You are on page 1of 11

Ministerul Educației al Republicii Moldova

Activitate extracurriculară

”Poezia este dragostea mea dintîi„


Dumitru Matcovschi

“Eu am cîntat, eu cînt și-o să mai cînt


La margine de lume și de țară,
Încet, încet, cu limpede cuvînt,
Străbun pămînt în nouă primăvară.”

Realizat:Pascal Aliona
Pietrosu -20
Scenariu

În mijlocul sălii stă portretul lui D. Matcovschi cu o flacără arzîndă alături. În jurul
portretului un cerc de copii îngenunchind, care au în față luminițe arzînde:

Un elev din mijloc recită poezia Bună dimineața, Moarte

Eu tresar, eu mai tresar: si ma narui in pacate.


bate ora, bate clipa Eu mai sunt, eu inca sunt.
Un Luceafar solitar Eu te strig (auzi?) te strig.
si un huhurez ce tipa Generos, Batranul Marte
Eu tresar, eu mai tresar. ploua stele: pic-pic-pic,
Eu respir, eu mai respir: plua-n pagina de carte
vorbele ingan, greoaie Eu te strig (auzi?) te strig.
Omenirea cimitir. Eu traiesc, eu mai traiesc,
Latra-n ploaie o potaie. sunt aici si sunt departe,
Eu respir, eu mai respir. cresc din viata si descresc:
Eu mai sunt, eu inca sunt. buna dimineata, Moarte!
Singur in singuratate, Eu traiesc, eu mai traiesc!
de pacate ma ascund

Alt elev – Tu trăiești și vei trăi/ Și mereu vei dăinui/ Flacără de adevăr/ Rugăciune către cer/
Pentru liniștea acestei Basarabiei.

Se recită poezia Cine? fiecare copil recită cîte două versuri, ridicîndu-se

Cine are nevoie de-o bură de ploaie


Cine are nevoie de-un plop în odaie?
Cine are nevoie de-o foame de sete?
Cine are nevoie de-un zid la perete
Cine are nevoie de-o sanie vara?
Cine are nevoie de-o barcă-n Sahara?
Cine are nevoie de-un dor la o vamă?
Cine are nevoie de-un frig la o teamă?
Cine are nevoie de-o tihnă tunată?
Cine are nevoie de-o frunză uscată?
Cine are nevoie de-un imn la durere?
Cine are nevoie de-o fiere la miere?
Cine are nevoie de-o noapte solară?
Cine are nevoie de-o țară înȚară?
Cine are nevoie de-o iudă cinstită?
Cine are nevoie de-o viață murită?
Alt copil –

Noi avem nevoie să-ți simțim poezia/ noi avem nevoie să-ți fredonăm melodia
Noi avem nevoie să-ți alinăm supărarea/noi avem nevoie ca să-ți urmăm chemarea.
Și moștenirea ce ni-ai lăsat/ să o cinstim cu suflet curat.

Alt elev (cîte o strofă)


Mă bucur că am mamă și am tată,
Mă bucur că am frați și am surori.
Mă bucur că am casă și am masă
C ă am soție, fiice și feciori.

Mă bucur că am partea mea de soare


Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoruri dulci și curgătoare
Prin suflet, prin iubire, prin destin.

Mă bucur că am codrii mei anume


Că am un grai al meu pe care -l știu
Cel mai frumos ci cel mai scump din lume
E graiu-n care cîntecele-mi scriu.

Ma bucur că trăiesc printre prieteni


Că am strămoși ce au luptat viteaz
Și mi-au lăsat drept sfîntă moștenire
Acest pămînt cu zi de ieri și azi.

Prezentator 1
Astăzi venim cu un omagiu poetului care a scris despre tot ce e mai sfînt pe acest pămînt,
cîntînt și plîngîng prin poezia sa durerile și bucuriile neamului romanesc.

Prezentator 2
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, pe malul bătrînului Nistru, în comuna Vadul-Rașcov,
jud. Soroca, la 20 oct. 1939 s-a născut viitorul poet și academician Dumitru Matcovschi.
Prezentator 1
Anume aceste priveliști pitorești din preajma satului natal i-au rămas în memorie pentru
totdeauna, anume ele l-au determinat pe poet să scrie atît de frumos despre patrie, anume
la ele se gîndea poetul cînd scria: Locuri mai frumoase ca-n Moldova nu există nicăieri. Care
Elveție, care Italie, care Austrie? Pădurea începe chiar la marginea apei, pădure de stejar și
de tei. O aromă îmbătătoare umblă văzduhul, mai îmbătătoare decît toate parfumurile
franțuzești, care costă aur. O poiană verde-verde se deschide în fața noastră ca o taină
seculară. Aici în poiană luminează galben păpădiile parcă le-a semănat cineva anume sus din
ceruri.
Se interpretează cîntecul Leagănul meu e Moldova

Mi-i scump pamintul din strabuni lasat Dragostea mea e Moldova


Cu nuci rotati, cu poama fraga Plaiul si slova
Cu obiceiuri sfinte de la sat Dulce de rai
Si gingasi prunci in leagan
Spre chipul tau coboara raze mii
Aici eu m-am nascut, e casa mea Si vesnic sa luceasca
De-aici nu voi pleca vreodata Si zimbetul pe fete la copii
Si cine te-a vazut Moldova mea Mereu sa infloreasca
Vrajit ramine viata toata.
Ma rog sa fie pace-n tara mea
Refren: Sa se-mplineasca bobul paine
Leaganul meu e Moldova Si o credinta-n suflet sa ne dea
Sufletul meu e Moldova Lumina cea divïna
.

Prezentator
În versul atît de profund al poetului Matcovschi curge sîngele acestei Basarabii, a cărei rană
mai sîngerează și acum:
Se recită poezia Basarabia
La margine de lume, si-n pragul casei creste,
venit din vremi batrane, cu nucul nu ne pierdem,
un plai cu dulce nume de moarte ne pazeste;
inaltator ramane. la prunci suntem cu gandul
Aici o vatra sfanta si nu dorim razboaie,
la sanul ei ne strange noi semanam pamantul
si doina cand se canta si asteptam o ploaie.
o lume toata plange. Basarabia, Basarabia
Ne incalzeste lutul, Frate si sora, mama si tata
ne-alina doua ape, Basarabia, Basarabia
patimitor, trecutul Scumpa icoana, in inimi purtata
intr-un oftat incape; Trecuta prin foc si prin sabie,
o iarba-nrourata furata, tradata mereu,
ascunde veche rana, esti floare de dor, Basarabie,
ni-i soarta zbuciumata, esti lacrima neamului meu.
oricand basarabeana.
Avem un nuc si-i verde,

Prezentator
D.Matcovschi nu a avut noroc de o copilărie fericită , dar a avut părinți buni și grijulii, care au
știut să-l treacă și să-l salveze de anii grei ai războiului, de foamete și de nopțile grele ale
deportărilor.
Se interpretează cîntecul Inimă de mamă
Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.

Prezentator
Casa părintească, baștina, școala natală,i-au fost prima zestre de acasă cu care a pornit mai
apoi în lume. În anul 1961 a absolvit Universitatea de Stat din Chișinău și a fost angajat ca
zearist la diferite publicații periodice republicane.
Prezentator
A debutat editorial în 1963 cu placheta de versuri Maci în rouă. De-a lungul anilor a editat
peste 50 de volume de poezii, proză, dramaturgie. Este recunoscut pe plan internațional de
critica literară drept unul dintre marii poeți ai Basarabiei. Pentru talentul său deosebit, pentru
munca rodnică a fost onorat cu mai multe ordine și premii.
Prezentator
Matcovschi s-a afirmat în literatură ca poet, prozator și dramaturg talentat. Totuși mai
aproape de sufletul lui a fost poezia: ”poezia , armonia cuvintelor, melodica lor” astfel cum
însuși poetul afirmă: Poezia este dragotea mea dintîi, ea nu se planifică, ea se întîmplă, se
naște aici și acum.” În una din poeziile sale poetul scrie despre truda creatorului în facerea
poeziei, despre sacrificiul acestuia în numele creației
Doi elevi recită poezia Poezie, tiranie
Talentul har?
Si harul crez?
Dar crezul?
Radacina, sens?
Si sensul?
Patima sau dor?
Si dorul?
Inger pazitor?
Crampei de vis cu paradis?
Nicicand cadere in abis?
Nicicand alunecare-n vid?
Si niciodata bun oprit?
Altar cu jertfe pentru zei?
Si totusi?
Totusi, dorul ce-i?
Chemare?
Nu blestem?
Por unca?
Un veac de dor, un veac de munca…
Nebuna munca: de osanda!
Si totusi, munca!
Totusi, sfanta!
Poezie, tiranie...

Un elev
Eu am cîntat, eu cînt și-o să mai cînt,
La margine de lume și de țară
Încet, încet, cu limpede cuvînt
Străbun pămînt în nouă primăvară.

Prezentator
Patria este tema majoră în creația lui D.Matcovschi. Asemeni confraților săi de condei(Gr.
Vieru, V.Romanciuc) Matcovschi e poetul îndrăgostit de patrie și neam, intonînd adevărate
imnuri pămîntului natal
Se recită poezia Să trăiești,Moldovă

Să trăiești Moldovă Fagure de miere


Casa noastră sfîntă Dor de înălțare
Unde neamul plînge, Cuib de înviere.
Unde neamul cîntă. Să trăiești, Moldovă
Unde pruncul crește Și să treci prin soarte
Și învață graiul Soarele cum trece
Unde mai doinește Soare peste moarte
Sufletul și naiul. Să te știm, măicuță
Să trăiești, Moldovă Cît o fi să fie
Veacuri înainte, Astă lume mare
Glie de tămadă Astă veșnicie.
Vatră,Tu fierbinte.
Leagăn de lumină,
Prezentator
Aici îi sint rădăcinile, părinții, aici s-a simțit puternic și nu l-au putut speria greutățile vieții.
Idealul său a fost de a trăi toată viața în patria sa
Se recită poezia Eu nu sînt pasăre

Eu nu sunt pasare, sa stii!


Si nu-mi schimb locul, cand se lasa
peste pamant si peste casa
brumele toamnei, argintii.
Aici mi-e casa. Si-i aleasa.
Si draga-mi-i. Si scumpa-mi-i.
Nu ca-i bogata si frumoasa,
dar ca-i aproape inimii.
Fie inghet, fie furtuna,
nu mi-e nici frig, nu mi-e nici teamă
cu frate, sora impreună,
alature de tată, mamă
Sîntem un crez, sîntem o soartă
Și crește nuc bătrîn la poatră.

Prezentator
Poeziile patriotice ale lui D. Matcovschi sînt foarte sincere. El vorbește despre patrie în cuvinte alese.
Cînd citești aceste versuri te simți foarte mîndru că ești cetățean al acestei țări , că te-ai născut pe
această gură de rai, sub un cer de-albastru.
Se recită poezia Cerul tău, Moldovă

Cerul tau, Moldova, e de-albastru,


e de verde frunza ta oricand.
Un pamant mai scump pe lume nu e,
nici mai dulce nu e un pamant.
Casa mea la margine de Tara
creste fir de busuioc in prag.
Nu e nicaieri un plai mai tanar,
nu e nicaieri un plai mai drag.
Arde-n soare roua diminetii
ca o ploaie grea de margarint
La Moldova orice primavara
e de randunica si argint.

Prezentator
În creația lui D.Matcovschi graiul matern are un specific național inconfundabil, pe care poezia Limba
maternă îl redă prin detalii concrete, cum ar fi motivul dorului, doinelor, codrilor, mioarei, ciobanului.
Se recită poezia Limba maternă
Limba materna ca floarea eterna
de busuioc si de dor.
Dor de tarane, de doine batrane,
de freamatul codrilor.
Ea ne aduna cu soare si luna,
cu viitor si trecut:
frunza de laur batuta in aur
de-un mester necunoscut.
Vine din vreme si urca-n poeme
langa balada si rost.
In mit, in tara paste-o mioara
Frate ciobanul mi-a fost...

Se interpretează cîntecul Dragu-mi-i a te cînta


Dragu-mii a te cânta, Mere purpurii pe ram,
Scrisule venit din stele. Văi cu spic de aur pline.
Orice literă a ta Totuşi ce săraci eram
Ca pe ochii maicii mele Ne avându-te pe tine,
Dornic o sărut. Scrisule cel scump.

Bucură-te, scris latin, Bucură-te, scris latin,


Că pe valea dulce-amară Că pe valea dulce-amară
N-ai venit ca un strain, N-ai venit ca un strain,
Ai venit la tine-n ţară Ai venit la tine-n ţară
Şi la fraţii tăi. Şi la fraţii tăi.

Refren:
Răsai, răsai, răsai
Ca grâul cel verde,
Ca lacrima
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea. x2

D.Matcovschi afirma: “Fără dragoste ți-e pustiu sufletul.” Dragostea este unul din motivele
creației lui D. Matcovschi. Poetul cîntă neobosit acest sentiment primordial despre care spune
în una din poezii „Pe-acest pămînt străbun numai dragostea e viață ”Dragostea e lumină,
căldură, frumusețe, dar și dăruire, sacrificiu. Acest sentiment este văzut prin chipul sincer, fin,
dulce și senin al femeii. Femeia este ființa supremă tuturor.
Se recită poezia Măi frumoasă decît floarea...

Mai regina decat floarea Mai desteapta ca povata


doar femeia poate fi. doar femeia poate fi.
Mai adanca decat marea Mai cuminte ca poemul
doar femeia poate fi. doar femeia poate fi.
Mai inalta ca destinul Mai cumplita ca blestemul
doar femeia poate fi. doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul Mai aproape decat dorul
doar femeia poate fi. doar femeia poate fi.
Mai frumoasa decat viata Mai de soapta ca izvorul
doar femeia poate fi. doar femeia poate fi.
Mai de-april ca primavara Si mai dulce ca vioara
doar femeia poate fi. doar femeia poate fi

Un elev
Iubeste-ma, barbate si ma invesniceste,
dar chipul niciodata nu mi-l taia in piatra.
Decat o vesnicie, mai bine daruieste-mi
caldura cea de taina a focului din vatra.

Se interpretează cîntecul sau se recită poezia Sfîntă ni-i casa(Focul din vatră)

Sărut, femeie, mâna ta Sărut şi părul tău frumos,

întotdeauna muncitoare, îmbătător ca o secară

atât de mică şi de floare… când o-nfioară vânt de seară,

Sărut, femeie, mâna ta. sărut şi părul tău frumos.

Ca o aripă ce-a zburat Şi cad, iubito, în geninchi

şi-a obosit neobosită, şi îţi sărut piciorul care

să odihnească liniştită, de rădăcină e şi doare,

ca o aripă ce-a zburat. şi cad, iubito, în genunchi…

Copii dorm în cuibul lor, Sfântă mi-i casa cu pragul ei tare de piatră,

nevinovat li-i somnul, mamă; sfântă mi-i casa cu focul ei veşnic din vatră,

tot fără griji şi fără teamă, sfântă mi-i casa din leagăn de dor ce coboară,

copiii dorm în cuibul lor. sfântă mi-i casa ce creşte fecior şi fecioară.

Şi-alături mâna ta, aici,

la căpătâi, ca o lumină;

alinătoare şi blajină,
alături mâna ta, aici.

Sărut, femeie, ochii tăi

de lacrimă şi de scânteie,

de împărată şi de zeie,
sărut, femeie, ochii tăi.

Sărut, cuminte, vorba ta


cu limpezime de izvoare,

cu vraja Soarelui-răsare,
sărut, cuminte, vorba ta.
Dragostea pentru părinți e o temă permanentă a creației matcovschiene. Cine sunt părinții
pentru noi, ce datorie avem în fața lor, care este atitudinea noastră față de ei, acestea sînt
întrebări care-l preocupă pe poet.
Se recită versuri din poezia De ce nu știm să ne iubim părinții
De ce nu stim sa ne iubim parintii? Si intra-ncet parintii in tarana,
De ce nu stim copii cuminti sa fim? pana la brau si mai departe pana
Parintii nostri luminosi ca sfintii, la suflet, la oftat si la cuvant.
coboratori din dor si suferinte Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim? auru-n spic sa fie cu noroc
Ei seamana cu pomii din campie si ramul, doldora de rod, sa se indoaie,
ce cresc in timp neobosit si demn, si niciodata sa traiti razboaie
sa adumbreasca pui de ciocarlie cu toata lumea asta la un loc!
si gura de izvor cu apa vie Dea Domnul casa sa va fie casa,
la radacina unei cruci de lemn. nicicand straina, tanara in veac:
Si astazi mama vine ca o mama cu frate asezat in cap de masa,
la fiul ei cel mult risipitor cu prunc langa povestea cea frumoasa
si ii aduce strugure de poama, despre-un cioban in tundra, cu toiag.
paine si nuci legata in naframa Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire
din sarbatoarea grea a anilor. mereu senina cum e lacrima,
..Si astazi tata vine ca un tata spre ratacire si spre regasire
din camp, de la cosit, de la arat, in vorba nerostita, in privire,
copila cea plecata sa si-o vada in fir de iarba si in fir de stea.
Si o gaseste iar înlacrimata, Intoarcere din lut in soarta nu e!
nebun indragostita de-un soldat
Batrana toamna, iarna mai batrana,
cu spulber, cu padure in framant
Prezentator.
Ceea ce am intenționat să facem astăzi prin această activitate a fost să vi-l readucem în memorie pe cel
care a fost D. Matcovschi, să vă picurăm în suflet un strop din izvorul cristalin al creației lui
Matcovschi, izvor care prin sursurul său cîntă durerile și fericirile acestui neam.Oricînd poți să-ți
potolești la acest izvor limpede setea de dor de patrie, de neam, de limbă, de dragoste, de femeie, de
FRUMOS.
Deși poetul nu mai e printre noi, și durerea acestei pierderi incomensurabile o avem încă in suflet,
și ne arde, ne arde, fiindcă am pierdut un alt mohican al poeziei romîne, totuși nu vom plînge , dar
vom încerca să fim așa cum ne-a sfătuit poetul:

Un pic de bunătate,oameni buni,


Un picușor-ușor de bunătate
E bunătarea
A
X
A
astei lumi
coborîtoare din imensitate
Un pic de bunătate
Oameni buni.
Prezentator
Să ne bucurăm ne-a îndemnat poetul, să ne bucurăm de prieteni și de frați, de tot ce e frumos și sfînt
Bucuraţi-vă, prieteni...
Bucuraţi-vă, prieteni...

Refren:
Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.


Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte...
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca într-o poveste
Simplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este.
Uite-o din nou, trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie
Uite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite-un moş, tace-n toiag, alb ca troianul.

Refren:
Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.


S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dânsul?
Voi aţi ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul.
Zilele trec, zilele vin… ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte,
Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Refren:
Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.