You are on page 1of 31

Training aplicare ABA

1
Introducere

Tulburarea autista, cunoscuta si sub numele de autism infantil este cea mai
cunoscuta tulburare pervaziva de dezvoltare. In decursul timpului, mai multi autori au
incercat sa gaseasca o definitie cat mai complexa a autismului infantil.
Kaplan(2000) defineste sindromul autist ca „o afectare permanenta a capacitatii de
relationare sociala, printr-o deviere a comunicarii si patternuri comportamnetale
restrictive, stereotipe”.
Graham(1999) afirma ca „Autismul infantil se caracterizeaza prin debutul precoce
(inainte de 3 ani) a unor tulburari sau devieri care intereseaza cel putin 3 arii de
dezvoltare: inabilitatea de a initia si dezvolta relatii sociale, dea exprima interes si
emotii; incapacitatea de a folosi limbajul si comunicarea (verbal sau nonverbal);
prezenta unui comportamnet stereotip, incluzand un repertoriu comportamental
restrictiv si repetitiv”.

Termenul de autism , etimologic vorbind , provine din grecescul „AUTOS” , care


inseamna „pentru sine insusi”. Acest termen a fost introdus pentru prima oara in
psihiatrie in anul 1911 de catre E. Bleuler , in lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”.

Din nefericire autismul este cat se poate de real si poate lovi pe oricine fara mila ,
netinand cont de nevinovatia copilului , de rasa , varsta sau alte criterii . Conform celui
mai recent studiu facut in S . U . A . , in 2003 , un copil la trei sute de nasteri este autist .
Exista , totusi un criteriu de care autismul tine cont : sexul . Frecventa aparitiei acestui
sindrom este de patru ori mai mare la baieti decat la fete , iar in 75% din cazuri indivizii
afectati manifesta si retard mintal .
Autismul a fost descoperit ca si o patologie aparte relativ recent . Leo Kanner a
fost primul care , in 1943 , a descris tabloul clinic studiind un grup de 11 copii
(„Autistic Disturbances of Affective Contact” ) si i-a dat denumirea de „ autism infantil
precoce” . El a numit trei criterii clinice care stau la baza sindromului : incapacitatea
de a realiza si dezvolta relatii sociale reale , izolarea si detasarea de lumea
inconjuratoare.
Leo Kanner elimina orice confuzie cu schizofrenia , adulta sau infantila , subliniind ca
niciodatanu a existat la acesti copii relatie initiala dupa care sa fi avut loc o retragere :
„ Exista de la inceput o extrema solitudine autistica , solitudine care , ori de cate ori
este posibil , dispretuieste , ignora , exclude tot ceea ce vine spre copil din exterior”
( Kanner ) . S-au mai facut si alte confuzii si substituiri cu alte sindroame , cum ar fi :
„ encefalo- patie infantila” , „tulburari emotionale grave” , „psihoza infantila” , „copil
fara contact” , „fond encefalopat prin dismaturitate” , „oligofrenie” , „intarziere
psihica” , stari care sunt insuficiente pentru a acoperi tot ceea ce autismul presupune.
Tratatul de psihiatrie de la Oxford evidentiaza trasaturile simptomatologiei
autiste:
 „singuratatea autista”: - incapacitatea de a stabili relatii
- nu le face placere sa fie imbratisati,mangaiati,
sarutati

2
- nu sunt mai apropiati de parinti decat de straini
- nu exista nici o deosebire intre relatiile cu oamenii si relatiile cu
obiectele
- lipsa contactului vizual
 tulburari de vorbire si limbaj
- limbajul poate aparea mai tarziu, sau poate sa nu apara
- limbajul dispare in intregime sau partial, dar in decursul terapiei
poate prezenta ameliorari
- lipsa limbajului se datoreaza unui deficit cognitiv sever
- nu iau parte la jocuri colective
- nu se joaca imitativ in primul an de viata
- nu utilizeaza jucarii in mod adecvat
- nu au imaginatie creativa
- pe masura ce cresc ju7matate din autisti au un limbaj elementar, dar
cu deficiente (sunt echolalici (repeta fara sens a cuvintele auzite)

 comportament manierist/ bizar:


- dorinta obsesiva de uniformitate
- comportamente stereotipe si agresive
- comportamente ciudate (rasucirea degetelor, scuturatul mainilor,
invartit)

Etiologia autismului a dat nastere la numeroase controverse intre cei care


sustineau organogeneza si cei care sustineau psihogeneza. Geneza acestei afectiuni pare
a fi multifactoriala. Exista patru etiologi ale autismului in timp:
1. Factori psihogenetici (la nastere copilul este sanatos psihic , dar in urma unor traume
psihologice , al unui comportament parental inadecvat , al neglijarii se declanseaza
autismul);
2. Factori somatici (evenimentele psihotraumatice nu pot declansa autismul ,
responsabile de aceasta sunt anomaliile somatice congenitale , endogene - genetice si
exogene – traumatice , care pot fii neonatale sau postnatale);
3. Cauzalitatea mixta (copilul se naste cu fragilitati somatice , iar pe fondul lor
evenimentele traumatice declanseaza autismul);
4. Etiologii comportamentale (invatarea unui set de comportamente inadecvate , de
exemplu recompense si pedepse intamplatoare ale parintilor).

PERSPECTIVA COMPORTAMENTALA ASUPRA AUTISMULUI


 Autismul este privit din perspectiva comportamentelor obsersvabile
demonstrate;
 Acestea pot fi impartite in comportamente in exces si comportamente deficitare:
- Comportamente in exces:- autostimulari, stereotipii;

3
- autoagresari;
- agresivitate;
- obsesii, fixisme;
- istericale.
- Comportamente deficitare: - limbaj (receptiv si expresiv);
- abilitati sociale;
- abilitati de joaca;
- abilitati academice;
- autoajutorare, autoservire.
Prin aplicarea tehnicilor comportamentale comportamentele excesive pot fi
reduse si cele deficitare pot fi crescute. Terapia comportamentala intervine asupra
efectelor, nu asupra cauzelor.
Unii autişti încep tratamentul având capacitatea de a imita vorbirea altora, unii
asimilează limbajul foarte rapid după începerea tratamentului, unii îl asimilează foarte
încet, iar câţiva nu reuşesc să imite vorbirea altora şi să realizeze comunicarea auditivă
nici după o pregătire de durată. Acestui grup trebuie să i se predea forme de
comunicare vizuală, cum ar fi citirea şi scrierea sau Sistemul de Comunicare prin
Schimb de Imagini (P.E.C.S.)
Terapiile aplicate cu succes pe autisti sunt cele comportamentale si sunt similare
deoarece lucrul cu persoanele cu autism pretinde respectarea a mai multor reguli
mulate pe specificul tabloului clinic, cum ar fii:
 Limbajul simplu, concentrat si folosit mereu la fel de catre toate persoanele care
interactioneaza cu autistul;
 Nu trebuie folosite cuvinte sau propozitii cu sens figurat, metaforic;
 Comunicarea pe mai multe cai senzoriale in acelasi timp astfel incat mesajul sa
fie cat mai clar, usor de inteles si sa dureze cat mai mult timp;
 Adresarea cu persoana autista trebuie sa se faca intr-un mod ferm, dar nu tipat
si nu dur, in ideea ca aceasta va avea tendinta de a nu lua in seama alt mod de
adresare datorita faptului ca se refugiaza in lumea sa;
 Invatarea, programele terapeutice si ritmul aplicarii lor se vor stabili in functie
de mai multi factori : capacitatea intelectuala a subiectului, varsta acestuia,
sincronizarea stimularii de catre personalul terapeutic cu anturajul , familia
subiectului si invers;
 Respecarea intocmai a unui program strict pentru a ordona si disciplina
subiectul;
 Metodele folosite in terapiile specifice pentru autisti (care pot fii aplicate cu
succes in orice caz de retard, insa nu si invers) sunt pe principiul invatarii pe
baza de intaritori pozitivi si negativi, deoarece nu exista initial alt mod de a ne
face intelesi de catre acestia, comunicarea fiind aproape imposibila;
 Se acorda ajutoruri, prompturi sistematice care sa ajute autistul sa
indeplineasca sarcina data, ceruta, pentru ca el sa inteleaga ce anume si cum
trebuie sa faca;

4
 Se urmaresc toate dimensiunile, dar se accentueaza acelea care se dovedesc a fi
cele mai deficitare in urma evaluarilor periodice si acelea impuse de varsta
cronologica a subiectului;
 Nu se folosesc materiale incarcate pentru a nu conduce autistul pe o cale gresita,
el putand interpreta gresit mesajul.

Dintre terapiile comportamentale cele mai folosite in lucrul cu copilul


autist amintim TEACCH (Treatment and Education of Autistic and
Communication Handicapped Children) si PECS (Picture Exchange
Communication System).
TEACCH este un program destinat educatiei in grup, program ce pune
accent si foloseste structurile vizuale ca suport de transmitere a informatiei. Este
o metoda care se aplica cu succes in institutii unde copilul este observat si se
lucreaza pe inclinatiile lui native (arta, muzica, placerea pentru cifre) iar mediul
inconjurator este schimbat in functie de copil (de exemplu daca este invatat ca
periuta lui de dinti este albastra si ocupa un anumit loc in spatiu se va avea grija
ca tot timpul aceasta sa fie albastra si sa se afle in acelasi loc). Intr-adevar asta il
ajuta pe copil sa fixeze anumite lucruri insa se scapa din vedere generalizarea
celor invatate. Copilul autist nu va recunoaste o periuta de dinti daca aceasta va
avea alta forma sau culoare sau alt loc in spatiu decat cel stiut de el.
PECS (Picture Exchange Communication System) este un sistem de
comunicare prin intermediul imaginilor, folosit indeosebi la copiii autisti non-
verbali dezvoltandu-le metode alternative, neconventionale de comunicare care
sa permita realizarea unei comunicari spontane in situatii practice. Unul din
inconveniente ar fi acela ca autistul o data ce invata sa comunice cu ajutorul
pictogramelor (pictogramele sunt cartonase nu va mai fi atat de motivat sa invete
limbajul propriu-zis.
Unele dintre diferentele majore intre Teacch si ABA constau in faptul ca
ultima este mult mai stimulativa, mai intensiva decat cealalta, iar generalizarea
abilitatilor, itemilor invatati se face cu mult mai mult si mai sistematic.
ABA in traducere inseamna Analiza Comportamentala Aplicata si se
refera la analiza autismului strict din punct de vedere comportamental. Este o
abordare care se bazeaza in principiu si pe factorul practic in care autismul este
in fapt o afectiune diagnosticata doar pe baza observatiior de comportament fara
o alta cauza biologica.
Modelul de aplicare a Analizei Comportamentale Aplicata a UCLA este
o interventie intensiva pentru copiii cu autism care implica patruzeci de ore pe
saptamana de terapie unu la unu. ABA este o metoda mai dura, mult mai
costisitoare dar cu rezultate mai spectaculoase.
Are la baza teoria lui Pavlov conform careia:

ACTIUNE + CONSECINTA POZITIVA = REFLEX

5
Pentru ca terapia sa dea rezultate optime trebuie aplicata copiilor pana la
varsta de 7 ani si care nu mai au asociate alte afectiuni grave, cum ar fi epilepsia.
Programele se construiesc in functie de individ si de nevoile lui.

Sunt cateva elemente care sunt cruciale in acest proces:


 predarea unu la unu;
 invatarea sistematica a abilitatilor;
 programul acopera un curriculum comprehensiv;
 interventia terapeutica are loc acasa, de obicei;
 are loc implicarea parintilor;
 fiecare copil are parte de 40 de ore de tratament saptamanal.
Fiecare copil are de obicei intre trei si cinci tutori care lucreaza cu
el unu la unu Acestia sunt responsabili cu invatarea zilnica a copilului. De
asemenea, unul sau doi dintre ei vor insoti pacientul la gradinita sau scoala cand
acesta va fi pregatit.
In afara de tutorii care aplica terapia exista si un consultant care are ani
de experienta in aplicarea de ABA, si este responsabil cu dezvoltarea
curriculumului copilului, inclusiv integrarea in institutii si conduce „workshop-
ul” la domiciliul copilului cu o frecventa de minim o zi la fiecare sase saptamani.
Terapia ABA are doua sectiuni si trei etape.
Sectiunile se refera la metodele de invatare : 1.PROGRAME CURENT
in care copilul este
invatat pur si simplu
niste lucruri (in cea mai mare parte
mecanic)

2. GENERALIZARE in care
lucrurile invatate se
transpun in viata de zi cu zi
si devin parte a sistemului
sau de valori

Etapele se refera la modul in care se pune in practica terapia:


1. Etapa de pretratament care presupune o schimbare a comportamnetului
vis-a vis de copil a familiei si mediului inconjurator, nu e decat o ajustare
comportamentala a copilului si preluarea controlului asupra comportamnetelor
acestuia (in general aceasta etapa este facuta de parinti in mediul familial si se
refera exclusiv la motivarea copilului sa-si dezvolte anumite abilitati si
comportamente si descurajarea altor comportamente).
2. Etapa de terapie in sine ce inseamna invatarea copilului o multitudine de
cunostinte si dezvoltarea tuturor comportamnetelor deficitare, precum si
trecerea acestora in generalizare astfel incat copilul sa poata folosi la modul
concret ceea ce invata in programele curente.

6
3. Etapa socializarii, incercarea de integrare a copilului in scoala, in
comunitate. In general aceasta etapa apare dupa o anumita perioada de terapie
(6luni-2ani) atunci cand copilul si-a insusit suficiente abilitati de viata, sociale, de
limbaj, astfel incat in momentul integrarii intr-o gradinita sa aiba cat mai putine
frustrari legate de imposibilitatea lui de a se alinia cu ceilalti copii. In aceasta
etapa copilul se duce la scoala sau gradinita insotit de un „shadow”(un tutore
special pregatit pentru jobul acesta) care il ajuta sa se integreze in comunitate si
apoi continua acasa sa lucreze cu copilul programele curente din terapie si
generalizarea cunostintelor.

Pre-terapia
Pre-terapia presupune 4 tehnici:
1. reflectia situationala (terapeutul, in proimele sedinte trebuie sa-i spuna
autistului ce se afla in jurul sau). Ex.: „Stai pe scaun”, „Mainile tale stau
pe masa”,”masa e maro”,”Intra lumina pe geam”, „Pe masa sunt
cuburi”.Mediul inconjurator este descris in propoziti scurte, la fel toate
situatiile concrete in care se afla copilul.
2. reflectia faciala (terapeutul descrie emotiile copilului reflectate de propria
expresie faciala).Ex: „Plangi. Esti trist/te doare/plangi, esti nervos”,
„Razi, te bucuri, iti place puzzle-ul”.
Acest tip de reflectie il forteaza sa ia contact cu trairile sale.
3. reflectia sunet-sunet sau cuvant-cuvant
Pasul premergator imitatiei este sa-l imitam noi pe el, ca din ritmul lui sa-l
aducem in ritmul nostru. Il imitam ca apoi, cand il simtim maleabil, putin
atent sa-l facem pe el sa ne imite sunetul, ritmul.
4. reflectia corporala (se urmareste ca pacientul sa-si constientizeze pozitia
propriului corp pentru a putea apoi sa imite).
Insistam pe reflectia care a provocat un feed-back din partea lui.

In aceasta perioada trebuie stabilita interactiunea cu copilul, copilul trebuie sa


gaseasca placuta prezenta terapeutilor.
Interactiunea cu copilul autist se face cu pasi marunti . Se incepe prin a imita
copilul (tu il imiti pe el ca el sa devina constient de actele sale, il imiti cand scoate
sunete, il imiti in actiuni). Este mai usor la inceput ca el sa produca actiuni pe
care tu sa le copiezi, decat sa te imite el pe tine.E important sa imiti cat mai bine
inaltimea, volumul si ritmul sunetelor scoase de copil (poti incerca sa vocalizezi
cu un tub de plastic, sa folosesti un microfon de jucarie cu baterii sau sa gasesti
alte moduri de exagerare a raspunsurilor tale). Astfel se incepe o „conversatie
fara cuvinte”unde poti combina imitarea copilului cu adaugarea unui sunet in
plus, s-ar putea ca acesta sa fie surprins de noul sunet. Poti imita copilul cand
merge, sare, bate din picioare si poti insoti toate actiunile lui cu comentarii de

7
genul: „mergi, iei masina, te intorci, te opresti” sau: „Sare! Sare! X sare!! S-a
oprit!” (cu ritm sau cantat).
Joaca cu copilul trebuie sa fie insotita de cuvinte putine si simple pentru ca
acesta sa le asocieze concret actiunilor si obiectelor. Ideal ar fi sa pastrezi cam
aceleasi cuvinte mereu, astfel copilul poate invata anumite cuvinte. (ex.: Impingi
trenul...trenul merge...uuuu.....s-a oprit”. COPILUL VA AUZI CUVINTE CARE
AU SENS SI SUNT RELEVANTE PENTU EL IN ACEL MOMENT.
Tot astfel ii arati copilului ca esti constient si interesat de lucrurile pe care el
le face si in timp, copilul va produce sunete si actiuni cu intentia de a te face pe
tine sa le copiezi.
Trebuie sa existe o rutina de joaca (jocuri scurte, repetitive de genul: „cu-cu
bau!” sau „Avion cu motor....” „si ANA face...BUF!!!” sau: „gadi-
gadi....GADILICI”. Exista un program in ABA care merge pe acest principiu,
program ce se numeste Language Promotion.
O data ce ai gasit o rutina de joaca placuta pentru amandoi poti incerca:
 Sa cresti tensiunea (faci totul mai lent, cu voce tare) apoi faci o pauza inainte
de punctul culminant, astfel incat copilul sa poata anticipa ce va urma
 Sa repeti jocul si sa faci o pauza ajutandu-l pe copil sa arate intentionat ca
vrea sa continui jocul.
Poti incerca si cu cantecele, unora le plac foarte mult (cum ar fi:”Hai la groapa
cu furnici”, „Podul de piatra s-a daramat”...) O data ce ai gasit un cantec care-i
place poti varia viteza si pasul cu acre i-l canti pentru a-i oferi posibilitatea de a
participa. Mai sunt si asa-zisele cantece flexibile, pe care le poti inventa in functie
de nevoile copilului, de ex. „Uite-asa dam din PICIOARE/ Uite-asa dam din
MAINI/...CAP...etc.)

CONDITIILE OPERANTE

In interventia comportamentala, pot fi identificate trei tipuri de invatare, care


sunt: conditionarea clasica, conditionarea operanta si invatarea prin observatie. Analiza
Aplicata a Comportamentului (ABA) se preocupa de comportamentele care opereaza
asupra mediului si au consecinte care afecteaza sansele ca acestea sa se repete in viitor
( Kazdin, 1994).
Relatia intre comportament si evenimentele din mediu este descrisa prin
principiile conditionarii operante. Aceasta are trei componente:

Antecedentele
Acestea reprezinta stimulii care intervin inainte de aparitia comportamentului,
asa ca acestea sunt ceva ce se intampla chiar inainte de demonstrarea
comportamentului.

Comportamentele
Sunt acte pe care un individ le executa.

8
Purtarea in sine pe care un individ o are ca raspuns la antecedent.

Consecintele
Evenimentele declansate ca uramare a unui comportamnet.

Principiul dupa care ABA functioneaza este reprezentat de reflexul conditionat


din experimentul lui Pavlov . Pentru o mai buna intelegere , vom prelua tabelul lui
Kazdin ( 1994 ) , care ne confera exemple concrete , banale , de zi cu zi , cu cele trei
componente care stau la baza operarii conditionate ( Antecedent , Comportament ,
Consecinta ) :

ANTECEDENT COMPORTAMENT CONSECINTA


• Suna telefonul • Raspunzi la telefon • Auzi o voce la capatul
celelalt
Tatal ii spune copilului sa Copilul face curat Tatal il lauda, ii ofera un
faca curat in camera premiu
Parintele il atentioneaza pe Copilul mananca mancarea Copilul se simte rau, vomita
copil sa nu manance
mancarea pentru ca e
stricata
Fiecare consecinta are un efect asupra unui viitor antecedent (adica telefonul
suna si nimeni nu raspunde la capatul celelaltal firului, dupa cateva incercari cel mai
probabil ca o sa ignoram sunatul telefonului sau o sa-l scoatem pur si simplu din priza.
In mod uzual acesta este tipicul dupa care ne conducem viata si de asemenea este tipicul
(antecedent-actiune-consecinta)dupa care invatam fiecare dintre noi din mediu.
Antecedent – comportament - consecinta este schema pe care se bazeaza terapia
comportamentala.
Pentru a folosi aceasta succesiune in modul de invatare al unui copil cu autism s-a
apelat la o tehnica care se numeste DISCRETE TRIAL.

„Daca un copil nu poate invata in felul in care ii


predam, atunci trebuie sa ii predam in felul
in care el poate invata”.
(Ivar Lovaas)

INVATAREA PRIN DISCRETE TRIAL

Invatarea prin DT (Discrete Trial) este o unitate de invatare care foloseste teoria
conditionarii operationale. Aceasta metoda este des folosita la copiii cu autism si cu alte

9
dezabilitati. DT-ul se refera direct la componentele conditionarii operationale descrise
mai sus.

Discrete trial este compus din:

SD_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ R_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _SR
(Stimul discriminativ) (Raspuns) (Stimul de intaririre a comportamentului)
ANTECEDENT COMPORTAMENT CONSECINTA

Cand il invatati aceasta va fi metoda pe care o veti folosi intotdeauna.

Folosind invatarea prin DT:


 Comportamentele pot fi manipulate si schimbate intr-o maniera sistematica;
 Copilului ii este clar ce se asteapta de la el si ce se va intampla intr-o situatie de
lectie;
 Coerenta intre terapeuti este mentinuta;
 Colectionarea datelor este simpla;
 Tinerea evidentei progresului in timp este facuta obiectiv;

COMPONENTE DISCRETE TRIAL

1. SD(stimul discriminativ) sau cerinta.


 Instructia sau intrebarea date copilului (ex: „bate din palme”, „ce este?”);
 Semnalizeaza copilului ca se cere un raspuns si ca are acces la recompensa;
 Trebuie dat cu o voce putin mai tare si cu mai multa autoritate, decat o
vorbire normala, mai ales in primele stadii ale programelor;
 Nu trebuie adaugate alte cuvinte sau sunete. SD odata formulat este suficient
pentru raspunsul copilului, daca se adauga alte cuvinte, chiar si unele
gesturi(„hai”,” mai repede” etc), atunci terapeutul slabeste puterea SD-ului,
si in timp pentru obtinerea raspunsului nu va mai fi suficient un SD;
 Nu se foloseste numele copilului inainte de SD;
 Nu se va repeta fara a se finaliza discrete trial-ul.

SD pentru fiecare program va fi prestabilit (se foloseste acelasi SD pentru aceeasi


sarcina) si scris in dreptul programului zilnic si in foaia de observatie din dosar.
Acesta va trebui sa fie dat la fel (formularea si intonatia) de catre toti terapeutii
pentru a nu provoca confuzie copilului. Exista o singura exceptie care se
intampla mai tarziu, in cadrul generalizarii, unde copilul este invatat ca mai
multe SD-uri inseamna de fapt acelasi lucru. De exemplu am folosit in timpul
programului curent SD-ul „ridica-te” pentru actiunea copilului de a se ridica de
pe scaun iar in generalizare il vom invata ca trebuie sa rasounda cu aceeasi
actiune si daca SD-ul este „ridica-te de pe scaun” sau „haide sus” sau „scoala-te
in picioare” etc.

10
2. R – raspunsul /actiunea sau comportamentul copilului
 Ceea ce copilul face ca raspuns la SD;
 Criteriile pentru un raspuns corect la SD sunt prestabilite si va fi singurul
raspuns acceptat (ex: SD: „fa pa”-R: copilul ridica mana dreapta si o misca
dintr-o parte in alta);
 Copilul are 3-5 secunde pentru a raspunde. Altfel va fi considerat non-
raspuns, si va primi consecinta negativa „Nu”;Apoi SD-ul se va repeta.
 Nici un alt comportament nu trebuie sa insoteasca raspunsul, cum ar fi
comportamentele auto-stimulatorii, sau dublu raspuns, etc. Daca se vor
accepta, atunci se vor intarii ca atare, adica impreuna.

3. SR – stimulii intaritori pozitivi/consecinta pozitiva/reinforcing stimulus


 Este o consecinta pozitiva, placuta, oferita atunci cand copilul da un raspuns
corect;
 Reinforcement-ul corect administrat va creste frecvaenta de aparitie a unui
comportament
 Intotdeauna urmeaza unui raspuns corect, imediat. Nu trebuie se existe nici o
intarziere in oferirea premiului in stadiile initiale ale programului.
 Oferirea premiului imediat dupa comportament, va creste intotdeauna
frecventa acelui comportament;
 SR este oferit la raspunsuri corecte, astfel incat, nu va mai fi disponibil in alte
situatii (asta inseamna ca obiectele pe care le are copilul ca premii la lectii, nu
vor mai fi disponibile in afara lectiilor);
 Obiectele pe care copilul le va gasi cu valoare de premiu vor varia de le un
copil la altul, asa ca vor fi selectate dupa criterii individuale.
 Premiile trebuie sa fie usor de oferit pentru a se bucura intr-un timp cat mai
scurt de ele (una cel mult doua secunde), asa ca mancarea este acesibila
pentru a fi mancata repede;
 Premiul verbal („bravo”, „foarte bine”)trebuie sa sune foarte diferit de vocea
folosita pentru SD si pentru consecinta negativa, trebuie sa fie o voce
entuziasmata;
 Premiile din care alege copilul trebuie sa fie variate, pentru a avea un efect
mai mare;
 Cantitati mari de premiu (bucati mai mari), vor avea un efect mai mare, dar
provoaca saturatie repede, de aceea bucatile de premiu vor fi cat mai mici (
ex: o bomboana tic-tac impartita in 8 bucati);
 A nu se confunda un lucru placut de copil cu premiul. Valoarea de premiu
folosit in lectii nu o au multe din lucrurile placute de copil, premiul trebuie se
fie superior, nu doar placut si cu siguranta nu indiferent. Nu se vor face lectii
fara o motivatie corespunzatoare, daca copilul nu reactioneaza la ce ii oferiti
pe tava de premiere atunci cautati un premiu adecvat inainte de a incepe
lectia. In permanenta puneti copilul sa aleaga inainte de inceperea fiecarui
sitting din cel putin 5 variante de premiu;

11
 Nu se va folosi ca mita, de ex: „Daca faci x primesti asta”. Acest lucru va
functiona foarte bine, insa creaza dependenta, iar copilul va avea controlul,
nu terapeutul.
 Premiul verbal va insotii orice premiu fizic, intotdeauna, si va fi dat si in
situatii de nu-nu-prompt, pentru raspunsul corect promptat;
 Sunt mai multe tipuri de intaritori: - pozitivi si negativi;
- primari si secundari;
Intaritorii primari mai sunt cunoscuti si ca intaritori neconditionati
deoarece nu au nevoie sa fie conditionati de un sistem de invatare. Acestia sunt
intaritorii pe care copilul ii asimileaza cu”placerea” fara a mai fi nevoie sa-i
explicam ceva despre „premiul” respectiv. Cei ami folositi intaritori primari sunt
bauturile si alimentele, trebuie avut in vedere ca acesti intaritori nu sunt
neaparat intaritori tot timpul – de ex. Daca un copil tocmai a mancat o masa
copioasa sau tocmia si-a potolit setea este putin probabil ca tot ce inseamna
bautura sau alimente o sa devina intaritori pentru el in acel moment.
In general intaritorii primari/neconditionati se folosesc foarte tare la
inceputul unui program pentru ca sunt foarte usor de administrat si pentru ca
copilul va sti exact la ce sa se astepte.
Intaritorii primari vor fi secondati de un intaritor secundar intotdeauna.
Intaritorii secundari sunt formati din premii sociale sau premii fizice :
expresii de genul „excelent!!!”, „foarte bine!”, „bravo!” si gadilaturi, raste,
imbratisari etc.
Aceste doua feluri de intaritori/reinforcement-uri se vor aplica
impreuna, ami ales la inceput, astfel incat, ulterior, renuntand la intaritorii
primari sa avemaceleasi rezultate si copilul sa fie la fel de motivat doar de
intaritorii secundari, pe care ii va asocia cu o placere.
Sunt cazuri in care anumiti copii gasesc motivatia intr- o parte din
intaritorii secundari, si intaritorii secundari sa fie, de fapt, pentru ei inatritori
primari. In acest caz folositi intaritorii secundari de genul gadilatului sau alte
jocuri fizice scurte impreuna cu intaritori sociali de genul:”foarte bine!”,
„bravo!!” etc., astfel incat copilul, usor-usor sa aiba nevoie doar de inatritori
sociali, pe care este probabil ca ii va primi mai des in societate decat mancarea
sau bautura, pe care sigur nu le va capata intr-o situatie din viata de zi cu zi.

INTARITORII NEGATIVI se refera la cresterea frecventei unui anumit


comportamnet prin dorinta copilului de a nu i se mai intampla un anumit lucru
(adica intaritorul negativ).Atunci cand copilul se va confrunta cu o situatie
neplacuta ca urmare a unei actiuni a sa, va incerca sa evite sa i se mai intample
acel lucru neplacut.
Ex.: tatal incepe sa tipe la copil (situatie neplacuta) sa-si stranga jucariile si
copilul le strange (comportament), tatal se va opri din tipat (tipatul fiind
intaritor negativ).
Astfel o multime din comportamnetele noastre ca si parinti pot deveni intaritori
negativi pentru copii normali sau autisti.

12
De exemplu, un copil plange si tipa langa un parinte si isi intinde mainile pentru
a fi luat in brate (situatie neplacuta din punctul de vedere al parintelui – copilul
plange), parintele ia copilul in brate (actiune/comportament) iar copilul se
opreste din plans (INTARITOR NEGATIV pentru parinte care se bucura ca a
rezolvat o problema care-l facea sa se simta prost, respectiv plansetele copilului).
Partea cea mai proasta a intamplarii este ca foarte probabil, atunci cand copilul
va vrea sa fie luat in brate va plange si va tipa, pentru ca el a primit la randul sau
un intaritor pozitiv de la parinte atunci cand a plans.

CONSECINTA NEGATIVA „NU”

Este folosit imediat dupa un comportament gresit, adica un raspuns incorect sau
un non-raspuns. „NU”-ul se va folosi doar in momentul in care, pentru o anumita
cerinta suntem absolut convinsi ca subiectul poate raspunde si stie raspunsul, adica in
momentul in care sarcina este masterata. Asa ne asiguram ca el stie cu adevarat sarcina.
Se foloseste o singura data, fara a se repeta pana la un alt SD.
Folosind „NU”-ul copilului ii este clar in legatura cu validitatea raspunsului,
daca a fost corect sau nu si il ajuta sa discrimineze intre diferite raspunsuri.
Folosirea „NU”-ului face ca terapeutii sa fie coerenti in oferirea raspunsurilor in
cazuri de comportament incorect sau de non-raspuns.

Trebuie spus cu o voce neutra spre ferma, calma, fara a ne pierde controlul, sau a spune
de ex al 2-lea „NU” mai dur, etc. Copilul nu trebuie sa se sperie ci doar sa inteleaga ca
premiul nu este disponibil penru ca raspunsul sau a fost gresit.

CONSECINTA NEUTRA

Este folosita pentru cazurile in care copilul da un dublu raspuns (un raspuns
corect+ unul incorect, sau unul corect+comportament autostimulativ, sau o forma mai
slaba, inferioara a raspunsului corect). Nu este insotita de premiu fizic, ci doar social ce
va suna ceva de genul: „Poti mai bine”.

FOLOSIREA CONSECINTELOR NEGATIVE SI POZITIVE ESTE FOARTE


IMPORANTA PENTU CA SUNT MOTORUL DE MERS INAINTE AL COPILULUI.
Ajustarea lor trebuie facuta incontinuu astfel incat sa ramana din punct de vedere
motivatioanl la fel de importante pentru copil.

AVERSIVELE

13
Acestea reprezinta consecinte puternice neplacute, negative, cu efect mai mare
decat premiul, care sunt date copilului imediat dupa comportamente negative, cum ar fi
agresivitatea. Nu se mai folosesc decat in situatii in care comportamentul copilului este
fie periculos, fie extrem de neplacut si nu a functionat premiul, ignorul, sau o alta
varianta. Aceste aversive nu implica violenta de nici un fel, nici fizica, nici verbala, si nu
se va abuza de ele.
Prin prisma ultimelor adausuri la terapii , asa numitele aversive tind sa fie
folosite din ce in ce mai putin , urmarindu-se renuntarea la ele aproape in totalitate , dar
sunt momente in care anumite doze de aversive sunt foarte eficiente.
Exemple de aversive: privarea de o jucarie, calculator(ceva placut si dorit de
catre copil), imobilizarea pe scaun, imobilizarea mainilor, pusul la colt, 2-3 secuinde de
dus rece etc.

PREMIEREA DIFERENTIATA

 Raspunsuri mai bune, mai apropiate de forma corecta de raspuns vor fi


premiate cu un premiu mai mare, fie ca valoare, fie ca si cantitate (fara a
se exagera);
 Raspunsurile care nu sunt apropiate de target nu vor primi o premiere
foarte mare;
 Criteriile pentru raspuns vor fi stabilite si apoi premiere potrivita.

Trebuie din greu recompensat cel ami bun raspuns pe care il poate oferi
copilul la adta respectiva si trebuie recompensat mai putin orice raspuns care este sub
posibilitatea din acel moment a copilului.
Este foarte important ca toit cei implicati in ajutorul copilului sa stie tot
timpul exact care sunt limitele acestuia, ca nu cumva, dintr-o eroare un parinte sa
considre ca copilul sau stie asta si celelalt parinte sa accepte mai putin pentru ca nu stie
pana unde poate executa copilul sau sarcina.
Toti cei implicati vor comunica tot timpul despre ce face si ce nu face
copilul. In caz contrar putem creea confuzie copilului, pentru ca lui ii este greu sa
inteleaga de ce primeste premiu pentru ca a facut un lucru iar ceilalti nu-l premiaza
pentru acelasi lucru.

PROMPTURILE (AJUTORUL SAU INDRUMAREA)

Sunt modalitatea prin care il invatam pe copil sa execute sarcina.


Il promptam, ajutam pe copil, astfel incat premiul sa fie primit, sa aiba succes si
sa inteleaga ceea ce se asteapta de la el.
Majoritatea sarcinilor vor fi indeplinite in mod mecanic, odata ce va fi
recompensat pentru asta va intelege ca primeste recompensa pentru sarcina pe

14
care tocmai a executat-o, si in timpva introduce executia sarcinii respective in viata
de zi cu zi.

TIPURILE DE PROMPT:

FIZIC
Este modalitatea de indrumare fizica pentru a-i arata cum sa faca un lucru. In
general se refera la ajutorul mana peste mana, intotdeauna folosind indirect mana
sa. De exemplu sa bata la toba, sa se aplece, sa arate un obiect, sa faca puzzle, sa
imbrace pantalonii.
DEMONSTRATIV, DE IMITATIE
Acest tip de prompt implica imitatia, asa ca el trebuie sa stie sa imite pentru a ne
putea folosi de acest ajutor. Terapeutul demonstreaza sarcina, coopilul imita si
astfel o si rezolva. De obicei imitatia are loc in acelasi timp si este in oglinda.
REPETAREA
Implica faptul ca tot repetand in sitting un DT pe aceeasi sarcina, cu un acelasi
raspuns, si ajungand la independenta, copilul are experienta recenta a raspunsului
corect, si cel mai probabil dand imediat inca un SD pe aceeasi sarcina el va
raspunde corect.
POZITIONAL
Itemul target este mai aproape de copil, in campul lui vizual.
IN LEGATURA CU UN ALT LUCRU STIUT
Folosim un lucru pe care copilul deja il stie pentru a-l face sa ajunga la raspunsul
corect. Spre exemplu: el stie sa arate rosu si vrem sa-l invatam sa spuna ca acela
este rosu, incepem cu ce stie:„Arata rosu”- copilul atinge rosu si este premiat, apoi
imediat va fi intrebat „Ce culoare este?” (targetul)- „Rosu”.

VERBAL
I se da raspunsul direct sau indirect pe cale verbala. Ex: La puzzle „Ia alta”, atunci
cand copilul insista cu o piesa gresita; „Ce forma este?”, prompt si raspuns-
„Cerc”etc.
INFLEXIUNEA VERBALA
Se atrage atentia printr-o inflexiune verbala asupra unui cuvant cheie din SD. De
ex.: „Arata cana MARE”.
ALTE TIPURI DE PROMPT
Cum ar fi indicatul, gesturile etc.
Pe masura ce dezvoltati abilitatile copilului o sa fiti nevoiti sa folositi o
multitudine de prompturi deiferite pentru ca sarcinile devin din ce in ce mai
diferite.

15
CAND SE FOLOSESC PROMPTURILE?

Acestea se folosesc in orice situatie noua pentru copil, si in orice sarcina la care
inca nu s-a ajuns la independenta (sa faca singur), la masterare si se mai folosesc la

regula de NU-NU-PROMPT. Se fac incepand de la ajutor total, scazandu-se treptat


in masura in care copilul incepe sa se descurce si ajungandu-se la raspuns
independent fara prompt.
In general, promptul se acorda cat mai aproape posibil de SD sau in acelasi
timpcu acesta.
Promptingul se foloseste atunci cand se introduce o sarcina noua sau un obiect
nou pentru individ si de asemenea pentru fiecare situatie noua ,in general. In acest
caz procedeul se numeste „mass prompting” si se foloseste ajutorul de mai multe
ori, unul dupa altul (poate fi si de 8-9 ori la rand sau mai mult).
Nu se acorda mai mult ajutor decat are nevoie copilul in acel moment. De
exemplu ultima data cand s-a repetat sarcina (indiferent cu ce terapeut) s-a folosit
un prompt de jumatate de un anumit tip si copilul a raspuns corect. Data viitoare,
chiar daca nu cu acelasi terapeut, nu se va acorda mai mult ajutor decat acela, nu
se mai da inapoi, decat daca copilul nu mai raspunde in acea situatie.
Copilul NU TREBUIE NICIODATA SA PRIMEASCA MAI MULT DE 2 „NU”-
uri CONSECUTIV. Se va folosi regula de NU-NU-PROMPT, adica in momentul in
care o sarcina este masterata, se da SD-ul si copilul da un raspuns incorect, un
non-raspuns, sau un raspuns incomplet (de „Bine, poti mai bine”) – primeste
„NU”, se repeta acelasi trial, cu acelasi SD – „NU”, iar a treia data se va acorda
ajutor cu premiu doar verbal, nu si fizic – „Bravo, foarte bine”.
Prompturile se vor subtiliza cat mai repede posibil.
Feriti-va de prompturile inadecvate, ex: „Arata masina” si sa va uitati la aceasta.
In timp, el va cauta prompturi de acest gen si cand nu este cazul in loc sa isi
pastreze atentia la item si la terapeut. Fiti atenti sa nu devina dependent de
prompturi. Folosite prea mult timp, in aceeasi forma, in special cele subtile si
verbale il vor face pe copil sa le astepte in loc sa raspunda independent.
Repetati itemii promptati in urmatorul sitting, pana ii invata.
Daca in lectie sau in afara ei ati dat o comanda pe care nu o aveati ca target, dar
pe care copilul nu stie sa o execute, atunci nu treceti mai departe fara sa ii
demonstrati o data sarcina.
Este de preferat sa finalizati sittingul cu o comanda executata independent, fara
prompt, sau cu o forma foarte usoara de prompt, astfel incat copilul sa inteleaga
faptul ca a fost lasat sa plece in pauza dupa un raspuns foarte bun.
Nu se face random rotation (RR) cu itemi care nu sunt stiuti independent, adica
la care se face inca prompt.

16
FADING PROMPT/RETRAGEREA PROMPT-ULUI

Cand un raspuns la o cerinta a fost promptat de multe ori nu se renunta


brusc la prompt, ci incercam sa retragem promptul usor.
O alta regula deosebit de importanta se numeste „Nu-Nu-Prompt” si se refera
la momentul cand se foloseste promptul dupa ce sarcina a fost introdusa cu „mass-
prompting” . Atunci cand sarcina se considera masterata (stiuta de catre subiect in
proportie de 90%-100% ) iar copilul nu o executa (motivul pentru care acesta nu o
face nu este important decat daca este vorba de o suferinta fizica) se foloseste
consecinta negateva „Nu” de doua ori, unde in prealabil s-au dat cate un SD
inaintea fiecarei consecinte si apoi se foloseste promptul o data (copilul nu trebuie
niciodata sa aiba mai mult de doua raspunsuri incorecte,dupa acestea trebuie
ajutat). Dupa ajutorul dat in „Nu-Nu-Prompt”se reia procedeul, si daca ciclul se
repeta de prea multe ori se reintroduce sarcina cu „mass-prompting”.

Ex.: SD: „arata carte”


R: copilul nu se misca, nu executa sarcina (desi eu stiu clar ca stie s-o
execute, sarcina este masterata)
Astept 3 -5 sec apoi spun :„NU”
SD: „arata carte”
R: copilul nu executa
Astept 3 sec vad ca nu executa ii dau consecinta negativa: „NU”
SD: „arata carte” si acum nu mai astept raspunsul lui ii aplic direct prompt.
Dupa ce am aplicat NO-NO-PROMPT urmatorul pas este sa ii dau din nou SD sa
vad daca si-a amintit, daca acum poate sa-mi arate singur. Daca din nou imi da un
raspuns incorect aplic din nou acelasi procedeu: NO-NO-PROMPT, si daca nici la
a saptea oara nu imi raspunde corect la SD aplic massive prompt pe sarcina
respectiva, pentru ca asta inseamna fie ca subiectul n-a masterat ceea ce am
considerat eu ca a masterat, fie ca a uitat si reluam invatarea sarcinii respective.
O sarcina se considera masterata, invatata daca copilul reuseste sa raspunda
corect la patru sau cinci din cinci SD-uri in sedinte de lectii diferite, la cateva ore
distanta una de cealalta si de asemenea facute cu persoane diferite.

Una dintre cele mai importante tehnici in ABA este „shaping”(modelarea)


sau invatarea prin modelare si este folosita de obicei atunci cand trebuie invatate
anumite comportamente care ar putea sa nu apara niciodata de la sine si nu au
cum sa fie „intarite” si de asemenea nu au cum sa fie ajutate cu prompt simplu.
Metoda este folosita mai ales in cazul invatarii limbajului de catre copii care
nu stapanesc limbajul, sau nu vorbesc deloc.

17
Prin „shaping” se va premia orice raspuns similar cu raspunsul asteptat,
dorit (chiar daca este foarte departe de acesta) si se tinde ca in timp sa se obtina
din ce in ce mai mult.
De exemplu: se incearca sa se invete cuvantul „apa”; se da SD-ul „Spune
apa!”,raspunsul : „aaaahhhhhh” si se premiaza pentru ca a facut un efort mare si
este cea mai buna forma pe care o poate in momentul respectiv; a doua zi la acelasi
SD poate va raspunde cu „aaahhh”; ulterior va putea probabil sa spuna un „aaap”
care va fi obligatoriu foarte bine intarit. Dupa ce stim ca el poate sa spuna „aaap”
nu va mai fii premiat pentru nici o alta forma mai slaba decat aceasta. In timp,
dupa mai multe forme mai bune si mai putin bune cu multe incurajari si insistente
el ajunge la forma finala „apa” si nu va mai primi premiu, intaritor decat pentru
aceasta.
Alta tehnica la fel de importanta este cea de „chaining”( inlantuire) si este
folosita de asemenea pentru invatarea de comportamente care nu ar aparea de la
sine si tocmai de aceea este foarte greu sa le maresti frecventa.
In general inlantuirea este folosita pentru comportamente care presupun o
imposibilitate de prompting deoarece sarcina dureaza prea mult sau este complexa.
Sarcina este separata in sarcini mai mici in care il poti ghida pe copil si ajuta sa le
duca la bun sfarsit cu prompting.
Spre exemplu o sarcina la care se aplica chaining este „spalatul pe maini”,
care presupune: sa-si suflece manecile, sa dea drumul la apa, sa-si puna mainile
sub apa si sa le ude, dupa care sa ia sapunul si sa-si dea cu sapun pe maini si sa
puna sapunul la loc, sa puna mainile sub apa si sa le frece, apoi sa inchida apa si sa
ia prosopul si sa se stearga pe maini, dupa care sa puna prosopul la loc. Va trebui
ca subiectul sa fie invatat cate o sarcina la doua zile si sa fie premiat pentru fiecare
in parte.
Reguli pentru chaining:
 Fiecare sarcina complexa este mult mai usor de invatat daca este impartita
in cateva etape simple, etape ce se invata cu prompt.
 Primul lucru ce trebuie facut este analiza fiecarei sarcini si impartirea
acesteia in etape cat mai simplu de invatat prin prompt fizic sau imitativ
 Intaritorul/recompensa este oferita copilului pentru fiecare etapa parcursa
 De fiecare data cand il invatam o sarcina trebuie sa urmarim un singur
target iar restul sarcinii este facuta cu prompt. Pe masura ce copilul incepe
sa inteleaga ce are de facut se va renunta incet la prompt doar pt. Una din
etape, in timp ce celelalte vor fi parcurse in continuare cu prompt. Atunci
cand copilul a invatat sa execute toate etapele incep sa renunt la
recompensele intermediare si ii ofer premiul doar la terminarea completa a
sarcinii.
Chaining-ul poate fi de doua feluri:
IMLANTUIRE INAINTE (cu exemplul de la spalatul mainilor) si
INLANTUIRE INVERSA, la care se apeleaza cand un task este greu de inteles
de copil si pe noi ne intereseaza sa-i captam atentia. De ex. Vrem sa-l invatam
pe copil sa se joace cu un trenulet pe sine. Chaining-ul invers inseamna ca mai
intai o sa-l punem pe copil sa impinga trenul pe sine( cu sina deja facuta si cu

18
trenul deja aflat pe sina), apoi o sa dam jos de pe sina trenuletul si o sa-l
invatam pe copil cu prompt sa-l aseze pe sina si abia apoi o sa incepem sa
desfacem sina si o sa-l invatam pe copil cum s-o asambleze, sinele scotandu-se
pe rand, pe masura ce invata sa le asambleze.
Avantajele chaining-ului:
- copilul va executa mult mai usor o etapa dintr-o sarcina si va fi ferit de
frustrarile imposibilitatii executarii unei sarcini complexe
- toti tutorii/parintii pot sa se puna de acord asupra etapelor
Diferenta intre shaping si chaining este ca, in cazul shaping-ului premiem cea
mai buna aproximare pe masura ce apare, iar in chaining premiem fiecare
etapa.
In shaping raspunsurile care anterior au fost inatrite nu mai sunt cerute dupa
aceea.
In chaining toate raspunsurile corecte sunt mentinute ca parti ale
comportamentului final.

TEHNICI ale procesului de invatare:


 Mass Trials/ Procesele in masa
 Discrimination Training/ Antrenamentul discriminatoriu
 Random Rotation
 Expanded Trials/ Procesele extinse

1. MASS TRIALS (sunt exercitii repetate toate avand acelasi


target, exercitii repetate pentru rezolvarea aceleiasi sarcini) Se
foloseste intotdeauna atunci cand introducem un lucru nou (un
nou target). Initial toate exercitiile sunt promptate astfel incat
copilul sa invete ce are de facut. Ulterior promptul este retras
gradual pana cand acesta va putea rezolva singur sarcina.
Imediat dupa ce renuntam la prompt copilul trebuie sa execute
corect sarcina (asta inseamna sa dea cel putin 4 raspunsuri corecte
din 5).
Ex.: SD1: „MAINILE SUS!”
R: copilul va ridica mainile sus (cu full prompt, este premiat
din plin.)
SD2: „Mainile sus”
R: copilul va ridica mainile sus (cu full prompt, este premiat
din plin)
SD3: „Mainile sus”
R: copilul va ridica mainile sus (cu full prompt, este premiat
din plin)
SD4: „Mainile sus”
R: copilul va ridica mainile sus (cu jumatate de prompt, este
premiat din plin)
SD5: copilul va ridica mainile sus (cu jumatate de prompt,
este premiat din plin)

19
SD6 :„Mainile sus”
R : copilul va ridica mainile sus (cu un sfert de prompt, este
premiat din plin)
SD7 :„Mainile sus”
R : copilul va ridica mainile sus fara prompt, este premiat extrem
de mult si material si social si verbal
SD8 :„Mainile sus”
R : copilul va ridica mainile sus fara prompt, este premiat extrem
de mult si material si social si verbal
SD9 :„Mainile sus”
R : copilul va ridica mainile sus fara prompt, este premiat extrem
de mult si material si social si verbal
SD10 :„Mainile sus”
R : copilul va ridica mainile sus fara prompt, este premiat extrem
de mult si material si social si verbal
SD11 :„Mainile sus”
R : copilul va ridica mainile sus fara prompt, este premiat extrem
de mult si material si social si verbal
Cam asa ra trebui sa arate un mass trial. Aici este de subliniat ca toate acestea pot fi
facute intr-un singur sitting sau pe parcursul mai multor sitting-uri, sau chiar pe
parcursul unei intregi sesiuni in siting-uri separate.
Fiecare copil e diferit si in timp ce unii vor avea nevoie de 5 full prompt-uri altii vor
avea nevoie doar de 2.
Inainte de a trece la urmatorul exercitiu sarcina introdusa trebuie masterata (nu voi
targeta un alt item al acestui program pana cand sarcina „mainile sus” nu va fi
masterata ) Asta nu ineseamna ca nu putem introduce targeturi noi la alte programe
(fiecare program in parte are altfel de cerinte).
Nu va speriati ca copilul se va plictisi si nu va mai raspunde, la inceput este foarte
posibil sa se intample asta, dar ulterior o sa invete ca nu se poate altfel. De aceea trebuie
sa fim fermi si consecventi. Atata timp cat face lectii, cat e antrenat intr-o activitate,
copilul nu are voie sa se plictiseasca (sau, cu alte cuvinte, e dreptul lui sa se plictiseasca
dartrebuie sa execute sarcina pe care i-o dam). Atat la gradinita cat si mai tarziu, la
scoala nu o sa-l intrebe nimeni daca s-a plictisit sau nu, si plictisit sau nu tot trebuie sa
raspunda ca si ceilalti copii. Targeturile invatate una cate una au o eficienta optima.
2. TRAINING-UL PENTU DISCRIMINARE
Atunci cand vom introduce un nou program copilul nu stie nimic
despre lucrurile noi despre care vrem sa-l invatam, si de la invatarea mecanica il vom
invata, la un moment dat (indirect) sa discearna.
Ex.: Programul Receptive Labels (program prin care-l invat pe copil obiectele). Sa
spunem ca incepem prin a-l invata obiecrtul „masina” (el va trebui sa invete ca obiectul
acela cu 3 roti se numeste masina). In prima faza punem obiectul singur pe masa si
incepem mass trials: SD – arata masina; ACTIUNE – copilul atinge masina cu mana (cu
prompt): CONSECINTA – (materiala+verbala+sociala). Atunci cand copilul arata
masina in orice pozitie de pe masa trecem la etapa urmatoare: mai adaug un obiect pe
masa (de obicei, un obiect neutru) care sa fie foarte diferit de masina, obiect despre care

20
n-avem de gand sa-l invatam pe copil imediat (ex.: un caiet). Vom face iar mass trials cu
masina si caietul pe masa, targetul meu fiind masina, nu-i cer niciodata caiet. Cand
copilul este pregatit (arata masina facand abstractie de caiet) trecem la urmatoarea
faza. Pana in acest moment noi nu stim daca copilul a invatat ca obiectul respectiv se
numeste masina sau doar atunci cand aude vocea tutorelui el stie ca trebuie sa atinga
masina. Trecem la etapa urmatoare, si anume introducerea celui de-al doilea target,
total diferit de primul (ex: un pahar). Incepem cu mass trial, apoi adaugam obiectul
neutru(caietul) cerandu-i tot pahar si la final ajungem la faza discriminarii. In aceasta
faza introducem pe masa, in loc de caiet, masina (primul item), dar noi vom targeta in
continuare paharul (o sa-l intrebam numai despre pahar). Cand suntem siguri ca a
invatat paharul putem trece la etapa Random Rotation (rotirea stimulilor in mod
aleator astfel incat sa-l invat pe copil sa faca diferenta intre diferitele targeturi pe care
eu incerc sa-l invat), o data ii ceri pahar, apoi masina, apoi iar pahar, iar masina(la
inceput asta se face cu putin prompt). Putem schimba si ordinea obiectelor pe masa (ca
nu cumva sa-si creeze o regula, dar el sa nu fi invatat obiectele).

Daca copilul arata corect inseamna ca discrimineaza obiectele.


Ex.: punem masina si paharul pe masa
SD – atinge paharul – full prompt
SD – atinge paharul –1/2 prompt
SD – atinge paharul – 1/4 prompt
SD – atinge paharul – fara prompt
SD – atinge paharul – fara prompt
SD – atinge masina – full prompt
SD – atinge masina – full prompt
SD – atinge masina – 1/2 prompt
SD – atinge masina – 1/4 prompt
SD – atinge masina – fara prompt
SD – atinge masina – fara prompt

In acest stadiu copilul ar trebui sa inceapa sa-si faca o idee despre


discriminarea obiectelor, urmatoarea faza ar arata cam asa:
SD – atinge paharul –1/2 prompt
SD – atinge paharul –1/4 prompt
SD – atinge paharul – fara prompt
SD – atinge paharul – fara prompt
SD – atinge masina – 1/2 prompt
SD – atinge masina – 1/4 prompt
SD – atinge masina – fara prompt
SD – atinge masina – fara prompt

Schimbam din nou ordinea si-l ajutam din ce in ce mai putin:

SD – atinge paharul – 1/4 prompt

21
SD – atinge paharul – fara prompt
SD – atinge paharul – fara prompt
SD – atinge masina – 1/4 prompt
SD – atinge masina – fara prompt
SD – atinge masina – fara prompt
La urmatoarea schimbare copilul ar trebui sa fie capabil sa discrimineze obiectele.
Schimbarile de SD trebuie sa ajungeti sa le faceti aleator, pentru ca de obicei copiii retin
ordinea cererii obiectelor si in loc sa fie atenti la obiect vor fi atenti la regula pe care o
prind.
Orice noua sarcina trebuie introdusa la fel, cu mass trials (massive prompt) si apoi
se face Random Rotation cu o sarcina deja masterata.

3. EXPANDED TRIALS – tehnica folosita pentru a ajuta copilul sa


discrimineze si sa ne asiguram ca inavta corect o sarcina. Tehnica
consta in a introduce dupa mass trials (cu massive prompt) pana la
8 comenzi, gradual, comenzi pe care stie sa le execute cu succes si
pe care le folosim ca „distracteri”.
Ex.: TARGET: fa cu mana SD1: Fa cu mana
Distracter: bate din palme SD2: Bate din palme
SD3: Fa cu mana

- dupa ce a fost folosit primul distracter cu succes se trece la folosirea


a doi distracteri (ex.: SD1: Fa cu mana
SD2: Bate din palme
SD3: Mainile sus
SD4: Fa cu mana
- daca raspunsul targetat a fost corect poate aparea si al treilea distracter si
tot asa (pana la 8 distracteri)
Reguli pentru Expanded Trials:
 distracterii trebuie adaugati gradat
 itemul tinta ne intereseaza, pe el punem accent. Daca copilul
greseste itemul tinta trebuie descrescut numarul de distracteri

CRITERIILE PENTU A CONSIDERA UN ITEM MASTERAT


 copilul e capabil sa dicrimineze respectiva sarcina fata de altele
de acelasi tip din acelasi program
 daca copilul este capabil sa faca un Random Rotation cu
sarcina respectiva si cu altele similare
 targetul trebuie dus la indeplinire in proportie de 90%-100%
de copil, in doua sesiuni diferite ca timp( ex.: si dimineata si
dupa-amiaza).

22
Reducerea comportamnetelor inadecvate
Exista cateva metode de reducere a comportamentelor inadecvate, in
general aceste metode se aplica in anumite cazuri si in anumite conditii. De aceea
este foarte important sa vedem ce anume dorim noi, de fapt sa obtinem in urma
reducerii frecventei unor comportamente. Trebuie stabilite clar niste
obiective/targeturi precise.
Vom reduce frecventa comportamentului care este:
 repetitiv si fara sens si dureaza perioade lungi de timp sau copilul il
manifesta la frecventa foarte mare si toate acestea il impiedica sa poata
invata sau sa fie atent la ceeea ce se petrece in jurul lui
 comportamnetul este periculos prin manifestarile lui fie pentru copil, fie
pentru cei din jurul copilului
 comportamentul este pur si simplu inadecvat unei anumite situatii
Daca un anumit comportamnet al copilului se inscrie in oricare din cele de mai
sus ar trebui introdus un program/interventie, care trebuie aplicat in mod
constant si extrem de consecventpentru a reusi intr-adevar sa-l reducem.
Nu vom putea targeta toate comportamnetele inadecvate in acelasi timp,
lucram pe fiecare in parte, pe rand.
Interventiile trebuie implementate, la inceput, pentru acele comportamente
care sunt cele mai periculoase pentru copil sau cei din jurul acestuia si acre
apar cu frecventa cea mai mare. Inlocuim respectivele comportamente cu unele
mai adecvate situatiilor respective.
Pe copilul care-si manifesta frustrarea muscandu-se de mana, de ex., il
invatam sa spuna: „sunt furios/suparat” de fiecare data cand vrea sa se muste,
cu timpul va inlocui comportamnetul.
De obicei agresivitatea si automutilarea se rezolva utilizand ignorul, pentru ca,
de cele mai multe ori, copiii se implica in astfel de comportamente tocmai
pentru a atrage atentia asupra lor, pentru a obtine reactia noastra.

GENERALIZAREA

„Termenul de generalizare a fost investit foarte usor pentru a sugera schimbarile de


comportament adaptate la alte conditii decat cele din cadrul terapiei. Desi
generalizarea poate include o varietate de fenomene, pe langa schimbarile lor de
comportament care duc la situatii, perioade sau peisaje altele decat cele in care
programul comportamental s-a desfasurat” (Kazdi A. 1994 - „Behaviour
Moditification in Applied Settings”).
Generalizarea este o parte deosebit de inportanta a invatarii unui program ABA
de catre un copil. Aceasta este momentul in care abilitatile invatate devin
functionale si pot fi folosite in situatiile din viata de zi cu zi.

23
Copiii cu autism pot avea mari probleme in generalizarea abilitatilor si a
obiectelor invatate. Tocmai de aceea este esential sa o tratam ca pe orice alt
comportament si sa invatam copilul cum sa o faca.
Cand un program este masterat, invatat este transferat in dosarul de
generalizare. Atunci se continua lucrul la programul respectiv, dar scopul va fi
acela de a invata elemente individuale ale generalizarii.

. Oricum, este importanta testarea abilitatii copilului de a traversa itemii masterati


prin situatii de generalizare.
 Locatia – un program masterat este trecut sistematic prin locatii noi. Mai multe
locatii sunt scrise in foaia de generalizare , iar apoi fiecare este masterata una cate
una. Aceasta ar trebui sa includa faptul ca sta in picioare sau pe scaun , ca sta pe
scaun sau pe podea , in camere diferite , locuri in comunitate ect.
 Stimuli – stimuli sau materialele folosite pentru invatarea copilului ar putea fi
generalizate in invatarea initiala.Aceasta trebuie continuata.Copilul ar putea avea
nevoie sa lucreze cu materiale noi pas cu pas, introducand un set nou la un
moment dat, dupa care randomizand(rotind) seturile si apoi combinandu-le. De
exemplu daca un copil a invatat sa identifice o varietate de stimuli pentru forme ,
dar acestea au fost mai ales pe cartonase, apoi in generalizare copilul trebuie sa
identifice o forma dintre mai multe pe un cartons , apoi din linii desenate in
diferite forme colorate pe interior , apoi formele din pagina unei carti , apoi forme
ale unor obiecte din carti(sa stie ca o minge este un cerc), apoi forme ale obiectelor
tridimensionale(o carte este un dreptunghi).
 SD – limbajul cu care a fost obisnuit copilul in timpul programului curent, poate
fi foarte specific. De exemplu cand se invata intrebarile sociale , copilul este invatat
sa raspunda la: „cum te cheama ?” , dar nu poate intelege „cum te numesti ?”, sau
„care este numele tau ?”. In generalizare este invatat sistematic sa raspunda la
limbajul alternativ pentru aceasi intrebare. Initial va fi foarte similar cu SD
original , de exemplu: „spune-mi cum te cheama ?” , deoarece uneori chiar si

schimbari minore sunt greu de inteles de catre copil. Alte elemente ale SD-ului
trebuie de asemenea luate una cate una , cum ar fii tonul ,intonatia intensitatea
limbajului.
 Raspunsul – uneori copilul va avea nevoie sa invete sa dea raspunsuri diferite
adecvate situatiilor. Ei trebuie sa decida care raspuns este mai potrivit pentru acea
situatie. De exemplu : copilul s-ar putea sa fi fost invatat ca raspuns la SD-ul „Poti
sa-ti gasesti pantofii ?” isi ating pantofii care sunt pe masa in fata lor. Daca
parintele spune „Poti sa-ti gasesti pantofii ?” cand sunt pe cale sa iasa din casa ,
copilul va trebui sa isi ia pantofii , nu doar sa ii atinga.
 Persoana – desi copilul lucreaza cu mai multe persoane la programul de terapie
si astfel generalizarea persoanelor are loc in timpul invatarii , aceste persoane sunt

24
cunoscute de catre copil. Astfel trebiue sa aiba loc o generalizare sistematica a
persoanelor. Aceasta ar trebui sa inceapa cu adultii cunoscuti care nu lucreaza cu
copilul. Urmatorii adulti sunt cei care intra in casa , si pe care parintii ii roaga sa ii
dea copiluli un SD. Dupa aceea urmeaza copiii cu care intra in contact copilul
autist. In sfarsit copilul trebuie sa raspunda altor copii pe care ii vede mai rar(la
acest punct este bine sa ne asiguram ca acesta a masterat locatia , stimulul si SD-
ul).
 Premiul – generalizarea premiului , intaritorului , are multe elemente. Cand
copilul incepe sa invete o abilitate noua este nevoie de o frecventa mare a
intaritorului pentru a creste sansele ca aceasta sa se intample. Astfel, abilitatile
sunt insotite de intaritor de fiecare data cand se intampla. Daca copilul reuseste sa
transfere cu succes abilitatea in mediul natural frecventa si tipul intaritorului pe
care copilul o primeste trebuie slabite. De exemplu daca copilul este invatat cum sa
initieza o conversatie simpla , va fi recompensat pentru fiecare raspuns pe care il
da. Astfel, terapeutul spune : „Filmul meu favorit este Toy Story II ” si copilul
spune: „Filmul meu favorit este Alladin” , apoi cel mai probabil va fii recompensat
cu mancare. Desi intr-o situatie normala cu un alt copil , acesta nu va primi
premiul pentru o afirmatie reciproca. Frecventa recompenselor va trebui sa scada
gradual, pentru ca un comportament constant recompensat va disparea odata cu
disparitia recompensei. Daca scoatem recompensa brusc si definitiv copilul nu va
mai raspunde.
Reducerea frecventei recompensei se va face sistematic schoimband
programul de recompensa. Exista 4 programe diferite de recompensa:
1. RATIA FIXA – copilul va fi recompensat dupa un set de raspunsuri
corecte – ex.: ratia fixa de 3 inseamna ca va fi recompensat la fiecare 3
raspunsuri corecte.
2. INTERVAL FIX – copilul e recompensat la raspunsuri corecte dupa un
timp fix – acesta e folositor pentru raspunsuri lungi (joc de puzzle sau
alte activitati ce se intind pe mai mult timp). Un interval fix de 30 sec.
inseamna ca subiectul va fi recompensat la fiecare 30 sec.
3. RATIE VARIABILA – ratie variabila de 3 inseamna ca copilul este
recompensat la aproximativ 3 raspunsuri (poate fi recompensat dupa 2
sau 4 raspunsuri), aleator.
4. INTERVAL VARIABIL – recompensa este data la un interval
aproximativ.

Adesea, cand copilul invata noi aptitudini el este intr-un mediu linistit, cu
putine elemente care sa-i distraga atentia. Insa, copilul va trebui sa invete sa-
si demonstreze abilitatile in viata de zi cu zi, chiar daca se intampla si alte
lucruri in jurul lui care-i distrag atentia.
Astfel, se incepe cu un nivel scazut de distracteri (radioul in surdina,
volum mediu, volum mediu + o persoana plimbandu-se prin camera, pana
cand va trebui sa execute sarcina avand mai multe persoane in camera si
radioul dat tare).

25
GENERALIZAREA NU SE CONSIDERA A FI MASTERATA PANA CE
COPILUL NU VA FI APT SA RASPUNDA LA UN SD SCHIMBAT PENTU
ACEEASI SARCINA, IN ORICE LOCATIE.
Procesul de generalizare continua, toate programele curente vor trece,
pe rand, in generalizare.
In functie de nivelul copilului, generalizarii ii este alocata de la jumatate de
ora la 1-2 ore pe zi.
FRECVENTA GENERALIZARII este in functie de cat de bine
raspunde copilul (daca executa cu usurinta anumite comenzi in anumite
locatii, vom muta aceleasi comenzi in alte locatii sau vom mai adauga un
element de dificultate si in functie de cum se descurca copilul generalizarea
acelui program va fi facuta mai rar sau mai des). Un program de
generalizare se repeta cam o data la trei zile, sunt programe care se
generalizeaza 1/saptamana si altele care se generalizeaza zilnic.

O data ce copilul a dobandit o abilitate, daca o demonstreaza in


societate si daca primeste recompensa natural, atunci comportamentul se
pastreaza. Ex.: invata copilul sa spuna „buna” cand vede pe cineva si el va fi
recompensat spunandu-i-se „buna” inapoi.
Fiecare program trebuie facut cu suficiente exemple (materiale si
oameni). Ex.: daca copilul a invatat notiunile de „lung” si „scurt” cu 2 sfori, lung si
scurt nu pot fi considerate masterate pana ce copilul nu poate identifica pe cel lung
si pe cel scurt la orice obiect. Daca copilul lucreaza cu cativa tutori aceasta va face
mai usoara tranzitia catre alti oameni.
Fiecare program progreseaza folosind „eventualitati aleatoare”.
Adica, daca un item dintr-un program este masterat, recompensa pentru acel
program se schimba. In loc ca el sa fie recompensat pentru fiecare raspuns, va fi
recompensat la al 2-lea, la al 3-lea. Copilul nu va sti cand va primi recompensa si
va continua sa-si demonstreze abilitatile, asteptand-o. Practic, posibilitatea de a fi
recompensat e absolut aleatoare din punctul lui de vedere.
Abilitatile trebuie mentinute in timp. O data ce un item este masterat
intr-un program, el este in mod regulat testat in sesiuni. Ex.: daca copilul invata
numele formelor si targetul este „patrat” iar copilul a invatat deja „cerc” si
„triunghi”, ele vor fi testate in fiecare sesiune, separat de „patrat”. Asta inseamna
ca copilul generalizeaza in timp.

Unii copii pot generaliza cateva domenii fara predare, altii au nevoie ca fiecare
element al generalizarii sa fie predat sistematic. Rata in care copilul invata sa
generalizeze va determina frecventa de predare.

26
GREESELI FRECVENTE

 Nu toate discrete trial-urile (DT) sunt incheiate


 Folosirea in exces a numelui copilului poate duce la frustrarea
acestuia cand isi aude numele(numele sau devenind un substitut
pentru: „PREGATESTE-TE”)
 Sa nu ii ceri contactul vizual atunci cand este necesar, indeosebi
in timpul lectiilor
 Necaptarea atentiei copilului in timpul SD-ului
 Nerecompensarea copilului pentru comportamentele adecvate in
care se angajeaza (ex.: vine singur la lectie, se sterge la gura etc.)
 Nefolosirea corecta a regulii NO-NO-PROMPT-NO-NO-
MASSIVE PROMPT
 Nepromptarea indeajuns a itemilor nou introdusi
 Oferirea recompensei pentru un raspuns promptat
 Negradarea promptului (neutilizarea promptului minimal, a
celui mai putin intruziv)
 Lipsa de creativitate in alegerea recompensei
 Lipsa programarii generalizarii (generalizarea e cea mai
importanta parte a terapiei, nu o ignoram, nu o amanam)
 Acceparea dublului raspuns (raspuns corect+autostimulare sau
raspuns gresit+autocorectie)
 Asteptarea mai mult de 3-5 secunde pana la aparitia consecintei
 Lipsa criteriilor clare de raspuns
 Promptarea dupa consecinta, in loc sa-l promptzi
simultan/imediat dupa prezentarea SD-ului
 Neintroducerea de itemi, programe noi cand cele curente sunt
masterate
 Prea multi itemi/programe curente
 Nestructurarea timpului liber, de joaca al copilului
 Lungirea inutila a sitting-urilor ce duce la pierderea atentiei
copilului sau reducerea motivatiei pentru raspunsuri clare,
rapide
 Nerespectarea distantei fata de copil in timpul sitting-ului ( nu
trebuie sa stai nici prea aproape de elpentru ca va deveni

27
dependent de prezenta ta, nici foarte departe pentru ca mainile
tale trebuie sa ajunga cu usurinta la el pentru a-i oferi
recompensa, pentru a-l manevra atunci cand este cazul)
 Sa-l lasi sa se ridice de pe scaun in timpul lectiei, sau sa fuga din
fata ta (in cazul lectiilor care se fac in picioare)
 prezentarea cerintei (SD) inainte sa-i captezi atentia
 trasul copilului de haine, de maini (il manevrezi din umeri, il
impingi de la spate, nu-l bruschezi)
 folosirea unui limbaj pe care nu-l poate intelege, folosirea
cuvintelor cu sens figurat

28
ABA= Applied Behavior Analysis (Analiza Comportamentului Aplicata ); este
o terapie comportamentala conceputa de catre dr. Ivar Lovaas in urma studiilor
pe copii si adolescenti care sufereau de autism;
TERAPIE COMPORTAMENTALA= reprezinta un ansamblu de „tehnici
bazate pe teoriile invatarii si pe descoperirile psihopatologiei cognitive”( Ion
Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha, „Psihoterapii scurte”);
SITTING= termen imprumutat din limba engleza care reprezinta acel
interval temporal in care se desfasoara lectia din cadrul terapiei si care se situeaza
intre pauze scurte de joaca; in cadrul unui sitting se comenzi si se acorda intaritori,
recompense, iar comenzile se dau apartinand numai unui singur program ( nu se
amesteca programele in cadrul aceluiasi sitting decat in situatii exceptionale cu
scopul de a acorda prompt, ajutor);
PROMPT= este acel ajutor acordat de catre terapeut sau de catre asistentul
acestuia (daca este cazul) cu scopul de a-l invata pe subiect modul in care trebuie
sa raspunda la comanda data, sau in care sa indeplineasca sarcina;
CHAINING= termen imprumutat din limba engleza - inlantuire reprezinta
acea tehnica folosita in cazul unor programe ABA prin care se secventializeaza o
sarcina mai lunga, se desparte in mai multe componente pentru a putea fi
indeplinita;
SHAPING= termen imprumutat din limba engleza – formare, modelare,
reprezinta acea tehnica folosita in cazul programelor ABA, si in abordarea
autistilor in general, prin care se accepta si se recompenseaza cea mai buna forma
de raspuns pe care subiectul o poate acorda in momentul respectiv, si se va incerca
in permanenta sa se obtina un raspuns din ce in ce mai bun;
TUTORE= persoana care aplica terapia ABA si se ocupa si cu ingrijirea
si supravegherea copilului autist pe parcursul acesteia;

29
SHADOW= termen imprumutat din limba engleza - umbra, persoana
specializata care insoteste copilul autist la gradinita sau scoala in vederea adaptarii
acestuia.

PROGRAMELE DE BAZA

Un program este alcatuit din 2 sitting-uri ( a cate 2-4 miniute fiecare) cu


pauza intre ele de 2-3 minute.
Copilul trebuie incurajat sa termine repede lectia si astfel el va veni cu
placere si-si va da silinta.
Principalele programe, pe baza carora se construiesc altele din ce in ce mai
complexe sunt:
1. MATCHING/ POTIVIRE
Materiale necesare: seturi de cate 2 obiecte identice
Seturi de cate 2 poze identice (de obicei sunt
fotografiate aceleasi obiecte care au fost folosite in
primul stadiu)
Cartonase colorate, litere, cifre
Obiectivul programului: identificarea obiectelor identice
SD: „POTRIVESTE” sau „POTIVESTE X”(pentru a se familiariza
copilul cu eticheta
obiectului/denumirea lui,
chiar daca in prima faza nu
o sa-i retina denumirea)
PROMPT FIZIC
RASPUNS FIZIC (copilul impinge obiectul in fata obiectului identic)

I stadiu se termina cand copilul a masterat 30 de obiecte, apoi se trece la


al ii-lea stadiu si tot asa.

I. Potrivirea 3D la 3D (obiect la obiect)

II. Potrivirea 2D la 2D (poza la poza)Potrivirea 3D la 2D (poza la obiect)

III.Potrivirea 2D la 3D (poza la obiect)

30
IV. Potrivire 3D la 2D (obiect la poza)
V.Potrivire de culori (pe cartonase)
VI. Potrivire de forme
VII.Potrivire de cifre (1-9)
VIII. Potrivire de litere
IX. Potrivire cuvant la cuvant (se incepe cu cuvinte din 2-3 litere)
X.Potrivirea cuvantului la obiect
XI. Potrivirea obiectului la cuvant
O data ce un stadiu este masterat il trecem in generalizare

31

You might also like