You are on page 1of 3

Constantin (Costache) Negruzzi

Constantin (Costache) Negruzzi (1808, satul Hermeziu, judeţul Iaşi – 24
august 1868) a fost un om politic şi scriitor român din perioada paşoptistă.

Născut în Trifeştii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropiera Prutului, lângă
Iaşi, este fiul lui Dinu Negruzzi, de origine răzăşească, ajuns boiernaş în
rang de paharnic, şi al Sofiei Hermeziu. Şi-a început învăţătura în greaca
cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iaşi, iar româneşte
învăţă singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuşi mărturiseşte
într-un articol intitulat Cum am învăţat româneşte, foarte interesant pentru
detaliile pe care le dă asupra metodelor întrebuinţate de profesorii din acea
vreme.

Izbucnind revoluţia din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chişinău
face cunoştinţă cu poetul rus Puşkin, care-i deşteaptă gustul pentru
literatură şi cu un emigrant francez de la care ia lecţii de limba şi literatura
franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări literare:
Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.

Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viaţa
politică, cum făceau toţi fiii de boieri pe atunci.

În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire,
Prostia Elenei de Marmontel), şi câteva nuvele, care făcură mult efect.
Îndemnat de scrierile patrioţilor de peste munţi, studie istoria şi dădu la
lumină Aprodul Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului
şi boierilor din timpul său.

Ales, în 1837, deputat de Iaşi în Obşteasca obişnuită adunare, instituită de
Regulamentul Organic, apoi ca funcţionar superior, şi ca director al
teatrului (alături de Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri), se arată

nuvele în care intriga e bine condusă şi plină de interes. În 1840 este ales primar al oraşului Iaşi. reintrând numai mai târziu ca judecător. Cea mai însemnată lucrare în versuri e Aprodul Purice. botezate cu titlul general de Păcatele tinereţelor (1857). Dintre cele mai reuşite cităm Uriaşul. În prima intră Amintirile din juneţe. din ruseşte. ca director al departamentului finanţelor. Negruzzi a scris şi poezii originale. . Negruzzi nu ia parte la mişcarea din 1848 şi mult timp rămâne retras din afacerile statului. O altă traducere importantă este a satirelor lui Antioh Cantemir. de exemplu Zoe (1829) şi O alergare de cai (1840). tonul epic e păstrat câtva. Tot în această grupă intră şi povestea Toderică. făcută împreună cu Alexandru Donici. Spiridon. jucătorul de cărţi (1844). Fiziologia provinţialului reprezintă poate cea mai bună fiziologie scrisă în limba română.pătruns de idei liberale şi doritor de progres. imitată cu destulă libertate după Federico de Prosper Mérimée. Apoi întreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo. Negruzzi debutează cu traducerea poeziei Şalul negru după Alexandr Puşkin. mai ales în timpul când scria Negruzzi (ex. dar interesul şi calităţile poetice scad de la un moment şi de aci încolo este numai o cronică rimată. Pasul de arme al Regelui Ioan) şi pentru că multe din ele exprimă foarte bine ideea autorului într-o românească curată. pentru că a căutat să întrebuinţeze un vers analog cu al poetului francez. dar acestea nu sunt partea cea mai strălucită din opera lui. ca membru în Divanul domnesc (1857) şi apoi. iar limba e românească şi cu expresiuni nimerite. ca deputat şi ca epitrop la Sf. Începutul e pastoral. lucrare meritorie. sub domnia lui Cuza. Operele în proză sunt împărţite în trei grupe. câteva povestiri. din care unele cu caracter personal. vers greu de făcut în româneşte.

de care nu se poate lipsi cel care voieşte să cunoască viaţa socială şi culturală a epocii dintre 1838-39. în care îşi propune să ridiculizeze pe purişti şi neologişti. potrivit cu genul acesta chiar când tratează chestiuni serioase şi tratează şi asemenea chestiuni cum sunt cele privitoare la ortografie şi la limbă. Negruzzi ia parte la discuţiile cu Ion Heliade Rădulescu şi cu ardelenii şi înfăţişează. În unele se găsesc observări critice şi satirice asupra obiceiurilor societăţii. A treia grupă din scrierile lui Negruzzi o formează Scrisorile. Scrisorile acestea sunt un bogat izvor de informaţii de tot felul.Dintre fragmentele care alcătuiesc grupa a doua. punctul de vedere cel mai cuminte. peste 30 de bucăţi. cea mai însemnată lucrare este Alexandru Lăpuşneanul. în alte notiţe despre diferiţi scriitori (Scavin. Tonul este în genere glumeţ. Se stinge din viaţă la 24 august 1868. una din nuvelele de referinţă ale literaturii române. chiar din primii ani ai acestei lupte. publicată în Dacia Literară în 1840. Alexandru Donici). şi este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeştii Vechi. Scrisorile au fost publicate antum în volumul Negru pe alb. Pentru aceasta a tradus din franceză şi a scris şi lucrări originale . în alte amintiri personale sau povestiri din istoria ţării. dar cu pasaje satirice hazlii: Cârlanii. . Negruzzi s-a ocupat şi de teatru.slabe ca întocmire dramatică. Ştim că a fost unul din cei care au pornit mişcarea din 1840. vodevil într-un act (1857) şi Muza de la Burdujeni (1850).