You are on page 1of 1

Densitatea Rețelei Hidrografice

Densitatea reţelei hidrografice se inscrie ca un important indice cantitativ ce caracterizează


in acelaşi timp bazinul şi reţeaua hidrografici. Notata simbolic cu D şi exprimată în km/km 2, ea
reprezintă raportul dintre lungimea totala a cursurilor de apa permanente(ΣL) de pe un
teritoriu(frecvent un bazin hidrografic) si suprafata lui (F): D =ΣL/F. Valoarea acestui indice
reflecta, pe de o parte, gradul de fragmentare a reliefului, iar pe de alta parte, ofera posibilitatea
aprecierii resurselor de apa dintr-un anumit areal si permiteidentificarea zonelor de concentrare
a scurgerii.Denstatea retelei hidrografice poate fi determinata si analizata prin mai multe
metode: pe bazinele hidrografice, metoda patratelor si cea a izodenselor.

În România densitatea retelei hidrografice prezinta valori diferite, in functie de energia de


relief, precipitatii si petrografice. In regiunile de munte, unde precipitatiile depasesc evaporatia
potentiala, iar rocile au o permeabilitate mica ori sunt impermeabile, procesul scurgerii
superficiale este foarte activ, iar densitatea retelei hidrografice ridicata. Valorile mari ale
densitatii retelei hidrografice 0,7 – 1 km/km2 se intalnesc in arealul montan: Tarcu, Valcan,
Parang, Lotru, Fagaras (din C. Meridionali), Oas, Gutai, Tibles, Rodnei, Calimani, Gurghiu, Harghita
(din C. Orientali), Almaj, Poiana Rusca, Bihor, Muntele Mare (din C. Occidentali).
Dintre raurile interioare cele mai lungi sunt Muresul 768 km, Oltul 737 km, Prutul 716 km,
Siretul 576 km, Ialomita 410 km, Somesul 388 km, iar cele mai mari bazine sunt ale raurilor Siret
42.830 km2, Mures 27.830 km2, Olt 24.010 km2, Somes 15.015 km2.