You are on page 1of 4

9.

ROMÂNIA ÎN PERIOADA ,,RĂZBOIULUI RECE”

Ȋn a doua jumătate a secolului al XX-lea, între 1947-1991, în contextul sfârşitului celui de-al Doilea
Război Mondial, în relaţiile internaţionale se manifestă o rivalitate deschisă între S.U.A şi U.R.S.S. şi aliaţii
lor, cunoscută sub numele de Războiul Rece.
Se vor opune pe plan mondial două mari blocuri politice, cel comunist, dominat de U.R.S.S. şi cel
democratic, dominat de S.U.A.
Ȋncă din 1946, premierul britanic Winston Churchill semnala ridicarea unei cortine de fier, care va
împărţi Europa în două.
După 1962, U.R.S.S. se declară în favoarea unui nou concept, în relaţiile internaţionale, al
coexistenţei paşnice, ce a presupus destinderea raporturilor dintre S.U.A. şi U.R.S.S., urmare a crizei
rachetelor, din 1962, din Cuba. Chiar şi aşa însă, rivalitatea dintre cele două mari puteri continuă să se
manifeste.
Ȋn 1985, preşedintele U.R.S.S., Mihail Gorbaciov propune statelor comuniste o reformare a sistemului
prin punerea în aplicare a două reforme: glasnost (deschidere, transparenţă în relaţiile internaţionale) şi
perestroika (restructurarea sistemului economic comunist). Favorizat de politica de reforme, blocul comunist
se va prăbuşi în 1989, iar în 1991 U.R.S.S. se va destrăma, punând astfel capăt Războiului Rece.
Forme de manifestare a Războiului Rece:
1. economice:
se manifestă două mari politici economice: economia centralizată, dirijistă, de stat şi eco-
nomia de piaţă, liberă, capitalistă;
 fiecare sistem politic îşi creează propriile instituţii reprezentative: 1949, C.A.E.R. (Consiliul
de Ajutor Economic Reciproc pentru blocul comunist, înfiinţat ca reacţie la Planul Marshall
din 1947, prin care S.U.A. acorda ajutor financiar ţărilor europene pentru a nu se lăsa pradă
influenţei sovietice) şi în 1957, C.E.E (Comunitatea Economică Europeană, a statelor
democratice).
2. politico-militare:
 confruntare politico-ideologică între sistemul politic totalitar comunist şi cel al democraţiei
liberale;
 confruntare între blocurile militare: N.A.T.O. (creat în 1949 de statele democratice) şi Pactul
de la Varşovia (creat în 1955 de U.R.S.S. pentru blocul comunist);
 conflicte şi crize militare: 1950 - războiul din Coreea (Coreea de Nord, comunistă, atacă
Coreea de Sud), războiul din Vietnam (1959-1975, generat de scindarea Vietnamului în Viet-
namul de Nord şi cel de Sud), criza cubaneză din 1962, 1967 — conflictele israeliano-arabe
(S.U.A. susţine Israelul, iar U.R.S.S. statele arabe) şi agresiunea sovietică în Afganistan din
1979.

1
ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ÎN A DOUA JUMĂTATE A SEC. XX

Ȋn evoluţia politicii externe a României în perioada Războiului Rece se pot distinge trei etape
definitorii:
1. Perioada subordonării totale faţă de Uniunea Sovietică;
 Ȋn urma a celui de-al Doilea Război Mondial s-a instaurat în România regimul comunist, ţara fiind sub
ocupaţie militară sovietică încă din 1944.
 Tratatul de pace de la Paris, din 1947 accentuează dependenţa economică a României faţă de
U.R.S.S. prin plata unei imense datorii de război către U.R.S.S.
 Înlăturarea monarhiei, în decembrie 1947, şi adoptarea Constituţiei comuniste, în 1948, înscriu
România ireversibil ȋn sfera U.R.S.S., care va domina atât viaţa politică internă, cât şi cea externă.
 Din 1948, România, prin stalinismul promovat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, se va subordona total
faţă de U.R.S.S. în acest sens, înconflictul ideologic legat de modelul comunist care trebuia urmat, dintre
liderul comunist al Iugoslaviei, Iosif Tito, şi Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a aflat de partea lui Stalin.
 Tot în 1948, România semnează Tratatul de prietenie şi asistenţă mutuală cu U.R.S.S.,ceea ce
permite amestecul U.R.S.S. în problemele de securitate a statului român.
 România face parte, încă din 1949, din C.A.E.R. In 1955, România este membru fondator al
Pactului de la Varşovia şi, în acelaşi an, aderă la Organizaţia Naţiunilor Unite-1955.
 Decesul lui Stalin, în 1953, nu a determinat o schimbare majoră a României faţă de U.R.S.S. Ast-
fel, în 1956, în contextul revoluţiei anticomuniste din Ungaria, Dej a acordat sprijin militar trupelor sovie-
tice pentru înăbuşirea revoltei. Liderul revoluţiei anticomuniste maghiare, Imre Nagy, a fost reţinut
şi judecat la Bucureşti. Această atitudine de supunere faţă de Moscova va duce la retragerea, în 1958,
a trupelor sovietice din România.
 Regimul stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a subordonat România faţă de interesele Moscovei,
României fiindu-i grav încălcată independenţa, aşa cum reiese şi din Constituţia din 1952, constituţie din
care lipsesc prevederile referitoare la independenţa şi suveranitatea statului.

2. Perioada distanţării de Uniunea Sovietică;


După moartea lui Stalin, în 1953, şi retragerea trupelor sovietice din România, în 1958, regimul politic
de la Bucureşti iniţiază o politică de detaşare faţă de U.R.S.S. atât pe plan intern, cât şi în politica externă.
Gheorghe Gheorghiu-Dej începe şi Nicolae Ceauşescu continuă distanţarea de Moscova prin reluarea
legăturilor diplomatice şi culturale cu Occidentul şi chiar impunerea valorilor naţionale prin promovarea
naţional- comunismului.
 După 1960, comerţul românesc extern se reorientează spre Europa Occidentală.

2
 în 1961, legaţiile Marii Britanii şi ale Franţei sunt ridicate la rangul de ambasade.
 Ȋn 1963, Gheorghe Gheorghiu Dej face o vizită în Iugoslavia şi încheie un acord pentru construirea
complexului hidroenergetic de la Porţile de Fier.
 Anul 1964 a marcat detaşarea în plan economic şi politic faţă de U.R.S.S. prin:
 respingerea Planului Valev (economia României trebuia să se specializeze pe producţie petrolieră şi
agrară);
 emiterea Declaraţiei Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.), prin care se afirmă independenţa
României faţă de politica Moscovei.
Odată cu venirea la conducerea României a lui Nicolae Ceauşescu, se continuă şi se accentuează
distanţarea României faţă de U.R.S.S.
 în 1967, în contexul războiului de 6 zile arabo-israeliean, România refuză să adopte poziţia
Tratatului de la Varşovia, potrivit căreia Israel este declarat stat agresor şi îşi proclamă neutraliatatea
devenind chiar stat mediator în acest conflict.
 în acelaşi an, 1967, România este singurul stat din blocul comunist care recunoaşte Republica
Federală Germană, stat cu regim politic democratic.
 în 1968, în contextul revoluţiei anticomuniste din Cehoslovacia, Primăvara de la Praga, România
refuză participarea la reprimarea revoluţiei alături de trupele Pactului de la Varşovia. Ȋn urma acestei acţiuni,
prestigiul României şi al lui Nicoale Ceauşescu pe plan internaţional a crescut foarte mult, România fiind
văzută ca un stat comunist reformator.
 Ȋn aceste condiţii, o serie de importanţi oameni politici vor face vizite la Bucureşti (Charles de
Gaulle, preşedinte al Franţei, Richard Nixon, preşedinte S.UA), iar Fondul Monetar Internaţional şi
Banca Mondială încep tratative cu România pentru aderare la aceste organisme monetare internaţionale.
 In 1971, Nicolae Ceauşescu face o vizită în China comunistă condusă de Mao Zedun şi a fost
impresionat de manifestaţiile grandioase care se făceau în cinstea liderului chinez, ceea ce va duce la
impunerea „ revoluţiei culturale”.
 In 1975, în cadrul Conferinţei de la Helsinki (pentru securitate şi cooperare în Europa), România
contribuie activ la impunerea unor principii de relaţii internaţionale. Deschiderea politică a României a avut
drept consecinţă restructurarea raporturilor comerciale externe, astfel că S.UA va acorda României clauza
naţiunii celei mai favorizate (până în 1988),
 In 1980, România încheie un acord comercial cu Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.).
 In contexul agresiunii sovietice din Afganistan, din 1979, poziţia României va fi una fermă, de
condamnare şi criticare a acestui act al U.R.S.S.
 Anii '80 marchează introducerea unor măsuri severe de austeritate pentru populaţie, cu scopul achitării
datoriei externe a României, Nicolae Ceauşescu dorind încetarea colaborării cu organismele internaţionale.

3
 politica iniţiată de Ceauşescu după anii '80 a reprezentat şi începutul izolării diplomatice a României.

3. Izolarea diplomatică a României


 Ȋn 1985, liderul U.R.S.S., Mihail Gorbaciov, propune statelor din blocul comunist o reformare a
sistemului, prin punerea în aplicare a două reforme: glasnost (deschidere, transparenţă în relaţiile
internaţionale) şi perestroika (restructurarea sistemului economic comunist). Astfel este introdusă
proprietatea privată limitată asupra pământului, permite apariţia unor mici întreprinderi private, libertatea de
expresie prin încurajarea dezbaterilor publice şi iniţiază o politică de colaborare cu preşedinţii S.UA.
 In 1987, Mihail Gorbaciov face o vizită in România şi are o întrevedere cu Nicolae Ceauşescu pe tema
politicilor reformatoare. Nicolae Ceauşescu însă refuză aplicarea acestor reforme în cadrul sistemului
comunist din România, acesta fiind singurul stat din blocul comunist cu o asemenea atitudine.
 Prestigiul internaţional de care s-a bucurat România este acum înlocuit cu izolarea diplomatică, cu atât
mai mult cu cât regimul Ceauşescu a închis accesul populaţiei şi al informaţiilor spre şi dinspre Occident.
 Această politică de izolare internaţională şi aspră austeritate culminează cu începerea revoluţiei din
1989.
Concluzii
România a avut în perioada Războiului Rece atitudini diferite, de la supunerea şi susţinerea
necondiţionată faţă de U.R.S.S., la distanţare şi declararea neutralităţii (războiul de şase zile), până la opoziţie
faţă de Moscova în plan internaţional.
Până la sfârşitul anilor '70, atitudinea României de detaşare de U.R.S.S. a adus beneficii României în
relaţiile cu Occidentul, dar, după 1985, din cauza opoziţiei lui Ceauşescu faţă de reformarea sistemului s-a
creat o imagine defavorabilă României, ceea ce a dus la izolarea ei diplomatică.