You are on page 1of 307

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

ANUARUL
INSTITUTULUI DE ISTORIE

MATERIALELE SESIUNII ŞTIINŢIFICE ANUALE
23 DECEMBRIE 2014

Editura “Tehnica-Info”
CHIŞINĂU – 2015

C.Z.U.: 94(058)
A 64

COLEGIUL DE REDACŢIE

Coordonator:
Gheorghe COJOCARU, dr.hab. conf. univ.

Membri:
Demir DRAGNEV, dr. hab. prof. univ. mem. cor. al AŞM
Nicolae ENCIU, dr. hab. conf. univ.
Gheorghe NEGRU, dr. conf. univ.

Secretar responsabil:
Sergiu BACALOV, dr.

Redactor-consultant: Mihai Papuc
Procesare computerizată: Sergiu Bacalov
Coperta: Vlad Mischevca

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Institutul de Istorie. Anuarul Institutului de Istorie : Materialele
sesiunii ştiinţifice anuale, 23 dec. 2014 / Acad. de Ştiinţe a Moldovei ;
col. red.: Gheorghe Cojocaru (coord.) [et. al.]. Institutul de Istorie,
– Chișinău : Tehnica-Info, 2015 (Tipogr. “PIM”, Iaşi). – 307 p.
– ISSN 2345-1939.
Texte : lb. rom., rusă. – Rez.: lb. engl. – Bibliogr. în subsol.
ISBN 978-9975-4387-5-9.
94(058)
A 64

Autorii poartă responsabilitate exclusivă pentru conţinutul articolelor publicate.
Opiniile autorilor nu reflectă neapărat opinia Colegiului de redacţie.

ISBN 978-9975-4387-5-9 © Institutul de Istorie al AȘM, 2015

CUPRINS

I. STUDII ŞI DOCUMENTE DE ISTORIE MEDIEVALĂ
Pavel COCÂRLĂ, Irina GUGLEA
Statutul şi rolul femeii din Europa Occidentală
(secolul I a. Chr. – secolul IX p. Chr.)
7

Andrei EŞANU, Valentina EȘANU
Circulaţia tipăriturilor lui Macarie (1508-1512) în Europa
21

Valentin CONSTANTINOV
Rolul de mediator al lui Radu Mihnea
în timpul campaniei turceşti de la Hotin din anul 1621
65

II. BASARABIA ȘI BUCOVINA
ÎN SECOLUL AL XIX-LEA
Vlad MISCHEVCA
Chestiunea Principatelor Române în politica europeană:
Tilsit, 1807
85

Sergiu BACALOV
Moșiile cu răzășie din ținutul Orhei-Lăpușna
în 1814
110

Andrei EMILCIUC
Imixtiunea organelor imperiale ruse în numirea notarilor şi samsarilor
în oraşul Chişinău după abolirea autonomiei Basarabiei (1828-1836)
130

Maria DANILOV
Ucenicul şcolii paisiene – Mitropolitul Grigorie Dascălul
şi traducerile lui în exilul de la Chişinău (1829-1832)
147

Constantin UNGUREANU
Activitatea Universităţii din Cernăuţi (1875-1914)
157

Dinu POŞTARENCU
Descendenţii biv vel căpitanului Stoian Solomon
174

Sergiu TABUNCIC
Contribuţii la chestiunea alimentării cu apă a oraşului Chişinău
(secolul al XIX-lea – mijlocul secolului al XX-lea)
184

III. SECOLUL XX
Eugen-Tudor SCLIFOS
Problema Basarabiei reflectată în presa bucureşteană.
Ziarele Moldova şi Seara 1915
210

Nicolae FUŞTEI
Relaţiile dintre sacru şi profan
sau atitudinea cultelor faţă de stat
220

Mihai ŢURCANU
Consideraţii cu privire la formarea aparatului sovietic
de partid şi de stat în RSSM
234

Ion CHIRTOAGĂ
Activitatea administraţiei sovietice în Nisporeni
între 1944 şi 1952
251

Gheorghe NICOLAEV
Probleme de protecţie şi valorificare a vestigiilor arheologice
în RSS Moldovenească (anii 1944-1991)
281

CONTENTS

I. STUDIES AND DOCUMENTS OF MEDIEVAL HISTORY
Pavel COCÂRLĂ, Irina GUGLEA
Women’s status and role in Western Europe
(I century a. Chr. – IX century p. Chr.)
7

Andrei EŞANU, Valentina EȘANU
Prints of Macarie (1508-1512)
in the Romanian and European collections
21

Valentin CONSTANTINOV
The mediator's role of Mihnea Radu
during the Turkish campaign of 1621 at HotinMai departe
65

II. BASARABIA AND BUCOVINA
IN XIX th CENTURY
Vlad MISCHEVCA
Romanian Principalities issue in European politics:
Tilsit, 1807
85

Sergiu BACALOV
New statistical documents relating to the fiefdoms „răzășie” of Bessarabia
(1814, Orhei-Lăpușna districts)
110

Andrei EMILCIUC
The interference of Russian imperial bodies in the appointment
of notaries and brokers in Chisinau after the abolition
of the autonomy of Bessarabia (1828-1836)
130

Maria DANILOV
Apprentice of paisian school, archbishop Grigorie the teacher
and his translations during Chisinau exile (1829-1832)
147

Constantin UNGUREANU
The Activity of the University of Cernauti (1875-1914)
157

Dinu POŞTARENCU
Descendants of biv vel capitan Stoian Solomon
174

Sergiu TABUNCIC
Contributions to the issue of water supply in Chisinau
(19th century – middle of 20th century)
184

III. XX th CENTURY
Eugen-Tudor SCLIFOS
The problem of Bessarabia reflected in the Bucharest press.
The „Moldova” and „Seara” newspapers in 1915
210

Nicolae FUŞTEI
Relations between sacred and profane
or attitude towards the state and cults
220

Mihai ŢURCANU
Considerations on the formation of the Soviet party
and state apparatus in the Moldovan Soviet Socialist Republic
234

Ion CHIRTOAGĂ
The activity of Soviet administration in Nisporeni
in 1944-1952
251

Gheorghe NICOLAEV
Protection archeological sites
in MSSR (years 1944-1991)
281

ani în care cunoscutul conducător de oşti roman a purtat răz- boaie cu unele triburi ale germanilor. ca o slugă a bărbatului. bunică. În ele şi- 1 Căpetenia uniunii tribale a suebilor. terminate în cele din urmă cu cuceri- rea Galiei. p.) Pavel COCÂRLĂ. 2003. Dar la anumite etape ale societăţii umane femeia a avut un anumit statut. acesta i-a spus „…că ei (ger- manii – n.n. mamă a copiilor. În articolul de faţă ne-am propus drept scop ca in baza surselor istorice accesibile să cercetăm evoluţia statutului femeii în Europa Occidentală din secolul I a.) nu au făcut aceasta pentru că ei au respectat obiceiul” conform căruia „…ghicind după beţişoare de sorţi şi în baza prezicerilor.n. mamele familiilor anunţă dacă este oportun sau nu momentul de a intra în luptă. Irina GUGLEA La etapa contemporană femeia se implică tot mai activ în diferite sfe- re ale societăţii: în învăţământ. I. Şi ele au spus: germanii nu vor învinge dacă vor începe lupta până la apariţia lunii noi”2. Chr. economie. Acest fenomen constituie un rezultat al evoluţiei societăţii umane în ansamblu. educaţie. Crestomaţie. Din descrierea făcută de Caesar reesă că la neamurile germanice se păstrau rămăşiţe ale matriarhatului. că la vechii germani femeile aveau un statut relativ înalt în societate: ei credeau că femeile erau înzestrate cu ceva supranatural. 7 . evoluţie care a schimbat substanţial rolul femeii în societate: ea nu mai este concepută doar ca un instrument de procreare.) în lucrarea sa „Commentarii de bello gallico” („Memorii despre războiul galic”) scrisă în anii 58-52. determinat de condiţiile concrete ale perioadei istorice. Conform descrierii lui Caesar femeile îşi însoţeau bărbaţii şi în cam- paniile militare. rămânând în acelaşi timp soţie.Chr. Istoria medievală universală. Vol. învins de Caesar în anul 58 a. cea care „ţine focul în vatră”. ca să nu rămînă nici o speranţă de a se retrage. Chr. Chr. Cocârlă. având şi capacitatea de a prezice rezultatele bătăliilor germanilor cu duşmanii lor.) şi-au înconjurat întreaga linie de lup- tă cu căruţe şi care. – secolul IX p. în politică etc. ci ca persoană cu drepturi depline în societate. I. STUDII ŞI DOCUMENTE DE ISTORIE MEDIEVALĂ STATUTUL ŞI ROLUL FEMEII DIN EUROPA OCCIDENTALĂ (secolul I a. 2 P. Chr. Chişinău. În capitolul 51 Caesar scrie cu referinţă la acest subiect că înainte de luptă „…ei (germanii – n. – secolul al IX-lea. 7. adică de la primele menţiuni documentare despre rolul femeii la neamurile barbare până la destrămarea primului imperiu din Europa Medievală – Imperiul lui Carol cel Mare – 843. Primele informaţii veridice despre rolul femeii în lumea barbară ne sunt oferite de către Gaius Iulius Caesar (Cezar) (100-44 a. Atunci când Caesar a început să-l întrebe pe prizonieri de ce Ariovist1 nu a început lupta.

com- parativ cu romanii. 8 . În lucrarea sa Strabon scrie despre următorul obicei al unui trib german: „Povestesc despre următorul obicei al cimbrilor: soţiile lor.au aşezat femeile. 7.). Cocârlă. p. Acolo era o scară pe care urca [una dintre ele] şi. 6 Хрестоматия по истории средних веков.) – prezicătoare. Раннее средневековье. Istoria medievală…. pe de alta. altminteri nu fac nici o taină din tre- burile acestea. 8. Această concluzie rezultă indirect din alt pasaj a lucrării lui Caesar: „Să fi cunoscut femeile înainte de douăzeci de ani trece la dânşii drept unul din lucrurile de mare ruşine.n. Том. în haine albe de pânză. 3 P. în care renumitul comandant de oşti şi om politic scrie următoa- rele: „Bărbatul are asupra nevestei.Chr. ca şi asupra copiilor. ori de cîte ori moare un cap de familie de viţă ceva mai aleasă. p. căci pe de o parte. p.267. aplecându-se cu braţele desfăcute larg deasupra cazanului tăia gâtul la fiecare. o ucid în chinuri. cu lacrimi în ochi spre cei ce mergeau la luptă şi cu mâinile întinse îi implorau să nu le dea în prizonierat la romani”3. (cca 98 p. După modul de scurgere a sângelui în crater ele preziceau viitorul. încinse cu brâie de aramă şi desculţe. 16-17. ridicând-ul în aer. Despre schimbările care au intervenit în evoluţia statutului femeii la vechii germani în decurs de un secol şi jumătate (în special la neamurile barbare situate în vecinătatea teritoriilor aflate sub influenţa romană) aflăm din monografia geografică şi etnografică „De origine et situ Germano- rum („Despre originea şi locul de trai al germanilor” numită de obicei „Germania”. cu părul încărunţit. Cu spada scoasă din teacă ele ieşeau în întâmpinare prizonierilor pe care îi duceau la un crater (cupă mare de aramă care servea pentru amestecul vinului cu apă – n. cu foc şi cu toate muncile”5.n. Москва. 1961.). care mergeau cu ei în campanii. Bucureşti. drept de viaţă şi de moarte. Deşi femeia avea un statut relativ înalt în societate.Chr. acestea. bărbaţii şi femeile se scaldă în râuri laolaltă şi. Ediţia a II-a. Din textul descrierii referitor la viaţa cotidiană a vechilor germani pu- tem deduce (cu anumite rezerve) că aceştea se căsătoreau mai târziu.–19 p. în viaţa familiară ea era întru totul supusă bărbatului.). erau însoţite de sacerdote (preotese păgâne – n. Informaţii preţioase despre rolul femeilor la vechii germani conţine şi „Geografia” cunoscutului geograf. soţia este pusă la cazne la fel cu sclavii: dacă a fost dovedită.Chr.) cu capacitatea de 20 de amfore (vas de lut cu o capacitate de 10-12 litri – n. dacă moartea iscă bănuială.n. I. istoric şi filosof grec Strabon (cca 64 a. Altele spintecau cada- vrele lor şi preziceau după măruntaie victoria neamului lor”6. 5 Proză istorică latină. с.n. fapt evidenţiat de către Caesar în capi- tolul XIX. se îmbracă în pei şi în nişte scurte de ren (un fel de material de piele – n.) a lui Publius Cornelius Tacitus (Tacit) (54/51- 120). neamurile lui se adună şi. cea mai mare parte a corpului lăsând-o dezgolită”4. 4 Ibidem. 1965.

16. cresc nalţi şi bine făcuţi. căci aproape numai ei dintre neamurile barbare se mulţumesc cu o femeie. cu deosebirea că ele poartă adesea un văl din pânză de in. În acelaşi timp el ţine să sublinieze că comparativ cu romanii „…căsniciile la ei sunt stricte şi în nicio altă latură a moravurilor lor nu este mai lăudabilă. bătrânilor. aceeaşi. astfel încât rămân dezgolite mâinile şi cele mai apropiate de ele părţi ale sânilor”11. – şi de aceea băr- băţia lor nu se istoveşte. „Dragostea tinerilor târziu începe – scrie Tacit. …grija casei. 9 P. şi în general. 271. I. 10 Ibidem. partea de sus a îmbrăcămintei lor nu este lungită cu mâneci. În acest context Tacit scrie că de- taşamentele germanilor „…nu se fac la întâmplare şi nici dintr-o adunătură la nimereală. cu mici deosebiri nesemnificative. Tacit acordă o atenţie deosebită căsniciei. 11 Хрестоматия по истории средних веков…. nu le nesocotesc răspunsurile şi nu lasă fără atenţie mustrările lor”8. I. vol. 12 P. Tacit scrie în continuare că germanii „…cred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nu le dispreţuiesc sfaturile. la germani copii sunt alăptaţi de mamele lor. „Când nu se duc la războaie – vânează (bărbaţii – n. Pe fiecare-l nutreşte maică-sa la sân: pruncii nu sunt daţi pe mâna roabelor şi a doicilor”10. p.14. Vol. Cocârlă. ceea ce este cel mai puternic imbold la vitejie: fiinţele cele mai dragi lor stau chiar în apropiere de unde se aud ţi- petele femeilor şi plânsul copiilor. aceştia sunt marto- rii cei mai sfinţi şi lăudătorii cei mai de preţ. a celor neputincioşi din casă…”9.. – no- tează Tacit – copiii goi şi murdari. Istoria medievală…. El subliniază în mod special că tinerii germani nu se grăbesc la însurat şi măritat. 8 Хрестоматия по истории средних веков. I. sunt foarte puţini acei 7 P. Istoria medievală…. Ca şi în perioada descrisă de Caesar. „La toată casa. iar copiii moştenesc vlaga părinţilor”12. Cunoscutul istoric ro- man scria: „Îmbrăcămintea femeilor e tot aşa ca a bărbaţilor. femeile continuau să fie prezen- te în campaniile militare ale germanilor. a căminului şi a ogoa- relor o lasă în seama femeilor. vestimentaţia bărbaţilor şi femeilor era în temei. Spre deosebire de Caesar. Cocârlă. – dar mai mult trândăvesc.. p.). 12. cu nişte trupuri de care ne minunăm. p.n. p. с. ci din familii şi rudenii.. Nici fetele nu se grăbesc cu măritişul: ele au ace- eaşi tinereţe şi aceeaşi statură ca şi băieţii şi se-nsoţesc cu ei fiind ca dânşii de voinice. Istoria medievală…. Vol. 9 . Cocârlă. 16. dorm şi mănâncă. pe care îl colorează cu vopsea de culoare purpurie. с. 275. În acest context Tacit subliniază că spre deosebirile de femeile romane. – scrie Tacit. Cei răniţi se duc la mame şi la soţii să le arate rănile şi ele nu se înfioară a le număra sau a le căuta de- amănuntul. În perioada descrisă de Tacit. Pentru fiecare ostaş. şi tot ele duc de mâncare luptătorilor şi îi îmbărbătează”7. Pe timp de pace toate greutăţile casnice sunt lăsate în grija femeilor.

soţia este alungată din casă de către soţ în prezenţa rudelor şi lovind-o. I.. Contactul neamurilor barbare cu civilizaţia romană. Referindu-se la situaţia femeii după căsătorie Tacit scrie: „După această regulă femeia trebuie să trăiască şi să moară. Грацианского и С. să transmită [această zestre] moştenire nepoţilor”15. şi în special a ma- triarhatului. 17 Хрестоматия по истории средних веков. virgi- nitatea cărora este păzită.. El încheie opiniile sale despre femei la neamurile germanice cu următoarele cuvinte: „Astfel trăiesc femeile. Tacit menţionează: „Nu femeia aduce zestre bărbatului.68. Tacit are cuvinte de laudă faţă de modul de comportare şi starea morală a femeilor la germani. 15-16. La acest popor numeros preacurviile sunt extrem de rare”16. ci bărbatul i-o dă femeii în prezenţa părinţilor şi a rude- lor care apreciază darurile de nuntă. fiind din neam mare. Сказ- кина. 14 Ibidem. stare care se deosebea substanţial faţă de comportamentul femeilor de la Roma. iar acestea. Cu toa- te acestea Tacit nu evită să scrie că atare devieri morale aveau loc şi că. Observăm astfel că comparativ cu societatea romană.П. bine cunoscută de Tacit. с. p. с. Aceste daruri sunt alese nu pentru desfătările cele femeieşti şi nici pentru a servi podoabă nevestei: ele con- stau dintr-o pereche de boi.. 15. Şi pentru că fe- meii să nu-i fie străine gândurile despre faptele eroice şi întîmplările răz- boaielor. 15 Ibidem. Tainele scrisului nu le sunt cunoscute nici bărbaţilor şi nici femeilor. Том. dar nu din pofta trupească. Cocârlă. cât şi pe timp de pace: unele dintre femei erau înzestrate (într-o anumită măsură) cu funcţii specifice sacerdoţilor. ci pentru că. 276. în caz de infidelitate a soţiei „…pedeapsa este efectuată fără întârziere şi este încre- dinţată soţului: cu părul tăiat şi dezbrăcată. primele obiceiuri ale căsătoriei prevăd că ea trebuie să fie tovarăş [al soţului] în muncă şi în primejdii. vol. În general. Germanii consideră că acesta e legămân- tul cel mai tare ce înlocueşte tainele sfinte şi zeii căsătoriei. calul gata să se avînte în luptă şi armele dăruite”14. la rîndul lor. 16 Хрестоматия по истории средних веков. I. să suporte pe timp de pace şi de război aceleaşi greutăţi [ca şi soţul ]… anume această semnificaţie au boii înjugaţi. care nu sunt desfrânate prin nici un fel de specta- cole atrăgătoare.n. Istoria medievală…. îi dăruieşte bărbatului arme. o mână prin tot satul…”17. de la care să le primească nurorile. 10 .care au mai multe soţii. care s-a intensi- ficat odată cu aşezarea barbarilor pe teritoriile provinciilor romane. graţie menţinerii rămăşiţelor societăţii gentilice. 15. În schimbul acestor daruri bărbatul îşi primeşte nevasta. iar ea. Descriind obiceiul căsătoriei. sunt copleşiţi cu propuneri de căsătorie”13. femeia juca un rol important în societate atât în timpul campa- niilor militare. 1949.) să lase neştirbit şi nepângărit copiilor săi. la rândul său. un cal cu frâu şi un scut cu o framee sau sabie. ceea ce va primi ca dar în viaţă (de la soţ n. p. Москва. p. Под редакцией Н. Д. a 13 P.

trimişii săi o întâlniră pe fecioara Clotilda. precum şi a cronicilor vremii. Vol. El este considerat „părintele istoriei franceze”. Este autorul operei fundamentale „Istoria francilor” („Historia Francorum”) în 10 cărţi. 2007. o fecioară de 19 ani cu părul blond (Clovis avea la momentul căsă- toriei 26 de ani – n. 80. Lui Gundobad îi fu frică să refuze şi o dădu solilor. Statutul femeilor şi a rolu- lui lor în aceste regate ne sunt cunoscute graţie codurilor de legi alcătuite în noile regatele formate. Graţie acestei căsătorii. 20 Alexandru-Florin Platon. şi voi crede în Tine şi mă voi 18 P. stri- gând: „Isuse Hristoase. o prinţesă burgundă catolică zeloasă. Grigore din Tours scrie în „Is- toria Francilor” că la un moment „…oastea lui Clovis începu să fie ameninţa- tă cu nimicirea” şi că văzând aceasta Clovis a ridicat ochii spre cer. Laurenţiu Rădvan. de vei voi să-mi oferi izbânda peste aceşti duşmani. Botezul lui Clovis s-a produs în rezultatul bătăliei de la Tulpiacum (devenit Tolbiac. voi cunoaşte puterea des- pre care se spune că o au cei care cred în Tine. Cocârlă.498) (Elveţia de azi?) între oastea lui Clo- vis şi ale neamurilor germane ale alamanilor. Schimbările intervenite în statutul femeilor se datorează mai multor factori. Iaşi. a dreptului proprietăţii private. iar ei luară fata şi o duseră degrabă regelui”20. cerând-o în căsătorie. prezenţa unei legislaţii scrise. Chişinău. Zülpich) (496 . fără întârziere trimi- se o solie la Gundobad. fondatorul căruia este considerat regele Clovis (481-511). 2005. episcop de Tours.schimbat într-o anumită măsură situaţia femeii în regatele barbare formate pe teritoriile provinciilor romane în secolele V-VI. 19 Grigore Florentius (cca. p.594) – scriitor de viţă aristocratică galo-romană. şi când aflară că era din familia regelui [Gundobad] i-au spus regelui Clovis. dintre care: nivelul eco- nomico-social mai înalt al civilizaţiei romane. iar acesta. Unul dintre primele regate barbare create pe teritoriul Imperiului Roman de Apus a fost regatul francilor. de unde şi un alt nume – Grigore din Tours. p. 540 . în istoria regatului francilor a avut loc un eveni- ment deosebit de important: regele francilor s-a creştinat. despre care se zice că dai ajutor celor la necaz şi dai victorie celor care nădăjduiesc în Tine. Când văzură că e binecrescută şi înţeleaptă. numărul redus al barbarilor comparativ cu cel al populaţiei băştinaşe: se admite că după migraţie în regatul francilor majo- ritatea absolută (cca 70-75%) o constituiau galo-romanii18. De la Cetatea lui Dumnezeu la Edictul de la Nantes. 11 . opera căruia conţine un material bogat despre istoria regatului franc timpuriu19.n). despre care Clotilda spune că eşti Fiul lui Dumnezeu cel viu. De la Clovis la Richelieu. I. Din conţinutul cronici lui Grigore din Tours aflăm că unul dintre fac- torii indirecţi care au contribuit la consolidarea puterii lui Clovis a fost că- sătoria regelui francilor cu Clotilda (Clotilde). nepoata regelui burgund Gundobad. 16. domnia căruia este descrisă de cunoscutul croni- car al regatului Grigore din Tours. Grigore din To- urs ne oferă următoarele informaţii despre căsătoria regelui: „Şi cum Clovis trimitea des solii în Burgundia. mă rog fierbinte pentru ajutorul Tău şi jur că.

23 A se vedea: Karl Ferdinand Werner. de vreme ce nu-i ajută pe cei care le dau ascultare. p.boteza în numele Tău. va trebui să plătească o mie două sute de denarii (adică treizeci de solidi )”. I. va trebui să plătească o mie patru sute de denarii (adică treizeci şi cinci de solidi)”. în special la femeile libere. Afară de aceasta. conform Legii Salice se plătea o amendă de treizeci de solidi25. 21 Alexandru-Florin Platon. 308.. p.) au fost botezaţi”21. 310. 24 Alexandru-Florin Platon. episcop de Reims. Istoria Franţei. fapt care a conso- lidat autoritatea şi puterea regelui asigurându-i simpatia aristocraţiei şi populaţiei galo-romane.. cit.n. 30. Aceste sume sunt relativ mari dacă ţinem cont de faptul că pentru furtul unui rob sau unui cal. 2000. care nega unitatea bisericească a Sfintei Treimi. şi astfel cred că nu au nici o putere.. „Dacă îi atinge sânii. va trebui să plătească o mie opt sute de denarii (adică patruzeci şi cinci de solidi)”24. Te chem acum pe Tine. Un rol nu mai puţin important pen- tru istoria regatului l-a avut recunoaşterea lui Clovis în calitate de rege al francilor de către împăratul Bizanţului Anastasius (491-518). „Dacă îşi pune mâna peste cotul ei. op. 22 Arianism – erezie timpurie în Biserica creştină. eveniment după care „mai mult de trei mii dintre oşteni (franci – n. Laurenţiu Rădvan. Creştinarea lui Clovis a constituit un moment de cotitură nu numai pentru el. dar am văzut că ei nu mă ajută. Statutul şi rolul femeilor france în regatul fondat de Clovis ne este cunoscut graţie Legii Salce (Lex Salica) alcătuite la sfârşitul secolului al V- lea – începutul secolului al VI-lea. Vol. с. vreau să cred în Tine. Originile. Clovis a fost botezat. numai scapă-mă de potrivnicii mei”. După creştinarea lui Clovis a urmat creştinarea treptată a populaţiei de origine francă. botezul l-a apropiat pe regele francilor de biserica creştină. Astfel în art. 25 Хрестоматия по истории средних веков. 399 12 . cit. va trebui să plătească şase sute de denarii (adică cincisprezece solidi)”. fondată de preotul (episcopul) Arius din Alexandria (256-336). Căci i-am chemat pe zeii mei. „Dacă îi atinge braţul.. de episcopatul regatului şi de papa de la Roma. Laurenţiu Rădvan. Grigore din Tours scrie că după această rugă a lui Clovis regele alamanilor fu ucis în bătălie. Fiind convins în această credinţă. 17-18. Bucureşti. ci şi pentru întreg regatul francilor deoarece botezul l-a distanţat sub aspect religios pe Clovis de alţi regi barbari care continuau să rămână părtaşi ai arianismului22. să-l cheme în taină pe Clovis” şi „să-l îndemne să creadă în adevăratul Dumnezeu…”.. op. Cronicarul notează în continuare că după victorie Clotilda „…îi ceru Sfântului Remigius. Din conţinutul unor articole reesă că acestea aveau imunitate deose- bită: atingerea femeilor libere de către bărbaţi (voluntară sau involuntară) era pedepsită cu amendă. iar alamanii s-au supus lui Clovis. p. care conţine articole ce se referă la femei. căsătoria cu Clotilda a asigurat neutralitatea burgunzilor în războ- iul început de Clovis împotriva regelui vizigot Alaric al II-lea (487-507)23. XXII se stipulează că „Dacă un om liber atinge mâna sau degetul unei femei libere.

căsătoria cu o semiliberă se pedepsea (punctul 15) cu o amendă: „Cel care i se alătură altei femei semilibere (li- dam) în căsătorie va trebui să plătească o mie două sute de denarii (adică treizeci de solidi )30. va trebui să plătească o mie opt sute de denarii (adică patruzeci şi cinci de solidi)32. 28 Ibidem. forţă. amenda se dubla: punctul 5 al aceluiaşi articol stipulează următoarele: „Iar dacă fata care a fost târâtă afară era sub protecţia regelui. Conform punctului 6 al capitolului nomi- nalizat „…dacă un servitor (puer) al regelui sau un om semiliber duce în altă parte. 30 Ibidem. el va plăti cu viaţa”28. iar tunderea părului era considerată un semn al decăderii din drepturi a persoanei. 29 Ibidem. iar „Dacă cineva îi taie părul unui băiat cu plete. cât şi la băieţilor31. 32 Alexandru-Florin Platoin. Laurenţiu Rădvan. cit. care este sclavă. în cazul furtului unei fete aflate sub protecţia regelui. De altfel şi căsătoria unui franc liber cu o femeie ce avea un statut so- cial inferior (sclavă sau semiliberă) se pedepsea în funcţie de statutul social al femeii: punctul 11 al capitolului XXIII prevede următoarele: „Dacă un om liber ia în căsătorie pe femeia altuia. Laurenţiu Rădvan. În ace- laşi timp. faptă pentru care era stabilită o amendă relativ mare. p. op.. 27 Ibidem. Astfel punctul 1 al articolului XXIII (care conţine 16 puncte referitor la furtul şi amenzile stabilite pentru răpirea fetelor sau fe- meilor) prevede că „Dacă trei oameni iau cu forţa o fată liberă din odaia ei de lucru (screuna). Unele articole ale Legii Salice atestă că un fenomen frecvent în rega- tul francilor era răpirea fetelor şi a femeilor. Dat fiind faptul că conform obiceiurilor neamurilor germanice una dintre pedepse era tăierea părului. energie. 31. o femeie liberă. fiecare dintre ei va trebui să plătească o mie două sute de denarii (adică treizeci de solidi)”26. 31 La vechii germani părul lung simboliza bărbăţie. fără încuviinţarea rudelor lui. op. va trebui să plătească două mii cinci sute de denarii (adică şaizeci şi doi de solidi şi jumătate)”. În acelaşi timp. legea prevedea pedeapsa capitală pentru bărbaţii cu statut social inferior care furau femeile libere. 33.. Acelaşi capitol (XXXIII) mai prevede amenzi pentru cei care „omoară o femeie însărcinată” (şapte sute de solidi). cit. p. în capitolul XXXIII al Legii Salice se prevede că dacă cineva „…taie părul unei fete. Observăm astfel că amenda pentru tăierea părului la fete este mai mare comparativ cu mărimea amen- zii pentru aceeaşi infracţiune săvârşită faţă de băieţi. cu forţa. Astfel. care „omoară o fată liberă înain- 26 Alexandru-Florin Platon. ceea ce ne permite să concluzionăm că fetele erau mai protejate de lege. el însuşi i se va alătu- ra în sclavie”29. 13 . cel [care a răpit-o] va fi obligat să plătească drept amendă (fredum) două mii cinci sute de denarii (adică şaizeci şi doi de solidi şi jumătate)”27. Legea Salică conţine articole care stabi- lesc mărimea amenzii pentru tăierea părului atât fetelor.

precum şi femeile aflate la o vârstă reproductivă. întocmai cum se cuprinde şi în Legea Salică. Legea Salică prevede că dacă nimeni dintre urmaşii unui om care a decedat „…nu [mai] trăieşte. Mai apoi. care „omoară o femeie liberă după ce [ea] poate să aibă copii (şase sute de so- lidi)33. vol. va lăsa după moartea sa urmaşi: fii sau fiice. putem concluziona că la sfârşitul secolului al VI-lea femeile din întreg regatul francilor aveau aceleaşi drepturi de moştenire a tuturor averilor părinţilor decedaţi întocmai ca şi fiii. întocmai cum l-ar fi primit fiii lor dacă ar fi rămas în viaţă”35. că Legea Salică prote- ja în special femeile gravide. ţi- nând cont de faptul că la sudul Loarei dreptul roman a fost răspândit pe larg până la cucerirea francilor. 14 . Laurenţiu Rădvan. Edictul prevedea următoarele: „Dacă cineva. 35 Pavel Cocârlă. nepotul lui Clovis. cât timp trăiesc fiii. с. Această limitare este reflec- tată în capitolului XXXIV al Legii Salice. având vecini. I.. fiica să primească în acelaşi fel pământurile ace- lea. ca nepoţii de la fiu sau de la fiică să ia în stăpânire [moştenirea] (res aviatica) lăsată împreună cu unchiul său şi cu mătuşa lor. p. Dar răspândirea de mai departe a legislaţiei romane în regat. că aceşti nepoţi trebuie să fie născuţi de la fiu sau fiică. 33. „Dacă nici una dintre surorile tatălui nu [mai] trăieşte. 34 Ibidem. la sfârşitul secolului al V-lea – începutul secolului al VI-lea. Amenzile mari vin să demonstreze odată în plus că în regatul francilor fetele şi femeile libere aveau un statut social relativ înalt. va urma la moştenire oricine este cel mai apropiat neam al tatălui”. în care se stipulează că femeia poate moşteni orice avere a părinţilor afară de pământ.. femeia nu dispunea încă în regatul francilor de drepturi egale cu bărbatul. „Mai mult. Iar dacă fiii ar muri pe neaşteptate. ci toată moşte- nirea pământului merge la partea bărbătească”34.te ca ea să ajungă la vârsta [la care poate] să aibă copii” (două sute de solidi). Atragem atenţie asupra faptulu că noţiunea res aviatica semnifică în acest context proprietatea funciară. dar nu de la frate”36. Dar moştenirea pământului pe linie feminină nu se admite deoarece în punctul 6 al capitolu- lui nominalizat se stipulează următoarele: „Privitor la pământul salic (terra salica). p. su- rorile tatălui vor urma la moştenire”. regele Austrasiei (nord-estul regatului francilor) Childebert al II–lea (575- 596) a emis în 596 un edict similar în care se stipula: „Hotărâm. Istoria medievală…. să emită în 564 un edict prin care era recunoscut dreptul de moştenire a pământului pe linie feminină. nicio parte din moştenire nu poate trece unei femei. 33. În aşa mod. În cea ce priveşte dreptul de moştenire a averii părinţilor. 36 Хрестоматия по истории средних веков…. aşa cum ar fi procedat mama şi tatăl lor dacă ar fi în viaţă. p. 420. Trebuie de avut în vedere însă. 33 Alexandru-Florin Platoin. 76. surorile mamei sale vor cere moştenirea pentru ele înse- le”. dacă nimeni dintre aceştia nu [mai] trăieşte. şi în special a dreptului de proprietate privată. op. cit. l-a determinat pe regele Neustri- ei (nord-vestul regatului) Chilperic I (561-584). să aibă ei în stăpînire pământul.

căsătorindu-se. rege al longo- barzilor (636-652). moştenirea să revină fiului. p. nu-i este permis nici să aibă voie să dea sau să se 37 Pavel Cocârlă. dar nu fiicei”. astfel încît mama să nu aibă posibilitatea. Un atare drept de tutelă era menţinut în regatele anglo-saxone. Din conţinutul legii reesă că mărimea plăţii pentru încălcarea tutelei depindea de statutul social al femeii. în cazul decesu- lui tatălui. p. jumătate rudele soţului defunct. Unele legi alcătuite în regatele barbare limitau într-o anumită măsură drepturile femeilor libere (indiferent de statutul lor social) deoarece ele se aflau sub tutela (mundium) unui bărbat.Legii Burgunzilor’’ (secolele VI-VII) „Dacă vre-o femeie din Burgundia. nu-i este permis să trăiască sub puterea autorităţii ei. Legile lui Ethelbert stipulează că „Încălcarea tutelei asupra unei văduve de origine nobilă din cea mai înal- tă clasă se va compensa cu 50 şilingi”. asupra uneia din a patra. 38 Ibidem. după moartea ei.. I. Spre regret. să aibă uzufructul donaţiei de nuntă cât timp va trăi. prevede că „Dacă vor muri mama şi tata. după moartea soţului. nici să vândă. cu şase şilingi”39. 15 . după moartea ei. formate pe insulă după migraţia angli- lor. vol. şi că „Dacă cineva va avea fiică sau fiu. ci trebuie să rămînă întotdeauna sub autoritatea bărbaţilor sau a unui anumit rege. spre exemplu la burgunzi) femeia era limitată şi în ceea ce priveşte modul de dispunere a averii de la nuntă. Acest drept este reflectat în Legile regelui Kentului Ethelbert (590-616). să revină fiecărui fiu ceea ce tatăl i-ar fi dat ei. 125. din materialele de care dispunem nu putem specifica cu certitudine despre care categorii sociale (afară de femeile nobile) este vorba. saxonilor şi iuţilor în a doua jumătate a secolul al V-lea – sfârşitul seco- lului al VI-lea. ar face a doua sau a treia căsătorie şi dacă ar avea fii din toate căsătoriile. va avea la rândul său un fiu.. 42. 40 Cod de legi cutumiare al longobarzilor codificat în 643 de regele Rothari. 39 Ibidem. adică în selpmundie. p. moştenirea să revină fiului fiului. Con- form . adică al donatorului”38. asupra uneia din clasa a treia. Condiţia juridică de tutelă (mundium) a femeilor se păstra şi în rega- tul longobarzilor. 41. iar fiul. sub autoritatea legilor longo- barzilor. nici să dea. Legea preve- de în continuare că: „Dacă cumva acea femeie n-ar avea fii. cu 12 şilingi. care trăieşte sub stăpînirea noastră. Dar în regiunile care nu s-au aflat sub stăpânirea romană femeia con- tinua să fie limitată de dreptul de moştenire a pământului încă timp de câ- teva secole. tot ceea ce-i apar- ţinea din donaţie de nuntă. Istoria medievală…. jumătate s-o primească rudele ei. nici să înstrăineze ceva din aceste lucruri pe care le-a primit în donaţie de nuntă”. adică nepotului. .Edictul lui Rothari’’40 prevedea că „Niciunei femei libere. cu 20 şilingi. dar nu fiicei”37. iar „aceea asupra uneia de clasa a doua. Astfel. Astfel Legea Saxonilor (alcătuită la sfârşitul secolului al VIII-lea – începutul secolului al IX-lea). La alte neamuri germanice (ca.

43. fie că au avut influenţe deosebite asupra regilor-soţilor lor. p. După această în- tîmplare. pentru o greşeală oare- care. cu excepţia Legilor lui Ethelbert. Istoria Evului Mediu timpuriu cunoaşte însă şi femei care fie că au devenit regine. – scrie în continuare Procopius din Caesareea. Athanaric – n. I. Observăm astfel că Amalasuntha era conştientă de necesitatea educării fiului ei în spirit ro- man. nu feciori. Dovadă că era o femei deşteaptă ne serveşte faptul. Dreptul de tutore al bărbaţilor asupra fiicelor (femeilor) este atestat şi în Legea Saxonilor. vol. însă dreptul de tutore asupra lor îi aparţine fratelui sau rudei celei mai apropiate pe linia tatălui”42. regina ostrogoţilor între anii 526-535. ea va fi luată înapoi acasă. Este cazul Amalasunthei – fiica lui Theodoric cel Mare. pentru a-şi lua alt bărbat şi a domni împreună cu dânsul asupra goţilor şi italioţilor”. 124-125. El ne descrie un episod care a condus la înrăutăţirea relaţiilor dintre aristocraţia gotă şi regină. Dar tendinţa Amalasunthei de a-şi vedea băiatul cărturar nu era pe pla- cul aristocraţiei gote care dorea ca viitorul rege al goţilor „…să domnească mai degrabă în felul barbarilor” – scrie Procopius. p . la Amalasuntha au mers nobilii cei mai de vază care „…o învinuiră că nu-l creşte pe rege cum trebuie.înstrăineze ceva din bunurile mobile sau imobile fără voia acelora sub ocro- tirea (mundium) cărora s-ar afla”41. că „…Amalasuntha dorea ca fiul ei (Athalaric. Istoria medievală…. fără întârziere.) să fie obişnuit cu felul de viaţă al conducătorilor romani şi- l îndemna să meargă la şcoala dascălului de scris şi citit”. Ţinem să subliniem însă că. Cât timp a stat în fruntea statului. în care se stipulează că „Dacă cineva va lăsa după moarte fiice. dacă nu este înşelătorie”. şi nici cum le trebuie şi cum le este lor 41 Pavel Cocârlă. p. Punctul 77 al legilor Kentului conţine câteva versiuni legate de cumpărarea şi răscumpărarea fetelor. După cum scrie Procopius din Caesarea. nici una dintre legile barbare accesibile nouă nu conţine articole referitor la vânza- rea-cumpărarea fecioarelor. – iar el fugi de acolo plângând în încăperea bărbaţilor.n. 42 Ibidem. „Odată mama îl lovi pe copil în camera de culcare.42. niciunul dintre romani n-a primit pedeapsă corporală şi n-a ispăşit prin luarea averii”. Amalasuntha „…se descurca cu deosebită pricepere şi dreptate şi se arăta la fire ca un bărbat. Goţii ieşiţi în întîmpinare făcură din aceasta o întîmplare grozavă. pentru ca acesta să poată cunoaşte realizările ştiinţei şi culturii roma- ne. menţionându-se în acelaşi timp că „Dacă totuşi este vreo înşelătorie. şi el va primi banii înapoi”. 16 . moartea copilului. 43 Ibidem. ele vor moşteni întreaga avere. ei o defăimau pe Amalasuntha şi ziceau că ar urmări. Legea prevede că „Dacă cineva cumpără o fecioară. Legea mai prevede că „Dacă ea este logodită cu un alt om la un preţ de mi- reasă. ea va fi cumpărată cu plata pentru mirea- să. el va plăti 20 şilingi despăgubire”43.

Peredeus s-a culcat cu regina”. 2011. După moartea fiului ei (534) Amalasuntha se apropie de Bizanţ. 103. s-a aprins îndată de dorinţa de a răzbuna moartea tatălui ei prin uciderea regelui”48. „După ce a domnit în Italia trei ani şi şase luni. Un rol deosebit în istoria regatului longobard46. deoarece ştiinţa scrisului îi îndepărtează pe om de bărbăţie”. nereuşind să şi-o stăpânească. Paulus Diaconus scrie mai departe că ea a pus la cale înfăptuirea acestui scop împreună cu scutierul regelui Elmichi. în timpul unui ospăţ la Verona. ocupată în 540 de oştirile conduse de Belizarie. ori el te va răpune cu propria spadă”49. ea a fost asasinată din porunca lui Theodahat. Referindu-se la cauza morţii lui Alboin. Coşbuc „Regina ostrogoţilor”. 17 . soţia regelui longobard Alboin (568-572). Neavând altă soluţie. În acest context. eveni- ment care a servit drept motiv pentru împăratul bizantin Justinian I (527- 565) să înceapă intervenţia în Italia. Paulus Diaconus scrie următoa- rele: „Fiind. „un bărbat deosebit de puternic”. despre care Pauluis Dia- conus scrie următoarele: „noaptea regina i-a luat locul în pat slujnicei cu care Peredeus se culca de obicei.de folos. Faptele acestei regine ne sunt cunoscute graţie operei „Istoria Longobarzilor” a lui Paulus Diaco- nus47. p. Acest eveniment este redat în poezia lui G. Iaşi. con- siderând cum că învăţătura „…are ca urmare teama şi josnicia”44. p. p. Istoria longobarzilor. însă în cupa pe care el o făcuse din tigva socrului său. regele Cunimund. Dar deoarece nici acesta nu dorea să- şi omoare regele. şi a poftit-o pe aceasta să cinstească voios cu tatăl ei”. În partea de sud a Italliei longobarzii au format ducatele Benevento şi Spoleto.) a murit în urma curselor puse la cale de soţia sa”. 101. acest rege (Alboin – n. căruia i-a propus coroana (în calitate de coguvernant). dar această tendinţă nu este pe placul aristocraţiei ostrogote care se revoltă. Con- form trasdiţiei. venind în pat. când a fost cucerit de Carol cel Mare. Conform cronicii acestuia. 48 Ibidem. Europa barbară din 476 până în 774. Peredues a căzut de acord să-l omoare pe Alboin. Bucureşti. I. mai vesel decât se cuvenea. 2003. Regatul a existat până în 774. 74. Dar la asasinarea regelui şi-a „adus contribuţia” şi regina. 47 Paulus Diaconus. vol. Neştiind nimic despre aceasta. spunân- du-i: „…ori tu îl vei ucide pe Alboin. 45 A se vedea: Peirre Riché. cerându-i acestuia să-i omoare soţul. Istoria medievală….n. Dimineaţa Rosmunda l-a pus pe Pere- deus în faţa faptului împlinit. În acelaşi an Amalasuntha se căsătoreşte cu vărul ei Theodahat. 35-36. Pau- 44 Pavel Cocârlă. După această căsătorie Ama- lasuntha este îndepărtată de la putere şi asasinată (aprilie 535)45. Rosmunda s-a simţit ofensată de acest gest nesăbuit al regelui şi când a înţeles ofensa „…a simţit în suflet o durere profundă. a cerut să i se dea de băut reginei. Rosmunda a recurs la un şiretlic. 49 Ibidem. care la rîndul său a sfătuit-o pe regină să-l omoare pe rege cu ajutorul lui Perede- us. 46 Regat format în Italia de nord ca urmare a campaniiilor întreprinse de regele Alboin (568- 572). p. l-a avut regina Ros- munda.

O anumită influenţă a femeilor-regine asupra monarhilor a avut loc şi în perioada carolingiană a regatului francilor (secolele VIII-IX). apoi rege (751-768). des- 50 Paulus Diaconus. regele căruia se afla în relaţii ostile cu papalitatea. urmând planul lui Elmichi. deoarece alianţa cu Desiderius venea în contradicţie cu intenţiile lui Carol cel Mare (aliat al papei) de a supune re- gatul longobarzilor. 390. p.lus Diaconus ne oferă următoarele detalii: „Atunci Rosmunda. p. Originile. După moartea lui Pepin cel Scurt (768) Bertrada a încercat o revenire la faza de egalitate în raporturile cu regatul longobarzilor. Aceasta era a doua căsătorie a lui Carol cel Mare: prima lui soţie a fost Himiltruda. dar reacţia furtunoasă a papei Ştefan al II- lea l-a forţat să renunţe de la această intenţie. Pepin al III-lea a decis să se despartă de soţia sa Bertrada (mama lui Carol cel Mare – n. He- germann. a fost doborât ca un bicisnic…”50. care la începutul anului 770 i-a născut lui Carol pe primul fiu – Pepin. 2003. Este cazul lui Pepin al III-lea (zis cel Scurt) din regatul francilor. fiindcă era legată prea strâns. Istoria Franţei. cit. aşa încât acesta să nu o poată scoate. după ce Albo- in aţipise la amează. a ascuns toate celelalte arme şi a legat straşnic spada regelui de capra patului.. După cum subliniază D. Москва. apucă scăunelul pe care îşi aşeza picioarele şi s-a apărat cu el pentru o vreme. Istoria longobarzilor…. poruncind ca în palat să fie linişte deplină. Trezându-se brusc din somn şi înţelegând primejdia care îl ameninţă. Bucureşti. Hăgherman consideră că nume- le „Deziderata” („cea dorită”) e un joc de cuvinte şi în acleşi timp varianta feminină a nume- lui tatălui său. În 756. 2000. op. Vol. neputând să o scoată. care a fost înlăturat de la moştenire cu ajutprul papei. mai întâi majordom (741-751). D. 18 . A se vedea: Дитер Хэгерман. Referindu-se la aceste căsă- torii Karl Werner este de părere că Bertrada „a tulburat situaţia punând la cale în 770 căsătoria lui Carol cu o fiică a regelui longobard Didier”52. O trăsătură specifică a acestei perioade o constituie căsătoriile şi divorţurile regilor. 52 Karl Ferdinand Werner. I. „concubine sau copii nelegitimi în legătură cu aceasta. 51 A se vedea: Дитер Хэгерман. Карл Великий.n). 67. niezbutind să ţină piept potrivnicului. La insistenţa ei cei doi fii – Carol (viitorul rege Carol cel Mare) şi Carloman (mort prematur în 771) s-au căsătorit cu prinţese longobarde. primind acest titlu cu aju- torul papilor Zaharia (751-752) şi Ştefan al II-lea (752-757). nu se ştie din ce cauză. cu- noscut şi sub numele Desiderius53. p. vai. 103. 53 Numele adevărat a celei de a doua soţii nu se cunoaşte. pe care a iubit-o. cauzate deseori de interese politice. După aceasta Carol cel Mare s-a căsătorit cu alemanca Hildegarda. 79. l-a împins înăuntru pe Peredeus. Dar. Alboin a întins grabnic braţul către spadă. papalitatea (cointeresată în stabilitatea regatului) având de spus un cuvânt greu referitor la acest fenomen. с. De aceea peste un an Carol cel Mare a respins-o din motive necunoscute pe Deziderata (probabil şi din cauza divergenţelor cu mama sa). zis Cocoşatul. ucigaş mai crud decât orice fiară. ce ne- norocire! Un bărbat atât de războinic şi de o nemăsurată vitejie. nu sunt menţionaţi”51.

iar lui Lothar i se reconfirma titlul de împărat. În anii 30 ai secolu- lui al IX-lea în Imperiul creat de Carol cel Mare s-au format două tabere: pe de o parte – tabăra susţinătorilor lui Lothar. lui Carol îi revenea Aquitania. 54A se vedea: Дитер Хэгерман. Din prima căsătorie (794) cu Hermengarde de Hesbay Ludovic cel Pios a avut 5 copii. Vol. Moartea lui Pepin (838) i-a permis împăratului să revadă din nou Ordinatio imperii. Dragostea faţă de ea se mai explică şi pin faptul că în decurs de 12 ani de căsătorie ea i-a născut lui Carol nu mai puţin de 9 copii. Carol cel Mare a întreprins în anii 773-774 o campanie militară împotriva regelui Desiderius care ame- ninţa din nou papalitatea. iar pe de alta – a celor care tre- cuse de partea Judithei. dintre care trei băieţi – Carol. cerând de la Ludovic cel Pios o nouă reîmpărţire a imperiului. dintre care trei feciori: Lothar. în 819 Ludovic cel Pios se recăsătoreşte cu Judith de Ba- varia (Judith de Baière) care i-a născut în 13 iunie 823 la Francfurt un fiu – viitorul rege al francilor (Franţei) Carol. Tainele istoriei. p. p. zis cel Pleşuv (843-877). ambii urmând să recunoască fratelui mai mare – Lothar titlul de împărat. Bucureşti. care a anexat teritoriile regatului fostului socru la regatul său55. op. titllu care conform Ordinatio îi revenea lui Lothar. p. Cocârlă.3-4. Sub presiunea Judithei Ludovic cel Pios a revăzut o parte din deciziile sale nemulţumind curtenii şi aristocraţia. Venirea pe lume a acestui copil punea sub semnul întrebării respectarea Ordinatio deoarece Judith dorea cu orice preţ să-i asigure titlul de împărat fiului ei – Carol. Una dintre femeile care au avut o influenţă deosebită asupra monar- hului în acelaşi stat în Evul Mediu timpuriu a fost Judith de Bavaria (Judith de Baière) – a doua soţie a împăratului francilor (fiul lui Carol cel Mare) – Ludovic cel Pios (814-840 ). După ce a trimis-o acasă pe Desiderata. Hans-Cristian Huf. care deja în 806 erau gata să devină urmaşii împăratului54. Dar după decesul Hermengardei de Hesbay (octombrie 818). 81. Pepin şi Ludovic. 2000. Conform Or- dinatio Imperii lui Pepin îi revenea Aquitania. În 817 împăratul a emis Ordinatio Imperii – document care în scopul menţinerii unităţii imperiului reglementa succesiunea la tron a fiilor săi. Conform noii împărţiri a imperiului. împărat care depindea de cler (despre aceasta ne vorbeşte epite- tul „cel Pios”) şi de aristocraţia laică. 240-244. iar lui Ludovic – Bavaria.. 19 . Pe- pin şi Ludovic deveneau viceregi. Acesta era un împărat slab de caracter. De la Clovis…. lipsit de voinţă. În rezultatul campaniei Carol cel Mare l-a forţat pe Desiderius să iasă la începutul lunii iunie 774 din capitala sa – Pavia şi să se predea învingătorului.pre care îşi aminteşte de caracterul ei călăuzitor şi povăţuitor în documen- tele emise la curtea sa. provocând un război civil (832). cit. 122-123. Pepin şi Ludovic. 55A se vedea: P. Dar Judith nu vroia ca fiul ei să fie vasalul lui Lothar – ea dorea ca acesta să fie împărat. lui Ludovic – teritoriile din partea de Vest a im- periului (ulterior Germania). Sfinx.

Under Article documentary is the barbaric laws of the V-VII and works of ancient authors „War against the Gauls” of Caesar (100-44 BC). the article begins with the first written men- tion of ancient authors about the barbarian nations and complete with mid century XI. Germania şi Italia. puterea centrală fiind lipsită astfel de susţinerea acestei categorii a ţărănimii. how to protect the rights and status of women in barbarian laws. an event that marks a new stage in the history of Western European medieval society. „Geography” Strabo (64 BC-19 AD). Ele au finalizat prin semnarea de către fraţi a tratatului de la Verdun (11 august 843). Cronologic laws. în 840 luptele dintre Ludovic cel Pios şi fii săi au fost reluate. conform căruia lui Carol cel Pleşuv i-a revenit partea de Vest a Imperiului franc (viitorul regat al Franţei). Destrămarea imperiului a fost cauzată de creşterea ma- rii proprietăţi funciare a aristocraţiei în rezultatul campaniilor lui Carol cel Mare. © Pavel COCÂRLĂ. Ludovic cel Pios a fost grav rănit. de răspândirea sistemului de vasalitate şi a imunităţii feudale.. p. Irina GUGLEA 56 A se vedea: Karl Ferdinand Werner. Summary The article is tackled status and role of women in medieval society ear- ly. Dar deoarece nici această reîmpărţire nu satisfăcea niciuna dintre părţi. 416-419. de lip- sa legăturilor economice dintre diferite regiuni ale imperiului. Trebuie să ţinem cont şi de faptul că războaiele purtate de Carol cel Mare au contribuit la ruinarea ţăranilor li- beri. 20 . In the article are analyzed such issues as the role of women in military campaigns. care şi-a păstrat titlul de împărat. După moartea lui Ludovic cel Pios luptele dintre fraţi au continuat. iar lui Lothar. de pestriţi- mea etnică a populaţiei imperiului etc.. .Germany” of Tacitus (54-120) and chronicles the time „French historian” of Gregory of Tours (ca. în una dintre bătăliile care s-au produs între oştirile împăratului şi ale fiului său Ludovic. din care cauză a decedat la 20 iunie 840 la reşedinţa sa de la Inghelheim-sur-le Rhin56. 540-594) and „Lombards history” of Paulus Diaconus (ca. 57 Ibidem. Revizuirile Ordinatio au constituit doar un prilej pentru aristocraţia din imperiu care s- a folosit de lupta dintre fraţi pentru a slăbi puterea centrală şi a-şi consoli- da poziţiile în stat. lui Ludovic – partea de est a im- periului (viitorul regat al Germaniei). În acelaşi an. op. with the collapse of Charlemagne's Empire. p.realizată de el în 839. – teritoriile care separau cele două regate57. În încheiere considerăm necesar să menţionăm că ar fi o greşeală da- că am afirma că destrămarea imperiului lui Carol cel Mare a fost cauzată doar de revederea Ordinatio şi a capriciilor Judithei de Bavaria. 720 -?).412-416. Tratatul de la Ver- dun a pus bazele statelor contemporane Franţa. the right to inherit property. their influence on barbarian kings. cit.

21 . datorită unor colecţionari de carte veche. Informaţiile biografice despre Macarie tipograful sunt foarte zgârcite. dar şi a unor istorici de formaţie ştiinţifică modernă s-a consta- tat că după tipografiile de carte slavă veche de la Cracovia (1491-1493) şi Cetinje (1493-1495) a treia ca vechime tipografie de carte slavă a fost cea din Târgovişte (Mănăstirea Dealu) din Ţara Românească. considerând că s-ar fi născut pe la mijlocul secolului al XV-lea şi ar fi plecat la cele veşnice. Octoihul lui Macarie 1510. fie ceva mai târziu. № 6. Књ. ISBN 978-606-714-070-5. 377-402. XXXV. fie imediat după 1512. http://www. 500 de ani de tipar românesc. un monah pre nume Macarie a scos trei cărţi: un Slujebnic / Liturghier. Стоjановиħ. p. Ed. Costeşti. 457. Београд. Unii cercetători susţin că acesta s-ar fi născut pe la 1450/1455 şi s-ar fi stins din viaţă prin 1521 la Târgovişte1. CIRCULAŢIA TIPĂRITURILOR LUI MACARIE (1508-1512) ÎN EUROPA* Andrei EŞANU. с. Bucureşti. Coord. p. 2 Macarie // Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti. Macarie // Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti. iar alţii nu riscă să aducă date con- crete. Ieromonahul Macarie: tipograf român (1508-1512). 1508. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. acad. (preot şi monah) în cel al Octoihului din 1510 şi în cel al Tetraevanghelului din 1512 ar fi un „vlah” din Muntenegru2. precum şi-a arătat el cinul biseri- cesc în Epilogul său la Liturghierul din 1508. 3 Virgil Molin. din voievodatul Zeta3. Valentina EȘANU Încă de la hotarul secolelor XVIII-XIX-lea. Старе српске штампариjе // Српске књижевни гласник. књ. Mai mulţi cercetă- tori consideră că s-ar fi format ca meşter tipograf la Veneţia în mediul ti- parniţei lui Andreas Toressani. 2008. 1902. Macarie s-ar fi refugiat sau ar fi venit în Ţara Românească împreună cu Maxim. Београд. p. nr. О цетињскоj штампариjе пре четири стотине година // Глас српске краљвске академиjе. Macarie monah şi preot ( ). An. fondând o altă * Lucrarea reprezintă o variantă revăzută şi completată a studiului nostru Primele tipărituri româneşti (1508-1512) în colecţii europene // Clio în oglindiri de sine. un Osmoglasnic/Octoih. 305. 2014. mitropolit al Ungrovla- hiei de obârşie sârbească6. 36-38. 6 И. 7. 2010. 40 (26). 5-6. dar după cucerirea Muntenegrului de către osmani. Cliveti. Ion Stoica Moreni. iar după alţii – de provenienţă sârbă-muntenegreană4 sau chiar română5. 1512 – primele cărţi imprimate în cultura românească. Mircea Păcurariu.htm 5 Veniamin Micle. În 1492 fondează la Cetinje o tipografie. unde şi-a continuat activitatea. 1 Mircea Păcurariu. Tradiţia artistic a Moldovei în tipăriturile ieromonahului Macarie // Mitropolia Moldovei şi Sucevei (În continuare: MMS). 4 Љ. 378. 2010.agero-stuttgart. Academicianul Alexandru Zub. с. Iaşi. 1510 şi un Tetraevanghel / Evan- gheliar. p. Omagiu. Руварац. De sub teascurile aces- teia din urmă. 1893. 1959. Bucureşti.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/500%20de%20ani%20de%20 tipar%20romanesc%20de%20Ion%20Stoica%20Moreni. Volum editat de Gh. 267 p. 378.

330. 2. XXXIII-LXXVIII. Mircea Păcurariu. 378. 22 .. Panaitescu pune la îndoială (Liturghierul lui Macarie (1508) şi începuturile tipografiei în Ţările Române // Liturghierul lui Macarie. p. Энцеклопедический словарь. 1925. Date noi cu privire la Macarie tipograful // Studii. Београд.P. с. Москва. 1959. I. ba chiar după alţi autori acelaşi Macarie ar fi ajuns în 1526 stareţ al mănăstirii Hilandar de la Muntele Athos10. 2. XXXV. http://www. p. Macarie // Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti. Întrucât Macarie. с. Revistă de istorie. Яцимирский. apoi alţii – susţin că ar fi meşteri diferiţi14. după unii din 15169 – până în 1521. Se mai admite că după 1512. 138. [Bucureşti. cu studiu introductiv de P. Mitropoliţii Ungrovlahiei // Biserica Ortodoxă Română (în continuare: BOR). Книго- введение. Panaitescu. an 77. vol. P. XVI. с. Panaitescu. Dacă unii autori în baza unor argumente plauzibile îi consideră a fi una şi aceiaşi persoană13. Ediţie de Angela şi Alexan- dru Duţu. p. Damaschin Mioc. 2010. p. de astă dată la Târgovişte7. nr. M. Ed. 1896.P. care tipăreşte în 1493-1495 un Osmoglasnic / Octo- ih (în două părţi). 12 O descriere detaliată a acestor incunabule slavone vezi: Evgenij L. Panaitescu. Dar P. 792-797. Band I. An. 9 А. XXXIII-LXXVIII). Damaschin Mioc. 10 Fapt pus la îndoială de P. 8 Nicolae Şerbănescu. 1963. [Bucureşti. iar în 1526-1528 ar fi întocmit o descriere geografică a Daciei11. 429-440. Virgil Molin. 303-308. an. 14 Книговедение.Яцимирский. cu un studiu introductiv de P. [Bucureşti. Panaitescu (Liturghierul lui Macarie (1508) şi începuturile tipo- grafiei în Ţările Române // Liturghierul lui Macarie. Liturghierul lui Macarie (1508) şi înce- puturile tipografiei în Ţările Române // Liturghierul lui Macarie.P. Revistă de istorie. ar putea demonstra că a existat un singur tipograf Macarie16. 1982. 13 А.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/500%20de%20ani%20de% 20tipar%20romanesc%20de%20Ion%20Stoica%20Moreni. [Bucureşti. 1961].tipografie. Историjа општехриш- ħанске и српске православне цркве са хронологиjом. Nemirovskij. XXXIII-LXXVIII). 7 Nicolae Iorga. care a activat la Cetinje şi la Târgo- vişte. 1961]. p. nr. Tradiţia artistică a Moldovei în tipăriturile ieromonahului Macarie // MMS. p. numele tipografului din Valahia era acelaşi cu cel al tipografului din Cetinje.P. 792-797. Inkunabeln. o Psaltire cu tâlc şi un Molitvenic / Trebnic12. Первый печатный славянский Служебник // Известия Отделения русского языка и словесности Императорской Академии Наук. Маринковиħ. Bucureşti. СПб. în privinţa identităţii celor doi tipografi. S. 1896. în ştiinţa istorică de multă vreme s-a declanşat o discuţie care continuă până în pre- zent. Octoihul lui Macarie 1510. p. 11 Liturghierul lui Macarie. cu studiu introductiv de P. 15 Vezi de exemplu: Живко М. 748-753.agero-stuttgart. Ediţie de Angela şi Alexandru Duţu. 1968. Bucureşti. 330. Coord. Macarie şi-ar fi continuat activitatea ca Mitropolit al Ungrovlahiei8. Panaitescu. 500 de ani de tipar românesc.. 1963. 429-440. Istoria literaturii române. Date noi cu privire la Macarie tipograful // Studii. nr. Mircea Păcurariu. Istoria cărţii româneşti de la începuturi până la 1918.P. În acelaşi timp asemenea similitudini cum ar fi postfaţa Octoihului din 1494 şi Epilogul din Octoih din 1510 ca şi amintirea în Liturghierul din 1508 a unor sfinţi naţionali sârbi (Sava şi Simion)15. Энцеклопедический словарь. 1982. p. Baden-Baden.P. Gesamtkata- log der frühdrucke in kyrillischer schrift. Jеврем Игумановиħ. СПб. cu studiu introductiv de P. 1959. Panaitescu. 16 Ion Stoica Moreni.Bucureşti.htm. 110-170. с. 1996. 1961]. 7-10. Первый печатный славянский Служебник // Известия Отделения русского языка и словесности Императорской Академии Наук. Ediţie de Angela şi Alexandru Duţu.167-254. 5-6. an. acad. nr. Москва.P. Tomescu. с. XVI. 2002. 1961].

p. 1869. 228)22. Liturghierului (1508) se consideră a fi foarte ase- mănător cu un Liturghier slavo-român copiat la începutul secolul al XVI-lea la mănăstirea Bistriţa (azi BAR. Dealu. în chip firesc au fost exprimate opinii dife- Agnes Erich. 7-8. Кн. Încă B. История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 19 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века.List. Москва. apoi cele din Târgovişte – manuscrisele slavo- moldoveneşti. 23 . De exemplu. rămâne stabilit faptul că el a întrebuinţat pentru tipărirea Liturghierului din 1508. Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688. Moisil. 18 Книговедение. 22 P. Panaitescu.Л. p. 17 Tit Simedrea. 1510) şi identitatea de tipograf a lui Macarie din Ţara Românească (1508-1512) cu Macarie din Muntenegru (1493-1496) // Mi- tropolia Olteniei. Bucureşti. 20 B. Начало книгопечатания в Валахии. 1904. nr. cu totul alte mo- dele de litere şi ornamente….pdf. Întrucât în nici unul dintre epilogurile la tipăriturile din 1508-1512 nu este indicat locul de apariţie. Кн. 27. с. 59-61. Caietul 2. româno-slave şi est-slave Evghenij L. 330. Haşdeu. Москва. Prima carte tipărită în România // Arta şi tehnica grafică. copiate sau inspirate din vechile noastre ma- nuscrise”21. vol. Liturghierul lui Macarie (1508) şi începuturile tipografiei în Ţările Române // Liturghierul lui Macarie. Bucu- reşti. 3: Немировский Е. 520-524. Немировский. 3: Е. iniţialele ornate. 18. fiind considerate „un fenomen specific românesc”20. 2008. precum şi tehnica cu totul diferită a celor doi tipografi în realizarea ediţiilor de la Cetenje şi Târgo- vişte18. Наука. http://www. Начало книгопечатания в Валахии. 1961]. mai ales în ceea ce priveşte semiun- ciala moldovenească. XXIX-XXX.05. Энцеклопедический словарь. 122-125. Comparând literele Liturghierul (1508) cu Octoihul (1494) şi Psaltirea (1495) tipărite de Macarie la Cetinje.. cu studiu introductiv de P. 1937. Nicolae Iorga.Л.ro/13-erchvargolici. slav nr.P. prin care toate cele trei tipărituri ale lui Macarie din Ţara Românească se deosebesc de cele ale lui Sweipolt Fiol din Cracovia şi de cele ale lui Macarie din Mun- tenegru. Iorga au văzut similitudini între Tetraevanghe- lul lui Macarie (1512) şi tetraevangheliarele manuscrise de origine moldo- venească din epoca lui Ştefan cel Mare. Totodată comparând mai multe redacţii de evangheliare sud-slave.P. Controverse privind tipărirea primei cărţi în spaţiul româ- nesc. se deduce că „dacă s-ar dovedi identitatea călugărului tipograf Macarie din Cetinje cu cel din Târgovişte. 605-620. mss. Epilogul din Octoihul slavon (M. Ediţie de Angela şi Alexandru Duţu. Liturghierul (1508).P. [Bucureşti. c. 2008. p. 1982. Nemirovskij constată destul de multe coincidenţe între redacţia textului Evangheliei tipărite de Macarie în 1512 cu redacţiile est-slave ale textului evanghelic în limba slavă19. Niculina Vârgolici. Haşdeu şi N. Москва. apoi cele de la Târgovişte tirajează texte de redacţie medio-bulgară emanate de şcoala de Târnovo. 22. vignetele şi frontispiciile. Panaitescu. Drept argument de bază pentru istoricii care îi consideră persoane diferite17 le serveşte faptul că dacă ediţiile din Cetinje au avut drept modele literele cărţilor veneţiene. p. Наука. nr.2014. Un tezaur de tipoxilografie română de pe la 1550 // Traian. 1970. 21-25. 21 C. dacă tipăriturile muntenegrene au avut la temelie izvoade de redacţie sârbească. accesat 31.P. 20. c. 23.

pe de altă parte. Stud. 28 Constantin Teodorovici.05. accesat 31. Liturghierul din 1508 este prima ediţie în limba slavonă a acestei cărţi de cult26. lucrarea a văzut lumina. în domnia lui Mihnea vodă (1508-1509)27. Controverse privind tipărirea primei cărţi în spaţiul românesc. şi prima carte apărută în spaţiul istoric românesc. Cărţile din 1508-1512 ale lui Macarie sunt în limba slavonă de re- dacţie medio-bulgară. Drept argument în această privinţă sunt numele voievozi- lor munteni la comanda cărora au fost tipărite. Târgovişte. 96-106. Pe de o parte. considerată o formă rară între liturghierele slavone. ca în cele din urmă să i se dea prioritate mănăstirii Dealu din Târgovişte. a fost susţinută părerea că acestea au văzut lumina tiparului în una din mănăstirile Ţării Româneşti (Bistriţa. care amintesc de manuscrisele româneşti miniate. Go- vora. Macarie ieromonahul // Dicţionarul literaturii române de la ori- gini până la 1900. XII. cu 15-22 rânduri pe pagină. Bucureşti. la Moscova – 1602 ş. Constantin Teodorovici. Москва. Deşi tipărirea Liturghieru- lui a fost iniţiată din porunca lui Radu cel Mare (1495-1508).P. S-a stabilit că o parte din tiraj a ieşit cu anumite erori. Liturghierul (1508) http://www. 237. cu toate că lipseşte vreo menţiune specifică a tipo- grafiei veneţiene. prezenţa stemei Ţării Ro- mâneşti pe toate cele trei tipărituri târgoviştene. inclusiv cele care au circulat în ţările române28.2014. Macarie ieromonahul // Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900. format in 40. Dealu. fără foaie de titlu (ca şi manuscrisele şi incunabulele). 24 . 26 Pentru comparaţia vom arăta că alte ediţii ale Liturghierului au apărut mai târziu: la Ve- neţia în 1519.ro/13-erchvargolici. 25 P.a. Niculina Vârgolici. a noua tipăritură în ordine cronologică în limba slavonă du- pă incunabulele de la Cracovia şi Cetinje. cu iniţiale şi frontispicii ornate cu motive geometrice şi florale. precum se arată în Epilo- gul cărţii. Snagov). Studii introductive şi traducere. caiete numerotate cu litere chirilice. cu text în două culori (roşu şi negru). precum şi tehnica mai ru- dimentară aplicată pentru realizarea acestor ediţii25.P. denumită de biblio- 23 Evoluţia discuţiei în această problemă vezi: Agnes Erich. Tipăriturile sunt armonios lucrate. 24 Е. Aceiaşi carte este prima între tipăriturile în limba slavă care are imprimată stema unei ţări – a Valahiei. p. 2008. p. Panaitescu. 526-527. la 10 noiembrie 1508. Epilogurile celor trei cărţi tipărire de ieromonahul Macarie (1508-1512) // Liturghierul lui Macarie 1508/2008. p. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. s-a emis ipoteza că cele trei cărţi au fost tipărite la Veneţia. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. 1979. [Bucureşti.pdf. том I (1491-1550). Textul Liturghierul este o traducere din greceşte. Немировский. Panaitescu. Mihăilă. care la sigur şi-a aduc contribuţia alături de autorităţile ecleziastice la fondarea ti- parniţei din Târgovişte.Л. de P. 2009. 526-527. p. indice de Angela şi Alexandru Duţu. părere care s-a afirmat în ştiinţa istorică româneas- că23 şi străină24. 1961]. la Vilna în 1583.rite şi în această privinţă. 27 Gh. 1979. 180-181.List. Славянские издания кирилловского (церковнoславянского) шриф- та 1491-2000. Bucureşti.

ci un tip mixt34. XXXIII-LXXVIII. 34 Marian Vâlciu. Ediţie de Angela şi Alexandru Duţu. p.P. apărut la Braşov în 157031 şi retipărit. ieşită fără greşeli. căci cel de la Târgovişte a avut drept model un manuscris provenit din Ţara Românească. 31 Ene Branişte. nr. 378. încât cealaltă parte de tiraj. Panaitescu. dar nici un Octoih Mic. LXXVI. când s-a tipărit Octoihul (1510) şi în cea a lui Neagoe Basarab voie- vod (1512-1521). 1035-1068. care cuprinde ace- leaşi slujbe. 1958. Dacă Epilogul Octoihului din 1510 este identic cu Prologul celui din 1494. http://www. 25 . p. Liturghierul slavon tipărit de Macarie la 1508 // BOR. în 158832. adică Octoihul de 29 P. care cuprinde cântările Vecerniei şi Utreniei pentru toate zilele săp- tămânii. tot acolo. Stidii. urmat de alte traduceri româneşti tipărite de mitropolitul Do- softei la Iaşi în 1679 şi 1683. Liturghierul lui Macarie (1508) şi începuturile tipografiei în Ţările Române // Liturghierul lui Macarie. LXXVI. 1961]. Octoihul din 1510 se deosebeşte prin aceea că „nu este nici un Octoih Mare. şi alta tălmăcită şi tipărită de Antim Ivireanul la Râmnic în 1706 sub titlul de Evhologhiu şi la Târgovişte în 171333.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/500%20de%20ani%20de% 20tipar%20romanesc%20de%20Ion%20Stoica%20Moreni. Liturghierul slavon tipărit de Macarie la 1508 // BOR. 96. iar cele de pe glasurile 2-8 numai din zilele de sâmbătă şi dumini- că”35. Macarie ieromonahul // Dicţionarul literaturii române de la ori- gini până la 1900. dar numai pentru zilele de sâmbătă şi du- minică. pe cele opt glasuri. Bucureşti.P. cuprinzând slujbele din toate zilele săptămânii pe glasul 1. 500 de ani de tipar românesc. 10- 11. ti- părit la Kiev (1639). fiul acestu- ia. Cartea şi perioada Octoihului. p. I. pe toate cele opt glasuri.logi Varianta I. [Bucureşti. 1979. observându-le tipograful le-a corectat. 1035-1068. precum şi prima traducere românească fiind vorba de Liturghierul lui Co- resi. nr. Târgovişte. sub care a apărut cea din urmă tipăritură a lui Macarie – Evangheliarul (1512).htm 36 Constantin Teodorovici. 32 Mircea Păcurariu. 1958. p. apoi textele propriu-zise ale celor două Octoihuri diferă. 33 Ene Branişte. de Şerban. p. Liturghierul din 1508 a circulat în toate cele trei ţări româneşti.agero-stuttgart. p. Panaitescu. 526-527. Tiparniţa de la Târgovişte şi-a continuat activitatea în domnia lui „Io Vlad mare voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei şi Podunaviei” (1510- 1512). cu studiu introductiv de P. De pe acelaşi Slujebnic a lui Macarie au fost efectuate în secolul al XVI-lea. când treptat este înlocuit cu o nouă redacţie a arhimandritului Ioan de la mănăstirea Dealu (1648) după Liturghierul lui Petru Movilă. Octoihul lui Macarie 1510. a fost categorisită drept Varianta a II-a29. 2010. atât sub formă tipărită. fiind diferite doar numele voievozilor şi data apariţiei 36. cât şi în copii manuscrise până la mijlocul secolul al XVII-lea30. Bucureşti. 10- 11. 2010. p. LIX-LX. patru ediţii slavone la Veneţia. cu uşoare îndreptări. 35 Ion Stoica Moreni. 30 Ibidem. semnificaţia teologică şi importanţa lor pen- tru viaţa liturgică a bisericii // vol. Octoihul lui Macarie 1510/2010. Macarie // Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti.

Изда- ния кириллической печати XV-XVII вв. 41 И. Geschichte der serbischen Schriftthums.. P. 1983. 1961[. fie a ediţiei lui Macarie din 1510. 1508-1830. p.la Târgovişte nu este o reeditare a Octoihului de la Cetinje. 1865. 269. Cercetare şi valorificare. 2008. de P. [Bucureşti. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. Stud. Šafařik. Москва. 39 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Însemnările sale au fost publicate în 1796 de I. II. 245. Санкт-Петербург. Izvoare coresiene // Valori bibliofile din patrimoniul cultural naţional.Л. 45 Ibidem. precum şi în Belgradul Serbiei la 155241 de cneazul Radnişa Dmitrovici şi de orăşeanul din Dubrovnic. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. № 30. 37 P. Însăşi I. [Bucureşti. Каталог книг из собрания Г[осудар- ственной] П[убличной] Б[иблиотеки]. Наука.J. 1961]. pentru cel tipărit de Filip Moldoveanul la Sibiu în 154640. cu in- dicaţii marginale asupra folosirii lor.P. с. 2008. 1903. 270. p. 526-527. 1993. Prag. 40 Издания кириллической печати XV-XVII вв. 3: Е. Кн.433. 2010. Каталог книг из собрания Г[осударственной] П[убличной] Б[иблиотеки].P. LVIII-LIX. Panaitescu. Moldoveanul Filip // Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti. Dobrovskij încă la 1793 identificând şi descriind un exemplar de la Biblioteca Sinodală din Moscova. tom. с.П. Pogodin în 183345. Pentru prima dată a atras atenţia asupra Tetraevangheliarului din 1512 slavistul ceh I. 84. Bucureşti. LXI- LXII. 78-79. p. Начало книгопечатания в Валахии. I. Санкт-Петербург. Немировский. Описание славяно-русских книг. Bucureşti. Troian Gundo- lici. indice de Angela şi Alexandru Duţu. 410. Stud. Vasile Oltean. tradusă şi editată în limba rusă la Sankt-Petersburg de M. de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş. LIX. 26 .P. Москва. 1979. № 27. 20. c. 118. Octoihul de la 1510 a avut o îndelungată aplicare şi se afirmă că Octoihul tipărit de Coresi în 1557 este o reproducere a Octoi- hurilor. напичатанных кирилловскими бук- вами. СПб. Немировский. Bibliografia românească veche. (1494-1600). p. Dobrovskij a menţionat exemplarul identificat de el la Moscova doar în 1822 în manualul său de „Gramatica limbii slavoneşti”. vol. p. 256. c.Л. Bucureşti. p.P. 38 Constantin Teodorovici. Panaitescu. Panaitescu. Наука. Tetraevangheliarul din 1512 cuprinde cele patru evanghelii. Bucureşti. 43 Ibidem. 3: Е. ci o multiplicare a unul manuscris intern. indice de Angela şi Alexandru Duţu. tipograf fiind meşterul ieromonah Mardarie de la mănăstirea Mrkşina Ţrcva din Muntenegru42. 42 P. Каратаев. Tipăritura se distinge printr-o orna- mentaţie bogată şi variată38 şi a servit drept model pentru Tetraevanghelul tipărit în 1537 la mănăstirea Rujno (Serbia)39. Mir- cea Păcurariu. Начало книгопечатания в Валахии. fie a celei veneţiene tipărit de Bojidar Vucovici în 157337. de P.433. 1878. Panaitescu.P. S-a constatat că în aceste ediţii se reproduc exact şi toate ornamentele tipăriturii din 151244. 44 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Griesbach în ediţia sa critică a „Noului Testament grecesc”. Кн. с. p. 1993. (1494-1600). Aceas- tă din urmă tipăritură a ajuns şi în Transilvania43. 1508-1716. ediţie repetată în 1562 de acelaşi Mardarie. Macarie ieromonahul // Dicţionarul literaturii române de la ori- gini până la 1900. p.

ţinutul Lăpuşna. a.I.138. Mai multe ezemplare ale celor trei tipărituri maca- riene circulând în secolele XVI-XVIII în mediul sud-slav s-au precipitat către epoca modernă în mănăstirile din Balcani (Rila. dintre care doar unele au rămas în colecţii româneşti. Belgrad. cât şi pentru popoarele slave din sudul Dunării. atât pentru ţările române şi cultura românească. p. ca în anii 90 ai secolului al XIX-lea să ajungă în posesia colecţionarului rus P. Vechi cărţi româneşti călătoare. 46 Macarie // Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti. Editeur Bibliotheque de Bucarest. la o dată necunoscută. unde s-a păstrat mai mulţi ani. 27 . vol. ca mai târziu să ajungă la Bibliote- ca Naţională a Rusiei din Sankt-Petersburg. districtul Vâlcea 7 exemplare a Liturghierului din 1508 şi două exemplare ale Evangheliarului din 151247. p. About Macarie’s Lithurghier (1508). Budapesta. nr. 2010. şi modelelor de la care a pornit în tipărirea cărţilor sale. 819. 47 Al. ca mai târziu să ajungă în Biblioteca tipografiei Du- hovniceşti din Moscova. conform altei însemnări al unui oarecare popa Teodosie „ot Vlaşcoi Zemli” a ajuns în localitatea Alun din părţile Sibiului. 1.). la Roumanie. tom I. Coord. p. Bucureşti. p. Pe la 1657. Precum reiese dintr-o însemna- re de epocă un exemplar al Evangheliarului din 1512 după ce s-a aflat până la 1630 în Ţara Românească. Hopovo. pe problema locului plasării tipo- grafiei. Pe la 1551/1552 „pan Mogâldea cliucinic” din Ţara Moldovei dăruia un Evangheliar din 1512 mănăstirii Neamţ. 5. iar de acolo. 67-73. 1861. Odobescu a identificat la mănăstirea Bistriţa. a trecut în posesia bibliotecii Mitropoli- ei din Sibiu49. Bucureşti. jud. cât şi la popoarele sud-slave46. un oarecare Lefter cu soţia sa Ştefana cumpără. 2011. 2008. Londra ş.a. Şciukin fiind procurat de la pre- otul Teofan Geneţki din satul Vorniceni. Sofia. Moscova. cu 7 taleri un alt exemplar al Evanghe- liarului macarian. Un exemplar al Liturghierului din 1508 se afla de mai multă vreme pe meleaguri basarabene. troisieme edition. 1987. acad. aflate în mănăstirea Bistriţa (dis- trictul Vâlcea în România) // Revista Română. Aducem doar câteva exemple în această privinţă. Bucureşti. discovered in Bessarabia at the end of XIXth century (the book we have to know everything about) // Travaux de Symposium Inter- national Le Livre. Chişinău48. Aceste lucrări s-au axat pe scoate- rea în evidenţă a identităţii lui Macarie. 378. din satul Ciobârciu. Odobescu. Cele trei cărţi tipărite de Macarie la Târgovişte s-au răspândit atât în ţările române. Mircea Păcurariu. ajungând ulterior şi în marile biblioteci şi colecţii din Europa (Sankt Peters- burg. 20 a 24 Septembre 2010. Tot odată au fost efectuate reproduceri şi traduceri ale tipăriturilor macariene. Reluat în Re- vista română de istorie a cărţii. Hilandar ş. Despre unele manuscrise şi cărţi tipărite. Pe timpul domniei lui Mihai Racoviţă (1715-1726) exem- plarul continua să se afle la acelaşi lăcaş. pe care îl dăruiesc bisericii din satul Mălcăuţi. L'Europe. V. despre cele trei cărţi tipărite de el în Ţara Românească au apărut în legătu- ră cu împlinirea a 450 şi 500 ani de la fondarea primei tipografii româneşti şi a primelor cărţi imprimate la români. 49 Florian Dudaş. 48 Maria Danilov. precum şi importanţa acestor ediţii. Încă pe la 1860 Al. Bucureşti.28. Un mare număr de lucrări despre Macarie şi activitatea sa tipografică.30. p.). An.

Deosebit de izbutită ni s-a părut expe- rienţa bibliologului rus Evghenij L. Славянские инкунабулы и палеолиты. Сборник 75. deţinătorii succesivi şi posesorii actuali (biblioteci.Л. Nemirovskij. care de altfel. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate. Virgil Cân- dea. În 2 vol. Москва.P.P. fiind vorba de exemplarele păstrate în depozite din afara României52. Каталог. Nemirovskij. Panaitescu. Е. 2009. În 4 volume. Baden-Baden. Liturghierul lui Macarie (1508) şi începuturile tipografiei în Ţările Române // Liturghierul lui Macarie. Virgil Cândea. 2009. Seria nouă. 51 P. Într-un fel aceste investigaţii au fost continuate de acelaşi Evghenij L. Totodată am găsit de cuviinţă să aducem şi diferite informaţii sporadice. Ediţie de Angela şi Alexandru Duţu.Л. care prin 1961 cunoştea cinci exemplare ale Liturghierului din 1508 păstra- te în România51. 52 Virgil Cândea. 1998. Немировский.P. [Bucureşti. 1491-1493) şi Macarie (Cetenje. 1991-1998. Gesamtkatalog der frühdrucke in kyrillischer schrift. Начало славянского кни- 28 .Л. mănăstiri şi alte instituţii ecleziastice). arhive. muzee.a. 1996. Bucureşti. Е. Sistematizând informaţia acumulată am găsit că ar fi nimerit să aducem maximal tot ce se ştie despre exemplarele cunoscute până astăzi ale celor trei tipărituri târgoviştene ale lui Macarie. Славянские издания кирилловского (церквнoславянского) шрифта 1491-2000. Перечень сохранившихся экяемпляров // Книга и графика. 53 Е. Книги кирилловской печати 1491-1550. Москва. Немировский. S. ci de a sistematiza informaţia acumulată în ştiinţa istorică europeană în materie de evidenţă a exempla- relor celor trei ediţii macariene. inclusiv localitatea. Е. 73-166. Trebuie să menţionăm că în literatura de specialitate s-au întreprins asemenea încercări de sistematizare. 99-103. Mărturii româneşti peste hotare. том I (1491-1550).Л. Inku- nabeln. În lucrarea de faţă nu ne-am pus scopul să realizăm o analiză istorio- grafică a acestei ample literaturi ştiinţifice dedicate problemei primului tipo- graf român şi primelor cărţi româneşti tipărite. colecţia. Mărturii româneşti peste hotare. Cât priveşte experienţa românească în sistematizarea informaţiei despre cele trei cărţi târgoviştene din 1508-1512 merită atenţie experienţa alcătuitorilor Bibliografiei româneşti vechi cărora le erau cunoscute un nu- măr limitat de exemplare şi investigaţiile întreprinse de P. Заметки о славянском старо- печатании. 1972. s-au dovedit a fi deosebit de rare. care a catalogat toate ex- emplarele cunoscute până în prezent ale incunabulelor slave ale lui Swei- polt Fiol (Cracovia. Немировский. cotele de păstrare.Л.Л. Е. Panaitescu. LXXV p. 2010-2012. dar cărora astăzi li s-a pierdut urma sau încă nu au fost identificate. Немировский // Книга. Octoihul (5 glasuri) – 6 exemplare. În special. cu studiu introductiv de P. 1961]. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. Немировский. Немировский. Band I. 50 Evgenij L. Е. Psaltirea cu tâlc (1495) – 28 exemplare şi Trebnicul (1495) – 5 exemplare50. Иcследования и материалы. Panaitescu. Mică enciclopedie de cărţi româneşti şi de izvoare despere români în colecţii din străinătate. с. 1493-1495). Bucureşti. în care sunt menţionate exemplare ale aceloraşi ediţii. Nemirovskij53. precum şi cercetările efectuate de acad. Москва. Москва. cercetătorul constată că lucrările lui Macarie: Octoihul (glasul 1) din 1494 s- au păstrat 82 exemplare. însemnările care ne-au fost accesibile ş.

numerotare pe caiete. 1903. №9.171). Tipărit din porunca lui Mihnea voievod. 06. 1-8. с. I. Carte. гопечатания. unul re- produs de trei ori. Славянские инкунабулы и палеотипы ки- рилловского шрифта в книгохранилищах Советского Союза // Советское славяноведе- ние. 2009. Vezi deosebirile dintre cele două variante la Е. 1968.care periodic în diferite lucrări ale sale a adus informaţii despre numărul şi depozitele de păstrare ale acestor ediţii. Ioan Gură de Aur. 97-99 sau Служебник или Молитвенник (Liturgiarion). http://www. Москва. acelaşi cercetător arată că Liturghierul lui Macarie s-a păstrat în 10 exemplare. Panaitescu presupunea chiar că „greşelile de tipar. 10 нояиря 1508.ru/slavonic/1681-liturgiarion-makary.raruss. Lidia A. p. 1961]. (22 x 16 cm). Москва. nn. I. În urma investigaţiilor noastre am constatat că tipăriturile din Târgovişte s-au păstrat întru-un număr mai mare decât s-a considerat până în prezent. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. Bucureşti. Mănăstirea Dealu (Târgovişte)55. tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea.). in 40. Dé- meny. Liturghia Sf. cu un studiu introductiv de P. 1508-1830. 57 Este cunoscut faptul că la Liturghierul din 1508 caietul al doilea a fost cules de două ori. Е. 1986. p. domnul Ţării Româneşti.htm. care au fost nevoite să ordone retipă- rirea unei părţi a cărţii… Numai astfel se explică de ce avem două variante ale unuia dintre caietele Liturghierului lui Macarie.Л.cimec. XVII. Cuprinde trei frontispicii cu ornamente împletite. cea de a doua este corectă. accesat 0 2. p. том I (1491-1550). [Bucureşti. 253-254. punând la temelie cataloagele şi literatura de specialitate din ştiinţa europeană. 10 noiembrie 1508. Oc- toihul – în 2 exemplare şi Evangheliarul – în 23 exemplare54. Москва. +[124]f. Panaitescu. caietul 16 cu 4 file).). Tipar în două culori. du- pă cum urmează: Liturghierul (1508) – 11 exemplare. 11-25. 2009. anume caietul B (al doilea)” (Liturghierul lui Macarie. Немировский. 259-265 55 Bibliografia românească veche. fără foaie de titlu. 56 Catalogul colectiv al cărţii vechi româneşti. altul de două ori şi al treilea cu stema Ţării Româneşti56. http://www. 1971. negru şi roşu. 2014. Ediţia cunoscută în două variante57. Немировский.P. comentarii. În cea mai recentă lucrare. Bu- cureşti. Славянские издания кирилловского (церковнoславянского) шрифта 1491-2000. c. în ea şi diaconicalele. Немировский. articole. Studii. Каталог. 54 Е.html 29 . tom. hârtie groasă cu trei mărci de fabrică di- ferite.P. omisiunile şi alte erori trebuie să fi atras atenţia forurilor bisericeşti ale Ţării Româneşti. de . P. Evident că faţă de versiunea I. Tetraevangheliarul (1512) – 26 exemplare. с. Ed. Книги кирилловской печати 1491-1550. 255-258. 1508- 1716.=128 file (256 p. În cele ce urmează ne-am propus să continuăm munca de sistemati- zare a informaţiei privitoare la cele trei tipărituri târgoviştene. Москва. Octoihul (1510) – 2 exemplare. (Liturghier). Rânduiala pregătirii sfinţilor slujitori pentru începutul Dumnezeieştii Liturghii. 16 caiete (1-15 a câte 8 file. [4]f. iar culegerea mai bună (Lajos Démeny. № 11. с. Cuprinsul: Povăţuirea către preot a Sfântului Vasile cel Mare. de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş. с. №10. №1.ro/carte/cartev/bmos001.Л. Rânduiala la Dumnezeieştile slujbe. Tырговищте: типография теромонаха Масария.Л.

Odobescu. c. Bucureşti. 220 x 160 cm. indice de Angela şi Alexandru Duţu. Însemnare secolului al XVI-lea în limba slavonă la f. p. Bucureşti. [1] însemnare secolul XVII cu caractere chirilice în limba română: „Această Li- turghie iaste a mănăstirii Bistriţa”. 3 ex.. Panaitescu.Л. de P. [53]. 1961]. 1842. tot aici – pecetea în fum a mănăstirii Bistriţa). p. 22-40. 1861. de P. Bucureşti. Panaitescu. 30. pe f. Exemplare sigure: BUCUREŞTI (România). 1. 1. originale61 şi 2 copii fotografice. 60 Al. aflate în mănăstirea Bistriţa (dis- trictul Vâlcea în România) // Revista Română. 61 Е. 2008. p. numeroase foi uzate la colţuri. Liturghia Sf. 10- 11. Varianta I. 001. 62 Al. 1861. Legătură veche în piele cu ornamente florale şi geometrice presate la rece (secolul XVI). de l-am văzut). p. 1. V. Varianta II. Reluat în Revista română de istorie a cărţii. An. [Bucureşti. 002. Provine de la mănăstirea Bistriţa (probabil este unul din cele 7 exemplare depistate de Al. 807-830. incomplet. Dum- nezeu să ierte pe igumenul Onufrie. Despre unele manuscrise şi cărţi tipărite. intrat în colecţia BAR la începutul secolului al XX-lea. Москва. Немировский. Bucureşti. Šafarik (1795-1861) într-un periodic fondat de el59. an. pe fila albă de la sfârşit însemnare din secolul XVII: 58 Ene Branişte. Прага. Stud. că mi-a dat Liturghierul. p.. [Bucureşti. lipsă f. LXXVI. caietul 4 în manuscris. 1961]. nr. districtul Vâlcea62). IX-X. VII. [13v]: (trad. Panaitescu.Ex.170567 CRV 1 . Pomeneşte Doamne pe robul lui Dumnezeu Stoica şi Marco). vol. p. № 9. Odobescu la mănăstirea Bistriţa.Ex. aflate în mănăstirea Bistriţa (dis- trictul Vâlcea în România) // Revista Română. 30 . Stud. nr. 1035-1068. Reluat în Revista română de istorie a cărţii. том I (1491-1550). Славянские издания кирилловского (церковнрславянского) шрифта 1491-2000. 3-6. inv. Mai detaliat cuprinsul vezi: P. 1958. Panaitescu. Cota II. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. Celelalte piese liturgice58. co- perta la fel cu exemplarul 001. Pentru prima dată a atras atenţia asupra acestei tipărituri în 1842 vestitul slavist ceh P. Aceasta de la fie- care la mănăstirea Bistriţa). [22] (trad. secolul XVII: 63 (trad. p. [128] f. Despre unele manuscrise şi cărţi tipărite. f. 5.P. iar prima descriere arheografică îi aparţine lui Alexandru Odobescu60. hârtie. V. 2. . Legătură veche în piele cu ornamente florale şi geometrice presate la rece (secolul XVI). Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. pe f. nr. 253-254. indice de Angela şi Alexandru Duţu. vol. 2008. 818-819. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. Însemnări: pe foaia albă de la început. Odobescu.P. Biblioteca Academiel Române (BAR). 63 P. 5. apoi trecut la Biblioteca Centrală Bucu- reşti.P. Vasile. 59 Часопис Ческего музеум. inv. hârtie. [127]f. Liturghierul slavon tipărit de Macarie la 1508 // BOR. Studiul bibliografic al Liturghi- erului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508.P. 2009.

31 . discovered in Bessarabia at the end of XIXth century (the book we have to know everything about) // Travaux de Symposium Inter- national Le Livre. p. BUCUREŞTI (România).05.. Nemirovskii indică existenţa la BNR a 4 exemplare (Е. 71 Agnes Erich.Ex.VII-VIII. [128] f. c. Panaitescu. 1 ex. tom I. [Bucureşti. 66 Ibidem. copie fotografică în 3 vol. de P. p. L'Europe. primele 4 file sunt legate la sfârşit şi nu la începutul cărţii. VII. VIII. pentru pomenire să-m facă. 65 Ibidem. lipsă f. Stud. Controverse privind tipărirea primei cărţi în spaţiul româ- nesc. indice de Angela şi Alexandru Duţu. incomplet.P. 002. 3. 2011. 1987. bine conservat.Ex. de P. de Ioviţă polcovnicu şi obărleitănant de frai- corpus. Niculina Vârgolici. p. indice de Angela şi Alexandru Duţu. inv. domn al Ţării Româneşti (1664- 1669). Colecţii speciale. Stud. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. [1-47] în versiune manuscrisă târzie. 1961]. Pus în circuitul ştiinţific pe când era categorisit în BAR ca exemplar „uni- cat”de P. indice de Angela şi Alexandru Duţu. http://www.Ex. [Bucureşti. 67-73. [72] f. VIII. 003: inv. Junimea. cota: CR XVI II 2. text complet. 253-254. Exemplarul mai pose- dă un exlibris: „Biblioteca Aşezământului cultural „Nicolae Bălcescu”71. troisieme edition. precum trebuia.pdf.P. Exemplarul a fost restaurat.P. Însemnări de demult (culese de pe manuscrisele şi cărţile româneşti vechi din Biblioteca Academiei). 2009.Ex. Varianta II. 002.. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. [1-48]. [Bucureşti. VII. 1961]. p. 004. dar comple- tată cu f. Panaitescu. p. 005. Exemplarul s-a aflat un timp îndelungat în Ţara Românească.ro/13-erchvargolici. Iaşi. inv. № 9)..Panaitecu prin ediţia din 196165.Л. 20 a 24 Septembre 2010.P. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литерату- ры. . p. (trad. Florian Dudaş. 7. Panaitescu. . p. inv. 1975. pre- 64 P. 69 Maria Danilov. . том I (1491-1550). [1]791 sept. legătură nouă. hârtie. 4-6. About Macarie’s Lithurghier (1508).2014. asemănătoare cu exemplarele 001 şi 002 de la Biblioteca Academiei Române70. Bucureşti. 1961]. căci în legătura cărţii se află o copie a unei porunci a lui Radu Leon. Această Liturghie cu adresări şi cuvântări a mă- 64 năstirii Bistriţa anatema Domnului [asupra celor care] o vor scoate din mănăsti- re). 70 P. 68 P. iar la 1791. Stud. VIII. Biblioteca Naţională a României. Râmnic”68. 207. precum reiese din altă însemnare de la filele manuscri- se 1-5 „polcovnicul Ioviţă” l-a dăruit unei Bisericii din Bălgrad (Alba Iu- lia)67: „Această Liturghie o am dăruit iarăşi la Sfânta biserică den Bălgrad. dată egumenului Vasile de la mănăstirea „ot Dlăgopol” (de la Câmpu Lung)66. 138.P. Editeur Bibliotheque de Bucarest. Panaitescu. Legătură ve- che în piele cu ornamente presate aurite (secolul XVIII). p. Ed.69 . Liturghierul (1508). Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508.List. Москва. de P. accesat 31. Panaitescu. Немировский. Vechi cărţi româneşti călătoare. Nu se cunoaşte când şi de cine a fost transmis Bibliotecii Academiei Române. Legătură de epocă. 567560. Pe prima pagină de gardă se află o însemnare în slavonă. la Roumanie. legătură nouă. 67 Ilie Corfus. după Ex.P. Panaitescu.P. Славянские издания кирилловского (церковнославянско- го) шрифта 1491-2000. copie fotografică după Ex. 24. p.

Mitrop. Ana Grama.Ex. 2008. 20 a 24 Septembre 2010. Cartea veche româ- nească în contextul Colecţiilor speciale. nr.cimec. VIII. Un episod sibian în pregătirea Bibliografiei Româneşti Vechi // Transilvania. p. Editeur Bibliotheque de Bucarest. 2009. 3. 2. 1 ex. VIII. Iosif Suciu paroh gr[eco] or[todox] rom[ân]”.78 72 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 253-254.06. Наука. de P. Victor Bunea. indice de Angela şi Alexandru Duţu. Liturghierul lui Maca- rie. 6-7. Москва. până acum 7138 (1630)). г. Agnes Erich.5 x 13. Немировский. c. Liturghierul (1508).P. Exemplar restaurat în 2007 în cadrul Laboratorului de Restaurare-Conservare al Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu77. 3: Е.P.). Немировский. I/1. № 9. O jumătate de mileniu de la tipărirea Sfintei Liturghii // Transilvania. veniri”76. de la mănăstirea Bistriţa (Oltenia). p. pe o filă ataşată la forzaţul superior însemnarea: „Această carte rituală în limba slavonă s-a donat la Biblioteca Arhiepiscopeas- că din Sibiu la 8 novembre v[ăleat] 1898 de la Biserica din Alun [în apropiere de Hunedoara]. p.Л..P. discovered in Bessarabia at the end of XIXth century (the book we have to know everything about) // Travaux de Symposium International Le Livre. de P.List. Москва. Lucrări de restaurare // Transilvania. Exemplar cu erori de tipar. 67-73. 1. p. 76 Panaitescu P. Copertă în lemn învelită în piele. nr. 77 Laurenţiu Streza. indice de Angela şi Alexandru Duţu. 2. Maria Danilov. inv. Vasilică Ciorogar. 1961]. Bucureşti. http ://www.05. p.ro/13-erchvargolici. Panaitescu. incom- plet.. 138. [126]f. [Bucureşti. Panaitescu.pdf. Stud. 1961]. том I (1491-1550).1959. provine. 2.139. LXXVII. 2008. Panaitescu. Theodosie din Ţara Românească. Alun la 8 novem[brie] [1]898 v[ăleat]. [Bucureşti. 231-237. 2011. 1987. în anul de la Adam. Pe forzaţul interior exlibrisul: (trad. a 4-a din caietul al 14-lea şi ultima foaie a cărţii. [Bucureşti.P. Кн. pe forzaţul inferior altă însemnare: „V leat 1671. p. Deţină- toare aterioară – Biblioteca Centrală de Stat (Bucureşti) între 1948-195073. Cartea veche românească din secolele XVI-XVII în colecţia Arhiepiscopiei Sibiului. accesat 31. 1961]. Catalogul colectiv al cărţii vechi româneşti. 73 P. Sibiu. Stud. 3-5.74 . Doina-Aurora Braicu. 2008. de P. Florian Dudaş. SIBIU (România). accesat 02. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. 1 ex. VIII. .5 cm). Stud.2014. Л.Л.Русе. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. a 3-a din caietul al 14-lea de- plasată şi lipită pe coperta de la sfârşit 75. nr.htm. cându m-omu popitu. Liturghierul lui Macarie.P. L'Europe. indice de Angela şi Alexandru Duţu. p. p. p. Varianta I: f. About Macarie’s Lithurghier (1508).cum şi o însemnare posesorală 72. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. Fondul de Patrimoniu. 78 Е. Panaitescu. 48-49. 2008. Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шриф- та 1491-2000. nr. la Roumanie. se pare. (17. Controverse privind tipărirea primei cărţi în spaţiul româ- nesc. troi- sieme edition. Каравелова. RUSE (Bulgaria) Biblioteca Regională (Регионална библиотека им. Panaitescu. Menţiuni bibliografice – încă două exemplare din Liturghierul de la 1508 şi un exemplar din Evangheliarul macarian (1512) // BOR. 1980. Начало книгопечатания в Валахии. al Ardealului. Niculina Vârgolici. Maria Fota. p. 32 .P. lipsă 2 file: f. http://www. Biblioteca Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului. 75 P. cu pos- tfaţa. tom I. Vechi cărţi româneşti călătoare. c.ro/carte/cartev/litmace5.2014 74 Virgil Molin.

nr. Zernova (1883-1964). S-a strecurat o eroare.81 . 228. negustor rus din localitatea Gorodnea din gubernia Nijnij Novgorod.L. cota РГБ.I.M. 2 ex. Bucureşti. 243.[1-128]. c. 138. Pe versoul pri- mei coperte lipit exlibris-ul „Московского Публичнаго и Румянцевскаго музеев № 25”. Екземпляр от първата българска печатна книга // АБВ. 138. 2008. Volumul provine din colecţia istoricului bibliofil P. 2. Inclus în circuitul ştiinţific în 1964 de E. MOSCOVA (Rusia). Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate.Exemplar identificat în 1980 în biserica Sfintei Treimi din oraşul bulgar Ruse79. 99-100. care a călătorit de mai multe ori prin ţările slavilor de sud. Seria nouă. 80 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 81 Virgil Cândea. Ро- ссийскaя Государственная Библиотека).Л. Начало книгопечатания в Валахии. Кн. 82 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 6. f. f. aceleaşi două exemplare sunt arătate în colecţia din Moscova la Ministerul Afacerilor Externe.100. care arată că odinioară aparţinuse mănăstirii româneşti Bistriţa din Valahia.Л. p. Наука. Кн. Архив Внешней Политики России) (Ibidem. În 1959 cartea a fost laconic menţionată în cuprinsul ex- poziţiei alcătuit de A. Nemirovskij83. № 21 (73). 2008. 3: Е. vol. Каталог.85 79 П.Л. Inclus în circuitul ştiinţific în 1958. închinat celor 375 de ani de la moartea primului tipograf rus Ivan Feodorov. Varianta I.Ex. 33 . 3: Е. Seria nouă. vol.100. Muzeul Istoric de Stat (Государственный Исто- рический Музей) 2 ex. 3021. 85 Virgil Cândea. 230 x 150 mm. Стефанов. Москва.S. 84 Ibidem. Biblioteca de Stat a Rusiei (fosta „V. Москва. Немировский. Exemplar complet. în care nu era indicat nici provenienţa. c. nici cota exemplarului82. când exemplarul a fost prezentat la expoziţia cărţilor chirilice tipărite. 215 x 155 mm. p. [126-127]. Pe câmpul de jos a celei de-a [5] file notat cuvântul . Наука. Arhiva Politicii Externe a Rusiei (Министерство Инностранных Дел. nr. 20 Мая. Sevasti- anov (1811-1869). [1-51]. MOSCOVA (Rusia).Л. care a avut lor la Moscova la Bibliote- ca de Stat a URSS. Bucureşti. Apud. 191. 4452. [53-123]. . c. p. p. София. Книги кирилловской печати 1491-1550. Varianta II. Москва. 3: Е. Немировский. 2012. 2009. 83 Ibidem. Наука. Exemplar după restaurare în copertă nouă. iar în 1673-1674 – Patriarh de Constantinopol. Ulterior. care în anii 1658-1672 a fost episcop de Târnovo. Conţine o însemnare din 1654 făcută de Gherasim de la Hi- landar. Nemi- rovskij84. Copertă nouă la restaurare. IV. IV. . De Gherasim au fost copiate de mână 32 file care sunt legate în carte80. Немировский. nr. 176. nr. с. Начало книгопечатания в Валахии. Inclus în circuitul ştiinţific în 1964 de E. 1. 2012.I. 372). Е. cota РГБ. Начало книгопечатания в Валахии. Москва. с. p. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate.Lenin”. a ajuns în colecţia lui G. Кн.L. Mărturii româneşti peste hotare.Ex.669. История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 137-138. nr. Немировский. Preanişnikov. Mărturii româneşti peste hotare. 2008.

comentarii. copertă în piele din secolul XVI. A. Начало книгопечатания в Валахии. 88 Maria Danilov. Наука.A. colecţia „Menjşih”. p. с. 89 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. L'Europe. 92 Ibidem. Lidia A. incomplet. Pe coperta exemplarului sunt lipite etichete de hârtie cu inscripţiile: „VII № 5 Служебникъ печатанный в 7016-ом году” şi „Щу. I. .N. Suvorin. Lidia A. tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea. când de o anumită vreme intrase în biblioteca de manuscrise şi cărţi vechi a colecţionarului moscovit P. lipsă fila [1] nn. Din 1905 împreu- nă cu toată colecţia lui P.. dar îl citeşte eronat 162991. 1898” şi „Листовъ 126. Şciukin (1857-1912). 792-797. acestea ar însemna anul 7027=1519. 46v.Ex. La sfârşitul exemplarului e adăugată o filă cu fraza . Яцимирский. Démeny. notă făcută de В.747”. Наука. 139. В. în rest exemplarul este bine conservat. din primul caiet. . 1986.P. Exemplarul conţine Varianta I86. В. Pe coperta inferioară aflăm nota în limba rusă: „122 листа. 172. 67-73. discovered in Bessarabia at the end of XIXth century (the book we have to know everything about) // Travaux de Symposium Inter- national Le Livre. articole.744” şi „М 1423 Щук”.Щепк[инъ] 8 декабря 1912”.Л.V. Şciukin. Coperta în lemn învelit în piele secolul XVI. incomplet. Iaţimirskij87. 86 Lajos Démeny. Şciukin). troisieme edition.I. Carte. 1. 5 повторен 2 раза. 3: Е. Carte. fiind adus de la preotul Teo- fan Gheneţki din satul Vorniceni. f. [8] din caietul 4 şi caietul 7. Bucureşti. 135. 1896.Л. Barakin. Inclus în circuitul ştiinţific în 1968 de E. comentarii. cota Meньш[их] 1423. Particularitatea exemplarului constă în aceia că la filele 45.I. Démeny.Urusov. 138. 172. tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea.L. Nemirovskij92. 1986. Editeur Bibliotheque de Bucarest. Немировский. conţine Varianta II90. About Macarie’s Lithurghier (1508). 4. Кн. p. A. 20 a 24 Septembre 2010. 90 Lajos Démeny. la Roumanie. 215 x 153 mm.I. Goliţin. 2008. lipseşte primul caiet nenumerotat de 4 file. Barsov. Pe cotor lipite etichete de hârtie indicând cotele: „Щу. с. jud. între care şi P. tom I. Начало книгопечатания в Валахии. unde se păstrează în fondul de carte veche. iar filele 35 şi 36 se pare au fost luate din alt exemplar căci sunt de dimensiuni mai mici decât celelalte. Кн. cu ornament presat. articole. Первый печатный славянский Служебник // Известия Отделения русского языка и словесности Императорской Академии Наук. 2. Спб. Москва.Щепк[инъ] 8 декабря 1912”.S. 2008. A. pe o altă filă lipită întâlnim o însemnare posesorală [7194=1686]”89. 3: Е. 91 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. с. 34 . formată din colecţii mici ale mai multor posesori ruşi de odinioară (E. S. Bucureşti. 2011. Немировский. Pre- cum admite E. A fost pus în circuitul ştiinţific în 1896 de A. paleograf şi custode la Muzeul Istoric din Moscova.Ex. 87 А. т. Şciukin a intrat în posesia Muzeului Istoric din Mos- cova. Nemirovskij. p. care arată provinienţa din colecţia aceluiaşi P. Москва. Basarabia88.Щепкин (1863-1920) istoric. Chişinău. Pe par- tea inferioară a copertei sunt făcute însemnările „Contens126 fol. 1. Stu- dii.I. кн. cota Meньш[их] 1422. Tot aici este desenată litera „Г” urmată de o criptogramă care începe cu literele “ЗКЗ”. cu închietori pierdute. 51 şi 52 v lipseşte tiparul roşu. Stu- dii. л.

Љ. Наука. nr. 98 Љ. 134. cota 80. 3 ex.Л. 231-237. Наука. Москва. 3: Е. din care a retipărit integral Epilogul ediţiei valahe din 1508101. на- ука и книжнина. Toate trei exemplare în aprilie 1941 au ars în timpul bombardamentului100. identificat de etnograful bulgar Efrem Caranov în 1891. Стоjановиħ. p. Prinos kăm bălgari-rumănskite kulturni otnošenija prez XV i XVI v. Florian Dudaş. 1879. Mică enciclopedie. Љ.Л.. Београд. 35 . Mărturii româneşti peste hotare. p. Стари српски записи и натписи. KRATOVO (Macedonia de Nord). Red. 3: Е. Кн. 2008. Москва. 2008. . 2008. 138. Немировский. provenit din colecţia bibliologului român de origine bănăţeană. Наука. 1987. 289. 205. 2. Карловци. 1. кн. deoarece în 1902 L.135. dascăl din partea locului. Publicaţie a Societăţii cul- turale a românilor din Budapesta. p. 96 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Cândea Virgil. Кн. 1 ex. LXXVII. dr. Београд. 93 Iuliu Todorescu – un bibliofil român din Budapesta // Almanah. Фототипско издање. Biblioteca Muzeului Naţional Maghiar (Ma- gyar Nemzeti Múzeum). № 398. 100 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Belgrad. Ambele exemplare. Stojanovič98. în Bi- blioteca Naţională din Belgrad a mai existat un al treilea exemplar al Li- turghierului. Iuliu Todorescu (Teodorescu) stabilit la Budapesta94. 139. 110. Desti- nul acestui exemplar rămâne necunoscut102. 3: Е.93 . с. с. II. p. fondurile Bibliotecii Naţionale din Belgrad se completează cu un al doilea exemplar. 1995. Београд. Ср. în catalogul alcătuit de L. Кн. Москва. Каталог Народне библиотеке у Београду. Начало книгопечатания в Валахии. 124. 99 Љ. Probabil. Stojanovič face o timitere la un exemplar din aceiaşi bibliotecă dar la cota 11199. 101 Е. 11. с. u bibliografij do sad nepoznat // Starine. BUDAPESTA (Ungaria). Atanasov.1959. Немировский. vol. Bucureşti. XV. Vechi cărţi româneşti călătoare. în 1903 erau incluse (ce-i drept cu anul de ediţie greşit 1507). 408. p. 1903. Немировский. 1982. Стоjановиħ. Начало книгопечатания в Валахии. împreună cu alte cărţi manuscarise şi vechi tipărituri Bibliotecii Naţionale din Belgrad.Л. Vlaško-bulgarski Liturgijar od god 1507. Стоjановиħ. 94 Virgil Molin. Начало книгопечатания в Валахии. Novakovič. 207-208. 4: Рукописи и старее штампане књиге. provine din colecţia anticarului Stepan Vercovici care în primăvara anului 1877 l-a transmis. 258. Budapesta. 97 St. 1982. Menţiuni bibliografice – încă două exemplare din Liturghierul de la 1508 şi un exemplar din Evangheliarul macarian (1512) // BOR. 95 P. 102 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Књ. Descris pentru prima dată în 1878 de filologul sârb Stojan Novakovič97. în datele de arhivă ale acestei instituţii fiind înregistrat la cota 13/бр 4196. Кн. 134-135. . 1891. nr. Ana Borbély. Београд. Стоjановиħ. Bucureşti. BERLDRAD (Serbia). който са смежни на България и Сърбия // Сборник на народни умотворения. с. 1. colecţia Gheorghe Onimahlenţ. с. Каранов. cota 152 al ediţiei târ- goviştene. 54-58. с. Mai târziu. 1902. p. София. 1998. Материали по етнографията на някой местности в северна Македо- ния.Primul exemplar. ulterior acesta l-a retipărit integral.Ex. Фототипско издање. Biblioteca Naţională a Serbiei (Narodna Bibli- oteka Srbije) 95.

. Nu se cunoaşte pro- venienţa. 105 Краткое описание стaринных книг [XVI-XVIII вв. am stabilit că instituţia în cauză posedă doar un singur exemplar. ? . (ediţie fototipică în culori a întregii tipărituri de la 1508 (varianta I) din Biblio- teca Academiei Române şi în anexă – varianta II-a). univ. А.135.104 ? Pskov (Rusia). [Târgovişte. Наука. Кн. Deşi nu am reuşit să cercetăm de visu exemplarul (exemplarele) din această bi- bliotecă. 2008]. p. Bucureşti. Ed. în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau a fost sustras de rând cu alte rarităţi muzeale şi bibliofile de nazişti106. Bucureşti. Введение // Каталог книг кирилловской печати XVI-XVII веков Псковс- кого музея-заповедника. Prime- le file este o însemnare popesorală indescifrabilă. 1968. Studii introductive şi traduce- re / Arhiepiscopia Târgoviştei şi Biblioteca Academiei Române. Exemplare nesigure: Bucureşti (România). În 2 volu- me. А. în urma verificărilor suplimentare după Catalogul electronic de pe Internet. Indice de An- gela şi Alexandru Duţu. Studii: Gh. Псков. 90. Odobescu.Un exemplar fusese atestat într-un Catalog105 al acestei instituţii alcă- tuit în a doua jumătate a anilor 20 ai secolului al XX-lea. Despre unele manuscrise şi cărţi tipărite. Brătianu” pe versoul copertei superioare.Л.P. 106 Н. 28 ). 2008. dar a putut nimeri în colecţia muzeală.. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgo- viştei.Se admite prezenţa încă a unui exemplar. Stan. 36 . 1961. Studiu de P. 86. I: Cuvând înainte de Nifon. Odobescu identifica la mă- năstirea Bistriţa prezenţa a 2 exemplare ale Evangheliei din 1512 (Al. p. Se admite că s-ar fi pierdut sau nimicit. 1985. [128] f. 87. Epilogurile 103 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Москва. 5. Alexandru I. La mijlocul cărţii câteva filele sunt legate greşit. Начало книгопечатания в Валахии.? . după cum urmează f. Состав. Немировский. 89. Nu se cunoaşte astăzi depozitul de păstrare. Muzeul-rezervaţie de Stat din Pscov (Псковский Го- сударственный объединенный историко-архитектурный и художест- венный музей-заповек).. p. c. с. 2008. Vol.Л. dr. Liturghierul lui Macarie 1508. Немировский. V. 5-15. 3: Е. Mănăstirea Bistriţa (România). с. cu exlibrisul “Biblioteca I. Mihăilă. An.С.] Псковский историко-археологичес- кого музея. Biblioteca Naţională a României.I. Славянские инкунабу- лы и палеотипы кирилловского шрифта в книгохранилищах Советского Союза // Со- ветское славяноведение. la cota: R XVIII. 91103. Осипова. 5-6.C. Ляпустин. с. 1 ex. Liturghierul lui Macarie 1508/2008. Москва. 38-139. Reproduceri: 1. LXXV+274 p. 18-164. de rând cu alte materiale muzeale. 88. Academiei Române. №1. [1925-1930]. traducere din limba slavonă de prof. Псков. fie după 1918 când aici au fost adunate mai multe colecţii personale şi instituţionale de carte veche din gubernia Pskov. aflate în mănăstirea Bistriţa (districtul Vâlcea în România) // Revista română de istorie a cărţii. nr.22. La 1861 Al. 2. 1 ex.К. Е. Panaitescu. Янсон. 1 ex. Liturghierul lui Macarie 1508. fie încă de la sfârşitul seco- lului al XIX-lea. 104 Informaţii neconfirmate de surse româneşti.

262 pagini fotografice. 5. 26 august 1510. p. [ reprodus după Ex. în domnia lui Ioan Vlad voievod.pdf. Va- riantă electronică efectuată în 2002 în cadrul programului UNESCO „Па- мять мира” (Memoria omenirii). /Arhiepiscopia Târgoviştei şi Biblioteca Academiei Române. tom. 2008]. Служебник из Тырговиште 1508 года (репринт) – 2012. Judecând după geografia cirsulaţiei exemplarelor cunoscute ajungem la consluzia că Liturghierului din 1508 a circulat în Ţările Române şi în mediul slav din sudul Dunării. pe parsursul secolelor XIX-XX au fost identificate. 2014. 001 din BAR]. În colecţii est-slave au ajuns doar cu începere de la hotarul secolelor XVIII-XIX datorită interesului manifestat de colecţionari. I.). Mănăstirea Dealu (Târgo- vişte)108. Slujebnic. în Biblioteca mănăstirii Hilandar. fără foaie de titlu. 187-204. (Octoih). 500 de ani de tipar românesc.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/500%20de%20ani%20de%20 tipar%20romanesc%20de%20Ion%20Stoica%20Moreni. 1903. accesat 30 05. *** Astfel. Marian Vâlciu. http://filegiver. Bucureşti. Prima carte tipărită în Ţările Române. [Târgovişte. în „Muzeul tiparului şi al cărţii ve- chi româneşti” din Târgovişte107. 9. Liturghierul lui Macarie 1508/2008. încât astăzi sunt cunoscute cert 11 exemplare. Editura Omsk-Upsala.com/free-download/sluzhebnik-iz-tyrgovishte-1508-goda- reprint-2012. Cuvânt înainte de Nifon. descrise sau doar menţionate în literatura de specialitate 17 exemplare ale Liturghieru- lui din 1508. II: Liturghierul lui Macarie 1508.agero-stuttgart. 37 . 205-250. Tipărit de cu aceleaşi caractere ca şi Liturghierul din 1508. Ediţie jubiliară de colecţie [co- pie Ex. Dan Horia Mazilu. II. dintre care 4 exemplare (cele trei de la Belgrad şi unul de la Pscov) distruse sau pierdute în cel de-al Doilea Război Mondial. p. 175-186.. 001 din BAR]. Exemplare sigure: SF. 1508- 1716. MUNTE ATHOS (Grecia).pdf. 1508 facsimil manual. Vol. XIX+128 f. Litur- ghierul lui Macarie – 1508. 200 f. Pornind de la faptul că exemplarele păstrate au diferite dimensiuni. 1508-1830. 128 f. [Târgovişte. 107 Ion Stoica Moreni. Arhiepiscop şi Mitropolit de Târgovişte. de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş.htm 108 Bibliografia românească veche. iar cele de la Biblioteca Naţională a României şi de la mănăstirea Bistriţa mai curând nu există. Literatură română de expresie slavă. Macarie (1508-1512).celor trei cărţi tipărite de ierom. 3. putem admite că au fost tipărite câteva tiraje în număr necunoscut. Facsimil. nenumerotate. (30 x 19 cm. http://www. p. 1 ex. Octoihul lui Macarie 1510. 2008]. p. 4. nenumerotate.in 40. celui de la Kratovo i s-a pierdut urma.

Se- ria nouă. Книги кирилловской печати 1491-1550. Filiala Cluj-Napoca. Ex. După ultimul caiet sunt legate încă 7 file manuscrise în sla- vonă conţinând XI fragmente diferite din cele patru Evanghelii. 110 архми. Ка- талог ћириловских рукописа монастира Хиландара. CLUJ (România). 2011. 32. secolul XVI110.P. 1941. 115 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 2008. Mănăstire Bistriţa. p. 1978. V. 309. 2009. Д. c. 1875. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate. Leonid Кавелин. 282-283. Наука. Д. p. 232. 116 Otilia Urs. 30 x 19 cm. Начало книгопечатания в Валахии. Inclus în circuitul ştiinţific de P. Каталог. Bogdan.Panaitescu. Леонaрд Кавелин. Catalogul cărţii româneşti vechi din Biblioteca Academiei Române. Pe mai multe file imprimată ştampila: „Biblio- teca Centrală Blaj”116. [Recenzie].. в Богдановић Д. Немировский. 7. Sf. 32. с. Legătură recentă din carton în pânză. Teofan şi Ioan. кн. Nu cunoaştem când şi în ce împrejurări a fost trecut exemplarul în biblioteca academică de la Cluj. II. Кн. 114 Doru Bădără. Octoihul ieromonahului Macarie. Sloveno-srpska knižnica na sv. nr. nr. Bucureşti. nr. Медаковић.Л. Mărturii ro- mâneşti peste hotare. cota CRV 47. „unic existent în ţară” (România)113. 237. 2010. .40. Gori Atonskoi i Monastiru Hilandaru i sv. I. 001. c. Старе штампане книге монастира Хиландара. № 1. с.Л. Медаковић. 117 P. I. Exemplar identificat de P. legătură de piele. 3: Е. p. Filiala Cluj- Napoca. Copie fotografică a exemplarului de la mănăstirea Hilandar în BAR la cota II 630846 CRV 2. 1978. Москва. Београд. Москва. №. 73. 241. Славяно-сербския книгохранилища на Афонской Горе // Чтения в Императорском Обществе истории и древностей российских. № 1.Ex. Arhim. Eparhia Râmnicului. 54. 113 Tezaurul Academiei Române. p.1299. [198] file (numerotate manual).. Veniamin Micle. . Damian P. Virgil Cândea. Biblioteca Academiei Române. Богдановић. Каталог ћириловских рукописа монастира Хиландара. grupate în 25 caiete. p. 19. 525-550. arhive şi corespondenţă. отд. 16. Despre daniile româneşti la Athos. vol. Леонaрд Кавелин. 2013. carte rară. documente istori- ce. 497.Panaitescu în 1939117. c 18. 282. Panaitescu în 1939 în Biblioteca fostei Mitropolii Unite din Blaj114 unde a fost adus împreună cu alte codice şi tipărituri de la vechia Mitropolie de la Alba Iulia115. incomplet. 151- 2010. 32109. Старе штампане книге монастира Хиландара. 112 архим. Bucureşti. Pus în circuitul ştiinţific în 1875 de Arhimandritul Leonid (Кавелин)112. Москва. Немировский. Москва. fasc. 38 .Ex. №. 120 p. Octoihul lui Macarie (1510) şi originile tipografiei în Ţara Românească // Biserica Ortodoxă Rom. 1 ex. 200 f. Bucureşti. IV: Gabriela Dumitrescu. 1877. Београд. Славяно-сербския книгохранилища на Афонской Горе // Чтения в Императорском Обществе истории и древностей российских. 2010.. 44.P. Manuscrise. 111 Д. provine din donaţia lui Vasile Grecu. arhim. p. La sfârşitul exemplarului sunt incluse 25 file din Octoihul pe cinci glasuri a ediţiei din Veneţia (1537) a lui Bojidar Vucovicil111. Bucureşti. Lipsă fila de la înce- put cu gravura celor trei sfinţi: Iosif. Pavlu // Glasnik Srpckog Učenog Društva. bizan- tinolog român. // Revista română de istorie a cărţii. 1875. c. кн. 109 Е. 2001. 18. Vol. отд.P. Bucureşti. с. Cluj-Napoca. V.

Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei.agero-stuttgart. facsimil manual. Biblioteca Academiei Române. Mihăilă. p. 3: Е. Micle Veniamin. Начало книгопечатания в Валахии. p. Ediţie jubiliară. Filiala Cluj- Napoca. 118 Nicolae Iorga. Octoihul lui Macarie 1510 şi originile ti- pografiei în Ţara Românească. 2008. Москва. Rugăciunea şi cartea. Acesta a circulat în mediul românesc şi cel sud-slav. 500 de ani de tipar românesc. 3.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/500%20de%20ani%20de%20 tipar%20romanesc%20de%20Ion%20Stoica%20Moreni. Facsimil [reprodus după Ex. 241. 87-98. 2. Filiala Cluj-Napoca. I. Octoihul lui Macarie şi înfruntarea civilizaţiilor la Dunărea de Jos. nr. p. Octoihul lui Macarie 1510. Panaitescu. 4. Lidia A Demeny. dar care nu a mai fost menţionat ulterior. 33-60. p. 6-7). Octoihul lui Macarie 1510./ Arhiepiscopia Târgoviştei. 2001. Dâmboviţa. 2009]. 13-21. Cartea şi perioada Octoihului. Circulaţia tipăriturilor târgoviştene în afara graniţelor ţării // Curier. http://www. с. p.]. p. actualmente sunt cunoscute doar două exempare ale Octoihu- lui din 1510. Civilizaţia Ţării Româneşti la 1500. Bucureşti. Vol. Studii şi documente. Biblioteca Academiei Române. Sfânta Mănăstire Bistriţa. 630846 CRV 2. 2010. 13. Немировский. CRV 47 din Biblioteca Academiei Române.Л. în „Muzeul tiparului şi al cărţii vechi româneşti” din Târgovişte120. p. Кн. Dan Horia Mazilu. 1906. 115-138. fragment. 001. An. VIII. 120 p. În 2 volume. 25. Academia Română. 2 (15). Semnificaţia teologică şi importanţa lor pentru viaţa liturgică a bisericii. 61-86. Revistă de cultură şi bibliologie.htm 121 Se aminteşte de alte copii ale prof. Reproduceri: 1. 5-6. 120 Ion Stoica Moreni. Exemplare nesigure: Un exemplar a fost văzut în 1905 de Nicolae Iorga la o expoziţie din oraşul Sibiu118.P. inv. Lajos Demeny. p. Isihasmul. Eparhia Râmnicului. Octoihul lui Macarie1510/2010. Studii: Cuvânt înainte de Nifon. CRV 47. Gh. [Târgovişte. p. Stoica Nicolaescu (Agnes Erich. P. vol. Nemirovskij să considere că ar fi fost vorba de acelaşi exemplar păstrat pe atunci la Blaj119. II. Tiparniţa chirilică macariană din Ţara Româ- nească. Biblioteca ju- deţeană „Ion Heliade Rădulescu”. 39 . Răzvan Theodorescu. Octoih 1510. 62 de reproduceri fotogra- fice după exemplarul de la mănăstirea Hilandar (Muntele Athos) din do- naţia lui Vasile Grecu121. Ex. 8. p.7-12. *** Astfel. Vol.32. ceea ce l-a deter- minat pe E. Târgovişte. 99-114. 198 f. arhim. Structura Octoihului ieromonahului Maca- rie (1510). Marian Vâlciu. Octoihul ieromonahului Macarie 1510-2010. Bucureşti. 119 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Dan Zamfirescu. Наука. Cota II. Reproducere fotografică.

9. vol. Tipar negru şi roşu. lipsă f. с. intrat în istorie ca „Evangheliarul lui Neagoe”.9-21. с. inclusiv veneţiană123. fără foa- ie de titlu.Л. [3-4] din caiet 37 şi ultima filă 290. 1986. Az a mănăileştilor mănăstire preot). Evanghelia după Luca (f. Книги кириллов- ской печати 1491-1550. 2 ex. 212-272v). Carte. Semnat de de . № 8. Îmbogăţită şi actualizată. La ff.Л.100-102).1-80). 1508- 1716. co- mentarii. p. Bucureşti. 1508-1830.80v-130v). Volum cu 293 file (Е. Tipărit din porunca lui Neagoe Basarab. Москва. 001: inv. Démeny.). Немировский. Книги кирилловской печати 1491-1550.288v-289v). Cota III 630836 CRV 3 . şi 2 co- pii fotografice. Meseaţeslov (f. f. [290] f. III. 1512 en Valachie”. de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş.). 64. Legătură în piele. Specialiştii au păreri diferite în privinţa numărului de file: 289 file (Lajos Démeny.131-211v). Немировский. Lidia A.125 (580 p. Târgovişte. 25 iu- nie 1512. pe coperta Iv: „Primiers livres imprimé dans les pays Rou- manie. 279v-288).100). Mare voie- vod.172). Evanghelia după Ioan (f. 123 Lajos Démeny. Москва. 125 Bibliografia românească veche. Studii şi materiale de istorie şi istoria culturii. nr. 2009. Studii. când au fost numerotate cu creio- nul filele. Ro- mânia”. p. 1. 2004. însemnare în limba română pe forzaţ: „Cum să ştie că am scrie eu Tu- dor copilul ot Mă[năi]leşte s[fân]tă carte carele am venit anume de la Bistriţa şi am scris în luna faretuf şi ia ce se chiamă april[i]e în 2 zile ale lui faretufte”. 40 . Biblioteca Academiei Române. Zicere pe scurt la citirea Evangheliei în fiecare săptămână a anului (f. tom. al XVI-lea în bibliotecile şi muzeele din Moscova şi Leningrad // Studia Valachica. Каталог. 24 imprimată ştampila „Biblioteca Centrală Bucureşti. Cuprins: Evanghelia după Matei (f. dintre care unul simplu reprodus de trei ori. 1510. Însemnări. f. Mănăstirea Dealu (Târgovişte)122. Indice la capitolele Evangelice (f. 1970. Nemirovskii in 2 0 (Е. I. 1903. hârtie de producţie diversă (20 filigrane) italiană. 290) Exemplare sigure: BUCUREŞTI (România). incomplet. (19 x 12 cm. având pe centru coroana regală.Ex. Commencement du XVIème siècle 1508. Tetraevanghel). 124 După E. I (A-C). numerotare pe 37 caiete. in 40124. Evanghelia după Marcu (f.Bucureşti. Каталог. tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea. Postfaţă (f. restaurat în 1978. Cu- prinde trei frontispicii diferite. 74. articole. Tipărituri româneşti din sec. 143-163 + 39 de ilustraţii. Lidia A. Démeny. p. 273-279). Bucureşti. [28]: (trad. (Evangheliar slavonesc. 122 Bibliografia românească veche. p. 2009. altul mai complicat reprodus de patru ori şi cel de al treilea cu stema Ţării Româneşti de patru ori.

„Dumnăvo[a]str[ă] cinstiţilo[r] [bo]iari care umblaţi cu sluj[b]a dijmăritului” cu o semnătură ilizibilă. comple- tare de text. f.Copii fotografice legătură nouă: Ex. Troparul Sfântului Apostol Ioan Teologul. Poate fi unul din prin- cipii Transilvaniei: Gabriel Báthory (1608-1613) sau Gabriel Bethlen (1613-1629).[134v]: notă rapidă cu caractere latine tâiată la copertare. Ex. Dragostea apostolească mângâitoare a lui Hristos Dumnezeul a ales oameni. † Marile tale 4 veşti mult cine va vesti apariţia minunilor şi alina- rea tămăduirii se va milui să meargă ca binecuvântat şi prieten lui Hristos). 14-16. Domnul a primit cu înalta fericirea du- hovnicească robia oratorului a desfăcut-o acest Apostol şi prinzând Marcu limbile s-a pătruns de măreţie în toată slava sa. f. . Tot aici mai jos trei însemnări de altă mână scrise în limba română cu litere chirilice: „Adecă eu Tudor Popa”. în 4 volume rea- lizată la Wiesbaden în 1968-1969 de un editor din Liechteinstein127. 002. capitolul 2. [215v]: (trad. care apa- re şi la începutul altei însemnări probabil în limba maghiară de la f. a purces la propăduirea Sfin- tei Evanghelii).[33] un început de frază scris cu litere latine „olgaltomatt”. 003. f. 41 . pe ultimul forzaţ: mici însemnări. primind fără murmur îndemnul care au primit chemare pusă din mila lui Dumnezeu având întins norul … ni s-a cerut ruinarea lumii şi mare milostenie. [152v]: „Gabriel beӱ Gratia Princeps Transilvania de Transalpins126”. Condacul rugă- ciunii Sfântului Apostol capitolul 2. în 3 volume. 126Nota pare să semnaleze prezenţa exemplarului în spaţiul ardelean. capitolul 2. † Condac. [126]: „olgaltomatt sfiornlom Kegk mint nexem … attimi fiornak Ps Fentril Ki…” [84v]: (trad. capitolul 3. „Adecă eu Tudor copilul am scris eu pă această sfântă carte”. f. 10-13. inv. precum şi „Omnia siperdas famornserua”. [133v]: notă rapidă cu caractere latine tâiată la copertare. inv. f. † Troparul Sfântului Apostol Marcu. probe de semnături şi condei.

Vol. Bucureşti. c. aşa încât în multe parţi Evangheliarul are aspectul unui manus- cris134. restaurat.20. 1974. 133 Bibliografia românească veche. p. tipărit în acelaşi mod. albastru şi verde peste cerneala tipografică sau în interstiţiile lăsate în alb în desenurile împletite. f. Odobescu. la Muzeul Naţional de Artă a României. V. 1508-1716. coperta relativ târzie. 129 Aducem şi pe această cale mulţumiri domnilor Ernest Oberländer-Târnoveanu. 1903. Despre unele manuscripte şi cărţi tipărite. p. Muzeul Naţional de Istorie a României.21. Bucureşti. tom. vol. 1903. aflate în mănăstirea Bistriţa (districtul Vâlcea în România) // Revista română de istorie a cărţii. Mihăilă. Studii introductive şi traducere. BUCUREŞTI (România). 1508-1716. 1 ex. tom. p. La 1903 se păstra în colecţia Muzeului Naţional de Antichităţi 136 de unde a trecut. Despre unele manuscripte şi cărţi tipărite. 308. 28. f. nr. Bucureşti. 131 Bibliografia românească veche. . a ajuns la mănăstirea Bistriţa135. IV: Gabriela Dumitrescu. p.P. 136 Bibliografia românească veche. c. colecţiile căruia la 1970 au trecut în posesia Muzeului Na- ţional de Istorie a României132. 30. care ne-au pus la dispoziţie varianta electronică a exemplarului.Exemplar de lux. 5. Bucureşti. cuvintele tipărite cu roşu sunt retuşate cu mâna. 1508-1830. după secolul al XVIII-lea128. [2]. 1508- 1716. fără însemnări. 1903. ornamentată cu o cruce mare în centru şi plăcuţe de aur pe cele patru colţuri cu chipurile evangheliştilor129. paginaţie recentă [1-288v] file + câte două file albe la începutul şi la sfârşitul cărţii. arhive şi corespondenţă. nr. (28 x 20 cm). cercetător ştiinţific la acelaşi Mu- zeu. An. XXVII. inv. V. 17. p. lipsesc f. de P. 4. Odobescu. indice de Angela şi Alexandru Duţu. Ed. incomplet.5. de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş. legată în catifea vişinie.21. Bucureşti. director al Muzeului Naţional de Istorie a României şi Ginel Lazăr. Bucureşti. BUCUREŞTI (România). Tezaurul Academiei Române. tom. carmin. de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş. 1. do- cumente istorice. tipărit special pentru Neagoe Basa- rab domnul Ţării Româneşti133. 37. 1 ex. Târgovişte. fragment. Exemplar în stare bună. La 1903 era în colecţia Muzeului Naţional de Antichităţi131. 134 Ibidem. I. Exemplar cu aceiaşi dispoziţiune a foilor şi a caietelor. I. p. Panaitescu.20. nota 1. Panaitescu. de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş. Se pare a fost realizată această fotocopie după un exemplar păstrat la Wiesdaden. Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România // Muzeul Naţional. 1508-1830. 128 P. 42 . . 130 Al.Ex. Muzeul Naţional de Artă a României. Manuscrise. p. 132 Florin Georgescu. 185.P. An. Iniţial a aparţinut mănăstirii Bistriţa130. I. Stud. Ed. Frontispiciile decorative şi iniţialele mari sunt colorate cu mâna în aur. 2008. aflate în mănăstirea Bistriţa (districtul Vâlcea în România) // Revista română de istorie a cărţii. 1961]. însă pe pergament şi cu pagina puţin mai mare. 1508-1830. 2013. p.Cota 101822. 2008. 135 Al. 004. Bucureşti. Epilogurile celor trei cărţi tipărire de ieromonahul Macarie (1508-1512) // Li- turghierul lui Macarie 1508/2008. 5. 127 Gh. [289-290]. carte rară. p. 2008.[Bucureşti. la o dată necunoscută (probabil 1970). Deşi iniţial urma să-l deţină Neagoie Basarab. [3]. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. .

Vol. Chişinău. Biblioteca Naţională a Rusiei (fosta Bibliotecă Publică „M. nr. p. [28]. 151. aflăm plasate câte o rugăciune in- troductivă manuscrisă. La fiecare început de Evanghelie la filele [83v]. 1979. Caproşu. 142 DRH. 104. 104. Coperta de lemn îmbrăcată în piele cu imprimări în secolele XVI-XVII. Acest Tetraevanghel a dat pan Mogâldea cliucinic în mănăstirea Neamţ şi pentru sufletul părinţilor săi. A. p. deteriorat de umezea- lă. fiind atestat cu numele Ioan Mogâldea în rang de „visternic şi cămăraş” la 22 iunie 1553 făcând parte din numeroasa suită a lui Alexandru Lăpuşnea- nu când domnul Moldovei semna la Hârlău141 jurământul de credinţă faţă de Sigismund August regele Poloniei şi la 5 mai 1554 în rang de vistier- nic142. 2013. Салты- кова-Щедрина. Însemnarea constituie o dovadă convingătoare că această tipăritură a lui Macarie a circulat de timpuriu în Ţara Moldovei.Е. acţiune menţionată la 5 mai 1554 când i se confirmau prin carte domnească nişte ţigani dobândiţi „la oaste în Ţara Ungureas- că”140. 43 . din care cauză o reluăm cu preciză- rile de rigoare. incomplet. VI (1546-1570). p. 141 Relaţiile externe ale Ţării Moldovei în documente şi materiale (1360-1858). datate cu secolul al XVI-lea138. [23]. [133v]. 143 Ibidem. 2008. posibil o filă albă.1.E. Acesta îşi continuă activitatea în domnia lui Alexandru Lăpuşneanu. Păstrat în Secţia Cărţi rare137. 151. „pan Mogâldea” în rang de „cliucinic” pe la 1551/1552. . Ed. azi Pоссийская Национальная Библиотека). pe când se pricopsea cu importante proprietăţi143. când dăruia împreună cu ai săi această tipări- tură mănăstirii Neamţ. Каталог книг из собрания Государственной публичной библиотеки им. în anul 7060 (1551 / 1552). pe care cercetătorii ruşi au publicat-o cu erori de lectură139. 138 Ibidem. [288] f. 2 ex.Ex. probabil către sfârşitul domniei lui Ştefan Rareş. Exemplar cu început de dezintegrare a primelor file. № 42. întocmit de I.101-104. SANKT-PETERSBURG (Rusia). p. 265-271. vol. lipsă f. (1494-1688) для южных славян и румын.. 139 Ibidem.Saltâkov-Şcedrin”.7a. din secolul al XVI-lea: luna şi ziua tăiate la copertare (trad. cota I. Evident era un 137 Издания кириллической печати XV-XVII вв. şi pentru sufle- tul soţiei sale numită Theodosia şi copilul Ihnat. 292-299. 140 Documenta Romania Historica (În contnuare: DRH). CEP USM. Pe lângă aceasta din conţinutul însemnării aflăm date despre un dregător moldo- vean mai puţin cunoscut. După cum reiese din această însemnare. Mogâldea clucer. A. 265-271. [214v]. с. VI. Ленинград. Bucureşti. parcursese o anumită ascensiune sub rareşeşti şi se pare participă în oc- tombrie 1551 în oastea moldovenească de partea turcilor în campania mili- tară în Transilvania. Însemnări: la fila [272v] aflăm o notă de donaţie. p. de Ion Eremia. nr. 1. cercetat de visu. М.

care în 1724 era în pribegie la Lavra Pecerska din Kiev. Revenind la Evanghelia dăruită de Mogâldea mănăstirii Neamţ vom arăta că pe a doua copertă. p. 145 DRH. Din altă însemnare. p. aflăm alte informaţii privind activitatea aceluiaşi ieromonah Lazăr.dregător din eşalonul al doilea sau al treilea144. 1664/1674 . pe care îl procura cu „ai săi drepţi bani” pe la 1731/1732. 149 Ibidem. în zilele binecinstitorului Mihai Racoviţă voievod în a treia domnie 1715-1726). I (1429-1750). 136. 150 Ibidem. Pe o altă carte. Iaşi. care pe la 1725 ajuns la Kiev cu scopul de a aduce „rămăşiţele răposatului Paho- mie”.490. dar se pare că nu a mai reuşit să avanseze.434. Pungă. Pusă laolaltă cu alte informaţii din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. p. aflăm şi numele părinţilor ieromonahului: Chiriţă şi Antimia150. căci la 16 aprilie 1560145 şi 14 aprilie 1569 este atestat ca „biv vistiernic”146. Nu se cunoaşte cât s-a menţinut „pan Mogâldea” în aceste struc- turi. pus la dispoziţia noastră de colaboratorii secţiei unde se păstrează exemplarul.1714)147. A. 44 . unde a şi murit. din această însemnare constatăm că el a fost „ucenicul”. 1643148. 280. din carele se vând cărţile la Podolia” 149. I (1429-1750). tuns [în monahism]. 146 Ibidem. Pe la 1739/1740 Lazăr sălăşluieşte în schitul Paşcani151. inclusiv o microbiografie a acestui ieromonah Lazăr. 148 Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. adică a învăţat car- te la Pahomie (n.629. ucenic al episcopului Pahomie din oraşul Roman. vol. nr.†1724). p. 151 Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. 1981. Mănăstirea Neamţ. Un corpus editat de I. nr. fiind vorba de un Triod rusesc. de astă dată de pe un exemplar al „Cărţii româneşti de învăţătură” Iaşi. Cu această ocazie călugărul de la Neamţ procură exemplarul acestei din urmă cărţi „din cămara Pecerskii. Iaşi. Înzestraţi cu un aparat special. am reuşit să descifrăm o altă însemnare. căci în aceleaşi documente citate. Iaşi. Ca- proşu şi Elena Chiaburu. precum reiese 144 Gh. 1994. vol. de astă dată inedită: (trad. vol. pentru aceiaşi mănăstire Neamţ. pe care cineva cu mai multă vreme în urmă. călugărit la Neamţ (1697) unde a ajuns şi stareţ (1702-1704) şi episcop de Roman (1707 . VI. 121-122. Iaşi. fiind înmormântat în paraclisul Sf. 147 diacon Ioan Ivan. fost episcop de Roman. 383 . preot Scarlat Porcescu. p. apar în Sfatul domnesc ca mare vistiernic Dănilă Mosu şi un oarecare pan Ion. probabil. p. ca pe la 1742/1743. 503. pe când l-a tuns în monahism pe Lazăr la aceiaşi mănăstire Neamţ. Ca- proşu şi Elena Chiaburu.454. a încercat să o şteargă. pe interior aflăm o altă însemnare. Smeritul şi mult păcătosul ieromonah Lazăr de la mănăstirea Neamţ. p. se profilează unele realităţi din istoria mănăstirii Neamţ şi să- lăşluitorii ei. Astfel. Un corpus editat de I. Ştefan. Ţara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu.

Книги кирилловской печати 1491-1550. Iaşi.Л. Seria nouă. Viktorov: „Dăruit de directorul Muzeului. Москва.101-104. fusese un timp şi egumen la mănăstirea Neamţ152. vol. Кн. Наука. la mijloc. V.I. 46-47.1. descris mai jos. 3: Е.Ex. Provine din colecţia lui Porfirii Uspenskii154.И. [2-291] (Fondul Rumja- nţev. Fiind parte din exemplarul Sf.. 3: Немировский Е. Mărturii româneşti peste hotare. Pe coperta de hârtie aflăm o notă din secolul XIX: „Из библиотеки м[онастыря] Св[ятого] Пав- ла на Афоне” 155 (trad. № 42. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate. 45 . Ленинград. (1494-1686) для южных славян и румын из собрания Государственной публичной библи- отеки им.Е. Ex librisul: „Московского Публичнаго и Румянцевскаго му- зеев № 2209”. 1979. 504. 157 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. [289v] însemnare din secolele XVI-XVII: (trad. nr. Biblioteca de Stat a Rusiei (fosta „V. Лукьяненко.I Litov în 1858 în urma unei vizite în ţările române. Немировский. . MUNTELE ATHOS (Grecia).Lenin”. Bucureşti. Lipsesc doar filele albe de la începutul şi sfârşitul cărţii. 155 В. MOSCOVA (Rusia). 2008. Каталог книг из собрания Государственной публичной библиотеки им. Издания кириллической печати XV-XVII вв. Akişina157. S-au păstrat încheietorile de ar- gint. 2012. Pe o filă separată se află însemnarea făcută de A. 154 Отчет Императорской Публичной Библиотеки за 1883 год. nr. М. Издания кириллической печати XV-XVII вв. Каталог. 2209) în stare foarte bună. cota I.Л. fragment. vol. Кн. Mănăstirea Sf. Немировский. 1979. Pe versoul copertei de află însemnarea: „[Primit] de la [P. Ca- proşu şi Elena Chiaburu. с. 289] din Evanghelia după Ioan şi o filă din postfaţă. Pe f. se află o gravură în metal reprezentând răstignirea şi o inscripţie. 2009.dintr-o altă însemnare a sa de pe o „Leastviţă” manuscrisă. În Biblioteca de Stat a Rusiei (fosta V. 158 Е.Lenin) sunt arătate 3 exemplare.7б.440.468. (1494-1688) для южных славян и румын. azi Российскaя Государственная Библиотека) 4 ex. 1885. 262 x 185 mm. p. Coperta de lemn îmbrăcată în catifea verde. restaurată în 1996 de G. care numai în parte poate fi descifrată.. La colţuri sunt patru gravuri în metal reprezentându-i pe cei patru evanghelişti158. Ленинград. pentru Biblioteca Imperială din Sankt-Petersburg şi descrisă într-o dare de seamă tipărită în anul următor153. с. Лукьяненко. 153 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Din biblioteca mănăstirii Sf. с. cota РГБ. Салтыкова-Щедрина. Un corpus editat de I. Pe coperta din faţă.E. Салтыкова-Щедрина. Наука. 228. Această Evanghelie este a ieromonahului Mihail).] Pruşinski la 11 decembrie anul 1843 sub nr. 101-104. Exemplarul a fost procurat de S. 187. с. Daşkov”. p. I (1429-1750). 2. М. f.Л. Pavel de la Athos). 1. Начало книгопечатания в Валахии. 1219. Москва. Москва. 156 Virgil Cândea. IV. Pavel.I. 2008. с.156: . O descriere mai detaliată vezi: В. Начало книгопечатания в Валахии.Е. 23”.И. 8 file [253-259.A. СПб. pe exemplar se mai află şi altă însemnare din secolul al XIX-lea: „Сия книга принадлежит Волынской 152 Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. с.Ex.

2209”159. 5 (17) февраля.100-102. Exemplarul se afla prin 1876-1878 în posesia unui creştin de rit vechi rus („раскольник”) din Odesa. Dealtfel.Л. 161 Oтчет Московского Публичного и Румянцевского музеев за 1876-1878 гг. dar neavând suma cerută. unde aceştia îşi îndesise paşii după 1812. Considerând că Macarie. Москва.. comentarii. gubernia Volâniei şi a fost predat de mine pastorul acestei biserici pro- toiereu Iosif Şankovski sub semnătură şi număr domnului cinovnic general- gubernator Petr Pruşinski). care a apreciat foarte înalt calitatea tiparului târ- goviştean şi a exemplarului în cauză: „Exemplarul este perfect complet. СПб. 159 Lajos Démeny. 1986. Această carte aparţi- ne bisericii Sfântei Întâmpinări a Domnului din satul Olâni. Nemirovskij. dintre care unul a ajuns în colecţia Moscovită. 2009. E. cu- rat şi foarte bine păstrat. Studii. 1512).Л. p.Е. considerăm că mai curând este vorba de 2 exemplare diferite ale Evangheliei din 1512. Каталог.E.E. să considere că anume acest exemplar a ajuns în posesia muzeelor din Moscova mai sus arătate. Приращения Московского Публичного и Румянцевского музеев // Го- лос. с.E. Lidia A.A. Книги кирилловской печати 1491-1550. intrat sub nr. Viktorov mai arată entuziasmat: „Această Evanghelie este considerată pe bună dreptate cea mai elegantă dintre toate ediţiile slave şi ungrovlahe în ceea ce ţine de corpul de litere. directorul acestor instituţii. Книги кирилловской печати 1491-1550. 106. Немировский. ulterior în posesia bibliotecii universitare nu a fost identificat un exemplar al Evangheliarului din 1512. 47. 160 А. Викторов. Москва. care era gata să-l vândă pe un preţ bun. Ti- hoţkij. Nemirovskij consideră că acest exemplar procurat de V. în copertă veche acoperită cu catifea. Carte. 1879. Daşkov de la un „rascolnik” este unul şi acelaşi cu exemplarul aflat în posesia colecţionarului odesit A. probabil. Pe coperta din spate figurează însemnarea lui A. reprezentantul Mu- zeelor Public şi Rumeanţev din Moscova (azi Biblioteca de Stat a Rusiei).A. în căutarea unor rarităţi manuscrise şi tipărite. uezdul Duben- sk. Немировский. tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea. În ceea ce ne priveşte. 46 . Каталог. Exemplarul a fost inclus pentru prima dată în circuitul ştiinţific în 1879 de A. Cu toate acestea. nu este exclus faptul că aceste 2 exemplare au ajuns în mâinile colecţionarilor din Odesa din mediul basarabean. 2009. Întrucât muzeele arătate îşi doreau foarte mult să aibă în colecţiile lor un exemplar al Evangheliarului (Târgovişte. с. с. Dealtfel. Ceea l-a şi făcut pe E. Viktorov. Bucureşti. № 36.губернии Дубенского уезда местечка Олыни Свято-Стритенской церкви и дана мною настоятелем сей церкви и протоиереем Иосифом Шанковским под росписку за №8 господина чиновника генерал- губернатора господина Петра Прушинского” (trad. cartea a fost totuşi procurată dar cu cheltuiala lui V. 5. tipograful târgoviştean este una şi aceiaşi persoană cu Macarie din Cetinje.I. articole.Viktorov160. Daşkov. с. Vikto- rov: „Anul 1878. după moartea căruia biblioteca sa a fost vândută Universităţii Novorosiei din Odesa.. Această ofertă a fost interceptată de A. iar celui de-al doilea i s-a pierdut urma. Citat după: Е. Е. ornamente şi acurateţea imprimării”161. 175. împodobită cu ferecătură de argint înfăţişând o răstignire şi chipurile celor 4 evan- ghelişti”. Démeny.

şi au ertat Dumnădzău pre socru- seu. с. Carte. Каталог. caietul 34. nr. 270 x 190 mm. au fost voleat 7182 [= 1674].И. comentarii. 2. care este hramul Arhanghelilor Mihail şi Gavriil şi a cumpărat-o în zilele lui Gheorghe Ştefan voievod în anul 7165 [=1657]. Iniţial se păstra în Biblioteca tipografiei Sinodale din Moscova. După aceasta însemnare urmează alta – în limba română: „Cându au ertat Dumnădzău pre Ştefana. au fost văleat 7165 [=1657]. odată cu 162 Е. 5 dnă.Ex. с. 2009. femeia lui Lefter.. unde a fost identificat şi descris de I. Lidia A. 7-17: „Московской Синодальной ти- пографской библиотеки” cu nr. 164 В. Copertă originală de lemn îmbrăcată în piele. în lona loi mai.I. luna lui marte. Car- tea a intrat în Biblioteca „V. Sopikov164. Lenin” în primii ani de după 1917. În altă parte. Oпыт российской библиографии или Полный словарь сочинений и пере- водов. mesiţa fevruar. Dobrovskij în 1793. [7-11. restaurată. exemplar incomplet. 47 . tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea. .1813. primele 6 file de la început din primul caiet. cota РГБ. Bucureşti. f. şi a cumpărat-o de la satul Ciobâr- ciu şi a dat 7 taleri buni ca să fie pentru păcatele lui şi pentru păcatele soţiei sale Ştefana şi a familiei lui.Л. №275. 26 dni. Книги кирилловской печати 1491-1550. часть 1. Pe fila [8] din caietul 17 se află însemnarea în slavonă din timpul lui Gheorghe Ştefan. despre cea ce vorbeşte şi însemnarea de la f. pierdute 10 f. Сопиков. 1986. o însemnare în limba română: „În zilele loi Dumitraşco voevod. În secolul al XIX-lea volumul a trecut la Academia Teologiсă de sub Moscova. 14-214. Văleat 7182 [=1674] ”. 861. p. pre Gheorghiţă şi femee loi Gheorghiţă în săptămâna staorilor flori (sic!) în postul cel mare. domnul Moldovei162: (trad. pre Lefter şi feciorol loi Lefter. 273-290] (Fondul Academiei Teologice din Moscova). Lip- sesc filele albe de la început şi sfârşit. 1220. filele [6] şi[ 7] din caietul 2. fila [1] din caietul 35. Немировский.176. să să ştii. Démeny. СПб. articole. напечатанных на славянском и российском языках от начала заведения типо- графии до 1813 года. În ştiinţa rusă a fost inclus pentru prima dată în circui- tul ştiinţific în 1813 de V. Cându au ertat Dumnădzău pre Chiliena femee loi Vosilie vătavoloi. 1. 163 Lajos Démeny. la Lavra Sfântului Serghie unde i se imprimă ştampila: „Библиотека Московской Духовной Академии”. Eu popa Vasilie am scris”. 216-270. Nu se ştie cum a ajuns exemplarul în Ru- sia. pentru păcatele lui şi a părinţilor lui şi a dat-o bisericii din satul Mălcăuţi. Această carte ce se numeşte Tetraevanghel a cumpărat-o robul lui Dumnezeu Lefter cu soţia sa Ştefana. Însemnările arată că exemplarul a circulat iniţial în Moldova încă pe la mijlocul secolului al XVII-lea. Москва. Epilogul s-a păstrat integral. Studii.S.103. ziua a 2-a”163).

Colecţia proprie de cărţi vechi tipărite şi manuscrise a lui Ste- pan Feodorovici Sevastianov).И. tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea.I. 170 Е. II. Lenin” odată cu întregul fond al Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi a Rusiei168. Lipsă multe file. Немировский. [84] şi [85]. 169 П. Lidia A. Москва. Новые открытия. 1970. Cartea a intrat în colecţia Biblio- tecii „V. 151. Москва. Des- pre un posesor ne vorbeşte pecetea de la fila [2]: „Собственное собрание старопечатных и рукописных книг Степана Федоровича Севастья- нова” (trad. Книги кирилловской печати 1491-1550. Каталог. 275-290] 170. 2009. nr. Copertă din scânduri cu piele în secolul al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea. Studii. № 2. с. 12.Л. 176. tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea. celelalte fiind legate fără consecutivitate.lea. Démeny. 4. Немировский.L. ca- tarame de arame. iar la începutul fiecărei Evanghelii. 2) incomplet. Наука. 7-9. Москва. nr. Каталог. 10. Немировский. cu catara- me metalice.I. Démeny. De pe atunci E. 1986. nr.” (trad. Lajos Démeny.Л. p. 2”). Pe interiorul co- pertei din faţă se află ex librisul: „Императорского Общества истории и древностей российских. Marcuşevici (1908-1979). f.104-105. inclus în circuitul ştiinţific de P. Secţia II. 167 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века.F. 2008. din care reiese că exemplarul a aparţinut colecţionarului rus S. 175-176. .Ex. 3-6. Societatea imperială de Isto- rie şi Antichităţi a Rusiei. Coperta restaurată în secolul al XIX.întreaga colecţie de cărţi şi manuscrise a Academiei Duhovniceşti din Mos- cova165. 152-153. p. 168 Lajos Démeny. 166 Е. Marcuşevici172.438-439. Nemirovskij o văzuse. p. 172 Служебник или Молитвенник (Liturgiarion). Stroev în 1845169. с. dintre care unele completate de mână.Л.I. în lemn şi catifea verde. 1845. Epilogul s-a păstrat. [214] şi [215] sunt legate file suplimentare cu miniaturi desenate cu peniţa repre- zentându-i pe evangheliştii Matei. Alt posesor conform ex libri- sului de pe versoul copertei superioare a fost A. 8235. 165 Ludovic Démeny. [235]. Bucureşti. 270 x 250 mm. articole. с. (Fond Socie- tatea Imperială de Istorie şi Antichităţi a Rusiei. Книги кирилловской печати 1491-1550. comentarii. 13-61.M. când descria biblioteca sa171. Кн. 3: Е. Sevastianov la nr. с. 236-273. 3. 63-214.М. f. Lidia A. Маркушевича и А. 1986. 240-247. Particularitatеa exemplarului constă în aceea că lipseşte imprimarea în cerneală roşie de la f. Marcu. Marcuşevici. Отд. 243 x 185 mm.И. 1976.Ex.raruss. secţia II. Tipăriturile târgoviştene din secolul al XVI-lea în bibliotecile şi muzeele din Mos- cova şi Leningrad // Studia Valachica.ru/slavonic/1681-liturgiarion-makary. Библиотека А. 588. 48 . с. 11. Studii. Carte. 10 ноября 1508. [134] şi [135].[4-288]166. Carte. La începutul cărţii sunt legate 8 file de manuscris. nr. Москва. 2. articole. între filele [6] şi [7].html. Маркушевич-Ивановской // Памятники культуры. comentarii. Bucureşti. accesat 30 mai 2014. Начало книгопечатания в Валахии. Москва. http://www. Строев. incomplet. 105-106. 2009. cota РГБ. Tырговищте: типография иеромонаха Масария. 120. . Маркушевич. 171 А. Библиотека Императорского Общества истории и древностей россий- ских. Exemplar cunoscut din 1976 menţionat de A.I.В. 1221. [274. Luca şi Ioan167. Lipsesc câte trei file la începutul şi sfârşitul cărţii. dar nu a aflat de unde o avea A. cota РГБ.

Ex. 176 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 50. Богдановић.N. Москва. Despre daniile româneşti la Athos. 176. Кн. Sneghirev şi trecut în Catalogul tipărit al colecţiei lui I. Наука. 176. с. îmbrăcată în piele cu ornamente imprimate. complet. Sf.497. Pe ultima filă albă bibliotecarul a notat în limba rusă: „36 caiete cu 289 file. IV. Seria nouă. 1978. MUNTELE ATHOS (Grecia).Л. Каталог ћириловских рукописа монастира Хиландара. negustor şi colecţionar din Moscova. Начало книгопечатания в Валахии. p. fără însemnări. 1.Ţarski în 1836 întocmit de P. p. c. Е.438. (29. precum şi file răzleţe din alte caiete179. Немиров- ский. с. 3: Е. Д. 175 Lajos Démeny. Начало книгопечатания в Валахии. 465. 3: Е. vol. nr. catarame metalice.:173 . 2012. 2008. 259-265. 174 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 3: Е. Наука. 2008. vol. c. 178 arhim. fasc. Москва. Copertă de începutul secolului al XIX-lea în spaţiul sud-slav. Inclus în circuitul ştiinţific în 1835 de istoricul rus I. Démeny. Însemnare posesorală la sfârşitul cărţii din 1664181: 173 Virgil Cândea.442-443. Mănăstirea Hilandar. Bucureşti. с. Seria nouă. 1896. cota 13. 177 Virgil Cândea. Rukopi- sy a starotisky Chilandarskê // Vestnik Královska Ceské Spolesnosti Nauk. iar la sfârşitul ei – 2 file albe. Москва. copertă de carton. II. 179 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века.Ex. 1300.M. с. după moartea căruia colecţia este cumpărată de contele A. Медаковић. 180 архми. Павла // Чтения в Императорском Обществе исто- рии и древностей российских. Начало книгопечатания в Валахии. 16. 181 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Москва. Кн. MOSCOVA (Rusia). iar de la acesta în 1917 trece în posesia Muzeului Istoric175.Л. V. 2 ex. Bucureşti. Leonid. Д. Mărturii româneşti peste hotare. 2011. №. Немировский. Немировский. Bogdan.N. 279. Старе штампане книге монастира Хиландара.438. pe cotor număr de inventar 4. Muzeul Istoric de Stat (Государственный Исто- рический Музей) 1 ex. c. Кн. 18. с. Pe versoul copertei superioare exlibrisul: „Изъ библиотеки Ив[aнa] Ник[и- тича] Царского № 4”.S. La începutul cărţii sunt legate 5.A/4. Немировский. 40. 1941. Pavlu // Glasnik Srpckog Učenog Društva. Fond Ţarskij . comentarii. Кн. 49 . Sloveno-srpska knižnica na sv. Наука. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate. Deoarece nu are însem- nări. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate. 13-14.Л. Lipsă caie- tele 1-5.Ţarski. Москва. 84. nu se ştie cum a ajuns în Rusia. 3: Е. Uvarov.Л. Bucureşti. кн.7 x 21 cm)178. Identificat în 1875 de arhi- mandritul Leonid Kavelin180. Da- mian P. 202. p. 2009. Наука. 2008. Mărturii româneşti peste hotare. p. Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шрифта 1491-2000. Немировский. № 11. inclusiv 292 file tipărite”174. Lidia A. Sava Hilandarec. Carte. 1877. Москва. Начало книгопечатания в Валахии. Славяно-сербские книгохранилища на святой Афонской Горе в монастырях Хилендаре и св.Л. 253. tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea. 1986. articole. 285 x 204 mm. Београд. отд. Pro- vine din biblioteca lui I. Gori Atonskoi i Monastiru Hilandaru i sv. том I (1491-1550). 2008. bine păstrat. 44. I.M Stroev176.177 . 1875. Studii. 246 f. Bucureşti. Леонaрд Кавелин. p. Ин- вентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. în lemn. I.

253. secolul XVII182. Gori Atonskoi i Monastiru Hilandaru i sv. 1877. Sloveno-srpska knižnica na sv. 16. c. 465. кн. Славяно-сербские книгохранилища на святой Афонской Горе в монастырях Хилендаре и св. Кн. Београд. 44. cota 14. Arhim. Начало книгопечатания в Валахии. 18-19. legătură în piele. lipsă filele albe. Ctitorii popa Gorghie şi popa Ghiriaghi. с. №. Această carte Tetraevanghelie a dat Dabija din satul Butec (?) mănăstirii Hilandar de sufletul tatălui. Наука. Să să ştie cum s-a renovat această Sfântă Evangelie în mănăsti- rea Sfânta Bunavestire a Sfintei Născătoarei de Dumnezeu pe când era cti- tor şi diriguitor chir Stoian Markov şi fiul lui Stoian Stoiuv (?) şi a plătit pentru această Sfântă Evanghelie 200 aspri să se slujească pentru sufletul lor şi pentru veşnică pomenire să se pomenească la Sfânta Bunavestire. с. de sufletul mamei. (27 x18. de sufletul frate- 182 архми. 2008. 1875. Медаковић. I. complet. 279. Москва. iar în cele patru colţuri – chipurile celor patru evanghelişti. 2.Ex. Pavlu // Glasnik Srpckog Učenog Društva. Каталог ћириловских рукописа монастира Хиландара. 1978. pentru sufletul lui.3). fasc. amin. Богдановић.Л. Леонaрд Кавелин. 183 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. V. Старе штампане книге монастира Хи- ландара. Dumnezeu să ierte). Leo- nid. Москва. c. 50 . Д. 13-14. Însemnare posesorală din anul 1689: (trad. amin. 289 f. Această carte o depun la Sfântul Munte. Să să ştie această carte Evanghelie a fost adusă pentru rugăciu- ne de la biserica Sfântului Ştefan în clisiarniţă în anul 1689) şi altă însem- nare nedatată183: (trad. № 2. Pe coperta superioară imprimată scena Cinei de tai- nă. Немировский. Şi cine va vrea să scoată din Sfânta biserică această Evanghelie Sfântă în afară de pomenire sau alte trebuinţe să fie proclet de la Sfânta Bunavestire a Sfin- tei Născătoarei de Dumnezeu. Д. . отд. (trad . Павла // Чтения в Императорском Обществе истории и древностей российских. amin. şi să fie lui judecătoare Sfinta Născătoare de Dumnezeu la straşnica judecată. Domnul să ierte. 3: Е. Nicio. Anul 1664.

Arhiva Sfintei Comunităţi a Sfântului Munte (Archeio Ierras Koinotïtos Agiou Orous). 1979. 1968.22.lui.Л. №1. Очерк славяно-русской библиографии. 3: Е. М.104.М. Iuliu Todorescu (Teodorescu) stabilit la Budapesta191. Un- dolski184 . 185 Е. с. Exemplar inclus în circuitul ştiinţific în anul 1871 de V.Е. Начало книгопечатания в Валахии. с. с. 1979. 461. Успенский. Pavel de la Athon”. Москва. № 12.. LXXVII. p. p. М. 191 Virgil Molin. p. 188 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. № 42. 17. Ta ellīnika entypa tou Prōtatou kai tīs Athōniados. provenit din colecţia bibliologului român de origine bănăţeană. Славянские инкунабулы и палеолиты кирилловского шрифта в кни- гохранилищах Советского Союза // Советское славяноведение. 231-237. Menţiuni bibliografice – încă două exemplare din Liturghierul de la 1508 şi un exemplar din Evangheliarul macarian (1512) // BOR. 2. Каталог книг из собрания Государственной публичной библиотеки им. 18. 2011. 50. II. 1 ex. Кн. MUNTELE ATHOS (Grecia). Despre daniile româneşti la Athos.Л. în anii 40 ai secolului al XIX-lea şi ar fi părţi din exemplarul păstrat la această mănăstire athonită menţionat de arhimandritul Leonid Kavelin188.I. Sf. Каталог книг из собрания Государственной публичной библиотеки им.Е. кн. Gura. Florian Dudaş. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate. 10. отд.7”б” în Fondul Porfirii Uspenskij din Biblioteca Naţională a Rusiei din Sankt-Petersburg187. Леонaрд Кавелин. Mărturii româneşti peste hotare. Москва. păstrate până astăzi la cota I. с. 138.104. au fost aduse de episco- pul rus Porfirii Uspenskij în timpul vizitei sale la mănăstirea Sf. 189 Издания кириллической печати XV-XVII вв. СПб. 187 Издания кириллической печати XV-XVII вв.422. . Немировский. identificat în 1875 de arhimandritul Leonid Kavelin 186. 1987. 8. nr. Павла // Чтения в Императорском Обществе исто- рии и древностей российских. pe coperta de hârtie a celor 8 file a fost scris de cineva în limba rusă. Славяно-сербские книгохранилища на святой Афонской Горе в монастырях Хилендаре и св.M. (1494-1688) для южных славян и румын. 51 . deoarece la fila 289v aflăm o însem- nare din secolele XVI-XVII în 189. Damian P. (1494-1688) для южных славян и румын. 1 ex. 2008. Karyai (Grecia). nr. Exemplarul provine dintr-un mediu de cultură slavă. Pavel. Garano fiecăruia câte 40 liturghii). 1875. Bucureşti. Второе путешествие по Святой Горе Афонской // Християнский Вос- ток. p. Bucureşti. Bogdan. Atena. № 42. Салтыко- ва-Щедрина. Sf. Ленинград.185 . с. dr. 721. с. MUNTELE ATHOS. Москва. 1871. n. 186 архми. V. Салтыко- ва-Щедрина.190 BUDAPESTA (Ungaria). 1941. Or. Mănăstirea Sf. Elena. 1985. Se admite că filele 253-259 şi 289 (în total 8 file) rupte dintr-un exemplar al Evangheliarului din 1512. 1880. Ленинград. .Ex. 190 П.1959. 286. vol. p. Seria nouă. Bucureşti. Немировский. şi de sufletul numelor de aici Peia. Ундольский. XX. Biblioteca Muzeului Naţional Maghiar (Magyar Nemzeti Múzeum). 1 ex. I. Pavel de la At- hos. Iannis Karas. încă în secolul al XIX-lea „Din biblioteca mănăstirii Sf. 184 В.Ex. Vechi cărţi româneşti călătoare. Virgil Cândea. Наука.

Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель лите- ратуры.192 .Л. Liturghierul lui Macarie (1508) şi în- ceputurile tipografiei în Ţările Române // Liturghierul lui Macarie. 61130”. Bucureşti. 259-265. BELGRAD (Serbia). vol. a fost procurată de Petr Stojadinovič. Mărturii româneşti peste hotare. cu 20 rânduri în pagină. provenit de la o biserică sârbească193. Stud.P. inclusiv exemplarul în cauză. Ediţie de Angela şi Ale- xandru Duţu. Наука. Е. 3: Е. director al unei Societăţi pe acţiuni din Novi Sad. 258. Manuscrise şi cărţi româneşti în Iugoslavia // Arhivele Basarabiei. . № 11. director general al S. 421. (Универзитетска библиотека „Светозар Марковић“). din vechia copertă s-a păstrat doar scândura. 1930. Šafařik. 1 ex. 193 St.. p. p. Exemplar. Bucureşti. Bucureşti. Vlaško-bulgarski liturgijar od god 1507. nr. mare voievod al Ungrovlahiei şi Podunaviei. Biblioteca Universitară „Svetozar Marcovici”. Mărturii româneşti peste hotare. 1 ex.P. Virgil Cândea. Panaitescu. de astă dată publicată. Biblioteca Naţională a Serbiei (Народна библио- тека Србије). 2008. mare industriaş. II. Кн. După moartea acestu- ia colecţia e procurată de Ghedeon Dundjerskij. том I (1491-1550). incomplet.Ex. 3: Е.Л. LVIII. bibliograf şi arhimandrit al mănăstirii Şişatovaţ într-o lucrare a sa rămasă în manuscris. Studiul bibliografic al Liturghierului din 1508 // Liturghierul lui Macarie 1508. „Zastava”. 1961. unele file roase de şoareci. a făcut-o în 1829 cunoscutul slavictul P.I. Немировский. Немировский. 1998. VIII. 3. 196 P. În anii 20 ai secolului al XX-lea colecţia de manuscrise şi tipărituri vechi ale mănăstirii Hopovo. Pe foaia de gardă este imprimată pecetea „Biblioteca Universitară” şi numărul de inventar „Бр. De a o păstra ca raritate deosebită. Mică enciclopedie. Novi Sad. 447-448. 52 . p. 2008. Немировский.206. poet. Iniţial a fost identificat şi descris în 1809 de Luchian Muşiţkij. LVIII. Panaitescu. prin strădania sfân- tmonahului Macarie. dete- reorat. Această carte se păstra iniţial în mănstirea Hopovo (Oпово) de la Fruşca Gora cu hramul Sfântul Nicolae din Voevodina (Serbia). vol. 2009. distrus în urma bombardamentului din 1941. 1961. 1879. BELGRAD (Serbia).Ex. de P.A. de o valoare colosală”197.196. fiind dăruit împreună cu alte cărţi de fotograful bulgar Nastas Stoia- novič. cu studiu introductiv de P. u bibliografii do sad nepoznat // Starine. 195 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 1. Bucureşti. p. P.P. Are 288 file. 194 Paul Mihailovici. Proprietate a lui Petr Stojadinovič. Кн. care l-a 192 Virgil Cândea. 11. Москва. c. nr.P. Novakovič. 434-435. II. Inclus în circuitul ştiinţific de Stoisn Novacovici în 1879195. p. pi- elea s-a păstrat doar pe cotor. 2. Belgrad. Москва. 19 în 1865. Panaitescu. с. înregistrat cu nr. p. lipsesc filele 147-156 şi sfârşitul cărţii194. 207-208. Panaitescu. Chişi- nău. Mică enciclopedie. nr. 304. probabil la Târgovişte. lăcaş men- ţionat pentru prima dată în 1541. de la care pe foaia de gardă s-a păstrat însemnarea în limba sârbă: „Tetraevan- ghelie tipărită la 25 iunie 1512 din porunca lui Ioan Basarab.. Славянские издания кирилловского (церковнославян- ского) шрифта 1491-2000. с.Л. 197 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Наука. Москва. 1998. Начало книгопечатания в Валахии. nr. O altă descriere a aceluiaşi exem- plar. 280 x 220 mm. indice de Angela şi Alexandru Duţu. 273. Начало книгопечатания в Валахии. 1928.

unde se păstrează până în prezent198. Pe faţa coper- tei superioare şi celei inferioare în cele patru colţuri sunt înfăţişaţi evan- gheliştii cu numele şi simbolurile lor. Кн. Petar Momirović. nr 14. Preotul din partea locului Ştefan Nicolič). Boemia. с. Врш- ац). în luna aprilie. Knjiško-Arhiviski spomenici iz Banata // Gradja. том I (1491-1550). Ungaria. Belgrad. Немировский. 259-265. Grafika srspkih stampanih knig XV-XVII veka. Biblioteca Eparhială. 200 Dejan Medaković. S-a iscălit păcătosul rob al lui Dumnezeu în amintirea noastră a celor care am rămas. 466. p. 1958. fig. 3. 2009.P. în Iunie-August 1868 // Traian. Această sfântă şi Dumnezeiască carte numită Sfântă Evanghelie care a fost odinioară a bisericii din satul lui Petru. Din călătoria mea prin Serbia. an. Austria. Însemnare pe versoul ultimei file201: (trad. Haşdeu.Л. 2008. apoi pe a celei inferioare – Pogorârea Sfântului Duh. Москва. Е. Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шрифта 1491-2000. 3: Е. acuma însă biserica din satul lui Petru prefăcut în noul sat Şanţul lui Franio a bisericii Sfântul Ioan Înainte Mărgător. 53 .dăruit împreună cu întreaga sa colecţie de circa 8 000 de cărţi Bibliotecii Universităţii din Belgrad. p.Ex. pe verso predisloviei Evangheliei de la Luca202: 198 Mai detaliat cu referinţele respective vezi: Ibidem. Copertă de lemn în piele cu ornamente imprimate. с. S-au strămutat toţi în Şanţul lui Franio din Bačca în anul 1752. 202 Ibidem. Dintre în- văţaţii români primul l-a menţionat în 1868 B. p. [285] file. 1959. 199 B. două – la sfârşit şi filele albe.Haşdeu199. incomplet. c. 1 ex. 434-435. 173-174. Немировский. Bavaria şi Francia.Л. lipsă două file la început. I. 316-218.P.200 . Начало книгопечатания в Валахии. 31-32. VRŞAŢ (Serbia). Наука. Инвентарь сохранивщихся экземпляров и указатель литературы. Москва. Dacă pe faţa copertei superioare în centru este înfăţişată Răstignirea. г. 56. (Банатска епархиjа. O altă însemnare de cumpărare de la Popa Toader din Bicaz. № 11 201 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века.

poz. 827 206 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века.Л. şi Sărbalu . 466. Начало книгопечатания в Валахии. с. După delimitarea hotarelor dintre România şi Iugoslavia exmplarul a fost dus la Vrşaţ206. II. parţial tăiată. 2008.. amin. fiul lui . vol.. şi fratele lui Lazar şi fratele Matei şi fiul lui Zaha şi . Aşa să ştie şi acei creştini ortodoxi să se mân- tuie. 10 de- cembrie care se citeşte cu dificultate.207 203 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Москва. Кн. Biblioteca Eparhiei Bačca (Епархијa Бачкa). Ceva mai jos o altă însemnare de altă mână. 3: Е. c.). Начало книгопечатания в Валахии.Л... Немировский. Editura En- ciclopedică. Pe versoul filei cu Predoslovia la Evanghelia de la Ioan se află o în- semnare în limba română de la popa Vasile Moldoveanul din 16[?]5. 308. p.Л.fratele Ion Petruşă şi nepotul preotului Toader . Pe timpul acela era voievod Io . Mică enciclopedie. Şi această carte a răscumpărat-o Lazar şi a dat ai săi drepţi 14 taleri). (Serbia). Наука. după care a fost transmis episcopului Gheorghe Liticiu pentru Muzeul eparhiei de Timişoara.. 204 Ibidem. № 11. 205 Virgil Cândea.455-456- 207 Е. NOVI SAD. adică eu po- pa Lazăr am cumpărat această carte de la fiul lui Crin. o Doamne. Москва. Кн. Москва. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. Cu voia Tatălui şi ajutorul Fiului şi săvârşirea Sfântului Duh să fie cunoscut tuturor oamenilor precum că de la Cirg şi de la Bicaz am cum- părat această carte numită Tetraevanghel popa Lazăr din Cirg şi popa Toa- der din Bicaz cu oameni preabuni. Şi aşa a fost cumpărată pentru sufletul său şi pentru sufletul preotesei sale Flore şi de sufletul părinţilor mei Toma şi Anna. de la fiii noştri de neam şi neamului mei întreg şi nimeni de la fiii lui popa Toader din Bicaz nu va putea să o răscumpere. Această Evanghelie este de la biserica Sfântul Nicolae). 3: Е. ilizibilă203: (trad. том I (1491-1550).. 1 ex. Немировский. Pe o filă albă a aceluiaşi exemplar însemnarea204: (trad.. с.. Немировский. Наука. În 1752 exemplarul a fost trecut din satul lui Petru din Bačca în biserica nou zidită în Franievo de lângă Beceiul Nou. Bucureşti. 1998. 2009.. Însemnările arată că exemplarul a cir- culat până în secolul al XVII-lea în Ţara Românească şi Banat205. Mărturii româneşti peste hotare. 259-265. 54 . şi de sănătatea mea şi dăm ştire tuturor oamenilor mici şi mari ce sunt de la Cirg şi de la Bicaz. unde a rămas până la Primul Război Mondial. şi de sufletul întregului meu neam. Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шриф- та 1491-2000. (trad.. 2008.

p. Немировский. Немировский.456-461. nr. 212 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 390. 1994. tipărit la Belgrad. lipsesc primele şi ultimele file. 4 210. 2 şi 291 (albă). A circulat în mediul sârbesc unde a fost completat. 214 Paul Mihailovici. 301-304 55 . 710. № 121. 210 Е. 1947. 2000. 208 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 211 К. .Ex.17. Bucureşti. Цетинье). 2. Arhiva Academiei de Şti- inţe şi Arte a Serbiei (Сремски Карловци). precum mărturisesc multiplele ştampile muzeale.Л. vol. considerându-l a fi un exem- plar al Evangeliei din 1552. Din însemnarea făcută cu ocazia restaurării pe fila 2 avers albă reiese că această carte a fost găsită în biserica din satul Lalič.Ex. A fost datat exact în 1994 de Katarina Mano-Zisi211. 1 ex. dar descris în 2001 de Duşiţa Grbič209. în- tocmit de parohul bisericii Sf. 2008. 297.Ex. p. с. с. Москва. păstrat în fondul Patriaršjska Biblioteka (Biblioteca patriarhiei)214. Нови Сад. 259-265. Biblioteca mănăstirii Patriarhiale de Peci (Пећка патријаршија (монастырь). 462. Cum a ajuns exemplarul în biblioteca eparhiei Bačica nu se ştie208. Кн. 9. Начало книгопечатания в Валахии. la cota nr. adăugţndu-i-se 6 file albe la început şi altele 5 la sfârşit. SREMSKI KARLOVCI (Voivodina. Москва.Л. incomplet. fragment.шт. с. Грбиħ. Начало книгопечатания в Валахии. Кн. Наука. 213 Virgil Cândea. Мано-Зиси. precum şi catarame. Biblioteca Naţională (Централна народна библиотека СР Црне Горе „Турhе Црноjевиh”. Немировский. Москва. La diferite file se întâlnesc însemnări cu litere chirilice vechi şi civile care denotă circu- laţia exemplarului în mediul sârbesc încă din secolele XVI-XVII. 1494-1994. o si- ngură filă (purtând signatura 5). cota Cт. iar din procesul verbal din 16. 2008. 3211. том I (1491-1550). Mică enciclopedie. Наука. II. Влашко Четвероеванђеље из 1512 године у библиотеци Бачке епархиjе у Новом Саду // Годишњак Библиотеке Матице српске. . 1998. 2009. nr. 3: Е. 96-102. Împreună cu alte cărţi şi codice vechi a fost adus pentru restaurare la Biblioteca Naţională a Serbiei din Belgrad. Dimitrie din s. Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шриф- та 1491-2000. 2001. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. inv. Chi- şinău. p. с.Л. PECI (Serbia). 209 Д. CETINJE (Muntemegru). Албум старог српског штампарства. c. 3: Е. 1930. Lalič reiese că Evangheliarul era transmis Muzeului Bisericii Ortodoxe Sârbeşti din Belgrad unde s-a aflat până în 1959. 1 ex. III. 3. Mărturii româneşti peste hotare. lipsă filele 1 (albă). Inclus în circuitul ştiinţific în 1981 de Radoman Stancovič şi Ianco Radovanovič colaboratori ai Bibliotecii Naţionale a Serbiei. incomplet. Београд. Serbia). lipit pe fila a 6 albă de la început. Coperta veche res- taurată în 1971. completat la început cu o filă albă şi alta manuscrisă în locul filei 2 lipsă. Exemplar identificat în 1959. № 11. Manuscrise şi cărţi româneşti în Iugoslavia // Arhivele Basarabiei. unde a ră- mas până în prezent212.213 .

Din lectu- ra însemnării se vede clar că este făcută de un român şi nu de un bulgar.Л. La f. [84v] o însemnare de danie în limbile slavonă şi română a lui Danciul Stan din Gârbova către Biserica Sf. Кн. с. nr. lipsă f. 288. 4 ex. I. vol. 3: Е. Bucureşti. 56 . Кн. Nicolae218: (trad. Bucureşti. 217 Е. a. de Preasfânta şi 12 apostoli şi 318 părinţi de la Neceia. 259-265. Начало книгопечатания в Валахии. Nemirovskij215. 2008.463-465. с. Начало книгопечатания в Валахии.Ex. c.Păstrat la cota П1293/63. Radojčič şi identificată a fi dintr-un exemplar al Eva- ngheliarului din 1512 de către E. Virgil Cândea. Москва. În lucrare istoricul rus a identificat greşit Gârbova cu localitatea bulgară Gabrovo.1a217. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. Fiecare om de va lua. 511. I. incomplet. 3: Е. Manuscrise. [287] f. p. fiind dăruit acestei biblioteci în 1963 de istoricul sârb Dj. p. Mărturii româneşti peste hotare. Немировский. Sp. 2009.. Seria nouă. том I (1491-1550). Acest condeiu au fost de trestie). Москва. va vinde sau va cumpăra să fie blestemat de Tatăl. Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шриф- та 1491-2000. Nemirovskij ş. 2010. 152. . 216 Ştefan Godorogea. Немировский.. La f. 2008. 1. vol. Наука. PЦ 512. Немировский. 462. Biblioteca Naţională „Chiril şi Metodiu” (Народ- на Библиотека „Кирил и Методий”). Părăschie şi Simiona şi Pe- trico şi Mihaiu şi Doma şi Toma şi soţia lui Cătălina şi Marta. [135v] însemnare din 1642: 215 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. № 11. Pomenşte Doamne robul lui Dumnezeu Dan- ciul şi pe mama lui Mărină şi fratele său Simon şi Petru şi pe sora sa Fia şi fiii săi Ion şi Opre şi Simon şi fiicele sale Mărie.357-358. Cercetare şi valorificare.Л. Fiul şi Sfântul Duh. Москва. 218 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века.Л. Această carte a cumpărat-o Danciu Stan din Gârbova pentru 6 ducaţi şi a depus-o la biserica din Gârbova unde este hramul Sfântul Nico- lae a depus-o să fie pomană. cărţi şi documente româneşti aflate peste hotarele României // Valori bibliofile din patrimoniul cultural naţional. cum consideră B.Ţonev.216 . Наука. 1980. E. 289 şi cele albe. SOFIA (Bulgaria). Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate.

75. iar la a doua trecere prin 219 Б. 65. Chişinău. 224-225. 57. Опис нa ръкописите и старопечатните книги…. № 466. iar cel în negru – înscris de mână. 128-131. РЦ 512. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. 70. minunii din Gârbova”. 151-157. 88-93. 2010. 226-227. 214. 1933. 20. P. 138-139. Mărturii româneşti din Bul- garia şi Grecia. an 1733”219. 1980. p. 66-67. cărţi şi documente româneşti aflate peste hotarele României // Valori bibliofile din patrimo- niul cultural naţional. Москва. 477-478. 72-77. 2009. № 506. şi deaceea Simon a răscumpărat această carte de la satul Panadeaşte şi cine va fura sau va pune zălog această carte ori va îndepărta din satul Gârbova şi de la biserica Sfântului Ierarh şi Făcător de Minuni Nicolae să fie proclet şi treclet de 318 Sfinţi părinţi de la Niceia.Л. 45-46.. Dintre cele pierdute filele 10-11. 133. 234 sunt înlocuite cu copii manuscrise. 272. 52. I. 60- 222 61. 406 . 134-136. 193. 249-258. Bucureşti. № 11. 400. [215v]: „Cumpă- rată la Bucureşti de Ivan Gudrov (cota 260). 21. Опис нa ръкописите и старопечатните книги…. 334. 495. 112-117. Să-i fie lui pomană şi tatălui său. c. Цoнев. 176-181. 57 .512. № 466. Altă însemnare în limba română f.. (trad. София. Alba) numită Tetraevan- ghelie. 477-478. Prima descriere a exemparului aparţine istorucului bulgar Benio Ţonev în 1910220. înregisrat iniţial la cotele 58. 122-123. 221 Е. Pe fila 59 este tipărit textul în roşu. I. . Bucureşti. p. 532. 152. 167-172. Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шриф- та 1491-2000. să se năruie casa lui ca şi Sodoma şi Gomora. 220 Б. Cercetare şi valorificare. Paul Mihailovici. Mărturii româneşti peste hotare. A reînoit-o robul lui Dumnezeu Dan Sămon cu soţia sa Stanca. 57-58. Această carte a răscumpărat-o în zilele . 259-265. c.. 143-149. Particularităţi: filele 7 şi 14 din caietul 2 sunt tipărite pe pergament. 188-189. Немировский. Cu voia Tatălui şi ajutorul Fiului şi săvârşirea Sfântului Duh această carte este din satul Gârbova de Sus (jud. 71. în zilele arhiepiscopului Iorest. Seria nouă. ceea ce arată că Macarie la început tipărea literele sau rândurile în roşu. 14. 55. Manuscrise. să fie proclet anatema Iuda şi ca Deoscor. vol. 223. 215- 222. 96-103. 239. 1б221. 69. 107-109. 1939. 228. p. 182. 174-175. c. Цoнев.. Fără copertă sau păstrat filele 1-7. тoм I. 194-195. 83-84. Bucureşti. 197-205. 222 Б. vol. a înoit Feodor Ditk din Ţara Rusească. S-a înoit această carte în anul 1642 în zilele craiului Racoţe Gheorghie.357-358. 2. Această carte a înoit-o Stan . Panaitescu. 68. 121.Ex. Virgil Cân- dea. 1910. 59. 137. 48.P. c. p. 39-40. Цoнев. 64. nr. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate. 352. 33-36. 191-192. Octoihul lui Macarie şi originile tipogra- fiei în Ţara Românească // BOR. 237. Ştefan Godorogea. 159-166. Опис нa ръкописите и старопечатните книги на Народна библиотека в Софии. том I (1491-1550). 208-213. 232-233.

Начало книгопечатания в Валахии. 1-6v223: (trad. РЦ 512. la f. Să se ştie că singul am adus cereale din Cepniţiri şi din Vrajdebna 407 paniţe (evident unitate de măsu- ră) cereale zope (?). Să să ştie cine a scris. 2008. Москва. cerneala şi mâna) şi alta la f. pomeneşte Doamne pe Kateri- na. № 506. 223 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. c. la f. 226 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Начало книгопечатания в Валахии. 228-260.. Опис нa ръкописите и старопечатните книги…. 2009. 110v227: (trad. Copertă în lemn şi piele. с. . 15. 259-265.Л. Posedă câteva însemnări posesorate. dintre care una la f. (text întrerupt brusc)”228 (trad. 2008. 3. Posedă câteva însemnări. 3: Е. Pomeneşte Doamne pe Krăsto. a iscălit peniţa. 466. 8v-12226: (trad. 225 Е. Москва. A închinat-o mănăstirii Kukalski cu hramul Sfântul Arhanghel lui popa Pavel egumenul şi cine va citi această scriere să fie pomenit şi rugat Domnul să-l ierte). 216v: 230 . 454. cele în negru. Prima descriere aparţine istorucului bulgar Benio Ţonev în 1910224. № 11. 224 Б. 8-11. 215-225. c. eu dascalul Pancio Sofialia care sălăş- lueşte în mănăstirea Rila la Sfântul părinte Ioan. 164-213. Москва. 1822 luna noiembrie 22 zile să ştie toţi cum a închinat moşul Kito Bacal această Sfântă carte Evanghelie. pomeneşte Doamne pe Nikolcio el a scris ţie scrisoare şi vameşul de Kiustendil a fost martor). 145-154. Немировский. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. 83-131. incomplet. 263-270. 3: Е. 134-139. 228 Ibidem. 17- 18. 58 . том I (1491-1550). 495. Немировский. 403 paniţi cereale din Slatina. 227 Ibidem.Ex. s-au păstrat filele: 4.Л. Наука.. Кн.1 в225. с. Exemplarul a fost procurat de Mihail Petcov Zadgorskij de la una din mănăstirile Athosului. 66-67.teasc a filelor. Кн.Л. 21-52. Немировский. Наука. Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шриф- та 1491-2000. 204 din obştea Ilianţi. Цoнев.

156-161. 1920. Атанасов. Драголова.Л. 136-142. lipsă filele albe. РЦ 512. Bucureşti. Немировский. Начало книгопечатания в Валахии. Atanasov232. 12 pa- niţi cereale din Klisura. с. Райков. София. Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шриф- та 1491-2000..233 . Цoнев. 233. Liturghierul lui Macarie (1508) şi începuturile tipografiei în Ţările Române // Liturghierul lui Macarie. s-au păstrat filele: 7-33. 236 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. din Bucino. т. 200-203. cu studiu introductiv de P. la Pazarevo tona. Л. 86- 134. Inclus în circuitul ştiinţific în 1959 de P. Vineri (Sf. София.II. Panaitescu . 259-265. Filele 34 şi 35 completate prin file manu- scrise. П. 2008. 36-84. 5. Descrieri detaliate vezi: Б. 18 din Boian. 1959.Л. 6. 14 paniţi cereale din Guru- blane. Inclus în circuitul ştiinţific în 1959 de P. de unde a ajuns în 1892 la Biblioteca din Plovdiv.P. № 11. 185. LVIII. София. 235 P. 1961. 7 (13). Москва. 505 paniţi cereale zope. Petca de lângă Asenovgrad236). [eu] Todor la Metovo. Начало на българското книгопечатане. с. 453. Ediţie de Angela şi Alexandru Duţu. Москва. Начало книгопечатания в Валахии. 198. Наука. PLOVDIV (Filipopol. Наука.209 paniţi cereale. с. Петку Мулдавскa”.). Методические указания. 2008. Ин- вентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. Кн. 232 П. 6 paniţi cereale. după alţii de la biserica cu acelaşi hram din Roman235 sau mănăstirea Sv. 59 . том I (1491-1550). 217-218. примечание 32. 163-173. 3: Е. c. 247-248.. 205-214. Atanasov229. Москва. Атанасов. 233 Б.. Biblioteca Populară. 14 zob din Ocole. 1967. Să se ştie cine a scris. 455. 230. p. Начало на българското книгопечатане. примечание 32. Атанасов. Copertă veche în piele.Л. 1981. 1 ex. Москва.Ex. Сла- вянские кирилловские инкунабулы палеотипы в книгохранилищах Болгарии // В по- мощь составителям Сводного каталога старопечатных изданий кирилловского и гла- голического шрифтов. 19 paniţi din Kaziceane. Exempla- rul mai conţine în limba bulgară însemnari la f. с. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель литературы. incomplet. София. Bulgaria). cota PЦ. 5. № 11. 144-149. 1959. Panaitescu. 32234. Опис на славянските старопечатни книги од XVи XVI век в Народна библиотека „Кирил и Методий” // Известия на Народната библио- тека „Кирил и Методий”. № 143 (79). Немировский. с. 53v: (trad. 230 Е. 226. 4.5. №5.P. 175-183. Exemplarul conform însemnării de la f. 2009. 231 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 3: Е. ca- re pare să fie mănăstirea Sf. Posedă însemnare la f. [2] scris de un „nebulgar” de la mănăstirea „Св. том I (1491-1550). 8 paniţi zob (?) din Voluiac. 229 П. 221-290231. . Кн. 234 Славянские издания кирилловского (церковнославянского) шрифта 1491-2000.Ex.6. 17 panica (!) din Şiiacovţi şi Kostenebrod 79 paniţi cereale zope. [30] din 16 iunie 1851 în care sunt arătaţi alţi posesori bulgari ai cărţii: Stoian Radulov din Kalofer. 2009. Paraschiva din Iaşi. Вып. Москва.1г230. La sfârşit sunt adăugate 5 file manuscrise.. 196.). Mihalovo. 226. Немировский. c. 259-265. Славянски ръкописи и старопечатни книги на Народната Библиотека въ Пловдевъ. din Ţiţvet Ghermani 637 paniţi ceriale.

Prima descriere aparţine istoru- cului bulgar Benio Ţonev în 1910238. 2-3. Е. Немировский. 242 Cyrillic books printed before 1701 in British and Irish Collections: A Union Catalogue. София. с. 1902. Цoнев. nr. Цoнев.Ex. 60 . Спространов. Немировский. I. 247-248. Spros- tranov241. 2000. Опис на ръкописите в Рилския манастир. 2009. Biblioteca Britanică (The British Libra- ry). În anul 1596 luna octombrie ziua 2. № 143 (79).Л. Şi cine va vrea a se ispitească să o sustragă din sfânta mănăstire. 1980. să să-i fie lui judeca- tă la două venire. Pe timpul egumenu- lui Theodosie).Л. 242 237 Б. 2008. 240 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 239 Ştefan Godorogea. Conţine o însemnare în slavonă din 1596. Москва. Să fie cunoscut oricărui creştin cum a depus Iovca şi soţia sa Stanca din satul Dobroslavţi această carte Tetraevanghel şi am depus-o eu în mănăstire la Rila cu hramul Sfântul şi Cuviosul Părintele nostru Ion de la Rila pentru 4 proscomidii. LONDRA (Marea Britanie). № 143 (79). 2008. vol. c.1 ex. 259-265. Biblioteca mănăstirii Rila (Рилский монастир). Christine Thomas. Stoian Furnagi237. să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi de 318 sfinţi părinţi de la Niceia. Lon- don. să slujească pentru dânşii şi de sufletul părinţilor lor. № 11. 241 Е. Кн. Начало книгопечатания в Валахии. cărţi şi documente româneşti aflate peste hotarele Români- ei // Valori bibliofile din patrimoniul cultural naţional. 1920. din care reia- se că de pe atunci aparţinea mănăstirii Rila240: (trad. p. RILA (Bulgaria). 453. 3: Е. şi de toţi sfinţii. 13-14. том I (1491-1550). История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. 1 ex. Наука. Славянски ръкописи и старопечатни книги…. Aducem şi pe această cale mulţumiri domnului Andrei Voznesenski de la Biblioteca Naţională a Rusiei din Sankt-Petersburg. Москва. 238 Б. 247-248. Com- piled Ralph Cleminson. Andrej Voznesenskij. с. la cota Л 1/11239. Славянские издания кирилловского (церковносла- вянского) шрифта 1491-2000. Начало книгопечатания в Валахии. с.Dimitr din Kuceaciovo. Manuscrise. Dilyana Radoslavova. Наука. 463. . şi de Sfântul şi Cuviosul părinte Ion de Rila. Инвентарь сохранившихся экземпляров и указатель ли- тературы. copertă veche din lemn acoperită cu catifea albastră.Л. Bucu- reşti. Москва. p. 3: Е. Немировский. Кн. Cercetare şi valorificare. Славянски ръкописи и старопечатни книги…. с. The British Library. 3. Exemplarul descris pentru prima dată în 1902 de E. lipsă o filă. 152. с. care ne-a pus la dispoziţie Catalogul.

Начало книгопечатания в Валахии. p.1 (Board. „Bibli- othecae Colbertinae II. Dilyana Radoslavova.256. 1993. accesat 30 mai 2014. om de ştiinţă şi pasionat colecţionar244. Inclus în circuitul ştiinţific în 1892. http://www. III. la cota C. 7-290]. inginer militar. . Москва. 9. nr. 1 ex. 246 Virgil Cândea. ?.I.25.I. 1 ex. 178. Catalogue of printed books. 244 Cyrillic books printed before 1701 in British and Irish Collections: A Union Catalogue. 61 . Nu se cunoaşte în ce îm- prejurări în secolul al XVII-lea exemplarul a ajuns în Franţa în posesia lui Jean Baptiste Colbert de Torcy (1619-1683).2641.?246 . pomenindu-se în colecţia nobilului Hans Sloa- ne (1660-1753). Mărturii româneşti peste hotare. Кн. Pe aceiaşi filă verso altă însemnare cu creionul: „Bible. CC. alcătuit de Alexander Guagninus (1538-1614) din Vero- na.raruss.Ex. Bucureşti. Наука. 2. 3: Е. 2011. [290] f. Christine Thomas. fiind intrat într-un Catalog al Bibliotecii Britanice245. [2-4. 2-3. Copertată de carton din secilul al XIX- lea.Л.html. Exemplare nesigure: Liverpool (Marea Britanie). New Test[ament] Gospels. 243 Е. Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Rusiei (Биб- лиотека Российской Академии Наук). Sankt-Petersburg.ru/slavonic/1681-liturgiarion-makary. K. 247 Служебник или Молитвенник (Liturgiarion). Romanian Collections). iar în continuare sunt aduse literele alfabetului slavon şi echivalentele lor latine. incomplet. London. p. vol. ministrul de finanţe pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate. Spirae.e. 2008..” şi cota C. 1581. 10 ноября 1508. Bogata sa bibliote- că a constituit una din pietrele de temelie ale viitoarei Biblioteci Britanice. ?247. lipseşte foaia de titlu. 1. Pe fila albă de la sfârşitul cărţii însemnarea: „Alphabetum litte- rarum Ruthnicarum quibus exaratum est hoc Biblionem volumen quarum ordo prons [?] Alexander Gugguinus Eques Polonus in Chronicis Russia re- tulit talis est”. Pe prima filă albă însemnări cu cerneală: „Evangelia Ruthenica”.с. care este anulată. aflat în serviciul polonez şi participant la războiul polo- norus din a doua jumătate a secolului al XVI-lea243. p. с.1”. № 3. Unul dintre urmaşii săi – Charles Eleonor Colbert l-a vândut în 1728 în Anglia. Москва. Biblioteca Britanică (The British Li- brary). Andrej Voznesenskij. Tырговищте: типография иеромонаха Масария. Seria nouă. Transilvania de Est. Bible. 2000. Lon- don: The British Library.448-449.25. fără paginare.Л. Apud: Ис- тория славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. nr.Ex. 245 British Museum. vol. 1ex. Com- piled Ralph Cleminson.b. Немировский. Немировский. Славянские старопечатные книги кирилловского шрифта в кни- гохранилищах Великобритании. 1892. 947. 3. S-au păstrat filele [1] curată. După cum reiese din însemnare alfabetul e tran- scris din lucrarea Omnium regionum Moscoviae monarchiae subjectarum morum et religionis descriptio et gesta tyranni Joannis Basilidis ex Sarma- roa.

Zürich. Paderborn.în 1968-1969 un editor din Liechtenstein a efectuat o copie fotogra- fică în 4 volume. azi o copie la BAR. 1987. Verlag Ferdinand Schöningh. ? .Prin 1937-1938 N. Caracterele specifice ale literaturii slavo-române. cen- tru cultural tipografic (1508-1830). Немировский. 11-29. p. Sulică248 a identificat un exemplar. Besorgt und eingelei- tet von Heinz Miklas. 1937. unter Mitwirkung von Ştefan Godorogea und Cristian Hannick. 249 Florian Dudaş. Tradiţii culturale şi editoriale – tipografice. Wien. Tradiţia tiparului macarian din Ţara Românească în tiparul sud-slav din sec. p. 2008. p. Veliko Târnovo250. . / Arhi- episcopia Târgoviştei. Marian Vâlciu. la cota 002. Кн. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei. 3: Е. 9-14. 2. Vol. al XVI-lea. p. p. Москва. nr. I. I. I. 1938. Evangheliarul lui Macarie (1512). 1. Наука. Tetraevangheliarul lui Macarie 1512/2012.Chiţimia. Vechi cărţi româneşti călătoare. Victor Potrescu. XII-XIII.p. [Târgovişte. Facsimil [reprodus după Ex. p. S. Veliko Târnovo (Bulgaria). 1999. 97-110. p. Mircea Tomescu. 138. În 2 volume. 251 История славянского кириллического книгопечатания XV – начала XVII века. Wien. Literatura română veche – o literatu- ră europeană.P. p. 1999. München. 11-20. II: Tetraevangheliarul lui Macarie 1512. Gheorghe Buluţă. Wiesbaden (Germania). Târgovişte. p. Despre primele tipărituri pe terito- riul românesc în sec. Начало книгопечатания в Валахии. Zürich. Dan Simonescu. Reproduceri: 1. Faksimile-Ausgabe. Demény. Vol.Târgu-Mureş. 2012]. 462. p. Primele tipărituri slavo-române şi im- portanţa lpr în context european şi sud-est european. 250 Das Tetraevangelium des Makarije aus dem Jahre 1512: Der erste kirchenslavische Evange- liendruck. 167-188.C. Biserică şi cult potrivit învăţăturii ortodoxe. considerându-se că ar fi vor- ba mai curând de exemplarul de la Biblioteca Naţională din Plovdiv251. Faksimile-Ausgabe. Prima tipografie a Ţării Româneşti (Macariue 1508-1512). 91-96. Studii: Precuvântare de Nifon.P. 2.161-166. Ediţie jubiliară. p. 1 ex ? . p. 248 N. Contribuţii la istoria vechimii elementului românesc şi a circulaţiei cărţii româneşti în regiunile secuizate // Reînvierea.Л. posibil de pe un exemplar al Evangheliei păstrate la Wies- baden. Panaites- cu. nr. 001 din BAR]. München. Lajos De- mény. 137-146. p. în Secuime249. 121-136. Ştefan Ciobanu. Das Tetraevangelium des Makarije aus dem Jahre 1512: Der erste kirchenslavische Evangeliendruck. Bucureşti. p. с. 1 ex. nr. Lidia A.Ştefan Godorogea presupune existenţa unui exemplar în or. Academia Română şi Biblioteca Academiei Române. Barbu The- odorescu. 35-43. Verlag Ferdinand Schö- nings. 43-068. nepaginat. 15-34. 69- 90. 62 . Ediţie facsimilă alb-negru după exemplarul din Biblioteca Naţională din Plovdiv (Bulgaria) în Seria „Biblia Slavica”. Sulică. dar părerea este pusă la îndoială. Relaţia dintre Sfânta Scriptură. Tiparul în Ţări- le Române. Paderborn. 111-120. al XVI-lea. Dan Horia Mazilu.

Abrevieri BAR – Biblioteca Academiei Române BOR – Biserica Ortodoxă Română MMS – Mitropolia Moldovei şi Sucevei ex. Prima filă din Liturghierul Fig. – filă Fig. 3 fragmen- te. 500 de ani de tipar românesc. în mediul sud-slav şi cel athonit. Facsimil manual.agero-stuttgart. Prima filă din Tetraevan- lui Macarie. în „Muzeul tiparului şi al cărţii vechi româneşti” din Târgovişte252. Octoihul lui Macarie 1510 http://www. Însemnările păstrate arată că Evangheliarul din 1512 a circulat în ţă- rile române. 2. dintre care unul pierdut (cel din Biblioteca Naţională a Serbiei). 1512 252Ion Stoica Moreni. 1.htm 63 . În colecţiile moderne a ajuns mai ales în secolele XIX-XX. – nenumerotată f. *** Astfel.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/500%20de%20ani%20de%20 tipar%20romanesc%20de%20Ion%20Stoica%20Moreni. în total sunt descrise 35 unităţi ale Evangheliarului din 1512. Pavel de la Athos şi trebuie considerat un singur exemplar. dintre care cel de 8 file din Biblioteca Naţională a Rusiei din Sankt- Petersburg este mai curând rupt din exemplarul de la Mănăstirea Sf. – exemplare mss – manuscris nn. 1. 1508 ghelul lui Macarie. 5 exemplare nesigure şi 26 exemplare sigure. Tetraevanghel din 1512.

Fig. © Andrei EŞANU. Primele file din Octoihul lui Macarie. 1510 Summary In the study Prints of Macarie (1508-1512) in the Romanian and European collections. subsequently to precipitate by collections and acquisitions in the great libraries of Europe. an „Osmoglasnic” / „Octioh”. 2 of „Osmoglasnic” (1510) and 26 of „Tetraevanghel” („Four Gospels”) (1512). it is composed a repertoire of those three books kept in collections from Romania. 1508. 1510 and „Tetraevanghel” / „Evangheliar” („Four Gospels” / „Gos- pel”). demonstrating that they had a particular significance during XVI-XVIII cen- tury both into Romanian countres as well as at peoples from south of the Da- nube. the European historical science presents cristallyzed views regarding the first printer from Valahia (Wallachia) – Macarie who typed during 1508-1512 at Dealu monastery near Targoviste there books „Slujebnic” / „Liturghier” („Servant” / „Missal”). 2. Based on own investigations. Montenegro etc. the authors indentified 11 copies of „Slujebnic” („Servant”) (1508). Valentina EȘANU 64 . Bulgaria. In particular. and information obtained by other collections from several European counters. Serbia. 1512 – the first books in Slavic language and Romanian culture. Russia.

Editura Demi- urg. Situaţia complicată şi înfrângerea neaşteptată a armatei poloneze din Moldova la care au participat şi şlahta de la graniţa polono-moldovenească. p. Ţara Moldovei în cadrul relaţiilor internaţionale. dar şi l-a menţinut cu forţa armelor în timpul campaniei de la Ţuţora din acelaşi an. 175-121. Ţările Române vor simţi pe deplin schimbările geopolitice produse în această per- ioadă pe continentul european. Bacău. Complicaţiile in- terne. Prin urmare. După cum s-a afirmat. condusă de Stanisław Żółkiewski care tocmai credea că o să reuşească să-l menţină în scaun pe Gaşpar Graţiani1. 2014. Jan Zamoyski din anul 1595. l-a constituit implicarea unor con- tingente poloneze în războiul de 30 de ani. trata- tivele politice ale Rusiei din 1613 cu Imperiul Otoman şi încheierea tra- tatului austro-polon din acelaşi an. dar au determinat şi crearea noilor realităţi politico-diplomatice. Aflate într-un sistem extrem de complicat al relaţiilor politice sud-est. nu au fost întâmplătoare şi nu pot fi considerate coincidenţe. Războiul austro-otoman 1593-1606. ridicarea Suediei şi pretenţia de a deveni un factor im- portant pe continentul european. De aceea. izbucnirea războiului de 30 de ani au re- prezentat toate laolaltă un moment de cotitură în raporturile politice euro- pene. când Imperiul Otoman nu mai era în război cu Imperiul Habsburgic. când acesta l-a instalat în scaun pe Ieremia Movilă. dorinţa de a avea în Moldo- va un prieten al Rzeczpospolitei. a făcut aproape imposibilă organizarea unei ri- 1 Vezi în acest sens lucrarea noastră: Bătălia de la Ţuţora din anul 1620. Complexul muzeal “Iulian Antonescu”. Situaţia era diferită în 1620.145-159. imediat după victoria de la Ţuţora. armatele turco-tătăreşti au trecut la jaful teritoriilor poloneze din preajma graniţei Moldovei. Iaşi. ROLUL DE MEDIATOR AL LUI RADU MIHNEA ÎN TIMPUL CAMPANIEI TURCEŞTI DE LA HOTIN DIN ANUL 1621 Valentin CONSTANTINOV Evenimentele produse în primele decenii ale secolului al XVII-lea în spaţiul nord dunărean în general şi cel al Ţării Moldovei în special au fost determinate de relaţiile polono-otomane. După cum era şi firesc în acea perioadă. iar o consecutivitate de factori şi greşeli strategice a dus la distrugerea armatei poloneze. Gaşpar Graţiani. nu este întâmplător nici faptul că unul dintre elementele determinante ale încordării relaţiilor po- lono-otomane în preajma anului 1620. p. XLII (2013). toate au reprezentat motivele pentru a-l determina pe Stanisław Żółkiewski să repete isprava predecesorului său în demnitatea de mare hatman. Cauze şi desfăşurare // Carpica. marea smută din Rusia. central şi est europene. dar şi poziţia clară prohabs- burgică a domnului Moldovei de atunci. situaţia complicată pe plan internaţional. evenimentele dintre anii 1620-1621 fac parte dintr-un cadru politico-militar mai larg putându-se atribui chiar termenul de război polono-otoman din anii 1620-1621: Valentin Constantinov. 65 .

407. t. Pe când operaţiunile mili- tare propriu-zise au început spre sfârşitul lunii august. nr. p. Kraków. 1884. 4 Ni s-au păstrat mai multe informaţii care demonstrează că în această perioadă Alexandru Iliaş a desfăşurat o corespondenţă activă. Aflându-se în faţa unei ameninţări eminente. prin Moldova fireşte. wyd. „Scriptores Rerum Polonicarum”. Jerzy Zamoyski îi scria lui Tomasz Zamoyski despre o scrisoare pe care a primit-o de la domnul Moldovei. Aşa credem. IV. 5 Ryszard Majewski. 28. erau cât se poate de limpede exprimate de înalţii demnitari otomani. Polski wysilek obronny przed wojną Chocimską 1621 r.poste organizate împotriva armatelor invadatoare2. iar transformarea Poloniei într-un stat trib- utar Porţii prinsese în ochii lor un contur viu. p. 98. Archiwum Zamoyskich. Noul domn al Moldovei. (Archiwum Główne Akt Dawnych (Arhiva Centrală a Actelor Vechi) din Varşovia (În contin- uare: AGAD). VII (1961). Intenţiile belicoase ale tânărului sultan Osman II. f. Extranea IX Polen. tom. vol. adnotate şi publicate de Ioan Bogdan cu traducerea franceză a documentelor de I. la 7 mai 1621 (Documente privitoare la istoria românilor. p. partea a II-a (1600-1650). p. dar eforturile lui au fost zădarnice tocmai din cau- za neîncrederii pe care o avea în ochii polonezilor: Documente privitoare la istoria românilor urmare la colecţiunea lui Eudoxiu de Hurmuzaki. coordonate. // Studia i Mate- rialy do Historii Wojskowości. Riksarkiwet (Arhiva de stat din Stok- holm). adaugă: „ale nie masz komu wierzyc” („dar nu ai cui să crezi”). Bucureşti. CCCCXXXII). s-a pomenit într-o situaţie foarte dificilă. care au început să viseze la o nouă etapă în ex- pansiunea Imperiului Otoman. Stanisław Lubomirski. în vara anului 16213. considerat „om al turcilor” şi prin urmare adversar al polonezilor.Skupiewski. p. p. 4-6 3 Aşa de exemplu. Bucureşti. Alexandru Iliaş. Sokołowski. care desigur ştia că poartă numele marelui fondator al dinastiei otomane. 1895. Or. nr. volumul II (1601-1640). putem explica încetineala cu care s-au mişcat trupele otomane spre graniţele poloneze. kasztelana krakowskiego z lat 1621-1631. documente culese din arhivele polone. iar adjunctul lui. aşa ceva era de ne- închipuit4. în prima parte a anului 1621. În Moldova. nr. culese de Eudoxiu Hurmuzaki. 1880. 66 . Nr. suplimentul II. Listy księcia Jerzego Zbaraskiego. elita poloneză s-a mobilizat în vederea apărării graniţelor ţării în vederea unei incursiuni otomane. 391. Polski wysilek obronny przed wojną Chocimską 1621 r. Totodată. apare frecvent în corespondenţa dintre demnitarii polonezi în această perioadă. Această conjunctură i-a făcut pe otomani să creadă că Rzeczpospolita este slăbită şi că nu va rezista unui atac turcesc. iar tătarii au pustiit puternic ţara. pe căile diplomatice. cz. 5. dar totodată afirma că Alexandru Iliaş nu are nici o credibilitate în ochii lor: „bardzo chce byc przychytnym Koronie Polskiey” („foarte vrea să fie util Coroanei Polone”). 480-481. 3-39.). A. 2 Ryszard Majewski. 8. În prima parte a anului 1621 regele a convocat seimul care a luat hotărârea de a mări numărul soldaţilor până la cifra de 60 0005. Ştia fără îndoială că stabilitatea domniei lui putea fi asigurată doar de bunele relaţii între otomani şi polonezi. cu pompa cuvenită. Comandant al armatei a fost numit experimentatul Jan Karol Chodkiewicz. IX Lipsa interesului faţă de persoana lui Alexadru Iliaş. sultanul a plecat din Constantinopol spre Polonia.16. La 16 decembrie 1620. otomanii le-au dat de înţeles polonezilor că aşteaptă de la ei plata unui tribut.. CCXXVIII. atunci era mare foame. nr.1.

În luna iulie. 11 Александр Гаркавец. acesta din urmă a fost arestat. Constantin Batista Vevelli8. Cetatea Hotinului şi-a schimbat de câteva ori stăpânul fiind un fel de indicator al relaţiilor polono-moldoveneşti: Cetatea Hotinului în disputele politico-militare polono- otomane din perioada 1612-1621. p.346-347. Graecos itidem de Candia” care a fost semnalat de N.cit. Tatăl lui a fost un negustor. Sec. vol. p. 8 Nicolae Stoicescu. Jagiellońska. 2015. Informaţii despre solia lui Constantin Batista Vevelli avem şi în Elementa ad fontium editiones. 9 Andrzej Dziubiński. Constantin Batista Vevelli avea să se înrudească cu persoane de prim rang din Ţara Moldovei devenind ginerele lui Nistor Ureche. iar peri- odic apare în diferite acte de judecată care aveau loc în acel oraş10. p. 10 Ibidem. Каталог и тексты памятников армянским письмом. Wrocław. 53. Aşa a devenit el persoană confidentă a lui Alexandru Iliaş şi astfel se explică folo- sirea lui frecventă în misiunile diplomatice din Polonia. Propuner- ile de pace care erau trimise prin el de la Husein paşa. Na szlakach Orientu. Ţinând cont de faptul că Vevelli a fost reţinut timp de 48 de zile foarte probabil că între timp a fost dus şi la Cameniţa. Cu toate dificultăţile care apăreau şi de o parte şi de alta. том I.XXIII. 140. Handel między Polską a Imperium Osmańskim w XVI-XVII wieku. atunci domn al Ţării Româneşti. 1971. 97. Constantin Batista Vevelli. p. atâta timp cât sultanul 6 În perioada anilor 1611-1621. şi apoi devenind cumnat cu Alexandru Iliaş. Însuşi. 108. iar Constan- tin Batişte Vevelli va trece în serviciul lui Radu Mihnea. 1998. va fi eliberat doar atunci când polonezii vor stabili planul de acţiune şi vor decide să traverseze Nistrul ca să organizeze apărarea la Hotin. Aşa cum vom vedea mai jos. c. XXVIII. Maria. Ms.. 550.53. Dicţionar al marilor dregători din Moldova şi Ţara Românească. iniţiativa strategică aparţinea polonezilor.Stoicescu. care comercializa malmazie şi muscat la Liov9. desigur este tatăl lui Constantin Batista Vevelli diplomatul de mai târziu. p.346-347. capigi paşa şi domnul Moldovei12 trezeau aceeaşi neîncredere la polonezi. 7 Încă în momentul acţiunii militare a lui Stanisław Żółkiewski se vehicula ideea că ar fi mai bine ca polonezii să-i întâlnească pe otomani pe teritoriul Moldovei şi să-i ferească pe supuşii săi de pagubele războiului. nr. Iorga „pentru un proces cu un Cameniţean” şi urm. un măr al discordiei în relaţiile polono- moldoveneşti6. nr. şi va obţine succese importante în medierea conflictului po- lono-otoman din această perioadă. În acest context a încercat să-şi etaleze abilităţile sale de mediator un om de încredere a domnului Moldovei. În urma supărării lui Osman II pe Alexandru Iliaş. nr. 1621. Hotinul. Diferenţa de atitudine a polonezilor faţă de cei doi domni români avea să se manifeste şi în continuare. „Baptistam Wewelli. 2002. Bucureşti. „a fost reţinut şi trimis cu 200 de haiduci în Cameniţa”11. în mod evi- dent. 1.447- 454). p. sub tipar // Cohorta. nota 3) îl considera acelaşi. Alma-Ata. 67 . În primul rând. 12 Bibl. (op. XIV- XVII. Каменецкая кроника // Кыпчакское письменное наследие. vol. se afla din nou în mâinile polonezilor care puteau folosi de minune relieful favorabil pentru a opri o armata atât de mare precum cea otomană și „să ducă operaţiunile militare pe teritoriul adversarului”7. căsăto-rindu-se cu fiica acestuia. deşi N. 553-554. 97. armata otomană trebuia să străbată o mare distanţă pentru a ajunge la graniţele Poloniei. 123-124. Revista de istorie militara. (Studii şi documente. În al doilea rând. p.

Chodkiewicza wojewody wileńskiego. 68 .-229 r. Situaţia în care se pomenise Alexandru Iliaş era una foarte compli- cată. p. 179). 16 Garcaveţ. Lit. p. tom I.) se anunţă că vrea să mij- locească pacea între noi şi turci. dar şi cu dorinţa polonezilor de menţinere a status-quo-ului. 547. pre- cizând: „Domnul Moldovei (Alexandru Iliaş n. Complexul muzeal “Iulian An- tonescu”.a. spre trădare şi înşelăciune”15. Ms. dar şi solia aceea. XXVIII. fila 228 v. îmbătat de credinţă greacă şi hâtrie în Moldova. enumerând dregătoriile oferite. o której Hospodar dawał znać. p. El prinsese șase polonezi în Moldova și i-a trimis sultanului: la cinci dintre ei le-a tăiat capetele18. 3. Ks. desfăşurare şi consecinţe // Carpica. nr. Wilno. (Żywot J. 181-183. care descria evenimentele produse în anul 1621. wydawane przez Michała Grabowskiego i Alexandra Przezdzieckiego. va negocia tratatul de la Hotin. nimeni nu i-a recomandat aceasta. p. Autorul. p. arăta sen- timentele polonezilor faţă de domnul Moldovei. despre care domnul ne-a înştiinţat. 26-33. Stefan Potocki // Polski Słownik Biograficzny. Mci dana w Warszawie dnia X miesiąca Lipca Roku Panskiego MDCXXI // Źródła do dziejów polskich. Jagiellońska. nr. s-a produs mai degrabă pentru a obser- va cum stau lucrurile decât pentru încheierea unor acorduri”14. la Ilie Corfus. 173-176. Sen- timentele polonezilor se vor schimba însă atunci când Constantin Batista Vevelli va fi acel care. XLIII (2014). Bacău. p. regele avertiza că domnul Moldovei este: „complet în trădare şi minciunos”17. Noi informaţii despre români în vechi ediţii polone de documente // Revista de Istorie. preciza: „stărostia de Cameniţa <i-a fost dată> lui Stefan Potocki”. la seimicul din Viniţa. 51-79. la 10 iulie 1621. K. Warszawa. precum şi faţă de solul care îl reprezenta: „A venit la Scala Jan Wewelli de neam italian.. 14 „Nie wiem co na teraźniejsze me pisanie odpisze. însuşi este vasal turcesc. 1984-1985. IV/2. Cauze. În corespondența cu starostele de Cameniţa. Orice ar fi propus trebuia să fie în concordanţă atât cu aşteptările otomanilor. Care erau la moment aşteptările otomanilor o spune chiar Radu Mihnea într-o scrisoare adresată lui Gabriel Bethlen: „s-a dat ordin ca nimeni să nu 13 Adam Naruszewicz. n-are nici o putere. În core- spondenţa cu regele comandantul suprem polonez spunea cu privire la domnul Moldovei: „Nu ştiu ce-mi va răspunde acum. p. nr. dar intenţia lui s-a sfârşit lamentabil la Cornul lui Sas. deja din numele lui Radu Mihnea. jednak i legacya ta. desigur. Cronica de la Cameniţa.. tom. 1875. născut pe insula Creta. Stefan Potocki16. Cu prilejul convocării următorului seim extraordinar. cine s-ar încrede în el de bună seamă că s- ar înşela. vezi în Andrzej Lipski. 1843. 2. Warszawa ş. 17 Bibl. 18 Hurmuzaki. Mai multe despre Stefan Potocki. spu- nându-i că va sta sub pază până la venirea lui Chodkiewicz13. p. trădător şi duşman al polonezilor”. 391. Traducerea în română. care aveau ca scop să-l reaşeze în scaunul Moldovei pe Constantin Movilă. CCCCXXXIV. regele dădea instrucţiuni solului său. 492.) 15 Instructia Urodzonemu Alexandrowi Piaseczynskiemu na Seymik Powiatowy Winnicky Po- słowi Jego Kro. opracował i opisał Wł Chomętowski. Despre înfrângerea armatei poloneze la Cornul lui Sas vezi studiul nostru: Bătălia de la Cornul lui Sas din anul 1612. p.n. Acesta este nimeni altul decât ginerele lui Ieremia Movilă şi comandantul trupelor poloneze din 1612. raczej pono na przeglądanie rzeczy a niżli na stanowienie pakt było”. hetmana wielkiego W. 31. face ceea ce i se porunceşte. (Korrespondencye Jana Karola Chodkiewicza. XXI (1978). Alexandru Piaseczynski.însuşi se aştepta la o victorie facilă. Lubomirski l-a reţinut pe Vevelli. instrument al gândurilor turceşti.

pe de altă parte. 235. dar şi ca trimis al unor dregători otomani. Constantin Batista Vevelli. să se ajungă la înţelegerea „că. În tabăra otomană a fost trimis reprezentantul polonezilor Szemberg.. Dacă doreau să poarte tratative de pace. la Dunăre a ajuns de abia la începutul lunii august. pe de o parte. din care devenea limpede că direcţia de atac era prin Moldova. după cum fac Ardealul. iar pe de altă parte. Dacă sultanul a plecat din Constantinopol în prima jumătate a lunii mai. vol. Ţara Românească. IX (1614-1636). Editura Cartea Românească. în urma tratativelor. Deşi nu avem prea multe detalii la dispoziţie ca să putem evalua acest efort la adevărata anvergură. Tergiversările şi totala nepregătire a armatei otomane aveau să se manifeste în continuare. Spi- onii trimişi de către polonezi în Moldova22 trimiteau noutăţi îmbucură- 19 Aceste detalii Radu Mihnea le scria lui Gabriel Bethlen. De acest fapt era conştient Alexandru Iliaş care a întreprins eforturi însem- nate pentru împăcarea celor două mari puteri. a primit răspunsul la 4 august. 21 Jurnalul zis al lui Stanislaw Lubomirski. începuse demersurile pentru aplanarea pe cale diplomatică a diferendului. şi realitatea crudă. XIII. în calitate de sol al domnului Moldovei. publicate de Andrei Veress. Totuşi. „condiţiile prielnice” Rzeczpospolitei nu preve- deau sub nici o formă plata unui tribut. în Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. încă dinaintea bătăliei propriu-zise. şi prin urmare orice temei pen- tru medierea pe cale paşnică a confruntării polono-otomane era exclusă de la bun început. nr. Chodkiewicz le pro- punea să aleagă între pace şi război. Între timp. nr. Prin urmare. Moldova şi multe alte ţări”19. ar da dare o sumă anuală. Kraków. J. înştiinţându-l totuşi pe marele vizir. 69 . Ks. p. 1621. K. iar dacă îşi doresc război. 1936. 188. din câte rezultă. Moldovei şi Ţării Româneşti. care avea să negocieze în continuare condiţiile acordului. Hetmana wielkiego W. p. 35-36. Żywot Chodkiewicza wojewody wileńskiego. p. dacă ar veni un sol polonez. atunci partea poloneză este gata să răspundă provocării21. 1853. Evident că polonezii nu ar fi ac- ceptat în nici într-un caz plata unui tribut. Bucureşti. se stabilise şi traseul pe care armata otomană îl avea spre Polonia20. Acte şi scrisori.cuteze a vorbi despre pacea cu leşii. căci îi va cădea capul pentru aceasta”. 186). z rękopismów współczesnych i druków mniej znanych zebrał Żegota Pauli. 70-71. dacă vrea Ţara Leşească să-şi plece capul Puternicului împărat. sultanul ar accepta să renunţe la cam- panie numai ca. 20 Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. pe de o parte. Lit. ceea este sugestiv în ceea ce priveşte neconcordanţa între dorinţele şi de- claraţiile otomanilor. p. În scrisorile adresate domnului Moldovei şi marelui vizir. atunci condiţiile trebuiau să fie prielnice Rzeczpospolitei.1621. la 20 mai 1621 (Documente privi- toare la istoria Ardealului. sultanul nu ac- cepta o altă tranşare a conflictului decât obţinerea tributului de la polonezi. Astfel. pe care ar fi plăti-o în fiecare an. 22 Importanţa pe care au acordat-o de astă dată polonezii spionajului apare şi din aceste informaţii. domnul Moldovei a iniţiat demersurile diplomatice pe cont propriu.

veacul XVII. 29 Între cei care au fost prinşi de moldoveni şi apoi predaţi turcilor s-a aflat şi Stanisław Koniecpolski. 1621. nr. Jagiellońska. că a trimis detaşamente în Moldova din care cauză au pierit câteva sute bune de cazaci (Jurnalul zis al lui Lubomirski // Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. de unde dădea un act pentru o mănăstire din oraşul Buzău27. nr. 59-60. vol. În plus.toare: la 12 august23 sultanul se afla încă pe partea cealaltă a Dunării. 28 Miron Costin. Seria A. p. şi caii24. z rękopismów współczesnych i druków mniej znanych zebrał Żegota Pauli. datează din 4 iulie 1621 (Documente privind istoria României (În continuare: DIR). 108. din prima lui domnie în Ţara Moldovei. 74). 27 DIR. (Bibl. 1621…. 70 . Anume pentru asta a fost acuzat şi omorât Borodawka Nierodowicz. Această ultimă informație avea să conteze în final26. we woysku ich wielki głod y na konie y na ludzie”.. p. zis al lui Lubomirski. ieşindu şi lăsindu şi Alexandru vodă Ieşii cu fuga la Romanu. doar după cel puţin o săptămână de la începutul lunii august. Miron Costin menţiona că Lubomirski. mai mult decât atât. locţiitorul lui Chodkiewicz. p. 83). elaborate cu prilejul bătăliei de la Hotin. Kraków. Dovadă este și faptul că. p. odată cu apropierea armatei otomane. Ms. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. 72). Fireşte că în aceste condiţii domnul Moldovei nu putea pregăti proviziile necesare pentru o armată atât de mare care venea spre Moldova.. IV (1621-1625). „au prădatu ţara până în Iaşi. Polski wysilek obronny przed wojną chocimską 1621 r. 50-51.) 25 Ultimul act cunoscut de la Alexandru Iliaş. care au devenit pradă uşoară a detaşamen- telor otomane. să nu uităm şi de urmările nefaste pentru ţară a campaniei din anul 1620. 77. V (1621-1625). p. vol. veacul XVII. iar în armata lor duc o mare foame şi oamenii. Oricum ar fi faptul că. trebuie să vedem în incursiunile cazacilor de pe teritoriul Moldovei nu atât un rezultat militar. cât mai ales dezorganizarea activităţii de adunare a proviziilor pentru armata otomană. 24 „Tegoż dnia od Szemberka listy taiemne z Wołoch przyszły który dał Panu Hetmanowi znac ze Cesarz bel na tamtey stronie Dunaiu. în acel moment al verii trebuiau să fie deja la graniţele Poloniei. 1853. se afla încă la Târgovişte.. moldovenii au fost considerați duşmani: ei dez-amăgiseră aşteptările polonezilor. Moldova. hatmanul de câmp. însă. asemenea in- cursiuni deveneau periculoase pentru cazacii înşişi. De altfel. nr. domnul Ţării Româneşti. 140. Jurnalele campaniei. Şi au arsu leşii şi Ieşii şi din prada ţărîi au strâns hrană. De altfel. speriat de cazacii zaporojeni25. 56. înainte de a intra turcii în ţară. se spunea cu probabilitate că sultanul deja a trecut Dunărea la 10 august (Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. Radu Mihnea. sultanul trecuse Dunărea mărturiseşte clar problemele organizatorice cu care se confrunta armata otomană. 35). pe care i-au predat fie turcilor. Ţara Românească. De aceea. care apoi au ţinut pre leşi toată vremea cît au fostu la Hotin”28. încă de la sfârşitul confruntării de la Ţuţora. la 7 august 1621. incursiunile po- 23 Într-un alt jurnal de expediţie. p. care speraseră că moldovenii se vor asocia armatei lor. p. dacă otomanii ar fi mizat serios pe un succes răsunător. Chiar dacă trebuie să recunoaştem faptul că. Letopiseţul Ţării Moldovei. B. aşa cum se aşteptau. ei au capturat un număr important de polone- zi. 26 În pofida faptului că o parte a istoricilor polonezi afirmă că incursiunile cazacilor au dat un mic rezultat (Ryszard Majewski. În aceeaşi scrisoare se preciza că domnul Moldovei fugise din Iaşi. fie tătarilor29. menţionează diferite incursiuni în interiorul Moldovei pentru apro- vizionarea polonezilor cu produse.

71 . 1621. 16 Giugno. p. Încercarea de a-i convinge pe moscoviţi să se ralieze campaniei anti- poloneze de asemenea a eşuat34. et intrando nella Bogdania far ini la sedia della guerra. hetmana wielkiego W. tabloul Moldovei din preajma confruntării de la Hotin apare în culori extrem de sumbre. partea II. nr. Sultanul era nemulţumit şi de transilvăneni. să aştepte duşmanul în ţară sau să ocupe o poziţie strategică în Moldova. 715 şi urm. pârcălabul Hotinului cedează cetatea din nou polo- nezilor. 33 Ibidem. Intenţiile polonezilor de a intra în Moldova erau cunoscute la Constantinopol. IV/2. ks. Ks. 35 Pe lângă jurnalele de expediţie pe care le vom folosi mai jos. p. îi atenţiona pe bistriţeni să fie vigilenţi ca să nu vină în ţară „ca duş- mani” (Hurmuzaki. K. aproape de graniţă pen- tru a nu supune teritoriul Poloniei unor eventuale pustiiri. dz. Consiliul militar polonez de la începutul lunii august a luat în calcul următoarele posibilităţi: să înainteze în Moldova. guver- natorul Transilvaniei. 72). XV. AR. 1621. 392. în care scria de pustiurile din Moldova: precum toţi moldovenii de la Nistru şi până la Prut s-au retras până după Suceava chiar până în munţii transilvăneni) (Pamiętniki o wyprawie cho- cimskiej r. 36 J. la mijlocul lunii iunie32. Această ultimă propunere a plăcut ambilor comandanţi: şi lui Chodkiewicz. ca domnii Moldovei şi Ţării Româneşti să-i împiedice pe polonezi să traverseze Nistrul33. Ionaşco Ro- 30 Mai ales se referă la populaţia dintre Nistru şi Prut: „Przyszedł list od p. Cam în aceeaşi perioadă. A fost retrocedat domnului Moldovei. şi lui Lubomirski36. la sfârşitul anului intră în stăpânirea poloneză. Retrocedat domnului Moldovei. 32 „1621. p. cu atât mai mult că Ho- tinul aparţinea din nou polonezilor37. et dissegna di prevenir. 391. Hotinul aparţinea domnului Moldovei. iar cerința sul- tanului. semnalăm şi pe cel păstrat în AGAD. Żywot. Hotinul revine polonezilor odată cu răscoala lui Gaspar Graţiani şi campania militară a lui Stanisław Żółkiewski din luna septembrie 1620. CCCCXXXIII. Ştefan Bethlen. care nu i-au trimis oile şi vitele „de care are mare nevoie”31. 238. MDCCXCI). 916-917. p. Odată cu exodul moldovenilor în Transilvania. Fireşte că. nr. vol. Dificultăţi de aprovizionare erau şi în Ardeal. nr. pe care le-ar fi adus cu sine invazia otomană35. nr. et non aspettarla nella propria casa” (Hurmuzaki. întreprinsă de Michal Wiśniowiecki şi Samuel Korecki. 189. Dacă până în anul 1611. 184-185.lonezilor şi ale cazacilor au jucat un rol important în sabotarea apro- vizionării armatei otomane. Che l’esercito de Polachi de piu di 150 mila continua accampato. Szemberg. p. în aceste condiţii. 4. CCCCXXXVI. nu putea fi îndeplinită. 89. la sfârşitul anului 1614. p. 37 Interesantă este evoluţia stăpânirii cetăţii Hotinului în perioada cuprinsă între 1611 şi 1621. p. Rezumatul e datat greşit cu 19 martie). F. în urma tratatului de la Busza / Jaruga din anul 1617. domnul Moldovei nu putea îndeplini poruncile sultanului legate de apro- vizionarea armatei otomane. În urma campaniei de la sfârşitul anului 1615. IX. w którym pisał o pustkach w Wołoszech: jako wszystka Wołosza od Dniestru i od Prutu pou- chodziła za Soczawę aż w Siedmiogrodzkie góry” („A venit o scrisoare de la p. Chodkiewicza wojewody wileńskiego. Dacă adăugăm informaţia referitoare la retra- gerea moldovenilor în munţi30. 34 Despre desfăşurarea acelei solii: Российский Государственный Архив Древних Актов = Arhiva de Stat a Actelor Vechi din Rusia (În continuare: RGADA). nr. Lit. 12.. Szemberga. în urma demersurilor in- sistente ale lui Ştefan Tomşa şi ale otomanilor. cu scopul de a-l înscăuna pe Alexandru Movilă. 31 Veress. II.

tompan le scria bistriţenilor atât despre situaţia din Moldova. La 8 august 1621. 125. dar pentru asta trebuiau sistate incursiunile de pradă41. În tabăra poloneză se afla şi Petru Movilă. p. Jan Karol Chodkiewicz a interzis incursiunile de pradă în teritoriul Moldovei. La 10 august. cu tot cu care. p. din tabăra poloneză a ieşit detaşamentul lui Lipnicki. 42 Hurmuzaki. p. iar incursiuniunile i-ar fi pus-o în pericol. însă tabără mare n-au trecut”. 119). Solul lor. ori moldovenii îl puteau omorî. ceea ce a nemulţumit armata. a fost sortită eşecului de la bun început. l-au acuzat de trădare şi l-au omorât la 31 august. 45 Ibidem. 41 Ibidem. în luna septembrie. 44 Ibidem. întreaga armată poloneză era adunată lângă Hotin şi organizată în tabără. Cât priveşte interesul personal. Întâmplător sau poate nu. Doroszenko. p. 18). au fost atacați de un de- taşament condus de Miron Barnovschi. pentru aprovizionarea armatei cu provizii prin prădarea populaţiei din Moldova. După această întâmplare. aflați după provizii în teritoriul Moldovei. care le-a luat caii. 113. 1621. partea II. El le-ar fi spus polonezilor că moldovenii s-ar putea închina Rzeczpospolitei. Cu toate acestea. pentru care l-a trimis pe un oarecare Gligore (Hurmuzaki. cât şi în chestiuni de interes personal38. de către bistriţeni. 39 Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. Venirea solului a fost ascunsă de sultan. 115. aflăm că acum li s-au luat unor „tâlhari din Tara Rusească”. MDCCLXXXIX). încât ori otomanii. vol. p. 72 . Peste două zile. În pofida pre- 38 Scrisoarea este datată greşit. 43 Fiind nemulţumiţi de prestaţia hatmanului lor. 915-916. au venit şi cazacii zaporojeni43. nr. iar pe mulţi i-a omorât. când „împăratul iaste sosit la Dunăre cu oşti mari. p. p. La întoarcere solul polonez aducea o scrisoare a marelui vizir în care polonezilor li se cerea plata tributului şi rezolvarea chestiunii căzăceşti45. dregătorul moldovean cerea să-i fie scutită de vamă nişte „pâine”. XV. i-a spus hatmanului că au pustiit ţinuturile Soroca şi Orhei. Nerodowicz Borodawka. deci tratativele se duceau fără ca sultanul să ştie. p. 115-116. prăzile luate din Transilvania42. aflat la otomani pentru tratative. Se credea că porunca fusese dată fie pentru a proteja viața lui Szemberg. primele regimente în frunte cu Stanisław Lubomirski au trecut Nistrul şi au aşezat tabăra lângă Hotin39. 40 Ibidem. care prădau Moldova. MDCCXC. detaşamente de cazaci. partea II. şi feciorul lui Crai cu Leaşii iaste la Hotin. fiul lui Simion Movilă. erau urmărite şi mulţi dintre ei au pierit în prizonieratul turcesc44. de ciaia parte de Nistru. nişte slugi ale polonezilor erau în căutarea prăzii prin prisăcile şi satele arse ale moldoven- ilor (Ibidem. Şi am înţeles că trec Nistrul. iar în locul lui l-au ales din nou pe Sahaidaczny (Pamięt- niki o wyprawie chocimskiej r. p. Detaşamentul a ajuns până la târgul Siret şi s-a întors cu câteva sute de vite40. 915. Soarta primei solii a lui Szemberg. după cum se menţiona în acelaşi jurnal de expediţie. 121. deşi este evident că e vorba de începutul lunii august. Servitori din tabăra lui Lubo- mirski. Între timp însă. nr. cel trimis de Chodkiewicz la oto- mani. La 19 august 1621. XV. 1621.

gătirii defectuoase a campaniei, din câte se pare, tânărul sultan era de-
ocamdată încrezător în victorie, doar cu un an înainte o slugă a lui, Schen-
der paşa, îl învingea pe însuşi marele hatman şi cancelar Stanisław Żółki-
ewski. Totodată, revenirea lui Constantin Batista Vevelli în tabăra poloneză
însemna că eforturile pentru încheierea unui acord vor continua. Ambele
tabere doreau semnarea acordului, dar cu impunerea și respectarea propriilor
prevederi.
Experimentatul hatman lituanean, Jan Karol Chodkiewicz, a hotărât
să reziste avalanşei otomane în tranşee, iar această tactică s-a dovedit a fi
una corectă în acele condiţii.
Înaintea fazei active a bătăliei, supărat de neexecutarea ordinelor
parvenite, Osman II l-a arestat pe Alexandru Iliaş. Miron Costin nota că
„Alexandru vodă, precum s-au pomenit mai sus, viindu la Hotin împărăţiia
n-au aflatu nemica grijit, nice poduri, nici conace şi ţara aflîndu-se fugită şi
stricată de leşi, s-au scârbitu pre Alexandru vodă aşea de rău, cît numai era
să-l omoară. Ce l-au scos de la moarte veziriul, iară de urgie mare n-au hă-
lăduit, că pînă la Hotin, tot au fostu legatu la puşci în obedzi şi toată vremea
aceia, cît au fost împărăţia la Hotin”46.
Un mesaj de la Constantinopol, care data din 15 septembrie 1621, era
trimis la Vatican cu precizarea că domnului Moldovei şi principalilor boieri
din ţară era să li se taie capetele, pentru că nu pregătiseră un pod peste Nis-
tru, nici cele necesare armatei47. Aceeaşi informaţie era trimisă şi de către
ambasadorul francez din Constantinopol48. Alte surse menţionează că mo-
tivul pentru care Alexandru Iliaş a fost mazilit ar fi fost tratativele secrete
ale acestuia cu polonezii49. Merită menţionat faptul că înlocuirea lui cu
Ştefan Tomşa al II-lea era vehiculată încă la sfârşitul lunii iulie 162150.
Ţinând cont de faptul că de la producerea evenimentului şi până când
această ştire a ajuns la Constantinopol a trebuit să treacă ceva vreme, se
poate concluziona că evenimentul descris s-a produs la sfârşitul lunii au-
gust 1621. Pagubele produse de incursiunile cazacilor şi teama de a nu
deveni prizonierul lor nu i-au permis să organizeze aprovizionarea armatei

46 Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei // Miron Costin, Opere, p. 85.
47 „... et che aveva fatto tagliar la testa ad prencipe di Moldavia Alexandro Vaivoda, et ad al-
cuni principali del Paese, accusandoli d’haver mancato al loro dovere, tanto per non haver
apparecchiate le cose necessarie per far un ponte sopra il detto fiume <Nistru n.ns.>, quanto
per haver lasciato fortificare alcuni luoghi alli Polacchi” (Veress, vol. IX (1614-1636), p.
238-239, nr. 190).
48 Hurmuzaki, Supl. I, vol. I, p. 190, nr. CCXCIII.
49 Exista suspiciunea că Alexandru Iliaş şi două paşale ar fi avut „înţelegeri” cu polonezii

(Elementa ad fontium editiones, vol. XXVIII, p. 129-130, nr. 559). Credem că această infor-
maţie trebuie coroborată cu negarea celor trei că ar fi purtat corespondenţa cu Chodkiewicz,
de care am amintit mai sus (Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. 1621, p. 125).
50 Un izvor anonim italian preciza din Polonia că turcii vor să-l înlocuiască pe Alexandru Iliaş

cu Ştefan Tomş al II-lea deoarece acesta din urmă era „molto nimico di questo Regno” (Ele-
menta ad fontium editiones, vol. XXVIII, p. 124, nr. 554).

73

otomane, iar furia sultanului avea să pună capăt scurtei sale domnii. Toto-
dată, Ştefan Tomşa II a revenit în scaun mult mai târziu, după încheierea
bătăliei de la Hotin şi predarea cetăţii Hotinului lui Radu Mihnea, pe atunci
domn al Ţării Româneşti.
Miron Costin nota că solul, venit în tabăra poloneză pentru continuarea
tratativelor, îl reprezenta deja pe Radu Mihnea51. Domnul Ţării Româneşti s-a
orientat bine în situaţia creată şi l-a preluat de la Alexandru Iliaş pe Constantin
Batista Vevelli, intuind beneficiile pe care demersurile lui puteau să le aibă.
Operaţiunile militare propriu-zise au început la 2 septembrie. După o
primă ciocnire, ambele contingente beligerante au ocupat poziţia iniţială52.
Izvoarele poloneze menţionează o luptă între un detaşament de români și
cel al principelui Czartoryski, în care cel din urmă a fost învins, pierzând şi
slugi, şi cai53. Începând cu ziua de 4 septembrie, principala direcţie a ata-
curilor turceşti a fost concentrată asupra şanţurilor cazacilor. După ata-cul
frontal otoman, soldat cu multe pierderi din partea lor, a urmat răspunsul
curajos al cazacilor, care însă, după cum se menţiona într-un jurnal de ex-
pediţie, dacă nu venea noaptea, aveau să fie înfrânți54. Târgoveți hotineni
veniți în tabăra poloneză, cam 100 la număr, fiind acuzați de spionaj şi de
intenția de a arunca tabăra în aer, au fost aspru pedepsiţi de polonezi55.
Miron Costin notează momentul dramatic cu multă compasiune: „Nu ştiu ce
vină or hi dat bieţilor târgoveţi de Hotin, a o samă ce au fostu mai fruntea,
de iau înpensu din cetate de pe zid făr-de nici o milă leşii”56.
După eşecul primelor atacuri turceşti, se pare că retorica otomană s-a
schimbat, ceea ce i-a permis lui Radu Mihnea, cel care preluase mijlocirea
păcii de la Alexandru Iliaş arestat ceva timp în urmă, să preia iniţiativele
încheierii păcii. Misiunea nu era deloc uşoară deoarece otomanii nu au re-
nunţat la ideea impunerii unui tribut polonezilor, iar pe câmpul de luptă
situaţia nu era tranşată.

51 „A treia dzi a lui septevrie au venit în tabăra leşască de la Radul vodă, domnul muntenescu,
Batişte Vevelli, om de neamul său criteanu, dzicu să hie fostu cu ştirea veziriului, îndemnându pre
leşi să trimaţă sol de pace la turci. Şi nu s-au apăratu leşii, ce au trimis foarte om cu ispravă de la
sine, anume Zelenschii, să întrebe, putea-vor să să priimască soliile la împărăţiie, au ba. Şi de
atuncea îmbla şi cu soliile, iară şi sîngele bieţilor oşteni mai multu se vărsa din toate părţile între
dânşii, în toate dzilele şi în tot ceasul” (Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei // Miron Costin,
Opere, p. 80-81). În unul din jurnalele expediţiei de la Hotin se menţionează că Vevelli a venit în
ta-băra poloneză la 1 septembrie, iar Chodkiewicz l-a trimis repede înapoi cu o scrisoare, în care
se arăta disponibil să poarte tratative de pace (Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. 1621, p. 75-
76. Tot acolo textul scrisorii în limba latină şi traducerea în poloneză).
52 Numeric, izvoarele contemporane apreciau armata poloneză ca fiind inferioară celei oto-

mane: The Polonian armie far inferiour to the Turkich in numbre // Elementa ad fontium edi-
tiones, vol. VI, p. 246, nr. 205.
53 Pamiętniki o wyprawie chosimskiej r. 1621, p. 78.
54 Ibidem, p. 79-80.
55 Ibidem, p. 81.
56 Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei // Miron Costin, Opere, p. 77.

74

Există informația că, la câteva zile după bătălie, dezertori turci le-ar fi
spus polonezilor că sultanul s-ar fi îndoit de puterea sa, iar oastea lui era
neliniştită. În plus, turcii erau informați că ajutoare urmau să vină din ţară
şi de la cazacii de pe Don. Înţelegând că polonezii nu insistă pe încheierea
păcii, cel puţin aşa afirma autorul jurnalului de expediţie, turcii l-au trimis
din nou pe Vevelli cu o scrisoare „creştină pe care din nou i-au poruncit să o
scrie lui Radu, voievodul muntean”57.
Cu cât mai mult trecea timpul cu atât mai mult se constata că poziţiile oc-
upate de armata poloneză sunt imbatabile, iar otomanii nu au mai multe şanse
de izbândă.
La 12 septembrie, în tabăra poloneză a venit din nou Constantin Ba-
tista Vevelli cu o scrisoare de la Radu Mihnea, în limba maghiară. Conţinu-
tul ei se reducea la următoarele: „scrii din partea păcii neclar, spre aceea
domnia ta nu scrii concret cum ar trebui ea să arate...; noi, creştinii, în ochi
având (suferinţele acestei ţări n.ns.) păcii am fi bucuroşi”58. Jan Karol
Chodkiewicz, bolnav la acea oră,59 s-a adresat către Consiliul militar, in-
vocând slăbiciunea adversarului și propunând să i se răspundă lui Radu
Mihnea, pornind de la „onoarea patriei”, pe care o apăra la Hotin60. În scri-
soarea expediată lui Radu Mihnea, comandantul polonez invoca experienţa
sa de o viaţă, care i-a arătat nenorocirile pe care le aduce războiul. „Nesilit
de nici o preaputere, numai de dragostea către pace, am apelat pentru
aceea către domnul vizir în scrisorile mele date solului. Am ridicat armele
numai ca să-mi apăr patria mea şi pentru readucerea păcii, nu din dorinţa
de a declanşa şi a continua războiul..., iar dacă doreşte ajutorul său pentru
întoarcerea acesteia (păcii), nu voi ezita să folosesc şi cu drag îl voi primi”61.
În acelaşi sens i-a scris şi marelui vizir62. Ambele scrisori anunţau că a nu-

57 Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. 1621, p. 81-82. Informaţia datează cu 6 septembrie. În
scrisoarea scrisă de Jan Karol Chodkiewicz marelui vizir, comandantul polonez cerea să i se
scrie într-o limbă europeană ca să poată înţelege mesajul scrisorii.
58 Scrisoarea lui Radu Mihnea, în Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. 1621, p. 85-87. Se

spune că, în timpul acestei solii, Vevelli l-ar fi vizitat şi pe Krzysztof Zbaraski, (Elementa ad
fontium editiones, vol. XXVIII, p. 128-129, nr. 558) cu care va conlucra ceva mai târziu, în
vederea pregătirii soliei de la Constantinopol pentru confirmarea păcii de la Hotin.
59 Informaţia datează din 11 septembrie (Pamiętniki o wyprawie chosimskiej r. 1621, p. 84).
60 Ibidem, p. 87-89. Corespondenţa dintre Radu Mihnea şi Jan Karol Chodkiewicz din timpul

Bătăliei de la Hotin a fost semnalată şi de Ilie Corfus, Noi informaţii despre români în vechi
ediţii polone de documente // Revista de Istorie, XXI, 1978, nr. 3, p. 481-504, şi Ilie Corfus, Docu-
mente privitoare la Istoria României culese din arhivele polone. Secolul al XVII-lea, Bucureşti,
Editura Academiei, 1983, p. V-VI.
61 Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. 1621, p. 91-92.
62 Cam în această perioadă apare ştirea la Miron Costin despre mazilirea marelui vizir:

„Schimbasă împărăţiia pre veziriul în scârbă că n-au fostu harnic de a lua tabăra căzăcească
şi pusesă altu veziriu, carele să-şi arate lucrurile mai tare” (Miron Costin, Letopiseţul Ţării
Moldovei // Miron Costin, Opere, p. 83). M. Guboglu, Sultani şi mari dregători otomani. Marii
viziri otomani // Hrisovul. Buletinul şcoalei de arhivistică, VII, 1947, p. 70-82, p. 74, stabilea
schimbarea marelui vizir cu o lună înainte, în august. Totuşi, jurnalul de expediţie elaborat

75

mit sol pe Żeleński63, care avea să negocieze cu otomanii prevederile păcii.
Faptul că între prima solie şi încheierea păcii propriu-zise au mai trecut
aproape două săptămâni a depins de condiţiile înaintate de către otomani
polonezilor. Prima şi cea mai importantă cerere a lor era plata anuală a
tributului64, ceea ce polonezii nu puteau accepta65. Ca urmare a refuzului
solilor polonezi de a se conforma, solii polonezi au fost reţinuţi de otoma-
ni66, iar operaţiunile militare au continuat. Încercarea lui Karakasz paşa de
a da lovitura de graţie armatei poloneze s-a soldat cu un nou eşec, iar el a
fost omorât în timpul luptei67. Cazacii, la rândul lor, au atacat noaptea
poziţiile otomanilor, unde erau instalate tunurile care-i bombardaseră68.
Miron Costin descria astfel atacul de noapte al cazacilor: „Au acestu obiceiu
cazacii, daca li să dodiieşte răul şi pieru de puşci, iesu de dau năvală, tocma
acolo de unde batu puşcile. Aşea au făcut şi la Hotin, cîndu părea turcilor că
sintu pătrunşi de morţi ce făcea puşcile într-înşii, că-i bătea atuncea în cele
5-6 zile 60 de puşci..., atuncea au făcut cu hatmanul său, cu Sahaidacinii, şi
s-au orînduit în doao bulucuri, o parte în ceia parte de Nistru şi altă parte
din ceasta parte..., şi au lovitu tocmai şanţurile veziriului din ceia parte, cât
i-au căutatu veziriul în ceia noapte a nu mânea supt cortu. Iară dincoace,
aceia spaimă şi glogozală făcuse în oastea turcească, cât în giumătate de
oaste fugisă de supt corturi la altă parte de tabără”69.
Succesele polonezilor, respectiv, insuccesele otomanilor, au impus
iarăşi soluţia tratativelor. Şi pentru că solia trimisă la marele vizir nu s-a
întors, Chodkiewicz i-a scris o nouă scrisoare lui Radu Mihnea, în care îi
cerea să intervină pentru eliberarea solilor polonezi: „Dacă vizirul speră în
succes, mie îmi este cunoscut că acea speranță nu este de folos. Avem de
partea noastră mult mai multe provizii şi ajutoare militare decât sultanul.
Dacă nu are un sfat, i-l dau eu: fie ca să acţioneze mai larg, fie ca să se
ajungă la pacea de demult între suveranii noştri, nimic să nu adauge, nici să
scoată, iar acest război să-l încheie cât mai repede. Armata noastră este
nerăbdătoare, arde şi doreşte lupta în aşa fel încât e greu să o ţii. Pentru

de Jakub Sobiecki, preciza şi el că, atunci când Żeleński s-a întors cu Constantin Batista
Vevelli, au venit şi cu ştirea că vizirul Husein paşa a fost mazilit, iar în locul lui, mare vizir a
devenit Dilaver, paşa din Mesopotamia (Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. 1621, p. 149).
63 Ibidem, p. 92.
64 Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei // Miron Costin, Opere, p. 83: „<vezirul> au dzis

solilor leşăşti să lege biru pre an la împărăţie”.
65 Dariusz Kołodziejczyk, Tratatul de la Hotin – un exemplu de diplomaţie premodernă, în

„Revista de Istorie a Moldovei”, 2004, nr. 1, p. 22.
66 Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei // Miron Costin, Opere, p. 83.
67 El intenţiona să atace infanteria nemţească sub conducerea lui Wajer, dar a fost împuşcat

chiar la începutul incursiunii (Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. 1621, p. 94).
68 Atacul de noapte al cazacilor s-a produs la 19 septembrie (Ibidem, p. 95).
69 Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei // Miron Costin, Opere, p. 83-84.

76

aceea rog cuvântul dat să fie ţinut şi doresc ca solul meu cât mai grabnic să
fie trimis înapoi”70. Solul polonez s-a întors după o zi, pe 22 septembrie71.
În continuare, știri despre incursiuni continuă să ne parvină: un grup
de cazaci a mers spre Prut, de unde au adus nişte vite; noaptea, aceiaşi ca-
zaci au atacat o tabără mai mică, de pe un pod, şi l-au omorât pe Hali paşa,
care avea misiunea să meargă la Cameniţa cu tunurile; a fost omorât şi
defterdarul (cămătarul) împăratului. Totodată, tătarii au prins nişte slugi,
care au mers după iarbă72. Pe data de 24 septembrie, Jan Karol Chodkiewicz
avea să moară, iar conducerea armatei avea să treacă în mâinile lui Lubo-
mirski73. Polonezii aveau probleme cu praful de puşcă din care cauză au
luat câteva sute de kilograme din rezervele personale ale lui Lubomirski.
Bombardamentul lansat de detaşamentul lui Lisovcici nu a adus mari re-
zultate. În tabăra poloneză a venit din nou Constantin Batista Vevelli cu ce-
rerea de a fi trimis un alt sol care să-l salute pe sultan74.
Ştirea despre moartea lui Chodkiewicz a fost interpretată de otomani
ca un semn pentru un nou asalt asupra zonei controlate de Lisovcici şi de
cazaci. În ciuda succesului nădăjduit, rezultatul nu a fost cel așteptat. În zi-
ua de 28 septembrie, luptele s-au dat în jurul unei redute construite în
câmp, pe care otomanii nu au reuşit să o cucerească75. Jakub Sobiecki apre-
cia asaltul din această zi ca fiind cel mai mare şi cel mai periculos76.
Odată cu apropierea lunii octombrie se întrezărea din ce în ce mai
mult hotărârea ambelor părţi de a încheia pacea. Împreună cu Constantin
Batista Vevelli, la 29 septembrie, aveau să plece pentru continuarea tratative-
lor Stanisław Żórawiński şi Jakub Sobiecki77. Instrucţiunile primite de către
soli repetau prevederile acordurilor încheiate anterior78. Solul lui Radu
Mihnea le-a adus polonezilor o listă de persoane și darurile pe care aceştia

70 Scrisoarea, conform jurnalului de campanie, a fost scrisă la 20 septembrie Pamiętnik o
wyprawie chocimskiej 1621 r., p. 95-96.
71 Ibidem, p. 97.
72 Ibidem, p. 96-97.
73 Ibidem, p. 97.
74 Ibidem, p. 98. În zilele de 26 şi 27 septembrie, Constantin Batista Vevelli a mers de la

polonezi la otomani, ducându-le scrisori, şi s-a întors, aducând asigurări pentru solii care
urmau să meargă în tabăra otomană pentru tratative (Jurnalul lui Jakub Sobiecki, în Pamięt-
niki o wyprawie chocimskiej r. 1621, p. 153).
75 Ibidem, p. 100.
76 Jurnalul lui Jakub Sobiecki, în Ibidem, p. 153.
77 Ibidem, p. 100-101.
78 Se făcea referinţă la acordul încheiat de Ożga, în anul 1619: cazacii să nu atace Imperiul

Otoman, sultanul să nu ridice cetăţi în Ucraina, polonezii să trimită un mare sol cât mai
degrabă la Poartă. Erau şi referiri la domnul Moldovei. Aceştia trebuiau să „nu strice pacea
între două ţări aşa de mari, aşa cum au făcut unii mai înainte şi anume în Rutenia (Rusia
Roşie), dar ca să fie oameni cumpătaţi, liniştiţi conform vechilor obiceiuri şi tratate cu re-
spect faţă de Rzeczpospolita” ş.a. (Ibidem, p. 157-161.)

77

trebuiau să le primească79. Şi de această dată, în paralel cu tratativele, încă mai
aveau loc confruntări armate. Un astfel de moment l-a reprezentat aducerea
proviziilor de către Kossakowski în tabăra poloneză. Otomanii au dorit să le in-
tercepteze însă printr-o manevră reușită, produsele au ajuns în tabăra
poloneză80. Între timp la prinţul Władisław, fiul lui Sigismund al III-lea Wa-
za, care se afla aici, au venit soli de la cazacii de pe Don, care i-au jurat
credinţă şi s-au arătat gata ca să le vină în ajutor81.
Era momentul când tratativele au trecut pe locul principal. Ele se des-
făşurau după o procedură interesantă. La vizir, translator era însuşi Radu
Mihnea. Partea poloneză se folosea de serviciile unui oarecare Simion, care-
i transmitea în română domnului ce i-au spus polonezii, iar acesta le tra-
ducea turcilor. Situaţia le-a provocat „repulsie” polonezilor. În plus, prin
atâţia intermediari se putea denatura sensul celor spuse de ei.82. După vi-
zita de la vizir, Radu Mihnea a fost trimis pentru a negocia punctele aflate
pe ordinea de zi.
Iată principalele puncte ale negocierilor. Cu privire la cazaci, polo-
nezii au spus că pricina acţiunilor lor stă în incursiunile tătăreşti şi moldo-
veneşti. Când Radu Mihnea a cerut să se facă dreptate în privinţa lor, s-a
răspuns că acel care a fost cauza samovolniciilor, Borodawka, a fost omorât.
„Dacă turcii vor dreptate să se facă în cazul cazacilor, să ni se facă şi nouă
dreptate în cazul lui Barnovschi şi a aşa de multe murze tătăreşti”.
Un alt punct, la fel de contradictoriu, era legat de tribut. Solii polonezi
au negat din start posibilitatea plăţii lui. Plata haraciului ar fi însemnat de-
pendenţa faţă de Imperiul Otoman, iar pentru a nu fi supuşi, polonezii s-au
declarat gata să lupte83. În ziua următoare, pe 3 octombrie, negociatorilor
polonezi li s-a spus că sultanul doreşte să mai stea încă şase săptămâni. De
dimineaţă a venit la ei, din nou, Radu Mihnea, cu care au negociat punctele
tratatului, ca mai apoi să meargă din nou la vizir. Vizirul a fost ferm: dacă
tribut n-au să plătească şi pe cazaci nu au să-i liniştească, atunci nimic n-o
să iasă din tratate, sultanul va mai sta până la sărbătoarea Sfântului Dimi-
trie84 apoi va pleca şi va reveni anul viitor primăvara, mai bine pregătit. La
rândul ei, partea poloneză a fost la fel de hotărâtă: Żórawiński a răspuns că
polonezii nu acceptă plata tributului, iar despre cazaci i-a spus deja lui
Radu Mihnea cum stau treburile. După exprimarea deciziei, negociatorii
polonezi s-au ridicat de pe scaune să plece, dar vizirul i-a oprit şi negocierile

79 „Upominki od Wewellego proponowane”. Totuşi această listă a fost negociată: „Myśmy zaś
tak upominki utargowali”. (Ibidem, p. 161-162.)
80 Ibidem, p. 101.
81 Chiar dacă aceste tratative purtau un caracter mai mult formal, ele au avut un important

rol propagandistic şi au reprezentat un argument în plus în negocierile de pace care se du-
ceau între polonezi şi otomani (Ibidem, p. 101).
82 Jurnalul expediţiei lui Jakub Sobiecki // Ibidem, p. 165.
83 Ibidem, p. 165-166.
84 Care se sărbătoreşte la 26 octombrie.

78

ceea ce demonstrează odată în plus cât de mare era neîncrederea unuia în celălalt (Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. iar în lipsa domnului Mol- dovei92. 168-169. dacă hanul nu o să liniştească murzele samovolnice. Ţara Românească. 62-63. An Annotated Edition of’Ahdnames and Other Documents. The Crimean Khanate and Poland-Lithuania. vol. International diplomacy on the european periphery (15th-18th century). cel care a trudit atât la încheierea păcii de la Hotin94.au continuat85. un boier de-al lui Radu Mihnea89. Köln. p. 87 Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. Brill. Cu privire la incursiunile tătăreşti. părțile au reluat tratativele. 92 Alexandru Iliaş era mazilit. 85).) (Varianta otomană şi traducerea engleză). Letopiseţul Ţării Moldovei. p. Tratatul de la Hotin a fost semnat la 9 octombrie 162190 și. În data de 8 octombrie. cetatea era lăsată pe seama lui Radu Mihnea93. 175-176). nr. p. Îl regăsim la Târ- govişte. Boston. 93 „Apoi a patra dzi şi leşii după purcesul împărăţii. atunci sultanul îl va mazili. acesta în greacă grecului. Jakub Sobiecki afirma în jurnalul său că. în Opere. 1621. nr. Translatorul ceremoniei a fost. a apărut din nou problema traducerii. 86 În pofida acestui fapt. p. Leiden. lăsîndu cetatea Hotinului pre sama Radului vodă. IV. vizirul a promis că. 73). by Dariusz Kołodziejczyk. În procesul elaborării textului tratatului. Când solii polonezi au propus să încheie un tratat cu hanul tătar. A doua zi (4 octombrie). B. Tratatele polonezilor cu tătarii au fost publicate şi analizate de către Dari- usz Kołodziejczyk. Solii au asistat la un întreg ceremonial. 170. 79 . Brill. p. iar hanul tătar îi este supus. a avut loc vizita solilor polonezi la sultan. p. odată încheiat noul acord. 170-174. p. vol. 94 Rolul de mediator al lui Radu Mihnea este menţionat şi de cercurile diplomatice de la Con- stantinopol (Elementa ad fontium editiones. Boston. 376-380 (Varianta poloneză şi traducerea în engleză. veacul XVII. p. când emitea un document pentru Vintilă. Acest răs- puns i-a mulţumit pe solii polonezi87. 88 Ibidem. 20-24. Leiden. mare vornic (DIR. aşa cum arăta Jakub Sobiecki. Ar fi o încălcare a autorității sultanului dacă s-ar încheia cu tătarii un tratat sepa- rat86. preluînd Hotinul. trebuie să remarcăm că tratate distincte cu tătarii au fost încheiate şi după anul 1621. unul dintre negociatorii polo- nezi: „el în poloneză dicta munteanului. Problemele legate de traducere şi sens. 259). iar Ştefan Tomşa al II-lea încă nu intrase în domnie. A study of peace treaties followed by annotated documents. 1621. vizirul le-a răspuns că acolo sultanul este stăpân. a venit „banul Craiovei care. 167-168. iar grecul turcului care scria actele”88. 2011. 89 Ibidem. 300-302. în ziua de 11 octombrie. p. după afirmația lui Jakub Sobiecki. la 18 noiembrie 1621. i l-a 85 Jurnalul expediţiei lui Jakub Sobiecki // Ibidem. octovrie 6. p. domnului muntenescu” (Miron Costin. dar şi de inter- pretare a unor termeni diplomatici au fost analizate de acelaşi autor în Tratatul de la Hotin – un exemplu de diplomaţie premodernă. 381-387. fiecare armată trebuia să se întoarcă la locul de obâr- șie91. ieşitu şi ei din şanţurile sale cu căzacii. căci. 2000. Cetatea Hotinului era întoarsă Moldovei. la care au partic- ipat între altele Radu Mihnea şi Constantin Batista Vevelli. 90 Textul tratatului în Ottoman-polish diplomatic relations (15th-18th Century). VI. p. 91 Şi în acest caz însă au apărut anumite divergenţe: cine trebuia să pornească primul.

180). 102 P. 76). într-un anume sens. Prezenţa lui la Hotin este atestată de un document intern din Ţara Ro- mânească99. Era în bune relaţii cu Radu Mihnea. 302-303. 90-91. Kronika. Deși terminată indecis. 103 Miron Costin scria: „tot au lăsatu grijea Vavilonului şi au stătut după gătirea asupra leşilor” (Letopiseţul Ţării Moldovei. vol. 97 Valentin Constantinov. 1621. Ţara Românească. Moldova. p. Dicţionarul marilor dregători.104 nu se va mai ajunge la o confruntare polono- otomană deschisă de proporţiile celei din anul 1621. Elena96. Am inserat aici şi copia scrisorii hatmanului lituanean adresată marelui vizir. 393). p. 100 Primul document intern cunoscut de la Ştefan Tomşa II datează din 4 noiembrie 1621 (DIR.. în Tratatul de la Hotin – un exemplu de diplomaţie premodernă. cel puţin pentru urmă- toarea jumătate de secol. 96 N. 80 . 1994). domnul Ţării Româneşti. Acest ban al Cra- iovei putea fi Ianachi Catargi. care era căsătorit cu o fiică de a sa. 98 Hurmuzaki. 89). 383-384. ştirea de mai sus admite această posibil- itate100. CCXCIII: „De 10 Septembre jusqa’a S t Michel (29) n’a pas été possible aux Turcs de disloger les Polonnois de leurs retranchements. 99 „a fost în oaste la Hotin cu înpăratul sultan Osman când au fost leat 7130 <1621>” (DIR. veacul XVII. vol. ceea ce i-a asigurat un statut special în perioada imediat ur- mătoare bătăliei de la Hotin97. Să fi deţinut Ianachi Catargi scaunul Moldovei până la venirea lui Ştefan Tomşa al II-lea ? Oricum. iar cu ceva timp înainte. Piasecki. Problemele in- terne şi externe ale celor două mari puteri s-au amplificat: polonezii au pierdut Riga102.dat unui pârcălab moldovean şi imediat acolo l-a lăsat”95. 23. 191. Podole pod panowaniem tureckim. care a ocupat această dregătorie în 1613- 1616 şi 1618-1620. Pacea cu perşii103 a devenit imperioasă ca Poarta să-și poată concentra în- treaga atenţie asupra Poloniei. p. vol. który odebrawszy Chocim poddał go burkołabowi jednemu wołoskiemu i tam go zaraz na nim zostawił” (Pamiętniki o wyprawie chocimskiej r. I. que apres y avoir perdu une incroiable quantité de gens. Ejalet Kamieniecki 1672-1699. p. în Opere. p. 2007. nr. dar şi eşecul sultanului. p. Ţara Românească şi Ţara Moldovei în timpul domniilor lui Radu Mihnea. otomanii au pierdut Babilonul. dependent direct de Poartă. et le Grand Seigneur fut contrainct de venir a un traicté de paix par l’entremise de Radulo. V (1621-1625). un moment de cotitură în relaţiile polono-otomane. vaivode de Valaquie”. 104 Un nou război polono-otoman a avut loc între anii 1672 şi 1676 şi s-a terminat cu formarea jelajetului Cameniţei. Cuza”.. În continuare prezentăm câteva copii ale corespondenţei lui Jan Ka- rol Chodkiewicz cu Radu Mihnea. I. nr. 101 După cum subtil avea să remarce Dariusz Kołodziejczyk. Seria B. p. care a pierdut în acea campanie foarte mulţi oameni şi a fost constrâns să încheie pacea98. I. Copia scriso- 95 „Przyjechał też był ban kralevski. Vezi în acest sens Dariusz Kołodziejczyk. 1870. Seria A. Supl. Editura Universităţii „Al. Krakow. p. veacul XVII. Warszawa. IV (1621-1625). Stoicescu.101 bătălia de la Hotin a fost. p. Iaşi. 147. Cercurile diplomatice de la Constantinopol au remarcat rolul de in- termediar avut de Radu Mihnea. „fiecare dintre părţi putea pleca de pe câmpul de luptă cu convingerea că anume ei îi aparţine victoria”. Ştim că a plecat în Moldova şi că era socrul lui Alexan- dru Iliaş.. De acum înainte. nr. 68-69.

Nam to tylko cięzka że na każdy dzień wid- ziemy jako med oczy nasze siła więźniów przynoszą z wszelakim plonem. szkody.rii lui Radu Mihnea păstrată în traducere poloneză am tradus-o în română. teraz co ma za zysk i pożytek.. pokojowi byśmy radzi. utrapienia od cudzych ludzi. który by w osobie Wmci traktował z nim pokój według instrukcjej Wmci. My acz pragniemy tego pokoju tak rozumemy żebyś Mmć posłał mądrego jakiego i wiernego człowieka do jego mości pana wezera z zupełną instrukcią. A my zaś temu człekowi za głowe głowami naszemi slubujemy. albo my bez żadnej go obrazy do pokoju odeszlem. Od Wmci jednak na to 81 . Przetłuma- czywszy go z Turkami. welkie karanie od Pana Bóga odniesiesz p. Pojrzyjze Wmć na P. p. aby był. 1621 septembrie 12. Ale Wmć jako zacny wielki i rozumny hetman wszystkiej Korony Polskiej głowę w rękach swych mając wedle sumnienia mysląc o wszystkich rzeczach widzisz że z tej pro- crastinatij pożytku nie masz.. albo więc ten święty pokój koniec weźmie. Który abyśmy przetłumaczyli zaraz jego mość wskazał. 1.79 pomoze obsti- nacja? Dzień po dzień mija a Tatarzyn każdy dzień pali i plondruje.78 . które w tej krótkiej chwili Tata- rowie poczynili. A cóż p. k temu żeś Wmć rzetelnie sprawy samej nie napisał jakim sposobem by miał bydź? A vezer co ma na to mówic? My wiedząc jaki w tej ziemi multanskiej i w sąsiedztwie wielki płacz. Anexe Nr. Kto wie jako te rzeczy w oczach staną. My chrześcianie w oczach to mając. i ze wszystkiego serca pracujemy.przysłali dziś Vevellego z tym listem Raduly językiem węgierskim napisanym . jako od Wmciów przyszedł.. tylko żeby też Wmć był do tej sprawy chętliwy. a Pan Bóg wie jako dalej będzie. Co po- moglo niemeckiej ziemi tak długa relactatia. iar celelalte copii latine le dăm după textul păstrat în manuscris. i w Wmcióm ziemi jakich nie moge wymówić. Dnia 12. wdów wielkiego i gorzkiego wzdychania. Boga na tych wiele uszkodzonych dusz dobrym du- chem według dobrego sumnienia o tem myśląc abo wiem to Wmć wyrozu- miawszy i o tem wiedziawszy pokoju tego nie deprowadzic.. ale że Wmść z strony pokoju chmurno piszesz. Albo wiem jeśliby potężnemu cesarzowi padło szczęście wygrania o czym tyłko sam Pan Bóg wie. : Ilustrissime Domine! Przybył Konstanty Baptista (Vevelli) za listem któryś Wmć pisaś wezerowi jego mości i bardzo wdzięcznie przyjął od Wmci. już potem nic a nic nie ugonicie pięknego słowa bo jego potentia dawno odżałowana i w gniewie rozjątrzona na Wmciach by się wykonała bez miłosierdzia. Scrisoarea lui Radu Mihnea către Jan Karol Chodkiewicz comandantul armatei poloneze în timpul bătăliei de la Hotin. Wmć wiesz persowie cóż sobie pomogli ich przeciwieniem się nacier- piawszy szkod przecie musieli się do pokoju uciec. czyli Wmć z tem co chcesz. Jesli też Wmci nasze rozumienie się niepodoba.80 tak wielu sierot.

Pe care a poruncit ca noi imediat să o traducem. căci ştiu că excelenţa ta înţelegând şi despre aceea ştiind. <Traducere>: Ziua 12 (septembrie 1621). văduve. vezi că de la acea tărăgănare n-ai nici un beneficiu. sau excelenţa ta poate să vină cu ceea ce do- reşti. dar excelenţa voastră despre pace scrii neclar. Îndreaptă-te excelenţa ta spre Dumnezeu asupra acelor suflete pătimite cu sufletul bun faţă de gândul bun despre aceea gâ- ndind. şi noi fără de nici o supărare pentru pace în vom trimite înapoi. ca mai apoi să nu pierdeţi frumosul cu- vânt. judecând conform conştiinţei judecând despre toate lucrurile. Excelenţa ta ştii cum perşii şi-au ajutat. Iar noi de asemenea acelui om pentru capul lui. şi ca acea sfântă pace să fie instaurată. Iar excelenţa ta ca un om nobil mare şi înţelept. Am tradus-o cu turcii. Ştiu dacă puternicului împărat îi va cădea fericirea victoriei despre care numai Domnul Domnezeu ştie. ca pe unul care a venit de la excelenţa voastră. cu capetele noastre gar- antăm. Dacă însă excelenţei tale înţelegerea noastră nu-ţi place. Noi creştinii în ochi aceea având am fi bucu- roşi păcii şi din toată inima lucrăm ca să fie (pace). Cine ştie cu ce acele lucruri vor rămâne. pe care în acel scurt timp au comis-o tătarii şi Domnul Dumne- zeu ştie ce va fi mai departe. dacă n-ai să aduci pacea vei avea o mare pedeapsă din partea lui Dumnezeu din cau- za atâtor orfani. La ce ar ajuta contin- uarea? Zi după zi trece iar tatarul în fiecare zi arte şi jefuieşte. hatman al întregii coroane poloneze. Ce a ajutat ţara nemţească o aşa lungă operaţiune. dar numai ca şi ex- celenţa voastră spre acea chestiune să fii binevoitor. pe care din partea ex- celenţei tale să negocieze cu el pacea conform instrucţiunii excelenţei tale. a oftatului mare şi amar. Ilustrissime Domine! A venit Constantin Baptista (Vevelli) cu scrisoa- rea pe care excelenţa voastră aţi scris-o excelenţei sale vizirului şi foarte mulţumitor a fost primită de la excelenţa voastră. pierderi. Ad Chotim posites ex castris. L-au trimis astăzi pe Ve- velli cu această scrisoare a lui Radu în scrisă în limba ungurească. Nouă aceea ne aduce numai durere că în fiecare zi vedem cum sub ochii noştri mulţime de prizonieri aduc cu diferite bunuri. violare din partea oamenilor străini în această Ţa- ră a Moldovei şi în vecinătate este şi în ţara excelenţei voastre pe care nu le pot descrie. Noi dorim acea pace şi aşa înţelegem ca excelenţa ta să trimiţi un om înţelept şi credincios la ex- celenţa sa domnul vizir cu o instrucţiune completă. De la excelenţa ta la acea scri- 82 . având capul în mâinile sale. spre aceea excelenţa voastră nu a scris în ce mod ar avea să fie (încheiată pacea)? Iar vizirul ce are să spună la aceea? Noi ştiind ce mare plângere.pisanie responsu zaraz czekamy i z tem bene valere Illstmam domination- em Vestram an annos multos fidelisime desideramus. căci puterea lui demult este miluită şi în furie e îndreptată asupra ex- celenţelor voastre ca să fie executată fără milă. de opoziţia lor săturându-se de pagubele suferite au trebuit să accepte pacea. acum ce are ca profit şi beneficiu.

ut quam primi Vesyri proprij comodi amore corruptam sibi reliquerunt. Ad quas p.soare răspuns aşteptăm imediat şi cu aceea valere Illstmam dominationem Vestram an annos multos fidelisime desideramus. 2. Sint antiquae hujus foederis conditiones. Ad Chotim posites ex castris. Dominationem Tuam dubium maneat. T. Ut et benehabitum et opera sua quicquid in Reipublicae Christianae et patriae meae commodum viderit adjutum quam celerime remittat. Arma haec ipsa quae sumpsi tuendae tantummodo pa- triae et curandae pacis gratia non gorendi tantominus inferendi belli. T. rogo Illustr. i wiele innych racyi szeroko powiadając rozkazał napisac do hospodara wołoskiego Radula ten (din multe alte consideraţii a poruncit să-i scrie lui Radu domnul român): Illustrisime Princeps. Non enim ignarum puto quentum Ottomanicis Imperatoribus in Regnum Poloniae conjunc- tione et firma pace situm sit. mihi sane multorum annorum experienta edocto nota est infelici- tas et dolenda belli conditio quam p. Nr. Et quis tam amens ut bellum paci praeferat? Staque Illustrissimam domina- tionem vestram de me imprimis persvasum volo dessideratissimam D. Per literas meas ad internuntium dominum vesyrum compelavi nulla vi sed solo am- ore pacis adductus.84 tractandas in fidem Illustrissime Dominationis Tuae generosum Dominum Zieliński mitto: ne ullum de candore meo et publici boni amore apud Illustr. quatenus tot saeculorum foedus et integra inter Reges nostros amicitia in pristinum redeat. ut salutarem tot populis sanctae pacis inter bellicosissimos antecesores cae- sareae Mttis et regis Poloniae justam amicitiam restituat. D. Dnia 14. Răspunsul lui Jan Karol Chodkiewicz lui Radu Mihnea cu privire la scrisoarea primită două zile în urmă. ut ita clavum hunc ad quem sedet Ottomanici Imperii dirigat.D. quae cur non resumantur? Et iterum felicissimam pacem his terris reddant. Epistolam M. 1621 septembrie 14. non video? Statutum quidem nobis est mori potius quam videre mala gentis nostrae! Sed conditiones aequas et honestas non reijcere est decisum.Vrae christiani mere principis teperam (teseram) libenter legi. hec hu- cusque ullam occasionem tentandae et curandae pacis omnis. Valeat Illustr. Imprimis vero D. Vesyro persvadeat. Si cui.82 . ipsius prudentia refloreat supremum laudis et gloriae ilius cumulum. quem et illa redamavit et ego complec- tor. 83 . p... D. eoque libentius quod amoris in patriam nostram mihi est luculentus testis. operam suam pollicetur.83 si semper abhorrui hoc tum max- ime tempore a patria mea amovendam omnibus viribus studeo. qua dubia omnis omnium christianorum Reg- num optatissima occasio dabitur.T. mea officia commendata sibi habeat. non tantum non reijcio. verum accepto et rogo ut quantum potest eam interponat. . Ex castris ad Chotimum...

quae occasionibus et celeritate constant. Jan Karol Chodkiewicz îi scrie lui Radu Mih- nea o scrisoare în care îl avertizează despre reţinerea Zielinski. meo spiritu tractabit. Valeat ad Regnum nostrorum conjungendos animos. 1621 septembrie 21. 3. Nr 4. Agat mecum in hoc viro maturi judicij et integrae fidei: et ille cum Illmo D. Tua conquesta ed de mea negligentia: et quid est. Zbiór Branickich ze Suchej. A iż się to ich mościom zdała aby i do wezyra jm. dosar 17/25. nec nunc est. regnorumque desid- eratur tranquilitatem diu et feliciter aec. Archiwum Główne Akt Dawnych (AGAD) (Arhiva Centrală a Actelor Vechi) din Varşovia. Majora nobis quam Imperatori virtus et milites sub- sidia adsunt.officia mea commendo. meo nomine conditiones pacis. Illmae D. Illustrissime princeps! Suspicari possum scire non possum quid sibi velit haec mora justis rerim bene gerendarum in bellis. quod et D. Summary Article deals with issues related to the period of the Battle of Hotin in autumn 1621. but not get the desired results. nec profutura. Illma D. En a me exemplum mitto Gnosum D. ceea ce era contrară înţelegerilor preliminare.p. Zielinski ad tractandas cum Illlustr. Ad Chotim. et sepeliet hoc bellum feliciter. Ego pacis amator et auctor. Turkish Sultan decided to attack Poland as a result of the de- feat of Polish army in 1620 in the Battle of Ţuţora. idem his testor imo de utroque armorum queror. D. V. antiquae Regum nostrorum amicitiae nil addat nil minuat. kazał tedy na- pisać list ten (şi încă excelenţa sa a poruncit să i se scrie şi vizirului acea scrisoare): Illustrisime princeps! Quod binis jam literis meis Illustr. although in the mobilization of troops they were big problems. Cur non potius optatam terris reddimus pacem? Nobis tanti sangvinis justo severoque judici reddenda est ratio.T. cur hucusque Martem servire patimur.D. napisał. Scrisoarea lui Jan Karol Chodkiewicz adre- sată marelui vizir în chestiunea încheierii păcii. Both countries have made diplomatic ef- forts to get help from outside. nota est mihi. Poland and the Ottoman Empire were prepared for armed confrontation.Vrae pro- fessus sum. Nr. quae pro nobis tandem militent. nisi regnorum juraque gentium violata velint.T. 1621 septembrie 14. © Valentin CONSTANTINOV 84 . Si consilij inopia? En mecum candide agat. Ecquid causae est. although it remains and possibilities for diplomatic settlement of the conflict. Vesirus in respondendo tantum deliberat? Si arte agit. si Illustritati Ves- trae idem est. Both armies were ready for confrontation in early September. Quare fidem datam quaero nuntiium reddi sine mora postulo. Miles noster in procllium ardet et difficulter continetur. Mihi certe crastinare non fuit animus.

eşecul alianţei ruso-prusiene în războiul împotriva Franţei (sfârşitul anului 1806 – prima jumătate a anului 1807) şi exclude- rea temporară a Prusiei de pe scena politică europeană au condus la o pro- fundă răsturnare a situaţiei politico-militare în Europa continentală. 1807 Vlad MISCHEVCA În primul deceniu al secolului al XIX-lea orizontul politico-militar eu- ropean devenea din ce în ce mai nebulos. Iéna. fiind marcat de o evoluţie fulgeră- toare a schimbărilor geopolitice şi raporturilor de forţe şi interese de pe vechiul continent.1806)1. de la încredere mutuală la bănuieli reciproce.10. pe continent. La Trafalgar amiralul Nelson. Totodată. 199 p. Pe măsura dezamăgirii ambilor su- verani aceste relaţii au evoluat de la amiciţie intimă la ostilitate dură făţişă. pe care împăratul Franţei a reuşit să-l momească în cursa problemei orientale. Această stare generală de incertitudine la nivel european şi-a lăsat amprenta şi asupra situaţiei din Europa de Sud–Est. În perioada ce a urmat după pacea de la Tilsit evoluţia coraportului de forţe şi a echilibrului politic în Europa a fost influenţată decisiv de relaţiile perso- nale între Napoleon I şi Alexandru I. Rezultatul dezastruos pentru austrieci şi ruşi al bătăliei de la Auster- litz a convins Austria să iasă din război. Franţa mai avea. 85 . 1 Henri Houssaye. care în fine s-au finalizat cu războiul european din anii 1812-1815. Transformând Franţa într-o putere dominantă a Occidentului. urmat de detronarea şi exilarea de- finitivă a lui Napoleon I Bonaparte. BASARABIA ȘI BUCOVINA ÎN SECOLUL AL XIX-LEA CHESTIUNEA PRINCIPATELOR ROMÂNE ÎN POLITICA EUROPEANĂ: TILSIT. et la campagne de 1806. a înfrânt flota aliată a Fran- ţei şi Spaniei (21 octombrie 1805) şi Franţa napoleoniană a înţeles că nu mai poate rivaliza cu Marea Britanie pe mare. II. După ce-i zdrobise pe prusaci la Jena şi Auerstadt (14. un singur adversar redutabil: Rusia lui Alexandru I. Bernard Giovanangeli Editeur. Napo- leon deveniseră un fel de arbitru al Europei care îşi permitea să dicteze şi să decidă destinul nu doar a statelor şi popoarelor mici. în contextul războiului ru- so-turc şi al negocierilor de pace. îndeosebi a Franţei în soluţionarea acestui conflict. în special asupra re- laţiilor dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. încheiat la 26 decembrie 1805. implicaţiilor energice ale marilor puteri europene. ocuparea militară a Mol- dovei şi Ţării Româneşti de către ruşi şi declanşarea războiului ruso-turc (sfârşitul anului 1806). 2006. ci şi a imperiilor. victoria militară strălucitoare a lui Napoleon şi înfrângerea militară zdrobitoare a alianţei ruso-austriece la Austerlitz (2 decembrie 1805). decizia fiind stipulată în tratatul de la Pressburg.

общества и цивилизации. prezentându-se prin scrisoarea sa din 1 ianuarie 1807 către sultanul Selim al III-lea ca un „foarte scump şi excelent prie- ten”4. desfăşurată cu mul- tă abilitate de către talentatul Talleyrand. 61-64. finalizată cu detronarea lui Selim al III-lea2.И. Întru justifi- carea formală a schimbării la moment a poziţiei sale vizavi de Imperiul Otoman împăratul Franţei afirma că el era aliatul personal al lui Selim al III- lea. том II. adică Noua Ordine) de către forţele retrograde şi conservatoare din cadrul imperiului. Кэролайн Финкель. Восточный вопрос. pe care le utiliza în egală măsură.В. Imperiul Otoman trecea la sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea printr-o perioadă extrem de complicată a istoriei sale. История Османского государства и обще- ства. 300-301. Том 1. cunoştea o evoluţie surprinză- toare. p. Гальберштадт. ceva mai târziu.”). Шарль Мо- рис Талейран. t. este liber de a purcede la realizarea unor proiecte în vederea stabilirii şi aprofundării amiciţiei între Franţa şi Rusia. dar nu al Turciei. II. с. Cf. Борисов. p. История Османского государства.: Ю. 2006.И. p. Napoleon a preferat soluţia unei 2 Vezi: Mustafa Ali Mehmet. într-o scrisoare adresată lui Talleyrand. 86 . finalul acestor contradicţii fiind mar- cat de sângeroasa insurecţie de la Constantinopol. Vol. 533-572. c. 6 Correspondance de Napoleon I. 3 Л. 1976. Doar pe parcursul unei jumătăţi de an raţionamentele lui Napoleon au evaluat de la susţinerea entuziasmată a actului de declarare a războiului Rusiei în scopul „înălţării Imperiului Oto- man la fosta lui măreţie”. fiind zguduit din temelie de dezordinile interne provocate. с. Ис- тория Османской империи: Видение Османа. 373. Politica externă orientală a Franţei napoleoniene. şi „eu am temeiul să cred că această alianţă va fi statornică”6 („Je reste encore ami de la Porte. mais je suis redevenu ami de la Russie. Москва. 1812-1912.. 1864. Под ред. 225. care totdeauna avea „două săgeţi în tolbă”3: una pentru menţine- rea Imperiului Otoman şi alta pentru partajarea acestuia. prin urmare. cit. p. Москва. 15. Гальберштадт. 1911. la sfârşitul lunii mai 1807. nu ex- prima nici scopurile adevărate şi nici convingerile reale ale împăratului Na- poleon I. de respingerea violentă a tentative- lor sultanului reformator Selim al III-lea de modernizare a societăţii oto- mane (Nizam-i Djedid. 104. Москва. Москва. 4 Hurmuzaki. 2012. Экмелeддина Ихсаноглу. în acest sens răsturnarea de la tron a sultanului Selim al III-lea îl dezleagă de obligaţiunea asumată şi. de slăbirea autorităţii centrale şi amplificarea tendinţelor centrifuge de la pe- riferiile imperiului şi. 404-405. Frazeologia bombastică a diplomaţiei şi presei franceze. op. la 9 iulie 1807: „o prietenie trainică există între mine şi Rusia”. 1885. 5 Л. Documente. pe de altă parte. în funcţie de situaţie. Paris. Supliment I. în: Отечественная война и Русское общество. (1781-1814). Dezvoltând această idee Napoleon avea să afirme. ca mai apoi în timpul întâlnirii de la Tilsit cu Alexandru I să declare fără remuşcări că: „…Imperiul turc nu poate exista mai mult”5. Bucureşti. 102. 1989. al cărei la- itmotiv principal constituia „inviolabilitatea şi integritatea Turciei”. Istoria Turciei. Bucureşti. pe de o parte. с.

La moment însă politica orientală era subordonată celei continentale. În decretul emis la 21 noiembrie 1806. p. se stipulase categoric: „Art. cel puţin ne pretinzând deschis asupra Moldovei şi Ţării Româneşti. instituirea „Blocadei continentale”).11. 169. Шильдер. Bucureşti. 161.К. declaraţia lui Napoleon: „Tre- buie să terminăm cu acest stat. politica Franţei în Problema orientală. Iaşi. 1980. Între Napoleon şi Alexandru I. Marea Britanie şi de speranţa de a orga- niza. În contextul internaţional. fără rezerve. 2 – Tot comerţul şi orice cores- pondenţă cu insulele britanice sunt interzise…“9. Berlin. de incapacitatea Fra- nţei de a învinge. p. din a doua jumătate a anului 1807. Contribuţie la chestiunea orientală // Scrieri istorice alese. 9 Correspondance de Napoleon I. 56-57. până la cel de obţinere a unor achiziţii terito- riale din contul acestui imperiu. Его жизнь и царствование. Această metamorfoză a atitudinilor schiţată la negocierile de pace ruso-franceze de 7 Frank Bauer. 1863. folosind cu abilitate factorul Principatelor. după cum s-a menţionat mai sus. 11 L. 1806-1808. inclusiv şi cu privire la Principatele Române. 1 – Insulele britanice se află sub blocadă. de sine stătător. 1897. iar emanciparea naţională a Principatelor se postează în dependenţă de proiec- tele politice ce vizau sud-estul continentului. apoi mai târziu ţarul rus a acceptat. c. Император Александр Первый. 13. în viziunea lui Alexandru I. Geneza „chestiunii române” ca problemă internaţională. „un vecin inofensiv”. 1975. Paris. t. Napoleon in Berlin. Principatele Dunărene la începutul secolului al XIX- lea. Rusia a evoluat de la principiul menţinerii integri- tăţii teritoriale a Imperiului Otoman.păci de compromis cu împăratul Rusiei Alexandru I unui conflict de pro- porţii.7 în măre măsură. С- Петербург. 2008. O radicală modificare de atitudini în problema orientală a suferit şi politica Imperiului Rus. Dacă până la Tilsit Imperiul Otoman pre- zenta pentru Rusia. 87 . 2006. a unei „blocade” eficiente împotriva Angliei8. Opţiunea lui Napoleon în fa- voarea amiciţiei cu Rusia era determinată. care nu poate să existe mai mult”12.1806. De aici şi importanţa lor rapor- tată la scopurile marilor state implicate. de o profundă răsturnare a alianţelor. 8 A. După dezagregarea Po- loniei Principatele şi-au sporit importanţa de scut la graniţele de nord-est ale Imperiului Otoman. încă de la sfârşitul anului 1806 (după ce Napoleon intră victorios în Berlin şi decretează. la 24. Goşu. Boicu. Oţetea. Tом II. 12 Н. Art. р. iar războaiele revoluţiei şi ale Imperiului francez au făcut din ele posturi de observaţie şi piese de schimb11. în comun cu Rusia. Cluj-Napoca. 10 A. deoarece pentru cabinetele acestora nu exista o problemă românească de sine stătătoare. Cabinetul de la Paris a abandonat ideea abordării Porţii Otomane ca o contrapondere împotriva Imperiului Rus şi ca urmare „Franţa putea să se pronunţe cu aceeaşi uşurinţă pentru o politică de împărţire sau de conser- vare a Imperiului Otoman”10. la Berlin. când soarta po- sesiunilor Imperiului Otoman trecea total în mâinile marilor puteri. 555-556. 196. 192 p. este marcată. Această schimbare a poziţiei Franţei poate fi concepută doar în contextul noii conjuncturi internaţionale. p.

mama lui Alexandru I. Т. Economica. 15 Д. Loba- 13 Г.B. Триумф и трагедия завоевателя.I. Александр I и Наполеон в Тильзите // Новая и новейшая история. La 10/22 iunie 1807 Alexandru I l-a delegat pe prinţul D. (927 с. care deja îl împovăra. nu era dispus să continuă războiul împotriva Rusiei. 2007. comandant al Corpului de gardă în războaiele împotriva Franţei din anii 1805-1807. a fost nevoit să-i declare împăratului: „Dacă Dumneavoastră nu doriţi să încheiaţi pace cu Franţa. În acest caz veţi obţine acelaşi efect pe care îl veţi primi într-o nouă şi ultimă bătălie”14. Decizia lui Alexandru I de a schimba brusc orientarea politică a Impe- riului Rusiei – de la confruntările armate cu Franţa napoleoniană la o ali- anţă făţişă – fapt ce a influenţat întregul sistem politic din Europa.). atunci daţi fiecărui soldat câte un pistol încărcat şi ordonaţi-le să tragă în sine. с. p. aproape toţi generalii noştri. marele cneaz Constantin Pavlovici. Friedland (14 juin 1807): La cam- pagne de Pologne.a. Despre situaţia precară în care se afla la acea vreme armata ţaristă ne vorbeşte elocvent „sfatul” adresat lui Alexan- dru I de către fratele său. Politica continentală a Imperiului Rus era marcată de prezenţa a două grupări principale ale curţii ruse: una anglofilă (în frunte cu S.S. № 6. sunt răniţi sau bolnavi”. 1893.А. Война России с Турцией (1806-1812 гг. de eşecurile militare ale coaliţiilor anti-franceze din ul- tima vreme. Кузнецова.R.. Voronţov. După înfrângerea distrugătoare de la Friedland (2/14 iunie 1807)15 a armatei ruse (de 60 mii de oameni) de către armata lui Napoleon (85 mii) Petersburgul a fost nevoit să înceapă negocieri cu Franţa16. 2011. 89. ambasadorul rus la Londra) şi alta francofilă (cancelarul N. a fost o urmare directă a eşecurilor ţarismului în acţiunile sale militare de pe con- tinent şi a situaţiei interne dificile. 16 „Noi am pierdut un număr groaznic de generali şi ostaşi. с. М. care. 88 . XV. reieşind din urmările nefaste ale confruntărilor militare. 474-483. Vezi: А. pleda pentru o alianţă cu Prusia13.). 262. O poziţie aparte o ocupase împărăteasa văduvă Maria Fiodorovna. împreună cu anturajul său. Чандлер. Frédéric Naulet.. Presat de curentul filofrancez. i-a vorbit Alexandru I lui A. Rumeanţev. СПб. I. nefiind pregătit.. Шильдер. de Danzig aux rives du Niémen.: Цен- трполиграф. Пе- тров. Dar nici Napoleon. 244.). Rusia era dis- pusă să continue războiul doar în cazurile în care Napoleon ar fi cerut ce- dări teritoriale în favoarea Turciei sau Poloniei. 14 Н.la Tilsit (iunie/iulie 1807) s-a consolidat consistent în primele luni ai peri- oadei post-tilsitiene. 1991. Mordvinov ş. ultima susţinând încetarea ostilităţilor cu Napoleon şi aproprierea Rusiei de Franţa. conştient de situaţia dificilă în care se afla imperiul său. Введение // Сборник императорского русского исторического об- щества (РИО). anume cei mai buni. Ku- rakin. СПб. Ea.P. Alexan- dru I a acceptat iniţierea convorbirilor de pace cu Napoleon. vicecancelarul A. amiralul N. К. 1885. c. т. obţinând un conţinut şi o formă bine conturată şi de- venind unul din obiectivele fundamentale ale politice externe a Petersbur- gului în zona Balcanilor. Kurakin. Военные кампании Наполеона.

21 А.. La Tilsit Napoleon deseori repeta că. Пресняков.). împăratul Franţei s-a apropriat de o masă pe care era întinsă harta Eu- ropei şi i-ar fi spus lui Lobanov-Rostovski. c. arătând la râul Vistula: „Iată ho- tarul între ambele imperii: pe de o parte trebuie să stăpânească suveranul vostru. Fe- deraţia Rusă). În continuare. Mартенс.nov-Rostovski la Tilsit cu misiunea să negocieze şi să semneze armistiţiul ruso-francez. 1990. Expunând. împuternicitului rus planurile sale grandioase privind partajarea Europei continentale între Franţa şi Ru- sia. pentru că. 297-298. Его жизнь и царствование. suveranul formulează clar propriile concluzii: „Un sistem absolut nou trebuie să-l înlocuiască pe cel care a existat până acum…”18. regiunea Kaliningrad. consti- tuie „unul dintre cele mai grandioase fenomene ale istoriei universale mo- derne: conducătorul Franţei revoluţionare. pe par- cursul cărora s-au făcut multe promisiuni verbale. том 13.n. Aceste întrevederi. fiind ferm convins că. Собрание трактатов и конвенций. том 4. 329. ambele semnate la 25 iunie / 7 iulie 1807 la Tilsit (actualmente oraşul Sovietsk.. Варшава. 18 Н. Император Александр Первый. nu numai ca egal cu ei. p. Alexandru I i-a înmânat lui Lobanov-Rostovski o instrucţiune din care rezultă disponibilitatea împăratului de a modifica radical principiile şi obiectivele fundamentale ale politicii externe ruse. Трактаты с Францией (1717-1807). „această alianţă permanent a fost obiectul dorinţelor lui”. Şilder trecerea Rusiei de la un sistem politic extern la altul arată că: „romantismul (lui Alexandru I – n. 203. Шильдер. Aprobând Armistiţiul (schimbul actelor de ratificare s-a produs la 12/24 iunie). pe de alta parte – eu”. „doar această alianţă poate să asigure fericirea şi liniştea lumii”. СПб. 89 . 20 Apud: Оскар Фон-Леттов-Форбек. 19 Ibidem. înseamnă că întreaga lume trebuie să li se supună21. 178-179. Astfel. Прейсиш- Эйлау-Тильзит. în timpul audienţei. în sfârşit. Петербург. Vezi: А. care. p. precum şi a Tratatului de alianţă ofensivă şi defensivă ruso-francez. Е. Петров. autoritarul războinic din Corsi- ca a apărut printre moştenitorii lui Frederick al II-lea şi Ecaterinei a II-a. încă în ajunul negocierilor de pace. К. c. Împuternicitului rus i s- a prescris să aducă la cunoştinţa lui Napoleon că suveranul Rusiei este dispus spre „o strânsă alianţă” cu Franţă. М. p. I. locul egoismului de stat”19. În opinia istoricului rus N. заключенных Россиею с иностранными державами.. 262. Napoleon a câştigat două clauze principale: Rusia re- cunoştea toate cuceririle franceze. s-au finalizat cu încheie- rea Tratatului de pace şi prietenie ruso-francez. A urmat apoi întâlnirea istorică de pe râul Niémen dintre Napoleon I şi Alexandru I. deoarece „hotarul natural şi autentic al Rusiei trebuie să fie râul Vistula”17. 179. 1898. История войны 1806 и 1807 гг. iar pe dânsul drept împărat şi intra în 17 Ф. Война России с Турцией (1806-1812 гг. с. 1902. Fiind decepţionat de efectele coaliţiilor anti- napoleoniene şi descurajat de comportamentul suspect al foştilor săi aliaţi.) a cedat. dacă Franţa şi Rusia sunt în alianţă. 1885. împăratul Rusiei. la Tilsit. Российские самодержцы. т. том II. în opinia istoricului german Leopold von Ranke. dar şi ca învingătorul lor”20. era pe calea revizuirii sistemului său politic anterior.

она [Россия] приобрела новую территорию за счет своих бывших союзни- ков и заключила союз с Наполеоном для раздела мира: Наполеону – Запад. М. Шарль Морис Талейран. Константинополя” // К. 227. fără să se ajungă. puse la temelia relaţiilor franco-ruse. Москва. Xenopol. „Разбитая в двух кампаниях.. 28-29. 25 Ю. оставался все тот же Царьград. De fapt. 23 Ibidem. однако. Începând cu acea dată eforturile diplomaţiei ruse în problema orientală au vizat cu prioritate Principatele Române. la o înţelegere real efectivă cu Franţa în ce- ea ce priveşte o împărţire concretă Imperiului Otoman. как всегда. în sfârşit. specialişti de vază în materie (A. Rusia se angaja să rupă relaţiile cu Anglia şi să se alăture blocadei continentale. Astfel. Государственное Издательство Поли- тической Литературы. Manfred). 1812. с. a fost „ideea de bază” a politicii sale externe.. Эн- гельс. Cunoscutul om politic şi diplomat austriac Metternich a calificat pacea de la Tilsit drept – „cel mai mare triumf al politicii franceze”25. 1988. p. с. aflându-se în exilul de pe insula Sf. Pe parcursul convorbirilor. în viziunea lui Armand Goşu.alianţă cu Franţa. Троицкий. se înscrie ca o primă etapă în procesul de crista- lizare a unui nou program politic al Imperiului rus în problema orientală”23. 171. Vandal. Алексан- дру – Восток! (…) Целью Александра. evitând însă să susţină efectiv şi dezinteresat pre- tenţiile teritoriale ale Petersburgului faţă de Imperiul Otoman. 25-26. A. В Ти- льзите и Эрфурте Наполеон твердо обещал ему Молдавию и Валахию и подал надеж- ду на раздел Турции. într-o coraport de forţe mai favorabil Rusiei26.22 deoarece în anii 1807-1808 zona era puternic controlată de Franţa în calitate de mediator între Rusia şi Turcia). Сочинения. Ale- xandru I considera alianţa dată drept o necesitate impusă şi spera că dato- rită acelui tratat va câştiga posibilitate şi timp pentru soluţionarea proble- melor militare cu care s-a confruntat armata rusă. Mai târziu. reînarmând-o spre o no- uă luptă. „Tilsitul. vol. т. 1962. Într-un cuvânt. Издание второе. c. 224. cei doi împăraţi au delimitat sferele de influenţă în Europa – „o alianţă. 24 Cf. D. Elena. susţinute de către Napoleon I şi Alexan- dru I. Великий год России. lui Alexandru – Orientul”24. IX.. В. Anume aici Napoleon şi-a transpus. p. În schimb împăratul Franţei i-ar fi acordat Rusiei libertate de acţiune în zona Balticii şi în cea a Balcanilor (referitor la ultima regiune nu poate fi vorba despre o „deplină libertate”. А. iar o astfel de dis- tribuire a rolurilor nicidecum nu putea să-i convină suveranului rus. nu mai puţin decât Franţei. în practică ideea alianţei cu Rusia. cit. care conform opinii- lor unor istorici. за исключением. pentru împărţirea lumii: lui Napoleon – Occidentul. însă. şi a negocierilor de pace ruso-franceze a fost abordată frecvent şi 22 A.: A. Москва.. op. Napoleon a re- cunoscut că cel mai fericit timp al vieţii sale 1-a trăit la Tilsit. Борисов. Маркс и Ф. 90 . 22.Z. însă Napoleon în acel tandem vroia să joace rolul partenerului principal. 26 H. tratatul de la Tilsit era asemenea unei bombe cu efect întârzi- at. Goşu. 1989. Istoria românilor din Dacia Traiană. această alianţă cores- pundea şi intereselor Rusiei.

chestiunea Principatelor. În ceea ce priveşte reglementarea definitivă cu Poarta ar fi fost de dorit să negociem cu ea în mod paşnic şi vi se însărci- nează să depuneţi toate eforturile în această direcţie. Отв... elaborată după întrevederea personală a lui Alexan- dru I cu Napoleon. alcătuite din numele lui Ale- xandru I şi. Серия первая. care au ocupat un loc distinctiv la masa tratativelor. astfel ar fi pe deplin just să-mi fie păstrată acea poziţie predominantă pe care totdeauna am ocupat-o la Con- stantinopol şi care este necesară pentru. eu cu plăcere mă învoiesc de a primi în acest caz bunele oficii ale Franţei. Dar. М. c. nici în Spa- nia. ред. rezervând-o exclusiv în compe- tenţa părţilor direct implicate în conflict – Turciei şi Rusiei. de asemenea. nici în Elveţia. se menţiona: „Cu privire la Turcia între mine şi Bonaparte s-a convenit ca din partea ambelor părţi os- tilităţile să fie suspendate. să declaraţi că. demon- strează că la momentul dat sarcina încorporării Moldovei şi Ţării Româ- neşti n-a fost formulată drept măsură primordială în complexitatea scopu- rilor politicii externe ruse. întrucât eu n-am avut niciodată nici un fel de pretenţii nelegitime faţă de Turcia. 1963.Л. Această problemă era strâns legată de raporturi- le ruso-turco-franceze şi o anexare directă ar fi complicat relaţiile date şi ar fi cauzat. 1801-1815 гг. În caz că prezentările Dumneavoastră în această privinţă vor fi fără rezultate şi împuterniciţii francezi vor insista la mediaţia lui Bonaparte între mine şi Poartă.. 1960-1967 (în continuare: ВПР). dând de înţeles că deoarece eu. În proiectul instrucţiunii. în sfârşit. cât şi Imperiului Otoman. Нарочницкий. nici în par- tea cea mai considerabilă a Germaniei. nici în Olanda şi. menţinerea poziţiilor mele în Ma- rea Neagră. cu concursul său personal. А. Т. eu sunt gata chiar şi de a retrage trupele mele din Moldova şi Valahia cum numai mediaţia Franţei va fi acceptată de către turci şi pen- tru această evacuare nu pun alte condiţii decât ca până la încheierea defini- tivă a păcii între Poartă şi Rusia Principatele Moldova şi Valahia să rămână neutre şi ca pe teritoriul lor să nu fie introduse armate străine”27. probabil. nici în Portugalia. cum s-ar zice abandonez în mila lui Bonaparte tot sudul şi de- loc n-am intenţia de a împărţi cu dânsul influenţa nici în Italia. Din acest memoriu rezultă clar: Cabinetul de la Petersburg nu era dispus. cuvenite puterii priete- noase atât Rusiei. Atitudinea guvernului ţarist faţă de această problema a fost formulată în instrucţiunea delegaţiei ruse la negocierile de la Tilsit. ca parte componentă a Problemei orientale. să discute la concret problema soluţionării relaţiilor ruso-turce. I-VI. 91 . străduind înlesnirea reglemen- tării definitive. Mediaţia Franţei se admitea ca o măsură impusă. Том III. Документы Российского министер- ства иностранных дел. Faptul că guvernul şi-a exprimat consimţământul de a evacua armata rusă din Principate. 756 (nota 414). М. şi o ruptură ruso-austriacă. semnificaţia politi- 27Внешняя политика России XIX и начала XX века. la etapa iniţială a negocierilor franco-ruse. limitându-se nu- mai la menţinerea influenţei predominante în Imperiul Otoman. sperând că ea va manifesta în această afacere toată imparţialitatea şi dreptatea..

op. Prudenţa în formularea sarcini- lor delegaţiei ruse la negocierile de pace era condiţionată de faptul că in- strucţiunea a fost elaborată imediat după semnarea armistiţiului. op. Austriei i se acorda Dalmaţia. formând în baza lor. Conform proiectului Rusiei i se repartiza Moldova şi Muntenia până la Olt. Muntenia la vest de Olt (Muntenia Mică).. prin urmare.К. 92 . fiind prezentă. însă el a preferat ca iniţiativa să vină din partea lui Napoleon29. În acest context menţionăm că în ajunul negocierilor ruso-franceze ministrul de Externe al Prusiei Karl Hardenberg vine cu un proiect fantas- tic. Л. ci prin conţi- nutul ei real. Гальберштадт. Se constată faptul că ambii împăraţi au convenit să amâne discuţia decisivă a chestiunilor referitoare la Imperiul Otoman. cit. În contextul dat Alexandru I a dat dispoziţie delegaţiei ruse să cla- rifice intenţiile Franţei referitor la partajarea Imperiului Otoman. Его жизнь и царствование. Basarabia. căreia i-a repartizat Egiptul şi i-a cedat Hanovra (Saxo- nia Inferioară) şi Malta. prin măsurile practice de realizare. Hardenberg n-a uitat nici de Anglia. Serbia. cit.. Император Александр Первый. c. Шильдер. orice schimbare care du- ce la distrugerea acestui imperiu ar fi fost ei (Rusiei – n. Imperiul Otoman se află într-o stare atât de nestatornică şi dezorganizată. Pe măsura înteţirii întrevederilor cu Napoleon Problema orientală devine mai reliefată în cadrul negocierilor ruso-franceze. c. un mijloc oportun de satisfacere a tu- turor părţilor interesate. să deter- mine modul şi dimensiunile eventualei împărţiri (totale sau parţiale).. iar conform afirmaţiei lui Hardenberg proiectul l-a acceptat şi Alexan- dru I. de aceea împăratul s-a şi limitat la pretenţii minime. pentru acel moment. Шильдер. c. 181-182. precum şi a divergenţelor existente între Franţa şi Rusia în această privinţă. Franţei i-a rezervat un şir de insule din Marea Mediterană. Budberg a susţinut acest plan. Prusia urma să-şi reîntoarcă toate posesiunile ger- mane pierdute în războiul cu Franţa şi Saxonia. încât Rusia nicicând nu va avea din această parte un vecin mai puţin periculos şi. eu n-aş dori ca turcii să fie eliminaţi cu totul din Europa. în viziunea ministrului. cit. un sistem federativ german28. de partajare a părţii europene a Imperiului Oto- man.cii se determina nu prin intenţiile şi declaraţiile diplomatice. Bosnia. 179. ce ar fi. totodată. 104. Гальберштадт Л. том II. op. Această situaţie şi-a găsit reflectare în proiectul completări- lor instrucţiunii delegaţiei ruse. în frunte cu Prusia. starea de incertitudine şi suspiciune privind modul şi perspectiva soluţionării ei. c. 29 Н. 104. când Ale- xandru I nu era iniţiat pe deplin în planurile şi combinaţiile politice ale lui Napoleon.) defavorabilă. De rând cu acest motiv foarte important trebuie de avut în vedere şi faptul că este imposibil de a planifica efectuarea împărţirii definitive a provinciilor 28 Н. În continuare Alexandru I expune consideraţiile sale în această pri- vinţă: „Pornind de la motive destul de serioase.n.К. iar în ultimă instanţă – şi aceasta e principalul – prin consecinţele ei. Rumelia (numită în proiect „La Roma- nia”) şi Bulgaria cu toate cetăţile de pe litoralul Mării Negre.

continuă Alexandru I. dar în locul Turciei suveranul acestor provincii ar deveni Rusia. a căror aplanare va fi cu mult mai dificilă. nici intereselor guvernului francez. nu corespun- de nici intereselor Rusiei. Potrivit proiectului.. probabil. vor avea o valoare destul de îndo- ielnică. Desigur.. sora lui Alexandru I. Moldo- va şi Ţara Românească erau incluse în „sfera de influenţă” a Rusiei.. Eu am în vedere Moldova.). îndeo- sebi e importantă pentru Rusia. III. inclusiv încorporarea Principatelor. care e atât de necesară a fi menţinută între statele cointeresate. care alcătuiesc Turcia Europeană fără a nu încălca buna în- ţelegere. с. Din partea sa Franţa ar trebui în felul asemănător să organizeze cârmuirea în ţările din bazinul Mării Adriatice care se vor afla sub ocrotirea ei. s-ar putea de păstrat cârmuirea actuală în Moldova şi Valahia şi de stabilit o astfel de cârmuire şi în Serbia. altfel decât ad referendum” (spre informa- re. Albania turcească şi fostele posesiuni veneţiene cu teritoriul învecinat pentru Franţa. Valahia şi Serbia pentru Ru- sia. poziţiile noastre în Marea Neagră vor pierde orice însemnătate ori. 1801-1815. fiindcă stă- pânirea acestei capitale este o afacere de cea mai mare importanţă. În sfârşit. Серия первая. căci dacă Constantinopolul va fi stăpânit de altcineva. cu condiţia acceptării instanţelor superioare – n. Dacă chiar de presupus că se va izbuti a se înţelege în privinţa tuturor ches- tiunilor Constantinopolul va servi permanent mărul discordiei şi va prezen- ta cauza discuţiilor. dar extinderea acestei puteri. şi dumneavoastră nu trebuie să acceptaţi nici un fel de propuneri de acest gen.n. 93 . După părerea mea. т.. Toate aceste motive. În timpul aflării împăratului Alexandru I la Tilsit. 758 (примечание 414). În caz de aprobare a acestui acord. dar nu de Rusia sau Turcia.) numai cu condiţia întrupării prac- tice a zvonurilor răspândite la Petersburg. că în ajunul tratativelor de pace cu Franţa guvernul ţarist nu înainta deschis propuneri de cucerire a teritoriilor noi. împărţirea definitivă a Turciei Europene e imposibilă fără participarea Austriei. Ecaterina Pavlovna (1788- 1819). Se propunea împărţi- rea „sferelor de influenţă” între Franţa şi Rusia.30 Documentul citat mărturiseşte. aceasta deloc nu însemna că curtea imperială rusă nu nutrea planul de alipire a acestor teritorii la Rusia. atunci eu îmi rezerv dreptul de a lua în viitor decizii pe care le voi considera ca cele mai cores- punzătoare împrejurărilor. o astfel de soluţionare a chestiunii în cel mai bun mod cores- punde intereselor ambelor puteri. cel puţin. care de- venea suveranul lor. luate împreună. însă eu deloc nu voi obiecta îm- potriva reorganizării cârmuirii provinciilor care se mărginesc cu posesiuni- le Franţei şi Rusiei. impun să mă pronunţ categoric împotriva împărţirii definitive a posesiunilor Imperi- ului Otoman din această parte a Bosforului. de asemenea. adică cu condiţia că noi facem 30 ВПР. la 6 iulie 1807. fiind îndemnată de către mama lor Maria Fio- dorovna. dar dacă guvernul francez preferă ca Ru- sia şi Franţa să cucerească provinciile menţionate.n.vaste şi bogate. adresa suveranului rus anumite recomandări practice: „Eu aş fi încheiat pace cu acea lume (Franţa – n.

anaitescu. Θεσσαλονικη. Гросул. În scurt timp după ocuparea militară a Moldovei şi a Munteniei şi pe măsura conştientizării irealizabilităţii tentati- velor de soluţionare paşnică a războiului ruso-turc. p. 2008.) al doilea”34. Budberg ideea „să înceapă o anumită organizare. La 22 mai 1807 Alexandru I a dispus numirea unui re- prezentant al părţii ruse în calitate de „asistent în Divanul Moldovenesc”. Principele Constantin Ypsilanti. delegat la Cartierul militar al tru- pelor ruse în Principate pentru negocierea.”31. Civitas. în decembrie 1806 – august 1807.. P. p. Сироткин. Βλαντ Μισκεβκα. Reacţia Petersburgului nu s-a lăsat mult aşteptată. Бухарест- ский мир 1812 г. semnând documentele ca domn al Moldovei şi Ţării Româneşti33. urmând ulterior „să asiste în Divanurile ambelor Principate”36. M. Agachi. Rodofinikin. 1999.. În această funcţie a fost numit. În cadrul chestiunii Principatelor Române prezintă interes formula „menţinerea cârmuirii actuale în Moldova şi Ţara Românească. 44-45. 1966. 91-101. Principele Constantin Ypsilanti. Laşkariov (1739-1814). Bucureşti. instaurând aici un model mixt de guvernare sub contro- lul comandamentului militar rus. este firesc ca generalul rus să fie întâiul ocârmu- itor. op. Ypsilanti cu guvernul rusesc. iar C. 19. Corespondenţa lui C. Grosul consideră că S. formală. Semnând armistiţiul ruso-turc. P. V. 1933. 281. a domnit mai mult nominal. Aδελφων Kυριακίδη. 1760-1816. 31 В. 2005. Chişinău. nefavorabil Rusiei.. Zavitsanos. Moruzi refuză să se reîntoarcă la Iaşi. p. Chişinău..–1816). conform prevederilor tratatului de la Tilsit. „vremelnic sub tutela Rusiei”32. p. precum şi a necesităţii asigurării suportului logistic al armatei ruse în baza resurselor materiale şi umane locale autorităţile ruse pas cu pas au început să intervină în adminis- trarea Principatelor. p. 36 A.: A. Ţara Moldovei şi Ţara Românească sub ocupaţia militară rusă (1806- 1812). Mischevca. 107.Я. Ypsilanti. P. Ο ηγεμονας Κωνσταντινος Υψηλαντης (1760. acesta având misiunea să aplaneze eventualele conflicte între militari şi Divan şi să tempereze dezordinea şi abuzurile legate de aprovizionarea trupelor ruse. Agachi. Michelson îi sugerează ministrului de Externe A. revenit la Bucu- reşti împreună cu armata rusă. Vezi: В. с. Pontos. Chişinău. E semnificativă în acest sens declaraţia agentului rus în Principate K. la 28 iunie/10 iulie 1807 di- plomatul rus L.a. 1760-1816. 1999.. cit. fiind co- ocârmuitoare a principatelor.achiziţii mari şi meritate: Vistula (Wisła) drept frontieră cu Prusia şi Dună- rea ca fluviu de hotar cu Turcia. и формирование новой Юго-Западной границе России // Conferinţa şti- inţifică internaţională „Alipirea Basarabiei la Rusia în contextul relaţiilor multiseculare mol- do-ruse-ucrainene” / «Присоединение Бессарабии к России в свете многовекового мол- 94 . 2008. După ocuparea Principatelor de către armata rusă autoritatea domnilor restabiliţi a fost una aparentă. p.S. 34 Apud. 35 Ibidem. 44. Dom- nii Ţării Moldovei. 32 Vl. 1806-1810. Vl. Mischevca. Г. Chişinău. 201-238. măcar temporară a conducerii Moldovei şi Ţării Româneşti”35. iar domnitorul (Constantin Ypsilanti – n. Studii. Al.. Дуэль двух дипломатий. În luna aprilie 1807 I. Laşkariov a devenit pre- şedinte al Divanurilor Moldovei şi Munteniei în martie 1807. p. sub suzera- nitatea Rusiei”. conform căreia „Rusia. 88. 33 P. fiind privată de putere rea- lă. armistiţiului ruso-turc.

288. Bezviconi l-a calificat ca o „încercare de uni- ficare administrativă a celor două principate”43. Ediţia a 2-a revăzută şi adăugită. p. op.. era caracteristic regimului de administrare a guberniilor ruse decla- rate în stare de război44. p. Кишинев. acesta reprezentând puterea supremă42.). Стадницкий. 44 Полное собрание законов Российской империи. 14. 228-229. Prin instrucţiunea din 26 iunie 1808 Prozorovski îi recomanda lui Kuşnikov că: „modul de guvernare în aceste Principate. Сенаторов. Zavitsanos. закон № 25035. док. Kuşnikov în funcţia de guvernator civil al Principatelor cu titlul de preşedinte al Divanurilor Moldovei şi Ţării Româ- neşti39. cit. том 32 (1812- 1814). practicat în anii 1808 – 1812. cit. c. 42 Agachi A.. Mică enciclopedie. 1962. Editura Omonia. 1900. 2008... 35-102. Agachi. imprimându-le astfel Principatelor înfăţişarea unei „regiuni ruseşti de frontieră”45. p. Domnii fanarioţi în Ţările Române. op. op. 47. 45. trebuie să rămână ca mai înainte” deoarece. 101. cit. 2012.). 45 И. M. A. p. p.Laşkariov s-a compromis în fata autorităţilor diplomatice şi militare ruse şi a căzut în dizgraţia Petersburgului şi a noului comandant şef al trupelor ruse în Principate A. „în prezent soarta acestor principate este strâns legată de politica marilor puteri”40. În perioada războiului sistemul de administrare a Moldovei şi Ţă- rii Româneşti a evaluat de la cârmuirea Principatelor unite de către un sin- gur domn (Constantin Ypsilanti. c. Кишинев. subordonată direct comandantului şef al armatei ruse. care a cerut demisia nefericitului diplo- mat şi pe motivul că Divanul Moldovei „deloc nu bagă în seamă propunerile lui. 46. cit. 102. 1980. fapt ce s-a realizat la sfârşitul lui oc- tombrie 180738. Bucureşti. Митрополит Кишиневский (1812-1821 гг.S. evitând să intervină cu modificări esenţiale. necunoscându-i superioritatea”37.. 43 Gh. М. 1760 – 1816. 195. Agachi. op. 1894. Книга первая. Ţipău. Mischevca.. La 17 februarie /1 martie 1808 Alexandru I emite decretul de de- semnare a senatorului rus S.. Описание Архива ГГ. Principele Constantin Ypsilanti. p. p. Prozorovski. 40 A. 55. 38 Первое сербское восстание 1804-1813 гг. с. Contribuţii la istoria relaţiilor romîno-ruse (din cele mai vechi timpuri pînă la mijlocul secolului al XIX-lea). 1804-1807.1711-1821. экзарх Молдо-Влa- хийский (1808-1812 гг. 39 A. Chişinău. Bezviconi. 41 Vl. Гавриил Банулеску-Бодони. Agachi. до-российско-украинского сотрудничества» (Chişinău.. Халиппа. примччание 1. Domnii Ţării Moldovei. 1-5 aprilie 2012). până la hotărâ- rea definitivă a destinului lor. и Россия.. Bucureşti. P. p. 278. 327. Noul model de administrare a Moldovei şi Ţării Româneşti. 95 . том I. p. председательствовавших в диванах кня- жеств Молдавии и Валахии с 1808-го по 1813-ый год // Труды Бессарабской губерн- ской ученой архивной комиссии. 37 A. Собрание I (1649-1825). decembrie 1806 – august 180741) şi Diva- nurile acestora (august 1807 – martie 1808) la instaurarea administraţiei civile ruse. Pentru început autorităţile ruse au manifestat prudenţă în privinţa modului de administrare a Principatelor. pe care Gh.

referitoare inclusiv şi la Principatele Române. în decursul căruia înaltele părţi contrac- tante vor evacua trupele sale din locurile care în urma deciziilor sus-numite trebuie să fie părăsite. 640-641. Înaltele părţi contractante vor trimite imediat prin curieri această ştire pentru a fi înmânată cât mai repede generalilor şi comandanţilor am- belor părţi”. convorbirile nu se vor solda cu un rezultat satisfăcător. cuprinse în tratatul dat. precum şi modul de realizare a diferitelor articole. 1801-1815. т. Шильдера // Сборник Императорского Русского исторического общества.А. c. Articolul XXV. III. vor fi determinate printr-o convenţie speciala”. том 89. în termen de trei luni. „Majestatea sa împăratul întregii Rusii şi Majestatea sa împăratul francez. Толстого в Париже в 1807-1808 гг. dar provinciile menţionate nu vor fi ocupate de trupele turceşti până la schimbul instrumentelor de ratificare ale viitorului tratat definitiv de pace între Rusia şi Poarta Otomană”. Серия первая. În art. În primul tratat problema care ne inte- resează a fost reflectată direct sau indirect în art. Împuterniciţii ambelor puteri vor pleca în localitatea care va fi stabi- lită de către ambele părţi participante pentru deschiderea şi continuarea convorbirilor”.К. Н. 96 . rege italian garantează reciproc integritatea atât a posesiunilor lor. în starea lor actuală sau în starea în urma deciziilor descrise mai sus”46. 8 al Tratatului secret ruso-francez de alianţă ofensivă şi defensi- vă în privinţa raporturilor ruso-turce s-a fixat următoarele: „Dacă din cauza schimbărilor care au avut loc la Constantinopol Poarta nu va accepta me- diaţia Franţei sau după acceptarea ei. Articolul XXVI. 57. Посольство графа П. Articolul XXIII. „Majestatea sa împăratul întregii Rusii acceptă me- diaţia Majestăţii sale împăratului francez. Под. ratificate de către Alexandru I şi Napoleon la 27 iunie /9 iulie 1807. „Trupele rosiene se vor retrage din Principatele Va- lahia şi Moldova. menit să elibereze de jugul şi suferinţele turceşti toate provinciile 46ВПР. În urma tratativelor şi întrevederilor personale ale împăraţilor Franţei şi Rusiei ce au durat timp de 12 zile au fost încheiate Tratatele ruso- francez de pace şi prietenie şi ruso-francez de alianţă ofensivă şi defensivă. În am- bele tratate au fost introduse articole vizând relaţiile ruso-turce. с. rege italian. „Toate ostilităţile pe uscat şi mare între armata Ma- jestăţii sale împăratului întregii Rusii şi armata Majestăţii sale sultanului se vor suspenda imediat în toate locurile unde va fi primită ştirea oficiala des- pre semnarea prezentului tratat. „Termenul. 22-26 ce prevedeau: Articolul XXII. ред. atunci Franţa va acţiona împreună cu Rusia împotriva Porţii Otomane şi ambele părţi contractante vor încheia un acord. cât şi a acelor puteri care participă la prezentul tratat de pace. Articolul XXIV. 1893. С-Петербург. în tratative şi înche- ierea păcii cu avantajul şi demnitatea potrivită ambelor imperii. От Тильзита до Эрфурта.

) nici nu erau considerate fără valoare”49. În rapoartele de la 29 iulie şi 5 august 1807 consulul austriac de la Bucureşti. De acum înainte Problema Principatelor s-a situat în centrul discuţiilor diplo- matice ruso-franceze devenind şi o sursă a disensiunilor. c. Franţa şi Principatele Dunărene (1789-1815). Brenner. Columbeanu. ţinând cont de conţinutul celorlalte articole. Napoleon. 62.. VIII al Trata- tului secret ruso-francez de alianţă defensivă şi ofensivă conţinea o formulă vagă despre o ipotetică „eliberare de jugul şi suferinţele turceşti toate pro- vinciile Imperiului Otoman din Europa cu excepţia Constantinopolului şi provinciei Rumelia” doar în virtutea anumitor circumstanţe: neacceptarea de către Poarta Otomană a mediaţiei Franţei sau eşecul negocierilor de pa- ce ruso-otomane în termenul fixat. 62 48 Dimitrie I. prin înţelegerea ruso-franceză Polonia. 665. том 89. III. fără a fi proiectată eventuala partajare a acestor teritorii. p. 2008. i-a arătat doar „calea deschisă în faţa sa. Ţara Românească vor fi cedate Rusiei. cu caracter general. unde se răspândeau copiile „Tratatului secret de la Tilsit”50. 1976. 50 ВПР. c. 333. cit. c. Mai bine zis. т. clauzele acestora anume în aşa fel erau interpretate de către unele cercuri diplomatice şi militare europene. 1801-1815. p. Серия первая. c. tom 29. Contribuţii privind si- tuaţia internaţională a ţărilor române între anii 1806-1812 // Revista de istorie.Imperiului Otoman din Europa cu excepţia Constantinopolului şi provinciei Rumelia”47. Moldova. nr. p. 5. a doua a manifestat interes faţă de zona ei orientală. 1801-1815. Columbeanu. Iaşi.. 665. История войны 1806 и 1807 гг. fără a face nici o precizare clară. Reacţia marilor puteri la aceste zvonuri era controversată. 49 Apud: Оскар Фон-Леттов-Форбек. în funcţie de interesele lor de moment: de la o acceptare tacită la o respingere catego- 47 ВПР. op. S. 51 S. istoricul german Leopold von Ranke a concluzionat că pre- tenţiile ruşilor la aceste provincii „dacă nu au fost recunoscute în sens pro- priu. precum şi la proiec- tata Convenţie ruso-turcă despre evacuarea trupelor ruse din Principate şi ocuparea acestora de către turci (Armistiţiul de la Slobozia din 12/24 au- gust 1807). Art. Серия первая. 97 . comunica ministrului de Externe Stadion (1763-1824) că generalul M. concretă. În clauzele tratatelor ruso-franceze referitoare la Problema orientală nu s-a fixat împărţirea făţişă a Imperiului Otoman. Cu toate că tratatele în cauză nu prevedeau anexarea Moldovei şi Ţă- rii Româneşti la Rusia imperială. Варшава. apoi ele (pretenţiile – n.n. тoм III. Сборник Императорского Русского ис- торического общества. том 4. făcând lui Alexandru I nişte promisiuni vage. Referindu-se la clau- zele Tratatelor de la Tilsit privind Moldova şi Valahia. Miloradovici (1771-1825) considera că. 1898. Institutul European. 645-646. iar Dunărea va fi graniţă între Imperiul Otoman şi cel rus51. inclu- siv şi în Principate. între Franţa şi Rusia au fost conturate sfe- rele de influenţă în Europa: prima şi-a rezervat partea occidentală a Euro- pei. Ghika. Basarabia. referitoare la Principate”48. 762-763. Прейсиш- Эйлау-Тильзит.

că Austria nu va admite încorporarea Principatelor52. În continuare împăratul Rusiei îi co- munică lui Michelson că la dispoziţia acestuia îl delegă pe consilierul de taină S. Valahia şi Basarabia până la aproprierea dintre noi şi Poartă” cu condiţia că sultanul. Influenţat de primele întrevederi cu Napoleon şi în legătură cu iniţie- rea negocierilor ruso-franceze de pace. Columbeanu. op. „În cazul în care un asemenea tratat se va înche- ia. la rândul său. la 28 iunie /10 iulie 1807. „va suspenda operaţiile mili- tare”54. 98 . să opereze împotriva armatei ruse Michelson era obligat să întreprindă măsurile necesare „pen- tru a se apăra. Петров. тoм I.. 2) îşi va asumă obligaţiunea să-şi retragă trupele din Valahia şi nu va ocupa acest principat. 265. Atenţionează în mod deosebit să aducă la cunoştinţa marelui vizir că realizarea acestei clauze ar fi posibilă doar în condiţiile în care Poarta: 1) va accepta Franţa ca putere mediatoare în negocierea păcii ruso-turce. 55 Ibidem. с.. том 89. Laşkariov. Alexandru I i-a expediat lui Michelson extrasul din tratatul ruso-francez (art. p.Н. 1801-1815. a declarat lui Savary (1774-1833). 54 А. că „ar vedea cu plăcere” dobândirea de către Rusia a Principatelor Române53. 53 Ibidem.rică. până la primirea indicaţiilor respective. la 15/27 iunie 1807 Alexandru I comunică lui Michelson că s-a convenit ca Rusia „să sisteze acţiunile mili- tare în Moldova. с. ambasadorul austriac la Petersburg. cit. necedând nici un teritoriu inamicului”55. 666. 23) prin care se stipulează evacuarea trupelor ruse din Principate. т. Сборник Императорского Русского исто- рического общества (РИО). împuternicit să ducă negocieri cu marele vizir în baza prezentelor recomandărilor expuse în prezentul rescript56. op. În cazul în care marele vizir nu va accepta condiţiile propuse trupele ruse vor rămâne pe poziţiile ocupate la moment. cit. Generalul M. la care Problema orientală avea să ocupe un loc important la masa tratativelor. aveţi să evacuaţi trupele aflate sub conducerea voas- tră din Moldova şi Valahia şi să ocupaţi poziţii avantajoase dincoace de Nistru”. 52 S. reprezentantul Franţei în Rusia. Guvernul englez pentru a atrage Cabi- netul de la Petersburg în lupta împotriva lui Napoleon a declarat prin in- termediul colonelului Robert Thomas Wilson (1777–1849). continuă Alexandru I. păstrând însă poziţiile ocupate în prezent”. Împăratul insistă ca „articolele respective să fie stipulate într-un mod cât mai clar în tra- tatul preliminar” (armistiţiu). 3) va desemna împuter- niciţii săi pentru negocierea şi restabilirea definitivă a păcii cu Rusia. A doua zi după încheierea tratatelor ruso-franceze. 266. 56 ВПР. p. În acest sens împăratul prescrie comandantului şef al trupelor ruse din Principate „să se abţină de la orice acţiuni ofensive împotriva armatei turceşti. În cazul în care turcii vor continua. Серия первая. III. 131-132. c. 650. Merveldt. aflat în misiune specială la Petersburg. precum şi Moldova în perioada negocierilor de pace.

Poarta „trebuia menajată în scopul ca ea să trimită un ambasador la Paris şi să accepte medierea… (franceză – n. la rândul său. contactând ambele părţi. turcii să le ocupe pe motivul că ele nu fac parte din Moldova. Akkerman şi Bender nu este una incidentală şi lipsită de sens. Ple- cat. 2002. care lăsa însă loc pentru multe întrebări şi diverse interpretări. de existenţa unor planuri strategice de perspectivă. Книга первая. poate să se întâmple aşa ca. precum şi cetăţile ocupate de către noi – Chilia. 395. în primul rând: cetăţile Brăila. În rezultatul instaurării. Guilleminot a ajuns la Cartierul general al lui Michelson la 13/25 iulie 1807. Stroia. Informând despre primirea rescriptului respectiv. dar aceste cetăţi fac parte oare din ceea ce numim Moldova? Fiindcă. în operaţiile militare de ocupare a Moldovei comandantul şef al trupelor ruse participase nemij- locit. Michelson. mai degrabă. Neavând instrucţiunile necesare de la Budberg Laşkariov s-a condus de condiţiile expuse de Alexandru I în rescriptul său către Michelson din 28 iunie / 10 iulie 1807. 1804-1807. ceva mai târziu. док. aceasta fiind generată nu din necunoaşterea stării de lucru pe teren. 99 . Trebuie deci totdeauna căutate mijloacele de conciliere. c. ne va costa multă vărsare de sânge”59. fără nici o picătură de sânge. avea drept sarcină să desfăşoare cât mai operativ negocierele.n. deoarece. evitând de acum înainte motivele […] care o pot irita sau exaspera”57. conducătorul delegaţiei otomane. în zona de sud a teritoriului dintre Prut şi Nistru al Ţării Moldovei a regimului otoman cu propria administraţie în formă de raiale. ci. 270. a urmat întâlnirea cu Galib-efendi. marile puteri şi Sud-Estul Europei (1800-1830). и Россия. p. Giurgiu şi Turnu şi alte localităţi fortificate plasate pe teritoriul Valahiei se consideră în numărul celor care ar trebui să fie evacuate de trupele tur- ceşti. transmiţându-i rescriptul lui Alexandru I din 28 iu- nie / 10 iulie. ca apoi să plece la Constantinopol. Conform prescripţiilor lui Napoleon. la mijlocul secolului al XVI-lea. Abordarea de către I. în caz de neînche- iere a păcii. tot ceea ce am obţinut pe cale paşnică.). 58 Ibidem. treptat s-a format. după care. Românii. îi solicita lui Alexandru I explicaţii suplimentare referitoare la evacuarea trupelor ruseşti şi turceşti din Prin- cipate: „… se cade să ştim. Guilleminot (1774–1840). care. în mediul 57 M. Первое сербское восстание 1804-1813 гг. prin dispoziţia din 29 iunie / 11iulie 1807. în al doilea rând: cetatea Ismail. la Rusciuk (Ruse)58. după ce noi vom ieşi din ele. Napoleon. prin raportul său din 14/26 iulie 1807. scria Michelson. 142. Akkerman şi Bender se află în Basarabia. atunci. desemnează mediatorul francez la aceste tratative în persoana colonelului- adjutant A. Editura Sem- ne. la 9/21 iulie din Cartierul general de la Tilsit. în privinţa căreia s-a convenit. cu mesaje confidenţiale pentru ambasadorul francez Se- bastiani. Bucureşti. Michel- son a problemei apartenenţei administrative a cetăţilor Chilia. 59 Ibidem. având o întrevedere cu acesta în aceeaşi zi.

În instrucţiunea sa din 19/31 iulie 1807 Michelson îi prescrie lui Laşkariov să se conducă de condiţiile formulate în rescriptul lui Alexandru I din 28 iunie / 10 iulie 1807. 143. с. pe care Budberg l-a trimis lui Michelson şi la care face referinţă M. care este ocupată de trupele noas- tre”61. 1984. acestea fiind lichidate ca unitate administrativă. 65 Сборник Императорского Русского исторического общества. Însuşi primul consul rus în Principate. 1906. Decizia este remisă Divanului Moldovei la începutul lunii iunie 180762. Гросул. La 8/20 mai 1807 ministrul de Externe al Rusiei A. Материалы по истории наших сношений с Турцией. д. fapt ce indică însuşi ministrul de Externe. Michel- son. Agachi. numită Basarabia. № 1 (27). Гросул. Кишинёв. Труды по истории Молдавии. С. Канцелярия.diplomatic otoman şi rus. Kutuzov şi senatorul rus V. Бухарестский мир 1812 г. Spre finele războiului ruso-turc din 1806-1812 acest act a fost re- confirmat de comandantul şef al trupelor ruse în Principate M. a fost numit.L. 188. la suges- tia comandantului şef al trupelor ruse în Principate generalului I. c. Krasno-Milaşevici. Кишинев.. Budberg scria lui Michelson: „La adresarea dumneavoastră… cu privire la raialele Bender. în anul 1780. cit. Я. p.. ca şi cea a Hotinului. 144. ambele armate. la fel ca şi toa- tă acea parte a Basarabiei (Bugeacul). cit. Majestatea sa a găsit de cuviinţă ca acestea. op. 1982. 61 Россия и освободительная борьба молдавского народа против османского ига (1769- 1812). Laşkariov. 108. cu titlul de „consul general în Moldova. с. atunci. dar şi analiza proiectului turcesc de armistiţiu65. Stroia. cel puţin. denumire utilizată în corespondenţa diplomatică în egală măsură alături de Moldova şi Vala- hia. Архив внешней политики Российской империи (АВПРИ). Stroia64. p. 220-221. A. 133-134. Гросул. 108–111. Agachi. depus la şedinţa din 3/15 august 1807. 2012. с. cit. Akkerman şi Chilia. să fie date sub administrarea Divanului Moldovei. răspunsul din 20 august / 1 septembrie 1807. să modifice statutul administrativ şi juridic al raialelor turceşti.n. La începutul anului 1807 Cabinetul de la Petersburg a decis. Автономия Бессарабии в составе России 1812-1828 // Я. 64 M. probabil. dar.) la Principatul Moldovei”63. Штиинца. considerând aceste teritorii „alipite (corect ar fi realipite – n. Россия и Ближний Восток. 62 A. Alexandru I a primit raportul comandantului şef al trupelor ruse în Principate la 27 iulie / 8 august 1807. СПб. op. и формирование новой Юго-Западной границы России // Руссин. Гирс. c. Вл. pe care le completează cu altele două: 1) ambe- le părţi vor evacua cetăţile ocupate de trupele sale.. л. rămânând într-o stare inacti- 60 А. оp. preşedintele Divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti. în cazul în care turcii nu vor accepta. S. А. 100 . nici împăratul şi nici ministerul de externe rus n-au reacţionat operativ. iar teritoriul lor reîncorporat Mol- dovei. prezintă nu alt ceva decât un răspuns la raportul lui Michelson din 5/17 august 1807. 63 Ibidem. 108. viziunea că acest spaţiu ar reprezenta o unitate administrativ-teritorială distinctivă. 33. С. Valahia şi Basarabia”60. p. Ф. том 89. 5-6..

Laşkariov ocupase o poziţie categorică împotriva articolului care prevedea restabilea situaţiei în Principate până la încheie- rea păcii. La a doua şedinţă. Dar dacă. cit. în jurul căruia s-au des- făşurat discuţii aprinse. contrare stării de pace şi de linişte şi să se stabilească prietenie”. Книга первая. 281. în termen de 35 de zile din momentul rati- ficării armistiţiului. том I. док. să se grăbească foarte mult pentru a numi îm- puterniciţi din ambele părţi cu scopul de a încheia şi de a isprăvi cu bine şi chestiunea păcii şi. 69 А. c. El prevedea ca „după semnarea şi încheierea acestui act de armistiţiu. 274. 1801-1815. Galib-efendi şi Guilleminot au sem- nat armistiţiul. cit. cât şi Poarta Otomană se obligă să-şi retragă. să se întrunească pen- tru a discuta şi a încheia pacea. delegaţia otomană pronunţându-se categoric împotriva includerea sârbilor în Armistiţiu pe motivul că ei „nu sunt consideraţi nici valahi şi nici moldoveni. Первое сербское восстание 1804-1813 гг. partea turcă având în vedere prin formula propusă „retrocedarea ambelor principate”. т. colonelul-adjutant Guilleminot. care.. pe uscat şi pe mare ca şi pe râuri” şi „de acum încolo să nu se ivească nici un fel de ciocniri şi duşmănie. desfăşurată la 3/15 august 1807. Петров. din 7/19 august. să se oprească şi să se lichideze toate ostilităţile dintre ostaşii” imperiilor otoman şi cel rus „în toate părţile. op. 70 Ibidem. c. 67 ВПР. reprezentantul otoman a prezentat proiectul său de armistiţiu. În prima şedinţă s-a discutat.L. и Россия. declarând că „Rusia nu are nici un drept să se amestece în treburile” interne ale Imperiului Otoman70. 1804- 1807. IV. La 12/24 august 1807 Laşkariov. acorda o largă susţinere împuternicitului otoman. care „l-au trădat pe sultan şi au luptat împotriva lui”68. p. Серия первая. La şedinţa a treia. părţile au convenit că atât Rusia. ci duşmani”. op. cit. La convorbiri participau fostul ministru al afacerilor externe al Porţii Galib-efendi. fără a se ajunge la un acord. Laşkariov şi mediatorul francez. том I. 273. с. Н. Mai târziu marele vizir Mustafa paşa Bairaktar menţionase că: „Laşkariov a fost înşelat de către colonelul francez Guilleminot”67. Петров. 101 . desemnând locul convorbirilor.том I. Prin arti- colul doi „cele două părţi se angajează ca după semnarea acestui armistiţiu. 275. Н. док. op. 565 (примечание 2).. în cazul în care „pacea nu va încheiată… armistiţiul se va prelungi până la 3 aprilie 1808”69. Первое сербское восстание 1804-1813 гг. и Россия. după cum susţineau diplomaţii ruşi. 68 А. Петров. Problema sârbilor.vă. fără a face să treacă vremea. Книга первая. trupele din Moldova şi Ţara Românească. 1804-1807. 277. În fine. fostul consul în Moldova S. 288. prin piedicile puse de una din 66 А. Galib-efendi a respins categoric orice intervenţie a lui Laşkariov în favoarea sârbilor. c. să se distanţeze una de alta şi 2) extinderea armistiţiului şi asupra sârbi- lor66. Н. La 1 (13) august 1807 în târguşorul Slobozia au început negocierile în privinţa încheierii armistiţiului. 268.

cit. În acest sens Budberg consideră foarte important ca măcar o parte din trupele ruse „să rămână în 71Documente turceşti privind istoria României. „să ocupe nu numai cetăţile din această parte a Dunării. prin înţelegerile între cele două părţi. să se retragă o dată cu ea şi oastea otomană. iar până la sosirea delegaţiilor pentru pace să nu se intervină în administrarea Ţării Româneşti şi Moldovei. c.. III (1791-1812). De asemenea.. vol. А. cu lucrurile şi tunurile şi muniţiile care se aflau acolo (de fapt. Giurgiu şi. Articolul trei prevedea ca „în urma încheierii acestui armistiţiu” să înceapă îndată evacu- area tuturor cetăţilor şi ţinuturilor aparţinând înaltei împărăţii şi care au fost ocupate în timpul acestui război de către oştile ruseşti. p. înainte ca trupele ruse să întreprindă oarecare acţiuni. 1986. ci să se retragă. în zilele respective. precum şi a prizoni- erilor captivaţi în timpul războiului71. până la încheierea păcii. În viziunea ministrului de externe executarea ad lit- teram (exactă) a prevederii privind retragerea simultană a trupelor ruse şi a celor otomane din Principate pe durata negocierilor de pace „în exclusivi- tate este favorabilă Porţii şi dezavantajoasă” Rusiei. 221- 223. întâi de toate. Abia primind rapoartele lui Michelson şi Laşkariov despre mersul negocierilor ruso-turce de la Slobozia Petersburgul a atras atenţie la pro- blema în cauză. să nu fie introduse ostaşi otomani până la încheierea păcii”. Bucureşti. la 19/31 august 1807 Budberg îi comunică lui Alexandru I considerentele sale asupra oportuni- tăţii evacuării armatei ruse din Principate pe malul stâng al Nistrului. adică slujbaşi din partea înaltei împărăţii pentru a lua în primire ce- tăţile. dar şi cele mai avantajoase loca- lităţi şi fortificaţii pe care noi le stăpânim acum”. în caz de eşec al nego- cierilor trupele turceşti în scurt timp ar putea.părţi se vor aduce prejudicii încheierii păcii şi posibilitatea ei se va îndepăr- ta. precum şi eva- cuarea Ţării Româneşti şi Moldovei. în aşa fel ca în termen de 35 de zile de la data semnării acestui act de armistiţiu să se termine evacuarea Ţării Ro- mâneşti şi a Moldovei. în care astăzi se află trupele lor. op. De asemenea. să nu ră- mână mai multă oaste decât trebuie nici în cetăţile Ismail. „lăsând pe loc” – n. том I.n. în afară de locuitorii lor. Петров. Prin articolele 4-6 ambele părţi contractante şi-au asumat obligaţiunea de înapoiere reciprocă a vaselor militare.. 275-276. în cetăţile care vor fi golite de oastea ru- sească.) în clipa ocupării lor şi să se retragă la hotarele de dinainte. 102 . Luând act de informaţiile respective. ceea ce prezintă o primă încercare de sabotare a unei clauze fundamentale a Tratatului de la Tilsit. iar pe măsura evacuării locurilor amintite mai sus. De asemenea. în zilele respective. atunci. în partea dreaptă a Dunării. când oastea rusească se va retrage din Ţara Românească şi Moldova. Brăila. Н. potrivit cerinţelor acestei clauze. precum şi a cetăţilor sau altor locuri.. până la încheierea păcii şi oastea înaltei împărăţii să nu atace în zadar cele două ţări amintite. adică până în ziua a treia a lunii aprilie din anul 1808”. să fie trimişi comi- sari. atunci armistiţiul dintre cele două împărăţii să fie valabil până la primă- vară.

103 . Vezi: Сборник Императорского Русского исторического общества. Meyendorf (1749-1813) emite mai mul- te dispoziţii privind retragerea trupelor ruse în spaţiul din stânga Nistrului. 75 Ibidem. 76 Ibidem. Decizia lui Meyendorf a provocat nemulţumirea Peter- sburgului care cerea insistent stoparea retragerii trupelor sale pe teritoriul Imperiului Rus. Ru- meanţev îi scria lui Meyendorf. Atenţionând că scopul principal al armistiţiului rezidă în suspendarea operaţii- lor militare între armatele ruseşti şi turceşti. „Totdeauna am sperat. să închei armistiţiul”74. ratificat însuşi de dumneavoastră”77. prezentând în acest context împăratului un proiect de scrisoare către generalul Michelson72. propus de delegatul turc. comandantul şef interimar al armatei ruse în Principatele Române generalul K. Guvernul rus s-a pronunţat de asemenea împotriva restituirii navelor maritime turceşti acaparate în perioada operaţiilor militare şi fixării valabilităţii armistiţiului până în luna aprilie 1808 cerând substituirea acestuia cu perioada de 30 de zile din momentul suspendării negocierilor de pace73. să oprească „eva- cuarea Principatelor până la sosirea cneazului Prozorovski. însă neobservându-le pe parcursul negocierilor. 280-281. fiind revoltat de comportamentul ruşilor i-a scris lui Meyendorf. Петров. cu aprobarea lui Alexandru I. Mustafa paşa. c. la 13/25 septembrie 1807 (din Rusciuk): „cer de la domnia voastră executarea rapidă şi completă a punctelor trata- tului. c. acestea urmând să fie menţinute pe poziţiile ocu- pate la momentul încheierii armistiţiului. în cele din urmă.ambele Principate şi să nu să se retragă peste Nistru”. la 2/14 septembrie 1807. том 89. am fost nevoit. remite lui Michelson instrucţiunile referitoare la negocierile de la Slobozia. том 89. redactate în formă de comentariu şi de expunere a atitudinii guver- nului rus vizavi de clauzele proiectului de armistiţiu. том 89. armistiţiul fiind semnat la 12/24 august 1807. 287. Suspendarea retragerii trupelor ruse a agitat mult spirite- le în lagărul otoman. să primesc instrucţiuni suplimentare. În cazul în care armistiţiul ar fi fost deja ratificat. cit. 74 А. scria Laşkariov lui Budberg la data semnării armistiţiu- lui.Н. Petersburgul insista ca clauza respectivă să se refere şi la Serbia şi să se evite evacuarea trupelor părţilor contractante din Principate. A doua zi după ratificarea armistiţiului. p.. Instrucţiunile au fost trimise prea târziu (ele au ajuns la Laşkariov doar la 30 august /11 septembrie). 133. în cazul în care o astfel de stipulaţie este deja semnată sub orice motiv să se tărăgăneze retragerea lor până la în- cheierea definitivă a păcii. p. 73 Сборник императорского русского исторического общества. Budberg recunoaşte că acest punct de vedere l-a preluat din rapoartele generalului I. 276-277. la 23 august /3 septembrie 1807 şi în zilele următoare. Michelson. том I. p.I. acestea urmând să fie completate cu noi unităţi militare din guberniile in- terne ale Rusiei75. c. 72 Сборник Императорского Русского исторического общества. 77 Ibidem. 133-134. numit în locul lui Michelson”76. 286. op. la 20 august /1 septembrie 1807 Budberg. c. A doua zi. 86.

c. La 31 august / 12 septembrie 1807 Meyendorf şi Laşkari- ov comunicau. numit în funcţie la 30 august / 11 septembrie. era ferm convinsă că Parisul nu se va împotrivi anexării Mol- dovei şi Ţării Româneşti la Rusia. том 89. urmând ca instrucţiunile respective să fie trimise în cel mai scurt timp81. crezând că Franţa era predispusă să con- tribuie la soluţionarea conflictului dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman în favoarea primului. op. 82 А. lui Budberg că: „acum nu există nicio necesitate ca armata noastră să iasă şi să golească cetăţile. c. 1808 и 1809 гг. „…cerând de la ei.. încălcând art. Петров. Первое сербское восста- ние 1804-1813 гг. La 2/14 septembrie 1807 N. Pro- zorovski fusese împuternicit să declare delegaţiei turce că împăratul Rusiei era dispus să accepte armistiţiul cu excepţia celor două puncte menţionate mai sus.. În com- ponenţa delegaţiei ruse au fost incluşi generalul-locotenent M. с. Miloradovici. Петров. 104 . том II. док. 301. ea poate să rămână atâta timp. 136-137. fapt ce l-a convins pe coman- dantul şef interimar să sisteze retragerea trupelor ruse şi „să rămână aici (în Principate – n. Prozorovski arată că în primele luni ce au urmat după Tilsit Curtea de la Petersburg. 135-136. recent numit în fruntea Minis- terului Afacerilor de Externe. Împuternicirile acordate lui A. том I. Pro- zorovski. 79 А. provizii şi bani pentru perioada trecută…”78. impresionată de promisiunile lui Napoleon. 283. 1804-1807. 566 (примечание 24). imediat după semnarea armistiţiului.. dar textual aproape identic.) până la ordinul Majestăţii sale”79.. turcii înşişi. Багратион. această speranţă fiind alimentată de unele acţiuni in- teligente ale diplomaţiei franceze82. p. ca de la supuşi. fiecare în parte. 1-3.Н. Rumeanţev. cit. 81 Ibidem. СПб. La 7/19 septembrie 1807 Prozorovski 78 ВПР.Н. 3. Кн. IV.. în cazul în care armistiţiul este ratificat să dezavueze actul de ratificare semnat de Meyendorf pe motivul că ultimul nu a avut împuternicirile respecti- ve. Война России с Турцией 1806-1812 гг. au oferit Rusiei un pretext formal să nu respecte articolul referitor la eva- cuarea trupelor. и Россия. 80 Сборник Императорского Русского исторического общества.n. p. Прозо- ровский и Кн. se adresează cu o primă scrisoare către noul co- mandant şef al armatei ruse în Principate generalul-feldmareşal A. cât şi pentru negocierea şi semnarea tratatului de pace ruso-turc. în care era fixat că oastea otomană „să nu atace în zadar cele două ţări”. Însă. Книга первая. deoa- rece. prin care reiterează poziţia Petersburgului faţă de clauzele armistiţiului de la Slobozia şi cerinţele Rusiei formulate în instrucţiunea din 20 august / 1 septembrie 180780. Pizani. turcii au început sa năvălească aproape în toate satele de frontieră ale Moldovei şi Valahiei. т. Серия первая. 1801-1815. În acelaşi timp comandantului şef al trupelor ruse în Principate i s-au dele- gat împuternicirile necesare atât pentru semnarea armistiţiului în condiţiile în care partea otomană va accepta cerinţele Rusiei în privinţa articolelor discuta- bile. declarând săracilor locuitori că acum e pace şi ei vor rămâne în supuşenia sultanului…”. consilierul de taină Laşkariov şi consilierul de stat activ N. 1887. cât circumstanţele o vor cere.

1808 и 1809 гг. Cu un demers similar comandantul şef al trupelor ruse s-a adresat. Война России с Турцией 1806-1812 гг. adică în stare de război”. СПб. c. Петров. Tolstoi Rumeanţev reiterează cau- zele suspendării evacuării trupelor ruse şi neratificării definitive a ar- mistiţiului indicate mai sus. том 89. În depeşa sa din 6/18 noiembrie 1807 către ambasadorul Rusiei la Paris contele P. de efectuarea campaniilor de jaf şi violenţă în Ţara Româ- nească. la rândul său.. menţio- nând în acest context că Constantinopol nu apelează la factorul musulman pentru a se amesteca în treburile interne ale Rusiei85. 319. către Sebastiani. 3-4. Comandantului şef i s-a prescris de asemenea să evite acţiuni militare în cazul în care acestea nu sunt iniţiate de către turci.A. 105 . 88 Сборник Императорского Русского исторического общества. 186. Un răspuns similar conţine şi scrisoarea marelui vizir din 7/19 septembrie adresată lui Prozorovski. Susţinând că Poarta execută prevederile armistiţiului. 86 Ibidem. Çelebi-Mustafa Paşa a res- pins schimbarea unor articole pe motivul ca acest precedent ar putea să se transforme într-un proces fără sfârşit. prin intermediul amba- sadorului Franţei în Rusia Savary şi al Rusiei la Paris contele P. 12. la 12/24 noiembrie 1807. p. док. acuzându-i totodată pe turci că ei primii au încălcat armistiţiul. pe malul drept al Dunării şi ea. speră că şi partea rusă „va executa întocmai toate stipulările” armistiţiului. Tolstoi88. cu mici excepţii. despre anularea armistiţiului ca „unul inexistent”86. Tărăgănarea evacuării trupelor ruse din Principatele Române a îngri- jorat Parisul şi spre mirarea Petersburgului ministrul de Externe Jean- Baptiste de Nompère de Champagny (1756-1834). Marele vizir a calificat cerinţa Rusiei în privinţa sârbilor drept amestec în treburile interne ale Porţii. …fără ar- mistiţiu şi …în situaţia care l-a precedat. la 9/21 oc- tombrie 1807. 1887. Прозо- ровский и Кн.l-a informat pe marele vizir Çelebi-Mustafa Paşa că Alexandru I nu va ac- cepta „nenorocitele„ articole ale armistiţiului şi cere anularea / modificarea lor. În consecinţă „…noi ne aflăm. Багратион. 1804-1807. La începutul lui octombrie 1807 Galib efendi i-a răspuns lui Laşkariov: „deoarece ar- mistiţiul este semnat şi ratificat de ambele părţi nouă nu ne rămâne altceva decât să-l îndeplinim”84. 85 Ibidem. acuzându-i pe turci de violarea liniei de demar- care Dunărea. precum şi de ocuparea Galaţului şi făcându-i vinovaţi de anularea armistiţiului. 6. p.Н. p. Nesatisfăcut de răspunsul marelui vizir Prozorovski îl informează.. anticipând depeşa lui Rumeanţev din aceeaşi zi privind refuzul guvernului rus de a ratifica armistiţiul ruso-turc în virtutea caracterului lui dezavanta- jos Rusiei87. În această scrisoare ministrul de Externe al Rusiei întreprinde o primă încercare de 83 А. Книга первая. 87 Первое сербское восстание 1804-1813 гг. a cerut explicaţii guvernului rus. Reacţia Porţii Otomane a fost negativă. Кн. с. scrie Rumeanţev. и Россия. 5. том II. 84 Ibidem. evacuând trupele sale. solicitându-i să impună Poarta să accepte cerinţele Rusiei83.

XLVIII. Traducere de George Damian. p. încercând să justi- fice ocuparea Basarabiei (Bugeacului) – proiectul minimal al pretenţiilor teritoriale la acel moment. Boierimea din Moldova sub ocupaţie rusă (1807-1812). în contex- tul îndeplinirii aceluiaşi articol. 1900. recunoscând-o în aşa mod ca parte integrantă a Moldovei. această omisiune nu putea să provină decât în urma unei neînţelegeri”91. Corespondenţa diplomatică Paris – Sankt-Petresburg. Bucureşti. 2011. А. 106 . notează Ru- meanţev.Н. 66. 219- 220. Xenopol”. 90 Documentele anexării Basarabiei.Sankt-Petresburg. unde. În scrisoarea către Napoleon din 3/15 noiembrie 1807 Alexandru I. prin urmare. p. explicând cunoscutele motive ale refuzului de a evacua Principatele. 58-59. primele luni imediat următoare semnării tratatelor de la Tilsit sunt marcate de revizuirea conceptuală a politicii orientale ruse. p. c. 2012. partea II. том II. I. inclusiv a proiectelor Petersburgului vizavi de Principatele Române. Documente preluate din: Dimitrie A. Corespondenţa diplomatică Paris . în cadrul cărora chestiunea de bază se prezentau revendicările teritoriale. conchide că „…în acest articol. Bucureşti. Bucureşti. Reacţii şi in- iţiative politice // Anuarul Institutului de Istorie „A. op. Elena Tacu. D. том 89. nu figu- rează chestiunea Basarabiei. „…ca trupele otomane să evacueze de par- tea lor cetăţile din josul Dunării. Sturdza. Formularea directă şi făţişă a obiectivului anexării Moldovei şi Ţării Româ- neşti la Imperiul Rus. cit. Сборник Императорского Русского исторического общества. 91 Ibidem. Ion Gaidău.. 2012. „Dacă armistiţiul era indispensabil. reproducând în con- tinuare stipularea articolului XXII. 631-635 (În continuare vom face referinţe la traducerile din: Documentele anexării Basarabiei…).92 care până atunci (începând cu tratatul de la Kuciuk-Kainargi din 1774) într-o măsură mai mare sau mai mică coincideau – consolidarea autonomiei Principatelor şi ieşirea lor din sistemul Imperiului Otoman. unde au corpuri de trupe foarte conside- rabile”89. 14. Colescu-Vartic. Петров. 92 Vezi: Cr. invocând astfel şi fac- torul englez. con- cluzionează că „…armistiţiul nu există şi eu nu pot să-mi retrag trupele” deoarece în condiţiile în care ”englezii capătă o preponderenţă mare în di- van… trebuie să mă păzesc mai mult ca niciodată”90. Ploscaru. 1807-1812. 89 Documentele anexării Basarabiei. 1807-1812. Prime- le acţiuni în această direcţie au constituit-o suspendarea evacuării trupelor ruse din Principate şi redactarea condiţiilor de pace cu Imperiul Otoman. vol. trebuie să respecte tratatul de la Tilsit…” şi.interpretare a tratatului de pace ruso-francez de la Tilsit. Tentativele Rusiei de a scoate teritoriul supranumit „Basara- bia” de sub jurisdicţia tratatului de la Tilsit şi de „dobândi această fâşie” de pământ au fost respinse de ministrul de Externe al Franţei Champagny pe motivul că „dacă tratatul nu numea Basarabia. Acte şi documente relative la istoria renascerei României. În schimb el cere. iniţierea şi promovarea acţiunilor diplomatice şi mili- tare de realizare a scopului propus atestă începutul distanţării opţiunilor politice ale Cabinetului de la Petersburg de cele ale forţelor politice din Principate. trupele noastre trebuie să rămână şi să ocupe cetăţile pe care le deţinem”. 117–130. C. t. Constatăm că. c. p. p. 81.

n. dar cu o altă ocazie.. Referindu-se la negocierile ruso- otomane. când ne vor întreba de ce nu le mai avem şi cum ne-a fost luat acest avantaj. Rumeanţev i-ar fi spus generalu- lui Savary: „Singura parte bună pe care o putem prezenta populaţiei a fost asta (Moldova şi Valahia) şi voi veniţi să ne-o luaţi! Cum să răspundem noi. nemulţumite de reorientarea politicii externe ruse după tratatul de la Tilsit. c. с. Obţinerea unor câştiguri teritoriale ar fi contri- buit la contracararea acestei presiuni şi la compensarea pierderilor produ- se în urma aderării la „blocada continentală”. 95 ВПР.n. fiind propuse mai multe soluţii. 560 (примечание 14).A. Decla- rând că „eu nu aştept o puternica împotrivire planurilor mele deoarece ele sunt în interesul împăratului francezilor şi în concordanţă cu planurile acestuia referitoare la Imperiul Otoman”.. том 2. cele ale Principa- telor Române. Ru- meanţev declarase ambasadorului francez Savary: „împăratul Alexandru îl roagă pe împăratul Napoleon ca ceea ce el a promis (la Tilsit. prin urmare. 1911. Majestatea sa e nevoit să dorească aceasta. sunt formulate tranşant pretenţiile teritoriale ale Petersburgului. 94 Сборник Императорского Русского исторического общества. 1812-1912. suveranul Rusiei recomandă con- telui Tolstoi să poarte convorbiri cu Napoleon în aşa manieră „ca eu (Ale- xandru I – n. p. În acelaşi context. În luna septembrie 1807 Cabinetul de la Petersburg a iniţiat acţiuni intense în vederea realizării prevederilor tratatelor de la Tilsit care vizau direct interesele Rusiei în spaţiul balcanic şi. Moldova şi Ţara Ro- mânească au ocupat un loc distinctiv în disputa diplomatică ruso-franceză. cit. insistenţa Rusiei privind dobândirea Principatelor a fost determinată în mare de măsură şi de pretenţiile unei părţi a nobilimii ruse şi a celei ofiţereşti de orientare anglofilă. Серия первая. ci la Paris93. 1801-1815. fiindcă este nece- sar să demonstreze poporului său rezultatul tratatului de la Tilsit în calitate de îndreptăţire a păcii care. adresată ambasadorului rus la Paris P. c. том 89.P. nu este aprobată”95. într-un cuvânt limi- tele imperiului meu în această parte să fie împinse până la Dunăre”94. Având un caracter de compromis şi reticenţă. Colum- beanu S. 3. – n. împăratul Rusiei a formulat condiţiile preliminare pentru încheierea tratatului de pace. în care pentru prima dată.) să obţin posesia Valahiei şi a Moldovei. т. Международная политика России после Тильзитa // Отечественная война и Русское общество. de necesitatea „justificării” Tilsitului „în faţa naţiunii”. И. De remarcat că. 93 В. op. evident. cât şi pentru orientarea întregii politici internaţionale ruse ale căror fibre însă se aflau nu la Petersburg. 107 . M. cu participarea Franţei în calitate de mediator. la 15 noiembrie 1807. IV. Modificările politicii externe a Rusiei „în problema orientală” şi-au găsit expresie în ampla instrucţiune a lui Alexandru I din 14 /26 septem- brie 1807. aceste tratate au devenit punctul de pornire atât pentru negocierile diplomatice între Ru- sia şi Franţa.. care urmau să se desfăşoare la Paris.) să fie realizat acum. Tolstoi. 106. de la începutul războiului ruso-turc. Пичета. 666. În noiembrie 1807 N.

p. asemenea „doleanţe” au fost formulate încă în toamna anului 1807. un „preludiu” al anexă- rii Principatelor Române. Вандаль. Петров. 97 А.A. Alexandru I. т. Введение // Сборник Императорского Русского истори- ческого общества. Серия первая. с. tом 89.. în scopul de sonda terenul viitoarelor negocieri şi poziţia aliatului francez. în noiembrie 1807. survenite în septembrie 1807. prin intermediul reprezentantului francez la Petersburg Savary. с. LXVI. 100 Ibidem. 67. 96 Documentele anexării Basarabiei. 1807-1812. IV. 1801-1815. viitorului ministru de Externe al Rusiei: „Marea Nea- gră şi cea Baltică sunt doi ochi ai Rusiei” şi „pentru Rusia este necesară stăpânirea Moldovei şi Valahiei”. Modificările de cabinet. a raporturilor franco-ruse. Modificarea planurilor şi metodelor de aplanare a conflictului ruso-turc s-au dovedit a fi şi în continuare strâns legate de evoluţia situaţiei politice în Europa. Vezi: Н. c. După Tilsit planurile guvernului ţarist în privinţa Principatelor Ro- mâne au evoluat esenţial – de la „sfera de influenţă” până la încorporarea lor nemijlocită la Rusia. Nicolae. făcute în această perioadă. ce sunt. 99 Cf.Sankt-Petresburg. Nevorbind încă la direct despre o împărţire totală a Imperiului Otoman. Наполеон и Алеkcандр I. în legătură cu reactivarea politicii ruseşti în direcţia sud-estului Europei – înlăturarea practică după Tilsit a ministrului de externe A. Rumean- ţev101 – au semnificat încă o dată în plus predilecţiile ţarismului faţă de po- sesiunile Imperiului Otoman. 1910. La acel moment Napoleon I privea cedarea acestor „provincii” ca „un rău inevi- tabil”. ţarul rus i-a comunicat. considerând că aceasta ar putea avea loc doar cu condiţia unei re- munerări „echitabile” a Franţei pe contul Prusiei100. Шильдер. afirma ministrul. în special. Н. p. Bucureşti.de vreme ce noi pierdem de acum atâtea în războiul cu Anglia?”96. Feldmareşalul P. Simptomatic în acest sens se prezintă unele declaraţii ale lui Ale- xandru I. I. 169. СПб. op. asigurându-şi pretenţiile sale „orienta- le” cu încuviinţarea obţinută de la Napoleon la Tilsit. 174.: А. Rumeanţev-Zadunaiski. de fapt. că doreşte ca Moldova şi Ţara Românească să fie alipite la imperiul său99. 101 Ibidem. deja către februarie 1808 considera „inevitabilă” şi „necesară” încorporarea Principatelor Ro- mâne98. том II.К. dobândirea Principatelor este necesară Rusiei. şi faţă de Principatele Române. c. Dar. Budberg (adeptul războiului cu Imperiul napoleonian) şi înlocuirea lui cu unul din cei mai înflăcăraţi promotori ai tradiţionalei politici Orientale active a contelui N. т. 170-171. 108 . p. Au evoluat şi metodele de înfăptuire a actului dat – de la re- zolvarea lui cu asistenţa Franţei spre soluţionarea pe cale de sine stătătoa- re. 2012. în general. Corespondenţa diplomatică Paris . 30. 98 ВПР. 157-157. În acest sens. 186. lui Napo- leon I. în mod special. i-ar fi spus fiului său. aflându-se pe patul de moarte. Cit.. în caz contrar „poporul va fi foarte revoltat de condiţiile tratatului de la Tilsit”97.

or projected as exchange items in territorial combinations of the major powers. during the Russo-Turkish War from 1806-1812. so. Summary In the early nineteenth century. 1807. and the Principalities’ problem from regional turned into an international one. being threat- ened with a total or partial annexation. If during the eighteenth century the main actors in the Eastern Question dispute were the Ottoman Empire. at Tilsit. where tacitly were deline- ated spheres of influence in Europe between Russia and France. Principalities appeared like chess pieces on the diplomatic negotiations table. involved in the Eastern Ques- tion. © Vlad MISCHEVCA 109 . the Russian Empire and the Austrian Empire. there has been produced the internationalization of Romanian Principalities’ problem. signed on 25 June / July 7. In the structure of political combi- nations and diplomatic duels of the early nineteenth century. in the early nineteenth century in this dispute were also involved France and England. The radical change of the attitude of the Cabinet from Petersburg to- wards the Romanian Principalities was determined by the Russian-French treaties.

2014. 2012. Pruncul. Sergiu Bacalov. Ralli. Cula. (II). Sturdza etc. Boierimea Ţării Moldovei la mijlocul secolului al XVII-lea–începutul secolu- lui al XVIII-lea. Ruset. în special în epoca de trecere de la medieval la modern. Studiu istorico-genealogic. Culii. în Revista de Istorie a Moldovei. Un număr relativ mic de moșii este atestat în ocoalele Nistrul de sus. Teză de doctor în istorie. Cogâlnic (afluentul Răutului). Chişinău. În acestă ordine de idei se înscrie și publi- carea unei vedomosti. 2010. reprezentanți ai câtorva neamuri mai influente: Bașotă. Majoritatea acestui tip de moșii erau amplasate în bazinul râurilor Botna. a determinat descompunerea accelerată a modului tradițional (devălmaș) de stăpâ- nire a pământului1 și. Mate- riale documentare din sec. p. Râșcanu. Sagala. anume schimbarea elitei. Cazimir. Subliniem faptul că vedomostia din 1814 nu atestă toate moșiile existente de facto în ținutul Orhei la acel moment. Fața Bâcului. 2010. Despre răzăşi şi răzăşie în Ţara Moldovei şi în Basarabia. Câmpului și Măetinilor. 63-144. 38-52. Chişinău. Tot în aceste ocoale este atestată o densitate mai mare a mo- șiilor. p. XIX (partea I) // Studii de arhondologie și genealogie.18-35. Nr. Ichelului. în favoarea moșiilor parțial cu răzășie și a celor aflate în stăpânire particulară (de regulă. Chișinău. Nr.). Boierimea Ţării Moldovei la începutul epocii moderne (secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea) (I). 1. ca urmare. Sergiu Bacalov. are menirea de a înlesni procesul de investi- gare științifică a acestui fenomen funciar. indiferent de forma de stăpânire. Deoarece. Din aceste materiale statistice reiese că moșiile cu răzășie. Panaite. erau concentrate numeric în ocoalele Botnei. prin apariția noii boierimi (cu rădăcini din mediul negus- torimii balcanice). Documentul respectiv arată starea moșii- lor din 12 ocoale ale ținutului Orhei. referitoare la venitul moșiilor ținutului Orhei (Orhei-Lăpușna) pentru anul 1814. p. Bâc. Boierimea Ţării Moldovei la mijlocul secolului al XVII-lea–începutul secolului al XVIII-lea. p. 2. 26-34. Lipsa din listă a multor moșii din ocolul 1 Mai detaliat vezi: Sergiu Bacalov. Sergiu Bacalov.44-63. Studiu istorico-genealogic. desele războiae ruso-tuce din secolul al XVIII-lea. 2007. MOȘIILE CU RĂZĂȘIE DIN ȚINUTUL ORHEI-LĂPUȘNA ÎN 1814 Sergiu BACALOV Problema evoluției moșiilor cu răzășie din Basarabia secolului al XIX-lea trebuie cercetată ținând cont de schimbările de ordin funciar survenite în perioa- dele anterioare. zona respectivă se caracteriza printr-un relief accidentat și puternic fragmentat. În baza datelor oferite de vedomostia din 1814. întocmită în anul 1816. am alcătuit o hartă a moșii- lor cu răzășie din ținutul Orhei. Nistrul de Jos și Răutul de Jos. 110 . cu indicarea numelor și a funcțiilor deținute de stăpânii lor. De asemenea. totală sau parțială. a scăzut numărul de moșii cu răzășie. Revista de Istorie a Moldovei. Remarcăm faptul că anume această regiune a fost cea mai împădurită zonă a spațiului pruto-nistrean. Identificarea și publicarea materialelor statistice referitoare la moșiile cu ră- zășie din Basarabia secolului al XIX-lea. pauperizarea și emigrarea peste hotare a multor reprezentanți ai vechilor neamuri boierești. a mănăstirilor și a boierilor. cursul de mijloc al Ichelului și cursul de jos a Ișnovățului. p.

De asemenea. au fost înregistrate ca unități funciare separate. ne face să presupunem că alcă- tuitorii listei n-au luat în calcul moșiile sterpe (adică. fără sat. și. a Nistrului de Jos.Cogâlnicului. fără venit).. respectiv. Răutul de Jos etc. delnițe și bătrâni. constatăm că mai multe trupuri de moșii. indiferent dacă aveau răzășie sau nu. 111 .

50 l. răzășască 150 l. - (ului) Rale și o parte răzășască 3000 Cotul Morii a episcopii Hușului 150 l. răzășască 180 l. * Vinitul Numire moșiilor Analogoi Ci au moșiilor și a cui anumi sănt ci au fost plătit pe un an să de la o a lui sută 5 lei analogoi lei Ocolu Cogălnicolui Lei i bani Lei i bani prin căpitan Ioniță Părlea 1 3000 moșiia Drăgușănii. 175 l. răzășască a dum(isa)le 40 l. 130 l. 225 l. Anexă Vedomosti în cari să cuprindi venitul fiești căriia moșăi din țănutul Orheiului pi un an 1814 șă asăminea analogol ce sau rănduit ca să să împlinească căti cinci lei la o sută și ci sau împlinit de la fieșticari moșăi. 25 l. 275 l. a dum(isa)le Panaiti Catargiu și una a dum(isa)le căm(ina)r(ului) Zamfirachi ci să numește Căză- neștii cari însuș o stăpănești 5 800 Iurcenii. 4000 Boghecenii a mănăstirii Sfăntului 200 l. Sau alcătuit octombrie __ zili anul 1816 în Chișinău * Această coloniță am inclus-o în tabel pentru a evidenția moșiile cu răzășie. 160 l. 26 l. 2 3600 moșiia Ciuciulenii. Ea corespunde cu cea de pe hartă – n. una 40 l. a dum(isa)le Panaiti Ca. și asăminea prin ci anumi cinovnici șă după împlinire cui sau dat căți anumi și prisosul ne dat undi să află. Ion Zlataust din Eși 4500 Bojoru a dum(isa)le stol(ni)c. 150 l. - lui) Ioan Cheșcu 6 5500 Șișcanii a dum(isa)le căm(ina)r. 3 3500 moșiia Perenii. 75 l.n. - aiti Catargiu și o parti răzășască 4 1500 Săcărenii. Numerotarea moșiilor cu răzășie am făcut-o după ocoale. targiu și o parti răzășască 800 Cărsteștii cu sat pi doaă părți. - (ului) Ioan Cheșcu 112 . 200 l. 75 l. căm(ina)r(ului) Zamfirachi și a perivocicului Ianov 7000 Bolțonu a dum(isa)le stol(ni)c(u. a dum(isa)le Pan.

- iului din Eși Iordachi Deeriu 800 moșiia Toporu a episcopiei Hu. - t(a)r(ului) Cazamir al 2-le a că- m(ina)r(ului) Zamfirachi și al 3-le răzășască 9 2500 moșiia Bățănii o parte a pitarului 125 l. 25 l. - Dimitrii Alcazi 500 odaea Negrei moșiia a neguțător. 50 l. 67 l. 1156 l. 100 l. 65 l. rachi Rusăt boer din Eși 1350 odaea lui Neculai Haretul din Gu. 150 l. - dru Panaiti 3000 Cărpenenii a spătăresăi Safta Bo. - răzășască 850 moșie mănăstirii Cetățui și a du. 14000 Stolnicenii i Lohăneștii și Hănce. - Ioan Cheșcu din Gura Călmățuiu 10 500 moșie Leușănii și Ghermăneștii 25 l. - știi a dum(isa)le tit(ulearnâi) so- vetnic Emande 8 1000 Fundul Galbenii o parte a spa. A B C D E 7 2000 Pășcanii o hliză a dum(isa)le săr. - ra Călmățuiu moșiia mănăstirii Dancului 1000 slobozăia dum(isa)le stolnicului 50 l. 113 . 60 b. 150 l. 70 l. d(a)r(ului) Măcărescu și al 2-le a dum(isa)le Panaiti Catargiu al 3- le și al 4-le răzășască 2800 Lăpușna a mănăsterei Sfăntului 140 l. - șului pi care este și odaea pah(a)- r(nicului) Lefterachi 1400 moșiia Horjăștii a dum(isa)le Pet. 40 l. 836 l. - (ului) Matei Rășcanu 42800 Piste tot 1840 l. gdan cu odaea Tărli(cgo)ciu 1000 Mereșănii a neguțătoriului din Eși 50 l. 42 l. Ilii Botezatu și o parte răzășască 1300 Fărlădanii a com(isulu)i Alecsan. - m(isa)le Petrachi Rusăt din Eși 72000 Pisti tot 3300 l. 100 l. - Ioan Zlataust di Eși 800 Spăriețăi a dum(isa)le stol(ni)c. 70 l. 700 l. 70 l. 40 l. 60 b.

75 l. 50 l. - zășască 5 50 Cumpăneștei răzășască și stearpă 2 l. - săian Suruceanu 9 300 moșie Folteștei răzășască 15 l. - și răzășască 5 30 o delniță iarăș Cumpăneștei ră. 60 b. - scă 2000 moșie Căpriiana a mănăstirii Căp. 125 l. 1 l. 60 b. - scă 12 1000 moșie Negreștei parte de sus ră. - 7 30 moșie Drișcova stearpă și răzășa. - 1500 moșie Dăncenii a pit(a)r(ului) Că. 1 l. 100 l. 60 b. - 3 150 moșie Cercatu cei zăcu și Onciul 7 l. - 2 150 altă delniță tot Policenii răzășască 7 l. - 5 50 o delniță tot Cumpăneștii stearpă 2 l. - 150 moșie Ialovenii stearpă 2 părți a 7 l.A B C D E Ocolu Botnii prin dum(nea)lui pit(a)r(ul) Căsăian Suruceanu 1 250 Ulmul răzășască 12 l. 60 b. - dum(isa)le spat(a)r(ului) Bașută și o a treia parte răzășască 11 200 moșie Buzdăcenii stearpă răzășa. 15 l. - 10 300 moșie Ialovenii delniță răzășască 15 l. - zășască și parte de gios a pit(a)r- (ului) Căsăian Suruceanu 300 moșie Trăistenii a dum(isa)le Io. 60 b. - niță Căsăian 114 . 100 l. - rienii 2500 moșie Scorenii i Malcociu a Căpre. 10 l. 60 b. - 2 40 moșie Palicenii stearpă răzășască 2 l. - at(a)r(ului) Ioan Bașută 8 800 moșie Surucenii răzășască 40 l. - răzășască 6 210 moșie Lunca Bodei răzășască 10 l. 60 b. 15 l. - nii 2000 moșie Nemorenii a dum(isa)le sp. 60 b. 60 b. - zășască 5 80 o delniță tot Cumpăneștii sterpă și 4 l. - răzășască 4 300 moșie Bubucioasa stearpă și ră.

30 l. - 16 80 o delniță Cornișoru de gios răză. - Canta 19 700 moșie Pohoiu răzășască 35 l. - 12790 Pisti tot 639 l. 60 b. - Zamfir Ghețău 1200 moșie Budăiu a pit(a)r(ului) Ilii 60 l. 25 l. 60 b. - 50 delnița Pohoei parte de gios a lui 2 l. 40 l. - șască 3600 moșiia Săngera a dum(isa)le Ion 180 l. 4 l. - 25 300 moșie Gărlile răzășască 15 l. - Băceiu pi dănsa răzășască 15 600 moșiia Coeștei cu o parte din Bă. - 18 225 moșie Picioroganii stearpă răză. - 1200 moșie Varaticu stearpă a sfintii 60 l. 30 b. 20 l. - 115 . 60 b. 11 l. A B C D E 13 400 moșie Meleștei răzășască 20 l. - nii răzășască 350 slobozăe Zămbrenii 17 l. - cioiu pi dănsa răzășască 16 80 moșie Cornișoru răzășască 4 l. 60 b. - 600 moșie Gărlile a pit(a)r(ului) Ilii Bo. - tezatu din gios stearpă 26 200 moșie Arzăștei stearpă răzășască 10 l. - pala răzășască 22 300 moșie Răzănii răzășască 15 l. - 20 500 moșie Matosu răzășască 25 l. - Botezatu 21 600 moșie Afumațăi cu slobozăi Ță. 500 moșie Găurenii răzășască cu o par. - tul Horăștei a dum(isa)le căm(i- na)r(ul) Ralea 23. 30 l. - mănăstiri Varaticu din Moldavvii 200 o delniță aleasă din moșie Răzănii 10 l. - 23a ti din satu Horăștei 24 400 moșiia Bățănii cii zăcu și Zămbre. - 14 600 moșie Malușcenii și cu o parte din 30 l. - șască stearpă 17 150 moșie Răvaca răzășască 7 l. - a mănăstirii Sfăntului Ioan Zlata- ust 800 moșie Modvalu cu o parte din sa. 30 l.

- Botezatu 45 300 moșiia Săcetenii cu alăturata par. - 31a jănii răzășască 600 moșie Deecenii parte de gios a po. - Căsăian Suruceanu 28 80 moșiia tot Pojorănii răzășască 4 l. - 34 60 delnița Corniceștilor tot din sat ră. 15 l. 60 b. 10 l. - alăturata parti din sus din Lunca Mari a pit(a)r(ului) Căsăian Suru- ceanu 33 200 moșiia Mănăileștii cu alăturata pa. - t(a)r(ului) Iancu Miclăscu 34 60 delnița Răce cu alăturata delniță 3 l. - stearpă răzășască 800 moșiia Pojorănii a pit(a)r(ului) 40 l. - de gios 27 400 tot moșie Costeștii parte de sus 20 l. - 29 130 moșie Ulmii răzășască 6 l. - rușnicului Balahura 300 moșiia Dulejănii a polc(o)v(nicu. - rte din Borăni răzășască din gios 6000 moșiia Văsăenii a dum(isa)le spa. 30 l. - 34 80 delnița în Sălești răzășască 4 l. 300 l. - 31 200 moșie Dăncenii cu delnița Dule. 15 l. - 30 130 moșie Goidana răzășască 6 l. A B C D E 27 600 moșie Costeștii răzășască partea 30 l. 3 l. - te din Sloveni răzășască căriia par- te îi zăcu și Măciuca 116 . - sus a postelicesăi Tudura Nooroai 32 500 moșiia Borenii răzășască stearpă 25 l. - zășască 34 80 delnița ci să numești Muntenii tot 4 l. - în Sălești răzășască 500 moșiia Hanscăi a pit(a)r(ului) Ilii 25 l. 10 l. - lui) Marcu Gaios 300 o delniță tot Dulejănii parte din 15 l. 60 b. - 34 80 delnița din satul Văsăenii răzășască 4 l. - 1500 moșie Borănii parte de mijlocu cu 75 l. - Pănășăștii răzășască 34 40 delnița Teiul răzășască 2 l.

25 l. - rienii 117 . - 8 500 Cartișa răzășască 25 l. - Vineri din Moldavvii 3 2500 moșie Cojușna răzășască 125 l. - Căprienii 3000 moșiia Lozova a mănăstirii Căp. 100 l. - 2200 moșiia Buicanii a mănăstirii Sfintii 110 l.A B C D E 500 moșiia Mănzațăi a dum(isa)le Va. - prienii 2 1500 moșiia Volosănii răzășască 75 l. 100 l. - 6 300 moșiia Chicera răzășască și a du. - m(isa)le spat(a)r Ioniță Bașută 7 300 moșiia Grozăștii răzășască 15 l. 460 l. 30b. - ol(ni)c(ului) Manolachi Vărnav 2000 moșie Strășănii a mănăstirii Sfintii 100 l. 25 l. reună cu a șasă parte a căm(ina)- r(ului) Zamfirachi Rale 1800 moșiia Dolna a căm(ina)r(ului) 90 l. - 2000 moșiia Curlucenii a dum(isa)le st. Ocolu Fața Bâcului prin căp(i)t(an)ul Iordachi Costin 2000 Sadova moșie a mănăstirii Căp. - rienii 2500 moșiia Vornicenii a mănăstirii Că.100 l. - săli Miclescu din dreapta Prutului 39465 Pisti tot 1873l. - 4 1800 moșiia Trușănii a dum(isa)le săr. - Vineri din Eși 1000 Mănceștii a mitropolii din Eși 50 l. - Veniri din Eși cari esti trasă din tr- upul moșii Durleștei o a treia parti 26600 Pisti tot 1330 l. 100 l. - Zamfirachi Rale 1800 moșiia Miclăușănii a mănăstirii 90 l. 150 l. 125 l. - d(a)r Marii Onofreesăi i răzășască 5 1200 moșie Durleștii răzășască 60 l. 90 l. - Ocolu Bacovățului prin căp(i)t(anul) Ștefan Popa 1 2000 moșiia Nesporenii răzășască împ. - 200 o delniță a mănă(stiri)i Sfântului 10 l.

1050 Petrecanii a com(isulu)i Alexand. - d(elni)c(er)ea(sei) Ilinca Carp 1 3000 moșie Săpotenii a dum(isa)le Ior. 55 l. - mezău 7 670 Roșcanii moșie răzășască 33 l. 52 l. 60 b. 22 l. 60 b. m(ina)r(ului) Zamfirachi Rale i ră- zășască 3000 Tătărăștii moșie a dum(isa)le stol. 60 b. - banului Dimitrachi Rășcanu 1600 Timiliuțăi a dum(isa)le Alecsand. - (ni)c(ului) Rășcanu 3 600 Nișcanii moșie răzășască 30 l. 60 l. 150 l. 55 l. - 1400 Horodiște moșie a Căprienii 70 l. 70 l. 31 l.A B C D E 1200 Părjoltenii moșie a mănăstirii Că. sii) Ilenii și răzășască 9 330 Highideșii răzășască 16 l. 60 b. (a)r(nicului) Thoma Stamati i pod- polcovniceasa Gomonova și răză- șască 6 1100 Vărzăreștii moșie a dum(isa)le că. - tului Hărjoucii 2 400 Bărăiacul a dum(isa)le stoln(ni)c. - ru Panaite 1050 Visternicenii moșie a dum(isa)le 552 l. 20 l. 4 400 Pitușca moșie răzășască 20 l. 95 l. 5 630 Găleștii moșiia a dum(isa)le pah. 31 l. (ului) Matei Rășcanu i răzășască 800 Târgul Tuzura a dum(isa)le stol. 40 l. 60 b. - niceasa Rucsanda Donici 1400 Negreștii a dum(isa)le Matei Hăr. 60 b. 33 l. 50 l. 10 l. 60 b. 22 l. 60 b. - tucei 3600 Bahmut moșie a dum(isa)le me. 8 490 Sărețăi a dum(isa)le păh(a)r(nice. 180 l. 60 b. 60 b. 1900 Păuleștii a dum(isa)le Dinu Rusu 95 l. dachi Donici i răzășască 1000 Hărjouca i Pălanca moșie a schi. 40 l. - 1300 Cioreștei moșie a Căprienii 65 l. 20 l. 80 l. 30 l. - 1900 Vălcenețu moșie a mănăstirii Făs. 16 l. - ru Panaite 118 . 180 l. - prienii 400 Buda iarăș moșie a mănăstirii 20 l.

60 b. 60 b. - lui) Vărnav cu o moară de apă în Băc 20 50 delnița Cărbunii răzășască 2 l. 60 b. 259 l. 7 l. 2 l. pah(a)r(nicului) Toma Stamati i răzășască parte de gios 100 moșie Tutovenii a dum(isa)le pa. 60 b. Suma urmii 2059 l. 5 l. 9 l. l. Pisti tot 361 l. 10 50 moșie Cobieștii răzășască 2 l. 60 b. 60 b. 2 l. 60 b. 20 l. 60 b. sa)le Iordachi Donici 17 70 moșie Ghelăuza răzășască 3 l. 2 l. 12 l. 60 b. ** de fapt sunt 31220 – n. 5. 5. 60 b. - lniță pe cari esti poșta 19 50 o delniță mai sus de Gura Tătă. - Chirilovici Ianov 15 100 moșie Lunca Mari a dum(isa)le 5 l. 5 l. 60 b. 60 b. - Rășcanu 11 200 delnița Stăngăcenii răzășască 10 l. 60 b. 3 l. 5 l. 13 200 delnița Lăurenii din parte de gios 10 l. 7 l. 550 tij moșie Vărca a dum(isa)le Ivan 27 l. (a)r(nicesii) Ilenii 20 50 delnița Portărăștilor răzășască 2 l. 60 b. 12 100 delnița Devecei de jos răzășască 5 l. 2 l. 18 100 delnița Saca răzășască 5 l. 14 100 delnița Vercăi răzășască 5 l. 60 b. 5 l. 10 l. 10 l. 3 l.n. reștilor a răzășilor din Pănășăști 60 o delniță a dum(isa)le stol(ni)c(u. 2 l. 60 119 . 60 b. l.A B C D E 41220 ** Fac 2059 l. 2 l. 259 l. 60 b. 60 b. 50 delnița de gios a dum(isa)le păh. 7 l. h(a)r(nicului) Toma Stamati 16 150 moșie Huba răzășască i a dum(i. - d(a)r(ului) Theodosău 180 moșia Lăurenii 9 l. 60 a dum(isa)le Iordachi Donici o de. 400 moșiia Măndra a dum(isa)le săr. 2 l. 20 50 delnița Huhureștei răzășască 2 l. răzășască 13 50 delnița Dealu Păntei răzășască 2 l. 60 b. 250 cu totul lui Slă(ni)lă 12 l. 2 l. 60 b. 1200 moșiia Novacei a stolnicului Matei 60 l. 3 l. 2 l. 12 150 delnița Devecei de sus răzășască 7 l. 60 b. 60 b. 60 b.

Ocolul Ichiliului prin Filip Ursu 1500 moșiia Voinova a dum(isa)le pol. - c(o)v(nicului) Marcu Gaios 1 2500 moșiia Zubreștii a dum(isa)le pol. 60 b. 300 Movelenii a jăt(nice)r(ului) Iorda. 75 l. 60 b. 50 l. 30 l. - a dum(isa)le căm(ina)r(ului) Ioan Pruncu 27 600 moșiia Gricenii din sus di Highideș 30 l. 25 50 moșiia Otovasca răzășască 2 l. 7 l. 7 l. 12 l. 7 l. 49170 ** Pisti tot fac 2356 l. 60 b. 2 l. 2 l. - 24 200 moșiia Ciocana răzășască 10 l. 60 b. 125 l. 60 b. - 22 150 moșie Holboca din mijlocu răză. 1200 moșiia Grăbleștii a dum(isa)le me. 65 l. - de(lnice)r(esei) Ilinca (Carp) 120 . 2 l. 60 b. 40 l. b. 60 b. 5 l. să din Greceni din vechi 27 50 delnița Căzacu răzășască 2 l. 600 moșiia ____________ 30 l. tului Vasăli Iani și a răzășilor 300 Schitul Răciula 15 l. chi 26 600 moșie Lupa răzășască 30 l. răzășască 27 40 delnița Mătcu răzășască cei scoa. 27 100 delnița Biholu răzășască 5 l. - ianca a dum(isa)le polc(o)v(nicu- lui) Gaios 900 moșiia Martineștei a dum(isa)le 45 l. A B C D E 20 50 delnița Căzacu răzășască 2 l. șască 23 140 moșie Holboca din gios răzășască 7 l. - 200 moșie Dămbeștei lângă Highideș 10 l. 60 b. c(o)v(nicului) Marcu Gaios și a lui Bortă cu frații lui 800 moșiia Drăgușănii slobăzăia Chiri. 10 l. 2 l. 15 l. ** de fapt sunt 39170 – n.n. 2 l. 60 l. 60 b. 60 b. 60 458 l. - spat(a)r(ului) Panaiti Cazamir 2 1000 moșiia Răci răzășască 50 l. 21 250 moșie Holboca din sus a log(ofă). 12 l. 15 l.

150 l. - (isa)le stol(ni)c(ului) Matei Donici 1300 a dum(isa)le Zamfira moșiia Steț. 65 l. 125 l. 25 l. 7 1000 moșiia Oneștei răzășască 50 l. - canii 2000 Micleștei a dum(isa)le Iordachi Do. 18 b. - dachi Carp 800 moșiia Scurta a dum(isa)le Costa. - (a)r(nicului) Ion Rusu 2000 moșiia Micăuțăi a dum(isa)le me. - ravu 1200 Stinca moșiia a dum(isa)le Dimit. - rdachi Donici 4 400 Părlițăi moșiia răzășască 20 l. 125 l. 40 l. 20 l. 70 l. - ndin Bantăș 4000 moșiia Ișnovățu i Rășcova a dum. - t(ă)r(esei) Ilinca Donici 8 500 moșiia Drăslicenii o parti stăpăne. 2500 moșiia Țăgăneștii a dum(isa)le me. 100 l. - spat(a)r(ului) Panaiti Cazamir 2500 moșiia Pășcanii a dum(isa)le Ior. 125 l. 160 l. - (ulearnîi) so(vetnic) Crupenschii 2500 moșiia Lohăneștei a dum(isa)le 125 l. - de(lnice)r(ului) Lupu Rosăt 400 moșiia Migdăceștii a dum(isa)le spa. 20 l. 550 Bezga și Cotelnicii a dum(isa)le Io.A B C D E 3000 moșiia Bilieștei a dum(isa)le spa. 25 l. - rachi Donici 6 2500 moșiia Cobălca răzășască 125 l. - t(a)r(esii) Ilinca Donici 3000 moșiia Rădenii a dum(isa)le pah. - p(i)tanului Ion Săcheraș și a răză- șilor 2000 moșiia Caminci a sulgiarului Filac. 100 l. - nici 3 2500 moșiia Perisăcina răzășască 125 l. 125 l. 5 3000 moșiia Teleșău i Sămășcana a că. 100 l. - tachi 500 moșiia Pocșăștii a lui Neculai Zug. - ști dum(isa)le sărd(a)r(ul) Vasăli și 2 parti răzășii 121 . 60 b. 27 l. - de(lnice)r(ului) Costandin Rusu 1333 moșiia Zamgiogii a dum(isa)le tit. 50 l. 60 l. 150 l. 200 l.

250 l. 130 l. 200 moșiia Sporănii a dum(isa)le Ior. 2800 moșiia Ohrincea a dum(isa)le spa. 10 l. 20 l. șască 11 200 altă parte din Drăgușăni răzășască 10 l. - na)r(ului) Spiru din Eși 2800 Brăneștii moșiia a stol(ni)c(ului) 170 l. 7 l. 11 150 o parti din Drăgușăni di sus răză. 30 l. 100 l. - Rusu 1 2000 moșiia Hărtopul răzășască 100 l. 60 b. 55 l. 50 l. Ocolu Răutului de Gios prin polc(o)v(nicul) Ion Cotruță 4000 moșiia Ivancea a dum(isa)le Iancu 200l. 7 l. - icului) Costandin Păladi 2 600 moșiia Cruhlicu răzășască 30 l. 75 l. 650 l. a dum(isa)le 30 l. 60 b. 10 l.n. com(is)ul Alecsandru (Panaite) și o parte răzășască împreună și cu moșiia Jevrenii i Răculeștii 4 600 moșiia Băloșăștii rn. - Matei Donici 1600 moșie Pivnița o delniță a dum(i. 78b. - t(a)r(ului) Panaiti Cazamir 3 3700 moșiia Man(ci)căuțăi a dum(isa)le 185 l. 110 l. banului Toader Bașută și rn. rina Rusu 1500 moșiia Petrea a dum(isa)le nadv. 50 l. 9600 fac fac 400 l. 20 l. 10 l. - sa)le Iordachi Donici 122 . - st(ir)i Goliei 1000 moșiia Jălăbocu a dum(isa)le Cat. 3000 moșiia Izbiște a dum(isa)le vor(n. A B C D E 9 400 o a treia parti din Pocșești și a o 20 l. dachi Donici 48683 ** fac pisti tot fac 2422l. ** de fapt sunt 48583 – n. 60 b. 140 l. 4 100 o delniță din moșiia Părlițăi răzăș 5 l. 5 l. 60 b. 505 l. răză- șască 2200 moșiia Trebujenii a sfintii mă(nă). 30 l. 7 l. - ornii sovetnic Milo 13000 moșie Sălește a dum(isa)le căm(i. 9a trei parti din Căpinești răzășii 10 150 o a patra parti Copileni răzășască 7 l.

105 l. 55 l. 8 1500 moșia Bravicea a dum(isa)le San. 450l. 35 l. Ocolul Culii prin po(l)c(o)v(nicul) Pavăl Chirica 1 1100 moșiia Năpădeniirăzășască 55 l. 75 l. 500 parte de sus a mănăstirii Hărbo. 165 l. 125 l. 123 . 70 l. lachi Biberi i răzășască 10 1100 moșiia Ghetilova răzășască 55 l. 55 l. 25 l. 450 l. t(a)r(ului) Costachi 1000 moșiia Slobozăi Doamnii a dum(i. deli și moșiia Mana 800 Curchii a mănăstirii Curchii 40 l. - vățul din moșiia Hogineștii 6 500 parte răzășilor din moșiia Hogine. 50 l. - sa)le Iordachi Canta 2100 Vatra Iazului din sus di tărgul Or. - heiului a mă(năsti)rii Săcului 1200 Vaticei a dum(isa)le Panaiti Scor. 33l. 75 l.10(0)b. 11 700 moșiia Holboca răzășască 35 l. 125 l. - sa)le Iordachi Canta 600 moșiia Rășca a dum(isa)le căm(i. - lui) Sturza 5 1100 moșiia Onișcanii răzășască 60 l. 25 l.A B C D E 3000 moșiia Păhărnicenii a dum(isa)le 150 l. 50 l. 15 l. - na)r(ului) Spirul 9000 moșiia tărgolui Orheiului a dum(i. 50 l. - nadvornii s(ovetnic) Milo 2500 Furcenii a dum(isa)le Ilii Carp i pi.n. 60 l. 2 1000 moșiia Cornova răzășască 50 l. 45 l. 3 1000 moșiia Rădenii răzășască 50 l. dul Feodosău și răzășască 9 1400 moșiia Săsănii a dum(isa)le Mihă. 165 l. 4 900 Dereneu răzășască 45 l. știi 3300 moșiia Țăbiriga a dum(isa)le pa. 70 l. 50 l. 30 l. ** de fapt sunt 57400 – n. 58000 ** Pisti tot fac 20000 l. 25 l. h(a)r(nicului) Toma Stamati 7 1000 moșiia Mileșănii răzășască 50 l. 60 l. 300 Bularda a dum(isa)le spat(a)r(u.

- nîi) sovetnicu Sandul Feodosău 124 . a dum(isa)le spat. - le vist(iernicului) Grigoraș Sturza 1700 moșiia Chițcanii a dum(isa)le vist. - lui Sandulachi Sturza 5 230 Breanova răzășască 11 l. - sali Milu 13 2100 moșiie Morăzănii a blagorodiei sa. 100 l. Ocolul Răutului de Sus prin po(l)c(o)v(nicul) Manolachi Găleșu 1 500 Verejănii răzășască 25 l. 60 l. - rii Bărboiului și ceelaltă răzășască 1200 Negurenii i Pupăzănii a dum(isa). 60 b. 60 l. 40 l. 25 l. le Milu i răzășască și a răpos(atu- lui) med(elni)c(e)r Apostul Stăvilă 14 1200 Isacova răzășască 60 l. - spat(a)r(ului) Vasăle Rosăt i răză- șască 4 420 Clișova răzășască 21 l. - lui) Vasăle Rusăt 7 800 moșiia Îndărăpnici rn. - (a)r(ului) Neculai Rosăt și cielantă răzășască 3 330 moșiia Ghermăneștii a dum(isa)le 16 l. a mănăsti. 130b. 200 l. 105 l. 60 l. - 6060 Sărătenii a dum(isa)le spat(a)r(u. 19 l. 40 l. - chi Sturza prin dum(nealui) Cazi- mir 6 320 Ciocăltenii răzășască 16 l. - 500 Tărzăenii a dum(isa)le hatmanu. b(lagorodiei) Milu 800 lei parte răzășilor 400 lei a dum(isa)le Milu 3000 moșiia Dișcova a s. 303 l. 85 l. - iurului Șăinovici 3500 Vadu Lecăi a dum(isa)le tit(ulear. 75 l. - 2 1500 Coropcenii rn. A B C D E 12 1200 moșiia Puțăntei răzășască și a s. 22900 Pisti tot fac 1150 828l. - 4000 Brăvicenii a hatmanului Sandula. - (iernicului) Grigoraș Sturza 2000 moșiia Căzăneștii a dum(isa)le ma. 175 l. 60 b. b(lagorodiei) 150 l. 45 b.

- sovetnicu Sandul Feodosău 1000 Mălăeștei a dum(isa)le păh(ă)r. - Ocolu Măetinile prin porușnicul Dimitrachi Chirtu 600 Bogzăștii a postelnicelului Vasăle 30 l. - f(ătului) Vasăli Stati 4 2000 Hirova răzășască 100 l. - țul a dum(isa)le spat(a)r(ului) St- urza 700 Săngurenii cei zicu și Budăiul a du. - lui Sandulachi Sturza 27060 Pisti tot fac 1359 l. 60 b. - (nicea)sa Ilina Ursu 1200 Zăhăicani a dum(isa)le hatmanu. - dum(isa)le spat(a)r(ului) Iancu Sturza și răzășască 800 Beșănii pol sat de sus a căpitanu. 150 l. 17 l. - m(isa)le tit(ulearnîi) sovetnic Deo- dosău 1 1100 tot Săngurenii cei zicu și Budăiul a 55 l. 110 l. - 3000 moșiia Bilicenii a dum(isa)le tit(u. 40 l. - Roșca 600 tot Bogzăștii a dum(isa)le spat(a). - 1500 Hirișănii a stol(ni)c(ului) Enachi 75 l. - r(ului) Iancu Sturza 2200 Crăsnășănii i Fundătura și Cravă. - learnîi) sovet(nic) Cuhanovschi 6 1000 Zgărdeștii moșiia răzășască 50 l. - 5 1500 Cucioaea răzășască 75 l. 45 l. - 7 300 Ghelicenii răzășască 15 l. 60 l. 60 l. - 350 tot Pleșca parte de gios a log(o). 60 b. - lui Toader Manoli 2 800 tot Beșănii răzășască 40 l. - 8 1500 Măndreștii răzășască 75 l. 30 l. - on Joldescu 900 Ciuluicanii a dum(isa)le spat(a)r. - (ului) Panaite Cazimir 125 . 35 l. 50 l. - 1200 Spanciocanii a căm(ina)r(ului) Ant. - Botezat 3 350 Pleșca răzășască 17 l.A B C D E 1800 Beneștei a dum(isa)le tit(ulearnîi) 90 l.

10 155 moșiia Bieștii răzășască 7 l. 60 b. 60 b. 60 b. - Petrachi Catargiu din Sămășcani 5 120 parte răzășilor din Sămășcani 6 l. 60 b. 31 l. - eriului Firih 6 333 Horgheneștii răzășască 16 l. 126 . 4 350 Ignățăi răzășască 17 l. 75 l. 100 l. 3 l. 3 160 moșiia Scorțănii răzășască 8 l. 17 l. 60 b. - (esii) Ilina Donicioai 9 110 moșiia Ciuhurănii răzășască 5 l. 75 l. 1500 Căcărăzănii a M(ă)n(ăstirii) Băr. - lui) Ioan Sturza 8 630 moșiia Curlenii rn. 35 l. 37 l. 5 l. 1500 moșie Verejănii a dum(isa)le spa. Ocolu Cămpului prin căp(i)t(anul) Grigoraș Suvaca 1 1200 Chipercenii răzășască 60 l. răzășască 2000 Vorotețăli a dum(isa)le spat(a)r. 50 l. 11 70 Sloboziia Hodorogii răzășască 3 l. - Pruncul 34300 Pisti tot fac 1715 l. - sovet(nic) Sandul Theodosău 2500 Leușănii a arhimandritului Irimiia 125 l. - Theodosii 2000 Ineștii a dum(isa)le tit(ulearnîi) 100 l. 60 b. 20 l. 1700 parte dum(isali) pah(a)r(nicului) 85 l. g(ofă)tului Neculai Dumbravă 7 1000 Cuizăuca răzășască 50 l. 16 l. 6 l. a sărd(a)r(esii) 31 l. 60 b. 90 b. - Dancul 1900 Văsăenii a căm(ina)r(ului) Ioan 95 l. 90 b. 60 b. 1500 moșiia Piciștea a dum(isa)le caval. 700 Bușăuca a dum(isa)le spat(a)r(u. 60 b. 8 l. - lui) Bălănescu 5000 moșiia Teleneștii a pit(a)r(ului) 250 l. 37 l. 60 b. 60 l. 75 l. 60 b. - boiului 2 400 Chiștelnița răzășască 20 l. 60 b. 125 l. Marii Onofriesăiși rn. 700 moșiia Cogălnicenii 35 l. 7 l.A B C D E 2500 Mihălașa a feciorilor log(o)f(ătu. 35 l. - t(a)r(ului) Neculai Rusăt 750 moșiia Măncenii a dum(isa)le lo.

Stamati i răzleț 300 Bravicenii a lui Dimetru Berezliu 15 l. 25 l. rescu rn. 20 l. răzășască 1000 moșiia Șărcanii a dum(isa)le spat. t(a)r(ului) Mihălachi Cerchez 15 140 Moșiia Mărzăreștii răzășască 7 l. b. 2000 Sămășcanii a dum(isa)le polc(o)v. c(ului) Alecu Ghica 127 . 35 l. 15 l. 30 581 l. 60 b. fan Calmuțchii 12 1000 Suslenii a dum(isa)le Pavăl Măcă. 35 l. - (a)r(esii) Ilina Donici 2800 moșiia Pohribenii a exălenții sale 140 l. 225 l. - spat(a)r(ului) Neculai Rosăt 2000 Ciorna moșiia dum(isa)le vor(ni). 5 l. 50 l. - d(omnul) ingener general maiur Garting 13 150 Cihorănii moșie răzășască 7 l.100 l. - r(ului) Ioan Sturza 14 1000 Mășănii a pah(a)r(nicului) Toma 50 l. 370 Holmurili a dum(isa)le Costn Carp 18 l. 7 l. 100 - (nicului) Rășliacov 28208 ** fac pisti tot fac 1409 l. 90 b. 60 b. 60 b. 7 l. 900 moșiia Sărota a dum(isa)le Zoia 45 l. Zamhinoai 300 Moșiia Roșcanii a dum(isa)le spa. 30 l. Ocolu Nistrului de Sus - prin căp(i)t(anul) Leon Hodoroge 5500 Ichimăuțăi a dum(isa)le Enachi 225 l. 100 Slobozăia Izvoarăli 5 l. Lazu i Săharna 2000 Stohnaia și Răzina a dum(isa)le 100 l. Demetru 700 moșie Trefeștii a mănăstirii Sfăn. 50 l. și rn. tului Sava 250 Prepicinii a mănăstirii Curchii 12 l. 65 l. 15 l. 18 l. - 1300 Gheduleanii a dum(isa)le spat(a).n. 400 Hăjdeenii a lui Ivan Carp 20 l. 15 l. 60 b.A B C D E 600 moșie Berezlogii a dum(isa)le Ște. 30 l. ** de fapt sunt 28188 – n. 75 l. 60 b. 45 l. 50 l.

60 b. 1250 Păpăuții a m(ă)n(ăstirii) Căprienii 62 l. 20b. 250 l. 982l. 50 l. - cului) Toma Stamati 4500 Jorile a dum(isa)le spat(a)r(ului) 225 l. 2 800 Țareuca răzășască 40 l. din moșiia Fuzăuca 1000 Moșiia Buciușca a mitropolii din Eși 50 l. - Vasăle Roset 500 Lopatna a lui Iane Cusu 25 l. 125 l.A B C D E 2500 moșiia Țahnauțăi a dum(isa)le că. rii) Gălata 6000 Creulenii a sfintii mitropolii din Iaș 300 l. 75 l. m(ina)r(ului) Bucșănescu 4000 moșiia Ustiia a mănăstirii Probota 200 l. 70 l. 41 l. r(ului) Anton Zoloti 4200 Sărcova și Fuzăuca a dum(isa)le 210 l. 60 b. 45 l. 240 l. - 4000 Horilcanii moșiia a Sf(ntului) Sava 200 l. 1000 Lalova a dum(isa)le Zoița Roset 50 l. 25 l. 150 l. 128 . 50 l. 65 l. - 1 800 Marcăuții a treia parte a dum(isa). - 3 3000 Oleșcanii a dum(isa)le pah(a)r(ni. 20 b. - 2500 moșiia Ocsentiia a măn(ăstirii) Golii 125 l. - 1000 moșiia Hrabova și Stodolna a du. 60 b. - 1500 Șoldăneștii a polcovnicesăi Ancuța 75 l. 60 b. Morțun 5000 Cinășăuții a dum(isa)le căm(ina). 40 l. le Toma Paninopulu și răzășască 4000 Molovata a mănăstirii Golii 200 l. 150 l. - 4 3000 Horodiște moșiia a dum(isa)le că. - 1400 Vășcăuții a dum(isa)le pah(a)r(ni. sovetnic Feodor Ivanovici) 1250 Parcanile a mănăstirii Căprienii 67 l. 40 l. - căm(ina)r(ului) Enachi Pruncu 1500 parte polc(o)v(nicului) Rășliacov 75 l. 125 l. - m(isa)le Catinca Hărmezău 400 Cobălenii a dum(isa)le Costandin 20 l. m(ina)r(ului) Ion Pruncu i răzășa- scă 66900 Pisti tot 3300 l. cului) Petrachi Catargiu i răzășa- scă 1500 Chișcăreștii moșiia a m(ă)n(ăsti. 4 l. 20 l. 800 Lipicenii (a dumisale titulearnîi 40 26 l.

filele 166-176 verso. A B C D E Ocolu Nestrului de Gios prin log(o)f(ătul) Toma Donică 4900 Cobusca a a dum(isa)le boeriului 245 l. și Boșcana a dum(isa)le spat(a)r- (ului) Cazamir 2000 Sloboziia lui Dușcă i Colicenii o pa. - Ion Balș 2500 Telița a exălenții gheneralui Iiii Ca. 25 l. rti a dum(isa)le titu(learnîi) sovet- nic Exaporitu și altă parte a du- m(isa)le c(ollejschi) săcretar Ivan Chirilovici 6000 Budeștii a dum(isa)le spat(a)r(u. 220 l. 100 l. 100 l. 54800 Pisti tot 2745 l. - targiu 2000 Spia a dum(isa)le Catinca Milu 100 l. Corjovu și Bela. - riului) Semion 1400 Goianu a comisului Neculai Racoviță 70 l. 80 l. (o)s(atului) med(elni)c(e)r Grigo- ri Crucerescu și o parte răzășască 3 500 Sloboziia Cobusca de Gios răzășască 25 l. 945 l. © Sergiu BACALOV 129 . 200 l. 300 l. Fond 88. - lui) Panaite Cazimir 1500 Hrușova a dum(isa)le jăt(ni)c(e. Sursa: Arhiva Națională a Republicii Moldova. dosar 4. Orhei-Lăpușna districts). Vadul lui Vodă 700 l. 200 l. - cău a dum(isa)le Rucsanda Sturza 22400 fac 1120 l. 50 l. 125 l. Sturza i Pohocenii 9000 Dubăsarii Vechi. 2 1600 Onițcanii moșiia a dum(isa)le răp. Cricovu și Făureștii a du. - 4400 Vădenii. 450 l. 75 l. - m(isa)le Iordachi Donicu 1 1000 Merenii răzășască 50 l. invetar1. 700 l. 14000 Malu Tohatinului. - 4000 Șărpenii a dum(isa)le Rucsanda 200 l. Summary The author examines new statistical documents relating to the fiefdoms „răză- șie” of Bessarabia (1814.

nu din motive obiec- tive. Города Бессарабии 1861-1900.В. Oficialităţile mu- nicipale se vedeau mai mult sau mai puţin nevoite sa recurgă la mită ca sa poată realiza ceva. 2 Б. Жуков. Города Бессарабии 1812-1861 годов. Problema în cauză a fost doar tan- genţial analizată în lucrările generale dedicate dezvoltării oraşului rus în secolul al XIX-lea. pe care autorităţile se bazau pentru asigurarea legii şi ordinii. Кишинев. 556 с.suprave- ghere care rareori era suficient de sistematică pentru a împiedica perma- nentele abuzuri. mai exact de lipsa de autonomie.Н. p. Jucov4. de care 1 П. Rusia – popor şi imperiu. Ленинград. Obţinerea aprobării pentru cheltuieli neprevăzute – de exemplu. Городское гражданство дореформенной России. în schimb. nu se afla sub comanda lor. ci a guvernatorului provinciei. însă pentru schimbarea lucrurilor se impunea o reformare a întregului sistem social-politic. Un exemplu clasic în acest sens sunt oraşele din Imperiul Rus. 291с. Очерки со- циально-экономического развития. социальное. Rîndzunski1. Însă creşterea eco- nomică a anumitor oraşe de multe ori era stingherită.. 3 Л. 4 В. ale istoricului V. Жуков.I. Кишинев.И. care avea astfel la dispoziţia sa un puternic mijloc de imixtiune. Кошман. Bucureşti. эконо- мическое развитие. Istoricul britanic G. Istoriografia occidentală. 252 с. 2008. B. 448 с. dezvoltarea relaţiilor capita- liste a avut drept premisă directă dezvoltarea oraşelor. însă fără a dispune de o bază documentară solidă. ci subiective.N. Aceasta deoarece istoriografia sovietică. Sigur că clasa conducătoare de la Sankt Petersburg conştientiza pe deplin caracterul retrograd al situaţiei în cauză.Миронов. 1990. Город и городская жизнь в России XIX столетья. Москва. dar atunci trăiau permanent cu frica sosirii neaşteptate a inspectorului guvernamental (revizor) din piesa lui Gogol”5.Г.G. 1958.V. Очерки социально-экономического развития. Москва. nu poate depăşi caracterul general al abor- dărilor. dar care putea fi invocata fără avertizare pentru a favoriza intrigile uneia sau alteia dintre fracţiunile din camera de consiliu.184 130 . 5 Geoffrey Hosking. sau cele dedicate dezvoltării oraşelor Basarabiei. 1964. Koş- man3. semnate de P. nuanţează foarte tranşant esenţa problemei. В. L. 1975. dar şi cea contemporană rusă acordă foarte puţină atenţie acestui aspect.И. 2001. Poliţia. IMIXTIUNEA ORGANELOR IMPERIALE RUSE ÎN NUMIREA NOTARILOR ŞI SAMSARILOR ÎN ORAŞUL CHIŞINĂU DUPĂ ABOLIREA AUTONOMIEI BASARABIEI (1828-1836) Andrei EMILCIUC În epoca trecerii de la feudal la modern. Русский город в 1740-1860-е годы: демографическое. Рындзюнский.Hosking scrie spre exemplu că „pentru fragilele instituţii municipale a fost şi mai dezastruos faptul ca autorităţile le-au li- mitat puterea prin acţiuni mărunte de tutelare şi supraveghere . pentru repararea furtunurilor de incendiu sau extinderea iluminatului public – putea sa du- reze ani de zile. Mironov2. 271 с.

prevedea ca în frunte lor să fie numit de către împărat un funcţionar de rang superior. ce oferea posibilitatea desfiinţării odată cu atingerea acestora. (СПб.. Caracterul provizoriu. Prin decre- tul Senatului Guvernant din 26 septembrie 1830 o astfel de administraţie a fost instituită şi în Ismail. СПб. 7 Полное собрание законов Российской империи (În continuare: ПСЗРИ). era dat de scopurile formulate în decretele de constituire. vizând mai întâi Sankt Peter- sburgul în 1846. Ucazul din 8 octom- brie 1802. administraţiile speciale orăşeneşti încep a fi lipsite de orice pârghii de au- tonomie. fără înfăptuirea unei reforme orăşeneşti de anvergură. Astfel. 1838. chiar dacă formal au fost menţinute. prin ucazul imperial din 4 decembrie 1835. Abia după 1870 ma- joritatea oraşelor din Imperiul Rus au obţinut un statut care ne permite să vorbim despre o municipalitate funcţională. Bucureşti. I. iar atri- buţiile respective au fost transmise guvernatorului militar al Odesei9. 8 ПСЗРИ. 2. 1830. 1986. c. La începutul secolului al XIX-lea de un astfel de statut s-au învrednicit oraşele-porturi Odesa. 1839). Собр. Chiar dacă păstra numeroase 6 Florin Marcu. având o oarecare autonomie în cadrul administraţiei de stat6. №8653. отд. c. O astfel de tentativă de lărgire a autonomiei orăşeneşti faţă de organe- le puterii regionale şi centrale. instituirea administraţiilor speciale orăşeneşti a reprezentat o modalitate temporară pentru facilitarea dezvol- tării porturilor de la Marea Neagră şi Marea Azov. часть первая. X. № 2549. situate în teritoriile ane- xate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX- lea. СПб. adică oraşe cu administraţie proprie. Dicţionar de neologisme. Constant Maneca. 1839 годы. с. De aceea. т. 131 . II.. fără a fi de durată însă. 1802–1803.societatea rusă încă nu era pregătită. Iniţial. Reformele în acest plan au fost tardive. Acestea pot fi considerate. a reprezentat-o iniţiativa de instituire în anumite oraşe a unor Administraţii speciale (градоначальства). 1161.. în cazul anumitor oraşe. Funcţionarii în cauză aveau dreptul de a se adresa direct mi- nistrului de comerţ şi de a face interpelări funcţionarilor de rang gubernial. pentru recăpătarea autorităţii asu- pra finanţelor orăşeneşti. De asemenea. prin care s-a stabilit instituirea administraţiilor speciale în aces- tea. s-a purces la măsuri cu caracter extraordi- nar. municipii. XVIII-XIX. № 20449. cu obligaţia acestora din urmă să le acorde asistenţa solicitată7. iar apoi a fost extinsă şi asupra altor localităţi strategice din restul im- periului. postul de Şef al Administraţiei speciale a oraşului Odesa a fost lichidat. de fapt. apoi Moscova şi Odesa în 1862-1863. Feodosia şi Herson. 272. 1835. adică fără a atinge sistemul falimentar în care exista oraşul rus în sec. Taganrog. postul de Şef al Administraţiei speciale a oraşului Ismail a fost cumulat celui de guvernator civil al Basarabiei8. 382. deoarece în a doua jumă- tate a anilor ʻ30 ai secolului al XIX-lea. a căror dezvoltare era imperativă. Собр. том XXVII. 1836. prin ucazul din 6 decembrie 1837. 9 Продолжение Свода Законов Российской Империи.

În ceea ce priveşte subiectul propus în acest articol vom menţiona că numirea notarilor şi samsarilor. a fost o conducere autonomă exercitată de şoltuz. отд. 132 . abia în anul 1835. Mai mult. astfel. sub comanda gu- vernatorului. Nu se poate afirma că la momentul anexării de către Rusia a teritoriu- lui dintre Prut şi Nistru. în baza unor legiuiri cu caracter particular şi a fost generalizată în Gramota privind drep- turile şi beneficiile oraşelor Imperiul rus. ajutat de dois- prezece pârgari. În plus. odată cu publicarea primului cod de legi al Imperiului Rus. pentru medierea şi autentificarea cărora erau absolut necesare serviciile samsarilor şi respectiv a notarilor. p. dar şi alte precizări necesare pentru evitarea înşelăciunii şi ter- tipurilor. Bucureşti. Astfel. Dreptul său de a încasa venituri era limitat. 12 ПСЗРИ. După 1812. т. numirea samsarilor şi notarilor într-un oraş ţinea de preferinţa exclusivă a negustorilor. Собр. guvernatorul şi tre- zorierul puteau ataca acum deciziile municipale atunci când le considerau ilegale. însă. СПб. Учреждения Государственные и губернские. instituţiile 10 Geoffrey Hosking. 13 Ştefan Andronache. 1841. часть третья: Уставы о службе гражданской. cu drept de judecată propriu. 1. XVI. s-a constituit în mare parte pe parcursul secolului al XVIII-lea. precum cantitatea. cu veniturile sale şi reprezentanţii domnului cu atribuţiile lor bine determinate. potrivit legiuirilor. Acestea includeau detaliile esenţiale ale tranzacţiei.185. СПб. 2001. Astfel. iar forţele de poliţie care urmau sa pună în aplicare deciziile administraţiei au rămas. Monografia oraşului Tecuci. iar pe de alta parte. 11 Свод Законов Российской Империи. sistemul oferea cel puţin o baza pentru o autoguvernare eli- berată de categoriile definite în mod oficial. administraţia munici- pală a păstrat multe dintre defectele de care suferise anterior. totuşi. fiind unificată şi sistematizată. din 21 aprilie 1785. №14377. Conducerea oraşelor moldoveneşti a avut. guvernatorii şi şefii poliţiei nu respectau restricţiile de competenţă care le fuseseră impuse prin legea din 187010. În alte privinţe însă. Rusia – popor şi imperiu. care-şi alegea ea însăşi cârmuitorii. § 12. deoarece în linii majore toate tranzacţiile angro de cum- părare-vânzare se realizau prin contracte. precum oraşele din vestul Europei (dreptul de Magde- burg). Galaţi. 54. a existat un permanent control al dom- niei reprezentată din secolul al XVI-lea de ureadnic13. II. cu o administraţie proprie.carenţe. oraşele din Principatul Moldovei se bucurau de largi pârghii de autonomie. 1842. c. în pofida aparenţelor. avansul şi preţul total. с. Totuşi funcţionau două principii statornice: autonomia orăşeneasca şi reprezentarea puterii centrale. 1999. Legislaţia rusă la acest capitol. dar nu şi din alte motive. ca şi înainte. p. fiind ofi- cializată şi confirmată prin decizia magistraturii sau ratuşei orăşeneşti11. 195. iar acolo unde funcţionau – prin cea a Judecătoriei comercialei12. distincte de cele ale reprezentanţilor comu- nităţii. convieţuiau o comunitate orăşeneasca autonomă. 231. termenii de livrare. 1835. un dublu caracter: pe de o parte. reprezentă o chesti- une de o mare importanţă în studierea problemelor legate de comerţul in- terior şi exterior.

Fiind un adept ferm al con- cepţiei lichidării particularităţilor locale şi al introducerii în Basarabia a instituţiilor şi structurilor administrative ruse. Vo- ronţov în afacerile organelor administraţiei locale din provincie. propunerea de numire în funcţia de notar şi samsar în Chişinău a unui oarecare evreu creştinat Răzbaş. M. 17 Ibidem. 100. precizând că între timp Răzbaş a decedat subit. A. f.. din noiembrie 1826 până în martie 1828. care au păstrat după ele anumite drepturi după vechea tradiţie a ţării. Berko Zadlis. 9.S.S. Odată cu aceasta începe perioada de ingerinţă grosolană a lui M. luând în considerare situaţia precară a familiei. Voronţov a adus cu sine şi un nou regulament de administrare a Basarabiei. 2003.S. care întreţinea financiar familia ei. semnat de Nikolai I la 29 februarie 1828. fără a se face mari schimbări în obli- gaţiile de funcţie. d. Voronţov.N. cât şi pentru provincie”16. a avut suficient timp pentru a convinge persoanele din anturajul îm- păratului rus de necesitatea schimbării modului de administrare a Basara- biei. la 3 iulie 1828 contele M. iar soţia sa văduvă. Întorcându-se la Odesa. Astfel.în cauză au făcut treptat loc celor ruseşti. fiind desfiinţată în 1866. sugerând că „acest lucru ar fi extrem de benefic atât pentru oraş. 97. 6. postul de rezident imperial insti- tuit la 21 mai 1816 a fost lichidat şi. M. Voronţov. a înaintat Cârmuirii regionale a Basarabiei pro- punerea în cauză. astfel că în timpul aflării sale la Sankt Petersburg. respec- tând prevederile legale17. 133 . Guverna- torul interim civil al Basarabiei. insista la numirea în aceste funcţii a tatălui său. a solicitat Cârmuirii să transpună cât mai curând în viaţa această propunere. duma şi magistratura14. 16 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (În continuare: ANRM). Ana Răzbaş. p. F. Organizarea administrativă a Basarabiei (1812 .S. 9. ci şi cea de rezident imperial în Basarabia. la 29 septembrie 1828. Voronţov. f. Se menţiona că contele M. inv. M. chiar şi acele puţine elemente de autonomie au fost lichidate. 14 La Chişinău Duma orăşenească a fost instituită în anul 1817. Potrivit Regulamentului. Însă. Dunaev. d. nu doar în funcţia de guvernator general al Novoro- siei. odată cu lichidarea la 1828 a statutului special de care s-a bucurat provincia. 1-1 verso. O primă imixtiune a guvernatorului în chestiunea numirii notarilor şi samsarilor în oraşul Chişinău l-a reprezentat cazul Răzbaş/Zadlis. Voronţov a căpătat titulatura de guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei15. la rândul său. Golubţev. l-a constituit numirea la 17 mai 1823 a contelui M. Voronţov i-a înaintat guvernatorului civil al Basa- rabiei. era hotărât să termine pentru totdeauna cu sistemul de autoadministrare. Cahul. vice-guvernatorul E. 15 Sergiu Cornea. care s-a manifestat şi în chestiunea numirii notarilor şi samsarilor în oraşul Chişi- nău. în martie 1828. acesta chiar în timpul pri- mei sale vizite la Chişinău (august 1823) a supus unui control riguros insti- tuţiile administrative şi judiciare din provincie.S. iar Magistratura în anul 1819.S.I. 2-2 verso.S. 1-2. Un prim pas în acest sens. f.1917). 2.

f. Golubţev. 21 ANRM. Cârmuirea a decis să solicite prin ucazul Cârmu- irii din 1 noiembrie 1828 magistraturii orăşeneşti să-i prezinte informaţii în această privinţă. i-a pre- zentat o scrisoare de garanţie din partea câtorva negustori creştini şi evrei 18 ANRM. 6. a ex- pediat o nouă adresă Cârmuirii regionale în care ţinea să insiste asupra grăbirii procedurilor. f. după ce aceasta conform legii i-a solicitat lui Zadlis anumite acte. în schimb. 2. 6. 8. De aceea. f. în vederea luării unei decizii obiective. 19 Ibidem. Voronţov. În şedinţa din 24 octombrie 1828 Cârmuirea regională a analizat de- mersul guvernatorului civil interim. Ca urmare. Ca urmare. d. în caz de nu existau obstacole lega- le. 3-3 verso. F. d. era dificil de a afla dacă exista necesitatea numirii şi a unui samsar privat. f. Se solicita Cârmuirii regionale ca. La 7 noiembrie 1828. Totuşi. 9. 10. În şedinţa din 1 decembrie 1828 Cârmu- irea regională a discutat raportul Magistraturii oraşului Chişinău din 7 no- iembrie 182821 şi a decis a se solicita instituţiei să atragă atenţie la solicita- rea guvernatorului22. întru-cât văduva lui Răzbaş. decizia să fie adoptată prioritar.N. pe ca- re evreul nu le-a putut prezenta. deoarece funcţia era necesară anume pentru afacerile comerciale. F. apelând. în persoana evreului Morghenstern. 5-6. f. La 14 noiembrie 1828 guvernatorul civil interim E.S. prevedeau ca Magistratura orăşenească să numească în funcţia de notar persoana care fuseseră aleasă de negustorii oraşului şi deţinea ea însuşi certificat de ne- gustor. inv. d. la 26 ianuarie 1829. 6. iar copia jurnalului şedinţei să fie expe- diată cancelariei guvernatorului20. în care preciza că în oraşul Chişinău exista deja funcţia de samsar şi notar public. 2. 3-4 verso. răspunsul Magistraturii avea să se lase aştep- tat. nedispunând de date despre necesitatea numirii în oraşul Chişi- nău a unui notar şi samsar. 10. 9. În cadrul şedinţei s-a precizat că în oraşul Chişinău deja activa un samsar principal (Hofmakler) şi notar public. 22 ANRM. Magistratura oraşului Chişinău a prezentat drept răspuns Cârmuirii regionale un raport. stăruia asupra confirmă- rii cât mai grabnice a tatălui său în funcţia de samsar şi notar în oraşul Chi- şinău. precum şi ucazul Senatului guvernant din 2 mai 1765. 2. 20 Ibidem. F. inv. d. precum şi referitoare la acordul societăţii negustoreşti de numire a celui de al doilea notar şi samsar18. 7-7 verso. locuitor al oraşului Chişinău. Codul poliţienesc (Устав благочиния) din 1825. la autoritatea contelui M. din perioada numirii sale în această funcţie şi până la zi19. 134 . 32-35 verso. guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei îl informa pe guvernatorul civil interim al Basarabiei că evreul Berka Zadlis. inv. tatăl văduvei lui Razbaş. s-a decis a se dis- pune lui Morghenstern prezentarea cărţilor de evidenţă pentru ambele fun- cţii. f. iar în virtutea faptu- lui că în provincie încă nu era implementat sistemul de ghilde pentru ne- gustori.

în conformitate cu Ucazul din 1763. 26 Ibidem. precizându-se că evreului Berko Zadlis i s-a solicitat pentru investirea în funcţie o scrisoare de garanţie de la patru locuitori onorabili ai Chişinăului. care preciza că la discutarea primului ucaz. f. la 2 martie 1829. inv. iar lui Zadlis să prezinte Magistraturii scrisoarea de garanţie din partea locuitorilor oraşului Chişinău. întru-cât negustorii nu erau înscrişi în ghilde şi nu se putea şti dacă exista o astfel de necesitate. În şedinţă din 12 martie 1829 magistraţii au analizat adresa lui E. f. E. potrivit solici- tării contelui M.S. Ca urmare. 5-5 verso. F. Iar întru-cât solicitarea guvernatorului venea în contradicţie cu procedurile legale de numire în funcţie.S. 9-10 verso. De aceea guvernatorul general i-a solicitat lui E. la 20 februarie 1829. lucru care nu putea fi consi- derat excesiv sau dificil de realizat. la 26 februarie 1829 Magistratura a expediat un răspuns. cu atât mai bine este pentru oraş”.N. 22 verso. Golubţev ca în baza certificatului prezentat să contribuie la confirmarea lui Zadlis în func- ţia respectivă „dacă nu existau obstacole legale particulare”23. din 1 decembrie 1828. 27 Ibidem. 2. Voronţov. f. De asemenea.N. 9. 7-7 verso. d. f. care certifica că acesta ar fi o persoană de încredere.N. Dar. Cârmuirea regională a adoptat o decizie în privinţa confirmării lui Zadlis în funcţie. informa Magistratura oraşului Chişinău că în baza celor două ucazuri pe care le-a primit. Golubţev a readresat scrisoarea de garanţie primită de la contele M. 10. 4-4 verso. lui Zadlis i s-a cerut să se prezinte în faţa magistraţilor25. o astfel de decizie nu a putut fi adoptată26. f. 24 Ibidem. Totodată. Voronţov menţiona că solicitarea organelor administraţiei de la Chişinău înaintată lui Zadlis de a prezenta o astfel de scrisoare de la toţi locuitorii ora- şului poate fi catalogată de prisos şi în mod practic irealizabilă. Golubţev. opinând că „cu cât mai mulţi samsari şi notari activează în Chişinău. s-a dispus repetat samsarului existent să prezinte cărţile de evidenţă pentru anii trecuţi. inv. magistraţii nu puteau să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile săvârşite de nu- mitul Berko Zadlis. 2. M. Golubţev. doar că punerea în viaţă a prevederilor de că- tre magistraţi întârzia24. Voronţov. f. În această ordine de idei. care certifica din numele a câţiva negustori din Chişinău că evreul este o persoană de încredere27. F. d. 6. 6. s-a decis la 1 noiembrie 1828 a se solicita samsarului curent registrele de evidenţă. guvernatorul civil in- terim al Basarabiei. Drept răspuns.S. 28 ANRM. 135 .din Chişinău. Ca urmare a celui de al doilea ucaz. din motiv că Zadlis nu s-a prezentat în instituţie pentru a prezenta scrisoarea de garanţie şi a depune formal solicitarea a de a fi nu- mit în calitate de samsar privat şi licitant.N. în privinţa nesăvârşirii unor crime în trecut28. E. odată cu confirmarea acestuia în calitate de notar şi 23 ANRM. 8-8 verso. 25 Ibidem.

Ulterior. Gherş Kogan.N. Hristov Dimitridov. În plus. un nou raport. La- zar Petrovici.a. 6. pentru a urma întru-totul litera legii. În consecinţă. 2. ANRM. deşi statele de personal aprobate prevedeau că în oraşul gubernial să activeze doar un singur notar public. Petar Dimitriev. precum că i se solicită ca scrisoarea să fie semnată de toţi orăşenii. inv. La 16 martie 1829 Magistratura a elaborat şi expediat guvernatorului civil interim. 11-12 verso. Nicolae Fialkovski. Iacov Bogacev. F. magistraţii nu puteau adopta o astfel de decizie şi pasau responsabilitatea luării unei de- cizii guvernatorului civil30. Iakov Bogacev. pentru a nu provoca dificultăţi şi nemulţumirea altor negustori. drept răspuns la acuzele nefondate aduse Magistra- turii de către evreul Berko Zadlis. Voronţov la 12 martie 1829. Gavriil Hargoglu. dar şi a Senatului.N. vociferată prin intermediul reprezentatului acesteia – Solo- mon Molciner. f. Vasilie Deviatov. urma să existe acceptul negustoriilor. inv. Cârmuirea şi Senatul guvernant pentru a se preveni odată şi pentru totdeauna astfel de plângeri. Nicolae Nidelkovici. în loc să prezinte instituţiei scrisoarea de garanţie semnată de patru locuitori de onoare ai Chişinăului. 6. 30 ANRM. f. Zadlis confirma doar că era o persoană de încredere şi nu conţinea avizul pozitiv pentru numirea sa în funcţia solicitată. s-a adresat cu plângere guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei. cu o retribuţie de 120 de ruble pe an. 9. în privinţa numirii evreului Zadlis în funcţia de samsar şi no- tar în Chişinău31. d. iar scrisoarea de garanţie prezentată de B. s-a decis a se interzice pe viitor orăşenilor de onoare să semneze astfel de scrisori de garanţie fără ca şeful administraţiei orăşeneşti să confirme existenţei unui post vacant şi separat pentru fiecare funcţie. întru-cât evreul Berko Zadlis. d. Dmitrie Angudis. 31 Scrisoarea de protest fusese adresată la 25 februarie 1829 de către negustorii Dmitrie Lovciski. Andrei Popianov. F. Magistratura se vede nevoită să confirme că din partea sa nu existau obstacole legale în acest sens. Rapor- tul menţiona că. s-a solicitat urmărirea penală a acestuia pentru calomnie29. şi a fost readresată de către acesta contelui M. Magistratura i-a expediat lui E. 23-23 verso. Raportul sublinia că. Gherşko Trahtenberg ş. Parseh Ara- kelov. 10.samsar. Stavrie Dimo. 17-19. 2. a fost luată hotărârea să se dispună Dumei orăşeneşti să fixeze numărul de notari şi samsari de care avea nevoie oraşul. Şi cum alege- rea samsarului în oraş depindea doar de negustorii oraşului. Poziţia societăţii era că această iniţiativă nu era potrivită. inv. 9. Golubţev. despre care lucru să fie informată Magistratura. dar în virtutea faptului că or- ganele guberniale insistau asupra confirmării evreului Berko Zadlis în func- ţia de notar. 2. doar că. în privinţa uca- zurilor Cârmuirii regionale din 29 septembrie şi 14 noiembrie 1828. la 20 martie 1829. F. f. Egor Kuzneţov.S. d. care preciza poziţia societăţii negustorilor şi industri- aşilor oraşului. Golub- ţev încă un raport. chiar şi atunci când co- 29 ANRM. 136 . 6. întrucât: 1) în oraş din vremea instituirii oficiului notarial şi de samsar nu s-a întâmplat ca negustorii sau industriaşii să sufere întârzieri sau pagube din cauza existenţei unui singur notar şi samsar. Vasilie Ciplîcin. E.

din sumele acumulate din taxa de 0. 137 . Golubţev contelui M. 2. sub semnătura reprezentantului acestora – evreul Molciner.N. dar din nou insista asupra măririi numărului acestora33. 20-21 verso. doar în speranţa că afacerile comerciale aveau să-şi revină. Golbţev sugera că problema nu era una care să creeze probleme lui Morghenstern. 13-14 verso. ci că membrii Magistraturii aveau careva obiecţii anume în privinţa persoanei lui Zadlis34. f. numărul contractelor şi respectiv veniturile samsarului şi notarului Morghenstern s-au micşorat. nici nu trebuia să fie admis să depună astfel de petiţii. f. Alăturat raportului Magistratura expedia certificatul lui Solomon Molciner în calitate de reprezentant al societăţii negustorilor şi industriaşilor oraşu- lui Chişinău precum şi copia solicitării acestuia privind menţinerea în fun- cţie doar a „actualului samsar şi notar”32. 3) Întrucât Morghenstern îşi îndeplinea de mult timp funcţia şi a câştigat încrederea negustorilor din oraş. 22. M. f. solicitând anularea propunerilor cu privire la numirea în funcţia de notar şi samsar în oraşul Chişinău a evreului Zadlis. 6. Voronţov i-a permis guvernatorului civil interim să adopte măsurile necesare de pedepsire a reprezentanţilor Magistraturii în conformitate cu legiuirile existente35. 16-16 verso. 34 Ibidem. iar negustorii şi industriaşii nu-şi doreau pe altcineva în această funcţie. la 6 aprilie 1829. care fiind supus străin. demonstrându-şi onestitatea. care din această cauză. instituirea încă a unui oficiu nota- rial şi de samsar l-ar fi ruinat cu siguranţă. potrivit afirmaţiilor sale. Voronţov îl informa pe E. În raportul expediat de către E. d. 29-30 verso. care se făceau vinovaţi de neadoptarea de- ciziei. în opinia sa.S. inv. F. Petiţia societăţii negustorilor şi industriaşilor din oraşul Chişinău a fost expediată şi guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei. oraşul era împărţit în pa- tru părţi. nu reuşea nici măcar să-şi întreţină oficiul său şi era ne- voit a acoperi pierderile din propriul buzunar.S. el trebuia să rămână în funcţie fără ca- reva probleme şi deranjamente. Mai mult E. De aceea. Drept urmare.S. f. M. Voronţov la 23 aprilie 1829 se preciza că în privinţa numirii lui Berko Zadlis în funcţia de samsar şi notar în oraşul Chişinău nu existau careva obstacole decât îm- potrivirea magistraţilor şi a societăţii negustorilor şi industriaşilor din oraş. Golubţev că a pri- mit petiţia în cauză şi chiar recunoştea că în conformitate cu legile în vigoa- re alegerea samsarilor depindea de voinţa negustorilor şi a industriaşilor. 33 Ibidem. 35 Ibidem. în fiecare dintre acestea trebuia să active- ze câte un samsar şi notar.merţul era la un nivel mult mai înfloritor decât se afla la acel moment.N. astfel că ultimul a putut să dispună cu 32 ANRM. Aceasta deoarece. Prin adresa din 18 mai 1829.5% din valoarea contrac- tului autentificat. 9. iar conform legiuirilor.N. solicitând permisiunea de emitere a unei decizii de pedepsire a re- prezentanţilor Magistraturii. 2) Odată cu decăderea comerţului oraşului.

23-23 verso. să fie informată pentru care anume acuzaţii evreul Zadlis a fost tras la răspundere penală şi unde se păstra dosarul personal al acestuia38. inv. f. 9. Între timp. la solicitarea făcută Poliţiei oraşului. cu acest prilej. d. d. 6. inv. 38 Ibidem. 36-37. care insista la 1 iunie 1829 în faţa Cârmuirii asupra grăbirii adoptării măsurilor punitive la adresa magistraţilor36. 10. f. anexând copiile adreselor guvernatorului general al Novorosiei şi Basara- biei guvernatorul civil al Basarabiei din 3 iunie 182840 şi 26 ianuarie 182941. 6. f. Ulterior evreul a fost eliberat prin cauţiunea locuitorilor Chişinăului Mesrivberg Livit şi Ivoto Kîţîk. Magistratura a solicitat.I. dar s-a constatat că ea nu aco- perea datoria. 2. o informaţie în care se menţiona că evreul Zadlis s-a aflat anterior în detenţie. la 13 iunie 1829 Ana Răzbaş i-a adresat lui A. f. 38. 18. au primit un nou câmp de acţiune. inv. F. Sorokunski o notă de protest în care afirma că magistraţii îl protejează pe Morghenstern.10. în baza unei solicitări similare. în persoana burgomistrului Gh. 16-16 verso. 42 ANRM. în conformitate cu ucazul Cârmuirii regionale din 10 noiembrie 1824. 2. d. magistraţii. Poliţia oraşului Chişinău. 15-15 verso. F. f. 37 ANRM. 138 . Papandopulo. În consecinţă. f. inv. prin persoane fidele acestuia39. 41 Ibidem. 6. fiind suspectat că şi-a schimbat numele din Gherşka Godkovici Zaidman în Elber Leizerovici Zadlis pentru a se eschiva de la plata unei datorii la stat de 1932 ruble 43 copeici. La 30 aprilie 1824 s-a dispus descrierea şi evaluarea averii acestuia. f. Cârmuirea regională a solicitat Ma- gistraturii să-i fie expediat dosarul privind numirea lui Berko Zadlis în cali- tate de notar şi samsar în Chişinău. 2. Chestiunea n-a fost dată uitării nici după numirea în funcţia de guvernator civil al Basarabiei a lui A. La 9 iulie 1829. a expediat Cârmuirii dosarul de urmărire penală a evreu- lui Berko Zadlis pentru pagubele provocate statului prin nerespectarea contractului de transportare în oraşul Nicolaev a proviziilor pentru Amira- litatea Mării Negre. 6. Magistra- tura. Ca urmare. d. 38 verso-39. care lucru este înfăptuit prin adresa din 28 iunie 182942. d.fermitate Cârmuirii regionale cercetarea penală a acţiunilor de eschivare a magistraţilor de la confirmarea lui Zadlis în calitate de notar şi samsar în oraşul Chişinău. la 7 mai 1829. 10. 9. 40 Ibidem. Acesta a fost pus sub arest. Sorokunski. F. după ce Poliţia oraşului le-a expediat o informaţie privitoare la un dosar penal pentru care fusese urmărit în trecut evreul Berko Zadlis37. a expediat Cârmuirii re- gionale un raport în care preciza că a primit. În pofida noilor circumstanţe ieşite la iveală.I. la care era inclus şi dosarul privind datoria acestuia şi a evreului Volea Kauş pentru deţinerea în concesiune a câtorva sate din ju- 36 ANRM. 21. 39 ANRM. F. 2. f. fermi convinşi a se opune cu toate mijloacele legale imixtiunii. la 27 iunie 1829.

să lichideze monopolul lui Morghenstern52. 6.deţul Bender43. Krasovski l-a informat pe guvernatorul civil al Basarabiei că „soţia lui 43 ANRM. guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei. f. F. 9. 43. guvernatorul civil al Basarabiei i-a expe- diat guvernatorului general interim al Novorosiei şi Basarabiei. d. F. inv. în special a Regulamentului cu privire la faliment. la 17 decembrie 1829. inv. d. 6. f. f. 42-43 verso.S. 139 .10. 2. F. F.P. d. F. Totuşi. 2. 6. 41-42. 52 ANRM. f. F. De aceea. Krasovski. 9. 19. inv. Astfel la 7 octombrie 1830 aceasta i-a solici- tat guvernatorului general interim al Novorosiei şi Basarabiei. Voronţov din exer- ciţiul funcţiei în anii 1830-183251. 27. 9. inv. 9. f. la 27 august 1829. ca urmare a unei noi petiţii a Anei Răzbaş. d.S. 48 ANRM. d. inv. 2. inv. guvernatorul civil al Basara- biei informa Cârmuirea despre faptul că a primit o adresă de la guvernato- rul general al Novorosiei şi Basarabiei. 39-40. 6. f. contele M. F.10. d. Palen. A. f. 45 ANRM. f.10. menţionându-se că acesta până la moment nu prezentase certificatul privi- tor la capacitatea sa de a îndeplini atribuţiile de funcţie46. Voron- ţov i-a solicitat repetat la 4 august 1829 guvernatorului civil interim a Ba- sarabiei să-şi folosească toată autoritatea în privinţa numirii lui Răzbaş în calitate de notar şi samsar în oraşul Chişinău44. 24-25. În pofida acestui fapt. 6. F. 2. un raport în care se preciza din nou că dezacordul în privinţa numirii lui Zadlis survine din faptul că acesta era necunoscător de carte şi legiuiri50. 2. în vederea confirmării tatălui său în funcţiile râvnite48. inv. 51 Funcţia de guvernator general a fost exercitată între 22 august 1830-15 februarie 1831 de către general-maiorul A.28 verso.I. M. Palen. 44 ANRM. 2. 2. Kra- sovski.P. Ca urmare guver- natorul civil al Basarabiei a expediat la 25 august 1829 guvernatorului ge- neral al Novorosiei şi Basarabiei un raport în care se menţiona că infor- maţiile pe care le-a primit de la Cârmuirea regională subliniau că Zadlis era necunoscător de carte şi legiuiri comerciale. iar între 15 februarie 1831 şi 18 septembrie 1832 de către şeful Administraţiei speciale a oraşului Odesa – F. În pofida absenţei protectorului său. 41. În şedinţa din 27 septembrie Cârmuirea a discutat acest demers. La 1 decembrie 1830 A. după ce a analizat dosarele primite şi le-a returnat la 16 august 1829 instituţiilor respective. 49 Ibidem. 24. În şedinţa din 20 au- gust 1829 magistraţii au discutat din nou cazul evreului Berko Zadlis.I. 46 Ibidem. Cârmuirea a luat hotărârea de a se solicita Magistraturii să grăbească pune- rea în aplicare a ucazului său din 1 decembrie 182845. 6. Ca urmare. f. 6. d. 50 ANRM. 47 ANRM.I. văduva lui Răzbaş a reuşit să obţină spri- jinul interimarilor în cauza sa. de aceea nu putea fi numit în funcţiile solicitate47. hotărând a se solicita guvernatorului civil respingerea lui pe motiv că evreul Berko Zadlis este necunoscător de carte şi legi necesare exercitării atribuţiilor de funcţie49.

aceas- tă chestiune reapare. f. 54 ANRM. 55 Ibidem. 2.I. Kogan şi Şvarţman. inv. menţionându- se că odată cu dezvoltarea comerţului s-a creat o insuficienţă în numărul acestora. precum şi poziţia instituţiei în acest sens55. întrucât în opinia sa „instituirea încă a unui oficiu notarial şi de sam- sar în Chişinău nu putea aduce pagube negustorilor oraşului”53. Voronţov. Goldenste- 53 ANRM. 140 . 2. Totuşi în perioada când funcţia de guvernator general a fost exercita- tă de către general-maiorul A. Eizik Goldenstein. acceptând în fond propunerea general-guvernatorului56. deja având în prim plan alte nume. la 28 octombrie 1833 guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei. 1-1 verso. de a fi investit în funcţia de notar. 6. 56 Ibidem. Voronţov în funcţie. Burgomistrul nota că nu este de acord cu numirea lui Goldenstein în funcţiile respective în baza avizelor unor negustori din Chişinău. M. în funcţia de notar şi samsar în oraşul Chişinău”. pre- cum şi opţiunii societăţii negustoreşti au fost numiţi în funcţia de notari şi samsari. Voronţov. Krasovski (22 august 1830-15 februarie 1831). a înaintat guvernatorului civil al Basarabiei soli- citarea examinării posibilităţii aprobării cererii negustorului de ghilda a treia din Dubăsari. 3) chiar dacă ar fi existat un loc vacant. i-a adresat o nouă cerere în privinţa numirii tatălui său. 2) aceştia îşi îndeplineau obligaţiile corect. În virtutea acestui fapt. 6. Cârmuirea regională a adresat Magistraturii oraşului Chişinău cererea de a prezenta informaţii pe problema în cauză. 4. au discutat acest de- mers. Krasovski îi solici- ta lui A.S. A. Palen (15 februarie 1831 şi 18 septembrie 1832). în plus că nu existau informaţii ce ar fi indicat necesitatea suplinirii funcţiilor respective. La 25 noiembrie 1833. acesta nota că doar în baza solicitării guver- natorului general al Novorosiei şi Basarabiei nu poate semna o dispoziţie de numire în funcţiile respective a evreului Eizik Goldenstein. d.I. Cer- nov. care se bucura de protecţia contelui M. din următoa- relor considerente: 1) în baza actului din 23 august 1832 – Milanovici. De aceea. f. şi F. alte cazuri de imixtiune pe această chestiune în afacerile Magistraturii oraşului Chişi- nău nu au existat. În şedinţa din 11 decembrie magistraţii. 646. evreul Zadlis. burgomistrul Gladilin a sem- nat o opinie separată în această privinţă. iar locuri vacante la aceste funcţii nu existau. f. Cu toate aceste. F. De această dată solicitarea era completată de o cerere similară a societăţii negustorilor şi industriaşilor din oraşul Chişinău54.Răzbaş. 2.S.I. a căror semnături nu erau autentificate de ni- meni.P. la 18 decembrie 1833. în baza dispoziţiei administraţiei regionale. tra- ducător şi inspector a calităţii mărfurilor în oraşul Chişinău. Şi doar după revenirea lui M. 26. alături de şeful administraţiei orăşeneşti. fiind elocvent în acest sens cazul evreului Eizik Goldenstein. Astfel. f. d. inv. F. 9. Sorokunski să acorde tot sprijinul pentru satisfacerea cererii în cauză.S.

iar poziţia separată a burgomistrului să nu fie luată în considerare. în privinţa funcţiei de traducător. să se respecte prevederile ucazului din 29 aprilie 1718 despre controlul calităţii mărfurilor din Sankt Petersburg. Între timp evreul Goldenstein a pre- zentat Cârmuirii regionale certificatul din 31 decembrie 1833. În şedinţa din 5 ianuarie 1834. la 20 decembrie 1833 au expediat raportul pe această chestiune Cârmuirii regionale. Cârmuirea regională a pus în discuţie raportul şi poziţia se- parată a burgomistrului. 5) Magistratura şi-a bazat decizia doar în baza ucazului Cârmuirii regionale. Totuşi. în conformitate cu legislaţia în vigoare. p. probabil ţinând cont de experienţa în cazul Zadlis. Voronţov. f. care abia de le acopereau cheltuielile. f. iar certi- ficatele eliberate de Magistratura din Odesa şi cea din Dubăsari nu puteau înlocui un astfel de document. 2. privitor la înscrierea sa în rândul negustorilor din Chişinău pentru anul 1834 şi de achitare a taxei de pe capital de 220 de ruble. Ca urmare burgomistrul propunea a respinge cere- rea lui Goldenstein şi a se comunica Cârmuirii decizia în cauză57. notarii şi samsarii în funcţie obţineau venituri extrem de mici. F. în opinia burgo- mistrului. d. în conformitate cu cerinţele negustorilor de ghilda a treia. nu erau 57 ANRM. guvernatorul a admis că în conformitate cu legislaţia în vigoare. inclusiv referitoare la taxe. 6. 25-27 verso. şi a impozitelor cuvenite58. 60 Ibidem. emis ca urmare a solicitării contelui M. La 30 ianuarie 1834 guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei a expediat repetat Cârmuirii regionale o adresă în care a solicitat a se cere Magistraturii. 22. iar ea se instituia doar pe lângă vămile portuare. partea 10. în baza unui certificat privitor la serviciul anterior. 4) numirea lui Goldenstein. f. inv. 141 . 12-12 verso. c) funcţia de controlor al cali- tăţi mărfurilor nu a existat până la acel moment în Chişinău.in urma să se baloteze formal în conformitate cu legea din 7 aprilie 1820. hotărând a se solicita magistraţilor să adopte o decizie care să exprime poziţia societăţii negustorilor şi industriaşilor din oraş59. În pofida acestei poziţii. pe când deschiderea pe râuşorul Bâc a unui port nu era posibilă. 58 Ibidem. f. 646. eliberat ca urmare a ucazului din 30 decembrie 1833 a Administraţiei Fiscale. confirmarea cât mai grabnică a negustorului de ghilda a treia Eizik Goldenstein în calitate de notar şi samsar în oraşul Chişinău. iar în privinţa celei de controlor al calităţii mărfurilor. solicitantul să-şi asume propria responsabilitate pentru traduceri. 59 Ibidem. De asemenea se indica magistraţilor ca în privinţa funcţiei de traducător. b) pentru funcţia de traducător nu a dat nici un examen de cunoaştere a limbilor pretinse. care lucru nu putea constitui un argument în privinţa adoptării unei decizii con- trare prevederilor legale. 14-21 verso. era inoportună deoarece: a) în condiţiile precare în care se afla comerţul. ceilalţi magistraţi.S. precum şi prevederile Regulamen- tului despre controlorii de mărfuri din 4 iunie 182860. 10.

inv. F. 67 Ibidem. 34-37 verso. în care nota sec că a primit toate cele trei adrese ale Cârmuirii. Cârmuirea s-a văzut nevoită să discute o altă notă. în privinţa susţinerii numirii evreului Goldenstein în funcţia de samsar şi notar în oraşul Chişinău. 63 Ibidem. semnată deja de 45 de negustori evrei din Chişinău. 66 Ibidem. d. semnată de 51 de persoane din rândul Societăţii negustorilor şi industriaşilor oraşului Chişi- nău. 3-30 verso. la 9 martie Magistratura oraşului Chişinău a înain- tat Cârmuirii regionale un raport. 33-33 verso. că era negustor din alt oraş. La raport era anexată copia opiniei separate a burgomistrul Gladilin în privinţa res- pingerii cererii lui Goldenstein67. au semnat o notă de protest în privinţa numirii evreului Goldenstein în calitate de samsar şi notar în oraşul Chişinău. şi cealaltă împotrivă. În consecinţă.S. 65 Ibidem. la 8 martie 1834. 2. la 14 februarie 1834. M. raportul era semnat de ratmanul Livşin şi menţiona că luarea unei decizii privitor la numirea în funcţia de notar şi samsar în oraşul Chişinău a negustorului Goldenstein întârzia datorită faptului că existau două solici- tări contradictorii. 646. fără a veni cu o poziţie clară63.40-40 verso. prima în susţinerea lui Goldenstein. 64 Ibidem. în privinţa adoptării unei decizii în conformitate cu legislaţia în vigoare66. 38-39. f. neavând rădăcini chişinăuiene şi necunoscând specificul locului. deja la 6 martie 1834. f. Întru-cât burgomistrul refuzase să-l sem- neze. hotărând a emite pe nu- mele Magistraturii un ucaz în care să i se solicite expres adoptarea unei de- cizii de numire a evreului Goldenstein doar în calitate de notar şi samsar în oraşul Chişinău. f. La 7 februarie 1834. datată cu 5 martie 1834. că aceştia erau aleşi de negustori pe catego- rii de mărfuri şi trebuiau aprobaţi de organele administraţiei orăşeneşti la depunerea jurământului61. fără a face referinţă la celelalte funcţii solicitate62. 31-32 verso. iar în al doilea rând. care au adresat-o guvernatorului general. Voronţov a expediat copia acestei note Cârmuirii regionale. semnată de 75 de persoane din rândul respecti- 61 ANRM. 142 . 42-42 verso. 28-29. Doar că. 6. f. În consecinţă a fost luată hotărârea de a se pune la dispoziţia Magistraturii această notă de protest şi a se solicita adop- tarea unei decizii în conformitate cu legislaţia în vigoare64. Ca urmare. Cârmuirea a discutat cauzele expuse de cei 30 de negustori: în primul rând că solicitan- tul s-a dedat comerţului doar cu ocazia preţurilor ridicate la cereale. Drept reacţie la această imixtiune grosolană în afacerile comunităţii. 30 de negustori evrei din oraşul Chişinău. În şedinţa din 12 februarie 1834 Cârmuirea re- gională a discutat adresa guvernatorului general. Cârmui- rea a luat decizia de a expedia Magistraturii şi această nouă luare de poziţie65. f. 62 Ibidem.prevăzuţi traducători din partea negustorilor. Drept răspuns. f. f. iar în privinţa funcţiei de controlor a calităţii mărfurilor. două din 16 februarie şi una din 8 martie.

pentru ca în caz că evreul avea să comită în activitatea sa abuzuri sau încălcări. hotărându-se ca cauzele expuse în rapoartele magistraţilor să fie comunica- te guvernatorului civil al Basarabiei şi celui general al Novorosiei şi Basa- rabiei70. 60-60 verso. în rest doar mici-burghezi neimplicaţi în comerţ. opinând că este de prisos de a-l deranja pe guver- natorul general cu un astfel de raport. f. Evi- dent că instituţia încerca astfel să paseze responsabilitatea deciziei. la 12 martie 1834. De aceea. chiar dacă între timp apăruse opinii contradictorii. 63. F. Voronţov decizia luată în această privinţă. 72 Ibidem. Cu toate acestea. împotriva magistraţilor o plângere împăratului. trebuie dat aviz pozitiv cererii ev- reului Goldenstein72. ma- gistraţii să nu fie urmăriţi administrativ sau chiar penal. evreul ruga a se dispune Cârmuirii regionale confirmarea sa cât mai grabnică în funcţiile solicitate69. la 20 martie 1834. 43-45. guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei a înain- tat la 5 iunie 1834. ci doar de a-l confirma pe evreu şi a raporta contelui M. 646. 73 Ibidem. Procurorul Basarabiei informa Cârmui- rea regională că opinia burgomistrului deja a fost comunicată guvernatoru- lui. punându-se punct corespondenţei inutile pe această chestiune71. numirea evreului Goldenstein în funcţia de notar şi samsar în oraşul Chişinău şi. la 5 aprilie 1834. 59. 143 . doar câţiva negus- tori. 69 Ibidem. f.S. Doar că. Doar instituţia nu avea cum să anticipeze faptul că evreul Eizik Gol- denstein avea să înainteze. În şedinţa din 19 martie 1834 Cârmuirea a discutat din nou situaţia. acesta informa Cârmuirea regională despre faptul că el deja aprobase. Magi- stratura a solicitat repetat o dispoziţie specială din partea Cârmuirii68. care să-i fie expediată şi despre care să 68 ANRM.vei societăţi. În virtutea faptului dat. se pare că raportul a ajuns la guvernatorul general. 71 Ibidem. În şedinţa din 18 aprilie 1834 Cârmuirea a discutat cererea procuro- rului şi a guvernatorului general. în care-i acuza că au falsificat numărul de semnături împotriva numirii sale. întrucât. solici- tând adoptarea unei decizii pozitive. şi chiar unele persoa- ne care nici aveau dreptul de a se implica în alegerea notarilor şi samsari- lor. 70 Ibidem. 46-46 verso. la cererea repe- tată a evreului Eizik Goldentein de numire a sa în funcţia de notar şi samsar în oraşul Chişinău. în care figurau. f. în baza raportului Cârmuirii regionale din 12 ianuarie 1834. hotărându-se a se da de ştiinţă Magistra- turii şi a se transmite dosarul în arhivă73. 2. 61-62. 64-67 verso. inv. 6. Cu toate acestea. f. luându-se în considerare faptul că nu au fost respec- tate procedurile legale de alegere a lui Goldenstein în această funcţie. f. potrivit acestuia. f. iar membrii actuali ai Magistraturii nu au dreptul legal de a schimba de- cizia foştilor magistraţi. Cârmuirii regionale o nouă adresă în acest sens. d.

în virtutea faptului că a activat în calitate de negustor de ghilda întâi în Odesa între 1811 şi 1824. reieşea că majoritatea acestora era pentru. Magistratura a încuviinţat desemnarea sa cu condiţia prestării fără sa- larizare a serviciilor în cauză pentru instituţie. că în pofida faptului că a pre- tins din start să fie confirmat şi în funcţiile de controlor al calităţii mărfuri- lor şi traducător. la fel potrivit buchii legii. iar cea de controlor al calităţii mărfurilor. 28-29. d. Magistratura a fost nevoită să adopte un raport în privinţa respingerii cere- rii lui Eizik Goldenstein de confirmare a sa în calitate de traducător şi con- trolor de produse şi să dispună Poliţiei locale de a-l înştiinţa pe solicitant în această privinţa78. În privinţa calităţii de traducă- tor. În privinţa celorlalte două funcţii. f. Ca urmare. 68. la 2 iulie 1836. 646.fie informat negustorul74. 88-91. f. F. 6. 144 . Ca urmare. 78 Ibidem. inv. analizând toată cores- pondenţa şi rapoartele pe care le-a primit pe această problemă. se numărau doar 14 negustori de ghilda a treia şi cum în conformitate cu ucazul din 30 septem- brie 1800 alegerea notarilor şi samsarilor revenea doar clasei negustorilor de ghildă. 76 Ibidem. dar nu l-a aprobat. în şedinţa din 12 iulie 1834 Cârmui- rea a discutat solicitarea guvernatorului regional. iar legea nu prevedea funcţia publică de traducător. despre care lucru a fost informată Poliţia orăşenească. f. iar în cauzele civile la învoială cu solicitanţii. nu se impunea într-un oraş ca Chişinăul77. Vo- 74 ANRM. în final. acest lucru a fost omis de magistraţi. 100-101 verso. iar restul persoanelor semnatare nu au avut dreptul de a se expune. 75 Ibidem. potrivit căruia în lista celor 75 de per- soane care au semnat contra numirii sale în funcţie. lucru care şi s-a întâmplat. în dosarele penale la cererea expresă din partea magistraţilor şi a Poliţiei orăşeneşti. Este elocvent faptul că unii negustori au încercat să beneficieze de toată învălmăşeala creată prin imixtiunea guvernatorului general M. 2. f. În şedinţa din 3 august 1835 Cârmuirea a analizat raportul Ma- gistraturii. confirmarea lui Goldenstein în cali- tate de controlor al calităţii mărfurilor. La 30 octombrie 1835 Câr- muirea a expediat decizia în cauză Magistraturii. 92-99 verso. În consecinţă Magistratura solicita confirmarea prin ucaz a decizii- lor luate76. întrucât nu existau legiuiri ce ar fi prevăzut remu- nerarea.S. f. La 19 iulie 1835 Ma- gistratura a expediat Cârmuirii un raport în care se menţiona că în urma discuţiilor magistraţii au decis. 77 Ibidem. S-a men- ţionat poziţia evreului Goldenstein. pe motiv că guvernatorul general nu a susţinut pretenţiile respective. solicitările lui Eizik Goldenstein au rămas însă fără rezultat. În consecinţă Cârmuirea a solicitat Magistraturii confirmarea evreului Eizik Goldenstein în funcţia de notar şi samsar în oraşul Chişinău75. ca urmare acesta a înaintat Magistraturii la 29 ia- nuarie 1835 o nouă cerere în care menţiona.

Fiodorov s-a aflat iniţial (din 28 august 1834) în funcţia de guverna- tor civil al Basarabiei. a solicitat la 30 decembrie 1833 Cârmuirii regionale numirea sa în funcţia de notar. Guvernatorul a avizat pozitiv cererea lui Laşkov. 2.S. În baza acesteia Cârmuirea regională a dispus Magistraturii la 19 ianuarie 1834 confirma- rea sa în funcţie. 86-87. o as- tfel de numire era ilegală. Voronţov. f. Fără susţinere.ronţov în numirea anumitor persoane în funcţia de notar şi samsar în oraşul Chişinău. la 19 ianuarie 1834. evreu din Braţ- lav. La 8 ianuarie 1834 Cârmuirea a discutat această cerere şi. 646. 646. inv. însă o astfel de confirmare nu a survenit. care reflectă în mare măsură poziţia sa ostilă faţă de elementele de autonomie pe care le-a păstrat Basarabia până la adoptarea Regulamentului din 29 februarie 1828. fără măcar a fi negustor rezident al oraşului. 6. 2. Ca urmare a analizei surselor documentare putem afirma că imixtiu- nea guvernatorului general al Novorosiei. În text utilizăm formularea simplificată de guvernator pentru economisirea spaţiului. în care nota că are avizul a 73 de semnatari. d. o decizie pozitivă nu avea cum să fie adoptată. f.I. d. care favoriza imixtiu- 79 ANRM. din partea unei autorităţi de rang gubernial. 38-39. şef al Administraţiei civile şi al Administraţiei Speciale a oraşului Isma- il. 82 ANRM.I. contele M. samsar şi traducător în Chişinău. autentificat în Duma orăşenească. 83 Ibidem. Aceasta deoarece în cazurile analizate. deoarece alegerea din rândul mici-burghezilor a notarilor şi samsarilor era posibilă doar cu înscrierea în rândul negustori- lor de ghildă. F. în mare mă- sură poate fi calificată drept ingerinţă. F. înaintând guvernatoru- lui civil al Basarabiei. iar din 28 ianuarie 1836 şi până la 29 mai 1854 în cea de Guvernator militar al Basarabiei. însă. 6. adică un amestec ilegal. O as- tfel de implicare grosolană peste competenţele organelor administraţiei din provincie era posibilă datorită legislaţiei deficitare. solicitându-se a se expedia Poliţiei orăşeneşti copia deciziei pentru a fi transmisă solicitantului83. cerând concomitent de la Po- liţia orăşenească o confirmare a înregistrării lui Laşkov în rândul negustori- lor din oraşul Chişinău şi a achitării taxelor şi impozitelor cuvenite80. inv. 145 . 81 General-maiorul P. în chesti- uni precum numirea notarilor şi samsarilor în oraşul Chişinău. mic-burghezul Duvid Meilih Laşkov. 80 Ibidem. a înaintat Magistraturii solicitarea de a o examina pentru adoptarea unei decizii în acest sens79. f. a decis să-şi încerce norocul. dar răspunsul Câr- muirii regionale din 3 decembrie 1834 menţiona că până la momentul când Laşkov nu avea să se înscrie în rândul negustorilor oraşului Chişinău. 28-29. Astfel. 85. astfel că la 20 noiembrie 1834 mic-burghezul Laşkov. f. generalul P. Fiodorov81 o plângere. De aceea evreul solicita guvernatorului civil să dispună magistraţilor confirmarea sa în fun- cţie82. numirea în funcţie s-a făcut contrar procedurilor prevăzute de lege şi în pofida faptului că Magistratura a demonstrat incompatibilitatea pretendenţilor la funcţiile solicitate. pentru nu- mirea sa în funcţia de notar şi samsar în oraşul Chişinău.

© Andrei EMILCIUC 146 .S. and despite the whole opposition of local city magistrate. pentru a-şi impune persoane fidele în funcţiile cheie şi a avea astfel pârghii reale de control şi influenţă în provincie. Worontsov. iar pe de altă parte. became a subject of strong interference from Russian imperial bodies. a declared foe of maintaining of peculiarities in legislative status of province. pentru a da de înţeles clar că perioada de autonomie a luat sfârşit. according to Treaty of Bucharest of May 16/28. kept until 1828 a status of relative autonomy. Namely.S. Mai curând. se impunea cu adevărat ca măsură necesară dez- voltării comerţului. Summary After the annexation of territory between Prut and Dniester to Russian Empire. 1812. interfered brutally in the appointment of several persons as notaries and brokers. care venea să ascundă adevăratele motive.nea prin menţinerea organelor de control în subordonarea directă a guver- natorului general şi pedepsirea funcţionarilor nedocili ai administraţiei orăşeneşti. considerăm că era o frază de serviciu. the situation in Chisinau. where the governor general of New Russia and Bessarabia. we scrutinized. the region. the administrative center of Bessarabia. and Bessarabia witnessed out of hand the whole face of Russian autocracy. şi anume sfidarea oricăror semne de nesupunere. called improperly Bessarabia. Even matters re- lated to trade. Este greu de crezut că numirea în afara procedurilor regula- mentare în funcţiile de notar şi samsar în Chişinău a unor persoane origi- nare din afara provinciei. like the appointments of notaries and brokers. in order to finally obtain the desired decision and assure full obedience for the future. Worontsov used it to punish the representatives of city magistrate of Chis- inau. Having the whole authority over city police. M. against the will of local merchants. M. which Russian law granted to merchants of the city. The Regulation of 29 February 1828 abolished the autonomy. based on archive doc- uments.

este deosebit de actual şi relevant deopotrivă. Este vorba de un fenomen cu totul deosebit. Tocmai în contextul amintit. Paisianismul în contextual cultural şi spiritual sud-est şi est european (sec. Ovcinicova-Pelin este „prea puţin cunos- cut în Occident şi ignorat de un mare număr de istorici ai Bisericii Răsărite- ne”3. 147 . care de- păşeşte frontierele geografice ale Principatelor Române şi se extinde asu- pra unui spaţiu geografic mult mai larg al ţărilor ortodoxe. să valorificăm patrimoniul istorico-literar şi/sau bisericesc al şcolii paisiene risipit în di- verse colecţii de patrimoniu. De aceea. iar la 1779 se va muta la mănăstirea Neamţ. al XIX- lea. Mişcarea cultural-spirituală a obştii paisiene a fost susţinută şi conti- nuată în Ţările Române pe tot parcursul secolului al XIX-lea. prin ucenicii stareţului Paisie. după cum avea să con- state şi regretata cercetătoare V. XVIII-XIX). 2014. apoi la cea de la Neamţ şi Secu. Ediţie îngrijită de acad. o intensă activitate de traducere. 2 În luna septembrie 1763 stareţul Paisie – după şaisprezece ani de vieţuire la Sfântul Mun- te. în 1763. 3 Valentina Pelin. împreună cu toţi cei 64 de ucenici români şi slavi. care au desfăşurat în secolul următor. a dat lumii ortodoxe un model de viaţă spirituală distinc- tă ce presupunea o întoarcere la sursele monahismului ortodox. 16-17. în special în Ucraina şi Rusia1. Dar tocmai acest fenomen al monahis- mului românesc de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. în spaţiul ortodoxismului românesc apare „un nou Athos” plin de vitalitate spirituală. Iniţiatorul acestei retreziri în monahismul ortodox a fost stareţul Paisie Velicikovski (1722-1794). Andrei Eşanu şi Valentina Eşanu. inclusiv în bibliotecile din Chişinău. redactare sau copiere ale operelor patristice. la adevăra- tele valori creştine. se întoarce în ţările române şi se stabi- leşte iniţial la mănăstirea Dragomirna. p. Printre acei ucenici ai şcolii paisiene se numără şi viitorul mitro- polit al Ungrovlahiei Grigorie al IV-lea (1765-1834). cunoscut în istoria ec- 1 Obştea paisiană de monahi învăţaţi îşi are începutul la Athos în deceniul şase al sec. Moştenirea spirituală a şcolii paisiene s-a afirmat – după cum s-a ară- tat mai sus – prin ucenicii săi. Pontos. care îşi începe activităţile sale du- hovniceşti de îndrumător al obştii de monahi (români şi slavi) la Sf. care va marca viaţa monahală de la lavra Neamţ. Chişinău. Munte Athos şi mai apoi le continuă în lăcaşurile sfinte din Principatul Moldovei2. UCENICUL ŞCOLII PAISIENE – MITROPOLITUL GRIGORIE DASCĂLUL ŞI TRADUCERILE LUI ÎN EXILUL DE LA CHIŞINĂU (1829-1832) Maria DANILOV Obştea paisiană de monahi învăţaţi de la Lavra Neamţ în evoluţia ei (începând cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea şi până la mijlocul se- colului al XIX-lea). al XVIII-lea şi continuă nevoinţele duhovniceşti în Principatul Moldovei la mănăstirea Drago- mirna.

1927. Înainte însă de a prezenta activitatea cărturărească a mitropolitului Grigorie în exilul de la Chişinău. Astfel. Ucenicie a primit de la prea fericitul Paisie Velicikovski şi „din mâinile lui a primit chipul înge- resc şi cu a lui părintească alegere a fost hirotonit şi ierodiacon”. care aveau gata tâlcuirea lui Teofilact din Evanghelie”8. stareţul de la Neamţ „spre învăţarea limbii elineşti”6. ieşită de sub teascul tipografic la Iaşi. Tipografia Neamţ. Data intrării lui la mănăstirea Neamţ poate fi pe la 1790. cei mai distinşi cărturari din obştia paisiană la acea vreme. 148 . Mitropolitul Grigorie IV al Ungrovlahiei (1823-1834) // Revista Socie- tăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Basarabia (În continuare: RSIAB).leziastică sub numele de Grigorie Dascălul sau „Dăscălaşu”4. Aleşii lui Paisie au fost părinţii Grigorie şi Gherontie. mai întâi unele contexte ale vieţii spirituale din Principatele Române la începutul secolului al XIX-lea. Despre aceasta ne măr- turiseşte episcopul de Argeş Iosif în scrisoarea din 3 noiembrie 1796: „Acum viind aici am găsit doi părinţi călugări din Moldova. p. Grigorie Dascălul şi contextul vieţii spirituale din Principatele Române la începutul secolului al XIX-lea. Pe când îşi făcea studiile la Academia dom- nească Sf. Pe la 1793. op. La tundere numele i-a fost schimbat în Grigorie. Chişinău. în care rugă să i se trimită „doi părinţi pricopsiţi la tălmăci- rea sfintelor cărţilor din elinie”. Neamţ. Destinul ingrat al acestui dascăl luminat al epocii paisiene este direct implicat în istoria Basarabiei de la sfârşitul anilor 30 ai secolului al XIX-lea. 1817). De la părintele Gherontie. XVII. Tipogr.. vom lămuri. Sub conducerea acestuia. p. p. În toamna anului 1796 aveau mai multe cărţi traduse. Grigorie şi Gherontie: Carte folositoare de suflet (1799) şi Chiria- 4 Valentina Pelin. pe când trăia stareţul Paisie. 8. vol.3. cit. 1817 (vezi textul în cuprinsul lucrării Adunare a cuvintelor celor pentru ascultare. a desluşit acele taine ale vieţii monahale în care vieţuiau călugării de la Lavra Neamţ. p. Ceea ce este im- portant să reţinem în contextul subiectului luat în dezbatere. Tipogra- fia Eparhială „Cartea Românească”. care fusese trimis de Paisie. în tiparniţa mitropoliei din Bucureşti au ieşit de sub tipar două cărţi traduse din greacă de călugării de la Neamţ. care i-a îndemnat să traducă ope- ra lui Teofilact din Tâlcuirea Evangheliei. Strădaniile lui Grigorie şi Gherontie în munca de traducere a cărţilor sfinte n- au trecut neobservate de mitropolitul Veniamin Costache. 6 Scrie însuşi mitropolitul Grigorie în Povestire din parte a vieţii preacuviosului părintelui nostru Paisie…. 7 Constantin Tomescu. 5 Constantin Tomescu. cel care îl câştigase pentru viaţa călugărească7. cel care a re- uşit să lase posterităţii o impresionantă moştenire literară. mitropolitul Ungrovlahiei Dositei Filiti a trimis o scrisoare la Lavra Neamţ. iar părinte duhovnicesc i-a fost Ghe- rontie. se vede. 187. Grigorie Dascălul s-a născut la Bucureşti în 1765 din părinţi pământeni şi „de bun neam”. mai apoi împreună cu el Grigorie îşi începu îndeletnicirile cărtură- reşti. Mitropolitul Grigorie IV…. ţine de faptul că mitropolitul Grigorie a reuşit să-şi valorifice o bună parte din opera tradusă prin tipărire. Sava din Bucureşti l-a cunoscut pe părintele Gherontie. 8 Ibidem. 2-3. primind numele de botez Gheorghe (Miculescu)5. în 1805.

Munte. 117-141. 10 În drum. cit. Neînţelegerile dintre autorităţile civile ruse şi boierii din divan pe „chestia carelor din partea duhovnicească” (aceştia 9 Constantin Tomescu. 8-9. contribuind mult la reducerea datoriilor acumulate de predeceso- rii săi. În anul 1812 Grigorie Dascălul împreună cu părintele Gherontie au săvârşit o călătorie „pentru folosul sufletului” la Sfântul Munte şi. au culminat cu ocuparea Principatelor Române (1829-1832) de către armata imperială a ţarului rus. op. Tipogr. însă fără duhovnicul său părin- tele Gherontie. fie la mănăstirea Neamţ. 11 Vezi textul în cuprinsul lucrării editate de Dan Zamfirescu. vezi Constantin Tomescu. op. la întoarcere de la Sf. Noul ales în scaunul mitropolitan din Bucureşti este cunoscut în istoria bisericească sub numele de mitropolitul Ungrovlahiei Grigorie al IV-lea (1823-1829/1833-1834). după cum el singur va consemna mai târziu. p. 149 . între anii 1796 şi 1817.. 1817. care decedase între timp10. atât bisericeşti.000 taleri. fie la Mitro- polia din Bucureşti.codromion (1801). Reduce simţitor dările asupra preoţimii şi rânduieşte con- form canoanelor numirea episcopilor în scaunele episcopale. Grigorie Dascălul a trudit neîncetat asupra traducerilor. cit. p. Aşadar. poate. 1993. Grigorie Dascălul îşi continuă munca de traducere a cărţilor. se îngrijeşte de şcoli.. 15-16. op. În 1819 Grigorie Dascălul se retrage la mănăstirea Căldăruşani unde continuă să traducă noi lucrări asupra cinului de preoţie. A intervenit cu multă chibzu- inţă în viaţa preoţimii de mir şi mai cu seamă în viaţa monahală a mănăsti- rilor închinate. Întors la mănăstirea Neamţ. p. în căutare de cărţi folositoare9. A fost înmormântat de ucenicul său Grigorie Dascălul la mănăstirea Anarghiri. Ghica prin anafora din 8 ianuarie 1823. Ridicarea unui simplu ierodiacon la cea mai înaltă treaptă ierarhică de mitropolit al ţării este un caz neîntâlnit în istoria Bisericii Române12. Ieromonahul Grigorie în timpul aflării sale la Bucureşti a mai avut în supraveghere biblioteca mitropoliei. 344. Consecinţele nefaste ale războiului ruso-turc din anii 1828- 1829.între foile altei publicaţii11. Adunare a cuvintelor celor pentru ascultare. care va apărea mai târziu la Buda. p. p. Au mai îndreptat după „izvodul grecesc” Octoihul. 12 Mircea Păcurăriu. Constantin Tomescu. cât şi laice. Bucureşti. Chişinău. în 1811 (Tipografia Universităţii). unde a revenit mai târziu şi dezgroapă oasele „fericitului său stareţ şi întorcându- se înapoi la Bucureşti le îngroapă”. Exilul mitropolitului Ungrovlahiei Grigorie al IV-lea la Chişinău (1829-1832). Tot din truda acestor doi cărturari a apărut în tiparniţa Lavrei Neamţ prima tipări- tură – Vieţile Sfinţilor (1807). Paisianismul – un moment ro- mânesc în istoria spiritualităţii europene. 5. Istoria Bisericii Ortodoxe Române.cit. La rugămintea soborului de pă- rinţi va alcătui o scurtă istorie a vieţii stareţului Paisie. care i-au jefuit de cei 4. se preocupă de starea materială a mi- tropoliei. orânduită de editori – după cum se ştie . 1996. părintele Gherontie a fost ucis de tâlhari.. La treapta înaltă de chiriarh va fi ridicat din porunca domnitorului Grigore D. Neamţ.

17 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (În continuare: ANRM). cit. a reuşit să valori- fice surse inedite din colecţiile bibliotecii mănăstirii Neamţ şi din biblioteca Academiei Române (colecţia de manuscrise).. 182-183. in care i se aducea la cunoştinţă că „pe temeiul puterii date mie în numele Domnului împărat eu vă sfătuiesc a pă- răsi imediat oraşul Bucureşti şi a vă aşeza cu locuinţa în Basarabia”14. 205. Autorităţile ruseşti i-au indicat mitropolitului punct de trecere peste Prut prin vama de la Leova. 1929. 187. 19 Valentina Pelin. Constantin Tomescu. autorul unei temeinice monografii asupra vieţii si activităţii mitropolitului Ungrovlahiei Grigorie al IV-lea. p. op. p. 6410. cu episcopul Neofit. precum că mitropolitul Grigorie Dascălul ar fi fost exilat la Cernăuţi.1 -307. F. trupele imperiale au ocupat Principatele Române şi au instituit o administraţie militară rusă.din urmă lămurind că pricina de împotrivire este mitropolitul Grigorie). mitro- politul Grigorie va fi nevoit să stea înstrăinat de cârma eparhiei. 15 A rămas în Chişinău vreme de doi ani şi zece luni.. cit. inv. Constantin Tomescu. Pe când sursele din Chişinău au rămas oricum periferice cercetărilor de atunci. Mai cu- 13 În urma declanşării războiului ruso-turc din anii 1828-1829. înlăturând din scaun un mitropolit ales şi exilându-l in afara hotare- lor canonice ale eparhiei. XIX.20. dar şi din arhivele bucureşte- ne referitoare la exilul mitropolitului în Basarabia20. 66-67. A urmat adresa preşedintelui – contele Pahlen13.. încă nu s-a putut stabili exact locul/casa în care a locuit mitropolitul. atât cat au stat armatele imperiale de ocupaţie in teritoriul Principatelor Române). care mărturisesc despre exilul mitropolitului Grigorie în Chişinău17. inv. p. au provocat nemulţumirea general-maiorului Markovici. cu general-guverna- torul Novorossiei şi Basarabiei şi cu Ministerul de Finanţe din Sankt Petersburg. din 24 ianuarie 1829. până la 12 ianuarie 1832. către mitropolitul Grigorie. cit. numit preşedinte deplin împuternicit al adunărilor (divanurilor Moldovei şi Valahiei). 6410. în Bucovina19.. op. vezi corespondenţa dintre arhiepiscopul Dimitrie Su- lima cu serviciile de la vama Sculeni. 205. unde a mai stat silit în caranti- nă timp de 16 zile. Circulaţia cărţii româneşti în Basarabia sub ruşi // RSIAB. însă cu certitudine acel loc trebuie căutat în zona reşedinţei episcopale – vechea catedrală Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil 18. p. cit. titlul dosa- 150 . Chişinău. F. 1. 16 Constantinescu-Iaşi. d. al Râmnicului. 18 Pe acel loc în Chişinău se află acum teatrul „Eugene Ionesco”.1. 54-56. 20 Constantin Tomescu. f.20. p. vezi nota 308. 14 Constantin Tomescu. În colecţiile arhivelor din Chişinău (Fondul Dicasteriei Duhovniceşti) s-au păstrat documente cu valoare de unicat. op. iar pe 29 martie1829 a sosit la Chişinău16 . vicepreşedintele Di- vanului. d. f. Timp de aproape trei ani (de fapt. în frunte cu contele Pahlen. vol.1. Astfel autorităţile imperiale ruse şi-au manifestat „loialitatea” faţă de o ţară orto- doxă. 21 ANRM. În acest context ar trebui să amintim şi altceva: în unele publicaţii interbelice au fost semnala- te şi consemnări confuze. Altceva este să precizăm că ele conţin nespus de preţioase mărturii privitor la cărţile aduse de Grigorie Dascălul în perioada aflării lui în exilul de la Chişinău21. 1. op. luate cu de-a sila de străini15. Este adevărat că în cercetările de până acum.

nr. 2002. 151 . Mai ruga mitropolitul Grigorie pe cei din Bucureşti să aşeze cărţile în lăzi „şi găsind un moment potrivit să le trimită la Iaşi la egumenul de la mănăstirea Golia”. 7. Protoiereul Mihail Sinacevski. solicitând. 23 Constantin Tomescu. În toată perioada aflării la Chişinău mitropolitul Grigorie a întreţinut permanent corespondenţa cu Neofit. la rândul său. f.. 6410. d. episcopul de Râmnic. 2. p. Dimitrie Sulima luase sub supraveghere personală cărţile trimise de la Bucureşti25. p. iar de acolo – la Chişinău – cărţile au fost în supravegherea mitropolitului grec Grigorie Irinopoles. 69. Anume munca de tălmăcire a cărţilor sfinte a marcat totalmente destinul mitropolitului şi l-a înscris printre marii cărturari ai Bisericii neamului. Pe 5 septembrie 1829. Nespus de preţioase sunt mărturiile din corespondenţa cu episcopul Neofit. şi fără de zăbavă vor porni drept în primirea mai sus pomenitului igumin de la Iaşi”23. La carantina Sculenilor (unde au intrat cărţile). recepţiona- tă la Chişinău pe 3 septembrie 1829: „Despre îndatorirea ce i se face pentru trimiterea unor cărţi de ale sfinţilor părinţi tălmăcite şi date la lumină în limba românească de Pre Înalt Sfinţenia sa […]. În cea dintâi scri- soare (trimisă lui Neofit) a arătat multă dragoste faţă de fraţii basarabeni. 9. m-am făgăduit prea o sfinţiei sale părintelui arhiepiscopului să le dau în dar cele mai jos însemnate cărţi spre folosu sufletescu”22. F. iar de a lor primire îndată să mă înştiinţezi”26. p. cit. 205. 225) către protoiereul Mihail Sinacevski din Sculeni să cerceteze cărţile ce vor fi pri- mite la carantină: „şă stea la cucernicia Voastră până vei primi dezlegare. inv. în raportul din 26 septembrie 1829 (nr 613) către Dimitrie Sulima descrie multe alte amănunte asupra cărţilor rului: „Despre trecerea la vama Sculeni a cărţilor primite de la Bucureşti. acesta. 68. iar de cea bisericeas- că sunt lipsiţi. 4. va trimite poruncă (nr. op. în repetate rânduri. 26 Ibidem. 24 Ibidem. 25 ANRM. responsabilitatea ca- de în grija protoiereului Mihail Sinacevschi. Lăzile pline cu cărţile trimise vor sta acolo până vor primi „dezlegare” de la arhiepiscopul Dimitrie Suli- ma24. Printre filele îngălbenite de arhivă semnalăm doar o singură scrisoare semnată de episcopul de Râmnic Neofit (textul aproape ilizibil). care duceau mare lipsă de hrană bisericească: „Şi fiindcă fraţii de aicea pre cea politicească ştiinţă o au din gazeturile cele multe. cel care l-a înlo- cuit la cârma eparhiei. Chişinău. mai vârtos cei ce nu înţeleg limba rusească. Dascăli de lumină // Luminătorul. permisiunea cen- zurii sinodale din Sankt Petersburg. 22 Maria Danilov. pentru bisericile şi mănăstirile din «oblastea Basarabiei» şi mai ales pentru biblioteca Semi- narului”. fără taxe vamale. am pus în lucrare pentru gătirea şi trimiterii lor.prind – arhivele de la Chişinău – mărturii asupra muncii de traducere a căr- ţilor sfinte a mitropolitului Grigorie. dar şi cu alte feţe duhovniceşti. 1. f. 40.

31 Ibidem. Abia în data de 8 martie 1830 (peste trei luni) protoiereul Mihail Sinacevski a găsit de cuvi- inţă să raporteze către arhiereu (adresa nr. 28 Ibidem. dintre care 258 legate şi. cit. cărţile fiind îna- poiate arhimandritului Sofronie de la mănăstirea Golia din Iaşi. Sursele de arhivă nu ne sugerează nimic mai mult în această privinţă32. 1820): „cărţile se păstrează la depozitul carantinei aşezate în lăzi. 1812-1918 (între tradiţie şi politica ţaristă). 1. Sf. d. Pravos- 27 ANRM. precum şi în bi- blioteca mănăstirii Suruceni33. Exomologhion cu canoanele Sf. f. 1. p. Acesta luase în primire 410 volume. op. Cert este că numeroase titluri din colecţia bucureşteană au fost depistate ulteri- or în biblioteca mitropoliei. După data arătată mai sus – 21 decembrie 1829 – informaţiile din arhivele locale se întrerup brusc. Chişinău. Ioan Pustnicul – 30. F. Dovedire pentru armeni – 528. 32 Nina Negru. 147-150.. respectiv 152 nele- gate. 5 cu foile amestecate. Bibliotecile Basarabiei şi Transnistriei şi conştiinţa de comunitate. în cea a Seminarului Teologic. Chişinău. Grigore Nazianz – 22 legate şi 3 nelegate. după cum va fi cu putinţă”30. f. Filosofia lui Seneca – 5. Dovedire împotriva lui Argorie Naziaz. 2007. Sf. Drumul cărţilor spre Chişinău a fost anevoios. 6410. Constantin Tomescu pe la 1927 (un secol mai târziu) depistase unele exemplare în colecţiile din Chişinău: „Din aceste cărţi şi azi mai găsim exemplare în Basarabia în biblioteca Mitropoliei din Chişinău: un exemplar din Sfântul Ioan Hrisostom. 29 Constantin Tomescu. Nu se cunosc date si- gure despre destinul cărţilor trimise de la Bucureşti. aşa cum au fost primite pe 5 septembrie 1829”31. 19. Astfel. după o jumătate de an. f. 2002. însă aşa cum con- semna Constantin Tomescu unele „s-au strecurat prin cenzura de la vama Sculeni”29. Astfel. inv.aduse de la Iaşi de arhimandritul Sofronie de la mănăstirea Golia27. încă zăceau în depozitul de carantină de acolo.la sugestia arhiepiscopului Dimitrie Sulima – au început să fie expediate la Chişinău cu fiecare poştă „câte un exemplar-două. când . 69-70. printre cărţile pri- mite în lăzi „s-au găsit 20 de paterice ce nu au fost înscrise în lista aprobată de ministrul din Sankt Petersburg” (cenzura preventivă).“ 33 Maria Danilov. Cuvinte pentru pronie – 30. Pra- voslavnica Mărturisire alcătuită de Petru Movilă – 30. 14. 30 ANRM. După cum se vede din cele relatate de protoiereul Mihail Sinacevski. Printre ti- tlurile cărţilor interzise se regăsea şi Filozofia de Seneca. f. 205. 6410. Cenzura sinodală şi cartea religioasă în Basarabia. 205. 11-14. 11. Ajunse la vama Scu- leni. d. inv. Povăţuire pentru duhovnic şi canoane. Pentru unele titluri se specifică şi numărul de exemplare: „cărţile Sfântului Vasile -79 legate şi 65 – nelegate. Bons Offices. F. p. Ioan Hrisostom (Gură de Aur) – 81 legate şi 70 nelegate. 152 . cărţile au fost reţinute la punctul de control până în data 21 decembrie 1829. 13. p.

Înainte de textul-prefaţă este imprimată gravura icoanei Sfintei Treimi. Smeritul Grigorie Dascălul mai avea convingerea că „cu cât sufletul easte mai sus decât trupul […]”. cit. proslăvind mai mult cuvântul lui Dumnezeu”. tipograful din Sfânta mănăstire Neamţul”37. Ti- pogr. îl mai poate ruga „pe Dumnezeu” să-i dea putere şi înţelepciune ca să poată „da în lumina limbii noastre şi altele mai multe cărţi”36.. Carte ce să numeşte împărţirea de grâu a Sfântului Ioan Gură de Aur. p. fără a face referinţă la titlurile cărţilor traduse în exilul de la Chişinău. În exilul basarabean mitropolitul Grigorie. op. semnată de Mitropolitul Grigorie „cel ce din poruncă ne-am depărtat în Basarabia unde a petrecut trei ani nu am slăbit a tălmăci iarăşi”. Ale lui Iosif monahul Vrienie cuvinte douăzeci şi două despre purcederea Sfântului Duh / care s-au tălmăcit din limba elinească de cel de acum Mitropolit al Ungrovlahiei Kiriu Grigorie / s-au tipărit în Sfânta Epis- copie a Buzăului / de Gherontie ierohiscmonahul Tipograful din Sfânta Mo- nastire Neamţul. Ioan Gură de Aur. epistolele Sfin- ţilor Apostoli având scopos cu ajutorul lui Dumnezeu să tipăresc ori tâlcuirea aceasta.. De ase- menea unele exemplare au fost atestate la mănăstirea Suruceni34. 73-74. 35 Valentina Pelin.cit. au fost tălmăcite din limba elinească „de cel de acum mitro- polit al Ungrovlahiei Chiriul Grigorie şi s-au tipărit în Sfânta Episcopie a Bu- zăului la anul 1832. 34 Constantin Tomescu. 459 p. Prezentăm în continuare lista cărţilor traduse de mitropoli- tul Grigorie în exilul de la Chişinău: 1.185-187. p. Dovedire împotriva armenilor”. p. Citim în scri- sorile adresate episcopului Neofit: „Când îmi dă vreme slă-biciunea ochiului şi neputinţa trupului” sau: „Mă zăbovescu întru dumnezeiasca scriptură şi în tălmăcire […]. cit. 69. luna septembrie de Gherontie ieromonahul. Dintre cărţile tălmăcite la Chişinău au fost identificate trei titluri: Ale lui Iosif monahul Vryenie cuvinte douăzeci şi două despre purcederea Sfântului Duh. Buzău. ori tâlcuirea fericitului Teodorit la Psaltire”. Textul-prefaţă este de o valoare deosebită sub raportul informaţiei istorice şi culturale asupra Basarabiei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. op. Mă zăbovesc cu tâlcuirea Sfântului Teofilact. Episcopiei. 36 Constantin Tomescu. deşi era bolnav şi sufe- rea de „o boală de ochi şi alte neputinţe” a continuat o muncă asiduă de tăl- măcire a cărţilor teologice din greacă35. Septembrie. 1832 (vezi pagina de titlu). nota 2. op. Cartea este însoţită cu o emoţionantă precuvântare (Cuvânt către citi- toriu). Cuvântări ale Sf.. Din titlul cărţii aflăm că acele Cuvinte douăzeci şi două ale lui Iosif Mo- nahul Vrienie. 1832.lavnica mărturisire – 2 exemplare. autorul a realizat o biografie succintă a vieţii mitropoli- tului Grigorie. Buzău.. care am zis. 37 Ale lui Iosif monahul Vrienie cuvinte douăzeci şi două pentru purcederea Sfântului Duh. 153 . Traducerile mitropolitului Grigorie în perioada exilului de la Chişinău. Iar spre sfârşitul textului va repeta din nou: „După ce am mers în Basarabia trei ani le-am tălmăcit.

de unde mai înainte am în- ceput a tălmăci şi cu ajutorul lui Dumnezeu s-au tipărit aceste cuvinte”38. 2. 12- 15). A mai transmis şi Tălmăcirile lui Ioan Damaschin. 7. Şi tot acolo. 1. 449- 455. Bu- zău. 5. Astfel. Prefaţa cărţii a fost scrisă de mitropolitul Grigorie în „Sfânta mănăsti- re a Călduruşanilor” în care ne mărturiseşte că „după ce ne-am depărtat din 38 Ale lui Iosif monahul Vrienie cuvinte douăzeci şi două…. p. în 10 mai. curent. Mitropolitul Grigorie nu a ezitat sa adauge: „la tălmăcire am în- trebuinţat acelaşi chip de cuvinte. p. Circulaţia cărţii de Buzău în Basarabia. nici depărtându-ne de izvodul cel elinesc […]”39. acel har al Dumnezei- rii prin care el a dat Lumină cuvântului tălmăcit în limba cea sacră a nea- mului românesc. 41 ANRM. 40 Ale lui Iosif monahul Vrienie cuvinte douăzeci şi două despre purcederea Sfântului Duh. F. Episcopul Dimitrie Sulima. într-un extras din jurnalul Consisto- riului Duhovnicesc (din Chişinău) pe anul 1833. 208. Maria Danilov. exemplarul de colecţie stă mărturie că după trei ani de la tipărirea cărţii la Buzău. inv. a dăruit exemplarul biblio- tecii Seminarului Duhovnicesc. Exemplarul conţine însemnări de pose- sie: „Această sfântă carte este a mănăstirii Dobruşa. Reconstituiri. p. 1833. 6. 1835 mai 22” (f. Vezi colecţia „Carte rară” (nr. Mitropolitul Valahiei Grigore: Despre purcederea Sfântului Duh a lui Iosif Vrienos şi o alta – Scrisoare a Patriarhului de Constantinopol”41. purtând grija cu cât a fost cu putinţă a nu sili limba […]. citim: „Măria Sa Dimitrie. la rândul său. a dă- ruit pentru biblioteca Seminarului două cărţi traduse din greacă de către Sfinţenia Sa. a fost dăruită lui Dimitrie Sulima de însuşi mitropolitul Grigorie. 49. Se pare că. Alte mărturii din arhivele locale ne îndeamnă să susţinem. Iulie. 154 . 499 p. am soco- tit de cuviinţă să tipăresc cele ce mai înainte am tălmăcit şi aşa înlesnindu- mi chipurile am început iarăşi în acolo a tipări. Mai 20. acolo unde ea a fost zămisli- tă prin truda de tălmăcire a Mitropolitului Grigorie. 13. Carte ce să numeşte împărţirea de grâu a Sfântului Ioan Gură de Aur cuprinzătoare de învăţătură de năravuri şi „să dau în daru”. Bu- zău. Buzău. 1832. 39 Ibidem. aceasta s-a întors în Basarabia. 42 Ibidem. 1999. tipărite la Iaşi. că un exemplar din cartea tradusă la Chişinău – Despre purcederea Sfântului Duh (1832). Abia revenit din surghiunul basarabean mitropolitul Grigorie a scris „Cuvânt către cititoriu”: „Şi după ce de acolo ni s-au dat voie să venim în patrie şi atunci cu episcopul Buzăului suntem opriţi acum opt luni. d. În colecţiile Bibliotecii Naţionale din Chişinău se păstrează un exem- plar al ediţiei Ale lui Iosif monahul Vrienie cuvinte douăzeci şi două despre purcederea Sfântului Duh (1832)40. în aceste emoţionante cuvinte şi/sau gânduri ale mitropolitului Grigorie se ascunde acea mare taină a ostenelilor lui pământeşti. f. în 1816”42. 85628) a Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova. în 1833. Arhiepiscopul Chişinăului şi al Hotinului. Or. 442.

În această etapă au fost identificate 11 titluri. Râmnic şi Buda43. op. Noul Bogoslov şi Tâlcuirea Sfântu- lui Teofilact la epistolele Sfinţilor apostoli. dintre care două manuscrise: Cuvintele Prea cuviosului părintelui nostru Simion. apoi textul- prefaţă scris de mitropolitul Grigorie. Iaşi. În această etapă cele mai multe scrieri au fost tălmăcite împreună cu părin- tele Gherontie. Aceste mărturii incontestabile ale istoriei noas- tre culturale sunt o pagină de istorie nescrisă încă. care începe odată cu intrarea lui în viaţa monahicească (când „a primit chipul îngere- sc”). 1833. şi cum să pe- treacă viaţa curată ca să scape de munca cea veacinică”. Grigorie Dascălul a realizat noi traduceri din limba greacă. mănăstirea Neamţ. Iulie. Carte ce să numeşte puţul Sfântului Ioan Gură de Aur şi „să dau în daru”. În exilul de la Chişinău (1829-1832). pentru copii şi pentru copile. p. adică cele două cărţi ale Sf. pentru bătrâni şi pentru tineri. Ioan Gu- ră de aur şi „Cuvintele” lui Vrienie. Înainte de prefaţă e gravată stema Ţării Româneşti. au fost identifi- cate 18 lucrări. pentru bogaţi şi pen- tru săraci. Traducerile vor fi. Ioan Gură de Aur. Buzău sau la mănăstirea Neamţ şi Căldăruşani. alcătuite sau traduse. Buzău.. pre toţi îi sfătuiaşte ce să facă. în 1790 şi până la sfârşitul vieţii lui în 1834. 3. 100-103. Mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei a fost unul dintre cei mai remar- cabili continuatori ai spiritului paisian în Principatele Române din primele trei decenii ale secolului al XIX-lea. 430 p. in marea lor majoritate. cit. „Cuvintele lui Ioan Gură de Aur” care cuprind „învăţături pentru Pre- oţi şi pentru mireani. pentru Boiari şi pentru supuşi. *** Urmărind activitatea literară a mitropolitului Grigorie. 43 Constantin Tomescu.poruncă din Basarabia nu am slăbit pentru neamul nostru a lucra ceale de folos”. Pe când în cea de a doua etapă (1817-1834). tipărite la Bucureşti. Apoi ne arată că în surghiunul basarabean a tradus „cuvintele lui Vri- enie”. 155 . pot fi stabilite două peri- oade distincte: cea dintâi poate fi atribuită între anii 1790-1817. pe care le-a dat la lumină în tipografia de la Buzău (1832-1833): Ale lui Iosif monahul Vryenie cuvinte douăzeci şi două despre purcederea Sfântului Duh. La începutul cărţii este imprimată stema Ţării Româneşti. în care ne mărturiseşte ce lucrări anume a tradus în exilul de la Chişinău. Viena. Cuvân- tări ale Sf. Destinul acestui mare dascăl învăţat al epocii paisiene a fost marcat de exilul basarabean impus de autorităţile re- gimului de ocupaţie al armatelor imperiale ruseşti. numai de mitropolitul Grigorie şi ieşi- te de sub teascul tiparniţelor din Bucureşti. pentru bărbaţi şi pentru muieri. iar după prefaţă cuprinde gravura Sfântului Ioan Gură de aur. Carte ce să numeşte împărţirea de grâu a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Among the apprentices of the Paisiene school was Hungarian Wallachia archbishop Gregory IV (1765-1834). © Maria DANILOV 156 . gave the Orthodox world a distinctive model of spiritual life which im- plied the return to the very sources of Orthodox monasticism. This truly enlightened teacher of the Paisiene era was directly in- volved in the history of Bessarabia in the late 30’s of the XIX century. Summary The Paisian monk community from Neamt Monastery during its evolu- tion (starting from the last decades of the XVII century until the mid XIX cen- tury). known in ecclesiastical history as Gregory the Teacher. This very special phenomenon goes beyond geographical borders of Ro- manian Principalities and extends over a much larger area of Orthodox coun- tries. The initiator of this awakening in Orthodox monasticism was Abbot Paisius Velichkovsky (1722-1794). particularly in Ukraine and Russia. In this context we can assume with all certainty what it is in the Romanian Orthodoxy space of that particular historical period where the "new Athos" appears blooming with spiritual vitality.

Toate şcolile medii respective erau cu limba germană de instruire. iar deschiderea unei instituţii superioare de învăţământ nu era reală atunci la Cernăuţi. În 1860 s-a înfiinţat Gimnaziul Ortodox din Suceava. Transilvania şi Banat). Problema înfiinţării unei universităţi la Cernăuţi a fost ridicată frec- vent după revoluţia din 1848 de către elitele bucovinene. ACTIVITATEA UNIVERSITĂŢII DIN CERNĂUŢI (1875-1914) Constantin UNGUREANU Înfiinţarea universităţii la Cernăuţi. La începutul anilor 70 ai secolului al XIX-lea. în 1872 s-a deschis un gimnaziu la Rădăuţi. în 1863 a luat fiinţă Şcoala Reală Superioară din Cernăuţi. precum şi de deputaţii români Eudoxiu Hurmuzachi şi Orest Renei. dar şi a românilor sau ucrainenilor din aceste teritorii. învăţământul primar şi secundar din Bucovina încă era foarte slab dezvoltat. În scurt timp. În aceste împreju- rări. înfiin- ţarea universităţii maghiare la Cluj-Napoca şi maghiarizarea Academiei de Drept din Sibiu cu limba germană de predare a îngreunat accesul la învăţă- mânt superior a minorităţii germane din estul Austro-Ungariei (din Bucovi- na. autorităţile austriece erau dispuse să înfiinţeze noi universităţi. absolvenţii celor trei gimnazii germane din Bucovina erau nevoiţi să-şi continuie studiile la Universităţile din Viena. atât Dieta Bucovi- nei. româna şi ucraineana fiind studiate în principal de elevii de naţionalitate respectivă. Polonizarea universităţilor din Lemberg (Lvov) şi Krakovia. Praga. Românii din Bu- covina revendicau înfiinţarea unei universităţi sau cel puţin a unor facultăţi româneşti la Cernăuţi. În anii 1869-1872. Deşi se considera de naţionalitate română. existând mai multe solicitări în acest sens. în 1873 s-a înfiinţat Şcoala Reală inferioară din Siret. aici fiinţa doar un singur gimnaziu superior. deputatul Constantin Tomaşciuc. Reprezentanţii Bucovinei de asemenea au solicitat atunci des- chiderea unei universităţi la Cernăuţi. Graz sau chiar din Ger- mania. cât şi alte instituţii din Bucovina au înaintat memorii către Ministerul Învăţământului de la Viena pentru înfiinţarea unei Universităţi la Cernăuţi. Situaţia s-a modificat semnificativ după ce Bucovina a devenit pro- vincie autonomă în cadrul Monarhiei Austro-Ungare şi după adoptarea legi- lor imperiale şi provinciale ale învăţământului. iar în 1870 s-a deschis Şcoala Normală din Cernăuţi. Către mijlocul secolului al XIX-lea însă. în Bucovina au fost deschise un şir de şcoli primare şi câteva şcoli secundare. situate la mare distanţă. Constantin Tomaşciuc a 157 . Galiţia. dar nu au primit un răspuns afirmativ. fiind susţinut de arhimandritul ortodox Teofil Ben- della. care nu posedau poloneza sau maghiara. a înaintat în şedinţa Dietei propunerea înfiinţării unei universităţi la Cer- năuţi. La 28 noiembrie 1872.

solicitat să fie deschisă la Cernăuţi o universitate cu limba germană de in-
struire. Dieta bucovineană, cu majoritatea de voturi a aprobat solicitarea
pentru înfiinţarea unei universităţi germane la Cernăuţi1.
Parlamentul austriac discuta atunci mai multe solicitări de înfiinţare
a unor noi universităţi în Austria. În timp ce slovenii, cehii şi italienii cereau
înfiinţarea unor universităţi cu limba maternă de instruire, elitele bucovi-
nene au cerut deschiderea unei universităţi cu limba germană de instruire
la Cernăuţi. La 26 martie 1874, în Parlamentul de la Viena s-a pus în dis-
cuţie propunerea guvernului de deschidere a unei noi universităţi. În am-
bele camere ale Parlamentului austriac au urmat dezbateri aprinse în priv-
inţa locaţiei viitoarei universităţi. Majoritatea deputaţilor au susţinut pro-
punerea înfiinţării unei universităţi germane la Cernăuţi, dar au existat şi
deputaţi, care au optat împotriva acestei solicitări.
În toiul acestor dezbateri, reprezentanţii românilor bucovineni au
încercat să obţină învăţământ parţial în limba română. Astfel, deputatul
român Gheorghe Hurmuzachi a optat pentru înfiinţarea la viitoarea univer-
sitate din Cernăuţi a unor catedre cu instruirea în română, la facultăţile de
drept şi filozofie. De asemenea, Societatea pentru Cultură şi Literatură Ro-
mână a optat pentru deschiderea unor facultăţi româneşti, iar Ioan Sbiera a
propus, în iulie 1872, înfiinţarea unei universităţi româneşti la Cernăuţi2.
Toate aceste propuneri însă, au fost respinse de parlamentarii austrieci.
Autorităţile austriece erau decise atunci să deschidă o nouă universitate,
dar cu instruire doar în limba germană. Din aceste considerente, nu au fost
satisfăcute revendicările cehilor, italienilor ori slovenilor de a obţine uni-
versităţi naţionale. Deputaţii bucovineni au obţinut doar acordul pentru în-
fiinţarea unor catedre de limbă şi literatură română, respectiv ruteană, pre-
cum şi instruirea în limba română şi ucraineană la lecţiile practice de la Fa-
cultatea de Teologie.
Cu majoritate de voturi, Parlamentul de la Viena a susţinut înfiinţarea
unei universităţi la Cernăuţi. Această iniţiativă a fost sprijinită şi de Dr. Karl
Stremayer, care conducea Ministerul Cultelor şi Învăţământului. O decizie
ministerială în această privinţă a fost adoptată în mai 1874. La 16 noiem-
brie 1874, Consiliul de Miniştri a confirmat această decizie. Împăratul
Franz Josif a emis la 7 decembrie 1874 un decret de înfiinţare a universită-
ţii la Cernăuţi. Aceste decizii au fost aprobate de Camera Deputaţilor la 14
martie 1875, şi de Senat – la 20 martie 18753.
Au fost câteva motive mai convingătoare pentru deschiderea unei
universităţi anume la Cernăuţi. După constituirea statului dualist austro-

1 Erich Prokopowitsch, Gründung, Entwicklung und Ende der Franz-Josephs-Universität in
Czernowitz, Clausthal-Zellerfeld, 1955, p. 8-9.
2 Alexandrina Cernov, Universitatea din Cernăuţi în contextul evenimentelor premergătoare

inaugurării // Glasul Bucovinei, nr. 3/1995, p. 65.
3 Чернiвецкий Унiверситет. 1875-1995. Сторiнки iсторii, Чернiвцi, 1995, p. 10.

158

ungar şi polonizarea universităţilor din Galiţia, crescuse necesitatea unei
universităţi pentru minoritatea germană din estul monarhiei bicefale. Cer-
năuţiul era locul cel mai potrivit pentru o astfel de instituţie, cu atât mai
mult că după ridicarea Episcopiei Bucovinei la rangul de Mitropolie, capita-
la Bucovinei devenise şi centrul Bisericii Ortodoxe din Austria. De aseme-
nea, faptul că Cernăuţiul dispunea de o bibliotecă provincială importantă şi
că preconizata Facultate de Teologie Ortodoxă putea fi finanţată din veni-
turile Fondului Bisericiesc, a contat foarte mult pentru a favoriza Cernă-
uţiul în această chestiune. A existat şi un important motiv de ordin propa-
gandistic, prilejuit de apropierea aniversării jubileului de 100 de ani de
stăpânire austriacă în Bucovina.
La 31 martie 1875, împăratul Franz Josif a promulgat deciziile adop-
tate de Parlamenent cu privire la înfiinţarea universităţii la Cernăuţi. În
lunile următoare s-au întreprins un şir de măsuri în vederea inaugurării şi
începerii procesului de instruire la noua universitate. Inaugurarea festivă a
Universităţii germane din Cernăuţi s-a stabilit pentru ziua de 4 octombrie
1875, chiar în ziua onomastică a împăratului Franz Josif I. De altfel, Univer-
sitatea din Cernăuţi a şi purtat numele împăratului austriac, fiind numită
oficial „Alma-Mater Francisco-Josephina”. Era a cincea universitate germa-
nă din Austria, alături de cele din Viena, Praga, Graz şi Innsbruck.
Clădirea principală a noii universităţi a devenit localul, construit cu
cinci ani anterior, unde a activat Şcoala Normală din Cernăuţi. Deja la 22
septembrie 1875 s-a constituit senatul academic al Universităţii. Pentru
contribuţia deosebită la crearea acestei universităţi, profesorul de drept
Constantin Tomaşciuc era numit rector al Universităţii din Cernăuţi. Decan
la Facultăţii de Teologie ortodoxă a devenit Vasile Mitrofanovici. În fruntea
Facultăţii de Drept a fost numit Friedrich Schuler von Libloy, sas din Tran-
silvania, care s-a transferat de la Academia de Drept din Sibiu, iar decan al
Facultăţii de Filozofie a devenit Johann Wrobel, originar din Silezia4. Din Se-
natul Universităţii mai făceau parte prorectorul Eusebiu Popovici, prode-
canii Isidor de Onciul, Friedrich Kleinwächter şi Ferdinand von Zieglauer,
senatorii Alexie Comoroşan, Raban von Cannstein şi Emil Kaluzniacki5. Ast-
fel, din 11 membri ai Senatului Universităţii din Cernăuţi, 5 erau români
(rectorul, prorectorul, decanul, prodecanul şi senatorul din partea Facul-
tăţii de Teologie).
La 30 septembrie 1875, împăratul Franz Josif I şi ministrul învăţă-
mântului Karl Stremayer au semnat, la palatul Schönbrunn din Viena, uricul
de creare a noii Universităţi din Cernăuţi. Acest document prevedea că la

4 Hugo Weczerka, Die „Francisco-Josephina“ in Czernowitz. Eine Universität am Ostrand der
Habsburger-monarchie // Gelebte Multikulturalität. Czernowitz und die Bukowina, Frank-
furt am Main, 2010, p. 75.
5 Alma Mater Francisco Josephina. Die deutschsprachige Nationalitäten-Universität in Czerno-

witz, editată de Rudolf Wagner, München, 1975, p. 41.

159

această universitate se vor crea trei facultăţi, de Teologie Ortodoxă, Drept
şi Filozofie, instruirea se va desfăşura în limba germană, iar universitatea
se va bucura de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi alte universităţi aus-
triece6.
La festivităţile cu prilejul inaugurării Universităţii din Cernăuţi au
participat un număr mare de oaspeţi din Monarhia Austro-Ungară, printre
care ministrul învăţământului şi cultelor Karl Stremayer, delegaţii din par-
tea Academiei de Ştiinţe din Viena, din partea universităţilor din Viena, Pra-
ga, Graz, Innsbruck, Lemberg, Krakovia, de la mai multe universităţi ger-
mane. Marele absent de la aceste manifestări a fost însuşi împăratul Franz
Josif I. El a vizitat pentru prima dată Universitatea din Cernăuţi abia peste 5
ani, la 16 septembrie 18807.
Festivităţile de la Cernăuţi au fost boicotate de reprezentanţii no-
bilimii şi intelectualităţii româneşti din Bucovina, care erau nemulţumiţi că
nu s-a înfiinţat o universitate românească sau cel puţin mai multe catedre
la cele trei facultăţi cu instruire în limba română. Românii bucovineni au
refuzat să participe şi la manifestările organizate cu prilejul împlinirii a 100
de ani de la ocuparea Bucovinei de către Imperiul habsburgic şi au preferat
să meargă la o adunare de comemorare a domnitorului Grigore al III-lea
Ghica, organizată la Iaşi pe 1 octombrie 1875.
La 4 octombrie 1875 a fost mai întâi dezvelită statuia Austriei, în
piaţa Austriei din centrul oraşului Cernăuţi. Mitingul solemn cu ocazia in-
augurării universităţii s-a desfăşurat în sala clădirii, unde până atunci a ac-
tivat Şcoala Normală din Cernăuţi. În zilele următoare a debutat procesul
de învăţământ la toate cele trei facultăţi. În primul an de studii au fost cre-
ate opt catedre la Facultatea de Teologie şi căte 10 catedre – la celelalte
două facultăţi. În anii următori, numărul total al catedrelor de la Universi-
tate s-a mărit de la 28 la 53 (10 la Facultatea de Teologie, 15 – la Drept şi
28 – la Filozofie), ceea ce corespundea atunci şi altor universităţi austriece,
cu excepţia Facultăţii de Medicină, care nu a existat la Cernăuţi8.
La Universitatea din Cernăuţi au fost angajaţi mai mulţi profesori de la
diferite universităţi din Austro-Ungaria şi Germania. Doar la Facultatea de Teo-
logie, toţi profesorii erau români bucovineni, cei mai mulţi veniţi de la Institu-
tul de Teologie, care a şi fost transformat în facultate9. Primul corp profesoral
al Universităţii din Cernăuţi era constituit din 28 de persoane, dintre care 14
germani, 10 români (rectorul Constantin Tomaşciuc, profesorul de limbă
română Ioan Sbiera, restul fiind de la Facultatea de Teologie) şi 4 ucraineni10.

6 Ion Nistor, Istoria Bucovinei, p. 212-215.
7 Чернiвецкий Унiверситет. 1875-1995 …, p. 12-13.
8 Franz Hieronymus Riedl, Die Universität Czernowitz als völkerverbindende Institution 1875-1919 //

Der Donauraum. Zeitschrift des Forschungsinstitutes für den Donauraum, 15 Jg., Wien, 1970, p. 221.
9 Erich Prokopowitsch, op. cit., p. 20-22.
10 Franz Hieronymus Riedl, op. cit., p. 221.

160

La începutul anului de studii 1875/76, la Universitate s-au înscris
158 de studenţi, dintre care 82 la drept, 41 – la teologie şi 35 – la filozofie.
Din Bucovina erau 99 (63%) de studenţi, iar 49 (31%) erau originari din
Galiţia. După confesiuni, 64 (40%) erau ortodocşi, 36 (23%) mozaici, 34
(22%) romano-catolici, 14 (8%) greco-catolici11.
La sfârşitul primului an de studii 1875/76, la Universitatea din Cer-
năuţi activau 29 de profesori şi învăţau 209 studenţi (39 la teologie, 120 la
drept şi 50 la filozofie). După limba maternă, 88 de studenţi erau germani,
53 români, 38 ucraineni, 27 polonezi, iar după confesiuni – 85 catolici, 70
ortodocşi, 50 mozaici, 4 protestanţi12. Din cei 88 de studenţi, care consider-
au germana drept limbă maternă, doar 38 (18% din totalul studenţilor)
erau etnici germani, iar 50 erau de naţionalitate evrei.

Activitatea Universităţii din Cernăuţi.
În perioada 1875-1919, Universitatea din Cernăuţi cu limba germană
de predare a funcţionat cu trei facultăţi: teologie ortodoxă, drept şi filozofie.
Faţă de alte universităţi austriece, la Cernăuţi nu a fost deschisă o facultate
de medicină, deşi au fost mai multe solicitări şi propuneri în acest sens. An-
ul de studii se împărţea tradiţional în două semestre, câte 5 luni fiecare. De
la 1 octombrie până la sfârşitul lunii februarie avea loc semestrul de iarnă,
iar în perioada 1 martie – 31 iulie – semestrul de vară. Până în anul 1900,
anul de studii era inaugurat oficial în ziua de 4 octombrie, când se sărbă-
torea şi ziua onomastică a împăratului. În această zi se desfăşura o şedinţă
solemnă, în cadrul căreia vechiul rector prezenta un raport despre activi-
tatea în decursul anului de studiu, care se încheia. Tot atunci, noul rector
prelua conducerea universităţii şi prezenta o comunicare ştiinţifică.
În primii ani de activitate, la Universitatea din Cernăuţi au fost înfiin-
ţate noi catedre la cele trei facultăţi, iar corpul profesoral s-a completat cu
profesori de la alte universităţi austriece ori germane. Numărul studenţilor
de la Universitate însă, a crescut foarte lent. În perioada 1876-1890, la Uni-
versitatea din Cernăuţi au studiat anual cca. 220-280 de studenţi, marea
majoritate fiind înscrişi la Facultatea de Drept. În semestrul de iarnă
1889/90, de exemplu, din totalul de 285 de studenţi, 178 (62%) studiau
dreptul, 62 la teologie şi numai 45 la Facultatea de Filozofie13.
Din toate universităţile austriece, la cea din Cernăuţi se consemna
frecvenţa cea mai slabă. În anul de studii 1884/85, de exemplu, la Universi-
tatea din Viena studiau 5.157 de studenţi, la Praga (în limba cehă) – 1.952,
Praga (în germană) – 1.517, Graz – 1.175, Krakovia – 1.025, Lemberg –
1.005, Innsbruck – 797 şi la Universitatea din Cernăuţi – doar 263 de stu-

11 Чернiвецкий Унiверситет. 1875-1995…, p. 15-16.
12 Statistische Jahrbuch, Wien, 1878, vol. V, p. 12-13.
13 Die k.k. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz im ersten Vierteljahrhundert ihres Bestan-

des. Festschrift herausgegeben vom Akademischen Senate, Czernowitz 1900, p. 161-167.

161

denţi. Universitatea din Cernăuţi era şi cel mai puţin finanţată de către stat,
comparativ cu alte instituţii superioare de învăţământ. Către sfîrşitul anilor
70 ai secolului al XIX-lea, toate universităţile austriece erau finanţate anual
cu suma de cca. 3,2 mln. florini. Universităţii din Cernăuţi au fost alocaţi, în
1876/77 – 91,4 mii florini, în 1877/78 – 109,7 mii, 1878/79 – 102,5 mii,
1879/80 – 95,9 mii, 1880/81 – 99,8 mii florini, ceea ce constituia doar cca.
3,1% din totalul finanţării universităţilor austriece14.
Din cauza frecvenţei slabe a universităţii, au existat mai multe dis-
cuţii şi chiar propuneri de transferare a acestei instituţii de învăţământ în
alt oraş. Astfel, în 1884, mai mulţi profesori austrieci, printre care Budin-
sky, Loserth, Supan, Strobl, Tangl, au semnat o petiţie prin care solicitau
strămutarea acestei universităţi în alt oraş din vestul monarhiei. Din ferici-
re această solicitare nu a fost aprobată, iar universitatea a continuat să fun-
cţioneze la Cernăuţi15.
În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, la Universitatea din Cer-
năuţi au studiat anual cca. 310-380 de studenţi, adică cu cca. 100 de stu-
denţi mai mulţi decât în deceniul anterior. Această creştere însă, s-a datorat
mai ales creşterii numărului de studenţi de la Facultatea de Drept, pe când
la celelalte două facultăţi s-a consemnat o stagnare şi chiar o diminuare a
numărului de studenţi. În anul de studii 1899/1900, când se împlineau 25
de ani de la înfiinţare, Universitatea din Cernăuţi era frecventată de 381 de
studenţi, inclusiv 292 (76%) la drept, 53 la filozofie şi numai 36 – la Facul-
tatea de Teologie16. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, la Universitatea
din Cernăuţi au studiat doar băieţi. Abia după anul 1900 s-au înscris la uni-
versitate şi studente, mai ales la Facultatea de Filozofie.
La 28 iulie 1879 a fost emis un ordin ministerial de înfiinţare, în-
cepând cu anul de studii 1879/80, a unui curs de farmaceutică la Facultatea
de Filozofie a Universităţii din Cernăuţi17. În deceniile următoare aceste
cursuri au fost frecventate anual de cca. 10-15 studenţi. Totuşi din cauza
lipsei unei facultăţi de medicină, mulţi tineri bucovineni plecau în contin-
uare la studii în alte centre universitate. Astfel, în anul de studii 1891/92,
numai la Universitatea din Viena erau înscrişi 142 de bucovineni, dintre
care 110 studiau medicina, 24 – dreptul, 5 – filozofia, 3 – farmaceutica. În
anii 1893-1896, doar la Facultatea de Medicină din Viena s-au înscris anual
în medie câte 79 de studenţi18.
O perioadă îndelungată, nici la Universitatea din Lvov nu a existat o
facultate de medicină, din care cauză şi tinerii din estul Galiţiei erau nevoiţi
să plece în alte centre universitare, pentru a studia această specialitate. Se-

14 Чернiвецкий Унiверситет. 1875-1995…, p. 16-17.
15 Mircea Grigoroviţă, Învăţământul în nordul Bucovinei (1775-1944), p. 131.
16 Die k.k. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz…, p. 162-168.
17 Ibidem, p. LI.
18 Чернiвецкий Унiверситет. 1875-199 …, p. 19, 28.

162

natul academic şi corpul profesoral al Universităţii din Cernăuţi a reven-
dicat de mai multe ori înfiinţarea unei facultăţi de medicină, dar fără suc-
ces. De asemenea, Dieta Bucovinei şi consiliul orăşenesc Cernăuţi au cerut
să fie completată universitatea cu o facultate de medicină, promiţând şi su-
port financiar în cazul realizării acestei solicitări. Încă în 1890, Dieta Buco-
vinei promitea că va aloca suma de 80 000 de florini în acest scop, iar auto-
rităţile locale din Cernăuţi erau de acord să contribuie cu 20.000 florini
pentru înfiinţarea facultăţii de medicină19.
În anul de studii 1892/93, Senatul academic al Universităţii a solicitat
din nou deschiderea unei facultăţi de medicină, iar în decembrie 1892, o del-
egaţie din partea universităţii a plecat la Viena. La 12 decembrie 1892,
această delegaţie a fost primită în audienţă de însuşi împăratul Franz Iosif I,
care a recunoscut că înfiinţarea unei facultăţi de medicină la Cernăuţi este
necesară şi va transmite această dorinţă la guvern20. Deşi autorităţile provin-
ciale şi locale promiteau de asemenea să aloce bani, în anii următori nu s-a
întreprins nimic pentru deschiderea facultăţii respective. În schimb, la 9 sep-
tembrie 1894 a fost deschisă oficial Facultatea de Medicină la Universitatea
din Lemberg. La această manifestare au participat şi decanii Facultăţilor de
Drept şi de Filozofie din Cernăuţi, profesorii Arthur Skedl şi Alois Handl21.
Însă deoarece instruirea la această universitate se realiza în limba poloneză,
puţini tineri bucovineni au plecat la Lvov, pentru a studia medicina.
În 1900 a fost organizată o manifestare festivă cu ocazia aniversării a 25
de ani de la înfiinţarea Universităţii din Cernăuţi. La această manifestare a par-
ticipat ministrul învăţământului din Austria, delegaţii din partea mai multor
universităţi austriece şi germane. Manifestarea a avut loc la 2 decembrie 1900,
zi în care se sărbătorea urcarea pe tron a împăratului Franz Iosif I. În anii
următori, inaugurarea oficială a noului an de studii şi a noului rector s-a organi-
zat în ziua de 2 decembrie şi nu la 4 octombrie, cum a fost tradiţia până în 1900.
La începutul secolului al XX-lea s-a îmbunătăţit semnificativ frecven-
ţa la Universitatea din Cernăuţi, mai ales la Facultăţile de Filozofie şi Teolo-
gie, au fost înfiinţate noi catedre şi a crescut numărul profesorilor titulari.
Doar în timp de şase ani, numărul studenţilor de la universitate a crescut cu
cca. 83%, de la 381, în semestrul de iarnă 1899/1900, la 698, în semestrul
de iarnă 1905/06. La Facultatea de Drept, creşterea a fost de numai 28%, în
schimb la teologie aproape s-a triplat numărul studenţilor. Creşterea cea
mai spectaculoasă s-a consemnat la Facultatea de Filozofie (de la numai 38
studenţi, în 1899, la 229, în semestrul de iarnă 1905/06)22.

19 Die k.k. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz …, p. LXV.
20 Ibidem, p. LXIX.
21 Deutschsprachige Quellen zur Geschichte des Bildungswesens der Bukowina um 1900. Band

XIII (Berichte der abtretenden Rektoren der Universität Czernowitz), Herausgegeben von
Elmar Lechner, Klagenfurt 2001, p. 5-6.
22 Ibidem, Band XIII, p. 62.

163

Începând cu anul 1904.7% din total). Universitatea din Cernăuţi a început să or- ganizeze cursuri populare universitare în principalele oraşe din Bucovina.4% din total) studiau la Facultatea de Drept. dintre care 354 în drept (84. După calculele noastre. Wien 1918. iar 195 stu- denţi frecventau Facultatea de Teologie23. dintre care 11 de profesori de la filozofie şi două cursuri – de profesori de la drept. 38 la teologie şi 26 la filozofie. 25 Ibidem. p. 164 . Aceste cursuri s-au bucurat de mare succes în rândul populaţiei. cu scopul de a-i informa pe cetăţeni despre noile cercetări şi realizări din domeniul ştiinţei. 72-73. Aceste cursuri au fost frecventate în total de 1 396 de persoane. 26 Ibidem. 92-93. În anul de studii 1907/08. s-au ţinut 13 cursuri populare universitare la Cernăuţi. 23 Oesterreichische Statistik. Suceava şi Siret au fost frecventate de 2 289 de persoane26. la Rădăuţi şi Siret. În anul de studii 1909/10. În anul de studii 1912/13. vol. învăţători. profesori. majoritatea absolută în drept. 409 studenţi (inclusiv 112 studente) erau înscrişi la filozofie. comercianţi25. Atunci au promovat cu succes 91 de persoane (82 în drept. 96-97. În anii următori a continuat să crească rapid numărul studenţilor de la Universitatea din Cernăuţi. ediţie nouă. 418 persoane au obţinut titluri ştiinţifice la Universitatea din Cernăuţi. cei mai mulţi fiind funcţionari de stat sau particulari. dintre care peste 50 anual în ştiinţele de drept. p. studenţi. Atunci la 14 cursuri populare universitare din Cernăuţi au asistat 2 813 persoane. Din anul următor. de exemplu. În anii din ajunul războiului. Cei mai mulţi studenţi (590 sau 49. iar la două cursuri din Siret au fost prezente 427 de persoane. 2-5. care au obţinut titluri ştiinţifice. 12 cursuri din Cernăuţi au fost frecventate de 1 746 persoane. 14. 6 la filozofie şi 3 la teologie)24. dintre care 881 din Bucovina şi 203 originari din Galiţia. caiet 3. astfel de cursuri s-au des- făşurat şi la Suceava. În primii ani. în perioada 1891-1905. În anul de studii 1912/13 s-a consemnat numărul cel mai mare de persoane. trecând de 1 000 după anul 1910. anual cca 60-70 de persoane au pro- movat la Cernăuţi. cursuri populare universitare s-au organi- zat pentru prima dată şi în afara oraşului Cernăuţi. astfel de cursuri populare s-au organizat doar la Cernăuţi. iar 10 cursuri populare din oraşele Rădăuţi. 24 Deutschsprachige Quellen …. un număr tot mai mare de per- soane au promovat sau au obţinut titluri ştiinţifice la Cernăuţi. Pe parcursul fiinţării Universităţii. p. la această universitate învăţau 1 194 de studenţi (inclusiv 117 studente). 82. în decurs de 15 ani. la 4 cursuri din Rădăuţi au asistat 960 persoane. Band XIII. p. Numărul cel mai mare de participanţi la astfel de cur- suri populare universitare s-a înregistrat în anul de studii 1911/12. Atunci.

fiindcă pe perioada aflării în funcţie. de regulă apropiată de activi- tatea sa profesională. Juristul Constantin Tomaşciuc a fost numit primul 27 Berichte der abtretenden Rektoren der Universität Czernowitz // Deutschsprachige Quel- len…. frecvenţa student- ţilor. rectorul universi- tăţii devenea simultan şi deputat în Dieta Bucovinei. Elmar Lechner a editat într-un volum separat rapoar- tele de activitate ale foştilor rectori. decanii şi prodecanii celor trei facultăţi şi câte un senator din partea fiecărei facultăţi). Astfel. care se numea senator şi era ales pentru o perio- adă de activitate de trei ani. 1-98. După expirarea termenului de un an de aflare la conducerea universităţii. iar în 2001. Aceste rapoarte erau publicate anual de către Uni- versitate. În aceeaşi şedinţă solemnă. Band XIII. Funcţia de rector avea şi o mare importanţă politică. fiecare profesor titular de la cele trei facultăţi avea posi- bilitatea reală să fie ales rector. În această zi festivă. Atât rectorul. Senatul academic şi corpul profesoral al Universităţii din Cernăuţi. noul rector prelua conducerea uni- versităţii şi prezenta o comunicare ştiinţifică. Klagenfurt 2001. susţinerile de doctorat. asigurându-se astfel o continuitate şi o bună administrare în fruntea universităţii. Până în 1900. cinci ger- mani şi un ucrainean. dintre care cinci români. 165 . Totodată. fostul rector ocupa în mod automat încă un an funcţia de prorector. pentru anii de studii 1892/93 – 1912/1327. având posibilitate să influenţeze deciziile din parlamentul provincial şi să promoveze interesele universităţii. Profesorii titulari de la fiecare facultate de asemenea anual desfă- şurau alegerile pentru noul decan. inaugurarea oficială a noului an de studii şi a noului rector avea loc la 4 octombrie. Primul Senat academic al universităţii a fost ales la 22 septembrie 1875 şi era constituit din 11 persoane. Pe parcursul fiinţării Universităţii austriece la Cernăuţi. cât şi decanii erau aleşi pentru o perioadă de activitate de un singur an. vechiul rector prezenta un raport de activitate. Senatul academic al Universităţii din Cernăuţi era constituit din 11 profesori (rectorul şi prorectorul universi- tăţii. decan sau senator şi să participe activ la conducerea univeristăţii. modificările produse în corpul profesoral. p. în care indica cele mai importante evenimente desfăşurate la universitate. completarea bib- liotecii universitate etc. apoi această manifestare s-a desfăşurat anu- al la 2 decembrie. care în anul următor ocupa funcţia de prodecan. Fiecare facultate avea încă câte un reprezentant în Senatul acade-mic al Universităţii. dar de obicei era respectată regula ca o dată la trei ani să fie ales rector reprezentantul unei facultăţi. La alegerea rectorului participau toţi profesorii titulari ai Universităţii. Această modalitate de alegere a Senatului academic asig- ura reprezentarea proporţională a celor trei facultăţi şi continuitatea în ac- tivitate. bursele acordate studenţilor. s-a respectat tradiţia de desfăşurare anuală a alegerilor rectorilor şi decanilor facultă- ţilor.

Isidor de Onciul. În semn de recunoştinţă faţă de meritele sale în înfiinţarea universităţii. Band XIII. Alex- ander Supan. Friedrich Kleinwächter (1882 şi 1893). care perioade îndelungate au activat la Universitate. fiindcă profesorii aleşi în funcţiile respective (Ernst Hruza. Arthur Skedl. Festschrift zu deren 25jährigen Bestande. Julius von Roschmann-Hörburg. consac- rat lui Constantin Tomaşciuc. 21. Pe parcursul fiinţării Universităţii austriece. Ioan Sbiera. 259. Ferdinand Zieglauer. 84. p. aceeaşi profesori au fost aleşi de mai multe ori decani ai facultăţii respective: Euse- biu Popovici (de 6 ori). 11 români (majorita- tea de la Facultatea de Teologie). 14 – de la Drept şi 10 – de la Facultatea de Teologie. Emil Schrutka-Rechtenstam. editat de Isabel Röskau-Rydel. inclusiv 7 profesori au ocupat această funcţie de două ori. Julius von Roschmann-Hörburg (de 3 ori). în prezenţa unui public numeros28. 166 . 31 Anton Norst. La Facultatea de Filozofie. Constantin Po- povici. Friedrich Becke.a. În anii de studii 1896/97 şi 1910/11 au fost organizate alegeri repetate a rectorilor. Rectorii şi decanii facultăţilor erau aleşi fără nici un fel de restricţie etnică sau confesională. la 17 octombrie 1898 a fost inaugurat în Grădina Publică din Cernăuţi un monument. Isidor de Onciul şi Emilian Voi- uţchi (de câte 5 ori). Constantin Popovici. respectiv Mathias Frie- dwagner) între timp s-au transferat la alte universităţi30. în 1889. Carl Zelinka. La Facultatea de Drept. Josef Strobl. Berlin 1999. Teodor Tarnavschi şi Vasile de Repta (de câte 4 ori). de cele mai multe ori au fost aleşi decani profesorii Friedrich Schuler von Libloy şi Friedrich Kleinwächter (de câte 6 ori). Eusebiu Popovici (1880 şi 1895). Vasile Găină. p. având atunci doar 35 de ani. 9 evrei şi doi ucraineni29. Johannes Kromayer. Julius Jüthner ş. Josef Lukas.rector al noii universităţi. În Senatul academic al Universităţii au activat mai mulţi ani la rând în calitate de senatori profesorii de teologie Alexie Comoroşan. Vasile de Repta. Die Bukowina // Deutsche Geschichte in Osten Europas. p. La Facultatea de Teologie erau cei mai puţini profesori titulari. Carl Hiller (de 4 ori). Czernowitz. Alexander Grawein. 23-40. Band XIII. 1900. în perioada 1875-1914 au fost aleşi nu mai puţin de 33 de decani. 17. Emilian Voiuţchi (în 1892 şi 1901)31. Până în 1914 au fost aleşi 16 rectori de la Facultatea de Filozofie. p. 29 Emanuel Turczynski. De două ori au fost aleşi rectori profesorii Ferdi- nand Zieglauer von Blumenthal (în 1876 şi 1899). Franz Hauke. Emilian Voiuţchi. iar la Uni- versitatea din Cernăuţi a activat până la moartea sa. 28 Deutschsprachige Quellen…. la Cer- năuţi au activat 44 de rectori. 30 Deutschsprachige Quellen…. Friedrich Schuler von Li- bloy (1878 şi 1890). profesorii de la Facultatea de Filozofie Emil Kaluzniacki. dintre care 22 germani. Alma mater Francisco-Josephina. Din această cauză. Galizien. Richard Przibram. ju- riştii Raban von Canstein. El a fost ales de mai multe ori deputat în Dieta Bucovinei şi în Parlamentul de la Viena. Alois Handl (1879 şi 1894).

35 Statistische Jahrbuch. era înlesnit substanţial şi de pro- porţia numerică favorabilă dintre profesori şi studenţi. toţi profesorii au fost bucovineni. 12 evrei. Graz (14).. Corpul profesoral al Universităţii din Cernăuţi s-a străduit să ridice prestigiul ştiinţific al acestei instituţii superioare de învăţământ. V. Localul Universităţii. Din totalul acestor profesori. precum şi o colaborare foar- te bună între profesori şi studenţi. p. Din cei 127 de profesori titulari şi extraordinari. p. 44 – la drept şi 68 – la Facultatea de Filozofie. La Universitatea din Cernăuţi au mai fost angajate 16 persoane. La momentul înfiinţării. Pe parcursul fiinţării Universităţii din Cernăuţi. 167 . p. Richard Przibram (31). profe- sorul de la drept Friedrich Kleinwächter (34 de ani)34. caiet III. 69 (54% din total) au lucrat mai puţin de 10 ani la universitate. Eusebiu Popovici (33). vol. În perioada 1875-1918. în primul se- mestru de studiu 1875/76. Praga (8) şi Innsbruck (7). de mai multe ori s-a ridicat problema construcţiei unei clădiri corespunzătoare pentru o astfel de instituţie de învăţământ. cei mai mulţi de la Viena (44). Astfel. alţi 9 profesori au sosit de la diferite universităţi germane. 33 Ibidem. Emilian Voiuţchi (31). La Univer- sitate au activat profesori de diferite etnii şi cu diferite viziuni politice. Alois Handl (30). Perioade înde- lungate au lucrat la această universitate profesorii de teologie Constantin Popovici (42 ani). profesorii de la Facultatea de Filozofie Emil Kaluzniacki (39 ani). XIV. 32 – de la 11 până la 20 de ani. p. 34 Ibidem. la Universitatea din Cernăuţi au activat în to- tal 127 de profesori titulari şi extraordinari. 87 au fost de naţionalitate germani. dintre care 15 la teologie. fără însă a compromite atmosfera colegială din cadrul instituţiei. care anterior au ocupat diferite funcţii publice. iar 8 profesori s-au dedicat mai mult de trei decenii activităţii profesionale la Universitatea din Cernăuţi. Stephan Smal-Stocki (34). fiind transferaţi de la alte universităţi austriece. care a existat între studenţi şi corpul profesoral. p. 61. vol. cit. Durata medie de activitate a unui profesor la Cernăuţi a fost de 13 ani33. 6-9.020 de studenţi şi 109 studente35. op. Universitatea nu dis- 32 Erich Prokopowitsch. 12-13. iar în 1913. la 72 de profesori reveneau 1. Numai la Facul- tatea de Teologie. doi sloveni şi un ceh. la 29 de profesori reveneau 209 studenţi. Oesterreichische Statistik. Ma- rea majoritate a acestor profesori s-au angajat la Cernăuţi. 18 – de la 21 până la 30 de ani. iar alte 12 persoane au lu- crat mai întâi la alte instituţii de învăţământ din Cernăuţi. Isidor Hilberg (37). 38-39. 20 români (13 la Teologie. 1918. ediţie nouă. caracterizată printr-o înaltă disciplină şi exigenţă ştiinţifică. 29-34. 5 ucraineni. 5 la Filozofie şi doi la Facultatea de Drept). Acest contact atât de important. dintre care 13 români şi doi ucraineni32.

unde activa şi Universitatea. când Şcoala Normală a obţinut un nou sediu şi a eliberat jumătate din clădirea. Aici şi-au făcut studiile studenţii de la drept şi filozofie. în Grădina Botanică a univer- sităţii s-au ridicat câteva clădiri.punea de o clădire proprie şi temporar a fost plasată în localul Şcolii Normale din oraş. În 1876 au fost completate catedrele de ştiinţe naturale la Facultatea de Filozofie şi au fost înfiinţate câteva institute. p. în 1888. cabinetele pentru seminare. LVI-LVII. unde îşi aveau sediul mitropoliţii şi Consistoriul ortodox al Bucovinei. astfel că la 5 noiembrie 1888 Universitatea a preluat în întregime clădirea. chiar de la fiinţare această facultate a fost plasată în corpul din stânga al Re- şedinţei Mitropolitane. 37 Die k. nu dis- punea de spaţiu adecvat pentru aceste institute. pentru a fi plasate catedrele. În 1882 s-a început construcţia unei clădiri pentru institutele de chi- mie. suma de 5 500 florini pentru realizarea unor lucrări de adaptare la nece- sităţile universităţii a spaţiilor. Într-o situaţie mai privilegiată s-a aflat Facultatea de Teologie Or- todoxă. s-a decis ca temporar institutele de ştiinţe naturale să fie plasate în corpul din dreapta a Reşedinţei Mitropolitane şi anume. prin ordinul din 16 septembrie 1888. 168 . astfel că în oc- tombrie 1883 cele trei institute menţionate au fost transferate în noul lo- cal37. fizică şi mineralogie. Deoarece Fa- cultatea de Teologie a fost susţinută financiar de Fondul Bisericesc ortodox. o clădire monumentală şi printre cele mai frumoase ale oraşului Cernăuţi. Graţie bunăvoinţei Consis- toriului ortodox. Universitatea însă. cit. auditoriile. În a doua parte a clădirii a con- tinuat să funcţioneze Şcoala Normală din Cernăuţi. Tot atunci. unde încă funcţiona Şcoala Normală din Cernăuţi. După 1877. precum şi auditoriile pentru studenţi. evident nu putea fi rezolvată rapid problema unui sediu separat. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz …. Încă la 5 septembrie 1878 a fost emis un ordin ministerial. ceea ce a permis îmbunătăţirea condiţiilor de studii la specialităţile nominalizate. op. În anii 1864-1882 s-a construit Reşedinţa Mitropolitană.. care au fost eliberate de Şcoala Normală. Lucrările de reabilitare s-au finisat la începutul lunii noiembrie. 36 Erich Prokopowitsch. În această parte a clădirii au fost plasate administraţia. în localul unde era şi biserica seminarială.k. 46. p. biblioteca. Deoarece de la luarea deciziei privind înfiinţarea universităţii şi pâ- nă la deschiderea sa oficială a trecut mai puţin de un an. Totuşi această dolenţă s-a realizat abia peste un deceniu. Facultatea de Teologie a dispus de suficient spaţiu în această clădire. prin care se decidea transmiterea către Universitate şi a părţii din clădire. seminarele şi biblioteca facultăţii. De aceea s-a luat decizia ca temporar Universitatea să obţină jumătate din clădirea Şcolii Normale din Cernăuţi. utilizate de profesorii şi studenţii Facultăţii de Filozofie36. Clădirea a fost finisată peste un an. Ministerul Cultelor şi Învăţământului a aprobat.

După anul 1900 a crescut rapid numărul studenţilor la Universitate. Terenul propus de autorităţile locale. care ar fi urmat să fie plătită în 20 de rate anuale. Rectorul Walter von Hörmann a solicitat în şedinţa Dietei din 17 octombrie 1903 să fie aprobată suma de 200 000 de coroane. iar numărul insuficient de auditorii şi cabinete constituia o piedică serioasă pentru buna desfăşurare a procesului de instruire. LXIII. La 16 noiembrie 1906. Obţinerea întregii clădiri de la Şcoala Normală şi construcţia localurilor pentru institutele de cercetare a rezolvat doar temporar problema asigurării universităţii cu spaţiu adecvat pentru instruire şi cercetare. p. Consiliul local a reconfirmat o decizie mai veche. În acelaş an. 40 Deutschsprachige Quellen…. pentru o perioadă de 25 de ani. unde se afla universitatea şi alte institute de cercetare38. La începutul secolului al XX-lea. bani care ar fi urmat să fie utilizaţi pentru construcţia noului sediu universitar. prin care era dispus să procure clădirea unde activa atunci Universitatea. trei auditorii cu câte 44 de locuri şi două cu câte 24 de locuri). la începutul an- 38 Die k. 18. vizavi de Grădina Publică. În şedinţa Consiliului orăşenesc din 9 iulie 1903.k. în mod gratuit. pentru suma de 350 000 de coroane. În anul de studii 1906 / 07. cu suprafaţa de 18 700 m2. 169 . care se afla între spitalul provincial şi cazarma cavaleriei. Dieta Bucovinei şi autorităţile locale din Cernăuţi au solicitat de mai multe ori construcţia unei clădiri separate pentru Universitate. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz …. Band XIII. secretarul Universităţii şi consilierul local Anton Norst a solicitat ca autorităţile locale să achiziţioneze clădirea veche a Universităţii şi grădina alăturată. Senatul Universităţii. La 29 decembrie 1903. în cazul dacă s-ar aproba construcţia unei clădiri noi pentru Universitate. să procure vechea clădire a Universităţii şi terenul adiacent pentru suma de 450 000 de coroane. Consiliul local era dispus să ofere un teren de lângă cimitirul vechi catolic. care ar fi urmat să fie utilizată pentru construcţia noii clădiri universitare. De asemenea. un teren de lângă strada Transilvaniei. De asemenea. rectorul Eugen Ehrlich co- munica Ministerului Cultelor şi Învăţământului că Universitatea dispunea atunci de numai 6 auditorii (o sală pentru 81 locuri. adică exista spaţiu doar pentru 249 de ascultători sau pentru 1/3 din totalul studenţilor39. În schimb. 1875-1995…. la Universitate erau în total 799 de studenţi. În şedinţa din 24 iunie 1905. 39 Чернiвецкий Унiверситет.institutele de zoologie şi botanică au fost transferate de la Reşedinţa Mitro- politană în localul. p. auto- rităţile provinciale erau dispuse să ofere în acest scop. care timp de 20 de ani (câte 10 000 anual) să fie alocată în scopul con- strucţiei unui nou local pentru Universitate. unde ar fi urmat să se ridice noua clădire a Universi- tăţii40. Dieta Bucovinei a aprobat o subvenţie de 250 000 de coroane. 44. din mai multe motive nu a fost acceptat să fie utilizat pentru un nou local al Universităţii. p. la 18 noiem- brie. Consiliul local Cernăuţi a hotărât.

Dieta Buco- vinei a acceptat această solicitare a guvernului şi a aprobat transferarea Bibliotecii provinciale către Universitate. Senatul academic a sus- ţinut un proiect al noii clădiri. Încă în timpul evenimentelor din anul 1848. Fondul Bisericesc ortodox. După anul 1861. fruntaşii vieţii politice din Cernăuţi au desemnat un comitet pentru întemeierea şi administrarea „Bibliotecii Ţării”. Astfel. Biblioteca Universităţii din Cernăuţi. 86. s-au purtat mai multe discuţii concrete atât la Viena. Învăţământul în nordul Bucovinei (1775-1944). Către anul 1875. intelectualitatea din Bu- covina s-a străduit să deschidă o bibliotecă provincială la Cernăuţi. Deşi autorităţile centrale de la Viena au susţinut toate aceste iniţi- ative. obţinând subvenţii şi continuând să activeze ca o bibliotecă pub- lică provincială. Senatul academic şi rectorii Universităţii au solicitat şi în anii următori să fie construit un nou sediu universitar. La 26 martie 1851. Comitetul Dietei şi autorităţile de stat au semnat un acord privind acest transfer. Lipsa unui spaţiu corespunzător pentru instruire şi cercetare a constituit o piedică importantă. conducerea Universităţii a fost nevoită să închirieze mai multe spaţii din clădirile apro- piate. şi s-a ad- resat către ministerul de resort cu recomandarea să fie aprobat proiectul respectiv42. 42 Ibidem. La 30 noiembrie 1875. autorităţile provinciale şi locale. apoi profesorul Aron Pumnul43. această bibliotecă a trecut în subordinea autorităţilor pro- vinciale. Din această cauză. În şedinţa din 12 mai 1875. cât şi la Cer- năuţi. elaborat de arhitectul Gottesmann. Biblioteca provincială din Cernăuţi dispu- nea de circa 15 000 de volume. p. unde s-au desfăşurat seminare şi au fost plasate mai multe institute. în realitate până în 1914 nu s-a ajuns la luarea unei decizii concrete privind demararea lucrărilor de construcţie. 161. p. broşuri şi reviste. 53. Biblioteca provincială practic s-a 41 Deutschsprachige Quellen…. Aşadar.ului 1905. La 28 martie 1911. 43 Mircea Grigoroviţă. 52. 170 . mi- nistrul învăţământului Karl von Stremayer a propus ca „Biblioteca Ţării” să treacă în subordinea universităţii. care a îngreunat dezvoltarea Universităţii din Cernăuţi în perioada stăpânirii austriece. care s-a realizat la 22 decembrie 1875. Noua bibliotecă s-a deschis la 29 septembrie 1852 şi a dispus şi de o secţie de carte românea- scă. Au fost angajaţi chiar arhitecţi şi ingineri pentru elaborarea unor proiecte a viitoarei clădiri. erau dispuse să contribuie cu surse financiare importante pentru construc- ţia unui nou local al Universităţii din Cernăuţi. mitropolitul Vladimir de Repta a solicitat Consistoriului ortodox aprobarea sumei de 100 000 de coroane pentru susţinerea construirii noii clădiri a Universităţii din Cernăuţi41. de care a avut grijă Iacob Vorobchevici. p. În toiul discuţiilor privind înfiinţarea noii universităţi la Cernăuţi.

171 . până în 1900. era numit custode al noii biblioteci univer- 44 Die k. autorităţile de la Viena au aprobat pentru biblioteca universitară o subvenţie de 20 000 florini. iar în 1890. p. p. 48 Die k. utilizată în principal pentru procurarea cărţilor şi revistelor46. p. 137-138. familia sa a dăruit bibliotecii 2 249 volume. iar 47.611 volume au fost procurate.transformat în Bibliotecă universitară. În primii doi ani de fiinţare. 3 200 de teologie. op. 6 600 pentru ştiinţele naturale.k. iar din 1897 a constituit 9 000 de florini anual.k. În to- tal. Cu aceşti bani au fost procurate cărţi de specialitate şi amenajată biblioteca. Biblioteca Universităţii din Cernăuţi a beneficiat de subvenţii de la stat în valoare de 28 054 florini.056 vol- ume de la însuşi împăratul Franz Iosif I. 23 740 disertaţii (marea majoritate obţinute prin donaţii de la diferite universităţi austriece şi ger- mane). costurile pentru întreţinerea Bibliotecii Universităţii s-au ridicat la 436 675 florini. 46 Anton Norst. Biblioteca dispunea de cărţi şi broşuri la diferite specialităţi. inclusiv 8 291 de volume de la profesorul Paul von Roth din München. dintre care 224 600 florini s-au cheltuit pentru întreţinerea personalului. op.544 de vol- ume şi broşuri44. romane (1 300) sau slave (1 300). Către anul 1900. Carl Reifenkugel. p. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz…. donând prin transfer 15. la sfârşitul anului 1899 în Biblioteca Universităţii erau 27 800 volume despre drept şi ştiinţele statului. Biblioteca Universităţii din Cernăuţi. Un număr mare de cărţi erau la filologia germană (5 160). 81 broşuri şi 51 planşe48. Încă la 18 aprilie 1875. 12 277 procurate şi 3 653 volume obţinute din alte donaţii45. 1 100 de cărţi erau la filologia română. limbile clasice (4 700). În 1878. cit. 10 600 de istorie.544 obţinute prin transfer de la Biblioteca provincială. Biblioteca a obţinut 66 739 de volume în urma diferitor donaţii. 133. 133. Biblioteca Universitară a obţinut o donaţie importantă de 1. iar 181 054 florini a constituit subvenţia de la stat. În 1875 au fost cumpărate 12. 128. p. după moartea primului rector Constantin Tomaşciuc. care din 1892 s-a mărit la 7 000 florini.. atât da- torită procurării de noi cărţi. biblioteca deţinea deja 133 186 volume. La sfârşitul anului 1875. 76. 45 Ibidem. Deja în 1875. dotaţia anuală a fost de 6 000 florini. 47 Erich Prokopowitsch. 48. 2 000 de filozofie. dintre care 15. Potrivit unei statistici. pe atunci scriptor la Bibli- oteca Universităţii din Lemberg. Aceşti bani erau des- tinaţi în principal pentru procurare de cărţi şi reviste de specialitate.. 134. 127. dispunea de 31 479 de volume. 17 380 diferite programe.277 de volume pentru noua bibliotecă. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz…. 12 457 broşuri şi 572 planşe47. Începând cu 1877. Fondul de cărţi al Bibliotecii Universităţii a crescut continuu. cât şi donaţiilor sau schimburilor cu alte bib- lioteci. Timp de 25 de ani. cit.

în funcţii de bibliotecari superiori activau Theodor Grienberger. 52 Personalstand der Franz Josephs-Universität zu Czernowitz im Studienjahre 1918/19. 53 Deutschsprachige Quellen…. un scriptor şi câţiva lucrători auxiliari. Pentru comparaţie. 48.000 de exemplare. 1875-1995 …. Deşi Universitatea din Cernăuţi a funcţionat cu limba germană de in- struire. 51 Deutschsprachige Quellen…. 50. biblioteca Facultăţii de Teologie deţinea cca. să conducă Biblioteca universitară. Carl Reifenkugel a condus Bib- lioteca Universitară din Cernăuţi timp de aproape trei decenii. op. 14 000 de volume. El a fost mai mult de două de- cenii custode. Ioan Ronguz şi Robert Klement. 78. un cus- tode. 32. 50 Чернiвецкий Унiверситет. 49 Anton Norst. 96. cit. director al Bibliotecii era în continuare Friedrich Baum- hackl. La începutul secolului al XX-lea. Czernowitz. Facultatea de Teologie a dispus de o bibliotecă separată. această instituţie superioară de învăţământ a jucat un rol important în ridicarea nivelului de instruire şi cultură a populaţiei Bucovinei. 18. a publicat un şir de ar- ticole despre istoria şi populaţia Bucovinei.. această subvenţie s-a mărit la 3 200 de coroane anual. care se afla în clădirea Reşedinţei Mitropolitane. cit. care atunci era custode. Până în 1900. La 9 aprilie 1904. El a condus biblioteca până la sfârşitul stăpânirii austriece. graţie donaţiilor şi achiziţiilor de cărţi noi. Biblioteca universitară din Cernăuţi a ajuns să dispună de un fond impresionant de peste 200. Senatul Universităţii l-a desemnat pe profesorul Johann Polek. p. director al acestei biblioteci a fost numit Friedrich Baum- hackl51. p. La sfârşitul anului 1899. La sfârşitul anului 1904. p. La 13 sep- tembrie 1913. 172 . 20. În anul de studii 1918/19. majoritatea la specialitatea de teologie54. iar 55 598 – cumpărate de către bibliotecă. iar până în 1912. biblioteca de la Facultatea de Teologie a primit anual o subvenţie de 1 000 de florini. Personalul bibliotecii era constituit din director.sitare din Cernăuţi. p. Către anul 1919. 54 Erich Prokopowitsch. op. Johann Polek a fost un istoric cunoscut în Bucovina. 97. Custode al Bibliotecii au fost Ioan Sbiera (în anii 1880-1881) şi Jo- hann Polek (din 1881)49. La Uni- versitate au activat profesori de diferite etnii şi cu diferite viziuni politice. După 1904. iar până în 1913 a condus Biblioteca Universităţii. Nicolae Cotlarciuc era bibliotecar de clasa I. iar Maximilian Hacman şi Leo Winkler von Seefels – bibliotecari de clasa II52. această bibliotecă dispunea de 7 544 de volume. Band XIII. dintre care peste 100 mii obţinute prin donaţii. în 1902 dispunea de un fond de 168 598 de exemplare.. fondul de carte al bibliotecii a ajuns la 12 830 de exemplare53. p. Biblioteca Universităţii din Cernăuţi deţinea un fond de cărţi de 229 320 exemplare50. înfi- inţată cu mult înaintea celei din Cernăuţi. Bib- lioteca Universităţii avea 160 428 de cărţi şi broşuri în fondul său. În afară de Biblioteca Universităţii. Către anul 1918. p. Band XIII. până în 1903. Biblioteca Universităţii din Lemberg.

The University of Cernauti played an important role in rising of the level of public education and culture of population of Bukovina. Această facultate a contribuit mult la formarea intelectualităţii româneşti şi ucrainene din Bucovina. iar Facultăţile de Teo- logie din Bucureşti. Summary The opening ceremony of the German University in Cernauti was held on October 4. a situaţiei materiale bine asigurate de Fondul Bisericesc ortodox. and two Ukrainians. Mulţi distinşi teologi români şi-au făcut studiile şi doctoratul la Cernăuţi. 11 români. Pe parcursul fi- inţării Universităţii austriece. including 22 Germans. precum şi o colaborare foarte bună între profesori şi studenţi. In the period 1875-1919. 9 Jews. Over the existence time of the Austrian University in Cernauti. ci şi mulţi tineri ortodocşi din România. şi chiar din Bulgaria. including 14 Germans.fără însă a compromite atmosfera colegială din cadrul instituţiei. 12 Jews. Alături de instituţiile similare din Kiev şi Atena. Un rol aparte în cadrul Universităţii din Cernăuţi l-a îndeplinit Facul- tatea de Teologie ortodoxă. dintre care 22 germani. and 68 – at the Faculty of Philosophy). Arad s-au constituit în mare parte după modelul celei de la Cernăuţi. a activităţilor misionare şi culturale la sate. functioned with three faculties: Theology. 20 Romanians. singura de acest fel în Monarhia Austro-Ungară. of which 87 Germans. Preoţii ortodocşi din Bucovina s-au bucurat de un mare prestigiu în societate datorită înaltei lor pregătiri academice şi comportamentului moral. 11 Romanians. Rectorii şi decanii facultăţilor erau aleşi fără niciun fel de restricţie etnică sau confesională. caracteri- zată printr-o înaltă disciplină şi exigenţă ştiinţifică. celebra Facultate de Teolo- gie din Cernăuţi a fost considerată decenii de-a rândul un focar al spirituali- tăţii ortodoxe. five Ukrainians. At the University of Cernauti worked in total 127 full and part time professors (15 at Faculty of Theology. Law and Philosophy. the University of Cernauti with German as teaching language. 44 – at Faculty of Law. 9 evrei şi 2 ucraineni. Dalmaţia. La această facultate şi-au făcut studiile nu numai ortodocşii români şi ucraineni din Bucovina. 10 Romanians (eight being at the Faculty of Theology) and 4 Ukrainians. there worked 44 rectors. la Cernăuţi au activat 44 de rectori. Caransebeş. 1875. The first teaching staff of the University of Cernauti consisted of 28 persons. Transilvania. Serbia. © Constantin UNGUREANU 173 .

trecut în acest registru în 1848. СПб. Cru- penschi a notat că nu se ştie dacă mai există reprezentanţi ai neamului de nobili Solomon1. bazându-se pe notiţele genealogice ale lui Paul Gore.Н. ţinutul Hotin. II. la 20 aprilie 1848. moşier la Teretna (corect: Terebna). conform Tabelei despre ranguri din Rusia. op.N. vel căpitan. pe care Ioan Solomon l-a prezentat. p. cit. 7 Gh. 3 Rang civil. figu- rează Ioan Solomon (scris: Ivan Solomonov). Putea fi în Basarabia secretar gubernial. în timp ce provincia nu avea statut de gubernie? 4 În ruseşte: asesor – membru. în statul personal. incluse în regis- trul genealogic nobiliar al Basarabiei până la data de 1 ianuarie 1911. judeţul Orhei. 1812-1912. Tatăl acestui Ioan Solomon. Întocmind lista respectivă. Teodor. p. Crupenschi (А. Bucureşti. 60. după cum se ştie. vol. Acesta a prezentat ca dovedă a apartenenţei neamului său la tagma nobilimii un act datat cu anul 1810. care a fost sublocotenent în armata căzăcească6. Крупенский. 6 În ruseşte: horunjii. ambe- le ramuri fiind de origine română. р. Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru. Guvernul Regional al Basarabiei a existat până în 1828. prin care a solicitat să fie înscris în rândul nobilimii. Adunării Deputaţilor Nobilimii din Basarabia o cerere. 2 Gh. Conform datelor de arhivă. Краткий очерк о бессарабском дворянстве. Pe de altă parte. DESCENDENŢII BIV VEL CĂPITANULUI STOIAN SOLOMON Dinu POŞTARENCU Documentându-ne. Bezviconi. anexă. înregistrate în Basarabia după tragicul an 1812. Крупенский. 159. corespundea gradului militar de porucic. în 1848. în privinţa neamului boie- resc Solomon din Basarabia. funcţionarul de clasa a XII-a Ioan Teodor Solomon a înaintat. Bezviconi a tradus literal denumirea acestui rang: secretar gubernial. Adunării Deputaţilor Nobilimii din Basarabia. Una dintre acestea este cea a lui Stoian Solomon. ţinutul Iaşi. pe plan istoriografic. Bunăoară. anexă. ţinutul Iaşi.. Gh. 174 . era fiul şătrarului Vasile Solo- mon7. 1943. Gh. 5 Al Direcţiei (în ruseşte: Expediţia) Executive a Guvernului Regional al Basarabiei. 5). nu este menţionată această funcţie. Gheorghe Bezviconi a indicat două ramuri boiereşti purtătoare ale numelui de familie Solomon. înscris în registrul genealogic al nobilimii din Basarabia în 1848. Dar. Mai mult decât atât. în lista neamurilor de nobili basarabeni. р. Bez- viconi a extras această informaţie din lucrarea lui A. 66. 1 А. Bezviconi. A. care. 1912.. şi Isăicani.Н. constatăm că informaţiile despre acest neam sunt succinte şi conţin unele neclarităţi. moşier la Vâşcovăţ.N. În ruseşte: gubernski secretar.. cit. consilier. membru4 al Direcţiei Executive5 (1828-1831). op. funcţionar de clasa a XII-a3. Cea de a doua ramură o reprezenta Ioan Solo- mon(ov). ctitor al bisericii din Bleşteni (zidită în 1830). alegător la 18182.

op. Stoian Solomon a intrat iniţial în slujbă la 15 ia- nuarie 1809. acestui Ioan T.menţionând. 12 ANRM. 38. 1. în acest timp. Aceste funcţii le-a avut până când Prutul a devenit. 10 ANRM. lui i-a fost încredinţată conduce- rea străjii pământene care asigura paza frontierei de-a lungul Nistrului. 2295. 1. 171. cit. p. d. 175 . Născut în anul 1786. 2. graniţă a Imperiului Rus15. Vasile Solomon. 413. lui Ioan Solomon i-a fost recunoscută calitatea de nobil8. 14 În original: „Сверх того поручено было ему земская стража от Могилева до Криулян и определен был вел капитаном в Косауцах и Сороках”. f. d. d. 295. în con- formitate cu stipulaţiile Tratatului de pace de la Bucureşti din 1812. 88. În virtutea hotărârii Departamentului de Heraldică al Senatului Rusi- ei din 9 iulie 1851. f. inv. Prin decizia Adunării Deputaţilor Nobilimii din Basarabia. F. Având în vedere că biv vel căpitanul Stoian Solomon. 9-10 (stat personal). 9 ANRM. 88. f. f. acest Ioan Solomon a devenit angajat al Guver- nului Regional al Basarabiei. În perioada 28 decembrie 1816 – 12 ianuarie 1822. adoptată la 15 decembrie 1848. 543. d. inv. F. de unde a fost eliberat pentru a ocupa postul de membru al Judecătoriei Ţinutale Bender. d. 88. La cerere a anexat un act emis la 27 aprilie 1810 de către Divanul Principa- tului Moldovei. 63. d. 88. 88. 11 А. el a exercitat funcţia de traducător în cadrul Departamentului I al acestui guvern. 2. 166. F. 19-20 (stat personal din 1821). 399. f. d. 2. deţinându-l până în 182811. 720. în care a fost ales. Solomon figu- rează ca proprietar al moşiei Vâşcăuţi şi într-un act întocmit la 10 noiem- brie 18509. 88. f. 44 (stat personal din 1831). de către nobilime10. 134. inv. ca vameş la vămile de la Nistru din târgurile Soroca şi Raşcov. d. f.Н. care locuia în ţinutul Soroca. inv. 413. Крупенский. şi numit vel căpitan al pichetelor postate la Co- săuţi şi Soroca14. Referitor la cealaltă ramificaţie a Solomonilor basarabeni cunoaştem din documentele de arhivă că vel căpitanul Stoian Solomon a fost fiul vel căpitanului Ştefan Solomon şi nepotul medelnicerului Petraşcu Solomon13. totodată. În afară de aceasta. în care se specifica că bunelul său. f.. 2. şi nu are copii. 88. a executat cu credinţă sarcinile atribuite lui. Solomon i-a fost confirmat statutul nobi- liar12. 2. 52-53 (stat personal din 1832). era sublocotenent în armata căzăcească. d. f. d. F. La 15 ianuarie 1815. 413. 1. 343v-344. 13 ANRM. inv. Divanul Moldo- 8 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (În continuare: ANRM). a deţinut rangul de şătrar. 2. 2. F. F. inv. Ioan T. care. la 10 decembrie 1811. 1. 207. 1004. 15 ANRM. inv. fiica lui Dumitru Leondari. 6. f. 27-28. este căsătorit cu Sultana. F. 88. de la Movilău până la Criuleni. F. 258. F. Teodor Solomon. apoi a activat în cadrul Consiliului Suprem al Basarabiei (14 februarie 1822 – 28 ianuarie 1825). că stăpâneşte moşia Vâşcovăţ (Vâşcăuţi) din judeţul Orhei. inv. dat de către maiorul Hârjău tatălui lui Ioan Solomon. inv. F. El a mai depus un ordin din 31 decembrie 1790. anexă. inv. f. la 4 februarie 1825.

în componenţa ţinutului Hotin. d. de 5 ani. 2. cu 80 de locuitori birnici. 3. d. pus la dispoziţie lui Stoian Solomon de către Isprăvnicia ţinutului Hotin. F. inv. f. 1. prin care se adeverea că el deţine rangul de vel căpitan. 88. vistiernicul Sandu Sturza şi vistiernicul Iordache Ruset16. de către Isprăvnicia ţinutului Hotin. f. Catinca. prin care se confirma că în 1821 i-a ars casa pe care o avea în satul Terebna. XIX – începutul sec. 52-53. drept recompensă. de 4 ani. Alexandru. şi moşia Isăicani din ţinutul Orhei. 826. d. membrii adunării au hotărât să-l înscrie pe Stoian Solomon în registrul genealogic al nobilimii basarabene19. 2. f. 176 . F. Certificatul datat cu 4 iulie 1824. Profira.vei a decis să-i acorde. pe care a cumpărat-o. la 17 septembrie 1821. 63-64. din care motiv. f. 88-89. prin care se adeverea că el este înscris în lista nobililor basarabeni băştinaşi cu drept de vot. La 15 februarie 1817. 166- 167. p. flăcările mistuindu-i în timpul acestui incendiu o serie de documente. lui Stoian Solomon de către mareşalul provincial al nobilimii din Basarabia. a fost membru al Isprăvniciei ţinutului Hotin (1 ianuarie 1819 – 15 fe- bruarie 1822)17. Prin 1825. dispoziţia fiind semnată de către logofătul Constantin Balş. 15. f. 44. 207. Posedă moşia Bleştenăuţi. fiica comisului Constantin Iancul Măcărescu. 35. d. 1004. la 19 iulie 1819. F. dată ca zestre soţiei sale. 1. Dimitrie Râşcanu. 2. inv. 88. f. cu care are patru fete şi un băiat: Maria. F. F. el a prezentat: 1. inv. Stoian Solomon a fost desemnat în calitate de supraveghetor al străjii pământene de la Prut şi. 2. F. 1. 88. d. 207. 1. Chişinău. El a indicat în cererea depusă că locuieşte în ţinutul Ho- tin. a fost numit şef al satelor situate de partea stângă a râului Ciuhur. 37. f. 88. inv. 1. 2. 4. i-a poruncit ispravnicului ţinutului Soroca să pună în aplicare decizia respectivă. fiind ales de nobili- me. inv. F. 343v- 344. 2014. de un an. este căsătorit cu Elena. Statul personal emis. d. 295. trecute din ţinutul Soroca. la 1 mai 1812. inv. Prin hotărârea Biroului de Hotărnicie al Basarabiei din 1827 au fost confirmate hotarele moşiilor Zăbriceni. la 1 mai 1812. Aceste posturi le-a ocupat până la 31 decembrie 1818. f. aflată în ţinutul Hotin. 1009. 14. 17 ANRM. Ac- tul eliberat. Documente. 19 ANRM. care a fost desfiinţat. 207. d. În cadrul şedinţei din 29 noiembrie 1826. lui Stoian Solomon de către Divanul Moldovei. inv. 1. inv. f. Oneşti şi Porciuleni (numită şi Por- 16 ANRM. Elita social-politică şi economică a Basarabiei: sec. 543. Adunarea Deputaţilor No- bilimii din Basarabia a examinat solicitarea lui Stoian Solomon de a fi admis în tagma nobilimii. 1. cu 27 de curţi. F. 88. F. 18 ANRM. 6. Stoian Solomon cumpără de la Ioan Străjescu moşia Bleş- tenăuţi din ţinutul Hotin18. întocmită în 1818. d. în care erau enumerate funcţiile pe ca- re Stoian Solomon le-a deţinut începând cu data de 15 ianuarie 1809. de 8 ani. Lu- ând în consideraţie aceste acte. inv. şi Elisaveta. XX. 2295. 88. de 2 ani. 11. f. şase scutelnici. vol. 88. Drept dovadă a apartenenţei sale la neamul boieresc. În continuare. pe deasupra. d. Certificatul dat.

pe ca- re ea o moştenise de la părinţii săi). d. judeţul Hotin. Biroul de Hotărnicie al Basarabiei l-a detaşat în judeţul Hotin pentru a participa la delimitarea moşiilor intrate în proprietatea statului. 1. La 18 noiem- brie 1829. inv. f. care a deschis o acţiune împotriva lui Stoian Solomon. 2. 161v-162) şi 1840 (ANRM. când s-au desfăşurat noi alegeri nobiliare23. 343v-344). dar şi cu celelalte moşii înveci- nate20. inv. d.ciuleanca) ale căminarului Ieremia Ciuhureanu. 543. d. inv. prin petiţia din 30 ianuarie 1828. 435. 21 ANRM. F. Aceste proprietăţi funciare sunt enumerate şi în statele personale ale lui Stoian Solomon din anii 1839 (ANRM. 343v-344. situate în Moldova din dreapta Prutului. Constatând că în temeiul acestei hotărâri i s-a răpit o parte însemnată din moşia sa Bleştenăuţi. inv. având această calitate. man- datarul acestei moşierese21. în 1825. F. 826. 2. d. iar în 1830. Stoian Solomon i-a ocupat locul până la 8 iulie 1831. nobilimea l-a ales pe Stoian Solomon în calitate de candidat la postul de membru al Biroului de Hotărnicie al Basarabiei. 88. lui i s-a dat misiunea să supravegheze straja care izolase satul Costeşti. inv. d. 177 . 1. inv. 37. 8. întocmită în 1835. Nesatisfăcut de modul cum a fost retrasat hota- rul între moşiile Bleştenăuţi şi Hordineşti s-a arătat a fi colonelul în retragere Stanislav Moracevski. pe care Stoian Solomon le avea de la părinţii săi24. 1004. 88. Stol- niceni. F. 10. judeţul Orhei (cealaltă jumătate a acestei moşii aparţinea soţiei sale. d. soţul proprietarei celei de-a doua moşii. f. pe care acesta le cumpărase. F. 22. 44. când dosarul referitor la hotarele litigioase dintre aceste două moşii a fost din nou prezentat spre judecare Senatului Rusiei22. 20-27. inv. jumătate din moşia Isăicani. În statul personal din anul 1831 sunt enumerate proprietăţile funcia- re ale lui Stoian Solomon: moşia Bleştenăuţi. Examinarea pretenţiilor formulate de el a durat. 37. Zăhăicani şi Stângăceni ale Ecaterinei Ghica cu cele ale căminarului Ieremia Ciuhureanu a înaintat instanţei judecătoreşti Ioan Beideman. O explicaţie detaliată privitoare la hotarele moşiilor Poşciujeni. Pe foaia de titlu a listei contribuabililor din Bleştenăuţi. 1. d. 22 ANRM. F. şi părţi din moşiile satelor Alboteşti. de la spătarul Ioan Başotă. 4. după decesul lui Duca. inv. 20 ANRM. întrucât ur- mau să fie revăzute nu numai hotarele moşiei Bleştenăuţi cu moşiile Zăbri- ceni şi Porciuleni ale lui Ieremia Ciuhureanu. 543. este notat că moşia satului este proprietatea nobilului Stoian Solomon25. pe lângă Tribunalul Civil Regional al Basarabiei. 2. 818. 25 ANRM. Stoian Solomon a in- tervenit. Procesul dintre ei era în derulare şi în 1836. F. f. 88. 1. cu ocazia realizării de către autorităţile ţariste a recen- sământului fiscal al populaţiei Basarabiei. 826 (având peste 200 de file. inv. Podâma şi târgul Moneşti. d. 24 ANRM. dosarul conţine un şir de acte referi- toare la acest proces). 23 ANRM. F. 99. 44. f. f. contaminat de ciumă. 134. 6. care era membru al Biroului de Hotărnicie al Basarabiei. d. 2. 2. f. 1004. 6. F. f. La 6 mai 1831. F. În 1828.

f. fiii decedaţilor Nicolae şi Ecaterina Vârnav28. d. este notat că Stoian Solomon a avut rolul de deputat pentru supravegherea vânzării corecte a băuturilor până în 1847. inv. F. nobilii Ioan Anastasie Ciolacu şi Gheorghe Stăvărache Cihodaru. cu sârguinţa moşierului Ioan Solomon34. inv. Într-un document ecleziastic din 1875 este notat că biserica Sf. Tribunalul Civil Regional al Basarabiei a înregis- trat actul de vânzare-cumpărare asupra moşiei Volodeni din judeţul Iaşi. când împăratul Rusiei a promulgat o nouă lege privind statutul de nobil. Calitatea de nobil a lui Stoian Solomon şi a urmaşilor săi nu era recunoscută nici în anul 186931. 1. că moşia sa Bleştenăuţi din judeţul Iaşi are o suprafaţă de 2 884 de fălci29. de 29 de ani. Gheorghe P. Crupenschi.. inv. d. 207. el. F. 387. 1. f. Mihail. 27 А. p. La 2 februarie 1844. d. F. F. Catargi. f. După data de 29 ianuarie 1845. pe care a exercitat-o până în 184026. f. de 15 ani. şi anume soţia sa Elena. 90. 29. nu mai era în viaţă către data de 14 de- cembrie 1845. 48. 1. 30 ANRM. 88. pentru a fi confirmate titlurile de nobil de către Departamentul de Heraldică al Senatului Guvernant. Крупенский. f. anexă. Mai târziu. 31 Ibidem. 18. 32 ANRM. Крупенский. 208. d. de 19 ani. 32.N. 88. Deşi în lucrarea lui A. 33 Ibidem. F. 178 . Alexandru. anexă. şi Alexandru Solomon au încheiat prin bună înţelegere un act de partaj privind averea lui Stoian Solomon32. Stoian Solomon l-a înşti- inţat pe mareşalul nobilimii din judeţele Soroca şi Iaşi. născută Solomon (soţia sus-numitului Gheorghe Cihodaru). dosarele nobililor basarabeni urmau să fie expediate la Sankt Petersburg. din care am citat mai sus. p. de 27 de ani. Stoian Solomon a fost ales de către nobilime în funcţia de tutore al magaziilor de cereale rezervate din judeţul Iaşi. 34 ANRM.. inv. pe care Stoian Solomon a cumpărat-o de la fraţii Gheorghe şi Dimitrie Vârnav. 11. 1. 3. 1-9. cit. d. 37. de 24 de ani. 1004. 88. 29 ANRM. f. no-bila Ecaterina Cihodaru. când tutorii casei decedatului Stoian Solomon. nobilimea l-a ales deputat pentru supravegherea vânzării corecte a băuturilor în judeţul Iaşi (1844-1847)27.Н. cit. 1110. 343v-344.Н. precum şi succesorii răposatului: Maria Andrieş. f. La 4 octombrie 1846. La 10 iunie 1837. născută Solomon (soţia sublocotenentului în retragere Alexandru Andrieş). 1. şi Elena. inv. Printr-o petiţie depusă în februarie 1844. 15. inv. Treime din sa- tul Bleştenăuţi a fost construită în 1852. După decesul lui Stoian Solomon au rămas următorii şase copii ai săi: Maria. 28 ANRM. 700. 26 ANRM. 41. F. Ecateri- na. op. întru- cât documentele prezentate acestui for din capitala imperiului nu erau în concordanţă cu cerinţele regulamentare30. după ce a examinat o serie de dosare ale nobililor basarabeni Depar- tamentul de Heraldică a informat Adunarea Deputaţilor Nobilimii din Basa- rabia că nu a confirmat apartenenţa la nobilime a lui Stoian Solomon. d. 33. А. Pulheria. în realitate. de 5 ani33. op.

cu Liubovi. op. inv. Mihail Solomon poseda moşia părintească Volodeni şi o parte din Bleştenăuţi. el a deţinut de două ori. de 21 de ani. d. a învăţat la Liceul din Kame- neţ-Podolsk. iar ai mi- resei – nobilii Victor Antei şi Alexandru al lui Alexandru Andrieş40. 88. iar ai miresei – moşierul satului Putineşti. avându-l ca naş pe moşierul sloboziei Zăbriceni. 253v-254. în biserica din satul Bleştenăuţi a fost oficiată cununia lui Vasile Orlov. în biserica Sf. 926v-927. având 19 ani. Constantin Tuşinski (misiunea de chezaşi ai mirelui au avut-o proprietarii sloboziei Zăbriceni Ştefan al lui Ieremia Ciuhureanu şi Gheorghe al lui Gheorghe Ciuhureanu.Н. 3. F. fiul supusului Moldovei41 moşierul Constantin Negruzzi. holtei. 33. 794. Micuţul Ioan a fost botezat la biserica Sf. Deci. d. inv. F. Arhan- gheli Mihail şi Gavriil din acest sat s-a cununat Leon Negruzzi. cu Ana. 211. f. cit. p. d. 1. 6. d. 1. Fratele mai mic al lui Alexandru. 757. 1. 33. cit. 41. 1. Крупенский. 10). cu numele Liuba. mandatul de tutore al magaziilor de cereale rezervate din judeţul Iaşi38. 1. f. La 1 iulie 1851. de 30 de ani.Н. de 33 de ani. Крупенский. 767. fiica moşierului sloboziei Hincăuţi. 109. 92. numită Elena. Într-un act din 1867 se precizează că Mihail al lui Ioan Solo- mon avea în proprietate 250 de fălci din moşia Bleştenăuţi39. judeţul Iaşi. inv. soţii Mihail şi Maria Solomon aveau o fiică de 3 ani. 63. 88. 88. anexă. inv. 38 ANRM. de 17 ani. F. inv. el era căsătorit. Mihail. 977. el s-a căsătorit cu Maria. Nicolae Ioan Pa- naioti şi Alexandru Ioan Solomon). f. 180. în ziua respectivă. f. Rolul de chezaşi ai mirelui l-au avut nobilii Ioan Mihail Ghiţescu şi Nicolae Ioan Feon. judeţul Iaşi. între anii 1853 şi 1860. 207. F. Treime din satul Bleştenăuţi. F. 179 .. f. 1. La 1849. 37 ANRM. d. În 1857. judeţul Soroca. 39 ANRM. inv. Alexandru Solomon a absolvit Liceul Regional din Chişinău. op. de fiecare dată pe un termen de 3 ani. d. Fiind ales de nobili- me. 8. 88. 41 Conform sursei. În ziua de 9 noiembrie 1869. La 5 octombrie 1869.. şi stăpânea împreună cu ceilalţi moştenitori moşiile părinteşti Bleş- tenăuţi şi Volodeni din judeţul Iaşi35. 6. f. 36 Urmaşii lui Stoian Solomon figurează în documentele oficiale cu patronimicul Ioan (Ivan). Alexandru Solomon participă la oficierea cununiei dintre un supus al României şi o basarabeancă. Într-o decizie din 7 mai 1888 a Adunării Deputaţilor Nobilimii din Basarabia se precizează că Alexandru este fiul lui Stoian (Ioan) Solomon (ANRM. 431v-432 (registrul parohial de stare civilă pe anul 1869 al bisericii din Bleştenăuţi). de 35 ANRM. f. fiica moşie- rului satului Bleştenăuţi Alexandru al lui Ioan Solomon. F. nobilimea l-a ales în calitate de tutore al magaziilor de cereale rezervate din judeţul Iaşi. F. judeţul Iaşi. inv. А. 2112. 40 ANRM. 207. inv. În acest timp. p. 36. f. deplasându-se în satul Brânzeni. А. În 1844. 8. anexă. avea o fiică de 2 ani. F. d. Gheorghe al lui Gheorghe Ciuhu- reanu37. părinţii săi fiind Ale- xandru Ioan36 Solomon şi soţia sa Ecaterina a lui Hristofor. d. Pe data de 6 octombrie 1858 s-a născut Ioan.

88. Adresând. 100. Rog să-i acordaţi bursă”46. 45 Ibidem. de 27 de ani. inv. cumnatele Maria Constantin Solomon. dascălul Ioan Grâu şi pălămarul Ghe- orghe Matfeevici. Chezaşi ai miresei: Ioan Botezatu şi Alexandru Solomon42. 1. la 27 octombrie 1876. inv. 472v 473 (registrul parohial de stare civilă pe anul 1869 al bisericii din Brânzeni). şi Ecaterina Hristofor Solomon au înaintat Adu- 42 ANRM. şi Vera. nobilului Alexandru Ioan Solomon de către poliţmaistrul oraşului Odesa. el învaţă în clasa a V-a a Liceului Larin din Sankt Peter- sburg. inv. pe când această cununie este consemnată în ruseşte. f. de 33 de ani. Alexandru. de 28 de ani. f. Poliţmaistrul a specificat că Alexandru Solomon nu posedă în Odesa proprietate imobiliară. 44 Ibidem. de 16 ani. şi fiicele Elena. 91. de 19 ani. 2099. Pe data de 4 ianuarie 1887. Gheorghe. 46 ANRM. de 54 de ani. fiii Alexei. 43 ANRM. f. 211. care mă împiedică să-i dau educaţie fiului meu Gheorghe So- lomon. Înscrierile trecute în acest registru sunt în limba română. La 1 noiembrie 1871 s-a născut Ioan. F. la 27 iulie 1884. În prezent. d. mezina lui Alexandru Solomon. Dosarul privitor la neamul Solomon. Acest act urma să fie prezentat la una dintre instituţiile de învăţă- mânt pentru fetele de nobili. conţine un certificat eliberat. F.20 de ani. fiica moşierului satului Brânzeni Ilie Botezatu. Calitatea de naş a avut-o moşierul satului Hincăuţi Constantin Tuşinski43. d. dintre care doar ultimele două fiice se aflau în sânul familiei45. F. Eugenia. ai cărui părinţi erau Mihail al lui Ioan Solomon şi soţia sa Maria a lui Constantin. 6. soţia lui Alexandru Solomon. 1. f. nu este an- gajat în serviciul de stat sau privat şi se află într-o situaţie de sărăcie îm- preună cu familia sa. cântăreţul Vasile Gobjilă şi paracliserul Du- mitru Halipa. 93. d. pro- prietară a moşiei Volodeni. Noul venit pe lume a fost botezat de către slujitorii bisericii din Bleştenăuţi: preotul Constantin Arde- leanu. Chezaşi ai mirelui: supuşii Moldovei Nicolae Gane şi Ioan Negruzzi. 180. de 24 de ani. 207. Ecaterina Solomon. Adunării Deputaţilor Nobilimii din Basarabia o petiţie. cu scopul de a o înscrie într-o asemenea insti- tuţie pe Vera. compusă din soţia Ecaterina. 88. Natalia. Cununia a fost ofi- ciată de către preotul Vasile Dimitriu. 1. Ioan. depozitat în fondul Adunării De- putaţilor Nobilimii din Basarabia. Alexandru Solomon a solicitat să i se elibereze un certi- ficat prin care să se adeverească că el face parte din tagma nobilimii. Alexandra. de 12 ani. de 21 de ani. I s-a răspuns că nu este confirmată apartenenţa la nobilime a neamului Solomon din care el se trage44. f. i-a adresat mareşalului gubernial al nobilimii din Basarabia o pe- tiţie cu următorul conţinut: „Rog să atrageţi atenţia asupra situaţiei mele dezastruoase. diaconul Ioan Dimitriu. Nu cunoaştem dacă mareşalul a dat curs acestei cereri. 97. de 25 de ani. 180 . În ziua de 8 aprilie 1888.

88. Cererea a fost depusă. judeţul Hotin. 207. d. 1. d. 51 ANRM. inv. Alexandru Solomon. f. Subliniind că fiul ei Gheorghe absolveşte Liceul Larin din Sankt Peter- sburg. So- lomon. 49 Ibidem. Tatăl său a decedat. Printr-o altă petiţie. 102-103. Ecaterina Solomon a rugat ca nobilimea să-i acorde o subvenţie. 15 de la colţul străzilor Leovskaia şi Seminarskaia51. Prima dintre cumnate a rugat ca fiul său Ioan să fie înscris în lista nobililor din care făcea parte tatăl băiatului. a decedat în 1889 şi ea a rămas cu trei copii. 48 Ibidem. Naşi ai primelor doi au fost moşierul sloboziei Zăbriceni judeţul Iaşi. 6. judeţul Hotin. Mihail Solomon47. 53 Ibidem. în cadrul şedinţei sale din 7 mai 1888. F. f. f. iar Gheorghe – la 6 iulie 1868. soţia lui Constantin Evtosie. f. prin care i-a comuni- cat că soţul ei. 6. inv. Alexandru – la 5 septembrie 1863. 2209. Ciuhureanu şi moşierul satului Lencţuţi. 2112. La 14 ianuarie 1890. 88. 88. 10. la rugămintea Ecaterinei Solomon. 1. Alexandru şi Ghe- orghe. 50 Ibidem. Maria. 112. 1. Cu toate că Adunarea Deputaţilor Nobilimii din Basarabia. deoarece ea nu dispune de mijloace pentru a-şi menţine existenţa. Ane- xând la cerere certificatele de naştere ale fiilor săi Alexei. în casa cu nr. Ecaterina Solomon a indicat în petiţie că locuieşte în oraşul Chişinău.nării Deputaţilor Nobilimii din Basarabia câte o cerere în care au formulat rugăminţi identice. Gheorghe al lui Ale- xandru Solomon. f. fiica nobilului Mihail al lui Ioan Solomon din judeţul Hotin53. Ecaterina Ioan Cihodaru49. F. la 19 decembrie 1895. 52 ANRM. ANRM. d. F. ca descendenţi ai soţului ei Alexandru I. Potrivit certificatelor anexate. iar al lui Gheorghe – moşierul satului Volodeni Mihail al lui Ioan Solomon. 1. 99. înaintată. ea a rugat să-i fie ajutat fiul. Ecaterina Solomon a solicitat ca aceşti fii ai soţului ei şi ai tatălui lor Alexandru Ioan Solomon să fie trecuţi în registrul genealogic al nobilimii ba- sarabene. De această dată ea a indicat că locuieşte în oraşul Varşovia52. s-a născut în 1868. în Basa- rabia. de către nobilul Ioan Alexandru Andrieş-Şeptelici48. iar mama sa – Ecaterina Hristofor Solomon – a 47 ANRM. d. f. Toţi trei au fost botezaţi la biserica Sf. 1. mareşalului guber- nial al nobilimii din Basarabia. Departamentul de Heraldică nu le confirmase statutul de nobil re- prezentanţilor ramurii Solomonilor basarabeni care descindeau din Stoian Solomon nici în 189250. f. 2123. f. întrucât ea nu dispune de mijloace pen- tru a-l întreţine. Gheorghe Gh. Alexei s-a născut la 10 aprilie 1857. 88. a adoptat decizia de a-i înscrie în rândul nobi- limii pe fiii Ecaterinei Solomon. Alexandru Constantin Andrieş. nobil de confesiune ortodoxă. Treime din satul Bleştenăuţi. inv. 96. Într-un act din ianuarie 1896 este menţionată Elena Cijevschi. şi moşiereasa satului Cepeleuţi. inv. 181 . Conform unei scurte biografii publicată recent. F. văduva Ecaterina Solomon i-a adresat mareşalu- lui gubernial al nobilimii din Basarabia o nouă petiţie.

La sfârşitul anului 1917. în 1891. după ce şi-a încheiat studiile la Liceul Larin din Sankt Petersburg. Lenin. întitulate În- tre căpeteniile roşii şi Lenin şi familia sa (Ulianovii)55. el este arestat împreună cu Maria Ulianov (sora lui V. la Pa- ris. ceea ce. Lenin) şi timp de doi ani s-a aflat în prevenţie. Până în august 1920 activează în cadrul Comisa- riatului Poporului al Comerţului Extern.locuit la Sankt Petersburg54. În martie 1919 este eliberat din închisoare şi în iulie 1919 revine în Rusia. Cititorul mai află în continuare din biografia respectivă că Gheorghe Solomon. 54 Георгий Соломон (Исецкий). a părăsit această instituţie de învăţământ. de unde.I. el a aderat la grupul Partidului Muncitoresc Social-Demo- crat din Rusia şi a stabilit contact cu V. Серия: Исторические мемуары. însă refuză oferta de a intra în componenţa guvernului bolşevic şi pleacă în Germania. când. La sfârşitul anilor ‘90 ai secolului al XIX- lea. se spune în partea finală a acestei biografii. 55 Ibidem. dar a rămas pe poziţiile menşevicilor. apoi cea de consul al Rusiei la Hamburg. apar în ruseşte două cărţi semnate de Gheorghe Solomon. sunt în concordanţă cu datele de arhivă. a fost exmatriculat şi pus sub supravegherea secretă a poliţiei. Gheorghe Solomon se transferă în Londra.B. el se retra- ge din serviciul sovietic şi devine unul dintre primii sovietici care nu au re- venit în Rusia Sovietică. unde lucrează în calitate de di- rector al Firmei Comerciale pe Acţiuni Arkos. „Гиперборея”. informaţii care. După înfrângerea revo- luţiei din Germania. din cauza participării sale la tulburări studenţeşti. desigur. dar în aprilie 1892 a trecut să studieze la Universitatea din Sankt Petersburg. 2007. a fost admis la Academia Medico-Militară din Sankt Petersburg. p. Tobolsk. În luna septembrie al aceluiaşi an. nu este cunoscută. el a fost restabilit în academie. Москва. nu corespunde realităţii. 1898-1923. în calitate de locţiitor al comisaru- lui poporului. Soarta lui de mai departe. Gheorghe Solomon se întoarce în Rusia. Irkutsk şi Moscova. Cursul universitar l-a urmat până în februarie 1893. La 1 august 1923. el este arestat de către autorităţile germane şi întem- niţat pentru câteva luni. iar ulterior – peste hotarele Rusiei. Aflându- se în Bruxelles. din proprie iniţiativă. după cum am constatat în ur- ma documentării noastre. el a participat activ la munca desfăşurată de grupul din Sankt Peter- sburg al Uniunii de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare. 382. În 1921. Dar tot aici se afirmă că numele de familie adevărat al acestui Gheorghe Solomon ar fi fost Iseţki. iar după aceasta este trimis ca reprezentant comercial în Estonia. Среди красных вождей. unde a îndeplinit funcţia de prim-secretar al Ambasa- dei Rusiei.I. În martie 1901. Gheor- ghe Solomon şi-a continuat activitatea antiguvernamentală în guberniile Perm. post pe care îl ocupa în acest timp prietenul său L. Krasin. „Кучково поле”. În 1905 este din nou arestat şi exilat în Siberia. 182 . Fiind sub supravegherea secretă permanentă a poliţiei. Se ştie doar că în 1930 şi 1931. apoi a fost pus în libertate.

prefaţatorul ediţiei din 1930 a cărţii Între căpeteniile roşii. Среди красных вождей…. deşi aceasta ar necesita o mare de sânge şi nenumărate suferinţe omeneşti. citim în ediţia din 2007 a me- moriilor lui Gheorghe Solomon. Gheorghe Solomon a cunoscut din interior mişcarea bolşevică şi a făcut parte din anturajul lui Lenin. 183 . au valoare de document din epocă şi. Summary This article containes some information on the two branches of the Bessarabian family Solomon of origin lordly: Ioan Teodor Solomon. Solomon găsim dovezi ce accentuează o particularitate esenţială a bolşevicilor. 5. p. He is the author of two bo- oks „Entitled captains red” and „Lenin and his family (Ulianov’s)”. Patrie. Ceea ce pentru partid e folositor. cartea lui reprezintă „una dintre sursele prime privind is- toria bolşevismului în Rusia şi pentru elaborarea biografiilor celor mai re- numiţi bolşevici”56. Pentru dânşii contează singurul principiu diriguitor: beneficiul pentru partid. Crezând cu sinceritate în idealurile egalităţii. 57 Ibidem. 6. care puţin ce are comun cu morala general umană.A. de apărat. trebuie de realizat. Pentru ei nu există Rusia. and the other – the vel captain Stoian Solomon. atunci e bine. deşi aceasta ar fi dău- nător pentru ţară. Among the descendants of captain Stoian Solomon noted Gheorghe Solomon. Ei sunt reprezentanţii unei morale deosebite – par- tinică. acest revoluţionar de origine basarabeană nu a putut accepta traducerea denaturată a acestor idealuri în viaţa reală a Rusiei de după revoluţie. ci doar partidul. binelui şi dreptăţii pro- clamate de el şi de către tovarăşii săi de luptă. din acest punct de vedere. © Dinu POŞTARENCU 56 Георгий Соломон (Исецкий). printed in Russian in Paris in 1930 and 1931. precum şi a între- gii vieţi sociale”57. de aceea mărturi- ile lui ca martor. După cum am remarcat. deşi aceasta ar fi contrar vieţii şi celor mai principale interese ale unor persoane aparte şi a maselor populare. who has known inside the Bolshe- vik movement and was part of Lenin’s entourage. Rusia pentru ei ar fi ca şi cum un iepure destinat pentru experimentele lor de partid. susţine Vladimir Burţev. c. Vladimir Burţev a mai consemnat destul de plastic: „Pe fiecare pagină a evocărilor lui G.

CONTRIBUŢII LA CHESTIUNEA ALIMENTĂRII CU APĂ
A ORAŞULUI CHIŞINĂU
(secolul al XIX-lea – mijlocul secolului al XX-lea)
Sergiu TABUNCIC
În articolul de faţă ne propunem să examinăm unele materiale referi-
toare la problematica alimentării cu apă a oraşului Chişinău, care este una
esenţială pentru prospectarea trecutului său urban. Vom realiza o analiză a
unor surse arhivistice inedite şi informaţii din publicaţii rămase în afara
atenţiei cercetătorilor, cu scopul de a contribui la o mai bună cunoaştere a
activităţii sacagiilor chişinăuieni şi a apeductului orăşenesc, numit con-
venţional Uzina de apă. De asemenea, vom prezenta şi descrie câteva ima-
gini istorice cu aparii Chişinăului şi izvorul său cel mare, de lângă Biserica
Măzărache. Toate aceste materiale completează recentele studii documen-
tare şi arheologice despre primul sistem centralizat de apă potabilă şi cana-
lizare al Chişinăului1, consolidând perspectiva unui studiu mai cuprinzător
asupra subiectului enunţat în titlu.
* * *
În urma semnării tratatului de pace de la Bucureşti din 16/28 mai
1812, Imperiul Rus anexează regiunea răsăriteană a Ţării Moldovei, scin-
dând principatul în două părţi. Răşluirea teritoriului naţional prin dezbina-
rea celor două maluri de Prut a avut consecinţe imediate şi de durată pen-
tru românii moldoveni şi întreg neamul românesc, impactul acelui eveni-
ment resimţindu-se şi în prezent. Actul anexionist a marcat şi evoluţia târ-
gului Chişinău, desemnat drept capitală a proaspetei provincii ţariste, nu-
mite impropriu Basarabia. Noul statut al urbei a favorizat dezvoltarea ur-
banistică a acesteia, pe amplasamentul ei urmând a se construi noi clădiri
administrative şi ecleziastice, stabilimente curative, centre de detenţie, ca-
se particulare, grădini recreative etc.

1 Vezi Raisa Cecan, Uzina de apă Chişinău. Фабрика воды Кишинэу (1892-2012). Ediţia a II-a,
revăzută şi adăugită. Издание 2-е, пересмотренное и дополненное. S.A. „Apă-Canal
Chişinău”. Chişinău, Proart, 2012; Ion Tentiuc, Valeriu Bubulici, Mariana Vasilache, Livia Sîrbu,
Despre investigaţiile arheologice de la Biserica Măzărache din Chişinău în anul 2010 // Identi-
tăţile Chişinăului. Materialele conferinţei, 12-13 septembrie 2011, Chişinău. Coordonatorii
volumului: Sergiu Musteaţă, Alexandru Corduneanu. Chişinău, Editura Pontos, 2012, p. 27-28,
34; Sergiu Tabuncic, Un colector de ape reziduale descoperit în Centrul istoric al Chişinăului //
Arheologia preventivă în Republica Moldova. Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Agenţia
Naţională Arheologică. Vol. I, nr. 1-2. Chişinău, 2014, p. 159-168; Ion Varta, Tatiana Varta, Pri-
marul Carol Schmidt şi opera de modernizare a oraşului Chişinău. Studiu introductiv. Documente.
Chişinău, Editura Cartier, 2014, p. 20-23, 125-159; Olga Garusov, Karl Schmidt bürgermeister
von Chisinau 1877-1903. Karl Schmidt primar al Chişinăului. Карл Шмидт городской голова
Кишинева. Chişinău, Editura Cartier, 2014, p. 27-29, 76-77, 107-109.

184

În secolul XIX una dintre cele mai importante probleme ale oraşului
Chişinău ţinea de asigurarea populaţiei sale cu apă potabilă. Un rol însem-
nat în soluţionarea acestei sarcini l-au avut sacagiii – persoane ce cărau apă
contra cost, cu sacaua. Cu regret, despre îndeletnicirea lor istoriografia Chi-
şinăului oferă puţine date, deşi interesul pentru trecutul oraşului este unul
mai vechi şi în constantă creştere. Pentru investigarea acestui subiect pre-
zentăm un dosar din lunile august–septembrie 1821 de la Arhiva Naţională
a Republicii Moldova (ANRM), dosar ce conţine o reclamaţie a unui grup de
15 sacagii, ordinul de cercetare a acesteia şi scrisoarea de răspuns a oficia-
lităţilor2. Reclamaţia datează din 23 august şi-l are drept destinatar pe gu-
vernatorul civil al Basarabiei Constantin Antonovici Catacazi3. Dispoziţia sa
de examinare a petiţiei a fost expediată Dumei orăşeneşti Chişinău pe 27
august4, iar răspunsul acesteia este din 12 septembrie5. Documentele res-
pective reprezintă o noutate la nivelul surselor de informare privind negus-
torii de apă ai capitalei basarabene, pe atunci încă puţin urbanizată.
La prima vedere petiţia celor 15 sacagii pare a fi o plângere de concu-
renţă neloială împotriva altor apari. Ea semnalează stabilirea în Chişinău a
unor imigranţi de peste Prut, care, probabil, din timp se informaseră asupra
posibilităţilor de viaţă ale locuitorilor săi. Dorind să se angreneze în activi-
tăţile economice ale oraşului, unii imigranţi s-au apucat să practice co-
merţul cu apa, sperând că afacerea le va aduce prosperitatea dorită. Între ei
şi sacagiii mai vechi s-a iscat o concurenţă care a afectat câştigurile celor
din urmă. Încercând să şi le protejeze, aceştia au înaintat guvernatorului o
plângere în care cereau ca proaspeţilor apari să li se interzică negoţul. Re-
clamanţii afirmau că Duma le-a dat învoială pentru respectiva ocupaţie şi că
aceleaşi autorităţi sunt decise să-i includă în breasla sacagiilor. Pentru a-şi
justifica plângerea, petiţionarii mărturiseau că munca lor e grea şi prost
plătită, ajungându-le mijloace doar pentru a-şi hrăni familiile. Era amintit şi
meritul lor deosebit în furnizarea apei pentru manutanţa armatei, ca şi tru-
da depusă la construcţia unor aşezăminte ale urbei, precum spitalul şi peni-
tenciarul. Se făcea precizarea că şantierele acestora au fost asigurate gratu-

2 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (În continuare: ANRM). F. 75, inv. 1, d. 129.
3 C. A. Catacazi a fost cel de-al patrulea guvernator civil al Basarabiei (funcţie cu atribuţii
supreme în administrarea provinciei), între anii 1817-1825. Desemnarea acestor înalţi dem-
nitari se făcea de către împăratul Rusiei. A se vedea Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca
modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni), Chişinău, Editura Lexon-Prim, 2014,
p. 317-319.
4 În Basarabia, dumele orăşeneşti au fost instituite încă din primii ani de la anexarea provin-

ciei la Imperiul Rus. Ele reprezentau organe elective ale administraţiei urbane, având com-
petenţe executive privind în special chestiunile cu caracter gospodăresc, funciar, comercial,
economic etc. Duma orăşenească a Chişinăului s-a înfiinţat la 2 august 1817 şi se afla în su-
bordinea directă a guvernatorului Basarabiei. A se vedea Valentin Tomuleţ, Basarabia în
epoca modernă, p. 27 (nota 121), 292-295.
5 A se vedea în Anexă textul original rusesc al documentelor şi traducerea noastră în limba

română.

185

it cu apă, pomenindu-se şi contribuţia adusă la înfiinţarea grădinii publice,
când s-a livrat apă la sădirea copacilor, tot fără recompensă.
Guvernatorul a readresat scrisoarea sacagiilor către Dumă, cerându-i
să o examineze şi să găsească o rezolvare echitabilă cerinţelor înaintate de
reclamanţi. Răspunsul acesteia arată că cei 15 sacagii petenţi, împreună cu
alţi 30 de apari, au un angajament mai vechi, de livrare a apei către spitalul
orăşenesc şi altor aşezăminte ale ocârmuirii, pentru care sunt scutiţi de
obligaţia de încartiruire a militarilor şi de îndeplinirea altor îndatoriri
obşteşti. Este remarcat şi faptul că sacagiii ridicaseră preţul apei, închipu-
indu-şi că fără acordul lor nici un apar nu putea fi admis în profesie, şi asta
în situaţia când populaţia oraşului creştea rapid. Din aceste motive, preciza
Duma, breasla sacagiilor a fost suplimentată cu încă cinci apari, luaţi pe ga-
ranţia unor locuitori onorabili ai Chişinăului.
Documentele analizate ne dezvăluie modalităţile de accedere în tag-
ma sacagiilor, constituirea acesteia având loc în trei etape succesive. Primii
15 sacagii au fost aleşi printr-un scrutin organizat la indicaţia guvernatoru-
lui, drept de vot având creştinii şi evreii oraşului. Aceşti sacagii aveau obli-
gaţia să atragă în activitate alte 30 de persoane, aşa că în ziua prezentării
plângerii branşa număra 45 de apari. Apoi, încă cinci persoane au intrat în
ea, printr-o hotărâre a Dumei şi la recomandarea unor orăşeni cu autoritate
morală. Constatăm aşadar că în primul deceniu de stăpânire ţaristă în Ba-
sarabia, autorităţile ei centrale şi cele din capitală instituiseră diverse pro-
ceduri privind obţinerea dreptului de practicare a meseriei de sacagiu.
Majoritatea semnatarilor jalbei au nume evreieşti, dovadă că o bună
parte a întregii colectivităţii a sacagiilor era formată din reprezentanţi ai
acestui neam.
Merită să menţionăm că în peisajul etnic al Moldovei evreii au avut o
prezenţă veche şi destul de numeroasă. La est de Carpaţi populaţia mozai-
că sporeşte mai cu seamă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când
are loc o masivă imigraţie a evreilor, pe la hotarul nord-estic al ţării. Moti-
vele acestei imigraţii rezidă în condiţiile politice intervenite ca urmare a
războaielor ruso-austro-turce şi a modificărilor teritoriale petrecute atunci.
Grupuri întregi de evrei, alarmaţi de starea precară în care se găseau, pără-
sesc teritoriile Ţărilor Baltice, Prusiei, Austriei, Poloniei şi Rusiei, reuşind în
scurt timp să pătrundă în Moldova. În mai puţin de un veac, evreii ajung să
deţină superioritatea demografică în unele oraşe, ocupând concomitent şi
poziţiile-cheie în economia acestora6. La 1812 şi în deceniile următoare ei
sunt atestaţi în diferite localităţi din Basarabia, mai ales în centrele urbane.
Cât priveşte Chişinăul, populaţia sa apărea destul de eterogenă din punct
de vedere etnic, îndeosebi după raptul teritorial săvârşit de Rusia asupra

6 Ecaterina Negruţi, Structura demografică a oraşelor şi târgurilor din Moldova 1800-1859
(contribuţii), Iaşi, Fundaţia Academică ,,A. D. Xenopol”, 1997, p. 166-170.

186

Moldovei. Alături de moldoveni şi evrei, în urbea de pe Bâc mai locuiau
ruşi, ucraineni, bulgari, greci, armeni, ţigani etc.7.
Evreii figurează printre sacagiii Chişinăului într-o perioadă când
viaţa citadină de aici a progresat substanţial, oraşul cunoscând şi o extinde-
re teritorială8. Realitatea ne este confirmată şi de numărul tot mai mare al
aparilor din localitate – 15, 45 şi apoi 50 în anul 1821. În acele vremuri, sa-
cagiii erau o prezenţă cu adevărat remarcabilă în cotidianul urbei. Într-un
oraş cu fântâni şi izvoare rare cum era Chişinăul, doar şipotul său de lângă
Biserica Măzărache, numit fontan de localnici, avea apă din belşug. Acolo îşi
umpleau aparii sacalele, pentru a-şi face negoţul. Evident, câştigau mai
mulţi clienţi sacagiii care aveau vase mai curate, apă mai proaspătă şi ani-
male de povară mai robuste.
Pe vreme rea ori în zilele când funcţionarea fontanului era mai difici-
lă din cauza unor poluări accidentale, sacagiii cereau pentru serviciile lor o
plată maximală. Monopolul pe care îl deţineau favoriza această scumpete
artificială, costul unei sacale de apă ridicându-se la 1 rublă sau chiar şi mai
mult, preţ exorbitant pentru acele timpuri. Dorind să reducă efectele nega-
tive ale acestui comerţ speculativ, administraţia urbei recurgea la măsuri
punitive împotriva sacagiilor, anulându-le de obicei privilegiile de care
aceştia se bucurau. La un moment dat, aparii evrei au fost supuşi impozite-
lor publice şi taxei pentru carnea cuşer, fapt care le-a provocat o mare su-
părare. Ei au trimis către Dumă multiple cereri cu rugămintea de a fi scutiţi
de aceste plăţi, ca în urma unui memoriu din 1858 să fie repuşi în drepturi-
le anterioare. Este demn de remarcat că în acel memoriu sacagiii îşi atribu-
iau numele de „protectori perpetui ai oraşului contra pericolelor”9, o for-
mulare inedită şi memorabilă a rostului lor în viaţa Chişinăului acelei
vremi. Meseria sacagiilor va intra în declin la începutul ultimului deceniu al
veacului XIX, odată cu edificarea apeductului urban, ale cărui prime reţele
s-au trasat în 189210.
Precum s-a spus deja, scrisoarea din 1821 aminteşte contribuţia re-
clamanţilor la zidirea spitalului, temniţei şi la plantarea parcului public,
prin aducerea apei fără plată în locurile cuvenite. Considerăm că ar fi util să
prezentăm câteva date despre aceste importante aşezăminte construite şi
cu ostenelile unor sacagii care şi-au îndeplinit cu vrednicie meseria.
Începuturile spitalului se datorează iniţiativei medicului oraşului Iv-
an Volfingher, care argumenta necesitatea deschiderii unei atare instituţii

7 Tabloul etnic al Basarabiei în secolul al XIX-lea este relevat în lucrările lui Dinu Poştarencu,
Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei, II, Chişinău, Î.S.F.E.-P. ,,Tipografia Centrală”, 2009
şi Destinul românilor basarabeni sub dominaţia ţaristă, Chişinău, CEP USM, 2012, p. 335-424.
8 În acest sens concludente sunt şi planurile vechi ale oraşului, unele dintre ele fiind descrise

în cartea lui Lică Sainciuc, Ioan Halippa. Chişinăul pe vremea lui Puşkin (1820-1823) cu 333
de intersecţii de Lică Sainciuc, Chişinău, Editura Cartier, 2011.
9 Cf. Юбилейный сборникъ города Кишинева. 1812-1912. Ч. 1. Кишиневъ, 1912, с. 180.
10 Raisa Cecan, Uzina de apă Chişinău, p. 53-56.

187

sanitare într-un raport din 19 decembrie 1813, adresat guvernatorului civil
interimar şi militar al Basarabiei I. M. Hartingh. Avizând pozitiv raportul,
guvernatorul porunceşte arhitectului gubernial şi inginerului cadastral al
Basarabiei Mihail Ozmidov să întocmească planul viitorului aşezământ şi
documentaţia tehnică aferentă. Terenul ales pentru construcţia spitalului
se afla în noul cartier Alexandrovsk din partea de sus a oraşului. Finanţarea
proiectului s-a făcut pe resursele bugetului provincial şi pe fonduri prove-
nite din donaţii. Contractul de antrepriză pentru lucrările de construcţie a
avut trei responsabili, Lavrentie Kraevski, Ilie Trubaci şi Constantin Toma.
Ansamblul spitalicesc avea o capacitate de 70 de paturi şi era format dintr-
o clădire principală de piatră cu opt corpuri de case secundare şi depen-
dinţe. Sfinţirea şi inaugurarea aşezământului a avut loc în ziua de 26 de-
cembrie 1817. De-a lungul timpului teritoriul spitalului s-a extins, s-au con-
struit noi imobile şi a crescut numărul de paturi pentru bolnavi. În 1834
instituţia a trecut în subordinea Departamentului Asistenţei Publice din Ba-
sarabia, iar din 1870 s-a aflat în gestiunea Zemstvei Guberniale. Pe la 1835
în cadrul spitalului funcţiona o farmacie, unde se preparau şi se vindeau
medicamente. Începând din 1852, la etajul doi (superior) al clădirii a fost
amenajat un lăcaş de cult cu hramul Sfântul Pavel din Teba. Către sfârşitul
secolului XIX s-a simţit nevoia înălţării unei biserici noi, încăpătoare, pen-
tru pacienţii veniţi la tratament şi credincioşii din vecinătate. Locul ales
pentru viitoarea biserică se afla aproape de casa farmaciei, pe strada Ale-
xandrovskaia. Planul ei a fost întocmit de arhitectul V. N. Ţîganko, iar lucră-
rile de zidire s-au încredinţat antreprenorului P. M. Koşelev. Biserica a fost
înălţată în scurt timp şi sfinţită în ziua de 9 decembrie 1901, dându-i-se
hramul Sfântul Ierarh Nicolae11. Ctitoria se vede şi astăzi pe bulevardul cen-
tral al Chişinăului, Ştefan cel Mare şi Sfânt, fiind una dintre cele mai origina-
le realizări ale arhitecturii ecleziastice din Basarabia acelui început de secol
XX12.
Temniţa oraşului a fost construită în anii 1814-1815, pe un teren si-
tuat mai la vale de locul spitalului. În vorbirea curentă a orăşenilor temniţei
i s-a spus ostrog13, după un termen rusesc (echivalent al acelei instituţii co-
recţionale14) ce avea să marcheze şi nomenclatura stradală a urbei. Atunci
când pe lângă puşcărie s-a trasat o stradă, ei i s-a dat denumirea de Os-

11 Dinu Poştarencu, Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Chişinău, Chişinău, 2002, p. 2-16; Ludmila
Coadă, Zemstva Basarabiei. Aspecte istorico-juridice. Chişinău, Editura Pontos, p. 140-146.
12 Arhitectura acestei biserici este descrisă în volumul colectiv Centrul istoric al Chişinăului

la începutul secolului al XXI-lea. Repertoriul monumentelor de arhitectură. Chişinău, Editura
Arc, 2010, p. 20, 39. Lăcaşul se află pe b-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt, la numărul 190.
13 Dinu Poştarencu, Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Chişinău, p. 4.
14 Толковый словарь живого великорусскаго языка Владимiра Даля. Третье, исправлен-

ное и значительно дополненное изданiе, подъ редакцiею проф. И. А. Бодуэна-де-Кур-
тенэ. Томъ второй И-О. Изданiе Товарищества М.О. Вольфъ. С.-Петербургъ – Москва,
1905, с. 1831-1832.

188

trogskaia. În perioada interbelică străzii Ostrogului (Închisorii vechi) i s-au
atribuit succesiv alte nume: Alexandru Lăpuşneanu15, Iorgu Balş16, Arhiepis-
copul Gurie17. Pe timpul războiului va purta un nume nou – Al. Cotruţă18, ul-
terior schimbat de administraţia sovietică în Ostrovskogo. În 1991 strada şi-a
redobândit una din vechile denumiri – Alexandru Lăpuşneanu. Până în pre-
zent s-a păstrat doar porţiunea superioară a acestei artere, cuprinsă între str.
31 August 1989 şi b-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt19. Sectorul ei de jos, dinspre
ostrog, a dispărut odată cu reconfigurarea urbanistică a acelei zone.
La câţiva ani de la ridicarea Chişinăului la rangul de reşedinţă pro-
vincială, a fost lansată ideea creării unei grădini publice care să servească
drept loc de plimbare şi odihnă pentru orăşeni. Potrivit unor mărturii, te-
renul viitorului parc l-a ales împăratul Rusiei Alexandru I, aflat în capitala
Basarabiei în zilele de 27-29 aprilie 181820. În acelaşi an au fost trasate
aleile de promenadă şi a început plantarea de arbori, arbuşti şi a ierbii de
gazon. S-au instalat bănci de odihnă şi s-au format rondouri de flori. În de-
ceniile următoare grădina cunoaşte o continuă dezvoltare, ajungând un ve-
ritabil simbol pentru lumea modernă a Chişinăului. Apar noi amenajări pei-
sagistice, se construieşte un havuz şi se ridică pavilioane pentru reprezen-
taţii cultural-artistice. Spre bucuria publicului se aduc două orologii21 şi se
deschid locuri de joacă prevăzute cu scrânciobe şi căluşei22. Grădina s-a
ales şi cu un gard împrejmuitor din fontă23, păstrat în parte şi astăzi. La
1885 în centrul ei a fost plasat bustul poetului rus Aleksandr Puşkin (exilat
în Basarabia între 1820 şi 1823). La intrarea principală dinspre actuala

15 Alexandru Lăpuşneanu a fost Domn al Ţării Moldovei între anii 1552-1561 şi 1563-1568.
16 Gheorghe Bezviconi, Chişinăul de altădată // Idem, Profiluri de ieri şi de azi, lucrare insera-
tă în volumul Fapte trecute şi basarabeni uitaţi. Alcătuire: Mihai Adauge. Chişinău, Editura
Universitas, 1992, p. 68. Iorgu Balş a fost fondatorul unui aşezământ filantropic pentru copii,
a cărui edificiu a găzduit mai târziu Şcoala Normală de Băieţi, una din vestitele instituţii de
învăţământ din Basarabia interbelică.
17 Arhiepiscopul Gurie Grosu (1877-1943) a fost Mitropolit al Basarabiei între anii 1918-1938.
18 Al. Cotruţă a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Zemstvei Guberniale a Basarabiei

între anii 1875-1887 şi s-a manifestat ca un temerar promotor al acţiunilor de modernizare
şi culturalizare a societăţii basarabene. Viaţa şi activitatea acestei mari personalităţi a nea-
mului nostru este descrisă de Ioan Pelivan, Alexandru Matei Cotruţă, în Fapte trecute şi basa-
rabeni uitaţi, p. 300-318. Vezi şi articolele semnate de Veaceslav Afanasiev, Maria Danilov,
Dinu Poştarencu, E. A. Rumeanţev şi Ion Perciun în Nobilimea basarabeană în epoca reforme-
lor din Imperiul Rus (volum dedicat memoriei lui Alexandru Matei Cotruţă). Coordonator:
conf. dr. Maria Danilov. Academia de Ştiinţe a Moldovei. Muzeul Naţional de Istorie a Moldo-
vei. Chişinău, 2013, p. 7-21, 171-230.
19 Tamara Nesterov, Str. Al. Lăpuşneanu, în Chişinău. Enciclopedie. Editor: Iurie Colesnic. Re-

dactor ştiinţific: Ion Dron. Chişinău, Editura Museum, 1997, p. 463.
20 O descriere a acestei vizite vezi la Dinu Poştarencu, Contribuţii la istoria modernă a Basa-

rabiei, I, Chişinău, Editura Grafema Libris, 2005, p. 23-28.
21 Lidia Volânschi, Din istoria grădinii publice şi a parcului Catedralei din Chişinău // Tyrage-

tia. Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Anuar VI-VII. Chişinău, 1998, p. 225-233.
22 Lică Sainciuc, Ioan Halippa. Chişinăul pe vremea lui Puşkin, p. 57-59, 157-158.
23 Gheorghe Bezviconi, Chişinăul de altădată, p. 62-63, 65.

189

Figurile mai des întâlnite la această cişmea erau aparii veniţi aici pentru a-şi umple sacalele cu lichidul dătător de viaţă. с. Remarcăm aspectul estetic al peretelui de piatră de deasupra izvorului. În ultima fotografie vedem un sacagiu la cârma căruţei sale mici. Puţinelor mărturii scrise despre sacagiii Chişinăului se adaugă un desen şi trei fotografii de epocă din ultimele decenii ale secolului XIX.stradă Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni s-a ridicat în 1928 monumentul Voievodului Ştefan cel Mare. 25 A se vedea fig. 234-235. Fotografiile (fig. 183.ru/kish/sam1.html). Primă imagine este o vedere panoramică asupra dealului Bisericii Naşterea Maicii Domnului. 26 Postul de supraveghetor-custode al fontanului a fost înfiinţat de Duma Chişinăului pe 7 noiembrie 1869. Editura Comisiunii Monumentelor Istorice. p. cum a fost cea a sacagiilor. 4) este preluat din cartea lui Şt. 1-3) fac parte din albumul publicat în 1889 de P. Treizeci de ani mai târziu apărea Aleea Clasicilor – an- samblu statuar cuprinzând 12 busturi ale unor mari literaţi români24. Enciclopedie. 1925. Îi observăm la carele lor trase de cai. Kondraţchii. la poalele căruia se afla cel mai vestit izvor al Chişinăului. spital şi ostrog era de mers cam 2-3 km. Ciobanu. în Chişinău. Chişinăul. Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt. De-a lungul ei se zăresc patrule pedestre de poliţişti care supra- vegheau siguranţa publică în zonă26. p. cu patru roţi.narod. Mai întâi însă. justeţea lui urmând să o recunoaştem şi noi. Secţia din Basarabia. menit să susţină şi o terasă săpată în panta dealului. A se vedea Юбилейный сборникъ города Кишинева. Виды Кишинёва и его окрестностей (pentru vizualizare se va accesa site-ul http://andcvet. 1-4 din Anexă. O mică înveli- toare dintr-un material mai gros se vede pe spatele animalului. iar desenul (fig. De la un capăt în celălalt al cişmelei apele se scurgeau într-un jgheab de piatră ce servea şi ca adăpătoare pentru cai. pe corp fi- 24 Petru Starostenco. un alt zid protejând-o din par- tea opusă. de la izvorul Măzărache până la parc. M. Să revenim la sacagiii Chişinăului închipuindu-ni-i cum trebăluiau pe şantierele pomenite în petiţie. aducând lucrătorilor apă de băut. per- manent îmbogăţită în ultimele două decenii cu noi busturi ale celor mai va- loroşi scriitori ai literaturii naţionale. figură emblematică în istoria Ţării Moldovei şi a întregii românimi. trudind odinioară la modernizarea oraşului. * * * O imagine valorează cât o mie de cuvinte. Chişinău. 190 . făcute la cişmea25. de udare şi pentru mortar. Iată o şansă minunată de a asista la o istorie vizuală a unei meserii urbane uitate. 49. Cea de-a doua imagine arată vehiculele sacagiilor înşiruite pe un rând lângă gurile izvorului. ţinând în mâini hăţurile calului înhămat la atelaj. aşa spune un proverb chi- nezesc. iar primul deţinător al acestuia a fost Dobromirov. apropiindu-se sau îndepărtându-se de izvor. aceleaşi drumuri pe care aparii le-au străbă- tut de atâtea ori cu carele lor. La aceste ţurloaie s-ar fi putut simultan trage cam vreo 24-26 de atelaje.

Gheorghe Bezviconi. O odraslă poartă pe cap un asemenea vas. Iar doi gardieni înarmaţi cu puşti au locul dimpre- jur în supraveghere. în tradiţia omului simplu: cămaşă. 79-81. 5-6.indu-i aşezat un harnaşament pentru tracţiunea poverilor mai grele. G. cizme lungi până la genunchi şi şapcă cu cozoroc. 73. 28 Cf. Teodor 191 . nr. cândva aparţinând bibliofilului basarabean Manuil Poleac. Sacagiul din fotografie are mustăţi şi barbă mare. * * * Unele informaţii despre sacagiii Chişinăului şi apeduct ni le furnizea- ză bugetul oraşului pe anul 1894. 1996. 5 din Anexă – imagine reprodusă din studiul lui Nicolae N. Responsabil pentru executarea acestor ecusoane era funcţionarul 27 A se vedea fig. Ali- mentarea or. făcut din doage. Alcătuitorii volumului: Alina Felea. pe care îl susţine cu o mână. S-a mai păstrat până la noi şi o preţioasă vedere a izvorului Măzăra- che după o gravură a vremii. Chişinău cu apă şi un nou sondaj acvifer. Desenul redă o imagine de iarnă de la şipotul cel dintâi al Chişinăului. aducerea apei cu cobiliţa fiind probabil o obişnuinţă a familiilor din preajma cişmelei. Un alt bărbat poartă pe umeri o coromâslă cu două căldări atârnate la capete. considerate nişte podoabe ale bărbaţilor de atunci. Ni se pare interesant că despre o fântână turcească din zidă- rie aminteşte în însemnările sale despre Chişinăul anului 1838 călătorul I. scriind că ea ar fi una din cele mai vechi construcţii ale urbei28. Sunt nişte doniţe – găleţi lucrate şi ele din doage legate cu cercuri şi prevăzute cu toartă. când conductele ei acopereau numai o parte a urbei. Actul de fondare a breslelor în Chişinău (1817) s-a publicat în culegerea Instituţiile administrative locale în Basarabia (1812-1838). jachetă scurtă fără guler şi fără mâneci. Moroşan. 29 În Basarabia însemnele de breaslă au fost instituite în 1854 şi introduse în uz în anul ur- mător. p. 1936. mai larg la mijloc decât la capete. pantaloni. Aparii au vehicule de zăpadă – sănii trase de cai. Documente şi materiale. Menţionarea aparilor este o dovadă a ac- tivităţii lor în perioada imediată de după construcţia Uzinei de apă. diferite sondaje însemnate de aiurea // Viaţa Basarabiei. doi călăreţi turci oprindu-se la el să- şi adape caii27. p. A se vedea Юбилейный сборникъ города Кишинева. 60. O asemenea vestimentaţie pe orice sacagiu îl făcea să se simtă liber în mişcări şi să-şi îndeplinească nestânjenit activitatea. Editura Museum. când era de adus apă cu ulciorul. cuprinzând într-un plan mai îndepărtat şi Biserica Măzărache. în care se află şi câte un poloboc pentru apă. Semimileniul Chişinăului. Kohl. de o parte şi alta a sacagiului sunt alte două recipiente mult mai mici. с. Izvorul îşi vărsa apa printr-o gură şi este probabil cel de di- naintea amenajării cişmelei principale. El poartă haine şi încălţăminte con- servatoare. Chişinău. În afară de acest vas. Veniturile bugetare preco- nizate pentru acel an conţin o sumă de 959 ruble din taxele pe felurite ne- gustorii şi pe mărcile metalice ale cărăuşilor şi sacagiilor (ele se purtau în timpul lucrului şi indicau apartenenţa posesorilor lor la o anumită breas- lă29). Pe la izvor mai dădeau fuga şi copiii. În car se afla şi sacaua – un butoi folosit la căratul apei. utilizate la distribuţia apei. anul V.

2011. Киршбаума. Dacă e să ne raportăm la un registru Candu. culese în 1909. amplasată în casa proprietarului Şimanovschii de la intersecţia străzilor Victor Sinadino şi Leovskaia. Marc Grigorievici Mardarasevici. folosea motoare cu aburi – locomobile (puterea 72 CP). La p. În 1894 apeductul şi staţia erau dirijate de inginerul L. 1912. Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Chişinău. drenajelor şi canalelor de ape reziduale31. iar eliberarea lor împreună cu autorizaţiile de meserie se efectua de un alt slujbaş al aceleiaşi Uprave. 98-100. p. часть II.Бессарабiя” на 1895 годъ. с. Potrivit unei reclame apărute într-o publicaţie din acel an. estimate la 79 649 ruble. p. în sarcinile sale de serviciu cădeau şi chestiunile lega- te de exploatarea apeductului. Sfera comerţului urban. Eugen Cernenchi. с. 148. Încă de la începutul activităţii sale. Un registru statistic al întreprinderilor industriale din Imperiul Rus (tipărit în 1912) evidenţia anumite date despre Uzina de apă a Chişinăului. Ф. Adrian Dolghi. inclusiv cel al cărăuşilor şi sacagiilor. Carol Schmidt. И. 34 Dispărută la sistematizarea cartierului din zona Bisericii Măzărache. Alte 300 ruble urmau a fi alocate pentru elaborarea proiectelor de canalizare.-Петербургъ. 35 Списокъ фабрикъ и заводовъ Россiйской Имперiи. 3. 192 . iar valoarea pro- ducţiei se estima la 121 578 ruble35. a rigolelor. 6 din Anexă – material publicitar preluat din volumul Настольный литературно–экономическiй календарь . Stat şi Drept. Ea îşi avea sediul pe strada Balş34. număra nouă angajaţi. Типографiя В. 31 Настольный литературно–экономическiй календарь . 56-57. Uzina de apă invita la necesitate lucrători temporari pentru remedierea defecţiunilor din reţea. Составилъ и издалъ М. Ки- шиневъ. Типографiя Э. Ред. Cъ справочнымъ отдѣломъ и адресъ-календарем. Ivan Andreevici Serbinov. С. A se vedea Valentin Tomuleţ. Academia de Ştiinţe a Moldovei. Е. 1894.. 33 A se vedea fig. Варзаръ. 129-138. De notat că în cadrul acesteia lucra şi un muncitor instalator de apă. Totodată. La fel. Шлiомовича. În publicaţiile ruseşti este numită str. Британъ. era supravegheată de Alexandru Constantinovici Razu. 30 Uprava Orăşenească este denumirea din epocă a Primăriei Orăşeneşti. Levan- dovschi. Odată cu inaugurarea apeductului s-a fondat şi o staţie experimentală a acestuia. Institutul de Istorie. Editura Pontos.Бессарабiя” на 1895 годъ (paginile finale. 32 Raisa Cecan. 122 iniţiala prenumelui inginerului Levandovschii este I. coordonarea şi contro- lul lor numărându-se printre îndatoririle oficiale ale primarului oraşului. В. Uzina de apă Chişinău. Basarabia în epoca modernă. Tudor Ciobanu. 311.Upravei Orăşeneşti30 Iosif Balibinovici Dragomireţchii. se planificau a fi acumulate din vânzarea apei prin reţeaua de apeduct. cheltuielile legate de întreţinerea acestuia constituiau 451 69 ruble. lipsindu-i un personal propriu specializat în asemenea munci32. şi el funcţionar al Upravei. pe lângă staţie funcţiona un atelier pentru servicii de apă şi canalizare. p. Venituri buge- tare mult mai mari.. nenu- merotate). Bolşevskcaia sau Balşevskaia. Acesta re- cepţiona comenzile clienţilor (persoane fizice şi juridice) şi le executa la preţurile stabilite de autorităţi33. часть I. с. 294.

Издано Торговымъ Домомъ Л. Вѣдомостей”. 75-76. 127. 36 Списокъ фабрикъ и заводовъ Россiи 1910 г. 1902. 193 . canale de evacua- re. Брауде. Министерство Финансовъ и Министерство Торговли и Промыш- ленности. Adresa pentru scrisori şi telegra- me era foarte simplă. Москва. Изданiе Редакцiи .Вѣстника финансовъ”. Типографiя I. la solicitarea acestora. 1910. pompe etc.similar din 1910. Către anul 1902 Biroul îşi avea sediul într-un imobil privat de la intersecţia străzilor Alexandrovskaia şi Kupeceskaia. Chişinău cu apă şi un nou sondaj acvifer. p. Варшава. lavoare. furtunuri.Бессарабскихъ Губ. fiind dotat cu telefon-nr.. Moroşan.2 vedre ruseşti (sau 15 litri) se egalau cu o vadră moldovenească. robinete. 16241. p. Sinadino. 38 1. Carpenter (cu sediul pe strada V. iar pe oră 8 749 vedre. по- датного и горного надзора. СПБ. p. plumb şi ceramice pentru apeducte. Метцль и К°. water closete. 39 Cf. 7 din Anexă – material publicitar preluat din volumul Настольный литературно– экономическiй календарь . 41 Адресъ-календарь Бессарабской губернiи. o vreme socotit în vedre38.. Apeductul era echipat cu aparate pentru măsurarea debitului de apă din reţea. Г.. nenumerotate). Alimentarea or. A se vedea secţiunea cu materiale publicitare de la sfârşitul volumului. Типографiя Бессарабскaго Губернскaго Правленiя. По офицiальнымъ даннымъ фабричнаго. fontă. iar producţia sa anuală valora 118 000 ruble36. despre care uneori pomenesc anunţurile publicitare. grupuri sanitare. instalaţii igienice. 40 A se vedea fig. cum ar fi luna iulie a anului 1915. 1018. с. Bunăoară. 634-636. domeniul aprovizionării cu apă şi canalizare se dezvolta şi datorită întreprinzătorilor particulari. 1902. iar comenzile se acceptau din orice localităţi40. aparate de încălzit de uz casnic.. 37 Nicolae N. Chişinău. media pe zi fiind de 209 985 vedre. Biroul amenaja apeducte. Составлено Редакцiей . bazine subterane. и Э. colţ cu Podolskaia).Бессарабiя” на 1895 годъ (paginile finale. Datorită altor informaţii se ştie că în 1913 cele trei maşini de aburi sistem Worthington ale uzinei au fost înlocuite cu motoare electrice şi pompe centrifu- gale. Кишиневъ. С. ultima constituind opt ocale. . apeductul utiliza motoare de 75 CP şi avea deja 40 de lu- crători. construia havuzuri. haznale. Calculul a fost realizat de controlorul V. În paralel cu iniţiativele economice ale autorităţilor urbei. Pentru unităţile de măsură moldoveneşti şi cele ruseşti folosite în Basarabia până la Marea Unire vezi Valentin Tomuleţ. Evidenţele ulterioare constatau o restanţă la plata apei pe luna iulie ridicată la 981407 vedre. o publicaţie din 1894 reclama activitatea Biroului de apeducte V.. Lucia Sava. canale de evacuare. În 1936 ea avea în dotare şapte asemenea electromotoare: câte două la fie- care sondă arteziană şi trei pentru pomparea apei în conducte37.-Петербургъ. Saviţchi în conformitate cu datele înregistrate de contoare39. Basarabia în epoca modernă. Un catalog de preţuri ilustrat se putea expedia gratis po- tenţialilor clienţi. spre atragerea cli- enţilor către afacerea acestuia. 2010. În acest interval apeductul a livrat beneficiari- lor particulari 6 509 555 vedre de apă. Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secolului al XIX-lea (1900- 1918). Spre vânzare se oferea o întreaga gamă de produse şi materiale: ţevi din fier. Editura Pontos. căzi.Торгово-промышленной газеты” и . Cunoaştem şi consumul de apă al abonaţilor pe anumite perioade. conţinând doar două nume: Carpenter – Chişinău (Карпентеръ – Кишиневъ).Центральная Контора Объявленiй”.

Levandovschi este menţionat drept inginer-şef al apeductului. 47 Lista este preluată din Anuarul oraşului Chişinău şi al judeţelor din Basarabia precum şi Ca- lendarul pe anul 1924. Ша- почника. A se vedea secţiunea cu materiale publicitare de la sfârşitul volumului. iar numărul telefonului de serviciu era 3243. (Високосный). Н. 64. membrul Upravei Orăşeneşti. 43Иллюстрированный адресъ–календарь Бессарабской губернiи. nr. Адресно-справочная книга Весь Кишиневъ съ уездами Бессарабiи и Календарь на 1924 годъ. 1914. Киши- невъ. 45. 92. O altă reclamă publicată în acelaşi an men- ţionează Atelierul mecanic şi electrogalvanic Ş. Accesorii pentru instalaţii de apă puteau fi procurate şi în unele centre de judeţe. amintită într-un anunţ de mică publicitate din 191246. ca de pildă la Casa de comerţ Fraţii M. с. Вѣдомостей”. Типографiя Бессарабскaго Губернскaго Правленiя. Pentru unele străzi se indică şi denumirile 194 . Potrivit unui anunţ publicitar din 1909. El era situat în imobilul moştenitorilor Grosman din strada Mihailovscaia. 1902. în 1902 apare consemnat succesorul său. pentru a-şi câştiga cât mai mulţi clienţi. inginerul-tehnolog Asvaţatur (Asvadur) Hristoforovici Haci- keanţ42. 44 Бессарабскiй адресъ-календарь на 1909 годъ (простой). 1916. 207. p. 45 Бессарабскiй адресъ-календарь на 1909 годъ (простой). Sinadino. 46 Адресъ-календарь Бессарабской губернiи на 1912 годъ. 42 Адресъ-календарь Бессарабской губернiи. 62. oferta căruia mai includea amenajarea corpurilor de iluminare pe bază de petrol lampant şi lucrări de construcţie. Изданiе Редакцiи . 1911. Atelierul garanta îndeplinirea calitativă şi cu acura- teţe a lucrărilor. Dacă în 1894 L. Editura Ş. Типографiя Бессарабскaго Губернскaго Правле- нiя. iar clienţilor din afara Chişinăului executarea promptă a comenzii45. Изданiе Бесса- рабскaго Губернскaго Статистическaго Комитета подъ редакцiей Б. Din anul 1924 s-a păstrat o listă cu numele antreprenorilor din Chişinău specializaţi în montarea reţe- lelor de apă şi canalizare şi adresa atelierelor lor. 41. după cum atestă izvoarele. с. Кишиневъ. Biroul se afla la intersecţia străzilor Kupeceskaia şi Fontannaia. Baltaga din faţa Castelului de Apă şi avea linie telefonică la nr. Типографiя Бессарабскaго Губернскaго Правленiя. Şapocinic. Cabinetul său de lu- cru se afla într-o încăpere din strada Podolscaia. I. Изданiе Бессарабскaго Губернскaго Статисти- ческaго Комитета подъ редакцiей Н. 1914. А. Instalaţii de apă şi canalizare se realizau în continuare şi de antre- prenori privaţi. 1908. 31. El va exercita această funcţie de-a lungul mai multor ani. Бобровскaго. cele mai târzii datând din 1914-1916. Типографiя Бессараб- скaго Губернскaго Правленiя. specializat inclusiv în montarea instalaţiilor sanitare şi de aprovizionare cu apă. 12144. А.. un asemenea do- meniu de activitate avea Biroul tehnic M. Изданiе Ш. 45. Rozentuler din oraşul Bălţi. Кишиневъ. str. 8. pe care o reproducem mai jos47. Chişinău. Киши- невъ. Lucaşevschii. Топиро. În peri- oada interbelică întreprinzătorii din domeniu au continuat să concureze între ei. с. la colţ cu Nicolaevskaia. Адресъ-кален- дарь Бессарабской губернiи на 1916 годъ. с. Mereminschi. şi L. Синадиновская. 26. în casa proprietarului I. с. Топиро. Изданiе Бесса- рабскaго Губернскaго Статистическaго Комитета подъ редакцiей Б. Кишиневъ.Бессараб- скихъ Губ.

8. şase distribuitori de apă. 32. 49 Pentru nomenclatura stradală mai veche şi mai nouă a Chişinăului vezi Dinu Poştarencu. trei ajutori lăcătuşi. Cele două surse în câteva cazuri admit o ortografiere puţin diferită a numelui sau prenumelui. nr. doi montori. Colina antenelor de bruiaj. 98. nr. str. Editura Civitas. ceva mai sus de b-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt. situaţia militară. Victor Sinadino. Lică Sainciuc. Arteniuc Nicolai. 4249. care se afla pe actuala stradă Bulgară. lor mai vechi. 98-101. str. Cuper Uşer. str. Bucovinei – ул. Profesional Service. Calinjinâi. Sibov Dmitrii. Bender-Ograda armenească48. p. nr. Caplanschi şi Bernştein. nr. nr. Buiucani- lor – ул. partea 1. Hasdeu. Denumirile vechi şi actuale. Иллюстрированный адресъ-календарь Бессарабской губернiи. Terziman şi I. Chişinău: istorie şi actualitate. 51. Alcătuitori: Al. În statele de personal apar înscrişi un curtagiu. câte opt lăcă- tuşi clasa I şi clasa II. Litvac Berco. 1. cinci supraveghetori la turnul de apă şi trei paznici. ocupaţia şi adresa de domiciliu). Кузнечная. un prim lăcătuş. str. nr. Editura Museum. str. Editura Arpid. 5655. iar tabelul dactilografi- at. 61-69. un şef de echipă. str. Харузина. 35. 31. Chişinău. din anii 1933-193450. 195 . f. P. Dimant S. с. Prusian. inv. Bucovinei. Cleiman Aron. Spre deosebire de tabel. Адресъ-календарь Бессарабской губернiи на 1916 годъ. str. f. Hasdeu – ул. Kalughin. Ioan Halippa. str. str. 57. Străzile Chişinăului. Chişinău. 1940. str. Sf. str. aşa încât numărul total al angajaţilor con- stituia 52 de persoane51. cum ar fi str. Chişinău. un strungar. str. Ghidul străzilor. 1914. B. Chişinău. 1998. Haricov Alexandru. 17-25. Sobelman M. Anatol Ere- mia. с. Chiev. str. 119- 120. 2012. Bilenchis Şloma. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni. 679. Lică Sainciuc. Alexandru cel Bun. 51 A se vedea în Anexă Tabloul lucrătorilor angajaţi la Uzina de apă din Chişinău pe anul bu- getar 1933-1934 şi iscălitura directorului inginer Ilarie Arhanghelschi – fig. p. d. Гоголя. şase ajutori maşinişti. patru maşinişti. harta de la p. nr. 48 În secolul al XIX-lea Ograda armenească era denumirea dată reşedinţei mitropolitului armean. patru ungători. Buiucanilor. F. 200-221. nr. 218-219 şi partea 2. str.. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni – ул. nr. nr. 2000. Anuarul Chişinăului pe anul 1940. Chişinăul pe vremea lui Puşkin. 9. 283-283 v. 50 ANRM. Meinedrun Şmil. profesia. str. nr. * * * Investigaţiile întreprinse la ANRM ne-au dat prilejul de a descoperi în fondurile ei un tabel şi o listă a angajaţilor Uzinei de apă din Chişinău. Tabelul este adeverit prin semnătura directorului inginer Ilarie Arhanghelschi şi conţine datele personalului tehnic şi auxiliar (nume- le şi pronumele. 12-13 (nenumerotate) şi p. P. supu- şenia şi domiciliul). starea civilă. Anuarul oraşului Chişinău şi al judeţelor din Basarabia 1924. B. 21. Primar Carol Şmidt. 15. Haralambie. Puşkin. Buiucanilor. 16.. anul naşterii. în număr de 45 de lucrători. Купеческая. lista îi cuprinde pe aceştia şi pe alţi şapte salariaţi (indicându-li-se etatea. lista fiind scrisă de mână.

Corenco şef al uzi- nei53. Alimentarea or. În 1940 inginerul I. Moroşan.historia. 9. În atribuţiile montorilor intrau lucrările de instalare a aparatelor sau a reţelelor electrice.ro/exclusiv_web/general/articol/cine-devastat-chisinaul-iulie-1941 196 . „Apă- Canal Chişinău”. director al Laboratorului de Analize şi pe G. pe un alt ingi- ner D. nota 3. încât mai târziu autorităţile româneşti au trebuit să întreprindă măsuri susţinute pentru repunerea lor în funcţiu- ne. făcută în 1934. 54 Raisa Cecan. Uzina de apă Chişinău. la retragerea ei din oraş. În afară de dosarul amintit. atestă aici o frumoasă tradiţie de formare a unor dinastii de lucrători. toţi din serviciile Primăriei Chişinău52. I. întreţinerea şi reparaţia maşinilor şi motoarelor. Supraveghetorii ce- lor două turnuri de apă ţineau sub control faza tehnologică de stocare a apei în rezervoarele acestora. punerea în legătură a vânză- torilor şi cumpărătorilor în vederea încheierii unor contracte comerciale. Nevzorov şef al biroului canalizării şi G. Arhanghelschi era director al Uzinei de apă. p. Cine a devastat Chişinăul în iulie 1941?. 104-114. Străjuirea uzinei era asigurată de paznici. începuturile ei fiind puse chiar în vremurile interbelice54. un altul pentru lu- crările de cancelarie. Corenco. constatăm că unii dintre ei se regăsesc într-o fotografie de grup cu o parte din colectivul întreprinderii. faptă imputată de sovie- 52 Nicolae N. p. Distri- buitorii de apă deserveau numeroasele cabine regulatoare de debit con- struite în mai multe puncte de pe traseul apeductului. 75. P. În acei ani activitatea Uzinei de apă se baza pe meseriile specificate mai sus. Sarcinile principale ale maşiniştilor (numiţi în epocă maşinistru) erau mon- tarea. Lăcătuşii aveau sarcina de a efectua operaţii de ajustare. Mai mult. Prestator al serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare. În vara anului 1944 ele au fost iarăşi distruse. Scopul activităţii strungarului era de a confecţiona la strung felurite piese sau dispozitive. respectiv. Munca de ungător era cea a muncitorului specializat în operaţii de gresare a pieselor tehnice. obiectivelor in- dustriale şi comerciale. Arhanghelschi. o istorie monografică a fostei uzine – azi S. Barcarevici şef al cancelariei. a transformat în ruine majoritatea clădirilor administrative. când armata sovietică. 55 Virgil Pâslariuc. Frunzeti. p. urmă- rindu-se ca aceasta să corespundă standardelor cerute de timp. întreprin- derea avea câte un conducător pentru fiecare dintre ele. http://www. iar directorul gestiona administrarea generală a uzi- nei. Monitorizarea calităţii apei se efectua în Laboratorul de Analize. 53 Anuarul Chişinăului pe anul 1940. o publicaţie din 1936 îl menţionează pe acelaşi inginer I. 57. Uzina de apă şi apeductul au fost şi ele distruse55. director al Serviciului Apei. Chişinău cu apă şi un nou sondaj acvifer.A. N. asamblare şi repa- rare a unor mecanisme metalice. şef- mecanic al Uzinei de apă. Reţinând numele angajaţilor Uzinei de apă. ele fiind exercitate exclusiv de bărbaţi. Atribuţiile de serviciu ale curtagiului constau în mijlocirea şi. precum şi numeroase case particulare. În timpul campaniei militare din vara anului 1941 Chişinăul a suferit o cumplită devastare.

care la acea vreme nu avea un regulament special. Aceste scumpiri erau o adevărată sursă de îngrijorare pentru Dumă. restul fiind de religie creştină. Articolul aduce informaţii valoroase şi despre Uzina de apă construi- tă la acel sfârşit de secol XIX. Iniţial. care căuta să le contracareze prin măsuri de suspendare a privilegiilor breslei. Cei mai mulţi dintre apari aveau origine evreiască. tagma saca- giilor s-a completat cu încă cinci persoane provenite din rândul unor imigranţi din Moldova de peste Prut. Exercitând o meserie de care oraşul nu se putea lipsi. iar scrutinul propriu-zis s-a petrecut în baza unei dispoziţii date de guvernator. din 6-12 decembrie 1947 (I). branşarea la sistemele centrale. utilizând la livrare şi vase mai mici. majorând adesea preţul apei. 56Mihai Taşcă. Atelierele lor ofe- reau asistenţă tehnică la trasarea conductelor de apă. Printr-o decizie a Dumei şi în con- cordanţă cu acordul oferit de unii oameni de cinste ai Chişinăului. Potrivit unor imagini de epocă. care se pune pentru prima oară în circuitul informaţio- nal. * * * Fiind inedite sau prea puţin cunoscute cercetătorilor. Sacagiii s- au manifestat şi ca susţinători ai proiectelor edilitar-urbane. numele primilor ei ingineri-şefi şi o listă a personalului din anii 1933-1934. intrarea în breaslă s-a produs prin votul comu- nităţilor creştină şi evreiască din oraş. aşa încât numărul aparilor ajunsese la 45. când s-au dat în exploatare primele ramificaţii ale apeductului urban. la construcţia şi montarea instalaţiilor sanitare interne şi externe. contravaloa- rea apei furnizate.tici generalului german Stanislaus von Dewitz Krebs (comandant militar şi şef al garnizoanei din Chişinău în perioada 29 mai – 21 august 1944). Cei 15 sacagii aleşi au avut îndatorirea să-şi recruteze pentru meserie alţi 30 de locuitori din păturile sărace ale urbei. http://adevarul. sacagiii râvneau să obţină profituri cât mai mari din negoţul lor. sacagiii transportau apa în sacale tra- se de cai. Procesul prizonierilor români şi germani de la Chişinău.ro/moldova/politica/procesul-prizonierilor-romani-germani- chisinau-6-12-decembrie-1947-i-1_529f9c8ac7b855ff56744849/index. asu- pra căruia s-a formulat un amplu rechizitoriu în 194756. existând doar unele regle- mentări provizorii adoptate de autorităţile centrale (Guvernatorul) şi cele loca- le (Duma orăşenească). aducându-şi obo- lul la înălţarea unor construcţii (spitalul şi temniţa) şi la fondarea parcului cen- tral.html 197 . Sacagiii au jucau rolul hotărâtor în ali- mentarea cu apă a orăşenilor şi a instituţiilor publice până către anul 1892. Concurenţa pe care aparii mai noi au făcut-o sacagi- ilor mai vechi le-a stârnit acestora o mare nemulţumire. cum ar fi doniţele. care avea numeroase ţurloaie. Sursa cea mai stabilă de apă potabilă a Chişinăului era izvorul din apropierea Bisericii Măză- rache. în secolul XIX – prima parte a secolului XX. Petiţia din 1821 pune în lumină anumite detalii privind cadrul juridic al meseriei de sacagiu. O anumită contribuţie la dezvoltarea serviciilor de aprovizionare cu apă şi canalizare au avut şi antreprenorii particulari. evidenţiind dotările sale tehnice. materialele studia- te scot în vileag aspecte revelatoare privind activitatea sacagiilor şi a Uzinei de apă din Chişinău.

le-ar submina activitatea. Ходотайство водово- зов г. Dosar început la 27 august 1821 şi terminat la 12 septembrie acelaşi an. Предписание губернатора 27 августа 1821 года № 4457. что якобы оныя де- лают им в таком разе подрыв. 75. 27 августа 1821. veniţi de după graniţă. 1. перед Кишиневской Градской Думы. Кончено: 12 сентября 1821 года. я предписываю Кишиневской Гра- дской Думе учинить свое соображение и дать просителям возможное удовлетворение. 129. 2. Черновой рапорт Думы 12 сентября 1821 года № 504. inv. Traducere Adresa din 31 august 1821. Rezoluţia guvernatorului din 27 august 1821 № 4457. Dosarul № 591 referitor la demersul sacagiilor din Chişinău către Duma locală. О по- следствии же донести мне. дозволила прибывшим из-за границы людям заниматься тем же промыслом к подрыву просителей. имея ввиду чтоб стеснением сего скудного промысла не отнять у них последнего мелочного способа к их пропитанию. precum că alţi apari doritori. înregistrată sub № 487.) Кишиневской Градской Думы дело № 591. что оная Дума сверх присовокупленных к ним 30-ти человек бедных здешних жите- лей. Кишинев. d. Кишинева об ограждении их от кон- курентов в их промысле. Кишиневской Градской Думе Посылая присем жалобу 15-ти человек водовозов. 1. 2. F. Raportul prealabil al Dume orăşeneşti Chişinău din 12 septembrie 1821 № 504. Дело по рассмотре- нию прошения 15-ти водовозов г. pentru ca ea să nu permită altor persoane să se ocupe cu această îndeletnicire. Гражданский губернатор semnătura (Катакази) № 4457. Прошение 15 водовозов 23 августа 1821 года. Dosarul conţine: 1. Начато: 27 августа 1821 года. Fila 1 № 487. Кишинева. Dosarul privind examinarea cererii a 15 sacagii din Chişinău de a fi protejaţi de concurenţă în meseria lor. Anexă Documente Dosarul sacagiilor oraşului Chişinău (ANRM. 198 . 3. чтобы не разре- шали другим людям заниматься этим промыслом. Dosarul sacagiilor din Chişinău. Traducere Duma orăşenească din Chişinău. Дело о водовозах в городе Кишиневе находя- щихся и желающих наприбывших из-за границы. Reclamaţia a 15 sacagii din 23 august 1821. nолучено 31 aвгуста 1821 года. 3.

a permis oameni- lor veniţi de peste hotare să se ocupe cu aceeaşi îndeletnicire în paguba re- clamanţilor. и к случившимся военным хлебопекам довольствуем водою. Хам Ушерович. дабы мы присовокупили к себе бедного состояния еще 30 водовозов. Дмитрий водовоз. исполняя местного начальника приказание. Александр водовоз. по прошению их подписал и писал из слов просителей. Матвей Дурбаша. Нахман Абрамович. Аншель Мошко- вич. чрез что самое. всепокорнейше просим предписать кому сле- дует дабы воспретить иностранным иногородным временно прожива- ющих воду возить. Guvernatorul civil semnatura (Catacazi) № 4457. Ушер Колишк57 и Дувид водовоз и Гершко Александрович. от чего мы с семействами нашими имеем дневное пропитание. Лейба Гершкович. на что ожидаем Милостивейшей резолюции. возили воду без всякой зато заплаты. а всего нас 45. dispun Dumei să-şi expună raţionamentele şi să ofere o even- tuală satisfacere petiţionarilor. четырнадцатого класса Федор Безпоелков. 23 августа 1821 года. ţinând cont că prin stânjenirea acestei mă- runte meserii ei să nu fie lipsiţi de singura posibilitate de a se hrăni. 199 . По таковым обстоя- тельствам осмеливаемся прибегнуть под покровительство и защиту Ва- шего Превосходительства. Fila 2 № 2704. и уплачиваем казенные и общественные подати и сносим тягости. Despre hotărârea luată să mi se raporteze. По неуме- нию оных грамоти. равномерно во время постройки острога. Его Превосходительству Господину Статскому Советнику Бессарабской области Гражданскому Губернатору и кавалеру Константину Антоновичу Катаказию Города Кишинева 15 водовозов христиан и евреев нижеподписавшихся Прошение По предписанию Вашего Превосходительства избрало нас все Ки- шиневское христианское и еврейское общество для возки воды. Мошка Абрамович. доволь- ствуем водою без всякой малейшей остановке во все места. иного же средства к пропитанию наших семейств не имеем. Нил Монусович. Chişinău. potrivit căreia Duma. Ныне иностранные прибывшие из-за Прута усиливаются тоже воду возить для своей корысти посред- ством градской думы. 57 Lectură nesigură. коя повелевает присовокупить таковых к нам. pe lângă 30 de apari orăşeni săraci pe care primii şi i-au alăturat. Шмуль Менашкович. 27 august 1821. гобшпиталя и сада. Мы. с тем. мы можем лишиться дневного пропитания. Către Duma orăşenească din Chişinău Expediindu-Vă plângerea a 15 sacagii. Нестер водовоз. Исай водовоз.

Şmuli Menaşcovici. Excelenţei Sale Domnului Consilier de Stat Guvernatorului Civil al regiunii Basarabia şi cavaler Constantin Antonovici Catacazi. о дозволении якобы сею Думою заниматься тем же промыслом к подрыву просителей при- бывшим из-за границы людям. pentru care aşteptăm o milostivă rezoluţie. ca să interzică străinilor ce locuiesc temporar în oraş să care apă. Moşca Abramovici. străinii sosiţi de peste Prut şi ei se străduie să transporte apa în fo- losul lor. cu acordul Dumei. Uş- er Colişc şi Duvid sacagiu şi Gherşco Alexandrovici. Traducere № 2704. Приняли за правило чтобы никто более без дозволения их не за- нимался сим промыслом и чрез сие ограничение при настоящем в го- роде многолюдстве возвысили цены на воду. îndestulăm cu apă toate locurile fără nici măcar cea mai mică întrerupere. Leiba Gherşcovici. Fila 3 Господину Гражданскому Губернатору Кишиневской Градской Думы Рапорт На предписание Вашего Превосходительства от 27 Августа № 4457 по жалобе 15-ти человек водовозов последовавшее. a 15 sacagii creştini şi evrei din oraşul Chişinău iscăliţi mai jos Doleanţă La indicaţia Excelenţei Voastre. Din neştiinţa de carte a acestora. precum şi pentru brutarii militari. ducând lipsuri. la rugămintea şi după cuvintele lor a semnat şi scris funcţionarul de clasa a XIV-a Fedor Bezpoelcov. şi de toţi suntem 45. Dumitru sacagiu. освобождены по распоря- жению начальства от воинского постоя и других общественных повин- ностей. de unde avem a ne hrăni zilnic familiile şi plătim dări la stat şi impozite pub- lice. îndeplinind ordinul nacealnicului local. care ne impune pe aceştia să ni-i alăturăm în activitate. почему дума прибавила к 200 . ne luăm îndrăzneala de a recurge la protecţia şi ocrotirea Excelenţei Voastre şi cu plecăciune Vă rugăm să porunciţi. întreaga obşte creştină şi evreiască a oraşului Chişinău ne-a ales pentru căratul apei. În aşa împrejurări. iar alte mijloace pentru a ne întreţine familiile nu avem. Matfei Durbaşa. Дума честь имеет донести что означенные пятнадцать человек во- довозов. Alexandru sacagiu. Ham Uşerovici. Августа 23-го дня 1821 года. Anşeli Moşcovici. la fel în timpul construcţiei ostrogului. Acum. ca noi să mai atragem încă 30 de sacagii din sărăcime. 23 august 1821. Nil Monusovici. 23 august 1821. Nahman Abramovici. din care cauză noi ne putem pierde pâinea cea de toate zilele. кои ради принятия на себя обязанности доставлять для городо- вого гошпиталя и других казенных мест воды. cui se cuvine. spitalului şi parcului am dus apă fără nicio plată. Noi. Isai sacagiu. Nester sacagiu.

Vedere panoramică asupra colinei Măzărache cu Biserica Naşterea Maicii Domnului şi izvorul cel mare al Chişinăului. prin ordinul autorităţilor sunt eli- beraţi de sarcina încartiruirii trupelor şi alte îndatoriri obşteşti. 12 septembrie 1821. Кишинёв и его о крестности. на что и настоящие водо- возы объявили в думе согласие. 1. ca cei adăugaţi să se ocupe de meserie necontenit în tot timpul anului. aceea de aprovizionare cu apă a spi- talului orăşenesc şi altor instituţii de stat.) 201 . în schimbul îndep- linirii misiunii pe care şi-au asumat-o. au ridicat preţul apei. Traducere Domnului Guvernator Civil al regiunii Basarabia Raport al Dumei Orăşeneşti Chişinău La adresa Excelenţei Voastre din 27 august № 4457 privind plân- gerea a 15 sacagii. № 504.нынешним 45 водовозам еще пять человек за поручительством здешних благонадежных жителей. Кондрацкий. Сентября 12-го дня 1821 года. în Dumă. Motiv pentru care Duma a suplimentat nu- mărul celor 45 de sacagii actuali cu încă cinci persoane. precum că spre dezavantajul lor Duma le-a permis unor oameni veniţi de peste graniţă să se ocupe de aceeaşi meserie. чтобы сии прибавленные во всякое время года занимались сим промыслом безостановочно. № 504. 1889 г. Imagini Fig. 1889 (Sursa: П. Ei socotesc drept regulă generală că fără învoirea lor nimeni n-ar putea să se ocupe cu această îndeletnicire şi prin îngrădirea ce o fac acum. luate pe chezăşia morală a unor orăşeni demni de încredere. iar pentru aceasta sacagiii res- pectivi şi-au dat acordul. Duma cu onoare Vă înştiinţează că cei 15 sacagii. М. când populaţia urbei a crescut.

Кондрацкий. 1889 г.) Fig. Sacagiu chişinăuian. М. М. Fig. 1889 (Sursa: П. Кондрацкий. 1889 (Sursa: П.) 202 . 1889 г. Кишинёв и его о крестности. 2. Кишинёв и его о крестности. Carele sacagiilor la şipotul de la poalele colinei Măzărache. 3.

Călăreţi turci adăpându-şi caii la cişmeaua Măzărache 203 . 145) Fig. Chișinău.Fig. I). p. Cişmele de sub dealul Bisericii Măzărache pe la anii 1870-1880 (Sursa: Uzina de apă Chișinău (ed. 5. 4. 2002.

inginer Ilarie Arhanghelschii. 7. 1894 Fig. Semnătura autografă a directorului Uzinei de apă din Chişinău. Fig. Anunţ de mică publicitate privind oferta Atelierului de pe lângă apeductul Chişinăului. 8. 6. Carpenter din Chişinău. Anunţ de mică publicitate privind oferta Biroului V. 1934 204 . 1894 Fig.

Regimentul 12 română Grigore Ureche. supus stră. 45 maşinist in 8 ajutor №295. Tabloul lucrătorilor angajaţi la Uzina de apă din Chişinău pe anul bugetar 1933-1934 (ANRM. Nicolae Bălcescu. 283-283 v. str. str.) 1a) № Numele şi prenumele Anul naşterii Starea civilă Dacă este Câţi copii căsătorit 1 Budz Ioachim 1870 căsătorit 2 2 Nagamatulin Efim 1879 căsătorit 2 3 Prohorov Feodor 1895 căsătorit 1 4 Starjinschi Averchii 1891 căsătorit 3 5 Borisov (Berezov) Pavel 1898 căsătorit - 6 Trofimov Leonid 1887 căsătorit 2 7 Savciuc Simeon 1895 căsătorit - 8 Branic Feodor 1889 căsătorit 1 9 Formuzache Gheorghe 1888 căsătorit 1 10 Daniliuc Pavel 1880 căsătorit 3 11 Turuta Alexandru 1901 căsătorit 2 12 Tcaci Casian 1878 căsătorit - 1b) № Profesia Situaţia militară Supuşenia Domiciliul № livretului. română Visterniceni. Strada şi № Regimentul 1 maşinist nerepartizat română Gh. nr. 5655. supus stră. Andrei. 31 maşinist in 6 ajutor nerepartizat română Cuza-Vodă. 87 2 maşinist nerepartizat română Visterniceni. Alexandru Cotruţă. 47 maşinist Infanterie 9 ajutor №165. nr. 3 12 ungător . nr. nr. română Sf. 24 in 205 . nr. partea 1. 52. dispensat română Constantin Brâncoveanu. 12-5 maşinist C. Sf. nr. Lazăr (Petropavlovscaia). nerepartizat română Moica Veche 11 ungator №307. nr. 22. 2 maşinist Regimentul 7 Vânători 5 ajutor . 16 maşinist 7 ajutor . nr. supus stră. 679. nr. română Stradela Inzov. F. R. nr. 2 3 maşinist №1029. Gheorghe. f. 218-219 şi partea 2. inv. 1. d. Lăpuşna 10 ungător №257. f. nr. 16 Armata 3 Grăniceri 4 ajutor №73.

Gheorghe. str. nr. română Sf. supus străin Mihail Kogălniceanu. nr. 13 de noapte Regimentul 6 Jandarmi 17 strungar nerepartizat română Cahul. nr. 2a) a b c d e 13 Dumitrovschi Victor 1898 căsătorit 1 14 Bazavluc Alexandru 1898 divorţat - 15 Şestachevici (Ştacovici) Ion 1875 căsătorit 4 16 Stoica Vasile 1899 căsătorit - 17 Harciuc Nicolai 1871 căsătorit - 18 Curinschi (Gurinschi) Mihail 1898 căsătorit 1 19 Bulatov (Valatov) Nicolai 1899 căsătorit 1 20 GladunApolon (Anton) 1874 căsătorit 2 21 Benni Sava 1872 căsătorit 3 22 Rumm Anton 1872 căsătorit 3 23 Vinogradov Andrian 1881 căsătorit 2 24 Nicolau (Niculau) Ştefan 1900 căsătorit - 25 Glevţov Nicolai 1892 căsătorit 1 26 Zatichianţ Grigore 1896 necăsătorit - 27 Nichitin Mihail 1902 căsătorit 2 2b) a f g h i 13 lăcătuş №2302. nr. 25 clasa I Regimentul 3 Pionieri 25 lăcătuş Carnet de Ofiţer №27. nr. română Mihail Kogălniceanu. 51 tuş 23 lăcătuş №1056. 12 clasa II Regimentul 23 Artilerie 14 ungator №2361. nr. Lăpuşna română Molocanschi clasa I 24 lăcătuş №36. 3 16 paznic №2211. 11 clasa I 21 monteur nerepartizat română Fântâna Blanduziei. 14 clasa II Regimentul 12 Infanterie 27 lăcătuş №280. română Iancu Văcărescu. str. 52. 73 26 lăcătuş №219. nr. C. Regimentul 5 Obuzieri 44 15 curtagiu nerepartizat română Visterniceni. română Veniamin Costachi. nr. 16 22 prim lăcă. 10 clasa II Flotila Aeriană Bucureşti 206 . nr. română Poşta Veche. 5. română Bugeac. nr. nr. str. nerepartizat română Regele Ferdinand I. clasa I Regimentul 35 Artilerie nr. 38 clasa I 19 lăcătuş №256. nr. 19. română Ion Heliade Rădulescu. 10 clasa I Regimentul 10 Vânători 20 lăcătuş nerepartizat română Nicolae Bălcescu. nr. R. 27 18 lăcătuş . română Poşta Veche.

Regimentul română Poşta Veche. apă şi distribuitor de apă 20 34 monteur №1059. 19 clasa I 20. nr. nr. română Tiraspol. str. Grăniceri Lăpuşna 20 35 lăcătuş Cerc.1923 36 lăcătuş №90. Regimentul 3 română Hodoroja. nr. Regimentul 7 română Ecaterina Teodoroiu clasa II Infanterie (Ogorodnaia). nr. 12 clasa II Arsenalul Geniilor 30 supraveghetor la turnul de nerepartizat română General Ioan Dragali- apă na. nr. Regimentul română Iancu Văcărescu. nr. apă 3 Jandarmi 7 33 supraveghetor la turnul de nerepartizat română Regele Ferdinand I. apă 146 32 supraveghetor la turnul de №2209. română Regina Maria. 7. nr. Andrei. nr. Escadrila I română Caucaz. nr. 7. 75 207 . 40 clasa II Obuzieri 38 lăcătuş №49. 3a) a b c d e 28 Josan Filip 1900 căsătorit 2 29 Slepov (Şlepov) Andrei 1907 necăsătorit - 30 Sachelarie Nicolai 1869 căsătorit 1 31 Badan Maxim 1873 căsătorit 2 32 Alexandrov (Alexandru) Dumitru 1899 căsătorit 4 33 Iacov (Iucov) Moisei 1866 căsătorit 5 34 Andreev Constantin 1877 căsătorit - 35 Acbaş Leonid (Leonte) 1894 căsătorit - 36 Jivodarenco Grigore 1903 căsătorit 1 37 Ianuşevschi (Tamaşevschi) Nicolai 1898 căsătorit 1 38 Zoltur Ion 1903 căsătorit 2 3b) a f g h i 28 lăcătuş №87. 20-29 clasa I Aviaţie Bucureşti 37 lăcătuş №158. Regimentul 5 română Sf.X. nr. nr. reformat №92. 38 clasa II Pionieri 29 lăcătuş №9865. 22 31 supraveghetor la turnul de nerepartizat română Haritonovca. str.

Regimentul română Tăbăcăria Nouă. Ilie. 26 46 păzitor Visterniceni. 3 lăcătuş 30 Obuzieri 41 ajutor №983. 12-5 lăcătuş 10 Vânători 43 şef de echipă . nr. 49 turnul de apă 48 distribuitor de apă Petru Rareş. nr. 3 47 supraveghetor la Schinoasa. nr. 31 clasa II fanterie 40 ajutor №1528. nr. We should 208 . 12 52 distribuitor de apă Sf. 52. supus Purcel. nr. română Ecaterina Teodoroiu lerie (Ogorodnaia). 41 50 distribuitor de apă Alexandru Sturza. nr. referring to the activity of water carriers and of the Water Plant in the 19th century and the first half of the 20th century. nr. 29 străin 44 maşinist №1007. nr. 4a) a b c d e 39 Nagamatulin Pavel 1902 căsătorit 1 40 Ioachim Gheorghe 1897 căsătorit - 41 Isaev Ion 1903 căsătorit 2 42 Banicovschi Ion 1899 necăsătorit - 43 Malearevschi Vasile 1893 căsătorit - 44 Mojaev Ion 1894 căsătorit 2 45 Pavlov Petre 1898 căsătorit - 46 Diaconu Teodor etatea 43 ani 47 Surujiu Grigorie etatea 30 ani 48 Popa Alexei etatea 42 ani 49 Berezovschi Pavel etatea 41 ani 50 Snarschi Savelie etatea 68 ani 51 Rusu Teodor etatea 48 ani 52 Procopov Andrei etatea 68 ani 4b) a f g h i 39 lăcătuş Regimentul 24 In. nr. română Nicolae Bălcescu. str. Regimentul română Stradela Inzov. 52 42 ajutor №378. 11 51 distribuitor de apă Stradela Inzov. nr. 49 Summary The article deals with information regarding the issue of water supply in Chisinau city. Regimentul română Ecaterina Teodoroiu lăcătuş 1 Căi Ferate (Ogorodnaia). nr. 42 Căi Ferate 45 paznic de noapte Regimentul 23 Arti. nr. 31 49 distribuitor de apă Viilor. Divizia 3 română Sf. nr. as well as in publications little known to researchers in this field. The information was found in some inedited documents from the National Archive of the Republic of Moldo- va. Andrei. nr.

The water carriers contributed to the creation of the public park. The decline of the water carrier profession began after 1892. we have studied a file from 1821 containing a petition of a group of 15 water carriers who asked the civil governor of Bessarabia to prohibit the activity of other water carriers. The water carriers represented the poor layer of the city. as well as their duties and privileges. They had the right to hire the- mselves some other 30 water carriers who had to supply water to the hospital and other public institutions of the city and were exempted from military service and other social duties. The governor ordered the public administration. It should be noted that the water carriers tried to raise the price of water sold to the population in a period of time when Chisinau was facing a demographic boom. when the first networks of the urban aqueduct appeared. To prevent the artificial increase in the water price. The authors of the article also present and comment some images dating from the end of the 19th century and featuring water carriers and the main spring of Chisinau. The 15 chief water carriers were elected to do the job by Christian and Jewish communities of Chisinau. thus creating competition on the market. introduced now in the informational circuit. ethnic background and religion of people performing that job. © Sergiu TABUNCIC 209 . presenting a lot of impor- tant information unknown to researchers. the spring near the Church Nativity of the Theotokos. the num- ber. At that time. The documents of the file contain unpublished information about the pro- fession of water carrier such as the legal framework of the profession. the others of the Christian townsfolk. The article also sheds light on the Water Plant. known also as the Mazarache Church. most of them being members of the Jewish community. something undesired by the petitioners. including a list of employees of the plant from 1933-1934. The latter ones were immigrants who came from Moldova across the Prut river and who started to sell water. after the name of its founder – serdar Vasile Mazarache – was the main source of water in Chisinau. In particular.mention that water carriers were water merchants and the Water Plant was the conventional name given to the aqueduct built in the city in 1892. as well as to the construction of the urban hospital and the prison by supplying the building sites with water for free. the City Duma. to examine and solve the issue. the City Duma appointed 5 other people as water carriers. These people were re- commended by a group of citizens.

tom. p. La 1856 concertul european consideră important ca sudul Basarabiei să fie cedat Moldovei. apoi de conferinţa de la Paris din 1857. Relaţii româno-ruse (1878-1888). Înainte de 1 Paul Cernovodeanu. în 1856 şi 1878 Basarabia s-a aflat în atenţia Marilor Puteri. Bucureşti. prin re- anexarea celor trei judeţe din sudul Basarabiei de către Rusia5. 735-751. 81-96. 199-237. 3. p. p. 24. la 1878 Europa nu avea nicio reacţie. Deşi au existat tentative româneşti de restituire in integrum a Basarabiei1.1-2. Bucureşti. 3 Basarabia şi Dobrogea. p. Iniţiative româneşti de redobândire a Basarabiei în perioada Războiului Crimeii (1854-1856) // Revista Istorică. 7-8. 3. 28. noi îndeplinim la gurile Dunării o misiune internaţională”4. Dacă în1856 se repara parţial o greşeală is- torică. importanţa Dunării: „Basarabia. Sturdza. 1995. nr. Principiul integrităţii teritoriale în politica românească în vremea lui Alexandru Ioan Cuza // Revista Istorică. pp. specific românesc. Rusia şi chestiunea basarabeană în perioada războiului de independenţă. Galaţi. p. 1877-1878 (în lumina unor documente din arhivele Rusiei) // Revista de Istorie... şi de aceea problema Basarabiei nu este numai de interes local. Justă este afirmaţia lui Dimitrie A. sancţionată de congresul de la Paris din 30 martie 1856. Alexandru Ioan Cuza. cultural şi religios. Editura Semne. Russia and the Reacquisition of Southern Bessarabia. 210 . care aveau interesele lor în această regiune a sud- estului european. nr. Basarabia. Tensiuni. 1993. 2 Sever Mircea Catalan. Sturdza. pentru că put- erile cele mari ale Europei au crezut că este un interes european de a îndepărta Rusia de la Dunăre”3. după unirea din 1859 a urmărit cu tenacitate menţinerea graniţei basarabene. p. ci o problemă europeană. 1878. III. Cuvânt rostit în Senat la 28 septembrie 1878 de Dimitrie A. De asemenea menţionăm studiul lui Ion Varta. pentru a-i tăia accesul la Dunăre. 753. SECOLUL XX PROBLEMA BASARABIEI REFLECTATĂ ÎN PRESA BUCUREŞTEANĂ. ba mai mult. Basarabia s-a dat. arăta indiferenţă la pretenţiile Rusiei asupra sudului Basarabiei. nr. 4 Gheorghe Brătianu. 113. ZIARELE MOLDOVA ŞI SEARA 1915 Eugen-Tudor SCLIFOS După raptul teritorial din 1812.1992. 1992. cu acest lucru nu erau de acord cabinetele de la Tuillerie şi Saint-James. Elocvent este şi studiul lui Liviu Brătescu. 1875-1878 // Sudost-Forschungen. 2011. Momentul 1878 a însemnat ruperea legăturilor cu Basarabia. drepturi naţionale şi istorice. Istoricul Gheorghe Brătianu menţiona tot în contextul anului 1856. 7-8. Ca şi Olanda la gurile Rinului. care a pus capăt luptei diplomatice între marile puteri pentru sudul Basarabiei2. conflicte şi încercări de reconciliere // La Frontierele civilizaţiilor: Basarabia în context geopolitic. înseamnă Dunărea. 1969. economic. care declara următoarele în 1878 referitor la momentul 1856 şi scopurile urmărite de Marile Puteri: „De ce ni s-a dat Basarabia? Pentru că am cerut-o? Pentru că Europa a vrut să ne fie plăcută? Pentru că ne tragem de la împăratul Traian? Nicidecum. 89. totuşi. 5 Un memorabil studiu la acestă temă este cel al cercetătoarei Barbara Jelavich. la 1856.

problema Basarabiei avea să fie amânată. 127. Acest ziar însă avea o rezonantă redusă pentru opinia pub- lică. Editura Fundaţiei AXIS. 1994. Ziarul Moldova scos la iniţiativa omului politic conservator Petre Carp. care în anul 1915 se afla în neutralitate. se orienta semnificativ spre puterile Antantei. Era evident că România. de Imperiul Rus prin tratatul de la Bucureşti din 1812. p..a.. Totodată. 4 martie 1915. Astfel. Iaşi. p. dar şi îndepărtarea de la graniţele României a orice presiune pan- 6 Memoriile regelui Carol I al României (de un martor ocular).N. Bucureşti. Colaborarea cu Puterile Centrale era văzută ca un mijloc de recu- perare a teritoriului anexat. Pagini de război. IV. Dreptatea şi Ziua. care ilustrează în termeni elogioşi persoana lui Virgil Arion susţinător al idealului naţional care „s-a strămutat dintr-o dată din Ardeal în Basarabia”7. Editura Machiavelli. dar ideile vehiculate aveau un impact redus în opinia publică românească. În continuare vor fi supus atenţiei. Steagul. 10 C. Eugen Lovinescu face o afirmaţie. nu au putut atrage guvernul României de partea sa. în special. dar şi pericolul reprezentat de ţarism pentru românism. care a apărut doar în anul 1915. într-o scrisoare către tatăl său. vol. iar Constantin Stere poartă „aureola de martir basarabean”8. Regatul României era pus în situaţia dificilă de a alege de partea cui să lupte. Sub presiunea exercitată de cele două blocuri militare angrenate în pri- ma conflagraţie mondială. p.cedarea sudului Basarabiei regele Carol I. 122. 9 Ion Agrigoroaie. Opţiunea Regatului României de a lupta de partea Rusiei nu era luată în consideraţie de periodicul menţionat mai sus. s. reprezentând doar o minoritate neînsemnată. 125. şi susţinea întreaga acti- vitate sub lozinca Germania e invicibilă9. Opinie publică şi stare de spirit în vremea Războiului de Întregire şi a Marii Uniri. care ieşeau în evidenţă prin abordarea problemei basarabene. adică „salvarea a aproape două milioane de ro- mâni”10. p. Basarabia sau Transilvania // Moldova. care nu costă nimic pentru Puterile Mari şi la care Rusia ţine mai mult decât la cele mai multe foloase câştigate în ultima campanie”6. sub atenta îngrijire a lui Virgil Arion a abordat într-o serie de articole problema Basarabiei şi importanţa acesteia pentru regiunea istorică a Moldovei. Promisi- unile care veneau din partea Puterilor Centrale. 8 Ibidem. iar întâietate avea să aibă să aibă Transilvania. 7 Eugen Lovinescu. Exista pe eşichierul politic din România şi dintre cei care susţineau lupta pentru redobândirea Basarabiei alături de Puterile Centrale. 2004. Bucureşti. care putea duce la reunirea teritoriilor aflate sub dominaţie străină. în mod abuziv. în vederea recuperării terito- riului dintre Prut şi Nistru. scria: „Basarabia este un preţ de pace foarte comod. după trădarea rusească Re- gatul României se orienta spre Germania. Ideile cu privire la necesitatea şi pericolul reprezentat de ţarism sunt abordate în publicaţiile Moldova. miza participării în război era una vitală. periodicele Moldova şi Seara. 23. 211 . Ca urmare.

destinul ei.000 locuitori. de origine bulgar. 212 . 17 martie 1915. 14 martie 1915. pătraţi şi numai 1. El considera că reven- dicările naţionale ale României ar trebui să se îndrepte spre Basarabia. Cu Rusia în contra României niciodată nu va merge poporul ro- mânesc”12. Biata Bucovină numai foc şi sânge. considerată de acesta o regiune istorică importantă. frate. Virgil Arion într-o serie de articole intitulate sugestiv Basarabia crit- ică pasivitatea punerii în discuţie a problematicii Basarabiei. Civilizaţia europeană şi rusofilii noştri // Moldova. iar Anglia guvernând cu autoritate mările. G. Gheorghe Dragu14. pentru a servi Ardealul am servit interesele statului Român la gurile Du- nării. 15 Idem. cu scopul recăpă- tării Basarabiei. făcând o analogie cu Alsacia şi Lorena. Ioan Brătescu-Voineşti.. Dimitrie Karnabatt scrie o serie de articole de- dicate importanţei teritoriului dintre Prut şi Nistru. 13 Virgil Arion. măcar pe ea s-o scăpaţi prin înţelepciune ori prin vitejie”11. Pentru atâta lucru să lupte românii de azi? Alsacia şi Lorena n-are decât 14. Acesta era cunoscut în perioada Primului Război Mondial ca un gazetar care colabora la ziarul menţionat şi la Gazeta Bucureştilor. e simţul de conservare a ţării. deja sub ocupaţie militară germană. Vocea cea mai convingătoare a periodicului Seara era a lui Dimitrie Karnabatt. dar care în mod surprinzător milita pentru in- tervenţia României alături de Puterile Centrale în război. 16 noiembrie 1915. Interesele Ardealului şi politica noastră rusofilă // Moldova. de dragostea Ardealului ne-am împăcat cu ideea unei stăpâniri mos- covite exclusive la Marea Neagră şi Constantinopol”15. 1 noiembrie 1915. pătraţi şi Franţa îşi pune în primejdie rezistenţa pentru recucerirea ei”13. aco- 11 Vasile Stroe. 14 Kordian. Întrebarea era de ce Petre Carp era un atât de fervent apărător al Moldovei. Intelectualitatea din Moldova considera că deşi ruşii se arătau bine- voitori. În acest context se înscrie şi scrisoarea publicată de Vasile Stroe: „Ce soartă mai avem şi noi moldovenii. 12 R. O victorie a Antantei era văzută de aceştia ca începutul hegemo- niei ruseşti în Europa.800. Iorga. 6 martie 1915.000 kil.slavistă. o veche ţară românească. Petre Carp şi Moldova // Moldova. Basarabia adormită de multă vreme. pentru că puterea de la Moldova nu îşi va onora cuvântul. El considera că teritoriul reunit al Moldovei e mai important decât Transilvania: „E ceva pe lume cu care nu se poate lupta: e puterea adevărului. nu trebuie de avut încredere în ei. Pe parcursul anului 1915. Scrisoarea unui basarabean // Moldova. Rămâne Moldova. când Ro- mânia se afla în neutralitate. Astfel se făcea o distincţie clară între stăpânirea Transilvaniei şi a Ba- sarabiei: „pentru Ardeal am sacrificat Basarabia. Sunt cata- logaţi drept rusofili N. în special datorită manierei în care au procedat în anul 1878. regiuni pe care Franţa le pierduse în urma războiului franco-prusac din 1870-1871: „Basarabia! Biata Basarabie! Ea n-are decât 46 de mii de kil. Susţinătorii politicii de apropiere de Rusia trebuie să fie circumspecţi. Basarabia // Moldova.

acesta aprecia că „Basarabia reluată ne-ar aduce un spor de putere care ne-ar permite să menţinem şi armata. La aceste afirmaţii acesta mai adăuga că este foarte important. pentru a-şi arăta intenţiile bune faţă de România. Din dezastrul rusesc răsare Basarabia // Seara. Idem. iar într-o perioadă scurtă de timp vor „respira aerul înviorător al eliberării”. 3 martie 1915. În suita de articole dedicate problematicii Basarabiei. 23 Dimitrie Karnabatt. Dimitrie Karnabatt critică şi naivitatea oamenilor politici.lo de unde „vine strigătul înăbuşit al agoniei românismului. ceea ce face „să re- nunţăm la acţiunea noastră de revendicare a Basarabiei şi la realizarea ide- alului naţional şi redobândirea pe veci a provinciei ruptă din trupul Moldovei acum o sută de ani”22. era important aţintirea oamenilor politici spre Prut. amintirea fiind vie şi în acea perioadă. căci din acea parte vine primejdia de moarte chiar pentru existenţa Regatului”16. care cred în promisiunile ţarului de a elibera popoarele subjugate. Idealul naţional // Seara. nu „duşmăniei” Rusiei. Gaze- tarul Karnabatt avea încrederea că printr-un concurs favorabil de împreju- rări Basarabia va scăpa de sub „teroarea fantomei roşii”17 reprezentată de absolutismul ţarist. 17 Dimitrie Karnabatt. iar în sprijinul acestei afirmaţii Karnabatt scria: „Încordarea şi avântul nostru nu 16 Dimitrie Karnabatt. dând ca exemplu faptul că Austria era de acord cu cedarea Tretinului către Italia20. Evenimentele ne împing la acţiune împotriva Rusiei // Seara. acesta scrie şi despre politica de deznaţionalizare a ţarismului. în primul rând. considerat un moment oportun pentru redobândirea „oropsitei şi martirizatei Basarabii”18. 25 iulie 1915. 21 Dimitrie Karnabatt. De ase- menea. În acest sens a dat şi un exemplu concret – Marea Britanie. Urmărind cu atenţie orice propunere venită din partea guvernului ţa- rist. 19 Dimitrie Karnabatt // Seara. 4 martie 1915 20 Dimitrie Karnabatt. Acesta făcea aceste afirmaţii şi în contextul numer- oaselor victorii ale germanilor pe frontul de est. care a săvârşit această „rapacitate”21. ci tocmai „prieteniei” colosului moscovit. Minciunile ţarului // Seara. 3 noiembrie 1915. 2 iulie 1915. ca Regatul României să adere la o alianţă. Dimitrie Karnabatt considera că Rusia. ar trebui să cedeze Basarabia. Da! Vom păstra Basarabia // Seara. 5 iunie 1915. 5 iulie 1915. pentru că statele mici şi mijlocii din sud-estul Europei nu pot rezista singure împotriva marilor puteri. 18 Dimitrie Karnabatt. 22 iulie 1915. şi Germania recunoscătoare ne-ar mai înlesni lichidarea situaţiei noastre fi- nanciare”19. 22 Dimitrie Karnabatt. care a renunţat la „splendida izolare” pentru a face parte din Antanta. De aceea. 21 iulie 1915. pentru că Regatul României are dreptul legitim de a cere înapoierea Basarabiei23. Basarabia va fi a noastră // Seara. Spre Basarabia // Seara. şi bugetul în starea lor normală. Noi oferte muscăleşti? // Seara. El împărtăşeşte cititorilor părerea că România nu a reuşit să păstreze pe un termen mai lung cele trei judeţe din sudul Basara- biei. dar şi despre „amiciţia” Rusiei cu România. 213 .

5 septembrie 1914. Basarabia sau Transilvania // Evenimentul. 29 Leon C. Cosmovici. o imposibilitate morală să mergem cu Austro-Ungaria. Formula d-lui Iorga // Seara. datorită politicii dure de maghiarizare duse de aceasta. 18 februarie 1915. 12 martie 1915. declarându-se ferm pentru necesitatea redobândirii Basarabiei cât mai curând. Victor Miu aduce în 24 Dimitrie Karnabatt. În percepţia sa „mâna dreaptă” reprezenta Ardealul. 21 iunie 1915. 30 Victor Miu. unde ne aşteaptă atâtea braţe întinse. fiindcă nu se putea. aflate sub ocupaţie stră- ină. pentru teribi- la răzbunare de poimâine a unei Rusii care nu e încă în halul Austro- Ungariei”26. 25 Dimitrie Karnabatt. Istoricul român uita să menţioneze că condiţiile în care se găsea teritoriul dintre Prut şi Nistru erau cu mult mai dure. Publicistul român porneşte de la unele poziţionări ale lui Iorga. iar „mâna stângă” Basarabia. Bradu punea în discuţie unele aprecieri ale istoricului Iorga cu privire la cele două provincii româneşti. Aceste argumente erau combă- tute de Leon C. ci să sboare spre Prut. Şi nu în ultimul rând. Ar fi o adevărată primejdie reluarea Basara- biei”25.trebuie să se pironească la Dunăre. 214 . Planurile Rusiei şi miopia unora dintre politicieni // Seara. 26 Seara. Acesta punea în discuţie şi comportamentul „ruşinos” al Rusiei la 1878. Calea reală duce în Basarabia // Seara. Şi o efigie şi cealaltă. care declara că „idealul nostru naţional este o monedă pe care se află săpat pe una din feţe Basarabia şi pe cealaltă faţă teritoriile dintre Carpaţi şi Tisa. Periodicul Seara critică şi unele afirmaţii ale istoricului Nicolae Iorga cu privire la orientarea României în război. când au re- anexat cele trei judeţe din sudul Basarabiei. Faptul că românii nu doreau s- o cedeze a dus la ameninţări dure din partea Rusiei30. iar legăturile culturale cu Regatul erau practic inex- istente. fiindcă era o imposibilitate naţională. pentru a întemeia pe solida temelie a Basarabiei era acţiunii is- torice a unităţii sufleteşti şi teritoriale a României integrale”24. care afirma că în România „trebuie să lăsăm mai întâi să acţioneze mâna dreaptă şi apoi mâna stângă”27. Iată ce este scris în numărul din septembrie 1914: „Ne-am învoit asupra neutralităţii României. era foarte atent la po- litica externă a Imperiului Rus şi impactul acesteia asupra României. Ziarul bucureştean critica aceste aprecieri ale distinsului istor- ic. nu pot îngădui cea mai mică ştirbire”29. 28 Ibidem. 19 august 1915. Publicistul I. 24 ianuarie 1915. Spre Prut! Nu spre Dunăre // Seara. Bradu. 27 I. într-un număr din periodicul Evenimentul. Karnabatt combătea următoarele afirmaţii: „nu ne trebuie acum Basarabia. Iorga aprecia că Ardealul reprezenta punctul de reper în apărarea existenţei României28. Victor Miu. şi niciuna şi nici alta. atâtea mâini care îşi găsesc expresiunea în aceleaşi graiu latin. un bun ziarist al periodicului Seara. Cosmovici. au aceiaşi valoare. fie şi pentru Basarabia de mâine. care era de părere că România nu putea lupta de partea Austro-Ungariei.

fost senator. ar trebui să ne trezească”31. Transilvania şi Basarabia. 35 Victor Miu. Sub pseudonimul S. Adio Basarabie! // Seara. 12 martie 1915. Asupra idealului nostru naţional // Seara. pe când ţăranii din Basarabia nu au alt „instrument de cultură naţională decât biciul stăpânirii ţariste”35. El considera că e timpul acţiunii împotriva Rusiei: „Ră- pirea banditească a Basarabiei. 36 S. din cauza atitudinii avute în chestia Basarabiei ar afla că o asemenea declaraţie a fost făcută va pierde orice răbdare. De ce ne-au înşelat şi furat Ruşii de-a lungul istoriei // Seara. El adăuga că Transilvania a avut mereu legături cu românii din Regat. ar avea un beneficiu major. 34 Victor Miu. Pacu.prim-plan atitudinea dură a guvernului rus în 1878 cu privire la cedarea sudului Basarabiei. mai întâi spre Transilvania. Acest fapt este semnalat şi de M. 19 martie 1915. iar teritoriul dintre Prut şi Nistru să fie redobândit ulterior. Iorga36. 215 . 32 Victor Miu. ca şi ameninţarea de a ne ocupa ţara în 1878. Victor Miu aduce argumente indiscutabile asupra situaţiei total opuse din cele două provincii. Transilvania şi Basarabia. Pacu. Se considera că realipirea Basarabiei. 38 D. Se mai apreciază că problema Basarabiei a fost scoasă de pe lista de priorităţi a Ligii Culturale deja de 3 ani38. care rezerva armatei din Bulgar- ia comunicaţiile sale cu Rusia prin România? Dacă împăratul deja rău dis- pus faţă de dv. Uitarea Basarabiei // Seara. 14 august 1915. În contextul anului 1878 în articolul acesta autorul reproduce o parte din tex- tul telegramei trimise lui Mihail Kogălniceanu de către agentul diplomatic al României la Petersburg. va ordona ocuparea României şi dezarmarea armatei române”33.. din punct de vedere al existenţei României // Seara. prin con- trolul gurilor Dunării. Într-o caricatură semnificativă. R. este prezent un urs şi un dorobanţ. Duşmanii noştri de moarte sunt ruşii // Seara. acesta scrie despre întrunirea Ligii Culturale din februarie 1915. care considera activitatea Ligii Culturale insuficientă pentru realizarea dezideratului românesc. că dacă aveţi intenţia de a pro- testa sau a vă opune la articolul menţionat. El m-a însărcinat să vă spun pentru a comunica guvernului dv. după întrevederea avută cu cancelarul rus Mi- hail Gorceakov: „E adevărat că guvernul d-v socoate să protesteze contra articolului 8 al tratatului de la San Stefano. 9 februarie 1915. N. R. Sub ea este scrisă această con- 31 Victor Miu. Între Germania şi Rusia // Seara. Trebuie de menţionat faptul că ţarul a fost salvat de la dezastru de vitejia armatei române34. dar uitând cu desăvârşire de Bucovina şi Basarabia37. 19 februarie 1915. 33 Victor Miu. 13 februarie 1915. B. N. Aceste afirmaţii aparţineau nimănui altuia decât istoricului N. 37 M. care scoate în evidenţa „prietenia mo- scovită”. În paginile ziarului Seara se găsesc şi critici aduse Ligii Culturale. Colosul putred // Seara. 16 februarie 1915. care considera oportun ca atenţia românilor să se îndrepte. Ziaristul român face şi o radiografie a momentelor dureroase din istoria Basarabiei din anii 1812 şi 187832. deoarece aceasta îşi îndrepta privirea doar spre Transilvania. 17 februarie 1915.

15 martie 1915. Astfel. probabil Poklewski-Koziell. înseamnă a nega însăşi istoria”. Ţarigra- dul”41. La rândul lui C. declarând că românii au uitat cu desăvârşire de fraţii basarabeni aflaţi sub dominaţie ţaristă40.statare. descrie în termenii definitorii atitudinea colosului moscovit faţă de români: „Smuls am masca Ţarului şi am înfierat pe acest faraon de la Nord. Imperiul Rus mai devreme sau mai târziu o va revendica înapoi42. 43 Hirpus. care declara următoarele: „Tre- buie să se ştie că poporul român nu poate să uite pe conaţionalii săi din Ba- sarabia. Reluarea Basarabiei. 7 martie 1915. deşi nu este obiceiul nostru. iar România să-şi desfă- şoare acţiunile şi asupra Basarabiei43. În prim-plan sunt aduse aprecieri ale marilor oameni politici ai seco- lului al XIX-lea. 42 Hirpus. 23 august 1915. Într-o scrisoare către Iacob Negruzzi acesta îi îm- părtăşeşte temerea că Rusia va lua sudul Basarabiei. 216 . A Rosetti. o Rusie mare. De exemplu. 44 Seara. publicată în „Curierul de Ambe Sexe” în 1850. 7 iulie 1915. Acest fapt ilustrează fără nici un dubiu faptul că acest periodic se arăta precaut la adresa Rusiei. care vă aduse holera şi Regulamentul de la 1828. Se aduceau în prim-plan mărturisirile făcute de un ministru rus. care au cunoscut politica rusească cu referire la Principatele Române. se promovează ideea. în condiţiile în care se purtau negocieri intense cu guvernul României. În articolele publicate în Seara se combate cu tărie ideea vehiculată de faptul că dacă Regatul României va putea obţine Basarabia. mi-a şterpelit Basarabia! Cine ştie ce-o fi vrând acum!”39. precum nici noi nu putem pe conaţionalii noştri din Galiţia şi Pocu- ţia! Noi n-avem fraţi în Basarabia. 18 martie 1915. Cristian este şi mai tranşant în atitudinea României faţă de Basara- bia. cu referire la vecinul de la răsărit: „Rusia nu este un stat. pentru a evacua Bucovina. un argument rusesc // Seara. Ion Heliade Rădulescu aprecia că „a nega reaua credinţă faţă de Rusia. noi dorim din tot sufletul mărirea Rusiei. 40 N. scrie următoarele. ci o iasmă. în 1878: „Acum să vor- bim puţină politică. vol. nedreaptă şi nefirească un iad al po- poarelor”. Noi şi Basarabenii // Seara. o lănţuire silnică. tot această ortodoxă şi protectoare nu încetează prin uneltele sale a vă tor- tura din nou pacea”44. N. 27 februarie 1915. cu strâmtorile. că trebuie de ajuns la un consens cu reprezentaţii blocului militar condus de Germania. când m-a strâns în braţe. 45 Seara. iar în Scrisoare către români. Scriitorul şi diplomatul român Vasile Alecsandri denunţa perico- lul reprezentat de ruşi. Cristian. cu gurile Dunării cu Marea Neagră. Când intrăm în Basarabia: o alianţă româno-bulgară // Seara. în Scrieri din Juneţe şi Exil. Această Rusie care vă tri- misese zavera cu Ipsilanti. 41 Ibidem. I. Vasile Alecsandri constata cu mâhnire că în 39 Seara. care înfăţişa exact comportamentul Imperiului Rus la 1877-1878: „să-mi ţin buzunarele! Căci la 1877. Te temi că ni se va lua Ba- sarabia! Şi eu mă cam tem”45.

Nimic. acum când toate frăţiile dintre neamuri să deşteaptă voi ne daţi şi mai mult. Impactul acestor articole era redus pe scena politică. Vai de pielea celui ce le-a adus dacă l-ar fi prins. care nu poate fi ignorat. „Cum. le-am sorbit cetindu-le. Bradu. Să mă fi văzut nu ştiu. pe care le aşteptam ca ziua Paşte- lui. esclama Alecsandri acum 27 de ani. Bradu aduce un argument în acest sens. Vitregă ne-a fost soarta noastră a moldovenilor. Şi voi. Calomfir. frate dragă. 25 ianuarie 1915. ci mai mult de ceia ce citeam în ele. în condiţiile în care aceste publicaţii era catalogate drept germanofile. care asistăm muţi la pregătirea sicriului ce ne va închide. nici pomeneală de noi. Citesc demersurile marilor noştri conducători. veniţi acum de mai turnaţi ve- nin în paharul plin de otravă. după ce nu ne-aţi aruncat nici măcar o vor- bă de mângâiere. care este catalogat drept „trădător de neam”. Această nouă orientare a României este susţinută de oamenii po- litici ai vremii ca Titu Maiorescu şi Petre Carp47. de ne străpung carnea şi inima. 24 august 1915. Instrumentele lui Naşa Brat // Seara. iar ideile vehiculate nu aveau impact foarte mare asupra opiniei publice. Anexă Scrisoarea unui basarabean Dragă frate. După ce ne-aţi lăsat pentru un veac fără să daţi semn de viaţă. Dureroasă şi amară ni e viaţa. 217 . Cum s-a putut observa aceste publicaţii au abordat constant pe par- cursul anului 1915. 46 A. noi care cunoaştem pe vecinii noştri de aproape. care simpatizează Imperiul Rus. urmăresc vorbele în- flăcărate ale istoricilor voştri. Am aşteptat să se înnopteze. problema Basarabiei. Cât sunteţi de nedrepţi. Îi putrezesc ciolanele în cine ştie ce pădure din Siberia.România există oameni politici. fără milă. şi apoi la un capăt de lumânare. cei plini de lumină. cei liberi. În sfârşit am primit ziarele din ţară. Cazul Stere // Seara. Lacrămi în picurau pe hârtie. Le-am citit ca pe nişte cărţi sfinte. iar voi bateţi cuie. I. pentru a deştepta conştiinţa na- ţională. care să nu deie multă lumină. şi anume acela că politica externă a Ro- mâniei de la anul de tristă amintire 1878 s-a îndreptat iremediabil spre Germania. caut în cuvântările ţinute la societatea pentru unirea-culturală a tuturor românilor. Publicaţia Seara încearcă să explice atitudinea lui Constantin Stere. Alţii îl fac. dar lacrimi amare nu numai pentru că mă ascundeam ca un tâlhar ca să le citesc. noi care am mâncat papară căzăcească. care era îndreptată mai mult spre Transilvania. uitării. am şi uitat trecutul? Şi generaţia noastră actuală să fi prins orbul găinilor?”46. ai fi râs ori mai degrabă ai fi plâns. am astupat bine fere- strele. 47 I.

şi înţelepţi. nu e nici un zid. Să uitaţi pe Ştefan cel Mare. Prin înţelepciune. nici un freamăt cât de uşor nu se aude. ori prin vitejie. măcar că pu- nem palma pâlnie la ureche. s-a dus Basarabia şi acum e în pericol Moldova. Ce să mai vorbesc de noi. Noi…. Deşi nu a sosit încă vremea faptelor. Ei. nu nu- mai să ţipăm. Nici măcar nu pomeniţi. rătăcind până la Bug. chiar cu pericolul de a ieşi schilodiţi. în sufletul nostru. Aveţi dreptate e vremea celor tari. câtă nedreptate chiar din partea fraţilor noştri! Se poate. veniţi în apărarea latinităţii. curg şiroaie. Noi ne sbatem în neştiinţă. aşa la întâmplare. vreţi să daţi mâna cu cei ce ne strâng de gât ca să nu putem nici măcar vorbi. Nouă nu ne e dat nici măcar să ne plângem. îndemnându- vă să fiţi nedrepţi. Ne prăpădim duşi peste Nistru. Ne-aţi dat uitării. Alexandru cel Bun. nu vă trece prin inimă ca o săgeată. pace bună. ca şi o buruiană crescută la întuneric. aduse anume pentru ca să nu ne vedem niciodată. Şi când socoteam şi noi. Cei slabi. Dar nu vă gândiţi la ce va duce nepăsarea voastră. Frate. când nu vă îngrijiţi de trupul vostru 218 . iar vatra noastră o iau neamurile străine. Ei pot să se mişte. au fost viteji. dar se vede că aşa le e scris moldovenilor. Rămâne Moldova: măcar pe ea scăpaţi-o. când te desparţi după cineva scump. în biserică ruga fierbinte către Domnul. Şcolile. mai lat decât oceanul. să cântăm. Ei înţeleg. Acum ei sunt împinşi la pieire. ei citesc. ca să nu pierdem nădejde. spre apus cătaţi şi acum. frate. cum orbeşte şi pe om. Voi v-aţi găsit să strigaţi. Pierim. Lacrămile curg. slăbiţi de înstrăinare. Spre apus v-a fost cătarea. murim cu zile. la care ţineţi se vede mult. ei aud şi se bucură. Câtă nedreptate Doamne. oricât de îndepărtată ar fi îndeplinirea ei. unde sunt şi câte sunt. Noi sun- tem istoviţi fără luptă. Ei pot să înveţe de la dascălii şcolilor graiul strămoşesc. Dacă vreţi. tre- buie să piară. Orbeşte Dumnezeu câte odată şi pe popoare. să se lupte. Ceia ce voi scrieţi. Ce soartă mai avem noi moldovenii. că laba namilei ce nu se mai satură poate să se în- tindă şi dincolo de Prut. Au fost odată mari. Ceia ce voi cântaţi. frate. să ne cunoaştem. ale împărăţiei! „Tatăl nostru” e zis de preoţi străini în graiu străin. dar vitregia soartei i-au adus la fel cu polonii. căci e plânsul ceasului de pe urmă. Biata Bu- covină numai foc şi sânge. nu- mai munţii. sărmanii! Prutul e mai adânc decât gheana. asemăna oare viaţa noastră cu viaţa celor pe care îi doriţi atâta? Ei sunt liberi ca şi voi. Rând pe rând s-a dus Bucovina. De dragul Franţei. Toată căldura sufletelor voastre pline de entuziasm o cheltuiţi numai pentru cei a căror trâmbiţaşi s-au putut amesteca printre voi. băgaţi de samă şi nu lăsaţi în părăsire nici plaiurile călcate de vitejii lui Ştefan. să nu vă aduceţi aminte nici de Hotin. Între ei şi voi. Basarabia adormită de multă vreme. că a venit vremea măcar să auzim glasuri frăţeşti din depărtare. nici de Chilia ori Cetatea Albă. chiar vorba vi e scumpă pentru noi. să se plângă. Pe când noi. pe tăcute.

Râromanian province which suffers of russification and denationalization. Summary This study aims to reflecting the problem of Bessarabia in the romanian press in 1915. Bessarabia considered important. Stroe. Virgil Arion consider that Bessarabia as were important how for the France is Alsace and Lorraine. tăindu-l de bună voie în două. The newspaper „Moldova” proclaimed the necessity that Bessarabia was issue under Tsarist rule and basic slogan was Germany is invincible. nu ne da pieirii. 6 martie 1915). © Eugen-Tudor SCLIFOS 219 . I-aţi pus doar de mult brâu de foc. because of the harsh conditions imposed by tsarism. Doamne. This publication writes about the heavy conditions in Bessarabia. These publications had little impact on the Romanian political scene. În mâinile tale stă soarta noastră. Al tău frate V. For Virgil Ari- on the bessarabian territory is considered most important than Transylvania. which in a numbers of articles analyzes the import- ance of territory between the Prut and Dniester to the Kingdom of Romania. The periodical „Seara” was more trenchant statements. It is considered necessary to fight on the side of Germany to recover Bessarabia.de azi. Sursa: Moldova. The focus will be on the newspapers „Moldova” and ” Seara” periodical publications. lost after the Franco-Prussian War in 1871.

Însă acest postulat biblic. cu Statul. Este evident însă că nu poate să existe o normă pentru atitudinea creştinilor faţă de Stat şi alta pentru raporturile Bisericii. Practic. Prin cuvintele: „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan. Pentru viaţa şi misiunea Bisericii. De sub categoria timpului nu se poate sustrage nimeni. 17. şi anume. 1-2. totuşi ea nu se opu- 220 . Luca 20. Deci îndrumările din Sfânta Scriptură. 14. la atitudinea cre- dincioşilor. 1-5. Romani 13. faţă de Stat. fiecare confesiune religioasă îşi are viziunea sa asu- pra relaţiilor dintre sacru şi profan. Pentru confesiunile creştine punctul de pleca- re în determinarea poziţiei faţă de stat îl constituie principiul evanghelic „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dum- nezeu” (Matei 22. unde se face pomenire despre Stat şi Cezar rezultă că nu se vorbeşte de raporturile Bisericii ca instituţie. 13. precum Biserica nu şi-a formulat o teză de credinţă despre o anumită vreme sau despre condiţiile ei. nici în Sfânta Tradiţie şi nici în Canoane nu se găseşte vreo în- văţătură despre Stat. I Timo- tei. ci de atitu- dinea creştinilor faţă de Cezar şi stăpânirea de stat în general. ea nu are o axiomă dogmatică. cu Statul. În continuare vom examina atitudinea celor mai răspândite confesi- uni din actualul teritoriu al Republicii Moldova în perioada sovietică. 36) se arată că Biseri- ca. deşi nu pomenesc nominal Biserica. Într-adevăr. 2. În Sfânta Scriptură nu se vorbeşte de stat. în această privinţă. Noul Testament introduce o idee care se va dovedi extrem de influentă. Dar. şi Ioan 19. se referă totuşi la atitudinea Bisericii faţă de Stat. cea mai de seamă dintre realităţile istorice ale vieţii omeneşti. 18. Din textele de la Matei 22. I Petru 2. nici în Sfânta Scriptură. culte şi stat. este în mod diferit înţeles şi realizat de dife- rite confesiuni. Biserica îşi poate îndeplini misiunea doar în timp. 21. RELAŢIILE DINTRE SACRU ŞI PROFAN SAU ATITUDINEA CULTELOR FAŢĂ DE STAT Nicolae FUŞTEI Relaţia dintre partea sacră şi partea profană a societăţii este un subi- ect destul de vechi şi delicat. cea a separaţiei dintre stat şi religie. în continuă transformare este Statul. aşa încât. de atitudinea pe care tre- buie să o aibă credincioşii şi Biserica faţă de această stăpânire. ci numai de stăpânirea pe care o reprezintă Statul în genere. Pentru început ne vom opri asupra atitudinii Biserici Ortodoxe faţă de stat.21). deşi organizată în chip de comunitate pământească. 11. 25. ca şi a conducerii lor deopotrivă. tot aşa ea nu şi-a fixat o învăţătură sau o doctrină a ei despre Stat şi despre raporturile sale cu acesta. ca totalitatea creştinilor.

şi practic pe poziţia recunoaşterii. 53. credincioşii şi slujitorii Bisericii. încă de la început. şi chiar în cultul ei public. faţă de stăpânirea pământească a Statului. ci să facă rugăciuni pentru conducerea lui. prin rugăciunile ei speciale pentru stăpânirea politică. 169. în cea mai veche colecţie de canoane citim că: „Dacă va defăima cineva. la adunările lor de cult. în mod conştient. înălţau rugă- ciuni pentru împărăţie. respectării şi sprijinirii puterii de stat ca o putere rânduită de Dumnezeu. p. 2005. iar de va fi laic să se afurisească” (Canonul 84 Apostolic)1. Ioan Floca. la rândul său. adică pentru conducătorii Statului.ne Statului şi nici nu concurează împărăţia acestuia. том 1. este să i se asigure libertatea de credinţă şi libertatea religioasă. în canoane. să ia pedeapsa. 169. şi dacă va fi cleric să se cateri- sească. перевод с сербского. În felul acesta a înţeles. nu din frică. 3 Fotie a fost Patriarh al Constantinopolului în anii 858-867 şi 877-886. Note şi comentarii. fără dreptate. ci serveşte doar pentru dobândirea împărăţiei cerurilor. Biserica s-a si- tuat şi teoretic. Deosebit de importantă pentru relaţiile dintre Biserică şi Stat şi de fapt caracteristică pentru modul în care acestea au evoluat. pe împărat sau pe dregători. Aceasta are caracterul unei adevărate constituţii şi. c. conducerea Bisericii Ortodoxe. în ceea ce priveşte raporturile sale cu Statul. Astfel că. raportând-o la alte colecţii mai vechi şi mai noi de legiuiri de stat. iar formele stră- vechi ale acestor rugăciuni s-au păstrat până în zilele noastre.1911. creştinii sunt datori să respecte Statul şi rânduielile lui. ati- tudine cu care nu este compatibilă defăimarea puterii de stat de către cre- dincioşii sau slujitorii Bisericii. iar pentru acei care s-ar fi abătut de la această rânduială stabilită de canoane. atâta vreme cât aceştia sunt ţinuţi nu numai să respecte Statul. Canoanele Bisericii Ortodoxe. Următori cuvintelor de învăţătură ale Sfintei Scripturi. care nu a căutat să se suprapună Statului. poate fi considerată drept cea mai veche şi cea mai bine închegată constituţie în sens propriu. 221 . conducerea Bisericii a prevăzut pedepse corespunzătoare (vezi Canonul 84 Apostolic)2. Sibiu. În textul acestei colecţii se consacră dreptul împăratului de „pontifex maximus” al Bisericii şi dreptul patriarhului ecumenic de căpetenie religi- 1 Правила (ΚΑΝΟΝΕΣ) Православной Церкви с толкованиями Никодима епископа Дал- матинско-Истрийского. Astfel. p. până în epoca patriarhului Fotie3. din partea Statului. Atitudinea aceasta a Bisericii faţă de Stat s-a reflectat şi în normele ei legale. Din textul citat se vede clar atitudinea de loialitate deplină a Bisericii faţă de Stat. Singurul lucru pe care Biserica – de pe această poziţie a ei faţă de Stat – îl reclamă. a crezut şi s-a comportat totdeauna. 2 Ibidem.Петерсбург. este colecţia de legi bizantine cunoscută sub numele de Epanagoga. pentru conducerea statelor. с. 53. Deci după învăţătura Bisericii Ortodoxe. С. publicată de către Vasile I Macedoneanul (867-886) între anii 884-886.

oasă a imperiului. este evident că doar într-o ţară monoreligioasă. iar în Rusia imperială cu siste- mul sinodal nici pe departe nu se respecta modelul simfoniei în relaţii din- tre stat şi culte. Statul caută sprijinul ei duhovnicesc. sprijin şi responsabilitate reciprocă. Biserica ca instituţie se organizează în conformitate cu anumite prin- cipii. 4 Ioan Floca. Statul se sprijină în principal pe put- erea materială. că „simfonia putea să se nască doar… într-un stat ortodox. 2009. în timp ce Biserica are la dispoziţie mijloace religios-morale pentru călăuzirea duhovnicească a turmei sale şi pentru atragerea de noi fii. Drept canonic ortodox. 2001. 301. Biserica şi Statul au la dispoziţie mijlo- ace diferite pentru a-şi atinge scopurile. Москва. III. confrunta- tă permanent. vol. Каноническое право. 20. Ţâpin consideră. Episcopul se supunea puterii de Stat ca un supus.Цыпин. 6 В. pe când Biserica obţine de la Stat sprijin în crearea condiţiilor favorabile propovă- duirii şi grijii duhovniceşti faţă de copiii săi care sunt în acelaşi timp ce- tăţeni ai Statului5. cu excepţia unor foarte scurte pauze. În astfel de relaţii simfonice cu Biserica. În imperiul Bizantin şi în Rusia de până la Petru cel Mare modelul simfoniei nu acţiona în toată plenitudinea. c. 2. 4. şi pe sisteme de idei seculare corespunzătoare. Bucureşti. iar nu pentru că puterea sa episcopală ar proveni de la puterea de Stat oficială. cu privilegii spe- ciale. este pro- blematic să vorbim că relaţiile dintre stat şi culte sunt reglementate în mod ideal. V. monocofe- sională. care-şi caută în ea mântuirea. În concepţia Bisericii Ortodoxe. Москва. şi puterea de Stat oficială se supunea episcopului ca parte a Bisericii. ortodoxă. există minorităţi religioase. 1990. În cazul că într-un stat în care Biserica Ortodoxă are un statut juridic oficial. p. drepturile cărora sunt încălcate. fiind. Ortodoxia postbizantină nu a avut răgazul istoric să-şi precizeze o vi- ziune constantă şi articulată în relaţiile cu puterea profană. iar nu pentru că puterea ei derivă din puterea episcopului. În felul acesta se aduce la expresie sistemul conducerii bicefale a imperiului şi a Bisericii. c. 771. fără amestecul unei părţi în sfera ex- clusivă de competenţe a celeilalte. care include constrângerea. De aceea. rugăciunea pentru sine şi binecuvân- tarea muncii sale pentru a atinge scopul bunăstării cetăţenilor săi. 5 Основы социальной концепции Русской Православной Церкви. simfonia era alcătuită din conlucrare. 222 . e posibil fără de ştirbirea dreptăţii şi a binelui comun să se realizeze relaţiile cu Biserica în baza simfoniei”6. cu regimuri autoritare sau necreştine – de la regimul ţarist la dominaţiile otomană şi comunistă. Dată fiind diferenţa lor de natură. având fiecare din acestea două căpetenii: una laică şi una bisericească4. legislaţie şi administraţie bisericească. Tot astfel. Specialistul contemporan în Dreptul Canonic. Astfel apare aşa numita „simfonie”.

din acest motiv ea nu poate schimba ceva din învăţătura predicată. Aceasta înseamnă mai concret că ea de sine stătător îşi conduce treburile sale religioase. Normele generale sau principiile canonice fundamentale pe care se întemeiază şi cărora le dau expresie legile actuale ale Bisericilor Ortodoxe particulare. membrii Bisericii sunt în acelaşi timp şi cetăţeni ai statului. ci unele s-au născut din interesele sau nevoile practice ale Bisericii. 1897. 8 Ibidem. p. 7 Nicolae Fuştei. Acesta presupune rânduiala canonică potrivit căreia Bise- rica este autonomă. Printre aceste sfere se numără şi cea ce ţine de morala societăţii. atitudine care a fost stabilită de Mântuitorul prin cuvintele: „Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22. Prin loialitate se înţe- lege legalitatea sau comportamentul în sensul de purtare conform legilor probităţii sau corectitudinii în raporturile dintre oameni sau dintre grupu- rile de oameni. 10 Никодим. Printre principiile canonice cu fond dogmatic şi juridic sunt două care se referă la relaţiile dintre Biserică şi Stat. trebuie să fie în acord cu învăţă- tura de credinţă a Bisericii. p. De aceea ele pot fi împărţite în două categorii. Biserica este în lume. Biserica propagă normele morale care îşi au originea în Sfânta Scriptură. independent. епископ Далматинский. cultică şi canonică. sunt principiile de bază ale întregii Ortodoxii. şi anume: – principii canonice cu fond dogmatic şi juridic. 674. с. dar care. Toate principiile canonice. Sunt unele sfere de activitate unde este implicată atât Biserica. constituie sprijinul intern al trăiniciei statului. Chişinău. în genere. ele constituind unul din elementele esenţiale ale unităţii ecumenice a Ortodoxiei. 184. dar nu toate sunt expresii directe ale unor adevă- ruri de credinţă. – principii canonice cu fond juridic7. care se afirmă într-un chip întreit: ca unitate dogmatică. 21)9. Creştinismul pe înţelesul tuturor. 183. cât şi a celor ale statului10. Al doilea este Principiul loialităţii faţă de stat. totodată ea nu poate păstra tăcerea. Poziţia Bisericii în legătură cu coliziunile care pot apărea în aceste două domenii de activitate nu poate fi aceiaşi. totodată. este vorba de Principiul auto- nomiei externe. Independenţa Bisericii nu este una absolută. p. chiar dacă nu este din lumea aceasta. altă sferă este ceea ce ţine de statutul juridic al Bisericii în Stat. СПб. ca- re. de aceea se află sub incidenţa atât a legilor bisericeşti. pe de o parte. 2012. 223 . cât şi Statul. fiind supusă totuşi supravegherii şi controlului din partea statului privind respectarea statutului său legal8. 9 Ibidem. Cu aplicare la raporturile inevitabile ale Bisericii cu Statul. adică independentă în treburile sale religioase faţă de orice altă organizaţie din afara ei. loialitatea exprimă atitudinea de corectitudine a Bisericii faţă de stat. 182. Православное церковное право. are legătură cu lucrarea salvatoare a Bisericii.

Când Sinedrionul iudaic a încer- cată să le interzică Apostolilor predica despre Învierea lui Hristos. indiferent cât de imperfectă şi nenorocită ar fi. „Biserica nu trebuie să-şi 11 Основы сoциальной концепции Русской Православной Церкви. creştinul poate să nu împlinească po- runcile Statului care-l împing la un păcat grav. nu refuza sta- tului să-şi exercite suveranitatea. creştinul este chemat la lupta mărturisirii de dragul adevărului dumnezeiesc şi a mântui- rii sufletului său pentru viaţa veşnică. Totuşi atunci când împlinirea cerinţelor legii constituie o ameninţare la adresa mântuirii sale veşnice şi implică un act de apostazie sau comiterea unui pă- cat neîndoielnic faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele său. 26-27 224 . creştinul ortodox este obligat să se supună legii. el trebuie să ia poziţia nesupunerii civice”12. următoarele acţiuni: poate să intre în dialog direct cu pute- rea în problema respectivă. În conformitate cu cele spuse mai sus. 2000. iar dacă o astfel de acţiune legală este imposibilă sau ineficientă. Москва. indiferent de învăţăturile răspândite de stat sau prescripţiile date de diferite instanţe statale. 19). În cazul imposibilităţii unei supuneri faţă de legile de stat şi dispoziţiile puterii din partea plinătăţii Bi- sericii. Biserica trebuie să refuze să se supună Statu- lui.să înceteze răspândirea adevărului. aceştia au spus: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 4. consacrat eticii ortodoxe şi legislaţiei statului: „În tot ceea ce ţine de ordinea exclusiv pământească a lucrurilor. Pentru libertatea inter- nă şi răspândirea credinţei Biserica deseori a fost prigonită. recunoscând dreptul credincioşilor să nu se supună statului când acesta îi chema la lepădare de credinţă sau comporta- ment imoral. сс 10-11 12 Ibidem. după o considerare adecva- tă a problemei. Însă şi în aceste cazuri Biserica nu apela la mijloace politice pentru a se apăra. de a săvârşi în orice condiţii şi în orice împrejurări lucrarea mântuirii oamenilor. În „Fundamentele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse” în această privinţă se stipulează următoarele: „Dacă puterea îi obligă pe cre- dincioşii ortodocşi la apostazie faţă de Hristos şi Biserica Lui şi la păcate şi fapte vătămătoare sufletului. Acelaşi lucru este stipulat şi în alt compartiment al aceluiaşi docu- ment. poate să facă apel la popor pentru ca acesta să facă uz de mecanismele democratice pentru a schimba legislaţia sau pentru a o revizui. În acest sens Biserica se consideră liberă de a nu se supune sta- tului. dar porunca lui Dumne- zeu. Urmând glasului conştiinţei sale. El trebuie să păşească deschis şi în mod legal împotriva încălcării incontestabile a legilor şi poruncilor lui Dumnezeu comisă de societate sau Stat. este deasupra exigenţelor acestei loialităţi. în acord cu „Fundamentele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”. la opinia publică mondială şi poate să-şi îndemne fii la nesupunere civică paşnică”11. Colizia apărută va fi rezolvată univoc. pp. ierarhia bisericească poate întreprinde. poate să facă apel la instituţiile internaţionale. Biserica îşi păstrează loialitatea faţă de Stat.

având credinţa fermă. în acest caz Biserica va lua o poziţie în conformitate cu situaţia. Modelele reale de relaţii dintre Stat şi Biserică se formează în conformitate cu realităţile istorice. с. Православное церковное право. СПб. practica duhovniciei etc. епископ Далматинский. dar nu va înceta niciodată să-şi răspândească credinţa. se va alătura Bisericii şi va folosi puterea morală a acesteia. În continuare ne vom opri şi asupra poziţiei Bisericii Romano-catolice referitor la relaţiile dintre Biserică şi Stat. fără necesitatea ajutorului din par- tea statului cu mijloacele lui pământeşti. În acelaşi timp Bi- serica poate cere sau poate îndemna puterea de Stat să-şi exercite puterea în unele cazuri. chiar cu preţul pierderi a miilor de fii. când va triumfa adevărul lui Dumne- zeu. cu excepţia acelor aspecte în care Biserica trebuie să acţioneze ca o personalitate juridică obligată să intre în anumite relaţii cu Statul. Bi- serica independentă poate exista în afara statului. Puterea morală este în Biserica creştină. Ca putere spirituală. с. Imperiul carolingian a lăsat două puteri cu pretenţii de universalitate: puterea temporală (reprezentată de Imperiu. În ceea ce ţine de statutul juridic al Bisericii. 11. 676-666. pentru că s-ar transforma într-o societate omenească. cu legislaţia şi organele puterii. mai târziu orice stat) şi cea spirituală (biserica). 225 . care nu are suport moral şi care vieţuieşte doar cu putere fizică. 14 Владислав Цыпин. Курс церковного права. Sta- tul nu trebuie să intervină în viaţa Bisericii sau în guvernare.asume funcţii rezervate Statului. învăţătura cre- dinţei. iar dacă va fi chemată la luptă. folosirea unor puteri constrângătoare lumeşti şi asumarea unor funcţii ale puterii se Stat care presupun constrângere şi limitare. Papalitatea a încercat mul- 13 Основы сoциальной концепции Русской Православной Церкви…. pe care fără dubii o are doar Biserica15. poate cu toată certitudi- nea să aştepte timpul când statul. se va concen- tra şi va aştepta cu răbdare timpurile. poate întrebuinţa pentru existenţă propriile mijloace spirituale. dar Biserica nu are dreptul să refuze principiul loialităţii faţă de stat. va lupta cu armele duhovniceşti cu hotărâre şi până la capăt. nici în general în activitatea instituţiilor bisericeşti canonice. Biserica aşteaptă de la Stat respect faţă de normele sale canonice şi celelalte statute interne ale ei”13. în interesele lui. c. Deci de statul suveran depinde statutul Bisericii locale. 679. viaţa ei liturgică. 1897. ca putere pământească. pe care îl deţine una sau alta dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale. chiar şi faţă de acel stat care o discriminează14. însă fără de îndoială că responsabili- tatea pentru caracterul acestor relaţii este pe seama statului. Клин. este la latitudinea suveranităţii statului în care activează Biserica. că mai devreme sau mai târziu biruinţa va fi de partea ei. nu poate exista mult timp fără de putere morală.. În cazul că statul va adopta o poziţie duşmănoasă faţă de Biserică. în principiu total separate. de aceea cât de puternic ar fi ea prigonită de stat. la fel ca animalele. dar decizia în această chestiune rămâne pe seama Statului. cum ar fi opoziţia faţă de păcat pe calea forţei. 2004. dar statul. 15 Никодим.

Pe baza acestor premise. 6-9. Din acest motiv.1903). care trebuie să se conducă după criterii conforme cu doctrina catolică. care se referă la divinitate. care se referă la cele omeneşti. adică a dreptului divin pozitiv. ce are loc în altar. propuneau ag- nosticismul Statului. apărând independenţa Bisericii în faţa Statului. ci practicând religia catolică pe care Dumnezeu însuşi a revelat-o.В. Opoziţia Bisericii faţă de liberalism implica refuzul principiului separării Biserică – Stat. dar se vorbea şi de anumite obligaţii ale Statului faţă de religie. considerând religia ca o problemă de conştiinţă care nu ar trebui să aibă repercusiuni în viaţa publică. din perspectiva Revelaţiei creştine. din indiferentismul religios şi din afirmaţia că omul este independent faţă de Dumnezeu. pontifii romani. În cazul separării bisericii şi statului poliţistul va fi înzestrat cu pute- rea să supravegheze peste tot. Esenţialul învăţăturii lui Leon al XIII-lea este fundamentat pe unele afirmaţii programatice ale Revelaţiei creştine: omul şi societatea au datoria de a aduce cult lui Dumnezeu şi nu un cult oarecare. ceea ce trebuie să se reflecte în comunitatea politică prin inspiraţia creştină a ordinii juridice şi în acţiunile concrete ale Statului. Leon al XIII-lea condamnă. Es- te vorba despre dimensiunea comunitară a datoriei omului de a aduce cult lui Dumnezeu. Un episod ca şi cel de la Ca- nossa (1077) tinde să impună un model al supremaţiei puterii spirituale. 2005. Prin Enciclica din 1 martie 1885. nu numai că se susţinea independenţa Bise- ricii ale cărei titluri de drept divin Statul trebuie să i le recunoască în mod explicit. drept contrare doctrinei statului catolic. şi puterea civilă. dar inexorabil. luptă şi va lupta cu expansiunea anticreştină şi ateistă şi această luptă este legitimă şi îndreptăţită17. dar şi putea să-i dezlege pe supuşii oricărui su- veran de jurământul de credinţă sau să intervină în afacerile interne ale oricărui stat catolic16. 17 И. Столетие французского закона о разделении церквей и государства. Ideile liberale. care se impuneau lent. 2002. determinate de natura şi scopul ei. 226 . care îl încorona pe împărat. VIII.tă vreme să-şi subordoneze puterea temporală. Aceste două teorii prove- neau din relativism. Relaţia stat – biserică // Revista Trnasilvană Ştiinţe Adminitrative. Statul trebuie să protejeze 16 Dan Şandor Sorin. p. 133-140. amvonul bisericesc… Biserica catolică a luptat. Понкин. separarea Bisericii de Stat şi libertatea cultelor. c. Papa Leon al XIII a schiţat doctrina oficială a Bisericii Romano-catolice referitor la cele două puteri în felul ur- mător: „Dumnezeu a împărţit dirijarea neamului omenesc între două pu- teri: puterea bisericească. în special papa Leon al XIII-lea (1878 . Fiecare dintre aceste puteri îşi are domeniul exclusiv de competenţă. Această doc- trină afirmă dualismul creştin. are anumite hotare. au elaborat doctrina despre ideea unui stat creştin. Fiecare dintre aceste puteri este suverană. Москва.

Această lege nu mai recu- noştea personalitatea juridică a Bisericii catolice. papa condamnând-o în enciclica Vehementer Nos din 11 februarie 190618. care ţine cont de condiţia spirituală şi politică a unei anumite societăţi. 18 Emil Drumea. care au marcat căderea Romei în calitate de capitală a Statului Pontifical şi proclamarea Romei în calitate de capitală a Italiei. s-a ajuns şi la un rezultat extrem de pozitiv. ca şi papa Pius al X-lea. au refuzat în bloc această lege. Nucleul central al doctrinei sale îl constituie necesara colaborare dintre cele două societăţi. 19 Pactele de la Lateran. Papa Pius al XI-lea (1922-1939). au pus capăt chestiunii deschise dintre Italia şi Sfântul Scaun după evenimentele din 1870. 2011. pentru situaţia juridică a grupurilor religioase necatolice. Pontificatul papei Pius al X-lea (1903-1914) a fost caracterizat de fermitatea şi inflexibilitatea în faţa extremismelor liberalismului. Perspective istorice creştine. din 11 februarie 1929. Iaşi. personalitate care reprezentase una din- tre aspiraţiile principale ale pontifilor anteriori. care pretindea absorbirea în stat a oricărei iniţiative sociale. unde asistăm la o serie de măsuri ale guvernelor împotri- va religiei. semnate de cardinalul Pietro Gasparri pentru Sfântul Scaun şi de Benito Mussolini 227 . Pactele Laterane.această religie şi să acorde Bisericii catolice statutul juridic care îi aparţine. p. dar şi din cauza naturii sociale şi a suverani- tăţii pe care voinţa lui Dumnezeu a atribuit-o Bisericii (drept divin pozitiv). La puţin timp după acest eveniment. În 1904. s-a opus cu decizie politicii lui totalitare. atât de greu de realizat du- pă pierderea Statului pontifical. Autorităţile bisericeşti franceze. au fost întrerupte relaţiile di- plomatice dintre Franţa şi Sfântul Scaun (1905). cu toate urmările ei. şi anume semnarea Pactelor Laterane în 11 februarie 192919. ceea ce a cauzat conflicte grave pentru asociaţiile catolice şi pentru cele sindicale. Cea mai grea problemă pe care trebuie să o rezolve este creată de si- tuaţia din Franţa. Biserica şi statul în Europa. Cu toată această atitudine contra regimului fascist italian. Aceste idei despre Statul confesional sunt moderate de circum- stanţele concrete în care doctrina trebuie aplicată. Astfel. iar instrumentul juridic al colaborării trebuia să fie Concordatul. Papa a publicat mai multe documente în care critică fascismul. nu numai prin drept natural. Acest acord implică recunoaşterea personalităţii juridice internaţionale a Bisericii. Papa Benedict al XV-lea (1914-1922) îşi propune refacerea relaţiilor dintre Biserică şi Stat. cel mai important îl constituie enciclica Non abbiamo bisogno din 29 aprilie 1931. fără a se amesteca în aspectele strict politice ale organizării statului fascist din Italia. guvernul declară în mod unilateral abrogarea Concor- datului şi anulează dreptul de predare şi educaţie pentru institutele religi- oase. se recurge la doctrina toleranţei care – fără a renunţa la afirmarea diferenţei (şi în ceea ce priveşte drepturi- le) între adevăr şi eroare – conduce spre un statut juridic al religiilor greşi- te. şi subordona Biserica şi celelalte confesiuni religioase puterii politice. 33.

228 . Principiul inspirator al documentului de revizuire a Con- cordatului. Docu- mentul fundamental este enciclica Pacem în terris (1963). În ceea ce priveşte raporturile Stat – Biserică. înţeles ca unul dintre drepturile omului. papa Pius al XII-lea. este cel al dublei suveranităţi: Statul şi Biserica Catolică sunt. Doctrina papei Ioan al XXIII-lea consemnează o etapă importantă în dezvoltarea doctrinei Bisericii. în tutelarea. Enciclica Pacem în terris. ci mai mult de expresii. restituind astfel Papei şi organelor sale de guvern apostolic independenţa deplină şi vizibilă. În baza acestui acord. 5.IV. se consideră că nu mai este în vigoare principiul – amintit la început de Pactele Laterane – privind religia catolică drept singura religie a Statului italian. Cu aceeaşi hotărâre. doctrina lui Leon al XIII-lea rămâne în vigoare până la pontificatul papei Ioan al XXIII-lea (1958-1963). recunoaşterea căsătoriei religioase şi predarea religiei în şcoli.1963. ci în baza dreptului natural care cere – da- torită demnităţii persoanei umane – libertatea religioasă. dar nu substanţiale. şi aceasta. a condamnat şi comunismul. o Convenţie financiară şi un Concordat. stabileau distincţia netă dintre competenţele respecti- ve şi a naturii diferite a puterii civile şi a celei ecleziastice. Pentru prima dată într-un document pontifical este considerată tema organizării juridice a vieţii religioase. Bettino Craxi. văzute în lumina Revelaţiei. 11. 20 Ioan al XXIII-lea. dar ca un drept al oricărui om. Aspectele principale ale acestei evoluţii se pot identifica în programul concordatar al papei Benedict al XV-lea. Tratatul a decretat naşterea Statului Cetăţii Vaticanului. viaţa instituţiilor catolice. Era vorba de trei acte distincte: un Tratat. de conţinut. Corelată acestui drept este şi datoria de a alege în materie religi- în calitate de şef al guvernului italian. semnat de cardinalul Agostino Casaroli şi de preşedintele Consiliului de Miniştri. a drep- tului la libertate religioasă. cu mici modificări. forme. iar intensitatea persecuţiei religioase din Spania. fiecare în cadrul propriu. nu în perspectiva drepturilor Biseri- cii. între care este şi dreptul la libertate religioasă: „fiecare are dreptul de a-l onora pe Dumne- zeu conform indicaţiei propriei conştiinţe drepte. La 18 februarie 1984 a fost semnat un acord între Sfântul Scaun şi Republica Italiană pen- tru revizuirea Concordatului lateran. chiar dacă el greşeşte. evenimentele din Mexic şi si- tuaţia din Rusia îl determină să reînnoiască condamnarea ateismului comu- nist în enciclica Divini Redemptoris din 19 martie 1937. realizat în timpul lui Pius al XI-lea. Condamnarea acestor doctrine a fost confirmată apoi de succesorul său. Convenţia financiară angaja Italia să repare daunele cauzate Sfântului Scaun prin ocuparea Romei în 1870. în atenţia papei Pius al XII-lea (1939-1958) faţă de dreptul natural. nr. în dreptul intern al statelor şi în dreptul internaţional. în analiza atitudinilor lumii contemporane. Pius al XI-lea a condamnat şi nazismul în enciclica Mit brennender Sor- ge din 14 martie 1937. Concordatul reglementa chestiunile privind viaţa Bisericii în cadrul statului italian ca deplina libertate religioasă. independente şi suverane. Documentul prezintă drepturile fundamentale ale persoanei umane. şi de aici derivă şi drep- tul la cultul privat şi public al lui Dumnezeu”20. care avusese deja un rol important în critica adusă naţio- nal-socialismului şi fascismului făcută de papa Pius al XI-lea. nu da- torită adevărului credinţei.

atât statul. tocmai pentru evitarea acestora. Relaţia stat – biserică // Revista Trnasilvană Ştiinţe Adminitrative. Slujirea persoanei umane este poate punctul de contact cel mai evident dintre Biserică şi societatea politică. total aservită acestuia23. lumini şi puteri. deoarece atât statul. fiindcă şi aceasta are ca obiect dezvolta- rea integrală a persoanei umane. cât şi Biserica. ca şi baza dialogului dintre ele”21. misiunea specifică pe care Hristos a încredinţat-o Bisericii Sale nu este de ordin politic. Este vorba de pro- movarea colaborării între cele două instituţii. Prin urmare. Aceste problematici nu ar mai trebui să reprezinte un teren în care pot apărea eventuale conflicte între stat şi Biseri- că. De aceea. pot fi folosite numeroase modalităţi de colaborare între Biserică şi societatea politică. nu în mod arbitrar. Pe aceste realităţi se fundamentează în acelaşi timp un aspect con- cret: relaţia dintre Biserică şi comunitatea politică. temporale şi veşnice. ci un teren de dialog. ca şi în declaraţiile inter- naţionale ale drepturilor omului. la semnificaţia profundă a activităţii umane constituie fun- damentul relaţiei dintre Biserică şi lume. la comunita- tea oamenilor. Pe această bază. 133-140. 23 Sorin Dan Şandor. Totuşi. 2002. VIII. În constituţia pastorală Gaudium et Spes a Conciliului al II-lea din Va- tican este sintetizată poziţia Bisericii cu privire la relaţia Biserică-Lume: „Tot ceea ce am spus referitor la demnitatea persoanei umane. În acest sens. eco- nomic sau social: într-adevăr. care pot să contribuie la construirea şi consolidarea comunităţii oamenilor con- form legii divine”22.oasă. scopul fixat este de ordin religios. dreptul de a profesa religia în mod privat şi public. slujirea omului şi a vocaţiei sale personale şi sociale. 229 . Protestantismul este caracterizat printr-o structură ecleziastică mai puţin puternică şi mai puţin formalizată decât cea a Bisericii catolice. chi- ar din această misiune religioasă apar unele măsuri. în consecinţă. p. cât şi Bi- serica au misiunea de a sluji interesele fiecărei persoane umane. Ioan al XXIII-lea proclamă concret. Fundamentul colaborării nu este altul decât slujirea persoanei umane şi a drepturilor sale. Această concepţie a lui Ioan al XXIII-lea a fost promovată şi în cadrul lucrărilor Sinodului Vatican-II. ci urmând indicaţiile unei conştiinţe drepte. 40. 22 Gaudium et Spes. „Desigur. o activitate ce priveşte. constituie criteriul directiv central în activitatea Bisericii în raporturile sale cu societatea politică. 42. 21 Gaudium et Spes. Biserica anglicană a fost o creaţie a regelui şi. din diferite perspective. În relaţia stat-biserică există însă diferenţe. dar şi printr-un accent mai redus pus pe importanţa Bisericii ca intermediar între credincios şi Dumnezeu. Poziţia protestantismului referitor la relaţiile dintre Biserică şi Stat. aşa-numitele problematici mixte sunt tratate din perspec- tivă mai amplă şi într-un mod pozitiv.

Religia monarhilor va fi şi cea a supuşilor. sensul. una dintre caracteristicile tipice ale protes- tantismului este reîntoarcerea la monism. Principele are puterea de a o organiza. de magisteriu) îşi pier- de semnificaţia. de a numi etc. În plus. se impune o interpretare clar subiectivă. Această supunere a Bisericii naţionale faţă de principe întăreşte în mod considerabil absolutismul. legitimitatea existenţei statelor este pusă la îndoială. pen- 230 . Ideea de confesionalitate o aduce pe cea de intoleranţă. Principele este şi seniorul problemelor ecleziastice. diferită de cea temporală. Astfel. După războaiele religioase. Un disident religios este în acelaşi timp un disident politic. Vorbind de un „stat al statelor”. Dintre cultele neoprotestante care au activat în perioada cercetată se numără adventiştii. un trădător al statului şi al suveranităţii regale. se nasc atâtea biserici naţionale câte ţări reformate sunt. dusă la extrem. religia devine o problemă a Statului. se ajunge la unirea dintre confesiunea religioasă şi stat: statele absolutiste se nasc şi se consolidează ca state con- fesionale. De aceea în ţările protestante. În final ne vom opri şi asupra concepţiei neoprotestante referitor la problema discutată. Fără o ierarhie spirituală. nu mai acceptă Biserica drept unitate de credinţă şi cult (fiecare are propria credinţă sau. care îşi însuşeşte acest prin- cipiu promulgat deja în Dieta de la Augsburg din 1555). în conformitate cu doctrina „martorilor”. mai bine zis. Aşa cum este deja cunoscut. În consecinţă. de a da legi. Între principiile cele mai importante ale reformatorilor protestanţi se găseşte sola Scriptura. este refuzată Biserica juridică şi ierarhică. 1648. Unele dintre aceste culte aveau o atitudine ostilă faţă de stat. baptişti. Printre aceştia se evidenţiază organizaţia „Martorii lui Iehova” Având în vedere că. şi însăşi noţiunea de ierarhie (de jurisdicţie. unul dintre gesturile cele mai amintite ale lui Luther a fost acela de a arde bula papală şi Corpus Iuris Canonici (Codul de drept canon- ic) în 1520. care. Ca atare. propria interpretare a cre- dinţei). în ceea ce priveşte raporturile Stat – Biserică. pacea se instaurează pe principiul cuius regio eius religio (Pacea de la Westfalia. Unitatea religioasă este considerată fundamentală pentru stat. conform căruia doar Biblia este izvor de cunoaştere a voinţei lui Dumnezeu. O atitudine similară se constată însă şi în ţările rămase catolice. nu înseamnă nimic. de un „guvern al guvernelor” – „Regatul lui Iehova”. În felul acesta. inochentiştii şi „Martorii lui Iehova”. dualismul nu mai are niciun sens. În felul acesta. „totul aparţine lui Iehova”. tot ceea ce înseamnă stat pentru „martori”. orice persoană poate să o examineze în mod liber şi să tragă concluziile pe care le crede utile pentru propria trăire religioasă.

10). Editura Universităţii din Bucureşti. 31 Почему не боялись говорить // Пробудитесь. Rutherford. Regele guvernului teocratic zice: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea. Acea Teocraţie însă este guvernul sau Împărăţia lui Dumnezeu. „Martorii lui Iehova” afirmă.a. J. în lucrarea sa „Theocracy” (Teocraţia). 28 Rugăciuni care primesc cu siguranţă răspuns // Turnul de veghe. se stipulează: . Cum se va realiza?”. F. şi a «sfinţilor» asociaţi”28. şi cine nu strânge cu mine – risipeşte” (Matei 6. Ce este acest Regat? „Regatul este guvernarea suverană a lui Iehova. Ii- sus Cristos.] şi fiecare guvern este acum împotriva Teocraţiei. Dintr-un interviu realizat de cercetătorul M. 26 J. „deoarece “Martorii lui Iehova” recunosc doar un singur guvern – Regatul lui Dumnezeu. F.Cea mai mare barieră (în calea instaurării Regatului) sunt statele care au o singură naţionalitate (. 28. Iehova se va îngriji de aceea ca pute- rile care poartă sceptrul peste neamul omenesc să nu mai existe”27. numit de ei Regatul lui Iehova. Aceasta îşi are motivul său: Satan. stă împotriva Domniei teocratice. comerciale şi religioase sunt împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu. 29 Ibidem. p. că Regatul a fost instaurat şi că Iisus a fost întronat Rege ceresc în anul 1914. p. Cum se va realiza? // Turnul de veghe. În articolul .. Impactul în societatea contemporană. защищающие божье владычество // Сторожевая башня..) Ele fac orice serveşte cel mai bine interesele lor naţionale. Din anul 1918 situaţia s-a înrăutăţit în fiecare ţară şi naţiune. Teocraţia. p. „dumnezeul nevăzut al acestei lumi”. nr. 1991. 25 Unitatea mondială. № 17. 4. Atitudinea Bisericilor Tradiţionale Europene faţă de prozelitismul advent. pp. G. afirmă că fie- care guvern de pe Pământ este o parte a organizaţiei „dumnezeului acestei lumi” [satan – n. Faptele bine cunoscute arată acum pe deplin că toate organizaţiile politice. Cehoslovacia. Probabil că multe ţări sunt deranjate de doctrina „Martorilor lui Ieho- va” vizavi de dreptul la existenţă a unui singur stat. 8 декабря 1995. cu toată puterea sa şi cu toată puterea asociaţilor săi”26. În cartea „Vindecarea” se afirmă că „niciun stat sau popor n-ar putea să existe mult timp în condiţiile prezente nedrepte. 1 noiembrie 1997. 2008. c. că „în curând regatul [lui Dumnezeu] „va sfărâma şi va pune capăt tuturor acestor regate [pământeşti]”29. pp.Unitatea mondială. 1995.. 1946. Puterile stăpânitoare au devenit mai egoiste şi mai tiranice faţă de oameni. Spre deosebire de creştini. 5. 4–7. mulţi consideră că organizaţia este subver- sivă”31. c. exprimată printr-un guvern mesianic ceresc sub conducerea Fiului său. 8. 1930. 15-16. 27 Vindecarea. Adepţii lor menţionează că.. Organizaţia consi- deră că lumea este guvernată de satan şi că doar o singură organizaţie con- stituită din „Martorii lui Iehova” se deosebeşte de lume30. 30 Христианские свидетели. 18. ţinând cont prea puţin sau deloc de altele”25. cu Hristos Iisus ca Domnitor (…) Niciun guvern pământesc nu este pentru Teocraţie. pe întreaga perioadă de activitate. Rutherford. Bucureşti. 231 . Pismanik cu un 24 Radu Petre Mureşan. 286–291.tru că nu există24 în viziunea lor.

dacă sunt sinceri în rugăciune. «Martorii lui Iehova». религия.. deşi ne supunem legilor ţării. Preşedintele organizaţiei consideră că „re- gele de Nord” este lagărul socialist. Este vorba de concepţia organizaţiei Martorilor lui Iehova. cer de la Dumnezeu „ca să nimicească toate împărăţiile [ţările] şi guvernele din lume (…)”36. iar „cel de Sud” este întruchiparea lumii libere apusene. p. Sunt câteva concepţii pe care le-am numi extremiste. Este vorba de concepţia romano-catolică care consideră că Statul se află în Biserică. Altă concepţie ignoră Statul. pe care regele încearcă să o distrugă. c. Se dădea drept apărător al păcii (…). Până în anii 80 ai secolului XX. în opinia „martorilor”. necredincioşi şi eterodocşi?” a primit următorul răspuns: „Noi. la întrebarea: „De ce «martorii» manifestă o înstrăinare faţă de stat. ne simţim însă străini sub stăpânirea autorităţilor satanice”32. Din cele arătate mai sus observăm că cultele au diferite concepţii despre relaţiile dintre puterea sacră şi cea profană. Москва. „martorii” aveau o atitudine negativă faţă de guvernele comuniste. 32 М. doreşte să ocupe o poziţie dominantă în lume. Ducea un război rece ori- bil”33. deoarece îi chema pe cetăţenii ţărilor socialiste să se roage pentru nimicirea guvernelor şi a statelor lor. Este evi- dent că o astfel de interpretare a rugăciunii „Tatăl nostru” era privită de către conducătorii comunişti ca o diversiune ideologică. Pe când oficial datoria cetăţenilor era să contribuie prin toate mijloacele la întărirea şi dezvoltarea lagărului socialist. Свидетели Иеговы. М. în special faţă de cele din lagărul socialist.И. de aceea ea are suveranitate asupra sta- tului. Е. prin corupere. manifestându-se ca in- strument al satanei34. În comentariul „martorilor” la rugăciunea „Tatăl nostru” se stipulează că credincioşii. cum ar fi infiltrarea spionilor şi agenţilor pentru răsturnarea guvernelor. 203. „În trecut acesta acţiona prin diferite metode. descrisă în cartea prorocului Da- niel şi atacată de către „regele Nordului”. dar accep- tată şi de alte culte cum ar fi inochentiştii şi adventiştii reformaţi. c. Бартошевич. 33 Э. Писманик. Una pune puterea sacră mai presus de cea profană. în cartea „Fie voia Ta pe pământ”. Knorr consideră că ţara minunată. № 3. Permi (Federaţia Rusă). Москва. 2010. 1969 г. acorduri comerciale (…). Knorr revine la interpretarea regilor lui Daniel „de Nord” şi „de Sud”. nu-l recunoaşte şi nu se supune legilor lui. церковь в России и за рубежом. As- tfel. 35 Ibidem. 36 Ibidem. Regele comunist „de Nord”. 232 . Însă regele Nordului va suferi înfrângere.membru al organizaţiei din or. 34 Ibidem. Борисоглебский. este chiar „organizaţia Martorilor lui Iehova”. promitea eliberarea de sub jugul colonial. 298. de fapt ace- eaşi soartă îl aşteaptă şi pe regele Sudului35. 202. Г. К проблемам адаптации и эволюции «новых религий» // Государ- ство.

recunoaşte suveranitatea absolută a Statului. Poziţia Bisericii Ortodoxe este una moderată. New Testament introduces an idea that will prove highly influential the separation between state and religion. statul sovietic care a persecutat Biserica s-a dus în „nefiinţă”. This article examined various conceptions of Christian denominations: Orthodox. 21)”. După cum ne arată realitatea istoriei ultimului secol. But this Bible’s postulate is differently understood and carried out var- ious denominations. For Christian denominations starting point in determining the position to state is the evangelical principle „Then render to Caesar the things that are Caesar’s. and to God the things are God’s (Matthew 22. recunoscând suverani- tatea Statului. Practically. Protestantismul la rândul lui. fiind încrezută că triumful va fi de partea ei. Summary The relationship between the sacred and the secular society is a subject quite old and delicate. dar rezervându-şi dreptul de a nu asculta de acesta în caz că i se cere lepădare de credinţă sau impunerea unor comportamente amorale. © Nicolae FUŞTEI 233 . each denomination has its vision on the rela- tionship between sacred and profane. religious and state. Dar şi în aceste cazuri Biserica Ortodoxă nu cheamă la revoltă. Ea se va opune doar cu mijloace duhovniceşti. Roman Catholic and Protestant on relations between the Religion and State. iar Biserica a renăscut şi îşi continuă cu succes misiunea. anume aşa şi s-a întâmplat.

p. foamete. Locul şi rolul organelor de partid în activitatea aparatului de stat din RSS Moldovenească Principală permisă a formării sistemului politic de tip sovietic în Mol- dova de est. a dus la ruperea acestei provincii româneşti din ţara căreia aparţinea în mod natural şi includerea pentru multă vreme în componenţa statului sovietic. confiscarea averii. Cluj. împreună cu organizaţiile obş- teşti create aici în această perioadă. a teri- toriului Basarabiei şi transmiterea părţii de sud. 1 Mihai Gribincea. în 1940.27. întrebarea principală la care studiul acestei teme trebuie să ofere un răspuns este: în ce măsură organele de partid. pe care ocupanţii au început să-l formeze în 1940. au constituit mecanismul de sovieti-za- re a Basarabiei şi de înstrăinare a ei de restul spaţiului românesc. Politica de asimilare. şi apoi reocuparea ei. a fost ocuparea teritoriului dintre Prut şi Nistru de către armatele sovietice la 28 iunie 1940. 234 . I. mal- tratări şi suferinţe: arestări. deznaţionalizare şi genocid cultural. omoruri. pe parcursul căreia populaţia de aici a fost supusă unei puternice presiuni politice şi ideologice pentru a fi înstrăinată de România şi de restul poporului român. care susţineau ideea că Basarabia totdeauna a aparţinut Ucrainei1. În acelaşi timp. românii basarabeni au fost condamnaţi la o serie întreagă de umilinţe. Aparatul sovietic de partid şi de stat. Acest act a fost cauzat de vechile pretenţii ale unor personalităţi politice din Ucraina pentru Basarabia. Din acest moment pământurile româneşti de la est de Prut au avut de trecut printr-o adevărată dramă istorică. deportări în masă etc. comuni- zare forţată. de stat şi obşteşti ale RSSM exprimau interesele populaţiei băştinaşe şi cât erau aces- tea de independente în deciziile pe care le luau şi în activitatea lor. În opinia autorului. adică în Basarabia. Ucrainei. judeţul Hotin. în 1944. prin violenţă. precum şi a extremnităţii nordice. pentru a-l constitui definitiv la sfârşitul anilor 40 şi începutul anilor 50. 1995. Basarabia în primii ani de ocupaţie sovietică (1944—1950). a statului sovietic faţă de moldovenii de la est de Prut s-a realizat prin intermediul unui aparat de partid şi de stat. l-au reluat în 1944. CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA FORMAREA APARATULUI SOVIETIC DE PARTID ŞI DE STAT ÎN RSSM Mihai ŢURCANU Ocuparea sovietică a Basarabiei. Consecinţa cea mai ne- fastă a acestui eveniment a fost dezmembrarea forţată.

Ocupaţia sovietică din 1940-1941 şi începutul formării statului sovietic moldovenesc în spaţiul dintre Prut şi Nistru În pofida poziţiei oficiale a istoriografiei sovietice. 1974. 5 M. Deşi în Basarabia existase până la ocupaţia sovietică din 1940 un co- mitet regional de partid ca subdiviziune a Partidului Comunist Român. 4 Ion Ţurcanu. şi în majoritatea lor erau alolingvi. Лазарев.Ротару. Între Hitler şi Stalin: România şi pactul Ribbentrop-Mo- lotov. care a negat întot- deauna faptul că acordul URSS cu Germania din 1939 a permis URSS să anexeze Basarabia. Brăila. din 6-8 februarie 1941. nici cunoştinţele despre particularităţile specifice locale. de aceste cunoştinţe erau lipsiţi primii activişti sovietici şi de partid (aproximativ 5 000 de oameni) aduşi atunci în Basarabia. Ioan Scurtu. 3 Vezi mai ales Florin Constantiniu. Образование и развитие МССР и КПМ – торжество ленинской националь- ной политики. ceilalţi – ucraineni şi ruşi. numărul membrilor de partid a crescut nesemnificativ (la cei 6 266 de membri de partid s-au adăugat şi 2 728 de candidaţi)5. Formarea RSSM şi a sistemului ei politic apare ca rezultat al înţelegerii cri- minale dintre cei doi conducători de state totalitare. Bucureşti.М. dar încă mai des. Молдавская советская государственность и бессарабский вопрос. 519. Constantin Hlihor. 2 А. 1992. Biroul Politic al CC unional a aprobat componenţa lor: din 75 de persoane desemnate numai 4 erau moldoveni.1. 235 . cu care dictatorul sovietic era pe atunci în conflict4. 1974. Următorul pas de consolidare a puterii sovietice în Basarabia a fost formarea organi- zaţiei republicane de partid. comitete executive judeţene şi comitete orăşeneşti. с. La 3 iulie 1940. mai ales pentru motivul că acest comitet era alcătuit aproape numai din evrei. Кишинев. din care cauză în august 1940-iunie 1941 numai în judeţul Bălţi a trebuit să fie schimbaţi 420 de preşedinţi ai sovietelor săteşti şi 668 de notari.Ф. Decizia CC al PC din URSS de la 14 august 1940 a transformat Comitetul regional moldovenesc al PC unional în organizaţie re- publicană de partid care la 1 iulie 1940 număra 6 875 de membri. deoarece membrii de partid constituiau doar 0. Până la Congresul I al orgaizaţiei „moldoveneşti” de partid. Istoria românilor. 2007.35% din populaţia republicii. 1991. conform căreia Europa a fost divizată în două zone de influenţă. Stalin a pus acest teritoriu sub controlul autorităţilor din Ucraina. la 2 iulie 1940 Biroul Politic al CC al PC Unional a permis CC al PC al Ucrainei să formeze în Basarabia 9 comitete judeţene. I. Ки- шинев. p. Anul 1940: Drama românilor dintre Prut şi Nistru. Bucureşti. Sta- lin nu a acceptat totuşi ca acest comitet să preia puterea în ţinut. с.61. Niciunul din ei nu poseda nici experi- enţa de lucru. Cu atât mai mult. mai consecvent şi mai convingător mai mulţi istorici din România3.15. Încă până la formarea RSSM. Aceasta e o dovadă în plus a caracterului artificial al ideii despre legătura indisol- ubilă dintre partid şi popor. Iniţial. atitudinea negativă faţă de aceste evenimente şi-au ex- primat-o într-un fel sau altul chiar şi unii istorici sovietici2.

fără a-şi avea ho- tare delimitate oficial. 236 . Gribincea susţine pe bună dreptate că toate aceste drepturi erau respectate numai doar dacă nu veneau în contradicţie cu scopurile 6 Elena Şişcanu. 11 soviete în orăşele şi 1 178 soviete săteşti. 1997. doar 4 aveau studii supe- rioare. Structurile de partid care s-au format în cele trei luni au fost constitu- ite după principiul teritorial-administrativ. În sistemul de conducere domina o ierarhie strictă. În aceeaşi lună comitetele de plăşi au fost transformate în comitete raionale. Doar după hotărârea lui I. art. Teoreticienii de partid opinau că în aşa fel se luau în considerare mult mai adânc specificul naţional şi istoric. toate legile şi hotărârile erau pregătite de către aparatul de partid. RSSM a existat 3 luni de la momentul formării sale. Regimul totalitar bolşevic în RSS Moldovenească (1940-1952). Constituţia conţinea şi un şir de teze declarative. Toporin. însă PC – PC(b)US nici nu avea nevoie de aceasta. 6 ju- deţene şi 4 orăşeneşti. Biroul Politic în frunte cu Stalin elabora şi înainta spre confirmare textul ei. În total au fost formate 58 de comitete raionale de partid. с. Москва. tradiţiile şi interesele fiecărei republici. p. 1972. După cum scria cunoscutul în URSS teoretician al socialismului B. principiu introdus de către Len- in şi Stalin la momentul fondării URSS. de aceea toate structurile locale (republicane. nici în Constituţia RSSM din 1941. care garanta libertatea cuvântului.103. care nicicând nu au fost aplicate în viaţă. structurile aparatului de partid dublau şi controlau structurile organelor sovietice. în sfârşit. Политическая система социализма. M. adunărilor şi demon- straţiilor. Toate cele 14 partide comuniste din republicile sovietice erau părţi componente ale PC(b)US. în Constituţie puteau fi introduse doar unele modificări nesemnificative. Teza precum că în URSS şi în RSSM este stabilită dictatura proletariatului a fost doar o afirmaţie cinică a re- gimului. Din 71 de secreta- ri ai comitetelor raionale (la 29 octombrie 1940). 7 Б. Datorită acestui fapt. comsomoliste şi sindicale. iar 44 – studii primare6. La cererea poporului. Nivelul de instruire a conducătorilor de partid era foarte scăzut.Топорин.19. presei.45. schimbarea democraţiei pentru exploatatori cu democraţie pentru exploataţi7. Stalin şi a biroului politic al CC al PC unional din 4 noiembrie 1940 aceste decizii au fost. dar de fapt. Poporului îi rămânea doar să voteze pasiv la alegeri pentru blocul stalinist al comuniştilor şi al celor fără de partid. Realitatea sovietică a demonstrat însă că aceste afirmaţii n-au fost justificate.23 proclama Sovietul Suprem drept organ legislativ superior din RSSM. Astfel. judeţene etc. Chişinău. reglementate.) erau obligate să îndeplinească ordinele CC al PC unional şi ale Biroului Politic în frunte cu Stalin. Printr-o ipocrizie deosebită se remar- ca art. Rolul conducător al partidului nu era fixat în Constituţia URSS din 1936 (denumită şi Constituţia lui Stalin). dictatura proletariatului înseamnă. în primul rând.

De exemplu. care coordonează interesele sociale şi obşteşti. 10 А. asistenţei sociale. 1995. fără judeţe. Însă evenimentele au de- monstrat că aceste articole erau pur declarative. potrivit cărora aderarea benevolă a RSSM la URSS a limitat doar for- mal competenţa republicii în folosul organelor unionale. О национально-государственном самоопределении молдав- ского народа. Basarabia şi Transnistria în 1812-1993. De aceea afirmaţiile lui A. Chişinău. adoptată la 11 aprilie 1952. afacerilor interne. deoarece nu exista nici mecanismul de realizare a lor. Dar dacă în luc-rările savanţilor sovietici partidul figurează ca centru al conducerii po- litice. Tot astfel poate fi apreciată şi altă menţiune a aceloraşi autori. Prima sesiune a Sovietului Suprem al republicii a confirmat lista co- misariatelor create la momentul formării RSSM – august 1940: Comisia de Planificare de Stat. 8 Mihai Gribincea. p. Art. op. Moraru în una din lucrările sale9. statutul căruia nu este oficial legalizat.413.13 despre „suveranitatea de stat” şi art. Foarte semnificativ a fost art. art. subliniau că Partidul Comunist era nucleul sistemului politic al RSSM. 1967. pe malul drept al Nistrului a fost legalizat sis- temul de conducere în trei eşaloane – raion-judeţ-republică.cit. apoi după 1991 se face o importantă precizare – toate orga- nizaţiile obşteşti au fost pentru partid o curea de transmisie în realizarea politicii lui. În aşa fel.120-121. Н. proclamată în Constituţie. с. realizată în Republică prin decretul Sovietului Suprem al RSSM din 12 noiembrie 1940. Stra- tulat. p. protecţiei sănătăţii. „deoarece ea în orice timp poate să-şi reîntoarcă drepturile sale şi să iasă din componenţa URSS” nu avea bineînţeles nici o legătură cu realitatea. unităţii şi integrităţii popoarelor ei”10.14 despre „dreptul la liberă ieşire din componenţa URSS”.Стратулат.partidului şi ale imperiului sovietic8. Кишинев. dar deja în 1949 acesta a fost corectat. Din noua redacţie a Con- stituţiei. comerţului. Analizând celelalte articole ale Constituţiei în vigoare în RSSM până în aprilie 1948 (cu unele precizări în aprilie 1952) trebuie să menţionăm fap- tul că ele erau în mare măsură tot atât de formale. Constituţia RSSM a legiferat divizarea administrativ-teritorială pe rai- oane.. 9 Anton Moraru. Surilorv şi N. a fost exclusă orice referire la proprie- tatea privată. care susţineau că RSSM n-a dorit să iasă din componenţa URSS din cauza „durabilităţii şi coeziunii de monolit a URSS”. comisariatele poporului în domeniul învăţământului public. Autorii sovietici şi cei care le-au urmat ideile.Сурилов. 237 . ca şi cele enunţate mai sus. 9 permitea existenţa proprietăţii private. Baza economică a RSSM a devenit definitiv proprietatea so- cialistă asupra mijloacelor de producţie. iar pe malul stâng – în două eşaloane. a cărui putere se baza pe aşa-zisa „dictatură a proletariatului”. Faptul că statutul partidului în calitate de conducător al societăţii nu a fost legalizat este menţionat şi de A.109 care crea baza pentru viitoarele represiuni: toţi cei care atentau la proprie- tatea socialistă erau declaraţi duşmani ai poporului.32.

Art. Direcţia generală în domeniile artelor şi cinematografiei. în Constituţiile re- publicilor sovietice a fost introdus articolul despre dreptul de a avea un ministru militar republican şi unităţi militare republicane. Evoluţia postbelică a aparatului de stat sub conducerea partidului Ofensiva armatelor sovietice spre vest la începutul lui 1944 a pus în faţa regimului o serie de noi probleme.2. locale. industriei alimentare. Трудные страницы истории Молдовы. 1940-1950. în cea mai mare parte a Basarabiei şi o fâşie îngustă de pe malul stâng al Nistrului a fost creată o pretinsă formaţiune statală. Goglidze (până în iulie 1941). с. În acest scop Sovietul Suprem al URSS a adoptat la 1 feb- ruarie 1941 Legea cu privire la acordarea republicilor sovietice împuter- niciri în domeniul relaţiilor externe şi transformarea. Conform acestor 11 Валериу Пасат. Supravegherea generală asupra acestor de- partamente o efectua împuternicitul CC al PC Unional şi al guvernului re- publican. pe lângă preşedin- tele Sovietului Comisarilor Poporului şi doi adjuncţi mai făceau parte comi- sarii poporului pentru controlul de stat în sfera industriei forestiere. şi dreptul de a intra în relaţii directe cu ţările de peste ho- tare (art. în legătură cu acest fapt.gospodăriilor comunale. conform decretului Prezidi- ului Sovietului Suprem al URSS de la 23 februarie 1944. „liberal- izând” şi „democratizând” orânduirea existentă ca să devină mai agreabilă pentru Occident. Comitetul de radio. Direcţia principală a drumurilor. Această funcţie a fost instituită de CC al PC Unional şi guvernul URSS la 25 aprilie 1941 şi a fost deţinută de S. justiţiei. 30 al Constituţiei RSSM a fost completat cu unele noi drepturi ale republicii: de a stabili şi a revoca pe reprezentanţii săi în ţările străine. Pe lângă aceasta. ori neschimbând nimic în esenţă. de a primi scrisorile de acreditare şi revocare a ambasa- dorilor străini în URSS. 238 . În primul rând era vorba despre felul cum se va prezenta URSS în faţa aliaţilor: ca un stat totalitar. funcţia de împuternicit a fost înlocuită cu Biroul CC al PC Unional în RSSM11. Conform hotărârii Prezidiului Sovietului Su- prem al URSS din 3 februarie 1941. de fapt o sub- diviziune adminsitrativ-teritorială a URSS care dispunea de o structură de conducere cu pretenţia de guvern. transpor- tului auto. de la 13 mai 1945 până la 14 aprilie 1949. în a doua jumătate a anului 1940 şi în prima jumătate a anului 1941. Astfel. După cel de al Doilea Război Mondial. îşi va schimba doar faţa. după cum şi era. a Comisariatului unional al poporului pentru afacerile externe în unul unional-republican. I. de a avea pe lângă guvernul republicii reprezentanţi străini în URSS. 15b al Constituţiei). la 25 martie 1941 din cadrul Comisari- atului poporului pentru afacerile interne s-a separat Comisariatul popor- ului pentru securitatea statului. Din componenţa guvernului. 1994.22-23. Comisia pentru problemele culturii fizice şi spor- tului. împu- ter-niciţii comisariatelor unionale ale poporului în RSSM în sfera de apro- vizionare şi de telecomunicaţii.

La 15 iulie 1944 a fost creat comisariatul industriei laptelui şi cărnii. 45 al Constituţiei a fost exclusă menţiunea despre împuterniciţii minis- terelor unionale ca membri ai Consiliului de Miniştri al RSSM.N. 239 . Astfel culoarea verde însemna „legătura indisolubilă dintre trecut şi prezent. Pe lângă cele formate încă în aprilie 1941 au apărut sau au fost unite cu alte ministere alte câteva structuri ministeriale.Salogor. în baza Direcţiei republicane a protecţiei silvice 12 Вехи молдавской государственности. Ministerul culturilor tehnice şi Ministerul agriculturii s-au unit într-un singur minister – Ministerul agri- culturii. Aceste grupuri au sosit împreună cu unităţile militare ale fronturilor 2 şi 3 Ucrainene şi Biroul CC al PC Unional pentru RSSM. Consiliul de Miniştri. Coval şi G. Miciurin). preşedinţii Consiliului de Mi- niştri. dar şi speci- ficul lor naţional13. În septembrie 1951 a fost pregătit proiectul noului drapel al RSSM pe care a fost introdusă o linie orizontală verde. Reabov). Sistemul politic în RSSM de după război puţin se deosebea de cel de până la începutul lui.151-152. pentru activitatea în rândurile femeilor (M. Sobolev). iar culoarea roşie însemna prosperarea RSSM în perioada sovietică. p. Fedorenko). Schimbările se ref- ereau în primul rând la organele provizorii de putere în RSSM: grupurile operative raionale. plus trei reprezentanţi ai republicii. La 25 februarie 1947 din art. Prezidiul Sovietu- lui Suprem al URSS a hotărât să introducă schimbări în drapelele republici- lor. Biroul avea în componenţa sa 8 secţii: o secţie a organelor de agitaţie şi propagandă (şef S. Schimbările au atins şi ministerele republicane. a administraţiei (A. La 11 februarie 1946 a fost înfiinţat comisariatul popor- ului pentru culturile tehnice. În martie 1946. 2000. ordine stabilită pentru toţi anii existenţei regimului sovietic12. aceasta a fost schimbată în una care corespundea cerinţelor timpului. N. a industriei şi transportului (P. pentru agricultură (P. p. Viaţa politică în RSS Moldovenească (1944-1961). a organelor de partid. Rudi14. Lealin). Кишинев.149. 13 Ibidem. sindicatelor şi com- somolului (A. când era deja clar că denumirea Guvernului a devenit anacronică. La începutul anului 1947. a organelor de planificare şi finanţe (P. Acest organ se supunea nemijlocit CC al PC unional de care a şi fost creat. formate în baza hotărârii Biroului CC al PC din 23 februarie 1944. judeţene şi orăşeneşti. alcătuite din militari şi lucrători ai organelor de securitate a statului. pentru a simboliza prin ele nu doar ideea statului sovietic. La 11 noiembrie 1946 a fost înfiinţat Ministerul industriei alimentare. la 6 iunie 1946 din ministerul prelucrării pă- mântului s-a separat Ministerul creşterii animalelor.articole funcţia comisarului poporului pentru afacerile externe se combina cu postul de preşedinte al Sovietului Comisarilor Poporului. La 26 febru- arie 1947 Ministerul prelucrării pământului.15. La 29 aprilie 1947. с. Andreev) – în total 16 persoane. 2007. 14 Ruslan Şevcenko. aceştia fiind secretarul al doilea al PC M. Zelionov). Chişinău.

Cu toate că această reformă a fost întreprinsă cu scopul de a reduce aparatul birocratic enorm. Ivanov. Următoarea încercare de a reorganiza teritorial republica a fost crearea districtelor (okruguri). fără ca acest fapt să se reflecte în Constituţie. care se con- sidera că erau iniţiate şi formate de către populaţie. p. când au urmat noi transformări15. Ministerul industriei alimentare. Locul şi rolul Sovietelor şi ale organizaţiilor obşteşti în sistemul politic al RSSM Tot aşa ca şi în restul URSS. La cererea lui N. dar în realitate erau constituite la comanda organelor superioare de partid şi activau sub îndru- marea şi controlul direct al acestora. în virtutea faptului că „erau cele 15 Ruslan Şevcenko. conform hotărârii Biroului CC al PCM din 1 februarie 1952. La 29 ianuarie 1949.şi plantaţiilor forestiere a fost creat Ministerul silviculturii de subordonare unional-republicană.15-16. op. În acest scop Biroul CC al PC a luat 2 hotărâri: la 26 septembrie şi la 13 ianuarie 1945. Decizia sus-numită a fost dublată de una a Biroului CC al PCM la şedinţa sa din 16-17 octombrie 1947. Districtele au primit de fapt aceleaşi împuterniciri adminis- trative proprii fostelor judeţe în sfera conducerii raioanelor. conform căreia structurile de conducere judeţene au fost desfiinţate.. II. în practică acest lucru n-a fost realizat. în perioada 1944-1953 a fost formată structura acelei maşini ad- ministrative care. a funcţionat până în 1991. împreună cu alte structuri. În ce priveşte divizarea teritorial-administrativă a RSSM.) Astfel. cu unele schimbări neesenţiale. cit. la 6 octombrie 1947. a devenit Ministerul industriei alimentare. Conducerea unională considera că potenţialul economic şi uman al RSSM era foarte neînsemnat pentru o astfel de reformă. Exista o ierarhizare strictă în organele de conducere. structurile ministeriale ale RSSM s-au menţinut până în apri- lie 1953. a fost o copie fidelă a modelului sovietic unic. conducerea re- publicană de partid a întreprins în 1944-1945 tentative de a copia modelul sovietic – s-a încercat reorganizarea judeţelor în regiuni (oblasti). de la 15 iulie 1947. Coval şi V. o decizie. 240 . Ast- fel organizate.1 Sindicatele În istoriografia sovietică sindicatele erau tratate ca un mijloc de at- ragere a populaţiei la conducerea statului. Astfel. „neconstituţionalizarea parţială” (partidul era nucleul sistemu- lui politic. însă până la urmă nu s-a reuşit nimic. Foştii funcţionari judeţeni au completat rândurile nomenclaturiştilor judeţeni. Acest aparat avea o serie de trăsături specifice regimului sovietic: funcţiona în baza sistemului monopartinic. CC al PC Unional a adop- tat. II. între anii 1940-1941 şi 1944-1953 a fost creat un enorm aparat de conducere cu mai multe trepte ierarhice. aparatul de partid şi de stat al RSSM avea în calitate de anexe un întreg sistem de instituţii şi organizaţii.

с. în obligaţiile sindicatelor intrau şi controlul asupra respectării secure- tăţii muncii. trebuiau determinate metodele lor de conducere. culturală.mai mari organizaţii politice obşteşti”16. Într-o măsură oarecare sindicatele dispuneau şi de dreptul de a ap- lica pedepse cu scopul „dezrădăcinării fenomenelor antiob-şteşti”18. Pe lângă funcţiile de apărare a intereselor economice culturale şi co- tidiene ale muncitorilor şi salariaţilor. Партийное строительство. care urmau să întrun- ească două calităţi: autoritate şi capacitate organizaţională. introducerea tehnicii noi. pentru progresul tehnic.53.Паскарь.Щеголев и др. hotărârile lor fiind obligatorii pentru ad- ministraţie. Nu întâmplător societatea sovietică era deseori caracterizată ca şi „socialism de cazarmă”. О национально-государственном самоопределении…. Lor le mai revenea încă o funcţie semnificativă. Această societate urma să se constituie în baza unei supuneri totale. Pentru a ţine aceste cadre sub un strict control.Сурилов.Стратулат. Spre deosebire de organizaţiile de partid. 18 Ibidem. pentru ridicarea produc- tivităţii muncii în agricultură. organizaţională. c. Anume cu ajutorul clasei muncitoare regimul tindea să realizeze ide- alul societăţii spre care se orienta. 1976. с. Prin promovarea cadrelor din rândul muncitorilor funcţionarilor şi ţăra- nilor. Н. întreţinere pensionară).504-505. educativă în sfera controlului asupra muncii şi retribuirii. Москва. era promovarea şi educarea cadrelor. la colaborarea cu organele statale. la activitatea economică. În funcţiile lor intrau atragerea po- pulaţiei în jurul organelor de partid. Sindicatele erau chemate să lupte pentru îndeplinirea planurilor de producţie. sindicatele puteau promova cadrele din rândul acestor pături ale populaţiei.505. în baza disponibilităţilor membrilor ei de a ex- ecuta cu fidelitate indicaţiile partidului.. Sindicatele se constituiau după principiul eligibilităţii lor de jos în sus. Sindicatele aveau menirea de a crea în societate atmosfera de supunere şi de organizare a controlului asupra membrilor săi. 19 П. Pe lângă realizarea în practică a articolelor Constituţiei (dreptul la muncă. în- cheierea şi executarea contractelor colective17. asigurări sociale.145. Pentru ca sindicatele să devină cu adevărat „curea de transmisie” a par- tidului către mase. 241 . Această independenţă a sindicatelor permitea teoreticienilor sovi- etici să califice sindicatele ca pe o formă importantă a „autoconducerii obşteşti socialiste”. în funcţiile sindi- catelor intrau şi asigurarea bunăstării materiale a muncitorilor. odihnă. organizaţiile sindicale creau grupuri de partid. 17 К. construirea şi reparaţia clădirilor. 1978. Şcego- lev. În primul rând. p. După cum menţiona C. sindicatele erau create pe ramuri de producţie şi după principii teritoriale. În total existau 26 de sin- 16 А. mobilizarea ei la crearea bazei tehnico- materiale a comunismului. Кишинев. dirijarea a diferite organizaţii obşteşti. industrie etc. ele trebuiau să asigure „dezvoltarea noii clase obşteşti”19. Полититческая организация развитого социалистического общества.

de a participa îm- preună cu CC al partidului. nici peste un an. slaba coordonare a lucrului în cadrul comitetelor re- publicane de ramură şi lipsa controlului din partea Consiliului central al sindicatelor din URSS nu a permis convocarea primului progres al sindica- telor sovietice până la război21. nefiind controlate. sindicatele participau la conducerea statului: elaborau planurile anuale şi cincinale.. pro- iectele lor spre a fi cercetate de către Sovietul Suprem. Biroul CC al PCM s-a adresat către CC al PC unional cu rugămintea de a permite înfiinţarea sindicatelor sovietice în republică şi de a influenţa Con- 20 К. p. după ce a fost cotropită de armata sovietică. astfel spus.dicate de ramură în frunte cu Consiliul Central al Sindicatelor din URSS. Aceleaşi probleme au apărut în faţa sindicatelor RSSM după martie 1944. În ho- tărârea Biroului CC din 10 octombrie 1944 se sublinia necesitatea înregis- trării membrilor sindicatelor RSSM. fabrici şi organizaţii. Biroul or- ganizaţional al sindicatelor sovietice le-a lichidat şi de la 23 iulie a început înregistrarea sindicatelor noi. cât şi a structurii de jos – a sin- dicatelor locale. Se preconiza ca sindi- catele să fie create în timp de o lună de la data adoptării acestei hotărâri22. formarea organizaţiilor sindicale era tergiversată atât din cauza lipsei cadrelor de conducere a sindicatelor. dreptul de a propune. aveau o bază financiară şi materială foarte slabă. op.. Dificultăţile perioadei de orga- nizare sau. să trimită în re- publică 100 de oameni pentru a conduce sindicatele. Biroul CC ruga Comitetul central unional al sindicatelor de la Moscova să creeze în RSSM Biroul organizaţional al Comitetului Central local. După cum se menţiona în hotărârea Biroului CC din 15 iulie 1944 „Despre crearea organizaţiilor sindicale în re- publică”. Către 20 septembrie 1940 sindicatele din RSSM numărau 24 486 de membri organizaţi în 24 de comi- tete de ramură în frunte cu Biroul organizaţional. Comitetele raionale activau de sine stătător. 22 Ibidem. În republici şi regiuni existau sindicate locale teritoriale. În Basarabia. 242 . Sindicatele aveau. prin intermediul Consiliului Central al Sindicatelor al URSS. birourile sindicatelor judeţene orăşeneşti şi raionale.502-503. comitete la între- prinderi. nici peste doi ani. vechile sin- dicate de breaslă au existat încă aproape o lună. c. În baza statutului lor. 21 Ruslan Şevcenko. La 22 iulie 1944.Щеголев и др. N. Consiliul de Miniştri şi Comitetul de stat pentru muncă la rezolvarea problemelor de stat20. Партийное строительство….18. lichidării restanţelor de plată a cotizaţiilor. de asemenea. subordonării membrilor comitetelor sindicale ramurele Moscovei. La sfârşitul aceluiaşi an erau deja 62 000 de membri ai sindicatelor. participau la formarea bugetului de stat etc. când restabilirea lor a fost preluată de CC al PCM în frunte cu secre- tarul Comitetului Central. Dar conducerea sindicatelor nu a fost organizată nici peste o lună. Salogor. de tip sovietic.cit.

lipsa completă a iniţiativei. rolul lor la întreprinderi şi organizaţii a crescut simţitor.cit.19.99. Кишинев. Însăşi activitatea sindicatelor rămâne obiectul atenţiei în documentele organelor de partid. 24 Ruslan Şevcenko. învăţătorii şi muncitorii de la căile fe- rate. iar ai membrilor de sindicate – de la 230 000 la 330 00024. în conformitate cu hotărârea Biroului CC al PCM din 8 ianuarie 1945. chiar dacă neajunsurile în lucrul lor nu au dispărut. După moartea lui Stalin. p. Era specifică şi componenţa socială a comitetelor sindicale din RSSM – muncitori propriu-zişi erau pu- ţini la număr. nu luptau cu permanentele încălcări ale legis- laţiei muncii şi practic nu acordau ajutor material şi social membrilor sin- dicatelor etc. observaţiile critice la adresa sindicatelor devin tot mai puţine. Pentru a crea baza socială pentru formarea sindicatelor în RSSM.. Pe atunci organele de partid înţelegeau vag scopul şi specificul sindi- catelor. s-a pus sarcina de a începe mobilizarea populaţiei la îndeplinirea planului celui de- al patrulea cincinal (1946-1950)23. Профсоюзы Советской Молдавии. Acestea şi alte neajunsuri. au devenit mai active şi cu iniţiativă.siliul Central al sindicatelor în vederea trimiterii mijloacelor necesare pentru activitatea filialei republicane. a cres- cut numărul comitetelor raionale al sindicatelor din RSSM (de la 8 la 12). că persista formalismul. raioane şi oraşe a comitetelor sindicale. Principală cauză care împiedica crearea sindicatelor era lipsa în ju- deţe. deoarece aceste organizaţii îi ajutau puţin în organizarea traiului. La el s-a constatat sporirea numărului de activişti sindicali (între 1952-1958 de la 63 000 la 100 000). în prima jumătate a anilor 50 organele sindicale au acumulat experienţă. Şi totuşi. Sindicatele încep să interseze partidul mai mult după plenara CC al PC(b)US din decembrie 1957. la în- treprinderile restabilite au început să ia fiinţa sindicate în faţa cărora. caracteristice activităţii sindicatelor din RSSM demonstrează caracterul lor formal la acea etapă. op. La 28-29 martie 1958 a avut loc primul congres al sindicatelor din RSSM. documentele din vremea aceea demonstrează că interesul organelor de partid faţă de activitatea sindicatelor era destul de redusă. la care organelor de partid li s-a cerut să ia măsuri întru sporirea rolului sindicatelor în societate. Preşedinţii comitetelor sindicale locale au început să studieze economia. с.Петрик. Aproape în fiecare document privind activitatea sindicatelor în acei ani se menţiona că ea era nesatisfăcătoare. în care se menţiona că 15% din muncitori nu fac parte din sindicate. prevalau funcţionarii. Drept exemplu poate servi hotărârea Biroului CC al PCM din 7 de- cembrie 1951 „Despre conducerea de către comitetul raional de partid Râbniţa a organizaţiilor sindicale în raion”. 23 П. menţionându-se doar as- pectele pozitive ale activităţii lor. 243 . 1975. indiferenţa faţă de necesităţile populaţiei. Fără îndoială. În consecinţă.

Acest congres s-a dovedit a fi ultimul până la începutul septenalului.
Congresul XXI al PC(b)US (1959), care declarase că socialismul în URSS
fusese deja construit, a pus sarcina trecerii treptate la comunism. La realiz-
area acestor planuri fantastice trebuia să-şi dea concursul şi sindicatele,
care aveau misiunea de a atrage un număr cât mai mare de muncitori la
conducere în sfera producţiei, aceasta prin intermediul conferinţilor de
producţie, care aveau loc permanent. În octombrie 1960 are loc prima con-
ferinţă a fruntaşilor din sindicate, după care sindicatelor le-a fost încre-
dinţată organizarea mişcării pentru realizarea unui mod de viaţă comunist.
II.2 Comsomolul
În sistemul politic sovietic comsomolului îi revenea un rol politic de-
osebit. El prezenta principala organizaţie care pregătea rezervele de cadre
pentru partid. Activitatea comsomolului era dirijată de organele de partid,
având ca scop de bază ajutorarea partidului în educarea tineretului în spir-
itul comunismului. Partidul cerea de la funcţionarii săi o atenţie deosebită
faţă de comsomol. În definitiv, se urmărea scopul de a schimba lumea in-
ternă a fiecărui comsomolist, de a-i educa devotamentul nemărginit faţa de
partid şi de sistemul creat de el. Fraza înaripată „partidul spune trebuie,
comsomolul răspunde – se va face” reflectă statutul comsomolului în sis-
temul politic creat de PC(b)US. Toate organizaţiile Uniunii leniniste a
tineretului comunist (ULCT) din URSS erau dirijate de organele corespun-
zătoare ale partidului prin participarea la congrese, conferinţe, prin discu-
tarea permanentă a problemelor tineretului la forurile de partid.
Organizaţia comsomolistă din RSSM a foast fondată la 26 august 1940
(când comitetul regional comsomolist din fostei RASSM a fost transformat
în ULCT a RSSM în frunte cu I. Fesenco)25. Organele de partid cereau spori-
rea numărului de tineri în comsomol. Dacă la sfârşitul anului 1944 erau 11
682 de comsomolişti şi 1 267 de organizaţii primare, apoi datorită lucrului
efectuat, către finele anului 1945 această cifră a ajuns la 24 559 de membri
şi 2 452 de organizaţii primare.
Principalele sarcini puse de partid în faţa comsomolului din RSSM
erau: restabilirea economiei, colhozurilor, staţiilor de maşini şi tractoare,
sovhozurilor, şcolilor, spitalelor, caselor de cultură, bibliotecelor, precum şi
mobilizarea populaţiei la participarea activă în campanile social-econo-
mice, demarate de partid: abonarea la împrumuturi de stat, adunarea dona-
ţiilor pentru coloana de tancuri “Moldova Sovietică”, înfăptuirea colectivi-
zării, atragerea tineretului în armata sovietică. Cu cei înrolaţi în armată se
lucra după o directivă specială a Direcţiei Principale Politice a Armatei So-
vietice. Formele de activitate ale comsomolului erau identice cu cele de par-
tid: mitinguri, conferinţe, discuţii, citirea şi discutarea ziarelor, organizarea
subotnicelor şi voscresnicelor26.

25 Очерки истории комсомола Молдавии, Кишинев, 1980, с.188.
26 Ibidem, p.190.

244

Cu toate că rândurile comsomolului creşteau destul de repede, CC
cerea o creştere şi mai intensă. Acest lucru era greu de realizat în condiţiile
luptei cu elementele antisovietice, dezlanţuite de către regim, inclusiv cu
„chiaburii”, şi în general, cu toţi acei pe care autorităţile de ocupaţie îi con-
sidera sau chiar îi declara supecţi. Populaţia se împotrivea activ acestei vio-
lenţe. O formă pasivă de luptă era şi ignorarea diverselor campanii iniţiate
de oficialităţi. În plus, comsomolul suferea mult de fluctuaţia cadrelor care
va putea fi depăşită doar către 1951-1952.
Regimul stalinist, instaurat în RSSM avea o atitudine suspicioasă faţă
de toţi locuitorii de pe malul drept al Nistrului, deoarece „au trăit pe timpul
ocupaţiei romăneşti” şi erau consideraţi drept ca eventuali „complici ai ro-
mânilor”. Această politică a condus la faptul că din numărul total de comso-
molişti în 1946 numai 16% erau locuitorii de pe malul drept al Nistrului27.
În legătură cu pregătirea colectivizării forţate şi deportării în masă a
ţăranilor, declaraţi de către autorităţile de ocupaţie chiaburi, au început să
se formeze grupurile comsomoliste în brigăzile de tractoare, agricole, de
grădinărit şi viticultură. În aceeaşi vreme, adică în anii 1947-1948, în faţa
comsomoliştilor au fost puse noi probleme: activizarea eforturilor pentru
lichidarea analfabetismului, propaganda literaturii scrise de clasicii marx-
ism-leninismului, mărirea numărului de comsomolişti între populaţia
băştinaşă de pe malul drept al Nistrului. În rezultat, deja în 1951 numărul
total de comsomolişti a constituit 86 644. Paralel se intensifica şi controlul
organelor de partid asupra comsomolului. Numai în 1948 la Biroul Comi-
tetului Central au fost ascultate 87 de rapoarte de dare de seamă ale organ-
izaţiilor primare comsomoliste. Conform cerinţelor, membrii aparatului
comsomolist erau chemaţi în rândurile partidului (la mijlocul anilor 50 o
jumătate din comsomolişti deveniseră comunişti). În 1950-1951 încep să se
facă primele totalizări ale activităţii comsomoliste. Rolul comsomoliştelor a
fost substanţial în procesul colectivizării forţate. Ei se ocupau de impozi-
tarea „cheaburilor”, de izgonirea lor din colhozuri şi lichidarea „grupurilor
teroriste”, formaţiunile „cheabureşti”, etc. Numai în 1948 au fost „neutrali-
zaţi” mai mult de 1 000 de participanţi ai acestor grupuri. Nouă mii de com-
somolişti făceau parte din echipele „ostaşilor culturii”, care se ocupau de ri-
dicarea niveluli cunoştinţelor de carte în rândurile populaţiei. Conform
statisticii oficiale, către începutul anului 1951 numărul oamenilor ştiutori
ştiutori de carte din RSSM a crescut până la 98%. Comsomoliştii participau,
de asemenea, la alegerea învăţătorilor pentru şcolile serale, ajutau rectora-
tele instituţiilor de învăţământ superior la menţinerea disciplinei, partici-
pau la fondarea cluburilor şi a caselor de cultură28.
A II-a etapă în activitatea comsomolului din RSSM cuprinde anii
1951-1958. În istoriografia sovietică, perioada aceasta a fost numită peri-

27 Очерки истории комсомола Молдавии…, p.201.
28 Ibidem, p.231-232, 234-235.

245

oada încheierii construcţiei socialismului. Din şirul acţiunilor la care au luat
parte în acei ani comsomolul, menţionăm organizarea întrecerilor social-
iste, lupta pentru reducerea preţului de cost al producţiei, pentru „călirea
ideinică a membrilor săi”, organizarea vieţii şi odihnei tineretului, activiza-
rea lucrului detaşamentelor pionereşti, însuşirea tehnicii noi, valorificarea
pământurilor desţelinite etc. Toată activitatea era dirijată şi controlată,
bineînţeles, de către partid. În perioada această a fost forţată şi activitatea
ateistă a comsomoliştelor. În documentele de partid se accentua îngri-
jorarea de faptul că metodele comsomoliste se înrădăcinau slab în rândul
tineretului, comsomoliştii erau rupţi de la viaţa reală şi nu ştiau să atragă
tineretul în promovarea măsurilor lor. Tot în scop de sporire a influenţei
sale în mediul rural, unde în 1953 numai 23% erau comsomolişti, s-a în-
ceput consolidarea organizaţiilor comsomoliste, iar în 1956-57 a avut loc
schimbarea documentelor comsomoliste. Aceste măsuri au condus la
creşterea rândurilor comsomoliste: în perioada 1951-1958 creşterea a fost
substanţială – de la 86 644 până la 143 310 de membri. Creşterea ne-
esenţială a numărului de membri ai comsomolului (doar cu 10 000 în
1954-58) propaganda oficială a căutat s-o explice prin cauze de ordin se-
cundar: de exemplu, din cauza schimbului de documente. Ultima mare acţi-
une a comsomolului în perioada de referinţă a fost mobilizarea forţată a
congresului al X-lea al ULCT (ianuarie 1960), la realizarea lozinciei utopice
„Septenalul înainte de termen!”.
II.3 Sovietele
Conform ideologiei oficiale, sovietele erau cel mai înalt organ al put-
erii de stat în URSS şi RSSM. Acest statut al lor a fost legiferat formal prin
art. 20 al Constituţiei RSSM din 10 februarie 1941. În sistemul sovietic de
conducere, ele dispuneau de putere legislativă şi executivă, deoarece pu-
teau să înfăptuiască controlul propriilor hotărâri. În literatura de speciali-
tate de obicei se afirmă că sovietele erau concomitent organe ale puterii de
stat şi ale conducerii de stat29. Referindu-se la drepturile şi obligaţiile Sovi-
etului Suprem, juriştii A. Surilov şi N. Stratulat menţionează că acest organ
este ales de populaţie, în faţa căreia era responsabil. Istoriografia sovietică
s-a străduit să demonstreze autonomia Sovietelor în sistemul politic al
RSSM, independenţa lor faţă de celelalte structuri ale puterii, inclusiv faţă
de organele de partid. Şi, într-adevăr, din punct de vedere formal, anume
Sovietul Suprem forma prezidiul său, componenţa guvernului, a
judecătoriei supreme, conducea construcţia de stat, cultura şi era exponen-
tul puterii supreme a RSSM30.
În realitate însă nu era nici pe departe aşa. Astfel, K. Şcegolev arată
clar că alegerea cadrelor pentru Soviete avea loc prin intermediul grupu-

29 П. Паскарь, op.cit., с.34.
30 А.Сурилов, Н.Стратулат, О национально-государственном самоопределении..., p.123.

246

rilor de partid din aceste soviete. Aceleaşi grupuri controlau desfăşurarea
sesiunilor, activitatea comisiilor permanente, îndeplinirea de către deputaţi
a obligaţiunilor, dirijau calificarea şi recalificarea cadrelor, organizarea şi
desfăşurarea campaniilor electorale31. Analizând funcţiile Sovietului Sup-
rem al RSSM şi ale guvernului, format de el, constatăm prerogativele limi-
tate ale acestora. Sovietul Suprem putea adopta legi republicane, dar care
trebuiau să nu contravină celor sovietece, putea să confirme bugetul şi pla-
nul anual, dar numai la capitolul indicilor generali, nu avea dreptul să con-
troleze activitatea ministerelor, care executau planurile, cu toate că gu-
vernul prezenta în faţa lui dări de seamă. Sovietul Suprem nu putea să îna-
inteze sau să scoată pe cineva din funcţie fără recomandarea organelor de
partid. Sovietele de diferite niveluri nu puteau controla complet nici chiar
propriul comitet executiv, pentru că, de exemplu în Sovietul Suprem, con-
form ordinii stabilite, intra conducerea superioară a organelor de partid şi
de stat. Şi gurvernul Republicii era limitat în activitatea sa. Economia URSS
era realmente condusă nu de guvernul sovietic, ci de prezidiul lui, în care
majoritatea republicilor nu erau reprezentate. Influenţă puteau avea numai
acele republici, ai căror prim-secretari intrau în Biroul Politic al PC(b)US.
RSSM nu se bucura de un astfel de privilegiu
Pe teritoriul RSSM, până la convocarea în 8 februarie 1941 a Sovietu-
lui Suprem al RSSM, îşi extindea prerogativele Sovietul Suprem al inexis-
tentei RASSM în frunte cu F.Brovko. La 10 noiembrie 1940 acest Soviet Su-
prem a adoptat legea cu privire la desfăşurarea alegerilor în Sovietul Su-
prem al RSSM, care a avut loc la 12 ianuarie 1941. În total au fost aleşi 266
de deputaţi. La prima sesiune preşedinte al prezidiului sovietului suprem
(„preşedintele republicii”) a fost ales acelaşi F. Brovko. În 1951 el a fost
inlocuit de I. Codiţa, care s-a aflat în acest post până în anul 1963.
Primele alegerile postbelice în Sovietul Suprem al RSSM erau planifi-
cate pentru primăvara anului 1946, dar din cauza lipsei de experienţă a
funcţionarilor sovietici şi a incapacităţii de a organiza activitatea propa-
gandistică, pregătirea pentru alegeri a eşuat, şi prin decretul Prezidiului So-
vietului Suprem din 14 ianuarie 1946, ele au fost amânate pentru un an.
Împuternicirile Sovietului Suprem de prima legislatură au fost şi ele pre-
lungite cu acelaşi termeni. Drept urmare, alegerile în Sovietul Suprem al
RSSM au avut loc la 10 februarie 1947, iar în sovietele locale – doar în de-
cembrie acelaşi an. În total, au fost alese 21 000 de persoane. După cum
menţionează E. Şişcanu, componenţa deputaţilor Sovietului Suprem re-
prezenta mai degrabă nomenclatura decât poporul – 51% de deputaţi ai
acestui „parlament” erau funcţionari ai structurilor de partid, sovietice şi
economice32. În pofida celor prevăzute în Constituţie, că a alege şi a fi ales
în Sovietul Suprem aveau dreptul doar cetăţenii RSSM (art. 113), în fruntea

31 К. Щеглов, op.cit., с.482-485.
32 Elena Şişcanu, op.cit., p.31.

247

celor aleşi stătea Stalin împreună cu întregul Biroul Politic, care erau aleşi
ca deputaţi de onoare33.
Având un nivel profesional şi de instruire scăzut, deputaţii trecuţi
prin sită tot din rândurile partidului, numai în perioada anului 1949 şi în
primul trimestru al anului 1950, sovietele de diferite niveluri au adoptat
750 de hotărâri ilegale, adică neconforme cu legislaţia. Conducerea organi-
zaţiei republicane de partid la Congresul al II-lea (6-8 februarie 1949) şi
apoi în 1951-53 a acuzat politica de tutelarea Sovietelor din partea partidu-
lui34. Totuşi această indicaţie nu a oprit organele de partid să se implice în
activitatea Sovietelor. Această practică nefastă, născută pe timpul lui Stalin,
nu a cunoscut nicio schimbare nici pe timpul lui Hrusciov. Din vina orga-
nelor de partid, care întotdeauna se implicau în activitatea Sovietelor, la în-
ceputul anilor 50, din 1 261 de Soviete săteşti, sesiunile s-au desfăşurat în
termene stabilite numai în 478. Până în anii 1954-1959 documentele orga-
nelor de partid abundau cu indicaţii despre lucrul slab şi neeficient al Sovi-
etelor. În continuare acest torent se mai reduce.
Încă pe timpul lui Stalin, în martie 1952, a fost întreprinsă tentativa
de a reînvia activitatea Sovietelor. Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM a
obligat comitetele executive să supună dezbaterilor principalele probleme,
legate de dezvoltarea culturală şi economică în raioane, oraşe, sate, să atra-
gă comisiile permanente la activitatea sovietelor. Acestor comisii li se cerea
să acţioneze în conformitate cu Regulamentul adoptat la 25 decembrie
1952 „Pentru acordarea ajutorului Sovietelor în executarea mai reuşită a
planurilor în economie naţională”. Membrii comisiilor se alegeau din nu-
mărul deputaţilor Sovietelor locale pe termenul împuternicirilor lor. În ac-
tivitatea lor puteau fi atraşi colhoznici, gospodine, intelectuali, muncitori.
Existau comisiile: financiar-bugetară de producţie, a gospodăriilor agricole,
vinicolă şi a livezilor, pentru învăţământ, pentru protecţia sănătăţii etc.35
După moartea lui Stalin activitatea Sovietelor a început să se amelio-
reze, sesiunile se convocau sistematic. Creşte treptat registrul de probleme
care se examinau, datorită delegării către Soviete, din partea partidului, a
unor noi împuterniciri, îndeosebi după anul 1957. Între anii 1951 şi 1958
are loc treptat comasarea Sovietelor săteşti şi micşorarea numărului lor de
la 1 235 în componenţa a 60 soviete raionale la 681 în componenţa a 40 de
soviete raionale. Se înregistrează şi o îmbunătăţire a pregătirii deputaţilor
Sovietelor şi a preşedinţilor executivelor raionale. După alegerile în Soviete
din an. 1955, aproape toţi preşedinţii comitetelor executive raionale aveau
cel puţin studii medii. Întărirea cadrelor Sovietelor a urmat după lichidarea
districtelor (iunie 1953) şi a 7 Soviete raionale, cadrele cărora au trecut în

33 Elena Şişcanu, op.cit., p.32.
34 Ruslan Şevcenko, op.cit., p.26.
35 А. Сурилов, op.cit., p.261-262.

248

acele Soviete care s-au păstrat (acest proces avea loc în 1955-1957)36. La
sfârşitul anilor 50 sub egida Sovietelor şi în scopul lărgirii „autoconducerii
cetăţenilor” şi a pregătirii pentru trecerea treptată la comunism, anunţată de
N. Hruşciov, au început să se creeze aşa-numitele organizaţii de iniţiativă (so-
vietele caselor de cultură, comisia pentru control şi alimentaţie publică şi al-
tele). Importanţa acestor organizaţii constă în faptul că ele se creau de către
populaţie în cadrul colectivelor, exprimau interesele celor care le alegeau, re-
zolvând probleme locale de interes comun. Aceste organizaţii aveau diverse
funcţii: de sprijin, obşteşti şi administrative. Activitatea lor se examina şi se
dirija de către soviete prin intermediul comisiilor permanente ale acestora.
Pe scurt, Sovietele au desfăşurat o activitate largă în viaţa republicii.
Ele rămâneau însă subordonate, ca şi toate celelalte instituţii şi organizaţii
publice, conducerii de partid.
Încheiere
Crearea aparatului sovietic de partid şi de stat al RSSM, după for-
marea acestei republici în urma cotropirii sovietice a Basarabiei, în 1940, şi
a reocupării ei, în 1944, este un fenomen foarte interesant, deoarece arată
cum poate fi înlocuit un sistem politic şi administrativ a unei ţări cu un al-
tul, complet diferit, al altui stat, după concepţia sa organizatorică şi după b-
azele sale politice şi ideologice. În cazul Basarabiei, acest fenomen este cu
atât mai instructive, cu cât el a asigurat şi a însoţit procesul înstrăinării po-
pulaţiei româneşti din acest teritoriu de România.
Cercetarea acestui fenomen duce mai întâi la două concluzii de bază.
Prima şi cea mai importantă concluzie constă în faptul că chiar RSSM,
pe care Kremlinul o declarase formaţiune statală de sine stătătoare în ca-
drul URSS, de fapt nu avea nici pe departe un astfel de statut politic şi admi-
nistrativ, ci era pur şi simplu o nouă subdiviziune teritorial-administrativă
a Uniunii Sovietice, ca şi toate celelalte regiuni naţionale ale imperiului so-
vietic. De aici decurge cea de-a doua concluzie principială, şi anume că apa-
ratul de partid şi de stat creat de sovietici în RSSM nu avea putere reală, ci
era o structură inferioară a puterii, a cărei competenţă se reducea la recep-
tarea dispoziţiilor de la centrul imperiului şi executarea lor fără nici o dis-
cuţie. Una din dovezile cele mai sigure în această privinţă este faptul că
multă vreme conducerea reală a RSSM nu se afla la Chişinău, ci la Moscova,
fiind deţinută de către Biroul CC al PC(b)US pentru Moldova. Dar şi după
dispariţia acestui birou, în 1950, statutul RSSM nu se va schimba deloc.
Cât priveşte competenţa şi libertatea de decizie a organelor de stat şi
obşteşti din Moldova, create în perioada respectivă, se impun şi în acest caz
două concluzii mai importante.
Prima din aceste concluzii are în vedere faptul că întregul aparat de
stat se afla sub controlul partidului, că atât organul superior de stat, Sovi-

36 П. Паскарь, op.cit., с.5.

249

apoi sidicatele. că de fapt directivele şi apoi aprecierea activităţii acestor structuri. nu aveau libertate de decizie. Summary This study will examine some aspects of the complex process of sovieti- zation that followed in Bessarabia after the occupation of this area by the So- viet Union in 1940. cât şi Consliului de miniştri. etc. © Mihai ŢURCANU 250 .. The text deals with the formation of the state and party apparatus in the newly-formed Moldovan Soviet Socialist Republic.etul Suprem al RSSM. the formation of the youth organizations specific for the stalinist totalitarian regime. comsomolul şi alte formaţi- uni care apar în vremea aceasta se aflau sub controlul direct şi necondi- ţionat al partidului. care de fapt derivă din prima. and 1944. how the new “local” political elites emerged. şi cu atât mai mult a celor situate pe trepte mai inferioare. in particular. administraţiile regionale etc. vizează situaţia gen- eralizată în care toate Sovietele locale. ţineau exclusiv de compe- tenţa conducerii superioare de partid a republicii. departamentele. Toate aceste observaţii converg spre ideea indiscutabilă ca întregul sistem politic şi administrativ al RSSM era în linii generale complet străin intereselor vitale ale populaţiei republicii. care formal erau considerate organe ale autoadminstrării populare. the role played by the state-controlled trade-unions. We examine. ca ministerele. A doua concluzie.

În zilele următoare grupele operative. Stepanenko (pre- şedintele uniunii raionale de consum). La 24 august diversi- oniştii din pădurile apropiate şi unităţile militare sovietice au pus începutul la Nisporeni şi în alte localităţii din centrul şi sudul Moldovei a unei noi pe- rioade de ocupaţie străină. născută în 1912. Pe parcursul efectuării operaţiei Iaşi-Chişinău (declanşată la 20 august 1944) armatele Frontului Doi Ucrai- nean au început să înainteze spre sudul Basarabiei. În timpul războiului organele de partid continuau să joace rolul deci- siv în sistemul de conducere al fostului stat totalitar. 2. Pleasov (secretari ai organului respectiv) şi Demi- denko. Ultimul ocupa şi funcţia de preşedinte al comitetului executiv raio- nal. Be- lokurov (şeful secţiei militare). Neagu (şeful secţiei raionale de învăţământ). În calitate de judecător raional a fost aprobat Alexandr Cerenşenko. Istoria românilor. p. ACTIVITATEA ADMINISTRAŢIEI SOVIETICE ÎN NISPORENI ÎNTRE 1944 ŞI 1952 Ion CHIRTOAGĂ În primăvara anului 1944 armatele sovietice au reocupat nordul Mol- dovei şi au trimis grupuri puternice de diversionişti în Codrii din central ei pentru a dezorganiza activitatea administraţiei locale şi a slăbi rezistenţa în faţa armatei invadatoare în acest teritoriu. Şefă a secţiei raionale de învăţământ a fost confirmată Liubov Nea- gu. Melnik (împuternicit pentru colectări). prim-secretar al comi- tetului raional de partid fusese restabilit Z. Chişinău. născut în 1912. lucrători ai organelor NKVD-iste au început să formeze or- ganele puterii de stat locale1. 403-404. 442. născut în 1912. care deja activase în acelaşi post în 1940-1941. F. inv. Bondarenko. cu studii superioare de comerţ. rus. Se pare că pentru a efectua justiţia în fostul stat totalitar nu era necesar de a avea studii prea sofisticate. inclusiv în teritoriul românesc recent reocupat. La 22 septembrie 1944 a avut loc prima şe- dinţă a biroului comitetului raional de partid Nisporeni la care au participat Bondarenlo. Avenburg (secretarul comitetului raional al uniunii tineretului comunist)2. Basarabia şi Transnistria 1812-1848. Au mai fost confirmaţi S. 1995. d. În aceiaşi şedinţă s-a început maratonul confirmărilor candidaţilor la diferite posturi din raion. 251 . În calitate de invitaţi la şedinţă au participat Demidenko (şeful secţiei raionale a NKVD-ului). În cele ce urmează vom analiza activitatea oranelor administrative în Nisporeni în perioada de întărire a puterii sovietice la est de Prut. 5. moldoveancă. absolventă a şcolii normale din Chişinău (1932). f. Bespalov (şeful secţiei funciare). Moraru. Preşedinte al uniunii raionale de consum a fost confirmat Nicolai Stepanenko. 1. 2 Arhiva Organizaţiilor Social-Politice din Moldova (În continuare: AOSPM). Greaznov. cu studii medii incomplete şi cursuri juridice de 6 luni. Cerenşenko (judecător). constitui- te din militari. Belokurov (născut în 1 A. Prin părţile Nisporenilor.

de altfel. Pentru cei chemaţi sub arme războiul a devenit o muncă destul de grea. avea doar studii medii incomplete5. ук. Послевоенное советское общество: политика и пвседневность 1945-1953. de rutină şi chiar moartea făcea parte din acest fenomen. La rândul său. Se pare că în afară de şeful secţiei de ocrotire a sănă- tăţii. de asemenea. Spre exemplu. 6 Е. Din datele biografice ale celor înaintaţi în posturi de răspundere atrage atenţia faptul că noile autorităţi promovau în organele de drept din raionul Nisporeni. Belokurov şi comisarul militar Bonkov erau obligaţi să trimită reprezentanţii lor pentru a duce la bun sfârşit campania respectivă. la 1 februa- rie 1945 a fost aprobat în post de şef al KGB-ului raional Vasile Zâkov. 5. or- dine militare) ale sale activul menţionat era trimis prin localităţile rurale 3 AOSPM. 19. 1. 6. rus. viaţa din peri- oada interbelică rămânând în conştiinţa oamenilor (atât din Basarabia. bărbaţii din Basarabia. Ca pe vremurile de mult apuse. 252 . creat în condiţii de război. şeful miliţiei. inv. La 30 septembrie 1944 a fost discutat procesul de mobilizare a băr- baţilor din raionul Nisporeni.a. d. f. Зубкова. 5. Pe parcurs războiul a devenit un fenomen obişnu- it. şeful secţiei militare). şeful secţiei res- pective raionale S. Leontiev (1914. 4 Е.1906. 2. medici cu studii superioare în raion nu mai erau. d. erau tri- mişi în atac. A.. rus. cоч. pentru a fi trimişi pe front. с. ca. adopta decizii ca un stat major al unei unităţi militare.. şeful secţiei raionale de ocrotire a sănătăţii Landau urma să trimită doi felceri cu experienţă în comisia medicală împreună cu inventa- rul corespunzător3. Petrov (născut în 1912. Activul de partid şi de stat al raio- nului Nisporeni. f. cât şi din regiunile interne ale marelui imperiu sovietic) un nivel de trai foarte ridicat4. membru de partid din 1939. М. 1. F. c. membru de partid din 1943). cu studii medii incomplete. 2000. 442. 442. năs- cut în 1912. În activitatea organelor sovietice din perioada războiului şi în primii ani postbelici se manifesta din plin tendinţa persoanelor suspuse de a ex- ploata la maximum deprinderea foştilor ostaşi cu disciplina. urmând ca examina- rea celor mobilizaţi să se efectueze de doi felceri. F. Războiul încă mai continua şi armata roşie avea nevoie de noi întă- riri. născuţi între 1908 şi 1926. Pornind de la hotărârea regiunii militare Odesa. majoritatea rupţi de la coarnele plu- gului. supunerea or- dinului şi tentaţia şefilor de a da ordine6. de asemenea. împuternicitul operativ al NKVD-ului) ş. în continuare se apela la vi- tegie şi sacrificii în masă. Pe font. inv. 19. şi din alte circumscripţii similare din repu- blică persoane cu cunoştinţe nu prea sofisticate. Зубкова. Pentru a executa deciziile (citeşte. V. fiind pregătiţi şi înarmaţi insuficient pentru a purta un război contemporan. ca şi originarii din alte colţuri ale marelui imperiu sovietic. 5 AOSPM.

Însă grija cea mai mare a autorităţilor sovietice rămâneau în continu- are livrările. creată în 1940/1941 se restabilea cu mare întârziere. n-a reuşit să reînfiinţeze într-un timp scurt întreprinderea menţionată. f. la 7 noiembrie 1944 el a fost înlocuit cu Doroşkevici7. ouă – 711 105 bucăţi. f. ale- gerii bărbaţilor sănătoşi pentru a fi trimişi pe prima linie de luptă a celui de al Doilea Război Mondial în calitate de carne de tun. Staţia de Maşini şi Trac- toare. autorităţile sovietice se pregăteau intens şi pentru o eventuală confruntare militară cu aliaţii. din Nispo- renii de Sus – 138. 1. d. lapte – 242 220 hectolitri ş. Pe post de ţapi ispăşitori se găseau per- soanele responsabile de rang inferior cu puţină carte şi spaţiu de manevră. 9. 30. directorul SMT-ului. Din Nisporenii de Jos se preconiza examinarea a 58 tineri. În condiţiile confruntărilor militare din centrul Europei se simţea o insuficienţă acută de tehnică agricolă şi de mecanizatori. forţând populaţia rurală să predea statului cantităţile preconi- zate de produse alimentare în pofida faptului că ei aveau resurse extrem de limitate. Tinerii din Nisporeni urmau să treacă examenul medical la 5 decem- brie. în rânduri- le tineretului de la sate şi întreprinderi industriale se studia intens statutul organizaţiei comuniste pentru a pregăti un schimb destoinic a cadrelor de partid în etate. O atenţie deosebită se acorda atragerii tinerilor români ba- sarabeni.ale raionului în vederea colectării cerealelor (nu surplusurile de pâine). În noiembrie 1944 a fost adoptată de- cizia de examinare preventivă medicală a tinerilor născuţi în 1927 (de 17 ani). Concomitent. Majoritatea familiilor de la sate rămâneau fără pâinea cea de toate zilele şi fără braţe de muncă bărbăteşti. Aceasta şi alte chestiuni au fost abordate la adunarea raională de partid cu participarea a 30 de oameni. căutându-se ca prin intermediul acestora să fie infiltrată în medi- ul populaţiei majoritare ideologia antinaţională şi totalitară. d. 253 . 18. se încerca o consolidare a puterii prin mimarea unor elemente sporadice de democraţie. 8 Ibidem. În acelaşi timp. În condiţiile unei insuficienţe acute de forţă de muncă umane şi de tracţiune animalieră se conta foarte mult pe tehnica. Prin localităţile raionului se organizau unele adunări ale ţăranilor. la 13 octombrie 1944 a fost elaborat planul de colectare a produselor alimentare din raionul Nisporeni: la carne – de 192. 26. 9. Concomitent.5 tone. 442. fiind asistaţi de 7 tineri comsomolişti cu funcţie de răspundere. inclusiv 23 membri şi candidaţi de partid. 5. inv. F. Pe 7 AOSPM.a. 24. care mai rămăsese după mobilizarea şi trimite- rea masivă a bărbaţilor în floarea vârstei pe front. Deoarece Cernâşov. După ce fusese întocmite listele familiilor din fiecare localitate. în acest scop fiind gata rezervele suficiente pentru a face faţă situaţiei. care provizoriu urma să fie concentrată în SMT-uri. Pe parcursul dezbaterilor s-a relatat că planul livrărilor a fost executat.

442. În rândurile populaţiei se practica o intensă muncă de agitaţie. În cadrul executivului raional intrau 7 secţii: finanţe. inv. au fost nominalizaţi şi vinovaţii – secţia raională de învăţământ. f. casele refugia- ţilor. Se întăreau organele de drept cu un număr de persoane. judecător – un loc10. în primul rând. în ve- derea asigurării unui suport politic din partea localnicilor în îndeplinirea sarcinilor aflate în atenţia autorităţilor. au fost scoase la iveală şi unele inexactităţi la întocmirea listelor. planificare. Голод в Молдове (1946-1947). constatându-se faptul că instituţiile amintite activau foarte slab. a pedagogilor care erau chemaţi să se implice în activitatea cluburilor. Киши- нэу. 26-27. Se simţea o lipsă totală a in- ventarului necesar. unii contribuabili fiind înscrişi de două ori şi impuşi să livreze cantităţi duble de produse alimentare9. sănătate şi socială. Din fondul constituit ad-hoc de ajutorare se repartizau ţăranilor năpăstuiţi can- tităţi de produse alimentare sub formă de împrumut nu din partea donato- rilor. 1. c. Casa Naţională din Nisporeni a fost transformată în casă de cultură. F. 8. prefăcute în cluburi. Responsabilul instituţiei respective se limita la citirea ziarelor cu voce tare fără a iniţia o discuţie elementară asupra subiectului vociferat. 1. Pentru NKVD erau prevăzute 3 locuri. care activase anterior. f. agentul Lukaşov cu arma în mână cerea populaţiei să predea can- tităţi exagerate de produse alimentare şi diferite obiecte de preţ în folosul său personal). Se apela insistent la suportul intelectualităţii locale. utilizate într-un mod primitiv. anchetator – 1. organele de stat „uitând” cu desăvârşire să-l restituie satelor prin efortul cărora a fost constituit fondul amintit. procuror – 1. iar în sălile de lectură ori la dispoziţia şefilor de club se aflau doar ziarele. Chestiunea cluburilor şi a sălilor de lectură din localităţi a fost abordată la şedinţa biroului comitetului raional de partid din 7 aprilie 1945. документов. cerându-se şefei secţiei raionale de învăţământ L. Spre exemplu. În acest scop erau utilizate clădirile preluate de la structurile culturale. 15. Cauzele erau la suprafaţă. 254 . d. 9. Printre acestea pot fi numite colectările de produse ali- mentare pentru susţinerea localităţilor. Bineînţeles. Se făceau unele precizări în structura administrativă raională. 57-58. Extorcările menţionate se efectuau în scopul obţinerii unor mijloace în vederea procurării băuturilor spirtoase. funciară. Livrările în folosul statului erau completate cu unele impuneri bene- vole-obligatorii. inv. Pe parcursul următorilor ani împrumutul era rambursat cu procentele corespunzătoare. Lukaşov fiind un beţi- van înveterat. învăţământ. comerţ. d. care la părerea mai marilor lideri din circumscripţia respectivă nu a organizat lucrul de educaţie politică în rândul localnicilor. 1993. 10 AOSPM. ci a statului. Neagu să-şi 9 AOSPM. care fusese afectate de război. 442. 9. F.parcurs s-a pomenit sporadic şi despre abuzurile. fiind confirmată nomenclatura respectivă. 198. De asemenea. pe care le comiteau agenţii de colectări faţă de locuitori pe parcursul campaniei odioase (spre exemplu. Сб.

f. în care nu exista o balanţă între cele trei puteri de stat: legislativă. 1. care putea fi de folos în această muncă de agitaţie politică. furate. Însă pe tot teritoriul fostului imperiu sovietic ei se confruntau 11 AOSPM. aducându-l pe locuitorul Tăbăcaru la secţie. La 19 februarie 1945 miliţianul Meşce- reakov. în pri- măvara anului 1945. un simplu instructor al comitetului raional de partid. era completat cu persoane cu puţină ştiinţă de carte. care fuse- se trimişi pe front. de fapt. A fost elaborat şi un program de activitate a instituţiilor de educaţie politică a intelectualităţii locale prin intermediul cluburilor şi sălilor de lectură. 12 Ibidem. N-a fost uitat nici suportul material. Spre exemplu.organizeze subalternii în vederea efectuării unei munci asidue de educare a maselor de ţărani. iar Neagu – cu lozinci. Nu trebuie să fii ma- re detectiv ca să observi că în cele două cazuri se întrevede un interes perso- nal al miliţianului de a acosta cetăţenii în vederea însuşirii bunurilor materia- le de la persoanele particulare şi unii lucrători din sfera comerţului. decupaje din ziare. După terminarea războiului foştii combatanţi au început să revină la viaţa civilă. 44-45. a fost numit Brâlev. La 14 mai pe post de judecător. cu şcoală medie incompletă13. fraţii şi feciorii celor care erau îndemnaţi la discuţii uneori ele fiind or- ganizate pe ogor11. 255 . f. 47 verso. De la un judecător cu o atare pregătire în materie de drept era greu să te aştepţi la un verdict competent şi echitabil. Meşcereakov l-a reţinut pe şeful secţiei de comerţ Pletnev. câte o dată pe săptămână – referate despre evoluţia situaţiei de pe front. com- pletată cu cei veniţi de pe aiurea. iar uneori şi fără studii în domeniu. fără studii în materie de drept. Era prevăzut ca acestă activitate să se finalizeze cu discuţii. În aşa mod se sugera gândul că colectările de produse alimentare se efectuau în vederea întreţinerii oamenilor apropiaţi. Sistemul judecătoresc fiind o bâtă în mâinile orga- nelor de partid şi executive de stat. l-a maltratat şi i-a luat abuziv lucruri personale sub pretextul că ele ar fi fost. în luna menţionată. 56. dar care erau tentate să comită diferite abu- zuri şi fapte amorale. f. Abuzurile organelor de forţă erau legate de politica sistemului totali- tar. deoarece pe front se aflau soţii. Învăţătorii şi alţi intelectuali locali urmau să citească de două ori pe săptămână public ziarele. d. chipurile. 13 Ibidem. placate ş. ascultătorii fiind îndemnaţi să se dea cu părerea. F. Preşedintele executivului raional De- midenko urma să aprovizioneze cluburile şi sălile de lectură cu literatura necesară. judecătorul Cereşenko s-a îmbolnăvit subit.a. 442. Persoane de acest fel se aflau şi în miliţia locală. 52 verso. provizoriu. inv. maltratându-l cu o cruzime deosebită12. Tematica era foarte incitantă. exe- cutivă şi judecătorească. 9. Deja s-a menţionat faptul că în organele sovietice de drept se aflau per- soane cu puţină ştiinţă de carte. placate. Acest miliţian nu cruţa nici persoanele cu răspundere din organele de nivel raional. să lupte pentru interese străine. ilustrând discur- surile respective cu albume. Spre exemplu. hărţi.

Se profila o promovare masi- vă a persoanelor demobilizate în diferite posturi de conducere. Şi această situaţie era caracteristică în orişice localitate mare (Moscova. care au durat pe parcursul a peste un deceniu. 13 orăşele şi 144 raioane săteşti din mai multe regiuni a fost constatat faptul că peste un deceniu de la finele războiului mii de familii continuau să locu- iască în bordeie. băi. În 1946 au venit ajutoare din SUA. Pentru eschivarea de la plata acestui impozit extraor- dinar vinovaţii erau urmăriţi penal. dar nu într-o formă eronată ca în fosta Uniune Sovietică. a devenit secretar al comitatului raional de partid pentru cadre. c.cu probleme de asigurare cu locuinţe. slujbaşii veniţi de pe aiurea se eschivau de la acest impozit cu caracter extraordinar15. îmbrăcăminte şi încălţăminte ruptă. Din război populaţia ieşea cu mare greutate14. 58. Зубкова. mijlocie (Nisporeni) ori mică. 15 Голод в Молдове…..9 %. cоч. practicată şi în alte state. de fapt. iar a ţăranilor – de 230 %. 35. Chişi- nău. с. Fenomene similare aveau loc şi la nivel unional. Una dintre ele o constituia creditarea internă. cоч. 256 . La 5 iunie 1945 au fost confirmate noi cadre de conducere raională. în pri- mul rând. Prin localităţi circulau persoane îmbrăcate în haine militare. Organele de stat şi de partid căutau noi metode de a estorca bani de la populaţie. şeful secţiei militare. de etnie rusă. în 85 oraşe. iar printre ţărani – cu 185 %. saraie. Ele erau distribuite. с. Se efectuau colectări în bani în folosul armatei. Achiziţionarea unei bucăţi de materie devenea un eveniment notabil în fa- milie. ук. membru 14 Е. În 1945 au fost judecate 19 persoane din raionul Nisporeni pentru sabotare. cu studii medii incomplete. 52. în 1956. Зубкова.. Noul secre- tar era născut în 1906. De notat faptul că printre muncitori şi slujbaşi au fost distribuite obli- gaţii cu 50 % peste plan. Nu ajungeau blide. 16 Е. Luând în consideraţie faptul că colectările au fost efectuate de împuterniciţii trimişi în teritoriu. Adică şi în privinţa împrumutului de stat ţăranii români basarabeni au fost obligaţi să supraîn- deplinească planul de aproape două ori (aproape trei planuri). în timp ce o parte din muncitori. Conform unor date statistice. Se cerea amesticul autorităţilor superioare pentru a impune oraganele locale să distribuie ajutoarele venite de peste hotare şi populaţiei simple în mod echitabil16. funcţionarilor. Planul colectărilor în bani a fost înde- plinit în rândurile muncitorilor şi slujbaşilor în proporţie de 63. Belokurov. bucătării etc. care intra în biroul acestuia şi participa la discutarea diferitor probleme importante de ordin local. planul a fost îndeplinit de ţăranii de origine română. se poate de presupus că. ук. Autori- tăţile totalitare au început să difuzeze printre locuitori obligaţii de împru- mut. Nu-i întâmplător faptul că în statistica menţio- nată slujbaşii se ascundeau în spatele muncitorilor pentru a nu trezi bănu- ieli că ei se eschivau de la acest impozit improvizat şi a nu fi traşi la răspun- derea binemeritată. alimente. spre exemplu). subsoluri.

Зубкова. 18 Е. în armata sovietică erau 11 mln de oameni. rusoaică. 64-64 verso. cu studii superioare incomplete). rus. În atare condiţii. La 5 iunie 1945 a fost confirmat în calitate de procuror raional Ivan Lukanikov (născut în 1905. fără ca aceştia să le creeze condiţii decente de trai. ук. f. с. pe care au suportat-o ostaşii în timpul răz- boiului. f. iar înaintarea cadrelor naţionale din stânga Prutului se mai lăsa aşteptată. Însă mulţi dintre foştii combatanţi. aflându-se în ţările dezvoltate din Europa Centrală. 257 . Iar autorităţile sovietice au promovat o politi- că de nivelare a foştilor combatanţi cu restul populaţiei. 64-64 verso. Se re- simţea obolseala extraordinară. studii juridice superioare). În calitate de şefă a secţiei de planificare a fost confirmată Zara Liben-Saianov (născută în 1905. maifes- tată prin deprinderea superiorilor de a da ordine ca în armată. 442. 1. F. 1. F. cоч. 64-64 verso. 9. În 1945. Зубкова.de partid din 194217. reveniţi la baştină. Promovarea persoanelor sosite în Modova de pe aiurea continua. 9. 1. pentru aşi rezolva anumite probleme de ordin material în speranţa de a ocupa vre-un post potrivit. f. d. inclusiv la Nisporeni so- seau mulţi foşti ostaşi. 33. cоч. 9. de şef al secţiei de co- merţ – Serghei Avdiuşkin (născut în 1910. pentru a nu provoca consoldarea lor împotriva regimului. inclusiv de conducere. hipertonie). Şi la Nisporeni. În timpul războiului ostaşii nu erau atacaţi de bolile obişnui- te (infarct. 21 AOSPM.. 442. spritul de libertate al foştilor combatanţi tot mai mult se manifesta în sălile de bere. d.5 mln. Foştii ostaşi întâlneau greutăţi în asigurarea lor cu locuri de muncă pe specialitate. 442. De aici şi pierderile colosale omeneşti în timpul războiului şi după terminarea lui. Însă în Moldova. originari din Federaţia Rusă şi Ucraina. Ostaşii demobilizaţi s-au ciocnit cu aceleaşi cerinţe de cazarmă. cu studii medii). inv. d. în mediul foştilor combatanţi (şi nu numai) se întâlneau des manifestări similare ale spiritului de libertate. ocupate de trupele sovie- tice în 1945-1949. Unul din pretextele de care se foloseau autorităţile sovi- etice pentru a da prioritate cadrelor venite de peste hotarele republicii o constituia aflarea Basarabiei sub administraţia românească. noul secretar al comitetului raional pentru cadre19. au început să înţeleagă că peste hotare oamenii duc o viaţă mai bună decât în patrie. rus. numite eufi- mistic Dunărea Albastră20. F. 35. inv. cu condiţii de trai. iar după terminarea conflagraţiei mondiale. În atare situaţie se pomeneau majoritatea bărbaţilor din Nisporeni şi alte localităţi ale raionului. evreică. Se pare că ei găseau un sprigin în per- soana lui Belocurov. 20 Е.. Până în 1948 au fost demobilizaţi 8. inv. După război autorităţile sovietice aveau o atitudine ostilă faţă de persoanele aflate tem- 17 AOSPM. Mai erau 2 mln de invalizi de război18. ук. de şef al secţiei de propagandă – Eudochia Radenko (născută în 1906. cu studii medii incomplete)21. 19 AOSPM. aceste maladii în rândul foştilor combatanţi au devenit cronice. După război os- taşii aveau nevoie de odihnă.

adjunctul Tulbure Alexan- dru (moldovean din Nisporeni). În toamna anului 1945 se înregistrau tot mai multe cazuri de atac asupra persoanelor în scopuri de a jefui bani. 3. 23 AOSPM. la pă- rerea lor. f. În fiecare sector de alegeri se formau comisii electorale. Co- misia electorală nr. 114. prima din peri- oada postbelică. locţiitorul Tagarcea (moldovean din Nisporeni). Autorităţile so- vietice se temeau că populaţia „contaminată” de propaganda străină. Ca o urmare a războiului în imperiul sovietic s-a intensificat crimina- litatea. secretara Zelder Ana (evreică din Nispo- reni). Зубкова. O atenţie deosebită se acorda campaniei de alegeri. La 19 aprilie 1945 biroul respectiv a discutat activitatea colectivelor de agitatori din Nisporeni. Pentru Nisporenii de Jos şi Nisporenii de Sus a fost confirmat Şahov. 50. 102-102 verso. când în Europa se mai duceau lupte grele. în care exista o rubrică spe- cială despre aflarea persoanei respective pe teritoriul. 37 (Nisporenii de Sus) era condusă de preşedintele Trahman C. 1. 442. Deja la 12 aprilie 1945. с. 97 verso. S-a menţionat că în Nis- porenii de Jos a fost înaintat doar un singur agitator. La 31 ianuarie s-a cerut ca agitatori din unele soviete săteşti (inclusiv Nisporenii de Jos) să intensifice activita- tea lor26. secretara Kovalenko Nina şi membrul co- misiei Panteleev (rus). haine ori chiar de a omorî. 40 (Niaporenii de Jos) era formată din preşedintele Soia- nova Ana (letonă din Krasnoiarsk). administrat de re- prezentanţii armatei germane şi/ori române. 24 Ibidem. 258 . 9. care urma să creeze impresia că la putere în fosta Uniune se afla un regim democratic. r.porar sub administraţia germană ori/şi română. biroul raional de partid a confirmat reprezentanţii săi în colectivele de agitatori din sovietele săteşti din raion. ук. În cele din Nisporeni a fost confirmat Şekotov23. La 21 noiembrie 1945 au fost aprobaţi conducătorii comisiilor de alegători din Sovietul Suprem al URSS. În Sovietul Naţionalităţilor urma să fie ales Z. 98 verso. asistat de adjunctul său Trah- man Ana (evreică din Nisporeni). În stradă ori în trenuri acti- 22 Е. F. secretarul Volcov Gheorghe25. În cazul unui răspuns afirma- tiv putea fi pusă o rezoluţie negativă la solicitarea în cauză. (evreu din Nisporeni). Activitatea electorală a continuat şi după Anul Nou. La 12 ianuarie 1946 biroul comitetului raional i-a confir- mat pe agitatorii din Nisporenii de Sus. 15. f. iar cel din Nisporenii de Sus deja începuse să lucreze24. 40. La angajare în seviciu ori la înscriere la învăţătură se completau anchete. 105-105 verso. d. secretarul comitetului raio- nal de partid din raionul Nisporeni. 32 (din Nisporenii Noi) era condusă de preşedintele Granov Simion (rus venit din oraşul Saratov). 6. Bondarenko. d.. f. 26 Ibidem. putea submina considerabil regimul odios totalitar22. În localitate au fost constituite 3 comisii de alegeri. 25 Ibidem. Comisia nr. Oamenii au început să iasă în stradă în grupuri. Comisia nr. f. cоч.

25. iar în 1945 – 2. De fapt. în judeţul Chişinău din care făcea parte şi raionul Nisporeni se născuse 751 de copii şi decedase 1 145 persoane. inclu- siv pe criterii interetnice se manifesta atât în oraşele mari. în 1946 – 10 mln (37. în oraşul Iakutsk aveau loc bătăi între iacuţi. 141. 91. O situaţie dificilă la est de Prut se crease în sfera demografică. de fapt. aflându-se în unele state din Europa Centrală şi de Sud-Est. 259 . ук. с. care circu- lau în rândul populaţiei. с. Se făcea o remaniere în mediul persoanelor de conducere. militarii sovietici. în satele din Moldova se începuse o foame- te cumplită. Cele mai mari pierderi au fost în rândul bărbaţilor.8 mln (respectiv 37.. născuţi în 1901-1931. Reabţov Petru a fost confirmat în calitate de director al centrului de colectare a produselor alimentare. 28 Голод в Молдове…. doar în 1946 au furat de la populaţia locală circa 1 mln de mărci. ук. din cauza ei murind un număr foarte mare de locuitori nevino- vaţi. Spre exemplu. Kulinici – de secretar al organizaţiei tineretului comunist din raion. iar I.1:1. mili- tarii sovietici jefuiau populaţia locală. care aveau loc în fostul imperiu sovietic pe parursul a unei perioade de timp. Se manifestau ostilităţi inte- retnice. 641. 29 Е. se consideră pe bună dreptate că sporirea crimi- nalităţii era condiţionată de sărăcia populaţiei. fiind le- gate atât de cel de al Doilea Război Mondial. La ţară situaţia era şi mai grea: în 1940 – 1. Ulterior numărul crimelor va scădea27. Din cauza politicii nechibzuite a auto- rităţilor republicane şi unionale.. iar cel al omorurilor s-a redus. cоч. Aceasta se întâmpla pe fundalul unor pierderi demografice. ruşi şi coreeni. inclusiv 224 copii. cât şi în localităţi de mărime medie cum ar fi Nisporenii. Nu trebuie de uitat faptul că. c. În luna martie 1946. La 20 aprilie în calitate de agent fiscal a fost aprobat Cheibaş Vasile (născut în 27 Е. sărăcia pro- voca frica de criminalitate. în 1944-1946 a sporit numărul jafurilor faţă de 1940.7:130. Зубкова. с. Militarii sovietici au jefuit populaţia civilă din Bulgaria şi alte ţări. După cum se vede limpede din această informaţie tristă.7 mln femei). constituie un indiciu că politica de cadre a biroului nu era destul de eficientă. sporul natural în judeţ ca şi în toată republica era negativ28. Зубкова. Stalin a anunţat că pe fronturile războiului ţara a pierdut 7 mln de ostaşi29. Spre exemplu. cât şi greutăţile economice ca- re se manifeastau în primii ani posbelici. Pe de altă parte.vau grupuri de criminali. Însă demografii au calculat că atunci sosietatea sovietică a pierdut 26. ea mai fiind amplificată de zvonurile. care. În 1946 I. În 1940 dife- renţa dintre femei în vârstă de 20-44 ani şi bărbaţii de aceiaşi vârstă consti- tuia 2. care s-au aflat în Germania.5-27 mln oameni. printre care erau şi militari.. În acest număr se aflau şi 412 bărbaţi. De asemenea. Criminalitatea. ук. cоч. 25. originari din Nisporeni.6 şi 34. în 1945.8 mln). cоч. În şedinţa biroului comitetului raional din 17 martie 1946 au mai fost confirmaţi şi alţi funcţionari de rang raional. Зубкова. 89. 30 Е.

37 Ibidem. F. 33 Ibidem. f. În luna martie 1946 a mai fost confirmat în calitate de şef al secţiei raionale de consum Vasili Beleaev (născut în 1913. fiind primit în rândul candidaţilor Botnaru Vladimir (născut în 1902). care urmau să repare căile de comunicaţie ce legau centrul raional cu Chişinăul şi alte localităţi. Nu uitau autorităţile sovietice nici de acumulările de mijloace finan- ciare de la populaţie. aflându- se în stare de ebrietate. 40-41. a secţiei NKVD-ului – P. 38. un lot 0. Fiind conştient de faptul că predominarea elementelor venite de pe alte meleaguri în rândul organizaţiei raionale de partid putea crea o impre- sie proastă în mediul băştinaşilor. de etnie rusă. La 10 aprilie 1946 biroul comitetului raional a decis să tri- mită la cursuri de 3 luni pe preşedintele sovietului sătesc din Nisporenii de Jos Muntean Gheorghe (născut în 1908. 9. nesancţionate de procuror33. preşedintele sovietului sătesc Nisporenii de Sus Tagarcea Mihail (născut în 1899. Primăvara da bătăi de cap şi drumarilor. Gospodăria unui ţăran/colhoznic mijlocaş cu o vacă. Din 1940 până în 1952 impozitul plătit de ţărani a sporit de aproape 4 ori. care lucrau fără a fi remunerate. 260 . În 1946 guvernul unional a adoptat hotărârea despre sporirea impozitelor. f. Pentru sporirea nivelului profesional al noilor funcţionari se organizau cursuri speciale. 48. un porc. d.15 ha cu cartofi şi 0. f. şeful secţiei raionale NKVD P. cu studii medii incomplete). 20. La 17 mai 1946 a fost discutată chestiunea împrumu- tului intern. biroul comitetului raional de partid făcea încercări de a atrage în această organizaţie şi unele persoane de pe loc. moldovean. Însă la 14 martie 1946. cerându-se ca funcţionarii din Nisporenii de Jos să urgenteze înmânarea obligaţiilor în schimbul unor sume de bani37. a efectuat cercetări la domiciliu. 32. Nisporenii de Sus – 15 (10). La aceste cursuri erau trimişi. Tiurin (născut în 1906. 32 Ibidem. 1948. Nisporenii Noi – 14 (9)36. 1952. persoanele administrative de nivel local. 34 Ibidem. cu studii superioare). secreta- rul aceluiaşi soviet sătesc Gheţeu Emanuil (născut în 1924. cu prioritate. 2 oi.1899)31. preşedinte al sovietului sătesc din Grozeşti34. La repararea drumurilor în primăvara anului 1946 au fost mobilizate din raza sovietului sătesc Nisporenii de Jos 14 per- soane (şi 9 căruţe fiecare cu respectivul căruţaş). 31. cu două clase)35. Cele percepute de la ţărani au sporit în 1946. 35 Ibidem. Aşa s-a procedat la 20 martie 1946. În aşa mod se constată fără posi- bilitate de tăgadă. Pentru redresarea situaţiei din acest domeniu se mobilizau braţe de muncă. rus. moldovean. 442. moldovean. 36 Ibidem. că deseori organele de forţă ale fostului regim în conti- nuare comiteau abuzuri grave faţă de populaţia locală. fără de partid).05 ha cu legu- 31 AOSPM. f. f. 72. Tiurin. studii me- dii)32. f. 1. soldate cu arestări ale ţăranilor. 34. f. inv.

39 Голод в Молдове…. Una este clar că aceste măsuri drastice nu puteau să conducă spre un final favorabil. inclusiv 292 copii40. care veneau pe diferite canale. la 22 iunie 1946 biroul comitetului raional a numit la Nisporenii Vechi pe Demicev în calitate de împuternicit pentru colectări. La începutul verii se observă o anumită creştere a numărului popu- laţiei Judeţului Chişinău. cоч. Nefiind în stare să plătească impozitele. p. urmând ca acesta să dea o mână de ajutor în acest sens preşedintelui sovietului sătesc Starobrienschi41. transferându-se în oraşele de pe întinsul ţării. În prezent nu se poate de verificat exact care au fost rezultatele colectării forţate a celor 814 kg de către împuternicitul Demicev şi a 129 kg de Tulbure. În lunile următoare va creşte puţin natalitatea. dându-se de înţeles că în 1946 recolta era proastă.me în 1940 plătea 100 ruble. inv. Spre exemplu. Зубкова.. În condiţiile când recolta de cereale era sub orişice nivel şi mulţi ţărani n- aveau ce mânca. Din cauza condiţiilor grele de viaţă ţăranii părăseau satele38. auto- rităţile sovietice de nivel republican şi raional erau decise să îndeplinească planurile de colectare. 15. deşi respectivii mai aveau cerea- le din anul precedent. F. ук. 718. Tulbure. c. Spre exemplu. 10 verso. dar au decedat 1 265 persoane. 1. iar în 1952 – 1 116 ruble. La rândul său. 66-67. care puteau fi utilizaţi cu succes la colectarea cerealelor. S-au născut 834 bebeluşi şi au decedat 778 per- soane. În adunarea de partid raională din 21 august 1946 Belokurov a relatat că în Nisporenii Vechi se aflau 4 comunişti şi 14 membri ai uniunii tineretului comunist. utilizând în acest scop metode diverse. la 29 august 1946 a declarat în şedinţa biroului comitetului raional că a putut colecta doar 129 kg şi mai mult nu poate să adune cereale de la săteni deoarece în anul respectiv recolta a fost proastă. 442. Deja la 29 iunie Demicev raporta biroului comitetului ra- ional că a colectat 814 kg. În luna august s-au născut 1 256 bebeluşi. f.. ina- clusiv la Nisporeni. numindu-se oamenii lor de nădejde în calitate de împuterniciţi. Îndrăzneţul a fost destituit din post şi dat în judecată42. unii funcţionari locali îşi asumau responsabilitatea de a informa superiorii că nu se putea colecta produse alimentare cu tot riscul unei aşa decizii îndrăzneţe. Unii din foştii ţărani din re- giunile interne ale imperiului sovietic ajungeau şi în oraşele Moldovei. 42 Ibidem. 261 . Ol- 38 Е. 107. f. d. 41 AOSPM. inclusiv 190 copii39. preşedintele sovietului local din Nisporenii de Sus. ţăranii tăiau pomii fructiferi şi sacrificau animalele de pe lângă casă. 40 Ibidem. iar oamenii înstăriţi Florea şi Ciochină din Nis- porenii de Jos predase statului doar 10 kg. 699. În pofida semnalelor alarmante. În toiul recoltei cerealelor din prima grupă autorităţile sovietice aveau grijă ca să se pregătească în vederea colectărilor de produse alimen- tare. с. însă mortalitatea – cu tempouri şi mai mari.

nu s-a colectat nici o sută de kilograme de cereale. În Nisporenii Noi a fost numit Derghilev (guvernatorul sucursalei bancare din raion). f. F. 15. de asemenea. de la deciziile de ordin politic pre- cum era de fapt. Bineînţeles. f. de la ca- lamităţile naturale şi nu. De fapt. 149. 44 Ibidem. în primul rând. În aceste condiţii putea uşor să apară unele opinii în rândul locuitorilor că în alte timpuri situaţia omului truditor era mai favorabilă. care suferise de pe urma secetei. Aceste schimbări dese de îm- puterniciţi. Nisporenii Noi – 915 puduri46. acest paliativ avea menirea să creeze impresia că au- torităţile aveau o mare grijă de populaţie. În condiţiile complicate din perioada respectivă autorităţile totalitare adoptau unele decizii în spiritul regelui evreu Solomon. La 29 august 1946 a fost adoptată hotărârea de a oferi credite de cereale gospodăriilor ţără- neşti. 140. Nispore- nii de Sus – Muntean (preşedintele sovietului sătesc).kin a menţionat că procuratura începuse cercetările gospodarului Robu Eftenie. comportamentul dur al autorităţilor sovietice nu putea să nu trezească nemulţumirea populaţiei locale. 117. Ţăranilor din Nisporenii de Sus li s-a oferit un credit de 1 260 puduri. Kovalenko (adjuncţii preşedintelui executivului raional). chipurile. d. 121. Prin acţiuni- le sale nechibzuite autorităţile sovietice de diferite nivele contribuiau di- rect la apropierea unei catastrofe umanitare de proporţii. revenirea la una şi aceiaşi candidatură constituia o recunoa- ştere indirectă că în timpul colectărilor de produse alimentare se comiteau 43 AOSPM. în perioa- da de 1-5 septembrie (probabil. 45 Ibidem. 1. inv. relatându-se că în Nisporenii Noi. Nisporenii de Jos – 1 236. care a sabotat predarea benevolă a cerealelor la stat43. care suferea. Nisporenii Vechi (de Jos) – Be- lokurov. În şedinţa biroului comitetului raional din 29 august 1946 s-a relatat că în Nisporenii de Sus planul de colectare a laptelui fusese îndeplinit în proporţie de circa 24. S-a mai specificat faptul că în calitate de împuternicit în Nisporenii Vechi a fost numit Kovalenko47. 122. f. foarte sensibilă de creştere a animalelor domestice. De aceasta indirect putem să ne dăm seama din faptul că în şedinţa comitetului raional din 27 august 1946 s-a cerut cu înverşunare ca să se întreprindă măsuri drastice împotriva ele- mentelor chiabureşti şi naţionaliste44. 106. La 1 octombrie 1946 s-a decis ca prin localităţile raionului să fie trimişi noi împuterniciţi pentru ca aceştia să impulsioneze procesul de co- lectare a produselor alimentare. 442. octombrie). Se căutau noi capete de acuzare în vederea pedepsirii exemplare a celor care se împotriveau colectării forţate a resurselor de alimente de la gurile oamenilor înfometaţi. Seceta a afectat şi ramura. La aceiaşi chestiune s-a revenit peste o săptămână. 262 . 115. 46 Ibidem. 47 Ibidem. f. f.5 %45.

Mai mult. în ra- ion a apărut o nouă chestiune. În toamna anului 1946. care se manifestau în conducerea raională. secretarul comitetului judeţean. Mai întâi. În Nisporenii de Sus. Cereşnicenko.multe abuzuri menţionate de autorităţile judeţene şi republicane.5 %. la diferite nivele administrative s-a discutat chestiunea de re- laţii intime extraconjugale. 214-215. în care a intrat şi Marian Ecaterina. care i-a acoperit pe Derghilev. 15. În referatul prezentat de Krainii. În pofida acestui fapt autorităţile sovietice erau îngrijorate de faptul că planul de colectare a cerealelor se îndeplinea cu mare întârziere. Iar peste trei zile au fost numiţi noii împuterniciţi de la colectare. c. Der- ghilev şi-a recunoscut vina. La 13 octombrie 1946 biroul comitetului raional a confirmat noua componenţă a comitetului executiv din circumscripţia respectivă. în raionul Nisporeni deja în luna august 1946 un număr important de fami- lii nu aveau cu ce se alimenta. de ordin moral.263. Creşteau presiu- nile de sus asupra autorităţilor locale. La 9 octombrie 1946 Gherasim Rudi. Biroul republican a luat în consideraţie promisiunea lui Krainii (secretarul comitetului judeţean de partid Chişinău) că planul res- pectiv urma să fie îndeplinit până la 10 noiembrie 194648. Însă pe parcurs au fost scoase la iveală noi cazuri amorale. La 18 octombrie acelaşi birou a criticat cu asprime organizaţia de partid judeţeană. iar Bondarenko şi Petrov au obiectat. şi în dezbateri a fost aspru criticat Bondarenko. că nu se întreprindeau măsuri energice în vederea îndeplinirii planu- lui de colectare. N-a rămas într-o parte de această chestiune şi forul superior republican de partid. inv.9 %. 49 AOSPM. 269-270. care la rândul lor îşi ieşeau din piele ca să îndeplinească cu stricteţe cerinţele nechibzuite ale regimului totalitar. d. a fost constatat faptul că anchetatorul procuraturii A. Plakşin (născut în 1913) se afla în relaţii intime cu două fe- mei. cerând autorităţilor locale să execute întocmai planurile de co- lectare a produselor alimentare. impus de autorităţile superioare de stat şi de partid. inclusiv pe cea din raionul Nispo- reni. Se făcea o nouă încercare disperată de a întreprinde măsuri energice pentru ca planul nereal. relata că republica a îndeplinit planul de colectări în proporţie de 63. La 17 octombrie 1946 biroul CC al PC (b) al Moldove a adoptat o hotărâre specială în această chestiune. F. unde în calitate de împuternicit se afla preşedintele sovietului sătesc Muntean. La adunarea raională de partid cu participarea a 53 de membri şi can- didaţi a fost discutată hotărârea comitetului judeţean respectiv referitor la mediul moral din conducerea raionului Nisporeni. 442. Se profita de faptul că în urma celui de al Doilea Răz- 48 Голод в Молдове…. 278. 263 . f. Nisporenii Vechi – Kovalenko. a fost adăugat Pankov49. preşedintele sovietului comisarilor popo- rului din Moldova. iar judeţul Chişinău – 71. de data aceasta. Pe fundalul luptei cu insuficienţa acută de produse alimentare. să fie îndeplinit cu orice preţ. secretara sovietului sătesc din Nisporeni. În Nisporenii Noi a fost numit Solovev.a. 1. 153. Petrov ş.

15. iar în perioada de toamnă au fost sacrificaţi mulţi boi. Bondarenko. o problemă mai veche a regimului totalitar. Peste un deceniu şi ceva de activitate. Legăturile extraconjugale se manifestau pe fundalul unor schimbări profunde în viaţa diferitor categorii sociale.boi Mondial se crease un dezechilibru dintre cele două sexe. Sterpe au rămas 34 % din vaci şi 8. f. Petrov. Cazuri de acest fel erau frecvente în perioada respectivă. Procesul de însămânţare a animalelor domestice a fost nesatisfăcător. procurorul Lukankin – cu anchetatoarea Oleaşina.1 % din iepe52. Lutohin. Bondarenko ajunge în fruntea conducerii unui întreg raion. la porcine – 30 %. Mai mult. care nu puteau trece neobservate de autorităţi şi societate. 169-169 verso. 50 AOSPM. ilustrând perfect cunoscuta zicală popula- ră: „De atunci e rău în lume. 52 Ibidem. 442. având studii medii incomplete. Gurkin şi-a alungat soţia. De rând cu colectările de produse alimentare se căutau insistent să se depisteze din ce cauză autorităţile locale nu puteau îndeplini planurile exa- gerate impuse de instanţele superioare. Pe agendă a figu- rat şi chestiunea confirmării cadrelor. La 28 noiembrie 1946 a fost discu- tată situaţia ramurii de creştere a animalelor domestice. Derghilev. După dezvăluirea publică a cazurilor amorale. la timpul său şi-a unit destinul cu o persoană de gen feminin de acelaşi nivel. Însă în conducerea raională se aflau persoane de gen feminin. Demidenko. mai tinere şi mai instruite. soţia lui Bondarenko şi procurorul Lu- kankin fusese implicaţi într-o serie de afaceri cu bunuri materiale. În condiţiile unui evident surplus de femei apăreau mai multte încălcări de ordin contravenţional şi moral. când unele persoane din familii socialmente vulnerabile. la conducerea raională de partid a ajuns Krjanovski. d. făceau cariere ameţitoare. ceea ce nu se poate spune şi despre soţia sa. de asemenea. inv. f. Belokurov. 1. 51 Ibidem. Podubnâi. Lavrenştein era în relaţii intime tocmai cu trei femei. inclusiv în Nis- poreni. În acest sens e edifica- tor cazul primului secretar al comitetului raional de partid din Nisporeni. conducătorul sucursalei bancare. 107. prezentându-se în faţa biroului de partid la şedinţa sa din 22 noiembrie 1946. f. Însă la cabaline planul de refacere a fost îndeplinit în proporţie de 38 %. De aceasta se foloseau mai mulţi profitori. de când a ajuns coada cap”. 148. era interzis în timpul acela50. 135. În 1945 au fost puţine vaci. lucru care. F. era în relaţii amo- roase cu medicul Borisova. care puteau uşor face concurenţă soţiei lui Bondarenko ori Derghilev. Printre alţii Ciochină Ion a fost con- firmat în calitate de agent al Ministerului de Colectări pentru Nisporenii de Jos51. ovine – 10 %. 264 . în societate apărând un evident surplus de persoane de gen feminin rămase fără pere- chea respectivă. În şedinţă s-a relatat că la bovine planul a fost îndeplinit. Bondarenko – cu Neagu. În această şedinţă au mai fost prezenţi Olkin.

În calitate de agent fiscal în sovietul sătesc Nisporenii de Sus a fost numit Fărâmă Gheorghe. Membru de partid din 1929. Procurorul nu întreprindea măsurile necesare împotriva oamenilor înstăriţi de la sate. În 1946 s-a redus drastic numărul animalelor domestice din toată re- publica: cabalinele în proporţie cu 44. etichetaţi chiaburi. 442.3 %). Nu ajungeau felceri şi un medic-veterinar. iar Profiri Ion – preşedinte al cooperativei de con- sum55. Голод в Молдове…. Ca în perioada medievală. 15. În scopul frânării procesului de reducere a numărului animalelor a fost interzisă sacrificarea lor fără a fi prezentat certificatul că vita respecti- vă nu era bună pentru tracţiune. care era un beţivan înveterat. iar în altele – că mureau de foame53. f. inv. c. Ceva mai târziu Belokurov a primit misiunea de a participa la adunarea de partid de dare de seamă de la fabrica menţionată. Ştefan Dobrincean a fost numit în calitate de agent fiscal în sovietul sătesc. La 6 decembrie 1946. Într-o localitate din nordul repu- blicii se menţiona că oamenii sacrificau vitele deoarece n-aveau cu ce le ţine. Concomitent. În aceiaşi şedinţă s-au discutat şi alte chestiuni din mediul economic. ci se ocupa cu specula în vederea procurării băuturilor spirtoase. S-au găsit nereguli şi în judecătorie56. am adăuga noi.3 %. d. 177. 299. 181. în conducerea raională a apărut un nou scandal. În aceiaşi ordine de idei. În raion nu era niciun zootehnician cu studii superioare în domeniu. Continua să se reducă numărul animalelor de tracţiune. 265 . Ultimul mai era dator să-i oblige pe ţărani să strângă frunze şi ghindă pentru fura- jarea animalelor54. 56 Ibidem. erau obligaţi ca până la 15 decembrie 1946 să organizeze puncte de însămânţare a animalelor domestice. 403. Cu cantităţi suficiente de furaj nu fusese asigurate multe puncte de prăsilă. Organele de forţă erau obligate să stopeze transferarea animalelor domestice în alte raioane. 54 AOSPM. F. Poliakov a fost numit responsabil pentru organizarea seminarului de 3 zile a agitatorilor în Nisporenii Vechi 53 Голод в Молдове…. inclusiv din Nisporeni. c. De asemenea. iar Pankov Valentin – director al fabricii de prelucrare a fructelor şi legumelor.2 %. Continua campania de alegeri şi la 10 decembrie 1946 au fost apro- bate cursurile zonale pentru agitatori. ceea ce punea în pericol executarea lucrărilor agri- cole. Demidenko şi Lavruşin (şeful secţiei raionale pentru vitărit). s-a relatat că în Nisporeni au fost pregătite nutreţuri pentru iarnă în proporţie de 83. f. 55 Ibidem. bovinele – 35. ovinele – 35.4 %. Lukankin a fost exclus din această organizaţie. 170-171.5 % (inclusiv boi de tracţiune – 52. 169-169 verso. 1. la şedinţa din 28 noiembrie. În luna noiembrie 1946 a fost pus în discuţie cazul procurorului raional Ivan Lu- kankin. f. se menţiona că secţiile funciară şi pentru creşterea animalelor nu utilizau suficient de bine creditele acordate de stat.

1. Krjanovski. Şmeliova Eca- terina (secretar) şi 6 membri. La 25 decembrie 1946 a fost aprobată componenţa comisiilor electo- rale. de colectare intensă a produselor alimenta- re s-a soldat cu un final tragic: oamenii au început să moară de foame. 308. 30 (Nisporenii de Jos) intrau Tofan Simion (preşedinte). 183. Dragomir (şeful secţiei raionale de învăţământ)60. Petrov (şeful secţiei de miliţie). care îndeplineau cu stricteţe ordinele superiorilor. Krainii a revenit din nou în faţa conducerii republicii cu propunerea de susţinere a populaţiei ju- deţului Chişinău cu produse alimentare. 442. 15. Botnaru Vladimir (vicepreşedinte). 60 AOSPM. 187-188. lăsând oamenii să moară de foame. d. rupte de la gurile oamenilor înfometaţi. Se prevedeau şi anumite măsuri în vederea ameliorării situaţiei. 1.(de Jos). Activitatea intensă a autorităţilor sovietice pe parcursul a doi ani şi ju- mătate în Moldova. şi 6 membri. În comisia sectorului 26 (Nisporenii de Sus) intrau Tulbure Ale- xandru (preşedinte). Curios lucru. f. dar abia la 25 decembrie 1946 chestiunea amintită a ajuns în agenda biroului comitetului raional Nisporeni. Nisporenii de Jos) intrau Ivanov Simion (preşedinte). care urmau să aibă loc până la 18 decembrie. 58 Ibidem. f. 59 Голод в Молдове…. secretar Ciaicovschi Ivan. Trahman Ana (secretar) şi 6 membri58. specificându-se că de un ajutor imedi- at aveau nevoie 5 938 familii din raionul Nisporeni. 15. La 12-13 decembrie 1946 urmau să aibă loc adunările pen- tru înaintarea candidaţilor în comisia regională de alegeri. 2 (Nisporenii Noi). La 20 decembrie 1946 N. 347-348. La 21 decembrie 1946 conducerea republicană l-a rugat pe I. inclusiv 3 600 copii în vârstă de până la 14 ani. N. c. 330. 442. Cheibaş Vasile (vice- preşedinte). în judeţ erau 5 200 distrofici. o atare cerere ar fi trebuit să fie înaintată foru- murilor unionale cu multe luni înainte fără a stoarce din Moldova mii de tone de produse alimentare. Ere- menko (preşedintele uniunii raionale de consum). raporta conducerii republicii că deja în luna august 1945. d. 266 . f. Nisporenii de Sus şi Nisporenii Noi. 189-190. În comisia electorală nr. F. preşedinte al comisiei). Batâghin (şeful secţiei de comerţ). La 12 decembrie 1946. 310. în primul rând. inv. În comisia sectorului nr. preşedinte era Muntean Ion. Mutu Dumitru (se- cretar) şi 6 membri. Morozenko (şeful secţiei raionale de ocrotire a sănătăţii). Tulbure Vasile (vicepreşedinte). În luna noiembrie 1946 erau deja 13 717 distrofici. 31 (de asemenea. vicepreşedinte Zubcu Mihail. Cu refe- rire la hotărârea Comitetului de Miniştri al republicii din 21 decembrie 1946 biroul comitetului raional Nisporeni a creat o comisie pentru ajutora- rea înfometaţilor compusă din 7 persoane: Demidenko (preşedintele comi- tetului raional. În comisia sectorului electoral nr. 57 AOSPM. Krainii. inclusiv 9 160 copii. secretarul de partid al judeţului Chişinău. De fapt. inv. responsabili fi- ind numiţi Demidenko şi Budici57. Stalin să acorde Moldovei un credit de produse alimentare59. F.

Chestiunea insuficienţei de produse alimentare crea o atmosferă în- cordată din punct de vedere psihologic în rândul populaţiei. cu ex- cepţia a 4 soviete săteşti. F. Rândurile partidului de guvernământ se completa cu noi membri. 63 AOSPM. Btâghin era născut în 1913. din care făcea parte şi proaspătul comunist Batâghin. Acolo con- diţiile de viaţă sunt mai bune decât în Uniunea Sovietică”61. 470 de gradul II. c. Însă în rândurile partidului comunist erau promovate persoane ve- nite din raioanele interne ale necuprinsei ţări. deoarece aici e greu de trăit şi n-am ce mânca. inv. La 21 februarie 1947 biroul comite- tului raional a abordat chestiunea birocraţiei conducerii circumscripţiei amintite. cu prioritate. 442. f. destituind şi chiar arestând unele persoane ieşite din mediul oamenilor în- stăriţi. care nu puteau să nu fie observate şi de exponenţii săi. de etnie mari. considerată pe bună dreptate de specialişti ca una organizată. inclusiv 163 de gradul III. care sufereau de distrofie. Se manifestau din plin metehnele sistemului totalitar. care în trecut n-a dus la o foamete iminentă. Un locuitor din nordul republicii scria franc: „În timpul administraţiei româneşti era mai bine de trăit. 415. Urma a fi organizate 10 puncte de alimentare pe contul statului pentru 2 000 de înfometaţi. iar pentru martie – la 21 februarie încă nu erau pregătite. cu prioritate fiind unele improvizate ad-hoc62. pentru februarie – la 5 februarie. Cum se va face întuneric. 267 . Un lucru curios se observă şi în politica de cadre a regimului totalitar. 62 Ibidem. În timp ce populaţia suferea de foame. creată artificial prin comportamentul ires- ponsabil al regimului totalitar impus cu forţa de Kremlin. 402. cu totul. autorităţile locale întreprindeau unele măsuri care se dovedeau puţin folositoare. 10. Pentru a redresa situaţia. din mediul sluj- başilor. la biroul CC al PC (b) al Moldovei I. 375. în rândurile unicului partid legal din ţară a fost primit Batâghin Vasili. Zâkov relata că în raionul Nisporeni au fost înregistraţi 1 700 oameni. originar din slujbaşi63. 21. 425. V. voi pleca peste hotare. inclusiv din mediul popoarelor mici. Eu aş pleca în România. Au fost menţionate unele nereguli la punctele de 61 Голод в Молдове…. şeful secţiei de comerţ. d. iar restul – de gradul I. La 11 februarie 1947. autorităţile sovietice au promovat o politică de epurare a cadrelor locale. La 5 ianua- rie 1947 biroul comitetului raional a decis ca la un locuitor să se elibereze pâine în credit câte 200 g pe zi şi 4 kg pe lună. sosiţi din Federaţia Rusă. La 28 ianuarie 1947. viaţa de partid îşi continua cursul ei obişnuit. p. Au fost internaţi în diferite instituţii sanitare. În şedinţă s- a menţionat faptul că listele de repartizare a creditelor pentru luna ianuarie au fost aprobate doar la data de 20 a lunii în curs. Ocupând în 1940 şi 1944 Basarabia cu forţa. 1. repartizarea efectuându-se de 3 ori prin intermediul magazinelor cooperativelor de consum săteşti. însă la Prut sunt mulţi grăni- ceri.

Se estimează că în 1946-1947. numărul înfometaţilor din raionul Nisporeni. în imperiul sovietic au fost recoltate 39. era furtul bunuri- lor obşteşti. Necesitatea de ai ajuta sporea cu fiecare zi trecută din iarna nemiloasă. apoi în martie deja 10 560 gospodării (39 700 persoane). În 1946 secetea a bântuit.alimentare. În aprilie se aştepta ca numărul înfometaţilor să ajungă la 11 400 gospodării (42 350 persoane) pentru care se cereau 169. În acest an 1946. În 1946 un kg de pâine de secară achziţio- nată pe cartelă costa 0. 268 . 442. Dacă în ianuarie 1947 se considera că de ajutoare din partea statului aveau nevoie 7 869 gospodării (29 400 oameni). Însă pe fundalul foametei din 1946-1947. În martie 1947 autorităţile locale in- tenţionau să dea 115 t (câte 4 kg la o persoană) ceea ce ajungea la alimen- tarea a 28 777 oameni. în 1946-1947 guvernul unional a trimis 2. Pentru cei cu salariu de până la 300 ruble pe lună a fost stabilit compensaţie de 110 ru- ble. care în atare condiţii grele pentru populaţia satelor înfometate se manifesta din plin. în februarie – 8 917. iar preţul comercial era de 8-10 ruble. 530. 10. cu siguranţă. Funcţionarii. c. O altă meteahnă a sistemului totalitar. care nu era aşa de bogat. inv. În 1946-1947 au suferit de foamete Rusia. în imperiul sovietic au decedat de foame circa 2 mln. Cehoslovacia.7 mln mai puţin decât în cel precedent şi de 2. în rândul populaţiei s-a răspândit zvonul că preţul la pâine a sporit în legătură cu un eventual război cu Anglia şi SUA. 531. În 1946 preţul la pâinea achiziţionată a sporit de 2. cu 7. se apropia de numărul total al locuitorilor acestei circumscripţii. adică familii (48 216 persoane). în Rusia şi Ucraina.4 t. p. erau cazuri când se furau alimentele. În afara listei se pare că rămâneau doar familiile funcţionarilor de diferite nivele.15 ruble. Din conside- rente politice. 21. d. rezervele de lemne erau mici.5 mln t de cereale în Bulgaria. copiii şi inapţii de muncă – şi mai puţin.6 mln t de cereale. În raion erau 12 559 gospodării. până la 500 – 100. Polonia şi alte ţări. Însă cauza principală a foametei a fost nu secetea. f. inclusiv carnea65. Moldova şi Ucraina. de asemenea. 66 Ibidem.75-1.5-3 ori. II – 600 g. În 1945 80.6 mln oameni deţineau cartele de două categorii. După cum se vede limpe- de din această statistică nu prea exactă. Pentru categoria I se da 800 g de cereale zilnic. În această 64 AOSPM. Pâine pe cartele primeau orăşenii şi unii locuitori ai satelor (cu excepţia colhoznicilor).4 ori faţă de 1940. ci măsurile extraordinare de colectare a cerea- lelor. iar în mai şi iunie se cereau câte 198 t pe lună66. în cazanul unde se pregătea mâncarea nu se introduceau toate produ- sele alimentare destinate bolnavilor şi altor suferinzi. La 27 februarie 1947 se menţiona că în satul Nisporeni (de Sus). până la 900 – 80 pe lună. la bărăci (puncte medicale improvizate ad-hoc) se simţea o insufici- enţă de produse alimentare64. 65 Голод в Молдове…. inclusiv din centrul său raional. 1. se alimentau din acelaşi cazan comun improvizat. F. care.

speriindu-i 67 Е. care n-a fost rambursat niciodată de către statul sovietic. fiind beţi. 68 AOSPM. 269 . depunerile în bancă au un caracter bene- vol. ук. Spre exemplu. la adunarea raională de partid din 23 noiembrie 1947 s-a menţionat că Batâghin. În 1947 anul a fost roditor şi autorităţile locale erau decise să înde- plinească planul de colectare a produselor alimentare şi să-şi recupereze creditele acordate populaţiei suferinde de foame. De foametea orga- nizată. în acest scop fiind trimişi agenţi speciali care umblau din casă în casă convingându-i pe oameni (nu fără presiuni) să facă lucrul amintit. Atrocităţile au continuat şi în apartamentul celui agresat. f. Obligaţiile creditului pentru restabilirea economiei naţionale a fost îndeplinit cu succes. F. s-au descurcat de minune cu sarcina. 70-73. Şi de această dată s-au evidenţiat ţăra- nii. care au procurat obligaţii. Pe de o parte. d. muncitorii şi slujbaşii – 111 %.6 %. născut în 1925. 123. aveau remanieri în organele de conducere. inv. La secţia de drumuri a fost confirmat Alâmov. Chiar şi în biroul comitetului raional s-a constatat fără mari emoţii că principiul benevol şi în campania nominalizată fusese încălcat flagrant68. 55-57. La adunarea de partid din 8 septembrie 1947 s-a menţionat că raionul a îndeplinit planul de colectare a produselor alimentare în proporţie de 88. cinemato- grafie – Sucikov. majoritatea fe- mei şi copii67. Pe de altă parte. cerându-i să deschidă depozitul pentru a lua pe gratis fructe us- cate. chiar şi în condiţiile unei penurii de produse alimentare. În şedinţa biroului comitetului raional din 26 aprilie 1947 a fost ap- robată hotărârea despre organizarea alegrilor din cadrul cooperaţiei de consum. Зубкова. d. în ţările democratice. Or oamenii erau intimidaţi. 16. În continuare funcţionarii comiteau abuzuri faţă de reprezentanţii unor structuri economice şi populaţie. iar Nisporenii Noi – sub această medie69. Pe fundalul greutăţilor prin care trecea populaţia ţării şi a fiecărui ra- ion în parte. în perioada menţionată regimul totalitar elabora planuri de depuneri a banilor în bancă. l-au bătut pe Salianikov. Maricev şi Ma- liţev.. În atare condiţii. în cazul amintit fiind utilizaţi deja cunoscuţii împuterniciţi.442. 1. iar aceasta – sistemul de ocrotire a sănătăţii de diferite nivele. cоч. zeci de mii de persoane fiind condamnate pentru acestea la ani grei de închisoare. evreu. 78. îndeplinind planul în proporţie de 146 %. fapt care nu putea să rămână ne- observat. f. La 24 aprilie 1947. centrul unional a învinuit conducerea republicană. care avusese loc în Moldova. Aceş- tia. avea caracterul unui impozit extraordinar. originar din slujbaşi. în postul de şef al secţiei de ocrotire a sănătăţii din raion a fost aprobat Morozenschi.peioadă se manifestă tot mai multe cazuri de furt. с. cu studii superioare. 21. Şi aici se observă unele lucruri curioase. şeful depozitului fabricii de fructe şi legume. împrumutul de stat. 69 Ibidem.

Tătuca- împăratul a devenit tătuca poporului.442. În dezbateri s-au menţionat nereguli şi la sucursala băncii. Cu atât mai mult că campaniile de acest fel abăteau atenţia populaţie de la cazurile reale. Faţă de învinuiţi. decalajul dintre numărul femeilor şi al bărbaţilor devenea şi mai mare. с. 52. Însă se putea de criticat doar puterea locală. În rezultatul trimiterii tinerilor de gen masculin din localităţile raionului peste hotarele republicii. în Nisporenii Noi au avut loc manifestări chiabureşti. 183. d. care se aflau la baza suferinţelor oamenilor năpăstuiţi de soartă. în mediul tinerilor era populară atributica foştilor deţinuţi: tatuajul. Însă funcţiona o înţălegere tacită între autorităţi şi populaţie de a nu pune întrebări provocătoare cum ar fi cauzele diferenţei de trai în URSS şi SUA. angajata de la ghişeu cerea clienţilor mită70. Ante- rior masele apelau la ţar.72 Şi aici se manifesta ero- izmul popularizat în diferite perioade. mai ales. după 1924 – la Stalin şi anturajul acestuia. fiind personificată. În 1947 a fost anulată pedeapsa capitală. f. când vor fi asiguraţi unii oameni cu pâine.a. F. care putea fi utilizat în promovarea unei agitaţii mai energice. bănuiţi. Iată aici autorităţile sovietice întreprindeau măsuri punitive şi de agitaţie71. 1. cоч. 270 . a foametei ş. Nu se lua în calcul faptul că şi justiţia putea să greşească. provocând nemulţumiri în rândul populaţiei. d. f. F. Se decalara că fiecare cetăţean avea dreptul la critică şi autocritică.. Pe de altă parte. Зубкова. f. ei puteau să-şi rezolve mai mlte probleme. Unii cetăţeni considerau că această lege putea să impulsioneze criminalitatea. o reminiscenţă din cel de al Doilea Război Mondial. ук. Însă în mediul tinerilor se crea iluzia că odată cu pleacarea lor în alte regiuni. Pentru ele doar puterea centrală constituia unica salvare. 43. cântecele. unde Zaslavski. dar. 442. La 29 noiembrie 1947 a fost adoptată hotărârea de a trimite persoa- ne tinere pentru a munci la mari şantiere de construcţie şi în industria car- boniferă73. Toate aceste abuzuri se făceau în văzul lumii. iar la 8 decembrie 1947 s-a atras atenţia că în timpul înaintării candidaţilor în deputaţi. Se cultiva intensiv 70 AOSPM. soţia lui Solianikov a născut prematur un copil mort. inclusiv de ordin mate- rial. creându-se noi probleme de ordin demo- grafic. 74. Din cauza stresului. 73 AOSPM. judecaţi se aplica aceiaşi pedeapsă ca faţă de duşmani. O politică specială promova regimul referitor la critică. 61-61 verso. 26. inv. Se putea de pus întrebări de importanţă locală cum ar fi când va funcţiona transportul. 16. baia. inv. În URSS puterea locală nu se bucura de încrederea maselor.membrii familiei.a. 71 Ibidem. La adunarea raională de partid din 8 septembrie se menţiona că în Nisporenii de Jos şi în Vărzăreşti se afla cea mai mare parte a activului de partid şi sovietic. dinţii puşi ş. 72 Е. în timpul celui de al Doilea Război Mondial. 1.

până la evacuare. chit că în anul care se scursese recolta de cereale a fost bună. Atrage atenţia faptul că el a fost recomandat de două persoane din Georgia. împuternicitul Ministerului pentru colec- tări. 37. În şedinţa sa din 29 martie 1948. În şedinţa biroului comitetului raional din 6 ianuarie 1948 a fost lua- tă în discuţie chestiunea colectării produselor alimentare de la gospodăriile ţărăneşti. ук. În cazul că chestiunea respectivă putea fi soluţionată leger. 48. în partid a fost primit Cojocaru Petru (în document este ortografiat Cojuhari). Au fost numite persoane care erau însărcinate să verifice listele gospodăriilor im- pozabile din unele soviete săteşti. pur şi simplu. moldovean. Această convingere stimula fuga ţăranului din sat. 75 AOSPM. În şedinţa biroului comitetului ra- ional din 26 februarie 1948 a fost confirmat Tulbure Alexandru în funcţia de preşedinte al sovietului sătesc Nisporenii de Sus77. cоч. de altfel. 74 Е. inv. 1. 18. urma să verifice numărul gospodăriilor din Nis- porenii Noi şi al membrilor familiilor din respectivul soviet sătesc75. Atare probleme apăreau şi în Nisporeni. reclamantul era invitat la resprezentantul puterii locale şi ea se rezolva în prezenţa pătimitului. anume puterea unională adopta hotărâri despre colectarea producţiei agrare. f. Unele scrisori erau verificate prin intermediul puterii locale. persoane care deja erau încadrate plenar în administraţia locală. criticând aspru încercările unor persoane locale de a se eschiva de la îndeplinirea cerinţelor faţă de stat.faimoasa idee că tot ce e bun e făcut de I. Observând că cadrele de conducere din raion. Spre exemplu. de 26 ani. 442. iar tot se e rău – de duşma- nii regimului. f. Era răspândită opinia că în oraş se trăieşte mai bine decât în sat. De fapt. f.. 271 . F. În partid erau atrase. ajun- gând în Transcaucazia. ca. şi din toată republica. Pe marginea ei a vorbit Bondarenko. care îl cunoşteau pe Cojocaru din 194376. 117-118. care erau etichetate chiaburi. preşedintele co- mitetului executiv raional. biroul comitetului raional a cerut organelor locale de forţă. d. nu i se răspundea74. 76 Ibidem. acest Petru Cojocaru a avut anumite legături cu noua putere. în primul rând. În cele mai multe cazuri re- clamantului. Regimul lupta cu înverşunare şi contra sectanţilor. Prin urmare. diriguito- rii sistemului totalitar încercau să atragă în partid şi persoane locale. 77 Ibidem. с. în rezultatul cărora ţăranul rămânea fără alimente. Rusnac. instalată în 1940 de trupele cu tan- curi şi de alte organe de forţă sovietice. iar funcţionarul – mai decent decât ţăranul. erau venite din alte regiuni ale fostei Uniuni Sovietice. Зубкова. Se pare că în 1941 proaspătul membru de partid se evacuase odată cu trupele sovietice. În şedinţa din 26 ianuarie 1948. 4-7. dându-se iarăşi de înţeles că de vină ar fi fost aceleaşi persoane înstărite. Iar ţăranul credea că el e flămând doar din cauza abuzurilor puterii locale şi cea unională stimula iluzia menţionată. Stalin.

activitatea ei fiind limitată. 101. ca- re. promova în anumite posturi de conducere şi pe unele re- 78 AOSPM. fenomen care a avut loc în 1946/1947. 1. f. 98. f. 81 Ibidem. f. Şi la nivel local se promova o politică de creare a unei reţele de susţinători ai regimului. regimul totalitar se prezenta fără genă ca un apărător înverşunat al intereselor femeilor. S-a cerut ca organul sin- dical de la fabrică să se implice mai intens în rezolvarea unor chestiuni ale muncitorilor întreprinderii82. De notat că în fosta Uniune Sovieti- că biserica era despărţită de stat. 37. La 26 mai 1948 s-a discutat chestiunea sindicatelor fabricii de vin din Nisporeni (preşedinte Lebzon). transformate din apărător al omului truditor în „curea de transmisie” a organelor de partid şi de stat către muncitori. iar împotriva sectanţilor erau îndreptate organele de drept. acestea din urmă fiind confirmate de către organele raionale de partid şi de stat. O atitudine specifică avea regimul faţă de sindicate. d. La 4 aprilie 1948 biroul comitetului raional a confirmat în funcţia de secretar al sovietului sătesc Nisporenii de Jos pe Vasilisa Ciochină. fără de partid80. F. preşedinte al sovietului sătesc Cârneşti.în special Ministerului Securităţii de Stat (condus în Nisporeni de Poddub- nâi) şi al Ministerului de Interne (Evdokimov. Însă grija principală a regimului era îndreptată spre susţinerea re- prezentanţilor Ministerului colectărilor din teritoriu. 82 Ibidem. în calitate de agent al Ministerului colectărilor în Nisporenii de Jos a fost confirmat Ion Profiri de 46 ani. Spre fericirea tuturor. 442. pe ici pe colo. La 26 aprilie 1948. persoanele care nu puteau face faţă sarcinilor de conducere erau înlocuite cu altele. susţinând organizaţia lor obştească. în vârstă de 31 ani. În aceiaşi şedinţă a fost confirmat Andrei Mihail Plohotniuc (nume de familie răspândit în Gr- ozeşti. Şi bineînţeles. 89. completat cu mare stăruinţă din rândurile celor mai energici oameni de pe loc. 272 . regimul totalitar a luat sub tutela sa rigidă sindicatele pentru ca această structură obştească să nu se transforme într-un conducător al muncitorilor în vederea unui protest organizat contra organelor de stat. care i-au salvat de curăţiri de poduri şi foamete organizată. După o oarecare încercare de mimare a democraţiei. 78. trimiţând ploi şi roade puţin mai bogate. De fapt. natura a început să ţină cu oamenii de la ţară. Se efectuau remanieri şi în componenţa organelor administrative lo- cale. Petrov) să întreprindă mă- suri energice contra sectanţilor. 80 Ibidem. de asemenea. de 22 ani. mem- bră a uniunii tineretului comunist din 194579. Nisporeni). 79 Ibidem. În Nisporenii de Sus. 73. În această campanie urma să se implice direct şi procuratura raională (Kirov)78. inv. fără de partid81. într-un post similar a fost confirmat Gheorghe Lazăr. f. f.

prezentante ale genului frumos. rus). Munteanu. Situaţia mai era complicată şi de faptul că în perioada postbelică URSS s-a antrenat iresponsabil într-o competiţie politico-militară cu cele mai puternice ţări ale lumii. 87. ucrainean). Зубкова. în care intrau Demidenko. 83 AOSPM. f. La 6 iulie 1948 a fost discutată activitatea colectivului de agitatori din Nisporenii de Sus în frunte cu Budici. cоч. iar în Nisporenii de Jos – pe Crudu Elizaveta. La 25 noiembrie 1948 în calitate de preşedinte a sovietului sătesc Nisporenii de Jos a fost confirmată Rotaru Elena84. armei atomice au fost pre- văzute cheltuieli în proporţie de 25 %87. 1. (1913. care cerea cheltuieli colosale în domeniul apă- rării. 37. 442. (născut în 1905. Reţeaua organizaţiilor primare de partid din localitate se extindea. Concomitent. 442. Bineînţeles. Şvernik (Nisporenii de Jos) – Novosiolov A. 85 Ibidem. cerându-i-se ca să fie mai activ în lu- crul cu masele populaţiei simple. În şedinţă s-a menţionat cu satisfacţie o pretinsă iniţiativă a ţăranilor (I. rus). iar autorităţile locale şi centrale nu puteau să-i asigure un trai decent. 88 AOSPM. în colhozul Voroşilov (Nisporenii de Jos) – Krasnov N. La 17 ianu- arie 1950 biroul comitetului raional a confirmat numirea unor şefi ai colec- tivilor de agitatori. Rotari. F. autori- tăţile n-au întârziat să observe că preţioasa iniţiativă n-a fost popularizată suficient de bine85. 106. născută în 1926. Noile organizaţii primare de partid întăreau su- plimentar poziţiile regimului în teritoriul republicii. Suhanova şi candidatul Artamonova86. unde în continare po- pulaţia o ducea foarte greu. ук. 63. rus. inv. care urmau a desfăşura munca respectivă în colhozurile din Nisporeni. 273 . La 8 aprilie 1949 a fost creată organizaţia primară de partid din Nisporenii de Jos.. fără de partid83. с. D. F. 84 Ibidem. fără de partid. d. 138-139. Novosiolov. În fruntea colectivului de agitatori din colhozul Miciurin (din Nisporenii de Sus) a fost numit Kozineţ N. f. în bugetul unional pentru întreţinerea ministerelor de forţă. construirea avioanelor. 1. d. f. f. corăbiilor militare. inv. toţi şefii grupurilor de agitatori făceau parte din partidul de guvernământ88. 201. 87 Е. f. 49. (1909. (1917. Frunze (Nisporenii Noi) – Gaidukov N. d. La începutul anului 1950 organele de partid au desfăşurat o muncă febrilă în vederea desfăşurării alegerilor în legislativul unional. 86 Ibidem. 132. Nikitina. În şedinţa din 26 mai 1948 biroul comite- tului raional a confirmat în calitate de preşedinte a consiliul de femei din Nisporenii de Sus pe Arteni Liuba. mol- doveancă. Spre exemplu. moldoveancă. născută în 1913. Pahomi) să se achite cu statul înainte de termen în privinţa livrărilor de producţie. 1. directorul sucursalei Băncii Naţionale din Nispo- reni).

În şedinţa sa din 25 martie 1950 s-a menţionat că cetăţenii din Nisporenii Noi şi Nisporenii de Sus urmau să facă statului câte un îm- prumut de 30 mii ruble. la fel şi cetăţeanul – cu statul. 87. 92 Ibidem. – propagandistul comitatului raional. şeful clubului. 63. pentru societăţile cu regimuri autoritare. La 26 mai 1950 Vasile Chirvas (Nisporenii de Jos. Dar iată că unii din vechii membri de partid mai dădeau prin gropi la propriu şi la figurat. În afară de comsomolistul Şapovalor. care în primul trimestru al anului 1949 au delapidat tocmai 84 mii ruble. directorul casei raionale de cultură. fiind mai numeroşi – 65 mii92. f. Nisporenii de Sus – Barsukov. 1 a fost confirmat Kirilov. la Nisporeni Novosiolov ar fi ajuns în primăvara lui 1949. odată cu formarea gospodăriei colective menţionate. iar în aceiaşi perioadă a lui 1950 – doar 24 mii. La 14 iunie 1950 biroul comitetului raional a confirmat decizia organizaţiei primare de 89 AOSPM. a furat de la în- treprindere 2725 ruble. mai ales. în nr. inclusiv din mediul unor localnici avizi de posturi şi putere. fiind recomandat de Novosiolov. cu două clase primare) a fost confirmat în calitate de candidat. s-a relatat faptul că în 1949. de fapt. 34 din Nisporenii de Jos a fost confirmat Ivanov Simion. În fruntea sectorului nr.. 35 (Nisporenii de Jos) a fost confirmat Demidenko K. f. născut în 1892. Acest flagel e caracteris- tic. Partidul de guvernământ urmărea să-şi sporească rândurile cu noi membri. d. 2 – Varocika. şeful halei de cărămidă şi olane a combinatului industrial din Nisporeni. preşedintele executivului raional89. f. f. Prin urmare. 8. continua să aibă caracterul unui impozit extraordinar. În Nis- porenii de Jos se aflau două puncte de agitaţie. Organul superior raional al partidului de guvernământ nu uita nici de împrumutul de stat. Se poate de ob- servat un comportament simetric. pe măsură. Din când în când la biroul comitetului raional se discutau abuzurile comise de oamenii de răspundere de la întreprinderi. în fruntea comisiei electorale a sectorului nr. Spre exemplu. 274 . 90 Ibidem. În fruntea punctului de agitaţie din Nisporenii Noi s-a aflat Şapovalov. Nu rămâneau în urmă la acest capitol nici cei care făceau parte din uniunea raională de consum. 39. Pe măsură erau şi şefii comisiilor electorale de sector. 1. La 27 ianuarie 1950. inv. toţi erau membri ai partidului de guvernământ90. contabi- lul colhozului Şvernic. În calitate de şef al punctului de agitaţie nr. care-l cunoştea pe cel vizat din martie 1949. iar cei din Nisporenii de Jos. F. unde foarte des funcţionarii confundau buzunarul propriu cu cel al statului. 7. 55. 91 Ibidem. De asemenea. Cum puterea oficială se com- porta cu individul. rus. care. – casnică. în şedinţa biroului din 25 martie 1950 s-a menţionat că Iakimov. în raion au fost furate ori cheltuite neraţional 137 296 ruble91. inspector superior la secţia de ocrotire socială. 442.

Зубкова. 442. 94 Ibidem. 97 Е. în 1948 Artamonov M. cerându-se organizaţiilor primare de partid să participe activ la recrutarea tinerilor în armată. 45. f. Klimenko (secretarul tineretului comunist). exercitând funcţia de agronom principal la secţia agrară a executivului raional şi manifestând calităţi de beţivan şi huligan învete- rat93. 64. la şedinţa biroului comitetului raional au partici- pat Kovalenko (preşedintele executivului raional). cei care îmbrăcau câte un pidjac cu umeri mari. În aceiaşi şedinţă a fost abordată chesti- unea înrolării în rândurile armatei95. Unii tineri din oraşele mari încercau să se deo- sebească radical de semenii lor. 28. 82. Iniţial. 63. Iakovenko a fost confirmat în funcţia de împuter- nicit pentru colectări în Nisporenii de Jos. O formă de protest împotriva sistemului totalitar o constituia tendinţa unor tineri de a se îmbrăca în haine care aminteau. d. deoarece relaţiile dintre URSS şi SUA erau sistate97. Fosta Uniune Sovietică se implicase nechibzuit într-o nouă aventură externă. 275 . Membru de partid din 1927 şi mobilizat pe linia acestuia în Vologda. Poddubnâi (şeful secţiei securităţii raionale). 50. a sosit pe me- leagurile codrene. 99. La 31 august 1950. 1. iar pentru acţiunea politică menţionată se cereau noi eforturi mili- tare şi. dar şi mai protestând împotriva unifor- mizmului general din URSS. au observat că în aceste ţări nivelul de trai şi de cultură era mai ridicat decât în URSS. d. aşa-numitul stileaga (adeptul unui neobişnuit stil de a fi). stilurile din Occedent. cоч. mai punându-şi câte o cravată ţipă- tor înflorată şi lăsându-şi o coafură bogată. inv. 110. În contextul evenimentelor politice interne şi externe. f. pantaloni în- guşti. într- o oarecare măsură. La aceiaşi temă s-a revenit şi la 13 martie 195096. La această chestiune s-a revenit în şedinţa biroului din 31 ianuarie 1951. f. De fapt.. în 1949. materiale şi umane. erau tineri de bani gata. Posturile-cheie din raion în continuare erau ocupate de către reprezentanţii altor etnii. 152-154. Cernea- vski (şeful secţiei raionale de învăţământ).excludere din partid a lui Artamonov Mihail. Malţev (comi- sarul militar raional). Travin (secretarul comi- tetului raional). de fapt nu-l cunoşteau. pe care. noul stil era criticat de autorităţile sovi- etice. Pianâh (preşedintele uniunii raionale de consum)94. с. la care urma să contribuie şi tinerii din Nisporeni. Se profila o nouă creştere a numă- rul ostaşilor. îmbrăcaţi în haine militare şi aflându-se în armata de ocupaţie din unel state central- europene. 95 Ibidem. f. În aceiaşi şedinţă V. F. 96 Ibidem. încălţau pantofi cu talpa groasă. 8. în URSS a apărut. în societate se manfesta tendinţa de a protesta împotriva lipsei de democraţie din ţară. d. 141. Pe fundalul încordării situaţiei internaţionale. Ea era alimentată şi de faptul că foarte mulţi cetăţeni sovietici. Din oraşele mari noul 93 AOSPM. ук. Ei jucau jaz şi propagau stilul american de viaţă. bineînţeles. de data aceasta în conflictul din Coreea.

58-59. în special a silozului. 50. 99 Ibidem.stil al „netunşilor” (cum se exprimau pe timpuri) pătrundea şi în cele mai mici. Kazanţev (şeful secţiei raionale pentru agricultură). Conco- mitent. de brigadierul care nu îndeplinise planul de arături la timp urma să se ocupe procurorul raional Ohrimenko100. cei vinovaţi de întârziere fiind ameninţaţi cu închisoarea. şocând oamenii de vârsta a doua şi a treia. 276 . Se preconiza ca să se intervină pe lângă ministerele respective în ve- derea primirii utilajului necesar99. f. a fost abordată chestiunea pregătirii colhozurilor în vederea între- ţinerii animalelor domestice. 1. Directoru- lui combinatului industrial Kazineţ i s-a cerut ca până la 15 octombrie 1950 să dea în exploatare secţia de cherestea şi să instaleze un motor de 45 cai- utere. Mai întâi. Prost mergeau lu- crurile referitor la construcţiile capitale. O altă chestiune importantă o constituia pregătirea teoretică şi practică a conducătorilor întreprinderilor agricole. Organele oficiale întreprindeau măsuri energice pentru ca orice hotă- râre să fie îndeplinită cu stricteţe. inv. I s-a cerut directorului Pankov ca până la 25 octombrie 1950 să dea în exploatare blocul principal al fabricii de fructe şi legume. Ulteri- or. la 16 mai 1951 ce- rându-se ca să fie trimişi la cursuri de învăţători de 2 luni pentru clasele primare cei mai buni absolvenţi ai şcolii de 7 ani din localitate101. S-a menţionat că în colhozul Voroşilov şi alte colective agricole n-a fost pregătită o cantitate suficientă de furaj. Koval (medicul-şef veterinar din raion) şi Artamonov (agronomul principal raional) au fost obligaţi să-i ajute pe preşedinţii de colhozuri să termine şcoala de 7 ani. 98 AOSPM. În raion au fost construite doar jumătate din clădirile preconiza- te. S-au discutat diferite chestiuni referitoare la starea colhozurilor. modul tinerilor de a se îmbrăca şi încălţa s-a modificat de mai multe ori. 114. f. Situaţia continua să fie proastă şi în domeniul învăţă- mântului din raion. S-a constatat faptul că secţia in- dustriei şi-a îmbunătăţit lucrul în comparaţie cu anul precedent. la 29 noiembrie 1950 biroul comitetului ra- ional a decis ca să trimită în colhozul Şvernic din Nisporeni o parte din teh- nica SMT-ului din Dolna în vederea efectuării arăturilor de toamnă. f. 50-51. să urmeze studiile în şcolile medii spe- ciale şi universitare. unde activau pedagogi fără studii. 52. 442. Însă aces- te decizii paliative nu puteau înlocui procesul de instruire a unor viitori pe- dagogi de carieră. Spre exemplu. d. iar autorităţile nu mai încercau să uniformizeze vestimentaţia oamenilor sovietici de diferite vârste. 91-92. cum ar fi Nsporenii. La 27 septembrie 1950 biroul comitetului raional a discutat chestiu- nea dezvoltării industriei şi construcţiilor. 101 Ibidem. iar până la 7 noiembrie – secţia de încălzire. 100 Ibidem. f. 82. însă au mai fost relatate şi unele neajunsuri în activitatea ei98. F.

inv. moldovean). împuternicitul raional al ministerului de colec- tări). 1. 72. Graur Galina (1925. moldovean). În circumscripţie activa un soviet. 277 . Iurkina Apolonina (1920. rus. Ivanov Simion (1892. direc- torul fabricii de fructe şi legume). moldovean). La 24-25 octombrie 1950 bi- roul comitetului raional a confirmat lista candidaţilor în deputaţi ai sovie- tului raional. şeful asigurării sociale raionale). Travin Igor (1906. adjun- ctul preşedintelui executivului raional). în Nisporenii Noi preşedinte era Ion Enache (1903. prim-secretar al comitetului raional de partid). rus. autorităţile raionale erau preocupate şi de organizarea alegerilor în Sovietul Suprem al republicii. evreică). di- rectorul biroului de colectare al uniunii raionale de consum) 102. f. rusoaică. În sovietul amintit erau înaintaţi Kovalenko Serghei (născut în 1912. moldovean). moldovean. la adoptarea deciziilor luând parte şi reprezentanţii celei executive. preşedintele executivului raional). În şedinţa sa din 23 decembrie 1950 biroul comitetului raional a decis ca în comisia respectivă de alegeri 102 AOSPM. preşedinte- le secţiei de planificare a comitetului executiv raional). cu studii superioare incomplete)103. preşedintele colhozului Frunze). Pankov Valentin (1907. adjunct – Şap- tesate Constantin (1921. adică nu exista o separare strictă a puterii. În Nisporenii de Jos a fost creată comisia din 7 persoane în frunte cu Elisaveta Kurin (născută în 1915. ucrainean. Şvernik – Novosiolov. Tagorcea Mihail (1899. Kli- menko Gheorghe (1917. 104 Ibidem. ucrainean. moldovean. secretarul comitetului raional). E inutil de amintit că toţi candidaţii (cu excepţia unor români moldoveni de la ţară) fă- ceau parte din partidul de guvernământ. ucrainean. în Nispo- renii de Sus. şeful secţiei de finanţe a executivului raional). Ohrimenko Ivan (1921. uc- rainean. ucrainean. 82. şeful secţiei de comerţ). rus. Batâghin Vasili (1913. f. moldovean. 88. f. Frunze – Malinin104. mari. Concomitent. În aceiaşi şedinţă a fost confirmat în calitate de şef al secţiei de propagandă şi agitaţie a comitetului raional Nikifor Vladimir (1920. Potereaiko Mihail (1913. rus. Bondarenko Con- stantin (1914. La 24 octombrie 1950 a fost aprobată componenţa comisiilor pentru alegeri din soviete. moldovean. 103 Ibidem. Budici Petr (1914. 80. 442. secretar – Fărâmă Gheorghe (1921. preşedinte – Crudu Eustatie (1897. moldovean). moldovean). adjunct – Guidea Iustin (1918. 76-77. În colhozul Miciurin a fost aprobat Krasnov. Rusnac Elisei (1913. evreică). Voroşilov – Ohrimenko. d. Botescu Dumitru (1921. La 4 noiembrie 1950 biroul a aprobat conducătorii colectivelor de agitatori. F. procuror). Krjanovski Valeriu (1905. membru organizaţiei tineretului comunist din raion). secretarul comitetului raional al tinere- tului comunist). adjunct – Proca Ale- xei (1911. rus. secre- tarul executivului raional). secretară – Ostrovski Faina (1924. secretar Cojuhari Vasile (1920). ales tot din rândul funcţionarilor locali.

să fie înaintat Hudis Iacob (născut în 1925. cu 4 clase. Odată cu crearea colhozurilor autorităţile au început să le întărească cu organizaţii primare de partid. 128. d. evreu. şeful fermei din gospodăria colectivă menţionată). şeful fermei de bovi- ne din colhozul Şvernik. studii medii incomplete. În partid/candidat au fost primiţi Donţu Tudor (şeful şcolii primare). Se făceau unele remanieri în rândul cadrelor de conducere a organelor de putere locală. inv. Zubcu Iacob de la fabrica de legume şi fructe (a fost recomandat de şeful depozitului Iachin D. 3.). Proaspătul membru de partid a fost recomandat de ajutorul preşedintelui colhozului Alexei Kormiliţân. moldovean. Filip Fărâmă (născut în 1909. În partid erau primiţi şi reprezentanţii puterii locale. moldovean. de la care se putea mai uşor comanda şi prelua tot ce era necesar pen- tru stat. O anumită perioadă de timp în calitate de redactor-şef al ziarului a activat Mocreac Vladimir (me- 105 AOSPM. În continuare autorităţile sovietice erau preocupate de colectarea produselor alimentare. colhoznic). 83. în care intrau funcţionarii locali. 82. membru de partid. 108 Ibidem. 53. La 30 mai 1951 biroul comitetului raional a confirmat decizia organizaţiei primare de primire în candidat în partid pe Arteni Anton (născut în 1920. 84. cu 2 clase. preşedintele colhozului Miciurin. 442. Din această informaţie ar reieşi că în cele două colhozuri au fost trimişi organi- zatori de gospodării colective. secretar al organizaţiei primare de partid Kormiliţin). 96. În raion era editat ziarul local. f. Printre cei vizaţi la şedinţă a fost şi colhozul Şvernik (preşedinte Botescu. care-i asistau pe localnici în adoptarea deciziilor importante. cerându-se îndeplinirea întocmai şi la timp a planului de predare a cereale- lor din prima grupă care era în campanie de recoltare. Lo- zan Gheorghe (născut în 1920. recomandat de Maria Butorina. Iar uneori şi mai erau promovaţi în funcţia de preşedinte de colhoz. 107 Ibidem. 278 . numit „Zorile”. moldovean. d. O atare organizaţie primară funcţiona şi în colhozul Şvernik în funte cu secretarul Kormiliţin. cum ar fi Kormiliţin şi Novosiolov. d. de această dată prin intermediul colectivelor agri- cole. 109-111. care-l cunoştea pe Che- rvas din 1950 şi Alexandr Novosiolov. La 13 iunie 1950 biroul comitetului raional a confirmat în ca- litate de preşedinte al sovietului sătesc Nisporenii de Jos pe Galina Graur106. f. Tulbure Vasile (născut în 1908. f. 134. f. crescătoare de porci din aceiaşi gospodărie colectivă)107. preşedintele sovietului sătesc Nisporenii de Jos). în folosul statului108. moldovean. cu 3 clase. moldovean. F. f. La 13 iulie 1951 executivul şi biroul comitetului raional au discutat hotărârea autorităţilor republicane referitor la neajunsurile în procesul de colectare a recoltei. o clasă primară. 106 Ibidem. ulterior şi unii lucrători de rând. brigadier în colhozul Şvernik). 1. care l-a primit în partid pe Vasile Chervas (născut în 1903. în- văţător)105.

Diakov. f. 77. condusă de preşedintele colectivului agricol Botescu. la anul II de învăţământ se aflau 11 persoane114. 120. inv. 114 Ibidem. (rus. M. 83. Svetlov). f. în care în toamna anului 1952. 83. În cali- tate de preşedinte al consiliului femeilor din colhozul Miciurin a fost confir- mată Munteanu Vera (născută în 1930. fiind depistate nereguli în uniunea de consum Nisporeni (a avut pierderi de 20 mii ruble)112. membru de partid)110. moldoveancă. d. d. S-a menţionat că din organizaţia tineretului comunist din colhozul Miciurin (secretar Tulbure) făceau parte 10 persoane. În şedinţa sa din 15 august 1952. 38.mbru de partid din 1948). chiar cei care trebuiau să dea exemplu de comportament decent încălcau legile şi normele morale. F. 111 Ibidem. biroul comitetului raional pentru beţie sistematică l-a exclus din partid pe împuternicitul Ministerului Securităţii 109 AOSPM. La 13 noiem- brie 1951 a fost discutată chestiunea legalităţii din raion. judecătorul Krasnov Nicolai. d. La 3 septembrie 1952. 112 Ibidem. f. d. preşedintele colhozului Miciurin111. la care au participat Ohri- menko (procurorul). În vara anului 1952 au avut loc două şedinţe ale biroului comitetului raional (Butnari. d. iar ca asesor – Novosiolov A. Una din preocupările autorităţilor o constituiau ilegalităţile şi com- portamentul imoral al unor reprezentanţi ai organelor de drept din raion. 42. 115 Ibidem. După ce Mocreac s-a transferat în raionul Călă- raş. f. 26. 8. f. membru de partid)109. f. La 8 decembrie 1951 biroul comitetului raional a confirmat în calitate de candidaţi în judecători ai poporului din raionul Nisporeni pe Krasnov Niko- lai (născut în 1917. membru de partid din 1944)113. membru de partid). 13. la 8 octombrie 1951 biroul comitetului raional a decis ca la cursurile de profil să fie trimis secretarul organizaţiei primare de partid al colhozului Şvernik Kormiliţin Alexei (născut în 1905. el a fost înlocuit cu Negruvodă Grigore (născut în 1919. rus. 82. Negruvodă (redactorul-şef al ziarului „Zorile”) şi Bur- nusuz (secretarul tineretului comunist din raion). 33. 83. moldovean. iar în colhozul Şvernik – Lozan Ecaterina (născută în 1929)115. fiind ascultaţi procurorul Ohrimenko Ivan. 279 . fără de partid). 113 Ibidem. Însă după cum s-a constatat de mai multe ori. La aceste şedinţe s-au discutat unele chestiuni referitoare la organizaţiile de tineret şi ale femeilor din centrul raional. f. Autorităţile aveau grijă şi de instruirea secretarilor organizaţiilor primare de partid. şeful miliţiei Go- dunov Alexandr. 442. 46. f. 127. Kovalenko. 120. rus. Spre exemplu. mol- dovean. 1. Cu cadre venite din alte părţi erau completate şi organele judiciare. În colhozul Şvernik funcţiona o şcoală de partid. 110 Ibidem. membru de partid). 35. în calitate de şef al secţiei de agricultură al ziarului a fost confirmat Ion Vidraşcu (născut în 1920. d. 7.

118 Ibidem. La 3 decembrie 1952 a fost discutată hotărârea organelor superioare republica- ne despre activitatea radiofonică şi s-a relatat că planul pentru anul în curs în acest domeniu a fost îndeplinit doar în proporţie de 62 %. 280 . finanţe. Butnari era responsabil de conducerea generală. industrie. la care instructorii erau obligaţi să- şi prezinte dările de seamă cu împărtăşirea experienţei acumulate119. ocrotire a sănătăţii. tehnicul superior Bondarenko) să-l îndeplinească până la 31 decembrie 1952118. numărul cursanţilor fiind redus. Autorităţile acordau o atenţie sporită şi mijloacelor de comunicaţie. Timp de aproape un deceniu. învăţământ. care anterior mai fusese pedepsit pentru aceiaşi meteahnă în raionul Taraclia (în 1949). organele de partid şi de stat ale fostei Uniuni Sovietice promovau în teritoriu politica lor de dominaţie. party and state institutions were reestabilished in Nisporeni. Summary After the reocupation of the territory to the east of the river Prut by So- viet troops. propagandă şi agitaţie117. © Ion CHIRTOAGĂ 116 Ibidem. 46. Dubo-viţkaia – agricultură. colectări. Ca şi în anul precedent. All these had serious consequences on the pe- ople’s life from Nisporeni and other localities. through which the local population could be easily economically exploited. f. O altă preocupare a autorităţilor era pregătirea cadrelor de specialişti pentru colhozuri. care admitea încălcări financiare116.de Stat Dimitri Staroborov (născut în 1925. 117 Ibidem. În şedinţa sa din 3 septembrie 1952 secretarii comitetului raional şi-au precizat responsabilităţile. La 3 decembrie 1952 biroul comitetului raional a decis ca în fiecare colhoz să fie organizate cursuri pentru specialişti în frunte cu un membru al cârmuirii gospodăriei agricole. f. Collective farms were created. 126. lucrul cu femeile. 39-40. în Nisporeni se întâreau tot mai mult structurile de partid şi de stat ale regimului totalitar. f. O dată pe lună ur- mau să fie organizate consilii pedagogice. comunicaţii. În col- hozul Şvernik conducătorul cursului de agronomie era Untilă. f. care în anul II de învăţământ 1951-1952 n-a organizat nicio lecţie120. cursurile au fost pregătite insufici- ent. cerându-se condu- cerii domeniului menţionat (şeful biroului radio raional Leibovici. ucrainean. Tupikov – lucru de iluminare în masă. În şedinţa menţionată a mai fost discutat judecătorul Krasnov. participant la cel de al Doilea Război Mondial). Sprijinându-se pe aceste stucturi. f. comerţ. 119 119 Ibidem. 132. 120 Ibidem. It was organized the deportation of wealthy people. 43. which promoted a policy of limiting the rights of the native population and economic oppression. comisariatul militar. cu 5 clase. procuratură. d.

Deşi la nivel republican şi raional a fost creat un sistem de ocrotire a vestigiilor analogic cu cel din alte republici sovietice. Mai mul- te informaţii referitoare la protecţia şi valorificarea monumentelor arheo- logice găsim în lucrarea arheologului Nicolae Chetraru Din istoria arheolo- 1 Elena Ploşniţă. în RSSM el a funcţionat foarte prost. Printre cele raportate la problemele abordate de noi în comunicare vom menţiona. în destinul monumentelor de istorie şi cultură din Moldova de la est de Prut. fapt care s-a soldat cu distrugerea unei părţi impor- tante a patrimoniului istoric şi cultural din acest spaţiu. Chişinău. contradictorie. are loc im- plementarea sistemului sovietic de cercetare. inclusiv a celui arheolo- gic. Pe de altă parte. lucrarea cercetătoarei Elena Ploşniţă consacrată protejării patrimoniului cultural în Basarabia în anii 1812-19401. s-a soldat cu anumite rezultate pozitive. Multe vestigii de arhitectură au fost distruse în procesul de construcţie şi reconstrucţie a ca- pitalei şi a altor oraşe din republică. Pe de o parte. 2003. 176 p. precum şi diverse comori ale arhitecturii populare din oraşele şi satele Moldovei. în care sunt vizate şi aspecte privind destinul patrimoniului arheologic din gubernia ţaristă Basarabia şi Basarabia interbelică. în anii 40-80 ai seco- lului trecut în RSSM au fost sesizate zeci şi sute de cazuri de distrugere a unor vestigii arheologice cu semnificaţie ştiinţifică şi istorică. vom semnala că în ultimii ani subiectele respective au devenit extrem de sensibile în societate. fapt ce a stimulat interesul opiniei publice şi al cercetătorilor faţă de aceste probleme şi a contribuit la apariţia unor noi lucrări în domeniu. autorităţile sovietice au promovat prin intermediul monumentelor de istorie şi al sculpturilor monumentale politici bine determinate de îndoc- trinare politico-ideologică şi de deznaţionalizare a populaţiei autohtone din acest spaţiu. PROBLEME DE PROTECŢIE ŞI VALORIFICARE A VESTIGIILOR ARHEOLOGICE ÎN RSS MOLDOVENEASCĂ (anii 1944-1991) Gheorghe NICOLAEV După reinstaurarea puterii sovietice în RSS Moldovenească. evidenţă şi de protecţie a mo- numentelor care. uneori. Protejarea patrimoniului cultural în Basarabia. ruinate zeci şi sute de vestigii de arhitectură industrială şi civilă. în vara anului 1944 începe o nouă etapă. în primul rând. Accentuând actualitatea cercetării problemelor de protecţie a patri- moniului istoric şi cultural din Republica Moldova. 281 . devastate şi distruse numeroase monumente de cult religios. Au fost închise. Cartier. Ca urmare a promovării unor poli- tici ineficiente în domeniul protecţiei monumentelor. fiind astfel aduse prejudicii serioase întregului patrimoniu istoric şi cultural din Repu- blica Moldova.

Într-un alt studiu.a. Protecţia patrimoniului arheologic. 282 . nr. a Muzeului de An- tichităţi ale Pontului Scitic al lui Ion C. deocamdată. fiind dotaţi cu de- tectoare de metale performante. euro- peană şi internaţională legat de protecţia acestui tip de patrimoniu şi fiind formulate mai multe sugestii privind îmbunătăţirea legislaţiei Republicii Moldova în domeniu. 3 Sergiu Musteaţă. 128-144. precum şi în lucrările cercetătorilor apărute după proclamarea independenţei Republicii Moldova. arheologul Ion Tentiuc face o introducere în istoria problemei şi o radiografiere a stării actuale privind protecţia monumente- lor arheologice în republică5.a. totodată. Sergiu Musteaţă. ş. II (XVII). vol. Unele re- 2 Nicolae Chetraru. p. care a cuprins în aria sa de studiu hotărâri şi legi adop- tate în perioada 1945-2007. că în isto- riografia sovietică din RSSM. Suruceanu din Chişinău ş. Chişinău. fără elucidarea problemelor semnalate nu vom putea eva- lua la justa valoare pierderile suportate de Republica Moldova pe parcursul anilor 40-80 ai secolului trecut în acest important segment al patrimoniului cultural naţional şi nu vom putea stabili cauzele acestor pierderi. nr. vol. fără a fi traşi la răspundere de organele abilitate în domeniu. Sergiu Musteaţă. p. Din istoria arheologiei Moldovei (Basarabia şi Transnistria). Şti- inţa. politică şi economia de piaţă (culegere de studii). nu şi-au găsit o reflectare adecvată problemele legate de protecţia şi valorificarea patrimoniului arheologic din RSS Moldovenească în anii 40-80 ai secolului trecut. Apreciind aportul lucrărilor vizate la elucidarea problemelor legate de protejarea patrimoniu- lui arheologic în republică în etapa actuală. 1994. Arheologia între ştiinţă. 1. care. activitatea unor aşa-numiţi căutători de comori. II. pe parcursul mai multor ani şi-au realizat nestingherit „opera” de distrugere a patrimoniului naţional cultural. 2008. constatăm. cel mai mare flagel constituind. Chişinău. la activitatea Mu- zeului de Antichităţi al Nataliei Sicard din Vadul lui Vodă. Pontos. În mai multe lucrări ale arheologului Sergiu Musteaţă3 sunt cercetate diverse as- pecte privind protecţia patrimoniului arheologic din republică în etapa ac- tuală. Moroşan. 2005. 2008. p. Chişinău. 5 Ion Tentiuc. Studiu comparativ: legislaţia Republicii Moldova şi a Statelor Unite ale Americii. Arheologia între legislaţie şi deontologie: studiu de caz // Arheologia între şti- inţă. sunt făcute referiri interesan- te la obiectele arheologice depistate pe teritoriul Basarabiei şi Transnistriei în secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. 216 p. Aspecte legislative privind protejarea patrimoniului arheologic în Republica Moldova (1945-2007) // Tyragetia. 2004.giei Moldovei (Basarabia şi Transnistria)2. 28-41. cadrul legal şi in- fracţiune // Revista arheologică. 361-369. Suruceanu şi Nicolae N. 2010. 1. Omagiu profesorului Gheorghe Pos- tică. 418-427. p. Pontos. europeană şi internaţională // Studii de istorie veche şi medievală. Chişinău. Unele aspecte legislative privind protejarea patrimo- niului arheologic în Republica Moldova sunt elucidate în lucrarea cercetă- toarei Iulia Postică4. în care este reflectată evoluţia arheologiei Moldovei în perioada 1715-1945. după părerea sa. fiind analizat cadrul normativ prezent în legislaţia naţională. 152 p. la preocupările arheolo- gilor moldoveni Ion C. Chişinău. Protecţia patrimoniului arheologic în legislaţia naţională. 4 Iulia Postică. Evident.

Problemele vizate au fost reflectate şi în presa republicană în mai multe articole semnate de unii specialişti arheologi. în care acesta şi-a expus opiniile critice privind starea activităţii legate de evidenţa. vom analiza procesul de funcţionare propriu-zisă a sistemului de protecţie şi conservare a acestor vestigii ş. în primul rând. Кишинэу. unele dintre care au fost utilizate la scrierea acestei comunicări în calitate de surse de informare. Кишинэу. Зеленчук). inv. Штиинца. 1996. moldoveneşti şi ucrainene asupra duşmanilor. F. этнография и искусствоведение Молдовы: итоги и перспективы. Маркевич. 321-322. după cum am menţionat mai sus. dar incomplet. Памятники археологии // Охрана и использование памятников истории и культуры Советской Молдавии (отв. 283 . ред. f. alături de alte materiale documentare publica- te ori depistate în Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Актуальные проблемы археологических исследований и пропа- ганды достижений // Археология. Г. dar şi de reprezentanţi ai socie- tăţii civile. con- ducerea de partid şi de stat din RSSM a întreprins anumite măsuri în vede- rea implementării sistemului sovietic de protecţie şi valorificare a monu- mentelor de istorie şi cultură.feriri tangenţiale la tema abordată de noi au fost făcute în mai multe lucrări ale arheologilor consacrate cercetării artefactelor descoperite în urma săpă- turilor. ş. Nu ne vom referi la procesul de cercetare a monumentelor prin intermediul săpăturilor arheologice şi de tezaurizare a artefactelor descoperite. Нынку.С. 22. care de fiecare dată atenţiona publicul asupra cazurilor de distrugere parţială ori totală a unor situri arheo- logice. pledând pentru întreprinderea unor măsuri eficiente. 1981. стр. 2848. aceste subiecte urmând a fi elucidate ulterior. 7 Vezi: В.И. Străvechi monumente din Republica Moldova. legate de implementarea sistemului sovietic de protecţie şi de valorificare a monumentelor arheologice. fiind delimitate grupurile de vestigii care se referă la categoria monumentelor de istorie9 şi a celor arhe- 6 И. 15-32. Având în vedere complexitatea problemelor care urmează a fi abor- date. studiile şi lucrările de popula- rizare ale cunoscutului arheolog Ion Hâncu6. în care s-a declarat că toate monumentele de istorie şi arheologie sunt supuse protecţiei de stat. vom urmări procesul de luare în evidenţă sub ocrotirea statului a acestor monumente pe parcursul întregii perioade de cercetare. în cadrul unui alt studiu. Astfel. care să contri- buie la îmbunătăţirea activităţii legate de protejarea monumentelor de cultu- ră în republică. 86-95.a. în comunicarea de faţă vom încerca să elucidăm doar unele aspecte. la problemele abordate de noi s-a referit arheologul V. 9 La categoria monumentelor de istorie au fost atribuite toate monumentele de istorie înăl- ţate în cinstea biruinţei armatelor ruseşti.a. В. 1990. cercetarea şi protecţia monumentelor arheologice din Moldova Sovietică în anii 80 ai secolului tre- cut7. стр. La 31 martie 1945 Consiliul Comisarilor No- rodnici al RSSM a adoptat Hotărârea Cu privire la ocrotirea monumentelor de istorie şi arheologie8. 8 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (În continuare: ANRM). d. în primii ani postbelici. Chişinău. Printre ele menţionăm. 13. Mai detaliat. Markevici în comunicarea sa la Conferinţa Ştiinţifică Naţională a Arheologilor din RSSM (1990). 144 p.

se- liştile). În acelaşi timp. 183 din 22 februarie 1949 Cu privire la îmbunătăţirea ocrotirii monumentelor de cultură11. au fost legate de adoptarea unor hotărâri ale organelor de partid şi de stat din RSSM care. necropolele. mănăstirile şi alte construcţii care au va- loare istorică. În scopul asigurării ocrotirii lor. înregistrării şi întreţinerii monumentelor arheologice şi de istorie12. 2. 10 În calitate de monumente arheologice au fost menţionate aşezările vechi (horodiştile. de cele mai multe ori acestea având aceeaşi denumire. Comitetul a fost obligat să efectueze până la data de 1 mai a aceluiaşi an inventarierea tuturor monumentelor de istorie şi arheologice cunoscute pentru a fi inclu- se în listele de stat ale monumentelor de cultură şi să prezinte peste două luni propuneri privind protecţia acestora. inv. 284 . în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Miniştri al RSSM nr. bisericile vechi. care urma să efectueze inventarierea monumentelor şi să prezinte guvernului listele monumentelor ce urmau a fi luate sub ocrotirea statului. 2. том 2. aproape în toate cazurile. ocrotirea şi utilizarea acestor monumente şi a bunurilor muzeale pe parcursul mai multor ani. casele legate de eve- nimente şi personalităţi istorice. Astfel. artistică şi arhitecturală. În compartimentul doi al instrucţiunilor. raionale şi orăşeneşti au fost obligate să ia sub ocrotire monumentele de istorie şi arheologie aflate pe teritoriul lor şi să numească persoane responsabile de protecţia acestora. precum şi a distrugerii ori deteriorării monumentelor arheologice. F. d. F. În hotărâre se stipula interzicerea dărâmării sau refacerii monumentelor de istorie. raional. constituiau o replică a hotărârilor corespunzătoare luate la nivel unional. inv. modificările care au avut loc în activitatea organelor de stat de nivel republican. f. pe lângă Consiliul Comisarilor No- rodnici al RSSM a fost creată o comisie permanentă. adoptată în conformitate cu hotărârea unională cu acelaşi titlu din 14 octombrie 1948. с. Ulterior. orăşenesc şi local privind protecţia vestigiilor arheologice pe parcursul anilor 40 – mijlocul anilor 80 ai secolului trecut. 95-100. ANRM. ca şi a altor tipuri de monumente. La rândul lor. Un aspect important al hotărârii a fost aprobarea în cadrul ei a Instrucţiunilor cu privire la ordinea evidenţei. d. cu monumentele dedicate personalităţilor istorice. ocrotirea. 1960. Кишинев. plăcile vechi din piatră cu inscripţii. 52. construcţiile defensive. comitetele executive judeţene. 52. se reiterează faptul că întreaga activitate legată de ocrotirea monumentelor şi de supraveghere a întreţinerii lor este atribuită în competenţa comitete- lor executive raionale. care au fost un prim document normativ ce reglementa mai multe aspecte legate de evidenţa. orăşeneşti şi săteşti ale sovietelor de deputaţi ai po- porului. 63-64. aspectele legate de evidenţa. restaurarea şi utilizarea vestigiilor au fost puse în sarcina Comitetului pentru Instituţiile de Luminare Culturală de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSSM. 12 ANRM.ologice10. movilele. stabilindu-se regula prin care aces- tea nu puteau fi dărâmate sau refăcute fără permisiunea comisiei. valurile şi obiectele vechi care au valoare istorică şi ştiinţifică. 2848. 2848. f. 11 Хронологическое собрание законов Молдавской ССР. 96-100.

de asemenea. monumentele istorice din domeniul tehnicii. movile etc. listele erau alcătuite de organele de cultură raio- nale şi orăşeneşti. Toa- te obiectele găsite în urma săpăturilor arheologice urmau să fie predate organelor de cultură locale subordonate Comitetului. Erau. după care erau examinate în cadrul Secţiei Muzeelor şi Ocrotirii Monumentelor a Comitetului. 285 . activiştilor celebri din domeniul şti- inţei.. conform instrucţiunilor. literaturii şi artei. ri- noceri ş.denumirea Relevarea şi evidenţa monumentelor arheologice şi de istorie. fiind fixată ordinea de evidenţă şi aprobare a listelor de stat ale mo- numentelor15. Compartimentul trei al instrucţiunilor. politice şi militare. rămăşiţe ale staţiunilor istorice şi ale aşezărilor. războiul civil din Rusia Sovietică şi Marele Război pentru Apărarea Patriei (sovietice). aşezări urbane vechi. intitulat Ocrotirea monumentelor arheologice. aprobate de comitetele executive la nivel raional şi orăşenesc. au fost enumerate tipurile de monumente incluse în categoria monumentelor arheologice13 şi a celor istorice14 care puteau fi luate în evidenţă şi ocrotite de stat. să contracareze săpăturile neautorizate şi alte acţiuni care puteau duce la distrugerea monumentelor arheologice. construcţii vechi deasupra mormintelor. asigurarea protecţiei monumentelor arheologice respective şi tezaurizarea obiectelor găsite în urma săpăturilor arheologice16. tehnicii. semnate de preşedintele Comitetului şi trimi- se spre aprobare la Consiliul de Miniştri al RSSM. 16 Comitetele executive locale erau obligate să supravegheze prin intermediul organelor de cultură. rămăşiţe ale oraşelor vechi. valuri de pământ. care. 15 Relevarea şi evidenţa monumentelor arheologice şi de istorie. Comitetul înregis- tra fiecare obiect pe un formular special în calitate de monument arheologic sau de istorie. locurile de descoperire a oaselor de animale fosile (mamuţi. Comorile de monede descoperite trebuiau să fie transmise pentru început Filialei Moldoveneşti a AŞ a URSS. corectitudinea şi legalitatea efectuării săpăturilor ar- heologice. După aprobarea listelor. şanţuri de apărare. construcţii pe piloni. care urma să efectueze evi- denţa. de mişcarea revoluţionară. la rândul lor. Realizarea obiectivelor acestei hotărâri privind inventarierea monu- mentelor s-a soldat cu adoptarea Hotărârii Consiliului de Miniştri al RSSM 13 În categoria „monumente arheologice” au fost incluse: movile vechi. trebuia să fie efectuate de către Comitetul menţionat prin intermediul secţiilor de cultură raionale şi orăşeneşti.) şi obiecte vechi. trebuiau să le transmită Muzeului Repu- blican de Istorie şi Studiere a Ţinutului. de construcţia socialistă. desene vechi in- crustate în piatră şi pe stânci. să prevină utilizarea de către populaţie a materialelor de construcţie scoase la iveală în urma săpăturilor la aşezările vechi. cim- itire vechi. descrierea ştiinţifică a comorilor şi să le transmită pentru păstrare aceluiaşi muzeu. monumente memoriale legate de viaţa şi activitatea personalităţilor de vază de stat. apoi avizate de Filiala Moldovenească a AŞ a URSS. urme ale canalelor de irigare şi drumuri. responsabilitatea organizaţiilor care efectuau lucrările respective pri- vind asigurarea ocrotirii vestigiilor şi prevenirea unor eventuale distrugeri sau furturi în timpul săpăturilor. a eroilor poporului. cuprindea ordinea de obţinere a permisiunii (foilor deschise) legate de efectuarea expediţiilor şi a săpăturilor arheologi- ce. 14 În categoria „monumente de istorie” au fost incluse: construcţiile şi locurile legate de cele mai importante evenimente istorice din viaţa popoarelor URSS. În varianta primară. evidenţiate obligaţiile comitetelor executive locale ce ţineau de supravegherea corectitudinii şi legalităţii efectuării acestor săpături. aflate în subordinea acestora. legate de modul de gospodărire şi de viaţă al poporului. necropole şi morminte. artei militare. să asigure protecţia monumentelor respective prin fixarea zonelor de protecţie în jurul monumentelor.a.

том 2. denumirile monumentelor şi culturile arheologice la care se referă acestea. iar la aşezările scitice (seliştea din Ofatinţi. conform însemnărilor din listă. 2. înscri- să în listă ca monument al culturilor tripoliene. Prin această hotărâre a fost aprobată o no- uă listă a monumentelor arheologice ocrotite de stat.din 20 august 1949 Cu privire la aprobarea listelor de stat ale monumentelor arheologice şi istorice şi a măsurilor privind restaurarea şi întreţinerea în bună stare a monumentelor de cultură care nu sunt utilizate în scopuri gos- podăreşti în bază de arendă17.n. с. 2848.n. 19 ANRM. horodiştile „Stohnaia” şi „Revechi” din s. prin care au fost luate în evidenţa de stat 12 monumente arheologice. din lista anterioară 17 ANRM. horodiştea de la Trebujeni. restul erau într-o situaţie nesatisfăcătoare. d. acestea fiind grota paleoliticului mijlociu din loca- litatea Ofatinţi. Saharna. 181. f. inv. 18 Acestea cuprindeau horodiştea şi seliştea din s. precum şi seliştile „Saharna Mare” şi „Valea de Mijloc” din aceeaşi localitate. 286 . f. 381-388. Odată cu lichidarea Comitetului pentru Instituţiile de Luminare Cul- turală de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSSM şi crearea în anul 1953 a Ministerului Culturii al RSSM. seliştile „Sa- harna Mare” şi „Valea de Mijloc” din s. prin care s-a accentuat din nou faptul că de protecţia monumentelor de cultură şi de supravegherea corec- titudinii întreţinerii lor sunt responsabile comitetele executive raionale şi orăşeneşti. avea o im- portanţă unională. precum şi datarea lor se scriu în conformitate cu documentele vremii). d. scitice. toate aceste monumen- te au fost cercetate din punct de vedere arheologic. guvernul a aprobat Hotărârea Cu privire la păstrarea moştenirii culturale şi ocrotirea monumentelor de cultură pe teri- toriul RSS Moldoveneşti din 21 iulie 195320. 53. restul – în cadrul expediţiilor arheologice ale Institutului de Istorie. până la momentul luării sub ocrotirea statului. 181. 2. care. 53. era parţial distrusă de ape şi în urma extracţiei prin sfă- râmare a pietrei. Râbniţa. Conform însemnărilor din aceeaşi listă. raionul Rezina (60-40 de mii de ani î. Кишинев. Jumătate din vestigiile luate la acel moment sub ocrotirea statului se aflau într-o stare bună de conservare. grota paleolitică din Ofatinţi fiind cercetată preliminar în cadrul expediţiei arheologice a Muzeu- lui Republican Etnografic în anul 1946 sub conducerea arheologului G. gro- ta paleolitică de la Ofatinţi. Saharna. Stohnaia. secolele V-III î. 163-164. Re- zina. Ofatinţi. Rezina.). Smirnov19. 2848. raionul Rezina.e. 20 Хронологическое собрание законов Молдавской ССР.18 (aici şi în continuare. inv. F. Astfel.e. F. slave şi al Evului Mediu moldovenesc (denumită ulterior „Orheiul Vechi”) şi 9 aşezări scitice din epoca fierului. o selişte a culturii tripoliene din s. 1960. horodiştile „Saharna Mare” şi „Hulboca” din s. Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti a AŞ a URSS sub conducerea ar- heologului G. Ser- gheev. 183. Stohnaia. precum şi horodiştile „Sa- harna Mare” şi „Hulboca” din aceeaşi localitate) straturile superioare au fost deteriorate prin brăzdări repetate. în faţa Ministerului Culturii fiind puse noi sarcini privind îmbu- nătăţirea activităţii în domeniu.

27. Palanca şi Tudora. Tiraspol. Stohnaia şi seliştile din s. f. Briceni. Râşcani. au fost adăugate trei monumente noi: horodiştea scitică din Butuceni. Orhei. propuneri privind excluderea din activele colhozurilor a terenurilor pe care se găseau monumente arheologice. Saharna. astfel zeci şi sute de monumente arheologice valoroase au rămas fără protecţie pe o perioadă lungă de timp. prin care au fost luate su- plimentar sub ocrotirea statului 50 de monumente arheologice. În timpul deplasării reprezentanţilor Ministerului Culturii în raioanele Râbniţa. 381-388. Olişcani. 1960. Saharna Mică. având la acel moment sub ocrotirea statu- lui doar zece monumente arheologice. Rezina şi patru aşezări sciti- ce: horodiştea „Revechi” din s. 384 din 20 iulie 1955). Un aspect pozitiv al hotă- rârii a fost prevederea care obliga Ministerul Culturii. 24 Staţiunea preistorică din Pădurea Trifăuţi. Stohnaia. staţiunile preistorice din Brânzeni. 287 . Soroca. Ofatinţi. în care se aflau cele zece ves- tigii arheologice. să înainteze guvernului. raionul Rezina. întrucât au cu- prins un număr infim de vestigii. Horodişte. Râbniţa. Totodată. Cahul şi Vulcăneşti II din s. с. Varvareuca. au fost determinate zonele de protecţie la toate monumen- tele luate sub ocrotirea statului. a rămas neschimbată pe par- cursul a 13 ani. Olăneşti. această normă fiind valabilă şi pentru viitor. ministerul. timp de o lună.fiind excluse seliştea tripoliană din s. Ivancea. aşezările preistorice din Cărbuna. Această listă. Suvorov. Însă aceste măsuri au fost nesemnificative. al- cătuită din doar zece monumente arheologice. 23 Staţiunile-grote din Ofatinţi. Astfel. acelaşi raion. împreună cu Ministe- rul Agriculturii şi Aprovizionării al RSSM. 16 ale culturii getice25. 3 ale culturii Cerneahov26. Floreşti. Floreşti. prin care obliga Muzeul Republican Etnografic să instaleze cinci monumente pe locurile unde au fost efectuate săpături arheologice în regiunea satelor Ofatinţi. inclusiv cinci monumente din epoca paleoliticului23. raionul Vulcăneşti. Râbniţa (se repetă din lista precedentă) şi Duruitoarea Veche. Anenii Noi. Peste doi ani Ministrul Culturii al RSSM a emis un ordin (nr. Butuceni şi Trebujeni. 2. Copanca. Ciutuleşti şi Frumuşica. or. marea majoritate a lor rămânând în afara ariei de ocrotire a statului. 2 monumen- 21 Хронологическое собрание законов…. Saharna. fiind asumate obligaţii de protecţie a aces- tora de către organele executive locale21. Horodca. Mateuţi. 2848. Hulboca (toate din raionul Rezina). Alceadar. 6 vestigii din epoca neolitică şi eneolitică24. lucrările urmând a fi executate cu eforturile secţiei de reparaţie din cadrul atelierelor teatrale de producţie ale Ministe- rului Culturii22. 22 ANRM. Rezina şi la Susleni (Orhei). Hânceşti. Orhei şi horodiştile slave din Ţareuca şi Alcedar. Vulcăneşti. Ofatinţi. Edineţ. inv. Saharna. Alcedar. a întreprins anumite măsuri legate de protecţia lor. „Saharna Mare” şi „Valea de Mijloc” din s. Parcani. F. Un nou pas în protecţia monumentelor arheologice în republică a fost făcut odată cu adoptarea Hotărârii Consiliului de Miniştri al RSSM din 28 septembrie 1967 Despre măsurile privind îmbunătăţirea ocrotirii monumen- telor de istorie şi cultură în RSS Moldovenească. 25 Horodiştile şi aşezările din satele Hlijeni. Râbniţa. 64.. Caracuşenii Vechi. d. Lopăţica.

Popăuţi şi Olişcani. acelaşi raion şi staţiunea cu multe straturi şi necropolă aparţinând culturii tripoliene – începutul bronzului din s. După adoptarea de către Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti a pri- mei legi consacrate ocrotirii monumentelor de cultură (din 26 decembrie 1969). Glodeni.te slave timpurii27. Orhei. epoca bronzului. slavă timpurie şi cea a Evului Mediu moldovenesc) şi s. neolitic. la 22 octombrie 1971. nr. Briceni. 27 Aşezările preistorice: staţiunea Mălăieşti. epoca bronzului. aşezările tripoliene ale perioadei medii din s. aşezarea Ru- seştii Noi. cul- tura slavă). 31 Veştile Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti…. slavă şi cea a Evului Mediu moldovenesc). Floreşti. aşezările şi necropolele din s. în noua listă au fost incluse următoarele vestigii: un monument paleolitic (staţiunea în peşteră din s. Prajila. staţiunea din s. Şapte Bani. Râşcani şi Hucea din s. aşezările din satele Brăvi- ceni. 26 Aşezările preistorice din satele Sobari. Floreşti (paleolitic. Larga. Donduşeni. eneolitic. 28 Horodiştile din satele Ţareuca şi Alcedar (ambele se repetă din lista precedentă). Dubăsari. Ane- nii Noi (epoca bronzului. 30 Staţiunile şi aşezările din or. Rezina şi Budeşti. 1971. iar al celor ar- heologice aproape că s-a dublat. mezolitic. 6 din perioada neoliticului şi eneoliticului32. 11. art. Râşcani (paleolitic. Râşcani. Cerneahov. cultura getică şi cultura slavă). În condiţiile valorificării intense şi punerii în circuit a unor noi suprafeţe de terenuri agricole şi lărgirii considerabile a lucrărilor de construcţie în RSSM. Pe lângă alte măsuri în domeniul de activitate în dis- cuţie. epoca bronzului). să elaboreze propu- neri privind declararea Orheiului Vechi drept rezervaţie de stat şi organiza- rea pe teritoriul acesteia a unui complex muzeal. necropola şi aşezarea din c. Râşcani. precum şi din satele Echimăuţi. Hotă- rârea Măsuri privind implementarea Legii RSS Moldoveneşti „Cu privire la ocrotirea monumentelor de cultură”31. Mălăieşti. 29 Aşezările Mălăieştii Vechi şi Stancăuţi din s. Lu- caşeuca. Ţareuca. cât şi în cele rurale. cultura Cer- neahov şi 3 curgane). horodiştea. 288 . Trinca. Edineţ). Soroca. Astfel a fost pusă baza pentru întreprinderea în viitor a unor măsuri concrete privind protecţia şi valorificarea acestui complex unic de monumente ale naturii. Rezina şi Pererâta. hotărârea obliga Ministerul Culturii. mezolitic. Costeşti. Harmaţca. Criuleni. constituind 119 monumente. Hânceşti (paleolitic. creşterea numărului de vestigii arheologice luate sub ocrotirea statului a constituit un pas însemnat în protecţia acestora. 5 monumente ale Evului Mediu moldovenesc29 şi 7 monumen- te complexe (care se refereau la mai multe epoci şi culturi arheologice)30. Calfa. eneolitic. Consiliul de Miniştri al RSSM a aprobat. staţiunea tripoliană timpurie din s. Floreşti şi s. Bri- ceni. împreună cu Ministerul Agricul- turii. Poiana. eneolitic). arheologice şi de arhitectură din Republica Moldova. Raşcov. Pe lângă mo- numentele arheologice luate anterior sub protecţia statului. Buteşti. Orhei (culturile Lucaşeuca. raionul Rezina şi Mereşeuca. un monument ce cuprindea 5 movile funerare cu zidire din piatră din s. Hans- ca. 164. prin care numărul vestigiilor de isto- rie şi cultură luate sub ocrotirea statului s-a mărit esenţial. Râbniţa (paleolitic. Direcţia pentru Turism a RSSM şi Societatea Moldovenească de Ocro- tire a Monumentelor de Istorie şi Cultură (SMOMIC). 6 monumente slave din secolele IX-XII (numite ruse străvechi)28. Hânceşti (culturile getică. atât în zonele urbane. 32 Staţiunea neolitică „Cuţu” din or. Sturzovca.

Rezina. Hârtopul Mare şi Maşcăuţi. unul ce ţinea de cultura Cerneahov (aşezarea din s. s. au locuit în teritoriul dintre Prut şi Nistru. cultura slavă) şi aşezarea „Petruha” din s. lăsând drept urme zeci şi sute de monumente în formă de cetăţi întărite şi aşezări umane. IV-III î. Anenii Noi. Orhei. Gura Bâcului. acelaşi raion (paleolitic. 38 Staţiunile din s. Orhei (cultura getică. 289 . Camenca. precum şi seliştea 1 din s. Orhei şi se- liştea din centrul raional Anenii Noi. Saharna. Isaco- va. Camenca. o aşezare tripoliană din localitatea 33 Aşezarea din s. Ofatinţi. Străşeni. Hânceşti. 3 monumente din epoca bronzului33.e. Slobodca-Şireuţi. Floreşti. Etulia Nouă. sec.e. nu este clar însă cum pu- teau fi protejate vestigiile în discuţie fără a fi localizate şi individualizate. Horodiştea 2 (Stohnaia) din or. Vulcăneşti.n. În acelaşi timp. Dancu. horodiştile „Potârca” şi „Scoc” din s. 5. în afară de staţiunea paleolitică din s. Analizând listele monumentelor arheologice luate sub protecţia sta- tului în RSSM în anii 1949 şi 1953. Rezina şi Poiana-Cunicea. Cârlani. acelaşi raion. în care se menţionează că sub ocrotirea statului sunt luate Valurile lui Tra- ian (de sus şi de jos) şi toate curganele care se află pe teritoriul RSS Moldo- veneşti. s. raionul Rezina. staţiunea cu multe straturi. Donduşeni. Putineşti. Anenii Noi. XI-XIV şi mol- dovenească. Olăneşti şi Purcari. neolitic. 6 din s. seliştea 5 din s. Lipnic şi Horodiştea 1 împreună cu o aşezare din s. cultura slavă timpurie.). Selişte. epoca bronzului. 35 Aşezările 3.e. unu din perioada Hoardei de Aur (horodiştea din s. Furceni. mil. 10 legate de cultura Primului Ţarat Bulgar35. acestea din urmă fiind. Floreşti (paleolitic. Lopatna. În acest caz.n. Soroca). horodiştile din s. V î.. Calfa.n. sec. epoca bronzului. constatăm lipsa menţiunilor cu privire la vestigiile legate de istoria celor mai vechi strămoşi ai poporului român atestaţi istoriceşte în acest spaţiu – a triburilor tracice ale geţilor. Curătura şi „Revaca” din s.e. halstat. două necropole din s. 34 Horodiştea din s. 4 din perioada Evului Mediu mol- dovenesc37 şi 7 monumente complexe (care se refereau la mai multe epoci şi culturi arheologice)38. Ul- mu. 6 ale culturii slave din sec IX-XII36. Trebujeni. tripolie. aşezările 3 din s. cultura ceramicii band-liniare). Tudora şi din satele Caplani. Lucaşeuca şi seliştea 3 din s. mil. Criuleni. Călărăşăuca. Că- uşenii Vechi. Sobari. Hânceşti şi o ne- cropolă din s. luate sub protecţia statului cu grăma- da. Făleşti (neolitic. XV-XVI). Costeşti. din cele 12 monumente luate sub ocrotirea statului la 20 august 1949. horodiştea 2 din s. precum şi din s. Hânceşti). ho- rodiştile din s. altul legat de cultura balcano-dunăreană şi moldove- nească (seliştea 3 din s. V-I î.Varvareuca. staţiunile cu multe straturi din s. aşezările 5 din s.. Chetriş. Stolniceni. 18 legate de cultura getică34 şi unul legat de cultura geto-bastarnă (aşezarea 3 din s. Cişmichioi şi 1 din s. necropolă slavă şi curgan din s. halstat. Donduşeni (neolitic. balcano-dunăreană. Floreşti (neolitic. Rudi. Călăraşi. Astfel. Ulmu şi 1 din s. horodiştile din satele Horodişte şi Cobâlca. Rudi. Ţâra. Slobodca. Hânceşti). cultura tripolie medie). 4. Brăneşti.n. tripolie timpurie şi medie) şi s. Briceni. fără a fi enumerate şi localizate. Brăneşti.. Varvareuca. Orhei (neolitic. Brăneşti. sec. 36 Horodiştile din satele Poiana. la finele listei este o notă de subsol. halstat.e. mil.n. „Cot” şi „Silitra” din s. horodiştea din s. Vulcăneşti. Raşcov şi Caterinovca. valabile în primii douăzeci de ani ai pu- terii sovietice. care în secolele IV-III î. raionul Suvorov (actualmente Ştefan Vodă). I î. Orhei). astfel. 37 Seliştile 7 din s. sec. Orhei. Donduşeni. VI).

290 . 10 se refereau la cultura Primului Ţarat Bulgar din secolele IX-X (în listele ulterioare aceste monumente au fost atribuite culturii balcano-dunăreneă). Una ar fi legată de cunoaşterea insuficientă de către specialiştii arheologi a apartenenţei reale a monumentelor la o cultură sau alta la momentul luării acestora sub ocrotirea statului. în noile liste ale monumentelor ocrotite de stat aprobate în anii 1967 şi 1971 observăm o evoluţie pozitivă în acest sens. În ambele cazuri faptul ar putea avea două explicaţii. nu au considerat bine venită luarea sub protecţia statului a unor vestigii care aparţineau celor mai vechi strămoşi ai poporului român. 16 constituiau vestigii ale culturii getice. După cum s-a menţionat anterior. care. celelalte 9 vestigii au fost înregistrate ca monumente scitice. neolitic. din cele 50 de monumente arheologice noi. Indiferent de cauzele care au determinat situaţia descrisă. În acelaşi context vedem că din cele 119 monumente luate sub pro- tecţia statului la 22 octombrie 1971. În realitate. halstat. inclusiv prin intermediul săpăturilor ar- heologice efectuate în RSS Moldovenească. 349 din 22 octombrie 1971. Trebujeni. 6 poziţii indicau monumente scitice.e. pentru a preveni apariţia eventuală a unor sentimente de „patriotism local” în rândurile populaţiei autohtone. luate sub ocrotirea statului în septembrie 1967. această la- cună ar fi fost parţial lichidată odată cu aprofundarea cunoştinţelor istorice despre populaţiile care au locuit în spaţiul carpato-danubiano-pontic în a doua jumătate a mileniului I î.Stohnaia Rezina şi horodiştea din s. cultura tripoliană. unu Hoardei de Aur. cultura Locaşeuca şi cultura Cerneahov). A doua explicaţie ar putea fi legată de politicile oficiale ale organelor de partid şi de stat din fostele URSS şi RSSM şi de precauţia instituţiilor şti- inţifice şi a organelor de cultură din Moldova Sovietică. epoca bronzului. scitice. iar 14 constituiau monumente complexe ce se refereau în acelaşi timp la două şi la mai multe culturi39. 9 aparţineau Evului Mediu moldovenesc tim- puriu. restul alcătuind 29 de monumente legate de cultura materi- ală a epocilor străvechi (paleolitic. fiind „nevoite” să atribuie monumentele respective la cultura scitică. slave şi al Evului Mediu moldovenesc timpuriu. 13 ţineau de cultura slavilor timpurii.. pe parcursul primi- lor 20 de ani postbelici. 39Calculat de autor în baza Listei monumentelor luate sub ocrotirea statului prin Hotărârea de Guvern nr. Ulterior. care în listele ulterioare au fost de asemenea atribuite culturii getice. fiind incluse ulterior în listele din 28 septembrie 1967 şi din 22 octombrie 1971 drept monumente ale culturii getice. Acelaşi lucru îl sesizăm şi în cazul listei monumentelor aprobate la 21 iulie 1953: din cele 10 vestigii arheologice luate sub ocroti- rea statului. cert este faptul că spre mijlocul anilor ′60 adevărul despre apartenenţa unor vestigii din interfluviul pruto- nistrean la cultura getică nu mai putea fi ascuns sau pus la îndoială. eneolitic. înscrisă ca monument al cul- turilor tripoliene. 43 constituiau vestigii referitoare la cultura geţilor.n. toate aceste vestigii erau monumente ale geţilor. Drept rezultat.

În lista din 8 august 1975. şi conducerii de atunci a Ministerului Culturii al RSSM (ministru Leonid Culiuc. ca şi în lista precedentă. constituind 154 de monumente. Erau studiate monumentele convenabile din punct de vedere politic. inv. căci investigaţiile făcute anterior aveau la bază principiul financiar. 3011. 291 . într-un interviu acordat ziarului Moldova suverană. în schimb. 10. după cum s-a menţionat mai sus. observăm că. până la finele anilor ′80 nefiind aprobate alte liste de acest gen. a reuşit să dirijeze procesul de formare şi aprobare a listelor respective în direcţia firească. cu doar 35 de unităţi mai mult în comparaţie cu lista prece- dentă. când în fruntea Ministerului Culturii se afla un fost lucrător de partid. evident. au persistat în activita- tea organelor de stat din Republica Moldova pe parcursul mai multor dece- nii. în nota de subsol se menţionează luarea sub ocrotirea statului a Valurilor lui Traian (de sus şi de jos) şi a tuturor curganelor care se află pe teritoriul RSS Moldoveneşti. când a fost sesizată o creştere însemnată a numărului de monumente luate sub ocroti- rea statului. dacilor”41. Anton Constantinov (1973-1987). în comparaţie cu perioada precedentă (a doua jumătate a anilor ′60 şi începutul anilor 70 ai secolului trecut). ale geţilor. 42 ANRM. În următoarea listă. fără însă ca acestea să fie enumerate şi localizate şi deci fără a le fi asigurată o protecţie reală. Schimbarea pozitivă care a avut loc în realizarea politicilor de pro- tecţie a monumentelor arheologice în aceşti ani poate fi atribuită. F. fenomenul nu şi-a găsit continuare. 1926. iar către mijlocul anilor ′80 ai aceluiaşi secol numai în zona de nord a republicii 40 Calculat de autor în baza Listei monumentelor luate sub ocrotirea statului prin Hotărârea de Guvern nr. care. numă- rul vestigiilor protejate de stat legate de cultura geţilor a scăzut de la 43 la 26. care. accentuându-se cele slave. observăm o altă situaţie: numărul vestigiilor arheologice luate sub ocrotirea statului s- a mărit cu 35 de unităţi. d. Şi s-a uitat de monumentele statu- lui tracic timpuriu. în conformitate cu reali- zările ştiinţei arheologice din acea perioadă. f. 19. 1967-1973). a constituit 154 de situri. 41 Moldova suverană. afirma: „Numai concepţia ştiinţifică poate da rezultate mari. fapt care a lipsit o mare parte a patrimoniului arheologic din republică de privilegiul de a fi ocrotit de stat. din 8 august 1975. Totodată. într-o anumită măsură. iar al celor legate de cultura slavilor timpurii a crescut de la 13 la 1740. în pofida politicilor antinaţiona- le promovate în domeniul culturii de către conducerea de vârf a organi- zaţiei de partid republicane. În legătură cu politicile vicioase în domeniul evidenţierii şi cercetării monumentelor arheologice. cercetătorul-arheolog Eugeniu Sava. 256 din 8 august 1975. aprobată de Guvernul RSSM la 8 august 1975. şi nu pe cel ştiinţific. 25 august 1994. În condiţiile când deja spre finele anilor 70 ai secolului trecut pe harta arheo- logică a RSS Moldoveneşti erau fixate peste 2 300 de situri arheologice42. Numărul vestigiilor luate sub protecţia statului în no- ua listă. în următorii ani.

45 ANRM. Штиинца. 292 . în urma plantării livezilor şi a altor lucrări sau din cauza apucăturilor hrăpăreţe şi a irespon- sabilităţii oamenilor. luarea sub ocrotirea statului a unui număr atât de mic de vestigii arheologice ne vorbeşte despre atitudinea nepăsătoare şi iresponsabilă a organelor de stat din fosta republică sovietică faţă de moştenirea istorică şi culturală a popu- laţiei autohtone din acest teritoriu. într-o scri- soare a Consiliului de Miniştri al RSSM. semnată de preşedintele acestui organ. A. F. fundamentul citadelei şi turnul de miazănoapte. a Registrului monumentelor ocrotite de stat. constituind 2 696 de uni- tăţi (toate fiind înscrise în categoria monumentelor de însemnătate naţio- nală) sau 52% din numărul total de 5 206 monumente de istorie şi cultură incluse în registru44. a fost desfăcută şi furată podeaua băii din secolele XIV-XV. p. numărul siturilor arheologice ocrotite de stat (incluse în registru) a crescut de peste 17 ori.n. Макет. d. vestigiile ce nu erau luate sub ocrotirea statului. În marea lor majoritate. 2011. Ca şi în cazul altor tipuri de monumente. se menţiona despre distrugerea unor valoroase monumente arheologice de pe teritoriul RSSM în urma con- strucţiei şoselelor. 2848.e. acest unic şi preţios monument de istorie şi cultură fi- ind pe cale de ruinare şi distrugere. 137-38. 27. Luarea în evidenţă sub ocrotirea statului a vestigiilor este doar prima componentă. orăşenesc şi sătesc). cercetate şi transmise generaţiilor viitoare. Ки- шинэу. Chi- şinău. 2. 44 Sergiu Musteaţă. 313. în perioada de cercetare fiind atestate numeroa- se cazuri de distrugere totală sau parţială a vestigiilor în discuţie pe între- gul teritoriu al RSS Moldoveneşti. deosebit de importantă. Acest aspect impor- tant al activităţii de protecţie a monumentelor arheologice s-a dovedit însă a fi la fel de nemulţumitor.au fost evidenţiate 3 193 de monumente importante de acest gen43. Astfel. 1988. care nu-şi îndeplineau obligaţiile privind protecţia acestor monumente şi vizau. Северная зона. După proclamarea independenţei Repu- blicii Moldova şi aprobarea de către Parlament. din 20 aprilie 1959. în activitatea de protecţie a acestora. a obiectivelor cu destinaţie agricolă. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova – probleme de legislaţie şi ma- nagement // Patrimoniul cultural al Republicii Moldova de la realitate la necessitate. fiind furat şi 43 Свод памятников истории и культуры Молдавской ССР. La horodiştea din Butuceni a fost de- montat un rând de piatră al cetăţii getice din secolele III î. în primul rând. şi adresată preşedinţilor comitete- lor executive raionale şi orăşeneşti45. Totodată. f. distrugerile erau cauzate de iresponsabilitatea organelor executive locale (de nivel raional. inv.. în scopul de a fi valorificate. 53. cel mai dificil aspect al acestei ac- tivităţi este asigurarea integrităţii fizice a monumentelor. Deordiţa. în iunie 1993. erau semnalate multiple cazuri de deteriorare sau de distrugere a vestigiilor luate sub ocrotirea statului. с. În astfel de ipostază figura oraşul medieval Orheiul Vechi. unde în anul 1958 au început să fie dezbătuţi pereţii.

7. Gura Camencii-IV. înainte de a fi deteriorate. într-o listă incompletă a monumentelor arheologice şi de arhitectură distruse. 27. tezaurizarea obiectelor găsite în timpul săpă- turilor şi punerea lor în circuitul ştiinţific. Cobani. 488. în cadrul lu- crărilor de extracţie a pietrişului la cariera de lângă râul Prut. Pe cale de dispariţie se aflau monumente de unicat ale paleoliticului superior din s. În cazul în care organele de stat gestionare ale diverselor sectoare de producţie se adresau Ministerului Culturii cu rugămintea de a li se permite proiectarea şi executarea unor lucrări de construcţie pe teritoriile în care se aflau monumente arheologice. prin care ce cerea permisiunea de a dărâma monumentele de arhitectură Gura Camencii-III. ce avea drept rezultat cercetarea lor. Astfel. prin care se solici- ta permisiunea de a dărâma un curgan (val) ce se afla în zona de construcţie a Bazei de producţie a trustului în raionul Căuşeni. din partea Di- recţiei Trustului Moldovenesc pentru Ape şi Ameliorare. Se accentua. unde a fost supusă distrugerii o aşezare tripoliană. Ministerul Culturii îşi dădea avizul pozitiv cu condiţia ca monumentele respective. 3011. raionul Glodeni. Bubuleşti-III. care se soldau cu pierderea definitivă a acestora pentru ştiinţa naţională şi internaţională. Copăceni. proiectele trebuiau să fie avizate în mod obligatoriu de Filiala Moldovenească a AŞ a URSS şi de Ministerul Culturii al RSSM. Aceste şi alte încălcări similare au avut loc. care nu luau niciun fel de măsuri faţă de cei ce nu asigurau integritatea monumentelor. d. Pe data de 16 ianuarie 1968 a venit o altă scrisoare. 293 . ce se aflau în zona de con- strucţie a Combinatului de Panificaţie din orăşelul Ghindeşti. În finalul scrisorii au fost incluse prevederi care obligau comitetele executi- ve raionale şi orăşeneşti „de a întări lucrul de lămurire cu populaţia privind semnificaţia şi importanţa monumentelor de cultură şi de a trage la răs- pundere persoanele vinovate de distrugerea acestora”. aveau loc multiple cazuri de distrugere voluntară a unor astfel de monumente. Bubuleşti-I. F. că la alegerea terenurilor pentru construcţii. raionul Făleşti. alcătuită în cadrul 46 ANRM. de asemenea. Aceste cazuri şi multiple cazuri similare de utilizare a terenurilor în care se aflau vestigii arheologice constituiau o modalitate legală de valorificare a monumentelor arheologice. inv. raionul Flo- reşti. O necropolă din epoca bronzului a fost distrusă în s. de obicei. o astfel de aşezare fiind distrusă şi în s. plantarea livezilor şi pentru alte lucrări ce urmau a fi efectuate în zonele de protecţie a monu- mentelor arheologice. În acelaşi timp. f. să fie studiate complet din punct de vedere arheologic. din cauza iresponsabilităţii comitetelor executive raionale şi orăşeneşti. Raşcov (Camenca). în ambele cazuri permi- siunea fiind obţinută cu condiţia cercetării complete a acestor monumente din punct de vedere arheologic46. Un astfel de exemplu este scrisoarea Comitetului de Stat pentru Produse Cerealiere şi Combinate către Ministerul Culturii al RSSM din 5 ianuarie 1968.semnul memorial din marmură al monumentului ocrotit. după cum se menţiona în scrisoare. 25.

au avut loc din cauza faptului că cele mai multe dintre ele. Chişinău. tot în raionul Rezina s-a nivelat cetăţuia ridica- tă în secolele X-XI. O bună parte din aceste şi alte cazuri de distrugere a monumen- telor arheologice. ca şi a altor tipuri de monumente. uzinelor şi fabricilor. Cu aceeaşi ocazie. 2848. La un caz de acest gen se referea şi arheologul Ion Hâncu. care. 294 .n. În urma construcţiei intense a com- plexurilor zootehnice. despre distrugerea mai mul- tor curgane-necropole prin brăzdări repetate în raionul Anenii Noi şi des- pre construcţia unei ferme de porci pe teritoriul horodiştii din Echimăuţi (Rezina)47. preconizat ca parte integrantă a Codului de monumente unional în mai multe volume. 741. care la finele lunii august a aceluiaşi an a discutat chestiunea Cu pri- vire la respectarea cerinţelor legislaţiei şi îndeplinirea obligaţiilor de pro- tecţie de către instituţii şi organizaţii care arendează monumente de istorie şi cultură. a unor scrisori din partea guvernului adresate co- mitetelor executive raionale şi orăşeneşti cu cerinţa de a lua măsuri ferme pentru a curma practica de distrugere a vestigiilor arheologice. în in- formaţie se menţionează prezenţa în aceste trei raioane a unui număr mare 47 ANRM. f. Ştiinţă şi Cultură a Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. raionul Rezina. în una din lucrările sale. şi a celor două legi adoptate privind protecţia monumentelor (una în decembrie 1968 şi alta în decembrie1977). scria următoarele: „Când s-a dat dispoziţia de a nivela dâmburile. d. a fost distrusă cetatea cunoscută sub denumirea Saharna Mică. în urma nivelării terenurilor au fost distruse parţial sau complet sute de vestigii culturale rămase de la oamenii care au locuit pe aceste meleaguri cu sute şi mii de ani în urmă. activitate desfăşurată începând cu anul 1975 în legătură cu pregătirea Codului mo- numentelor de istorie şi cultură din RSSM. nefiind luate sub ocrotirea statului. De asemenea. 1996.e. raionul Râbniţa. aprobate pe parcursul anilor 40-70 ai secolului trecut. prezentată la 15 august 1979 Comisiei pentru Învăţământ. În pofida mai multor decizii guvernamen- tale. inv. a lacurilor şi hidrocentralelor. nu aveau zone şi semne de protecţie. lângă satul Saharna. 48 Străvechi monumente din Republica Moldova. în urma efectuării samavolnice a unor lucrări de pământ. raionul Râşcani. Arc. aflăm şi despre distrugerile aduse peşte- rii din s. zidită în secolele IV-III î. F. pe lângă deteriorările de la Orheiul Vechi menţionate mai sus. care se afla în preajma satului Echimăuţi”48. p. În informaţie sunt prezentate unele rezultate ale activităţii Acade- miei de Ştiinţe în vederea evidenţierii şi cercetării în raioanele de nord ale republicii (Camenca. 23. Râbniţa şi Rezina) a vestigiilor strămoşeşti. situaţia pri- vind protecţia monumentelor arheologice a continuat să se agraveze şi pe parcursul anilor 70 ai secolului trecut.Secţiei Cultură şi Instruire a Guvernului în 1967. 123. despre aruncarea în aer a două peşteri-staţiuni paleoliti- ce din localitatea Duruitoarea. 10. Ofatinţi. Despre situaţia precară existentă în domeniul protecţiei monumente- lor arheologice ne vorbesc concludent materialele inserate în Informaţia Secţiei de Etnografie şi Arte a AŞM.

Cerceta- rea în natură efectuată doar asupra horodiştilor a scos la iveală următorul tablou: din 15 cetăţi străvechi.n. N. iar va- lurile de apărare ale horodiştii slave din secolele IX-XII cu o înălţime de 2-3 metri de lângă s. 11. F. d. Popăuţi şi horodiştea getică din secolele IV-III î. din Saharna au fost ruinate sub motivul valori- ficării terenurilor virane (pustii)”49.n. iar 2 parţial. Astfel.e. inclusiv 9 selişti şi horodişti şi 133 de curgane. nu şi curganele. Ocniţa de la graniţa cu RSS Ucraineană. horodiştea a fost complet distrusă în urma lucrărilor la cariera de nisip. spre exemplu.n.n. iar zeci de alte curgane se distrugeau treptat în urma arăturilor. 5 erau distruse com- plet. Rezina au fost năruite în timpul construcţiei unor complexuri (ferme) de creştere a animalelor. luate în evidenţa de stat. horodiştea slavă din secolele IX-XII din s.. În raionul Râbniţa au fost luate sub ocrotirea statului o staţiune pale- olitică în peşteră şi horodiştea din secolele IV-III î. după care au fost arate şi semănate. La horodiştea din secolele IV-III î. fixat lângă aşezarea paleolitică. Cercetarea în natură a monumentelor a arătat că staţiunea din peşteră se distrugea treptat.e. iar ho- rodiştile slave din secolele IX-XII din satele Ţareuca şi Olişcani şi horodiştea getică din secolele IV-III î. la acel moment „pe întreg teritoriul republicii erau luate sub ocroti- rea statului 39 de horodişti.e.de monumente arheologice care. situată pe teritoriul gospodăriei colective Vladimir Ilici din s. instituţiile şi 49 ANRM. (ambele în s. fila 84.). Raşcov. După cum se menţionează în informaţia în cauză.n. Teritoriul horodiştii din secolele IV-III î. de lângă s. În raionul Rezina au fost luate sub ocrotirea statului 38 de monumente arheologice. 82-84. Menţionăm. 2948. Semne de ocrotire aveau doar seliştile şi horodiştile. de lângă or. Ofatinţi) şi 118 curgane. Cercetarea în natură a vestigiilor a arătat că din nu- mărul total al monumentelor arheologice luate sub ocrotirea statului. Semnul de ocrotire instalat de Ministerul Culturii pentru horodiştea distru- să în cadrul lucrărilor la cariera de nisip a fost. au scos la iveală următorul tablou al „protecţiei” acestora: „În raionul Camenca au fost luate sub ocrotire 142 de monumente (împreună cu curganele – Gh. de asemenea. Excepţie făcea doar curganul situat pe teritoriul gospodăriei colective Rasţvet din s. pentru orice eventualitate. Caterinovca a fost plantat cu arbuşti de pădure. că distrugerea multor monumente arheolo- gice era legată şi de faptul că cei care conduceau organizaţiile. horodişti şi necropole şi 19 curgane. 239. Cunicea (gospodăria colectivă Congresul XX al PCUS) au fost nivelate cu buldozerul. 295 . la care semnul de ocrotire a fost instalat de către organele de protecţie a mo- numentelor din Ucraina. inclusiv 19 selişti. a fost distrus valul de pământ cu înălţimea de 2-3 metri.e. 50 Ibidem. fiind cercetate în natură. 57 de movile ale curganelor au fost dărâmate complet. f. dintre care în ultimii ani în diferite raioane ale Moldovei au fost distruse total sau parţial 12 astfel de monumente”50. inv. 28 de curgane şi 3 horodişti au fost distruse total sau parţial în urma efectuării lu- crărilor de pământ.e.

unele vestigii fiind distruse complet. Totodată. 84. Din Informaţia Ministerului Culturii al RSSM. 45. crimă! // Moldova socialistă. Cazurile de distrugere a monumentelor s-au perpetuat şi în a doua ju- mătate a anilor 80 ai secolului trecut. toate din raionul Rezina. Ţareuca. Popăuţi. controlul insuficient din par- tea Ministerului Culturii al RSSM şi atitudinea pasivă a organelor executive locale au condus la pierderea unei părţi considerabile a patrimoniului arheo- logic din republică. luate sub ocrotirea statului prin hotărâri de guvern. ca şi în anii precedenţi. Astfel. d. mii de monumente de acest gen. raionul Donduşeni şi Alcedar. f.întreprinderile pe teritoriul cărora se aflau aceste vestigii nu aveau cu- noştinţă despre existenţa lor. şi Calfa. Printre ele amintim devastarea unor monumente din cadrul Rezer- vaţiei de Stat Orheiul Vechi. erau sortite distrugerii şi ruinării. Ministerul Culturii încheia contracte de ocrotire a monumentelor doar în cazul celor de însem- nătate republicană şi unională52. luate sub ocrotirea statului. Borziac. care constituiau un iz- vor preţios de studiere a istoriei românilor din Moldova. cele mai multe dintre ele. după cum a afirmat viceministrul culturii B. 239. instalarea semnelor de ocrotire şi încheierea contractelor şi angajamentelor de protecţie a acestora51. Şti- inţă şi Cultură a Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. una era distrusă parţial (Cunicea. raionul Glo- deni şi altele)53. Conform documentului. raionul Cernenco) s-au păstrat în ordi- nea cuvenită.n. raionul Edineţ şi aşezarea Cernea- hov de la Trinca.02. raionul Anenii Noi). Pe teritoriul republicii la acel moment au fost evidenţiate circa 50 de cetăţi de pământ getice din secolele IV-III î. Încălcarea legislaţiei din partea acestora. 11. Ministe- rul Gospodăriei Silvice şi Ministerul Producţiei Materialelor de Construcţie al RSSM. 52 Ibidem. acestea fiind Gosagroprom. acelaşi raion. Cobani. 296 . organele republicane şi raionale competente nu au efectuat lucrul necesar pentru determinarea zo- nelor de protecţie. F. inv. altele aflându-se în stare de distrugere treptată. fiind datorate indiferenţei şi iresponsabilităţii organelor executi- ve locale. raionul Camenca) şi doar două (Rudi. f. 53 I.1987). Sub ocrotirea statu- 51 ANRM. aflăm despre situaţia deplorabilă în care se găseau monumentele arheologice în acea perioadă. 27 martie 1988. despre care vom scrie mai detaliat într-un studiu aparte. patru erau distruse com- plet (Echimăuţi. În informaţie sunt indicate instituţiile principale care au cauzat cele mai mari pagube monu- mentelor arheologice din acea perioadă. care nu erau incluse în lista celor ocrotite de stat.. Indiferenţă? Nu. aşezarea tripoliană din s. pregătită în le- gătură cu discuţia în cadrul Colegiului acestui minister a chestiunii Cu privire la starea şi modul de utilizare a monumentelor de istorie şi cultură în educaţia comunistă a truditorilor (17. 2948. precum şi distrugerea unor vestigii unice din nordul Moldovei aflate sub protecţia statului. Biriucov la şedinţa Comisiei pentru Învăţământ. ca urmare a lărgirii carierelor pentru extracţia calcaru- lui (aşezarea paleolitică de la Hordineşti. În informaţie se menţionează că din şapte ho- rodişti slave străvechi.e.

Pe teritoriul Repu- blicii Moldova se păstrează două fragmente importante: Zidul de Jos şi Zidul de Sus. Din 27 de curgane existente în or. Primul este datat în secolul al III-lea. Într-o stare de ru- inare intensă se găseau o serie de monumente din rezervaţia-muzeu „Orheiul Vechi” şi construcţia unică de apărare din pământ din sudul republicii „Valul lui Traian”54. către est în Buceag. Din 50 de astfel de aşezări cunoscute către mijlocul anilor 80. Uc- raina (stema uezdului Cahul. după cum s-a menţionat. întrucât Academia de Ştiinţe a Moldovei. vicepreşedintele Prezidiului Societăţii Moldoveneşti de Ocrotire a Monumentelor de Istorie şi Cultură (SMOMIC). aces- te prevederi nu se respectau. Cimişlia şi Leova. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. şi-au asumat obligaţii de protecţie faţă de gos- podăriile pe teritoriul cărora se află valul. 1979) 297 . Ion Bitoleanu. construcţia lui fiind atribuită regelui got Athanaric (Peter Heather. I. din Basarabia ţaristă. Bucureşti. Markevici în luarea sa de cuvânt la Conferinţa Republicană a Secţiei de Etnografie şi Artă a AŞM din 8-9 august 54 Conform informaţiei din enciclopedia liberă Wikipedia. conform informaţiei. Se întinde pe 120 km de la Nistru. în raportul său la Plenara a III-a a acestei organizaţii (iunie 1987). a fost şi mai categorică. Deşi organele de stat au întreprins anumite măsuri de protecţie a Valului lui Traian (au efectuat cartografierea valului. au de- terminat zonele de ocrotire. afirmând: „O pierdere irecu- perabilă pentru ştiinţa şi cultura Moldovei este distrugerea horodiştilor cultu- rii getice. în Chiţcani. G.lui însă se aflau doar 17 dintre ele. The Goths. restul fiind distruse în procesul de con- strucţie a unor obiective industriale şi civile. inclusiv a celor ce ţineau de cultura geţilor. O serie de cazuri de distrugere a unor vestigii arheologice valoroase au fost enumerate de către cercetătorul V. monumentul continuând să fie expus distruge- rii totale. către începutul anului 1987 s-au păstrat doar 7…”. lângă Tighina. printre ele fiind şi cele din satele Ofatinţi (Râbniţa) şi Duruitoarea (Râşcani). Zidul de Sus (sau Zidul lui Greuthungi) este atribuit goţilor lui Greuthungi (secolul al IV-lea). în august 1984 la nivel raional au fost luate decizii privind interzicerea mişcării mijloacelor de transport pe terasamentul valului şi a aratului pe terenurile din zonele de protecţie). p. abia în 1971. Gozalova. oprindu-se la limanul Sasic (Cunduc) în Tatarbunar. până la Prut. prezenta Zidul lui Traian). În condiţii critice se găseau peşterile şi grotele în care au locuit primii oameni de pe meleagurile noastre. nu prezentase Ministerului Culturii concluziile ex- perţilor asupra celorlalte 33 cu descrierea exactă a locului unde se aflau pen- tru a fi luate sub protecţie. Se întinde pe 126 km de la localitatea Vadul lui Isac de pe Prut. sub ocrotirea statului au fost luate doar 17. Referindu-se la soarta vestigiilor arheologice din RSSM. iar celelalte 33 au fost practic şterse de pe faţa pământului. (Bibliografie: Adrian Rădulescu. 100). traversând actualele raioane Căuşeni. Valul lui Traian este un complex de fortificaţii vallum aflate pe teritoriul României. Chişinău. la care s-a dis- cutat problema Cu privire la restructurarea activităţii Societăţii Moldoveneşti de Ocrotire a Monumentelor de Istorie şi Cultură în lumina hotărârilor Plenarei CC al PCUS din ianuarie 1987. Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare: Dobrogea. fiind con- struit pentru apărarea frontierei împotriva atacurilor hunilor. acesta din urmă fiind luat sub ocrotirea statului. oraşul Leova. în raionul Cahul. Moldovei şi Ucrainei.

Маркевич. care timp de 12 ani opărea nutreţuri pentru vite şi stingea var într-un cazan cimerian. Printre exemplele menţionate figurează cazul când un mecanic de tractor din sudul Moldovei a găsit o grivnă de aur. de ameliorare a solului. 1990. Se relatează. 86-95. fiind schimbată ulterior pe cârlige de prins peşte. Кишинэу. И. În consecinţă. a drumurilor şi şoselelor. Актуальные проблемы археологических исследований и пропа- ганды достижений // Археология. după care. le-a arătat elevilor şi le-a pus înapoi în grămadă. Un alt caz se referă la curganul devastat de lângă localitatea Taraclia. a depus-o în depozit.1989. 56 Ibidem. a scos la suprafaţă o imensă comoară din epoca bronzului. de reabi- litare a fondului forestier. Dânsul a adunat comoara şi a adus-o la cârmuire. din care au fost scoase mai multe podoabe de argint aurite. inclusiv săbii din foi de bronz. cercetare şi protecţie a monumentelor arheologice din Moldova Sovieti- că55. SMOMIC şi Academia de Ştiinţe a Moldovei planurile urbanistice şi proiectele de construcţie în localităţile urbane şi în alte localităţi din republică în scopul asigurării moştenirii istori- co-culturale şi păstrării patrimoniului istorico-arheologic. Tot aici aflăm despre o locuitoare din orăşelul Ştefan Vodă. de asemenea. podoabe şi altele. 90. la indicaţia preşedintelui. în cadrul căreia şi-a expus opiniile critice privind starea activităţii de evi- denţă. с. Necesitatea coordo- 55 Vezi: В. plantare a livezilor şi a al- tor lucrări cu destinaţie agricolă în localităţile în care se aflau astfel de vesti- gii. vârfuri de suliţe. Sărata Veche (Făleşti): persoana care conducea tractorul. topoare celtice. Штиинца. După cum s-a menţionat anterior. în Hotărârile Gu- vernului RSSM privind protecţia monumentelor nu au existat prevederi care ar fi reglementat chestiunile legate de proiectarea şi construcţia obiectivelor industriale şi civile în localităţile în care se aflau vestigii strămoşeşti. despre distrugerea unei preţioase comori arheologice în s. con- stituită din sute de piese. fără avizarea proiectelor de către organele responsabile de protecţia mo- numentelor. care a luat unele obiecte din comoară. p. o lingură de aur şi alte obiecte din metale preţioase. этнография и искусствоведение Молдовы: итоги и перспективы. fără să anunţe organele abilitate. o parte nimerind pe mâna persoanei care strângea vechituri. inclusiv arheologice. Până la mijlocul anilor 60 ai secolului trecut. De aici piesele au fost luate una câte una pentru utilizarea la ciocane de sudat. una din cauzele distrugerii mai mul- tor monumente arheologice în republică a fost efectuarea lucrărilor de con- strucţie a obiectivelor industriale şi civile. 298 . a tăiat-o în mai multe bucăţi şi a înce- put să le vândă în calitate de material pentru protezarea dinţilor. din această comoară nu s-a ales nimic56. Nu a sesizat valoarea comorii nici profesorul de istorie. arând câmpul cu un plug de plantat. la turnarea rulmenţilor pen- tru tractor. Abia în Hotărârea Guvernului din 28 septembrie 1967 Despre măsurile privind îmbunătăţirea ocrotirii monumentelor de istorie şi cultură în RSS Moldovenească a fost inclusă prevederea care obliga Departamentul de Construcţie Gosstroi al RSSM şi toate instituţiile de proiectare din republică să coordoneze cu Ministerul Culturii al RSSM.

La rândul lor. pentru a preveni distrugerea vestigiilor. 59 Fapt menţionat de către directorul Agenţiei Naţionale Arheologice. p. Civilizaţiile de sub… Republica Moldova // Timpul. SMOMIC a fost scoasă din lista organizaţiilor cu care trebuiau coordonate aceste proiecte. după cum spun specialiştii. Ulterior. care în RSSM au luat o amploare mai mare în anii 60-70 şi în prima jumătate a anilor 80 ai secolu- lui trecut. în anumite cazuri. a lacurilor de acumulare. inclusiv relevarea şi cercetarea acestora. instituţiilor. identificarea aşezărilor arheologice şi cercetarea lor în urma săpătu- rilor. provin anume din acele săpături de salvare59. trebuiau să finanţeze din contul lor lucrările legate de prospectări- le de teren. Cele mai reprezentative materiale arheologice din Muzeul Naţional de Istorie al Republicii Moldova. Vlad Vornic. proiectele de construcţie urbană şi civilă şi de amenajare a teritoriului trebuiau să fie coordonate cu Ministerul Culturii al RSSM. aceste măsuri urmând a fi întreprinse din contul organizaţiilor care efectuau lucrările. SMOMIC şi Academia de Ştiinţe a Moldovei. 39) cu titlul Asigurarea păstrării monumentelor de istorie şi cultură în procesul de efec- tuare a lucrărilor de construcţie şi a altor lucrări. a drumurilor. том 3. 552. ştiinţifică sau artistică. de amenajare a terenurilor. în Legea RSSM Cu privire la ocrotirea monumentelor de cultură din 26 decembrie 1969 (art. în comun cu cele care stipulau obligaţia întreprinderilor. 11) şi 27 decembrie 1977 (art. În caz de descoperire în procesul efectuării lucrărilor de construcţie a unor obiecte arheo- logice şi a altor obiecte ce aveau valoare istorică. 57 Conform Hotărârii Guvernului din 28 septembrie 1967. 1 noiembrie 2013). acestea urmând a fi continu- ate doar cu permisiunea organelor responsabile57. de ameliorare. de construcţie a dru- murilor şi alte lucrări care puteau provoca daune monumentelor urmau să fie efec- tuate doar cu acceptul organelor de stat responsabile de protejarea monumentelor şi după luarea măsurilor necesare care să asigure protecţia monumentelor. 58 Свод законов Молдавской ССР. în care se stipula că lucrările de construcţie a obiectivelor industriale şi civile. 36). din care însă a fost ex- clusă Academia de Ştiinţe a Moldovei. fixarea şi predarea obiectelor găsite către muzee sau în alte fonduri de păstrare de stat. SMOMIC a fost reintrodusă în această listă. între- prinderile. 299 . 36). au impus regula conform căreia întreprinderile şi organizaţiile care efectuau lucrări de amploare legate de construcţia imobilelor. 11).nării proiectelor de construcţie şi de amenajare a teritoriului în localităţile în care se aflau monumente a fost fixată în legile RSSM cu privire la ocrotirea mo- numentelor de istorie şi cultură aprobate la 26 decembrie 1969 (art. În ultima lege a fost adăugat un nou articol (nr. mutarea lor. precum şi alte tipuri de lucrări. În noua lege din 27 de- cembrie 1977 (art. într-un in- terviu acordat ziarului Timpul (vezi: Vlad Ţurcanu. instituţiile şi organizaţiile erau