You are on page 1of 18

Protecţia Europeană a Drepturilor Omului

2017

INTRODUCERE

Protejarea mediului câştigă proporţii din ce în ce mai mari. Acestea se fundamentează
pe date obiective şi pe pagube produse mediului ambient, ale căror multiple cauze sunt direct
legate de intensificarea activităţilor umane asupra diverselor spaţii, dezvoltării industriale,
expansiunii demografice, fenomene care se prezintă deja într-un mod global. Percepţia
problemelor legate de mediu este de asemenea în plină creştere şi poate lua multe forme:
preocupare pentru binele individual, consideraţii estetice, sanitare, politice, ideologice şi chiar
religioase, ecologia devenind, din anumite puncte de vedere, o nouă religie a Terrei.
Începând cu anii `70 ai secolului trecut, la nivel mondial s-a conturat interesul pentru
calitatea şi protecţia mediului înconjurător. Multiplele reglementări internaţionale şi regionale
în materie de mediu utilizează formulări diferite pentru a determina generic noţiunea de drept
individual la o anumită calitate a mediului: „dreptul la mediu”, „dreptul la un mediu
sănătos”, „dreptul mediului înconjurător”, fără a-i preciza însă conţinutul.
Prin dreptul la mediu s-a desemnat dreptul la existenţa unui mediu apt să întreţină
viaţa umană, concepţie abandonată, pe măsură ce în diferite documente internaţionale era
subliniată relaţia mediu-demnitate umană, ceea ce implică nu numai un nivel al calităţii
mediului care să asigure supravieţuirea biologică, dar şi satisfacerea nevoilor fundamentale
ale omului.
Conform Proiectului de Declaraţie internaţională a drepturilor omului şi mediului,
adoptat la Geneva în 1994, dreptul la mediu presupune printre altele: dreptul la cel mai ridicat
nivel de sănătate, neafectat de degradarea mediului, accesul la resursele de apă şi hrană
adecvate, dreptul la un mediu de muncă sănătos, dreptul la condiţii de locuit, de folosire a
terenurilor şi la condiţii de viaţă într-un mediu sănătos, dreptul la asistenţă în caz de catastrofe
naturale sau produse de om, dreptul la conservarea elementelor reprezentative ale naturii,
dreptul de a trăi într-un mediu nepoluat, nedegradat de activităţi care pot afecta mediul,
sănătatea şi bunăstarea oamenilor şi dezvoltarea durabilă.
În acelaşi timp conţinutul dreptului la mediu sănătos presupune existenţa unei
dimensiuni individuale – care implică dreptul fiecărui individ la prevenirea poluării, respectiv
obligaţia încetării activităţii care produce o poluare şi repararea pagubei create prin această
poluare, precum şi a uneia colective, de această dată evidenţiindu-se obligaţia statelor de a

Cherciu Andreea Pagină 1

atât Uniunea Europeană cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului adoptând poziţii comune în cadrul acestui proces. dar care. 47 Cherciu Andreea Pagină 2 . prea puţin conturat însă la momentul actual. a protejării mediului natural. p. marele dezavantaj constă în faptul că dreptul fundamental la un mediu sănătos este redus la simpla sa dimensiune procedurală. Curtea de la Strasbourg nu a ezitat să se pronunţe în speţe ce implicau încălcări ale acestui drept. s-au constituit în instrumente de realizare a politicilor de mediu comunitare. în Revista „Themis”. asupra cărora vom reveni pe parcursul acestui demers. la nivel naţional. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 coopera în vederea prevenirii şi combaterii poluării. 3/2005. unde în ultimul deceniu mai multe documente (regulamente şi directive). Dreptul la mediu. datoria factorilor de decizie fiind aceea de a găsi cele mai bune soluţii în politica de asigurare a unui mediu sănătos. Spaţiul european tinde să se erijeze în principalul factor de corectare şi modernizare a legislaţiei privitoare la mediu în vigoare. regional şi internaţional. 1 Doiniţa-Luminiţa Niţu. În sprijinul ideii de protecţie a mediului vine şi aşa-numitul drept penal al mediului. Natura ne-a dat câteva semnale de alarmă şi continuă să o facă. Nu la fel stau lucrurile la nivelul Uniunii Europene. nr. având în vedere tendinţele actuale va deveni operaţional. pe considerentul că reprezintă o ingerinţă în viaţa privată a resortisanţilor. completând cadrul legislativ privind protejarea biodiversităţii.1 Deşi reglementările internaţionale în materie sunt importante – se recunoaşte dreptul la mediu ca atare. sunt recunoscute garanţiile procedurale prin care să se realizeze efectiv dezideratele propuse. deşi dreptul la un mediu sănătos nu este prevăzut în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. iar prin faptul că aderarea UE la CEDO s-ar părea că nu mai este decât o chestiune de timp putem vorbi de existenţa unui drept european al mediului. Totodată. Ceea ce nu poate fi de nimeni tăgăduit este faptul că o legislaţie clară şi puternică este necesară pentru protecţia mediului.

precum si instituţiilor abilitate in acest sens prin lege. Art. reducere si înlăturare a efectelor poluării. precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice". Droit de l’environnement.ştiinţifică l-a ameliorat dar l-a si poluat. Kiss. ambiental si tehnologic se impune stimularea progresului tuturor acestor dimensiuni. menţinerea si îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ. uman. Sarcina protecţiei mediului aparţine întregii societăţi si se realizează in interesul întregii omeniri.in acest scop autorităţile administrative au obligaţia sa prevadă in bugetele proprii. autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului.protecţia mediului are ca sarcina concreta.6 din Legea mediului dispune ca "Protecţia mediului constituie obligaţia si responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale si locale. programe in scopul protecţiei mediului. Sion. sa o preţuiască si sa oprească degradarea ei. stabilirea modalităţilor de prevenire. Noţiunea de protecţie a mediului I.Paris. Omenirea care a moştenit aceasta planeta este obligata sa o îngrijească. Ecologie si drept international. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti. ea fiind tot o data considerata capabila sa ajute la prevenirea si înlăturarea poluării.1.1.2 1 G.pp25-26 2 A. Mediul (natural si artificial) reprezintă cadrul de viaţa al întregii omeniri. Definiţia noţiunii de protecţie a mediului: 1 Protecţia mediului poate fi definita ca fiind o activitate umana ce are ca scop concret prevenirea poluării. pe care civilizaţia tehnico . Problema protecţiei mediului trebuie privita sub doua aspecte: . Pentru realizarea compatibilităţii intre sistemul economic. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 CAPITOLUL I NOTIUNI FUNDAMENTALE IN DREPTUL MEDIULUI I. Coordonarea si controlul activităţii de protecţia mediului revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.1. 1990. protecţia diferitelor elemente componente ale mediului natural si artificial. pentru domeniile lor de responsabilitate. ed. .protecţia mediului are ca sarcina generala descoperirea cauzelor si surselor poluării.1998 Cherciu Andreea Pagină 3 .

paragr. care recunoaşte dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale private şi de familie. jurisprudenţa CEDO a ajuns la garantarea protecţiei mediului ca un drept individual sub trei aspecte principale: . având în vedere că dezvoltarea industrială de la momentul adoptării ei nu ridica probleme deosebite de mediu. . importanţa Convenţiei şi a jurisprudenţei CEDO în această materie este determinantă în a stabili în ce măsură dreptul la un mediu înconjurător este transformat într-un drept subiectiv apărat de Convenţie şi în ce măsură indivizii pot invoca dreptul subiectiv la mediu înconjurător sănătos cu obligaţia corelativă ce revine statelor. statele trebuie să minimalizeze. Astfel. 8.existenţa unui drept la un proces echitabil în această privinţă. ingerinţele în aceste drepturi. care garantează dreptul la un proces echitabil. în faţa organelor Convenţiei. paragraful1. încercând să găsească soluţii alternative şi încercând să-şi atingă scopurile în moduri care să afecteze în cea mai mică măsură „viaţa privată”. 6. Pentru a realiza Cherciu Andreea Pagină 4 . De asemenea.2.1 din Convenţie. 8. Având în vedere importanţa acestui drept şi necesitatea acoperirii lipsurilor determinate de faptul că el nu se bucură de o consacrare expresă în Convenţie Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recurs la tehnica „protecţiei par ricochet” care a permis extinderea protecţiei unor drepturi garantate de Convenţie la drepturi care nu sunt expres prevăzute de aceasta. paragraful 1. De altfel. De-a lungul timpului jurisprudenţa CEDO a dezvoltat o concepţie largă nuanţată şi maleabilă asupra noţiunii de „viaţă privată” şi tocmai acest gen de interpretare a permis extinderea sa „par ricochet” şi în privinţa dreptului la un mediu sănătos. s-ar putea susţine că acest drept nu face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor pe care ea le garantează. Chiar dacă dreptul la mediu a făcut obiectul a numeroase reglementări internaţionale.existenţa unui drept la informare privind calitatea şi pericolele pentru mediu. a domiciliului său şi a corespondenţei şi ale art. pe cât posibil.apartenenţa sa la conţinutul dreptului garantat de art. În cauza Powell şi Rayner c/Regatului Unit (1990). Curtea a statuat că în domeniul deosebit de sensibil al protecţiei mediului. . neincluderea acestui drept printre cele reglementate de Convenţie nu este surprinzătoare. simpla referire la bunăstarea economică a ţării nu este suficientă pentru a înlătura drepturile altora. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 I. Consacrarea dreptului la un mediu sănătos în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului În cuprinsul CEDO nu se regăseşte sintagma „mediu înconjurător” şi nici aceea de „drept la un mediu sănătos”. prin „atracţie” de către şi sub acoperirea semnificaţiilor art. Astfel.1.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. . 1 În cazul Guerra c/Italiei (1998) a fost vorba de o altă obligaţie pozitivă a autorităţilor legată de poluarea mediului: obligaţia de a informa persoanele afectate despre posibilele efecte ale „activităţilor industriale periculoase derulate în zonele lor” şi despre procedurile de urmat în cazul unor situaţii de urgenţă. cum ar fi intrarea neautorizată. În cauza McGingley şi Egan c/Regatului Unit (1996) privind expunerea soldaţilor britanici la radiaţii nucleare. un proiect susceptibil a afecta drepturi trebuie precedat de o investigaţie adecvată şi completă care să caute cea mai bună soluţie posibilă. Bucureşti 2007. Bucureşti 2008. Aceste din urmă informaţii permit persoanelor interesate să se asigure că activitatea se desfăşoară conform normelor tehnice prin care se urmăreşte asigurarea compatibilităţii cu protecţia mediului înconjurător. Cauza Moreno Gomez c/Spaniei (2004) a avut la origine poluarea fonică provocată de o discotecă. relevantă este cauza Taskin şi alţii c/Turciei (2004). Beck. În ceea ce priveşte protecţia dreptului la un mediu sănătos prin aplicarea art. pp. Corneliu Bîrsan. pentru populaţie şi mediu. Spaţiul european al drepturilor omului. Ed.8. 1 Bianca Selejan-Guţan. iar Curtea a constatat violarea art. Curtea a inclus protecţia sănătăţii în câmpul de aplicare al art. mirosurile şi alte ingerinţe”. C. ci şi pe cele imateriale sau incorporale. Curtea consideră că „informarea publicului reprezintă neîndoielnic unul din instrumentele esenţiale de protecţie a bunăstării şi sănătăţii populaţiei în situaţiile de pericol pentru mediul înconjurător” şi că există două categorii de informaţii care trebuie comunicate publicului: . 76-82. În speţă reclamanţii au susţinut că au fost victime ale încălcării art. pp. 6 paragr. 8 pentru că „Atingerile aduse dreptului la respectul domiciliului nu vizează doar atingerile materiale.1 – dreptul la un proces echitabil. considerând că plângerea reclamanţilor prezintă o legătură suficient de strânsă cu viaţa lor privată şi de familie pentru ca acest articol să-şi găsească aplicarea. vol.621-625 Cherciu Andreea Pagină 5 .H. C. astfel încât ei au fost lipsiţi de dreptul garantat prin acest articol pentru realizarea drepturilor lor civile.1 din Convenţie prin neaducerea la îndeplinire de către autorităţile competente a hotărârii Curţii Supreme Administrative prin care era anulată decizia ce permitea funcţionarea minei de aur. Ed. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 aceasta. I.cele privind măsurile preventive şi cele care trebuie luate în cazul producerii unui accident (vizează protecţia directă a vieţii şi sănătăţii persoanelor).informaţii privind natura şi caracteristicile activităţii industriale sau de altă natură precum şi evaluarea riscurilor posibile pentru angajaţii şi muncitorii unei fabrici. 6. paragr.H. Beck. cum ar fi zgomotele. emisiile.

În acest sens. jurisprudenţa Curţii a fost constantă în a considera că neexecutarea unei hotărâri poate. 1 Doiniţa-Luminiţa Niţu. jurisprudenţa CEDO în domeniu au arătat că dreptul la mediu trebuie perceput. cit. Curtea a constatat o încălcare a art. Atenţia deosebită acordată dreptului fundamental la mediu prin instituirea garanţiilor procedurale este justificată de importanţa acestui drept care a fost consacrat la nivel jurisprudenţial prin apel la conţinutul altor drepturi deja recunoscute expres şi garantate deplin. Soluţionând cauza. în Constituţie fiind prevăzut dreptul de a trăi într-un mediu sănătos şi echilibrat. pp.1 în latura sa civilă.1 din Convenţie reţinând că hotărârea Curţii Supreme Administrative nu a fost pusă în executare. între care un rol foarte important revine dreptului la un proces echitabil. Curtea a constatat că instanţele interne au reţinut că dreptul invocat de reclamanţi era acela de a o obţine o protecţie adecvată a integrităţii fizice împotriva riscurilor la care erau expuşi prin activitatea minei şi că legislaţia turcă recunoaşte acest drept.1 Convenţia şi. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 Instanţa de contencios european a decis că în cauză este aplicabil art. loc. să ducă la lăsarea fără conţinut a dreptului la acces la un tribunal.. lucru care a subliniat interdependenţele între aceste drepturi şi dreptul la un mediu sănătos. iar această efectivitate poate fi asigurată prin instituirea unor garanţii procedurale speciale. 6 paragr.51-54 Cherciu Andreea Pagină 6 . în special. interpretat şi garantat nu ca un drept abstract ci ca unul efectiv. 6 paragr. în mod indirect.

174-176 TCE. p.. op. Pe de o parte. 1 T. Legislaţia secundară este operaţională în următoarele domenii ale protecţiei mediului: . problematică specifică pilonului 3. prin intermediul cerinţelor de elaborare a planurilor de management. . 174. . 95 TCE şi nu conform art. garanţiile procedurale ce însoţesc standardele naţionale impun sarcini mai mari statelor membre dacă sunt adoptate în temeiul art. cit.siguranţă nucleară şi deşeuri radioactive. prin adoptarea graduală a unor obligaţii stricte.anexele directivelor permit adaptarea la progresul tehnologic.protecţia şi managementul apei. impunând în acest fel un nou nivel de complexitate. Andreşan-Grigoriu. .promovează la nivel instituţional cooperarea între statele membre. .construiesc un sistem de informare reciprocă în materia mediului între statele membre. B. deoarece acestea vor fi examinate de către CJCE prin prisma logicii pieţei interne şi nu aceea a protecţiei mediului prevăzută de art. decizia-cadru ce presupune o altă discuţie. 697 Cherciu Andreea Pagină 7 .1 Deşi în cadrul politicii de mediu sunt adoptate şi regulamente. prin recurgerea la un alt tipo de act. Directivele adoptate în acest sens au următoarele caracteristici: . programe şi monitorizare. Ştefan. a echilibrului competenţelor între primul şi al treilea pilon al Uniunii. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 CAPITOLUL II INSTRUMENTE COMUNITARE DE GARANTARE A PROTECŢIEI MEDIULUI II. Comunitatea a început să legifereze în domeniul dreptului penal al mediului.1 Instrumentele de realizare a politicii de mediu Alegerea temeiului juridic pentru adoptarea instituţiilor în domeniul protecţiei mediului este o problemă încă larg dezbătută în cadrul UE. între acestea şi Comisie. majoritatea actelor îmbracă forma directivelor.stabilesc un cadru pentru măsurile la nivel naţional prin stabilirea standardelor de calitate a mediului. Pe de altă parte.

. De o deosebită atenţie se bucură în prezent prevenirea poluării marine provocată în mod intenţionat (degazarea rezervoarelor) sau prin neglijenţă gravă 1.5 La rândul lor apa.încurajarea reciclării şi refolosirii deşeurilor. ci constituie baza diversităţii biologice ce trebuie protejată de autorităţile publice. .cooperarea internaţională. nr. 1406/2002 4 Mihai Floroiu. pp.4 Conform directivelor. precum şi alte activităţi. mediului şi resurselor naturale. de asemenea la nivel european se abordează problema deşeurilor provenite de la nave.produse chimice.managementul şi folosirea eficientă a spaţiului. . pentru atingerea obiectivelor Uniunii în materia mediului sunt folosite instrumente financiare şi tehnice. .reducerea poluării cauzată de incinerarea deşeurilor. .6 Pe lângă instrumentele juridice . terenurile şi pădurile nu mai sunt doar simple resurse economice comercializate în cadrul pieţei interne. cu scopul de a preveni aruncarea lor peste bord2.monitorizarea poluării atmosferice. Pe lângă sancţiunile prevăzute pentru încălcarea obligaţiilor ce rezultă din legislaţia comunitară. Poluarea în dreptul internaţional. Fiecare din aceste domenii include mai multe acte normative şi strategii complementare. 1 Directiva Comisiei 2005/35/CE 2 Directiva Europeană 2007/71/CE 3 Regulamentul Comisiei nr. furnizarea de asistenţă tehnică Comisiei. în Revista de Ştiinţe Juridice. . la nivelul UE s-a constituit Agenţia Europeană pentru Securitate Maritimă cu sediul la Lisabona3.eliminarea producerii deşeurilor la sursă prin îmbunătăţirea design-ului produselor. risc industrial şi biotehnologie. . aerul şi solul sunt văzute ca fiind interconectate. . managementul deşeurilor implică trei strategii complementare. 2/2009. care privesc: . ceea ce impune o abordare integrată a limitării instalaţiilor noi sau deja existente. animalele.managementul deşeurilor şi tehnologiilor curate.conservarea florei şi faunei sălbatice. derulând activităţi de control al funcţionării generale a sistemului comunitar de control în porturi.prevenirea poluării fonice. 77-79 5 Directiva Consiliului 92/43/CEE 6 Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consililului Cherciu Andreea Pagină 8 . De exemplu. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 . Misiunea Agenţiei este de a asista Comisia în pregătirea şi elaborarea legislaţiei UE privind siguranţa maritimă şi prevenirea poluării mediului marin şi în punerea acesteia în aplicare.

fiecare dintre acestea au trecut prin asemenea experienţe şi s-a conturat o jurisprudenţă comunitară semnificativă. în chestiunea mediului. sistemul de management şi audit al mediului (EMAS). sistemul de evaluare a efectelor proiectelor publice şi private asupra mediului.1 II. Judecând după aplicarea textelor în vigoare. cu implicaţii adecvate în plan juridic. Instrumentele tehnice sunt etichetele ecologice. astfel încât neîndeplinirea obligaţiei de către o astfel de autoritate poate conduce la iniţierea unei acţiunii prevăzute de art. CJCE pentru încălcarea normelor comunitare. B. adoptarea unor mijloace adecvate de implementare şi instaurarea unui drept coerent şi. 1 T. şi de asemenea la adaptarea diverselor politici publice interne la noile exigenţe impuse de la nivelul UE. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 Instrumentul financiar se numeşte programul LIFE (L`instrument financier pour l`environnement) şi este destinat dezvoltării. în consecinţă. 258-260 conform Tratatului de la Lisabona). în special în ceea ce priveşte integrarea mediului în alte politici. Cum Comisia a sesizat.2 Transpunerea legislaţiei comunitare în dreptul intern al statelor membre Indiferent ce stat al UE am avea în vedere. transpunerea dreptului comunitar al mediului ridică serioase probleme şi discuţii în plan naţional. în repetate rânduri. cit. ca şi criteriile aplicabile inspecţiilor de mediu din statele membre. putem reţine faptul că. datorită libertăţii pe care o au statele membre în alegerea formelor şi metodelor de transpunere a acestora şi pentru că o parte din responsabilităţile în domeniul protecţiei mediului revin autorităţilor locale sau regionale. Realizarea dreptului comunitar al mediului trebuie să conducă statele la punerea în aplicare a textelor. O mare parte a jurisprudenţei privind protecţia mediului are ca temă măsurile de transpunere a directivelor. p. op. în condiţiile cerute prin directive. statele se confruntă cu dificultăţi legate de afirmarea politicilor publice în materie. Ştefan. eficient. majoritatea statelor fiind implicate. Diversitatea exigenţelor dreptului comunitar al mediului impune statelor să adopte o perspectivă globală. 226 TCE (art. 700 Cherciu Andreea Pagină 9 .. Andreşan-Grigoriu. care priveşte în mod necesar şi alte domenii. implementării şi actualizării politicii de mediu a Comunităţii.

Trebuie menţionat totuşi faptul că România se numără printre cele 11 state membre care au notificat transpunerea completă a Directivei 2004/35/CE privind răspunderea de mediu în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului. confirmă. european. Directiva reprezintă un nou instrument pentru realizarea politicilor de mediu comunitare şi completează cadrul legislativ privind protejarea biodiversităţii. Directiva impune şi o nouă formă de răspundere pentru costurile de prevenire şi reparare a daunelor produse mediului (ori în cazul în care este iminentă producerea unei asemenea daune) de către operatorii care desfăşoară sau controlează o activitate profesională şi care produc prejudicii speciilor protejate. Cel mai recent avertisment privind nerespectarea acquis-ului comunitar de către România vizează gestionarea deşeurilor. din care mare parte şi-au sistat deja activitatea. apelor sau care contaminează solul. Programele la nivel naţional sunt mult mai eficiente decât cele care conţin obiective stabilite la nivel central. dintre care integrează progresiv o parte. efectul util sau aplicării uniforme sunt puse în balanţă cu politicile naţionale ale statelor membre de restrângere a costurilor pentru afacerile ce se desfăşoară pe teritoriul lor. Aceste tipuri de programe formează o parte importantă a directivelor în domeniu.3 Dreptul penal al mediului Cherciu Andreea Pagină 10 . Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 O parte din cazurile aflate pe rolul Curţii sunt determinate de dorinţa de a nu suporta costurile implementării măsurilor de protecţie a mediului. pertinenţa textelor anterioare. Transpunerea efectivă a acestor texte constituie. statele dispunând în continuare de posibilitatea de a atinge un stadiu de performanţă şi mai ridicat. Directiva-cadru prezintă obiective de mediu coerente. cel mai notoriu caz fiind cel al taxei auto de primă înmatriculare. habitatelor naturale. între altele. până la 16 iulie 2009 trebuiau să se închidă 139 astfel de gropi. conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică. care nu pot ţine cont întotdeauna de condiţiile locale. În jurisprudenţa CJCE pot fi întâlnite cauze în care principiile dreptului comunitar ale certitudinii juridice. într-adevăr. procedura de încălcare a dreptului comunitar a fost invocată în mai multe rânduri. În acest sens. II. mai exact neînchiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme cerinţelor europene la termenele asumate prin Tratatul de aderare. un prim pas către o abordare mai durabilă a problematicii mediului în UE. În cazul României. O altă categorie importantă de cazuri este generată de situaţiile în care statele membre nu elaborează şi comunică programe de îmbunătăţire a mediului. conservarea păsărilor sălbatice.

principiul dublei incriminări. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 Un drept penal al mediului se conturează greu la toate la toate nivelele – naţional. comparativ cu sancţiunile administrative şi cu mecanismul de compensare întemeiat pe dreptul civil. . . actul normativ în cauză completează şi consolidează totodată. ea nu împiedică aplicarea altor regimuri de răspundere şi nici aplicarea unor măsuri mai stricte de protecţie eficientă a mediului prin intermediul dreptului penal. comunitar şi internaţional.principiul suveranităţii statele. . Nici ţările. în legătură cu care s-ar putea vorbi de o tradiţie în această materie. .mecanisme sancţionatorii diferite .respectarea legislaţiei ar putea fi consolidată prin prevederea de sancţiuni penale care demonstrează o dezaprobare socială de natură diferită. . şi aceasta deoarece există o multitudine de cauze care împiedică încă acest deziderat: . nu se pot lăuda cu reducerea drastică a actelor de delincvenţă ecologică. . după cum urmează: . uneori majore între sistemele de drept penal naţionale. În aceste condiţii la nivelul dreptului comunitar a apărut Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului mediului.actualele sisteme de sancţiuni nu au fost suficiente pentru a garanta respectarea efectivă a legislaţiei privind protecţia mediului. cadrul legal deja existent. ce se doreşte a fi un răspuns la o serie de realităţi contemporane.probleme care ţin de incidenţa legii penale asupra infracţiunilor cu element de extraneitate. conexe fie desfăşurării operaţiunilor ce privesc Cherciu Andreea Pagină 11 .diferenţele. Deşi obiectivul directivei este acela de a stabili „…măsuri de natură penală pentru a asigura o protecţie mai eficace a mediului”. din punct de vedere calitativ. să fie considerată infracţiune şi să fie sancţionată ca atare. prin urmare. Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a mediului. .creşterea numărului de infracţiuni împotriva mediului cu efect transfrontalier. prin calificarea şi sancţionarea ca infracţiuni a unor fapte grave.posibilitatea ca persoana juridică să răspundă penal.nerespectarea unei obligaţii legale de a acţiona poate avea acelaşi efect ca un comportament activ şi ar trebui. al neextrădării propriilor resortisanţi.

protecţia acestora reprezintă un sector deosebit de tehnic. Dacă privitor la protecţia mediului pe plan internaţional prin intermediul altor forme de răspundere juridică există o bogată jurisprudenţă şi doctrină. fie protecţiei habitatelor naturale şi a exemplarelor de faună şi floră . răspunderea penală a fost relativ puţin reglementată la nivel internaţional. Dar. în contextul crizei ecologice care se manifestă la nivel mondial. a căror săvârşire trebuie să atragă după sine angajarea răspunderii penale a făptuitorilor. ori privesc respectarea regimului materialelor nucleare sau substanţelor radioactive periculoase. tendinţă observată şi la nivel internaţional. eforturile depuse de instituţiile UE în acest domeniu. pp. O astfel de abordare legislativă constituie premisa necesară asigurării unei protecţii sporite a mediului şi concretizează. De asemenea. datorită complexităţii factorilor de mediu. în Revista de Ştiinţe Juridice. 2/2009. Consideraţii referitoare la Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal. precum şi vasta experienţă acumulată la nivel european. 1 Pentru detalii a se vedea. aşa cum dreptul penal al mediului începe să se afirme din ce în ce mai mult ca o ramură de drept autonomă. alăturându-se astfel infracţiunilor instituite deja prin reglementărilor cu caracter special. sub aspect juridic. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 deşeurile. incidente în materie. 33-37 Cherciu Andreea Pagină 12 . nr. există totuşi o insuficientă şi o ineficacitate a normelor de recomandare pentru protecţia mediului. Prin adoptarea directive 2008/99/CE s-au instituit o serie de standarde minime la nivelul statelor membre ale UE în ceea de priveşte sancţionarea unor fapte ilicite în domeniul mediului. treptat se conturează şi un drept comunitar penal al mediului. Anca Ileana Duşcă.1 Cu toate acestea.

. odată cu elaborarea Constituţiei din 1991. fără acces la procedurile specifice prevăzute pentru drepturile fundamentale deja constituţionalizate. Cherciu Andreea Pagină 13 . precum: ratificarea documentelor internaţionale în acest domeniu. Problema recunoaşterii şi garantării dreptului la un mediu sănătos s-a pus abia după anul 1990. pregătirea aderării la UE şi evoluţia jurisprudenţei CEDO în ceea ce priveşte dreptul fundamental la mediu.dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. . Aceste dispoziţii în materie de mediu din Constituţia din 1991 au reprezentat punctul de plecare pentru adoptarea unei noi legi-cadru în acest domeniu – Legea nr. autorităţilor administrative sau judiciare în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect.dreptul de consultare în vederea luării deciziilor de mediu. accesul României la instituţii internaţionale cu preocupări majore în domeniul mediului. Protecţia de care se bucura acest drept era aceea a unui drept subiectiv.dreptul de adresare direct sau prin intermediul unor asociaţii. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 CAPITOLUL III PROBLEMA ADERĂRII ROMÂNIEI LA UE DIN PERSPECTIVA PROTECŢIEI MEDIULUI Evoluţia legislaţiei în materie de mediu în ţara noastră a fost determinată de numeroşi factori.dreptul de asociere în organizaţii de apărare a calităţii mediului.eliberarea acordurilor şi autorizaţiilor de mediu. . . 9/1973 – nu cuprindea nicio referire la un drept fundamental al mediului. Astfel prima lege-cadru privind protecţia mediului – Legea nr.accesul la informaţia privind mediul. cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare. . 137/1995 privind protecţia mediului. care prevedea garanţii procedurale ale acestui drept: . care de altfel nu recunoştea expres un drept fundamental la mediu.

Textul constituţional care consacră expres dreptul la mediu stabileşte şi îndatorirea oricărei persoane fizice şi juridice de a proteja şi ameliora mediul. cu excepţia anumitor texte comunitare. prin Legea de revizuire a Constituţie nr. Aproximarea legislaţiei naţionale cu dreptul comunitar al mediului a reprezenta o opţiune indispensabilă a procesului de preaderare. alături de celelalte state candidate. Negocierile pentru acest capitol s-au desfăşurat în cadrul Conferinţei interguvernamentale de aderare. cit. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 Punctul culminant al evoluţiei legislaţiei româneşti în materie de mediu l-a reprezentat consacrarea şi garantarea constituţională a dreptului fundamental la mediu. în cadrul procesului de pregătire pentru aderare. 429/2003 fiind introdus art. pentru desfăşurarea activităţilor cu potenţial impact asupra mediului şi asigurarea creşterii eficienţei măsurilor pentru realizarea unei dezvoltări durabile. România acceptând acquis-ul comunitar privind mediul. ca un aspect important al exigenţei generale de acceptare şi preluare a acquis-ului comunitar în materie. managementul deşeurilor. aceea de a proteja şi ameliora mediul există numai în raport şi ca o garanţie specială a dreptului la un mediu sănătos. La capătul acestui proces în România a fost adoptată o nouă lege cadru – OUG 195/2005. 55 Cherciu Andreea Pagină 14 . loc. privind mai ales sectoare precum: calitatea aerului şi schimbările climatice. pentru care s-au solicitat perioade de tranziţie cuprinse între 3 şi 15 ani. în vigoare la 31 decembrie 2000. aceasta având un caracter corelativ dreptului recunoscut. Astfel această nouă lege stabileşte: .cadrul legal general pentru protecţia mediului. şi s-a angajat să implementeze prevederile acestuia până la data aderării. 1 Doiniţa-Luminiţa Niţu. a elaborat un document de poziţie privind capitolul 22 – Protecţia mediului – care a cuprins angajamentele privind preluarea şi aplicare legislaţiei comunitare în materie. Concluzia care se poate desprinde este aceea că spre deosebire de celelalte îndatoriri fundamentale consacrate prin Constituţie care au o existenţă de sine stătătoare. controlul poluării industriale. România. care asigură o abordare europeană în domeniu şi cadrul legal necesar pentru legislaţia sectorială sau subsecventă specifică.” Dreptului consacrat prin acest articol îi corespundea obligaţia stabilită în sarcina statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător şi menţinerea echilibrului ecologic.1 O influenţă majoră în direcţia modernizării şi uniformizării reglementărilor de mediu a avut-o armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar de mediu. 35 intitulat „Dreptul la un mediu sănătos.. p.

România a respectat acquis-ul comunitar. dar din păcate şi în ciuda procesului de preaderare. în planul relaţiilor cu Curtea de la Strasbourg România a suferit o condamnare. p.baza legală pentru dezvoltarea legislaţiei subsecvente specifice pentru sectoarele specifice acquis-ului de mediu. instanţa sus-menţionată concluzionând că autorităţile române au eşuat în a-şi îndeplini obligaţia de a evalua în prealabil şi într-o manieră satisfăcătoare riscurile eventuale ale activităţii în cauză şi de a lua măsurile adecvate şi capabile să protejeze drepturile reclamanţilor în cea ce priveşte viaţa lor privată şi domiciliul lor. 48 Cherciu Andreea Pagină 15 . . Dacă în privinţa obligaţiilor comunitare pe linia protecţiei mediului.cadrul legal pentru protecţia ariilor protejate. stabilind obligaţii pentru Reţeaua NATURA 2000 şi cadrul legal pentru crearea de noi instituţii pentru managementul ariilor protejate. 1 Bogdan Alex-Arghir. precum şi dreptul de a se bucura de un mediu sănătos şi protejat. cit. procesul legislativ a cunoscut o anumită stabilizare. loc.. fiind umbrită de problemele economico-sociale. dar cu riscurile aferente unei asemenea situaţii în privinţa evoluţiilor comunitare a României. protecţia mediului nu mai reprezintă o prioritate.1 Odată cu aderarea la UE. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 .

într-un spirit de conlucrare internaţională şi responsabilitate solidară. în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat. care ar putea să se inspire. voinţa politică a statelor de a căuta în comun soluţii. pe calea dreptului comunitar al mediului. Apoi. mai ales de cea a Uniunii Europene. În sfârşit. generând chiar o nouă formă de solidaritate între popoare. tradiţiile juridice comune şi imperativul ecologic de maximă generalitate în timp şi spaţiu. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 CONCLUZII Dreptul mediului prezintă marele avantaj de a fi însoţit pretutindeni de experienţe legislative şi de reflecţii doctrinare care. ridică. devine tot mai evidentă ideea că existenţa unei organizaţii internaţionale universale care să se ocupe de problemele mediului este fundamentală. în realitate. Cherciu Andreea Pagină 16 . Aceasta ar proba. până la preluarea tale quale. precum şi o armonizare. dincolo de sistemele culturale. apariţia concomitentă a drepturilor mediului în diverse ţări ale lumii face indispensabil studiul comparativ al acestora. Urmează apoi contribuţia organizaţiilor de cooperare şi integrare. Reflecţia comparată permite identificarea tendinţelor generale de dezvoltare a acestui drept. până la unificare a acestuia. economice şi sociale particulare. Factorii unificatori ai acestui drept sunt numeroşi. universale şi regionale. Pentru continentul nostru este suficient să amintim de contribuţia în acest sens a Consiliului Europei şi. aceeaşi problemă: ce drept pentru o calitate superioară a mediului? Presiunea organizaţiilor internaţionale deosebit de active în materie a condus la o internaţionalizare a luptei pentru mediu. Astfel. chiar pentru state acţiunea ori sugestiile unei astfel de organizaţii ar preceda adoptarea măsurilor legislative naţionale în materie. din reglementările ori recomandările internaţionale. pentru început. În primul rând. cea de ordin ecologic.

2/2009 8. Poluarea în dreptul internaţional.Bucureşti. Bucureşti 2007 5. nr. Legea 137/1995 privind protecţia mediului. în Revista Themis nr. C. 1/2010 4. C.1/2004 Cherciu Andreea Pagină 17 . Ed. Mihai Floroiu. Ed. modificata si completata prin legea nr. în Revista de Ştiinţe Juridice. aprobata prin legea 294/2003 9. 3/2005 7. Bucureşti 2008 3. în Revista de Ştiinţe Juridice. Beck. nr. în Revista „Themis”. Dreptul la mediu. Anca Ileana Duşcă.H. Bogdan-Alex Arghir. Corneliu Bîrsan. 159/1999. Beck. Bianca Selejan-Guţan. Tudorel Ştefan. Analiza principiului precauţiei în dreptul mediului din perspectiva hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauza Tătar contra România. în Revista Română de Drept al Mediului. Spaţiul european al drepturilor omului. Constantin Teleagă. Doiniţa-Luminiţa Niţu. Beck.H. Beatrice Andreşan-Grigoriu.Tratat de dreptul mediului. Ed. Bucureşti 2007 10. Daniela Marinescu. Drept comunitar. 2/2009 2. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. I. nr. C. vol. nr.H. si OUG 91 din 2002. Principiul precauţiei şi viitorul răspunderii civile. Consideraţii referitoare la Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 BIBLIOGRAFIE 1.2003 6. ed. ALL BECK.

Protecţia Europeană a Drepturilor Omului 2017 Cherciu Andreea Pagină 18 .