BASME TERAPEUTICE PENTRU COPII SI PARINTI SEMPRONIA FILIPOI CĂTĂLIN LUCA psiholog Fundatia Colturala Forum Cluj-Napoca

1998 CUVÂNT ÎNAINTE Orice carte are o poveste a ei. Chiar şi această carte de poveşti. Ea este legată de experienţa dificultăţilor de comunicare din practica relaţiei cu pacientul copil dar şi cu părintele său, în timpul şedinţelor de consiliere sau psihoterapie. In opinia lui Etic Fromm cea mai imperioasă trebuinţă a omului este aceea de a-şi depăşi izolarea, închisoarea singurătăţii sale. Pentru aceasta el trebuie să spună ceva cuiva care să-1 asculte, şi care să ia în considerare cele spuse. Zi de zi, când vorbim celor din jur, ne dăm seama că ei doar ne aud, nu ne ascultă. Mesajele verbale cotidiene sunt banale. De fapt nu comunicăm, uneori nici cu cei din familie, De aceea se întâmplă să nu ne înţelegem, cu toate că avem aceleaşi păreri, Comunicarea este vitală în procesul psihoterapeutic. Ea se realizează totuşi dificil, mai ales sub presiunea timpului. însăşi durata psihoterapie! depinde de eficienţa comunicării, Puţini pacienţi înţeleg că terapeutul nu le rezolvă el însuşi problema. Acest lucru nu le-ar fi de un folos real. Rolul lui este să-i asculte, să-i asiste, să-i însoţească pe calea descoperirii forţei interioare, a propriilor resurse de soluţionare a problemei. Dar pentru a se lăsa condus astfel, pacientul trebuie să aibă încredere, să aibă clar senzaţia comunicării cu cineva care nu-1 judecă, nu decide, nu-şi asumă responsabilităţile sale. Ne putem aştepta să dureze mult timp până la stabilirea unei relaţii de încredere. Majoritatea, părinţilor care au copii cu probleme sunt capabili să găsească singuri rezolvarea deficultăţilor lor. Totuşi au din când în când nevoie şi ei de cineva care să-i asculte (nu doar să-i audă), să-i înţeleagă, în timp ce ei înşişi se află în procesul interior de căutare şi elaborare a soluţiei. La fel se întâmplă şi cu copiii care vin la consliere sau la psihoterapie. Au nevoie sa se simtă înţeleşi şi sa aibă libertatea de a hotărî pe cât posibil singuri în problemele lor. Terapeutul supraveghează această independenţă, îl ajută să-şi descopere eul, forţa interioară de a se împăca sau de a se confrunta cu situaţia conflictuală. Înainte ca psihoterapia să devină o modalitate ştiinţifică de abordare, basmul era deja un element folcloric, poate chiar tradiţional de terapie şi pedagogie prin folosirea metaforei. Nu putem preciza dacă. Şeherazada a fost prima "specialistă" despre care se spune că timp de 1001 de nopţi ar fi alinat tulburarea mentală a sângerosului şah Riar istorisându-i basmele care au făcut-o celebră. Între 1812-1815 nu mai puţin celebrii fraţi Grimm, descoperind cât de asemănătoare sunt basmele diferitelor popoare, au semnat actul de naştere al basmologiei modeme ca autori ai culegerii "Kinder und Hausmărchen". Cu siguranţă basmul nu ţine totuşi numai de domeniul copilăriei. Este principalul motiv pentru care această carte se adresează în acelaşi timp adulţilor şi copiilor. Ea a fost inspirată pe lângă propria experienţă, de alţi doi autori şi psihoterapeuţi: Nancy Davis şi Nossrat Paseschkian ale căror idei convingătoare au constituit axa principală pentru adaptarea în româneşte acestei prime colecţii de basme terapeutice.

1

Cum trebuie înţeles basmul cu mesaj terapeutic "Soldăţelul zăcea aruncat la gunoi, trist şi speriat. Simţea că ceva în interiorul lui fusese montat greşit, dar nu ştia ce putea să facă, pentru că nu era foarte sigur ce anume era greşit în noaptea aceea, cum stătea aşa bietul soldăţel în întuneric, i s-a arătat deodată ceva luminos. Pe măsură ce arătarea se apropia, se dovedea a fi o zână minunată şi plină de strălucire. Când s-a apropiat destul de mult, zâna s-a prezentat zicând: "Eu sunt zâna visurilor distruse". "Visuri distruse? Ce înseamnă asta?" a întrebat încetişor soldăţelul de jucăiie."Nimeni nu mă poate repara pentru ca nici chiar en nu ştiu ce mi s-a stricat.". "Păi nici nu este nevoie sa ştii tu asta" i-a răspuns cu drăgălăşenie zâna cea strălucitoare. Apoi 1-a ridicat uşurel pe soldăţel şi a zburat cu el la meşterul de jucării. Zâna 1-a rugat pe meşter să repare părţile stricate ale soldăţelului şi să-1 facă să se mişte aşa cum era de aşteptat de la oricare altă jucărie. Meşterul a fost foarte fericit să repare la loc pe soldăţel..."("Soldăţelul de jucărie") ".....Fetiţa nu mai putea de ruşine. Viaţa i se părea un chin. De necaz, tot gândindu-se la ce i se întâmpla, obosită şi ruşinată fetiţa s-a oprit pe marginea drumului să se odihnească. Cum plângea aşa încetişor, nici n-a observat că s-a apropiat de ea o bătrânică cu ochi buni şi înţelepţi, care s-a oprit şi a privit-o. Văzând cât de supărată era fetiţa, a întrebat-o: "Pentru ce eşti supărată?" "Pentru că nu înţeleg ce se întâmpină cu legumele pe care le îngrijesc şi le duc la piaţă să le vând. Deşi muncesc aşa de mult cu ele, deşi le împachetez pe fiecare în lădiţe, când ajung la- piaţă am foarte mari emoţii. Deschid lădiţele şi nu găsesc în ele decât frunze veştede, cotoare putrede, din care nu mai pot să vând absolut nimic. Nu mai ştiu ce să mă fac...". "O, doar asta te necăjeşte?" a întrebat-o bătrânică. Apoi, plină de bunăvoinţă, a adăugat: "Tu nu ai auzit încă de gândacii invizibili ?" "Nu, nu am auzit şi nu i-am văzut niciodată", a răspuns fetiţa ridicând ochii. "Păi nici nu aveai cum să-i vezi , pentru că sunt invizibili. Ei apar atunci când ai emoţii şi-ţi distrug munca pe loc." "Dar cum aş putea să mă apăr de ei?", a întrebat-o fetiţa. Bătrânică a privit-o pe fetiţă în ochi şi a adăugat: "Am să-ţi dau o cheiţă fermecată. De câte ori te vei strădui şi vei munci pentru ca legumele şi zarzavaturile tale să iasă frumoase ca să le poţi vinde, după ce le-ai împachetat, încuie capacul fiecărei lădiţe cu aceasta cheiţa. Când vei ajunge la piaţă nu vei mai avea emoţii, pentru că verdeţurile pe care e-ai cultivat nu vor mai fi atacate de gândacii invizibili". Zicând acestea, batrânica i-a întins fetiţei o cheie mică, deosebită de toate cheile pe care fetiţa le văzuse vreodată... ." ("Gândacii invizibili") Aproape indiferent de vârstă, avantajele folosirii conştiente, intenţionate, a basmului cu mesaj terapeutic sunt aceleaşi. 1. Basmul terapeutic iluminează. Se adresează intuiţiei şi fanteziei, nu raţiunii şi nici logicii. Prin aceasta, ia fel ca mitul, parabola sau fabula, introducând iraţionalul, basmul terapeutic lărgeşte spaţiul interior al pacientului. Extinderea desfiinţează unilateralitatea poziţiei iniţiale, liniaritatea gândirii logice (care nu totdeauna conduce la rezolvarea conflictului) şi aruncă asupra stării patogene o lumină nouă. Comparativ cu realitatea, basmul reprezintă o lecţie de viaţă care sparge vechiul tipar al conflictului insurmontabil cu care era familiarizat pacientul. Prin intermediul mesajului terapeutic cele mai amare lecţii de viaţă sunt uşor îndulcite afectiv. 2

2. Adaosul de fantezie, de intuiţie, permite descoperirea şi rezolvarea unor conflicte, din cauză că basmul cu mesaj terapeutic este un vehicol foarte potrivit pentru modele comportamentale şi valori morale. Pacientul absoarbe mesajul terapeutic, îl incorporează propriilor sale gânduri, în timp ce comprehensiunea este alimentată de imaginea verbală, de naraţiunea propriu-zisă. Schimbarea de poziţie îi este doar sugerată şi are mai mult un caracter de joc. 3. Mesajul terapeutic nu este impus printr-o concluzie morală finală, ca la fabule, ci ajunge să fie identificat de pacient şi rămâne ancorat în. conştiinţa lui, poate undeva la limita cu subconştientul Pentru că nu este iegat direct de experienţa vieţii reale, mesajul terapeutic este preluat la fel ca mesajul unui vis. .4. Nici o confruntare directă nu are Ioc cu terapeutul. Din această cauză basmul nu ajunge să fie un "trigger" pentru declanşarea rezistenţei la terapie. El contribuie la dezvoltarea unei. noi atitudini faţă de starea, patogenă. Comunicarea îmbrăcă prin intermediul basmului, o formă "filtrată"pe care pacientul nu o are de obicei la dispoziţie. ' 5. Basmul aduce soluţii cu totul neaşteptate, cu efect em,oţional pozitiv. Contrazice logica şi obişnuinţa. Acestea, îl ţin de obicei pe pacient în cuşca conflictelor care, chiar dacă uneori sunt minore, îl tulbură şi-l vulnerabili zează prin repetiţie. 6. Pacientul are posibilitatea să lărgească sensul original al mesajului terapeutic. în cazuri diferite, mesajul este interpretabil diferit, în funcţie de situaţia pacientului, pentru că basmul transmite un anumit tip de creativitate. 7. Mesajul terapeutic se tezaurizează. El poate fi imediat aparent, deghizat sau ascuns. Informaţia din naraţiune este de cele mai multe oii plasată într-o manieră ambiguă într-un context care oscilează de la ceva familiar ia ceva cu totul neaşteptat. Ambiguitatea favorizează efectul "retard" şi face ca mesajul terapeutic să poată fi reactivat în alte situaţii, fără ca dependenţa faţă de terapeut să crească. 8. Basmul cu mesaj terapeutic poate fi folosit în combinaţie cu orice altă tehnică şi la orice nivel al procesului terapeutic. Trebuie privit ca un instrument de comunicare, pentru că el creadă pacientului o bază de identificare, protejîndu-l (fără să-l atace axiologic), li învaţă pe pacient să se autoînţeleagă, să se aprecieze pozitiv, să-şi descopere propria putere interioară de a se "autovindeca". Basmul terapeutic îndeplineşte câteva funcţii care aruncă o lumină teoretică, asupra unui adevăr simplu: în terapie, ca şi în educaţie nu poţi da prea mult, sau prea puţin. Doza bine "calculată" are efect remarcabil dacă mesajul terapeutic îl transformă pe pacient dintr-un receptor pasiv în unul care îşi asumă activ responsabilitatea propriei schimbări. Funcţia de "oglindă" pe care se proiectează trebuinţele emoţionale ale pacientului. Basmul activează o bogăţie neaşteptată de imagini. Astfel este posibilă modelarea mesajului său conform structurii pacientului, iar aceasta este o prima reacţie favorabilă procesului terapeutic. Al doilea pas favorabil se datorează faptului că imaginea din oglindă separă, distanţează pacientul de conflict şi de experienţa sa. de viaţă. El încetează să fie o victimă a conflictului, faţă de care i se sugerează că există opoziţie. Funcţia de modei relevă existenţa soluţiilor posibile. Ele nu sunt precizate rigid. Sunt cu totul neobişnuite şi lasă loc opţiunilor pentru ca să stimuleze căi active de învăţare a modelelor proprii. Aplicarea soluţiilor fantastice este un model experimental cu totul inedit pentru pacient. Funcţia de mediator între rezistenţa pacientului la terapie şi atacul frontal asupra concepţiilor greşite şi a mecanismelor sale de apărare. Eroul basmului este subiectul în cauză, nu pacientul. De aceea este necesară atitudinea creativă a terapeutului faţă de fiecare basm pe care să-1 modifice conform datelor anamnestice ale cazului. 3

. diminuează şi la adult disfuncţiiie emoţionale şi ameliorează capacitatea de a-şi înţelege copilul cu mai multă flexibilitate. incidenţa tulburărilor psihice la radele apropiate. iar copilul va cere să asculte basmul înainte de a adormi. şi se recomandă. Abea după ce ne-am familiarizat cu întreaga colecţie (sau am învăţat-o pe de rost). istoria cazului. Dacă ne pripim. Demersul terapeutic este astfel definitv compromis. (mai ales traumele din . In cazul utilizării basmului cu mesaj terapeutic. sau sa se plictisească. a familiei. pe care le cunoaşte si le acceptă pacientul. basmele terapeutice sunt ineficiente. Mesajele pozitive prezente în basme sunt utile tuturor membrilor de familie care-1 ascultă (mai ales mesajele de deschidere. evenimentele principale. sunt utile înainte de introducerea basmelor. Basmele trebuie alese cu multă grijă. basmul cu mesaj terpeutic vizează subconştientul pentru a facilita modificarea comportamentului subiectului. Totuşi ne putem aştepta ca uneori părintele să nu aibă capacitatea de a identifica şi de a recunoaşte calităţile terapeutice ale basmului. Aplicarea aceloraşi teste după introducerea basmelor. ori afirmă spontan că i-a plăcut. Pentru ca basmul cu mesaj terapeutic să devină totuşi un punct central al efortului de vindecare. suntem în măsură să alegem. semnalizează modificările produse şi devin astfel un mijloc de control al eficienţei. poveştile care se potrivesc cel mai bine cazului. Psihoterapeutul îşi începe demersul în general numai după ce are o informaţie anamnestică bună. de dragoste. El va relata după un timp doar schimbările în simptomatologia copilului. mesajul deghizat. să ignore relaţia cu terapeutul. în puţine cazuri este suficient ca mijloc de rezolvare terapeutică. descrierea cât mai amănunţită a simptomelor sale. alegerea neadec-vată îl va determina pe copil să asculte fără interes. fără să le pună pe seama terapiei. pacientul doreşte curind sa asculte basmul din nou. Citind colecţia de basme învăţăm să le înţelegem şi să le utilizăm eficient în sens terapeutic: în doză adecvată cazului sau momentului.oricare altă sursă pe care ne puterii baza. fantasticul în care situaţii fără ieşire primesc cele mai surprinzătoare rezolvări. 4 . pomului) sau visele. Poate. neaşteptat. casei. respectiv desenul omuleţului. Testele proiective. Basmul cu mesaj terapeutic nu este un panaceu universal în psihoterapia copilului. este absolut necesar să fie folosit la timpul potrivit şi în forma (varianta) potrivită.viaţa copilului). conform educaţiei şi nivelului său de dezvoltare. când alegerea a fost reuşită. de înţelegere. cele grafice (Rorschach. Un alt avantaj al alegerii corecte este că părintele care ascultă sau citeşte el însuşi basmul beneficiază la rândul său. de încredere). Trebuie semnalizat faptul că atunci când pacientul se află în plin eveniment traumatizant. încă nu avem suficiente date experimentale pentru a fi în măsură să precizăm toate tipurile de patologie în care mesajele terapeutice din basme nu sunt eficiente. Şi el simte uneori nevoia de a-şi fortifica eul Contextul neobişnuit. Ar fi utilă inclusiv informaţia dintr-o caracterizare şcolară sau din . La fel se întâmplă în cazul copiilor enuretici. pe un ton sincer şi bineînţeles fără nuanţe moralizatoare sau pilduitoare.Ca şi hipnoza de tip Erikson. encopretici (cu excepţia situaţiei când aceste suferinţe sunt consecinţe ale unor forme de comportament abuziv asupra copilului). Se recomandă să investigăm tipul de simboluri si metafore. să fie asociat cu alte tehnici. Dimpotrivă. Cum se foloseşte basmul cu mesaj terapeutic. este absolut necesar să cunoaştem motivul consultaţiei psihologice. pentru ca sondăm cu ajutorul lor nivelul subconştient căraia se adresează de fapt mesajul terapeutic. în asemenea situaţie anxietatea scade.

să existe aceiaăi anturaj familial. Tu să mă ajuţi să o alegem pe cea mai frumoasă. terapeutul trebuie să aibă câteva calităţi: să rie în mod echilibrat creativ. b) tentaţia. Este important ca pacientul să înţeleagă cuvintele folosite. respectiv de a răspunde ia întrebările sale despre semnificaţia basmului. vom reuşi sa prezentăm basmele în cea mai potrivită formulă de introducere. Copilul trebuie sa rămână la sfîeşit cu senzaţia că ar mai putea asculta măcar încă o poveste. intuitiv. să fie un bun observator al realităţii şi să nu se grăbească. Cunoaşterea amănunţită a datelor anamnestice (asupra cărora insistăm din nou). Sau: "Ştiu că îţi plac poveştile frumoase. a doua piatra de încercare pentru terapeut este adaptarea anumitor elemente flexibile la cazul concret. să se centreze pe pacient. Basmele care sunt notate cu asterix îşi vor schimba chiar şi tilul. Cel mai important lucru este că pacientul are capacitatea internă de a se expune acestui mesaj. Pacientul va înţelege mai uşor situaăii concrete de viaţă care nu i-au fost explicate niciodată. Se recomandă evitarea a două tipuri de capcane: a) încărcarea listei cu cât mai multe basme de spus într-o singură şedinţă. Aproape fiecare caz solicită anumite transformări. . de a-1 înţelege în ritmul său propriu şi în acelaşi timp este incapabil să reziste influenţei pe care mesajul o are asupra lui.) Mă interesează cum o să-ţi placă". cu aceleaăi păreri. această descoperire. Astfel pesonajui principal trebuie să aibă acelaăi sex cu pacientul. permite modificarea detaliilor în aşa fel încât personajele basmului să aibă însuşiri cât mai apropiate de cele cunoscute de copil.. care parcă îţi mângâie sufletul şi te ajută să te simţi. de a pune întrebări pacientului despre felul în care a înţeles mesajul. Sau: "Am găsit câteva poveşti frumoase.-După ce am selecţionat setul de basme pe care le consideram adecvate. Am să-ţi spun câteva. (un iep«raş\ o prinţesă\ un băiat etc. Ca să fie eficient în aplicarea tehnicii basmului cu mesaj vindecător. cât mai lejeră si directă: "Vreau sa-ţi spun o poveste despre . cu o capacitate empatică excelentă. care să ceară cel mai mic efort de acceptare din partea pacientului. Notele de la sfârşitul basmelor marcate cu asterix semnalează necesitatea modificării titlului şi a personajului principal în funcţie de sexul pacientului. Realizarea lor conduce la oglindirea în simboluri şi metafore pro prii. înfăţişări ăi stil de a vorbi. Pentru copiii mai mari expresiile verbale simple pot fi înlocuite cu altele mai sofisticate. Basmele trebuie povestite într-o manieră naturală.. Alte modificări rămân la latitudinea terapeutului." Dacă suntem familiarizaţi cu toată colecţia de basme şi cu anamneză. să descopere şi să simtă farmecul basmului. mai bine". Datele din testele proiective aplicate iniţial sunt o bună sursă de inspiraţie pentru aceste transformări. Cum se foloseşte basmul cu mesaj terapeutic . Introducem basmele într-un mod. Ele con stituie vehicolul optim pentru mesajul terapeutic. La orice întrebare pe care o pune pacientul răspunsul va fi ceva de genul : "Tu ce crezi?" Pentru că mesajul trebuie să alunece în zona subcon-ştientului nu vom căuta dacă pacientul 1-a înţeles sau nu şi nu vom forţa această explorare. susţinută si nuanţată emoţional. degajată. în funcţie de sexul copilului căruia îi sunt povestite. 5 . Pacientul poate fi încurajat să inventeze el însuşi un basm. Nu se recomandă ca lista să fie prea lungă pentru a nu banaliza efortul de ascultare şi a nu obosi.

conform educaţiei şi nivelului său de dezvoltare. Totuşi ne putem aştepta ca uneori părintele să nu aibă capacitatea de a identifica şi de a recunoaşte calităţile terapeutice ale basmului. respectiv desenul omuleţului. semnalizează modificările produse şi devin astfel un mijloc de control al eficienţei. mesajul deghizat. pentru ca sondăm cu ajutorul lor nivelul subconştient căraia se adresează de fapt mesajul terapeutic. Trebuie semnalizat faptul că atunci când pacientul se află în plin eveniment traumatizant. în puţine cazuri este suficient ca mijloc de rezolvare terapeutică. este absolut necesar să fie folosit la timpul potrivit şi în forma (varianta) potrivită. (mai ales traumele din . sau sa se plictisească. Pentru ca basmul cu mesaj terapeutic să devină totuşi un punct central al efortului de vindecare. de dragoste. encopretici (cu excepţia situaţiei când aceste suferinţe sunt consecinţe ale unor forme de comportament abuziv asupra copilului). pomului) sau visele. a doua piatra de încercare pentru terapeut este adaptarea anumitor ele mente flexibile la cazul concret. Dimpotrivă.viaţa copilului). cele grafice (Rorschach. In cazul utilizării basmului cu mesaj terapeutic. Aplicarea aceloraşi teste după introducerea basmelor. permite modificarea detaliilor în aşa fel încât personajele basmului să aibă însuşiri cât mai apropiate de cele cunoscute de copil. Şi el simte uneori nevoia de a-şi fortifica eul Contextul neobişnuit. descrierea cât mai amănunţită a simptomelor sale. în funcţie de sexul copilului căruia îi sunt povestite. poveştile care se potrivesc cel mai bine cazului. evenimentele principale. . casei.oricare altă sursă pe care ne puterii baza. ori afirmă spontan că i-a plăcut. Testele proiective. . fantasticul în care situaţii fără ieşire primesc cele mai surprinzătoare rezolvări.Basmele trebuie alese cu multă grijă. Cunoaşterea amănunţită a datelor anamnestice (asupra cărora insistăm din nou). Mesajele pozitive prezente în basme sunt utile tuturor membrilor de familie care-1 ascultă (mai ales mesajele de deschidere. Astfel pesonajui principal trebuie să aibă acelaăi sex cu pacientul. în asemenea situaţie anxietatea scade. diminuează şi la adult disfuncţiiie emoţionale şi ameliorează capacitatea de a-şi înţelege copilul cu mai multă flexibilitate. să fie asociat cu alte tehnici. iar copilul va cere să asculte basmul înainte de a adormi. alegerea neadec-vată îl va determina pe copil să asculte fără interes. sunt utile înainte de introducerea basmelor. Abea după ce ne-am familiarizat cu întreaga colecţie (sau am învăţat-o pe de rost).. . a familiei. Poate. de încredere). să ignore relaţia cu terapeutul. istoria cazului. pacientul doreşte curind sa asculte basmul din nou. neaşteptat. Demersul terapeutic este astfel definitv compromis. Încă nu avem suficiente date experimentale pentru a fi în măsură să precizăm toate tipurile de patologie în care mesajele terapeutice din basme nu sunt eficiente. cu 6 . La fel se întâmplă în cazul copiilor enuretici.Se recomandă să investigăm tipul de simboluri si metafore. basmele terapeutice sunt ineficiente. când alegerea a fost reuşită. pe care le cunoaşte si le acceptă pacientul. Un alt avantaj al alegerii corecte este că părintele care ascultă sau citeşte el însuşi basmul beneficiază la rândul său. El va relata după un timp doar schimbările în simptomatologia copilului. -După ce am selecţionat setul de basme pe care le consideram adec vate.Psihoterapeutul îşi începe demersul în general numai după ce are o informaţie anamnestică bună.Basmul cu mesaj terapeutic nu este un panaceu universal în psihoterapia copilului. Ar fi utilă inclusiv informaţia dintr-o caracterizare şcolară sau din . Basmele care sunt notate cu asterix îşi vor schimba chiar şi tilul. este absolut necesar să cunoaştem motivul consultaţiei psihologice. incidenţa tulburărilor psihice la radele apropiate. fără să le pună pe seama terapiei. Dacă ne pripim. şi se recomandă. de înţelegere. să existe aceiaăi anturaj familial. suntem în măsură să alegem.

) Mă interesează cum o să-ţi placă". Datele din testele proiective aplicate iniţial sunt o bună sursă de inspiraţie pentru aceste transformări.'Pentru copiii mai mari expresiile verbale simple pot fi înlocuite cu altele mai sofisticate. .aceleaăi păreri. vom reuşi sa prezentăm basmele în cea mai potrivită formulă de introducere. b) tentaţia. Ele con stituie vehicolul optim pentru mesajul terapeutic. susţinută si nuanţată emoţional. Ca să fie eficient în aplicarea tehnicii basmului cu mesaj vindecător." Dacă suntem familiarizaţi cu toată colecţia de basme şi cu anamneză. cu consecinţe emoţionale: în timp ce copilul crede foarte uşor că totul este posibil. adultul este convins că totul este imposibil. Cel mai important lucru este că pacientul are capacitatea internă de a se expune acestui mesaj. terapeutic. exprimată indirect. terapeutul trebuie să aibă câteva calităţi: să rie în mod echilibrat creativ. Notele de la sfârşitul basmelor marcate cu asterix semnalează necesitatea modificării titlului şi a personajului principal în funcţie de sexul pacientului. Sau: "Am găsit câteva poveşti frumoase. simbolizând binele şi răul. intuitiv. de a-1 înţelege în ritmul său propriu şi în acelaşi timp este incapabil să reziste influenţei pe care mesajul o are asupra lui.este un basm special conceput ca să conţină o idee. Nu se recomandă ca lista să fie prea lungă pentru a nu banaliza efortul de ascultare şi a nu obosi. Recomandări pentru părinţii care doresc să folosească basmul cu mesaj terapeutic. să se centreze pe pacient. să fie un bun observator al realităţii şi să nu se grăbească.Se recomandă evitarea a două tipuri de capcane: a) încărcarea listei cu cât mai multe basme de spus într-o singură şedinţă. . cel cu mesaj vindecător. respectiv de a răspunde ia întrebările sale despre semnificaţia basmului. Aproape fiecare caz solicită anumite transformări. Pacientul va înţelege mai uşor situaăii concrete de viaţă care nu i-au fost explicate niciodată.. sau împotriva fericirii unor pesonaje. Copilul trebuie sa rămână la sfîeşit cu senzaţia că ar mai putea asculta măcar încă o poveste. luptă pentru.. (un iep«raş\ o prinţesă\ un băiat etc.Pacientul poate fi încurajat să inventeze el însuşi un basm. . de a pune întrebări pacientului despre felul în care a înţeles mesajul. Am să-ţi spun câteva. mai bine". să descopere şi să simtă farmecul basmului. înfăţişări ăi stil de a vorbi. degajată. o naraţiune în care fiinţe sau obiecte înzestrate cu forţe supranaturale. Spre deosebire de basmul obişnuit. şi menită să sugereze (nu să te forţeze să înveţi cu tot dinadinsul) o schimbare de atitudine sau de 7 . cu câteva mici excepţii. . această descoperire. care parcă îţi mângâie sufletul şi te ajută să te simţi. Realizarea lor conduce la oglindirea în simboluri şi metafore pro prii. care să ceară cel mai mic efort de acceptare din partea pacientului. Între felul de a gândi al adultului şi cel al copilului este o diferenţă importantă. Alte modificări rămân la latitudinea terapeutului. Sau: "Ştiu că îţi plac poveştile frumoase. . mascată. La orice întrebare pe care o pune pacientul răspunsul va fi ceva de genul : "Tu ce crezi?" Pentru că mesajul trebuie să alunece în zona subconştientului nu vom căuta dacă pacientul 1-a înţeles sau nu şi nu vom forţa această explorare. cu o capacitate empatică excelentă. Se ştie că basmul este o istorisire. cât mai lejeră si directă: "Vreau sa-ţi spun o poveste despre .Introducem basmele într-un mod. Tu să mă ajuţi să o alegem pe cea mai frumoasă. Este important ca pacientul să înţeleagă cuvintele folosite.Basmele trebuie povestite într-o manieră naturală.

gesturile. Ele vă vor ajuta să aveţi faţă de copil cea mai potrivită şi mai utilă atitudine. In anumite situaţii speciale este posibil să nu vă simţiţi suficient de degajaţi ca să puteţi utiliza cu efect bun aceste basme. autoevaluarea pozitivă ("Plantata cea perseverentă". Bineînţeles. tăcerile). Nu uitaţi să urmăriţi şi în timp eficienţa pe care o are basmul terapeutic (modificările părerii pe care copilul o are despre sine. caldă. situaţia. depinde mult de iscusinţa celui ce istoriseşte. Selecţionaţi apoi un basm potrivit cu problema emoţională a copilului. adică un basm de al cărui mesaj vindecător copilul să aibă nevoie. în care absolut totul este cu putinţă. cu ajutorul fanteziei. G. după un interval de timp care să nu depăşească o săptămână pentru copiii mai mici şi trei săptămâni pentru cei mai mari. mai ales dacă se crează o ambianţă mai deosebită. I. deşi nu este absolut necesar.intonaţia naturali. Este posibil ca părerile părintelui să nu coincidă cu cele ale copilului. Este un indiciu semnificativ faptul că anumite basme din colecţie sunt resolicitate. Basmele din această colecţie nu sunt aranjate într-o anumită ordine. Pentru ca să vă măriţi eficienţa. Această idee este prezentat! într-un context neobişnuit. "Fluturele din plasa păianjenului". liniştită şi se alege un moment potrivit pentru povestirea basmului. (faţa. H. anturajul personajului principal să fie cât mai asemănătoare cu cea a copilului pe care doriţi să-i ajutaţi. -capacitatea de a alege momentul potrivit. fel ca vârsta. sau schimbarea comportamentului sau).Profitaţi de orice moment adecvat. care îl ia prin surprindere pe copil.modul cum intuieşte tipul mesajului vindecător de care are nevoie copilul. "Brotăcelul şi cutremurul de pământ"). atenţia. adică de: . D. Eficienţa acestei forme de terapie. tresăririle. C. nuanţată emoţional. De aceea este bine să se ţină cont de câteva indicaţii: A. Copilul alunecă destul de uşor în această direcţie care coincide cu opinia. Reluaţi basmele care i-au plăcut mai mult copilului şi repetaţi-ie printre aite poveşti. în care copilul vă poate ascul ta cu atenţie. K. Pentru a alege mesajul cel mai potrivit. să învăţaţi basmele pe de rost. Alegeţi 1-2 basme al căror mesaj poate fi de exemplu creşterea încrederii în sine. lui despre lume. Aveţi grijă să transformaţi titlul şi conţinutul basmului în aşa. Ţineţi cont de nota explicativă de la sfârşitul fiecărui basm. Urmăriţi reacţia imediată a copilului. J. . la cererea copilului reluaţi basmul ori de câte ori este nevoie. apelaţi la un 8 . E. situaţia lui emoţională.comportament. sexul. Selecţionaţi basmele în care vi se pare că aţi găsit un sprijin pen tru ca să vă înţelegeţi mai bine copilul. B. Este util ca părintele să accepte diferenţa şi să o înţeleagă. neaşteptat. F. pentru a le putea prezenta cât mai natural şi mai nuanţat din punct de vedere emoţional. citiţi cu atenţie toate bas mele căutând să descifraţi mesajele emoţionale pe care le sugerează. atât de apropiată de relaţia tradiţională de intimitate dintre părinte şi copil. Acest lucru va ajută să intuiţi care basm i s-a părut mai semnificativ. furându-1 din realitate în lumea basmului. Confruntaţi părerile la care aţi ajuns cu interpretările oferite în anexa de la sfârşitul cărţii. comentariile. Se recomandă.

cu un cuvânt muncea destul de mult şi se străduia din răsputeri ca legumele şi zarzavaturile de pe straturile ei să fie frumoase şi sănătoase. Avea mari emoţii. Când ajungea la piaţă. de un timp încoace. Era foarte vestit datorită pasiunii-pentru grădinărit.Dacă faceţi greşelile de mai sus. tot ce culegea în acea zi şi mergea ia piaţă cu de. dovlecei. 1) La marginea unui oraş îndepărtat. plivea buruienile. în schimb reluaţi-le de cât mai multe ori pentru a le creşte eficienţa şi pentru a nu-l nemulţumi pe copil 5. Basmul cu mesaj terapeutic nu este o lecţie de învăţat prin constrângere! Daţi timp de gândire şi de "aşezare" a sensului vindecător. El nu ştia ce emoţii mari avea fetiţa în fiecare zi. morcovi. în funcţie de complexul emoţional implicat. la care dacă priveai. trăia un grădinar cu familia lui. în locul legumelor proaspete. spanac. ofilite şi cotoare putrezite. au efecte contrare. Avea şi ea câteva straturi. nr. învăţătura care se desprinde. în mod direct. Fetiţei nu-i venea să-şi creadă ochilor. Tatăl ei se bucura şi o lăuda pentru această treabă pe care o tăcea destul de bine. Evitaţi să faceţi aceste greşeli! BASME Gândacii invizibili (povestea. fără să capete de ia început rădăcini. Sade a. Cei din jurul ei o priveau cu simpatie. Dar cel mai mult stătea pe lingă el fetiţa lui. Ritmul de "înrădăcinare" variază de la copil la copil.specialist psiholog. care este mai aproape de vis şi de subconştient decât de raţionalitate. 2Nu puneţi întrebări despre felul în care a fost înţeles basmul. aşa că şeful pieţei îi arăta totdeauna un loc bun unde să se aşeze şi o ajuta să ie vândă. deşi era o fetiţă cam temătoare şi tăcută din fire. 3 Nu-l comparaţi pe copil cu eroul din basm. şifonate. Din păcate însă. Se recomanda să nu lungiţi "lista" basmelor pe care le-aţi selecţionat din colecţie pentru o singură prezentare. aşa că multă lume venea la el să-i ceară sfaturi. sapa. cu atât această coincidenţă are o influenţă mai mare. fasole verde. El poate "pluti" un timp în mintea copilului. sau chiar devin periculoase. cu greu puteai să-ţi dai seama dacă fuseseră morcovi sau pătrunjei. se întârnpia ceva foarte ciudat. AVERTISMENT: 1Nu comentaţi în nici un fel mesajul basmului în fata copilului! El îl va descoperi singur. încercând să le vândă pe un preţ cât mai bun. fetiţa nu mai găsea în ladiţele ei ceea ce pusese acasă. basmele sunt ignorate de copil. sau scrieţi autoarei despre nelămuririle pe care le aveţi. dar marfa ei era proaspătă. Nu siliţi copilul să-i "stoarcă" sensul cerându-i să repovestească sau să tragă concluzia moralizatoare. pe care tatăl ei i le încredinţase să le îngrijească singură. acolo nu era decât o învălmăşeală de frunze mizerabile. In fiecare dimineaţă fetiţa punea în lădiţe salată. varză. dar faceţi ca datele lor să coincidă. căreia îi plăcea de asemenea grădinăritul. Se uita în lădiţe. se uita în jur la oamenii care se 9 . Cu cât copilul este mai mic. 4.

plină de bunăvoinţă a adăugat: "Tu nu ai auzit încă de gândacii invizibili ?" "Nu. obosită şi ruşinată fetiţa s-a oprit pe marginea dramului să se odihnească. Se gândea că. pentru că marfa ei strica tot aspectul pieţii. zi de zi fetiţa a fost tot mai atentă ce pune în lădiţe. pentru că sunt invizibili. La început fetiţa n-a spus nimic tatălui ei. De câte ori te vei strădui şi vei munci pentru ca legumele şi zarzavaturile tale să iasă frumoase ca să le poţi vinde. a întrebat-o fetiţa. dar degeaba. nu am auzit şi nu i-am văzut niciodată". care s-a oprit şi a privit-o. dar nu avea ce face.strângeau în jurul ei. Când vei ajunge la piaţă nu vei mai avea emoţii. încuie capacul fiecărei lădiţe cu această cfaeiţă. apoi iarăşi se uita în lădiţe. fetiţa. pentru că în ladiţele ei nu se găseau din nou decât frunze ofilite şi putrede. dar acolo nu mai găsea nimic demn de a vinde. Deşi tatăl său o ajuta. Grădinarul cel vestit s-a supărat şi el. a lăsat capul în pământ. Când a văzut însă că nu mai reuşeşte să vândă nimic. pentru că verdeţurile pe care le-ai cultivat nu vor mai fi atacate de gândacii invi10 . Făceau împreună această muncă. Nu mai ştiu ce să mă fac. Fetiţa nu mai putea de ruşine. nici -n-a observat că s-a apropiat de ea o bătrânică cu ochi buni şi înţelepţi. doar asta te necăjeşte?" a întrebat-o bătrânică. Cei din jur o fixau cu privirile. aşa că nu putea să mai vândă nimic. din care nu mai pot să vând absolut nimic. în ziua următoare. s-a roşit la faţă şi abia aştepta să se termine orele de piaţă ca să se ducă acasă. După aceea. la piaţă ladiţele erau din nou pline de gunoi în loc de verdeţuri proaspete. cu ochii în lacrimi i-a mărturisit tatălui ce păţeşte. Şi pe bună dreptate. însă pentru că avea mare încredere în fetiţă. după ce le-ai împachetat. poate. Apoi. De necaz. plină de necaz. Văzând cit de supărată era. găsesc în ele decât frunze veştede. tot gândindu-se la ce i se întâmpla. Bătrânică a privit-o pe fetiţă în ochi şi a adăugat: "Am să-ţi dau o cheiţă fermecată. Şeful pieţii a început să o privească plin de milă pe fetiţă. Cum plângea ea aşa încetişor. Viaţa i se părea un chin." "Dar cum aş putea să mă apăr de ei?". n-a certat-o prea tare pentru neglijenţă şi a început să împacheteze împreună cu ea legumele şi zarzavaturile proaspete în ladiţele de dus la piaţă. "Păi nici nu aveai cum să-i vezi. cotoare putrede. a răspuns fetiţa ridicând ochii. când ajung la piaţă am foarte mari emoţii. Deşi muncesc aşa de mult cu ele. Deschid ladiţele şi nu. cineva îi încurcase coşurile din greşeală sau din glumă. de două ori dar apoi a chemat-o la el şi a întrebat-o ce s-a întâmplat că vine la piaţă cu marfă aşa de proastă? Fetiţei i s-a făcut foarte ruşine. a întrebat-o: "Pentru. îi întorceau spatele. Şeful pieţei a iertat-o o dată. râdeau pe seama ei. Ei apar atunci când ai emoţii şi-ţi distrug munca pe loc. Şi nu mai avea nici un prieten la piaţă. ce eşti supărată?" "Pentru că nu înţeleg ce se întâmpla cu legumele pe care le îngrijesc şi le duc la piaţă să le vând. decât să o aşeze mai în spate. unde nu trecea multă lume. Se apropia de piaţă cu emoţii tot mai mari. deşi le împachetez pe fiecare în lădiţe. "O.

Şeful pieţei a admirat marfa. 11 . Acum era foarte sigură pe ea şi nu-i mai era deloc ruşine de nimeni. Era foarte norocos puiul. i-a răspuns fetiţa sigură de ea şi fără nici o emoţie. Aşa că stătea ascuns sub un copac cât era ziua de lungă. Au ieşit la iveală exact verdeţurile proaspete. S-a apucat imediat de treabă. iar aerul era tot mai rece. A smuls buruienile de pe straturi. lăsând crengile complet goale. ai marfă bună astăzi?" "Da. în mijlocul unei păduri s-a născut un pui de cerb. aşa că n-a mai fost nevoie să folosească acea cfaeiţă fermecată. tara -să-i-fie deloc frică sau ruşine. a curăţit plantele de frunze uscate şi a cules varza. Nimeni nu-i explicase de ce copacii îşi schimba culoarea din verde în maro şi de ce căldura se transformă în frig. Când a venit lângă ea. frumoase şi sănătoase pe care ea le împachetase cu grijă. Mulţumindu-i. Aşa se gândea şi era tare. Puiul de cerb era tot mai supărat. fetiţa a plecat mai bine dispusă spre casă. pline de rouă. Fetiţa nu a spus nimănui despre gândacii invizibili care i-au distras munca atunci când avea emoţii. primăvara s-a transformat într-o vară caldă şi plăcută. vino şi vezi". Apoi a venit toamna. Continua să creadă că el era vinovat pentru că primăvara dispăruse şi pentru că venise iarna. mai puternic. pentru că se născuse exact când toate florile înfloreau. frunzele din copaci s-au colorat frumos. când puiul de cerb a crescut mai mare. Puiul de cerb se uita la zăpadă şi tremura de frig. Şeful pieţei s-a apropiat de ea şi a întrebat-o: "Ei. creând că dacă va rămâne acolo nemişcat. În dimineaţa următoare a plecat la piaţă. Micul cerb se gândea: "Cred că eu am făcut ceva rău şi din această cauză vremea s-a schimbat atât de mult". îi era foarte teamă că într-o zi el însuşi ar putea fi transformat în ceva rece şi pustiu. cu un cuvânt tot ce trebuia dus la piaţă a doua zi. Mai târziu. roşiile . El se născuse când era atât de caid şi de bine. cerul s-a făcut cenuşiu şi din nori a început să ningă. Zicând acestea. va putea face din nou vremea să devină la fel de bună şi frumoasă ca înainte. iar vremea era tot mai caldă şi mai frumoasă. ardeii.zibili". rând pe rând. Fetiţa nu mai putea de bucurie. NOTĂ: Dacă spunem povestea unui băiat. 2) Într-o zi de primăvară minunată. eroul principal va fi un băiat. Imediat s-au strâns toţi cei din jur. Le-a aşezat cu grijă în lădiţe. S-a dus acasă foarte mândră. salata. pe care o păstra totuşi ascunsă într-un loc secret ştiut numai de ea. bătrânica i-a întins fetiţei o cheie mică.CĂTĂLIN LOCA Puiul cerb şi anotimpurile (povestea nr. Cu timpul a reuşit să se ducă la piaţă absolut fără nici o emoţie. Odată cu ea. deosebită de toate cheile pe care fetiţa le văzuse vreodată. tare trist. fetiţa a descuiat lădiţele. Din păcate ninsoarea continua să cadă.mai bun preţ. şi florile. Mai târziu toamna s-a transformat în iarnă. iar după aceea una după alta au căzut. la fel cum iarna transformase pădurea. Cu fiecare zi care treceaş odată cu micul cerb creştea totul în jur: şi copacii şi iarba. a încuiat capacele cu cheiţa fermecată şi s-a culcat liniştită. Legumele şi zarzavaturile fetiţei erau cele mai frumoase din piaţă aşa încât au fost cumpărate la cel. iar tatăl ei a lăudat-o cu dragoste. morcovii.

Aşa este viaţa.privit pe puiul de cerb. Primăvara este anotimpul în care în pădure toate înmuguresc. Apoi vine anotimpul numit toamnă. Câteodată vara. Dar mai erau atâtea de spus şi de aflat. Eu-cred că dacă o să stau aici nemişcat pot transforma la loc vremea ca să fie iarăşi frumoasă. trebuie să găseşti în inima ta puterea de a înţelege acest adevăr. După toamnă urmează iama. In fiecare an. In acea clipă este greu să-ţi dai seama că din acele seminţe vor creşte alte flori'. Atunci ea te va ajuta să te simţi 12 . iată că s-a apropiat de el un şoricel bătrân şi înţelept. iar vara este foarte cald." Un timp. ce tare tremuri! Şi arăţi aşa de supărat!" Puiul de cerb i-a răspuns: "Şşşt! Taci. minunîndu-se cum o fi ajuns oare cerbuleţul să se creadă vinovat de schimbarea anotimpurilor. 1-a tot privit şi văzând că nu se mişcă de acolo i-a spus: "Vai Cerbuleţuie. cât şi iama. după un timp . la fel cu frigul de afară". Sunt foarte trist că am fost aşa de rău. vara. chiar dacă este rece afară. din cauza mea vremea s-a răcit. lăsându-le crengile goale. toamna. când îţi este foarte greu să crezi că va mai fi din nou primăvară. Atât primăvara. şoricelul cel înţelept s-a uitat la el în tăcere. Acesta este exact anotimpul care te face să te simţi aşa de înfrigurat cum te simţi acum. Chiar şi acum. Apoi. poţi vedea cum din seminţe cresc plante noi care înfloresc Ia fel de frumos ca cele din anul trecut". A venit frigul.. I se părea că vorbele noului său prieten au un înţeles special. se usca în scurt timp. iar după aceea cad din copaci. te rog!" "Uneori norii ascund soarele de pe cer. care mergea drept spre inima lui. sunt numai nişte anotimpuri care vin şi trec unul după altul.în timp ce zăcea acolo zgribulit. Atunci este foarte greu de găsit hrană în pădure. pentru că mă face să simt un fel de frig în suflet. nu face zgomot! Uite. Dar Şoricelul 1-a sfătuit prietenos pe puiul de cerb: " Orice fiinţă are propriul său izvor de putere şi de căldură în ea însăşi. aşa că i-a spus: "Nu eşti tu de vină că se schimbă vremea! Acesta este un lucru foarte firesc. Dar tu să ţii minte că întotdeauna după iama urmează din nou primăvara. L-a . "Ajuta-mă să înţeleg. Se poate mtâmpla ca iama să vină ceva mai repede decât vremea hotărâtă. în fiecare an după primăvară urinează vara. iar seminţele ei sunt luate şi împrăştiate de vânt. observi cu părere de rău că o floare minunat înflorită.. când frunzele se colorează aşa de frumos. înfloresc. Atunci aproape nu-ţi mai vine să crezi că soarele există totuşi în spatele lor. în timpul iernii reci. vuitul alungă norii şi te lasă să vezi că soarele a rămas tot acolo unde era din-totdeauna. După ea va veni iarăşi primăvara." "Dar de ce nu pot să văd că" vine chiar acum primăvara?1-a întrebat foarte curios cerbuleţul. Cerbuleţul asculta foarte atent ce spunea şoricelul. iar frigul să înceapă mult mai curând decât ar trebui. simţindu-se foarte singur. pentru că aşa a fost făcută lumea aceasta. I se părea foarte important şoricelului să-1 ajute pe micul cerb să înţeleagă cum stau lucrurile în acesta lume în care trăim. Dar atunci când în anul următor revine primăvara. iar pădurea este goală şi pustie. Iarna este ger. Numai că din fericire iarna se va termina în curând." Dragă Şoricelule. anotimpurile vin şi trec în aceeaşi ordine. cresc din nou. Caută propria ta căldură înăuntrul tău şi încearcă să o hrăneşti ca să crească continuu. iarna este aşa de rea pentru mine.

deşi vorbea cu multă lume. s-a întâmplat că o vietate mică şi îmblănită furişîndu-se tiptil. dorinţele sau visele pe care el le avea. cerbuleţul a început să vorbească despre anotimpuri cu ceilalţi pui de cerb din pădure. prinţul nu avea nici o ocazie să se apropie de altcineva cu care să povestească despre gândurile. NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. indiferent de ceea ce ar fi dorit el. cu multe. Din acea zi. întorcânduse în. pentru că trăia într-un astfel de palat. iar când a venit primăvara în anul următor Cerbuleţul s-a simţit foarte diferit pe dinăuntru. Până într-o zi obişnuită. aşa că prinţul. Din păcate. camera sa. avea tot ce-şi dorea." Apoi. că şi aşa. A mceput să simtă chiar înăuntrul lui căldura misterioasă şi minunată. când plimbînduse agale. s-a strecurat de afară printre gratiile porţii de fier şi şi-a croit dram spre camera prinţului. De exemplu de data aceasta pricepea că el nu putea deloc să controleze sau să schimbe ordinea anotimpurilor. fiind prinţ. . Prinţul îi dădea de mâncare îi mângâia blăniţa şi făcea în aşa fel ca micul animai să se simtă cât se poate de bine în acel palat în care tuturor le era frică să intre. îşi închipuiau. pentru că ele urmează unele după altele în ordinea dată de natură. prinţul a găsit micul animal zăcând fără viaţă pe duşumea. N-a trecut mult timp până când prinţul şi micul său vizitator s-au împrietenit foarte tare. De jur împrejurai palatului se ridica un zid înalt de piatră cu o poartă uriaşă de fier. spunea el. Toate mergeau ca pe roate şi cei doi erau tare fericiţi. Însă într-o noapte. Până când într-o zi. Zilele de iarnă care au mai urmat au trecut uşor. multe încăperi. înţelegea în cu totul alt fel lucrurile'. îl asculta cu atenţie şi-i păsa de tot ce. nici nu le trecea prin cap că el ar fi avut nevoie să se împrietenească cu ei. Apoi şi-a mai dat seama de ceva foarte important: că acea căldură dinăuntrul său trebuie hrănită şi antrenată să crească astfel încât chiar şi în cea mai friguroasă zi. Era fericit pentru că în fiecare zi mica vietate venea ia el. în sufletul său se simţea foarte singur. CĂTĂLIN LUCA psiholog Poarta de fier * (povestea nr. iar prinţul a îndrăgit-o atât de mult încât a devenit o parte a vieţii lui. Ce ciudat i se părea! Oare la ce s-o fi gândit Şoricelul atunci când spunea "propria ta căldură dinăuntrul tăuT Cerbuleţul a păstrat foarte bine în minte aceste cunvinte şi se tot gândea îa ele în timpul plimbărilor sale prin pădure. Celor din palat. înăuntrul lui să existe totuşi propria lui căldură specială şi puternică.încălzit chiar dacă afară este cel mai frig. 13 . promiţînd că se va întoarce pe-acolo Şoricelul şi-a luat ţămas bun. Mai ales prinţul era aşa de mulţumit că putea povesti şi ei cu cineva apropiat despre tot ce i se întâmpla zi de zi. Toţi şi-au dat seama cât de cald şi prietenos era el şi ce multe ştia. Mica vietate venea tot mereu în vizită. care trăia într-un palat foarte mare. într-o ţară îndepărtată era un prinţ. iar eroina poveştii va fi bineînţeles o căprioară. atunci titlul ei va fi " Căprioara cea mică şi anotimpurile". de care ar fi putut să se apropie. Regele şi regina erau foarte ocupaţi cu treburile lor regale. dintr-odată Cerbuleţul şi-a dat seama de sensul acelor cuvinte. Puiul de cerb a lăsat cuvintele Şoricelului să pătrundă pîiîă a'dânc în mintea şi în inima sa. Nici un vizitator nedorit nu putea să treacă pe acolo. 3) O dată demult.

Regele a observat această schimbare şi s-a îngrijorat de felul în care se purta prinţul din cauza tristeţii sale. a devenit foarte trist şi tot mai supărat şi mai însingurat pe zi ce trecea. Zdrobit de durere prinţul a organizat o înmormmtare regească pentru micul animai cu care se împrietenise aşa de tare. aşa că brotăcelul zăcea acoperit de întuneric şi ţărână. fără sa ştie ce să mai facă. în învălmăşeala de ţarina răscolită. astfel încât nici un alt animal să nu mai poată vreodată să se strecoare şi să rănească din nou atât de tare inima prinţului. După un timp. groasă şi rezistentă. după multă vreme. muzica şi cântecele vesele au putut fi iarăşi auzite de-a lungul şi de-a latul împărăţiei. 4) Nu demult. eroina poveştii va fi o prinţesă. Brotăcelul nu ştia multe despre această lume şi se bucura trăindu-şi viaţa de la o zi la alta. la rândul lui mirat de această dorinţă.. Imediat ce poarta a fost terminată. un carnaval cu nenumăraţi invitaţi. pe malul unui lac din inima munţilor trăia fericit un brotăcel. Orele treceau şi abea putea 14 . Din păcate. pe care nu le-a priceput imediat. plin de soare şi hrană după plac. Brotăcelul * şi cutremurul de pământ (povestea nr. Ei i-a cerat regelui să dea imediat ordin să fie demontată uriaşa poartă de lemn. a fost de acord să se scoată poarta. Cutremurul de pămmt îl luase absolut pe nepregătite. venise pe lume într-un loc atât de frumos. După un timp de cugetare. în timp ce prinţul se frământa în somn. după multe saptămâni de-când nu mai luaseră masa împreună. * NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe.petrecere. fără să poată reacţiona.Regele. prinţul şi-a dat seama că era vorba de un alt fel de a înţelege viaţa şi dragostea pierdută." Prinţul a rămas foarte uimit de aceste cuvinte. într-o noapte. Cât era ziua de lungă se bronza la soare. Prinţul s-a gârsdit toată noaptea la visul lui. dragul meu prieten. Dimineaţa abea a aşteptat să-i întîlnească pe rege şi pe regină la dejun. Printre bulgării mari şi grei nici vorbă nu mai era să poată vedea soarele. bietul brotăcel a căzut şi el pe neaşteptate într-o crăpătură de pămmt neagră şi foarte adâncă. mica creatură îmblănită a venit din nou ia el în vis şi i-a spus: "Tu nu m-ai înţeles deloc. Rostul meu a fost ca să te înveselesc.Toţi medicii erau neputincioşi. din păcate era prea târziu. De aceea a dat ordin dulgherilor şi tâmplarilor să construiască peste poarta de fier încă o poartă. Acum nu mai pot ajunge Ia tine. într-o zi întunecoasă şi nefericită s-a produs pe neaşteptate un cutremur de pământ.Imediat a chemat toţi doctorii din palat ca să-i învie pe micul său prieten. iar seara orăcăia din toate puterile încât toate animalele din pădure îl auzeau de departe. pietre prăbuşite şi copaci răsturnaţi. prinţul a venit din nou la părinţii săi cu o altă rugăminte: "cât se poate de curând să deschidă şi poarta de fier şi să organizeze o. dar. Era norocos pentru că.afară. dar iubindu-şi nemăsurat fiul. prindea muşte. ascunzând în sufletul lui ceea ce simţea. Stânci mari şi pietre multe au început să se clatine şi să se mişte de ia locul lor. iar tu m-ai închis. Astfel. Bietul prinţ. să te fac să râzi.

dar apoi din ce în ce mai spornic.mişca din lăbuţe.Maimuţa * care se credea copac (povestea nr. Acum putea să vadă clar urmările groaznice ale cutremurului de pământ. aceasta i-a dat putere şi în curând brotacelul a ieşit iarăşi la suprafaţă. gândindu-se că nu va mai putea rezista multă vreme. să încerce să se elibereze singur din gaura în care se afla. Gaura în care căzuse era aşa de întunecoasă şi rece. Era acok) un locşor special din inima lui unde se afla această amintire. Din când în când câte o lacrimă u umezea ochii. Se părea că acea voce nu era de acord cu gândurile lui şi parcă îl îndemna dinpotrivă. La început brotacelul n-a ascultat-o. care îl îndemnase să găsească singur calea de a se elibera şi de a ieşi iar la lumină. Uitase de ceilalţi brotăcei cu care se scălda în lac. de muştele pe care le prindea atât de uşor. Dormea în copac şi se hrănea cu frun15 . Aproape că uitase de soare. o maimuţă vieţuia într-un copac unde se obişnuise aşa de bine. iar eroina poveştii va fi bineînţeles o broscuţă. dar ţopăind de colo-colo a simţit chiar că se poate bucura iarăşi de viaţa aşa ca înainte. din cauza întunericului care îl copleşea şi din care începea să simtă că făcea parcă şi el parte. Nici copacul nu i-a şoptit niciodată că ea nu era copac. de iarba verde şi plină de flori. Până atunci nu dăduse deloc atenţie unei voci foarte admci din sufletul lui. întunericul care-1 înconjura era aşa de adine. "Nimeni n-o să observe şi n-o să-i pese" îşi spunea trist brotacelul. Tare ciudat şi de necrezut părea acest lucra! Maimuţica stătea în copac cât era ziulica de lungă şi nu cobora de acolo nici noaptea. de păsările care ciripeau în pădure. Rând pe rând a început să simtă cum razele soarelui îi încălzeau din nou corpul. Săpa mai slab la început. a reînceput să simtă mirosul ierbii şi 1-a cuprins o înviorare plăcută. Bineînţeles brotacelul nu a uitat niciodată cutremurul de pământ. titlul ei va fi " Broscuţa şi cutremurul de pământ. Dar acum brotacelul petrecea mult timp ascultând cu mai mare atenţie de vocea misterioasă din interiorul iui. pentru că vocea era mult prea slabă. Acest glas a trezit treptat în brotăcei vechea lui dorinţă de a vedea din nou soarele şi de a se zbengui prin iarbă. * NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. . Aşa că mai departe. Mişcările l-au ajutat să se strecoare printre pietre şi bulgării de pământ. Era cât oe-aci să renunţe la tot. pentru care a păstrat o amintire deosebită în sufletul iui. Zi şi noapte stătea în copac şi nimeni nu i-a spus niciodată că ea nu era de fapt copac. s-a scuturat de pământ şi a început să sape cu lăbuţele în sus. De necrezut. "Gândeşte-te că de fapt asta vrei şi tu în realitate". "Caută să găseşti o cale să ieşi de aici din nou la soare" îi şoptea vocea foarte lăuntrică. Aşa că brotacelul şi-a adunat ultimele puteri. maimuţica se iăsa legănată în vânt odată cu copacul. Dar treptat vocea a devenit tot mai puternică. 5) O dată demult. Numai că mai era ceva. Deşi ochii lui nu mai erau obişnuiţi cu lumina. încât a ajuns să creadă chiar ea însăşi că este un copac. pentru că şi pe el îl amuza şi i se părea chiar un compliment plăcut faptul că această maimuţica se credea copac. încât brotacelul se simţea complet neputincios şi s-a hotărât să rămână acolo pentru totdeauna. mai insistentă şi el nu se mai putea face că nu o aude. aşa încât ia un moment dat chiar a zărit o rază de lumină.

aşa că a început să chicotească. pe zi ce trecea. Pentru prima oară în viaţă maimuţica simţea cine este ea CU ADEVĂRAT. Părea mulţumită că stă în copac. tu de colo! Dă-te jos şi hai să ne jucăm! Sunt tare singur şi mi-ar place să găsesc pe cineva cu care să mă împrietenesc şi să mă joc!" Maimuţica nu vorbise până atunci aproape cu nimeni. aceştia doi \/0 nu erau deloc. Iepuraşului i s-a părut foarte comic răspunsul. titlul ei va fi " Maimuţoiul care se credea copac. Totuşi i-a răspuns: " Pe MINE mă strigi? Dar eu sunt copac". In pădurea aceea nu se găsea nici o oglindă. a reuşit să coboare şi apoi şi-a petrecut tot restul zilei jucându-se şi distrându-se aşa de bine cum nu i se mai mtâmplase niciodată în viaţă până atunci. însă. trăia o pereche de gemeni siamezi. aşa că îşi dădea tot mai mult seama ce fiinţă deosebită era ea. s-a întors în copacul ei ca să se culce. Gemenii * siamezi (povestea nr. Deşi gemenii siamezi sunt aproape totdeauna absolut la fel. maimuţica s-a înfuriat şi a ţipat: "Pentru ce râzi aşa?*' Tot chicotind . undeva.zuliţele fragede de pe crengile mai subţiri. Acum îi venea chiar să zâmbeasca de câte ori îşi amintea că înainte putuse să creadă că este un copac. şi se bucura chiar că este atât de diferită de un copac. iar eroul principal va fi bineînţeles un maimuţoi. Acum ar fi vrut să se dea jos din copac. iar 16 . aşa că nu prea avea voce. parcă simţea că-i lipseşte ceva şi ca viaţa ei era prea legată de copac într-un fel ciudat şi chiar nepotrivit. dar nu era deloc sigură pe ea şi se temea. pentru că Iepuraşul o tot îndemna cu binişorul. In copac era foarte bine şi plăcut. NICIODATĂ nu mai văzuse o maimuţă care sa se creadă copac! Uitându-se la el cum râde de ea. maimuţicii i se părea tot mai uşor să renunţe la acest confort şi cobora ca să se distreze jucmdu-se. aşa că nu era nici o posibilitate pentru ca iriaimuţica să-şi dea seama că ea arăta cu totul altfel decât un copac. părerea de rău după copac a dispărut de tot şi maimuţi-ca a ajuns să se simtă cu totul altfel în sufletul ei. iepuraşul i-a răspuns: " Păi nu eşti copac.Totuşi. Într-o bună zi s-a întâmplat să treacă pe acolo un iepuraş. ca o glumă bună. însă totuşi. iar apoi s-a apucat să râdă de-a binelea. maimuţica şi-a dat seama că de fapt nu ştia sigur de unde-i venise ideea. S-a uitat sus în copac şi văzând-o pe maimuţica a strigat: " Hei. De unde ţi-a venit ideea asta caraghioasă că eşti copac?" Auzind aceste cuvinte. Eşti MAIMUŢĂ. Curând. de se tăvălea pe jos de rîs. *NOTA: Dacă spuneţi povestea unui băiat. pe undeva în adâncul sufletului ei. 6) Odată demult. Se bucura foarte mult pentru că zi de zi descoperea lucruri noi despre ea însăşi. Seara. Pe scurt maimuţica creştea an după an crezând în continuare că era şi ea un copac. Unul din ei era foarte mare. după ce făcuse o mulţime de descoperiri amuzante şi se zbenguise cu poftă toată ziua.

se săturase să tot fie legat de geamănul cel mare şi voia să încerce ceva nou. într-o bună zi a venit la ei un doctor vestit şi după ce i-a studiat întorcându-i pe toate părţile. doctorii i-au despărţit. Era atât de ataşat de fratele cel mare. se uitau totuşi la televizor. cum se va descurca el? Va şti ce trebuie să facă. nu prea ştia ce ar putea face şi nici nu avea curajul să-şi spună părerea cu voce tare.celălalt era foarte mic. Totuşi ce putea face ca să înlăture nefericirea lui? Doctorul a vorbit atunci cu cel mic şi i-a explicat că despărţirea lor era un cadou pentru amândoi şi că ei trebuiau să aştepte un timp pmă se vor obişnui'cu libertatea şi îşi vor da seama fiecare în ce fel vor putea deveni amrndoi puternici. după cum avea chef. Geamănul cel mare insista ca doctoral să nu-i separe. în sfirşit putea şi el să fugă sau să meargă încet. Deşi nu putea şti cum vor sta lucrurile când vor fi despărţiţi. însă pentru că unul dintre gemeni era mai mare decât celălalt. când cel mare dorea să stea liniştit sau să doarmă. te rog despărţeşte-ne!". Aşa că împotriva voinţei celui mare. Am să vă pot despărţi unul de altul. s-a gândit un pic . încât au venit doctori din alte părţi ca să-i observe şi să le facă fotografii. în acest fel. Deşi nu-i convenea deloc cuie stăteau lucrurile. Odată separaţi geamănul cel mic era cât se poate de bucuros. dar pe de altă parte. De exemplu când cel mare voia să se uite la televizor. El nu dorea deloc ca geamănul cel mare sa se simtă nefericit. Cu toate acestea ei trăiau agăţaţi unul de altul. şi ce nu? Cum va mai avea oare putere asupra lui? După cum ne putem uşor închipui. fratele mare s-ar supăra foarte tare pe el şi. După ce au discutat despre ce credea fiecare. în schimb geamănul cel mare era foarte nefericit. Cel mic a înţeles că acum putea fi stăpân pe el 17 . a organizat o mare conferinţă la care au participat toţi ceilalţi doctori. Asta îl făcea să se simtă mai puternic şi mai. Astfel ei au devenit două fiinţe cu totul diferite. geamănul cel mic bănuia această problemă. geamănul cel mic nu putea decât să tacă din gură. cărmdu-1 după el oriunde pe geamănul mic. Acum lucrurile erau aşa de diferite! Dacă nu-1 va mai putea conduce pe cel mic. Aceşti doi gemeni erau aşa o ciudăţenie. acesta din urmă refuza. geamănul mare era totdeauna cel care hotăra după bunul său plac ce să facă sau încotro ia. astfel încât orice făceau. i-ar putea face ceva rău. Aşa că de câte ori geamănul cel mare încerca iar şi iar să-1 facă pe cel mic să-i îndeplinească voia. Bietul geamăn mic era tare obosit şi sătul să facă numai pe voia celui mare. Dar geamănul cel mic. totdeauna făceau numai ce dorea el şi nu ce dorea cel mic. Era minunat că se simţea liber. Putea să facă tot ce voia. Era morocănos şi bombănea pentru că în inima lui se temea. Cu răbdare. doctoral i-a ascultat pe fiecare în parte şi pentru că aveau păreri atât de diferite. important. bine! Hai. nu se simţea sigur de el. dar cel mic nu voia. în aşa fel încât sa fiţi două persoane complet diferite". Aşa că a spus doctorului: " Bine. puteau face numai împreună. încât se temea chiar că dacă ar spune ceva. au ajuns la concluzia că geamănul cel mare nu avea dreptul să ia singur hotărîrea ca geamănul cel mic să rămână pentru totdeauna lipit de el. i-a anunţat: "Aflaţi că am o veste bună pentru voi. ei amândoi stăteau liniştiţi şi dormeau. Geamănului cel mare nu i-a convenit deloc propunerea doctorului pentru că lui îi plăcea să-1 conducă pe cei mic după cum avea chef.

însuşi pentru că nu mai era legat de cel mare. Aşa că. Era sigur că văzuse aşa-zisul lup la fereastră. unde avea chef să mănînce sau să se culce. Convinsă că toate acestea erau adevărate. foarte mică. Ea credea ca duşmanul se strecurase până în camera ei. cel mic se gândea în sinea lui: "Ei frăţioare. ea ar fi putut oricând să ordone să le taie capul Prinţul Dorando creştea imitând-o pe regină. pe când tocmai făcea acest lucru. Şi geamănul cel mic avea dreptate. ba i se părea că-1 aude circuiînd ia etaj. şi toţi prietenii îşi tot dădeau cu părerea cât de mult semăna el cu mama sa. încât ostaşii de gardă au început să se plictisească tot pregătindu-se degeaba pentru atacurile pe care şi le imagina regina. dacă cineva nu i-ar fi făcut pe plac. alergau deîidata la ea. Dacă geamănul cei mare se arăta nemulţumit de asta. mai ales când se ducea la culcare. într-o ţărişoară. titlul va fi "Gemenele siameze". regina se apuca să strige: aSăriţi! Săriţi! Săriţi!" chemând gărzile în ajutor. El a început să creadă că un aşa-zis lup îl urmărea. Se spunea că atunci când va li mare. Se străduiau din răsputeri să facă tot ce ordona regina. Mai este important de ştiut că în acel mic regat soldaţii care păzeau primeau această slujbă pe toată viaţa lor. profesorii săi. Prinţul* şi mama sa regtea (povestea nr. Sau i se părea ca noaptea duşmanul făcea gălăgie ia etaj. sau nu. Regina mama a dat însă imediat alarma: "Vin duşmanii!" Drept urmare a cerut pe loc tuturor ostaşilor care păzeau să fie gata de apărare pentru că regatul era atacat. aşa că supraveghea mereu uitându-se pe ecranul radarului special instalat ca să detecteze din timp dacă micul regat urma să fie atacat. De fiecare dată eînd regina începea să striges soldaţii de pază se uitau unui îa altoi şi oftau: "Auzi. unde făcea anumite zgomote. ori poate ca era numai un fir de praf). Intr-o zi. *NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. ba i se părea că-1 auzise la uşă. care se gândea deseori că micul său regat va fi atacat de duşmani. se pare că tu mai ai nevoie de un pic de timp ca să-ţi dai seama cum să devii puternic prin tine însuţi". a observat o mică vir-guliţă pe ecran (care putea foarte bine să semnaleze prezenţa unei păsări.sau îi deranja instalaţia de telefon. sătui de atftea false 18 . Din nefericire. fără să poată renunţa la ea. demult. într-o zi. Prinţul Dorando auzea fără încetare că bunicul său. Atunci se spuca şi el să strige: "Săriţi! Săriţi! Săriţi!". Soldaţii de pază se grăbeau să vină şi la el» dar îşi făceau unui altuia cu ochiul şi comentau îngrijoraţi:" Dorando a început să fie exact ca mama iui". Era chiar obsedată de această idee. o regină şi fiul lor Dorando. 7) Odată. Putea să hotărască singur încotro să meargă. prinţul va conduce regatul exact în acelaşi fel cum făcea mama lui acum. pentru că ştiau foarte bine că în ACEL regat. trăiau un rege. regiaa interpreta greşit semnele de pe radar atât de des. însă pentru ca regiaa era totuşi şefa lor. In plus. Toată lumea spunea că prinţul semăna foarte bine cu regina chiar şi în felul său de a fi. Trebuie să ştiţi că regina mama era o femeie foarte deosebită. cu siguranţă. reginei ajunsese să i se pară că aude şi unele sunete suspecte pe care bineînţeles că nimeni altcineva nu le auzea.. Regina a început iar cu bazaconiile ei". prefacîiidu-se că îi caută pe duşmani.

n-a mai lăsat-o pe mama lui să-1 păcălească facându-1 să creadă. N-a mai strigat niciodată să sară gărzile să-1 apere de aşa-zişi lupi imaginari. Într-unul din acvarii trăia un mare rechin alb. trăia un băiat care s-a angajat ca îngrijitor la un delfinarium adică la un fel de grădină zoologică pentru peşti. unde se aflau mai multe bazine şi acvarii cu apă de mare. aşa că ţinea minte tot ce citise. Din această cauză băiatul trebuia să îşi amintească tot timpul o mulţime de lucruri.Voiau să găsească o soluţie pentru ca nu cumva el să crească. bun cu toţi supuşii iui. Pur şi simplu nu mai suportau sa se prefacă de fiecare dată că îi caută pe duşmani sau pe aşa-zisul lup. titlul poveştii va fi Prinţea şi mama ei regina" iar eroina principală va fi o prinţesă al cărei nume ar putea fi Doranda. soldaţii s-au hotărât să îl roage pe un om bătrân şi foarte înţelept din regat să stea de vorbă cu prinţul. Se simţea sigur pe ei. Celelalte date ale poveştii rămân neschimbate. doar ştii căi numai o pasăre pe ecranul radarului! Pentru ce vrei să ne purtăm de parcă ar veni duşmanii?" După mai mulţi ani a venit şi timpul ca Dorando să devină rege. Dar ceea ce s-a putut observa a fost că de la acea dată Dorando a început să se comporte foarte diferit. Cum se hrăneşte ne rechin (povestea nr.alarme. Băiatul care îi îngrijea voia să-şi facă treaba cât mai bine. pentru că la rândul său se săturase sa-i tot audă pe prinţ şi pe regină strigând. chiar şi cei mai mari şi mai răi.că vin duşmanii. se felicitau că avuseseră ideea de a trimite pe bătrmul înţelept să-i vorbească lui Dorando cu atâta folos pentru toţi. Când a mai crescut şi a. era un om sensibil şi drept. care avea cele mai înfricoşătoare şi mai 19 . ei s-au hotărât să discute despre prinţul Dorando. Aşa că înţeleptul s-a dus la prinţul Dorando şi 1-a ajutat să priceapă că nu era pe-acolo absolut nici un lup care să încerce să-i facă rău. dragă mamă. *NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. devenit adolescent. Tot discutând. înţeleptul 1-a mai ajutat pe Dorando să priceapă că el nu era deloc obligat să crească pentru a deveni exact ca mama lui regina. Prinţul Dorando şi bătrmul au stat de vorbă îndelung. ajungând exact ca mama lui. aşa că s-a străduit să strângă eît mai multe informaţii despre fiecare peşte oceanic. Multă vreme după aceea soldaţii de gardă încă îşi mai aminteau discutând între ei despre cele întâmplate şi. Acolo au fost aduşi şi trăiau toate felurile de peşti din ocean. Atâta a vorbit şi î-a sfătuit pe prinţul Dorando. El îi spunea: "Vai. până când acesta a înţeles în sfârşit că totul era doar în închipuirea lui care îi juca feste făcându-1 să vadă sau sa audă ceea ce de fapt nu exista. Dar el avea noroc pentm că viaţa peştilor îl interesa foarte muit. Ascultfodu-1 pe înţelept prinţul Dorando şi-a dat seama ce lucra important este ca el să crescă în felul său propriu şi să devină un rege cât se poate de bun. Trebuie să ştiţi că el a condus ţara cu totul altfel decât tăcuse mama lui. care nu era niciodată nicăieri. Din fericire acesta a fost de acord să-i sprijine pe soldaţi. Apoi bătrinul a continuat să-1 înveţe pe prinţ să vadă lumea aşa cum este ea în realtate. Niciodată nu s-a ştiut exact tot ce au discutat ei. 8) * Undeva departe. mai ales cu soldaţii de gardă. în primul rând pentru că el vedea lucrurile AŞA CUM ERAU ÎN REALITATE.

bucuros că mai scăpase încă odată cu viaţă. Era un copil extraordinar şi au hotărât ca numele ei să fie Lorela. Se săturase peste poate de frica pe care o încerca zilnic. pentru că odată intrat în apă cu rechinul. Din cauza tutuor acestor fapte. vizitatorul s-a apropiat de el şi 1-a întrebat: "Pentru ce intri în apă când e timpul să-i dai mâncare rechinului? Ingrijitorul i-a răspuns: "Am citit undeva în manualul de îngrijire a peştilor că trebuie să intri în apă ca să hrăneşti un rechin". făcea pipi în scutece şi urla când îi era foame. Ceea ce conta cu adevărat era numai propria lui siguranţă. au dat naştere unei fetiţe. Nu-i lăsa pe părinţii ei să doarmă noaptea. minunat de frumoase. *NOTA: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. Bietul băiat se străduia din răsputeri să se ferească de dinţii rechinului. Când vrei să-1 hrăneşti trebuie să-i arunci mâncarea în apă. Aşa că. se puteau întâmpla oricând nişte lucrari groaznice. Băiatul îngrijitor a început să se gândească la acest lucra şi ideea i s-a părut a fi bună. Rechinul a devenit foarte furios văzând că băiatul nu mai intră în apă. el 1-a hrănit pe rechin numai de ia distanţă. Sau probabil n-ai înţeles corect" i-a răspuns1 vizitatorul. dar ceva mai în vârstă. Pentru că el se distra de minune încercând să-1 atace şi să-1 muşte de picior. 9) Odată demult. umplându-1 de sânge. Rechinul se repezea la îngrijitor. ba chiar le-a dat voie şi altor îngrijitori să-1 hrănească. Fetiţa ştia să facă tot ce ştie să facă un bebeluş obişnuit. Când termina de hrănit rechinul era mort de oboseală din cauza efortului făcut. Intr-o zi a venit ia acvariu un vizitator care a privit îndelung felul în care era hrănit rechinul. Păpuşa Lorela (povestea nr. sărind în diferite direcţii ca să nu fie muşcat. Incepând din acea zi. dădea din mâini şi din picioare. Băiatul îngrijitor a aflat de undeva că era necesar să intre şi el în apă împreună cu rechinul pentru a-1 hrăni Acest lucru era o problemă foarte serioasă pentru îngrijitor. "Cred că n-ai citit din cea mai bună carte. în felul ăsta nu poate să-ţi facă nici un rău". Cel mai potrivit mod de a te purta cu un rechin este sa stai cât mai departe de marginea bazinului în care se află el. eroina principală va fi o îngrijitoare. În sinea lui rechinul spera că într-o zi băiatul nici nu va mai fi în stare să iasă afară din bazin şi că va rămâne pentru totdeauna acolo cu el. când îngrijitorul a reuşit să iasă afară din acvariu. Era de-a dreptul uimit de ce vedea că se petrece. Băiatul a înţeles că în viaţă unele lucruri sunt mai importante decât altele şi că trăind învăţăm ceva nou în fiecare zi. în ziua următoare a stat cât s-a putut de departe de bazinul în care înota rechinul cel fioros şi i-a aruncat de acolo mâncarea în apă. mai ales când rechinul reuşea să-şi înfigă câte un colţ în braţul sau piciorul lui.puternice fălci şi era cel mai mare şi mai rău dintre toţi peştii de acolo. adică gângurea. Îşi murdărea hainele şi era teribil de gălăgioasă. iar ziua nu-i lăsa în pace de exemplu să mănînce în linişte. In sfârşit. încercând să-1 atace şi înfricoşîndu-1 tare de fiecare dată.s-a întâmplat că un bărbat şi o femeie căsătoriţi. Numai că îngrijitorul era destul de deştept ca să-şi dea seama că există mai multe feluri de a te purta cu un rechin fioros şi că de fapt nici nu conta ce credea rechinul despre el. înotând. 20 . zis şi făcut.

eroul principat va fi un băiat. în aşa fel încât ea nu se mai vedea deloc aşa cum era în reali-tate. dar deloc. iar apoi a terminat şi şcoala. cu visele şi dorinţele pe care orice fota de vârsta ei le avea. Pur şi simplu se temeau să adoarmă. adică să se poarte numai cum voia el. Plină de nerăbdare a zbughit-o să-i caute pe părinţii ei ca să le spună şi lor ceea ce descoperise. Lorela a sărit din pat şi a fugit în faţa oglinzii în care se putea vedea din cap până în picioare. Păţania iepurelui Fliti * cu leul cei fioros (povestea nr. ori să mai 21 . în sufletul Lorelei s-a ivit un fel de sentiment foarte ascuns. îi zgâria. profitând de tot ceea ce ştia. Pe zi ce trecea. Ei continuau să creadă despre Lorela că este o păpuşă care le permite sa. numai că îi lăsa pe părinţii ei să o conducă în toate privinţele: să-i spună cum să se mişte. aşa cum se întâmplase până atunci. Drept care. la fel cum păpuşarii mfnuiesc trăgând de sfori marionetele.ei. Desigur Lorela era o păpuşă cu totul neobişnuită. în timp ce dormea. dar nimeni. ce să facă. adică era exact ca o păpuşă. într-o noapte. Animalelor din pădure a început să le fie foarte frică. Acest dor devenea tot mai puternic. îşi bătea joc de ei. al cărui nume ar putea fi Lord. A doua zi dimineaţa. Numai că la. mai rău şi într-un cuvânt a început să-i asuprească pe cei din pădure. o controleze şi să o manevreze în toate privinţele. leului i s-a întâmplat ceva El a devenit tot mai tiranic. un vis care avea un înţeles special pentru ea însăşi. ca o fiinţă adevărată. Unul de bucurie şi unul de tristeţe. cu trecerea timpului însă. Pentru aceasta. propriile ei păreri şi care ştia ce să facă pentru a realiza ceea ce voia. Se pare că părinţii făcuseră ceva ochilor ei. un moment. Mesajul era foarte clar: ea NU ERA absolut deloc o păpuşă. S-au hotărât să facă astfel încât să-i poată controla purtarea în toate privinţele. Era o fată ca toate fetele. un fel de dor de a fi o persoană. pentru că ei de fapt nu-şi'doriseră un copil care să fie chiar aşa . cumva-cumva. Anii s-au scurs şi Lorela a devenit o adolescentă. 10) Odată demult vieţuia un leu mare care credea că el este regele junglei. când s-a trezit. ce să-şi dorească. adică o fată care avea propriile ei dorinţe. "NOTA. îi teroriza pe toţi. Din această cauză. atât de frică le era. Treptat.părinţii ei şi-au dat seama că făcuseră o mare greşeală. Totuşi. părinţii ei pur şi simplu nu apreciau această descoperire şi nu împărtăşeau deloc bucuria . pentru că se purta ca orice leu.. mai afurisit. Numai că. Lorela a reuşit să se vadă exact aşa cum era ea de fapt. totul altfel S-a convins că într-adevăr nu era deloc. Lorela încerca în acelaşi timp două sentimente opuse. pentru că îşi dădea seama că pentru a creşte mare nu-i mai rămâne decât sa continue ea însăşi să se vadă ca o persoană reală. Insă în visul pe care tocmai La avut. au găsit ei o modalitate de a o transforma pe fetiţă într-o păpuşă. Ea creştea exact cum creşte o fetiţă. Cele mai multe animale din pădure îl respectau sau chiar ie era un pic frică de el. Lorela s-a maturizat tot mai mult şi de atunci a reuşit cu succes să nu mai permită nimănui să facă din ea o păpuşă pe care să o dirijeze pur şi simplu fără a ţine cont de voinţa ei. Lorela a încercat să vorbească despre acest lucru chiar cu unele colege de clasă. ce să vorbească. absolut nimeni nu o înţelegea. o păpuşă. Lorela a putut să afle cum să-şi găsească propriul ei loc în această lume. Lorela a visat ceva deosebit. Dacă spuneţi povestea unui băiat. o fiinţă adevărată.A privit la imaginea sa din oglindă şi s-a văzut cu.dat. Viaţa lor se schimbase cu totul. din păcate.

Iepurele Fliti săpase groapa aşa de adâncă încât era absolut imposibil de ieşit din ea. Adevărata putere vine din interiorul fiecăruia. amantul şi zdrenţărosul iepure Fliti. răgnind şi speriindu-le foarte pe bietele animale. Într-o zi Fliti le-a anunţat pe celelalte animale: " Mă duc să-i dau o lecţie acestui leu. " "Bine. i-a spus el foarte liniştit leului. Numai că trăia în pădure. Fliti s-a dus la marginea ei şi 1-a privit. sau dacă îţi baţi joc de ei. dar cum vrei să faci?"l-au întrebat animalele. n-ai fi stat acum aici pe fundul gropii. Fără să aibă ştire de nimic. De altfel iepurele Fliti fusese primul care se speriase groaznic de leu. Nu înseamnă că eşti puternic nici dacă îi faci pe alţii să tremure de frică înaintea ta. nici ghiare puternice ca leul. Unele dintre ele au început să viseze coşmaruri îngrozitoare. Dar Fliti privea la el şi tremura foarte puţin. "Am reuşit să-mi găsesc propria putere şi m-am hotărât să-i dau acestui leu o lecţie de o să mă ţină minte cât o să mai trăiască!" Tuturor celorlalte animale li s-a făcut mai frică decât niciodată. bombănind. Când o să pricepi. De fapt." 22 . Erau absolut sigure că temutul leu îl va sfâşia pe iepurele Fliti. ba chiar cu un copăcel. n-ai înţeles totuşi ce înseamnă să fii puternic". să-i asuprească şi să îi înfricoşeze pe toţi. a doua zi leul a venit să se plimbe. " Tu. Să ştii că puterea nu înseamnă să ai colţii fioroşi sau ghearele ascuţite. Dacă îţi dădeai seama de asta. leule. El s-a apucat să sape o groapa foarte adâncă drept pe cărarea pe care obişnuia să treacă leul dimineaţa ia plimbare. vei fi în stare să găseşti o soluţie ca să ieşi din groapa asta. ce înseamnă să fii puternic cu adevărat. N-ai nici colţi ascuţiţi. Continua să-i chinuie. leul «e purta aşa urât din cauză că în sinea lui se simţea tare slab şi credea că singurul mod în care ar putea să pară puternic era să-i forţeze pe ceilalţi să facă lucruri pe care ei nu doreau să le facă şi să bage frica în ei. leul a păşit peste frunzişul cu care era acoperită groapa şi cu un zgomot puternic s-a prăbuşit în ea. iar altele nici nu mai puteau mânca. sătul de toate astea până peste urechi. dar până la urmă a reuşit să scape puţin de teamă.iasă din vizuinile lor. Şi la urma urmei nici nu poţi alerga chiar aşa de tare". Dar Fliti nu dădea nici o atenţie fricii lor. Se pare că leului nu-i păsa de toate astea. Groapa era foarte adâncă şi Fliti a acoperit-o cu frunze şi cu tot felul de uscături. aşa cum făcea în fiecare dimineaţă. "N-are importanţă" a răspuns spre mirarea tuturor iepurele Fliti. facându-i să se simtă buni de nimic. să-i fie de învăţătură. înjurând. Toată ziua a lucrat şi numai târziu. Plimbîndu-se. Se străduia să sape cu propriile lui labe atât de repede cât putea. Ca de obicei era prost dispus. în aşa fel ca să nu se observe deloc că acolo ar fi o groapă."Doar tu eşti numai un biet iepure tară apărare. noaptea şi-a terminat treaba. Cum 1-a văzut pe leu căzând în groapă. El se săturase să le tot audă pe celelalte animale că se văicăresc despre leu şi să ie vadă toată ziua aşa de pleoştite şi nedormite din cauza viselor de groază pe care le aveau noaptea.

dar iepurică nu voia deloc şi striga întruna. povestea se va intitula "Păţania veveriţei Fliti cu leul cel fioros. cu atâta glasul ei devenea tot mai puternic. era totuşi puternică în cu totul alt fel decât el. Viţeluşul * si pietrele din rîu (povesteam. iepurele Fliti a plecat ţopăind mai departe. iată că s-a întâmplat să treacă pe acolo un vulpoi mare şi rău.cu cât striga mai tare. deşi iepuricăi Richi nu-i plăcea că mama pleacă. Aşa că a început să strige cât se putea de tare: "NU! NU! OPREŞTE-TE !" . verde şi foarte frumoasă pe malul unei ape. Când mămica ei s-a întors acasă. Deodată şi-a dat seama ce anume să-i spună vulpoiului celui rău. văzând că nu reuşeşte nimic. vulpoiul cel mare şi rău a plecat. nu voia nici să rămână flămmdă. La început iepurică se simţea destul de bine de una singură. Când s-au dus la culcare mama ei încă mai zâmbea fericită că iepurica Ricfai era ia fel de deşteaptă ca şi vulpoiul cel mare dar rău. Aşa că. iepurica i-a povestit tot ce s-a întâmplat. titlul ei va fi •. El a." iar eroina principală va fi veveriţa Fliti Iepurica * Richi învaţă să spună "NU" (povestea nr. dar parcă acum se simţea altfel Ea a făcut descoperirea că deşi era mult mai mică în comparaţie cu vulpoiul. era un viţeluş care trăia împreună cu mama lui într-o luncă largă. Iepurica Richi era încă foarte înspăimântată. început să-i spună la iepurică Richi să facă anumite lucruri pe care ea nu voia să le facă." Se ştie c& iepurii se dau în vânt după trifoi. Era o iepurică tare drăguţă şi cât era ziua de lungă ţopăia pe lingă mama ei şi se simţea foarte fericită. striga şi iar striga: "NU! NU! NU!" cât putea de tare.'Iepuraşul Richi învaţă să spună NU" iar . *NOTA: Dacă spuneţi povestea unui băiat. 12) Odată demult. aşa că. vaci. cai mari dar nu mai erau deloc alţi viţei. Mai trăiau acolo o mulţime de alţi vecini.eroul principal va ti iepuraşul Richi. Tu rămâi aici pentru că mă întorc imediat. Dar de această dată simţea că nu trebuie deloc să facă ceea ce îi cerea vulpoiul. dar aşa cum vine ghinionul de obicei. *NOTĂ. 11) Într-o pădure minunat de frumoasă trăia odată Iepurica Richi împreună cu părinţii ei. Aşa că strigă mai departe: "NU VREAU! STAI! NU FACE ASTA! OPREŞTE-TE! " Vulpoiul cel rău se răstea la iepurică şi încerca să fie aspru şi să o forţeze să facă ce voia el. Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. Şi-a luat rămas bun de' la iepuroaică şi s-a uitat după ea cum -pleacă spre marginea pădurii. Mama ei a fost foarte mulţumită pentru că iepurica i-a spus absolut tot ce s-a întâmplat şi a îmbrăţişat-o din toate puterile. Biata iepurică era tare încurcată pentru că ea totdeauna obişnuia să asculte şi să facă ceea ce îi cereau adulţii să facă. Deşi îi era teribil de frică. Într-un târziu. micul viţeluş putea să fugă şi să se joace numai cu 23 . în plus îşi aducea aminte foarte bine că mama ei îi spunea adesea că este o iepurică tare isteaţă şi deşteaptă.Şi zicând acestea. într-o zi mama ei i-a spus: "Eu trebuie să mă duc până la marginea pădurii să văd dacă găsesc ceva trifoi pentru cină.

24 . S-a hotărât să încerce doar să supravieţuiască rămîmnd mereu la fel.. titlul poveştii va fi "Viţelusa şi pietrele din riu'\ iar eroina principală va fi bineînţeles o vitelusă. Descoperi cu mare încântare că acolo se jucau într-adevăr cîţiva viţei veseli. a căzut printre bulgării de pământ. de câte ori încerca să se întindă mai mult. Floricica a reuşit să se înalţe destul de bine pe cărare. Numai că de câte ori acest lucru pornea bine. Şi chiar aşa a şi făcut. Spre seară. un grădinar a trecut pe acolo şi a observat pe cărare mica plantă. îl tot strigau să. Insă şi acest lucru era greu. PAS CU PAS până pe malul celălalt.să se joace cu alţi viţei. Se ştie ce bine se simt împreună viţeiuşii când se pot împrieteni cu cei de o vârsta cu. Aşa că viţeluşul nostru simţea permanent că lui îi lipseşte ceva. vină să se joace cu ei. Erau pur şi simplu nişte pietre. viţeluşul s-a aşezat Engă trunchiul unui copac şi. se simţea teribil de singur şi era trist pentru că nu mai erau în vecini alţi viţei de vârsta lui cu care ar fi dorit grozav să se joace. Ne putem închipui ce bine s-a distrat apoi sărind şi fugind împreună cu ceilalţi viţei prin lunca verde. Grădinarul a plecat acasă şi s-a întors cu o sapă şi cu o găleată. stând aşezat lângă mama lui. a început să crească. Parcă toţi erau de vârsta lui şi doreau foarte mult să-1 întîlnească şi să-1 cunoască. 13) S-a întâmplat odată ca sămânţa unei flori. fie turtind-o cu pantoful fie cu roata bicicletei. care traversau rîul . viţeluşul se ridică repede în picioare şi exact aşa cum. Într-o zi. NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. a spus el. Pe malul celălalt putea să vadă o turmă întreagă de viţei şi viţeiuşe care fugeau şi se zbenguiau distrându-se de minune. când parcă era mai trist ca niciodată.mama sa. Tu ar trebui să te afli într-o grădină unde să poţi creşte cât mai frumos". două. trei. Intr-o zi. a început să moţăie şi să viseze. iar el se trezi tot acolo. Deodată visul viţeluşului luă sfârşit. pentru că primea prea. deşi o iubea foarte mult. "Ei. făcuse în vis. pe malul unui rîu. Totuşi. sau un bobocei de floare.. s-a întors şi a trecut din nou rîul. O pală de vânt a rostogolit-o până. nu creşti într-un ioc prea bun". ei.una. purtată de vânt să aterizeze pe o cărare cu pământ puţin şi plină de pietre. asigurându-se că a reuşit să cuprindă toate firicelele rădăcinii fără să le rupă. fie că era strivită o frunză..Deodată viţeluşu-lui îi veni o idee. fie că se rupea chiar vârful florii. Până la urmă biata plantată s-a văzut silită să renunţe la dorinţa de a se mai înălţa. Plantata cea perseverentă (povestea nr. cel obişnuit cu singurâ-tatea. Cum se tot uita el aşa.. De data aceasta însă viţeluşul nostru. dar viţeluşul nostru nu-şi dădea seama cum ar putea trece rîul ca să ajungă la ei. Aşa că a rămas privind lung spre rîu. cineva călca peste ea* De câte ori se întâmpla acest lucra. Ce-ar fi să treacă pe malul celălalt călcând cu grijă pe fiecare piatră. iar când a venit ploaia. ei. puţin soare şi prea puţină hrana. Şi aşa a şi făcut. ştia ce să facă să ajungă la ei. Apoi s-a apucat să sape. privi spre malul celălat al apei. Micuţa plantă încerca iar şi iar să scoată la iveală câte o frunzuliţă. Numai că de data asta. a văzut deodată ceva interesant în apă. Nici nu ştia dacă va fi vreodată în stare el. In vis se făcea că era într-o vale nu prea mare. călcând cu atenţie pe pietre înapoi. se găsea cineva care să o rupă în vreun fel. patra. Din păcate însă.

iar apoi a stropit-o grijuliu cu multă apă. Una peste alta se înfăţişa ca o pocitanie groaznic de privit. a găsit un loc cu pământ gras unde a fixat-o. să te îndrepţi şi să te deschizi chiar tu către soare. dinţii lui erau rupţi. străduit atât de mult să supravieţuieşti. în. aşa că i-a vorbit din nou. planta a înţeles cu adevărat că pentru ca să se dezvolte până la frumuseţea ei deplină a trebuit să aibă foarte multă încredere şi curaj ca să se înalţe singură spre soare prin propriile ei puteri. Pentru că se simţea atât de pocit. şi pentru că te-ai. Viaţa acestui băiat era foarte grea. Foarte multă lume a început să viziteze grădina ca să admire florile acestei plante atât de speciale. îl batjocoreau. extraordinara plantă din grădina sa. mod sigur vei creşte şi vei deveni cea mai frumoasă floare din această grădină. îi găseau tot felul de porecle caraghioase şi îi luau peste picior făcând mare haz pe seama lui. iar cei rămaşi erau foarte negri. Grădinarul povestea tuturor prietenilor săi despre noua. iar apoi un bobocei de floare. încât îi era pur şi simplu frică acum când i se oferea această nouă posibilitate de a se schimba total Grădinarul a băgat de seamă că micuţei plante îi era frică. Corpul lui crescuse mare şi strîmb. 25 . Nu după mult timp s-a acoperit cu o mulţime de flori minunate. "Acuma eşti într-un loc mai potrivit. pentru că ceilalţi râdeau mereu de el. "Pentru ca să ajungi să fii exact ceea ce poţi cu adevărat să fii trebuie să găseşti forta în tine însăţi. Micuţă Plantă" i-a zis el.A luat planta la el în grădină. foarte urat. urmate de altele şi de altele. nici la şcoală nu învăţa bine. Se chinuise să stea în aceiaşi loc atât de mult timp. dar s-a hotărât să nu scape această ocazie. Foarte curând s-a ivit o frunzuliţă. DAR NU TREBUIE CA FRICĂ SĂ NE OPREASCĂ SĂ CREŞTEM ŞI SĂ NE DEZVOLTĂM" a sfătuit-o el pe mica plantă. Absolut nimeni nu"dorea să-i fie prieten. Povestea unui băîaî care era foarte urât (povestea nr. Acum că era vindecată de tot. iar el se simţea neputincios şi nicicum nu reuşea să se apropie de altcineva de aceeaşi vârstă. Urechile lui erau teribil de lungi şi de-a dreptul ciudate. "AVEM VOIE SĂ NE FIE FRICĂ. aşa că a căutat şi a găsit în ea însăşi puterea de a se deschide spre lumină. Abea atunci vei reuşi să te vezi în adevărata lumină. Planta auzea din ce în ce mai des în jurul ei cuvintele cu care vizitatorii îi lăudau frumuseţea şi îşi dădea seama ce mult se schimbase şi ce mult crescuse. 14) H fost odată un băiat care era foarte. Plăntuţa a căpătat încredere şi a început să se simtă mai puternică şi mai curajoasă." Bietei plăntuţe îi era încă frică." Aici vei putea să creşti şi să te dezvolţi exact aşa cum le este dat tuturor celor ca tine. Mica plăntuţă era foarte speriată. Avea şi un nas uriaş din *> cauză că era acoperit cu umflături.

unde să nu mai fie nimeni care să-i vadă urîţenia. încât s-a lăsat cât era de lung pe muşchiul moale şi a adormit adânc pe loc . iar noaptea s-a furişat afara din casă şi a plecat. pentru că în acel loc copiii îşi băteau joc cei mai mult de el şi-1 chinuiau cel mai tare. până când s-a trezit lingă un rîu foarte frumos. pe malurile căruia era numai muşchi verde şi moale de tot. care semănau cu nişte lentile . Bietul băiat se simţea aşa de slăbit de drumul greu pe care-1 făcuse. Nici nu se fereau să-i spună în faţă cât era de urât şi cât de mult îi deranja pe ei acest lucru. în timp ce dormea. iar vocea ei blândă şi dulce semăna cu murmurul unui izvoraş. cu atât devenea mai calm şi mai liniştit. Zma 1-a atins cu gingăşie pe umăr. Până la urmă băiatul n-a mai putut suporta şi s-a hotărât să fugă departe într-o pădure. După ce au stat ei de vorbă îndelung despre urîţenia lui. A intrat în desişul pădurii şi a mers adânc. băiatul cel urât a lăsat o scrisoare părinţilor săi. Cu cât băiatul asculta mai mult vocea zânei înţelepte. tot mai adânc. Pentru că. Deci era extraordinar de surprins şi de mirat. Până şi părinţilor lui le era ruşine de el. zâna cea înţeleaptă i-a atins ochii şi a îndepărtat de pe ei un fel de solzişori.Băiatul nu-şi dăduse niciodată seama că avea aşa ceva pe ochi. acum privind de jur împrejur 26 . Acum se simţea cu mult mai bine şi se întreba de ce oare nu-şi dăduse seama înainte ce mult îl înşelau ochii. După ce şi-a strâns toate lucrurile de care credea că va avea nevoie pentru drum. în visul lui se făcea că o ană foarte înţeleaptă a venit să-i vorbească. băiatul a început să viseze.Ura din tot sufletul să meargă Ia şcoală. uite ce interesant.

Apoi a'mai descoperit ceva uimitor: cunoscmdu-şi calităţile şi adevărata imagine. şi 1-a binecuvântat cu toată dragostea. Cum au putut ajunge dopurile acolo fără ştirea lui? Zâna cea bună a început să-i vorbească din nou. Culorile i se păreau mai luminoase._ Apoi 1-a săiutat pe băiat pe frunte. şi-a dat seama imediat că i s-a întâmplat ceva cu totul deosebit şi important. Ce ciudat: cât de minunate erau florile care creşteau pe cărare. o părere. Era şi mai uimit. a înţeles că şi pe colegii lui îi vede în cu totul alt fel. astfel încât vei şti să te fereşti din calea acestor oameni. a văzut cu uimire o înfăţişare care era de-a dreptul frumoasă. cei din jurul său vorbindu-1 de rău. băiatul vedea lumea într-un fel care era cu totul nou pentru el. pentru că nici nu băgaseră de seamă lipsa lui de acasă. pentru că în sfârşit VEI FI CONVINS CĂ ŞI TU MERIŢI SĂ FII IUBIT. Intorcându-se pe drumul către casă.chiar şi lucrurile i se păreau altfel. Băiatul a priceput că într-un anume fel. Şi-a amintit de ce i-a spus zâna care îl vizitase în vis. Băiatul şi-a dat seama cu care dintre ei s-ar putea împrieteni. în acea noapte. facându-1 să se creadă îngrozitor de urât. era imaginea propriei lui figuri. Vei putea pricepe cine îşi bate joc de tine sau caută să te umilească. Băiatul a simţit ceva greu de descris. oamenii şi întâmplările vor avea o cu totul altă înfăţişare şi vor suna cu totul altfel pentru tine. Mai târziu când s-a trezit din somn. Apoi zma cea înţeleaptă i-a atins urechile. ca un fior străbătându-i tot corpul până în inimă şi în suflet. cine te respinge." Dar de-acum înainte eşti pregătit să vezi şi să auzi lucrurile într-un fel nou. părinţii nu i-au adresat nici un salut. In zilele şi nopţile care vor urma în viitor. Toate străluceau mai tare. în care puteau să umble şi să vorbească. sau batjocorindu-1. Era convins că visul fusese special şl absolut extraordinar. te vor face să-i înţelegi cu totul altfel pe ceilalţi. adică părerea despre el însuşi. Până şi soarele parcă era mai puţin dogoritor. Atunci băiatul a înţeles pe loc că faţa atât de arătoasă pe care o zărea în oglinda apei acum. aşa că acum băiatul îi auzea vocea minat de blândă foarte clar: "Au fost foarte multe lucruri pe care nu aveai. Iţi vei da seama cine are cu adevărat grijă de tine. Privindu-şi chipul în unda limpede. Atunci băiatul a priceput în sfârşit că urâţenia sa era de fapt o parte din visul lor ciudat şi nu era deloc propria lui imagine! Când s-a dus din nou la şcoală. dar nu puteau să vadă şi să audă cu adevărat. Toate aceste lucruri pe care le vei cunoaşte de aici înainte. cine este mânios şi rău şi cine te iubeşte cu adevărat. De fapt păreau alunecaţi într-un somn ciudat. Când a ajuns acasă. Şl-a dat seama că urîţenia lui nu fusese altceva decât o iluzie. i-a spus zâna cea înţeleaptă. băiatul i-a văzut şi pe ei cu totul altfel. i-au strîmbat imaginea. când s-a culcat din nou cu ai săi. De aceea vei putea să te înconjuri cu persoane care vor avea grijă de tine.ce cântece clare aveau. cum să le auzi. iar păsările . reuşea să descopere mult mai 27 . scoţînd uşurel din ele două dopuri făcute din vorbele murdare pe care băiatul le auzise spuse despre el. să le vezi şi să le înţelegi". S-a sculat şi s-a dus la pîrîu ca să se spele.

Aşa că uneori. partea. iar eroina principală va fi desigur o fetiţă. Brăduţul ars (povestea nr. Numai că ei se înşelau.. brăduţul era încă în viaţă. Crezând şi el că brăduţul era mort. un copac se simte ca după un adevărat şoc şi nu-şi mai. Pădurarul i-a aruncat o privire plină de îndoială. Eşti ars şi ca vai de tine. pentru că m-a lovit trăsnetul de atâtea ori şi au fost atâtea furtuni în viaţa mea. s-a apucat să-1 lovească la rădăcină cu securea.. pentru că eu sunt un pădurar care iubesc pădurea şi nu mă lasă inima să tai un brăduţ care mai are viaţă în el.picioare. verde. după. pentru că .. povestea se va întitula "Povestea unei fetiţe care era foarte urâta" . Nu mai ştiu cum să par din nou viu. după şocul unui trăznet. a descoperit pas cu pas. nu le mai rămâne nimic altceva de făcut decât să aştepte moartea aşa urâţi şi arşi. că inima şi viaţa lui se umpleau tot mai mult de bucurie. *NOTĂ :Dacă spuneţi povestea unei/elite. "Mi s-a părut că nu mai ai viaţă în tine. ca să1 taie. bradul cel mic a răspuns: "Nu mai ştiu cum să cresc. copacii încep să creadă că n-o să mai poată creşte niciodată şi că. Într-o zi.uşor pe cei buni din jurai său. acum când vedea lumea într-un mod atât de nou şi special a priceput şi înţelesul pe care îl avea dragostea. Nu mă mai lovi!" "Nu-mi vine să cred" s-a mirat pădurarul. "Nici măcar nu sunt bolnav". Câteodată după ce este ars. atât cea simţită de el. "Vai! Au!" a ţipat copăcelul.Pur şi simplu am uitat cum 28 . Arăţi mai uscat decât orice uscătură. Părea ca şi cum ar fi fost lovit de trăsnet şi de atunci n-ar mai fi crescut deloc..adîric înăuntrul său. "Păi dacă nu eşti mei mort. cu cetina verde aşa. pentru că nu era verde şi dădea impresia că este cu totul lipsit de viaţă." " Nu sunt mort" a scâncit iarăşi brăduţul. fel cu alţi copaci. locului credeau chiar-că murise. Dar mai presus decât toate. Dar te credeam pur şi simplu mort. pentru ce arăţi aşa de jalnic?" Plin de tristeţe. nici bolnav. "Ce faci tu mă doare. Foarte. doreşte sa crească. însă pentru că fusese lovit de un trăsnet care îl arsese. după câte o furtună. majoritatea copacilor sunt capabili să rămână drepţi multă vreme după ce îi părăseşte viaţa. Nu mai ştiu cum să fac cetină. având această nouă posibilitate de a înţelege lumea. în fiecare zi care trecea. Foarte mirat pădurarul a aruncat o privire de jur împrejur şi a întrebat: "Hei! Cinei acolo? Cine strigă?" "Sunt eu!" a scâncit brăduţul. Ceilalţi copaci de prin. cum se ştie. Sau arăta ca şi cum cineva ar fi venit şi i-ar fi retezat ramurile. 15) Odată într-o pădure depărtată se afla un brăduţ care au prea arăta la fel ca ceilalţi copaci. deşi stătea încă în. să trăiască sau să fie ia. însă eşti norocos. Aşa se face că.. el nu mai ştia cum să crească şi să se dezvolte. cât şi cea pe care o simţeau unii din jurul său. Crengile ţi-s rupte şi nu mai ai cetină deloc. cum să devină din nou frumos. s-a nimerit să treacă pe acolo un pădurar care iubea mult pădurea. cum erau ceilalţi brazi.

pădurarul s-a apucat să scoată cioturile de crengi uscate. care în timp ce era foarte mic. adică un bebeluş era foarte frumos. Ea a zis că 29 . după aceste îngrijiri. Asta îl supăra foarte mult pe iepuraş. Bradul cel mic era surprins de faptul ca nu simţea de loc nici o durere. s-a hotărât imediat să-l ajute pe brăduţ. avea multă experienţă cu copacii. Iepuraşul * care avea bube (povestea nr. 16) Odată s-a născut un iepuraş. ca un semn al prieteniei lor. ceilalţi copaci din jur. O ducea tot într-un plâns pentru că îl durea atât de rău. Şi chiar aşa făcea: a dat la iveală. să se vindece şi să devină la fel de frumos ca. bietul iepure se apuca iarăşi să plângă plin de amărăciune şi neputincios. S-a asigurat că locul era destul de luminat de soare şi că avea apa necesară. I-a explicat că mai întîi va trebui să-i înlăture toate părţile arse. că orice trecător pe potecă se odihnea cu plăcere lingă trunchiul lui. ŞTIA cum să se dezvolte facând cetină verde şi bogată. Pădurarul era bineînţeles cel mai apropiat prieten al brăduţului.trebuie să. Alteori însă simţea cum buba de lângă inima lui începe să zvâcnească şi să-1 doară. puţin după aceea s-a umplut de bube pe tot corpul. aşa că mereu îi apăreau alte şi alte bube noi. Aşa că de câte ori buba zvâcnea şi-1 durea. până când toate părţile care erau moarte au fost curăţite şi trunchiul a rămas pregătit pentru a da viaţă unor crengi noi. Ei l-au vindecat. nimeni n-a putut să-1 ajute. pentru ca. bradul cel mic a descoperit că el de fapt ŞTIA cum să crească. Până la urmă iepuraşul cel mic a mai crescut şi uneori a fost chiar fericit. Numai că. Cu alte cuvinte nu uitase deloc cum să facă. fac ca să cresc din nou. că el are bube. La început nimeni nu pricepea pentru ce plânge iepuraşul. Apoi cu multă pricepere. Pentru că pădurarul care iubea atât de mult pădurea l-a ajutat pe copăcel să redevină frumos şi sănătos. El credea că s-a îmbolnăvit din cauză că se purtase prea rău şi că nu fusese cuminte. micul brad s-a hotărât să facă ceva anume pentru pădurar. Apoi pădurarul a adus îngrăşământ special şi l-a presărat în jurul copăcelului. în foarte scurt timp. Într-o zi a trecut pe acolo o iepuroaică foarte pricepută şi înţeleaptă. numai că ceea ce n-au reuşit doctorii să înţeleagă a fost că iepuraşul mai avea o bubă care îl durea foarte tare şi care era ascunsă undeva lângă inima lui. Pădurarul care iubea pădurea şi. Apoi. dându-şi seama că pădurarul care a îngrijit acest copac nu putea fi decât un adevărat prieten de încredere. Ca prin minune. Într-o bună zi cineva şi-a dat cearnă totuşi că iepuraşul avea bube pe dinafară şi 1a dus la doctori. Ceilalţi nu vedeau. lovit de trăznet sau ars. din păcate. Uneori era aşa de supărat încât nici nu putea să mai plângă. In. când într-un târziu au priceput că avea o bubă dureroasă lângă inimă. scurt timp nici n-ai mai fi zis ca a fost vreodată. A dat o umbră aşa de deasă. Iepuraşul gemea şi plângea de durere. mulţi muguraşi fragezi din care au crescut o puzderie de rămurele şi cetină nouă.

Il umileau. implorându-i să-i dea'şi iui un pic de putere. fără să-i ceară părerea. se umpluse acuma de bunătate. Spre deosebire de alţii de vârsta lui. ba mai mult. Iepuraşul era foarte convins de acest lucru. Acest lucru se întâmpla din cauză că era învăluit tot timpul într-o ciudată lumină neagră din cap până în picioare. în faţa altora. Totuşi. se bucura de viaţă. sau unde se afla. sau de priceperea lui. lumina cea întunecată îl însoţea peste tot. S-a uitat drept în ochii iepuraşului şi 1-a făcut să aibă încredere în ea. un băieţandru mai puţin obişnuit. Altădată s-a căţărat într-un copac înalt şi a rămas acolo mai multe ceasuri. Apoi i-a mărturisit că se pricepea să-i scoată tot răul din buba de la inimă şi l-a întrebat dacă el doreşte acest lucru cu adevărat şi dacă o va lăsa să încerce să-l vindece. amantă atât de mult timp. I-a mai spus iepuraşului că de fapt el se comportase bine. inima. a luat-o la fugă cât îi ţineau picioarele. ungând-o cu un anumit medicament şi i-a spus iepuraşului că l-a scăpat pentru totdeauna de durere. Numai că. băiatul se simţea copleşit de tristeţe. încât îngenunchea. Bietul băiat încercase în fel şi chip să se lepede de lumina aceea neagră. din cauza acestei lumini negre cu care era înfăşurat. nu oricine putea să o zărească. lumina neagră. dar când a coborât. A încercat să o spele. tot mai înţeleaptă şi mai iubitoare. S-a apucat să ţipe cât îl ţinea gura ca să o alunge. încât greu îi venea să creadă că ar mai fi totuşi posibil să scape cumva de durere. *NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe titlul poveştii va fi " lepurica cea care avea bube" iar eroina va fi desigur o iepurică. nici cu îngenunchiatul n-a rezolvat nimic. iar corpul său are puterea să se însănătoşească repede. pe unde a scos apoi buba şi a curăţit locul de lângă inimă. lipită de el. FĂRĂ NICI O URMĂ. dar nu ajuta la nimic. el nu ştia cât de sigur poate fi pe sine şi nu se cunoştea de loc pe sine însuşi.ştia o cale de a-i vindeca. Durerea a dispărut cu totul. lumina ciudat de neagră era. dar degeaba. Indiferent unde mergea. aşa că era o greşeală să mai creadă că bubele îi apăruseră pentru că nu a fost cuminte. O lumină mai ciudată (povestea nr. Deci pentru că i-a dat voie să încerce să-1 ajute. Bietul iepuraş suferea de atâta amar de vreme. Desigur o asemenea lumină. După aceea a pansat rana cu multă grijă.. profitau cât puteau de băiat. iar pielea s-a refăcut ca NOUA. Nu o putea da la oparte absolut deloc. In plus inima lui devenea pe zi ce trecea. întunecaţi era cel mai ciudat lucra. chiar să o înghită. după ce fusese. amorţindu-l pe o mică porţiune. Ne putem da seama că. şi creştea vioi aşa cum sunt toţi iepurii de obicei. fără voia lui. Iepuraşul se simţea eliberat. Câteodată se simţiea atât de neputincios. tot în jurul său. aşa că nu-î ajutau deloc să scape de lumina aceea 30 . cei care îşi dădeau seama de prezenţa ei. Dar iepuroaica cea înţeleaptă l-a asigurat că este totuşi posibil. era tot acolo. 17) Trăia odată mai demult. tratându-1 în cele mai înjositoare feluri. iepuroaică i-a atins pieptul. iepuraşului. dar când s-a oprit. Odată. Deja se şi simţea cu totul altfel de când corpul său vindecase pielea din jurul locului unde a fost mai demult buba. cei în faţa cărora făcea acest lucru îl tratau cu şi mai mult dispreţ. mai ales pentru că. de deşte'ptăciunea. Mai mult decât atât. tăcut şi nu putea deloc să-şi dea seama. Era foarte amărât.

şi-a luat rămas bun. În timp ce toată lumea se pregătea bucurându-se de apropierea sărbătorii Crăciunului. aşa că s-a culcat fără a mai avea vreo speranţă să-i fie îndeplinită. că poate fi sigur pe ei. neagră. Mai era acolo şi o oglindă. nerăbdător să mai aştepte până la Crăciun. Şi în vis se făcea că auzea un glas dulce şi blând. Moş Crăciun îi lăsase o mulţime de alte daruri. Acest sentiment dă adevăratul înţeles senzaţiei de 31 . L-a găsit şi i-a explicat lui Moş Crăciun că el nu-şi dorea jucării. ci numai să scape de lumina aceea. Deja începuse iarna şi se apropia Crăciunul. Pentru că el însuşi ajunsese să se cunoască. Ca prin minune şi cei din jurul său îl apreciau la fel de bine. Se simţea cu totul şi cu totul altfel. pentru că. Îndată ce a făcut acest lucra. că nici n-a mai putut dormi restul nopţii. Băiatul era din ce în ce mai disperat. propria lumină aurie pe care o avea băiatul înăuntrul său a început repede să crească. privit şi n-a mai văzut nici o urmă din lumina neagră. A găsit un minunat glob de cristal şi o casetă plină. Era o lumină strălucitoare. în plus. tot mai mult ce important este să te accepţi şi să fii mulţumit de tine însuţi. ce va putea face pentru el. care îl chema pe nume. Când s-a făcut în sfârşit dimineaţă. să-şi dea seama că este inteligent. a ieşit tiptil din. fără de care viaţa toi ar fi putut deveni atât de fericită. După ce a îndeplininit acest lucru. Moş Crăciun îl va ajuta. de altfel el nici nu prea credea în Moş Crăciun. băiatul era convins că Moş Crăciun uitase cu totul de rugămintea iui. pe care stătea scris: "Uită-le la mine şi vei vedea adevăratul tău chip". A crescut. îngerul a desprins o parte din minunata lui lumină aurie şi a legat-o strâns de scânteia luminoasă care zăcea neştiută şi ascunsă adânc în sufletul băiatului. îndoindu-se puţin în sinea lui că. iar apoi a dispărut. In zilele care au urmat acelui Crăciun. Îngerul l-a înştiinţat că a fost trimis anume ca să-i îndeplinească dorinţa şi să-l scape de lumina neagră care îl împovărase atât de mult timp. Băiatul era atât de încântat. băiatul şi-a dat seama că cei din jur îl tratau cu totul diferit. Băiatul a. Pe zi ce trecea. Însă în acea noapte de sărbătoare băiatul a avut un vis. Şi-a dat seama imediat că era vocea unui înger. îngerul cel minunat şi-a înălţat braţele. s-a pornit la drum să-l caute pe Moş Crăciun mai curând şi să-l roage să-i îndepărteze povara de care nu putea scăpa. Zicând acestea. exact ca cea a îngerului. nu-şi dorea nici un cadou. care asemenea unor magneţi foarte puternici au smuls cu totul lumina ciudată şi neagră în care fusese înfăşurat băiatul. Băiatul a plecat. băiatul înţelegea. băiatul nostru se simţea tot mai împovărat de ciudata lui lumină neagră. Intr-o zi. Moş Crăciun i-a promis că va încerca să vadă. a tot crescut până ce l-a înconjurat şi l-a învăluit complet. camera lui şi a observat că lângă bradul împodobit. In seara de ajun. îngerul l-a binecuvântat cu mult drag pe băiat. de chei. învăluit într-o minunată lumină aurie. Apoi îngerul i-a spus că lumina neagră nu se va mai apropia niciodată de el şi nu-l va mai împovăra.mizerabil de neagră.

Într-o zi însă. Ei nu se uită niciodată înăuntrul sufletului lor. Băiatul a devenit un adevărat bărbat. Micuţa prinţesă era foarte fericită. Într-o noapte. prinţesa s-a schimbat de tot. Trebuie să ştim că micuţa prinţesă ţinea într-un mod cu totul special la caseta cu bijuterii. 18) Era odată mai demult. Priveşte cu atenţie înăuntrul tău şi vei găsi adevăraratele bijuterii la care trebuie să ţii. Cu un cuvânt. ea îşi lua neapărat şi caseta cu bijuterii. a întrebat-o ce s-a mtîinplat. vei avea puterea să te vezi cu ochii minţii tale. ursitoarea a zîrnbit şi a tăcut peste prinţesă un semn magic cu bagheta ei fermecată. Semnul magic pe care l-am făcut asupra ta te va ajuta să 32 . "Nu ştiu deloc cum să fac să le găsesc". încât a încetat să mai râdă. Biata prinţesă se simţea foarte nenorocită pentru că-i dispăruse caseta şi nu ştia cum ar putea face să o primească înapoi. calităţi care sunt mai preţioase decât orice bijuterie. Anii s-au scurs unul după. *NOTA: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. o prinţesă mică şi foarte frumoasă. Auzind acestea. zicând: "Ceea ce vrei tu să găseşti. Era affl. se află chiar în tine însăţi. mică prinţesă?". eroina. timp ce plângea disperată în camera ei. a ascuns caseta prinţesei.de dezamăgită şi supărată. reflectând toate culorile curcubeului. care să-i amintească pentru totdeauna că visele pot deveni realitate şi că oamenii se pot schimba. care trăia împreună cu părinţii ei. i-a apărut în faţa ochilor zâna ursitoare care a întrebat-o: "Ce . Mama ei regina. în. în care păstra nişte bijuterii strălucitoare de-ţi luau ochii nu altceva. Toate bijuteriile erau din aur şi argint. să se mtîlnească şi să se joace cu prietenii ei. avea grijă să pună acolo şi un mic îngeraş. Mulţi nu-şi dau seama că au această putere de a se privi pe dinăuntru. foarte meşteşugit alcătuite. cu toate-calităţile pe care le ai. Multe sărbători de Crăciun i-au adus bucurii. Lumina. aşa că nu se cunosc şi nu ştiu ce-calităţi au. nu se ştie cine. "Cineva rni-a ascuns bijuteriile" a suspinat prinţesa cea mică. aceea strălucitoare şi aurie care îl învăluia crescuse tot mai mult odată cu el. Adevăratele bijuterii ale prinţesei (povestea nr. principală va fi bineînţeles tot o fetiţă. regele şi regina. El s-a convins din ce în ce mai mult că avea această putere şi că toată umilinţa sau vorbele urâte pe care trebuise să le îndure ţineau de trecut şi nici nu mai merita să se gândească la ele.i prinţesa nu mai avea chef de nimic. brăţări şi inele care sclipeau. Stătea tot timpul posomorită şi închisă în cameră.ţi s-a întâmplat. Ei locuiau împreună într-un palat minunat. Dacă ţii la propria ta fiinţă. oriunde mergea.încredere în sine şi de putere pe care trebuie să le avem. De fiecare dată când îşi împodobea bradul de Crăciun. dar ea nu ştia cum să-i explice că cineva i-a ascuns caseta cu comoara. pentru că erau numai ale ei şi nimeni nu mai avea una la fel. . Ea avea o comoară într-o casetă. De aceea. Erau acolo nenumărate lănţişoare. altul.

iar toţi ceilalţi o iubeau foarte mult pentru bunătatea ei. tot aşa cum. Extraterestrul nostru a împrumutat cartea şi a luat-o acasă. Nu mai avea habar cum să facă să ajungă într-un loc unde să înceteze să mai fie considerat extraterestru. Nu reuşea deloc să se apropie de nimeni. * NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unui băiat. putea face el pentru ca ceilalţi să-1 primească printre ei? Extraterestrul era de-a dreptul obsedat de aceste întrebări şi se simţea cu totul nefericit. formule secrete şi vrăjitorii. dar cartea conţinea formule magice care te puteau transforma din ceva în altceva. plină de fericire că şi-a recuperat adevărata comoară. sau să dispari dintr-un loc şi să apari în altul. In chip minunat. Era foarte singur şi amărât pentru că nu mai cunoştea alţi extraterestrii cu care s-ar fi putut împrieteni. şi pari atât de ciudat încât ceilalţi cred că ar fi mai bine să pleci de unde ai venit. Numai că spre necazul lui. avea şi el aceleaşi probleme. care cuprindea tot felul de descântece. Nu se mai străduia să se poarte altfel ca să-şi facă prieteni. mica prinţesă n-a mai permis nimănui să i-o fure din suflet. se mai întreba ce ar. ferindu-se de el. Când a încercat să-şi facă prieteni. de parcă el ar fi avut nişte puteri supranaturale cu care să le facă rău. niciodată nu găsea nici o informaţie despre aşa ceva. aceea.descoperi acest lucru. 19) Undeva. pentru că i se spusese că acolo . Într-o zi. era supărată. Arăţi cu totul altfel. Toată lumea ştie că extraterestru înseamnă că eşti complet diferit de ceilalţi. De neînchipuit. a dat întâmplător peste o carte de magie. cărora să le dăruiască prietenia ei. Absolut nimeni nu-i dădea nici o ocazie. povestea se va întitula "Adevăratele bijuterii ale prinţuluF. exact după prevederile zmei ursitoare. mica prinţesă a descoperit cum să se uite cu ochii minţii înăuntrul propriului ei suflet şi să descopere acolo o comoară de un cu totul alt fel decât bijuteriile din casetă. ia priviţi un extraterestru!" Apoi o luau la fugă pentru că bănuiau că este rău şi afurisit. extraterestrul s-a hotărât că 33 . Din acel moment. ceiiaiţi s-au uitat la el fără nici o încredere. Cartea stătuse pe un raft dosnic şi nimeni n-o mai deschisese poate de ani de zile. unde a început s-o citească. va fi un mic prinţ. lumea se uita la el şi zicea: "Hei. Citind-o cu atenţie. Extraterestrul nostru. Adesea mergea la o bibliotecă mare. De exemplu când se plimba pe stradă. ca şi cum ai fi de pe o altă planetă şi nu ai avea nimic în comun cu cei din jurul tău. Toţi îl respingeau mereu şi-i făceau zilele amare pentru că arăta şi se comporta atât de diferit de ei. în timp ce se afla la bibliotecă. şi i-a căutat pe ceilalţi copii.ar mai putea afla unde se găsesc alţi extraterestrii. apăruse. "Oare de unde am venit şi ce mi s-a întâmplat că am ajuns aici? Pentru ce sunt altfel decât alţii?" Şi. eroul principal. departe de aici trăia un extraterestru." Zina şi-a luat rămas bun şi a dispărut deodată. a părăsit camera în care se închisese când. Din ziua. Extraterestrul (povestea nr.

Pentru ca să reuşească acest lucra. interior. De exemplu: scoici în formă de omidă. dar pe margini era 34 . 20) S-a întâmplat odată. Când cineva îl saluta. din ce în ce mai amabilă şi mai apropiată de ceilalţi. Nu avea altceva de ales dacă dorea să fie şi el fericit. ouă de broască rîioasă. In sinea lui şi-a dat seama că se schimbase cu adevărat într-o fiinţă omenească şi-i plăcea de el însuşi aşa cum se schimbase! Se simţea foarte bine şi era mândra de el pentru că a reuşit să găsească formula prin care să se preschimbe dintr-un extraterestru într-o fiinţă omenească şi mai ales pentru că a ieşit atât de repede în lume şi a putut atât de bine să se descurce cu noul său fel dea fi. A amestecat. şi altele. în. a descoperit că se simţea din ce în ce mai bine. pentru ca să o poată împrumuta oricui s-ar întâmpla să se simtă. Nici măcar cu o jumătate de gând nu mai dorea să fie extraterestra. într-adevăr nu mai era extraterestru deloc! In sfârşit aflase formula de a se preschimba din extraterestra într-un om obişnuit . era absolut necesar să se schimbe şi pe dinăuntru şi pe dinafară. aşa cum se simţise el mai demult. În cartea de magie extraterestrul a găsit o reţetă miraculoasă.dacă mai vrea să rămână pe pământ şi să fie fericit. foarte mare. care spera să i se potrivească. Şi ce să vezi!? Minune! Deîndată ce a înghiţit licoarea. s-a aşezat pe o bancă şi a început să vorbească plin de atenţie şi voioşie cu cei ce treceau pe acolo. pentru care avea nevoie de ceva timp ca să le găsească. extraterestra. iar el a început să se simtă ca orice fiinţă omenească obişnuită! Bănuitor. pusă într-un loc bine ştiut. pentru ca să-şi arate simpatia şi dorinţa de a se împrieteni. Mai târziu s-a dus într-un parc. Simţea o bucurie nemăsurată. trifoi cu patra foi. că era o adevărată fiinţă omenească. Numai că îşi pusese în gând cu tot dinadinsul să încerce.o schimbare de necrezut s-a petrecut în tot corpul său. Din acea zi. a păstrat-o de atunci cu multă grijă. Toată supărarea şi chiar disperarea lui s-au terminat definitiv. Plin de nerăbdare se repezi afară şi începu să se plimbe pe stradă. 3-4 fire din mustaţa unui lup.ba chiar îi plăcea noul său chip. A descoperit cu surprindere că era cu totul aJtfel şi în sufletul său. Cu fiecare moment care trecea. Acum îi veneau foarte uşor în minte cuvintele pe care trebuia să le rostescă. el răspundea politicos "Bună ziua". ar trebui să înceteze să mai fie un extraterestru. Balaural din întuneric (povestea nr. care avea multă lumină în mijloc. Era vorba de o cameră foarte. Cât despre formula secretă. a tot amestecat şi cu toate că avea un miros îngrozitor s-a hotărât să o bea. aşa încât s-a străduit să-şi facă rost cât mai repede de tot ce-i trebuia şi a petrecut toată noaptea amestecmdu-le ca să prepare licoarea fermecată. a căutat o oglindă şi s-a uitat în ea. ca un băieţel să trăiască într-un loc foarte straniu. Ştia ce să vorbească şi cum să vor-bească. La drept vorbind nu era deloc obişnuit ca ceilalţi să fie prietenoşi cu el. Ca să o pregătească îi trebuiau tot felul de lucruri stranii. viaţa lui era tot mai plăcută.

Dar balaurul nici vorbă să-l asculte. cartofi. In sfârşit îi arunca tot ce găsea şi observa că pe măsură ce-l hrănea. aşa că nu mai rămăsese nimic. să bombăne şi să facă zgomote înfricoşătoare. încă mai încerca să-l sperie pe băieţel mârâind de zor. într-o zi n-a mai. găsit nimic ce să-i arunce. bomboane. I-a venit o idee. De fapt era ceva ce băieţelul nu văzuse cu adevărat niciodată. Aşa că după o vreme s-a gândit din nou ce era de făcut cu balaurul. din ce în ce mai puternic şi mai înspăimântător. Aşa că s-a gândit ce să facă. Pentru că nu putea vedea prin întuneric. Din cale-afară de speriat. Drept care a aruncat spre el tot paharul de suc. Lui nu-i plăcea deloc acest lucra. Şi parcă din nou s-a făcut un pic de linişte. iar balaurul s-a potolit mai mult timp. cremă de ciocolată. Băieţelul îşi spunea în sinea-lui: "Ce bine-mi pare că am găsit cu ce să-l potolesc pe-balaurul ăsta afurisit şi rău". însă n-a găsit." Când a aprins toate becurile din cameră. 35 . Parcă a fost mai linişte. sau alune. pentru ca să-l liniştescă pe balaur să nu mai fie aşa de zgomotos. băieţelului îi ea într-adevăr tare frică. apoi dulceaţă. In schimb îl auzise trosnind sau scîrţîind. băieţelul crescuse puţin şi era cu ceva mai curajos. ceea ce l-a indispus pe băieţel destul de mult. Acum râdea de se prăpădea. băieţelul s-a gândit că ar fi o idee bună să-1 hrănească. I se părea foarte important să-l liniştească pe balaur cât mai mult posibil. îi dăduse deja balaurului absolut toată mâncarea pe care a avut-o acolo. Dar băieţelul a izbucnit în râs văzând cine era balaurul de care se temuse atâta timp când era mai mic. în schimb balaurul făcea un zgomot nemaipomenit. balaurul făcea tot mai puţină gălăgie şi-l speria tot mai puţin. mă rog. s-a făcut o lumină mare încât se vedea fiecare colţişor. salată. dar numai pentru puţin timp. băieţelul a mai căutat cu disperare ceva de mâncare. zîcându-i: "M-am săturat să te tot aud facmd zgomote ca să mă sperii. iar balaurul făcea zgomote înfricoşătoare. Văzând că dacă îi aruncă de mâncare balaurul se linişteşte. iar apoi l-a chemat pe balaur.teribil de întunecoasă. aşa că i-a dat mâncarea pisicii. balaurul pe care băieţelul îl credea mare şi tare. carne. răcind zgomote care îl înfricoşau îngrozitor pe băieţel. Pentru că totuşi timpul trecea. în timp ce mânca cina. Balaurul a tăcut apoi şi mai mult. aşa că a făcut rost de o cantitate mai mare de mâncare pe care să i-o dea. Ba a observat şi pe mutrişoara balaurului un zâmbet. de ţi se făcea fiică. Spre surprinderea lui. Din păcate. In întunecimea de acolo trăia un balaur. odată băiatul a uitat să-l hrănească pe balaur. I-a aruncat prăjituri. Aşa că într-o seară. îngheţată. Dar balaurul a fost mulţumit cu aşa ceva şi n-a mai făcut zgomot. Aşa că după aceea băieţelul a trebuit să arunce în el cu un cîrnăcior. i-a aruncat o bucată de prăjitură.Ca urmare acesta a reînceput să ragă. Mai întâi l-a rugat: "Te rog frumos nu mai face gălăgie". suc. băiăţelul a luat o bucată de pîine şi a aruncat-o în el. s-a dovedit a fi ceva foarte mititel şi nepeiiculos. Când l-a auzit bombănind din nou. A căutat toate întrerupătoarele de curent electric din cameră.

Într-o zi. Credea că dacă se va ascunde şi va rămâne neobservat nimeni nu-l va răni cu vreo armă. adăpostul său şi încerca să fie cât mai liniştit ca să fie sigur că nu-1 găseşte careva. cele două tabere se războiau încă. şi-a dat seama că se născuse în plin război. Băieţelul era mult prea mic ca să se poată apăra singur. Nu ştia să lupte şi nu avea nici un chef să tragă cu puşca sau să facă rău rănind pe cineva. un şoricel s-a strecurat printr-o crăpătură a peretelui şi a început să alerge încolo şi încoace prin ascunzătoare. Stătea pitit în. El a scâncit. Parcă de data asta balauraşul era cel mai speriat. După cum era cald sau Mg. Se luptau din greu. Erau pur şi simplu prieteni şi băieţelului i se părea foarte simplu şi firesc să-l iubească pe balauraş şi să se joace cu el. * NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. fără 36 . Băiatul * înconjurat de un zid (povestea nr. Din această cauză. Băieţelul s-a scotocit prin buzunar şi a găsit o bombonică pe care i-a dat-o. Din clipa aceea nu a mai trebuit să-l hrănească pe balaur. Nu mai era absolut deloc speriat. dar habar nu avea ce altceva ar putea face. Băiatul 1-a observa surprins şi 1-a întrebat: "Cum ai ajuns aici? Credeam că nimerii nu poate pătrunde prin pereţii mei puternici. nici pentru uşă. chiar dacă se străduia să mârâie. "Dă-mi ceva să mănânc. Apoi i-a spus:" Hai pe genunchii mei ca să-ţi spun o poveste". Când a crescut destul de mare ca să observe ce se găsea în jurul lui.acoperiş gros şi întunecat. Iar băieţelului îi era mult mai uşor să facă asta. bombe explodau peste tot. Numai. tunurile bubuiau îngrozitor. 21) Demult. Cei din jur erau împărţiţi în două tabere. dar nu i-a mai dat altceva. A mai făcut un. sau vreun glonte şi l-ar fi omorât.Atunci băiatul i-a spus: "Cred că ne-am putea împrieteni". Aşa că băiatul 1-a îndemnat: "Hai să ne jucăm un pic şi să fim prieteni". Pentru că înăuntru nu pătrundea de loc lumina zilei. însă pentru că se ala în plin război era şi el nevoit să facă ceva. se alinta spunînd: "Hai mai îmbrăţişează-mă şi fii prietenul meu". Cu un cuvânt. Parcă îne-buniseră de tot încercui d să se ucidă unii pe alţii. a construit ziduri de jur împrejurai lui sperând că cele două tabere duşmane nu-i vor observa dacă se ascunde acolo. cu atât balauraşul era mai blând şi mai puţin temător. Dar n-a trecut mult timp şi a îndrăznit să se aşeze pe genunchii băiatului. Totuşi nu era nici pe departe aşa de fioros şi înspăimântător cum crezuse băiatul. Bineînţeles că se simţea teribil de singur. Dar balauraşul a încercat să-l sperie din nou mârâind. eroina principală va fi o fetiţă. A folosit tot felul de lemne şi pietre ca să-şi construiască ascunzătoarea. a devenit la fel de drăguţ ca un ursuleţ de catifea. gloanţele şuierau. odată. pentru că altfel l-ar fi putut lovi o bombă.Vreau să mănânc". Iar în loc să tot ceară de mâncare. Puştile trăgeau. că balauraşul nu prea dorea să înceapă cu aşa ceva. singurul fel în care îşi putea da seama cum trecea timpul era simţind temperatura. pentru că afară. ştia dacă a venit vara sau iarna. Şi ce să vezi? Cu cât îi spunea băiatul mai multe poveşti şi îl strângea mai mult în braţe. s-a născut un copil. iar lui îi era teribil de frică. Pentru mai multă siguranţă nu a lăsat loc nici de fereastră.

pentru că afară este război şi nu am unde să plec în altă parte. In plus. Aici se dă cu adevărat o bătălie. bombe." " Nu fi prostuţ! " i-a răspuns şoricelul." "BINEÎNŢELES CĂ MAI EXISTĂ LOC UNDE SĂ TE DUCI" a zis foarte convins şoricelul. Băiatul a rupt o zdreanţă de culoare aibă şi a legat-o de un băţ lung.uşă şi ferestre. nu crezi?" "Ba da". era sătul de ură şi mânie. O să te poţi juca. trăieşti în altă parte. Băiatul a continuat să meargă până a ajuns la marginea cîmpului de bătălie. o să faci sport sau orice ai chef.te vei putea duce într-un alt loc unde nu este război. S-au gândit la tot felul de planuri. singur şi trist după pereţii groşi pe care îi ridicase în jurul său. Totdeauna se găseşte o intrare sau o ieşire. Chiar atunci când crezi că ai construit pereţii cei mai groşi. despre lumea sa." Asa că băiatul si şoricelul s-au aşezat ca să se cândească ce-ar putea face pentru ca băiatul să iasă de după ziduri şi din zona unde se purta războiul. într-un loc unde nu se mai lupta nimeni împotriva altcuiva. Totuşi nici ideea asta nu părea mai bună decât cealaltă. Pe şoricel l-a băgat în buzunar şi tremurând de frică a ieşit afară dintre pereţii ascunzătorii pe care şi-o construise de jur împrejurul său. sau. Se săturase şi să stea pitit. se putea surpa peste el. Dar băiatul a refuzat. Mai întîi li s-a părut bine să sape un tunel lung. Atunci poţi trece printre tabere neînarmat fără să păţeşti nimic"."Nu-i prea plăcut aici. a răspuns băiatul. alte pericole. în timp ce şoricelul din buzunar îi spunea cum să iasă din zona războiului. Atunci şoricelul a tăcut o observaţie interesantă: "Ai văzut că atunci când cineva ridică un steag alb în timpul unei bătălii nimeni nu mai are voie să tragă în el. în lumea asta nu este peste tot război. era sătul de lupte. descoperi că ei nu sunt deloc groşi sau de nepătruns! Eşti singur-singurel pe aici? Mi se pare cam aiurea. dar nu ştiu ce să fac altceva. Mergea repede. Numai că băiatul era tare sătul de război. Dacă vom putea ieşi de aici . Fiecare tabără voia să-l facă să ţină cu cineva şi să lupte împotriva celuilalt. tot mai repede. în aşa fel încât să 37 . împreună cu ei a învăţat foarte multe lucruri despre el însuşi. Lucrul cel mai important pe care l-a învăţat. a fost cum să se ţină departe de războaie. Nu erau gloanţe. A găsit oameni care să aibă grijă de el cu dragoste şi bunăvoinţă. cam trist şi cam întunecos aici. devenind soldat în război. fluturând steagul alb. la fel cum fac copiii de vârsta ta. Numai că asta cerea mai multă putere de muncă decât avea el. Pun pariu că o să-ţi placă foarte mult să. Cei care se luptau au încercat să-l atragă fiecare de partea sa în război. pentru că este un semn internaţional de pace? Steagul alb le dă de înţeles celorlalţi că nu eşti periculos şi că nu vrei să faci nimănui rău. Apoi s~au gândit ce s-ar întâmpla dacă băiatul ar ieşi repede afară şi ar lua-o la fugă tare de tot sperând să nu-l lovească nici o bombă în acest timp.

Numai că din cauza întunericului. dramul pe care mergea era teribil de întunecat şi complet pustiu. alteori se întâmpla că îşi băteau joc şi se purtau rău cu el." 38 . parcă a început să se lumineze. Mai întîi Mobi s-a speriat de ea. pe lângă încântare el a început să observe că este singur şi să resimtă nevoia de a se împrieteni cu cineva. titlul poveştii va fi "Fetiţa înconjurată de un zid". *NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unui fetiţe. Drumul era mai întunecat decât dacă ar fi fost miezul nopţii. tocmai se întâmplase una ca asta. piîngând foarte nefericit. Mobi era plin de încântare şi nu se mai temea. a trecut pe lângă o vulpiţă roşcovană. Ieşirea la lumină * (povestea nr. Pentru că Mobi călătorise atâta vreme numai prin întuneric.fi putut afla sau învăţa câte ceva. Pe lângă că avea de străbătut drumul acela atât de întunecat. mai era şi frica aceasta. despre care acum nici nu-şi mai aducea aminte. Nu se vedeau nici măcar copaci sau flori. ca şi cum soarele s-ar fi hotărât în sfârşit să răsară. El a priceput că se poate întâmpla să fie şi el furios. 22) Odată a fost un băieţel pe care-i chema Mobi. ascunzându-se după ziduri groase. dar în afara faptului că uneori îl salutau cu indiferenţă. dar atunci când furia îl stăpâneşte. dar apoi a observat că vulpiţa era prietenoasă. care îl împiedica şi mai mult pe Mobi să înveţe şi să crească mare. când. dar mai alesar fi vrut să ştie cum să pună capăt acestei călătorii forţate. nu prea putea să afle nimic. La început a văzut nişte copaci. la un moment dat.. Ei a fost nevoit să facă o călătorie foarte lungă. iar Mobi bătut de nişte copii mergea smiorcăindu-se de unul singur. el nu prea băgase de seamă că e singur. dramul pe care avea de mers. Este un adevărat dar şi un talent să ştii cum să ţi-i faci şi cum să-i păstrezi. Din când în când se mai iveau alţi copii în drumul iui Mobi. Numai că. Odată. ei nu ştia decât să ameninţe. iar eroina va fi o fetiţă. s-a aşezat lângă ea şi a întrebat-o suspimnd: "De ce nu pot fi copiii aceia pe care i-am întâlnit ia fel de prietenoşi ca şi tine?" Vulpiţa i-a spus. îşi deschidea larg ochii şi ciulea urechile ca să afle şi să înveţe orice se putea. A mângâiat-o. Când şi ei îl ameninţau sau îl loveau. Totuşi. Când a început-o. După ce a reuşit să înveţe toate astea. Mobi o lua îa fugă . mult. Câtă vreme fusese complet în întuneric. apoi nişte flori şi curând după aceea chiar un pic de cer albastru. să înjure sau să ţipe Ia aceşti nesuferiţi. lumea a devenit pentru el un loc fericit care l-a ajutat să uite că a trecut mai demult şi el prin acel război. Acum Mobi începea să zărească de o parte şi de alta a drumului câte ceva. aşa că nu era absolut nimeni şi nimic de la care ar. sau alte zgomote ciudate. înseamnă că a şi intrat întrun război. şi toate astea îl făceau să-i fie foarte frică. Din cauza acestei întunecimi Mobi trebuia să fie extrem de atent.nu mai trebuiască să-şi ridice ziduri de apărare împrejurul său. De multe ori se întâmpla ca Mobi să audă în beznă răcnete de animale care se băteau. dar acum singurătatea îl deranja tot mai. "Prietenii sunt foarte preţioşi în viaţă.

dar nu mult după aceea. " Ştiu cum pot să te învăţ acest lucru" i-a răspuns vulpiţa zâmbind şi 1-a condus uşurel pe Mobi lângă un lac mititel." Privindu-l drept în ochi. "Asta este un lac fermecat" a continuat vulpiţa să-i explice. eroina principală va fi o fetiţă. însoţit de acesta dată de noii iui prieteni. în timp ce ochii i se umeziseră de lacrimi."După ochii tăi trişti se vede că totuşi îţi pasă". Numai că acum. era. pentru că de data asta ştia cum să fie prieten cu el însuşi. vulpiţa i-a spus lui Mobi: "Ca să înveţi cum să fii prietenul cuiva . ce ciudat."Când priveşti în apa lui. vulpiţa ştia ca daca ai o inimă zâmbitoare şi bună. 23) 39 . în a cărui undă strălucitoare şi limpede orice se reflecta ca într-o oglindă. dacă eşti bun cu tine însuţi. dar când s-a apropiat de lac. "Dar este aşa de greu să înveţi cum să-ţi faci prieteni" s-a plâns Mobi. aşa că nu am avut de unde să învăţ cum să-mi fac prieteni". Mobi a întîlnit iarăşi copii. După ce o să-ţi dai seama tu despre tine însuţi ce calităţi ai. aplecându-şi cu tristeţe capul. "N-am cine să mă înveţe acest lucru şi pe mine. *NOTA: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. Soldăţelul de jucărie (povestea nr. aşa cum se mai întâmplase altădată.. Mergând mai departe. Apoi ridicând din umeri adăugă: "De altfel nici nu-mi pasă de ei!" "Ei. se vor găsi şi alţii cărora să le placă de tine. Trebuie să-ţi placă. a simţit în tot corpul un fel de mulţumire şi a mai simţit că-i place de el însuşi aşa cum.De atâtea ori m-am speriat de fiarele sălbatice care urlau bătându-se. vei înţelege că poţi să ţii la tine însuţi. Mobi n-a mărturisit nimănui exact tot ce a discutat cu vulpiţa atunci. Fiind foarte înţeleaptă. să te împaci şi să-ţi fii propriul prieten. nu mă păcăleşti tu pe mine" i-a spus zâmbind vulpiţa. IN CU TOTUL ALTFEL! Apoi a reuşit să-şi vadă propria inimă. ştia să vorbească frumos cu ei şi după scurtă vreme rid ea şi se zbenguia deja împreună cu ei. atunci îi vei face să zâmbească şi pe cei din jurul tău." "Nu înţeleg cum vine asta."Eu. Vulpiţa s-a uitat zâmbind cum se depărtează pe dram Mobi. am mers aşa de multă vreme pe un drum foarte întunecos" s-a plâns Mobi. Apoi vei şti cum să te împrieteneşti cu alţii". Mobi a înţeles ce trebuie să facă pentru ca să se împrietenească cu acei copii. trebuie mai întîi să fii prieten cu tine însuţi. să te împaci cu tine însuţi şi să nu-ţi faci rău de unul singur. să fii prieten cu tine însuţi" a răspuns mai liniştit Mobi. vezi propria ta imagine şi descoperi ce inimă bună şi ce suflet bun ai. Lui Mobi îi era un pic frică. de parcă ar fi tăcut toată călătoria numai împreună. După ce ai să-ţi vezi clar sufletul şi propria inimă. Vulpiţa şi Mobi au mai vorbit unul cu altul multă vreme. vulpiţa i-a condus pe Mobi înapoi pe dramul lui. s-a văzut pe sine însuşi. iar când s-a uitat la chipul lui.

soldăţeii îşi mişcau mâinile. Până la urmă băiatul s-a enervat aşa de tare. ca să facă soldăţeii mecanici. Până reuşea să termine câte unul. Apoi l-a ridicat uşurel pe soldăţel şi a zburat cu el la meşterul de jucării. de fiecare dată când reuşea cât de cât să-1 facă ia loc. soldăţelul cădea din nou şi se distrugea. Cel mai mult îi plăcea să facă soldăţei. "Visuri distrase? Ce înseamnă asta?" a întrebat încetişor soldăţelul de jucărie/'Nimeni nu mă poate repara pentru că nici chiar eu nu ştiu ce mi s-a stricat. Pe măsură ce arătarea se apropia. era de aşteptat de la oricare altă jucărie. A strâns bucăţile şi s-a străduit să le potrivească din nou laolaltă. în faza de încercare. cum cad pe podea şi fac atâta zgomot. împrăştiindu-se în bucăţi pe podea. se dovedea a fi o zână minunată şi plină de strălucire. sau să funcţioneze altfel decât era programat să o facă. i sa arătat deodată ceva luminos. Odată. trăia un meşter foarte priceput în fabricarea jucăriilor mecanice. Simţea că ceva în interiorul Iui fusese montat greşit. spre marea bucurie a copiilor. într-o ţară îndepărtată. dar nu ştia ce putea să facă. Făceau teribil de mare gălăgie şi păreau cu totul necontrolaţi. trist şi speriat. Zâmbea pe sub mustaţă când îi vedea cum sunt în stare să se mişte de jur împrejur. Meşterului îi trebuia timp. Zâna l-a rugat pe meşter să repare părţile stricate ale soldăţelului şi să-i facă să se mişte aşa cum. pentru că nu era foarte sigur ce anume era greşit.Odată demult. Când s-a apropiat destul de mult. zâna s-a prezentat zicând: "Eu sunt zâna visurilor distruse". Meşterul înţelegea. In noaptea aceea. astfel că atunci când îi răsuceai cheiţa mergea şi chiar râdea. nu glumă. făcea tot felul de lucruri pe 40 . L-a lustruit în mod special.că soldăţeii fac aşa pentru ca să arate că s-ar putea apăra şi singuri. ca să vadă dacă funcţionează fiecare piesă din care era compus. să nu reuşească iar şi iar. El l-a făcut pe soldăţel să funcţioneze bine din nou. "Păi nici nu este nevoie să ştii tu asta" i-a răspuns cu drăgălăşenie zâna cea strălucitoare. nu altceva. Acum soldăţelul zăcea aruncat la gunoi. meşterul s-a hotărât să facă un soldăţel care să arate mai bine decât ceilalţi. Dar. pe care copiii îi foloseau bucuroşi ca să se joace de-a războiul şi ca să cîştige bătălii imaginare. pentru că lui nu-i plăcea ca jucăriile pe care le făcea să iasă defecte din mâna lui. Dar. picioarele din cale afară de dezordonat şi erau foarte neastâmpăraţi. Aşa că îi testa. S-a săturat să tot încerce să-1 aranjeze la ioc. de strălucea. soldăţelul a căzut pe podea şi s-a stricat. Jucăriile făcute de el erau minunate. Meşterul a fost foarte mândru cândd-a vândut unei familii care avea un băieţel căruia îi plăcea nespus de mult să se joace cu soldăţei mecanici. trebuia să-î încerce de mai multe ori. să vezi ghinion! Cum a scos băieţelul pe soldăţel din cutie ca să se joace cu el.şi i-a pus chiar un păr minunat. dar mai ales s-a săturat să vadă că soldăţelul nu făcea nimic din ceea ce era de aşteptat să facă soldăţeii mecanici. adică îi încerca pe fiecare în parte. Meşterul a fost foarte fericit să repare ia loc pe soldăţel. Băieţelul nu ştia cum să-1 repare. s-a întâmplat că în loc să păşească sau să ia poziţie de luptă.". Mă rog. cum stătea aşa bietul soldăţel în întuneric. că l-a luat şi l-a aruncat la gunoi.

care asemenea jucării obişnuiesc să le facă. Când a fost gata, zâna l-a luat din nou pe soldăţel în zbor şi 1-a dus înapoi la băieţel, punîndu-1 lingă ei în pat în timp ce dormea. A doua zi dimineaţa, când băieţelul s-a trezit, 1-a văzut cu mirare pe soldăţel şi i-a zis: "Ce cauţi aici? Doar eşti stricat!" Pe moment soldăţelul s-a temut că băiatul n-o să mai încerce să-1 pună în funcţiune. Dar băiatul i-a răsucit cfaeiţa, şi a privit cum se mişca soldăţelul, exact aşa cum trebuia să se mişte. Băiatului nu-i venea să creadă. Răsucea cfaeiţa iar şi iar. Soldăţelul funcţiona de fiecare dată exact aşa cum trebuia. Băiatul era aşa de mulţumit de jucăria lui, că îl iubea pe soldăţel mai mult decât pe oricare altă jucărie. In camera lui, băiatul 1-a aşezat pe soldăţel în locul cel mai de cinste. Ori de câte ori, îşi amintea de cele întâm-plate mai demult, băiatul îl întreba pe soldăţel: "Mă tot mir ce s-a întâmpiat atunci cu tine?". Soldăţelul zâmbea în sinea lui, pentru că el ştia lucruri pe care băiatul n-ar fi putut niciodată să le înţeleagă. Fetiţa * care nu putea să se vadă în oglindă (povestea nr. 24) A fost odată o fetiţă care avea în casă o mulţime de oglinzi. Numai că, de câte ori se uita în ele se întâmpla ceva foarte straniu: nu putea să vadă imaginea ei adevărată. Fetiţa vedea numai un fel de linie, un contur neclar, din care nu se putea desprinde nici o formă. Asta era tot ce putea vedea când se uita în oglindă. Acest lucra o speria destul de tare pe fetiţă care se temea să spună altcuiva că ea nu vede în oglindă decât o formă neclară. Fetitei ii era încă mai ales pentru că începea să creadă că ea nici nu este altceva decât o formă neclară, adică ceva fără importanţă, de fapt un nimic. Prin urmare, ca să impresioneze şi să ie dovedească altora că ea există totuşi câteo-dată fetiţa se înfuria şi plină de mânie refuza să facă ceea ce i se cerea. In general însă ea era visătoare, cu capul în nori, nu prea ştia ce să spună celorlalţi şi simţea că mintea ei este complet goală. Pentru că fetiţa considera că lucrurile stau în acest fel, viaţa nu-i oferea prea multă fericire. Nu reuşea să obţină aproape nimic din ceea ce voia şi nu reuşea să-i facă pe ceilalţi să o ia în considerare aşa cum şi-ar fi dorit. Mai mult, adesea cei din jur se purtau indiferent faţă de ea. Parcă într- adevăr ea nu merita să fie băgată în seamă şi nu conta deloc. Li se părea tuturor că este numai o formă neclară, ca cea din oglindă,, deci cu totul altfel decât îşi dorea ea să fie în realitate. Într-o zi fetiţa era din nou foarte mânioasă, pentru că privind în oglindă, iarăşi nu vedea acolo mare lucru. Toate prietenele ei când se uitau în'oglindă puteau spune ce văd, puteau să se descrie cum sunt, Aşa că fetiţa s-a liotărât să facă ceva pentru ca oglinda să-i arate şi ei o imagine. Mai întîi s-a apucat să picteze un chip pe oglindă. Numai că treaba asta nu se prea potrivea. Când se uita în oglindă ştia că ceea ce a pictat acolo nu era de loc ceea ce ea ar fi dorit să fie. Aşa că şi-a făcut alt plan. Aplecat la un magazin unde se vindeau oglinzi şi a spus: " Oglinzile pe care le am acasă sunt defecte. Ori de câte ori privesc în ele nu pot să văd cine sunt eu. Ştiu că oricine

41

priveşte într-o oglindă trebuie să se vadă pe el însuşi, exact aşa cum este el." Vânzătorul s-a uitat la fetiţă foarte uimit, pentru că nu mai auzise de la nimeni altcineva ceea ce spunea ea: că nu-şi vedea propriul chip în oglindă. Apoi a scos din raft o-oglindă nou-nouţă,.a aşezat-o în faţa fetei şi a întrebat-o: "Nu te vezi nici aici? Eu pot să te văd". "Nu, nu mă văd. Tot ce. văd este o linie de contur, o formă neclară." "Cred că ştiu care-i problema ta" a zis vânzătorul."Nu-i adevărat că oglinda nu-ţi reflectă imaginea. Ea este.acolo în oglindă. Eu pot să o văd. DAR TU NU TE UIŢI LA TINE CA. SĂ TE VEZI CINE E.TL". Apoi a continuat să discute un timp cu fetiţa făcând-o să înţeleagă că ea îşi putea construi imaginea din oglindă cu propria ei minte, aşa după cum dorea. Fetiţa a aflat că ceea ce reflecta oglinda, era numai, o imagine a felului cum credea şi simţea despre ea însăşi, adică neclar şi foarte nesigură de ea. Dacă s-ar fi simţit mai sigură, mai puternică, atunci în oglindă i-ar fi apărat imaginea clară, ca a unei persoane precis definite. Fetiţa a plecat din magazin şi a început să se gândească, să se tot gândească la ceea ce-i spusese vânzătoral. Dar din păcate, nu avea habar cum să facă să devină o persoană puternică şi bine definită. Nimeni nu-i spusese niciodată acest lucru. Aşa că s-a dus la prietena ei cea mai bună şi i-a mărturisit: "Eu nu ştiu cine sunt şi nu ştiu nici cine aş vrea să fiu". Dar pentru că prietena ei era mică, de aceeaşi vârstă cu fetiţa, n-a înţeles nici ea ce spunea fetiţa şi n-a ştiut cum să o ajute, Atunci fetiţa s-a dus la învăţătoarea ei şi i-a spus acelaşi lucru. Dar învăţătoarea a înţeles-o greşit. A crezut că e urs moft ai fetiţei care de fapt dorea să chiulească de la şcoală, aşa ci s-a supărat pe ea. Fetiţa i-a întrebat apoi şi pe părinţi acelaşi lucru, însă ei n-au fost siguri dacă au priceput ce voia ea să spună. Aşa că nu i-au putut răspunde. După toate aceste încercări fetiţa a devenit foarte tristă dezamăgită şi chiar disperată. Se gândea în sinea ei: "Nimeni nu pricepe ce neplăcut este să te uiţi în oglindă şi să nu vezi cine eşti, Simt ceva foarte 'ciudat, de parcă aş fi o fantomă. Parcă oamenii s-ar uita la mine şi nu m-ar vedea cu adevărat." In acea noapte, înainte de a se culca, fetiţa s-a gândit: "Aş vrea sa am un vis în care să mi se spună cum sunt eu şi să pot afla cine sunt eu de fapt. "Când s-a culcat în acea noapte, dorinţa ei a fost într-adevăr îndeplinită. Visul i-a răspuns ia întrebare. I-au venit idei despre cum să fie mai sigură de ea, mai puternică, despre cum să devină o per-soană pe care ceilalţi să o bage în seamă. In dimineaţa următoare s-a dus repede să se privească în oglindă şi a descoperit că se vedea mult mai limpede decât înainte. De atunci încolo, în fiecare noapte propriile ei vise îi spuneau tot mai mult despre cum să capete încredere în ea insăşi, cum să fie mai îndrăzneaţă, în aşa

42

fel încât să fie mulţumită şi să-i placă de ea însăşi. Ca prin minune, după fiecare vis, în dimineaţa următoare , când privea în oglindă, desluşea tot mai limpede şi mai clar propria ei imagine. După un oarecare timp a venit şi dimineaţa în care uitându-se în oglindă a văzut în faţa ei un chip limpede, foarte încrezător, care zâmbea frumos şi plin de siguranţă! În sfirşit şi-a dat seama că răspunsul la vechea ei întrebare (cine era ea şi cine va deveni ea în viitor? ) 1-a găsit numai în propriile sale gânduri şi vise. Nimeni nu a putut mai bine decât ea însăşi să imagineze dinainte şi să planifice drumul vieţii ei. Dar mai mult decât toate, fetiţa era mulţumită pentru că îi plăcea şi era foarte mulţumită de propria imagine, aşa cum i-o reflecta acum oglinda.
*NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unui băiat, titlul ei va fi "Băiatul care nu putea să se vadă în oglinda", eroul principal fiind bineînţeles un băiat

Lacul cel mie (povestea nr. 25) Într-un anume ţinut, se afla mai demult un lac mititel şi extraordinar de frumos. Era cu totul acoperit de nuferi galbeni şi roz, iar în undele lui înotau puzderie de peştişori coloraţi. Pe valuri se zbenguiau toata; ziua răţuşte şi bobocei gălăgioşi. De jur împrejurai Iacului creşteau de asemenea cele mai frumoase flori, iar sălciile îşi aplecau ramurile bogate pîaă în apele lui. Numai că lăculeţul jse simţea tare neferici. Nu se ştie de nade, îi venise ideea că ar fi bine pentru el sa aibă mai multă apă. Credea, că dacă. ar avea mai multa apă. ar fi fost cu mult mai fericit. Aşa. că. a. început să fie preocupat sa aibă apă în plus de unde putea, tot mai multă apă. Nu conta, cât de multă, apă se aduna în el mai ales când ploua. El dorea tot mereu mai multa şi tot mai multă. Era pur şi simplu de nesăturat, pentru ca îşi fixase ideea că va fi fericit numai daca. va avea enorm de multă. apă. Aşa că indiferent câtă strângea, nu i se părea, deloc suficientă. Nici nu. se mai gândea la altceva, decât cum. să facă să găsească alte căi de a. mai strânge apă. Nu-şi dădea seama că pe măsură ce se aduna mai multă apă. în el, înfăţişarea lui se schimba din ce în ce mai mult. Se pare că schimbarea nici măcar mi era. în bine, pentru că iăcuşorul nu devenea. mai frumos absolut deloc'A crescut şi s-a. întins în tot ţinutul, care s-a. transformat într-o zonă. umedă, plină de băltoace şi de ţînţari. Undele lui care odinioară erau aşa de albastre, deveniseră, acum tulburi şi puturoase. Nici broaştele râioase nu mai stăteau cu plăcere în el. Peştii cei coloraţi muriseră rând pe rând sufocaţi de nămol, nuferii roz şi galbeni se uscaseră, iar raţele care nu mai găseau hrană acolo au zburat să. caute un loc mai bun în altă parte. Astfel împrejurimile lacului au devenit tăcute şi pustii. Lacul nu putea, să înţeleagă ce se petrecuse? îşi spunea. în sinea lui: "Credeam că daca apa mă face să mă simt atât de frumos, adunînd în. mine toata, apa de pe lume, mă voi simţi şi eu cu mult mai bine. Acuma îmi dau seama ca nu este deloc adevărat. Dar ce

43

Treptat a. aşa că ştiind că insectelor Ic plac florile. In schimb a fi mai'mic şi a avea mai puţin nu este chiar deloc ceva neplăcut. Nămolul puturos a dispărut. încât i-a deschis ochii şi 1-a învăţat un nou mod de a privi lumea. gîzele sau fluturii care din nefericire pentru ei treceau pe acolo. treptat a revenit la forma şi mărimea lui naturală de altădată. Ca toţi păianjenii şi-a ţesut şi el o plasă mare. te simţi mai bine. se poate întâmpla să nu fie spre binele tău. dacă nu sunt acoperite cu stropi de rouă sau picuri de ploaie care să strălucească în lumină ca nişte bijuterii. Treptat. Acest lucru făcea plasa păianjenului şi mai periculoasă pentru gîzele naive şi neştiutoare care picau în ea pentru că nu observau deloc această capcană distrugătoare.aş putea: să mai fac?" Pe măsură ce se tot gândea îşi dădea seama ca făcuse o greşeală mare. din toate puterile. împins înapoi. Lăcuşorul a învăţat ceva foarte important din păţania lui: Şi anume că a avea mai mult. Fiind sigur că era foarte bine făcută şi aşezată capcana. De asemenea şi-a dat seama. luptmdu-se. toţi păianjenii sunt la fel. Răţuştele s-au întors bucuroase înapoi. Păianjenul 44 . Această întâmplare a fost atât de importantă în viaţa lăcuşoralui. Atunci erau repede înfăşurate cu un fir lipicios şi erau ţinute în viaţă până când păianjenii se hotărau să se folosească de ele. şi bineînţeles de a înţelege altfel fericirea. Fluturele din plasa păianjenului (povestea nr. In această privinţă. nu înseamnă neapărat a.. iui. îngrozit.. el. Într-o zi a trecut pe acolo un fluturaş albastru. să le mănînce.două tufe pline de flori parfumate. Aşa că după un timp s-a hotărât să renunţe la ideea de a mai strânge apă. Scopul lui era să prindă toate insectele. şi când soarele evapora băltoacele care-l înconjurau. flutu-raşul a fost atras de felul cum strălucea plasa subţire pe care cădea o rază de soare şi bineînţeles fără să vrea s-a prins drept în ea. nimereau drept în plasele lor. iar undele lăcusorolui au redevenit albastre. Desigur unele gîze ştiau că există păianjeni şi chiar îi şi văzuseră. fluturaşul 'a încercat să se elibereze. dar neînţelegând cum îşi duc ei viaţa. plasele păianjenilor sunt invizibile pentru ochii celor mai multe insecte. păianjenul s-a ascuns liniştit în spatete plasei şi se uita atent cine va cădea în ea. că ceea. Sunt foarte mândri de plasele pe care le întind şi nu se simt deloc vinovaţi că îşi duc viaţa procedând în acest fel. Se bucura. După cum ştim. Alţi peştişori coloraţi s-au hotărât să înoate în lăcuşor. Curîad din rădăcinile rămase pe fundul apei au răsărit nuferi. zbătându-se.toate apele pe care le absorbise în. Păianjenul nu era prost. roz şi albaştri. a avut grijă să-şi întindă plasa tocmai între. sau o vedeau prea târziu. albi. galbeni. Fără să bănuiască ceva rău. Dar cu cât se zvârcolea mai tare plasa se lipea de el şi mai mult. care tocmai căuta nectar dulce în florile unei tufe colorate. 26) Trăia odată demult un păianjen. ce îţi doreşti uneori din tot sufletul.

A rugat-o pe fetiţă să aducă şi o carte de colorat.un fluturaş întreg . Acum fluturaşul nostru era mai deştept decât păianjenii. fiind sigur că era pros-tuţ şi prea neajutorat ca să scape. AI ACEASTĂ PUTERE DE A TE ELIBERA SINGUR. frumos şi albastra. şifonate şi zdrenţuite câtă vreme se luptase cu plasa. Odată scăpat. aceştia o întrebau: "Ce-i asta?" Fetiţa le răspundea nemulţumită: "Păi. aripioarele lui fuseseră îndoite . fluturaşul a reuşit singur să-şi vindece rănile şi suferinţa pe care i-o provocase plasa păianjenului. Asta o face să se strângă şi mai tare peste tine. fără cusur. s-a hotărât să-1 ajute pe fluturaş să scape. făcuse în aşa fel încât plasa să se stnngă cu atât mai tare .Nu dădea prea multă atenţie fluturaşului. a observat că din păcate . de parca nu ar fi fost linii acolo pe care să le respecte.pentra ca să găsească un mod de a se elibera. nu te mai lupta cu plasa." "Dar îmi este atât de frică" s-a văicărit fluturaşul. dar îi plăcea mai ales roşu.Paianjenul era foarte ocupat cu ţesutul pânzei . care cunoştea multe despre păianjeni. verde şi albastra. Descurcă-te. îngrijorată mămăruţă zbură mai aproape de fluturaş şi îi şopti: "Nu te mai zbate. Când arăta prietenilor sau învăţătoarei ceea ce făcuse. 27) Mai demult era o fetiţă * căreia îi plăcea foarte mult să coloreze. Luînd aminte la vorbele mămăruţei. colora cu spor. Nimeni nu era în stare să priceapă ce colorase ea. avea probleme cu coloratul pentru că depăşea mereu liniile desenelor care trebuiau colorate. care întind plase şi capcane periculoase. cu cât se luptau mai mult să'scape. Fetiţa care a învăţat să coloreze (povestea nr. s-a gân-dit cum să facă un plan ca să scape. nu vedeţi?" După care le explica ce desenase. dar culorile ei se împrăştiau pe pagină. era din nou ca înainte.care ştia cum se zbat de frică victimele sale. Şi a reuşit. "Atunci foloseşte-ţi frica în aşa fel încât să-ţi dea putere" Jar apoi a continuat:" încearcă să înţelegi felul cum eşti prins în plasă şi foloseşte-ţi gura ca să te eliberezi singur. Insă fetiţa. însă cu timpul. iar plasa bine făcută oricum nu-i dădea voie să se elibereze. Folosea cu mare plăcere toate creioanele de colorat. Colora cu atâta poftă încât părea că nici nu observă marginile desenelor şi le depăşea totdeauna. s-a potrivit să treacă prin apropiere o mămăruţă bătrână şi plină de experienţă. dacă nu i se explica. Din fericire. Într-o zi învăţătoarea s-a hotărât să discute cu fetiţa despre cum se colorează. căruia îi plăcea să culeagă polen din florile colorate. avea mai multă experienţă şi putea să zboare liber unde voia. portocaliu. Prefera culorile luminoase.fluturaşul s-a liniştit şi a încetat să se mai zbată cu disperare în plasă. Ea. Bineînţeles că acum ştia foarte bine că există în această lume şi păianjeni răi. s-a uitat în ea şi a spus: 45 . Nu după mult.A încercat să-şi amintească tot ceea ce ştia . Colora." Auzind aceste cuvinte .

iar desenele ei ieşeau din ce în ce mai bine. Hai să facem nişte exerciţii. iar tu trebuie să înveţi să le respecţi. Învăţătoarea i-a arătat cu multă răbdare despre ce linii era vorba. despre colorat şi despre cum să se privească pe ea însăşi. le-am respectat deloc?" a întrebat fetiţa cu lacrimi în ochi. Era foarte bucuroasă şi mândră de ea însăşi când a arătat colegilor ce desenase şi fiecare a înţeles despre ce era vorba. Iepurele care îl imita pe tăticul lut (povestea nr. Atât de fericită era fetiţa că reuşise să înveţe despre liniile care nu trebuie depăşite când colorezi. Nu va dura mult timp până când o să-ţi dai seama exact cât de lungi sunt braţele tale. locuia împreună cu familia lui prin tufişurile pădurii. depăşeşti liniile şi colorezi peste tot. unde se termină ele şi unde se află restul corpului tău. a mormăit învăţătoarea. uitându-se nelămurită la învăţătoare. O lacrimă mare curgea încet pe obrăjoral ei. Ca şi cum cineva l-ar fi colorat peste-tot. "Ştii ceva? Uneori mă simt de parcă nici în interiorul meu n-ar fi linii din astea care trebuie respectate. Nimeni nu mi-a spus vreodată nimic despre linii"." "Hmmm". în general o ducea foarte bine pentru că putea face tot ceea ce fac de obicei iepuraşii la 46 . Din acea zi învăţătoarea a ajutat-o să înveţe despre liniile care trebuiau respectate. încât în semn de mulţumire şi ca amintire. Eu o să întăresc liniile care nu trebuie depăşite. învăţându-i despre ele şi pe alţi copii. Mă uit la braţul meu şi nu reuşesc să văd unde se termină. Învăţătoarea a spus "Da". i-a mai explicat învăţătoarea."Văd că atunci când colorezi. eroul principal trebuie să fie neapărat un băiat care a învăţat sa coloreze." "Care linii?! Nu văd niciuna. cu care să deseneze linii." "Iţi mulţumesc foarte mult pentru ce mi-ai explicat" a spus fetiţa. Fetiţa a continuat să privească tristă la învăţătoare. "Aceste linii sunt puse aici anume. *NOTA: Dacă spuneţi povestea unui băiat. 28) A fost odată un iepuraş care. ca să le poţi vedea mai uşor şi să le poţi respecta. zâmbind în sfârşit. Fetiţa a putut înţelege despre ce era vorba. Desigur a venit şi momentul când a coiorat un desen întreg fără să depăşească nici o liniuţă. Nu eşti în stare să respecţi liniile de contur. depăşind liniile şi î-ar fi amestecat cu tot ce se află în jurai meu. "Oare din cauza asta am avut eu probleme că nu eram deloc atentă la aceste linii şi nu. Fetiţa exersa în fiecare zi. După ce fetiţa a colorat pagina aceea. i-a făcut cadou învăţătoarei un liniar minunat. A răspuns fetiţa. să nu le depăşeşti'4. "Poate că de aceea n-ai reuşit să vezi şi să respecţi liniile când colorai. fără să mai adauge nimic altceva. învăţătoarea a întors foaia şi i-a arătat cu degetul pe noul desen care erau liniile care trebuiau respectate când colorezi.

Chiar şi la şcoală învăţătoarea s-a supărat pe el când 1-a văzut că se poartă ca un iepure mare. tot străduindu-se să înţeleagă ceea ce auzise de la el. ca tăticul tău. îi făcea mare plăcere că este totuşi mic. Ştia el că într-o zi va creşte mare şi va avea de făcut lucruri pe care iepurii tătici le fac. Tobi pleca adesea să cerceteze împrejurimile casei sale uitându-se pe sub bolovani. dar era ceva dinăuntrul lui care nu-1 lăsa să se oprească şi să redevină ca înainte. Vine vremea pentru orice lucra. Din fericire.care i-a spus. Bineînţeles că iepuraşul i-a mulţumit bătrmuiui iepuroi şi a plecat ţopăind mai departe. pentru că de fapt el nu dorea de loc să se poarte în acest fel. iepuraşul s-a întîlnit cu un iepuroi mai bătrm . Într-o zi. Nu prea îi era frică de nimic şi toţi îl cunoşteau drept un căţeluş gata de orice aventură." Zicând aceste vorbe. când va veni timpul potrivit . iar personajul. Ba mai mult. iepurele cel bătrân a răsucit înapoi butonul din iepuraş pe care îi apăsase ursul cel fioros. povestea se va întitula "lepurica ce o imita pe mama eî" . îţi vei da singur seama când a venit acest moment. încă nu este timpul pentru tine să te porţi ca un iepure mare. să se poarte la fel cum se purta uneori tatăl său. s-a întâmplat ceva foarte ciudat. 47 . împreună cu alte animale. Tobî * şi bandajul nevăzut (povestea nr. A trecut pe acolo un urs mare şi fioros care a răsucit un buton din micul iepuraş. cât era ziulica de lungă se juca. Dar acuma mai. îşi dădea seama că acum el se simte şi se poartă din nou ca mainte de întâmplarea cu ursul. ca un iepure. Sigur că pe undeva în sufletul lui simţea că într-o zi va fi şi el iepure mare. va trebui să mai creşti. îi plăcea mai ales pe înserate. toată noaptea. când după ce apunea soarele se apuca să vâneze licurici şi să urle către lună. înainte de a face flori şi fructe. eroina va fi o iepuricâ. odată. Micul iepuraş se simţea foarte nefericit. mare. dar acum. 29) Era odată un căţeluş al cărui nume era Tobi. bucură-te că eşti mic şi te poţi juca şi zbengui cât pofteşti".această vârstă. Exact la fel cum o plantă trebuie să se înalţe.vei putea tu singur să-ţi răsuceşti acest buton interior. încât de atunci el a început. Apoi a adăugat: "În mod sigur. * NOTA: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. Aşa că ţopăind bucuros s-a dus să se joace împreună cu prietenii lui. de atunci încolo nu s-a mai trezit niciodată imitând un iepure mare şi era foarte mulţumit că este încă mic la vârstă. dar după această întâmplare pur şi simplu nu s-a mai putut stăpâni şi se purta mereu ca un iepure mare. mîrîind şi lătrând la păianjeni şi gândaci. Va veni o zi când te vei putea purta aşa. El locuia împreună co părinţii. să te mai dezvolţi ca apoi să te porţi ca un iepure mare. să facă mai mtîi frunze. "Orice comportament îşi are timpul său.a. dar acum este momentul să te porţi doar ca un iepuraş de vârsta ta. Iepuraşul era foarte zăpăcit. dar deocamdată se simţea fericit că este mic şi că se putea juca împreună cu alţi iepuraşi de vârsta lui. pe când iepuraşul era singur acasă. imitat va fi lepuroaica ma. şi cu ceilalţi căţeluşi din familie şi după cum este uşor să ne închipuim.

cum era. Dar Tobi tăcea în continuare. Lui Tobi îi era groaznic de frică să nu dispară. bătrân. De aceea s-a sculat şi s-a dus pe malul apei. Numai bătrânul Bozo încercase să-i păcălească. Noaptea avea vise urâte. iar pe căţeluş îl durea din ce în ce mai tare. doar aşa.Tobi şi-a dat seama că deşi sunt mici. părea schimbat. Tot mai avea pe botişor bandajul acela fermecat şi se temea mult mai tare să-1 dea jos decât să rămână cu spinul înfipt în codiţă. aşa de ciudat. zicea el răutăcios/ 'Dintre toţi câinii de pe lumea asta probabil că numai tu habar n-ai ce să faci în apă.Tobi ştia că spinul îi intrase în codiţă şi că nu era în stare să şi-1 scoată singur. Tobi a început să se îndoiască privitor la bandajul acela vrăjit dar nevăzut. copii simt când cineva încearcă să-i înşele. pentru că Tobi era sigur că dacă îşi va da jos bandajul ameninţarea aceea se va împlini şi el va dispărea pe loc. Într-o zi Tobi a fost înţepat de un spin şi plângea de durere. se plângea şi că-1 doare burta. sau să iasă de unul singur noaptea.tot ceea ce simţea în sufletul lui îl făcea să se zăpăcească de emoţie Nu mai ştia ce să zică şi se învirtea în jurai cozii Apoi le întorcea spatele celor ce-1 întrebau şi se simţea de parcă l-ar fi durut burta. Când a ajuns pe malul celălalt a înţeles că ştia să înoate. rău şi nesuferit. cu toate că toţi cei din jurul său îl întrebau pentru ce se poartă. pe nume Bozo a început să râdă de Tobi zicând: "Pariez că nu ştii nici măcar să înoţi". Dar Tobi pur şi simplu nu era în stare să vorbească despre călătoria lui prin pădure. După această întâmplare cu bătrânul câine Bozo.Tobi a intrat în apă şi a început foarte firesc să-şi mişte lăbuţele şi corpul. Nu mai era acelaşi de cmd făcuse acel drum în adâncul pădurii. L-au rugat să ie spună pentru ce se poartă altfel şi pentru ce este atât de schimbat. ca să-se audă şi el vorbind. dar acesta şi-a dat seama că Bozo vorbea degeaba. Ha!Ha!" Bozo tot făcea haz de căţeluşul Tobi. Dar bandajul vrăjit şi invizibil îl făcea să nu le spună. Cei din familia lui s-au supărat până la urmă pe el şi îl forţau mereu să le spună unde a intrat spinul. In plus.Când venea vorba despre călătoria lui în pădure . coşmaruri şi începea să tremure cu teamă dacă cineva îl ruga să caute pe sub bolovani. ca să-1 poată ajuta să şi-1 scoată. Atunci când s-a întors de acolo. aşa că a lăsat bandajul mai departe pe botişor. Acum îi era frică să se culce şi îi era frică să rămână singur. Ceilalţi din jurul său încercau să ghicească: "Te doare lăbuţa? Ţi-a intrat spinul în ureche?" Nimeni nu ştia unde să caute spinul.Aşa aventuros. pentru că acolo căpătase un bandaj invizibil şi vrăjit peste beţişor şi i se spusese că dacă l-ar da jos. El a văzut clar care era diferenţa dintre un adevăr şi o minciună. Toţi ai lui au observat că Tobi nu mai era în apele iui. S-a gândit că a fost păcălit când i s-a spus să 48 . iar uneori îl durea foarte rău şi capul. un alt cîine . lui Tobi i s-a întâmplat să plece odată într-o călătorie în adâncul pădurii. Deşi îi era un pic de frică. Cei din familia lui ştiau că fusese prin nişte tufe pline de spini aşa că îl tot întrebau unde îl doare. Într-o zi. Era foarte dilerit de vechiul Tobi. ar dispărea ei însuşi. şi altfel decât înainte. Se temea foarte mult mai ales când i se tot puneau întrebări.

ci numai un fel de a-i face să nu vorbească despre anumite lucruri. Din această întâmplare a învăţat ceva ce îşi va aduce aminte totdeauna: povestind despre călătoria lui în adâncul pădurii. Tobi a fugit acasă şi ie-a povestit alor săi ce se întâmplase. Era de-a dreptul speriat. iar acest lucra îi dădea lui însuşi o putere specială. Puţin timp după aceea Tobi a redevenit cel care era înainte. A ridicat lăbuţa şi s-a pipăit pe botişor. Se ştie că furtunile vijelioase nu pot sta ascunse multă vreme. care mergea să vâneze licurici şi nu se temea deloc să stea în întuneric. Bietul de el." Nu dorea nicidecum ca cineva să ştie că el avea o furtună în interiorul său. Intre băiat şi furtuna vijelioasă era o legătură aşa de strânsă. cu atâta strâng mai multă putere. Când îl întrebau dacă are nevoie să fie ajutat. Băiatul se temea de această furtună cu care nu se putea înţelege şi de aceea se străduia din răsputeri pe dinafară să pară calm şi să arate de parcă n-ar fi fost absolut deloc mânios. Ca să fie sigur că nu va mai fi niciodată un bandaj invizibil pus pe botişorul său. Simţindu-se foarte uşurat că a scăpat de bandaj. cu titlul "Căţeluşa Piri si bandajul nevăzut". 30) Într-o vreme de demult trăia un băiat care avea înăuntrul lui o furtună vijelioasă. Cu cât stau mai mult . Astfel Tobi a descoperit că bandajul vrăjit şi invizibil nu a fost deloc un bandaj vrăjit.şi îl supăra tot mai mult. Apoi cu multă grijă l-a frecat cu lăbuţa ca să-l dea jos. *NOTĂ: Unei fetiţe i se va spune aceeaşi poveste. însă Tobi NU A DISPĂRUT. deloc. Era foarte interesant un lucru: CU CÂT POVESTEA MAI MULT ADEVĂRUL.nu-l mai scoată niciodată. vântul face vârtejuri şi se repede cu şi mai multă furie. el să o stăpânească. Le-a arătat şi locul unde-l înţepase spinul în codiţă şi i-a rugat să-l ajute să şi-l scoată. băiatul se grăbea să răspundă "Nu. a avut încredere în cei mari care îl puteau apăra. Adormea cu mult mai uşor. Tobi a povestit oricui voia să asculte despre călătoria lui în adâncul pădurii şi cât de frică îi fusese să vorbească despre ce a păţit. un căţeluş curajos. CU ATÂTA SE SIMŢEA MAI ÎN SIGURANŢĂ ŞI MAI PUTERNIC. A ajuns să-1 deranjeze atât de tare. însă pe mulţi din jurul său nu-i putea păcăli cu prefăcătoria sa şi ei îşi dădeau seama că de fapt el este tulburat. l-a durut un pic. încât l-a durat un pic atunci când l-a scos. La fel şi furtuna din interiorul băiatului devenea tot mai neastâmpărată şi de nestăpânit. avea spinul înfipt în codiţă de atâta vreme. eroina principală fiind căţeluşa Piri Băiatul * şi furtuna vijelioasă (povestea nr. Nu-i vorbă. Era extraordinar pentru. nu mai avea deloc vise urâte şi în plus putea foarte bine să stea şi singur fără să-i fie frică. Dar bineînţeles s-a simţit cu mult mai bine după ce a scăpat de spin. încât furtuna care se dezlănţuia continuu în interiorul lui îl făcea să fie totdeauna mânios. încât băiatul nu 49 . pentru că se ştie că furtunile au multă forţă şi vânt puternic care se abate în valuri.

iar eroina principală va fi o fetiţă." Zicând acestea bătrânul s-a apucat să şoptească nişte cuvinte în urechea băiatului. Deodată furtuna s-a năpustit afară chiar prin gura băiatului. Băiatul s-a dus la el şi i-a spus că ar vrea să-i spună ceva între patru ochi. îi dădea drumul afară imediat când era de faţă cineva care îl înţelegea şi ştia cum să-1 ajute. Se simţea cu adevărat calm pe dinăuntru şi era foarte uşerat acum că furtuna plecase afară din el. eu un mijloc special să o alung afară din tine. încrederea că eu te pot ajuta. care aflase multe şi cunoştea destui de multe lucruri despre furtunile vijelioase. Omul i-a invitat să ia loc pe un scaun. " i-a răspuns bătrânul. Băiatul i-a mulţumit bătrânului înţelept şi a plecat în drumul său. In fiecare zi afla tot mai multe despre el însuşi. de parcă l-ar fi urmărit un roi de albine. pentru că furtuna vijelioasă din interiorul său îl făcea să fie fără stare. aşa că a început să-i placa de el însuşi şi de felul cum se comporta. În caz că găsea vreuna. în orăşelul lui trăia un om bătrân şi foarte înţelept. Foarte uimit băiatul a zis:"Chiar aşa? Eu n-am auzit niciodată pe cineva spunând că ar avea o furtună vijelioasă!" Bătrânul a răspuns zâmbirid: "Asta din cauză că oamenii nu-ţi spun când au în ei o furtună vijelioasă. pentru că o bună parte din viaţa lui locuise într-un ţinut foarte bîn-tuit de furtuni."Cum ai reuşit să o scoţi?" "Ei. aşa că se mişca tot timpul de colo-colo. Balaurii din sertare * 50 . Am. asta este ceva ce fac de ani de zile" i-a mărturisit bătrânul.mai avea astâmpăr şi nu mai putea sta cuminte deloc."Dar oare n-o să se mai întoarcă?". Aşa că s-a hotărât să caute pe cineva care l-ar putea ajuta în legătură cu furtuna. cred că trebuie să spun cuiva că am o furtună vijelioasă în mine şi am nevoie de ajutor ca să scap de ea. în aşa fel încât să nu te mai supere vreodată. *NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe. De aceea ai şi venit la mine. sunt mulţi oameni pe care-i supără asemenea furtuni . Acum era în stare să vorbească celorlalţi despre furtunile sale vijelioase. dacă nu ar fi făcut aşa. Dar băiatul nu prea putea să stea liniştit pe un scaun. pentru că se tem. Este foarte important ca chiar atunci când simţi că începe să se formeze şi să se învârtă o furtună vijelioasă prin tine să-ţi aminteşti cum să-i dai dramul afară. simţea că furtuna îi va sfîşia. povestea se va întitula "Fetiţa şi furtuna vijelioasă". i-a întrebat el pe bătrân. se simţea din ce în ce mai'bine. Băiatul se temea că fortuna vijelioasă ar putea să se repeadă iarăşi asupra lui. A făcut un zgomot îngrozitor când a ieşit. Bătrânul cel înţelept 1-a întrebat pe băiat: "Ce s-a mtâmplat? Pentru ce ai venit să vorbeşti cu mine? Pentru ce nu şezi pe un scaun?" "Păi. S-a hotărât foarte serios să verifice în fiecare zi dacă nu cumva a început să se formeze vreo nouă furtună în interiorul lui." "O. Din fericire. dar mai ales de felul în care reuşea să le stăpânească. Pe măsură ce trecea timpul. Trebuie că adânc în sinea ta ai avut toată. Rând pe tind s-a convins că furtunile vijelioase îi trecuseră de tot.

Toate sertarele erau încuiate şi fetiţa nu le descuia deloc. îndemnând-o să deschidă sertarele." "Dar tu de unde eşti aşa de sigură că acolo sunt balauri? Parcă spuneai că n-ai mai deschis sertarele de mulţi ani. In plus era foarte atentă ca. Dar să vedeţi ce s-a întâmplat.. au trecut de atunci cîţiva ani" a răspuns fata. multe chei. mai întîi. aşa că tot schimba subiectul. De frică.. " Oh. băieţelul a întrebat-o: "Pentru ce porţi după tine toate cheile astea peste tot unde te duci?" Fetiţa şi-a lăsat capul în jos zicând: "Toate astea sunt cheile de ia sertarele din camera mea pe ." s-a interesat băieţelul. băiatul a început să o bată la cap iar şi iar. aşa că fetiţa îl asculta cu multă atenţie ce-i spunea.că nu dorea deloc să vadă balaurul. cu ea multe. "Spune-mi când te-ai uitat ultima oară în sertare?" a continuat să întrebe băiatul.. aşa că au intrat amândoi în cameră.în. şi-a luat inima-.. Numai că în acelaşi timp . Fetiţa s-a împrietenit cu un băieţel pe care l-a ntîlnit. Fetiţa s-a lăsat convinsă până la urmă. Dacă-i las să iasă. absolut nimeni să nu se apropie de cheile ei.care nu am voie să le descui". ar năvăli în camera mea peste tot şi mi-ar putea face rău.(povestea . Erau foarte buni prieteni. Dacă balaurii vor ieşi de acolo. Fetiţa purta.a tras adânc aer în piept. La prima privire.: "Pentru că în aceste sertare sunt nişte balauri. A ajuns chiar să-i promită că atunci când le va deschide el va sta chiar lingă ea să o sprijine la nevoie. dar ea nu dorea să vorbească despre asta. Pentru că îi era atât de frică.FIE CE-O FI!!! A închis ochii imediat pentru . De la această discuţie.dinţi.. "Pur şi simplu ştiu că sunt acolo. n-o să mai ştiu cum să mă scap de ei. Sunt absolut sigură" a făcut fetiţa uitându-se în jos la smocul său de chei. a răsucit cheiţa şi .nr. Când colo în sertar era doar-un biet ursuleţ de catifea. sertarele rămâneau mereu încuiate. tocmai pe el îl luase fetiţa drept balaur! 51 . Ţinea toate aceste ehei la ea numai ca să fie sigură că nimeni nu-i va deschide vreun sertar. Fetiţa nu era deloc de acord să vorbească despre sertarele încuiate. pe care le strmgea acum în mină mai puternic decât niciodată.31) Era odată o fetiţă care avea foarte multe sertare în camera ei. fiecare potrivindu-se câte unui sertar din camera ei. Băiatul era foarte mirat: "Dar pentru ce?" La început fetiţei i se părea că nu poate avea mare încredere în băieţel. dar mai apoi s-a hotărât să-i spună. într-o zi. S-au dus la primul sertar şi cu mare grijă fetiţa a băgat cheia în broască. Îmi este foarte frică de ei. . Prietenii-o tot întrebau despre sertare. era şi un pic cam curioasă să-i arunce o privire.

Nu-şi dădea seama deloc că toţi copiii cresc şi învaţă făcând uneori lucruri care n-ar trebui să le facă. care se ocupa de reclâ-maţiiie făcute de copiii care erau bătuţi. "Hai. Insă băiatul nu ştia de ce se lovea. aceste lovituri l-au făcut sa arate jalnic de pocit.De-a dreptul uşurată. vedea că se înşelase. un băieţel. Aceasta este ceva normal Băiatul despre care vorbim. încerca şi altfel să-şi facă rău. cu ajutorai prietenului ei a reuşit să deschidă toate sertarele şi s-a convins că în niciunul nu se găsea nici un. Odată din această cauză i s-a spart un dinte.matematică şi imediat îşi dădea una în cap cu ciocanul. pentru că după părerea lui. "Dar de ce?" mai era întrebat. pentru că în ele nu erau balauri. pentru că m-ain săturat să mă tot lovesc în cap cu ciocanul". din nou se lovea cu ciocanul în cap. Pe lângă cucuiele pe care şi ie făcea singur. aşa că într-un târziu s-a hotărât: "Trebuie să fac ceva ca să termin cu toate astea". De exemplu şedea în banca. pentru că o ajutase să descopere că nu sunt balauri totdeauna acolo unde ne închipuim că există. Dar spre deosebire de ceilalţi băieţi. Sau altădată când se enerva că a făcut ceva ce nu credea despre el că ar fi trebuit să' facă. îşi trăgea iarăşi una cu ciocanul. De citeva ori la prima privire fetiţei i se părea că vede în ele balauri. făcea o greşeală la extemporal la . Se ura pur şi simplu. Ca la război (povestea nr. (el singur fiind de acord că nu trebuia să le fi făcut). când se uita mai atent. 32) Odată demult. la fel ca toţi băieţii. necăjea pe fratele său. Fetiţa i-a fost recunoscătoare prietenului ei şi i-a cumpărat de ziua lui un cadou. Credea că nu merită doi bani şi se dispreţuia foarte când" greşea.Cu prietenul lângă ea. Uneori i se întâmpla să se lovească şi la şcoală. mai făcea uneori greşeli. De exemplu atâta îl tot. trăia un băiat care. până ce ei se enerva şi îi trăgea un pumn. ori de câte ori i se întâmpla lui să greşească. fetiţa a căpătat curaj: şi s-a apucat să deschidă rând pe rând şi alte sertare. zicându-i: "Am fost lovit în cap cu un ciocan". iar altădată i s-a rupt nasul. Până la urmă. EI le răspundea: "M-am lovit în cap cu un ciocan". *NOTĂ: Pentru băieţi eroul principal va fi. Dacă se întâmpla să facă lucruri pe care ceilalţi îi spuneau să nuie facă. Nu-şi ierta absolut nimic când aprecia că a greşit. Dar. Când se ducea la şcoală. iar pe de altă parte copiii (mai aies el) trebuiau'să fie perfecţi totdeauna. Specialistul a văzut că problema reclamată de băiat era într-adevăr foarte 52 . Aşa că a chemat în ajutor un specialist. Specialistul 1-a întrebat: " O. balaur. fetiţa a aruncat toate cheile pentru că s-a hotărât să nu mai încuie sertarele acelea. bietul de tine! Dar cine a făcut aşa ceva r "Eu singur mi-am facut-o" a răspuns băiatul. Loviturile erau foarte dureroase şi în plus lăsau cucuie care arătau urât. fii sincer! Faci tu singur reclamaţie că te loveşti singur în cap?" Băiatul a răspuns: "Da. copiii nu trebuiau să facă greşeli niciodată pe de o parte. îşi dădea în cap cu un ciocan. ceilalţi îl întrebau: "Ce-ai păţit?*'.

a fi împăcat cu tine însuţi. Psihologul a tăcut un pic. fi bun nu trebuie să faci nici o greşelaiă. Numai că şi băiatul era deştept şi avea multă răbdare. Dar cel mai. Băiatul a ascultat cu luare aminte. anume îl necăjesc ca să-1 fac să mă pocnească. s-a gândit un minut. Adevărul pe care trebuie să-1 înveţi este că ORICINE POATE SĂ GREŞEASCĂ. dar a răspuns. a nu te dispreţul. iar a face câteodată greşeli nu are nimic de-a. că nu trebuie să vorbeşti cu altcineva despre ceea ce simţi şi nu trebuie să te enervezi. dintele spart şi toate celelalte urme de lovituri.face eu acest lucra". deşi ştiu că tratele meu mă pocneşte dacă xiu-i dau pace. nervos. Ai învăţat să crezi în ceva greşit. tine însuţi. aşa de grav. mă enervez aşa de tare pe mine. Uneori. care s-a aşezat lângă el uimit de câte vânătăi avea bietul băiat: "Tiiiil Ia să-ţi văd eu mai bine cucuiele taie.însumi încât simt nevoia să-mi dau cu un ciocaa în cap! De câte ori sunt supărat fac acest lucra şi nu spun nimănui. schimbată. Gmdurile vechi i se furişau secret în minte şi erau greu de prins. Ba este chiar folositor să spui şi altora ce simţi.aşa că s-a gândit să trimită pe cineva care să vadă şi să înţeleagă cum stau lucrurile cu loviturile de ciocan. jignit sau ai alte sentimente despre care simţi nevoia să vorbeşti. "Cred că îţi faci rău lovindu-te pentru că nu înţelegi greşelile. este o idee care poate fi corectată. Apoi a văzut nasul rapt. Insă în ultima vreme rn-am plictisit să mă doară peste tot când mă scol dimineaţa ". iar apoi a răspuns. mai ales copiii.UNELE GREŞELI. în curând 1-a vizitat pe băiat un psiholog. "Arăţi de parcă ai fi fost la război". sunt greşite. O să-ţi dai seama că a ţine la. dincolo altul mai riiare. Toate ideile astea pe care tu le ai. acolo altul. La început i-a fost foarte greu. important lucra pe care trebuie să-1 înveţi. este SA TE IERŢI ŞI PE TINE ÎNSUŢI ŞI SĂ NU TE DISPRETUIESTI CÂND FACI '. aşa că n-a trecut multă vreme până 53 . îţi imaginezi că pentru a." Băiatul a început sa se gândească şi la'acestea. Tot aşa şi felul în care te împaci cu tine însuţi" A răspuns psihologul.complicată . Este ca şi cum ai avea ideea că 2 + 2 = 5." Băiatul i-a arătat aici unul. Alt adevăr este şi că A AVEA DIFERITE SENTIMENTE ESTE FOARTE NORMAL.. este ceva foarte important. iar apoi a răspuns: "Păi cred că am şi fost la un fel de război cu mine însumi. Aşa că va trebui să te dezveţi. "Sigur că e uşor de spus. gelos. Faptul că tu crezi că a face greşeli este un lucra. să nu se mai dispreţuiască sau să nu-şi mai facă rău pedepsindu-se pentru că le făcuse. dar cum pot să-mi schimb cu adevărat părerile? Cum să gândesc în alt fel decât gândesc acum?" " Felul de a gândi se poate schimba. De fiecare dată când fac câte o greşeală. Băiatul dorea foarte mult în sinea lui să nu se mai urască pe el însuşi din cauza greşelilor. Aşa că a ascultat sfatul psihologului şi şi-a schimbat felul de a gândi. mai ales dacă eşti supărat.

Parcă avea un nod în gît. *NOTĂ: Dacă povestea este spusă unei fetiţe. pentru că'reuşea tot mai mult să se împace cu el însuşi. care a încetat să-1 mai pocnească. Puicuţa a observat că sentimentul acela de nefericire o apăsa tot mai mult. iar puicuţa se juca. i se făcea ruşine şi se simţea şi mai rău. îşi zicea.când a reuşit să prindă toate gmdurile care erau greşite şi-i făceau rău. Puicuţa ar fi dorit să treacă pe celălaţ mal ca să-i vadă mai de aproape. Când celelalte păsări o observau cum se rănise. ci pur şi simplu le spunea celor din jur că este furios. de parcă i s-ar fi întâmplat ceva. Era de asemenea absolut extraordinar faptul că băiatul care altădată era plin de cucuie şi vânătăi. Calul era fermecat. a încetat să-1 mai sîcîie pe fratele său. mânca. dar 54 . el a început să exerseze gmduri corectate. dar mai ales să-i reamintească faptul că a nu fi împăcat cu tine însuţi este de fapt cea mai mare greşeală. atât de neplăcut se simţea în sufletul ei. Atunci puicuţa era plină de un sentiment de nefericire. pentru. iar când făcea geşeli. era mai îngăduitor şi nu se supăra aşa de tare pe el însuşi. Într-o zi. Ea încerca să spună câte ceva. "Asta-i o lecţie de ţinut minte. Nu făcea altceva toată ziua decât să se joace cu ceilalţi pui. sau când prietenii ei nu erau prea drăguţi cu ea. dormea. care avea nasul şi un dinte rapt. In plus. Dar era mult mai singuratică. erau nemulţumiţi de ceva." Vă închipuţi că exersîtid mereu noile gânduri. De cele mai multe ori se simţea fericită şi mulţumită.că nu se simţea bine deloc. Altădată n-o să mai fac. Ba a păstrat chiar în camera lui un ciocan care să-i amintească să fie mai îngăduitor cu el însuşi. zburda mai puţin. 33) Într-o ogradă largă trăia odată o puicuţă. făcea tot ceea ce făceau puii din curte. La fel se întâmpla când învăţătorul ei. de câte ori zărea'un ciocan. Ştia doar. după ce s-a plimbat prin livadă. Puicuţa * şi scaietele cel ţepos (povestea nr. eroina principală va fi bineînţeles o fetiţă. a fost mult mai fericit. în care se făcea că pe malul celălalt al apei era un cal minunat şi alb. Asta se întâmpla ori de câte ori părinţii ei cocoşul şi găina cloşcă. în scurt timp băiatul a devenit cel mai fericit copil de prin împrejurimi. îi era teamă să spună cuiva despre asta. dar nu prea reuşea. Dar oricine poate greşi Altfel nu poţi învaţă ce este bine să faci. Când era trist pur şi simplu le spunea celorlalţi că e trist. puicuţa a adormit lângă un pârâiaş şi a visat un vis. de care nu mai scăpa. atunci când era furios. băiatul îşi spunea adesea: '"Oricine face greşeli Asta-i normal" Dacă se întâmpla să facă ceva ce n-ar fi trebuit să facă. Pentru ca se schimbase aşa se mult. încât mai degrabă aştepta săi treacă. Pe zi ce trecea se simţea din ce în ce mai bine. Ca să înveţe şi să exerseze mai uşor noile gânduri. cu un cuvânt. nu se mai lovea cu ciocanul în cap. că nu-şi dădea seama ce putea fi nodul acela. curcanul se răstea la ea. dar. sau o jigneau. De exemplu. Când a reuşit. de atonei. Uneori îi venea chiar saşi facă singură vreun rău la picior sau la aripă. alteori era indispusă de parcă ar fi avut o supărare înăuntrul ei. împreună cu toată familia ei. îşi aducea aminte că este firesc pentru oricine să mai facă unele greşeli. Zilele se scurgeau mai departe.

asta nu-mi place". "Ce bine!" şi-a spus ea şi cu grijă a păşit peste punte până pe malul celălalt. Calul fermecat a observat că puicuţa era tulburată şi a întrebat-o ce necaz avea. "Mda" a pufăit calul cel alb. pentru că nu o mai jignea nimeni şi se simţea minunat de împăcată cu ea însăşi. Asta pentru că o avea pe mica ei prietenă chiar în inima ei. *NOTA: Dacă spunem povestea unui băieţei. spre marea uimire a puicuţei nu era decât o fiinţă mică aurie. Puicuţa a început să-i spună despre nodul pe care îl avea în gît. El a zâmbit înţelegător şi cu copita lui de aur a pus-o pe mica creatură aurie drept în inima puicuţei. te cam doare. Şi ce să vezi? Scaietele cel ţepos a făcut-o pe puicuţă să tuşească puţin. Aproape că se însera când şi-au dat seama că era timpul să plece. foarte grijuliu. puicuţa avea curajul să se ducă la ea şi-i spunea: "Pentru ce eşti înfuriată?" Când. şi a sărit afară. "Cred că. rostogolindu-se pe jos. Cu o privire i-a spus ia revedere calului alb şi fermecat. înăuntru. Vulcanul si insula * (povestea nr. atunci când găina cloşcă mama ei cîrîia înfuriată. ea ie spunea direct: "Asta îmi place. a trecut peste râu şi s-a trezit din vis. Puicuţa a zărit nu departe o punte peste pârâiaş.pârâiaşul o împiedica. Puicuţei nu-i venea să creadă. Puicuţa a simţit deodată ca un fior cald şi plăcut în tot corpul ei. că a devenit altfel. termină!" Toţi erau surprinşi. toate păsările din ogradă au observat că puicuţa s-a schimbat. Apoi a luat-o la fugă pe cărare spre casă. era eu ceilalţi pui prin curte la diferite jocuri." Da! Da! Nu mai pot să suport! Cum să-1 scot? Cum să mă scap de el?" Calul cel alb şi fermecat a atins-o uşurel pe puicuţă cu copita sa de aur. Deşi nu vom putea şti niciodată ce a şuşotit puicuţa cu creatura aceea aurie. 34) 55 . asta înseamnă că ai ciugulit un scaiete plin cu ţepi" "Un scaiete ţepos?" s-a mirat puicuţa. calul a desfăcut scaietele. Cu copita de aur. era. dar cel mai important lucru. Cum era cu putinţă aşa ceva??? "Acum vorbeşte -i " a îndemnat-o calul fermecat. Era întradevăr plin de ţepi mici şi ascuţiţi. Nici prin cap nu-i mai trecea puicuţei să-şi facă singură rău sau se dispreţuiească.' " Oh. Şi-a dat seama că va şti sa-şi amintească totdeauna de acest moment. Au tot povestit una cu alta multă vreme. De exemplu. nu?" Auzind ce a zis calul. puicuţa a izbucnit într-un pins nervos de se scutura toată. "Dar acum ea este prietena mea şi eu sunt prietena ei". "Acum priveşte aici" a îndemnat-o calul fermecat. i-a spus puicuţa calului alb. Ascutătoare. ea se va întitula " Cocoselul si semeţele cei ţepos "iar eroul principal va fi un cocoşel. Iar când cineva încerca să o jignească. puicuţa a început să vorbească micii fiinţe aurii. puicuţa se simţea destul de puternică să-i spună "Gata. că puicuţa era prietenoasă şi caldă cu fiecare.

Ei mai sperau că vulcanul va fi cel care va părăsi insula. Valurile de lava au omorât copacii. cenuşa a sufocat plantele. iar lava aprinsă a început să se reverse pe pantele muntelui prin toată insula. pentru că din inima muntelui a început să explodeze un vulcan. ca să nu ne mai distrugă insula. Localnicii îşi iubeau foarte mult insula. florile. cu care putea să schimbe direcţia în care lava şi cenuşa fierbinte ieşeau la suprafaţă. "Cred că vă pot ajuta". a văzut vulcanul scuipând valuri roşii şi negre de fum şi praf care aşezându-sepe lucruri le distrugeau. Din păcate. într-o zi s-a petrecut ceva teribil. A folosit acest echipament pentru ca să schimbe scurgerea vulcanului : în loc să se reverse asupra insulei. aşa că după puţin timp a sosit să vadă cam ee ar putea face. o insulă. Tot aerai a fost murdărit de acel fum negru. locuitorii ei n-au vrut să o părăsească. Aşa stând lucrurile. dis-trogând totul de jur împrejur. copacii au început din nou să crescă. însă locuitorilor le era totuşi frică pentru că era greu de ghicit cum va acţiona vulcanul care era foarte năzuros şi imprevizibil. Muntele făcea numai nişte zgomote în adâncul său. Cel mai avantajos lucra a fost că nimeni de pe insulă nu a mai fost rănit atunci când s-a produs explozia direcţională spre ocean. iar satele s-au umplut iarăşi de locuitori fericiţi. furios. Cât de înflorită şi plăcută fusese mica insulă până nu demult! Vulcanul i-a transformat frumuseţea într-o urâţenie jalnică. Câţiva locuitori ai insulei." Omul care se pricepea la vulcani avea o plăcere deosebită să-i ajute pe cei aflaţi în nevoie. Altora dinpotrivă. vulcanul a ieşit ia suprafaţă şi a început să scuipe lavă. care a schimbat viaţa locuitorilor. florile. în mijlocul insulei se înălţa un munte mare şi frumos.că ar fi totuşi bine să se mute de pe insulă. plantele au răsărit din abundenţă. Era acoperită cu flori şi cu nişte copaci ale căror frunze erau incredibil de verzi. Omul care se pricepea la vulcani ştia cum funcţionează ei şi ordinea în care trebuiau luate măsurile pentru a reorien-ta forţa pe care o aveau. Temperatura aerului nu era niciodată prea ridicată sau prea scăzută. să iasă direct sub apele oceanului. Ei auziseră de un om care ştia cum trebuie să se poarte cu vulcanii şi s-au dus la el î-au spus: "Noi o să-ţi plătim. pierdută.Într-un ocean mare şi întins se ridica din ape. Privind în sus spre munte. s-au gândit. nori de cenuşă . acoperind toate satele de pe insulă. a spus ei Se ştie că vulcanii ies din adâncurile pălmuitului. Cu un cuvânt era un loc de trăit ca în rai. Ei se bucurau şi zimbeau pentru că datorită acelui om care se pricepea la vulcani. numai te rugăm să ne ajuţi să rezolvăm treaba-cu acest vulcan. Cu un uruit de neînchipuit. care răceau imediat lava fierbinte. s-a echipat cu un aparat pentru producerea razelor speciale laser. Valurile oceanului se rostogoleau peste nisipul fin ăi plajelor care înconjurau insula. pentru că vremea era acolo perfectă întotdeauna. Totul strălucea la lumina soarelui. dintr-o dată cu un uruit puternic exploda. deşi lava acoperise aproape toată insula. în orice caz vulcanul nu obişnuia să anunţe din timp pe nimeni că ar avea de gând să explodeze. izbucnirile vulcanului de pe 56 . După această intervenţie. li se urise să se mai teamă de ameninţările vulcanului şi nu se' mulţumeau să se simtă neputincioşi. Totuşi. Acest vulcan nu era mai altfel decât alţii.şi fum negru. spre suprafaţă şi apoi.

Pe măsură ce creştea mare încerca să uite sau cel puţin să se gândească tot mai rar la acea păţanie. Băiatul nu înţelegea că visele erau despre acel eveniment şi se sperie de ele.care erau foarte urâte. "Stau şi mă gândesc". Pasărea 1-a întrebat la jindul ei: "Ce faci tu. dar ceea ce nu putea să uite era câtde supărat a fost pe el însuşi atunci şi ce părere proastă a avut despre el. să-1 aşezi apoi lângă tine pe pământ. nişte adevărate coşmaruri. Zicând aceste cuvinte." Eu zbor liberă." "O. Într-o noapte. a visat că era pe malul unui pârâiaş într-o pădure. deşi nu a fost ceva ce a* făcut el însuşi. pasărea îşi luă zborul. Uneori amintirile evenimentului care îl îngrozise îi reveneau în vise . Nu pot să-mi amintesc. eu ştiu ce este libertatea" a zis pasărea. înţeleg" a zis cerbul şi a plecat. "N-ai vrea să mă înveţi şi pe'mine să fiu liber?" a întrebat băiatul. Băiatul a rămas mai departe pe malul apei. Băiatul * care avea o scoică (povestea nr-35) A fost odată un băiat care a trecut printr-o întâmplare îngrozitoare atunci când era mic. "Am nevoie de un loc liniştit şi în siguranţă unde să mă gândesc la mine însumi. " Sigur că pot. a răspuns băiatul. gândindu-se ce-o fi vrut să spună 57 . "Numai că tu ai un fel de greutate mare. La un moment dat a venit să bea apă un cerb." "O. ceva ce~ţi stă pe inimă şi nu-ţi permite să fii liber. tară ca el să vrea. vei fi liber să zbori şi te vei simţi uşurat". daîrtţeleg" a făcut iepurele şi a plecat şi el. Mai târziu a venit să bea apă un iepure. "Nu ştiu. Băiatul-stătea în continuare pe malul apei. ci ceva ce i s-a întâmplat lui. da. I s-a întâmplat ceva despre care nu a mai aflat nimeni niciodată. care 1-a întrebat: " Ce faci tu aşezat aici?" "Mă odihnesc". aici?" "Inii caut eliberarea" i-a răspuns băiatul "Hei. Păţania aceea îngrozitoare îl făcea pe băiat să se simtă foarte neplăcut şi să aibă 0 părere proastă despre el. dar a te ocupa să le dirijezi forţa este în folosul tuturor. în loc să aibă unui din obişnuitele lui coşmaruri despre acea păţanie din trecut. "Ce faci tu aici? i-a întrebat şi el pe băiat. "La ce te gmdeşti? s-a interesat curios iepurele. Băiatul aproape că uitase prin ce lucru îngrozitor trecuse. Dacă ai putea să iei de pe inima ta acel lucra mare şi greu. când a venit lingă el o pasăre să bea apă şi să se scalde. aterizez unde am chef. aşa că toată lumea este a mea". Locuitorii care se pregătiseră să se mute de pe insulă din cauza vulcanului au învăţat ceva foarte important: a depinde numai deizbuciiirile vulcanilor transformă viaţa într-un coşmar cenuşiu. pentru că n-a mai povestit nimănui ce i se întâm-plase. Te opreşte să poţi zbura într-acolo unde doreşti.insulă puteau fi acum controlate." i-a răspuns pasărea.

atunci când este ascuns şi nu este spus nimănui îşi formează o carapace ca de'scoică în jur. Iar carapacea se îngroaşă crescând tot mai mult. acesta îşi pierdea puterea. In visul lui. ea nu vedea decât două broaşte.pasărea. iar eroina poveştii va fi o fetiţă. Când s-a trezit din vis. până când devine mult prea grea de purtat. băiatul şi-a amintit totul despre mtâmplarea aceea îngrozitoare prin care trecuse demult. băiatul a primit:puterea de a sparge carapacea scoicii. Băiatul a fost absolut mirat când' a descoperit că era în stare chiar să curgă ca şi pîrîiaşul.nu reuşea să înţeleagă ce-i spune. 'nu departe de aici. exact aşa cum spusese pasărea. pentru că credea că cei doi copii sunt broaşte nu era deloc în stare să aibă grijă de ei. pîrîiaşul îi spunea că acel lucra mare şi greu pe care îl avea pe inimă. A găsit oameni în care a simţit că poate avea încredere ca să le-o spună şi cărora le-a împărtăşit secretul său. Tatăl lor. Aşa ca băiatul s-a simţit eliberat şi mai fericit cum nu fusese niciodată până atunci. că băiatul. nu era altceva decât secretul său. până când secretul a ieşit afară. animalelor din pădure. 12) De mult de tot. mai eliberat. Numai din cauza acelei boli atât de ciudate era Boieroaica aşa pentru că cei doi copii nu erau deloc broaşte. care o făcuse oarbă într-un fel foarte ciudat: nuşi recunoştea proprii ei copii. Susurând. *NOTĂ: Dacă povestea va fi spusă und fetiţe. cuvintele pîrîiaşului au devenit mai uşor de înţeles. Boieroaica suferea de o boală foarte grea. 1-a explicat mai departe că de aceea era acel lucra atât de greu. până când secretul ar putea să iasă afară treptat şi ar putea să fie spus. parcă. Marele Boier şi Boieroaica. sau putea zbura ca o pasăre. Băiatul era acum în stare să povestească secretul său pîrîiaşului. în loc să-i vadă pe cei doi copii. In acest răstimp. când era foarte mic. încât putea fagi ca un iepure. încât nici el nu avea timp să se ocupe şi să-i îngrijească pe. Biata Boieroaică se temea teribil de tare de broaşte. Când se uita la ei. Băiatul şi-a dat seama ci pe măsură ce vorbea despre secretul său. numai. să o fărîme bucăţică cu bucăţică. Din nefericire.parcă şi-a dat seama că pîrîiaşul încerca de mult să-i vorbească. adevărat să fie liber. Secretul îşi pierduse orice putere asupra băiatului. Marele Boier era atât de ocupat cu treburile moşiei care erau foarte multe şi grele. nu a mai avut nimic greu pe inimă.cu părinţii lor. sau oricui altcuiva care dorea să-1 asculte. 58 . împreună. cei doi copii. De aceea. băiatul. iar el se simţea aşa de luşurat. trăiau într-un conac boieresc fiul şi fiica unui Mare Boier. De atunci înainte.-şi pe măsură ce aşchiile se împrăştiau pe jos. la lumină. Pîrîiaşul a mai adăugat că dacă băiatul dorea cu. Fiul * de boier care a rămas fără un camin (povestea nr. Trecuse totul. iui însuşi. pentru că orice secret despre mtnriplăii îngrozitoare. La un moment dat. ea se va întitula "Fetita care avea o scoică". simţea secretul său tot mai uşor. trebuia sa scoată afară scoica.

de exemplu să se spele pe dinţi. se terminase. se mai întâmpla să se şi certe unii cu alţii. 59 . îşi dădea seama că aşa şi era. *NOTA: Dacă spunem povestea unei fetiţe. ei nu prea erau fericiţi să le facă. iar eroina poveştii va fi o fată. l-au prezentat unor bunici şi altor rade şi i-au asigurat un cămin liniştit şi sigur unde să fie fericit. nişte teste în fiecare loc. Băiatul Marelui Boier nu ştie cum să-şi dea seama când a găsit exact ceea ce căuta. Desigur. Părinţii aceia s-au străduit din răsputeri să treacă testele date de băiat: în primul rând l-au ajutat la teme. Cum a învăţat aricelul *să mormăie ca un ursuleţ (povestea nr. a intrat la el în cameră zburând prin fereastra deschisă o libelulă minunată. mulţumit că a făcut această descoperire minunată. Băiatul zâmbea mereu în sinea lui. unde nişte părinţi aşa cum se cuvine. Aceşti părinţi îl iubeau atât se mult încât au căutat şi au găsit-o şi pe mica lui surioară. In sfârşit ei a găsit ceea ce a căutat. Ceea ce căuta băiatul. conacul în care se născuse ei nu era deloc un adăpost potrivit. După un timp. Testele pe care le dădea celor din casele prin care trecea. un cămin aşa cum are nevoie orice copil. 37). Probabil a fost o vrajă secretă. pe când băiatul tocmai se gândea cât de greu se descurcau la testele lui ultimii părinţi pe care îi găsise. ca în toate familiile în care toţi se iubesc. Călătoria lui pentru a găsi un cămin adevărat şi o familie care să aibă grijă de copii aşa cum se cuvenea.umărul băiatului şi i-a şoptit ceva la ureche.la mân-care. povestea se va întitula "Fata e boier care nu avea unde să locuiască". să-i fie părinţi adevăraţi şi să-1 îngrijească aşa cum. pentru ca cei doi fraţi să. înfirun-tând tot felul de pericole. pentru ca această nouă familie era tocmai potrivită. iar apoi s-a aşezat pe . Aşa că băiatul a început să se îndoiască şi să nu mai creadă că va găsi vreodată exact părinţii de care avea el nevoie şi care să treacă toate probele de examen ia care îi supunea el. sale familii. în inima lor cei doi copii au înţeles că părinţii aeeia îi iubeau totuşi foarte mult şi că doreau să-i înveţe tot felul de lucruri folositoare şi să-i ajute să crească. aşa că el a plecat la drum. fie împreună. erau tot mai grele şi mai dificil-de rezolvat. sincer vorbind. ca săşi găsească un adăpost. apoi l-au ajutat să înveţe regulile noii.unele treburi pe care. Într-o dimineaţă. era exact o casa în care să se simtă bine. adică un cămin potrivit pentru el aşa că de fiecare dată făcea nişte probe de examen. i-au cumpărat o bicicletă şi foarte multe jucării. Când băiatul se uita în ochii lor iubitori. Ea a dat ocol camerei de câteva ori. deşi nu le prea convenea. fata boierului pe care au adus-o de asemenea în căminul lor. sau să nu fie mofturoşi. pentru că băiatul nu a spus niciodată nimănui ce-i şoptise libelula. Dar din acel moment şi-a dat seama că găsise exact părinţii pe care îi căuta şi locul era exact locul cei mai potrivit pentru el.Astfel că într-o zi a devenit absolut necesar ca băiatul boierului să-şi părăsească iocul şi casa unde se născuse şi să plece In lume. Din câte am văzut. Apoi părinţii i-au ajutat pe copii să facă. băiatul şi-a dat seama că nu mai avea rost să plece iarăşi ca să caute un alt cămin. să facă ordine şi curăţenie Ia ei în camere. trebuie. Dar.

îl dureau toate înţepăturile. care ştia cum să-şi crescă şi să-şi hrănească din belşug puii. unul dintre ei a luat-o spre pădurea din apropiere. Ocupându-se de ei cu atenţie. ori nu se mai apropiau de marna lor să-i alăpteze. Puii aricioaicei. Dar iepuroaca nici măcar nu 1-a privit şi a trecut mai departe. Aceşti ţepi erau extraordinar de ascuţiţi. Bineînţeles că ameninţând-o astfel. să-i dea lapte. aşa. Erau familii de iepuri. vulpi şi chiar un urs şi o ursoaică. După cum se ştie primăvara şi vara sunt anotimpurile în care toate aceste animale au pui. ori de câte ori se apropiau de mama lor ca să sugă. de arici şi că toate aricioaicele se poartă la fel cu puii lor. . Pe scurt. Era clar pentru el că ori va găsi pe altcineva. Dintre toate aceste animale însă numai aricioaica nu ştia cum trebuie să-şi crească puii. Este de înţeles că puii nehrăniţi cu laptele mamei lor nici nu puteau creşte aşa de repede ca atunci când ar fi avut lapte destui şi după pofta inimii. în apropierea unui rîu. în alt loc. Într-o bună zi. aşa că dacă s-ar fi înţepat cineva în ei. dar atunci rămâneau flămânzi.arici. Ar fi trebuit ca de câte ori aricioaica se afla în preajma puilor să nu-şi zburlească ţepii deloc. de unde se auzeau plescăielile şi mormâielile vesele ale ursuleţilor. nevăstuici. Cum mergea el aşa supărat pe cărare. se înţepau în acele ei şi îi durea foarte tare. Numai că îi era groaznic de frică de ursoaică. nu se simţeau absolut deloc fericiţi că sunt arici. Ursoaica era şi ea o mamă bună. aricelul a ajuns pe lângă vizuina ursoaicei. ori va avea o viaţă plină de tot felul de greutăţi. fără să primească nimic de mâncare. pisici sabatice. pregătiţi ca de un atac. încă de când i-a născut n-a ştiut să-i cureţe de pieliţa în care stătuseră în burta ei. crezând că asta ar putea s-o sperie pe ursoaică şi s-o facă să-i dea şi lui câte ceva de mmcare. amanţii de el. şi-au dat seama că trebuiau să ia o hotărire importantă: ori rămâneau ca să bea lapte. Puilor li se părea că asta este soarta tuturor puilor. Era lihnit de foame. Se tot rostogolea printre ei şi numai o întâmplare fericită a făcut ca ei să scape nevătămaţi şi neînţepaţi de ţepii aricioaicei. l-ar fi durat foarte rău. de unul singur. Când au mai crescut şi au început să se tină cât de cât pe picioare. pentru că aşa a făcut natura lucrurile. de care se ocupă cu multă dragoste. bursuci. încât îşi găsiseră sălaşul acolo o mulţime de animale. aşa că toţi ghimpii ei erau ridicaţi drept în sus . Mai mult decât atât. căprioare. In acest timp. mai rău ca nişte ace. El şi-a zbârlit ţepişorii de parcă ar fi fost gata de luptă.Într-o luncă frumoasă. era aşa de plăcut de vieţuit. dar de fiecare dată se alegeau cu înţepături dureroase. ori va pieri de foame. aricelulul i se făcuse din ce în ce mai foame. Numai ca ea nu ştia acest iucm. chiar daca puii ei erau în jurul ei şi nu venea nici un duşman. îi ajută să se întărească şi să crescă mari. În sinea lui aricelul cel mic se săturase de înţepăturile ghimpilor mamei sale şi se săturase să mai rabde atâta foame. bieţii pui erau plini de răni din cauză că ţepii mamei lor se înfigeau în ei ori de câte ori veneau prea aproape de ea. Tot mergând. s-a întâlnit cu o iepuroaică şi cu puii ei. se simţea absolut jalnic şi n-avea idee încotro s-o ia. ar fi putut-o păţi rău de tot. Dar a avut mare 60 .

" Aricelul încă nu era foarte convins. Dacă ursoaica urmărea ca el să-şi lase ţepii în jos. aşa că putea liniştit să-şi lase în jos ţepii când dorea să se apropie mai mult de cei de la care putea primi hrană şi dragoste. dar ştia deja din propria experienţă de până atunci. dar mai ales cum să-şi facă o mulţime de amici. că nu va primi lapte pe săturate dacă va rămâne cu ea pentru totdeauna. înfoindu-şi tot mai sus ghimpişorii. Aricelul nostru a învăţat ceva foarte important de la ursoaică: ţepii trebuie folosiţi numai în caz serios de pericol. l-au făcut pe aricel să crească mare şi să înveţe cum să-şi folosească ţepii. Era aşa de plăcut acolo. gata de atac tot timpul. după cum doreşti. Această ursoaică era una mai deosebită pentru că în copilăria ei rămăsese fără mamă. se purta frumos. ariceiui s-a înţeles cu ursoaica să vină înapoi la ea de câte ori voia. iar ea o să-i dea de mâncare sau orice va dori. şi ai nevoie. îl sprijinea cu dragostea de care avea nevoie ca să crească sănătos şi să devină un arici în toată firea. Văzând acest lucru. În acest fel aricelul putea sta cu mama şi cu fraţii lui un timp. iar un pădurar cumsecade a ţinut-o şi a hrănit-o până s-a făcut mare. iar în acest fel vei primi ceva de mâncare. N-o să primeşti nimic din ce doreşti şi n-o să te ajute nimeni. prietenos cu el. poate aştepta deloc. înţelegea perfect ce se petrecea în sufletul aricelului. Ce gust minunat avea acel lăptic! După ce a mâncat pe săturate. spre norocul lui.noroc. cum să obţină ceea ce dorea. iar apoi urma să-1 atace? Numai că stomăcelul lui chiorăia aşa de tare de foame. Trebuie să-ţi laşi mai întâi ţepii în jos. dacă te zbârleşti aşa la mine şi încerci să înţepi pe toţi din jur". încât simţea că nu mai. El a încercat chiar să şi mârâie la ursoaică. Dar ursoaica. Dar aricelul nu o credea şi se străduia să pară şi mai fioros. aşa că i-a spus liniştită: "Ar fi cazul să afli din timp în cine poţi avea încredere. aşa că i-a putut vorbi direct când. lipsit de apărare. era o purtare cu care îi îndepărta tocmai pe cei de care avea nevoie. Dar a sta cu ţepii zburliţi. să ai încredere. a celor care ar fi putut să-i facă rău. "Nu ai să primeşti nimic din ceea ce doreşti. pentru a se apăra contra duşmanilor. dacă îţi îndrepţi acele tale ascuţite spre cei care te-ar putea ajuta. El o iubea pe mama lui aricioaica.Încetişor şi-a lăsat ţepii în jos şi a rămas aşa. aricelul pur şi simplu a adormit. ursoaica l-a chemat înăuntru. ca să crească în mediul ei natural. Toate aceste întâmplări din viaţa lui. Ea îl înţelegea. Celelalte animale 61 . cum să-i găsească şi să-i recunoască pe cei care îl iubeau. limba aricilor. după care i-a dat dramul din nou în pădure. împreună cu tulucii ei şi i-a dat să bea lapte cit a vrut. Totuşi aricelul era îngrijorat puţin de această întâmplare. iar altă perioadă de timp putea sta cu ursoaica. Aricelul a mai învăţat că nu trebuia să se simtă atacat în orice moment de către oricine sau orice. Această ursoaică învăţase. Având în vedere acestea. i-a văzut ţepii zbîrliţi cu atâta ameninţare. nu se ştie când.

convinsă că ochii prinţului trebuiau corectaţi cu aceşti ochelari şi îi cerea să nu-i mai dea jos deloc. nu cei ai împărătesei trebuiau purtaţi. Bietul prinţ trebuia mereu să-şi schimbe ochelarii ba pe cei ai împăratului cu cei ai împărătesei. când trecea pe îa împărat. avea pe nas ambele perechi de ochelari. Cu cât hohotea mai tare şoricelul. pentru ca prinţul să vadă mai bine şi să scape de tristeţea sa. iar în fundul sufletului său simţea un dor pe care nu şi-1 putea explica. şi de înfricoşat. privind la pomi şi la flori. Totuşi. prinţul a devenit atât de dezorientat. De multe ori nici nu-şi dădea seama de partea cui se află. era un şoricel care acum râdea ţinînduse de burtă văzându-1 pe acel băiat ciudat care purta una peste alta două perechi de ochelari întunecaţi. Deodată a auzit un chicotit subţirei. dar atunci felul cum vedea lumea prin ei îl mspăimânta şi mai tare." Prinţul * de care a râs un şoricel (povestea nr. "Cine râde de mine?" a strigat el înfuriat. nici cu alţii. şi spunea foarte convins că ochelarii lui. De fapt. Prinţul a devenit şi mai închis în sine şi mai singuratic. dar din cauza ochelarilor. ca un ursuleţ. Parcă nici nu mai creştea la fel de repede ca înainte şi nu mai avea prieteni. depinde lângă cine se afla. se va simţi mai bine. într-o zi pe când se afla în grădina castelului. Pentru că luptele nu încetau. *NOTA: Dacă spuneţi povestea und fetiţe titlul ei va fi " Cum a îmvotoi aricica să mormăie ca o ursoaică. până acolo încât prinţul la drept vorbind . ea îi dădea ochelarii ei. acesta arunca cât colo ochelarii pe care îi dăduse împărăteasa. lumea îi apărea teribil de întunecată şi de tristă. au venit vremuri întunecate asupra acelui ţinut. încercând să aibă o voce 62 . ba invers. Uneori prinţul trebuia să poarte deodată''amândouă perechile de ochelari. încât n-a găsit ceva mai bun de făcut decât să se retragă în ei însuşi ca să poată rezista acelor vremuri grele. într-o ţară al cărei nume nu-1 mai ştie nimeni. După ce s-a născut el. De câte ori purta oricare dintre ochelari. Prinţul era răpit ba de o tabără. cu atâta se supăra mai tare prinţul. mai ales atunci când putea fi auzit mormăind încetişor. 38) În vremurile de demult. ba de alta. îi aşeza ochelarii pe nas. spunînd că numai dacă îi va purta pe aceştia.din vecini comentau adesea ce mult se deosebea aricelul de familia sa. Din păcate. "Unde eşti? Arată-mi-te imediat!" a poruncit prinţul. dar mai aies încercând să-şi amintească pe care dintre ei trebuia să-i poarte de fiecare dată. învăţatul la şcoală. Ca de obicei. "Hi! Hi! Hi! Eu!" a răspuns un glăscior care se hlizea în continuare. împăratul şi împărăteasa au avut un prunc. exact lângă piciorul său. nu putea să vadă clar pe unde păşea. Era o adevărată concurenţă cu privire la schimbatul ochelarilor. pentru că prinţul pierdea aşa de multă vreme tot scfaim-bînd ochelarii. de trist. nu mai vedea bine nici cu unii. întretimp chicoteala se transformase în hohote de rîs. a început să aibă greutăţi cu. De câte ori trecea pe la împărăteasă. A încercat să caute de unde venea. bietul prinţ nu desluşea mai nimic. peste care s-au abătut lupte şi războaie între două tabere.

întorcând capul dintr-o parte în alta a putut să vadă grădina aceea minunată. de atunci încolo a privit lumea liră ochelari. Păi sunt chiar aici în faţa ta" a răspuns amuzat şoricelul. Şoricelul cel înţelept l-a ajutat mult pe prinţ: să-şi dea seama că lumea aceasta nu era plină doar de conflicte înfricoşătoare cum i se păruse lui înainte." "Ce vezi dacă te uiţi prin ei?" . despre felul cum trebuie să vezi lucrariîe.cât mai împărătească. pentru că acum vedea lumea altfel şi era de părere că o vedea excelent. Dar prinţul a refuzat." Prinţului nu-i mai vorbise nimeni în acest fel. să înveţe mai uşor la şcoală şi să crească aşa cum era de aşteptat de ia el.s-a interesat şoricelul. L-a ajutat să-şi facă noi prieteni. Desigur că prinţul şi noul său prieten. După aceea. *NOTĂ: Dacă povestea va fi spusă unei fetiţe. "Trebuie să port măcar o pereche de ochelari tot timpul. Ori să mai porţi în continuare ochelarii. Împăratul şi împărăteasa au aflat şi s-au înfuriat că prinţul nu mai purta ochelarii şi i-au cerut să-i pună înapoi. despre frumuseţile din jur. despre viaţă. i-a dat seama că într-adevăr avea o şansă. Pentru ce nu încerci să-i scoţi şi să te uiţi la lume ca s-o vezi la fel cum o văd şi alţii? Abea după aceea te vei putea hotărî dacă o să-i mai porţi ori ba. Ursul îmblâzit * (povestea nr. "Păi nu prea văd nimic deosebit" a răspuns prinţul. Când prinţul a ajuns destul de mare pentru a domni el însuşi. iar uneori pe amândouă! Aşa mi-au spus să fac împăratul şi împărăteasa. Prinţul le-a spus părinţilor că acum era înstare să vadă războiul şi dezorientarea din ţară altfel decât până atunci şi că." aEi! Să ştii că lumea nu este tocmai aşa. însă în sinea lui prinţul dorea să vadă clar unde se găsea. Aşa că a început să se gândească la ce»i spusese şoricelul. ori să-i dai jos. aşa că totuşi şi-a dat jos ochelarii. "Dacă o să-ţi scoţi ochelarii aceia de pe nas o să mă vezi imediat!" "Dar nu pot să-i scot" a oftat prinţul. Ochii tăi sunt mai buni decât ai oricui altcuiva. "pentru că totul mi se pare urât.Nu mai ai nevoie deloc de ochelari. şoricelul cel înţelept. aşa că este o prostie să porţi nişte ochelari care te fac să vezi lumea altfel decât este ea. "Acuma poţi alege" a zis şoricelul. "Cred ca a venit vremea să faci o alegere. nici de cei ai împărătesei. Din această cauză. au mai discutat multe împreună. 39) 63 ." Prinţului parcă îi era cam frică să-şi scoată ochelarii. îşi tot amintea că părinţii lui îi ceruseră să-i poarte mereu. a avut grijă să conducă regatul cu totul altfel decât făcuseră părinţii lui. Le-a mai spus că se putea bucura acum de culorile şi frumuseţea naturii din jur. trist şi întunecat. nici de cei ai împăratului. Privind în jos i-a zărit foarte uşor pe şoricelul care îi zâmbea. curcubeul ei de culori şi s-a umplut de bucurie. eroina va fi o prinţesa. nu mai era speriat." a mai zis şoricelul care deja nu mai râdea.

Se temeau şi pentru că ursul era aproape tot timpul foarte agitat şi nervos. aşa că lumea stătea tot mai departe de el. pentru-că'ursul dădea. unde nimeni nu-1. S-a întâmplat că îngrijitorul care trebuia să se ocupe de ei. Este de înţeles că astfel viaţa bietului urs era din ce în ce mai grea.era cât se poate de trist. Pe de altă parte. cu brazi. Nu-şi dădea de loc seama că procedând aşa. pentru că la grădina zoologică erau aduse din ce în ce mai multe animale. refimnd să ia de la îngrijitoare mâncarea pe care i-o oferea. nu-i plăcea că era departe de pădurea de brad şi nu-i plăcea nici că nu mai erau şi alţi urşi în jurai său. el se purta de parcă ar fi fost tot timpul mânios. Chiar şi pe cei mai prietenoşi îngrijitori. De fapt bietul urs. pentru că văzându-1 cum arată. 1-a făcut pe urs să simtă un gol mare şi întunecat în sufletul său. lovea cu labele şi încerca mereu să atace. îngrijitoarea a început să-1 viziteze regulat. Ursul a ajuns astfel absolut singur. Într-o zi. Răcnea. ca să vadă toate animalele. din cauza acceselor sale de furie. mai putea vizita. administratorul şef a angajat şi o îngrijitoare care era mare specialistă în înţelegerea animalelor. Insă decât să-i lase pe cei din jur să vadă cât de trist era. Se urîse de plictiseală şi de singurătate. erau două lucruri foarte diferite. absolut nimeni nu se mai apropia de cuşca ursului care era atât de mânios. Faptul că lucrurile stăteau aşa. a mutat cuşca ursului într-un loc dosnic şi părăsit.La o grădină zoologică dintr-un oraş din altă ţară îşi ducea zilele un urs foarte mare şi arătos. Dacă treceau pe acolo turişti vizitatori. se temeau că ar fi periculos pentru viaţa celorlalte animale sau a vizitatorilor care erau destul de numeroşi. unde trăiau şi alte animale din pădurile de munte. L-a privit cu mare atenţie cum răgea şi se repezea cu labele spre gratiile cuştii ca şi cum ar fi vrut să o atace. îi aruncau ceva de mâncare şi apoi plecau cât puteau de repede. la toţi îngrijitorii le era frică de el. rămânea departe de el. Se părea că această îngrijitoare nu era deloc la fel cu ceilalţi. Aşa s-aîntâmplat că a ajuns şi la bietul urs. tocmai ceea ce l-ar fi. arătându-i că îşi dădea seama de tristeţea lui şi de faptul că ar fi dorit să-1 ajute. care când veneau la urs îi curăţau cuşca. deşi dădea adevărate spectacole de furie 64 . Apoi l-a privit cum i-a întors spatele şi s-a prefăcut că doarme. Ursul era mânios şi pentru că nu i se dădea mâncarea pe care şi-ar fi dorit-o el. Ca să-1 hrănească îi aruncau mâncarea şi plecau cât mai repede.făcut să se simtă mai bine. a avut nişte probleme familiale şi ca să fie sigur că ursul cel nervos nu va face rău nimănui pe perioada cât urma el să plece în concediu. timp de câteva zile ea a vizitat toată grădina. să-i vorbească liniştit. La început. Nu-i plăcea cuşca aceea strimtă. Cuşca lui era însă foarte mică. Trebuie să ştim totuşi că ceea ce arăta ursul prin purtarea lui-pe de o parte şi pe de altă parte ceea ce simţea în sufletul său.-iar cuşca fiind atât de mică. Administratorul grădinii bineînţeles că l-ar fi pus cu plăcere într-un spaţiu mai larg. semne clare că doreşte să fie lăsat în pace şi să nu vină nimeni în apropierea lui. se ţineau departe de cuşcă. Ea înţelegea altfel încercările de atac pe care le arăta ursul şi ştia ce se ascunde în spatele lor. se tot învârtea pe loc şi făcea mare gălăgie. Dar. Foarte curând. ursul cel mare. care voiau să se apropie de el oferindu-i mâncare îi speria cu câte un răget sau cu câte o pocnitură de labă în gratiile cuştii. iar el era în aparenţă din ce în ce mai mânios.

cântând şi jucând. a crimelor şi a altor rele. 65 . iar apoi într-un oraş cu mulţi comercianţi şi mărfuri de tot felul Oamenii erau foarte ocupaţi. Timpul a trecut şi a sosit ziua fericită când ursul a fost mutat în spaţiul mult mai larg şi plin de brazi. de frica tâlharilor şi hoţiilor. urşii care erau acolo de mai multă vreme. De atunci. l-a ajutat până ce a fost primit printre. Ursul a simţit într-o zi că golul acela întunecat din sufletul lui dispăruse. făcea tot felul de ghiduşii. Pânăla urmă a fost îngropat cu totul în pământ. Rlnd pe rând n-au mai fost dansatori. toţi locuitorii ieşeau din case.mai ales ca să-şi facă prieteni. apoi n-au mai fost cântăreţi. Dar timpul a trecut şi lucrurile au început să se schimbe în cătun. mai ales obiceiurile lor. mult praf şi murdărie. de câte ori ursul o vedea trecând pe îngrijitoarea cea înţeleaptă. fiecare cu treburile lor. dar îngrijitoarea aceea pricepută. 40) Undeva în nordul îndepărtat. La dangătul lui. Ceilalţi îngrijitori de animale erau foarte uimiţi de schimbările care se petrecuseră cu ursul cel fioros. cum era de exemplu acela de a trage un clopot şi a-l face să sune în fiecare seară la apusul soarelui. pentru că plină de răbdare. care ştia că el învaţă uşor şi repede. La început a avut unele greutăţi . La fel a fost îngropată şi veselia de pe feţele locuitorilor care erau apăsaţi acum de multe griji. mormăind vesel. fiinţa aceea sălbatică şi înfricoşătoare pe care o ştiau cu toţii. se mtîlneau pe o culme de deal şi se bucurau de viaţa lor simplă şi liniştită. să cânte şi să se distreze. Dar îngrijitoarea era sigură că acest lucru nu se putea întâmpla. Aşa că rând pe rând a învăţat chiar. Tot ce făceau era cât se putea de simplu şi fără complicaţii. eroina principală va fi o ursoaică Fapta unui meşter priceput (povestea nr. se afla un cătun în care trăiau oameni foarte simpli şi care duceau o viaţă la fel de simplă. Mai întîi micul cătun s-a transformat într-un sat mare. Acolo putea să se plimbe printre trunchiuri de copaci împreună cu alţi urşi. rezervat animalelor din pădurile de munte. a înţeles că această îngrijitoare nouă l-ar putea totuşi ajuta să scape de tristeţea lui. şi preziceau că în curând ursul va redeveni cei dinainte. ea îi ajutase pe urs să înţeleagă altfel viaţa şi să-şi exprime printr-o purtare mai potrivită şi pe înţelesul tuturor sentimentele pe care le avea. Viaţa a început să se complice. Nefolosită de atâta timp limba clopotului s-a desprins şi a căzut. asfel încât seara nu mai aveau timp să iasă din case şi să se bucure de viaţa lor la semnalul pe care îl dădea clopotul. să stea întins la soare iar păsările îi cântau de parcă ar fi fost într-o pădure adevărată. unele obiceiuri noi şi a devenit mai ascultător şi mai liniştit. pierzându-se în pământ. *NOTA: Dacă povestea este spusă mici fetiţe.Un timp clopotul s-a mai legănat mut şi fără rost în vântul care împrăştia peste el tot mai. spre bucuria turiştilor vizitatori. Fiecare iubea sunetul clopotului pentru că era un semnal că a sosit vremea să se relaxeze. iar mai pe urmă nici clopotul n-a mai sunat.răgând şi muşcând gratiile.

I-a trebuit multă vreme până să o termine. toată lumea s-a oprit din treabă ca să-1 asculte. Veneau oameni de la mari depărtări ca să admire lucrările. Meşterul a curăţit-o şi a atârnat-o din nou în interiorul clopotului.. O asemenea lucrare nu era uşor de făcut. ca să fie văzută de cât mai multă lume. S-a gândit să ia statuia şi să o taie în fragmente mici. acoperită de umezeală şi rugină. aşa că la fel ca atunci au ieşit din nou din casele lor şi s-au adunat în central localităţii. să se bucure. iar asta era foarte important. Pentru că era foarte talentat şi ambiţios. Lui îi plăcea să lucreze mai ales în piatră.Odată s-a întâmpiat că primarul localităţii a angajat un meşter priceput ca să repare tot ce era stricat sau degradat dintre lucrurile vechi. La auzul sunetului de clopot. Din întâmplare el a descoperit pe o alee locul unde zăcea clopotul. Efis primea totdeauna multe laude de la toată lumea. dar din fericire absolut întreagă. Ei erau mult prea tineri şi nu apucaseră să audă vreodată clopotul. Efis era pur şi simplu îngrozit la ideea că în timpul războiului duşmanii vor distrage sau vor fora statuia.s-a apucat să-1 tragă şi să-1 facă să sune. trăia un sculptor vestit numit Efis. Ei ştia că făcuse mult mai mult decât să repare un clopot stricat. scoţînd la iveală statui nemaipomenit de frumoase. pentru că clopotul le readucea în minte ceva foarte plăcut. La un moment dat a atins ceva tare în pământ. pe când se făceau aceste pregătiri. dar şi riscant. într-un loc potrivit. Aşa că meşterul s-a apucat să facă săpături şi să cerceteze pământul din zona respectivă. Efis a dorit să o plaseze chiar în capitala ţării. Dar fanii şi admiratorii iui îl tot îndemnau şi îl încurajau. Când în sfârşit statuia a fost gata. Văzând că nu are limbă i-a rugat pe copiii care se jucau pe acolo să-i spună ce s-a întâmpiat cu clopotul. Apoi a lustruit suprafaţa lui şi 1-a ridicat iarăşi în locul unde era mai demult. Şi la fel au făcut şi copiii. Era sigur că astfel fragmentată statuia cea mare putea fi pusă mult mai 66 . Din păcate însă. Meşterul avea pe buze un zâmbet şugubăţ şi înţelept în timp ce se uita la ei. să râdă. Cei mai tineri erau şi ei curioşi. încetul cu încetul cei mai tineri au luat exemplu învăţînd de la ei descoperind sau redescoperind bucuria vieţii. cei care îşi mai aminteau vremurile trecute au început. Dar copiii nu puteau să-şi amintească mare lucra despre timpurile vechi când oamenii din cătun trăiau fericiţi. aşa că i-au urmat. Şi ce să vezi? Era chiar limba clopotului. Planul lui era foarte dibaci. Sculptorul * şi războiul (povestea nr. când oamenii se adunau şi se bucurau laolaltă. Ba chiar. De aceea şi-a tot bătut capul cum s-o salveze cu orice preţ. Deîndată ce s-a auzit sunetul neobişnuit al clopotului răsunînd peste localitate. 41) Într-o ţară mare şi frumoasă în care toţi oamenii se îndeletniceau cu felurite meşteşuguri artistice. Cei bătrâni şi-au amintit bucuria vremurilor trecute. să zâmbească. s-a zvonit că o armată duşmană va ataca ţara. Efis visa să sculpteze o statuie care să reprezinte Pacea.Efis s-a apucat de treabă. căreia parca îi dădea' viaţă.

iar când ceva cădea jos. Nu credeau că vor reuşi. sau putea fi transportată peste hotare chiar pe sub nasul duşmanilor. Dar nu a fost suficient atât. care ţineau mult la Efis. toate mobilele erau puse pe tavan în loc să. Cu această şmecherie a reuşit să-şi scoată rând pe rând toată statuia din zona periculoasă şi să o salveze. Becurile lămpilor erau fixate în duşumea. Prietenii lui îl aşteptau. Efis le-a trimis nişte instrucţiuni şi respectându-le.Toată lumea o admira şi lăuda artistul. S-a bucurat aşa de mult. Nu-i venea deloc să spună jos în loc de sus şi invers. Locuiau într-o casa frumoasă ca îi plăcea foarte mult băieţelului. Dar se temea să le spună părinţilor cum i se părea lui lumea. războiul s-a prelungit. pentru că părinţii lui îl ocroteau în toate privinţele. Aproape de necrezut.Zis şi făcut: Efis a lucrat din greu la tăierea statuii şi când a terminat-o s-a deghizat în ţăran precupeţ. sub nişte cartofi. cerul era negru în timpul zilelor. Păsările zburau invers. De frică să nu se strice bucăţile statuii din cauza ascunzătoarei lor vremelnice. pachetate în lădiţe.Prietenilor lui le era teamă să se apuce de această treabă. totul în jur a fost acoperit de un întuneric ciudat. Oamenii aceea. care plecau cu un vapor mare în altă ţară. încât a găsit putere să pîece peste mare în ţara unde se afla statuia lui. Toată ziua se juca şi era foarte fericit împreună cu prietenii lui. cădea de fapt în sus. rugmdu-i să pună ei la loc bucăţile statuii. Efis le-a trimis doar o scrisoare. un băieţel împreună cu familia iui.uşor într-un loc sigur. toate bucăţile statuii au fost puse la locul potrivit. Efis a trecut prin multe mtâmpiări care l-au întristat peste măsură şi a pierdut nădejdea că îşi va putea reface vreodată statuia aşa cum fusese. Din păcate însă.dar bineînţeles. a ascuns câteva bucăţi din statuie într-o căruţă.stea pe duşumea. Băieţelul nici nu credea că părinţii lui îşi 67 . Nu avea motive să se supere sau să-şi facă griji de ceva. au păstrat cu ei fragmentele. pas cu pas. a trăit într-o ţară din nordul îndepărtat.I-a rugat să ia printre bagajele lor fragmentele statuii. Până şi zâmbetele oamenilor arătau ca nişte încruntări. sau dreapta m loc de stânga. Băieţelul a devenit foarte dezorientat. Efis a vorbit cu nişte oameni de'încredere. eroina ei va. Efis era sigur că astfel minunata lui statuie va fi cu siguranţă salvată. care a făcut ca lumea în care trăia băieţelul să se întoarcă pe dos. De exemplu în locul tavanelor stăteau duşumelele. însă au hotărât să-încerce. maşinile circulau cu spatele înainte. O lume întoarsă cm josul în sus * (povestea nr. puţini se gân-deau ia munca grea prin care ea a fost refăcută din bucăţi. iar apoi a plecat cu căruţa trecând neobservat de gărzile duşmane. pentru că nu aveau atâta putere în muşchii lor. *NOTĂ: Dacă spunem povestea unei fetiţe. însă la un moment dat. până când ei însuşi va putea merge în acea ţară ca să refecă statuia. 42) Odată ca niciodată. Se gândea că părinţii lui n-ar fi în stare să o întoarcă din nou cum fusese. Efis a primit o fotografie de care a fost foarte încântat..fi sculptoriţa Drina. astfel că statuia parcă era acum şi mai frumoasă.

Într-o zi cu ghinion. 68 . fete şi băieţi. nişte copii mai mari. Se pare că erau cele mai bune aparate de acest fel. Pentru că nimeni nu a observat. o femeie drăguţă şi înţeleaptă a venit să povestească împreună cu băieţelul despre lumea lui întoarsă cu susul în jos. Cu timpul s-a umplut de praf. învăţătoarea a întrebat cine ştia care este deosebirea între "sus" şi "jos". Din această cauză patefoanele erau foarte scumpe. L-a lăudat că a făcut exact ceea ce trebuia povestindu-i secretele care-1 înfricoşau. el nu putea fi sigur de nimic. Apoi a fixat o altă întâlnire cu. aveau un mecanism rezistent. niciodată. Mai întîi femeia a povestit cu părinţii băiatului şi i-a făcut să înţeleagă cum să-1 ajute şi ei. singur şi abandonat. iar ziua nu voia deloc să rămână singur fără ei. în afară. în toate părţile. Dacă spunem povestea unei fetiţe. în ziua când la şcoală. dar a găsit totuşi în sufletul lui ceva putere ca să-i mărturisească adevărul despre tot ce se petrecuse în această lume întoarsă pe dos. cineva a împins afară de pe banda de producţie unul din aparatele care erau gata . întretimp patronul s-a răzgândit şi n-a mai continuat să producă patefoane. cutia lor era din lemn lustruit. Într-o zi. aşa că în fiecare zi pe banda rulantă erau pachetate şi expediate zeci de patefoane. *NOTA. pentru că băiatul dorea să fie foarte sigur că i-a spus absolut tot ce avea de spus. care aveau gravate pe ele mii de şănţuleţe circulare şi care puteau fi ascultate numai cu nişte aparate numite patefoane. speciale. A stat acolo foarte multă vreme. Erau foarte frumoase. Într-o zi. patefonul a rămas într-un colţ. într-un orăşel exista o întreprindere care fabrica asemenea aparate.băieţelul. Câteodată. de atâta vreme se simţea înfricoşat. părinţii îi mai întrebau ce s-a întâmpiat cu el că noaptea visa urât şi pingea. încât pe de o parte îi era. să nu-i mai poată întoarce lumea cu susul în jos. dar pentru că ei nu discutau niciodată despre asta. din plastic. apoi alta şi alta. iar el ştia foarte bine acest lucra. ace sensibile care treceau peste şănţuleţele plăcilor reproducând astfel muzica înregistrată pe ele. femeia 1-a mângâiat pe creştet şi i-a promis că-1 va ajuta. Băieţelului îi era însă tare frică să le spună. Povestea patefonului (povestea nr. mai ales despre ceea ce-1 speriase. n-a mai fost verificat dacă funcţionează şi n-a mai fost expediat nicăieri deşi era d&bună calitate şi lustruit frumos. Apoi a spus că-1 va ajuta aşa încât lumea lui să nu se mai întoarcă niciodată cu susul în jos. dar totodată se simţea foarte bine să vorbească despre asta cu femeia. 43) Pe vremea când muzica mai era înregistrată pe plăci negre. Discuţia lor a durat multă vreme. eroina va fi neapărat o fetiţă. au descoperit clădirea unde era fabrica şi au găsit că era numai bună să-şi petreacă timpul şi să se joace pe-acolo. Fabrica a rămas părăsită. Lui îi era cam frică să-i vorbească. astfel încât în mod sigur nimeni. Bietul băieţel. frică. Oamenii le cumpărau şi se bucurau de ele'pentru că puteau asculta plăci cu muzica cea mai frumoasă.dădeau seama că lumea este întoarsă cu susul în jos. până ce băieţelului nu i-a mai fost frică absolut deloc. Producţia mergea foarte bine. Nimeni nu şi-a mai adus aminte vreodată de patefonul rămas într-un ungher. din nebăgare de seamă. Femeia aceea drăguţă l-a ajutat să fie mai încrezător în el însuşi. Băieţelul a fost sigur că se vindecase. Când au terminat de povestit.

dar băieţii şi fetele acelea aveau o singură placa de patefon. Aveau foarte multe placi. Ei bănuiau că micul patefon nu dorea . Bietul aparat credea că n-o să mai ştie cânta altceva niciodată.tot felul'de melodii. noii proprietari s-au cam supărat. s-au repezit la el şi în loc să se poarte frumos cu un aparat aşa de lustruit şi bine făcut. aşa că habar n-avea ce plăci eu muzică deosebită existau şi s-ar fi putut asculta:cu ajutorul lui." Micul patefon era de-a dreptul uimit. însă pe de altă parte. clădirea unde fusese fabrica. cu care i-a lustruit pe dinafară până 1-a 'făcut să strălucească şi i-a spus blând: 'Tu eşti de părere că îţi este imposibil să încetezi cu muzica asta pe care o tot repeţi. Noii proprietari. Când noii proprietari au făcut curăţenie. Specialistul a continuat: "Placa este 69 ." Vezi? Poate fi scoasă din mecanismul tău interior. cu care ascultă melodii pline de nuanţe variate. era cea pe care băieţii şi fetele care abuzaseră de el l-au tot pus iar şi iar sa o repete. Ai socotit că este fixată în tine. să facă asta.nici el. şi făcuse lucruri pe care patefoanele nu le fac de obicei: a ţiuit. a gemut şi a cântat dat la maximum mereu acelaşi lucra. Nu ştia ce mult se bucură oamenii când au un aparat bun. Micul patefon era şi el nemulţumit. aşa că a spus. . ori o să comande un patefon nou. dar de fapt nu este absolut deloc. vedeau că nu era în stare să se oprească. a fost vândută. s-au apucat să-i trântească pe jos. Dar micul patefon „era pus să cânte aceeaşi unică placă şi nimic altceva. de calitate bună. Singura placă pe care micul patefon o ştia. pe care au pus-o în aparat şi pe care o ascultau iar şi iar. i-a vizitat un specialist care se pricepea la patefoane. L-au luat acasă şi l-au şters de mizerie. pentru că le plăcea foarte mult muzica bună şi simţeau nevoia să se bucure de aşa ceva. a deschis capacul interior şi a scos . Specialistul era foarte priceput. Erau tot mai nemulţumiţi de micul patefon care ştia o singură placă. însă bietul patefon. Este cu totul separată de tine şi nu are legătură cu tine absolut deloc. a fost imposibil.Bineînţeles că au zărit patefonul uitat. Cred că am să-l pot ajuta". dar din păcate. Nu ştia decât una şi aceeaşi placă pe care o tot repeta.. Când noii lui proprietari au încercat să-l pună să cinte diferite plăci. Patefonul nu era experimentat deloc. habar nu avea cum să se poarte altfel. au găsit micul patefon care era suprafolosit. N-a ajuns să înveţe şi să cunoască valoarea unei muzici delicate.el însuşi ştiind să cânte. "Lăsaţi-mă singur acum cu patefonul cel mic. Intr-o zi. Mai întâi a scos din trasa lui un ulei foarte fin. să-1 zgârie şi să-1 lovească." Zicând acestea. Au spus că ori învaţă să cânte şi alte plăci. fusese singur atâta timp. i~au spus despre problema pe care o aveau cu micul lor patefon care ştia o singură placă şi o zdăngănea ia nesfârşit. De necrezut. mereu alta şi alta. care îi bucură pe adulţi. Pierzându-şi răbdarea. Placa aceea folosită atâta timp rămăsese prinsă în mecanismul lui sub capacul interior. fără încetare. Într-o zi.afară placa. Insă trebuie să-ţi dai seama că acea placă nu este o parte din tine însuţi.

complet separată de mecanismul tău şi poate fi îndepărtată din tine. profesorii lui. Bineînţeles că era cât se poate de ciudat ca un copil să fie lipit. au dat o adevărată petrecere. Rudeniile. Copilul * lipit (povestea nr. Cu timpul însă. Acesta a găsit însă câteva plăci frumoase şi variate pe care le-a aşezat una după alta pe platoul rotitor al patefonului. Aşa de furios era. pe care acum. în timpul căreia micul patefon a putut reproduce pentru musafiri o mulţime de plăci cu muzică frumoasă de toate felurile. 44) Se spune că odată. din cauză ca una-două se enerva devenea violent. Pentru că până atunci nu reuşise să capete o adevărată experienţă cu feluri variate de muzică. au încercat de mai multe ori şă stea de vorbă cu el într-un fel cât mai apropiat. Chiar dorea să încerce cât mai multe feluri de muzică. Acum muzica redată de patefon era cu adevărat. patefonul cel mic a vrut imediat:" Da. o înlătur cu totul". pentru că era deştept. aşa cum trebuia. Muzicianul a adăugat: "Ca să fim siguri că nu vei mai repeta niciodată această placă. acest efort să se schimbe. s-a născut un -copil foarte frumos şi reuşit. explozii şi ucideri . el nu mai putea să crească şi să se dezvolte. Pentru a-1 răsplăti că făcuse. prietenii toţi l-au vizitat acolo unde se afla.gânduri care îi treceau prin minte numai pentru că era lipit. nu-i stătea capul decât la puşti. o fi fost un fel de clei invizibil în care copilul călcase şi se lipise. micul patefon era foarte fericit descoperindu-şi talentul de a reproduce tot felul de plăci muzicale. chiar te rog! Am tot sperat să găsesc pe cineva să mă ajute". probabil că s-a întâmplat ceva copilului. că din lipsă de ocupaţie. Din această cauză.frumoasă. Braţul cu un ac fin şi sensibil a început să alerge prin şănţuleţele care scoteau sunetele din fiecare placă. îi era aşa de uşor să o cânte. Micul patefon a găsit în el însuşi puterea de a se bucura de sunete mereu noi de tonalităţi şi armonii variate". pentru că dintr-o dată s-a lipit. Nu putea face aproape nimic. Bietul patefon fusese suprafolosit când a ajuns să-l repare specialistul. despre care se credea că va avea un viitor deosebit în viaţă. au topit-o şi au distrus pentru totdeauna melodia aceea nesuferită. Flăcările au înhăţat-o imediat. Zicând acestea a luat placa şi a aruncat-o în foc. Asta îl înfuria destul de tare. Unii siceau să fie pe podeaua casei unde locuia. Cu timpul copilul şi-a dat oarecum seama că mânia lui violentă nu-1 ducea la 70 . însă era o treabă foarte grea sa-i vorbeşti. da. Ţi-ar place să te scap de ea?" Când a auzit acest lucra. Acele lui se saturaseră să fie purtate iar şi iar peste placa cea veche. Pentru copil era foarte neplăcut să fie lipit. agresiv pentru că era lipit cu acel clei invizibil. Se credea chiar că atunci când va fi mare va fi cei mai deştept om din acea ţară. Noii lui proprietari erau bucuroşi de asemenea că micul patefon s-a însănătoşit şi s-a reparat singur.

De asemenea nu mai era deloc agresiv şi violent. copilul a încetat să mai fie mânios. A picurat cu grijă peste lipici. se gândea numai cum să se poarte mai amabil. 45) În coliba de vară a pădurarului trăia foarte comod o familie de pisici: pisica mamă. aşa că ar fi fost mai bine să se gândească la o posibilitate de a se dezlipi. i-a strâns pe toţi împreună şi le-a promis că-1 va răsplăti peste aşteptări pe cel care îl va dezlipi. " Nu este nevoie să plăteşti pe cineva ca să te dezlipească. toţi membrii familiei pisiceşti erau mai totdeaona fericiţi. Coliba pădurarului se afla aproape de o pădure deasă. pe care l-a pătat cu suc de roşii ca să pară sânge şi l-a sfâşiat în bucăţi. iar oamenii îl numeau cu drag "Preşedintele cei înţelept". * NOTĂ: Copilul din poveste va fi fată sau băiat. putea să crească. a făcut o vrajă astfel încât supărarea a trecut. să mai fie certuri şi neînţelegeri. că acum avea foarte multe de făcut. De când locuiau acolo. s-a tot gândit la ceea ce a auzit despre el. Odată după o asemenea ceartă. aşa ca în orice familie. După ce s-a dezlipit. De aceea. lăsând după el fâşiile pătate ca un fel de urmă care ducea spre pădure. Insă o mică zmă aurie. iar ei au primit secretul fericirii. care avea grijă de ei. deşi. Din mulţimea aceea de oameni înţelepţi s-a auzit un glas care i~a spus încet. După ce s-a dezlipit. după cum cere situaţia. mai respectuos faţă de cei din jur şi cum să-şi folosească inteligenţa spre binele tuturor. să se dezvolte şi să facă în viaţă ceea ce dorea. 71 . a devenit preşedintele ţării sale. motanul tată şi copiii lor pisoii. a luat legătura cu cei mai înţelepţi oameni din acea ţară. Pisoiul * Pul care a fugit ie acasă (povestea nr. explozii sau omoruri au dispărut ca prin minune. Când a crescut. era dezlipit. devenind cel mai inteligent om din ţară. despre puşti. pentru că eşti cea mai inteligentă fiinţă din această ţară. Ai destulă minte ca s-o faci singur. Dar Pufi voia cu încăpăţânare să afle dacă familia lui îl iubeşte cu adevărat. pentru. El se gândea: "Nu cred că există o zîriă aurie şi nu cred nici că familia mea mă iubeşte cu adevărat. se întâmpla câteodată." Copilul s-a gândit. observând cu uimire că acesta se dizolvă văzând cu ochii! în sfârşit se simţea din nou liber. pisoiul a luat un tricou de-al lui. Toate gmdurile lui războinice. Aşa că pe înserate. s-a dezvoltat exact aşa cum pre-văzuseră ceilalţi. aşa că în sîîrşit s-a hotărât să facă rost de nişte substanţe chimice speciale cumpărate de la magazin. Apoi a plecat spre marginea pădurii. fiecare membru ai familiei a simţit că ceilalţi nu-1 mai iubesc deloc. Într-o zi. pisoiaşul Pufi era cam morocănos.nimic bun. A crescut. Se ştie că tuturor pisoilor le este frică de pericolele care i-ar putea pândi în pădure. O să mă prefăcea m-am pierdut în pădure". O să-i pun la încercare ca să văd care este realitatea.

titlul ei va fi -"Pisicuţa Pufi care a fugit de masa') iar eroina va fi o pisicuţa. a tot aşteptat. Eu am vrut doar să-i pun la încercare. * NOTĂ: Dacă povestea este spusă unei fetiţe. pentru că familia ta a uitat secretul fericirii". vai! Oare eu pentru ce am crezut că familia mea nu mă iubeşte? De ce am zis că nu există nici o zână mică şi aurie care a dăruit familiei mele secretul fericirii? Dacă aveam mai multă încredere şi mai multă minte. ca să-l înapoiezi familiei tale. nu se poate! a. a observat cât de frumos străluceau toate. Avea la el secretul fericirii şi convingerea că nu va mai fi nevoie niciodată să pună la încercare dacă cei din familia lui îl iubesc sau nu. până ce a obosit şi a adormit. "Vai. Pisoiul a .Pisoiaşul." a spus cu blândeţe zâna cea mică şi aurie. a tot crescut şi nu era altceva decât zâna aurie. Familia ta a găsit tricoul tău sfîşiat şi a crezut că te-a răpit şi te-a mâncat vreo fiară sălbatică din pădure. A aşteptat. Şi ce să vezi? Chiar în dimineaţa următoare. Când s-a trezit.. ca să văd dacă într-adevăr mă iubesc! N-am vrut să le fac rău şi să-i întristez aşa de tare! Acum ce pot eu să mai fac?" "O să-ţi dau eu secretul fericirii.poate câteva minute. Chiar şi pădurarul trecând odată pe la coliba lui. strigat pisoiaşul." Pufi a urmărit lumina răspândită de zâna aurie pe calea spre coliba pădurarului. s-a pitit într-o ascunzătoare la marginea pădurii de unde urmărea ce se va petrece când familia va observa tricoul lui sfâşiat. Pufi s-a întristat şi aşa speriat cum era. întâmplat?" Mica zână aurie a răspuns. "O. sau poate câteva zile . florile şi toate verdeţuiile din jurai casei creşteau pline de prospeţime şi frumuseţe. iarba. Aşa demult au plâns. "Vei vedea că n-o să mai doreşti să pui la încercare dragostea pe care o au faţă de tine". încât sarea din lacrimile lor a omorât toate plantele din jurul colibei. Şi-a dat pe deplin seama că dragostea nu era ceva de pus la încercare. a început să plângă încetişor şi. Ea a păşit lângă Pufi zicându-i: "Dacă eşti gata. A trecut multă vreme de când nu i-ai mai văzut pe ai tăi. Altele nici nu au mai putut creşte. foarte aproape de el a început să clipească o luminiţă aurie care a crescut. Familia pisicilor era din nou o familie fericită. Când era destul de aproape.dar auzea în jurul său tot felul de zgomote ciudate şi înspăimântătoare. pentru că era un sentiment adevărat. o să-ţi luminez calea înapoi până acasă. 72 . Pufi s-a orit deodată strigând: "S-a întâmplat ceva ciudat! Iarba şi florile din jurul colibei.să se văicărească. s-a uscat! Uite! Ghiar şi zarzavaturile din gradină nu mai sunt! Ce s-o fi.devenit tot mai deştept pe zi ce trecea. nu-şi dădea seama cât dormise . nu eram aici acum!" Deodată..unde locuiam noi. pisoiaşul a zbughit-e într-un suflet spre coliba pădurarului unde locuia familia sa. Îndată ce a aflat secretul.

Bineînţeles că i-au ales numele cel mai potrivit. Trecea destul de mult timp până să poală fi văzute clar de pe pămtot. la o anumită vârstă steluţele se transformau în fetiţe sau băieţi. Despre această Culegătoare de stele au aflat şi nişte părinţi. pe care au început să o îngrijrască cu cea mai mare dragoste. se hotărau să le lanseze spre cer. Steluţele creşteau uimitor de repede şi. din păcate le acopereau norii şi steluţele nu mai aveau putere să licărească pentru că nu le mai puteau zări pe femeile care Ie născuseră şi nu mai aveau chef să se joace. 46) A fost odată o planetă care nu era la fel cu celelalte. fără nici o ţintă. care avea puteri deosebite. se jucau cu ea. dar n-au reuşit niciodată. împreună cu Culegâtoarea care a făcut vraja doar de ea ştiută. însă. cu ochi mari. se mtâmpla ca unele femei care năşteau steluţele să nu se poată ocupa de ele şi atunci. dar nu atât de repede. aşa cum nasc toate femeile. Adesea. Avea o baghetă fermecată. şi anume că celelalte 73 . o îmbrăcau. Era o planetă cu total şi cu totul deosebită pe care. Bineînţeles că părinţii care o rugaseră pe Culegătoare să le-o aducă i-au devenit părinţi. Uneori. pentru că pe ea trăiau foarte multe femei. noaptea.se petreceau asemenea minuni. s-a rostogolit în poala Culegătoarei şi s-a prefăcut într-o fetiţă minunată. Nu se poate exprima în cuvinte bucuria pe care o simţeau Basme terapeutice pentru copii şi părinţi văzând fetiţa. de parcă ar fi născut-o chiar ei. o sărutau. Unele femei doreau să păstreze steluţele ca să le îngrijească şi să se ocupe de ele. ca să poată străluci din nou. îi spuneau poveşti. Aşa că aşteptau foarte triste până cîod norii treceau. O ţineau în braţe. Ea ştia cum să aducă de pe cer steluţele şi cum să le transforme în copii adevăraţi. Pe acea plenatâ trăia şi o Culegătoare de stele. adică se purtau cum nu se poate mai frumos. cu steluţe fermecate (povestea nr. au căutat-o pe Culegătoare şi i-au spus dorinţa lor. o mângâiau. au ales de pe cer o steluţă care licărea singură şi tristă. ci steluţe. căuta spre bolta cerească şi după ce îşi alegea din ochi o steluţă. Toate ar fi fost bune şi frumoase. nu se ştie cum aurne. unde steluţele rămîheau agăţate şi se jucau şi străluceau în fiecare seară. ca şi cele de pe pămmt. se ducea într-un anumit loc de pe cîmp. îndată ce a rostot vraja. Culegâtoarea de stele a zâmbit cu blândeţe şi înţelegere. Alt lucru cu totul deosebit pe acea planetă era că femeile nu năşteau copii. nu ajungeau niciodată să se trensfomie în fete sau femei. Steluţele de pe cer creşteau şi ele. Când fetiţa a crescut destul de mare au dus-o la şcoală. care doriseră foarte mult să aibă şi ei o fetiţă.Poveste neterminata. rostea o vrajă secretă şi reuşea s-o facă pe steluţă să-i cadă în poală şi să se transforme imediat în fetiţă sau băieţei. clnd ploua. ca să nu le ţină degeaba pe iîngă casă. Intr-o zi. în plus. dacă la şcoală fetiţa nu ar fi simţit ceva tare neplăcut. iar când creşteau mari începeau să se depărteze de planeta pe care se născuseră şi colindau prin univers. o hrăneau.. S-au dus pe cîmp şi acolo. steluţa hop!.

pierderea unei persoane iubite sau a unei situaţii plăcute. Este prima ta hăinuţă care îmi aminteşte de vremea când erai bebeluş şi ai venit prima oară. de parcă era din aur. eu am ragat-o pe vestita Culegătoare de steie să caute pentru mine o steluţă care să devină copilul meu. Ea se simţea în siguranţă lingă mama ei. într-o zi. astfel încât să rămâi acolo agăţată într-un loc cât mai potrivit şi îndepărtat. dar pentru că nu era cel mai potrivit moment din viaţa ei s-a hotărât ca. acum. la mine. Căldura care o pătrundea îi dade atâta încredere. Conştientizarea acestei stări creşte capacitatea de autocontrol. tendinţa la izolare.atîţia ani.. simţind cum o pătrunde o căldură plăcută mângâietoare venită din corpul ei. Iată scutecul aurit în care Cuiegătoarea de stele te-a adus la mine demult. într-o zi când mămica ei tocmai făcea o prăjitură foarte gustoasă fetiţa s-a apropiat de ea şi a întrebat-o cum a venit ea pe lume. Auzind aceste vorbe fetiţa s-a întristat pentru că nu ştia ce să mai creadă.fetiţe o cam ocoleau. Eu şi tăticul tău suntem foarte raîndri de tine şi credem că nimeni în lume' nu este mai fericit ca noi şi nu te iubeşte aşa de tare. şi a spus: „Demult s-a întâmplat ca o femeie de pe planeta noastră să te nască. Fetiţa şi-adat seama că ele două sunt cu adevărat mamă şi fiică. Ziceau că fetiţa nu era ia fel cu celelate care fuseseră născute şi crescute de mămici. temele generale mai frecvente şi basmele în care apar. Dar într-o zi s-a hotărât totuşi să o întrebe pe mama ei şi să afle adevărul. Apoi ai crescut.(1) B... Povesteau că fetite a fost adusă pe această lume de Cuiegătoarea de stele şi că mămica ei care o iubea atât de mult nu era mama ei adevărată. pentru că acum tu exişti pentru noi şi noi pentru tine. Din. timiditatea scad siguranţa de sine şi afectează randamentul şcolar. Iar povestea noastră nu se va termina niciodată". Noi suntem împreună de atâta timp. nu se jucau cu ea şi şuşoteau între ele tot felul de secrete. stâraeste uneori sentimente de vinovăţie." Fetiţa a îmbrăţişat-o şi a strâns-o'tare pe mama ei. care-i făcea fel de fel de bucurii şi surprize plăcute. cu adevărat fericite şi i-a spus mamei: „Ştii ce eşti tu pentru mine? Eşti planeta mea. NOTĂ: Dacă povestea este spusă unui băiat Steluţa va deveni Satelit şi se va numi: Poveste neterminată cu sateliţi.. A scos dintr-o cutie frumoasă un scutec mic şi foarte strălucitor. pentru că doream. să te urce pe un norişor care să te ducă spre cer. Te-a ales pe tine pentru că erai aşa drăguţă şi mititică încât meritai să fii cea aleasă. iar în text vom înlocui cuvântul fetită cu băiat. din toată inima să strîhg în braţe şi eu un copilaş al meu. Anexa 1 Prezentăm situaţiile. Zis şi Scut. aşa că nu o interesa despre ce vorbeau ceilalţi copii. la inactivitate (2.3. am trecut prin tot felul de întâmplări.4) 74 . Un eveniment traumatizant. A. te-ai făcut frumoasă şi pricepută. deşi erai o steîuţă-bebeluş ia fel ca toate celelalte. ele se deduce uşor fiecare mesaj terapeutic. şi nu neam despărţit niciodată. Mama a fost foarte mirată de o asemenea întrebare. Emotivitatea.

izolare. fuge de acasă (45).(8. de a nu fi iubit de nimeni. este de fapt ceea ce se petrece în sufletul său: anxietatea. 17. dar care merită să fie prevenit.es în cazul divorţului (21. de bulversare a echilibrului adaptativ sunt potrivte basmele 41 şi 42. este neprietenos şi agresiv (22. 32. Apare o relaţie patologică a cărei întrerupere cât mai timpurie permite copilu lui o dezvoltare normală în continuare (5. sentimentul permanent de nereuşită.39). de stabilire a relaţiilor interpersonaie se datore ază de cele mai multe ori incapacităţii. dificultăţi în relaţiile interpersonaie.16. 22. Gânduri şi manifestări comportamentale obsesive le pot însoţi. mai al. monoton la copil. 35). Severitatea. (19. nu-i încurajează independenţa. general acceptabile 75 . nemulţumire. Basmele din această categorie sunt utile celor mai mulţi copii. este hiperemotiv (33). inabilităţii de exprimare şi de comunicare cu cei din jur. frică. subiectivitatea.30. fortificând eul copilului traumatizat (13. 9.31. prelungită a relaţiei de supraprotecţie parentală determină ia copil: modificarea imaginii. Basme cu care se poate începe sau termina lista de poveşti istorisite într-o şedinţă sunt 25 şi 40. Copilul instabil cu un autocontrol slab este o problemă pentru educator. Relaţia cu părintele poate fi marcată de violenţă din partea acestuia. devine trist şi tinde să se subaprecieze (19. care nu se poate apăra uneori decât abandonînd cu totul relaţia.42.23. K.10. 7. 22. I. tristeţe. L. F. 34). Dificultăţile de adaptare sunt create uneori chiar de mediul familial. devine un perfecţionist (32). 27.37) E. M. Fixarea exagerată. îl infantilizează limitlhdu-i libertatea. Dificultăţile de acomodare.36.34. de sine. sau a incompetenţei părinţilor în rolul lor de educatori (36). autosubaprecierea şi imposibilitatea de a se proiecta în viitor. emotivitate. autoevaluare deficitară. pe copil Adesea trebuie să le atenuăm efectele în ciuda ignoranţei noastre. Nu totdeauna cunoaştem direct evenimentele care îl traumatizează. fl depreciază.18. 6. Abuzul fizic sau sexual constituie un eveniment traumatizant mai puţin frecvent. 12) D. 39. 23. îhtirzie în dezvoltare (44). ffl constringe. H.43). pierde dorinţa de a mai comunica. reţinut.22.(28. 31.30.21. nesiguranţă. Copilul trebuie să înveţe un model de reacţie prin care să se protejeze în eventualitatea unei asemenea situaţii (11) să iasă din ea (26).45). G. La părinte dorinţa de a domina şi a controla copilul creşte odată cu vârsta lui. nesigur de capacităţile copilului pe care nu le recunoaşte.38). constrângerile. Comportamentul sexual nepotrivit cu vârsta poate să apară ca o consecinţă a influenţelor sociale nefaste. chiar dacă adevărata problemă. inflexibilitatea părintelui conduc la un comportament descurajat. în situaţii de criză. Părintele ramâne îngrijorat.14. îi crează un disconfort şi un conflict motivaţional de apropiere-respingere.15. să aibă curajul să comunice cu cei din jur (29). Ele exprimă valori umane pozitive.C. Un copil dezamăgit de insuccesele sale. sau preluînd modelul de agresivitate al părintelui .

1001 DE NOPŢI. Cum se hrăneşte un rechin 9.BASMELE POPOARELOR ASIEI. . MÎDEASTERN STORIES AS TOOLS IN PSYCHOTHERAPY. Adevăratele bijuterii ale prinţesei 3 3 4 7 10 12 15 17 19 21 22 24 27 28 30 32 33 34 36 38 40 42 44 76 . BASME TURCO-TĂTARE. Bucureşti. Puiul de cerb şi anotimpurile 3. pentru . Gemenii siamezi 7. Univers. Gândacii invizibili 2. ŞEZĂTORI ARABE. Iepuraşul care avea bube 17. Ed. Povestea unui băiat care era foarte urât 15. Tineretului. Al-Hariri. 1981 2.literatură.Y. (traducere).DavisNancy. Maimuţa care se credea copac 6. Plăntuţa cea perseverentă 14. Poarta de fier 4. N. 1963 3. O lumină mai ciudată 18. Prinţul şi mama sa.TREI NEADEVĂRURI CU CÂTE PATRUZECI DE MINCIUNI FIECARE. . Brăduţul ars 16. Mariland 1988 4..Nossrat Paseschkian. 1963 5. Păţania iepurelui Fliti cu leul cel fioros 11. Ed.ANEXA BIBLIOGRAFICĂ l. Păpuşa Loreia 10. Brotăcelul şi cutremurul de pământ 5. 1982 7. Ed. Bucureşti. Bucureşti. Vantage Press. BASME ARABE ISTORISITE DE EUSEBIU CAMILAR.Ed Univers. regina 8. Viţelul şi pietrele de rîu 13.'Tineretului. Ed. Cuprins Cuvânt înainte Cum trebuie înţeles basmul cu mesaj terapeutic Cum se utilizează basmul cu mesaj terapeutic Recomandări pentru părioţii cae doresc să folosească Basmul cu mesaj terapeutic Basme 1.HALIMA SI ALTE CĂRŢI POPULARE. 1961 6. 1970.Al-Hamadfaani. lepurica Richi învaţă să spună „NU" 12. THE MERCHANT AND THE PARROT. THERAPEUTIC STORIES TO HEAL ABUSED CHIL-DREN.

39. 44. 38. 36. 26. 27. 22. 45. 35. 23. 37.19. 20. 28. 48. 42. 46. Extraterestrul Balaurul din întuneric Băiatul înconjurat de un zid Ieşirea ia lumină Soldăţelul ele jucărie Fetiţa care na putea să se vadă în oglindă Lacu! cel mic .Fluturele din plasa păianjenului Fetiţa care a învăţat să coloreze Iepuraşul care îi imite pe tăticul lui Tobi şi bandajul nevăzut Băiatul şi furtuna vijelioasă Balaurii din sertare Vulcanul şi Insula Băiatul care avea o scoică Fiul de boier care a rămas fără «in cămin Cum a învăţat arkelul să mormăie ea un ursuleţ Prinţul ele care a rîs un şoricel Ursul îmblîiîzît Fapta unul meşter priceput Sculptorii şi războiul 0 lume întoarsă cu josul în sus Povestea patefonului Copilul lipit Pisoiul Pufi care a fugit de acasă Poveste neterminată eu steluţe fermecate Anexa 1 Anexa bibliografică 46 48 50 52 54 56 59 60 62 64 65 68 70 76 78 80 82 84 87 89 91 93 95 97 99 101 102 77 . 41. 34. 24. 29. 31. 47. 25. 43. 30. 40. 21.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful