You are on page 1of 3

I.1.

Conceptul de conflict și fațetele lui
Conflictul este un fenomen social, prezent atât la nivel inter-individual cât și la nivel
internațional. Din cele mai vechi timpuri, conflictele au fost nelipsite din viața oamenilor,
începând cu perioada preistorică, unde oamenii luptau unii împotriva celorlalți pentru anumite
avantaje, precum resurse, apă sau pământ, și ajungând odată cu progresele și evoluțiile care au
avut loc de-a lungul secolelor, să se manifeste pe scară largă provocând adevărate dezastre la
nivel global.
Din punct de vedere etimologic, „conflictul” provine din verbul latinesc „confligo,
ĕre” care reprezintă „a se lupta”, „a se bate între ei”.
Conflictul trebuie înțeles ca fiind un fenomen esențial al vieții de-a lungul timpului, o
caracteristică fundamentală a existenței umane, devenind ceva obișnuit în viața oamenilor.
De cele mai multe ori, înțelegerea conceptului de conflict este redusă la conflictul
armat, chiar dacă el implică mai multe abordări. Definiția termenului, din punct de vedere al
științelor socio-umane, reprezintă o manifestare a unor antagonisme deschise între două
entități, individuale sau colective, cu interese incompatibile pe moment, cu privire la deținerea
sau administrarea unor bunuri materiale sau simbolice. Interesele incompatibile, la nivel
național sau internațional, pot duce la înfruntarea dintre grupări religioase naționale sau
etnice, clase sociale, instituții sociale și state.
Este bine cunoscut faptul că statele, inclusiv oamenii şi entităţile umane au foarte
multe de împărţit: teritorii, resurse, mentalităţi, influenţe şi, mai ales, putere. Puterea
reprezintă motivul esenţial şi permanent al unui conflict.
Conflictul se referă la situația în care două sau mai multe părți (care pot fi state,
organisme internaționale, etc.) ajung să aibă scopuri sau intenții diferite; în acest fel apare „un
diferend, deci o situație în care apărarea intereselor unei părți pune obstacole celorlalte părți”1.
Mai exact, conflictul rezultă în urma incompatibilității în ceea ce privește interesele
părților implicate. Acestea pot fi diferite, cu privire la: modul de repartizare a resurselor,
atribuirea puterii în luarea deciziilor sau la menținerea identității și a valorilor. În funcție de
context, conflictul poate avea o semnificație diferită, ca de exemplu poate indica o bătălie, o
confruntare, o luptă armată,o instabilitate politică etc.
Conceptul de conflict a fost definit de diverși specialiști ai domeniului. L.A. Coser
consideră conflictul ca fiind „o luptă între valori și revendicări de statusuri, puteri și resurse în
care scopurile oponenților sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii”2.

1
Werner Beouwens, Arta prevenirii conflictelor, Editura Antet Luc Ecyhler, București, 1996, p. 10.
În opinia lui Mircea Maliță, „utilizarea termenului, fără iminența catastrofei îl face
sinonim cu opoziția sau lupta ideilor, de pildă cu cearta și controversa, cu antagonismul sau cu
coliziunea, cu contenciosul sau cu simplul dezacord”3.
Pe scurt, conflictul reprezintă „starea de fapt a sistemului geopolitic mondial,
echilibrele și dezechilibrele sale, simetria și asimetria sa.”4 Iar utilizarea acestui termen fără a
se ajunge la situații de criză „îl face sinonim cu opoziţia sau lupta ideilor, de pildă cu cearta şi
controversa, cu antagonismul sau cu coliziunea, cu contenciosul sau cu simplul dezacord”5.
În principal, un conflict reprezintă o ciocnire, o contradicţie dintre două sau mai
multe direcţii de acţiune. Iar din perspectivă geopolitică, sursele apariției unui conflit sunt
rezultatul politicii antagoniste a două sau mai multe centre de putere: cum ar fi state sau
organizaţii guvernamentale sau non guvernamentale dar și în epoca acutuală, grupuri şi
organizaţii teroriste.
Pentru o analiză mult mai cuprinzătoare a termenului de conflict este necesară
definirea conceptelor de război și de pace.
Așadar, războiul este un fenomen social complex, reprezentând un fenomen-limită.
El prezintă, în principal, o confruntare, dar nu orice confruntare este război, însă orice război
este o confruntare, şi anume, o confruntare armată violentă.
Carl von Clausewitz consideră că „Războiul este un act de violenţă care trebuie să
constrângă adversarul se execute voinţa noastră.”6 Scopul războiului este acela de a-l dezarma
pe inamic, el reprezentând tot ce se raportează la forţe armate. Deci, el este un act intenţionat
de violenţă, determinat de un interes, neexistând limite în manifestarea acestuia. Fiecare dintre
oponenți caută să impună celuilalt legea sa, acest lucru ducând la acțiuni extreme.
La polul opus, pacea trebuie privită ca fiind mai mult decât absența războiului,
deoarece lipsa războiului nu reduce și posibilitatea de a apărea un nou conflict. Din acest
motiv, pacea înseamnă recurgerea la mecanisme alternative pentru ca rezolvarea conflictelor
să ia locul violenței structurale și a războaielor armate.
Între acestea două se află conflictul, care poate evolua către război, atunci când se
recurge la violență sau către pace, în cazul în care conflictul se rezolvă pe cale pașnică.

2
Coser L.A., Consinuities in the Study of Social Conflict, Free Press, New York, 1967, p. 8.
3
Mircea Maliță, Jocuri pe scena lumii. Conflicte, negocieri, diplomație, Editura C.H. Beck, București, 2007, p.
9.
4
Marius-Cristian Neacșu, Conflictele lumii. Analiză secvențială a sistemului geopolitic mondial la începutul
mileniului III, REI – ASE, București, p. 1.
5
Mircea Malița, op. cit., p. 8.
„Războiul reprezintă forma acută a conflictului, fiind un fenomen complex, care constă în
lupta armată, organizată între anumite grupuri, clase sociale, în special între diferite state,
pentru realizarea unor interese social-economice și politice.”7
De aici se desprinde ideea conform căreia conflictul are capacitatea de a se
transforma în funcție de gradul de violență implicat, adică prin intermediul unor strategii
adecvate se poate controla evoluția conflictului „dintr-o stare în alta, de obicei dintr-o stare de
violență structurală într-una de înțelegere și cooperare, adică o evoluție pozitivă a acestuia”8.
Așadar, conflictul în sine nu semnifică o amenințare ci mai degrabă felul în care părțile
implicate aleg să acționeze.
Prin urmare, conflictul poate îmbrăca mai multe forme: poate fi forma externă a unui război
mondial fiind caracterizat de elemente de violentă, poate fi de asemenea o clasă a conflictelor
cu o dimensiune mai rastrânsă, cum a fost în cazul războaielor bilitarale între state sau de
războaiele regionale și mai pot exista și conflicte care nu sunt războaie

7
Siviu Neguț, Introducere în geopolitică, Editura Meteor Press, București, 2008, p. 137.
8
Ioan Crăciun, Prevenirea conflictelor și managementul crizelor, Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I” , București, 2006, p. 16.