din Pont a facut ca ei sa fie o buna perioada de timp necunoscuti şi ignoraţi de scriitorii antici. : Îndreptarul geografic al lui Ptolemeu. este totusi necesar ca aceasta sintagma sǎ nu se foloseasca atunci când este vorba de izvoarele literare. dacii de abia în sec. al II-lea p. numit Charnabon. generalii sai. mai ales atunci când este vorba de cultura materiala a epocii latene. Cel mai vechi este o tragedie numita Triptolem. în literatura de specialitate se utilizeaza adeseori termenii hibrizi de geto-daci sau daco-geti.Dunare si întreg litoralul cuprins între Abdera si gurile Istrosului. Ca un necunoscator al acestor limbii. Chr. diadohii. poartǎ patru razboaie pentru suprematie. care însa asigurau inteligibilitatea între geti si daci. scris în sec. este bine sa se utilizeze sub forma geto-daci si nu daco-geti şi doar pentru cultura materiala a perioadei clasice. altii considera credibila aceasta informatie. Dupa unii istorici. al V-lea se cunosc trei izvoare care-i pomenesc pe geti. Unii prefera sa foloseasca pentru desemnarea tracilor de la nord de Haemus termenul de tracii nordici.. dar. cucereste Tracia. Desi ar trebui sa ne linisteasca aceasta afirmatie. Chr. data de plasarea getilor pe cursul inferior al Dunarii. si cel mai . drept pentru care unele dintre localitati au fost greu de identificat în teren cu precizie. survenita în 323. Chr. al V-lea si in prima jumatate a sec. Karl Strobel si-a expus pe larg. Strabon putea lesne sa se însele si aceste limbi sa fi fost doar asemanatoare. Din sec. numele nu pare a fi tracic. scrisa de Sofocle. multi istoricii români prefera însa folosirea lor în continuare. în 341. dar si ca dacii vorbesc aceeasi limba cu getii. Al doilea izvor. Statul odrisilor este în sec. daca se foloseste pentru cultura materialǎ. înspre germani. un cercetator strain. când se constata o omogenitate a culturii materiale si când avem certitudinea ca existau dacii. Strabon dar si de la o serie de alti autori antici. Strabon ne da asigurari ca getii vorbesc aceeasi limba cu tracii. dar care se refera la o perioada anterioara cuceririi romane si Tabula Peutingeriana. Dupa moartea lui Alexandru Macedon. azi. care duc la slabirea statului macedoneean si la dezmembrarea lui. într-un articol publicat în revista SCIVA. VI-IV a. Primul izvor consemneazǎ 15 neamuri tracice de la nord de Dunare si numele a 44 de localitati.

intrand în Media. de la Abdera pâna la gurile Istrului. Oricum. macar ca sunt cei mai viteji si drepti dintre traci. androfagii si melanhlenii. Chr. Istoria lui Filip. Se crede ca Dunarea a putut fi traversata undeva în zona Isaccea. eventual. prin zona litorala. Desi campania este considerata de Herodot un esec. cu siguranta erau interesati de o activare a schimbului cu cetatile din Pont. el ar fi putut fi. ca atare. din 429 i. i-au urmarit pe acestia pâna departe. Tot Herodot însira vecinii scitilor. se rezuma la a repeta aceleasi informatii. De la Istros la Boristene (Nipru) era cale de 10 zile. de la Herodot. strâmtorat de luptele cu . este inspirat de Herodot si. cu o armata incredibil de mare pentru vremea aceea. Aflam ca Darius. Ne pare importanta delimitarea Scitiei pe care o face Herodot. mai putin getii care locuiau mai jos de Dunare. Ionienii.e. Tracii pe care i-a întâlnit în cale i s-au supus. mai ales ca n-ar fi fost imposibila o alianta a grecilor cu scitii aflati la vremea aceea în plina ascensiune. Scitii pustiesc teritoriul si se retrag.e. de 700. expeditia lui Darius ar fi avut caracter punitiv: scitii erau pedepsiti pentru ca. pe care le gasim la Iustin. Potrivit lui. care i s-au împotrivit. pe care îi ordoneaza de la vest spre nord si apoi spre est: agatirsii. in urma ei. a trecut Bosforul pe un pod de vase si a înaintat spre gurile Dunarii. al II-lea p. În realitate. care a scris în sec. dupa ce au intrat în tara cimerienilor si s-au instapanit in ea . dar care au fost repede zdrobiti. Potrivit lui Herodot. expeditie care a avut loc cândva între 514-512 i. nu prea este asa.important. neurii. daca ajung înainte. lucrare în 44 de cǎrţi. îsi asigura controlul Pen. Fara îndoiala ca nu acesta a fost motivul real al expeditiei. dublata de o flota ce numara 600 de corabii. Balcanice sub autoritatea imperiului persan ca si stapânirea cetatilor grecesti din Pont cu o economie prospera. Potrivit lui Herodot. de la Boristene la Lacul Meotic (Marea de Azov) tot 10 zile. Cel din urma. expeditia ar fi durat douǎ luni. Hellanicos din Mitilene. la un moment dat.n. participanti la expeditie. transmiţând-se din ea doar câteva fragmente. calea aleasa pentru atacarea scitilor era ocolita. sa ridice un pod de vase care sa asigure traversarea Dunarii. un scriitor din sec. aflǎm ca au fost supusi şi integraţi în regat si getii de la nord de Haemus si ca în stapanirea odrisilor s-a aflat tot litoralul. Despre conflictul dintre Filip al II-lea si Atheas avem informatii de la Trogus Pompeius. Scitia avea o forma patrata. pretextul. I p. caci evenimentele cu pricina avusesera loc cu douǎ secole în urma. De pe vremea regatului odrisilor avem doar puţine informaţii despre geţi. Trogus ne informeaza ca Atheas. expeditia lui Darius deschidea perspectiva aducerii Pen. are loc o încercare a scitilor condusi de regele Atheas de a pǎtrunde în Dobrogea. caci ea are drept urmare transformarea Traciei în satrapie. Darius pregatea un razboi împotriva Greciei si aceasta expeditie trebuia sa fie o demonstratie de forta care sa-i intimideze pe sciti si pe greci. Geţii de la nord de Haemus participǎ la expediţia de 30 de zile a regelui Sitalkes. la fel de la tarm spre interiorul tarii. În 341 Tracia este cucerita de Filip al II-lea si. sub numele de Skudra si Darius. este Herodot cu Istorii-le sale. În cartea a IV-a a Istoriilor. . Herodot ne spune ca getii se cred (stiu a se face) nemuritori si ne ofera câteva date despre religia si ritualurile lor. Astfel. Obosit de urmǎrirea sciţilor. Herodot descrie cu lux de amanunte expeditia lui Darius împotriva scitilor. În plus expeditia a stopat înaintarea scitilor spre vest si sud-vest o buna bucata de vreme. la scurta vreme. Darius a fost obligat sa abandoneze expeditia si sa faca cale intoarsa.n. Chr. în limba latinǎ.000 de ostasi. refuzând confruntarea directa cu persii. care s-a pierdut. Balcanice si a cetatilor din Pont. Întâlnirea dintre armata de uscat si flota urma sa aiba loc la gurile Dunarii si ionienii aveau misia. ceea ce ne facem sǎ credem cǎ însǎşi Tracia era interesantǎ pentru perşi. unde este mai îngusta. În plus.

facandu-i acestuia promisiunea ca i-ar lasa tara drept mostenire. Alexandru. Alexandru. chipurile ar dori sa ridice o statuie a lui Hercules. fǎra îndoiala cǎ intervenţia lui Filip se datoreazǎ unor interese politice majore. insolent în continuare. din sec. care a participat expeditiile lui Alexandru Macedon. este greu de crezut ca un regele al tribalilor ar fi putut avea interese teritoriale in zona Dobrogei. rex histrianorum a murit. într-o lucrare numitǎ Expediţa lui Alexandru Macedon(Anabasis) care a avut la dispozitie informatii foarte precise si credibile pe care le-a luat dintr-o lucrare pierduta a lui Ptolemeu a lui Lagos. din care regii Macedoniei pretindeau a se trage. folosindu-se de monoxilele riveranilor si . al II- lea p. ajutor militar de la Filip al II-lea. Înfuriat de raspuns. a încercat sa debarce pe acel ostrov. autor grec din Bitinia. care ar putea fi geti. îi raspunde ca scitii nu se remarca prin bogatie. ci prin vitejie. anuntîndu-l pe Atheas printr-o solie ca vine cu gînduri pasnice. Fara îndoiala ca nu poate fi vorba de un rege al Histriei. Atheas promite ca va topi statuia si isi va face din ea vârfuri de sageti. În timpul conflictului cu Atheas. pe malul nordic al Dunarii se adunase o armata considerabila a getilor. în trecatorile carora tracii au organizat o ambuscada. având obraznicia de a-i transmite lui Filip ca scitii nu au nevoie de ocrotirea macedonenilor. Atheas. este atacat de tribali care pretind o parte din prada scitica. La scurta vreme. Atheas este înfrînt de Filip si moare în lupta. viitor rege al Egiptului. Asta s-ar putea sa fie explicatia pretentiilor tribalilor la prada.000 de iepe. folosindu-se de carute pe care intentionau sa le pravale asupra macedonenilor. Vladimir Iliescu crede ca rex histrianorum ar putea fi un rege al tribalilor si asa s-ar explica pretentia tribalilor la împartirea prazii de razboi. regele macedonean dorind sǎ controleze el însuşi zona Pontului stâng. Urmarindu-i. neputând face fata atacului macedonean. motiv pentru care i-a cerut lui Atheas sa-i plateasca pe soldatii din corpul expeditionar macedonean pentru drum si serviciile aduse. prin intermediul cetatii Apollonia..000 de pedestrasi si 4000 de calareti. El a înaintat prin Muntii Balcani. Aceastǎ expediţie era utilǎ pentru cǎ Alexandru se pregǎtea pentru expediţia orientalǎ şi trebuia sǎ-şi asigure stǎpânirea asupra Traciei. în 335 getii sunt mentionati de Arian. Frontinus. spune ca tribalii ar fi participat la expeditia împotriva scitilor. iar Atheas i-a trimis pe macedonenii veniti în ajutor acasa. În lupta cu tribalii. dar nu a reusit pentru ca avea malurile foarte înalte. Filip captureaza 20. iar mai apoi. a cerut. Între timp. Filip renunta la asedierea Bizantului si se îndreapta împotriva scitilor. tribalii s-au refugiat pe un ostrov al Dunarii numit Peuce.000 de femei si copii si trimite în Macedonia 20. în Stratageme. La întoarcerea din expeditie.histrienii (a se înţelege niste locuitori de pe Istros). iar curentul fluviului era foarte rapid. fapt ce produce panica în tabara macedoneana si este pierduta întreaga prada de razboi. Trecând peste poveştile cu caracter anecdotic de mai sus. Cucerirea zonei de catre sciţi putea compromite cuceririle lui Filip din Tracia. Filip al II-lea tocmai asedia Bizantul si avea nevoie de bani pentru continuarea asediului. cu ajutorul unor corǎbii venite din Bizanţ prin Pont şi apoi pe Dunǎre. Chr. care num|ra 10. Pentru noi este important în text acel rex histrianorum. iar el are un fiu teafar si sanatos caruia îi va lasa tronul. Tribalii evacuasera femeile si copii dincolo de Istru. Alexandru reuseste sa scape din ambuscada si are o lupta cu tribalii pe un râu numit Lyginos. Ca urmare a razvratirii tribalilor si illyrilor. La scurt vreme. Filip este ranit. Desi ipoteza nu este lipsta de logica. Alexandru a organizat o expeditie punitiva. însǎ. Lucian din Samosata precizeaza ca ar fi avut peste 90 de ani la moarte. ci probabil al locuitorilor de pe Istru. în calitate de general al acestuia.

împreuna cu toata armata.. În aceasta vreme. getii l-au abandonat dupa ce si-au luat familiile si o parte din bunuri. una în 331. Pippidi. I. Alexandru Vulpe crede ca orasul cu pricina trebuie cautat în amonte de Zimnicea. Dionise M. El crede ca râul Lyginos este posibil sa fi fost Rosita. pentru ca acolo exista numeroase ostroave si doar acolo curentul fluviului este mai iute. Situaţia din Tracia devine foarte dificilǎ. . Bucuresti.Dacia inainte de Dromichaites. cu o armata de 30. Geţi şi greci la Dunărea de Jos din cele mai vechi timpuri până la cucerirea romană.Izvoare privind istoria României. orasul se afla la o parasanga distanta de Dunare ( aprox. provincia fiind aproape pierdutǎ. regele odrisilor. undeva la est de Portile de Fier. între Timok si Isker. ori 331 ori 326. cea din 331 sǎ fi fost împotriva scitilor. 1978 Vladimir Dumitrescu. Acest nume îl purta o insula aflata în apropierea varsarii Istrului.Bucureşti. destul de succinta. Alexandru îl distruge din temelii si ia o prada destul de bogata. Fiind prost întarit orasul. care era destul de prospera din punct de vedere economic. Zopyrion ar fi organizat o expeditie care se dorea o demonstratie de forta împotriva getilor sau scitilor (izvoarele difera. La întoarcerea din expeditie. se întoarce pe malul celalalt. unde acestia s-au retras. Chr. cu care ajunge la o întelegere. al IV-lea p. 1988. 1965. şi care. Ea este pomenita si de un autor din sec. trece cu 4000 de pedestrasi si 1. Este posibil sa fi fost douǎ expeditii diferite. Zopyrion. A treia expeditie macedoneana în zona Dunarii a fost condusa de generalul Zopyrion. 5 500 m). Macrobius. ea a avut loc pe vremea când Alexandru se afla în India (deci în 326). Rufus spune ca sunt geti. cam în aceasta perioada. probabil. care şi-a stârnit supuşii la rǎscoalǎ. iar cea din 326 împotriva getilor. 1964 Mircea Petrescu Dimboviţa. sau poate ca au existat doua expeditii conduse de acelasi general. guvernatorul Pontului. datorita faptului ca aici a fost identificata prin sapaturi arheologice o cetate de vreme latene care dispare violent. BIBLIOGRAFIA: Gheorghe Stefan (coord. unde primeste o solie a regelui Syrmos al tribalilor. Povestea ei. alta în 326.500 de calareti Dunarea si înainteaza prin holdele înalte de grâu spre un oras al getilor. Bucureşti. Potrivit autorului antic. Dumitru Berciu.). Scurta istorie a Daciei preromane. o gasim la Curtius Rufus si la Trogus Pompeius. poate tribala sau unional. Macrobius vorbeste despre asedierea orasului Boristhene (Olbia) caruia locuitorii i-au facut fata.000 de soldati. care a izbucnit pe neasteptate. le-a facut imposibila trecerea Dunarii. vol. Oricum. este clar ca la nord de Dunare a existat o formatiune politica getica cu o reşedinta. au fost zdrobiti din cauza unei furtuni. Daca este vorba de asedierea Olbiei data este 331. Patruns în oras. prin incendiu. Alexandru Vulpe.Din istoria Dobrogei. Potrivit unuia din autori.este foarte probabil gresit. În aceeasi zi.tribalǎ. iar Trogus ca ar fi sciti). Curtius Rufus. Data ei este incerta. Iaşi. Numele ostrovului -Peuce.burdufuri din piele umplute cu paie. De nereuşita acestei expediţii ar fi profitat Seuthes al III-lea. S-a încercat identificarea în teren a orasului prost întarit si unii cercetatori au crezut ca trebuie sa fi fost Zimnicea.

urmasii lui Alexandru. Urmasul lui Filip al V-lea. regele Macedoniei. la scurta vreme dupa moartea lui Filip. reusesc sa-l înfrînga pe Ptolemeu Fulgerul. când se prabuseste în urma unei puternice rascoale a tracilor. Perseu (179-168). probabil in idea imbunatatirii relatiilor cu acest neam greu de subordonat. (pâna la Burebista) SITUATIA POLITICA ÎN BALCANI Dupa moartea lui Alexandru Macedon în 323 a. patrund si se aseaza în Asia Mica (provincie mai apoi denumita Galatia). politice si culturale ale istorei spatiului Dunarii de Jos. dar cu întârziere. galatii. potrivit lui Polybios. unde jefuiesc sanctuarul lui Apollo. Întinderea acestui regat a fost limitata. Balcanica. dupa o perioada de rataciri la sud de Dunăre. are loc o patrundere masiva a celtilor în Peninsula Balcanica. cu siguranta nu a depasit spre nord Balcanii si nu s-a înstapânit asupra cetatilor grecesti din Dobrogea. Ea reuseste sa cucereasca sub Filip al V-lea câteva cetati grecesti. la sfârsitul sec. sub conducerea lui Comontorius. se aseaza. Chr. în 182. Filip cere ajutorul unor barbari de neam germanic. IZVOARELE SCRISE DESPRE ISTORIA POLITICA A GETILOR SI DACILOR ÎN SECOLELE III-I a. în cautarea unei noi patrii. promitând sustinere militara lui Hannibal. la numai un an distanta. un alt grup. patrund in Grecia si ajung pâna la Delfi. pe Valea Maritei. Macedonia cunoaste un scurt reviriment politic. al IV-lea si începutul sec. Terorizata de noii veniti a fost mai ales cetatea Bizantion care. Despre complextatea marimilor etnice. Acest regat supravietuieste doar pâna la 218. Cam în aceeasi vreme. În 305 Lisimah se autoproclama rege al Traciei si isi ia de sotie o printesa din neamul odrisilor. veniti împreuna cu familiile lor. in batalia cu Regatul Seleucid de la Kurupedion. altii se îndreapta spre Dunarea Mijlocie si se stabilesc pe teritoriul Serbiei de azi (scordiscii). Politica curajoasa si imprudenta a regelui macedonean a dus la declansarea a doua razboaie cu Roma. in ideea de a diminua influenta politica romana in Illyria si Pen. în 215-205 si în 200-197. Unii celti. În cele din urma. cu capitala la Tylis. Acestia traverseaza Tracia si Macedonia. are aceeasi atitudine ostila fata de Roma. Bastarnii. dar în cel de-al 3-lea razboi macedonean (171-168) este . Balcanica sub pretextul ca illyrii de sub autoritatea reginei Teuta pericliteaza interesele negustoresti ale romanilor pe coasta dalmata. in SCIVA 49. Chr. al III-lea. în fine. ajungând în Macedonia de abia în 179. p. a trebuit sa-i plateasca tributuri uriase. întemeiaza pe locul vechiului regat al odrisilor. oras ramas neidentificat în teren.61-95. În 229-228 romanii patrund pentru intaia data în Pen. Înfrânt si disperat. în conditiile în care au loc nu mai putin de patru razboaie între diadohi. Dacii. un regat care se va dovedi efemer.. Dupa moartea acestuia din 281. celtii sunt respinsi si din marea lor masa se desprind trei grupuri distincte care se împrastie în trei parti diferite. 1998. asistam la decaderea si apoi la dezmembrarea statului macedonean. în centrul si nordul Moldovei. Acestia raspund la chemare. bastarnii care se aflau undeva in zon Dunarii. si isi permite chiar sa intervina în conflictul dintre Roma si Carthagena.Karl Strobel. sub Filip al V-lea (221-179). 1.

Vestul Regatului Pontului unit cu Bithynia intră sub stăpânire romana sub numele de Pontus et Bithynia. iar în 313 o revolta a cetatilor grecesti (Mesambria. inchis si ucis in inchisoare. Roma primise o mostenire. Trebuie spus ca relatiile Pergamului cu Roma au fost foarte bune inca de pe timpul lui Attalos I.n. În Asia. o dovada în acest sens fiind participarea Pergamului la cele trei razboaie macedonene. Apollonia. incercand sa puna bazele unei coalitii antiromane în care a cautat sa atraga toate regatele din jur. dar care a fost sustinuta si de barbarii traci. garnizoanele lui Lisimah au fost alungate. al II-lea. motiv pentru care aceasta zona a Balcanilor trece pentru o vreme pe un plan secundar. La scurtă vreme. În ciuda acestor cuceriri din Pen. Lisimah îi biruie intr-o prima faza pe traci si pe sciti. care-si avea initial resedinta la Amaseia. care se erija într-un protector al autonomiei cetatilor grecesti. Regatul Pontului. Aristonicos este capturat. POTRIVIT IZVOARELOR SCRISE Lisimah. Înfrânt si tradat de toti aliatii a sfârsit prin a-si pune capat zilelor în anul 63. motiv pentru care ea se transforma in adevarat razboi social. apoi asediaza Callatis-ul. care este prima posesiune romana pe acest continent. în 168. Chr. mostenitorul lui Alexandru Macedon în Tracia (satrap al Traciei după 323). pâna atunci obscur. revolta condusa de Callatis. dar s-a afirmat pregnant doar de pe la sfârsitul sec. al IV-lea. iar cetatile au încheiat un tratat de alianta. condusa de Aristonicos. care denunta testamentul lui Attalos al III-lea. în provincie romana. este confruntat cu o serie de probleme. Histria). În perioada 85-63 i. III-I a. romanii sunt interesati în primul rând de expansiunea în Asia. Regele Pontului. Chr.e. murind la Alba Fucens in 165. Partea estica devine regat clientelar Romei. Initial rascuatii reusesc unele victorii. ulterior (dupa cucerirea in sec. in 132. Acesta trimite în ajutorul rebelilor o oaste pe uscat. iar în 148 este transformata.înfrânt la Pydna. a cetatilor grecesti de pe litoralul Marii Negre) in orasul grecesc Sinope. el a purtat trei razboaie cu romanii. Potrivit lui Diodor din Sicilia (Biblioteca istorica). Înfrângerea are urmari tragice pentru Macedonia care este împartita în patru regate. de partea Romei. ISTORIA POLITICA A GETILOR SI DACILOR IN SEC. al II-lea a. geti si sciti. Odessos. Balcanica. condusa de Pausanias si o . Aristonicos se sprijina pe paturile sarace ale societatii. Antigonos Monophtalmos. are de înfruntat o puternica rascoala a odrisilor condusi de Seuthes al III-lea. In 146 Grecia are aceeasi soarta. dupa ce i se adauga si estul Traciei. erijandu-se in aparator al civilizatiei grecesti din Asia Mica. iar Pergamul este transformat în provincia romana Asia. cetatile grecesti. deportat la Roma. fiul nelegitim al lui Attalos al II-lea. izbucneste la Pergam o rascoala antiromana. nemultumite de fiscalitatea prea mare. si dus în captivitate la Roma. Pe lânga luptele cu rivalii sai. Expansiunea Romei în Asia este însa împiedicata de rezistenta unui regat din nordul Asiei Mici. Mithridates al VI-lea Eupator (111-63) a devenit cel mai înversunat adversar al Romei. dar si barbari. Regatul Pergamului. Regatul exista înca din sec. De partea rasculatilor s-a aflat si rivalul lui Lisimah. care-i fusese cedat de regele Attalos al III-lea la moartea sa din 133. dar in 129 este infranta de romani.

Diodor din Sicilia. Chr. Unele informatii puteau veni doar prin intermediul cetatilor grecesti din Pont. ca eliberarea sa fi fost determinata de armistitiul încheiat între diadohi în 297. Tema ospatului moralizator este frecventa în literatura timpului. al getilor sau chiar al odrisilor. dar care au reusit sa recupereze de la o capetenie locala numita Zalmodegikos. Nu se stie despre ce venituri este vorba. Sunt multe izvoare care-l amintesc. În ciuda protestelor armatei care revendica pedepsirea captivului. Lisimah dându-si fiica de sotie lui Dromichaites. în trecatorile din Balcani. dar exista o neconcordanta între ele. Potrivit lui Pausanias (Descrierea Greciei). asa cum sugereaza Diodor din Sicilia. iar Lexiconul Suidas precizeaza ca ar fi fost un rege al odrisilor. El este succesiv. tara acestuia ramâne greu de localizat. Dromichaites l-a tratat pe acesta ca pe un prieten. În 305 Lisimah se proclama rege al Traciei. care a scapat cu fuga. Este foarte probabil ca aceasta prima expeditie impotriva lui Dromichaites sa fi fost motivata de ajutorul acordat de geti oraselor grecesti rasculate. rege al tracilor. Prima a fost gasita în 1959 si a fost datata pe baze epigrafice în sec. ba chiar ar fi organizat un ospat cu caracter moralizator. desfasurata poate în intervalul 300-297 sau chiar în 297. Agathokles ar fi fost facut prizonier. Plutarh. nefiind exclusa nici posibilitatea ca ajutorul acordat de Dromichaites cetatilor grecesti sa fi determinat expeditia lui Lisimah. Inscriptia a fost facuta în cinstea a trei soli histrieni care au fost trimisi într-o tara ostila. Este foarte probabil. Callatis-ul este înfrânt. dupa care. ea este fragmentara. La aceasta vreme se remarca dintre capeteniile tracilor Dromichaites. 60 de prizonieri. Callatis este pentru a doua oara asediat în 309 si cucerit probabil în 307. Trogus Pompeius vorbesc despre el ca fiind rege al tracilor. cei mai multi. la întoarcere. ocazie cu care semnatarii si-au propus ajutor reciproc în caz de conflicte cu alte parti. în intervalul 293 . Un al doilea razboi a avut loc ceva mai târziu. Fiul sau. Ptolemeu Lagos. a fost înfrânta. în ideea ca în felul acesta îsi va recapata cetatile întarite de la Lisimah. Perioada de dupa Dromichaites este greu de reconstituit pentru ca izvoarele literare ignora populatia de la nord de Dunare. de altii. Istoricii cred ca ar putea fi vorba de o disputa pentru protectoratul asupra cetatilor grecesti. Din pacate. iar Lisimah a fost luat prizonier împreuna cu fiii sai si dus într-o cetate numita Helis. Tara lui a fost localizata de unii istorici în Dobrogea.291. Poate aceasta situatie se datoreaza întemeierii regatului celtic de la Tylis care a întrerupt pentru o vreme legaturile grecilor cu tracii de la nord de Balcani. dar în 310/309 acestea se rascoala din nou. În pofida faptului ca 10 izvoare dau informatii despre Dromichaites. a dus la înfrângerea regelui Traciei. ar fi fost mai apoi eliberat în speranta ca Lisimah va estitui niste teritorii pe care le ocupase. Memnon (in Despre Heracleia) si Pausanias ( in Descrierea Greciei) spun ca el ar fi fost get. fara a i se preciza neamul. dar având în vedere ca . Se încheie în 311 o pace cu cetatile grecesti carora li se recunoaste autonomia. Potrivit acestuia. pacea dintre cei doi ar fi fost întarita si de o alianta matrimoniala. Cel mai imortant dintre izvoare este Diodor din Sicilia care relateaza mai amplu conflictul dintre Dromichaites si Lisimah. o prima lupta dintre cei doi.flota sub comanda lui Lycon. în Câmpia munteana. Strabon. precum si veniturile cetatii Histria. La Histria au fost descoperite doua inscriptii foarte importante care aduc oarece informatii despre autohtonii din zona. al III a. spune Diodor din Sicilia. chinuita de foame si sete. Lisimah este atacat de odrisii lui Seuthes al III-lea. Potrivit izvoarelor ar fi un conflict teritorial. Motivul conflictului dintre cei doi este destul de neclar. Armata lui Lisimah. fiind stipendiate de dinastul Egiptului. dar.

care. a recurs la o stragema pentru a-i înfrînge. Zoltes a fost în cele din urma înfrânt. trebuie sa fi fost o capetenie barbara din nordul Dobrogei. Tot de la Trogus Pompeius (prin Iustinus) a ramas numele altui rege dac numit Rubobostes. cand în sudul Moldovei sau chiar la nord de Delta. . Agathocles a avut negocieri cu Zoltes caruia cetatea Histria i- a platit un tribut (phoros) de 600 de galbeni. cand în Dobrogea. vorba de dreptul de a pescui in delta si de a face comert cu peste. iar dusmanii fiind numerosi. Agathocles a organizat un corp de mercenari arcasi pentru apararea cetatii. înca 600. Probabil ca motivul conflictelor a fost incercarea bastarnilor de-a patrunde la vest de arcul carpatic. Zalmodegikos este un nume getic. Ea a fost localizata diferit. Este aproape sigur ca sprijinul acordat de Rhemaxos a fost remunerat. mai apoi si-a luat revansa. Inscripta precizeaza ca el a trimis 100 de calareti în ajutorul Histriei. El a fost localizat de cercetatori în sudul Moldovei. piese care ar putea atesta o incercare de infiltrare in spatiul Transilvaniei prin pasurile Carpatilor Orientali . om politic si general roman din sec. Glodariu cred în existenta acestui rege anterior lui Burebista. A fost indicata initial ca data aproximativa a conflictului anul 200 (aprox. Daicoviciu si I. era locuita de bastarni. in Transilvania. O a doua inscriptie a fost descoperita tot la Histria si se dateaza în jurul anului 200 a. arata ca generalul Minucius Rufus. Acest nume nu mai este confirmat si de alte izvoare scrise. În timp ce C. prin solii si daruri. un basileu get. Phradmon. proconsulul Macedoniei.Histria traia în primul rând de pe urma pescuitului în Delta este. care. motiv pentru care dusmanii ar fi fugit. prin intermediul lui Iustinus.. cel mai probabil în SE Transilvaniei. pe care l-a condus el însusi si a apelat la sprijinul lui Rhemaxos. deci "cresterea puterii dacilor pe vremea lui Rubobostes". dar în zona intracarpatica. Se crede ca trebuie plasat undeva la graniata cu Moldova care. Lupta se dadea într-o zona muntoasa si ecoul a amplificat mult sunetul. Chr. Acesta vorbeste despre regele Oroles care a avut în doua rânduri lupte cu bastarnii. în Bugeac. Pentru a face fata lui Zoltes. probabil. dar exista istorici care cred ca ar putea fi vorba de o data mult mai târzie. poate get. dacii sunt consemnati de Frontinus. Aceasta localizare are in vedere unele descoperiri arheologice de piese bastarnice in aceasta zona. generalul roman i-a pus pe trâmbitasi sa sune din trâmbite. Este vorba de un decret dat în cinstea lui Agathokles. dar Zoltes nu si-a tinut promisiunea si a continuat atacurile de prada. fiul lui Antiphilos care.). a reusit sa obtina protectia unui rege local numit Rhemaxos împotriva unei capetenii a tracilor (archon) numit Zoltes. cândva dupa 179 (când avem certitudinea ca bastarni s-au stabilit in Moldova). alti cercetatori cred ca este vorba de numele corupt al lui Burebista. coplesit la un moment dat de scordisci si de daci. în Stratagemele. Datarea si localizarea regelui dac este problematica si dificila. Judecând dupa locul de descoperire al monedelor. al II-lea a. la vremea respectiva. ataca cetatea chiar când grâul se afla în pârg. iar fiul sau. care ar fi trebuit sa asigure linistea cetatii. Izvorul vorbeste despre incrementa dacorum per Rubobosten regem. iar tara acestuia trebuie ca era aproape de Histria. Având o armata destul de mica. Prima oara a fost înfrânt si si-a pedepsit ostasii punandu-i sa doarma cu capul la picioarele nevestelor lor. este consemnat de Trogus Pompeius. I p. Un alte nume de rege. Bugeac sau Campia munteana. La sfârsitul sec. Chr. de acesta data dac. Chr. El nu apare confirmat de alte izvoare. Tot din secolul al III-lea dateaza niste monede de argint care au fost descoperite în zona orasului Tulcea si care au fost emise de un basileu cu numele de Moskon. în repetate rânduri.

1988. De asemenea. Geţi şi greci la Dunărea de Jos din cele mai vechi timpuri până la cucerirea romană. Mithridates a cucerit o serie de teritorii precum Regatul Bosphorului cimerian. 1978. întreaga zona din jurul Marii Negre. regele Regatului Pontului (111-63 a. Regele pontului a avut trei razboaie cu romanii. inclusiv Armenia si Partia. Iaşi. Primul razboi s-a desfasurat între 89-85. În 75 -73 a. Chr. Acesta relateaza prima expeditie a romanilor care a atins Dunarea. este vorba de o expeditie la Dunare nn dreptul Banatului.crezând ca armata romana era cu mult mai numeroasa. Pâna la Burebista. guvernatorul Macedoniei. romanii ajung pentru prima oara.. dupa care s-a îndreptat spre . Apollonia). au fost aliate cu Mithridates. Chr. speriati de desimea codrilor de dincolo de fluviu.) a facut eforturi pentru constituirea unei coalitii antiromane în care a atras statele din zona. Bucureşti. Dumitru Berciu. 1965. SITUATIA POLITICA ÎN BALCANI SI ÎN BAZINUL MARII NEGRE ÎN SEC. si a fost condusa de Scribonius Curio Caius. Dionisie M.. Chersones. cel mai probabil in anul 74 i. Lupta s-a dat candva între 109- 106 a.n.Scurta istorie a Daciei preromane. victoria fiind serbata printr-un triumf organizat la Roma. I a. la Dunare. sub conducerea lui Scribonius Curio. Chr. Cu exceptia Bithyniei.Din istoria Dobrogei. Histria. Chr. Mithridates al VI-lea Eupator. Se tem sa o treaca. Chr. care nu a avut curajul de-a trece Dunarea. caci la est de Portile de Fier lipsesc codrii. Alexandru Vulpe. Cel mai important dusman al Romei din Bazinul Marii Negre.. proconsulul Macedoniei. fiind înspaimântat de padurile de dincolo de fluviu si de întunecimea acestora. Armenia Mica si Colchida. Pippidi. dar si orasele-state grecesti din Pont (Olbia. Bucureşti.Dacia inainte de Dromichaites. Mithridates a cucerit Bithynia si o mare parte din Asia Mica. Vladimir Dumitrescu. care a fost de partea romanilor. BIBLIOGRAFIA: Mircea Petrescu Dimboviţa. expeditia romana care trebuie ca era un raspuns la atacurile dacilor in Moesia. Callatis. Ea a avut loc candva în intervalul 75-73 a. în urmarirea scordiscilor si dacilor. mai avem o singura informatie despre populatia de la nord de Dunare ramasa de la Florus. populatiile barbare din bazinul Marii Negre. Cel mai probabil.e.

Prin ce mijloace a reusit Burebista supunerea formatiunilor politice getice si dacice si unificarea lor IZVOARELE SCRISE . având mai multe lupte cu generalul Licinius Lucullus. Sylla porneste ofensiva romana. El ii urmarea pe moesi si pe besii. Initial Mithridates colaboreaza cu regele Tigranes al Armeniei. a cucerit Athena si a instaurat aici un guvern democratic în frunte cu filozoful Ariston. a fost umilit prin înfrângerea catastrofala suferita lânga cetatea Histria. Politica impopulara. Este posibil ca generalul sa fi încheiat tratate de alianta cu cetatile grecesti. Primeste în schimb titlul de prieten si aliat al poporului roman. se sinucide. Ultimul razboi are loc in perioada 73-63. ba chiar si de cei doi fii. Guvernatorul Macedoniei. romanii declanseaza cel de-al doilea razboi. prin pacea de la Dardanes din 85. Mihail Macrea. vexatorie. se remarca frecventa unor probleme si întrebari care devin obsesive: 1. în anul 61. În cele din urma este tradat de Tigranes. purta lupte grele cu romanii în Cyzic si Insula Lemnos. pornit sa le pedepseasca. iar restul cetatilor grecesti probabil se predau. a ramas. Formatiunea politica întemeiata de Burebista a fost sau nu stat. Confruntarile romanilor cu Mithridatres au facut sa scada pentru o vreme interesul roman pentru Pen. Nicolae Gostar. Cu acest prilej. De altfel se înarmeaza si începe pregatirile de razboi imediat dupa încheierea pacii. Care a fost capitala lui Burebista 4. Balcanica. îsi preda flota si se obliga a plati mari despagubiri de razboi. Dintre izvoarele epigrafice cel mai important este decretul dat în cinstea lui Acornion din Dionysopolis. iar. Radu Vulpe. În 87 a. care era ginerele sau.. Mithridates este înfrânt si. în 83-81. De la Callatis s-a pastrat textul unui foedus. impozitele foarte mari percepute de romani au facut ca cetatile grecesti sa se rascoale ulterior. Se pare ca. Care este succesiunea cronologica a expeditiilor lui Burebista 5. Chr. Civilizatia geto-dacilor). pâna la moarte. În ele se instaleaza garnizoane romane.Grecia. motiv pentru care. EPOCA BUREBISTA Informatiile scrise cu prvire la Burebista sunt extrem de putine. un înversunat dusman al Romei. daca a fost stat. În ciuda faptului ca informatiile sunt foarte putine. Cel mai important izvor literar este Geografia lui Strabon. Terentius Varo Lucullus distruge Apollonia. Tot de acum inceteaza emisiunile monetare locale ale cetatilor grecesti din Pont. Din parcurgerea literaturii. al doilea roman care a ajuns la Dunare a fost M. ca el dateaza de acum. Ramas singur. renunta la cuceririle din Asia. urmat de informatiile date de Iordanes. În ciuda titlului primit. Dupa Scribonius Curio. Unii cercetatori cred. Care a fost nucleul politic de la care a pornit Burebista opera de unificare si de cucerire 2. Se pare ca bastarnii au contribuit în mare masura la înfrângerea romanilor. Chr. exista o imensa literatura referitoare la epoca Burebista. prezenta generalului roman reprezenta o diversiune organizata împotriva lui Mithridates care. în realitate. Antonius Hybrida. la vremea cu pricina. dar data lui este discutabila. asediaza Athena si o cucereste. insa. Dintre istoricii preocupati de aceasta perioada pot fi amintiti: Ion Horatiu Crisan (Burebista si epoca sa. de ce tip a fost 3. iar permanentul conflict dintre cele doua parti i-a dat posibilitatea lui Burebista sa treaca la o politica expansiva. Constantin si Hadrian Daicoviciu. Terentius Varo Lucullus ( fratele vitreg al lui Licinius Lucullus) în anul 71 a.

Comunicând acestea si alte multe gotilor cu maiestrie. Scriind o istorie a gotilor le-a atribuit acestora. Restul poporului a dat ordin sa se numeasca capillati. Ca o dovada pentru ascultarea ce i-o dadeau (getii) este si faptul ca ei s-au lasat înduplecati sa taie vita de vie si sa traiasca fara vin. drept pentru care vom începe cu ele. al VI. în timpul domniei la goti a lui Burebista. 2. fiindca era tot asa de iscusit. getul Burebista l-a înalÛat atât de mult prin exercitii. având capetele acoperite cu o tiara.. Cât despre Burebista. învatând acolo semne de prorocire. dar chiar si pe regi caci atunci a ales dintre ei pe barbatii mai de seama si mai întelepti pe care i-a învatat teologia. Astfel de împartiri sunt vremelnice si se schimba când întru-un fel. acesta a pierit din pricina unei rascoale. ei faceau sacrificii. multumita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Apoi. Partea ei superioara lipseste. Parasind si acesta viata.si trait pâna pe la 21 a. Dupa sfatul acestuia. în jur de 64/63 a. abtinere de la vin si ascultare fata de porunci încât . 1. Iordanes a trait in sec. Se pastreaza 49 de rânduri. Deceneu a devenit în ochii lor o fiinta miraculoasa. de pe unele . asa cum am aratat când am vorbit despre Zalmoxis. pe care o numim cu un alt termen pilleus. el si-a luat ajutor pe Deceneu. mai înainte ca romanii sa apuce sa trimita o armata împotriva lui. fiind un got romanizat din Moesia. Urmasii acestuia la domnie s-au dezbinat. Õi unele fapte ale getilor. De curând. Ba înca a ajuns sa fie temut si de romani. 3. care a condus timp de 40 de ani popoarele sale din Dacia. Iar dupa moartea lui Deceneu. ei au avut în aproape aceeasi veneratie pe Comosicus.. a venit în Gotia Deceneu. Ba înca de un timp fusese socotit si zeu. încât a condus nu numai pe oamenii de rând. deci a fost contemporanul lui Burebista. Strabon-Geografia Strabon s-a nascut la Amaseia. Inscriptia de la Dionysopolis a fost descoperit| în sec. Burebista i-a dat o putere aproape regala. Spre a tine în ascultare poporul. pâna în Macedonia si Illyria a pustiit pe celtii care eau amestecati cu tracii si illyrii si a nimicit pe de-a întregul pe boii aflati sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci. se pare intentionat. Acesta era considerat la ei si ca rege si ca preot supremn si ca judecator.lea p. Chr. când împ|ratul August a trimis o armata împotriva lor. care era istovit de razboaie dese. nume pe care gotii îl reamintesc pana astazi în cântecele lor. farâmitând puterea în mai multe parti. gotii au început sa pustiasca pamânturile germanilor pe care acuma le stapânesc francii . dar primele 9 sunt mutilate. când într-altul. Chr. fiindca.. dupa cum cred. Chr. Ajungând în fruntea neamului sau. datorita priceperii sale si împartea poporului dreptate ca ultima instanta. pe vremea când Sylla a pus mâna pe putere la Roma. i-a sfatuit sa cinsteasca anumite divinitati si sanctuare facâdu-i preoti si le-a dat numele de pilleati. al XIX-lea la Balcic. stapanirea se împartea în 4. Coryllus. puterea era împartita în 5 state. Atunci însa. în câÛiva ani.Orice discutie si încercare de a raspunde la aceste întrebari trebuie sa porneasc| de la cele trei izvoare fundamentale. lasând posteritatii impresia ca i-ar fi confundat. s-a urcat pe tron. ca rege al gotilor.. iar informatiile lui sunt foarte pretioase. deoarece i-au dat o mare consideratie. C|ci trecând plin de îndrazneala Dunarea si jefuind Tracia. a faurit un stat puternic(megale arhe) si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Primindu-l pe Deceneu. un sarlatan care ratacise multa vreme în Egipt.

poate de tribut. Daicoviciu. Izvoarele (Herodot si Polybios) folosesc pentru desemnarea acestui râu termenul de Ordesos. a obtinut foloase pentru cetatea sa si l-a sfatuit pe rege. deci amplasarea în spatiu a Argedavei ar fi fost importanta pentru depistarea formatiunii politice de la care a pornit Burebista opera de unificare si de cucerire. mai ales ca parea a fi si dezvoltat din punct de vedere economic si bine plasat pe un drum comercial. care i-a devenit binevoitor. Este foarte putin probabil. Radu Vulpe. a crezut ca lectura toponimului este incompleta si ca a existat înaintea cuvântului Argedava un S. C.dintre ele fiind lizible doar 2-3 cuvinte. Singura dava identificata arheologic pe Arges era cea de la Popesti. Sargetia pare a fi. Radu Vulpe credea ca Argedava este orasul de pe Argesius. În primele rânduri apare un toponim în acuzativ. la randul sau. care a fost sapata chiar de R. În discutia pentru identificarea Argedavei s-au implicat C. El a tras concluzia ca resedinta nu putea fi decât în Transilvania. Vulpe cu localitatea Sornum. Argedavon Õi cuvantul parinte. Acornion a ajuns în mare prietenie cu Burebista. deci lectura completa ar fi Sargedava. Daicoviciu. în aceasta localitate. În plus davele nu prea si-au luat numele de la râurile care le strabat. Despre Burebista ni se spune ca este cel dintâi si cel mai mare dintre regii din Tracia si ca a stapânit dincolo si dincoace de Dunare. poate resedinta tribala. reusind sa obtina bunavointa romanilor. totusi. Nicolae Gostar. ca Argesis sa fi fost numele Argesului. Acornion a fost si sol al lui Burebista pe lâng| Pompeius cu care s-a întâlnit la Heracleea Lyncestis (Bitolia). Vulpe. care trebuie sa fi fost numele antic al Agesului. o fictiune . unde a fost surprins în sapatura un palat de tip elenistic. insa. râu care este pomenit de Dio Cassius. Nucleul si capitala lui Burebista Discutia a avut ca punct de plecare si de sprijin localitatea Argedava care este pomenita de decretul de la Balcic. putea îndeplini rolul de capitala. Radu Vulpe credea ca Popestiul. ceea ce ar fi putut fi dava de pe SargeÛia. care spune ca în albia acestui râu si-ar fi ascuns Decebal tezaurul. Trebuie spus ca initial Popesti-ul a fost identificat de R. ajungând la un moment dat Acornion si reusind sa obtina si o dezlegare. cel mai probabil la Costesti. S-a crezut ca parintele aici pomenit in partea superioara a inscriptiei a fost tatal lui Burebista.

mai ales ca el se afla în coasta Histriei. aparuse îndoiala ca parintele pomenit de inscriptia de la Balcic ar fi tatal lui Burebista. La scurta vreme a fost descoperitǎ o inscriptie databila în sec. iar dacii cei dinspre Dunarea Superioara si dinspre germani. inscriptia de la Balcic ne spune despre Burebista ca este un rege al Traciei care a stapânit ambele maluri ale Dunarii. caci în mod evident Dio Cassius a preluat povestea cu ascunderea tezaurului de la Diodor din Sicilia. Nu este nici o dovada stratigrafica si nu exista nici materiale arheologice de pe vremea lui Burebista la Sarmizegetusa. De altfel a renunÛat s| mai fie atât de patetic pentru ca. nu a mai fost capitala mai târziu. Ea cu greu ar fi putut îndeplini rolul de capitala pentru ca se afla într-un loc foarte putin accesibil. El crede ca doar dou| pot fi davele care au purtat acest nume. H. Modestul sat nu putea fi. Nicolae Gostar crede ca înaintea Argedavei din inscriptie sunt doua linii orizontale paralele si ca lectura corecta este Zargedava. ori o Zargedava este pomenit| de Ptolemeu în sudul Moldovei. În plus. asa cum s-a întâmplat pe vremea lui Alexandru Macedon. care pomenea în Dobrogea. Problema capitalei Sunt în literatura vehiculate trei localitati suspectate ca ar fi putut fi capitale : Costesti. este putin probabil ca ele sa fi ramas capitale dupa extinderea teritoriala. cum pare sa fi fost si Burebista. fie Brad. ei vorbind însa o limba asemanatoare. la care sa fi fost trimis Acornion care. p. de-a lungul vieÛii. deci discutia nu mai avea legatura cu capitala lui Burebista. Daicoviciu si-a schimbat pozitia si a spus ca Argedava ar putea fi în Dobrogea. Este posibil sa fie vorba de un rege get anterior lui Burebista. fie Racatau . Chr. Se remarca in aceste discutii o mare doza de subiectivism care tine de patiotismul local al cercetatorilor. Strabon avea bine definite notiunile de dac si get. Este clar ca Pella. capitala fiind intineranta. ca fiind în Banat. initial capitala a regatului macedonean. Oricum se pare cǎ Argedava nu are nici o legatur| cu Burebista. foarte aproape de Histria. Glodariu crede si el ca cetatea de la Costesti a fost prima resedinta a lui Burebista. regele peonilor. I. iar termenul de Tracia este îndoilenic ca ar fi putut fi folosit pentru zona de dincolo de Carpati. Audolion. care a consemnat ca ( pe la 300a Chr. si-a îngropat tezaurul în râul Sargentia. Ea a fost identificata cu Varadia si mai apare si în Tabula Peutingeriana si la geograful din Ravena. Sarmizegetusa Basileion si Popesti. foarte probabil din sudul Moldovei. cum crede Gostar. numele regelui get aparnd doar mult mai jos în inscripÛie. Chiar daca una dintre aceste localitati ar fi fost initial capitala a formatiunii politice conduse de Burebista. a avut mai multe misiuni diplomatice. de altfel chiar el ni le explica si noua în acelasi text. Ulterior. Sarmizegetusa Basileion este putin probabil ca a existat pe vremea lui Burebista. o capitala de formatiune politica getica. O localitate Argidava este consemnata si de Ptolemeu în Indreptarul geografic. pentru ca parintele pomenit de inscriptie nu este al lui Burebista. între timp.al II-lea.). facand precizarea ca getii sunt cei de pe Dunǎrea Inferioara si dinspre Pont. Reiese ca axul teritoriul stapânit a fost Dunarea . Este ciudat ca pentru depistarea nucleului initial nu a fost exploatat chiar textul lui Strabon care este vrednic de crezare si care spune clar ca Burebista este un barbat get. unde au fost descoperite cetati.istorica. însa. la . un vicus numit Arcidava. Crisan crede ca capitala era acolo unde se afla Burebista. Singurul argument al acestuia este acela ca aceasta cetate ar fi cea mai timpurie dintre cetatile din Muntii Orastiei. I. asa cum era firesc pentru un conducator care s-a aflat mereu în razboi si în miscare. La Costesti si Popesti s-a ajuns pornindu-se de la discutia nucleului initial. la est de Siret.

Desigur ca este posibil sa fi existat forme de robie patriarhala. Cecetarea straina. dupa care s-a dezintegrat. Statul presune diferente majore între membrii societatii. Daicoviciu crede ca capitala se afla undeva în Transilvania. Daicoviciu. mai putin implicata afectiv. Despre aceste cetati s-a afirmat de multe ori ca au doua etape de fortficare. Problema statului În literatura istorica au existat diferite controverse pe tema ce a însemnat stapânirea lui Burebista.autorul capitolului din Tratatul de Istoria Romaniei. dar si functionari care sa asigure colectarea impozitelor. Conducerea statului presupune institutii politice abilitate sa conduca: rege. de o cancelarie din care sa emane edictele. H. De asemenea este nevoie de personaje calificate care sa asigure relatiile cu exteriorul. Statul de tip . departe de drumurile comerciale. În concluzie. Unii au afirmat ca este neîndoielnic vorba deja de un stat (H. greu de aprovizionat. fiecare avand atributii bine definite. Crisan) sau au mai existat formulari de tipul stat teritorial extensiv ca cel al odrisilor. care se constituie si functioneaza dupa reguli bine stabilite. de interese economice. a unei monede unice. poate la Costesti. Cei care au afirmat ca a fost stat au definit în moduri diferite acest stat ca fiind unul de tip sclavagist începator de tip militar (C. adunari. cum era si firesc. este mai probabil sa fi fost cetate regala de refugiu în caz de pericol si nu capitala. Argumentul este destul de slab pentru ca nu avem nici o dovada sigura ca prima campania ar fi fost îndreptata împotriva celtilor. H. Ideea ca cetatile din Muntii Orastiei ar apara capitala Sarmizegetusa nu este înca demonstrata. ca de exemplu Karl Strobel. când cu siguranta a existat. semn ca nu a putut functiona. pare mai probabila ipoteza ca centrul formatiunii conduse de Burebista a decazut dupa unificare si extinderea teritoriului si ca capitala regelui Burebista era itineranta. afirma ca stapanirea lui Burebista a fost o formatiune politico-militara efemera. considerând ca este vorba doar de o vast| uniune de triburi. împotiva celtilor. de asemenea. un stat de tip tributal sau asiatic (I. O dovedesc tezaurele. de ce primele campanii ale Burebista au fost îndreptate spre vest. mormintele princiare. supraveghera vamilor si colectarea taxelor vamale. varianta anilor 60). În realitate unele dintre ele nu au existat pe vremea lui Burebista. Chiar pe vremea lui Decebal. Astea cu siguranta au existat. pentru ca altfel nu s-ar explica. Astfel s-ar putea explica titulatura de basileion folosita de Ptolemeu. Daicoviciu. emisa si garantata de o autoritate.1200 m înaltime. dar ei nu erau multi si rolul lor in economie era limitat. altii au fost potrivnici acestei idei (Mihail Macrea. abandonata. I. fie el si începator. spune el. care nu a putut rezista decât pe vremea lui Burebista. cu un scop bine determinat. Dionisie Pippidi). Statul trebuie sa deÛina pârghii cu care îsi asigura dominatia. de avere. a fost. Functionarea sanatoasa a economiei si colectarea impozitelor presupune si adoptarea unui sistem monetar unitar. Nu a putut fi nicidecum dovedita exstenta sclavilor care sa asigure baza economica a acestui stat. Tot el crede ca în Transilvania a fost centrul de putere pentru ca numai aici se constata o continuitate a regalitatii si pentru ca numai aici este un sistem de fortificatii coerent. Crisan). altele au fost folosite si dupa Decebal. Vârful ierarhiei trebuie sa dispuna. de genul armata sau justitie. facut cu mult| truda. eventual si ceva sclavi casnici. Ideea statului sclavagist. a doua contemporana cu Decebal. prima contemporana cu Burebista. unele constructii fastuoase în comparatie cu celelalte. sa supravegheze modul în care populatia îsi îndeplineste sarcinile ce tin de renta în munca.megale arhé.

Este posibil ca . neasteptat| pentru mediul barbar. Nu stim care sunt regulile de desemnare a regelui: era desemnat de regele în viata|. respectiv o cancelarie. existau un fel de sefi peste cei care muncesc pamântul si peste cei care se ocupau de fortficatii.000 de suflete. E greu de spus daca cifra este reala pentru ca nu avem studii demografice care sa aprecieze cât de cât corect populatia aflata în sfera de stapânire a lui Burebista. monarhul este proprietarul suprem. Textul lui Martial este. nici una autorizat|. care este un titlu obisnuit pentru conducatorii marunti ai unor formatiuni politice. Regalitatea nu pare a fi ereditara. la fel ca si capeteniile celtice de la aceea vreme. Pârvan la 1 milion si a crezt ca cifra de 200. Spre a se dovedi existenta unei cancelarii este citat un text din Martial care vorbeste de un ravas trimis de Decebal lui Domitian. Ciudat este faptul ca Burebista nu bate în nume propriu o moneda. o megale arhé = o mare stapânire. irelevant pentru ca se refera la alta perioada. caci Burebista este urmat de Deceneu cu care nu este înrudit. indivizii având în proprietate personala doar casa si vitele. Una a existat cu siguranta. cel putin teoretic . sa fi avut o armata personala si o garda permanenta. ravas care avea un sigiliu. Daicoviciu la 500. un text care face referire la o alta epoc|. C. Em.000. din rândul pilleatilor. Panaitescu la 2. la geti si daci preotii sa fi avut responsabilitat asemanatoare. Cel mai greu de probat este existenta unor functionari si institutii abilitate cu strângerea impozitelor.armata care. si de aceasta data. fie el si tributal. unde druizi erau si judecatori. Burebista poarta titlul de basileu. Populatia este organizata în obsti teritoriale. caci nu se foloseste termenul de nomos ci cel de prostagma care în latina are ca corespondent edictum. de mai marii tarii. Este folosit ca dovada.5 milioane. care par a avea o pozitie superioara sau pur si simplu regele se impunea prin forta. de altii exagerata. Pentru existenta obstilor este invocat un text ramas de la Horatiu care nu dovedeste nicidecum ca ar fi existat. Dupa moartea lui Burebista armata s-ar fi redus la doar 40. avand în vedere ca Burebista stapânea un spatiu imens.Iorga a apreciat populatia regatului lui Burebista la 100. la fel ca la celti. ci de una adunata în situatii de razboi. Aceste edicte ar fi singurul indiciu ca exist| si un emitent. ci ca era practicat asolamentul.000 nu este exagerata.Cu ajutorul religiei era asigurata si ascultarea poruncilor. pe vremea lui Decebal.tributal presupune coexistenÛa proprietatii private cu proprietatea comuna. populatia ar raspunde solidar în fata autoritatilor. Una dintre institutiile care par a fi sprijinit regalitatea a fost religia.000 de soldati. care pare sa faca referire la marea întindere a regatului.Textul lui Strabon nu pare a se referi la legi care ar presupune existenta unui cod. ar fi fost de 200. darilor în natura sau care sa urmareasca modul în care supusii se achita de obligatiile lor în munca. la acea vreme. cu siguranta ca nu este vorba de o armata permanenta. este vorba de medicul lui Traian. Criton care spune ca. post Burebista. sa echipeze ostasi pentru armata sau sa ridice si sa întretina fortificatii sau drumuri. Care sunt institutiile care asigura guvernarea?. în produse. El este considerat si autorul unei reforme religiase care a avut ca scop asigurarea specialistilor sacrului. ce-i drept.000. Analizând putinele izvoare scrise care exista este greu a dovedi ca stapânirea lui Burebista a fost realmente un stat. Parerile. El intemeiaza. sunt foarte diferite. adica un act emis de o cancelarie. spune Strabon. Astfel organizata. De obicei. N. alesi dintre pilleati. care detin în proprietate comuna pamântul. însa. fiind obligata sa plateasca dari în bani. Cifra a fost considerata de unii credibila. Este foarte probabil ca Burebista. . Exagerata sau nu. Existenta unei cancelarii pe vremea lui Decebal nu presupune ca ea ar fi existat si pe vremea lui Burebista. Deceneu fiind acela care prin religie a reusit sa-i tina sub ascultare pe supusi. geniu sau bogatie.

Poate aceasta a fost o faza premergatoare. Se stie ca Sylla s-a proclamat dictator în anul 82 i. în regres. Roma nu avea gânduri de cucerire în Pen. st|pânirea lui s-a dezintegrat. este greu de crezut ca acesti conducatori marunti le-ar fi putut percepe.în conditiile în care conducatori obscuri barbari o fac. dupa toate aparentele. Urcarea pe tron Cei mai multi cercetatori considera ca inceputul domniei lui Burebista trebuie situat în jur de 82.e. ba chiar sunt frecvente afirmatiile ca multt. Burebista a facut un efort de a unifica formatiunile politice ale getilor si dacilor. motiv pentru care. Textul lui Iordanes este unicul care ofera un indiciu cronologic. Campaniile de cuceriri Strabon prezinta cuceririle lui Burebista în urmatoarea ordine: . poate putin mai devreme. înseamna ca Burebista si-a consumat cam jumatate din domnie pentru a unifica aceste formatiuni.n. par a îndreptati ideea ca Burebista. Este însa interesant ca s-a preferat falsificarea denarului roman Õi nu emiterea unei monede proprii. înainte de a-si fi început campaniile de cucerire spre vest sud si pe litoralul Marii Negre. Balcanica. nu avut ragazul sa de-a stapânirii sale o forma coerent|. Crasani.. Chr. Ar putea fi argumente pentru o supunere prin violenta. nu stim cât de autorizate sa o faca. care a aparut în momentul în care Sylla a preluat puterea la Roma.e. Se constata arheologic ca multe cetati. puterea celtilor era. Ni se da de înteles doar ca neamul lui Burebista era istovit de razboaie.e. tranzitorie. cei care au convieÛuit cu autohtonii. Radovanu. Trebuie ca a existat un oarecare haos financiar. Stim însa ca mâna dreapta a lui Burebista a fost Deceneu care a reusit sa impuna supusilor ascultarea poruncilor. ci si în alte localitati. pe vremea lui Burebista. Este greu de crezut ca au prevalat mijloacele pasnice. Politica interna Este de presupus ca. Este drept ca dispar emisiunile monetare tribale. Zimnicea.. pentru ca denarii republicani romani nu s-au batut doar la Tilisca. ba chiar i-ar fi determinat sa-si taie vita de vie (stire neconfirmat| arheologic). I a.n. poate doar casatoriile ar fi putut reprezenta un mijloc nonviolent de convingere. Altfel nu existau motive care sa determine pe micii sefi locali sa renunte la autoritatea lor caci nu exsta nici un factor extern de presiune. imediat dupa moartea lui.n. Cetateni au urme de distrugere în sec. ar fi fost asimilati de daci. El spune ca. fiind total ocupata cu extinderea posesiunilor sale în Asia. fiind angajat în tot felul de lupte. Burebista nu putea fi de mult| vreme rege. sunt multi aceia care cred ca pericolul celtic sau roman i-ar fi determinat pe micii conducatori de triburi sa accepte stapânirea lui Burebista. a venit în tara gotilor Deceneu. În ciuda acestor evidente. mai ales ca a domnit foarte mult. devenisera sedentari. precum cele de la Cârlomanesti. preocupat de cuceriri. Cum primele campanii pentru cucerirea de noi teritorii par a începe pe la 60 i. Cascioarele. ceea ce este un semn ca ele devenisera desuete si ca disparusera emitentii locali si ca denarul roman republican pare a deveni moneda unica. Chiar daca aceste pericole ar fi fost reale. Toate acestea la un loc. Burebista nemaiapucând sa emita propria lui moneda. Izvoarele nu ne spun nimic despre cum a procedat Burebista. i. sobrietatea.

spre vest.1. Campania împotriva celtilor ne face sa ne îndoim de temeinicia si adev|rul unor consideratii istorice facute de literatura arheologica. Burebista a profitat de doua evenimente care. Pare a fi vorba de doua campanii diferite. s-au înmormantat în aceleasi necropole si ca ar fi fost chiar dacizati. CriÕan spune ca celtii.H. Zoltes). aveau o economie prospera. s-ar fi pierdut în masa autohtonilor. situati la sud de fluviu si la vest de Morava. deci devenisera. în urma caruia ar fi fost recuperate de la celti teritoriile dacice din zona Tisei. De asemenea se face frecvent afirmatia ca multi dintre celtii stabiliti în sec. în zona de varsare a Savei în Dunare 2. nimiceÕte pe de-a întregul pe boii aflati sub conducerea lui Critasiros Õi pe taurisci. dar ea este puÛin probabila. erau asezati si ei de multa vreme. TotusiI. la momentul Burebista. respectiv în Ungaria si Slovacia. boii si tauriscii. poate la întoarcere. I. Campania ar fi fost purtata pân| la Dun|re. Se crede ca doar campania distrugatoare a lui Burebista i-ar fi putut determina sa se mute în masa. în anul 61 . Vasile Pârvan a facut supozitia ca Burebista ar fi fost aliatul cetatilor grecesti cu ocazia razmeritei acestora. prin cumul. campania sudic| a fost prima.e. dupa campania lui Burebista. Rhemaxos. dar stapânirea litoralului asigura si supravegherea comertului pe Marea Neagra. nu mai prezentau un pericol. în virtutea timpului trecut. ducând acest razboi de eliberare? Teza razboiului de eliberare nu prea are sustinere. Daicoviciu si I. si înfrângerea lui Antonius Hybrida. Cercetatorii de la Cluj. ci unul de eliberare. Campania vestica ar fi avut loc pe la 60 i. Crisan cred ca cea vestica a fost cea dintâi. au contribuit la usurarea efortului militar: moartea lui Mithridathes al VI-lea Eupator în 63a. Crisan considera ca acest razboi ar fi fost nu unul de cucerire. un fel de autohoni în zona pe care au locuit-o. Se crede ca aceasta campanie a avut loc în anul 60 deoarece Caesar vorbeste la un moment dat despre boii care s-au stabilit pe la 59-58 în teritoriul de azi al Elvetiei. deci ei nu ar fi putut determina unificarea de frica a formatiunilor politice. scopul campaniei sudice pare a fi mai ales jaful. deci. pentru ca ar fi riscat un razboi cu regele suebilor. decretul în cinstea lui Acornion precizeaza ca Burebista a stapânit teritoriul de o parte si de alta a Dunarii.n. trece Dunarea si jefuieste Tracia. nu au fost dizlocati. ocazie cu care. Nu trebuie uitat ca devenise o practica pentru regii sau conducatorii barbari din zona sa protejeze cetatile grecesti (Zalmodegikos. Macedonia si Illyria. Chr. Daca nu prezentau pericol. în 61 a. Desigur ca afirmatia ar putea sa se refere strict la cursul inferior al Dunarii. îi pustieste pe celtii care traiau amestecati cu tracii si illyrii. de ce Burebista îi nimiceste pe de-a întregul si ce vrea sa recupereze de la ei. Se crede ca Burebista s-a ferit sa mearga mai departe. Cercetarile arheologice arata ca. deci sa aiba în vedere Dobrogea si nu si zona de la sud de Romania. în dreptul Bratislavei. Rezultatul a fost ca celtii ar fi fost nimiciti cu totul. Cucerirea coloniilor grecesti Fara îndoiala ca atunci când Burebista a pornit la cucerirea cetatilor grecesti a avut serioase motivatii de ordin economic: cetatile nu numai ca erau bogate. având în vedere ca. Boii si tauriscii locuiau în zona Austriei si a Câmpiei Pannonice. cu alte cuvinte.mai mult ca sigur este vorba de scordisci. IV-III în Pannonia si în NV României ar fi avut relatii bune cu autohtonii. Ceilalti celti. scordiscii au ramas pe loc. H. C. Ariovist. Chr. Textul lui Strabon nu ne da de înteles ca Burebista ar fi alipit teritoriile neocupate de romani de la sud de Dun|re. H. Dacǎ Strabon respecta ordinea evenimentelor. I. Probabil este vorba de anarti.

H.când a vizitat el Olbia. Un decret dat în cinstea lui Aristagoras. dar se banuieste ca s-au supus de buna voie. în timpul unei r|scoale. caci nu s-a putut apara. batalie care a avut loc în 9 august. Având în vedere distrugerile suferite de Olbia . evitând sa impartaseasca aceeasi soarta ca Histria. ne spun atât Appianus. Caesar este asasinat. Suetonius precizeaza ca ar fi fost trimis în acest sens Octavian la Apollonia spre a pregati razboiul. Chr. vorbind despre Olbia. dar fara a-l pomeni pe Burebista. care s-ar putea sa aiba leg|tura cu cucerirea orasului de catre Burebista. n-ar fi dorit sa aiba soarta Olbiei. Chr. Se crede ca a fost asasinat pentru a se evita iminentul atac roman. era distrusa de generalul Lucullus. judecând dupa bunele relatii pe care le-a avut cu Burebista.. adoptat prin testamnt de . I. Caesar. Litoralul pontic a fost cucerit în intervalul 59-48. a planuit o expeditie împotriva getilor si parÛilor.i. anul de început trebuie sa fi fost 55a.Chr. Campania nu a mai avut loc caci. Aceeasi soarta a avut-o si Histria. O inscriptie pomeneste trei strategi care au condus o oaste împotriva lui Burebista. spune ca la 95p. ipoteza care este discutabila . Despre Tomis si Callatis nu avem informatii. URMAŞII LUI BUREBISTA Dupa asasinarea lui Caesar la idele lui Marte în 44a. cel mai important eveniment este razboiul civil ai carui protagonisti au fost Octavianus. Campania de cucerire a litoralului era sigur încheiata în anul în care s-a dat decretul în cinstea lui Acornion. getii au cucerit toate orasele grecesti de la Olbia pân| la Apollonia. dup| trei ani. Apollonia este foarte probabil ca s-a predat de bun| voie. mai probabil 55-48a. La Egyssus au fost constatate arheologic distrugeri. Inscriptia ne da de înteles ca stapânirea a fost de lunga durata.e. Chr. averile cetatenilor erau secatuite.. Ea ar fi credibila doar daca moartea lui Burebista ar fi precedat-o pe cea a lui Caesar. Anul 55 ca an de început al campaniei de cucerire a litoralului este sugerat de Dion Chrisostomos care. caci. S-a ajuns la concluzia ca decretul a foat sapat în piatra cândva în intervalul cuprins între 7 iunie si 9 august 48 a. deci dupa prim|vara lui 48. Arheologic au fost constatate urme de distrugere în zona sacra.În acelasi an. oraÕul se mai resimtea dupa ce cu 150 de ani mai înainte. I a. dar înainte de a fi înfrânt în batalia de la Pharsalus de catre Pompei. iar sanctuarul lui Apollo Tamaduitorul ramasese fara preot. deci probabil ca a fost cucerit prin lupta. ar fi fost cucerita din mâinile bastarnilor Moldova. iar teritoriul cetatii era considerabil mai mic. Dionysopolis probabil ca s-a predat de buna voie. Dupa înfrângerea lui Pompeius. la idele lui Marte. moare si Burebista. . înainte de supunerea cetatilor grecesti. Întelegem ca constructiile se aflau în stare proasta. este sigur ca colonia a fost cucerita prin lupte. pentru ca nu au fost observate distrugeri ale cetatii. fiul lui Apaturios. mai apoi în 5. Singurul indiciu în acest sens este ca dispare cultura Poienesti -Lukaševka în ultima jumatate a sec. devenit dusman personal al lui Burebista. Chr. Inscriptia a fost sapata în piatra dupa ce Pompeius a obtinut titlul de imperator. Teritoriul stapânit de Burebista s-a dezmembrat initial în 4 parti. Crisan crede ca. pomeneste despre distrugerea zidurilor cetatii si arata ca Aristagoras s-a remarcat prin eforturile de refacere a zidurilor. O inscriptie de la Odessos (Varna) vorbeste despre întoarcerea unor cetateni din bejenie. Mesembria a fost cucerit| cu armele.n. Burebista trebuie ca se pregatea pentru campania împotriva celtilor. care . fara îndoiala. cât si Suetonius. Chr. Despre Tyras se crede ca s-ar fi supus de buna voie. Având în vedere ca Olbia trebuie sa fi fost primul oraÕ cucerit.

. Daca . Cornelius Lentulus împotriva lor. Horatius. deci la doi ani dupa victoria de la Actium. Nu stim daca ea este completa. în Georgicele. urmasul lui Burebista fost Deceneu. Sunt câteva izvoare literare care fac aluzie la o posibila implicare a getilor si dacilor în razboiul civil. Chr. fiind înfrânt. când Marcus Antonius este înfrânt. în 5 parti. Strabon spune cât se poate de clar ca stapânirea lui Burebista s-a împartit initial în 4. adica pe vremea lui Augustus. care este consemnat de trei izvoare literare diferite: Suetonius. este dac. si Marcus Antonius. Se banuieste ca este vorba de un conflict cu romanii din anul 29 a. spune ca dacii adesea coboara de la Istru si conspira împotriva noastra. Este poate vorba de o alianta matrimoniala pusa la cale spre a atrage capetenia barbara de partea lui Octavianus. spre exemplu. în două izvoare. Florus. Chr. destul de aproape de Dunare . ne relateaza ca dacii ar fi trimis o solie la Octavianus. dar n-au c|p|tat nimic din câte au cerut. sub conducerea regelui Cotiso. încercând sa obtina maxium de foloase. Din munti coboara adesea. Chr. Vergiliu. ci doar respinsi si împrastiati. Pe lâng| numele atestate de lista lui Iordanes. Horatius si Florus. la rândul sau. în Rezumatul istoriei romane. iar mai apoi de Coryllus care ar fi domni timp de 40 de ani peste daci. urmând a-si da fata de nevasta lui Octavianus. ulterior. Chr. într-o oda pe care a scris-o în anul 29 a. în Istoria romana. care se banuieste a fi fost una dintre cele 4 parti care au rezultat dupa împartirea mostenirii. Florus spune ca dacii nu au fost înfrântiI. cand Cotiso s-a confruntat cu generalul roamn Licinius Crassus. E greu de crezut ca politica dacilor si getilor i-ar fi îngrijorat prea tare pe romani. în al treilea get. spune ca armata dacului Cotiso a pierit. întâmplându-se cândva la începutul erei noastre. Deznodamântul acestui razboi se consuma la Actium. Augustus a hot|rât sa termine cu aceasta populatie agresiva si l-ar fi trimis pe guvernatorul Pannoniei. care a fost urmat de Comosicus. Majoritatea istoricilor cred ca regii pomeniti de Iordanes sunt urmasii lui Burebista din zona de SV a Transilvaniei. motiv pentru care au trecut de partea lui Marcus Antonius. în Satire. Din cele trei izvoare reiese ca urmasii lui Burebista. Generalul i-a alungat la nord de Dunare si a asezat la sud de fluviu garnizoane romane. Conflictul din lumea romana va fi urmarit cu interes de capeteniile dacilor si getilor. are câteva versuri:Oricine îmi iese în cale ma întreaba ce-ai mai auzit despre daci? Cassius Dio.Caesar. care promit ajutor miltar când uneia când alteia dintre cele doua parti. Evident ca aceste evenimente sunt posterioare anului 27 a. Potrivit lui Iordanes. arata ca dacii traiesc nedezlipiti de munti. de unde a aparut banuiala ca Cotiso ar fi fost emitentul enigmaticelor monede de aur cunoscute sub numele de kosoni. Cele trei izvoare par a face referire la trei momente diferite din domnia acestui rege.. din pacate ele nu sunt foarte explicite. cum pare a sugera Horatiu. Suetonius. în conditiile în care puterea lor era în declin ca urmare a împartirii stapânirii lui Burebista. izvoarele mai amintesc câtiva regi daci si geti. motiv pentru care istoricii cred ca el a domnit undeva în vestul Olteniei si estul Banatului. în 31a. Mai multe referiri se fac la rege Cotiso. care a fost în acelasi timp rege.. în Vietile celor 12 cezari. intervin în luptele pentru putere de la Roma. la fel ca si predecesorul lor. Unele variante ale textului lui Suetonius folosesc în loc de de numele Cotiso pe cel de Coson. trec Dunarea pe gheata si devasteaza tinuturile de la sud de Dunare. potrivit lui Marcus Antonius. Horatiu. Octavianus si-ar fi fagaduit fiica (Iulia) de nevasta unui rege al getilor numit Cotiso. fara a- i fi nici acestuia de mare folos caci era foarte dezbinati.. Se observa ca Cotiso. El este plasat într-o zona muntoasa. O list| a succesorilor lui Burebista exista doar la Iordanes. acesta din urma. mare preot si judecator suprem. spune ca.

deci de pe vremea lui Nero. principii si regii lor. este amintit de Plutarh în Vieti paralele. este Diurpaneus. Acest nume este sigur dacic. deci formatiunea lui politica trebuie ca era plasata undeva în zona de nord a Olteniei. moneda care a fost descoperita doar în zona de SV a Transilvaniei. de teama ca implicarea sa ar fi putut aduce razbunarea romanilor. cel ce a domnit 40 de ani.aceasta pozitionare este corecta. pomenit de izvoare. Este vorba de Scoryllo. I p. în jud. I p. Cei mai multi istorici cred ca este vorba de acelasi personaj si ca numele corect este Scoryllo. potrivit unei inscriptii. pentru a-si asigura linistea au utilizat trei mijloace: transbordarea getilor la sud de Dunare. Cu aceasta ocazie ar fi fost înapoiat unui rege dac fratele care fusese prizonier al romanilor. Toate aceste mijloace de represiune sunt atestate de izvoarele epigrafice sau literare. Este vorba de Dicomes. Izvorul nu da alte amanunte Acest rege se crede ca ar fi domnit undeva în spatiul extracarpatic. Istoria politica a dacilor si getilor în sec. Si acest rege s-ar fi amestecat în conflictul dintre Octavianus si Marcus Antonius. Romanii. Inscriptia fost descoperita la Ocnita. alta la Fundi. ea vine în contradictie cu teoria potrivit careia Cotiso ar fi emitentul monedei de tip Koson. ar fi organizat Marcus Vinicius. Tot în spatiul extracarpatic este atestat de o inscrptie cu litere grecesti. iar mai apoi. sotiile. Frontinus ne da de înteles ca Scoryllo a fost foarte întelept si a evitat sa se amestece în acest razboi civil.. care nu poate fi altul decât cel din 68-69. Informatii despre aceste atacuri avem de la Ovidius. Pentru istoria relatiilor cu romanii sunt importante doua inscriptii. Intensitatea atacurilor în Dobrogea se diminueaza dupa anul 46 p. de pe un vas.000 de geti.000 de transdanubieni împreuna cu copii. a obligat neamurile de dincolo de Dunăre sa predea ostateci romanilor. care a stramutat 100. Ceea ce este sigur este ca adeseori ei au atacat provinciile de la sud de Dunare. Diurpaneus a fost . iar mai apoi. Chr. Vâlcea. Este vorba de o stampila de pe un vas descoperit la Sarmizegetusa Regia (Decebalus per Scorillo) si de o inscriptie descoperita la Aquincum. când Dobrogea intra sub stapânire romana. Un alt rege al getilor. cetatea Troesmis pe care au cucerit-o. initial. acest Scorillo este contemporan cu un razboi civil care s-a desfasurat la Roma. Actiunea ar fi avut loc în priml deceniu al sec. nume foarte asemanator cu Coryllus. Ultimul dintre regii daci anteriori lui Decebal. din lista lui Iordanes. Potrivit acestuia getii (din sudul Moldovei?) au atacat mai întâi cetatea Aegyssus (Tulcea) prin anul 12 p. în biografia lui Marcus Antonius. contemporan cu razboiul civil de la Roma. ca Aelius Catus a stramutat de la nord de Dunare în Tracia 50. la rândul sau. Chr. una descoperita la Tibur. Potrivit lui Iordanes. Potrivit lui Frontinus. În c|teva rânduri getii ataca cetatile din Pont. El apare atât la Orosius cât si la Iordanes. Un alt rege al dacilor este pomenit de Frontinus. caruia i s-ar fi datorat linistea la Dunare. care deveneau garanti ai pacii sau plata unor subsidii. fiind integrata provinciei Moesia. el fiind consemnat si de alte doua inscriptii. capturarea unor ostateci din rândul aristocratiei. Tampius Flavianus. Chr. fiind apoi respinsi de catre Pomponius Flacus (legatul Moesiei). basileul Thiamarchos. este destul de putin cunoscuta. O expeditie împotriva dacilor. unde erau mai usor de supravegheat. guvernator al Moesiei în perioada 60-68. Chr. Inscriptia de la Tibur este un elogiu funebru adus lui Plautius Silvanus Aelianus. Inscriptia de la Fundi spune ca guvernatorul Pannoniei. El ar fi promis o oaste numeroasa lui Marcus Antonius. în anul 15. Strabon arata. au raspuns la aceste atacuri prin expeditii punitive. poate în sudul Moldovei sau în Muntenia.

Orosius se refera la acelasi eveniment. fara a da detalii. dupa care a urmat jefuirea armatei romane. Chr. getii au atacat la sud de Dun|re.contemporan cu Domitianus. Civilizatia la Tene în spatiul nostru mai este cunoscut|a si ca civilizatia geto-daca. CIVILIZATIA LA TÈNE TIMPURIE IN ROMANIA A doua vârsta a fierului sau La Tene îsi trage numele de la un sit din Elvetia. în jur de 450. V. Domitian a avut grija sa o prezinte ca pe o victorie. De la prima ciocnire. Fuscus ucis. ar fi de dorit sa nu fie utilizat în nici un caz pentru perioada timpurie a acestei epoci. organizându-si un triumph. Statiunea se dateaza în sec. Gostar. datorate influentelor si impulsurilor civilizatoare venite dinspre Grecia. fie a fost prea batrân. când a fost întemeiata prima colonie greceasca. iar sfârsitul este plasat în momentul în care Dacia este cucerita de romani. respectiv in anul 106. considerând ca epoca a început în acelasi timp peste tot. i-au t| iat capul guvernatorului si au jefuit provincia. la randul sau. la epoca la Tene datorita unei conjuncturi istorice favorabile. getii au rupt tratatul ce l-au avut cu împaratii de dinainte caci Domitianus era foarte zgârcit. si D au fost divizate fiecare în doua subetape. unde guvernator era Oppius Sabinus. Începutul laten-ului în România este la o data discutabila : 450/350. C. II-300-100 si III-100-0. Altii considera ca teritoriile extracarpatice au trecut mai devreme . în timp ce în Transilvania trecerea s-ar fi facut ceva mai târziu. potrivit unor pareri exigente si competente. Histria. pe care. Cel mai probabil a diminuat stipendiile. unii cercetatori. termen hibrid care este azi contestat si. Lica). dar apoi a fost extins si pentru alte zone ocupate de celti sau aflate sub influenta celtica. adepti ai dezvoltarii unitare a spatiului nostru. ulterior loc de cult. care a trecut Dunarea pe un pod de vase. Motivul nu-l cunoastem. considerat initial a fi o asezare lacustra. Paul Reinecke. Îngrijorat. a împartit epoca în 4 etape notate cu litere de la A la D: A-500-400 B-400-300 C-300-100 D-100-0 Ulterior etapele B. romanii au fost învinsi. dupa 657/656. Regele Duras este amintit de Excerpta Valesiana ca cedând de buna voie puterea lui Decebal. Domitian a venit în Illyria si a trimis o armata împotriva dacilor comandata de generalul Fuscus. Cu privire la Diurpaneus exista douǎ pareri: ca ar fi unul si acelasi cu regele Duras sau ca ar fi doar un alt nume al lui Decebal (N. În 1914 Déchlette a împartit epoca La Tene în I-500-300. Data de început a epocii La Tene a fost discutata în mai multe rânduri. Termenul a fost initial utilizat pentru cultura celtica. Drept urmare. III-I a. care pe la 480-470 au format un regat puternic care avea stranse relatii cu Grecia continentala. Sub acest rege. însa. fie prin intermediul grecilor din Pont. fie si-a atras pizma dacilor ca urmare a ruperii tratatului cu Domitian si nu mai putut guverna. Ne da doar de înteles ca Fuscus a suferit o înfrângere dezastruoasa. fie prin medierea tracilor odrisi. cele mai timpurii . ca urmare a infiltratiilor de populatii celtice în acest spatiu.

H. Chr. o oenochoe descoperita la Ostrovu Mare. aparitia aristocratiei tribale si a unor mari diferente patrimoniale. Chr. Baiceni sau piese izolate precum cele de la Poroina. produsele locale aparând doar spre sf|rsitul sec.. monede batute la Histria. al IV-lea a. precum si tezaure ca cele de la Craiova. al V-lea a. precum cele de la Peretu. coiful greco-illyric de la Gostavatu. Alexandru Macedon sau Filip al III-lea Arideus. dar din sec. De exemplu. provenit dintr-un tumul de sec. al V-lea a. Dezvoltarea inegala si deosebirile de cultura materiala se datoreaza. precum lebesul de la Balanoaia. Vraca sau Letnica . În asezarea de la Alexandria s-a descoperit. al IV-lea sunt atestate mult mai multe monede macedonene. deci si procesul de constituire a unor elite aristocratice este mai timpuriu. al IV-lea. în sec. De asemenea. tezaurele cu piese de argint si aur si folosirea unor produse de lux importate. decât în Transilvania. I. Printre aceste populatii. La acestea se adauga o serie de piese de exceptie. În teritoriul extracarpatic. necropola care a fost atribuita grupului scitic sau scito- trac Szentesvekerzug-Chotin. Chr. doar folosirea rotii olarului nu se constituie într-un argument ca ar fi început epoca la Tene. pe lângi greci care se asezasera înca de la finele hallstattului pe litoral. emise de Filip al II-lea. iar pentru sec. de asemenea. mai degraba. toate produse importate. care prezinta analogii cu cea de la sud de Dunare. ceramica lucrata la roata apare pentru prima data în necropola de la Sanislau. Crisan a afirmat ca ceramica lucrata la roata din sec. al V-lea a. în Bulgaria. Gavani. Autorul ignora faptul ca în spatiul extracarpatic sunt documentate destul de multe morminte princiare. Chr. în mare masura. de lux. generalizarea armelor. În linii mari. Chr. În concluzie. Initial ceramica la roata este importata. folosirea brazdarului de plug din fier. scitii si bastarnii. În Transilvania. cea mai veche ceramica lucrata la roata este din sec. se numara celtii. trecerea la schimbul pe baza de moneda este mai timpuriu în zona extracarpatica unde au circulat din sec. contactelor pe care getii. pare. Este vorba de ceramica de import. oricum. totusi. le-au avut cu populatiile intrusive care s-au asezat în spatiul actual al Romaniei si au influentat în chip diferit pe autohtoni. intensificarea schimburilor la mari distante pe baza de moneda 5. se poate vorbi de o ceramica lucrata la roata de factura locala. Stâncesti. Agighiol. Poiana Cotofenesti. dar. a fi existat un decalaj de dezvoltare între cele doua zone. ceramica lucrata la roata. Chr. urmata de o dezvoltare fara precedent a mestesugurilor specializate 4. folosirea rotii olarului si aparitia unei ceramici cenusii 2.putând avea loc dupa 390 a. care lipsesc din Transilvania. al VI-lea a. in mormintele de la Bârsesti s-au descoperit doua strachini lucrate la roata. respectiv dacii. care a permis trecerea la agricultura propriu-zisa 3.. al V-lea nu este autohtona si ca. PATRUNDERI DE POPULATII INTRUSIVE CELTII . uneltelor si ustensilelor din fier. perioada la Tene are câteva elemente pregnante de noutate: 1. dar care-si gasesc bune analogii la Panaghiuriste. fapt pus în evidenta prin mormintele princiare. în intervalul 350-300.

Cele mai importante
populatii intrusive
care patrund în spatiul
nostru sunt cele
celtice. Tara de
origine a celtilor,
potrivit lui Hecateu si
Herodot, primii care
ne dau informatii
despre ei, se afla la
izvoarele Dunarii si
Rinului, adica în sud-
vestul Germaniei,
zona centrala si
sudica a Frantei si
Elvetia. Expansiunea celtica, probabil dictata de un mare spor demografic, dar poate si de
presiuni ale popoarelor germanice, a început pe la 450 a. Chr. si a continuat în ceea ce
se numeste La Tene B1-2. În 387, celtii ataca Roma si romanii reusesc sa-i convinga sa
plece doar facându-le daruri. Dupa aceasta data, celtii se raspândesc pe spatii largi: spre
sud ( nordul Italiei), spre vest ( Franta, Anglia si Spania), spre est ( Austria, Campia
Panonica si Transilvania, Pen. Balcanica). Celtii vor face probleme Romei pâna în sec I a.
Chr., când Gallia si Raetia vor fi supuse. Asezarea celtilor în Austria, Ungaria si Boemia a
avut loc, cel mai probabil, pe la 350. Un grup celtic ocupa litoralul adriatic si, de aici, în
335, trimite o delegatie la Alexandru cel Mare. Despre istoria lor în sec. al III-lea aflam
informatii de la Polibius, Cartea IV din Istorii. În anul 280 celtii, condusi de Brennus,
patrund în Pen. Balcanica si jefuiesc sanctuarul lui Apollo de la Delfi. Sunt în cele din
urma înfrânti (legenda spune ca Apollo însusi s-ar fi razbunat si ar fi declansat un
cutremur si o furtuna napraznica împotriva lor). Dupa înfrângere, în 279, celtii se împart
în trei grupuri distincte: unii dintre atacatori ramân pe loc si intemeiaza regatul de la Tylis
(pe Marita), condus de Comontorius. Polybius arata ca au perceput un tribut de 80 de
talanti de la orasul Bizant, care, la râdul sau, a perceput o taxa de la corabiile care treceau
prin strâmtoarea Bosfor, spre Marea Neagra. Regatul se dezintegreaza la 218, pe vremea
lui Cavaros, cand izbucneste o rascoala a tracilor. Altii trec in Asia Mica (zona centrala)
si se aseaza în Galatia- galatii. Ultimii, scordscii, fac cale intoarsa si se aseaza în zona
Serbiei de azi, la confluenta Savei cu Dunarea, în zona Sirmium (Trogus Pompeius-
Istoria lui Filip).
Izvoarele scrise nu mentioneaza nimic despre asezarea celtilor în spatiul nostru. Pe
teritoriul României se constata, prin descoperiri arheologice, o prezenta celtica
în Crisana, Transilvania si Banat. Din Oltenia se cunosc doar cateva morminte izolate si
se crede ca nu s-au asezat efectiv aici, dar poate au controlat aceasta zona. Ion Horatiu
Crisan credea ca primele patrunderi celtice dateaza din intervalul 390-350, dar data
de 350 este agreata de cei mai multi cercetatori. Oricum data est ulterioara anului 387
când au atacat Roma. Trogus Pompeius, în Istoria lui Filip, vorbeste despre
circa 300.000 de celti care au fost obligati sa-si paraseasca patria caci se inmultisera
foarte mult. Unii s-ar fi îndreptat spre Italia, altii spre Campia Pannonica. O prezenta
masiva a celtilor în zona noastra este documentata doar incepând cu sec. al III-lea. Este

foarte probabil ca, dupa campania esuata din Grecia, sa fi avut loc o patrundere de
proportii. Se presupune ca în Transilvania si Crisana au patruns anartii, poate si tauriscii,
iar în Banat, eventual si în Oltenia, scordiscii. Unele prezente celtice au fost constatate si
în Bugeac, unde s-ar fi asezat britolagii. Lor lui s-ar datora unele toponime celtice
precum Arrubium, Aliobrix si Noviodunum. Se crede ca celtii au avut relatii bune cu
autohtonii si ar fi convietuit cu acestia, deoarece au fost descoperite în asociere produse
ale celor doua civilizatii. Aceasta nu este, insa, o dovada de convietuire neaparat, ar
putea fi la fel de bine rezultatul unor schimburi reciproce de produse. Se cunosc peste
80 de asezari, precum cele de la Moresti, Seica Mica si Ciumesti, care sunt cele mai bine
cercetate si în jur de 70 de necropole sau descoperiri funerare. La acestea se adauga peste
100 de descoperiri întâmplatoare. În Transilvania sunt doua zone de concentratie celtica:
Somesul Superior si zona Mures-Târnave. Judecnd dupa distributia pe harta a
descoperirilor celtice, se pare ca autohtonii au fost împinsi înspre depresiunile
intramontane, ceea ce contravine tezei convietuirii pasnice. Civilizatia materiala a celtilor
este spectaculoasa datorita legaturilor comerciale strânse cu civilizatia etrusca si cu cea
elenistica, mediata de unele cetati grecesti de pe malurile Mediteranei, Massalia spre
exemplu.
MORMINTE CELTICE
Au fost descoperite cateva necropole celtice sau asa-zis celto- indigene la Piscolt (jud.
Satu Mare- 185 morminte), Fâtânele (jud. Bihor- 100 mormnte),Ciumesti (36 morminte),
Sanislau (12 morminte), Apahida (21 morminte), Galatii Bistritei, Remetea Mare (jud.
Timis). Ele dateaza din latene B1-B2-C1. În spatiul lor de origine, celtii se inhumeaza,
dar necropolele de la noi sunt birituale. S-a facut afirmatia ca ar fi trecut la inhumatie
datorita dacizarii. Indoielnic, caci la Piscolt, desi au fost puse în evidenta mai multe faze
cronologice, s-a observat ca biritualismul exista înca de la început si caracterizeaza toate
fazele. Nu este exclus ca biritualismul sa fie expresia unei anumite organizari sociale,
probabil pe clanuri. Se practica atât incineratia cu depunerea resturilor cinerare în urna,
cât si cea cu oasele arse depuse în groapa, cea de-a doua fiind mai obisnuita. Cele mai
frecvente piese de inventar funerar sunt podoabele, mai ales bratarile si fibulele. Sunt
obisnuite ofrandele de carne, indeosebi de porc, langa care se afla de obicei un cutit de
sacrificiu. Dintre ustensile pot fi amintite fusaiolele, foarfecele, cutitele sau cutele din
piatra. 15 % dintre morminte sunt de razboinici, fiind caracterizate de asocierea a trei
arme: scut, lance si spada. Se cunosc si morminte mai bogate precum cel de la Ciumesti,
care avea in inventar un coif din fier, prevazut cu un soim din bronz, cnemide de bronz,
camasa din zale si un varf de lance. Este, fara îndoiala, un personaj de rang princiar.
Morminte cu inventar destul de bogat au fost gasite si la Cristuru Secuiesc (jud.
Harghita), Vurpar (jud. Sibiu), Curtuiseni (jud. Bihor).
Printre piesele tipice celtilor se numara foarfecele pentru tuns oile, fibulele de tip la Tene,
bratarile cu nodozitati. Din olaria celtica au fost preluate în repertoriul local o serie de
forme ceramice si tehnici de ornamentare. Celtilor li s-ar datora patrunderea rotii olarului
în spatiul intracarpatic si tot ei ar fi adus tehnologii mai avansate de reducere si prelucrare
a fierului. Dintre piesele celtice deosebite pot fi amitite coiful de la Silivas , mistretul de
aur la Luncani. La fel ca si getii, au batut moneda dupa model macedonean, copiind mai
ales moneda emisa de Filip al II-lea. Dupa sec. I a. Chr. nu se mai constata prezenta
celtica in spatiul romanesc. Teza asimilarii lor de catre populatia autohtona, sustinuta cu

fervoare înainte de 1989, a fost azi abandonata. Se crede ca s-au retras înspre vest, mai
ales ca urmare a campaniilor lui Burebista, dar si ca urmare a presiunilor germanicilor.
BASTARNII
Reprezinta o populatie de neam germanic, care a ocupat zona nordica dintre Carpati si
Nistru. Sunt pomeniti de o serie de scriitori antici: Pseudo-Scymnos, Demetrios din
Callatis, Diodor din Sicilia, Plutarh, Appian, Titus Livius, Trogus Pompeius. Strabon
pomeneste trei triburi: atmonii, sidonii si peucinii. În jur de 182-180 ei se afla deja în
zona Dunarii. Aici primesc solii lui Filip al V-lea al Macedoniei, care-i solicita ca
ajutoare împotriva romanilor, promitandu-le ca recompensa zonele locuite de dardani.
Este motivul pentru care au venit in numar mare, însotiti de familiile lor. Titus Livius ne
spune ca ei merg în 179 în ajutorul lui Filip al V-lea, ajungând insa prea tarziu, abia dupa
moartea regelui. O vreme, condusi de Clondicus, bântuie prin Balcani, aducând poate
servicii urmasului lui Flip al V-lea, Perseu. Potrivit lui Mircea Babes, ar fi intrat în
spatiul nostru în sec. al II-lea, dupa expeditia din Balcani, în timp ce Niculae Conovici
sustine ca primele patrunderi au avut loc la sf. sec. al III-lea, inaintea expeditiei
balcanice. Se crede ca tribul stabilit în spatiul nostru este cel al peucinilor. Trogus
Popmpeius relateaza ca bastarnii au avut conflicte cu regele dacilor, Oroles, care, initial a
fost înfrânt de catre acestia, dar izvorul ne da de înteles ca, ulterior, regele dac si-a luat
revansa. Oroles este plasat de unii istorici în jur de 200 a. Chr., dar Mircea Babes crede
ca este un rege mai tarziu. La Moresti, în Transilvania s-a descoperit ceramica bastarnica
care a fost pusa în legatura cu încercarea bastarnilor de a intra în Transilvania. Mai nou, a
fost descoperita ceramica bastarnica si in asezarea celtica de la Seusa, jud. Alba, fapt ce
complica si mai mult situatia. Mai nou prezenta ceramicii bastarnice in Transilvania a fost
legata de expeditia bastarnilor impotriva dardanilor, drumul razboinicilor bastarni
crezandu-se ca a urmat valea Muresului si apoi a coborat pe Tisa in jos. În anul 73 a. Chr.
îi întâlnim printre aliatii lui Mitridates al VI-lea Eupator în luptele pentru portul
Chalcedon, unde, spune Appian, ar fi murit 20.000 dintre ei. Se stie ca în anul 61 a. Chr.
au luptat împotriva guvernatorului Macedoniei, Antonius Hybrida, fiind aliati ai cetatii
Histria (Dio Cassius). În 29-28, bastarnii, condusi de regele Deldo, au patruns în Moesia,
probabil în cautarea unei noi patrii, dar au fost respinsi de romanii condusi de M. Licinius
Crassus (Dio Cassius), ajutat de aliatul sau, Rholes. Deldo a murit în lupta data pe
râul Cebros. Dupa înfrângere, multi s-au aruncat în Dunare, altii au fost facuti prizonieri.
Dupa aceasta data decad. Este posibil sa fi participat la razboaiele daco-romane, caci sunt
reprezentati pe monumentul de la Admaclisi si pe Columna lui Traian (cu bustul gol si cu
nodus la par). Ei continua a aparea în izvoare pâna la 295 p. Chr., printe cei care conspira
împotriva Imperiului Roman, dar forta lor este mult mai mica.
Izvoarele sunt împartite atunci când vorbesc despre originea lor, unele spun ca ar fi celtii,
altele ca au fost germanici. Cea de-a doua afirmatie este cea corecta, caci arheologic s-a
constatat ca patria lor de origine este pe Oder si Elba, unde s-au dezvoltat culturile Jastorf
si Przeworsk, spatiu care a fost locuit de suebi despre care se stie ca sunt cu siguranta
germanici. Au ajuns în spatiul nostru prin migratie policentrica si succesiva, coborând pe
Vistula, Nistru si Bug. Au ocupat jumatatea nordica a Moldovei si a Basarabiei.
Civilizatia lor materiala se numeste Poienesti-Lukasevka, dupa numele a doua mari
necropole care le apartin. De studiul acestei culturi s-a ocupat Mircea Babes care a
publicat o monografie (Die Poienesti-Lukasevka Kultur) care a adunat toate siturle (200)
si materialele care-i apartin. Cultura este cunoscuta atât din necropole cât si din asezari:

Se crede ca au patruns efectiv în Dobrogea în sec. în zona aparând o serie de concurenti : regatul odrisilor în 480-470 si. Cultura materiala este caracterizata prin câteva piese tipice: ceramica de culoare neagra. colierele în forma de coroana. Este practicata incineratia în urna sau în groapa. fapt ce a fost interpretat a fi o dovada ca relatiile cu bastinasii nu au fost prea bune. nici macar ceramica. toate databile în intervalul sec. Apar uneori unelte si ustensile precum sule. Armele sunt foarte rare. Inventarele funerare sunt modeste. expeditia lui Darius a oprit expansiunea spre vest a scitilor pentru o buna bucata de vreme. caruia i-a promis sa-l lase mostenitor al regatului sau. a pornit o expeditie de pedepsire a lui Atheas. condusi de regele Atheas in 339. al VI-lea raiduri în zonele sudice ale României. Chr. de unde i-ar fi alungat pe cimerieni. l-a sfidat pe Filip. în stepele nord-pontice. Nu s-au amestecat si nu au convietuit cu atohtonii si nu s-au influentat reciproc.Istoria lui Filip-. Venind dinspre est. Inventarul prezinta urme ca a fost trecut prin foc. Ulterior sunt înfrânti (ei sau getii? ) si de generalul macedonean Zopyrion. SCITII Cele mai multe informatii cu privire la sciti le avem de la Herodot. al V-lea incep sa decada. Se cunosc necropole bastarnice de la Poienesti (jud. Lozna. Filip al II-lea. Numarul total se ridica la aproximativ 500 morminte. Chr. Regatul Bosphoran. Un astfel de mormânt a fost descoperit la Racatau. Din text reiese ca gurile Dunarii erau sub control scitic. eventual chiar spre sfârsitul sec. Ghelaiesti. fiind descoperite doar în trei morminte. Borosesti (jud. In sec. Chr. Gropile sunt rotunde sau ovale. Scitii au fost înfrânti si 20. de obicei constituite din ceramica. Informatii se gasesc la Trogus Pompeius. Nu apar în mormintele basternice piese autohtone. al VIII-lea a. dupa 450.. brice sau cutite. . mostenitor la tron. Ulterior regele histrienilor a murit si Ateas. ei se aseaza în sec.000 de femei si copii au fost luati prizonierii. spunâdu-i ca are un fiu. puterea lor este destul de mare. cu buze fatetate si torti în forma literei X. Femeile au bratari sau fibule. încearca o înaintare spre SV. cateii de vatra din lut. dar se presupune ca au organizat înca din sec. datorita presiunilor dinspre est ale sarmatilor. fapt ce-l determina pe Darius sa organizeze în 514/512 o expeditie împotriva lor. II-I a. nu i-a platit soldatii trimisi in ajutor. al V-lea. Totusi. Filip a luat ca prada de razboi si un numar mare de vite. Din sec. fibule de tip pomeranian. Botosana. dar sunt înfrânti de regele Filip al II-lea al Macedoniei. care în momentul cu pricina asedia Bizantul. Acesta ne spune ca Atheas era în razboi cu histrienii condusi de rex histrianorumsi a cerut ajutorul lui Filip al II-lea. Desi considerata de istoriografia greaca un esec. lustruita. al VI-lea a. IV-lea. De obicei mormintele de barbati nu au inventar. nemaiavând nevoie de ajutor. Iasi- 150 de morminte). Dolineni (Ucraina -58 morminte). Vaslui- 259 morminte). margele din sticla. Târpesti.

care-l fac de nelocuit. Zimnicea este poate cea mai veche dintre dave. exista mai ales în zona Olteniei. unele obiceiuri funerare. al IV-lea.al II-lea a. Iconografia monedelor este foarte asemanatoare cu cea a monedelor cetatilor grecesti (Tomis. Au fost descoperite doar morminte izolate. Unele au suprafete foarte mari. care reproduc cai. La fel. sunt aproape identice cu cele scitice. La sfârsitul sec. orientate E-V. probabil expusa raidurilor scitice. care vorbeste despre expeditia lui Alexandru Macedon de la 335. în inventarul caruia s-a gasit un coif cu obrazare rabatabile. Se dateaza în sec. III-II sunt Ailios. Chr. Tanusa. PERIOADA TIMPURIE TIPURI DE ASEZARI La sfârsitul Hallstatt-ului. la sfarsitul sec. cu constructii de camere funerare. Akrosas. care sunt din argint. restul sunt total necunoscuti. Singur Kanites este cunoscut si din izvoare scrise. ca si gustul pentru arta cu motrive animaliere. I a. al V-lea si în sec. ocazie cu care este constatata prezenta unui oras slab întarit si a unei armate de 10. dar pentru zona de campie nu a putut fi definita o cultura datorita lipsei de descoperiri arheologice. CIVILIZATIA LA TENE ÎN ROMÂNIA. Scitii au inluentat civilizatia autohtonilor destul de pregnant. Alti regi sciti cunoscuti prin emisiuni monetare din sec. La Chiscani (jud. spre exemplu Arianus. O dovedesc si sapaturile arheologice care au dus la dezvelirea unor asezari destul de prospere la Alexandria.Barsesti. zona pare a fi din nou populata. Dobrogea a si fost denumita începând din sec. Unele tipuri de arme: akinakai si varfuri de sageti în trei muchii au fost preluate de la ei. care aveau în inventar sageti. Sariakes. Bucovat. Este vorba de Herodot care vorbeste la nord de Dunare de un imens spatiu pustiu. Cotofenii din Dos. Scythia Minor. atât izvoarele scrise cât si descoperirile arheologice arata ca zona de câmpie de la nord de Dunare este nelocuita sau foarte slab populata. eventual chiar mai devreme. Atheas a batut si moneda. precum inhumatia sub tumuli. akinakai. O serie e cetati. Braila) au fost descoperite 30 morminte scitice de inhumatie. zise de refugiu. unele clar scitice. populat doar de albine salbatice. Callatis si Dionysopolis). V-IV a. fiind locuita din sec. Constanta). Monedele au fost batute de mesteri greci si au fost descoperite în zona cuprinsa între Callatis si Dionysopolis. Aplicele de curele getice. restul sunt toate din bronz.Datorita prezentei lor masive. O spun si izvoarele scrise. Albesti). aplici. Chr. Zimnicea sau Albesti (jud. cervide. feline foarte stilizate. Cu exceptia monedelor lui Sariakes.000 calareti. Munteniei si Dobrogei (Bâzdana. Arheologic pentru Ha târziu a fost definita pentru zona subcarpatica cultura Ferigile. al IV-lea. Margaritaresti. bogat reprezentata în mormintele princiare si tezaurele getice din sec. Se cunosc morminte bogate scitice precum cel de inhumatie de la Gavani. Chr. zabale.000 pedestrii si 4. al IV-lea pâna în sec. dar . cai sacrificati. cai sacrificati. ursuleti. al V-lea. ceea ce l-a determinat pe Alexandru Vulpe sa creada ca zona de campie a fost destul de nesigura. Charaspes si Kanites. motiv pentru care nu a prea fost locuita.

cele mai bine cercetate fiind cele de la Mosna. adesea prevazut cu butoni în relief.prezinta depuneri foarte subtiri. realizata cu mâna. între care se punea lut ars. între care s-au gasit traverse de legatura si pamânt. Din Moldova se cunosc circa 100 de asezari fortificate. Dintre formele ceramice cele mai frecvente sunt de amintit: 1. Tipica este fortificarea cu val si sant. este produsa în ateliere. vase foarte frumoase. corp semisferic sau tronconic si buza rasfrânta spre extrior. Chiupurile apar doar în Transilvania. fructiera cu picior înalt cilindric. CERAMICA În ciuda aparitiei rotii olarului. chiupurile (vase mari de provizii. fiind foarte traditionalista si foarte putin receptiva la influente venite din exterior. realizate prin turnare în tipare. Cotnari si Stâncesti. care are aprox. Are culoare cenusie sau neagra. Ele sunt tipice doar zonei extracarpatice. Printre formele ceramice din repertoriul ceramicii de uz cotidian sunt de amintit vasul borcan. Ceramica de uz cotidian este de cele mai multe ori lucrata în casa. avand forme si dimensiuni neregulate. La Cotofennii din Dos. Ceramica fina este de obicei lucrata la roata. . cultiva forme traditionale. sfesnicele doar în teritoriul extracarpatic. Este de remarcat ca roata olarului duce la standardizarea formelor. cu decor în relief. mai exista multa ceramica de uz comun. fiind documentate la Popesti si Poiana. vasul în forma de pepene.60-2 m) si sfesnicele cu picior si gura lobata. strecuratorile sferice cu fund ascutit. Ea este mult mai deschisa inovatiilor. fortificatia era alcatuita dintr-un zid cu doi paramenti din caramizi de lut. Repertoriul de forme este destul de redus. 2. Valul este constituit din doi paramenti din pietre nefasonate. foarte rar rosie. este mai variata tipologic si caracterizeaza asezarile cu caracter proto-urban si cetatile. 50 cm si care pare a fi un recipient pentru pastrarea apei. imitatiile de cupe deliene sau megariene. cu înaltimi cuprinse între 0. hallstattiene.

Heracleea Pontica. Vinul provenea din Chios. ryton-ul Exista si ceramica pictata. cu Grecia continentala sau insulara. al II-lea a. Polybius a facut un inventar al produselor ce faceau obiectul acestui comert. pictarea 7. are o origine celtica si este importata din zona Pannoniei. adesea suprainaltate. kylix-ul. Din sud cele mai cautate produse au fost vinul si uleiul de masline. si este probabil ca prin intermediul lor sa fi ajuns si în spatiul nostru. O contributie importanta in dezvoltarea metalurgiei au avut-o celtii care folosesc cuptore de redus minereul mai performante si introduc unele unelte mai evoluate de fierarie. vasele cu doua torti. cu decor realizat prin lustruire. precum si cu cetatile de pe coasta Asiei Mici. Printre piesele importante care apar acum trebuie mentionat brazdarul de fier pentru plug. Rhodos. miere. Piesa are rolul de-a întoarce brazda de pamânt. grafitarea (tehnica de origine celtica) 6. tot felul de vase de inspiratie greceasca precum krater-ul. Chr. Este o bara masiva din fier lunga de peste 30 cm. lata de 7-8 cm.mai frecvent ca motiv este rozeta cu 4 sau 8 brate 4. linii. Ceramica în stil geometric. cu motive geometrice. Chr. relieful plastic.mai ales cu motive în zig-zag. brâuri crestate sau alveolate.dintre motive mai frecvent este motivul crengutei de brad 3. prin intermediul acestora. imitatii dupa amforele grecesti.cutitul (sau fierul) care este situat înaintea br|zdarului si este fixat de grindei. care sunt de origine celtica 4. vite. cu ajutorul unui manson din fier. stampilarea. Plugul de lemn mai are o piesa din fier. El are rolul de a despica pamântul. amforele cu stampile anepigrafice.3. mai ales de Rhodos 5. Tehnicile de décor si motivele ornamentale cele mai frecvente sunt: 1. 5. cu picior inelar. COMERTUL Sunt destul de bine doaumentate legaturile de schimb între autohtoni si cetatile grecesti si. La ceramica fina se constata o serie de influente venite din lumea greceasca sau celtica. cu cap triunghiular care se fixeaza de plug. sclavi. de obicei linii orizontale. incizia. de culoare rosie. Thasos. Alte indicii au furnizat descoperirile arheologice. turnarea în tipare (tehnica de origine greceasca) METALURGIA FIERULUI In aceasta perioada. fapt precizat de stampilele amforelor folosite la transportul lui. De asemenea era importata ceramica . ceara . lustruirea (tehnica de origine celtica). Tracii sudici cunosteau aceasta unealta inca din sec al IV-lea a.constand din butoni. cereale. bradut. calaret în relief 2. care este atestat cel mai tarziu în sec. obiectele din fier se generalizeaza. Erau exportate peste sarat.

Este posibil ca. Arges. Mormantul de la Agighiol. 99 perle de argint. Printre piesele de exceptie descoperite în contexte autohtone pot fi amintite un lebes din metal descoperit la Balanoaia. Aristocratii locali îsi permit sa-si comande produse de lux în cetatile grecesti din Pont: ceramica. în Oltenia. Ciulnita (jefuit). ramasa nejefuita. Borovo. Chr. Milet sau Lesbos. cel mai probabil sacrificata. la care se ajungea printr-un dromos cu pereti de piatra. Au fost descoperite monede histriene spre vest pâna la Bistret.de lux produsa la Corinth. Alaturi de moneda histriana.a fost sapat în 1931 de I. PRACTICI FUNERARE MORMINTE SI TEZAURE PRINCIARE Din sec. arme. În camerele funerare s-au gasit un coif din argint aurit. au circulat in spatiul nostru si monedele cetatilor Apollonia. si in Moldova pana spre nordul ei. fapt ce ar fi un indiciu ca este vorba de un comert pe apa. Schimburile erau realizate pe baza de moneda. podoabe. Athena. continea scheletele si piesele de harnasament a trei cai. Peretu. Dyrrachium. altul al unei femei. si de la Vraca. Cizic. De obicei sunt morminte de inhumatie. IV-III a. doua cnemide nepereche din argint. 1. de-a lungul arterelor de schimb sa fi existat târguri. Este vorba de mormitele de la Agighiol. Cele mai multe monede provin de pe valea Dunarii. O a treia camera. doi cercei de aur. care nu comunica cu primele doua. Prut sau Siret. dupa ce a fost jefuit de doua ori. 5 phiale . Sborjanovo si Letnica din Bulgaria. Andriesescu. Mormântul era tumular si avea doua camere funerare facute din piatra fasonata. În camere s-au gasit doua schelete. unul al unui barbat. tumulare. un coif illyric descoperit la Gostavatu sau o oenochoe provenita de la Ostrovu Mare. se cunosc morminte spectaculoase ca arhitectura funerara sau ca inventar.

cateva amfore. doua cupe bitronconice cu scene animaliere.din argint (una cu inscriptia Kotyos egbeo). . 100 varfuri de sageti.

.

.

pe care erau depuse oasele defunctului. direct pe sol. . un cutit. în care s-au depus rotile unui car trecute prin foc. s-a descoperit o groapa. Este posibil ca si tezaurele de la Craiova si Cucuteni-Baiceni sa provina tot din astfel de morminte. Tezaurul se compune dintr-un coif. sub care s-au gasit resturile unui rug. Cea mai spectaculoasa descoperire este un tezaur care a fost depus într-un cazan. Chr. În apropierea lui s-au depus capul si picioarele unui cal. Sub manta. un varf de lance si o catarama. Mormantul se compune dintr-un tumul.2. un cap de sceptru cu masca umana. La 2 m departare. Mormântul de la Peretu (jud. trei phiale. Se dateaza în sec. s-au mai gasit resturile a trei câini si oase de bovina. toate din argint. 47 aplici. Teleorman) a fost sapat în 1970. IV a. acoperit cu o tava.

aplici de harnasament. Tezaurul de la Cucuteni-Baiceni.continea 70 de piese de aur dintre care se pot aminti un coif de parada.Tezaurul de la Craiova a fost cumparat în 1917 de la un negustor. Se compune din 80 de aplici zoomorfe de curea în forma de cal. Portile de fier (o cupa bitronconica) . Poroina (un spectaculos rhyton). o bratara cu capete zoomorfe (cal). cap de taur. cerb. ursulet. un fragment de colier cu capate zoomorfe. se cunosc de la Poiana Cotofenesti (un coif). leu. provenite poate tot din morminte. Piese similare cu cele din mormintele princiare.

p. in Istora romanilor (Academia Romana). Bucureşti. Tezaure de argint dacice. Unitatea şi răspândirea geto-dacilor în lumina documentelor arheologice. Ceramica daco-getică cu privire specială la Transilvania. Bucureşti. Bucuresti. a fost dezvelita o mare necropola birituala din sec. in SCIV 22. 1983 H. În 13 morminte de barbati au fost descoperite arme: varfuri de sageti sau de lance. Din Moldova se cunoaste o necropola de incineratie de la Poienesti. al IV-lea). Bucureşti. coif. 3. La Stelnica. 3-13. Bonn. Noi date arheologice privind inceputurile culturii Poienesti-Lukasevka si prezenta bastarnilor in Dobrogea. SCIVA 30. Se practica incineratia în urna. mai ales fibule. V-IV. 1993 Mircea Babes. Bucureşti. Die Poienesti-Lukasevka-Kultur. Murighiol (sec. 1979. Sunt frecvete. 1969. Civilizatia geto-dacilor. altele tumulare. 2001 Dumitru Berciu. Lumea celţilor. 1987. Niculae Conovici. care cuprindea 113 morminte de incineratie si 110 de inhumatie. Ion Horatiu Crisan. Inventarul femeilor este constituit din podoabe. 1971. vol I. Ion Horatiu Crişan. 1993 Liviu Marghitan. mai ales în mormintele din Dobrogea. Inventarul se constituie mai ales din ceramica. în groapa sau în ciste. MORMINTE GETICE Cele mai multe necropole se cunosc din Dobrogea: Enisala (sec. dintre care 96% de incineratie). Hubert. Catalog. Descoperirile funerare şi semnificaţia lor în contextul culturii geto-dacice clasice. al IV-lea. Contributii la problema celtilor din Transilvania. pe bratul Borcea.II. Bastarnii in rasaritul Daciei. importurile de amfore de Chios si Thasos. Bucureşti. IV. Unele morminte sunt plane. Dintre acestea 162 sunt de incineratie. sabie. BIBLIOGRAFIE: Mircea Babeş. SCIVA 38. 1969 Dumitru Berciu. Mircea Babeş. p. 1. Din Muntenia se cunoaste o necropola de la Zimnicea. 1970.Câmpul Mortilor cu 166 morminte din sec. Ceramica traco-getică. 43.400 morminte. in SCIVA. Bucureşti. Ion Horatiu Crisan. Bucureşti. 2. Celţii şi civilizaţia celtică. 1976 Emil Moscalu. Arta traco-getică. 154-157. 1992. Mircea Babes. 4. 1983 .

Perioada clasica a epocii latene este perioada când se constata o omogenizare a culturii materiale din spatiul actual al Romaniei si o prosperitate economica pregnanta. S-ar putea da ca exemple Catelu Nou. drept pentru care exista probleme în identificarea pe teren a acestor asezari. Sunt destul de putin cunoscute si cercetate.PERIOADA CLASICA-SEC. iar înfatisarea lor depinde mai mult de forma de relief. comunitati autarhice care-si produc cam tot ce au nevoie si apeleaza foarte putin la schimburi. Bragadiru. Chr. Sunt. De la Ptolemeu. Asezarile rurale. HABITATUL TIPURI DE ASEZARI 1. potential demografic mic. Porolisum la Moigrad. functii precumpanitor agrare si pastorale. de fapt un fel de catune. Chr. pentru ca se crede ca studierea lor nu contribuie într-o masura prea mare la rezolvarea marilor probleme ale epocii latene. Locuitorii lor practica doar mestesuguri casnice. Este clar ca nu se caracterizeaza prin încercari de sistematizare a spatiului locuit. Ptolemeu a avut în vedere o circumferinta a pamâtului mai mica decât cea reala. Tamasidava la Racatau. Despre structura lor interna nu se pot spune prea multe lucruri. Asezarile cvasi-urbane sau protourbane sunt comparabile cu polisurile grecesti. altele cu casele grupate în pâlcuri. II a. Probabil ca aici se integreaza acele localitati consemnate de izvoare care au terminatia dava.LATENE. Buridava la Ocnita. Cel mai potrivit nume pentru ele ar fi cel de târguri. în Indreptarul geografic scris în sec. altele cu casele risipite 2. Din pacate. Cucorani. au ramas 44 de nume de localitati mai importante pentru care sunt precizate latitudinea si longitudinea. unele asezari fiind compacte. Argedava în . in general. Sunt asezari nefortificate si omogene din punct de vedere social. Piroboridava la Poiana. II p. Ziridava la Pecica. au dimensiuni modeste.Chr.-I p. Totusi s-au reusit unele identificari: Sarmizegetusa Basileion la Gradistea Muncelului.

Fortificarea acestor asezari ne face sa credem ca sunt centre de putere. conducte cu apa. exista drumuri pavate. monetare la Poiana. Zimnicea. mai ales ca in vecin|tatea unora au fost descoperite morminte spectaculoase ca inventar (Popesti. Pecica. Popesti. Angustia la Bretcu. între care este amplasata cetatea si zona sacra. Carlomanesti. Siretul sau Muresul) aceste localitati erau si târguri de desfacere a unor mărfuri. Sunt asezate în pozitii care prezinta securitate. In unele asezări se pot constata lucrări de sistematizare precum terasări. dintre care una de plan absidat.palatul cu tigle. este de fapt singurul oras în adevaratul sens al cuvântului. Clădirile de cult descoperite in aceste asezari ne fac să credem ca ele erau si centre religioase. resedinte ale unor aristocrati. magazii si anexe si cladirea absidata. Asezarea se compune din doua cartiere distincte. Popesti. cu vetre si o groapa rituala. . Barbosi.Dobrogea sau la Popesti. Asezarea de la Sarmizegetusa Basileion este un caz unic. deci un posibil sanctuar).doua clădiri. Locuitorii acestor asezari fara indoiala ca practica in continuare agricultura si cresterea animalelor. Au fost descoperite sanctuare la Batca Doamnei. Carlomanesti. Poiana). prezenta unei acropole destinată resedintei unei capetenii si a unei cladiri de cult (Popesti. Aceste asezari au functii mult mai multe si mai complexe. vulnerabila. fiind asezate pe importante artere de comunicatie (vaile unor râuri precum Dunarea. de podoabe de argint la Pecica si Surcea. Prutul. Ocnita. Cumidava la Râsnov. Fortificatiile sunt dispuse de jur împrejur sau este fortificata doar latura accesibila. Fară indoială că. sunt fortificate cu santuri. canale de drenaj a apei. valuri de pamant sau palisade. Asezarea dispune de o serie de terase artificiale. de orfevrărie: fibule la Craiva si la Popesti. dar in aceste asezari sunt atestate si diverse ateliere specializate: de mesteri olari la Popesti (atelier de cupe deliene si amfore rhodiene). Suprafata si densitatea demografică a acestor asezări este si ea sensibil mai mare. Pecica. locuirea este compacta.

nefasonata (opus incertum) sau sa combine pietrele fasonate cu cele nefasonate (opus mixtum). Crisan) si arhitecti seriosi. Interpretarea sanctuarului mare rotund de la Gradistea ca fiind calendar de către Constantin si Hadrian Daicoviciu este fortata si a dat prilejul unor dileanti sa-si dezvolte tot felul de teorii bizare cu privire la civilizatia dacica. turnuri de supraveghere. bastioane.Piatra Rosie. Cetatile sunt prevazute cu ziduri de incinta.H. Capâlna. putine functii economice . Vulpe. magazii. rol defensiv. între cele două paramente. Piatra Craivii. Atât sanctuarele rotunde. Blidaru. Zidurile au de multe ori traseu unghiular fiind prevazute cu bastioane la colturi (Costesti-Blidaru. turnuri-locuinta (Costesti. Sunt toate situate pe inăltimi ce depasesc 600-700 m. semn sigur de politeism). Banita.Blidaru. S-au exprimat în acest sens istorici (Al. Desi numit murus dacicus. Cetatile au caracter predominat militar. tehnica de . Costesti. probabil erau folosite ca cetati de refugiu in caz de pericol sau ca resedinte ale unor capetenii. mortarul începând a fi folosit doar dupa cucerirea romana. De multe ori sunt asociate cu complexe de cult: Gradistea Muncelului (6 sanctuare contemporane. Nu se poate preciza daca forma (rotunda sau patrulateră) corespunde unei etape cronologice sau este o expresie a politeismului. Ca liant s-a folosit pamântul batatorit. cât si cele patrate au fost acoperite si. Grădistea Muncelului este la 1200 m altitudine.3.Verticalitatea zidurilor este asigurata de bârne dispuse orizontal. Zidurile pot fi din piatra fasonata (opus quadratum). Asta face sa fie greu accesibile. Nu par a fi intens locuite. Ele sunt realizate din doua paramente situate la o distanta de 2-4 m unul de altul.Cetatuie (4 sanctuare). I. si de emplectonul cu care este umplut spatiul dintre cele doua paramente. destul de asemanatoare celor din lumea greco-romana. Costesti-cetatuie. Capâlna). Piatra Rosie). Tilisca. Luncani. Costesti. Se cunosc atât sanctuare patrate cât si rotunde. probabil.

Este introdus un nou tip de cuptor. ciocane sau lupe. castroane tronconice). Avand in vedere ca mai toate exemplarele prezinta urme de ardere secundara in interior. Problema era ca cisternele erau situate la exteriorul cetatilor (Piatra Rosie. conductele pentru apa sau cisternele. Un indiciu în acest sens ar fi frecventele litere grecesti sapate pe pietrele utilizate la constructia zidurilor. Turnurile de supraveghere sunt amplasate în imediata apropiere a cetatilor. La Bragadiru. Costesti) La Costesti este cunoscuta o cisterna realizata în tehnica vitruviana. este vorba de cuptoare de dimensini reduse. deoarece aveau toate probleme de aprovizionare cu apa. CERAMICA Formele ceramice din perioada clasică sunt cam aceleasi ca si in etapele precedente ale latenului (vase borcan. Aceasta datare nu a putut fi demonstrata stratigrafic sau prin materialele descoperite în respectivele cetati. Vasul emblematic ramâne fructiera cu picior. cea mai frecventa este catuia. Se observa o mai mare înfluentă a ceramicii romane si preluarea unor forme romane. Doboseni si Madaras în E Transilvaniei. iar pentru prelucrarea argintului ateliere la Pecica si Surcea. Cuptoare de redus minereul au fost descoperite la Gradistea Muncelului (8). si Poiana au fost descoperite ateliere de mesteri orfevrari (fibule).locuinta au plan rectangular. numita ceramica de curte. una contemporana cu Burebista. pentru realizarea careia a fost folosit mortarul. eventual de capetenii locale. pictata cu motive vegetale si animaliere. precum farfuria si ulciorul. Există destul de multe dovezi de practicare a metalurgiei fierului. Sarmizegetusa. este probabil ca functionalitatea ei sa fi fost aceea de opait. a unei ceramici de lux. mai ales în zona sudica a României. vase in forma de pepene. . fie în cisterne care captau apa de ploaie sau erau aprovizionate prin conducte de la izvoare. Turnurile. Judecand dupa lupele de mici dimensiuni (pana in 40 de kg). Catelu Nou. Ea se pastra fie în chiupuri uriase. de cuptoarele de prajit sau de cuptoarele de forja. vase de provizii. La Piatra Rosie. Sunt multe importuri de amfore grecesti (din Rhodos. Se pare ca erau folosite de comandantul garnizoanei. alta contemporana cu Decebal. Costesti. La Craiva. iar suprastructura din caramida slab arsa. Printre amenajarile facute la cetati pot fi amintite terasarile. Dintre formele lucrate cu mana.realizare este tipic elenistica. Bblidaru. Aproape pentru toate cetatile se vorbeste de doua faze de constructie. Gradiste au fost descoperite cuptoare de forja asociate cu unelte tipice de mester fierar precum baroase. METALURGIA Metalurgia fierului Obiectele din fier se generalizeaza si se constata o mare specializare a tipurilor de unelte. clesti. Pentru sec. Au o magazie la parter si locuinta propriu-zisa la etaj. mai ales în Muntii Sebesului. fructiere. problema este că de multe ori nu pot fi deosebite cuptoarele de redus minereul. Adeseori în apropierea cetatilor au fost descoperite ateliere. prevazut cu o usa care permite recuperarea lupei fara a mai fi necesara daramarea cuptorului. in special ). fapt ce ar indica folosirea unor mesteri greci adusi special. Cetatile nu puteau rezista la atacuri de lunga durata. datorita faptului ca ele sunt într-o stare precara de conservare. Cele mai multe sunt ateliere de fierarie care produc sau repara arme. Teiu. la asedii. baza lor este realizata din piatra. La Blidaru au fost dezvelite magazii. este de remarcat aparitia doar în Transilvania. dar sunt aproape toate lucrate la roata. I p. zidul este construit în tehnica italica. Sunt acoperite cu tigla. drumurile pavate. nicovale. Chr. un fel ce ceasca tronconica cu o toarta care uneste gura cu fundul vasului.

fierul de plug . compas. piese de harnasament: zabale.frigari. barde. I. clesti. seceri. ciocane. balamale. Chr. dălti. topoare cu gaura transversala. Se emite în aceasta perioada doar moneda de tip Koson.sunt la fel ca cele de fierărie . Printre . rindele 4. cu limba. de fierarie: nicovale. nu pentru ca sunt rezerve de minereu mai multe ci pentru ca sunt ateliere care deservesc cetatile si fabrica sau repara arme. ulei sau azot. de tamplarie. curba). arme . nituri. scoabe. S- au descoperit în jur de 60 de tezaure (Coada Malului. lanturi pentru atârnatul vaselor. sape si sapaligi. dar miniaturale 5. cu un tais. de tip roman). oticul (lopatica pentru curatarea brazdarului de pământ). unelte agricole: brazdare de tip greco-celtic sau roman (apar in sec. Unele piese sunt de import si mai pastreaz| stampila atelierului. un tais pe partea interioara. 2. 7. urma martelarea si calirea piesei prin scufundare în apa. pinteni 8. Cele sase bratari din aur recente descoperite se constituie in piese de exceptie. majoritatea de podoabe. de orfevrarie. lungi si drepte. fierastraie. foarfeci pentru tuns oile ( de tip celtic). II a. semn clar ca are loc o specializare a mestesugarilor.H. Metalurgia este mai dezvoltata în Muntii Orastiei. Se constata o inmultire si o perfectionare a uneltelor din fier care asigura dezvoltarea a numeroase mestesuguri specializate. falx (spada lunga. de uz cotidian. pile. vârfuri de baliste si de sageti cu 3-4 muchii. tesle pentru netezit lemnul. coase. gladius (sabie cu lama lata. Crisan crede ca lipsa pieselor de aur s-ar datora faptului ca aurul a fost monopol regal.Tipuri de unelte Apar o serie de unelte si ustensile noi. Surcea. încovoiata. cuie. spade cu doua taisuri. Bucuresti. scuturi de tip celtic. cutitoaie.). 3. pentru constructii: mistria. Piesele de argint sunt frecvente. probabil c au apartinut unor mesteri adusi din cetătile pontice. vase. piroane. 6. crampoane pentru incaltamninte. Sunt preluate o serie de piese romane. baroase. pumnale (sica dacica. un orificiu de nit). dar nu se stie daca este vorba de o emisiune locala sau nu. Dupa încalzirea lupei sau lingoului în forja. tinte decorative. Majoritatea podoabelor sunt din argint. furculite bifurcate. trepiede.Herastrau). Metalurgia metalelor pretioase Metalurgia aurului este ca si inexistenta. 1. Lupu. Unele unelte au litere grecesti. Cele mai multe exemplare descoperite în sud- vestul Transilvaniei sugereaza ca ar fi fost batuta aici. limba si orificiu pentru nit.

Mircea Babes crede ca în perioada clasica se foloseau metode de înmormântare invizibile sau discrete. în care s-au gasit schelete incomplete. cu 28 morminte de incineratie. 4. Brad. cel mai adesea monede republicane romane. Se cunosc mai ales morminte ale populatiei de rang înalt. sunt gropi rotunde. De foarte multe ori podoabele sunt asociate cu monede. Apollonia sau Dyrrachium. Cele mai multe dintre presupusele oase umane nu au fost analizate antropologic. Ele vin în total dezacord cu numarul mare de asezari identificate în teren. De fapt sunt doar niste gropi cilindrice în care s-au gasit fragmente ceramice. fapt dovedit de descoperirea unor matrite. BIBLIOGRAFIA: Mircea Babeş. cele de la Corlate si Gruia. care. OBICEIURI FUNERARE Este greu de explicat de ce în etapa clasica sunt foarte putine mominte si necropole. Babes "descoperiri macabre". situate în asezari. Ca numarul tumulilor este mic este explicabil. situate lânga davae (Popesti). bratarile spiralice. De la Zimnicea se cunosc doar 16 morminte din aceasta etapa. S-a crezut ca la Ocnita (382 de complexe) si Moigrad ar fi vorba de doua necropole. SCIVA 38. Problema este unde si cum se înmormânteaza populatia modesta. adesea cu sanctuare. Din argint se bat si copii dupa denarii republicani romani. râuri. mai rar monede emise de Thassos. O alta categorie de morminte (circa 200 în 20 de situri. iar cele analizate s-au dovedit a fi de animale. despre care vorbeste Iordanes în Getica. reforma care ar fi sugerata de textul lui Iordanes ("Deceneu i-a ales pe barbatii cei mai întelepti. Din Oltenia se cunosc câteva necropole cu morminte de incineratie în groapa. 1987. lacuri.piese se numara fibulele cu masca. inele. . falerele cu chipuri umane. de obicei morminte tumulare.Sighisoara. mai degraba aruncate decât depuse. Gradistea de Munte. dar matrite izolate se mai cunosc de la Ludestii de Jos ( jud. Noile obiceiuri de înmormântare sunt legate. printre care cea de la Turburea -Spahii. Descoperirile funerare şi semnificaţia lor în contextul culturii geto- dacice clasice. Cele mai multe (14) au fost descoperite în cetatea de la Tilisca. lanturile. dar se pare ca acestea au fost ale scordiscilor. reapar mormintele de incineratie în urna sau în groapa tipice getilor si dacilor. i-a învatat teologia si le-a spus să ridice sanctuare si ce divinitati sa cinsteasca"). Orlea). cerceii. Despre acestea se crede ca sunt dovezi ale unor sacrificii în cinstea zeului Marte. desigur era cea mai numeroasa. mlastini. numite de M. probabil incineratia urmata de depunerea resturilor în gropi comune sau pesteri sau risipirea ei în ape. Uneori au si vase. Dupa cucerirea romana. Brasov. motiv pentru care s-ar putea sa fie vorba de simple gropi menajere. de o posibila reforma sacerdotala care a avut loc pe vremea lui Deceneu. precum tezaurul de la Sâncraieni. Hunedoara). chirpic. oase de animale si putine oase incinerate. de acelasi cercetator.

1969. 158-159. 300- 301. 214-217. Liviu Marghitan. Ion Horatiu Crisan. cu privire specială la Transilvania. Cluj-Napoca. Tezaure de argint dacice. Mari civiliza%ii ale Orientului antic. 320-325. Diaconescu. 347-351. 1976 . Bucureşti. 1993 Ioan Glodariu. 312-313. 255-260. Civilizaţia fierului la daci. Civilizatia geto-dacilor. 130- 137. 208-209. 220-221. Bucureşti. 125-127. Bucureşti.Al. 116-122. Cluj 2001. Eugen Iaroslavschi. Catalog. 173-179. 151-153. Ceramica daco-getică. 356-358.Ion Horatiu Crişan. 1969. 168-170. 400-404 . 164-165. 369-376.