Cuprins

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Un gand pentru clasa mea Noi cu noi Campionatul de fotbal 2009 Centenar Richard Wurmbrand Emotiile concursurilor Excursie sucevita Amintiri ... Ziua „Portilor Deschise” Pregatirea dinaintea tezelor Perspective Amintiri Doamna diriginta Clasa a VIII-a Edificiu - credinţă, dragoste, speranţă A fost... Anii V-VIII Excursia din clasa a VIII-a Excursia din clasa a V-a Doamna diriginta Descult prin amintiri Pregatirea dinaintea tezelor Prima noastra zi a recunostintei Noi... • Diriginta – un om pentru sufletul nostru

Un gand pentru clasa mea

Privind în urmă, simt cum emoțiile îmi inundă sufletul pentru că voi ați fost primii mei elevi. Când am intrat prima dată la voi la clasă nu mi-am închipuit care va fi planul lui Dumnezeu cu voi si cu mine... eram încă la facultate, alergam mereu ca să ajung la timp la orele cu voi și plecam din nou în grabă pentru a ajunge la timp la cursuri... Terminând clasa a patra, deja simțeam că vă iubesc și că aveți un loc aparte în inima mea. Apoi a venit vestea la care toata școala a răsunat de refuzul meu categoric – vei fi dirigintă la clasa a cincea. Refuzul nu venea din lipsa de dragoste, ci dintr-o cumplită frică. O sumedenie de scuze îmi năvăleau în minte, gândindu-mă la ce mă așteaptă. Întrebările și temerile au avut timp să se domolească peste vară... A venit toamna anului 2006 și am pășit împreună timizi în clasă. Voi erați mici și draguți, iar eu eram profesor debutant, fără experiență, cu o mare pasiune, însă și cu o mare responsabilitate pe umeri. Îmi aduc aminte cu drag de entuziasmul vostru, de veselia și bucuria de a petrece timp împreună, atât la ore, cât și în afara orelor. Dintr-o dată, fără a-mi da seama, vorbeam despre voi cu alți colegi sau cunoștințe și eram întrebată: ”Dar câți copii ai???” Iar eu răspundeam cu naturalețe ”27,” după care veneam cu explicații suplimentare. Anii au trecut și cred că am crescut și ne-am maturizat împreună. Ne-am certat, ne-am împăcat, am râs împreună, am plâns împreună, am mers în excursii, am sărbătorit cu bucurie diverse evenimente, am studiat și am participat la concursuri, ne-am jucat, ne-am rugat și am crescut în cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu din dorința de a-L sluji cu credincioșie și dedicare... am luptat și am biruit, am suferit înfrângerile împreună și ne-am lăsat modelați de Cel care ne este tuturor Tată... Locul pe care voi îl ocupați în inima mea este unul special, unul inundat de lumină, de bucurie, de rugăciuni profunde, de vise mărețe, de credință și dorința de a vă vedea oameni după voia lui Dumnezeu. De fapt, aceasta a fost frica mea inițială și lupta mea de zi cu zi. Am vrut și vreau în continuare să deveniți oameni slujitori ai Creatorului și nu doar căutători de împliniri materiale. Am vrut și vreau să fiți lumini în lume, acasă, la școală, în societatea în care trăim. Cred cu tărie că Dumnezeu ne-a adus până în acest moment... cred că a vegheat asupra formării voastre... cred că mi-a dat harul să vă am elevi... dar mai mult decât elevi, îmi sunteți prieteni și pentru că îmi sunteți prieteni, chiar dacă viața vă va purta pe diferite cărări, prietenia noastră va dănui! Vă iubesc cu o iubire sfântă! Îmi sunteți dragi și am trăit patru ani pentru voi cu pasiune și dedicare! Vă iubesc pentru ca sunteți ce sunteți, pentru ca ați fost aleși pentru a fi parte a vieții mele! Rebeca Alina Lucaci

Competiţia începuse şi atmosfera creată de galeriile claselorera efervescentă. deoarece toată atenţia era îndreptata asupra noatră şi toţi aşteptau să vadă un meci senzaţional. Denumirea a fost pusă din clasele mici. Emoţiile dinaintea meciului au pus elevii pe jar. Toate clasele erau nevoite să se pregătească în zilele următoare. au spart gheaţasi au distrus orice emoţie.În unele pauze. Primele meciuri au fost acelea care. Voi începe cu cea mai veche şi cea mai folosită dintre porecle "Bilutză". este o poreclă menită să caricaturizeze numele meu.Pentru începutul. dar colectivul nostru nu este neschimbat. dar am depaşit timpul pe care l-am avut la dispoziţie. Cel mai important adică finala a rămas să fie jucat a doua zi. Eu am ales să vă povestesc două porecle hazlii ale colectivului nostru. acesta fiind Popa Iosif. pentru ca ea să devină realitate. antrenamente cu multă transpiraţie. După două săptămâni de pregătire. şase ori. Profesorul acceptă ideea şi o pune în practică. Eram mai mici cu o clasă decât seniorii şcolii şi acest lucru ne scădea şansele.Noi cu noi Iată-ne şi la sfârşitul celor patru ani de gimnaziu. la fel de uniţi. "OlariOlariuhuu".. dar despre acestea puteti căpăta informatiichiar de la golegii mei . Am sperat că ne vom încadra în timp cu toate meciurile. menită să caricaturizeze fizicul elevului în cauză . Asa m-au strigat colegii multă vreme. Ar mai fi multe de povestit despre aspectele hazlii ale colectivului nostrum. Întreaga şcoală se pregătise pentru un eveniment care a fost faimos şi acum urma să aibă loc din nou . se putea auzi exclamaţia "Bilăă!" de vreo cinci. El evoluează spre mai bine. .cu propunerea unui elev de a face un campionat de fotbal .. la fel de voioşi. eram convinşi că vom câştiga. clasa mea ne-a crescut entuziasmul şi. iar eu nu m-am supărat. printr-o muncă asiduă. trecând prin multe experienţe plăcute şi mai puţin plăcute. ceea ce l-a facut celebru pe Iosif . Acest meci urma să fie mai tensionat.Nu nu este un cântec. această zi mare a venit şi a rămas în istorie. pentru a face o impresie bună în această competiţie. Campionatul de fotbal 2009 Olariu Sebastian Totul începe . în echipă. pentru că porecla îi făcea sa râdă. cam peste două săptămâni . dar noi.

revenită în ţară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. cel mai important a fost că ne-am distrat. meci rămâne doar un meci. Următoarea parte a meciului am jucat-o mai agresiv. Renunţă la doctrina comunistă. Rămâne. Pentru mine a fost o experienţă care m-a ajutat foarte mult în cunoaşterea acestui om minunat. Evenimentul s-a desfăşurat pe parcursul a două seri şi discuţiile s-au axat pe tema lucrării de misiune şi pe povestirea anilor de suferinţă pe care i-a îndurat Richard Wurmbrand pentru credinţa lui faţã de Dumnezeu. Cu toate că nu am câştigat. deoarece am primit încă un gol. Atunci am înţeles că un. În scurtă vreme. Adolescentul Wurmbrand este atras de mişcarea comunistă şi de promisiunile ei. Cosmin Pelin Centenar Richard Wurmbrand Anul trecut în martie şcoala noastrã a avut privilegiul de a organiza evenimentul care sărbatoarea 100 de ani de la naşterea păstorului Richard Wurmbrand. întrucât vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Pentru început au vorbit Tom Withe . a primit. Richard Wurmbrand a fost mezinul familiei.necinstit” şi aşa am pierdut. Nu după mult timp. alta de la începutul listei da. la întoarcerea clandestină în ţară.. urmînd ca. familia lui se repatriază. la cincisprezece ani. mai dur. mai apoi. Bineînţeles un eveniment de asemenea talie nu era complet fără câţiva oameni de seamã care au jucat un rol important în viaţa acestuia. După ce a urmat studiile politice la Moscova. Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. arestat. şi misiunea de a organiza filiala judeţeană Deva. citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Braşovului. orfan de tată la vârsta de nouă ani... familia Wurmbrand se mută la Istanbul. dar totul a fost în zadar.Vocii Martirilor”. ea fost minunată galera clasei noasre.. preşedintele . iar. unde tatăl lui Richard deschide un cabinet de stomatologie. în perioada de convalescenţă după tuberculoza contractată la Doftana. şi şansele de caştig. sub o altă identitate din partea PCR. însă. Se căsătoreşte în 1936 cu Sabina Oster. să devină pastor luteran. De asemenea. Mihai Wurmbrand şi nepotul acestuia talentatul violonist Alex Wurmbrand. zeci de evrei . condamnat şi închis la Doftana. ambele echipe ale clasei noatre au câştigat locul al doilea una de la coada.. Mai târziu. Din cauza dificultăţilor financiare. Fascinat de descoperirea iubirii lui Christos. Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete. dar sprijinul colegilor din clasă te face să simţi ce faci parte dintr-o famillie.împreuna cu acesta. se converteşte la credinţa creştină.

începi să tremuri de frică uitându-te la cei din jur.” Popa Iosif Emotiile concursurilor Te afli într-o şcoală pe care nu o cunoşti şi te pierzi în încurcatele coridoare ce se aseamănă cu nişte labirinturi. organizaţie care luptă împotriva persecuţiilor îndreptate asupra creştinilor de pe toate continentele. îţi faci loc spre sala unde. După paisprezece ani de detenţie este eliberat. În plin război mondial. Acolo vezi alţi cinci copii scriind de zor. Sunt cam de o vârstă cu tine. în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineaţă. activitatea ei urmînd să fie continuată de misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. Inspiri şi expiri greu şi intri într-o sală de clasă. de liniştiţi?” După câteva minute. În 29 februarie 1948. gândindu-te: „Cum pot fi atât de calmi. în februarie 2001.din România îmbrăţişează credinţa creştină sub influenţa lui. este arestat. străini. Era alaturi de cei in suferinta si ori de cate ori avea ceva in plus dadea si altora. iar în 1965 părăseşte ţara împreună cu familia. este o foaie cu mai mult nume. care pot părea ore. Târgu Ocna etc. fiind răscumpărat de o organizaţie creştină norvegiană. În 1966. îţi auzi numele. lăsînd moştenire tuturor creştinilor sarcina de a predica evanghelia iubirii şi a iertării. în 1941. intri în panică. Rudele Sabinei sunt deportate în Transnistria. pentru a-şi proteja mintea. În perioada de izolare totală. Tom White a declarat ca acesta” a fost un om plin de Duhul Sfant care iubea copii si dorea sa ajute pe toata lumea. . în Bucureşti. în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure. Jilava. Printre ceilalţi elevi.). unde înfiinţează misiunea creştină Glasul martirilor. Wurmbrand este urmărit de autorităţile comuniste atee instalate la putere. cu 10. în celula sa este închis şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova. printre care îl citeşti şi pe al tău. La scurtă vreme. zi de duminică. datorită activităţilor sale religioase. Pe parcursul centenarului am avut ocazia de a asculta oameni care au avut legatrura cu Richard Wurmbrand. Împreună cu Sabina. În acest timp. este urmărit de autorităţi datorită originii evreieşti. de unde nu s-au mai întors niciodată. alcătuieşte serii de predici proferate în faţa unui public imaginar. Moare în Torrance. misunea trebuie să se retragă din România. În timp ce aştepţi. Richard şi Sabina Wurmbrand ajută mulţi evrei să supravieţuiască în acele vremuri de grea restricţie. se stabileşte în Statele Unite. California. Urmează ani de temniţă grea. pe uşă.000$.

Nu de puţine ori.Te apropii de catedra unde stau doi profesori cu feţe foarte serioase. Trenul a părăsit gara și ne-a purtat pe lângă câmpii nesfârșite și munți uriași. Îmi ridic bagajul de pe peron și alerg entuziasmată spre colegii mei care așteptau nerăbdători sosirea trenului. Iei un biletel şi te aşezi într-o bancă. După ce ieşi din sală. -Grăbiți-vă! Urcați în tren! a răsunat vocea dirigintei printre chicotelile si exclamațiile de bucurie ale copiilor . Se vede că încep să-şi piardă răbdarea.răscolind zăpada și ridicând perdele sclipitoare pe lânga vagoanele negre. dar şi eşecurile au avut înţeles. eu nu am fost doar o singură dată la olimpiada de engleză. Nu e prima oară când faci asta!” Într-adevar.” îţi zici. cei de clasa a opta... Francesca Mitrofan Excursie Sucevița Gara părea adormită sub revărsarea argintie a fulgilor de nea. am demonstrat că putem fi foarte buni! Succesele ne-au modelat. unii dormeau. noi. Urma să mergem împreună cu clasa a X-a într-o excursie de trei zile la Sucevița. secţiunea „Spoken English”. dar mai ales fără ajutorul lui Dumnezeu. ci alături de alţi buni colegi care încercaseră să-mi calmeze emoţiile. ci şi de rezultatele frumoase ale colegilor mei la olimpiade şi concursuri. Dar nu sunt mândră numai de rezultatele mele.. Înăuntru. că nu putem învinge fără ajutorul domnilor profesori. rasufli uşurat şi pleci fericit acasă. Vântul vuia afară. Dar nu merg singură. alții . spunându-mi mereu : „Stai liniştită! Totul va fi bine.. Glasurile voioase ale colegilor răzbeau în liniștea adâncă ce plutea în aerul rece al dimineții. „Măcar un zâmbet ar fi frumos. Cel puţin aşa mi se întâmplă mie la olimpiada de engleză. Am căpătat o oarecum vechime la acest concurs de unde mă întorc de fiecare dată cu rezultate bune. pregătindu-ţi discursul pentru clipa în care îţi va veni rândul să uimeşti juriul.

cu toate că îmi doream să dureze cât mai mult. ci pentru că eram conştientă că. Încă de când eram mică. după care am ieșit cu toții afară să ne bucurăm de peisajul minunat de iarnă ce ne înconjura. Deja mă consideram mare şi încercam să-mi imaginez cum va fi viaţa în această etapă. iar. deoarece drumul era abrupt și de aceea unii se împiedicau și cădeau. totul a fost diferit: miam dorit ca acesta să nu se mai termine.în faţa ochilor se derula un întreg film cu amintiri. și anume. Mă îngrozea gândul că trebuia să-mi fac prieteni noi şi că trebuie să mă obişnuiesc cu o altă clădire. În dimineața următoare. am încercat să facem un om de zăpadă.. Vestea neanunțată a fost primită cu entuziasm de cei curajoși.râdeau și vorbeau. dar. chiar dacă în drumul spre realizarea lui voi întâmpina obstacole. Culmea culmilor a fost că anul acesta a trecut cel mai repede.. dar cei care ar fi preferat să aibă o seară liniștită și să rămână în căldura cabanei. o dată cu terminarea acestui an. deoarece ştiam că trebuie să mă despart de colegii cu care am petrecut atâta timp. gata să se aventureze în toiul nopții pe cărările amăgitoare ale muntelui.oprindu-se din când în când să-și tragă sufletul. Erau o mulţime de amintiri . am ajuns in vârful muntelui. în sfârșit.. în care nu voi mai avea aceiaşi colegi şi profesori. mă ataşam foarte mult de persoanele din jurul meu şi de lucrurile care îmi trezeau anumite amintiri. Întotdeauna la fiecare sfârşit de an şcolar. când trenul s-a oprit. de unde am luat trenul spre Iași.. să „scap” de şcoală. am repetat mai multe cântece și am învațat despre Iosif din Biblie. Am avut un timp minunat împreună: ne-am bătut cu bulgări moi de nea. de abia aşteptam să vină vara. am fugit toți spre uși. aceste clipe aduceau o umbră de tristeţe. începea o nouă etapă a vieţii mele. în timp ce alții erau prea obosiți să mai continuie să urce. am pornit spre gară. Am petrecut un timp plin de peripeții împreună. însă zăpada nu era buna. În penultima zi. mai spre amiază. Din această drumeție am învățat o lecție importantă de viața. Totuşi. ne-am instalat. mi-a plăcut seara în care domnul director ne-a anunțat că vom merge pe munte. pe care nu îl voi uita niciodată! Raluca Valcescu Amintiri. Mai presus de toate. Momentele în care mă gândeam că voi ajunge la liceu erau foarte fericite. în acest an. Urcarea pe munte a fost o adevărată încercare. nu au fost prea încântați de această ieșire. Nu din cauză că aş mai fi dorit să învăţ. alții nimereau în bălți și se udau la picioare. am mers la o biserică din Marginea. Ajungând în cabană. Însă. din cei cinci ani petrecuţi la această şcoală. să continui să lupt pentru țelul meu. Bucuria cea mai mare a fost atunci când deși eram osteniți și flămânzi.

s-a hotărât să se organizeze o zi a „Porţilor deschise” în care diferite persoane din oraş puteau veni şi vizita orice colţ din şcoală. limba română. generoşi. iar cel care a avut grijă de acel calculator este unul dintre colegii noştri . Nu eram conştientă că eu învăţam spre binele meu. iar la matematică – matematică. poze cu ochelari 3D care creau iluzii optice. „mama” noastră ne-a învăţat să fim ascultători. s-au mâncat biscuiţi şi s-a băut ceai. Cele neplăcute nu-mi reveneau în memorie. molecule. Activitatea claselor a fost împărţită pe specialităţi: Limba engleză. La ştiinţe-informatică s-au vizionat filme despre Soare. deoarece viaţa este plină de schimbări. matematică. să spunem adevărul şi multe alte trăsături de caracter. Ea ne-a explicat că toate acestea ne vor ajuta în viaţă. Şi nu doar ne-a învăţat aceste lucruri. va trebui să trec şi peste această etapă. altele mai mici. foarte priceput la informatică. în timpul gimnaziului am conştientizat că şcoala mă ajută să-mi găsesc o slujbă bună şi să valorific informaţiile pe care le-am aflat. chiar dacă ştiam că ele există. în data de 7 mai 2010. socio-umane.. responsabili. dar ne-a dat şi exemple din diferite domenii pentru a avea modele după care să ne ghidăm. În clasa unde s-a desfăşurat activitatea de la limba română sau creat semne de carte pe care s-au scris citate celebre şi versuri frumoase. au fost desenate rochii. dar s-au confecţionat şi afişe cu diferite date istorice. În laboratorul de limba engleză s-au aranjat panourile de pe hol. Tot când eram mică. iluzii optice şi altele.. deoarece ne spuneau că nu le place să pună note mici. şcoala era un loc de tortură în care primeam note de la adulţi şi în care învăţam pentru profesori. Filmele au fost proiectate pe perete. iertători. de alături. şi nu pentru a-i mulţumi pe cei din jur.Stefan. nu puteam să înţeleg cum se poate ca doamna dirigintă şi colegii să formeze o a doua familie a mea. Mai mult decât atât. La clasa de socio-umane. ştiinţe-informatică şi. Să nu uităm de sala de sport. însă nu voi uita niciodată clipele minunate petrecute alături de a doua „familie” a sufletului meu! Pîrvu Alina Ziua „Porţilor deschise” Într-o vineri. şi trebuie să fiu pregătită pentru orice. . Doamna profesoară de fizică ne-a adus oglinzi concave şi convexe. Această „familie” m-a încurajat şi m-a ajutat oridecâteori am avut nevoie. Pentru mine.plăcute. unele mai mari. Din păcate. În fiecare clasă erau mai mulţi sau mai puţini elevi. un microscop şi magneţi care pluteau.

dar acum te simţi pe pedestal. închizi caietul. inexplicabilul talent profesoricesc al dascălilor iesea la iveala. elevii claselor de gimnaziu. noi. tu vei primi locul I. timpul trece din ce în ce mai repede. am avut prilejul să ne simţim ca într-o familie. Pregătirea dinaintea tezelor este liniştea dinaintea furtunii. iar în cursa împotriva timpului te simţi parcă învins. apoi dai un test. din care fiecare a avut ceva de învăţat. Povara care o porţi pe umeri pare acum parcă mai uşoară. În toată această ameţeală te întinzi pe spate. iar puterea de concentrare creşte. Printre cărţile stufoase. Încerci să înveţi cât mai mult. Stresul a dispărut. că poate şi ei se simt la fel de pierduţi ca tine. dar. Sudoarea ta nu a fost în zadar.Mulţi vizitatori nu au fost. probabil făcută în una dintre multele ore în care gândurile tale ajungeau în locuri foarte îndepărtate. mai valoros. Puteai să te bizui pe cunoştinţele pe care le-ai acumulat dea lungul timpului. deoarece este meritul tău ca după toată acestă perioadă de învăţare să te poţi bucura de rezultate. o figurină făcută cu pixul. în speranţa că atunci când vei avea ocazia să te dezlănţui. deoarece în anii anteriori ţi-ai dat silinţa să devii ceva mai bun. pentru că ţi-ai făcut datoria: aceea de a fi un elev responsabil. Zâmbeşti şi atunci realizezi că toţi colegii tăi sunt în aceeaşi situaţie. ne-am dat seama că am petrecut împreună o zi minunată. Indiferent de rezultat. închizi ochii şi încerci să furi un moment de răgaz. În viaţă dai un test care te învaţă o lecţie. mintea îţi este tulbure. Manolachi Isabela Pregătirea dinaintea tezelor La şcoală nu e ca în viaţă. la şcoală înveţi o lecţie. opriri. Ai nevoie de linişte. începi să îţi pierzi din încredere şi nu te mai poţi concentra. o vei putea face. cunoştinţele devin mai clare. Emoţiile încă sunt. Examenul se apropie. urmele trecutului te ajungeau din urmă şi îţi spuneau că totul va fi bine. Melinte Stefan Perspective . să acumulezi cunoştinţe. Îţi spui că nu este de ajuns ceea ce ai învăţat. fără nici măcar să clipeşti. te simţi obosit din ce în ce mai des. la final. dornic să îţi iei premiul. iar în speranţa că totul se va termina. Atunci realizezi că acei patru ani prin care trecusei deja erau o bază solidă. În plus. ai nevoie de pauze. Însă pe coperta din spate descoperi un zâmbet.

a lucrului bine făcut. aceşti dascăli au lucrat la formarea unui caracter plăcut. oricât de dificilă va deveni viaţa. cu sau fără dirigintă. de aceea un elev din clasa mai mare făcea poze cu bliţ ca să putem vedea pe unde mergem. trebuie s-o facă să conteze! Mihaela Ambrosie Amintiri Am făcut multe ieşiri cu clasa în ultimii patru ani. Pe la jumătatea drumului eram rupţi de oboseală. Mai sunt o mulţime de aventuri de povestit din drumeţiile făcute cu clasa. i-a ajutat să înţeleagă că „binele” este duşmanul . mai ales doamna dirigintă care era operată. le doresc din toată inima să continue să înveţe. cum. dar cea mai frumoasă mi s-a părut excursia de la Rădăuţi. aşa că fiecare a putut dormi liniştit. seara pe la ora nouă am mers în vârful muntelui din spatele cabanei. rând pe rând. recunoştinţa. dascălii de la catedră: d-na Ilie le-a transmis valoarea muncii. Acolo am jucat fotbal pe zăpadă şi meciul s-a terminat cu o bulgăreală pe cinste. Ajunşi în vârf. însă în această excursie am petrecut cel mai mult timp liber împreună. să lupte şi să se formeze: viaţa este scurtă. Acolo toată lumea era epuizată. ne-am putut bucura de peisajul de noapte care se vedea pe munte apoi am mers la cabană. Lupta nu s-a încheiat. Raveica Ovidiu . generozitatea. să vizităm o mănăstire. cu care am petrecut momente minunate.mai binelui”. apoi. La Rădăuţi am mers însoţiţi de o clasă mai mare de la care am învăţat foarte multe. la formarea acestora au contribuit. Era întuneric beznă.. prin însuşirea unor valori supreme: ascultarea. d-na dirigintă. rând pe rând. Rebeca a continuat această luptă şi i-a ambiţionat să nu renunţe. resposabilitatea. etc.Pe cei mai mulţi copii din această clasă îi cunosc din clasa I. Sunt mulţumitoare înaintea lui Dumnezeu să văd. aşa încât. Şi.

nu mai fiţi uniţi numai la prostii. înţelegere. a comunicat la nivelul nostru. Unitatea clasei a fost un obiectiv al doamnei diriginte. Se pare că spusele doamnei diriginte au fost ascultate. ajutor reciproc şi îndeosebi onestitate. o şcoală în care se promovează valori şi principii creştine. trăsături ce pot fi urmărite de-a lungul anilor de gimnaziu. cum acest lucru nu este un scop al meu. sper că întreaga muncă a dumneaei de pe parcursul acestor patru ani este reflectată în caracterul nostru. de când doamna învăţătoare luă de mânuţă o fetiţă cu ochi de albăstrea şi intră în clasă. Mulţi alţi profesori şi alte clase au observat acest lucru şi au lăudat unitatea noastră. în anii frumoşi şi totuşi grei ai gimnaziului. O doamnă tânără. Dacă m-aş apuca să scriu despre toate „golurile” clasei umplute prin intervenţia „dirigăi” ar trebui să scriu o carte şi. aceasta devenind mai strânsă odată cu trecerea timpului. de altfel unul dintre multele lucruri pentru care îi putem fi recunoscători doamnei diriginte. delicată. rezultatele ei fiind vizibile acum. Această relaţie a fost una care s-a dezvoltat progresiv. la sfârşit de clasa a opta. am avut parte de călăuzirea şi îndrumarea unei doamne diriginte cu totul şi cu totul deosebită. doamna profesoară Rebeca Alina Lucaci. Unul dintre aceste avantaje este acela că.. dragoste.Doamna Dirigintă Fiind elevă la Colegiul „Richard Wurmbrand”. se cere a fi căutată cu băgare de seamă printre atâtea zvelte domnişoare! Să fie .. punând bazele unei relaţii focalizată pe respect. salcâmii îşi scuturară de tot atâtea ori floarea. păşeşti printre ei. Marta Dascălu Clasa a VIII-a Trecură opt primăveri. ieşită nu cu mulţi ani în urmă de pe băncile facultăţii s-a apropiat de noi. cred că am avut parte de anumite avantaje de care nu aş fi beneficiat dacă aş fi fost elevă la o altă şcoală. ci şi la lucruri bune”. dând roade în relaţia noastră. unul dintre sfaturile constante ale dumneaei fiind următorul „dragi copii. adolescenţi frumoşi cu ochii strălucind şi te întrebi dacă nu cumva ai greşit clasa! Diriginta. Astăzi.

. . iar construcția a fost clatinată de aceste mici cutremure. Astfel. singurul drum cu sens unic de la cap la coadă”.Gimnaziul’’ a însemnat formarea caracterului... obişnuim să reflectăm la ceea ce am realizat pe parcursul acestei etape din viața noastră. am reușit să punem o temelie solidă în acel an. clasă-diriginte. Așa putem continua șirul tipurilor de caramizi diferite.. care urmau să fie aranjate. Cu toate bune și rele. despărțirea de copilărie. am ajuns o grămada de cărămizi cu totul diferite.gimnaziului’’. din perspectiva lui Kazimierz Matan . și anume-baza educației creștine. până la sfârșitul anului. iar acum. speranţă Timpul este. râsete şi lacrimi păşesc mână în mână spre un nou început. Din fericire. când am ajuns la acest popas. Totuși.oare aceeaşi copii ce au păşit în prima zi de şcoală. ne-am revenit cu ajutorul arhitectului nostru.doama dirigintă Rebeca Alina Lucaci.credinţă. speranţă. zbor spre ziua de mâine. fără această fundație nu am mai fi putut ridica dorita clădire la care noi visam. iar pentru unii. După ce ne-am acomodat cu ritmul de lucru si cu modul de abordare al școlii. toți eram ca o familie fericită. care mai de care doritor să-și exprime punctul de vedere. Am acceptat ușor aripa ocrotitoare a tânarului nostru arhitect. Un atu al clasei a fost că fiecare dintre pietre avea ceva prețios în ea. Acest fapt a condus la o relație mai strânsa între clasă.. Clasa a V-a: Am fost debutanţi pe scena uriaţă şi veche a . dragoste. maturizarea. găsirea identitatii. Într-adevăr. Clasa a VI-a: Ni s-au alăturat în proiectul nostru noi colegi. . acesta a fost anul în care am pus fundația construcției a cărui profil era un mister pentru noi. Altele erau mai îndrăznețe și vorbeau mai tot timpul chiar dacă nu era nevoie. Unele erau mai sensibile și când diriginta le mai cioplea pentru modelare... pe de o parte. Dascalu Ana Edificiu . toate aceste lucruri sunt gravate în pereții rezistenți ai clădirii pe care noi am proiectat-o timp de patru ani. fiii şi fiicele noastre – daruri alese de inima plină de dragoste a lui Dumnezeu. dar tot ea a provocat dezacorduri între noi. Eram chiar pregătiți pentru următoarea etapă. Deci varietatea a fost constructivă. începeau să plângă sau să se revolte. cu priviri curioase şi inimi strânse spre un tărâm cu mii de comori ce se cereau descoperite? Uimire. vise.profesori.

avem o altă perspectivă. Se poate spune că am parcurs un drum lung. pereții construcției devenind indestructibili. tot acum putem simți vântul rece și aspru ce bate dinspre necunoscutul . am legat relații strânse. putem avea responsabilități mai mari. Lucrurile care în trecut nu le dădeam atenție acum sunt necesare. ca niște adevărați creștini. după ce totul s-a încheiat. Am ajuns aici! In sfârșit am ajuns în acest loc în care orice schimbare este decisivă. iar un nou turn se ridică. chiar și școlii. am început să ne înțelegem. A trebuit să ne domolim ieșirile de revoltă. Ultimul an a fost și cel mai greu. Însă nu a fost așa ușor pe cât părea.LICEU’’ și chemarea călduroasă a nostalgiei ce ne duce în trecut. Așa am maisî trecut de încă o clasă. orice finisaj este esențial și bine primit. Pe lângă toate progresele academice pe care le aveam de făcut trebuia să fim un model pentru cei mai mici și în același timp să ne preocupăm de viitorul nostru.. micile . iar temelia pe care am pus-o este adânc săpată în noi și ne va ajuta să stăm drepți în furtunile existenței. A fost primul an în care făceam față unor teste la nivel național. Astfel. Cu toate acestea. De asemenea. Clasa a VIII-a: Acoperișul. să ne încurajăm și să ne bucurăm de colectivul minunat pe care îl avem. Aici. Dar orice s-ar întâmpla.. vedem lucrurile într-o altă lumină. celor de clasa a VIII-a.Clasa a VII-a: Tencuiala. Acum. Acum eram pregătiți pentru ultimul pas. oarecum normale pentru vârsta crudă a adolescenței și să ne concentrăm asupra tezelor unice. sau cel puțin. Era minunat să vedem cum toți încercam să ne dezvoltăm aptitudinile pentru a ne apropia de cerințele profesiei la care ne-am gândit să o urmăm. ce ne-a unit. prietenilor. cărămizile s-au închegat.este anul în care ne-am unit. așa ni se părea nouă. Clădirea pe care noi abia o puteam schița era aproape de sfârșit. momentelor. dăm o altă importanță detaliilor. să apreciem diversitatea personalităților celorlalți colegi. putem aspira spre idealuri mai mari. de pe vârful piscului. Dar toate devin o plăcere când ai un colectiv ca al nostru și când faci totul cu bucurie. . oportunități mai multe și avem puterea de a lua decizii mai importante pentru viața noastră. însă de la această casă a familiei noastre pornesc 24 de cărări diferite la fel cum razele pornesc de la steaua orbitoare numită soare. O vom păstra ca un semn drag în inimile noastre pentru că ea ne-a fost sprijin în toate hotărârile pe care le-am luat.bisericuțe’’ au fost distruse. nu vom uita de unde am pornit.

efemeră. iar noi încă nu ne găsisem clasa. imaginaţi-vă câte momente poate reţine o persoană in 8 ani! Mai mult de jumătate din viaţa mea.. timpul trece. să nu fim orbi la nevoile celorlalţi. Concursuri. Oameni deosebiţi care au şi vor avea mereu un loc special in inima mea. cu preţuire şi admiraţie. fiecare cu emoţiile ei. nu uită niciodată să lase o urmă a prezenţei sale .. Liceul Eminescu este uriaş dupa cum bine ştiţi.dar. până la. lungă. să fim demni. O secundă.. Dar ne-am încurajat unii pe alţii şi am trecut cu bine peste toate greutăţile. teze. nu numai pe mine. Tot entuziasmul şi nenumãratele emoţii provocate de realizările. Dacă într-o secundă. Acum ne mândrim cu noi înşine. urmã am gãsit-o. Un moment cu adevărat de neuitat pentru mine! Mai erau doar vreo 15 minute pană când subiectele urmau sa fie împărţite.tic tac . adrenalina combinata cu teamã si emoţie. Ne-au îndrumat. încrederea in noi .. lacrimi – sentimente. Dar...Pamela Aviziteiței A fost. asta a dat nastere unor prietenii puternice... cu visele trăite şi realizate în aceşti opt ani petrecuţi împreună. petrecută zi de zi alături de persoane pe care nu le voi uita niciodată. cu roadele muncii noastre. In clasa a 7a. ci şi pe colegii mei.o amintire..tic .. Le datorăm plăcerea de a învăţa.etapa judeţeană. eram în aceeaşi salã cu Aviziteiţei Pamela.. sau simple ascultări. imbrăţisari. se pot crea atâtea amintiri. mereu conturată de zambete. mă adresez celor care ne-au călăuzit paşii spre cunoaştere: profesorii. speranţe pentru un viitor grandios! Cu respect şi recunoştinţă. iar. scurtă.. Să fim puternici şi să ducem o viaţa dreaptă.. la olimpiada de engleză.pasiunea lor m-a inspirat. cateodată incurajatoare. Retrăindu-le in imaginatia noatră. oceanele de cunoaştere... olimpiade. două secunde. cu faptele.. de a descoperi. ne-au învăţat să perseverăm în fiecare lucru pe care îl facem. fără să poată fi oprit vreodată de nimeni şi de nimic.am urcat de 3 sau 4 ori toate etajele în căutarea sălii. chiar şi în graba lui. amintirile readuc la viata simţiri uitate. să ne depăşim pe noi înşine. alteori triste. descoperirile noastre.

Umorul de care a dat dovada ne-a ajutat să trecem peste fel şi fel de situaţii.) s-au dovedit a fi minunate. Ii răman etern recunoscatoare pentru tot ceea ce mi-a dat.. ne-au apropiat şi mai mult. Şi acum mi-o amintesc perfect. Îi mulţumesc pentru răbdarea pe care a avut-o atãta timp. Dar profesorii nostri minunati ne-au iertat. chiar dacă ar fi acelaşi anotimp.. Insă mă opresc pentru o clipa să amintesc faptul că totul a fost posibil pentru că l-am avut alaturi de noi. pentru puterea. Aş vrea să îi spun ca este cel mai bun director pe care îl poate avea o şcoală. . ieşiri în aer liber etc. Am uitat să precizez motivul chiulului: o lucrare (pe care a trebuit să o dam în timpul ramas din acea ora.. Am trăit împreună timp de opt ani nenumãrate clipe extraordinare. întelegâ ndu-ne acele „plimbãri” neprogramate. Profesorii au contribuit la construirea lui. A avut grijã de noi şi ne-a îndrumat spre lucrurile bune. îndrumarea. 3 sau 4.. la r â ndul său a învestit în noi. Iubita noastrã dirigintã. Ii multumesc necontenit pentru grija pe care ne-a purtat-o. Ne-a dat sansa să învaţăm la o scoală crestină. Îmi amintesc atunci când am plecat cu toţii de la o ora de latinã.prima noastră excursie de trei zile. geamuri sparte. excursii. Aş vrea să îi multumesc domnul director Cristian Lucaci pentru tot ceea ce.. respectul. Îmi amintesc de excursia de la Vatra Dornei. Desigur. doamna Rebeca Lucaci. Oare cum aş putea sa uit cei mai grozavi colegi din lume?! Toate năzbatiile pe care le-am făcut impreuna. pe Dumnezeu. Mai exact lucrari. ni s-a întipărit in minte atat de bine. Toate întalnirile noaste ( Thanks Giving. Dacă ni s-a spus de atat de multe ori „Fiţi uniti!”. iertarea. Desigur ca am riscat mult. curajul şi răbdarea daruita. de la inceput de drum. Priveliştea din telescaun a fost minunatã.). cat şi la rau: vizite in biroul directorului. latina. chiul in masa la chimie. incat am aplicat-o la bine. ci o familie. dar nu ar fi colegii mei cu mine.inşine. bucurii. plăcerea nici nu s-ar putea compara cu cea simţita în excursie. sau dezamăgiri care ne-au ajutat sa devenim nu numai un colectiv unit. . am fost descoperiţi şi nevoiţi sa ne întoarcem în clasă.. dar. dacã m-aşi duce din nou acolo. ceea ce nu e putin lucru. pentru momentele minunate petrecute impreună. absente şi note de 2. au investit în noi o parte din viaţa lor de-a lungul anilor. Fapt care dovedeste că ei au facut acele momente de neuitat.într-un cuvant „caracterul”. generozitatea.mereu o prezenţă încântătoare care ne-a fost alături înca din clasele mici.

. la muzee. Cu toate piedicile care ni s-au pus. Cu toate cǎ îmi pare rǎu cǎ aceşti ani au trecut. iarna in munţii Bucovinei mai precis Suceviţa. iar acum ale adoleşcenţei. de momentele extraordinare petrecute împreuna cu doamna diriginta. cum sunt dintotdeauna. chiar dacǎ de unele ne-am ferit şi la altele ne-am ridicat de jos. noi. am mers in oraş. şi acela este cǎ toate aceste lucruri minunate le voi pǎstra cu multǎ dragoste în suflet. băieţii din a X-a. ne-am cunoscut unii pe alţii.. clasele V-VIII au însemnat o perioada foarte frumoasǎ alǎturi de cei dragi. am fǎcut excursii. Romano Antonia Excursia din clasa a VIII – a Excursii cu clasa mea.relaţiile dintre clasele noastre au început să se întărească.. Dar suntem bucurosi ca măcar le-am putut face pe acestea. Din punctul acesta de vedere. în parcuri. Am mers în această excursie împreună cu clasa a X – a însoţiţi de către diriginţii noştri. Bagireanu Zorana Ioana Anii V-VIII Pentru mine.În . de timpul în care uitam de toate grijile. păstrez amintirea minunatilor ani perecuti alături de voi: colegi.o a doua familie. fotbal. luănd o bătaie zdravănă în zăpadă . oare încă ne mai grăbim să creştem? Sentimentală. melancolici. atȃt de repede. nu ne prea putem lăuda.Astăzi suntem mai înţelepti. Imi va fi dor de timpul petrecut cu colegii mei. am învǎţat sǎ fim smeriţi.Chiar dacă drumul a fost destul de lung. profesori . Toţi am trecut prin multe încercǎri. Ajungînd acolo am început să jucăm ping pong. Am depǎsit clipele grele şi cu ajutorul dirigintei noastre ne-am creat o viziune mult mai largǎ asupara vieţii.iar după meci am fost măcelariţi la ordinul domnului director. deoarece am facut doar două excursii in patru ani. Tot în tren am învăţat mai multe lucruri între noi ca şi clase şi în felul acesta legăturile. ca şi clasă. de către subalternii săi. sǎ ne revenim dupǎ o loviturǎ grea. prin momentele copilǎriei. In aceşti patru ani ne-am distrat.La 5 fără un sfert am fost in faţa la McDonald aşteptînd cu nerăbdare ca fanionul din mana şefului de gară să se ridice dînd liber drumului de 5 ore pe care-l aveam de făcut.. nu am fost atenţi la ceas deoarece ne simţeam din ce în ce mai confortabili.însă excursia din acest an pot spune că a fost una foarte reuşită. un lucru este ştiut sigur.

Una peste alta. trei.iar duminica am mers la biserică. Timotei Frunza Excursia din clasa a V-a Îmi amintesc cu plãcere de momentele petrecute împreunã cu clasa. în sfârşit la Vatra Dornei. Eram atât de mici.priveliştea te copleşea. sau patru locuri. ai Suceviţei. încât doamna Rebeca a trebuit sã ne dicteze o lista amãnunţitã cu lucrurile pe care trebuia sã le luãm cu noi. Zilele petrecute la Vatra Dornei au fost pline cu activitãţi interesante. În prima zi am mers cu toţii şi am jucat fotbal. am avut un timp liber în care am stat împreuna şi am jucat şah şi cãrţi. Pe drum a fost distractiv.prima zi somnul ne-a doborît uşor. era prima mea excursie care dura mai mult de o zi şi cu o noapte înainte. Toată drumeţia noastră a durat cam trei ore şi ceva. ceva nemai întîlnit.în special pentru noi adolescenţii. În prima noapte am adormit repede. şi sã ne distrãm.unde am avut ocazia să cîntăm şi să ascultăm continuarea predicii domnului director de sîmbătă seara. Aceastã excursie a fost o ocazie foarte bunã pentru a ne cunoaşte mai bine şi pentru a petrece mai mult timp împreunã în naturã. deoarece am avut ocazia sã facem sport. Când am ajuns. .Spre înserat am avut un timp de părtăşie.A doua zi a decurs normal. Eram foarte emoţionatã.Tot aici I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru că am avut parte de o excursie minunată. deoarece eram foarte obosiţi dupã o zi atât de lungã. Ne-am împãrţit fiecare în camere de câte douã. neam jucat şi am povestit.dar a fost o expetienţă de neuitat. împreuna cu diriginta din clasa a V-a. abia am putut sã închid un ochi. Dupã ce am servit cina. dar obositor.în care am avut ocazia de a asculta niste învăţături din partea domnului Lucaci.Ajunsi la destinaţie priveliştea era minunată.Într-un cuvînt. însã unul care va rãmâne întotdeauna în amintirea mea este prima noastrã excursie.înafara faptului că după amiază am fost la piscină unde am avut un timp frumos şi am învăţat cum să jucăm volei pe apă şi polo. A fost foarte frumos. Am mers cu douã autobuze şi am fãcut diferite activitãţi: am cântat.De sus. Am fãcut câteva opriri pentru a mânca si pentru caţiva copii care aveau rãu de maşinã. însã s-au scurs foarte repede. deoarece cînd ceasul indica ora nouă noaptea începeam o adevărata aventură prin munţii înzăpeziţi.Dumnezeu ne-a binecuvîntat cu o excursie pe care n-o vom uita nici o dată. eram cu toţii entuziasmaţi. puteam admira măiestria lui Ştefan-cel-Mare în construirea bisericilor privind Mănăstirea Suceviţa aveam un sentiment de uimire.Am mai repetat cîteva cîntări.

deosebite împreună. ne uitam la ele şi observam câte schimbări s-au petrecut de-a lungul anilor. că uneori vom fi stresaţi. Ne-a repetat de nenumărate ori că cel mai important lucru este caracterul şi că Dumnezeu se uită la inima omului şi vede tot. fel de fel de lucruri. dar mereu ne repetă că mai important decât nota în sine este procesul. am mers in parc. ne-am urcat în autobuze şi am pornit spre casã. Am discutat cu ea deschis. în care ne-am simţit foarte bine şi pe care nu le vom uita niciodată. Printre acestea adolescenţa a fost un subiect consistent. Mi-a plãcut foarte mult aceastã zi pentru cã am putut observa umorul şi maturitatea de care au dat dovadã colegii mei în ceea ce am fãcut. Am mers cu telescaunul.A doua zi. Dupã ce am servit prânzul. Ea avea să ne fie dirigintă din acel moment. Cu cât creşteam. alteori vom fi foarte . A sădit în noi seminţele unui caracter bun. Am sărbătorit împreună cu doamna dorigintă Thanksgiving. Era o persoană calmă. Doamna Rebeca ne spunea că din acel moment începe o nouă perioadă din viaţă. Am discutat mereu pe această temă. Cu toate cã a fost scurtã. despre schimbările care se petrec în viaţa noastră. Mai târziu. în care ne vom maturiza. ca o suflare rapidă. ne-am trezit mai veseli şi mai cu chef de viaţã ca niciodatã. am cumpãrat suveniruri şi am fãcut poze. În câteva momente am aflat că vom fi preluaţi de către doamna Rebeca Lucaci. am facut împreună excursii. Raluca Oniţa Doamna dirigintă Îmi aduc aminte cum au trecut anii ca o clipire. După ce ne-am acomodat cu doamna dirigintă. Doamna dirigintă se bucură mult de biruinţele noastre academice ca elevi. Avea o voce melodioasă şi ne simţeam mereu bine cu toţii în prezenţa ei. un bun lider. Dacă închid ochii. cu multe calităţi extraordinare. am învăţat lucruri noi. deoarece a fost un moment în care am realizat cã urma sã petrec patru ani împreuna cu nişte copii minunaţi şi cu o diriginta deosebitã. Am mers în noua noastră clasă şi am început să discutăm cu dumneaei. să o cunoaştem mai bine. de care ne era dor. Ultima zi a fost dedicatã pregãtirilor pentru plecare. Ne-a fotografiat când organizam anumite evenimante şi pozele respective le-am afişat pe panou ca o mărturie a timpului minunat pe care l-am trăit împreună. Cu toţii ne-am întrebat ce se va întâmpla în continuare cu noi. aceastã excursie va rãmâne veşnic în amintirea mea. modul prin care am obţinut-o. am în minte imaginea noastră ca şi colegi când am intrat în clasa a V-a şi ne-am despărţit de doamna noastră învăţătoare.

concursurile. uneori contradictorii.. Sunt acum la sfârșitul clasei a opta. iar sudoarea frunții și temerile mi-au fost răsplătite cu diplome și premii. Am descoperit apoi fizica. Deşi mergem la liceu şi nu ne va mai fi dirigintă. Teze cu subiect unic și teste naționale au fost cuvinte care răspândeau fiori de gheață și care au năvălit peste mine. Privind în urmă. Sute de întrebări își fac loc în mintea mea și un alt fel de neliniște mă copleșește. Mereu a fost un exemplu bun pentru noi.plictisiţi.viitorul . Andrei Baciu Desculț prin amintiri. meciurile de fotbal. muncă asiduă. cu ambiții și resemnări. m-au cuprins din nou. să-i înțeleg legile și mi-a insuflat curajul de a mă confrunta în competiții.incert. Chiar dacă eram mai mare și emoțiile creșteau proporțional. mai toleranți și mult mai glumeți. iar frică.. un model pentru mine. Am discutat despre şcoală. nu pot să numi amintesc clipele fericite și nefericite petrecute alături de colegii mei. Niciodată nu ne-a lăsat. ca va rămâne veșnic în amintire cu lacrimi. despre familie. le-am învins. Ultimul dintr-o serie de patru. cu succes. unic în viața mea: cursul festiv și balul de absolvire. chiar tulbure pentru mine (deocamdată). Au venit. iar noi vom fi actorii unui spectacol neregizat care. Emoțiile au dispărut iar frica a fost învinsă: am câștigat din nou iar totul în jurul meu căpăta alte sensuri. proiectele sau zilele festive. alteori bucuroşi. că trebuie să devin mai responsabil. concentrare. Un cuvânt nou se rostește tot mai des în jurul meu . cu zâmbete și regrete. A mai trecut un an. Zbuciumul sufletesc este mai . Un alt om. flori și îmbrățișări. Mă simțeam bine. au trecut. Unde voi merge? Ce voi alege? Ce vreau să fiu? Sunt doar câteva dintre întrebările care mă lasă fără somn până noaptea târziu. Mereu s-a rugat pentru noi şi ne-a în curajat. Zeci de sentimente. m-a ajutat să-i cunosc tainele. sunt convins. Mă pregătesc acum pentru un alt moment. acest viitor începe să mă convingă tot mai mult că am crescut. M-am strecurat apoi printre ecuații și teoreme. ci mereu ne-a sprijinit. A fost alături de noi şi când am avut probleme. care mi-a adus pașii până la sfârșitul etapei gimnaziale. eram fericit și totodată dornic să-mi demonstrez mie și celorlalți că pot mai mult. Am așteptat cu emoție Ziua Recunoștinței petrecută alături de colegii mei pe care i-am descoperit mai buni. ştiu că va fi alături de inimile noastre ori de câte ori vom avea nevoie. Agitație. Vom fi strigați la catalog pentru ultima dată. am dezlegat necunoscutele unor probleme. mi-au trecut prin suflet cu fiecare zi trăită. relaţia noastră cu Dumnezeu. vor fi de față părinții și toți profesorii clasei.

iar teama în fața necunoscutului este mai mare. mai valoros. iar în cursa împotriva timpului te simţi parcă învins. dornic să îţi iei premiul. inexplicabilul talent profesoricesc al dascălilor iesea la iveala. o figurină făcută cu pixul. timpul trece din ce în ce mai repede. începi să îţi pierzi din încredere şi nu te mai poţi concentra. iar în speranţa că totul se va termina. Însă pe coperta din spate descoperi un zâmbet. Emoţiile încă sunt. Oare asta să însemne că am devenit mai responsabil? Lupașcu Codrin Pregătirea dinaintea tezelor La şcoală nu e ca în viaţă. apoi dai un test. tu vei primi locul I. Ai nevoie de linişte. Îţi spui că nu este de ajuns ceea ce ai învăţat. Zâmbeşti şi atunci realizezi că toţi colegii tăi sunt în aceeaşi situaţie. fără nici măcar să clipeşti. iar puterea de concentrare creşte. deoarece în anii anteriori ţi-ai dat silinţa să devii ceva mai bun. În viaţă dai un test care te învaţă o lecţie. închizi caietul. te simţi obosit din ce în ce mai des. o vei putea face. Pregătirea dinaintea tezelor este liniştea dinaintea furtunii. Indiferent de rezultat. ai nevoie de pauze. cunoştinţele devin mai clare. Încerci să înveţi cât mai mult. deoarece este meritul tău ca după toată acestă perioadă de învăţare să te poţi bucura de rezultate. pentru că ţi-ai făcut datoria: aceea de a fi un elev responsabil. Sudoarea ta nu a fost în zadar. Atunci realizezi că acei patru ani prin care trecusei deja erau o bază solidă. Puteai să te bizui pe cunoştinţele pe care le-ai acumulat dea lungul timpului.intens. închizi ochii şi încerci să furi un moment de răgaz. opriri. mintea îţi este tulbure. Melinte Stefan . Povara care o porţi pe umeri pare acum parcă mai uşoară. În toată această ameţeală te întinzi pe spate. Printre cărţile stufoase. probabil făcută în una dintre multele ore în care gândurile tale ajungeau în locuri foarte îndepărtate. urmele trecutului te ajungeau din urmă şi îţi spuneau că totul va fi bine. să acumulezi cunoştinţe. Examenul se apropie. că poate şi ei se simt la fel de pierduţi ca tine. Stresul a dispărut. la şcoală înveţi o lecţie. în speranţa că atunci când vei avea ocazia să te dezlănţui. dar acum te simţi pe pedestal.

o istorie a acestei zile. plăcintă cu mere. În mod tradițional. Toți credeam că vor fi doar jocuri și măncare. acum.ne-am rugat cu toții și i-am adus mulțumire lui Dumnezeu pentru că am putut participa la Ziua Recunoștinței și pentru toate binecuvântările pe care ni le-a dat Aceasta a fost prima noastră „Zi a Recunoștinței” și a fost un început nou pentru “epoca gimnaziului”.. o sărbătoare care include și mâncare. cum ar fi Ziua Recunoștinței sau modelarea caracterului cu ajutorul unor principii creștine. în această zi. Eu am mărturisit că sunt recunoscător pentru că părinții mei m-au dat la o scoală care îmi oferă oportunități și sărbători pe care nu le poți întâlni la alte școli. Rusu Razvan Noi. am început să discutăm: la început doamna Rebeca ne-a explicat ce reprezintă această zi. se mănâncă plăcintă de mere sau de dovleac și curcan. Noi nu prea o cunoșteam pe doamna Rebeca pe atunci ea fiind noua noastră dirigintă și nu știam cât de grijulie si atentă era la fiecare detaliu și cât de mult ținea la ordine așa că a fost destul de ușor să organizăm această „întâlnire” : la casa lui Denis. S-a făcut ora 17:00 și ne-am adunat cu toții. după care am început să spunem fiecare pentru ce suntem recunoscători. această zi s-a arătat a fi o zi specială. La sfârșitul zilei.. Abia am intrat în ciclul gimnazial și eram cu toții speriați și nesiguri de ce ne așteptă. spre uimirea noastră.Prima noastră „Zi a Recunoștinței” Eram în clasa a V-a când am auzit pentru prima dată de “Ziua Recunoștinței”. mai exact în ultima joi din lună. intrăm într-o nouă perioadă. am învațat multe lucruri noi printre care și această sărbătoare „împrumutată” de la americani: o zi în care aducem motive pentru care suntem mulțumitori lui Dumnezeu.. . un curcan și două platouri cu saleuri.am început să mâncăm și să jucăm diferite jocuri. dar. plină de surprize și bucurii și trebuie să lăsăm în urmă acești patru ani de gimnaziu și să mergem înainte spre „epoca liceului” unde ne așteptă noi aventuri. dar. După acest moment de mulțumire. ora 17:00. Ziua Recunoștinței se sărbătorește în ultima săptămână din noiembrie.

la chitară. fiecare a reuşit sa-şi găseasca locul. abilitati sportive sau prin alte calitaţi ce-i caracterizau pe fiecare în parte. În gimnaziu.. După o călătorie de opt ani in Colegiul . pot spune că suntem cea mai tare clasă din scoală. având avantajul de a se cunoaşte cu viitorii colegi încă de la grădiniţă sau de la biserică. La băieţi ţineau o pauza. iar unii au o voce bună. Însă. Drumul spre casă parcurs pe jos. aceste preocupări au dispărut din clasa a cincea. Alţii şi-au arătat pasiunea pentru medicină sau drept. De asemenea. În urmãtoarele rânduri voi încerca să relatez istoria clasei a opta din prespectiva mea. Zărnesti. sau timpul petrecut la o îngheţata în parcul din Podul-Roş a stăns legătura de prietenie dintre noi. Simpatiile sau popularitatea au început sa ne preocupe. Apoi mi-au crescut muschii si a fost mai usor. la început. punea stăpînire pe maoritatea dintre noi. fiecare a început să-şi descopere talentele. am făcut excursii la tot felul de muzee sau în tot felul de localităţi ca Vatra Dornei. Pentru fiecare. prietenul meu. Aproape toţi am descoperit drumul pe care vrem să il urmăm odată cu terminarea liceului. legătură ce presupun că va rezista mult timp după despărţirea noastră. la fete dura şi două-trei zile. Ideea de a fi printre cei mai „cool” dintre elevi sau de a fi în top. a început adolescenţa. Ca şi colectiv. Eu cel puţin. a fost mai greu să se integreze în noul colectiv. am avut bucuria să particip la toate evenimentele oficiale sau mai puţin oficiale ce au avut loc de-a lungul acestor opt ani. Unii prin intermediul notelor. mi-am caştigat locul în colectiv prin glume. Profiri Daniel .Richard Wurmbrand” cred si sper că fiecare coleg din această clasă va schimba istoria anilor ce vor urma cu ajutorul principiilor de care am avut parte in acest mediu creştin.Fiind din clasa întai elev al Colegiului Richard Wurmbrand. pânã în clasa a patra. Câtiva colegi sunt talentaţi şi cânta la pian. Unii au reuşit să-şi găseasca prieteni. Tovarăşul care mă ajuta să duc la bun sfârsit toate poznele era Iosif. Pe parcursul claselor 5-8. Clasa întai a fost anul în care am avut bucuria să descoperim colegii alături de care vom ”mărşălui” pentru următorii opt ani din viaţa. pe parcursul celor patru ani de ciclu primar. alţii prin glume. Am organizat o mulţime de activitaţi cum ar fi Ziua Recunostinţei sau vizite la Grădina Botanică. Suceviţa. care mă baga tot timpul în bucluc. De aici porneau conflicte între noi. Câteva din momentele de care îmi aduc aminte cu plăcere din clasele unu-patru au fost atunci când stăteam toţi în jurul canapelei si doamna Ilie ne citea povesti sau când făceam concurs la masă cine mănâncă mai mult. Din păcate.

curajoasă şi perseverentă. a încercat să ne modeleze caracterul şi a reuşit să ne imprime adânc în inima un adevăr care. Dacă până acum nu v-aţi dat seama despre cine este vorba. De-a lungul acestor patru ani petrecuţi împreună. vorbele bine alese aveau efect şi ne mobilizau. Rebeca Alina Lucaci. ea găsea altceva la care să apeleze: mustrarea. drumul a fost plin de piedici. a făcut ca gândurile şi inimile noastre să rodească în iubire faţa de Isus. Deşi. Noi suntem pregătiţi să fim . fără prezenţa ei. din contra. dar şi in comportamentul nostru viitor. am învăţat să ne respectăm pe noi înşine. Nu vom uita cuvintele ei de încurajare care au venit mereu la timpul potrivit. dar adevărat. încet dar sigur. inclusiv cele de pe Facebook. ne ajutau să ne revenim. să devenim mai maturi. Nu vom uita niciodată că suntem fii si fiice de Rege şi sperăm ca acest lucru să se reflecte atât în present în ceea ce gândim. şi indiferent de obstacolul care apare în cale. În final. Dar. fiindu-ne un model prin chiar exemplul său. cei douăzeci şi patru de copii ai dirigintei am vrea să o continuăm tot sub îndrumarea ei. pentru a înţelege aceste lucruri şi pentru a ni le însuşi. Nu ne-a lăsat niciodată să ne simţim singuri. nu ar mai fi fost duse la bun sfârşit. a fost cu noi la tot pasul şi a găsit mereu timp să ia parte la activităţile noastre. a început să ne schimbe viaţa. nu renunţă niciodată.un om pentru sufletul nostru Matură şi focalizată pe ceea ce este de făcut imediat. De asemenea. deseori. surprinzator. greutăţi. Şi. Mereu implicată în activităţi care. am reuşit să ne lăsăm îndrumaţi de fermitatea. de “reîmprospătare a memoriei”. Şi aceasta pentru că ne-a inspirat încredere şi ne-a încurajat. Luptă pentru veselie. cine e diriginta noastră? E cea care a făcut ca visele noastre de aur să se împlinească. dar şi pe ceilalţi. spunem şi facem. veţi afla chiar acum : este diriginta noastră. dar şi de blândeţea ei. au avut puterea de a ne ajuta să ne continuăm alergarea. Cu ajutorul ei. ne-a ajutat să înţelegem că trebuie să ne asumăm mereu responsabilitatea pentru deciziile noastre. şi noi rămâneam nepăsători la cuvintele calde care aveau menirea de a ne ridica din situaţia grea. ne-am simţit mereu sub ocrotirea dumneaei. ci. când aceste metode nu au funcţionat. Prin tot ceea ce a făcut. Responsabilă şi cu multă energie. ne trimitea deseori emailuri de aducere aminte.Diriginta . fiind punctuali şi ducându-ne sarcina care ne-a fost dată la bun sfârşit. Cu multă voinţă. care ne-au ridicat moralul şi când eram gata să renunţăm. Şi. alergare pe care noi.

că dacă vom ezita. vom găsi în persoana dumneaei sprijinul de care avem nevoie. Elissa Ambrosie .cei mai buni. dar ştim. de asemenea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful