Regnul protista

• INGRENGATURA

FLAGELATE (EUGLENA VERDE – EUGLENA VIRIDIS)

Prea măruntă pentru a fi văzută cu ochiul liber, Euglena prezintă la microscop forma unui fus turtit, purtând în vârf un bici (flagel), cu care bate cu putere apa pentru a înainta mai rapid. Corpul ei unicelular conţine granule verzi de clorofilă, ceea ce ne-o arată capabilă să îndeplinească funcţia complexă a fotosintezei. Datorită mişcărilor ei independente şi vioaie, ajutate de micul organ de locomoţie,ea ne sugerează mai mult lumea animală. Marea ciudăţenie a acestei plante o constituie modul ei de hrănire, când animal, când vegetal. Aşezând o Euglenă la întuneric şi adăugând în mediul ei de viaţă substanţe organice, ea îşi pierde culoarea verde, devine aproape străvezie şi începe să se hrănească ca un animal. Adusă din nou la lumină, îşi recâştigă granulele de clorofilă şi revine la modul vegetal de hrănire. În ce regn putem încadra această fiinţă uimitoare? Dacă pentru stabilirea filiaţiei ei va trebui să-I urmărim rudele apropiate, ne vom încurca şi mai rău. Unele neamuri se hrănesc cu substanţe minerale şi nu-şi schimbă niciodată culoarea verde; altele, dimpotrivă, lipsite de clorofilă, se hrănesc saprofit, ca orice animal. Între sutele de mii de fiinţe microscopice ce populează apele, multe şi dintr-un regn, şi din altul prezintă asemănări şi grade de trecere spre Euglena. Ea face parte dintre acele numeroase vieţuitoare în care se şterg parcă deosebirile dintre animale şi plante şi care constituie un fel de punte directă între unele şi altele.

• INCRENGATURA

ALGELOR VERZI (CHLOROPHYTA) – VERZEALA

ZIDURILOR (PLEUROCOCCUS VULGARIS)

Alga verde

• INCRENGATURA

ALGELOR BRUNE (PHAEOPHYTA) – CYSTOSERIA

BARBATA
Este o alga bruna cu talul cilindric, cu un ax principal scurt, care se ramifica bogat dind ramuri mai lungi decit "tulpina" principala; ramificatiile terminale sunt de dimensiuni mici; pe ramificatii se afla numeroase vezicule pline cu aer; se fixeaza de substrat cu un crampon puternic de forma unui

disc. In oogoanele din conceptacule se formeaza si se maturizeaza o singura oosfera; parafizele sunt lungi de 30 µm. Traieste pe substraturi stincoase in ona sublitorala la adincimi de 0,5-10 metri. Este o specie iubitoare de lumina; reproducerea are loc la adincimi de 0,5-5 metri. Este o alga perena. In prezent este foarte rara, aproape disparuta (rare tufe). La litoralul romanesc, in zona Tuzla-VamaVeche, biomasa de Cystoseira a descrescut de la 5400 tone in 1971 la 120 tone in 1979. Primul factor distructiv a fost iarna puternica din 1971/1972 cand marea a inghetat ,iar placile de gheata au "cosit" cimpurile de alge.

• INCRENGATURA

ALGELOR ROSII (RHODOPHYTA) – CERAMIUM RUBRUM
Este o alga rosie. Stratul cortical acopera toata suprafata talului. Celulele stratului cortical sunt mici, dispuse fara nici o ordine. Organele de reproducere se dezvolta numai pe partile superioare ale talului. Lungimea celulelor de la partea bazala a talului este de doua ori mai mare ca latimea lor. Creste pe pietrele din apa , dar este mai numeroasa primavara.

• INCRENGATURA

MIXOMICETE (MYXOMYCOTA) – ARCYRIA

• INCRENGATURA

OOMICETE (OOMYCOTA) - SAPROLEGNIA

Saprolegina este des intalnita in ecositemele cu apa dulce si este principalul mucegai de apa responsabil pentru infestarea oualelor de pesti. Aproape fiecare peste de apa dulce este expus macar odata in viata la una dintre speciile de fungi, mai ales la inceputul vietii. Infectia unui peste cu saproleginia este denumita Saprolegnianina. La pesti saprolegnia infecteaza tesutul epidermal, in general incepand cu capul sau aripioarele, si se intinde pe intreaga suprafata a corpului. Arata ca niste pete gri cu miceliu filamentos. Saprolegnia afecteaza de asemenea oua muribunde prin adeziune si penetrarea membranei oului, si se poate raspandi de la oua moarte la oua vii.

Amibele se hranesc inconjurand cu trupul lor particulele de hrana.Familia: Saprolegniaceae . ce se unesc pentru procesul de ferilizare.  Clasa sporozoare – Plasmoidul malariei grupul infecţiilor sangvine malarice. Zoospori secundari sunt considerati sporii infevtiosi ai Saprolegniei. Saprolegnia este clasificata astfel: .Specia: declina Humphrey-parasitica Coker Saprolegnia are un ciclu de viata complex. •INCRENGATURA PROTOZOARE (PROTOZOA)  Clasa rizopode . prin mărirea ficatului.Diviziunea: Oomycota . Denumirea provine din italiană Actualmente e binecunoscut. ce se transmite şi se caracterizează clinic frisoane. „mala aria” . In interiorul acesteia exista un nucleu. care controleaza activitatea celulei.aer stricat.Regnul: Protoctista . proces numit fagocitoza. fierbinţeli şi splinei şi apariţia anemiei. Urmand inchistarii. Unele Saprolegina izolate sunt capabile sa creasca doar in apa. Inmultirea sexuata implica producerea de antreroizi si oosfere. hranindu-se cu resturile ramase dupa ce ouale s-au clocit.Clasa: Oomycota .Conform taxonomiei. Ciclul repetat de inchistare si release numit polyplanetism permite zoosporilor secundari sa faca cateva incercari sa isi gaseasca un substrat potrivit.Genul: Saprolegnia . că malaria este .Filumul: Heterokonta . combinata cu caracteristici morfologice ale organismului.Amiba (Amoeba proteus) Unul dintre cele mai simple organisme vii fiind alcatuita dintr-o singura celula.Ordinul: Saprolegniales . Cel de-al doilea zoospor are o durata de viata mai lunga ca primul si este considerat principala faza in care Saprolegnia se disperseaza. si multe alte formatiuni microscopice si vacuole (spatii umplute cu fluid si inconjurate de o membrana) cu functii specializate. Sporii asexuati ai saprolegnia produc zoosproi primari care sunt activi pentru doar cateva minute inainte ca ei sa se inchisteze. sa germineze si sa dea drumul unui al doilea zoospor. si poate fi facuta doar printr-o analiza taxonimica a structurii sexuale. zoospori secundari dau drumul unor fire pentru a se agata. ce cuprinde atat inmultire sexuata cat si asexuata. însoţită de transpiraţii abundente. provocată de plasmodiile mai frecvent de o anumită specie de ţânţari prin accese de febră pronunţată. Diferite specii de Saprolegnia sunt capabile sa germineze in conditii si nivele de nutritie diferite. provocată de mai mulţi Malaria este o maladie parazitară din sau transmisibile. incorporandu-le si digerandu-le. Identificarea a diferitelor specii de Saprolegnia este dificila.

citoplasma vine în contact direct cu apa. formând o vacuolă digestivă. deci. Cilii vibratili de pe marginea pâlniei. . unicelular cu lungimea de aproximativ. Celula are o adâncitură în formă de pâlnie. căreia îi lipseşte membrana.  Clasa ciliate – Parameciul (Paramoecium caudatum) Parameciul este cel mai evoluat protozoar. Membrana sa prezintă cili vibratili (de aici provine şi numele de Ciliate) contribuie la deplasare în mediul acvatic. 0.paraziţi ce fac parte din specia protozoarelor şi se numesc plasmodii malariei. Fiecare din paraziţii malariei are particularităţile sale biologice. produc înaintarea hranei spre citoplasma celulei. Celula are 2 nuclee. Respiraţia: • • se face prin toată suprafaţa corpului intră oxigenul din apă în corp şi iese dioxid de carbon din corp în apă Excreţia: cu ajutorul vacuolelor contractive Înmulţirea: • • • în condiţii prielnice prin diviziune longitudinală prin diviziune transversală în condiţii neprielnice prin închistare.25 mm. morfologice şi provoacă diferite forme de malarie. fiind mai deşi.

Ea poate fi deosebita usor de celelalte soiuri de muschi datorita vrejurilor lungi. Ei au corpul vegetativ un tal cormoid. eliberand anterozoizi. dar au frunzele mai moi si mai dese. cornatel. la varful careia se gaseste capsula cu spori haploizi. chindicuta. in cazul portiunilor de piele roase si ranite. ce creste prin paduri.Regnul Plantae (Metaphyta) • INCRENGATURA MUSCHILOR (BRYOPHYTA) – MUSCHIUL DE PAMANT (Polytrichum polymorpha) Muşchiul de pământ (Polytrichum commune) face parte din categoria muşchilor superiori. Acestia nimeresc pe gametofitul feminin. Frunzulitele sunt alungite si dispuse pe tulpina spiralat. fine si subtiri. Aceasta faina se intrebuinteaza homeopatic. avind radacini micute. pceleca. moi la pipait si ramificate. praful-strigoilor. din care se dezvolta tulpinite tinere de muschi. patrund in arhegon si unul din ei fecundeaza oosfera. asemanatoare muschiului si vesnic verde. Zigotul se dezvolta formand sporogonul(sporofitul) care ramane fixat de talul gametofitului. Creste numai in lizierele padurilor si tn padurile inalte dinspre nord.  Subincrengatura Coniferofitina (Gymnospermae) – Molidul (Picea abies) . Sporogonul este format din seta. coada-alor-de-vint. care seamana cu iarbaneagra. Anteridiile se formeaza pe gamatofitul masculin si se desfac pe timp ploios. pe solurile umede. de la o altitudine de 600 metri in sus. formeaza vara pistiluri galbui care contin polen. Aceasta planta. Din vrejuri cresc niste tulpinite lungi de 7-10 centimetri. formand protonema ramificata. numit si fainavrajitoarei. bunceag. piciorul –lupului. talpa-ursului. Muschiul de pamant este o planta dioica. o planta perena cu tulpina de circa 30 cm inaltime. se tiraste pe solul padurii cu niste vrejuri lungi de 1-2 metri. care sunt analoage cu organele vegetative ale plantelor vasculare. netota. • INCRENGATURA TRAHEOFITELOR (TRACHEOPHYTA)  Subincrengatura Ferigilor (Pteridophyta) – Pedicuta (Lycopodium clavatum) Pedicuta este numita in limbajul popular bradisor. Sporii diseminati germineaza. format din tulpiniţă. Cind planta are patru ani. brinca-ursului. crucea-pamintului. brfulvintului. cornisor. frunzulite şi rizoizi pluricelulari. asemanatoare unor sfori si a polenului galben al pistilurilor ei. Pedicuta este o planta de leac continind radiu.

gri-rosiatica la exterior si verzuie in interior. Are putine frunze . in timp ce in Bucovina este in plina prosperitate. este printre primele flori care apar in noul an dupa ghioceii si brandusele de primavara. monotona si linistita. Molidul face parte din familia Pinaceei este cunoscut si sub numele de brad rosu. brad sau molid. Trunchiul trece uneori de 1 m grosime. pentru ca vantul sa raspandeasca polenul purtat de catre sacii lor cu aer spre florile femeiesti. faptul ca apare foarte timpuriu . dar si in scrierile alchimistilor din Evul Mediu. Dupa perioada de inflorire (martie-aprilie). precum si virtutile sale curative deosebite i-au dat o "personalitate" aparte. El este consemnat in legendele populare romanesti. in zonele de deal si de munte. cu zapada multa. spanzul ocupa un loc cu totul aparte. Padurea de molid este padurea cu cele mai putine specii de copaci. Uneori florile sunt complet verzui. pentru a putea suporta greutatea zapezilor. rar mai mult. Mare. adunate in conuri mari spanzurate tocmai sus spre varf. fiind cea mai sobra. Se pare ca in vestul Carpatilor sudici padurile de molid sunt in regresie. cu o tulpina dreapta. Rar vom intalni o planta atat de respectata ca enigmaticul spanz. planta ramane doar cu 2-3 frunze .30 m. fara ramificatii. o frunza care nu a reusit sa se metamorfozeze intr-o floare. Este un arbore rasinos falnic ce atinge in medie 20 . Anumite varietati ale spanzului au dimensiuni impresionante. Se catara pe stancile cele mai abrupte. Conurile barbatesti sunt adunate la varful ramurilor mai de jos.  Familia Rosaceae – Macesul (Rosa canina) . dar si europene. formata din mai multe "fire" bine ancorate in pamant. ascutita la varf. Frunza sa este mare. Molidul prefera veri scurte si relativ calduroase si ierni mai blande ca la ses. Alaturi de podbal. uneori chiar si 50 m. Lemnul este utilizat in constructii.aproape din zapada toxicitatea sa foarte ridicata. subtiri. ca sa reziste vanturilor. Aspectul sau mai putin obisnuit. Coroana este conica. Din scoarta se extrage tanin  Subincrengatura Angiospermofitina (Angiospermae) Angiosperme dicotiledonate  Familia Ranuculaceae . alteori bat spre negru sau violaceu (mai ales in Transilvania). ascutite. inalta de 50 80 cm. la fabricarea celulozei si a unor instrumente muzicale. foarte adanc crestata. infigandu-si radacinile in crapaturi. In lumea ierburilor de leac traditionale romanesti. Aceasta este floarea spanzului (Helleborus species). Adesea cresc in asociatii de 4-5. Radacina este puternica. Frunzele sunt aciculare. Tulpina este inalta de 20-40 cm. inconfundabila. pieloase. incovoiate spre pamant. ramurile sunt mladioase. floarea sa arata ca o frunza la inceputul adolescentei.Este o planta perena. ne va intampina in primele luni de primavara (martie . de unde si un aspect de tufa. endemica. Proprietatile sale curative deosebite sunt recunoscute deopotriva de medicina culta si cea populara.Spanzul (Helleborus purpurascens) La marginea padurilor de fag.inceputul lui aprilie) o planta neobisnuita.

In plus. de culoare brun-verzuie (se confunda cu cele de anason).1.contin o serie de aminoacizi (arginina.  Familia Umbeliferae (Apiaceae) – Cucuta (Ciucuta virosa) Cucuta este o planta ierboasa. mai ales spre baza. rug. Este cunoscut sub numele de trandafir-salbatic.. Fructele sale . costate.75%. ruja. cu pete rosietice. Primele semne ale intoxicatiei sunt senzatie de arsura in cavitatea bucala si faringe. Toamna se impodobeste cu fructe de culoare rosie. fasolea se cultiva si intercalat. triptofan). acid nicotinic (vitamina antipelagroasa). fistuloasa. vitamina C. impreuna cu pastaile. Creste in regiunile de campie se de deal. datorita carora au proprietati diuretice si antidiabetice. acid citric si malic.01%. macesele mai contin zharuri. Fructele proaspete contin1-3% alcaloizi. Fructele sunt diachene ovate.1. Frunzele sunt paroase. Partea aeriana proaspata contine intre 0. cumarine. asparagina. inlatura excesul de apa din oraganism.Fructus Cynosbati . Planta emana un miros caracteristic de urina de soarece. Mai contine uleiuri esentiale. pectine. printre porumb. flavonoizi. striata. astazie.coniina si coniceina . acizi organici. avand proprietatea de a intari organismul. glabre. Toata planta contine alcaloizi piperidinici foarte toxici . formand tufe acoperite de flori roz. pe suprafete insemnate. de 2-4 ori penat-sectate. saruri minerale etc. Efecte toxice. In tara noastra suprafetele cultivate cu fasole in cultura pura a crescut mult in ultimii ani. Fructus Phaseolii sine seminibus . In terapeurica se folosesc ca tonic vitaminizant. contribuind astfel la ameliorarea starilor reumaticeImportanta fasolei consta in marea valoare alimentara a boabelor ei. tulburari de vedere. Doza mortala de coniina pentru om este de 0. B2. ceaiul de teci de fasole maruntite mareste cantitatea de urina. Odata cu aceasta se elimina si toxinele. tanini etc. sunt de asemenea bogate in proteine si reprezinta un bun furaj mai ales pentru oi. salivatie. Florile sunt grupate in umbele. bienala.  Familia Papilionaceae (Leguminoase) – Fasolea (Phaseolus vulgaris) Fasolea este originara din Peru si a fost adusa in Europa numai dupa descoperirea Americii. cu tulpina puternic ramificata. Pe langa vitamine. P. Ele constituie un aliment bogat in proteine (25 – 28%) si vitamine foarte nutritive si foarte ieftin.5-1 g. B1. Alcaloizii din cucuta sunt substante volatile si continutul lor in planta scade prin uscare. Pastaile fara seminte. Coniina si derivatii ei se absorb usor prin mucoasa digestiva dar si prin pielea intacta. Tulpinile de fasole ramase dupa treierat (vrejii).Macesul este cunoscut inca din vechime ca o planta medicinala.dar se gasesc in cea mai mare proportie in fructe.sunt foarte apreciate pentru continutul lor bogat in vitamina C si a cantitatilor mai mici din vitaminele A. In stari de hidropizie (lichid in cavitatea abdominala si tesuturi). ataxie. K. au culoarea alba si prezinta involucru si involucel. cacadar. tizolina.5% iar dupa uscare 0. In cazul unor doze foarte mari intoxicatia debuteaza cu nosee. . cele proaspat uscate aproximativ 0. in afectiuni ale rinichilor si vezicii urinare si in bolile de inima. cilindrica.

D. apoi în Anglia). Calatidiile sunt mari. varietaţile moi se folosesc pentru consumul uman.Floarea soarelui (Helianthus annus) Floarea soarelui (Helianthus annuus) este o plantă anuală din familia Asteraceae. dupa care urmeaza semnele specifice de paralizie ale membrelor. diaree. Toxicitatea cucutei este cunoscuta inca din antichitate si a fost folosita. peţiolate. Latinii o numeau radicula. in scopuri criminale. a fost luat în cultură în România în secolul XIX. . fetei.  s-a răspândit în zonele cu condiţii favorabile.95 litri de alcool de 40˚.3% apă.23.5% amidon şi proteine): . Polonia etc. Ridichiile sunt foarte populare in Europa.1 g/kg masă vie. C. Franţa. cu receptaculul .voma. este o legumă cultivată în regiunile temperate pentru rădacina ei suculentă şi bulboasă. poate deranja la stomac. . in cu scopul de a studia actiunea cucutei. nativă din America. iar cele mari şi fibroase se folosesc ca aliment pentru animale.  Familia Compositae (Asteraceae) . . întregi. B2. Tulpina se termină cu un singur calatidiu sau uneori tulpina este ramificată şi are mai multe inflorescenţe.  Familia Solanaceae – Cartoful (Solanum tuberosum) Cartoful. nu din radacina.15-17 kilograme de cauciuc sintetic. pentru ca pot fi păstrate mai multe luni dupa recoltarea lor. singura sau in amestec cu opiu.7% substanţă uscată (17.76. în special în zonele reci. provine dintr-o tulpina modificata. conţine: . pentru suicid sau pentru executarea pedepsei cu moartea.100 de kilograme de dextrină. Este una din compozitele cele mai cultivate pentru seminţele bogate în ulei. trunchiului.vitaminele A. a consumat suc proaspat obtinut prin presarea fructelor imature.. Olanda. . PP.solanină gust amar. . .140 de kilograme de amidon uscat.enzime.  producţii mari se obţin în Germania.   originar din America de Sud (regiunile înalte şi umede din Peru. B1. Este foarte cunoscuta pentru ca a provocat moartea lui Socrate. Columbia). Moartea se produce prin paralizia muschilor respiratorii. Din o tonă de cartofi se obţin prin prelucrare industrială: . care.  Familia Cruciferae (Brassicaceae) – Ridichea (Raphanus olerecea) Ridichea (Brassica rapa).  a fost adus în Europa în secolul al XVI-lea (prima oară în Spania. Frunzele sunt mari. precum si capsuna. cordate. devine toxică la 0.

Calitatile curative ale spanacului se cunosteau inca din cele mai vechi timpuri. Turtele rămase ca reziduuri de la extragerea uleiului alcătuiesc un nutreţ concentrat. în cadrul aşa-numitelor făgete. Seminţele sunt bogate în ulei. . legată de ceea ce se numeşte acum Taigaua siberiană. având culoare galbenă. Ucraina şi Rusia se păstrează părţi din acest codru străvechi. Florile sunt unisexuate. fără coaja fructului. Pădurea a fost înlocuită în zonele din nord de Nistru (Podolia) cu silvostepă. de exemplu. formând. fiind cultivati si in scopuri medicale. acoperită de o scoarţă ţepoasă. este o nuculă. turcii fiind cei care au contribuit cel mai mult la raspandirea acestei flori in lume. stepe şi păduri relicte. Fagus sylvatica L. biotopuri bogate şi pline de frumuseţe. numit jir. isi are originea in cuvantul persan "toliban" care inseamna turban. bogat în proteine brute şi digestibile. el fiind numit si "matura intestinului" deoarece reprezinta cel mai bun mijloc natural pentru curatirea si regenerarea sistemului digestiv. mai apoi s-a descoperit ca au si proprietati curative. impunător. Daca in timpul prepararii isi schimba culoarea din verde proaspat in verde spre galben. Este înalt. cenuşie-albicioasă. Înflorirea are loc în luna mai.  Familia Fagaceae – Stejarul (Quercus robur) Fag. Fructul.sporadic . la fabricarea săpunului. În trecut forma o pădure întinsă din Carpaţi până departe în Rusia de astăzi. Numele stiintific al genului din care face parte si anume "Tulipa". atunci el devine daunator si nu trebuie consumat. Fagul permite multor specii de plante mărunte să supravieţuiască în zonele în care predomină. provine din Orientul Apropiat.  Familia Chenopodiaceae – Spanacul (Spinacia olerecea) Spanacul este o planta legumicola foarte valoroasa datorita continutului ridicat in substante nutritive . Creşte în special la deal şi munte. regina primaverii.precum si faptului ca se poate consuma intr-o perioada cand lipsesc alte legume. vitamina C . ascuţiţi. având înălţimi de până la 35 metri. calciu.şi la câmpie. Numele popular de lalea e de origine turceasca. La inceputul secolului al 17-lea bulbii de lalele au fost crescuti in gradini pentru aspectul lor decorativ. Are muguri fusiformi. floarea lalelei fiind asemuita acestuia.plan.saruri de fier. dar poate fi întâlnit . mai ales în regiunile nordice ale României. În anumite regiuni din Bielorusia.. conţinând. Deasemenea se stia ca spanacul fiert sau preparat prin mijloace traditionale este daunator organismului. este un arbore din zona temperată. Angiosperme monocotiledonate  Familia Liliaceae – Laleaua (Tulipa gesneriana) Laleaua. iar frunzele în general ovale. cu scoarţa netedă. circa 55% ulei comestibil şi cu întrebuinţare industrială.

Carbohidratii cuprinsi în porumb dau energie şi nu permit depunerea grăsimii. Porumbul conţine de asemenea un anti – oxidant de frunte şi anume vitamina E. Inflorescenţa este sub forma unui spic sau panicul. tara unde si astazi exista cel mai mare parc de lalele din lume. Porumbul are efect împotriva stresului. a muşchilor. mai ales în vitamina B1. mays.Florile masculine se găsesc în varful tulpinii. cu frunze lungi şi ascuţite la vârf. neramificata. care ne protejează împotriva artritei. substanţe proteice şi uleiuri. Fructul este o cariopsă care conţine amidon. Pe aceiaşi plantă se găsesc flori feminine si flori masculine pe aceeasi tulpina. 150 de grame de porumb acoperă aproximativ 25 % din cantitatea necesară de vitamina B1 pentru un adult. aspre. care are efect asupra funcţionării sistemului nervos. Florile feminine se găsesc la subsoara frunzelor. Porumbul aparţine familiei Poaceae după Anca Sârbu 1999. cucuruz) este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară. care se numeste popular: "cocean". Regnul Fungi (Eumycota) . Este bogat în vitaminele din grupa B. a inimii şi asupra producţiei de globule roşii.  Familia Gramineae (Poaceae) – Porumbul (Zea mays) Porumbul (Zea mays ssp. industrială şi furajeră.Popularitatea lalelei a crescut foarte repede. reprezinta alaturi de grau 80% din productia de cereale. Are tulpina înaltă şi groasă. Introducerea porumbului în meniul nostru zilnic micşorează riscul apariţiei bolilor de inimă şi a cancerului. regional păpuşoi. mai ales in Olanda.

• INCRENGATURA ASCOMYCOTA – MUCEGAIUL VERDE (PENICILLIUM NOTATUM) Mucegaiul verde este o ciupercă pluricelulară. care se întind ca o pâslă pe suprafaţa mediului nutritiv.) sunt rezultatul modificarii penicilinei G in laborator. cu scopul de a o face fie rezistentă la mediul acid din stomac (pentru administrare orală). întâlnindu-se des pe alimente. fiind obligate sa traiasca in sau pe alte organisme vii (ca plante parazite) sau pe materie organica moarta sau in descompunere (ca plante saprofite). meticilina etc. se formază un cerc lipsit de bacterii. precum şi din alte specii ale genului Penicillium (Penicillium notatum-mucegaiul gri-verzui). Mucegaiul alb este foarte răspândit. Sporii se formează în sporangii sferici. A fost descoperită prima oara de Ernest Duchesne in jurul anului 1896. unde formează o pâslă vătoasă laxă. mucegaiul alb.• INCRENGATURA ZYGOMYCOTA – MUCEGAIUL ALB ( MUCOR MUCEDO) Ciupercile sau fungii acopera un grup extrem de divers de organisme. În condiţii deosebite. Unul din reprezentantii acestei grupe este Mucegaiul Alb Mucor. fie mai rezistentă la acţiunea penicilinazei secretate de bacteriile penicilino-rezistente. penicilina V. în formă de pensulă. are miceliul unicelular. care au ceva in comun: nu isi pot produce singure hrana. Penicilina G este o substanţă bactericidă. tubulare. alungite. în imunodeficienţe. Increngatura ciupercilor cuprinde peste 100. cunoscutul antibiotic. Din mucegaiul verde. poate provoca omuli micoze numite mucormicoze. Penicilina este primul antibiotic inventat/descoperit şi al doilea introdus in tratamentul infecţiilor dupa sulfanilamidă. care a observat că pe culturile de stafilococi contaminate de Penicillium notatum . împreună cu alte specii ale genului mucor. Acest tip de mucegai nu provoaca daune grave. adica de mai multe specii din genul Penicillium. . mai convenabila decat injecţiile). şi se răspândesc cu ajutorul curenţilor de aer. dar poate altera alimentele. Dupa modul de organizare si inmultire aceasta increngatura se grupeaza in ciuperci inferioare si ciuperci superioare. amoxicilina. produsa de mucegaiuri verzi sau gri-verzui. format din hife ramificate. Penicilina comerciala microbiologică se obtine din culturi de Penicillium chrysogenum. Ciuperca aderă la o serie de substraturi organice aflate în descompunere.000 de specii. care prezintă o împletritură miceliană şi care are ramuri sporifere (conidioforii) ramificate. iar penicilinele semisintetice (ampicilina. se obţine penicilina. polinucleat. Mucegaiul alb. şi redescoperită accidental de Sir Alexander Fleming în 1928.

Această ciupercă are o aromă distinctă şi un miros plăcut.MATREATA BRADULUI (USNEA BARBATA) Regnul Animalia (Metazoa) . copită. mitarcă. Denumirea ştiinţifică. burete (regional). gros şi cu pălăria brună-gălbuie. Denumirea de hrib provine din ucrainescul hryb. Boletus edulis. Are o concentraţie mare de apă în comparaţie cu alte ciuperci comestibile. Este una dintre puţinele ciuperci comestibile Mycorrhiza care creşte în Emisfera Sudică:[1] alături de diferite specii de pin în Africa de Sud şi în apropierea teiului în Noua Zeelandă[2]. pitarca sau pitoancă. Are mai multe denumiri româneşti printre care se numără hrib. exprimând calităţile culinare ale speciei. provine din rădăcina latină bolet-. mânătarcă. cu piciorul alb. care înseamnă „ciupercă superioară” şi edulis.LICHENUL DE STANCA (RHYZOCARPON GEOGRAPHICUM) . •INCRENGATURA LICHENOPHYTA (LICHENI) . cu sensul de comestibilă.• INCRENGATURA BAZIDIOMYCOTA – HRIBUL (BOLETUS EDULIS) Hribul (Boletus edulis) este o ciupercă de pădure comestibilă.

ele prind prada si o duc la gura. astfel sunt monoaxoni. Ele se pot deplasa lent pe acest disc. Meduzele sunt carnivore. Cu acestea. triaxoni. Aceştia au forme alungite. Intre cele doua straturi se gaseste mezogliea. larvele de insecte. prezinta doua straturi celule: unul exterior.  Clasa Scifozoare . de protectie. adica se hranesc cu alte animale. Forma spiculilor depinde de forma de conectare a acestora în reţeaua spongierului.Coralii (Carallium rubrum) . in jurul gurii. hidra se inconvoaie si se prinde cu tentaculele de o suprafata dura. denumit disc bazal. • INCRENGATURA  CELENTERATE Clasa Hidrozoare – Hidra de apa dulce Hidra de apa dulce este una din putinele celenterate de apa dulce. In jurul gurii au tentacule.ANIMALE DIPLOBLASTICE •INCRENGATURA SPONGIERI Spongierii fosili pot fi identificaţi prin fragmentele conservate de spiculi.Meduza de Meduzele ca toate celenteratele. Aceasta constituie cea mai mare parte a animalului. si unul interior. Corpul sau este un sac a carui pereti sunt facuti din doua straturi de celule separate de o piele subtire dintr-un material necelular.Hidrele se fixeaza cu un organ de la baza corpului. cand trebuie sa se deplaseze repede. viermii si mormolocii. Unele dintre acestea inteapa si paralizeaza prada. numite nematocisti. Tentaculele sunt scobite. Dar. in timp ce celalta parte a corpului este un disc bazal care in mod normal ancoreaza hidra de o secretie lipicioasa.Actiniile sau dediteii de mare (Urticina lofotensis) . altele sunt lipicioase si o retin. Compoziţia spiculilor este fie carbonatică fie silicioasă. secţiune circulară şi canal axial. care delimiteaza stomacul. Au niste celule paralizante cu care captureaza puricii de apa.  Clasa Antozoare . Apoi discul bazal se desprinde si hidra face o intoarcere complecta. Diametrul meduzelor poate fi de cativa milimetri sau poate atinge un metru. Tentaculele prezinta niste celule specializate.

bazate pe diferantele din simetria axialaclasa contine animale coloniale. fiecare avand un schelet intern. Ca si meduzele. actiniile au tentacule cu nematocisti. actiniile se divid in doua jumatati care se separa. raspandite in apele marine. Nematocistii lipiciosi o retin.Actiniile sunt viu colorate si au aspectul unor flori crescute pe fundul marii. Coralii -nume comun pentru membrii unei clase mari de nevertebrate marine caracterizate prin un schelet alcatuit dintr-un strat protectordincarbonat de calciu. Apoi prada este inghitita. ANIMALE TRIPLOBLASTICE • INCRENGATURA VIERMILOR LATI (PLATHELMINTHES)  Clasa Turbelariate . Printre ele se gasesc si coralii bici. dulci. Acest schelet se mai numeste si coral. Coralii sunt clasificati in doua subclase. Actinia este un polip. si in solul umed (planariile) si specii parazite (teniile si fasciolele) Au simetrie bilaterala. Uneori. Dintr-o actinie cresc alte mici actinii. meduzesi coralii rosii obisnuiesc sa il faca sa sclipeasca. sau multiplu de sase. Ele includ coralii de stanca sau coralii adevarati. Tegumentul e acoperit cu o cuticula care impreuna cu musculatura formeaza teaca musculocutanee. iar cele parazite organe de fixare. Ciclul ei de viata nu cuprinde si stadiul de meduza. care uneori se desprind de mama. numite muguri.dar si culorile difera. nesegmentat. Cavitatea corpului e plina cu tesut conjunctiv (parenchim). Actiniile stau fixate pe pietre dar se pot deplasa lent. Corpul e puternic aplatizat . Formele libere au la extremitatea cefalica organe de simt. . este paralizata. in forma de panglica. cu opt tentacule. Diametrul lor variaza de la cativa militimetri pana la aproape un metru. Cand prada ajunge in apropiere. Membrii celorlalte subclase de obicei au sase tentacule.Planariile Cuprinde specii libere.

Acestea facilitează circulaţia substanţelor nutritive.  Clasa Trematode – Viermele de galbeaza (Fasciola hepatica) Viermele-de-gălbează se găseşte în ficatul oilor dar poate fi găsit şi la alte animale.30 000 de oua. Tocmai pentru că este galben. cum ar fi vaca. care traverseaza peretele intestinal. trece in circulatie si ajunge in muschi. o data ajunse in intestin. contin 20 000 . Ouale sunt inghitite de porc (domestic sau salbatic) si.  Clasa Cestode – Tenia (Taenia solium) Este un vierme plat. Inmultirea e sexuata. este format din un tub lung şi subţire. Sunt indivizi hermafroditi. Proglotele. daca acesta a inghitit ouale parazitului. in general fara stadii larvare (exceptie viermele de galbeaza) . care-si va fixa scolexul pe peretele intestinului subtire. Seamănă cu o sămânţă de dovleac de 3-4 cm lungime. Excreţia se realizează prin canalicule şi canale excretoare. viermele a primit numele vierme-de-gălbează. corpul este impartit in segmente numite proglote. La planarie e prezenta regenerarea. cu patru ventuze si un rostru cu doua coroane de carlige. Sistemul digestiv e format dintr-un tub digestiv care comunica cu exteriorul prin orificiul bucoanal. Aparatul digestiv este minimalist. una în jurul orificiului buco-anal şi celălalt înapoia lui. in numar de 800 . Respiratia e cutanee. Alcătuirea internă este simplă. Taenia solium poate provoca cisticercoza si la om. neavând aparat circulator şi nici respirator. • INCRENGATURA  VIERMILOR CILINDRICI (NEMATHELMINTHES) Clasa Rotiferi si Clasa Gastrotrichi . elibereaza embrionul hexacant. a oxigenului şi a dioxidului de carbon. Produce boala numită gălbează. Gazda intermediara este porcul. unele fac schimb de gazde (tenia). Are două ventuze pe partea ventrală pe partea ventrală.Sistemul nervos e format din ganglioni cerebroizi situati in partea anterioara si cordoane nervoase longitudinale. are un scolex de 1 mm diametru. lung de 2 .5 m. o data cu materiile fecale. iar in 10 saptamani parazitul adult este dezvoltat.1 000. care se elimina in grupe de 5 6. cu un singur orificiu buco-anal şi ramificaţii laterale scurte. unde se fixeaza sub forma de cisticerc. Ingestia carnii de porc cu cisticercoza va determina in intestinul omului eliberarea larvei.

Clasa Oligochaeta cuprinde trei ordine. fiecare metamer din regiunea trunchiului poarta o pereche de paropode bilobate. Speciile parazite (Nereis pelagica) se gasesc in ordinul Errantia polichete libere. au rar apendice cefalice si ochi. Clasa Polychaeta se divide in trei ordine. Traiesc in apele dulci sau sunt terestre. Pe laturi. Viermii speciei Tubifex apartin ordinului Plesiopora . Prezintă dimorfism sexual. înconjurat de trei buze groase. •INCRENGATURA VIERMILOR INELATI (ANNELIDA)  Clasa Polichete . terestre. armat cu doua maxile puternice. La cap se gasesc orificiul bucal si organe de simt compuse din 1-2 perechi de antene tentaculiforme: 1-2 perechi de ochi. o pereche de organe olfactive. iar la capătul posterior-orificiul anal. de culoare albgălbuie şi cu o lungime de 15-20 cm. ia in miscare aspectul unei roti. . Corpul lor este format din trei regiuni: prostomiul (capul). femela fiind mai mare decât masculul. limbricul are orificiul bucal. La capătul anterior. amfibii si putine marine. iar la baza lor se gaseste dorsal si ventral cate un cir. deplasandu-se cu ajutorul cililor. cu care percep gustul. ventral doi palpi. Pe corp nu exista parapode iar chetii sunt putini si prinsi direct in piele.coroana de cili din jurul gurii (aparatul rotator). cu multi cheti. rapitoare. trunchiul metamerizat si pigidium. Limbricul este primul din seria animală la care aceste două orificii sunt separate. parapodele sunt bine dezvoltate si servesc la locomotie  Clasa Oligochete – Rama (Lumbricus terrestris) Clasa Oligochaeta cuprinde 2400 specii de anelide la care nu se observa un cap distinct.specii de apa dulce. Numarul chetilor dintr-un . o mica parte de apa dulce si terestra. de unde si numele clasei.Nereis Clasa Polychaeta cuprinde anelide marine. gura este prevazuta cu un faringe exertil (trompa). caracteristica rotiferilor. iar lateral cili tentaculari care servesc ca organe tactile.Sunt reprezentate prin specii care traiesc in apele marine si dulci. Pe pigidiumul lipsit de parapode se afla anusul si o pereche de cili pigidiali. prevazute cu clitellum.  Clasa Nematode – Limbricul omului (Ascaris Lumbricoides) Este un vierme cilindric cu extremităţile ascuţite. Oligochetele sunt animale hermafrodite.

caracatiţe. • INCRENGATURA MOLUSTE (MOLLUSCA) Denumirea de moluşte provine din latinescul molluscus. ne putem convinge ca lipitorile se foloseau inca din antichitate pentru tratamentul diferitor boli. sepii. Dar un lucru e sigur: lipitorile se uitau atunci cind apareau alte directii in medicina. care se gaseste in Asia de Est. In practica medicinala se folosesc: „lipitoare medicinala”. Ele au fost folosite si insasi de Hippocrate. melci. forma ventuzelor s.fascicul variaza. Lipitorile se deosebesc intre ele dupa desenul de pe corp. Pirogov si Botkin iar mai apoi de alti medici. In urma dereglarii ecosistemei numarul lipitorilor a scazut considerabil. În cursul evoluţiei unele au devenit asimetrice. „lipitoarea farmaceutica” si inca o clasa care se numeste „persiana”. In secolul nostru in timpul descoperirii antibioticelor iarasi lipitorile au fost date uitarii. In timpul lui Paracels s-a uitat de lipitori deoarece au inceput sa intrebuinteze mineralele. Dar in timpul de fata situatia lipitorilor este la un nivel foarte scazut in comparatie cu 200 ani in urma. Dar vin vremurile cind antibioticele si-au ocupat locul lor in arsenalul procedeelor medicamentoase si iarasi se revine hirudoterapie. Sunt metazoare celomate protostomiene. cu simetrie bilaterală.Chiton  Clasa Gasteropode – Melcul de livada (Helix pomatia) .  Clasa Amfineurieni .a. mollis = moale şi reprezintă principala caracteristică a corpului acestor organisme Popular moluştele sunt cunoscute sub denumirea de scoici. Dar explozia a trecut si oamenii iarasi si-au adus aminte de lipitori. Se intilnesc de obicei in ape curgatoare. In practica folosirii lipitorilor au fost atit ridicari cit si coboriri. culoare. Au o pereche de testicule si una de ovare. Porii masculi sunt situati pe segmentul urmator testiculelor. veninul si alte lucruri.  Clasa Hirudinee – Lipitoarea comuna (Hirudo medicinalis) In natura se intilnesc mai mult de 500 specii de lipitori. marime. Daca rasfoim istoria. Speciile Lumbricus apartin ordinului Opistthopora au porii mascului situati mult inapoia segmentelor cu testiculele.

facand mici gropi in pamant. sepia. ” . totu-i negru. care poate avea diferite forme: rotunda.foarte aspra . Iarna hiberneaza.cat si in mlastini. raurile. Desi consuma foarte putina hrana. in care se produc substantele din care se formeaza cochilia. apatica. Pentru ca aceste moluste isi “construiesc” respectivul invelis de protectie. melcul se baga in cochilie. protejat de o cochilie. Organele cele mai importante ale melcului sunt cele doua perechi de tentacule (ca niste cornite). Cand este soare. lacuri sau in mare. Fiind foarte sensibile. inalta . Tot in partea din fata a “capului” melcilor se afla un fel de prelungire. Corpul melcului este lung. Specific pentru aceste gasteropode . dar . ai carei membri sunt raspanditi in mai toate lacurile. o familie numeroasa si ramificata.sunt dotate (ca si melcii). protejandu-si astfel pielea pentru a nu se usca. cu care melcul roade incet-incet frunzele sau florile. in timp ce tentaculele mai scurte au rol de mirosit si pipait. ascunzandu-se cu totul in cochilie. marile sau oceanele lumii.Melcul (dupa numele stiintific . melcii de uscat sunt considerate animale daunatoare pentru livezi si gradini.cu varf. umed si alunecos. iar pod=picior). scoicile au corpul moale. fiind inrudit cu scoicile. aflate in partea din fata a corpului. dar face planuri pentru viitor.Helix Aspersa) face parte din increngatura molustelor.  Clasa Cefalopode – Sepia (Sepia officinalis) Trista si abatuta. Ca toate molustele. cu un fel de tegument numit manta. taciturna. dar poate trece si de 15 ani. nimic nu o intereseaza. in care se ascunde. in forma de spirala. fara bucurie de viata. Obosita fizic si psihic.  Clasa Lamelibranhiate – Scoica de lac (Anodonta cygnaea) Scoicile. cochilia continua sa creasca pe toata durata vietii animalului. se simte nenorocita.pe care sunt siruri de dinti aproape invizibili.cum a fost numita clasa din care fac parte melcii . Durata vietii unui melc variaza intre 5 si 10 ani.este faptul ca au corpul format dintr-un singur segment (in latina. din carbonat de calciu. melcul isi retrage repede corpul. gastro=stomac. „Nostalgica pentru trecut. In varful tentaculelor mai lungi se afla ochii.in locuri umbroase. inchisa în ea. Indiferenta la preajma si la ai sai. nimic nu o distreaza. plange cand vorbeste despre ea. Melcii traiesc atat pe uscat . stridiile si alte astfel de vietati cu cochilie. indiferenta pentru prezent. in care este destula umezeala . la cea mai mica atingere a acestor micute “brate”. sau plata. stricand deseori plantele printre care traiesc.ca particularitate . ca o limba . Cei de pe uscat nu sunt activi decat noaptea sau in zilele innorate.

Aici isi construieste o capcana (panza paianjenului). Iritabila. numai unele forme. carii dentare. caderea parului. al caror numar depaseste un milion.In clopot se gaseste aer adus de el de la suprafata intre perisorii de pe corp. Intoleranta pentru lumina stralucitoare. insomniaca noaptea.pus-podos=picior. Dureri dentare agravate ora 18-24. cu impresia ca globii oculari sunt impinsi în afara. provenite dintr-o substanta vascoasa. cu senzatia de dinti prea lungi. artropodele se impart in doua grupe: chelicerate. Pleoape superioare grele si cazande (Gelsemium). adica formate din mai multe segmente. cu iradiere în occiput. Cefalee cu durere apasatoare în ochiul stang. Somnolenta ziua.Se doreste singura. Cel mai cunoscut paianjen dintre cei care traiesc in tara noastra este paianjenul cu cruce (Epeira diademata). La unele arahnide prima pereche de maxile a suferit modificari. foarte obosita dimineata la trezire. Poate fi anxioasa seara ca si Causticum. fapt dovedit de segmentarea corpului. Corpul este alcatuit din cefalotorace si abdomen. . cu senzatie de arsura si nisip în ochi. acufene.  Clasa Arahnide – Paianjenul cu cruce (Aranea didema) Arahnidele sunt artropode adaptate. fiind intalnite in toate mediile de viata. de unde si denumirea lor:arthron= articul. pe care il intalnim prin locurile mai putin umblate. Pe cefalotorace sunt prinse toate apendicele. se vexeaza usor. si antenate. duc o viata parazitara. Aceasta substanta la contactulcu aerul se intareste. pioree. ca o adaptare secundara. Ele se afla raspandite pe toata suprafata Pamantului. iar puii de paianjen iesiti din acestea gasesc aici aerul necesar respiratiei. miriapode si insecte. cu nelinisti si frici. Femela depune ouale sub clopot. Plasa sa este construita in apa si are forma unui clopot cu gura in jos. Artropodele se caracterizeaza prin aceea ca au picioare articulare. Bufeuri de caldura cu vertij dimineata la trezire. ameliorata seara si la aer curat. Sunt animale carnivore. Hipersensibilitate la zgomot. in general. Sensibilitate dureroasa a ochilor seara. produsa de niste glande numite glande sericigene. Artropodele reprezinta un grup foarte numeros de specii. agravata clatinand capul sau la efort. dar se intalnesc si forme care se hranesc cu plante. mai ales cand sta. Foarte impresionabila. • INCRENGATURA ARTROPODE (ARTHROPODA) Artropodele au luat nastere din viermii inelati anelizi. nemultumita de ceilalti si de ea insasi. Un paianjen care prezinta un interes deosebit este paianjenul-de-apa (Argyroneta aquatica). Avand in vedere anumite caractere morfologice. Eruptie herpetica a pleoapelor superioare. Sensibilitate dureroasa a pielei capului. urzita din fire foarte fine. cu clasa arahnide. nu suporta consolarea. Nu suporta contradictia. si anume: partru perechi de picioare si doua perechi de maxile. cunoscute sub numele de chelicere. lacrimare dimineata si seara. cu clasele crustacee. transformanduse in arme de atac si aparare. la viata terestra.

aparatul circulator reprezentat printr-o inima tubulara asezata dorsal. Pe fata ventrala a primelor sase segmente se afla niste apendice abdominale. etc. ovala. sunt acoperite de alta pereche de aripi modificate. numita crusta. am 2 aripi care.Racul de rau (Astacus fluviatilis) Crustaceele sunt artropode acvaticecare au corpul acoperit cu un invelis alcatuit din chitina impregnata cu carbonat de calciu. seman mai mult ca forma cu un aligator cu 6 picioare. primele trei perechi terminandu-se cu cate un cleste. nu are apendice si foloseste la inot. iar ultimul segment (telsonul) este mai latit. asemanatoare cu ale viermilor inelati. de unde si numele clasei. portocalii sau galbene.Sunt forme antenate.. respiratia traheala. pe sub muschi. iar excretia se face prin tuburi Malpihhi. Caracteristic in structura lor remarcam: sistemul nervos este ganglionar scalariform. portocalii sau galbene cu pete mici negre. Ce culoare am? Am aripi rosii. frumos colorate si stralucitoare.  Clasa Miriapode – Urechelnita (Forficuta auricularia) Miriapodele sunt artropode ale caror corp este compus din segmente numeroase. sunt mica. Se cunosc specii care au 179 de perechii de picioare. Clasa Crustacee . care traiesc sub frunzisul cazut din paduri. trunchiuri de copaci. formata din mai multe camarute (ventriculite) succesive. pus. De cefalotorace sunt prinse cele cinci perechi de picioare. atunci cand nu zbor. Dintre miriapodele carnivore fac parte urechelnita (Lithobius forficatus) si scolopendra (Scolopendra morsitans). Picioarele si antenele 6 . din care dupa fecundare ies pui asemanatori cu parintii. sau sunt neagra cu pete rosii. 2 lateral si 2 in spate. paianjeni. In stadiul de larva. cel de la prima pereche este cel mai puternic.  Clasa Insecte . Racul de rau (Astacus fluviatilis). La femela de apendicele abdominale sunt prinse ouale.Gargarita Fac parte din familia carabusilor. iar de fiecare segment al atrnchiunui se afla prinse cate una sau doua perechi de picioare.podos-picior. fiind periculoase chiar si pentru om. Abdomenul (coada) este alcatuit din segmente. rame. am 2 antene. pe care il intalnim prin iazuri. etc. de aici a provenit si denumirea clasei:mirii-zece mii. unde isi gasesc hrana alcatuita din insecte. Ei raman prinsi aici un timp oarecare. gura si picioare cu mai multe articulatii: 2 in fata. pietre. vase sanguine deschise si sistem lacunar. ochi.Unele scolopendre din regiunile tropicale sunt veninoase. melci tineri. balti si ape curgatoare.

Cele mai multe specii se inmultesc cu o singura generatie pe an.Stelele-de-mare traiesc ca rapitoare in contul diverselor animale mai mari de pe fundul marin.sunt de culoare neagra.Deoarece organele interne(partea intestinala .populat mai ales cu melci si scoici. pe partea superioara.1000 de oua galbene din care ies puii in 3-4 zile. Larvele se hranesc cu mici insecte de pe plante. ale caror brate se intind treptat in discul corporal si se contopesc cu el. Cand sunt larva. ca nici nu ma simti daca ma tii pe palma.glandele sexuale) ajung pana in brate in cazul sectionarii animalului. • INCRENGATURA ECHINODERME (ECHINODERMATA) – STEAUA DE MARE (FROMNIA MONILIS) Stelele de mare au forma unor stele latite. scoica oboseste. Depunem 200 . nu numai corpul are capacitatea de a regenera bratele dar chiar si un singur brat poate completa corpul intreg cu celelalte brate lipsa.Steaua-de-mare deschide scoica fixand pedunculii ambulacrari de valve pe care le intind pana cand.in cele din urma.care provin din transformarea unor spini de pe corp si se gasesc in numar mare in jurul gurii. Cat de mult cantaresc? Sunt atat de usoara. aparate de vant.Dupa aceasta steaua isi intoarce stomacul peste prada. Cum este familia mea? Ca adulti hibernam in numar foarte mare in locuri foarte curate si daca se poate. La inceput.BALANOGLOSSUS . adica larvele isi construiesc in jurul lor un nou “ou” in care se dezvolta inca o saptamana pana ajung sa arate ca adultii (au acelasi mod de nastere a puilor ca si fluturii). galbena sau alba cu pete mici portocalii. • INCRENGATURA STOMOCORDATE (STOMOCHORDATA) .Steaua-de-mare comuna este foarte frecventa in Marea Nordului si cei ce se plimba pe litoral pot gasi pe tarm exemplare aruncate la mal de valuri.Orificiul bucal se gaseste pe partea inferioara si anusul.digerand-o astfel inafara corpului. puii sunt doar niste larve care in aproape 3 luni se transforma in "pupa". Cat de mare sunt? De obicei nu sunt mai mare de 4-8 mm. sunt de culoare neagra. daca exista. Curatirea corpului se face cu ajutorul unor clestisori(pedicelarii).

Elev: Sprinceana Andreea Clasa: a IX-a A Profesor: Pascu Andreea .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful