Administrarea medicamentelor , 1 Cai de administrare: orala, percutanata, respiratorie, parenterala,

etc.

Administrarea medicamentelor , Cai de administrare: orala, percutanata, respiratorie, parenterala,

etc. ,

Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi
la nivelul mucoasei digestive
Scop:
-obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
Efecte locale:
- favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive;
-protejeaza mucoasa gastrointestinala ;
-inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora ;
-dezinfecteaza tubul digestive;
Efecte generale :
medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive ,patrund in
sange si apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme ,aparate
(antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative).
Contraindicatii :

-medicamentul este inactivat de secretiile digestive

-irita mucoasa gastrica
-pacientul refuza medicamentele
-se impune o actiune prompta a medicamentelor
-medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva
-se impune evitarea circulatiei portale

Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care prezinta
varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu pot inghiti.

1
Forme de prezentare
-lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii,solutii,mixturi,decocturi,mixturi,extracte
-solide: tablete,drajeuri,capsule,granule,pulberi,

Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care prezinta
varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu pot inghiti.

Materiale necesare:

-medicatia prescrisa
-recipient pentru medicamente-lingura,lingurita,pipeta,sticla picuratoare,pahar
gradat,ceasca,apa,ceai,lapte
-pahar apa sau suc pentru copii

Administrare:

-se verifica cu atentie medicatia prescrisa de medic si se compara cu cea primita de la farmacie
-se spala mainile
-se verifica data expirarii medicamentelor
-se confirma identitatea pacientului
-se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare in starea acestuia
poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de exemplu, nu se vor mai administra
antihipertensive la un pacient care prezinta hipotensiune)
-se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat
-siropul nu se adminstreaza cu apa pentru a nu-i diminua efectul
daca este necesar
-tabletele,drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare
-pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se
aseaza pe limba pentru a fi inghitita;
-pulberile nedivizate –se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit
-granulele se masoara cu lingurita ;
-unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex.
purgativele saline)
-se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu, cu ajutorul unui pai, pentru
a preveni afectarea dentara
-tot cu un pai se pot adminstra si lichidele cu gust neplacut
-se va sta langa pacient pana cand acesta va inghiti medicamentul si daca este nevoie, se va
verifica deschizandu-i gura.
-se va reveni pentru verificarea starii pacientului

Observatii
-asistenta se va asigura ca are medicatie scrisa de medic, cerand indicatii necesare timpului si
modului de adminstrare daca este necesar
-nu se va adminstra niciodata medicatie prin indicatie verbala
-se va anunta medicul pentru orice medicatie neadministrata din diverse motive sau efecte
adverse
-medicamentele lichide necesita atentie sporita la dozare
-nu se va adminstra niciodata un medicament dintr-un flacon neetichetat
-medicatia nu se va lasa niciodata la indemana pacientului.

2
-daca pacientul cere detalii despre medicatia sa, se va verifica din nou prescriptia medicului si i
se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui sa fie informat despre orice schimbare
survenita in schema sa de tratament
-pacientul va fi informat asupra posibileor efecte adverse si i se va cere sa anunte echipa de
ingrijire despre orice schimbare in starea sa

Administrarea medicamentelor , 2 Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Definitie: Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe alt ă cale decât
tubul digestiv. Dat fiind faptul ca, in afara injectiilor, si alte cai ocolesc tubul digestiv (ex:
calea respiratorie), notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata, pastrand in sfera ei
numai calea injectabila de administrare a medicamentelor. Injectia consta in introducerea
substantelor medicamentoase lichide in organism , prin intermediul unor ace care traverseaza
tesuturile, aculfiind adaptat la seringa.

Avantajele pe care le oferă calea parenterală faţă de celelalte căi sunt următoarele:
- dozarea precisă a substanţelor;
- acţiunea mai rapidă după administrare;
- absorbţia completă;

- administrarea de substanţe care sunt distruse de sucurile digestive;

- se poate folosi atunci când calea orală este inutilizabilă (stenoze esofagiene sau pilorice,
ocluzii intestinale,cu hemoragie digestiva,varsaturi etc.);
- siguranţa administrării medicamentului la pacienţii recalcitranţi sau inconştienţi;
- se pot introduceşi substanţe în scop explorator sau diagnostic.

Scopul injectiilor:
-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante;
-terapeutic:-administrarea medicamentelor.

Locul injectiilor (ca si scopul) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:

-grosimea dermului- injectia intradermica;
-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;
-tesutul muscular- injectia intramusculara;
-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;
-in inima – injectia intracardiaca;
-in interventia de urgenta –in maduva rosie a oaselor;(intraosos)
-injectia -in spatiul subarahnoidian.

Asistenta efectueaza injectiile intradermica, subcutanata, intramusculara si intravenoasa.

Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de catre medic, in functie de scopul injectiei
3
rapiditatea efectului urmarit ,compatibilitatea tesuturilor cu substanta de injectat

Pregatirea injectiei:
materiale:
-seringi de unica folosinta cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa:
-pentru injectia intradermica – seringa de 1 ml gradata in sutimi de ml
-pentru injectia intravenoasa – seringa cu amboul situat excentric
-acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau separate
-se pregateste un ac pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare
-ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze ,in
seringa gata de intrebuintare
-ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoane cu dop de
cauciuc,insotite sau nu de solvent

alte materiale :
-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,tavita renala
-garou,pernita ,musama (ptr. inj iv)
-recipiente ptr colectarea deseurilor

Pregatirea psihica pacientului:

-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in
timpul injectiei.

Pregatire fizica:
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei

Incarcarea seringii
-se spala pe maini cu apa curenta ,
-se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate
- se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate
,aspectulsolutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia ,acoperit
cuprotectorul si se aseaza pe o compresa sterila

a) aspirarea continutului fiolelor

-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat in alcool
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte
protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca bizoul
acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat
-fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin
impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;

4
b) dizolvarea pulberilor:-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se
asteaptaevaporarea alcoolului
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;

c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc:

-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata;
-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se introduce
aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub
presiunea din flacon;
-acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie

ADMINISTRAREA COMBINATA A MEDICATIE INTR-O SERINGA:

Combinarea a doua medicamente intr-o seringa scuteste pacientul de doua intepaturi.
Medicamentele pot fi combinate intr-o seringa in mai multe feluri.Fie din doua fiole, fie dintr-o
fiola si un flacon, fie din doua flacoane. Mai exista si medicamente gata dozate si trase in
seringi sterile –seringi preumplute(cum ar fi anticoagulantele).
Aceste combinatii sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt compatibile fie pentru ca
precipita, fie pentru isi anuleaza unul efectul celuilalt, fie cand cantitatea combinata este prea
mare pentru a fi absorbita printr-o singura injectie.
Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa, constitutia fizica a
pacientului, calea de administrare.

Injectia intradermica ( i.d.

Scop -terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,BCG la nn

-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni

Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
- fata externa a bratului si a coapsei ;
- orice regiune in scop de anestezie

Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica

Resorbtia- foarte lenta.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica data de expirare a medicatiei
5
- se spala mainile
- se alege zona de injectare
- se verifica medicatia
- se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in
testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa
sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)

Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
- se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa
- se pun manusile
- se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme,
echimoze
- se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
- se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
- cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15 grade fata
de antebrat
- se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
- se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul cojii de
portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
- daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua
tehnica de la inceput
- dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se maseaza
locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului
- se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se modifica
marginile semnului care trebuie citit
- pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
- testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de
substanta injectata
- se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice

Ingrijiri ulterioare:-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul injectiei-

se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului
- lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei
subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei

Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la
administrare de antigeni

6
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea

Injectia subcutanata( s.c.)

Scop -terapeutic

Locul injectiei-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:

-fata externa a bratului,

-fata supero-externa a coapsei;
-fata supra- si subspinoasa a omoplatului;
-reg subclaviculara;
-flancurile peretelui abdominal.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta

felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea, contraindicate persoanelor cu
tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei,
locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.

Solutii administrate: - sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina,

histamina,anticoagulante
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta
administrata

Pregatirea echipamentului:

-verificarea medicatiei si dozelor prescrise

-se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei doze
-se spala mainile
-se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au
un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
-se alege locul de injectare
-se verifica inca o data medicatia
-daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru
injectia subcutanata
-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
7
Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce
anxietatea
- se asigura intimitate
- se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
- se pun manusile
- se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese spre
exterior prin miscari circulare
- se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in
timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
- se indeparteaza capacul acului de la seringa
- cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut
adipos
- se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
- se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade
- se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub compresie si a nu se
irita fibrele nervoas
- se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
- daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput
- nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar la insulina,
iar la heparina poate produce hematom)
- se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub
acelasi unghi sub care a fost introdus
- se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a
facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina
sau heparina)
- se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau
echimoze

Consideratii speciale- locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul inferior, sub
ombilic
- se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni
complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in
cazul injectarii repetate in acelasi loc)
- nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei
- dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de a se
scoate. Se va evita masarea zonei de injectare
- daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele 5 minute
dupa injectare si apoi se face compresie
- nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
- materialele folosite se arunca in recipientele potrivite

Injectia intramusculara( im)Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii

izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac
atasat la seringa.
Scop –terapeutic
8
Solutii administrate: - sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.

Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase
Locul injectiei - muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi :
-reg supero-externa a fesei ;
-fata externa a coapsei in 1/3 mijlocie ;
-fata externa a bratului, in muschiul deltoid.

Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi,a

caror lezare ar putea provoca accidente;in muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic:
-cadranul super extern fesier -rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin
marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala
perpendiculara pe mijlocul celei orizontale
-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov
este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este
situatla unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina
iliacaanteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)
-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in tota regiunea
fesiera,deasupraliniei de sprijin;

Pregatirea echipamentului
- se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
- apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
- daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc,
se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru
injectia intramusculara
- tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
- alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija.

Administrarea:- se confirma identitatea pacientului

- se explica procedura pacientului
- se asigura intimitate
- se spala mainile, se pun manusile
- se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent
injectii intramusculare
- la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzula
fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
- se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
- se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
- se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
- se lasa pielea sa se usuce
- se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
- se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta
o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul
- se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 – 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul
9
montata la seringa.
- se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange.
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
- daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarga gradat medicatia
- dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a
fost introdus
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta
distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar fi
la administrarea de fier)
- se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa
eventualele sangerari sau reactii locale
- daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
- se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
- nu se va recapa acul
- se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare

Incidente si accidente Interventii

-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a :-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta zona
unor ramuri ale sale
-paralizia prin lezarea nervului sciatic -se evita prin respectarea zonelor de electie a
injectiei
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului -extragerea manuala sau chirurgicala
-supuratie aseptica -se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a patrunde in masa
-supuratie septica-prin nerespectarea asepsiei musculara,respectarea asepsiei
-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas -se previne prin verificarea pozitiei acului
a solutiilor uleioase

Injectia intravenoasa (i.v.)

Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.

Scop

-terapeutic
- explorator -se administreaza substante de contrast de contrast radiologic

Solutii administrate - sol izotone; sol hipertone.

Resorbtia este instantanee

calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare;

Loc de electie
10
- pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru
corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul
diverselor conduite terapeutice;
- abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
- abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de
catre medic;
- alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
- pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
evitam regiunile care prezinta ;
- procese recuperative;
- piadermite;
- eczeme;
- nevralgii;
- traumatism,etc.
examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:
- plica cotului;
- antebrat;
- fata dorsala a mainilor;
- vena maleolara interna;
- venele epicraniene la sugari si copii;
- la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand nastere
venelor mediana cefalica si mediana bazilica.

Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor-aplicam garoul elastic si inclinam

bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;
-solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai
multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasa;
- masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;
-tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa
calda;
-efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;

Utilizarea garoului
-garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei,pentru plica cotului la
nivelul unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;
-strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul
radial care trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin
comprimarea arterei;

Efectuarea injectiei

injectia intravenoasa consta in

-punctia venoasa si
-injectarea medicamentului;
- injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.
- se confirma identitatea pacientului
11
- se explica procedura pacientului
- se spala mainile, se pun manusile- in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;
-aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si aplicam
garoul;
- alegem locul punctiei si il dezinfectam;
-interzis a palpa vena dupa dezinfectare;
- mentinem bratul pacientului inclinat in jos;
- intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea
extremelor in mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei,
exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor vecine;
- patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;
- dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare pentru a
verifica pozitia acului;
- desfacem garoul cu mana stanga.

Injectarea substantei medicamentoase

-mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii, iar cu
policele apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control la nevoie
cateterizarea corecta a venei prin aspirare;
-se retrage brusc acul ,cand injectarea s-a terminat
- la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool

Ingrijirea ulterioara-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se supravegheaza

in continuare starea generala
Consideratii speciale
-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta
injectiile in acceasi vena la intervale scurte
-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete ,punctiile se vor
face intotdeauna mai central fata de cele anterioare
-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat medicul pentru a
interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta ,prin
volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei
- nu se administreaza solutii uleioase in vena
- abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de
urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice;

- pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal, Trendelenburg
150° cu capul intors contralateral;

- tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de

incrucisare cu marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;

- abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol-operator:- vena
jugulara interna, vena femurala, vena subclavic.

Incidente si accidente Interventii

-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin -se incearca patrunderea in lumenul
tumefierea tesuturilor,durere vasului,continuandu-se injectia sau se incearca alt loc
12
-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau -injectarea lenta
a unor substante iritante

-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe -injectare lenta

-hematom prin strapungerea venei -se intrerupe injectia
-ameteli,lipotimie,colaps -se anunta medicul
-embolie gazoasa,uleioasa prin injectarea unei cantitati -evitarea greselilor-eliminarea aerului din seringa
marerupe de urgenta injectarea
ri de aer brusc in sistemul vascular sau prin gresirea -evitarea introducerii solutiilor uleioase iv
caiii de administrare a solutiilor uleioase-se produce
decesul bolnavului
-punctionarea si injectarea unei artere-produce -se int
necroza totala a extremitatilor,durere
exacerbata,albirea mainii,degete cianotice

Administrarea medicamentelor , 3 Perfuzia intravenoasa

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ,
Perfuzia intravenoasa

Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor substanţe

medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului.

13
 Scop:
-hidratarea şi mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
-depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterala.
-alimentarea pe cale parenterala

Pregatirea materialelor
- tava medicala
- trusa pentru perfuzat
-solutii prescrisa
- garou
- tavita renala;
- stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;

14
- 1 - 2 seringi
- o perna musama;
- o pensa hemostatica;
- comprese sterile;
- antiseptic pentru tegument
- romplast;
- foarfece;

Pregatirea echipamentului:

-se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor

-se verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agata solutia in stativ
-se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea unde
va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru este
indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau de nimic
pentru a-l pastra steril
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana cand nu
mai este nici o bula de aer
- daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa
curga. Daca este in punga de plastic nu este nevoie
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul la
ac/branula
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului

-I se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
-Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in extensie si
pronatie.

Efectuarea perfuziei
-spalarea pe maini cu apa si sapun,manusi
-se examineaza calitatea venelor.
-se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.
-se aseptzeaza plica cotului cu alcool.
-se cere bolnavului sa inchida pumnul
-se efectueaza punctia venei alese.
-se verifica pozitia acului in vena
-se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.
-se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de necesitate.
-se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia, de piele
bolnavului
15
-se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.

Daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta medicamentoasa,
incalzindu-l la temperatura corpului.
Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea
aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; operatia de schimbare trebuia sa se
petreaca cat mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac si se regleaza din nou
viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat.
Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune asupra venei
punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta si printr-o miscare brusca, in directia
axului vasului, se extrage axul din vena.
Se dezinfecteaza locul punctiei , se aplica un pansament steril si se fixeaza cu romplast.

Calculul ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux)

- Formula 1: total solutie/total ore=ml/ora
- Formula 2: ml/ora x factor picurator=picaturi/ora
- Formula 3: total solutie x factor picurator/nr.ore x 60min=picaturi/min
Unde factor picurator:
Picurator copii=micro=60pic/ml
Picurator adulti-macro-15pic/ml
Picurator sange=10picaturi/ml

Exemplu-un pacient are prescris 1000mlde solutie de administrat in6ore

Picaturi/minut=1000 x 15 /6 x60=aprox 42
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
-Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau.
-Se administreaza bolnavului lichide caldute ( daca este permis).
-Se supravegheaza bolnavul.

Reorganizarea locului de munca

-se noteaza in foaia de observatie data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.

Incidente,accidente
-hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut:
tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se intrerupe
complet, se injecteaza cardiotonice.
-embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin: eliminarea
aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea completa a
flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.
-coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe lumen a solutiei de
heparina
-revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creste temperatura tegumentului,eritem de-a
lungul venei-se anunta medicul
-lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifica pozitia acului,se mobilizeaza putin,se
verifica presiunea lichidulu

Consideratii speciale:
- terapia intravenoasa produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului.
- pentru a-i reduce teama si a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicata
pacientului in detaliu.
16
- astfel, se va explica pacientului ca va ramane la locul punctionarii un cateter de plastic la care
se va atasa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor solutii indicate de medic sau o seringa
pentru adminstrarea antibioticelor sau altor substante prescrise.
-se va explica pacientului ca aceasta il scuteste de inteparea repetata pentru adminstrarea
tramentului
-i se va explica, de asemenea, ca durata si tipul tratamentulu vor fi indicate de medic
-se aduce la cunostinta pacientului orice modificare survenita in schema de tratament
-de-a lungul tratamentului pacientul trebuie invatat sa anunte orice modificare in rata de
administrare potrivita de asistenta( daca perfuzia se opreste sau merge mult mai rapid), daca
incepe sa-l doara .
-de asemenea, i se va preciza ca nu va trebui sa loveasca sau sa bruscheze locul unde branula
este inserata
-se va explica tehnica indepartarii branulei, cat timp se va tine compresie la locul de insertie
cat si faptul ca va fi apt sa isi foloseasca mana respectiva la fel de bine ca inainte de montarea
branulei

Administrarea medicamentelor , 4 Administrarea medicamentelor sublingual si translingual.

Administrarea medicamentelor sublingual si translingual.

Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual pentru a evita transformarea sau
distrugerea lor in stomac sau intestinul subtire. Aceste medicamente administrate pe aceste cai actioneaza
rapid deoarece mucoasa orala este bogat vascularizata si permite trecerea medicamentelor direct in circulatia
sistemica.
Medicamentele administrate pe cale bucala includ nitroglicerina, metiltestosteronul. Sublingual se
administreaza isosorbid dinitratul, nitroglicerina, ergotamina. Translingual (pe limba) se administreaza
spray-uri medicamentoase pe baza de nitrati pentru pacientii cu angina cronica.

Materiale necesare:

-medicatia prescrisa
-recipient pentru medicamente

Administrare:

-se verifica medicatia prescrisa si se compara cu cea ridicata de la farmacie

-se spala mainile
-se explica pacientului modul de administrare
-se confirma identitatea pacientului
-se verifica data de expirare a medicamentelor

Administrarea medicamentelor pe cale bucala si sublinguala:

-in administrarea pe cale bucala, medicamentul se plaseaza intre obraz si gingie

-pentru administrarea sublinguala, medicamentul se plaseaza sub limba pacientului

17
-se instruieste pacientul sa tina tableta la locul plasat pana cand se dizolva in totalitate pentru a fi absorbita
in intregime
-nu trebuie atinsa tableta cu varful limbii sau mestecata pentru a nu fi inghitita
-pacientul nu trebuie sa fumeze pana cand medicamentul nu s-a dizolvat complet deoarece nicotina are
efecte vasoconstrictoare care incetinesc absorbtia

Administrarea translinguala:

-pacientul va fi invatat sa tina pulverizatorul vertical, cu orificiul de iesire cat mai aproape de gura
-va fi instruit sa pulverizeze medicamentul doar pe limba printr-o apasare ferma pe butonul flaconului
-trebuie reamintit pacientului ca nu trebuie sa inhaleze sprayul ci doar sa il pulverizeze pe limba si sa astepte
10 secunde dupa adminstrare inainte de a inghiti

Consideratii speciale:

-nu se vor da lichide sa bea pacientului dupa administrare de medicamente pe cale bucala, deaorece unele
necesita aproape o ora pentru a fi absorbite in totalitate. De asemenea, nu trebuie nici sa-si clateasca gura
pana la absorbtia completa a medicamentului
-unii pacienti care iau frecvent nitroglicerina sublingual pot simti furnicaturi la locul de adminstrare.Se poate
alterna locul de adminstrare pentru a nu provoca iritatii

Administrarea medicamentelor , 5 Administrarea medicamentelor pe sonda nazogastrica si

gastrostoma

Administrarea medicamentelor pe sonda nazogastrica si gastrostoma

Pe langa faptul ca ofera o alternativa in alimentatia pacientului, montarea sondei nazogastrice cat si
gastrostomia permit si adminstrarea medicamentelor pe aceasta cale.
Inaintea adminstrarii medicamentelor pe aceasta cale, trebuie verificata cu atentie pozitia si permeabilitatea
sondei.
Adminstrarea medicamentlor uleioase este contraindicata pe acesta cale deoarece ele se lipesc de peretii
sondei si mixeaza cu alte lichide adminstrate, obstruand-o astfel.

Materiale necesare:

-medicatia prescrisa
-aleza
-seringa de 50-60 ml
-comprese
18
-recipient pentru mixarea medicamentelor daca este necesar
-apa
-leucoplast
-pensa pentru cl
ampat
-tub de pentru gastrostoma si palnie daca este necesar

Pregatirea materialelor:

-lichidele care se administreaza trebuie sa fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci pe sonda
nazogastrica poate da crampe abdominale

Administrare:

-se verifica medicatia

-se spala mainile
-daca medicatia prescrisa este sub forma de tablete aceasta trebuie sfaramata pentru a pute fi dizolvata intr-
un lichid.
-se explica procedura pacientului si i se asigura intimitate
-se confirma identitatea pacientului
-se protejeaza lenjeria pacientului pacientul
-se ridica patul astfel incat pacientul sa stea cu capul usor ridicat
-se clampeaza sonda si se ataseaza seringa
-se declampeaza sonda si se aspira pentru a verifica pozitia sondei
-daca apare lichid gastric , sonda este bine pozitionata
-daca nu apare lichid gastric, sonda cel mai probabil este in esofag si trebuie repozitionata
-daca se intalneste rezistenta la aspirare se va opri procedura. Rezistenta la aspirare poate fi cauzata de o
sonda nefunctionala (obstruata , de exemplu) sau de o proasta pozitionare a sondei. De asemenea, trebuie
stiut ca sondele de calibru mic se pot colaba la aspirare
-dupa verificarea pozitiei sondei si repozitionarea ei daca este necesar, se clampeaza si se lasa capatul liber
pe comprese
-se amesteca medicamentul cu apa sau alt lihid de adminstrare. Daca este tableta se va verifica ca este
suficient de sfaramat astfel incat sa poata trece fara sa obstrueze sonda, daca este capsula se va scoate
invelisul si se va dizolva continutul
-se amesteca bine pentru omogenizare medicamentul cu lichidul in care se dizolva
-se reataseaza seringa, de data aceasta fara piston si se declampeaza sonda
-medicamentul preparat se pune in seringa cate putin si se controleaza rata de curgere prin ridicarea sondei
lent
-daca medicatia curge fara probleme se va adauga putin cate putin pana la terminarea intregii doze
-daca medicatia curge greu se va mai dilua , vascozitatea putind fi unul din motive, sau se va opri procedura
pentru a reverifica pozitia sondei.Nu se va forta introducerea medicatiei
-se va supraveghea pacientul in timpul adminstrarii. Daca se observa semne de disconfort se va opri
procedura imediat
-dupa admistrarea intregii doze, se va spala sonda cu 30-50 ml apa pentru a preveni obstruarea acesteia cu
resturile de medicament. La copii se va spala doar cu 15-20 ml apa
-dupa spalarea sondei se clampeaza rapid sonda si se detaseaza seringa montandu-se un capacel in capatul
sondei si fixand-o intr-o pozitie cat mai comoda pentru pacient
-se indeparteaza aleza
19
-pacientul este pozitionat pe partea dreapta cu capul usor ridicat pentru inca 30 de minute de la adminstrare.
Aceasta pozitie permite buna patrundere a medicatiei in stomac si previne refluxul gastro-esofagian
-administrarea medicatie pe gastrostoma necesita pregatirea pacientului si a materialelor necesare ca la
administrarea pe sonda nazogastrica
-se verifica pielea din jurul stomei pentru a observa eventualele iritatii. Daca acestea exista, va fi anuntat
medicul
-se indeparteaza compresle de pe capatul tubului, se ataseaza seringa si se declampeaza tubul
-se introduc aproximativ 10 ml apa pentru a verifica permeabilitatea stomei
-daca apa curge greu sau deloc se va se va anunta medicul
-se adminstreaza medicatia avand grija sa nu se goleasca seringa de tot pentru a evita patrunderea aerului
-dupa adminstrare se va spala cu 50 ml apa
-se clampeaza din nou, se acopera cu comprese si se fixeaza bine cu leucoplast
-se pozitioneaza pacientul pe partea dreapta cu capul usor ridicat pentru inca 30 de minute de la adminstrare.
Aceasta pozitie permite buna patrundere a medicatiei in stomac si previne refluxul gastro-esofagian

Consideratii speciale:

-pentru a preveni administrarea unei cantitati prea mari de lichide odata (mai mult de 400 ml la adulti), se va
evita sa se adminstreze medicatia la ora mesei
-daca totusi trebie adminstrata si medicatia si hrana in acelasi timp, se va administra intai medicatia
-daca sonda nazogastrica este atasata la o punga colectoare sau sistem de aspirare acesta trebuie oprit si
sonda clampata cel puti 30 de minute dupa administrare
-daca pacientul necesita tratament administrat pe aceasta cale timp indelungat, va fi invatat sa-si adminstreze
singur acasa in mod corect

Administrarea medicamentelor , 6 Administrarea de unguente perianal si intrarectal

Administrarea de unguente perianal si intrarectal

-se pun manusile
-pentru aplicatii externe, in zona anala, se folosesc manusi si comprese pentru a aplica unguentul
-pentru adminstrare intrarectala se ataseaza aplcatorul la tub si se lubrefiaza
-pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorl stang intins in spate si dreptul flectat si se
acopera expunandu-i doar zona fesiera
-se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a expune anusul
-se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa sfincterul anal si a-i reduce anxietatea si
disconfortul in timpul insertiei
-se introduce cu blandete aplicatorul lubrefiat directionanadu-l spre ombilic
-se preseaza incet pe tub pentru a elibera unguentul
-se scoate aplicatorul si se plaseaza comprese interfesier pentru a absorbi excesul de unguent
-se detaseaza aplicatorul si se spala bine cu apa calda si sapun (se va folosi doar la acelasi pacient)

Consideratii speciale:

-deoarece ingestia de lichide si mancare stimuleaza peristaltismul, supozitoarele pentru combaterea

constipatiei trebuie administrate cu 30 de minute inainte de masa pentru a facilita defecatia
20
-pacientul va fi invatat sa se abtina de la a expulza supozitorul
-se asigura ca butonul de alarma este la indemna pacientului, deoarece unii pacienti (de exemplu cei cu
hemoroizi) nu-si pot suprima senzatia de urgenta de defecare si nu pot retine supozitorul mult timp
-pacientul trebuie informat ca anumite supozitoare pot schimba culoarea scaunului urmator

Administrarea medicamentelor , 7Administrarea medicamentelor intrarectal

Administrarea medicamentelor intrarectal

Reprezinta introducerea medicamentelor pe cale rectala cu rezorbtie la nivelul mucoasei rectale

Forme de prezentare :
Supozitoarele sunt medicamente solide, mici, de cele mai multe ori sub forma de con, constituite pe baza de
unt de cacao sau glicerina care se topesc la temperatura corpului.

Clisme medicamentoase cu solutii izotone

Microclisme-substanta medicamentoasa dizolvata in ser fiziologic sau ser glucozat 5%-10-15ml
Clisma picatura cu picatura-administrata in 24h-100-2000ml solutie medicamentoasa

Indicatii de administrare
-evitarea circulatiei portale
-pacient cu intoleranta digestiva(greata,varsaturi,hemoragii)
-pacient cu tulburari de deglutitie
-cu interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv superior
-pacient care refuza calea orala

Contraindicatii
-afectiuni rectale sau anale
-diaree,interventii chirurgicale rectale sau anale

Scop –purgativ si terapeutic

Efecte locale:
-golirea rectului-efect purgativ
-diminuarea durerilor
-atenuarea peristaltismului intestinal
-ameliorarea proceselor inflamatorii locale

Efecte generale
-antiemetic
-antitermic
-antiinflamator

Materiale necesare:
-supozitoarele rectale sau tubul de unguent cu un aplicator special
-manusi
-lubrefiant
21
-comprese

Pregatirea echipamentului:

supozitoarele se vor pastra la frigider pana in momentul administrarii deoarece ele se topesc la temperatura
camerei si se inmoaie fiind dificil de introdus

Administrare:
-se verfica medicatia prescrsa de medic ca sa corespunda cu cea ridicata dela farmacie
-se verifica data de expirare a medicamentelor
-se spala mainile
-se confirma identitatea pacientului
-se explica procedura
-se asigura intimitatea

Administrarea supozitoarelor:
-pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorl stang intins in spate si dreptul flectat si se
acopera expunandu-i doar zona fesiera
-se pun manusile, se scoate supozitorul si se lubrefiaza cu un lubrefiant pe baza de apa
-se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a expune anusul
-se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa sfincterul anal si a-i reduce anxietatea si
disconfortul in timpul insertiei
-folosind indexul de la cealalta mana se va introduce supozitorul pana trece de sfincterul anal intern
-se indica pacientului sa stea in aceeasi pozitie si sa incerca sa tina cat mai mult supozitorul( de exemplu, un
supozitor administrat pentru stimlarea defecatiei trebuie tinut cel putin 20 de minute pentru a-si face efectul)
-daca este cazul se preseaza pe anus cu comprese pana cand urgenta de defecatie trece

Administrarea medicamentelor , 8 Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie ,

Oxigenoterapia

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Definitie :introducerea medicamentelor gazoase si volatile prin mucoasa respiratorie

Forme de prezentare
-gaze sau substante,gaze ificate
-pulberi dizolvate
-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori
-solutii pentru injectie intratraheala

Scop:
-dezinfectia decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
-imbogatirea aerului inspirat in oxigen,pentru combaterea hipoxiei
-fluidificarea sputei,expectoratia

Metode de administrare
-inhalatie
22
-instilatie
-aerosoli

Inhalatia :
-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii ,antrenate de vapori de apa(esente
aromatice,antiseptice,sarurietc)

Indicatii :
-rinite;rinofaringe
-bronsite ;astm bronsic

Pregatirea inhalatiei :
Pacientul
-pregatirea psihica
-este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor
-i se explica modul in care va respira ;inspiratie pe gura ,expiratie pe nas
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie sezand
-invata unde sa-si sufle nasul
-se aseaza un prosop in jurul gatului
-se ung buzele ci tegumentele peri-bucale cu vaselina

Materiale
-inhalator ,prosop,vaselina,cort ,apa clocotinda
-substanta medicamentoasa:esente aromate ,substante antiseptice,substante alcaloide

Efectuarea inhalatiei:

Asistenta
-isi spala mainile
-inchide ferestrele camerei
-introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotita o lingurita inhalant la 1-2 l apa
-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul sau pelerina
-menitine distanta de 30-80 cm fata de palnie
-invita pacientul sa inspire pe gura ,sa expire pe nas
-supravegheaza pacientul
-durata unei sedinte:5-20 min

Ingrijirea ulterioara a pacientului :

-se sterege fata pacientului cu un prosop moale
-este ferit de curentii de aer rece
-ramane in incapere 15-30 min

Reorganizarea :
23
-materialele se strang ,se spala
-inhalatorul se dezinfecteaza
inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii,daca nu este sterilizat in prealabil
De evitat :inhalarea primilor vapori deoarece acestia pot antrena picaturi de apa fierbint

Oxigenoterapia
Scop
-asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de:
-scaderea oxigenului alveolar
-diminuarea hemoglobinei
-tulburari in sistemul circulator
-probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara

Surse de oxigen
-statie centrala de oxigen
- microstatie
- butelie cu oxigen

-transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul transportului
-buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozi;ie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele metalice,
departe de calorifer
-cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor si a
modului de utilizare a acestora.
Echipament necesar administrarii oxigenului
-sursa de oxigen
-umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conzinand apa sterila)
-sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa
-material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei

Metode de administrare a oxigenului

a.prin sonda nazala
-este metoda cea mai frecvent utilizata
-permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
-poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
-nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale

b.prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)

-permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
-este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
-accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii
-poate cauza iritaxia tegumentelor fetei
-nu se va utiliza la pacien;ii cu arsuri la nivelul fetei

c.ochelari pentru oxigen

-sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
24
-se utilizeaza la copii si pacienti agitati
-sunt mai bine tolerati de pacienti

d.cortul de oxigen
-frecvent utilizat la copii
-concentratia oxigenului nu poate depasi 50%

Administrarea medicamentelor , 9 Reactiile adverse ale medicamentelor

Reactiile adverse ale medicamentelor

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilităţi ale asistentei,
apariţia oricărui efect advers trebuie adusă la cunoştinţă medicului şi notificată corect în
planul de îngrijire .
Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasă eficientă şi corecta, asistenta trebuie :
-să fie familiarizată cu indicaţiile, dozele şi efectele medicamentului prescris ;
-să interogheze pacientul, înaintea administrării, despre eventualele reacţii alergice la
substanţa respectivă ;
-să aibă cunostinţele si abilităţile de a minimiza anxietatea pacientului şi de a maximiza
eficienţa medicamentului (cunoscând modalitatea de administrare, timpul în care apare efectul
etc.).
-să supravegheze pacientul şi să sesizeze apariţia de complicaţii, (hemoragii, epistaxis,
gingivoragii, hematoame) în cazul tratamentului cu anticoagulante ;
-să recolteze sânge pentru determinarea timpului Howell, Quick şi INR în cazul tratamentului cu
anticoagulante ;

-să monitorizeze funcţiile vitale ;

-să supravegheze regimul alimentar (desodat) ;
-să monitorizeze ingesta şi excreta .

Reactiile adverse sunt reacţii nocive care apar la doze folosite obişnuit, în scop profilactic,
curativ sau pentru diagnostic.Ele trebuie deosebite atât de efectele secundare de ordin
farmacodinamic care apar în limitele terapeutice (de exemplu uscăciunea gurii provocată de
atropină), pot fi neplăcute dar nu sunt, de obicei, nocive, cât şi de fenomenele de intoxicaţie
acută (de exemplu, coma barbiturica), care apar la doze mari, ce depăşesc pe cele utilizate
normal.
Reacţiile adverse:
-sunt mai frecvente la bătrâni, femei şi copii;
-apar, de obicei, la medicaţia cardiovasculară, diuretice, neuro-psihotrope, antiinflamatorii
nesteroidiene (AINS), glucocorticoizi, antibiotice şi anticoagulante:
-simptomele se observă la nivelul pielii, tubului digestiv, sistemului nervos central şi circulator
(sângelui).

După mecanism, reacţiile adverse pot fi:

reacţii adverse de tip toxic:
-risc sporit:
-cu cât doza este mai mare şi în administrarea pe cale i.v;
-în insuficienţa hepatică sau renală;
25
-în cazul digitalicelor, doza eficace este foarte apropiată de cea toxică;
-interacţiunile medicamentoase pot provoca, de asemenea, fenomene toxice (de exemplu,
tranchilizantele sau neurolepticele potenţeaza, uneori, periculos efectele altor deprimante
central: anestezice generale, hipnotice, morfina);

reactii adverse idiosincrazice sau de intoleranţă:

-sensibilitate determinată genetic;
-sunt independente de doză;
-în funcţie de deficitul genetic, se pot manifesta ca o intoxicatie cu medicamente, desi s-au
administrat doze mici sau se pot manifesta complet diferit de efectele obişnuite ale
medicamentului;
-apar prin intoleranţă la alcool (congestia fetii si fenomene circulatorii);
-alteori bolnavul răspunde prin hemoliza la doze obişnuite de chinina, sulfamide, sulfone,
nitrofurantoina, acid nalidixic (Negram), etc.
-există persoane care prezintă deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, enzima implicata în
menţinerea formei hematiei. La astfel de persoane multe medicamente pot produce anemii
hemolitice.
-hipertermia malignă poate fi provocata de unele anestezice generale;

reactii adverse alergice:

-apar prin mecanisme imune, presupune o sensibilizare prealabilă la medicamentul respectiv
(producere de anticorpi);
-se produc la doze foarte mici de medicament;
-pot fi încrucişate pe grupe de medicamente, o persoană alergică la un medicament este adesea
alergică la mai mulţi produşi înrudiţi structural cu medicamentul respectiv (ex. clasa
penicilinelor, sulfamidelor);
-se pot identifica persoanele predispuse la alergii prin anamneza amănunţită şi prin teste
cutanate adecvate;
-unele reacţii sunt de tip anafilactic (şoc anafilactic);
-Simptomele principale sunt: dispnee acuta, bronhospasm cu sufocare, edem laringean,
hipotensiune, colaps, urticarie);
-Se impune oprirea imediată a medicaţiei implicate, administrarea de antihistaminice,
adrenalina sau glucocorticoizi.

Calcularea dozelor de medicament

26
Majoritatea unităților de măsură utilizate sunt greutatea (grame), si volumul (litri sau metru cub = m3).
Prefixele de multipli și submultipli sunt aceleași pentru toate unitățile (gram, litru, metru, jouli, ect).

1. Conversia

Dacă te duci la dreapta la stânga, trebuie să se împartă cu 10 pentru a comuta între câmpuri. Dacă te duci
de la stânga la dreapta trebuie sa înmulțiți cu 10 pentru a comuta între câmpuri.

De exemplu, în primul rând: 1 unitate = 1000 unități mili

În al doilea rând: 1 mili unitate = 0,0001 unități hotãrârii

2. Conversia de volume

27
Pentru conversia intre litri si metri cubi trebuei de stiut doua lucruri :
Un litru este echivalent a un decimetru cub ;

Casutele din tabelul cubilor este din 3 cifre , deci :

3. Cifre romane

Prin convenție câteva doze de medicamente sunt indicate în cifre romane:

În special, aceste medicamente sunt indicate în cifre romane , în picături, de exemplu:

Haldol: XX picături înainte de a merge la culcare;

Betametazona: XIII picături / kg / 24 h.

28
4. Unitatile internatiomale (UI)

Unitățile internaționale (UI) sunt o unitate de măsură utilizată la nivel internațional; corespunde cantității
de medicament care produce un anumit efect biologic recunoscut pe plan internațional. În special, prin
acest tip de măsură, se evită orice erori legate de indicatii date de diferite companii farmaceutice

Cele doua medicamente care folosesc cel mai frecvent ca unități de măsură sunt: insulina UI și heparine
(inclusiv heparine cu greutate moleculară mică, adică cele care se administrează subcutanat, de exemplu).
Printre medicamentele UI, există, de asemenea, factori de coagulare, imunoglobuline și eritropoietină.

Seringile pentru heparinele cu greutate moleculară mică sunt în mod normal pre - umplute. Pentru
medicamentele rămase sunt folosite seringi în UI, sau chiar cele frecvent în ml. În acest sens, este util să se
reamintească faptul că 100 UI echivalent cu 1 ml.

5.Concntratiile

Prin concentratie se înțelege cantitatea de medicament dizolvat într-o soluție. Puteți indica în două moduri:
-Ca procent (procente:%, 0% pentru o mie, zece mii 00%);

-În greutate per unitate de volum :

g / l → grame per litru,

mg / l → miligrame pe litru,
g / 100ml → g per 100 ml,
mg / ml → mg per mililitru,

Este foarte important să înțelegem bine corispondentele pentru a face corect calculele dozei.

% Corespund: grame la o sută de mililitri.

Ce înseamnă că o sticlă de soluție salină 500 ml la 0,9%?

Inseamna că aceasta conține 0,9 grame de clorură de sodiu la 100 ml de apă.

sau

Ce înseamnă că o sticlă de glucoză de 250 mililitri este de 5%?

Inseamna ca aceasta , conține:

5 grame de glucoză în 100 mililitri;

12,5 grame de glucoză în 250 mililitri.

29
Deci, o sticla de glucoză 5%, 250 ml conține 12,5 grame de glucoză.

Concentrația de electroliți (KCl = clorură de potasiu; NaCl = clorură de sodiu; CaCl = clorură de calciu,
etc.) este indicat în mEq (echivalente milli).
De exemplu: 1 flacon de 10 ml de KCl are o concentrație de 2 mEq / ml (miliechivalenți per
mililitru);aceasta înseamnă că un flacon de 10 ml conține 20 mEq / 10 ml.
Trebuie să fie făcut cu grija, deoarece cantități mici (cea mai mare parte KCl) poate conduce la efecte
semnificative asupra pacientului.

6. Proporțiile

Este comun, în special în domeniul pediatrie, unde trebuie să se facă proporții pentru a calcula doza de
medicament, deoarece aceasta nu oferă o doză adecvată (de obicei, atunci când este necesar doze foarte
mici)

În mod normal, noi știm trei valori:

-ml totali dintr-o fiola sau flacon

-mg sau mg/ml
-doza ce trebuie sa o administram la indicatia medicului

Spre exemplu, avem de administrat 250 mg de aspirina la un pacient și avem la dispoziție un flacon de 500
mg și 5 ml de apă pentru preparate injectabile.

Vom calcula:

500 mg: 5 ml = 250 mg: x

(Doză totală în flacon mg): (solvent în ml) = (doza care trebuie administrată în mg): (valoare în ml pe care
trebuie să găsim)

5 ml x 250 mg / 500 mg = 2,5 ml

Acest lucru înseamnă că va trebui să fie administrat 2,5 ml de soluție.

Să luăm un exemplu mai complex:

avem o fiolă de penicilină cu o concentrație de 1.200.000 UI diluata în 4 ml. Persoanei trebuie sa-i
administram 900000 UI.

Vom calcula:

1200000 UI: 4 ml = 900000 UI: x

4 ml x 900000/1200000 = 3 ml

Acest lucru înseamnă că va trebui să se administreze 3 ml.

30
7. Calcularea vitezei de perfuzare in picaturi.

Ritmul perfuziei poate fi exprimată în picături / minut. Acest tip de afișare este utilizat în special pentru
administrarea de medicamente pentru copii, în cazul în care chiar și în cantități mici , viteza excesivă poate
face diferența. Pentru a calcula, trebuie să vă amintiți că:

Pentru soluții standard: 1 ml = 20 picături / minut (macrogocciolatore);

Pentru sânge : 1 ml = 15 picături / minut;

Cu infuzie pediatrică: 1 ml = 60 picături / minut (microgocciolatore).

Raportul picături / timp de infuzie este deci egal cu:

Volum în ml înmulțit cu 20 împărțit la trecerea timpului în minute pentru soluțiile standard;

Volum în ml înmulțite cu 15 împărțit la trecerea timpului în minute pentru sânge;

Volum în ml, înmulțit cu 60 împărțit la trecerea timpului în minute pentru perfuzii cu infuzie pediatrică.

Uneori se adaugă electroliți sau medicamente, în conformitate cu prescripția medicală, în pungile de

perfuzie.

Pentru a calcula raportul dintre picaturi și timpul de administrare, nu se ține cont de volumele adăugate
(cu excepția cazurilor speciale, cum ar fi în terapie intensivă, de exemplu). Calculul se va face numai
pornind de la volumul inițial al perfuziei. Singurele excepții sunt infuziile de antifungic sau cele destinate
sugarilor.

În cazul în care medicul prescrie să se administreze 500 ml de soluție fiziologică în 8 ore, va fi suficient
pentru a împărți volumul total / ore:

ml / h Total = ml / h

500 ml / 8 h = 62,5 ml / h

Pentru a calcula picături pe minut în schimb, folosind următoarea formulă:

-gtt / min = volumul total (în ml) x factor picături (GTT / ml) /

-timpul de infuzie totală (în minute).

De exemplu, trebuie să se administreze 500 ml de soluție fiziologică în 120 de minute și avem un

31
macrogocciolatore (20 gtt / min). Trebuie să calculeze cât de multe picături sunt administrate la fiecare
minut:

500 ml x 20/120 min = 83,33 gtt / min

Volumul total în ml x gtt Factor / Timp total de perfuzare în minute = gtt / min

8. Cateva corispondente clasice

-1 cm cub = 1 cc = 1 ml

-o linguriță = 5ml

-o lingurita pentru prajitura = 10 ml

-o lingură de supă = 15 ml

-un pahar standard = 150 ml

32