You are on page 1of 10

Alergii la praf

Alergia la praful de casă s-a studiat cu atenţie în ultima sută de ani. Ulterior, s-au
comercializat extracte de praf de casa care erau însă foarte diferite ca și compoziție.
Astfel s-au descoperit insecte microscopice care măsoară între 200 și 600 microni , care
posedă 4 perechi de picioare și sunt în medie 2000 acarieni per gramul de praf de casă.
Acestea se înmulțesc rapid într-o atmosferă cu peste 50% umiditate și temperatură
peste 25 grade.

Inflamația alergică a mucoaselor umane este determinată de fapt de particule mult mai
mici generate de acești acarieni, de 10-35 microni, care pot fi respirabile și ajung facil la
nivelul celulelor raspunzatoare de declanșarea inflamației alergice.
Cele mai frecvente simptome includ:
 strănutul,
 mâncărimea nazală,
 secrețiile nazale apoase, uneori și mucoase, uneori și posterioare, faringiene,
 obstrucția nazală,
 mâncărime palatină,
Simptome de conjunctivita
 lăcrimare,
 mâncărime oculară,
 ochii roșii ,
 pleoape inflamate

Diagnosticul de alergie la praf

 Diagnosticul afectării alergice este astfel nuanțat de catre medicul alergolog pentru fiecare
pacient în funcție de particularități și manifestări, și se pune bazându-se în primul rând pe
o anamneză amănunțită cu descrierea tipului și duratei simptomelor.
 Testarea cutanată prick este o metodă ușoară, realizată actual cu lantete din plastic, de
unică folosință, atraumatice, fiind tolerată foarte bine chiar și de copiii sub 1 an.

Tratamentul pentru alergie la praf

 În primul rând se va încerca evitarea mediilor care declanșează simptomele, în măsura


posibilităților, sau reducerea concentrației de acarieni în aceste medii printr-o serie de
măsuri specifice detaliate amănunțit de medicul alergolog.
 Dacă simptomele sunt persistente sau severe, deranjează activitățile zilnice, sau reapar
mereu la oprirea tratamentului simptomatic, modificările mediului nu sunt suficiente sau
sunt greu de realizat, atunci se adaugă opțiunea tratamentului de „desensibilizare”
specifică la acel alergen. De reținut că este un tratament particular, având efecte
imunologice, pentru unele persoane cu contraindicații chiar periculoase, este însă singurul
tratament dovedit după ani de studii a influențat net favorabil evoluția pe termen lung a
afectțunilor alergice de tipul celor la acarienii din praful de casă.
 Unele remedii naturaliste sunt:
 Ceaiul de mentă
 este un antiinflamator natural și antibacterian, iar uleiul esențial din frunzele de
mentă este un decongestionant nazal natural


 Mierea
 daca pielea este înroșită și prezintă erupții cutanate de la reacția alergica, este
recomandabil ca miere sa fie aplicată pe zonele cu pricina , iar aceste erupții nu îți
vor lăsa pete pe corp


 Quercitina din fructe și legume proaspete
 reduce inflamațiile și va diminua orice altă reacție alergică ai mai avea

 Oțetul de mere
 reduce secreția de mucus și curăță sistemul limfatic al organismului, pentru a
controla reacțiile alergice

 Ceaiul verde
 Cu plicul de ceai ramas se pote calma pielea în urma erupțiilor alergice (durerea
din sinusuri, strănutatul și inflamația tractului nazal ), pentru că ceaiul verde
reduce umflăturile, mâncărimea și roșeața.

 Aburii

Alergia la polen
Sistemul imunitar al persoanelor ce suferă de această boală, declanșează reacții de
apărare exagerate împotriva polenului, o substanță inofensivă pentru majoritatea
oamenilor. Anticorpii secretați de sistemul imunitar generează o avalanșă de simptome
neplăcute la nivelul nasului, gurii, ochilor.
Manifestări
 Secreții nazale apoase, nas înfundat.
 Strănuturi repetate.


 Furnicături sau mâncărimi la nivelul nasului, ochilor, cerului gurii sau gâtului, uneori
însoțite de senzație de usturime sau durere.

 Ochi înroșiți, umflați și lăcrimoși


  Dureri de cap, oboseală.


La unele persoane simptomele pot fi mai serioase, precum :
 tuse seacă,
 senzație de sufocare,
 dificultăți la respirație
 crize de astm bronșic.
.

Factori de risc
Dacă părinții sau o rudă apropiată suferă de alergie, eczemă sau astm, copilul prezintă
un risc de 40% să fie și el alergic la rândul lui.
La apariția alergiilor contribuie și alți factori:
 poluarea,
 contactul frecvent cu praf,
 fum de țigară
 substanțe chimice iritante,
 virozele respiratorii frecvente în copilărie .

Simptome
 Simptomele supărătoare sunt declanșate de contactul cu alergenul, adică polenul. Se
întâmplă asta din cauză că sistemul imunitar percepe polenul ca pe un dușman și, drept
urmare, secretă anticorpi care luptă cu acest intrus, precum și histamină, substanța care,
produsă în exces în corp, declanșează în doar câteva minute simptomele alergice.
 Intensitatea și numărul simptomelor pot varia de la un an la altul și de la o persoană la
alta. În cazul alergiei la polen simptomele sunt în general mai severe în anotimpul cald,
dimineața și când afară e vânt
 Simptomele debutează în martie-aprilie dacă alergia este provocată de polenul de arbori
timpurii și se întind până la venirea verii dacă alergia este declanșată de polenul de
graminee, sau chiar până în septembrie, începutul lui octombrie dacă alergenul este
polenul de ierburi.

Tratamentul
 Medicamentele ajută doar la ameliorarea simptomelor.
 În cazul în care simptomele persistă ori sunt supărătoare, ar fi bine să te adresezi
medicului de familie sau unui medic alergolog.
 Alergia la polen poate fi diagnosticată cu o simplă analiză medicală, care va evidenția
prezența anticorpilor. Pentru depistarea polenului sau polenurilor la care ești alergică,
medicul alergolog îți poate recomanda să faci anumite teste cutanate.
 În principal, tratamentul se bazează pe
 Decongestionante. Ajută la diminuarea inflamației mucoasei nazale cauzată de
alergie. Este recomandabil să nu se folosească picăturile și vaporizatorul mai
mult de trei zile, căci pot crea dependență. Folosite pe o perioadă îndelungată, în
momentul întreruperii tratamentul, nasul va fi mai înfundat ca la început.


 Antihistaminice. Aceste preparate împiedică eliberarea histaminei, substanța
răspunzătoare de apariția manifestărilor neplăcute ale alergiei. Dacă
decongestionantele nu reușesc să potolească suficient simptomele, se poate
completa cu antihistaminice, care au efect de 24 de ore.


 Corticosteroizi nazali. Sunt preparate antiinflamatoare recomandate în cazul în
care antihistaminicele nu dau rezultate. Aceste medicamente blochează reacția
alergică.


 Desensibilizare. Dacă rinita alergică nu răspunde la tratament și dacă alergenul a
fost identificat (prin teste cutanate specifice), medicul alergolog îți poate propune
ca soluție desensibilizarea. Această metodă presupune injectarea, în doze mici și
crescânde, de alergen purificat, pentru a obișnui sistemul imunitar cu acel alergen.