You are on page 1of 20

Nu-i bine să fii singur

Nu-i bine să fii singur când vii în astă lume,
Cuprins
Ești fericit s-ai mamă și tată pe pământ.
La ei găsești iubire, necazul ai cui spune
Dar este mai ferice să-L ai pe Cel preasfânt.
3 Editorial
Demnitatea familiei – Editorii
Nu-i bine să fii singur când alți copii se joacă,
Fii fericit, aleargă când jocul e frumos.
Zâmbește, râde, caută, nu butona de clacă
Așa crești, în statură și-n minte sănătos.
4 Închinători în duh şi în adevăr
Rămășița biblică a poporului lui Dumnezeu
La fel să nu pleci singur la studii sau la muncă
– Simion Buzduga
Departe sau aproape, să fii cu Dumnezeu.
Și orice `ngrijorare asupra Sa aruncă
Ești fericit când Domnul e Salvatorul Tău. 6 Doctrine biblice

Principiile biblice ale predicării – Iosif Anca
Nu-i bine să fii singur, când vremea-i potrivită.
Să-ntemeiezi căminul, de Domnul hărăzit
Cu partea pregătită, perechea fericită,
Familia în care poți fi un mântuit. 12 Statutul moral și spiritual al ceștinului

Speculum regis – Fănel Șuteu
Nu-i bine să fii singur în floarea tinereții,
Să ai totdeauna familia ta în car.
Când bat năprasnic vânturi, furtuni pe drumul vieții,
Cei dragi îți sunt alături, ai ajutor, ce har! 13 Experiențe

Promisiuni, boală, pocăință și vindecare–
M.M.
Nu-i bine să fii singur, Balaurul se-aruncă
Spre tot ce-i singuratic, spre tot ce-i disperat.
Cu inimile goale, mereu are de muncă
Să sfâșie, să intre, desigur, prin păcat.
16 Carte în serial

Misiunea Elisei – Cornel Nistor
Nu-i bine să fii singur când lupta se-ntețește.
Prin boli și suferințe, prin crize care dor,
Să-L chemi, că numai Domnul cu drag te sprijinește,
Din toate ai scăpare și ești biruitor.

Nu-i bine să fii singur când ceasul morții bate,
Ai pace și speranță că ai Mântuitor.
El te va lua de mână să treci cu bine-n moarte,
Te-nvie, îți dă răsplată, e și Judecător. Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
Și-atunci te va cuprinde uimirea, bucuria, donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
Când fața Celui Veșnic pe veci o vei privi sprijine această lucrare pot depune bani în contul
În corul cel mai mare din toată veșnicia Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
Pe Tatăl și pe Fiul și tu Îi vei slăvi.
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.
Simion Buzduga
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

DEMNITATEA
FAMILIEI
Demnitatea familiei este dată în primul rând de originea Demnitatea omului se descoperă în primul rând prin
ei. La creaţie, Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul vorbire, cuvintele deosebesc fundamental omul de celelalte
Nostru, după asemănarea Noastră...” (Geneza 1:26) Deci fiinţe de pe pământ, cuvintele exprimă toate valenţele
Creatorul şi Suveranul universului i-a dăruit omului prin actul asemănării cu Dumnezeu. Respectul împărătesei din Seba
creaţiei nu orice viaţă, ci una care să-L reprezinte. Mai mult, El pentru cuvintele pe care le rostea Solomon, a făcut-o să exclame:
a creat distincţia şi complementaritatea bărbat - femeie, ambii „Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt necurmat
reflectând imaginea Sa: „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul înaintea ta.” (1 Regi 10:8). Referitor la demnitatea cuvintelelor,
Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească el spunea în pildele lui: „Cuvintele alese nu se potrivesc în gura
şi parte femeiască i-a făcut.” (vers. 27) Scopul pentru care unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui
protopărinţii noştri au fost creaţi a fost rânduit tot la creaţie: om de viţă aleasă!” (Proverbe 17:7) Iar Domnul, care este mai
„Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Creşteţi, mare ca Solomon, avertiza: „Căci din cuvintele tale vei fi scos
înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:37)
peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare Aşadar, fiecare se poate cerceta câtă onoare oferă familiei sale
care se mişcă pe pământ.»” (vers. 28) De aici decurge în egală prin cuvintele pe care le rosteşte acasă.
măsură responsabilitatea procreării şi dreptul de proprietate a Tot în familie se dovedeşte demnitatea sub aspect
pământului şi tot ceea ce se află pe el. moral şi acum, când cei din jur „şi-au pierdut orice pic de
O altă dimensiune a familiei care-i consacră demnitate simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice
este dată de apartenenţa nostră ca familişti la Biserica fel de necurăţie.” (Efeseni 4:19) este cea mai mare nevoie să
lui Isus Hristos. Apostolul Pavel scria celor două entităţi ne păstrăm „vasul (trupul, începând cu mintea) în sfinţenie şi
complementare ale familiei: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe
voştri ca Domnului...Şi după cum Biserica este supusă lui Dumnezeu.” (1 Tesaloniceni 4:4-5) Aici se impune şi o analiză
Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate a îmbrăcăminţii, căci noi suntem „Templul lui Dumnezeu.”
lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos (1 Corinteni 3:16) Preotului ce slujea în Templu, Dumnezeu i-a
Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea...De aceea va lăsa omul dat „haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă” (Exodul
pe tatăl său şi pe mamă-sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi 28:2), care-i acopereau trupul „până la glezne.” (vers. 42) Gestul
vor fi un singur trup”. Taina aceasta este mare (vorbesc despre prin care Hanun amonitul i-a lipsit de demnitatea socială pe
Hristos şi despre Biserică).” (Efeseni 5:22-32) De asemenea, solii lui David a constat în faptul că „le-a ras barba pe jumătate
relaţia celor doi soţi, ca structură familială privită prin prisma şi le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse.” (2 Samuel
relaţiei lor cu divinitatea, oferă o structură ce leagă cerul cu 10:4) În vremea noastră este suficient să priveşti la felul cum
pământul prin familie: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul se îmbracă oamenii şi-ţi dai seama, adesea fără să mai auzi
oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu şi cuvintele, că sunt lipsiţi de demnitatea cu care Creatorul
este capul lui Hristos...în Domnul, femeia nu este fără bărbat, ne-a cinstit. El i-a îmbrăcat pe Adam şi Eva cu „haine de piele”
nici bărbatul fără femeie. Căci dacă femeia este din bărbat, (Geneza 3:21), în locul şorţurilor lor, ca aşa păcătoşi cum erau,
tot aşa şi bărbatul prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.” să nu-şi piardă toată demnitatea spirituală şi fizică.
(1 Corinteni 11:3-12) Cei ce vor păstra demnitatea familiei, respectând în
Deci familiei îi este oferită demnitate atât prin creaţie cât primul rând pe Tatăl ceresc şi principiile Sale, aşezate de la
şi prin mântuire, rămâne ca fiecare bărbat şi femeie, individual creaţie şi pe Fiul preaiubit vor deveni „asemenea chipului Fiului
şi împreună să-şi păstreze şi să-şi arate demnitatea prin Său” (Romani 8:29) având dreptul prin har de a intra în „Cortul
comportamentul lor. „Ce este tigaia pentru lămurirea argintului lui Dumnezeu cu oamenii” (Apocalipsa 21:3) În schimb, să ştiţi
şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume că diavolul nu-i familist şi nu are respect pentru familie. A-ţi
pentru un om.” (Proverbe 27:21) Fiecare om poate dovedi că pierde demnitatea de bărbat sau femeie prin „derogări” şi
este cu adevărat om, cu chip divin şi perspectivă de mireasă a lui excepţii păcătoase de la linia creaţiei şi a familiei este o dovada
Hristos. Cine nu-și va păstra demnitatea, ignorând dubla origine a acceptării încă o dată de a gusta din „ pomul cunoştinţei
divină, prin primul şi al doilea Adam, va auzi sentinţa divină: „te binelui şi (a facerii) răului”, după care urmează alungarea din
vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti prezenţa divină.
şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3:17) Omul fără Duhul lui

3
Dumnezeu „nu este decât carne păcătoasă.” (Geneza 6:3) Editorii

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!”
(Ioan 4:23b)

RăMĂȘIȚA BIBLICĂ A
POPORULUI LUI DUMNEZEU
Este cunoscut faptul că existența noastră umană este plăcere și a acceptat jertfa lui, care reprezenta jertfa de
împletită cu realitatea tristă a confruntării lumilor cerești, ispășire a Domnului Hristos, Mielul Său.
numită războiul stelelor, acestea din urmă îi reprezintă, Rămășița fiilor lui Set descrie o altă treiectorie spirituală,
desigur, pe îngeri (Apocalipsa 12:4). Extensia acestui comparativ cu descendenții fratele său Cain, ai cărui urmași
război cosmic dintre Dumnezeu și Satan a cuprins inclusiv au comis crime, au introdus poligamia. Pe de altă parte, au
pământul. Balaurul a vizat omul, încă de la început. Teatrul fost fondatori ai industriei - prelucrării metalelor feroase și
marilor bătălii se desfășoară pe planeta albastră. Momentul neferoase, construcțiilor, zootehniei. Unul dintre ei – Iubal
legării lui pentru o mie de ani este explicat și motivat a fost inventatorul instrumentelor muzicale. Urmașii lui Set
de acțiunea sa principală, aceea de a înșela națiunile. refac închinarea, chemând numele Domnului, întrucât a fost
(Apocalipsa 20:1-3) Deși, înainte de Domnul Isus, la prima o vreme fără închinare (Geneza 4:26).
vedere, se pare că a reușit, în realitate, în toate perioadele Enoh este un reprezentant al acestei perioade, deoarece:
menționate în Biblie, numite în teologie – dispensațiuni, a umblat cu Dumnezeu (Geneza 6:25), a primit mărturia că a
Dumnezeu n-a rămas fără mărturie. El a promis păstrarea fost plăcut Lui (Evrei 11:5). O astfel de viață l-a plasat pe orbita
unei rămășițe. Cuvântul „rămășiță” aparține teologiei cerească, fiindcă a fost mutat de pe Pământ prin credință.
mântuirii și cuprinde credincioșii, care indiferent de Rămășița salvată, a lui Noe s-a datorat caracteristicilor
evenimente, vremuri de constrângeri, de persecuții, de pe care le-a întrunit: a fost propăvăduitor al neprihănirii
situații dificile sau de bunăstare, rămân în ascultare de voia (1 Petru 2:5); era un om neprihănit, fără pată, între cei din
lui Dumnezeu. Etimologia cuvântului sugerează că ei sunt vremea lui (Geneza 6:9); umbla cu Dumnezeu (Geneza 6:9);
puțini, dar credincioși. a fost binecuvântat de Dumnezeu, el și fiii lui (Geneza 9:1).
Domnul Isus face o analogie a vremii sfârșitului cu cea din
Caracteristicile rămășiței: vremea lui Noe, când răutatea omului era mare și toate
1. Jură credință lui Dumnezeu și rămâne loială întocmirile gândurilor lui erau rele (Geneza 6:5), iar pământul
legământului Său (2 Cronici 15:14); era stricat și orice făptură își stricase calea (Geneza 6:12).
2. Rămâne în ascultare de poruncile lui Dumnezeu, În mijlocul unei astfel de lumi, pentru a-și scăpa casa, Noe
indiferent de împrejurări (Geneza 5:24; Ezechiel 44:15; ascultă de porunca Domnului și construiește o corabie: „Prin
Apocalipsa12:17); credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre
3. Într-o lume idolatră, se închină exclusiv lui Dumnezeu lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă,
(1 Regi 19:18); a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit
3. Este însuflețită de „un alt duh” – Duhul Sfânt (Numeri lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă
13:30; 14:24); prin credinţă.” (Evrei 11:7)
4. Nu execută decretele care contravin voii lui
Dumnezeu (Exodul 1:15-22; 2:1-5);
5. Nu cedează la amenințările vrăjmașilor (Neemia
6:1-16; Daniel 3; 6; Isaia 36:4-22; 37:1-38);
2. Rămășița dintre neamuri
Melhisedec, un personaj enigmatic din vremea lui
Avraam, care apare și dispare brusc, nefiindu-i prezentat
6. Transmite adevărul profetic cu evlavie (Isaia 8:16-18); arborele genealogic, nașterea și moartea sa, ci reținut doar
7. Acceptă mai degrabă martirajul, decât să facă ca împărat al Salemului - probabil Ierusalim, ca preot al
compromis cu voia divină (Matei 23:34-35). Dumnezeului Cel prea înalt, care i-a urat de bine lui Avraam,
În cele ce urmează, vom arunca o privire printre i-a ieșit înainte cu pâine și vin și l-a binecuvântat când se
veacurile trecute pentru a identifica și analiza rămășița întorcea biruitor dintr-o luptă cu Chedorlaomer și alți împărați
poporului lui Dumnezeu. (Genesa 14:18-20). El este prezentat în epistola către Evrei ca
fiind superior lui Avraam, întrucât acesta îi dă zeciuială, dar

1. Rămășița antedeluviană – a închinării adevărate.
Abel este cap de afiș în norul de martori sau eroi ai
credinței. Prin credință a primit statutul de neprihănit,
și preoției de tip levitic, a lui Aaron. Preoția Domnului Isus
este, de asemenea, superioară, de vreme ce aparţine acestei
preoții (Psalmul 110:4; Evrei 5:6; 7:13). Iată că și între națiuni

4
pentru că că avea fapte neprihănite. Dumnezeu a privit cu aflăm despre un mare slujitor al lui Dumnezeu.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Moise – a preferat să sufere împreună cu poporul,
decât să fie numit prințul Egiptului – fiul fiicei lui Faraon,
întrucât considera ocara lui Hristos o bogăție incomparabil
mai prețioasă decât comorile imperiului egiptean (Evrei
11:24-29).
Rămășița pustiului – cei care au înţeles că poporul
Israel a fost ales dintre toate popoarele de pe fața pământului
ca să fie un popor sfânt: „Acum, dacă veţi asculta glasul
meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre
toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi
o împărăţie de preoţi şi un neam Sfânt...” (Exodul 19:5-6a).
Istoria Bibliei ne relatează faptul că doar o rămășiță din popor
a împlinit cerința divină. Apostolul Pavel în 1 Corinteni 10:1-13,
face o radiografie spirituală a stării poporului Israel, folosind
pronume nehotărâte de genul:„toți”, „cei mai mulți”, „unii
Ietro sau Reuel (Exodul 2:18; Numeri 10:29) este din ei”, și implicit: cei mai puțini. Aceștia din urmă cei mai
descendent din cheniți, care apar pentru prima oară în puțini - sunt o rezultantă prin deducție din cei rămași loiali
Genesa 15:19. Despre el citim că era preot al Madianului lui Dumnezeu. Astfel, toți au fost sub nor, toți au trecut prin
(Exodul 3:1). Madian este fiul lui Avraam, din nevasta Chetura. mare, toți s-au bucurat de aceleași privilegii: botez în mare
Iată de ce, el și fiul său Hobab, cât și urmașii acestora - sunt și în nor pentru Moise; toți au mâncat aceeași mâncare și
de proveniență madianită. Moise l-a convins pe Hobab să se băutură duhovnicească. Totuși cei mai mulți n-au fost plăcuți
alăture israeliților și aceștia s-au alipit de seminția lui Iuda lui Dumnezeu pentru că au poftit după lucruri rele (1 Corinteni
în moștenirea lor (Judecătorii 1:16; 1 Samuel 27:10). Faptul 10:5). Doar unii din ei – rămășița – nu s-au închinat la idoli:
că Ietro are descendență avraamică, faptul că urmașii săi se mâncând, bând, cântând și jucând cum a făcut-o majoritatea
alătură israeliților, conturează ideea că Avraam și-a învățat fiii (Exodul 32:6,17,18); doar ea n-a acceptat desfrâul, nu L-a
Calea Domnului, iar învățăturile acestuia s-au transmis mai ispitit pe Dumnezeu și n-a cârtit împotriva Lui. Și când ne
departe (Geneza 18:19). Așa se face că Ietro aduce o ardere gândim că tabloul acesta constituie o pildă și un ghid pentru
de tot și o jertfă de mâncare și a mâncat cu Moise, Aron și toți noi, cei din vremea sfârșitului, este mai mult decât indicat ca
bătrânii lui Israel înaintea lui Dumnezeu (Exodul 18:12). mesajul pe care îl poartă să fie luat la cunoștință de întreaga
Recabiții (2 Regi 10:15-30; Ieremia 35:1-17) sunt cheniți, generație actuală, în care se regăsesc atâtea similarități
ieșiți din Hamat- tatăl casei lui Recab (1 Cronici 2:55). Ionadab, cu cea a pustiului. Pentru a ilustra mai consecvent această
fiul lui Recab, ca tată al acestora, a dat porunci urmașilor săi perioadă, este de ajuns să aruncăm o privire asupra a cel
de a trăi un mod de viață nomad, asemeni celui practicat de puțin trei personalități marcante, ale căror vieți sunt modele
israeliți la ieșirea din Egipt. Una din ele viza abținerea de la semnificative pentru noi, peste care au venit sfârșiturile
consumul de vin, pentru a-i ține departe de închinarea idolatră, veacurilor: Moise, Iosua și Caleb. Țara promisă a fost dată
înaintea lui Baal, în care beția era una din componente. Faptul doar lui Iosua și Caleb și, desigur, copiilor poporului despre
acesta a fost testat de profetul Ieremia după două sute de ani, care au zis că: „Vor fi de jaf!” (Deuteronom 1:39).
la cererea lui Dumnezeu, pentru a-i demonstra profetului, Moise, datorită credinței, a părăsit Egiptul, fără
contrastul dintre recabiți, rămași în ascultare, în acest interval și teamă de faraon, a sărbătorit Paștele, protejând poporul
israeliții care n-au ascultat de poruncile Sale (Ieremia 35:1-19). de nimicitorul întâilor născuți și tot prin credință a trecut
Datorită acestei atitudini, Dumnezeu a promis că: „Ionadab, Marea Roșie ca pe uscat (Evrei 11:27-29). Însă, din pricina
fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmași care să stea poporului, Dumnezeu s-a mâniat pe el, interzicându-i
înaintea Mea!” (Ieremia 35:19) accesul în țara pe care doar a văzut-o, dar n-a reușit să intre
în ea (Deuteronom 1:37). Este demn de remarcat faptul că

3. Rămășița lui Israel în Israel rămâne de neegalat atât ca proroc, pe care Domnul
Patriarhii: Avraam, Isaac, Iacov au strălucit într-o lume să-l fi cunoscut față în față, cât și prin semnele și minunile,
învăluită de întuneric și idolatră. În timp ce bezna păcatului prin care S-a manifestat.
domnea triumfătoare, patriarhii amintiți au ridicat altare, au Iosua și Caleb fac parte din minuscula rămășiță ieșită
jertfit, s-au rugat; au invocat Numele lui Dumnezeu – s-au din Egipt și intrată în țară. Iosua, din seminția lui Efraim,
aruncat la pământ înaintea Lui, au binecuvântat, au făcut plin de Duhul lui Dumnezeu și de duhul înțelepciunii, a fost
jurăminte sfinte, au meditat la lucrările lui Dumnezeu, au învestit ca să preia conducerea de la Moise, să cucerească
practicat dărnicia, au ținut Calea Domnului și au poruncit și și să stăpânească țara. De reținut este faptul că poporul a
fiilor lor să o țină (Geneza 18:19). Avraam este reper al credinței slujit pe Domnul în tot timpul vieții lui și a bătrânilor care
fiind denumit tatăl celor credincioși (Romani 4:17-18). au urmat după el (Deuteronom 34:9; Iosua 24:31). Caleb,
Rămășița din vremea robiei egiptene , oameni ca pentru că a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în totul
Amram și Iochebed, părinții lui Moise, Aron și Maria, care Calea Domnului; pentru că a potolit poporul în timpul crizei
nu s-au lăsat înspăimântați de porunca împăratului Egiptului de la Cades, pustia Paran, primește promisiunea de a intra
- aceea de a-l îneca pe pruncul Moise; au reușit să-l ascundă în țară, atât el, cât și copiii lui (Numeri 14:24; Deuteronom
prin credință, să-i imprime dragostea pentru ceea ce rămâne, 1:36-37).

5
în detrimentul plăcerilor efemere. (continuare în pagina 15)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

PRINCIPIILE biblice ale
predicării
Ce este predicarea şi cum se face? Care este statutul „Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe
spiritual al predicatorului? Care sunt în prezent provocările om din cursele morţii.” ( Proverbe 13:14)
majore ale celor implicaţi în această lucrare? Întrebările Riscul apariţiei interpretărilor greşite, al infiltrării
referitoare la predicatori şi predicare, într-o societate predicatorilor falşi este permanent, de aceea apostolul Pavel
creştină aflată în derivă, au menirea să-i pună în gardă întâi avertiza: „În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască
pe ei, fiindcă vor avea parte de o „judecată mai aspră” un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este
(Iacov 3:1), dar şi pe cei ce trebuie să aleagă cine le vor fi vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă
îndrumătorii spre eternitate, pe sensul unic al vieţii. Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de
Predicarea evanghelică apare odată cu lucrarea lui bine!” (2 Corinteni 11:4) Durerea apostolului datorată celor
Ioan Botezătorul, el deschizând calea pe care a urmat-o ce nu recunoşteau unicitatea mântuirii prin jertfa Domnului
Domnul şi apoi toţi urmaşii Săi, trimişi cu vestea bună a l-a dus la o exprimare radicală: „Dar chiar dacă noi înşine sau
mântuirii. Aceasta nu înseamnă că mesajele lui Moise din un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie,
câmpia Moabului, aşa cum le redă cartea Deuteronom sau deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie
cele ale lui Ezra şi ale leviţilor din vremea refacerii cultului lui anatema!” (Galateni 1:8) O mustrare similară avem adresată
Yahve, de după întoarcerea din Babilon, nu pot fi considerate îngerului bisericii din Pergam: „Dar am ceva împotriva ta. Tu
predici, dar corelarea lor cu sistemul preoţesc al jertfelor ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care
face o diferenţă, „căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii a învăţat... să se dedea la curvie.” ( Apocalipsa 2:14)
şi Legea.” (Matei 11:13) Domnul a desăvârşit predicarea
prin completarea mesajului pocăinţei cu includerea
tuturor celorlalte subiecte şi lucrări necesare desăvârşirii
sfinţilor şi totodată prin apariţia predicării misionare, căci
1. O chemare la o lucrare sfântă
Conştienţa chemării în lucrarea de predicare se
încadrează în conceptul unui plan concret şi personalizat
„Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, de salvare a omenirii. Apostolul Pavel scria despre sine
propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice că a fost „chemat să fie apostol, pus deoparte ca să
boală şi orice neputinţă care era în norod.” (Matei 4:23) vestească Evanghelia lui Dumnezeu.” (Romani 1:1) Aceasta
Predicarea celor doisprezece şi apoi a celor şaptezeci responsabilizează pe predicator, cum scria acelaşi apostol:
de ucenici, a fost continuată în forme diferite în toată istoria „propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca
creştinismului, în condiţii diferite de la o perioadă la alta şi lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” (Tit 1:3) Mai mult,
va continua până la venirea Domnului Isus Hristos, căci El a el afirmă „obligativitatea” acceptării şi executării lucrării
spus:. „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită încredinţate, fără de care relaţia cu Dumnezeu şi implicit
în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor mântuirea sunt puse în pericol. El scria: „Dacă vestesc
neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14) Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă,
Scopul predicării este afirmat de apostolul Pavel astfel: căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc
„Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm Evanghelia!” (1 Corinteni 9:16)
pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice Aşa cum gospodarul din Matei 20 a ieşit personal
om, desăvârşit în Hristos Isus.” (Coloseni 1:28) Încadrând să cheme oamenii să lucreze în via sa, la fel Dumnezeu
aceste afirmaţii, în imaginea de ansamblu a planului etern va încredinţa în diferite forme, de la adrese profetice la o
al lui Dumnezeu, conceput şi realizat în Domnul Isus Hristos, conştientizare personală, pe cei ce au harul şi darul să predice
rezultă că în parcurgerea etapelor mântuirii, în partea ce Cuvântul. Ei vor avea pasiune pentru Scripturi şi le va fi dat să
revine colaborării umane, predicarea este o lucrare foarte înţeleagă şi să explice şi altora adevărurile sfinte. Chemarea
importantă. Profeţilor „... le-a fost descoperit că nu pentru ei lor se va evidenţia public, aşa cum s-a evidenţiat toiagul
înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au lui Aaron de ale celorlalţi şi după cum profetul va putea fi
vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul recunoscut prin împlinirea mesajului lui. Diferenţa dintre o
Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.” încercare de a predica şi una de a profeţi este categorică, dar
(1 Petru 1:12) Secretul vieţii veşnice este informaţia sfântă darul identifică orice chemare. Deci, un om se poate verifica

6
descoperită în Scripturi, de aceea predicarea este primordială: pe sine dacă este sau nu chemat să predice prin felul în care

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
marelui Predicator este exemplul suprem de împuternicire:
„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să
vestesc...” (Luca 4:18) Evanghelistul Matei scria, referitor
la Predica de pe munte: „După ce a sfârşit Isus cuvântările
acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci
El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau
cărturarii lor.” (Matei 7:28-29)
Despre primii apostoli este scris că aveau multă
„îndrăzneală” (Fapte 4:13, 29, 31), iar Pavel „propovăduia
cu îndrăzneală în Numele Domnului. (Fapte 9:27, 29; 19:8;
28:31) Apostolii au avut un mesaj puternic pentru că a
fost însoţit de autoritatea divină manifestată vizibil şi cu
efecte puternice în lumea spirituală. „... ei au plecat şi au
propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei
şi întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau.” (Marcu
16:20) Apostolul Pavel scria: „În adevăr, Evanghelia noastră
va folosi Scripturile, în cercetare şi expunere, după cum scria v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu
apostolul Pavel lui Timotei: „Nu fi nepăsător de darul care Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală.” (1 Tesaloniceni 1:5)
este în tine... Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte- Împuternicirea sfinţilor este delegată, predicatorului
te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de îi este dat, dar numai în prezenţa Duhului lui Dumnezeu,
toţi.” (1 Timotei 4:14-15) ceea ce solicită permanent susţinerea cu rugăciune proprie
Cei mai „aproape” să fie chemaţi să predice sunt cei şi prin alţii, după cum scria apostolul: „Rugaţi-vă tot odată şi
ce conştientizează necesitatea acestei lucrări: Când Domnul pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt,
a spus ucenicilor: „Mare este secerişul, dar puţini sunt ca să putem vesti taina lui Hristos...” (Coloseni 4:3) Dacă şi
lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată Domnul a avut nevoie zilnică de rugăciune, ce pretenţii de
lucrători la secerişul Lui.” (Matei 9:37-38), cu siguranţă că putere fără rugăciune am putea avea noi? „Ziua, Isus învăţa
ei s-au rugat. Drept urmare, aşa cum rezultă din versetele pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în
următoare, Domnul i-a scos tocmai pe ei. A vrea cu adevărat, muntele care se cheamă muntele Măslinilor.” (Luca 21:37)
ca leviţii altădată, să fii „pentru Domnul” (Exodul 32:26) Apostolii, la rândul lor, stăruiau „... necurmat în rugăciune şi
cu inima curată, nu ca Simon magul, nu după puterea şi în propovăduirea Cuvântului.” (Fapte 6:4)
gândirea proprie, este o stare propice chemării în lucrare. Împuternicirea face ca predicatorul şi prin
Moise, de exemplu, şi-a anticipat chemarea, dar numai după aceasta mesajul să aibă efect, după cum s-a întâmplat
„şcolarizarea” necesară, Dumnezeu l-a chemat pe nume; în cazul ucenicilor când „...i-a trimis să propovăduiască
numai când toiagul lui a devenit toiagul lui Dumnezeu, a Împărăţia lui Dumnezeu... Ei au plecat şi au mers din sat
putut intra în lucrare. în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni
Predicarea este ca şi lucrarea preoţească şi levitică, tămăduiri.” (Luca 9:2-6) Evident că fiecare are de la Dumnezeu
rezervată exclusiv bărbaţilor: „Femeile să tacă în adunări, o lucrare specifică şi nu toţi predicatorii au o împuternicire
căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie apostolică, dar orice împuternicire face ca predicarea să
supuse, cum zice şi Legea.... Ce? de la voi a pornit Cuvântul se lase cu efecte concrete. De exemplu, nu toţi cei descrişi
lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? Dacă crede în Fapte 8:4 şi 11:19-20, aveau darul minunilor, ca Filip,
cineva că este proroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă dar Cuvântul - „Sabia Duhului” (Efeseni 6:17) avea putere,
că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.” (1 Corinteni dovadă fiind convertirile autentice, prin care oamenii erau
14:34-37) Textul biblic este categoric, din moment ce avem eliberaţi din robia păcatului şi din împărăţia întunericului.
de-a face cu o poruncă a Domnului, dar poate că pentru unii e „Mâna Domnului era cu ei şi un mare număr de oameni au
necesar şi versetul următor, 38: „Şi dacă cineva nu înţelege, să crezut şi s-au întors la Domnul.” (Fapte 11:21)
nu înţeleagă!” În organigrama biblică sunt stabilite cu claritate
rolurile bărbatului şi ale femeii, potrivit înzestrărilor specifice:
„Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i
dau voie să înveţe pe alţii,... Căci întâi a fost întocmit Adam şi
3. O trimitere pentru un câmp de slujire
Predicarea este în primul rând misionară,
evanghelistică, după mandatul iniţial şi permanent: „şi-Mi
apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până
s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită la marginile pământului.” (Fapte 1:8) Chemarea la mântuire,
prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în este la rândul ei şi o trimitere generală, ce permite tuturor,
dragoste şi în sfinţenie.” (1 Timotei 2:11-15) Deci femeia este potrivit cunoaşterii şi posibilităţilor să predice, cel puţin,
mai vulnerabilă ispitirii în „linia întâi”, dar are oportunitatea de la om la om: „Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc
şi aptitudinile potrivite rolului de mamă şi de educatoare în în loc şi propovăduiau Cuvântul. Filip s-a coborît în cetatea
familie, ceea ce este foarte important în împlinirea scopului Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.” (Fapte 8:4-5) În
lui Dumnezeu cu familia. Antiohia Pavel şi Barnaba „învăţau pe norod şi propovăduiau,
cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.” (Fapte 15:35) O misiune

2. O împuternicire dată de Duhul Sfânt
Autoritatea mesagerului şi a mesajului sunt date de
organizată trebuie să urmeze modelul Mântuitorului,
care a zis ucenicilor: „Haide să mergem în altă parte, prin

7
puterea divină, aşa cum a fost în cazul Domnului. Modelul târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

pentru aceasta am ieşit .” (Marcu 1:38) Obiceiul predicării lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru
itinerante a fost practicat de apostoli şi de urmaşii lor: „După orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:16-17) Ceea ce citim şi
ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au studiem trebuie să fie de calitate, iar viaţa tot de calitate,
propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind numai aşa ceea ce vom transmite va fi de calitate. O recepţie
Evanghelia în multe sate de ale samaritenilor.” (Fapte 8:25); bună, printr-un receptor bun poate să ofere o emisie bună,
„Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezarea. Şi după cum este scris: „Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste
propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.” lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te
(Fapte 8:40) hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care
Cea mai inaltă formă de trimitere este prin călăuzirea ai urmat-o până acum.” (1 Timotei 4:6) Cine nu-şi însuşeşte
Duhului Sfânt şi prin biserica locală, ca în cazul călătoriilor învăţăturile sfinte nu poate dispune de o cunoaştere corectă,
misionare ale apostolului Pavel, care a plecat de la Antiohia împărtăşind soarta celor despre care este scris că „învaţă
şi tot acolo s-a întors după fiecare misiune. Acolo se formase întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă
o bază de misiune, o şcoală de învăţători şi proroci. Îmbinarea a adevărului.” (2 Timotei 3:7)
acestor două valenţe asigură o creştere armonioasă a Pregătirea spirituală şi intelectuală ca şi predicarea
ucenicilor şi facilitează întreg sistemul de slujire (Fapte propriu-zisă necesită timp, de aceea, apostolul îndemna
11:22‑30) „Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a pe Timotei: „propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra
zis: «Puneţi‑Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată
la care i-am chemat.»” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, blândeţea şi învăţătura.” (2 Timotei 4:2) Trebuie apreciat
şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Barnaba şi Saul, efortul depus de predicatori: „Presbiterii care cârmuiesc bine,
trimeşi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc
plecat cu corabia la Cipru.” (Fapte 13:2-4). cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora.” (1
Predicarea este o adresă divină către orice om, în Timotei 5:17) Predicarea ca şi alte activităţi spirituale şi fizice
localitatea lui, căci Domnul a spus ucenicilor: „Duceţi-vă în necesită întâi efort şi apoi aduce satisfacţie. „Plugarul trebuie
toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” să muncească înainte ca să strângă rodurile.” (2 Timotei
( Marcu 16:15) Misionarul este indispensabil în procesul 3:6) Fiecare predicator are limitele lui, date de cunoaştere,
mântuirii, după cum este scris: „... Şi cum vor crede în de darul şi harul primit, dar fiecare poate să primească mai
Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre mult. Cazul Apolo este semnificativ în ce priveşte creşterea
El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu spirituală a unui predicator şi rezultatele lucrării sale în
sunt trimeşi?...” (Romani 10:14-15) Predicarea trebuie să conlucrarea din Trupul lui Hristos: „Omul acesta avea darul
ţintească mereu noi grupuri de oameni după cum este scris: vorbirii şi era tare în Scripturi. El era învăţat în ce priveşte
„Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea şi Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa
cei ce n-auziseră de El, Îl vor cunoaşte.” (Romani 15:21) amănunţit pe oameni despre Isus, cu toate că nu cunoştea
După convertire şi constituirea de biserici locale, decât botezul lui Ioan. A început a vorbi cu îndrăzneală în
predicatorii sunt primii care au menirea dezvoltării spirituale sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi
a ucenicilor. În biserica locală se formează deopotrivă i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu. Fiindcă
predicatorul şi ucenicii, evident că în colaborare cu celelalte el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă
slujiri din Trupul lui Hristos, după modelul din Antiohia: „Un şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a
an întreg, au luat parte la adunările Bisericii şi au învăţat ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră; căci
pe mulţi oameni...” (Fapte 11:26) Plecarea din acest câmp înfrunta cu putere pe Iudei înaintea norodului şi le dovedea
local de slujire, cu scop evanghelistic, se face numai după din Scripturi că Isus este Hristosul.” (Fapte 18:24-28)
un anumit grad de maturizare, împuternicirea şi călăuzirea Cele scrise lui Tit arată cât de imperativ este ca un
Duhului Sfânt. predicator să fie integru în comportament şi în calitatea
mesajului transmis: „Dă-te pe tine însuţi pildă de fapte

4. Osfântă

lucrare care necesită sfinţire şi cunoaştere

Sfatul dat de marele apostol copilului lui în credinţă,
bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de
curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca
potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic
ce a devenit cel mai apropiat colaborator al lui, arată nevoia rău de noi.” (Tit 2:7-8) Regele David era conştient că numai
cercetării Scripturilor pe un fond de viaţă curată şi dăruire după ce-şi va pune viaţa în rânduială va putea spune şi la
în lucrarea Domnului: „Porunceşte şi învaţă aceste lucruri... alţii poruncile sfinte: „Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le
ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în calcă şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.” (Psalmul 51:13) Un
dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama predicator adevărat va putea spune el întâi, apoi cei pe care
bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai îi învaţă, cuvintele: „Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur
altora.” (1 Timotei 4:11-13) Lumina din Scripturi, ca şi de parc-aş avea toate comorile.” (Psalm 119:14); „Sufletul
autoritatea, este dată de Dumnezeu numai celor ce umblă meu ţine învăţăturile Tale şi le iubesc mult de tot!” (Psalmul
în lumină; relaţia dintre neprihănire şi înţelepciune este 119:167) Cu un asemenea entuziasm sacru trebuie predicat
inseparabilă, după cum este scris: „Toată Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu.
însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să Aşadar, modul de viaţă evlavios (căci nu în zadar

8 îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul cele mai multe referinţe despre evlavie, apar în epistolele
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
adresate celor doi predicatori şi slujitori, Timotei şi Tit), alte locuri, de aceea trebuie folosite toate ocaziile, după
este suportul cel mai sigur pentru ca expunerea Cuvântului procedura apostolului, care a predicat „înaintea norodului
să fie cu folos chiar şi în cele mai dificile situaţii. Relaţia şi în case” (Fapte 20:20) Apostolul Pavel este un exemplu
dintre controlul propriei fiinţe şi controlul unui context de de slujire în condiţii de mare adversitate. El a putut scrie:
adversitate spirituală sunt direct proporţionale, după cum „Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos.”
este scris: „Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, (2 Timotei 2:3) Iată cum descria începutul misiunii lui în
credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Europa: „După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi,
Domnul dintr-o inimă curată... Şi robul Domnului nu trebuie cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru,
să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor
plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţă pe lupte.” (1 Tesaloniceni 2:2) Mai mult, a avut şi o suferinţă
potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să permanentă, după cum scria celor din Asia Mică: „Dimpotrivă,
ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se ştiţi că, în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia
desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i pentru întâia dată” (Galateni 4:13) Truda fizică a fost o altă
facă voia.” (2 Timotei 2:22-26) O viaţă sfântă va convinge componentă a condiţiilor predicării aceluiaşi apostol: „Vă
oamenii că „... propovăduirea noastră nu se întemeiază aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum
nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie. Ci, fiindcă lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi şi
Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia.” vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.” (1 Tesaloniceni
(1 Tesaloniceni 2:3-4) 2:9) Condiţiile neplăcute ale slujirii apostolului n-au
Scopul predicării este readucerea omului într-o împiedicat pe alţi predicatori să-şi facă lucrarea, căci el scria
stare cât mai aproape de Dumnezeu, de aceea evlavia din închisoare: „Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de
predicatorului şi efectul predicii, reflectat în evlavia celor lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără
ucenicizaţi, dovedeşte calitatea lucrării. „Dacă învaţă cineva teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” (Filipeni 1:14)
pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele Susţinerea materială a celor ce predică şi, la nevoie, a
sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura familiilor lor este datoria bisericii care i-a consacrat şi a celor
care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic: ba ce sunt slujiţi. Aceasta nu presupune limitarea predicării
încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, doar la cei „scoşi din producţie” pentru lucrarea aceasta,
din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, dar permite acestora o mobilitate deplină, necesară în mod
zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, special pe câmpuri noi de misiune.. Apostolul Pavel scria:
lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. „Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să
Fereşte-te de astfel de oameni.” (1 Timotei 6:3-5) trăiască din Evanghelie.” (1 Corinteni 9:14) El s-a folosit de
acest drept numai în parte, primind la nevoie de la filipeni

5. O slujire care trebuie făcută în orice condiţii
Predicarea nu este o profesie ca oricare alta, căci numai
în urma chemării şi împuternicirii de sus un om poate fi un
un ajutor material, dar a refuzat să fie suţinut financiar de
cei din Corint. El îşi explica atitudinea diferită de la caz la
caz şi după principiul raportării la condiţii în limitele păstrării
adevărat predicator. Despre apostoli este scris că Domnul adevărului mântuitor: „Căci, cu toate că sunt slobod faţă de
i-a trimis numai după ce „le-a dat putere” (Matei 10:1) şi toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.
„după ce le-a dat învăţăturile următoare.” (Matei 10:5) Cu iudeii, m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu
Învăţăturile de aici nu aveau în vedere conţinutul predicării, cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca şi când aş fi fost sub
ci erau instrucţiuni referitoare la metodologia predicării, Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt
asigurarea susţinerii materiale şi suportarea adversităţii, de sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca şi cum aş fi
la respingere politicoasă a celor spuse, la arestare şi chiar fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu,
ucidere (Matei 10:5-42) Aspectele polemice sunt o altă ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.
neplăcere permanentă, după cum avertiza apostolul: „Se Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am
vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.” (Fapte Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.”
20:30) E neplăcut să spui oamenilor ce spunea apostolul, (1 Corinteni 9:19-23)
dar este neceasar: „Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei
ce fac desbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care
aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.” (Romani 16:17 )Alături
de lupta apologetică, în care predicatorul se confruntă cu
6. O prezentare a Cuvântului lui Dumnezeu
Predicarea este explicarea unui text biblic,
pentru a ajuta oamenii să înţeleagă voia lui Dumnezeu
tot arsenalul demonic din lume, aceste bătălii „interne” descoperită în Scripturi, căci Dumnezeu „a vorbit... în
fac parte din „apărarea şi întărirea Evangheliei” (Filipeni multe rânduri şi în multe chipuri” (Evrei 1:1): Predicatorul
1:7), sarcină ce completează îndatoririle predicatorului. Cu este ca preotul de altădată, el „...trebuie să păzească
o asemenea pregătire eşti gata să spui ca apostolul Pavel, ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că
care scria: „Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, el este un sol al Domnului oştirilor.” (Maleahi 2:7) Când
eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, apostolul Pavel şi-a încheiat lucrarea directă la Efes,
dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.” printr-un raport în faţa slujitorilor locali, a zis: „Ştiţi că
(1 Tesaloniceni 2:8) n-am ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am
Predicarea are cadrul cel mai potrivit într-un locaş temut să vă propovăduiesc şi să învăţ” (Fapte 20:20) El
de cult, ca odinioară în sinagogi, dar nu întotdeauna există s-a adresat şi altora cerând ajutor în rugăciune pentru a

9
posibilitatea aceasta şi oamenii pot fi întâlniţi adesea în putea transmite un mesaj complet şi corect: „Rugaţi‑vă

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă Dumnezeu, ori de diavolul. Nimeni nu are independenţă
pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru spirituală absolută. Predicile prezentate în cartea Fapte sunt
care iată, mă găsesc în lanţuri: ca s-o fac cunoscut aşa foarte biblice, ţesute cu versete corect explicate (Fapte 2;
cum trebuie să vorbesc despre ea.” (Coloseni 4:3-4) 7; 13), ca în cazul expunerii făcute de Domnul celor doi în
Predicarea cuprinde „adevărurile începătoare”, urmate drum spre Emaus (Luca 24:27) sau a lui Filip în cele spuse
de „cele desăvârşite” (Evrei 6:1-2), prin afirmarea celor famenului etiopian (Fapte 8:25).
scrise şi prin explicaţii, în vederea convingerii ascultătorilor: Scripturile sfinte conţin învăţături şi exemple,
„Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia şi-i dădea pozitive şi negative. Aceleaşi elemente constitutive trebuie
încă multe alte îndemnuri.” (Luca 3:18) Dacă includem să le aibă o predică. Ilustraţiile cele mai recomandate sunt
în predică idei nebiblice, dintre care unele pot fi contrare cele din istoria biblică, pentru că sunt realităţi surprinse
învăţăturilor ei sfinte, efortul nostru este „truda nebunului în natura lor obiectivă. Pot fi folosite şi alte exemple reale
(care) oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate.” sau imaginare, dacă sunt compatibile cu cele înscrise în
(Eclesiastul 10:15) Domnul spunea despre învăţătorii iudei inspiraţia biblică, cu menţiunea de a nu face publice aspecte
din vremea lui: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături private ale oamenilor. Confesiunile nu sunt o pepinieră de
care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” (Marcu 7:7) unde predicatorul poate răsădi în grădina adunării, pentru
Adevărurile sfinte sunt limitate la ceea ce este scris; ceea că nu vor contribui la edificarea acesteia. Anumite realităţi
ce este în afară ne scoate de sub autoritatea divină şi planul constatate în practica pastorală, pot fi prezentate, dar
de mântuire, de aceea avertizarea: „Fraţilor, pentru voi am numai într-un mod înţelept, care să nu dezvăluie identităţi
spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine vinovate. Nominalizarea unui păcătos nu-i va face pe alţii
şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste mai sfinţi, numai dacă avem de-a face cu un pericol concret,
«ce este scris»...” (1 Corinteni 4:6) Un predicator fără Biblie caz în care nominalizarea devine imperativă.
şi cu o sută de comentarii nu-i predicator, ci doar un cărturar Colaborarea frăţească necesită colaborare între
obositor şi înşelător. predicatori, dar aceasta este posibilă numai în condiţia
Cazul convertirii famenului evidenţiază valoarea colaborării cu Dumnezeu, prin Duhul. Apostolii aveau o
înţelegerii referinţelor biblice despre Mesia, pentru că învăţătură comună pentru că beneficiaseră de acelaşi
mesajul biblic este hristocentric. Începând cu prezentarea Învăţător, erau călăuziţi de acelaşi Duh şi se consultau în tot
primară, conţinutul mesajelui biblic nu poate excepta, ceea ce era necesar noii lucrări (Fapte 15) Pavel scria: „M-am
dimpotrivă trebuie să fie axat pe planul etern de mântuire suit, în urma unei descoperiri şi le-am arătat Evanghelia
făcut în Domnul Isus Hristos. Răscumpărarea, ispăşirea, pe care o propovăduiesc eu între neamuri, în deosebi
regenerarea, sfinţirea şi justificarea, procese ce vor culmina celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat
cu glorificarea, sunt toate realizări hristice. Iată de ce în zădar.” (Galateni 2:2) O doctrină uniformă scuteşte pe
apostolul scria corintenilor că importanţa lucrării nu cade cei ce primesc Cuvântul de multe erori şi asigură un climat
pe vreun om cu competenţele şi darurile lui, ci pe lucrarea de dragoste comunităţii creştine. Ce frumos ar fi ca orice
mântuitoare a Domnului Isus Hristos: „Fiindcă propovăduirea predicator să poată spune ca apostolul Pavel, despre el şi
crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar ceilalţi predicatori care au misionat în Corint: „Astfel, deci,
pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.”
Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:18) (1 Corinteni 15:11)
Explicaţiile biblice sunt cele mai convingătoare aşa cum
le folosea şi apostolul Pavel care „le-a adus dovezi şi a căutat
să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Proroci, despre
lucrurile privitoare la Isus...” (Fapte 28:23) Adevărul biblic
7. biblic

O formă corectă de exprimare a mesajului

Predicarea iniţială – evanghelizarea – trebuie
nu permite niciun sincretism teologic. Ceea ce este susţinut continuată, ceea ce presupune aprofundarea cunoştinţelor
de Scriptură este mesajul cel mai puternic şi convingător. biblice în procesul edificării spiritule, după modelul: „După
„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut
tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până mulţi ucenici.” (Fapte 14:21) Textul care urmează creionează
acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, un mod de expunere a adevărurilor biblice prin care se
judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12) Evident că poate face o selecţie corectă a celor ce vor şi a celor ce nu
exegeza şi hermeneutica necesară vor face ca cerinţele legii vor să-L cunoască pe Dumnezeu. Rolul predicatorului este
ceremoniale să fie interpretate corespunzător şi profeţiile de a-l pune de cel ce aude faţă-n faţă cu Dumnezeu, al cărui
personalizate să fie folosite cu scop pedagogic, nu normativ. Cuvânt îl transmite, oferindu-i posibilitatea şi cunoştinţele
Să nu uite predicatorul şi sfatul: „Dar de întrebările nebune, de necesare pentru a putea să-L cunoască pe Dumnezeu şi,
înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, dacă vrea, să-L slujească: „De aceea, fiindcă avem slujba
fereşte‑te, căci sunt nefolositoare şi zădarnice.” (Tit 3:9) aceasta... am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu
Regulile omileticii pot fi utile pentru că mintea umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci,
umană poate înţelege şi reţine mai bine ceeea ce este prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi
structurat, dar ele nu sunt totul, pentru că înţelegerea unui de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. Şi dacă
adevăr, acceptarea şi practicarea lui implică în prim-plan Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru

10
dimensiunea spirituală, iar omul este dependent ori de cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora: stăruieşte
lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine
Dumnezeu. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe însuţi şi pe cei ce te ascultă.” (1 Timotei 4:16) Un predicator
Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.” trebuie să fie conştient că îi va fi urmărită deopotrivă fapta şi
(2 Corinteni 4:1-5) Predicatorul se poate încadra în definirea vorba şi chiar să recomande aceasta ca o carte de vizită: „Tu,
fişei postului descrisă şi prin cuvintele: „Iată cum trebuie însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea.”
să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte (2 Timotei 3:10)
ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la De asemenea este foarte important de reţinut că în
ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul procesul predicării, efectele scontate nu depind de abilităţi
încredinţat lui.” (1 Corinteni 4:1) umane ale predicatorului. Nu prin calităţi literare, filozofice
O omiletică folositoare nu se va baza pe reguli oratorice sau psihologice se conving oamenii de păcat şi neprihănire,
sau psihologice, ci pe modul de operare a Duhului lui ci prin aportul indispensabil al Duhului lui Dumnezeu. Nici
Dumnezeu care cunoaşte cel mai bine toate gândurile prin logica argumentării, nicio metodă pedagogică specifică
care o minte poate să fie eliberată de întunericul diavolului zilelor noastre sau altor perioade istorice, nici charisma
şi al păcatului. „Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care temperamentală a predicatorului nu contribuie în mod
vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe concret la edificarea spirituală a membrilor adunării, ci
care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre cuvintele pline de har pe care le dă Domnul celor smeriţi şi
ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci pe care Duhul Sfânt le foloseşte pentru a da viaţă şi putere.
cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire Istoria penticostală din România, dacă mai este nevoie de
duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.” (1 Corinteni un alt exemplu pe lângă cel al ucenicilor Domnului, este
2:12-13) grăitoare în ce priveşte efectul predicii, de la naştere din
Predicatorul trebuie să aibă în vedere stadiul spiritual nou la maturitate spirituală. Inspiraţia predicatorului vine
al auditoriului, dar căile de acces la sufletele oamenilor numai prin citirea şi studierea Scripturilor. Duhul Sfânt
sunt spirituale. Se spune că un absolvent al unei facultăţi poate „dicta” cu anticipaţie predicatorului ce are de spus,
de teologie a plecat într-un câmp de misiune, cu câteva în timpul de pregătire, dar în egală măsură poate inspira,
predici bine structurate, dar spre surprinderea lui, nu în funcţie de relaţia lui cu Domnul şi gradul de cunoaştere,
aveau niciun efect. Mai mult, fiindcă el se gândea că cei în timpul expunerii predicii. În mod normal, o predică cu
ce-l ascultau n-aveau şcoală şi de aceea nu pricepeau, a un anumit subiect rostită într-o adunare are nevoie de
fost întrebat de un om cu studii superioare de ce transmite „amendamente” şi adrese diferite dacă este rostită într-o
mesaje fără sens. El s-a cercetat şi a înţeles că era singur altă adunare. Adresele către cele şapte biserici din Asia
pe teren lipsindu-i însoţirea divină şi a cerut Domnului Mică sunt o dovadă a nevoii de inspiraţie a predicatorului
puterea Sa, fapt ce s-a văzut de îndată ce Dumnezeu l-a în funcţie de starea spirituală a celor ce aud mesajul
găsit vrednic să-l însoţească. (Apocalipsa 2-3). Apostolul Pavel a identificat corect cheia
Nicio pierdere a popularităţii, în favoarea celor ce vor succesului său când a scris: „Şi învăţătura şi propovăduirea
aprecia stilul de predică ce face casă bună cu lumea, nu mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci
trebuie să ne devieze de la a transmite într-o formă curată într-o dovadă dată de Duhul şi de putere... Noi propovăduim
şi cu un conţinut corect Cuvântul lui Dumnezeu. Show-urile înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă pe
cu glume şi teatru nu sunt pentru un om al lui Dumnezeu, care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte
nici în timpul despre care s-a profeţit că: „... oamenii nu de veci.” (1 Corinteni 2:4-7)
vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila Predicatorul are misiunea să asigure auditoriul de
urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători siguranţa transmiterii corecte a adevărului, dar în același
după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi timp să explice celor ce ascultă că mântuirea lui şi a lor
se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2 Timotei 4:3-4) depinde în definitiv de respectarea celor predicate.
Să reţinem că aici avem de-a face cu o adresă către un Cuvintele transmise prin predicare nu sunt o teorie
evanghelist, deci chiar în prima etapă de abordare a celor religioasă, ci un mod de viaţă, aşa cum afirma categoric
din lume, nu ne putem permite o formă lipsită de evlavie apostolul Pavel: „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care
în transmiterea mesajului divin. v-am propovăduit-o pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum
Concluzii v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.” (1 Corinteni
Fiecare predicator trebuie să audă mereu în mintea 15:1-2) Prin predicare se dechide o cale - „calea Domnului”
lui cuvintele: „Tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc (Geneza 18.19; Iosua 14:14; Fapte 18:25; 19:9), aceasta este
cu învăţătura sănătoasă.” (Tit 2:1) şi să ştie că nu trebuie cea mai veche, dar şi cea mai corectă descriere a vieţii sfinte.
spus oricum Cuvântul adevărului: „Spune lucrurile acestea, Adevăraţii ucenici sunt cei ce umblă pe ea cu Dumnezeu,
sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.” (Tit 2:15) Slujitorii iată de ce un mesaj corect poate fi identificat în fapt numai
sunt aleşi dintre predicatorii care ştiu „să se ţină de de cei ce vor să fie şi ei corecţi înaintea lui Dumnezeu, după
Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, ca cum afirma Domnul: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va
să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu
înfrunte pe potrivnici.” (Tit 1:9) O predicare corectă, într-o sau dacă Eu vorbesc de la Mine.” (Ioan 7:17)
condiţie spirituală corectă contribuie decisiv la atingerea
obiectivului pentru care predicarea a fost instituită, aşa Iosif Anca

11
cum reiese din sfatul apostolic: „Fii cu luare-aminte asupra

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

SPECULUM REGIS1
Scrisoarea III: Despre două case și o alegere
(Proverbe 17:1)

Dragul meu frate, depravata „Casa Borgia” sau de „Casa Albă”? Cine nu a auzit
Am îndrăznit să-ți adresez chinuitoarea întrebare a de biblicele Beth-El, „Casa lui Dumnezeu”, Beth-Dagon, „Casa
celui ce așteaptă hotărârea celui ce alege, fiind dator să lui Dagon”, Beth-Lehem, „Casa Pâinii” sau Betania, „Casa
răspundă Celui ce-l trimite (2 Samuel 24:13). Întrebarea am Mizeriei”, devenită „Casa Harului”? Fără ţară fiind, evreii şi-au
turnat-o ca pe o jertfă, din suflet în text apoi iarăși din text păstrat identitatea într-o altă casă, unde se află Avraam, Isaac
în suflet, așteptând hotărârea ta. Ea vizează direct: inima, şi Iacov, întemeietorii iudaismului şi toţi urmaşii lor: „Casa
familia, comunitatea, națiunea, lumea ta: „ce casă alegi?” Vieţii”, „Beit-Hahaim”, cum numesc ei cimitirul.
Pentru că există numai două tipuri de locuințe. O ciudățenie geografică: peste 7 miliarde de oameni
O elucidare terminologică: ce înseamnă „casă”? Este construiesc doar două tipuri de case!
uimitor faptul că în Scripturi găsim cuvântul „casă” într‑un Întorcându-ne la Scriptură, remarcăm în mod deosebit
ritm care depăşeşte numărul paginilor ei. Termenul „casă” două case, devenite de referinţă în istoria mântuirii noastre:
descrie: inima (Matei 12:43,44); locuința, familia sau „casa lui Nabal”, casa nebuniei şi a morţii (2 Samuel 25:2-3,
căsnicia - casa lui Avraam, David, Petru, Simon tăbăcarul, 25, 38) şi „casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu”, casa
temnicerului, Filip evanghelistul, Aquila, Aristobul, Gaiu înţelepciunii şi a vieţii, devenită celebra „Cameră de Sus”
și multe altele (Geneza 12:15; Romani 16); localitatea, (Fapte 12:12). Pe aceeași traiectorie se înscrie casa omului
locașul de cult sau Trupul lui Cristos: Bethel (Geneza 28:19), înțelept – zidită pe stâncă – și a cea a omului nebun – zidită pe
Cortul Întâlnirii (1 Samuel 1:24), Templul (1 Regi 6:1), sau nisip – despre care a vorbit Isus într-o pildă (Matei 7:24‑26).
Biserica Domnului, purtând numele de „Casa lui Dumnezeu” Nu există niciun om să nu fi construit sau constituit una
(1 Timotei 3:15); națiunea, „casa lui Israel” (2 Samuel 6:5, dintre cele două case. Aşadar, ce alegi: Casa della Discordia
15); lumea (Psalmul 96:7). sau Casa della Armonia?
Dealtfel ebraicul bayit sau grecescul oikía, semnifica „O bucată de pâine uscată împărțită în pace în «Casa
„instituţie”, „aşezământ”, „căsnicie”, „familie”, „dinastie”, della Armonia» din «Familia Ioan Marcu», este mai dulce
„neam”, „seminţie” sau „stat”. Locuinţa evreului obişnuit decât pâinea unsă cu miere de manuka din «Casa della
din Vechiul Testament era alcătuită din patru încăperi care Discordia» în «Familia Nabal»”, a spus într-o zi Înţeleptul.
adăposteau câteodată până la patru generaţii umane. L-am încuviinţat. Pentru că Prea Înţeleptul nostru Stăpân,
Casele bogaţilor în epoca regală împrejmuiau o mică Cel care are comori de înţelepciune şi ştiinţă, ne-a lăsat
incintă în care găseai cuptorul de pâine, râşniţa de grâne şi, scrisă această taină în Cartea Înţelepciunii Sale: „Mai bine
câteodată, un rezervor cu apă. Erau cazuri când casa avea o o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de
’ăliyyāh, „cameră de sus”, ca cea în care a fost găzduit Elisei. cărnuri, cu ceartă!” (Proverbe 17:1).
Terasa era de obicei acoperită cu rămuriş şi lut. Sărbătoarea Unii mănâncă „alune petrecărețe” și nu fac bine; alții,
Paştelui a fost celebrată de Domnul cu ucenicii în hyperôn, castane certărețe și nu fac nici măcar un pustiu de bine
„odaia de sus” (Luca 22:12). Această hyperôn a devenit locul cuiva. Frate preaiubit, fugi de casa plină de broaște (nu uita
celor doisprezece apostoli şi al Bisericii primare; locul în care că Faraon a avut odată un „concert” brotăcesc la el acasă;
se frângea pâinea, se făceau rugăciuni şi se studia Scriptura ferește-te să nu ajungi ca el!) și aleargă după pacea din Casa
(Fapte 1:13, 2:2, 46; 5:42; 20:20), iar adunările formau Domnului păcii!
Biserica, numită „Casa lui Dumnezeu”. Cu pace,
Chiar dacă iniţial termenul avea o referință concretă, Fănel Şuteu
când ne gândim la „casă” în sens spiritual nu ne interesează Notă de subsol
amplasamentul. Nu ne interesează nici casa latină, nici doma 1. Printr-un generic intitulat Speculum regis, adică „oglinda regilor”,
grecească din care provine italianul duomo­ (catedrală), nici doresc să abordăm câteva teme actuale referitoare la viața creștină.
Speculum regis a constituit un gen literar răspândit în Evul Mediu
dar-ul arab utilizat în expresia „Dar es Salaam”– „Casa Păcii”,
care conținea principii de guvernare și etică destinate suveranilor.
nici izba rusească, nici bungaloul hindus, nici maison-ul francez, Pe noi, Scripturile ne consideră împărați și preoți ai Domnului
nici iglu-ul de gheaţă din regiunile polare. Semnificaţiile (Apocalipsa 1:6; 20:6). Deci, a treia scrisoare din seria „oglinzii
profunde ale cuvântului s-au păstrat pe filele istoriei, iar regilor” este adresată unui împărat al Împăratului Împăraților: cel

12
ecourile lor ne marchează încă. Cine nu a auzit de celebra şi care o citește.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

PROMISIUNI, BOALĂ,
POCĂINȚĂ și VINDECARE
În anul 2001, mi-am dorit mult să ajung în Anglia să văd unde e întunericul, dar în același timp mă uitam și mă
unde aveam un frate. Atunci am făcut o promisiune înaintea vedeam pe mine. Atunci nu am înțeles despre ce e vorba, dar
Domnului: „Dacă mă ajuți să ajung în Anglia, eu mă pocăiesc.” acum știu. Mă uitam la duhul meu cum se închina înaintea
M-am dus la adunare și am fost cercetat, am avut har în luminii, în acel timp, am auzit o voce care mi-a spus: „Omule,
rugăciune, L-am simțit pe Domnul, am văzut bunătatea Lui în tu cândva Mi-ai făcut o promisiune și nu te-ai ținut de ea, dar
viața mea și în familia mea, dar în loc să mă rog Domnului să Eu tot nu M-am îndepărtat de tine.” M-a cuprins o teamă, ca să
îmi dea putere, m-am lăsat amăgit de Satana și m-am apucat nu plece lumina înainte să vorbesc cu ea şi am spus: „Lasă‑mă,
să fumez din nou. te rog, să mă prind de picioarele Tale sfinte, să fiu sigur și
În perioada 2003-2004, Domnul mi-a făcut o chemare prinde-mă și de spate.” Atunci vălul luminii, s-a ridicat până
mai aparte, am căzut de pe acoperiș, de la înălțimea de 7,8 m, la nivelul gambei, la jumătate și s-au văzut două picioare cu o
pe acoperișul vecinului și nu am pățit absolut nimic. Am știut încălțăminte ca pe vremea romanilor, sandale și puțin dintr-o
că e Mâna Domnului, dar nu mi-am înțeles chemarea pentru manta. O parte din marginea hainei se vedea cum se ondula
că eram atras mai mult de lume, decât să mă întorc la El. După în vânt și pe urmă am văzut o mână dreaptă ieșind din lumină,
o lună de zile, am căzut de la o distanță mai mică, de 2-3 m apoi tot așa puțin din mânecă se vedea și m-a prins de spate.
și mi‑am zdrobit călcâiul și tibia, mi-am rupt piciorul și am În momentul acela, o pace și o liniște, o bucurie deplină, ca și
stat nouă luni de zile cu el în fibră de sticlă. Mi s-au dat două când ai fi împlinit în toate lucrurile și nu mai ai nevoie de nimic
opțiuni: prima, să fac operație la picior și să îmi pună placă la m-a acoperit, a intrat în inima mea și în mintea mea. Pe urmă
călcâi, iar la şase luni să merg la operatie să îmi schimbe placa, totul a dispărut. Parcă eram un nou om, aveam doar bucurie în
ca să nu fac cancer la picior, iar a doua opțiune, să aștept să se mine, ca niciodată până atunci.
vindece el, să vindece Domnul. Am refuzat operația și m-am Nu după mult timp, au venit doctorii înapoi și mi-au spus
încrezut în Domnul, dar nici atunci nu am înțeles chemarea. De că am cancer și trebuie să mă internez de urgență. Eu, ca și orice
multe ori m-a chemat Domnul la El și nu L-am ascultat. om, ar fi trebuit sa mă sperii și să mă îngrijorez, dar eu eram
În toamnă, în 2011, a apărut o schimbare în trupul meu, plin de pace și bucurie și ce mi-au spus nu m-a afectat deloc. Au
dar nu i-am dat importanță. În decembrie, când m-am dus zis că trebuie să fac chimioterapie și s-ar putea să fac și câteva
acasă în România, de sărbători, i-am spus soției mele. A văzut operații, și tot nu m-am speriat și nu m-a afectat. Eram fericit
că e ceva grav și mi-a spus să mă duc la spital, dar tot nu m-am și bucuros pentru că vorbisem cu Domnul. Mi s-a spus că am
dus. M-am întors în Anglia, dar de grija banilor, ca să nu pierd o purtat boala doi ani de zile, fiind foarte avansată și răspândită
zi de lucru, nu m-am dus nici aici la spital. M-am gândit: „Chiar în tot în corpul. Am început chimioterapia și într-o lună de zile
mie să mi se întâmple așa ceva?” În 2013 a început să mă doară am ajuns la 53 de kg de la 75. Eram foarte slăbit, dar tot nu
tare spatele și să umblu din ce în ce mai rău. În martie, deja nu mă afecta nimic pentru că eu eram tot timpul bucuros. După
mai puteam să ridic un scaun de jos. În 27 martie, Domnul mi-a o lună de zile l-am întrebat pe doctor dacă s-a întâmplat vreo
dat puterea să mă las de fumat. În 4 aprilie, nu am mai suportat schimbare și mi-a spus că tratamentul a acționat doar 30%.
durerea de spate și m-am dus la spital, la urgență. Le-am spus După o altă o lună de zile, a venit și mi-a spus că boala mea
că mă doare tare spatele. După un timp, au venit și m-au dus este prea puternică și s-a obișnuit cu tratamentul și trebuie
într-un separeu, mi-au dat un calmant şi mi-au luat sânge să schimbat cu unul mai puternic.
îmi facă analize. Eu nu le-am spus nimic despre schimbarea din În timpul acesta, ei mă mai lăsau să mă duc câte o
trupul meu pentru că nu am crezut că este important. săptămână, două și acasă, să nu forțeze corpul cu prea mult
Ei au plecat și am rămas singur. Durerea m-a lăsat și tratament. Atunci i-am spus fratelui meu că vreau să mă duc la
atunci m-am gândit să închid puțin ochii, că sunt obosit de biserică și să mă întorc la Domnul. El a rămas surprins și mi-a
atâta durere și până vin ei să mă odihnesc puțin. Nu știu după spus că nu e o joacă cu pocăința, dar el nu știa de experienţele
cât timp, s-a făcut o lumină foarte puternică în mintea mea, mele. Prima dată când am mers la biserică, doua ore cât a ținut
așa ceva nu mai văzusem niciodată și din mijlocul ei ieșeau raze programul, nu m-am putut opri din plâns. Duhul meu tresărea
ca de cristal, ca și picurii de apă, clari, mai strălucitori decât în mine de putere și de bucurie că sunt în casa Domnului! La
lumina albă. Eu eram surprins de ce se întâmplă, surprins că nu sfârșitul programului, Domnul mi-a vorbit printr-un proroc

13
mai este întuneric, nici măcar un punct. Mă uitam pretutindeni, astfel: „Dacă tu te întorci în inima ta și cu toată dragostea ta la

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

Mine, Eu te voi vindeca.” Pe urmă m-am dus din nou la spital În timpul când eram bolnav și mergeam la spital să fac
și am început tratamentul. A mai trecut o perioadă și am venit tratament, eram foarte slăbit și nu puteam să umblu fără cârje
din nou acasă și le-am spus fraților că eu vreau să mă botez. nici măcar doi-trei metri. Pentru mine era un chin să stau în
Domnul m-a ajutat să pot să fac legământul cu El, pe data de picioare pentru că eram amorțit tot de la piept în jos. De multe
13 iulie 2013, după 13 ani de la promisiunea făcută Domnului. ori am văzut bunătatea Domnului și Mâna Lui la lucru, pentru
Eram plin de bucurie, de dragoste, de voință de a sta lângă El că puteam să stau în picioare. Doar El, slăvit să-I fie Numele,
și de a-L iubi pentru ceea ce este și pentru chemarea pe care îmi dădea putere să mă duc la spital să fac tratamentul și să
mi-a făcut-o, nu de speranța de a fi vindecat de boala mea. vin înapoi acasă. Mergeam o oră cu autobuzul până la spital,
După ce am făcut legământul cu Domnul, am început un o oră jumate, în funcție de trafic, tot la fel și înapoi. Totuși,
alt tratament, mai puternic, dar nici acest tratament nu și-a nu s-a întâmplat niciodată să amețesc sau să cad, pentru că
făcut efectul. Doctorii mi-au spus că boala mea este prea tare Domnul a vegheat asupra mea. Într-o zi, când a fost vreme
și trebuie un tratament şi mai puternic. Am fost programat ploioasă, trebuia să mă duc la spital să fac tratament. Eram în
să mă duc să îmi scoată 11 milioane de celule stem pentru fața ușii, cu amândouă cârjele în mână și m-am uitat sus spre
următorul tratament. În ziua aceea, m-am întâlnit cu un alt cer și am zis Domnului: „Eu trebuie să mă duc la spital, să fac
pacient care a fost în salon cu mine și l-am întrebat ce mai tratament, dar nu pot să țin umbrela în mână, căci nu mă pot
face. El mi-a spus că este aproape vindecat, mai are doar 1% mișca fără cârje. La un pas, din fața ușii, până ies afară, Domnul
cancer și va fi vindecat. Eu L-am întrebat pe Domnul: „Eu de a oprit ploaia, m-am dus la autobuz și doar pe urmă a început
ce nu am fost vindecat?” Dar nu am primit niciun răspuns. să plouă din nou. Am ajuns la spital și s-a oprit ploaia, am intrat
Am venit acasă și pe urmă m-am dus la biserică și Domnul în spital și a început ploaia, iar asta s-a întâmplat de multe ori.
mi-a răspuns: „Timpul Meu nu e timpul tău și timpul tău nu Atât de mult iubește Domnul sufletul unui om, că face orice
e timpul Meu.” Tot El mi-a dat înțelepciunea să înțeleg că mai ca să înțeleagă că-l iubește cu adevărat și că la El toate sunt cu
am încă foarte multe de învățat și să am răbdare. Doctorii mă putință. Trebuie doar să te încrezi în El și să recunoști că fără El
pregăteau pentru următorul tratament ce trebuia să îl încep la nu ești nimic.
începutul lunii august. La sfârșitul lui iulie m-am dus la biserică, În luna august, când încă eram bolnav, mi-a venit dintr-o
înainte de a începe tratamentul, Domnul mi-a vorbit din nou și dată gând să îmi cumpăr bilet de avion, să plec în România.
mi-a spus așa: „Voi îngădui să se creadă moarte în jurul tău, dar I-am spus fratelui meu că data viitoare când vine la mine să își
nimeni și nimic nu se va atinge de tine.” Am început tratamentul aducă tableta, să îmi pot cumpăra bilet de avion. El s-a uitat
și doctorul de la început mi-a spus că dacă nici tratamentul la mine și m-a întrebat dacă sunt sigur. Eu am spus că da. Nu
acesta nu își face efectul, voi avea nevoie de operație. După știu ce avea el în gând, poate s-a gândit că am pierdut eu mai
două săptămâni de tratament, a venit și mi-a spus că sunt cam mult decât banii pe un bilet și că nu îmi dau seama de starea
îngrijorați pentru mine. A treia săptămână mi-a spus că sunt tot mea, dar gândul și voința de a cumpăra biletul de avion nu au
mai îngrijorați pentru mine, iar la începutul ultimei săptămâni fost de la mine. Mi-am cumpărat bilet de avion pe data de 6
mi-au spus că sunt foarte îngrijorați pentru mine și că o să am decembrie, ca să plec acasă. Când a venit doctorul la mine,
nevoie de o operaţie mai mare. Ca să îmi facă operație, după i-am spus că pe 6 decembrie mă voi duce acasă. Prima dată s-a
cum era răspândit cancerul în corp, mi-a spus că sigur nu voi uitat la mine și nu a zis nimic. Ei toți se gândeau că eu nu știu
supraviețui, dar încearcă să îmi facă o operație prin care să scoată ce vorbesc, nu știu nici măcar dacă voi mai trăi sau nu. După
cât mai mult din boala pe care o aveam, iar dacă voi supraviețui ce mi-a zis doctorul că sunt vindecat, la sfârșitul lui august i-am
operației, îmi va îngădui un timp să mă vindec, apoi va relua reamintit mă voi duce acasă. El s-a uitat la mine și a spus că
chimioterapia. Medicul meu a spus că va vorbi cu un chirurg și lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum par, deoarece el a crezut
va veni la sfârșitul săptămânii ca să vorbească cu mine. că eu voi muri și totuși eu sunt în viață și vindecat.
Îmi făceau analize în fiecare zi și nu era nicio schimbare. Pe urmă, după ce m-a lăsat doctorul acasă, m-au
Eu eram foarte obosit și nu puteam să citesc Biblia, dar o voce programat la operație să scoată tumoarea principală din corp.
a venit și mi-a spus: „Ia Biblia, strânge-o în brațe, dormi cu ea și M-am dus singur la spital, m-au internat, mi-au făcut operația,
repetă după mine: «Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei o operație foarte mică și pe urmă, a doua zi, m-au lăsat să mă
morții, nu mă tem de nimeni și de nimic, căci Tu ești cu mine.»” duc acasă. Nu m-a durut nimic, chiar deloc, doar mă pișca
De câte ori mă trezeam, de câte ori mă trezeau ei ca să mă foarte puțin, când mă mișcam, dar dureri nu am avut deloc.
verifice, de atâtea ori vocea îmi spunea: „Repetă după mine.” În tot timpul încercării mele, nu am înțeles niciodată cu
Dar la sfârșitul săptămânii, nu știu în care zi, doctorul a venit adevărat prin ce am trecut, pentru că Domnul nu m-a lăsat
la mine în cameră bucuros și foarte entuziasmat și mi-a spus să fiu afectat la nivelul minții, m-a umplut cu pace, cu liniște,
că în viața mea s-a întâmplat un miracol. Toate celulele mele eram fericit tot timpul și foarte bucuros. Psihic nu am suferit
canceroase au murit peste noapte. Eu, fiind foarte obosit de deloc, pentru că suferința psihică este mai rea decât suferința
la chimioterapie, pe moment nici nu am realizat ce a spus și fizică și prin aceasta Domnul m-a ajutat să trec prin această
nu puteam purta o conversație cu el, pentru că a fost foarte încercare și m-a scos biruitor în fața morții, Slăvit să fie El! Am
puternic tratamentul și într-o lună de zile am dormit foarte trecut singur prin această încercare, departe de cei dragi mie
mult, cred că 3 săptămâni în total. M-am întors pe partea și departe de multe lucruri, ca să înțeleg cu adevărat ceea ce
cealaltă și am dormit. Când m-am trezit, am reluat ce mi-a înseamnă Dumnezeu. Să înțeleg de ce trebuie să te lupți, să
spus doctorul și m-am bucurat foarte tare. Am sunat-o pe soția fii plin de râvnă și de dragoste, să slujești pe Domnul. De ce

14
mea, i-am spus fratelui meu și m-am liniștit. trebuie cu adevărat să te încrezi doar în El, pentru că înainte

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
m-am încrezut foarte mult în oameni și am așteptat ajutor (continuare din pagina 5)
de la oameni, dar de cele mai multe ori, nu am avut decât
de pierdut. În timpul încercării, Domnul mi-a arătat de multe
ori de ce anumite lucruri s-au întâmplat înainte în viața mea,
RăMĂȘIȚA BIBLICĂ A
pentru ce motiv, pentru ca eu să înțeleg cu adevărat acum, în
momentul acesta, că El este Suveran și că sunt răscumpărat POPORULUI LUI DUMNEZEU
din păcate de moarte, prin jertfă și Sângele Domnului nostru
Isus Hristos. Cel mai important lucru în viața omului și singura Rămășița cea biruitoare în luptă, din vremea lui
bucurie adevărată este să stai lângă Domnul. Atunci când Îl Ghedeon, cei trei sute care au limpăit apa, ducând-o cu mâna
simți pe El în viața și familia ta, ești împlinit și ai totul. la gură, a biruit în lupta cu Madian cu trâmbița, ulcioarele
Pe 6 decembrie, m-am dus acasă și după sărbători, cam și făcliile în mâna stângă, au condus la victoria împotriva
prin 5 ianuarie, într-o seară când eram în pat, nu știu sigur madianiților (Judecătorii 7:22). Alături de aceasta este și
dacă dormeam sau eram treaz, vocea aceea ce îmi mai vorbise Ionatan cu cel ce-i purta armele, doi oameni, prin care
mi-a spus: „Omule, acum că au trecut toate, hai să își arăt prin Dumnezeu a dat o mare izbăvire lui Israel (1 Samuel 14:6, 15);
ce ar fi trebuit să treci și nu am îngăduit.” S-a făcut întuneric, și să nu uităm de David, un singur om, care a repurtat o mare
în întuneric mi-a apărut ca un ecran și am început să văd din victorie împotriva lui Goliat și, implicit, împotriva filistenilor.
viața mea, de când am aflat că am cancer, cum am trecut Rămășița profeților evlavioși. Lista profeților începe
prin încercare. Mă vedeam eu pe mine, singur, cum urlam și cu Avraam, Maria - sora lui Moise, Moise, Eldad și Medad,
plângeam, îngrijorat pentru soție și băiat. Mă gândeam ce o Debora, Samuel, David, Gad, Natan, Asaf, Heman, Iedutun,
să se întâmple cu mine și cu ei. Eram agitat și se auzea o voce Ahia, Iehu, Hulda, Șemaia, prorocii Domnului ascunși de
care râdea tot timpul. Atunci vocea mi-a spus din nou: „Vezi ce Obadia, Zaharia fiul lui Iehoiada, Mica, ceata proorocilor,
se întâmplă atunci când zici că fumezi o țigară și nu faci rău, fiii prorocilor etc. Lista continuă și cu cei ale căror nume
nu omori pe nimeni, dacă bei o bere nu faci rău, dacă faci una constituie titlurile cărților pe care le-au scris. Fie că au
sau alta nu faci rău, atunci când omul își permite prea multe și fost denumiți profeți mari sau mici, fie că le-au fost scrise
nu ascultă de Domnul și de glasul Lui, se duce spre pierzare.” sau nu profețiile, o mare parte a acestora a rămas mereu
Atunci am văzut în întunericul acela mare o mână neagră sub credincioasă lui Dumnezeu. În pofida faptului că o parte din
patul meu, care era mai neagră decât întunericul, m-a prins de ei traversau crunte perioade de apostazie a poporului, prin
spate, mă trăgea în jos și se auzea o voce care râdea. Eu eram mesajele pline de clocot și revoltă, au biciuit nedreptățile,
foarte înțepenit și nu știu dacă eram cu adevărat treaz sau nu, călcările Cuvântului divin, chiar dacă le-au rostit împăraților,
eu cred că eram treaz, dar nu știu sigur, corpul meu era foarte dregătorilor, preoților, pentru că existau chiar în însuși sânul
încordat și nu mă puteam mișca, dar am înțeles și am văzut lor. Aceștia și-au asumat riscul ce îl constituia transmiterea
totul, am simțit în întunericul acela groaza și frica iadului. Nu adevărului din partea lui Dumnezeu, care de cele mai multe
am văzut mai mult, dar am putut simți groaza. Pe urmă totul ori era neprielnic celor cărora li se adresa. Unii au fost loviți,
a dispărut. M-am întors pe partea cealaltă și am fost atât de încarcerați, expulzați sau au avut domiciliu forțat. Mulți
speriat și de îngrozit, că nu mai puteam să spun nimic. dintre ei au plătit cu viața. Domnul Isus confirmă această
Când am fost în țară, am fost la munte. Eram fercit să tristă realitate, atunci când a promis cărturarilor și fariseilor
văd brazii înalți și zăpada, mă bucuram și eram entuziasmat. că va trimite proroci înțelepți (Matei 23:35).
Domnul mi-a spus dintr-o dată: „Omule, nimic nu este mai „Rămășița lui Israel”, „a lui Iacov” din vremea
important decât Mine și lucrarea Mea.” Pe urmă, a doua oară apostaziei (Isaia 10:20-22), o rămășiță în închinare, deoarece
m-am uitat, eram bucuros, mă gândeam la creația Domnului nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal și a căror gură nu
și El iar mi-a spus: „Omule, nimic nu este mai important decât l-a sărutat (1 Regi 19:18). Rămășița din vremea apostaziei
Mine și lucrarea Mea.” A treia oară am făcut aceeași greșeală, și împăraților lui Israel a fost şi cei veniți din țara lui Israel ce
din nou Domnul mi-a zis același lucru. Atunci am înțeles: Să te s-au așezat în Iuda (2 Cronici 11:13-17) şi israeliții din Așer,
bucuri de creațiile Lui, dar cel mai mult să te bucuri că Dumnezeu Manase și Zabulon și Isahar și de la toată cealaltă parte a
se uită spre tine și spre mine și că ne iubește și întotdeauna, să lui Israel, care s-au smerit și au venit la Ierusalim (2 Cronici
Îl recunoaștem în toate și în tot. Atunci am înțeles că eu trăiesc 30:11, 18), ce au contribuit la facerea lucrării din Casa
astăzi pentru a mărturisi bunătatea și dragostea Lui față de noi, Domnului (2 Cronici 34:9). Au existat desigur și împărați
pentru a mărturisi minunea ce a făcut-o în viața mea, pentru a reformatori, precum: Asa (2 Cronici 15:14), Iosafat (2 Cronici
mărturisi că El este viu și adevărat. 17:3-60), Marele Preot Iehoiada (2 Cronici 20:14), Ezechia
„Dacă ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o (2 Cronici 29-32), Iosia (2 Cronici 34-35).
împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește Rămășița credincioasă în exil. Fiii lui Țadoc au păzit slujba
juruința pe care ai făcut-o.” (Eclesiastul 5:4). locașului sfânt când se rătăceau copiii lui Israel. Dumnezeu le-a
„Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o promis că vor sta înaintea Sa și că El va fi moștenirea și moșia lor
pricină de întristare, nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce (Ezechiel 44:15,28). Nu este exclus ca ea să fi fost mai extinsă,
celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a dar îi putem aminti inclusiv pe cei trei tineri care n-au executat
neprihănirii.” (Evreii 12:11) porunca lui Nebucatnețar (Dan 3:14-22). Însuși Daniel n-a
„Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă executat ordinul dat de împăratul Dariu, ca timp de 30 de zile
şi viața mea vede lumina!Iată, acestea le face Dumnezeu, de să se roage doar împăratului. De asemeni, Mardoheu, tutorele
două ori, de trei ori, omului.” (Iov 33:28-29) Esterei, în Susa, nu s-a închinat lui Haman, respectând porunca
M.M divină, ceea ce a atras răsplătirea Domnului.
(continuare în pagina 19)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
15
Carte în serial
„Mai Sunt multe alte lucruri pe care le-a
fãcut Isus...”(Ioan 21:25a)

MISIUNEA ELISEI
În călătoriile mele misionare în Rusia, în vara anului 2016, la -50oC, iar în lunile iunie, iulie şi august, când nu este zăpadă,
împreună fraţii Dănuț Vişan şi Lică Tibu, diaconi în Biserica temperatura urca până la 40-45oC. Pe malul fluviului Enisei,
Betleem, Ruben Mandici, Dorin Piscuc, Beniamin Spoială, din localitatea Bor se întinde pe 7 km şi are la ora actuală 3000 de
Biserica Romană din Bruxelles, Nicu Andresi din Palma de locuitori. Am găsit aici o Biserică penticostală formată din fraţi
Mallorca şi doi fraţi translatori din Republica Moldova: Maistruc sinceri care îl caută pe Domnul Isus. Fratele Vitali care a venit cu
Nicolae şi Balahtari Andrei, am fost timp de 15 zile în centrul noi de la Krasnoiarsk ne-a povestit cum au ajuns cu Evanghelia
Rusiei. Din punct de vedere economic, centrul Rusiei este la Domnului Isus în acele locuri. Prin aşezările acelea au fost fraţi
Moscova, dar geografic, este la Krasnoiarsk, un oraş mare cu o pocăiţi închişi de cei care au condus Partidul Comunist de-a
populaţie de 1.066.934 locuitori şi o suprafaţă de 384 km2. lungul istoriei lui în fosta URSS. Dar ei erau izolaţi, nu erau
În anul 2014, în trecerea noastră cu un alt grup de fraţi, constituiţi în biserici locale. Cu mari greutăţi ţineau legătura
când duceam trei maşini din Londra pentru trei misionari, la între ei, iar când în 26 decembrie 1991, URSS s-a destrămat şi
Nahotka, în Extremul Orient al Rusiei, ne-am oprit pentru cei mai mulţi fraţi s-au întors în locurile lor de baştină, Biserica
câteva ore la Krasnoiarsk şi am făcut cunoştinţă cu fraţii care de la Krasnoiarsk se ruga pentru o viziune din partea Domnului
slujesc în această regiune. Între ei era şi fratele Pavel Moroz Isus în ce priveşte misiunea în ţinutul lor care are o suprafaţă
care este episcop peste zona Siberiei centrale, o întindere mare, de 2.339.700 km2, cu o populaţie de 2.865.908 locuitori. Ei
dacă ne gândim doar la faptul că de la Celeabinsk, oraş situat doreau ca Dumnezeu să îi ajute să înceapă lucrarea de misiune
la poalele Munţilor Ural, partea asiatică şi până la oraşul Cita a acestui vast ţinut, nu ştiau cum să înceapă, nu aveau fonduri
unde începe zona Extremului Orient al Rusiei, sunt 4452 km. şi nici oameni pregătiţi pentru lucrarea de misiune, mai bine‑zis
Aici slujeşte acest neobosit om al lui Dumnezeu, un ucrainean misiune de pionierat în prima fază. S-au rugat, au postit şi
care a fost adus aici să facă armată, iar după armată, în urma Dumnezeu a răspuns în modul în care ei nu se aşteptau.
unei descoperiri a Duhului Sfânt, s-a mutat la Krasnoiarsk. Unul În anul 1997, guvernul ţinutului Krasnoiarsk s-a hotărât
din bunicii fratelui Pavel a fost român din Ploieşti care în vremea să cerceteze mai amănunţit acest ţinut, în special în partea de
celui de-al Doilea Război Mondial a fost deportat în Ucraina. nord, de unde informaţiile veneau mai greu. Pentru acest plan,
Acum, fratele Pavel are 69 de ani. El ne-a chemat să venim au închiriat un vapor mare, care timp de o lună să meargă pe
să misionăm în această zonă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, în fluviul Enisei, de la Krasnoiarsk în sus şi să cerceteze fiecare
dimineaţa zilei de 31 mai 2016, la ora 4:30, după 4 ore de zbor aşezare omenească mare sau mică. În acest vapor au chemat
de la Moscova, am aterizat pe aeroportul din Krasnoiarsk. de la evidenţa populaţiei, poliţie, primărie, FSB (fostul KGB),
Aici a început experienta minunată a misiunii „Elisei” în învăţământ, televiziune, radio, presă, spital şi au chemat
Siberia centrală. Fratele pastor Vitali Kolomiets, responsabil şi din partea bisericii ortodoxe, doi preoţi. La solicitarea
cu misiunea în biserica din Krasnoiarsk, a fost gazda şi ghidul guvernatorului toţi au răspuns afirmativ şi s-au pregătit pentru
nostru în tundra Siberiei, care ţi se pare că nu are capăt. De această expediţie. Dar din partea Bisericii Ortodoxe nu s-a găsit
la Krasnoiarsk înspre nord, şosea este doar până la Eniseisk, nimeni să meargă timp de o lună pe acest vapor, să adune
un oraş situat la 334 km pe malul fluviului Enisei. După ce am informaţii. Aici era planul lui Dumnezeu. De menţionat faptul
parcurs distanţa aceasta cu maşinile, de la Eniseisk spre nord, că toţi cei ce s-au hotărât să meargă trebuiau să achite suma
în lipsa şoselei, tot transportul se face pe apă, pe fluviul Enisei. de 1000$ pentru cheltuielile necesare pe vapor în acea lună
Acest mare fluviu, care izvorăşte din Munţii Tuva, în Siberia de de călătorie. Fiindcă cei de la Biserica Ortodoxă nu au găsit
Sud şi se varsă în Marea Kara, Oceanul Arctic, are 4094 km. Pe pe nimeni să trimită, organizatorii acestei acţiuni s-au dus la
apele acestui fluviu am parcurs în ziua de 01.06.2016, 470 km catolici, dar nici la ei nu s-a găsit nimeni. Au căutat pe la vreo
din Eniseisk până la Bor cu un vapor pe care ruşii l-au poreclit 4-5 organizaţii religioase, dar fără a primi răspuns afirmativ.
„Racheta”. După 11 ore de călătorit pe apă, am ajuns la Bor, În cele din urmă au ajuns la Biserică Penticostală. Fraţii, când
centrul raional, o localitate care a luat fiinţă în 1951 din ordinul au auzit planul, s-au bucurat foarte mult. Era răspunsul la
lui Stalin, la început doar o așezare - pușcărie pentru a mai avea rugăciunea lor de mult timp pentru misiune. Au acceptat, dar
un loc în marele gulag sovietic, unde să fie deportaţi deopotrivă le-au spus organizatorilor că ei pot trimite doi pastori, dar că nu
şi cei ce meritau să fie închişi şi cei ce nu au vrut să se închine în aveau 2000$ să plătească şi dacă nu se poate fără bani, ei nu
fața balaurului comunist. Aici, în Bor, în inima tundrei, departe puteau merge. Se apropia data la care vaporul trebuia să plece

16
de aşezările omeneşti, unde iarna temperatura coboară până şi cei ce organizau le-au spus fraţilor că pot să meargă şi fără

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Lui! În timp ce fraţii cântăreţi lăudau pe Dumnezeu pe puntea
vaporului, alţi fraţi tineri împărţeau Nou Testamente şi broşuri
celor adunaţi pe mal. În felul acesta, în toate localităţile de pe
malul Eniseiului s-a predicat Evanghelia pe cheltuiala statului
rus, care înainte îi persecuta până la moarte pe creştini. S-au
întors mulţi oameni la Dumnezeu, s-au stabilit contacte şi
apoi s-au născut biserici acolo. După întoarcerea vaporului
la Krasnoiarsk, fraţii au discutat cu Biserica şi au trimis familii
de misionari în anumite localităţi unde s-au format biserici. În
oraşul Bor, unde am stat noi, cei din misiunea Elisei, timp de o
săptămână, ne-a povestit fratele Vitali cum a luat fiinţă Biserica
Domnului Isus în 1997. În Bor locuia un bărbat ucrainean pe
nume Fedor Boraciuc, care pe vremea lui Stalin, copil fiind, a
fost deportat aici împreună cu tatăl său care luptase în armata
de partizani a Ucrainei. Fedor a crescut în Siberia, în aceste
bani numai să trimită doi din partea bisericii. Fraţii, bucuroşi, locuri grele, a fost învăţat de mic cu necazurile, deoarece, fiind
au început să se sfătuiască între ei cine să meargă. Au găsit fiu de fost partizan ucrainean, toţi îl persecutau. A crescut într-o
doi lucrători, dar s-au gândit că ar fi bine şi vreo 2-3 cântăreţi familie în care mama era credincioasă penticostală botezată
să meargă. Se gândeau cum să facă, dar până la urmă, după cu Duhul Sfânt, dar el nu avea nici un gând de pocăinţă, din
ce s-au rugat, i-au întrebat pe cei cu vaporul dacă puteau să contră, a devenit un om din ce în ce mai rece faţă de Evanghelia
meargă şi trei cântăreţi cu o orgă, dar tot fără bani pentru că propovăduită de mama lui, iar într-o zi a plecat de acasă, s-a
nu aveau. Prin minune i-au acceptat şi pe cântăreţi. Era mâna mutat la peste 2000 km de părinţi, numai să nu mai audă de
lui Dumnezeu la mijloc. Aveau acum cinci persoane pregătite Dumnezeu. Dintr-o localitate aproape de lacul Baikal, din zona
să meargă. Fratele Vitali ne povestea că fraţii, tot vorbind între de unde izvorăşte râul Angara, un afluent al Eniseiului, a venit
ei, s-au gândit că ar fi bine şi din partea şcolii duminicale să şi s-a aşezat la Bor. Aici se credea departe de Dumnezeu, ca şi
meargă cineva pentru o viitoare lucrare cu copiii. În cele din proorocul Iona de altă dată. Câţi fii risipitori şi azi sunt în aceeaşi
urmă, au început să negocieze cu organizatorii că Avraam cu situaţie, plecaţi departe de părinţii credincioşi, care zi şi noapte
Dumnezeu când se ruga pentru cei din Sodoma şi Gomora, iar se roagă pentru ei. Dumnezeu să aducă cât mai curând ziua în
până la data plecării au obţinut 12 locuri. Minunea mai mare care să se întoarcă toţi la El!
a fost că pe toţi i-au luat fără a plăti ceva. Normal, trebuiau să Când vaporul trimis de guvernatorul Regiunii Krasnoiarsk
plătească 12000$, dar pentru că ei nu au avut de unde, au fost a ajuns la Bor şi când fraţii au început să cânte pe punte, Fedor
acceptaţi să călătorească fără a plăti. (Fechea, cum îi spun ruşii) era la pădure şi deodată a auzit o
La data plecării vaporului din oraşul Krasnoiarsk cântare pe care o ştia din copilărie, cântare pe care i-o cânta
erau prezenţi toţi cei din conducerea regiunii, oraşului, mama şi o cântau şi fraţii când el mergea dus de mama la
televiziunii, radioului, presei. Toţi, cu mare pompă, au salutat adunare. Nu ştia ce să creadă, s-a uitat în toate părţile şi nu
ridicarea ancorei acestui vapor care timp de o lună trebuia să vedea pe nimeni, era singur în pădure. Cântarea a fost cântată
călătorească pe marele fluviu Enisei şi să culeagă informaţii din toată, apoi a urmat alta. Fechea credea că un cor de îngeri
fiecare aşezare omenească. Pe puntea vaporului, între zecile de pe care el nu-l vede, cânta. S-a oprit din lucru şi a început să
oameni din toate instituţiile statului, erau şi 12 reprezentanţi ai meargă în direcţia de unde venea cântarea până ce a ajuns pe
celei mai mari instituţii din univers: „Împărăţia lui Dumnezeu”. malul Eniseiului şi a văzut de unde venea cântarea. Primul gând
Au pornit, precum cei 12 apostoli, să evanghelizeze ţinutul a fost să se întoarcă înapoi în pădure şi să-şi vadă de lucru. Erau
Krasnoiarsk, înarmaţi cu Biblii, Nou Testamente, broşuri şi cu nişte „ştunzi”, cum li se spunea pocăiţilor în batjocură. Cuvântul
mare râvnă pentru a predica Evanghelia. Toţi erau bucuroşi că „ştund” vine din limba germană, „stunde” înseamnă „oră”. Aşa
Dumnezeu le-a răspuns la rugăciunile lor cum nici nu visaseră. îi numeau soldaţii ruşi în cel de-al Doilea Război Mondial pe
În fiecare oraş, comună sau sat, vaporul se oprea, mergea soldaţii nemţi care mergeau şi se rugau câte o oră în păduri. Îi
cineva şi chema în vapor pe primar, poliţist, pe cei de la strigau „stunzi” şi de atunci, aşa a rămas numele de batjocură al
şcoală şi, stând la o masă cu toţii, discutau despre localitatea pocăiţilor, echivalentul cuvântului românesc „sectant”? Dar cu
respectivă, notându-se toate informaţiile pentru recensământ. toate că acest gând persista în mintea lui, Fechea s-a apropiat
Doi fraţi păstori au stat pe tot parcursul acelei călătorii de o lună de vapor ca să vadă despre ce era vorba. Nu mai văzuse aşa
la acea masă şi puneau şi ei întrebări despre viața religioasă ceva niciodată. În timp ce stătea pe mal şi asculta, a venit la
în localitatea respectivă. Vaporul stătea ancorat în dreptul el o tânără din grupul de fraţi de pe vapor şi i-a dat un Nou
localităţii în funcţie de mărimea ei. Pe parcursul acestor opriri, Testament. El nu a vrut să îl ia şi i-a spus acelei surori că nu-i
în timp ce oficialităţile vorbeau în vapor, pe puntea vaporului, trebuie aşa ceva. În momentul acela, Duhul Sfânt a vorbit
fraţii penticostali lăudau pe Dumnezeu prin cântări. Aveau o prin tânăra respectivă, care avea şi darul prorociei. Fraţii ruşi
staţie cu boxe, o orgă, cântau şi propovăduiau Evanghelia la cei nu trimit în misiune oameni nebotezaţi cu Duhul Sfânt, după
ce se adunau pe mal ca să vadă lucrul acesta nemaipomenit în învăţătura Domnului Isus Hristos din Fapte 1:4-8. Şi este bine să
ţinutul acela, unde doar cu câţiva ani înainte fraţii erau închişi luăm toţi seama la această poruncă sfântă a Domnului Isus şi să
tocmai pentru că predicau Evanghelia în adunările lor. Iar acum, nu plecăm în nicio evanghelizare până nu suntem botezaţi de
sub privirile autorităţilor, ba chiar sponsorizaţi de ei, fraţii din Domnul Isus cu Duhul Sfânt, după modelul Noului Testament.
Biserica Domnului Isus din Krasnoiarsk făceau evanghelizare. Cei ce merg altfel, merg împotriva poruncii Domnului Isus.

17
Ce mare har şi ce vremuri de libertate a adus Dumnezeu, Slavă (continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Carte în serial
„Mai Sunt multe alte lucruri pe care le-a
fãcut Isus...”(Ioan 21:25a)

Cuvântul de prorocie venit atunci prin tânăra de pe vapor, se putea lovi de gheaţă şi se defecta. (Noi am prins aşa o ceaţă
pentru Fechea, a fost aşa: „Va veni vremea când tu, care azi nu când am fost în această misiune pe fluviul Enisei. Nu vedeam
vrei să pui mâna pe cartea aceasta, vei predica din ea.” Fechea la doi metri în jur, pe apă veneau trunchiuri de copaci de care
nu a crezut-o atunci, dar în 2016 când noi ne aflăm la Bor, fratele barca se putea lovi. La mal nu poţi opri oriunde pentru că sunt
Fechea era conducătorul bisericii, iar fiul său, Vasile, de 34 ani, mulţi bolovani. A fost şi pentru noi tare greu.) Deci fraţii se aflau
era pastorul bisericii. S-a împlinit Cuvântul Domnului, slavă Lui! într-o situaţie foarte critică. Au început să se roage Domnului Isus,
Acum la Bor există o Biserică, ce are propria clădire construită aşa cum mergeau încet pe apă. După o perioadă de rugăciune,
de nişte fraţi ruşi care locuiesc în Germania. Există şi un centru au văzut o lumină dinspre mal. Au început să strige tare numele
misionar mai mic pentru toate satele din această regiune. misionarului: „Valer, Valer!” , iar de pe mal chiar el le-a răspuns,
În zona aceasta a Siberiei trăieşte un popor care se cheamă el era cel cu lumina, cu o lanternă. Le-a făcut semn unde să se
„Keţi”. Sunt pe cale de dispariţie. Mai sunt doar 700 de oameni apropie încet de mal şi astfel au ajuns fraţii noştri la mal, cu
rămaşi dintre ei şi aceştia trăiesc în trei sate: Sulamai, Bahta şi hainele pe ei ca tabla, îngheţate. L-au întrebat pe fratele Valer
Kellog, acesta din urmă este capitala keţilor, un sat în taiga, la cum de a aprins lanterna atunci, că ei de mult se tot plimbau pe
375 km de Bahta. La toate aceste trei sate se poate ajunge numai acolo. Fratele Valer le-a spus că în timp ce se ruga, Domnul Isus l-a
pe apă. Din ceea ce ne-au povestit fraţii, am aflat cum a pătruns îndemnat să iasă afară să aprindă lanterna spre apă. Aşa lucrează
Evanghelia şi între aceşti oameni keţi. După ce s-a stabilit o bază Dumnezeu, slăvit să fie Numele Lui! Au rămas peste noapte în
de misiune la Bor, fraţii au început să meargă pe apă şi să ducă coliba ridicată din resturi de scânduri de fratele Valer, iar a doua
Evanghelia şi în celelalte sate. De la Bor până la satul Sulamai faci zi, când s-au trezit şi au văzut ce era în jurul lor, parcă erau într-o
două ore pe râul Tunguska, un afluent mare al fluviului Enisei, care altă lume. Noi, când am ajuns la Sulamai în 02.06.2016, după ce
se varsă în Enisei chiar în dreptul localităţii Bor. Primul misionar am coborât pe malul unde de nişte bolovani mai mari erau legate
care s-a stabilit în Sulamai, sat format în întregime din keţi, a fost 3 sau 4 bărci, am urcat pe deal unde este aşezat satul şi la prima
fratele Valer din Krasnoiarsk. Când acest om al lui Dumnezeu a impresie credeai, după cele ce vedeai în jur, că te-ai întors în timp
ajuns aici, a întâmpinat foarte mari împotriviri. Keţii sunt un prin anii 1945-1950. Iar acum satul era refăcut, dar cum părea
popor păgân, care se închină la soare, lună, stele şi nu au vrut să-l atunci pentru fraţii veniţi de la Krasnoiarsk?
asculte pe fratele Valer. O femeie din sat, care acum este pocăită, La întoarcere, fraţii au mers la guvernatorul Regiunii
iar soţul ei este conducătorul bisericii din Sulamai, atunci când a Krasnoiarsk şi au prezentat pozele de la faţa locului, solicitând
ajuns fratele Valer în satul lor cu Evanghelia, i-a aţâţat pe oameni ca autoritățile să se implice şi să ajute la refacerea satului. Au
să îl ia pe misionar, să îl pună legat în barcă şi să îl lase să meargă primit după câteva zile un răspuns din partea autorităţilor:
unde îl duce apa. Numai că nu s-a întâmplat aşa. Domnul Isus a „Oamenii din satul Sulamai, care a fost luat de apă, să se mute
lucrat într-un alt mod la mântuirea acestor oameni. În anul 2001, la 100 km mai jos în Bor, centrul raional, unde vor primi locuinţe
a venit un grup mai mare de fraţi din Krasnoiarsk, la chemarea de la primărie”. Cei din Sulamai nici nu au vrut să audă de aşa
fratelui Valer, au ţinut o evangheliazare pe malul apei la care a ceva. Nu doreau să părăsească vatra satului, veche de sute de
venit tot satul. După evanghelizare, fraţii s-au rugat ca Dumnezeu ani. Aşa că toată problema a rămas pe umerii fraţilor. Biserica
să binecuvânteze satul şi au plecat, a rămas doar misionarul cu din Krasnoiarsk a început să se roage şi să ceară ajutorul lui
keţii. În aprilie 2001, după evanghelizare, s-a întâmplat că tot Dumnezeu. Au trimis scrisori peste tot, au anunţat la radio, pe
satul Sulamai a fost luat de apele râului Tunguska. Primăvara la unde au avut acces. După o vreme, nu tare lungă, fratele Vitali
ei începe în a doua jumătate a lunii aprilie când gheaţa începe să a primit un telefon din Norvegia, de la o femeie de 70 de ani
se topească. Au venit avalanşe de apă cu bucăţi mari de gheaţă şi care i-a spus că vrea să vină în Krasnoiarsk peste două zile, să o
au distrus tot satul. Oamenii, cu ce au avut pe ei, au fugit la deal, aştepte la aeroport. Au aşteptat-o fraţii la aeroport. Din avion
în pădure şi aşa s-au salvat. Am văzut mai multe fotografii făcute s-a coborât o bunicuţă foarte elegantă şi le-a spus fraţilor că
în urma inundaţiei, totul era distrus. Atunci, oamenii au venit la a auzit la un post nemţesc de radio despre situaţia din satul
fratele Valer şi i-au spus că din cauza lui s-a întâmplat asta, că de Sulamai, de pe râul Tunguska şi că vrea să meargă acolo să vadă
când s-au rugat pocăiţii pentru sat s-a abătut nenorocirea peste la faţa locului ce este. Se întrebau ei cum poate să meargă femeia
ei. Fratele Valer a luat legătura cu cei de la Krasnoiarsk să vină să aceasta cu barca la Sulamai, dar pentru că a venit hotărâtă să
vadă situaţia de la Sulamai. Fratele Vitali ne-a povestit că l-a luat ajungă acolo, au găsit o soră care vorbea nemţeşte, căci această
pe fratele Pavel Moroz, episcopul acestei zone şi luând avionul doamnă vorbea şi nemţeşte şi au trimis-o cu avionul până la Bor,
până la Bor, iar apoi cu o barcă cu încă un frate, s-au pornit în susul iar de la Bor cu barca la Sulamai. Ajunsă acolo, a filmat ravagiile
râului Tunguska. Era o vreme foarte rea, ceață mare şi o burniţă făcute de apă, colibele întocmite provizoriu, apoi s-a întors în
puternică sufla, în aşa fel că fraţii au început să îngheţe. Hainele Norvegia fără a da prea multe detalii fraţilor sau oamenilor din
fiindu-le ude, au îngheţat pe ei. Problemă mare era că nu găseau Sulamai. După plecarea ei, fratele Vitali ne spunea că a primit
satul. Centrala care producea curent electric a fost luată şi ea de iar un telefon din Norvegia în care această doamnă îi cerea
apă şi nu mai era lumină în sat. În acele locuri, telefonul mobil nu insistent să vină în Norvegia ca să vorbească despre oamenii
are semnal, nu te poţi folosi de el. Fraţii erau tare îngrijoraţi, nu din Sulamai la o întâlnire pe care ea o organiza. Fratele Vitali,
ştiau ce să facă, înainte nu puteau merge pentru că următorul sat foarte neîncrezător, a plecat în Norvegia. Se gândea ce poate
pe râul Tunguska era la 5-6 ore de mers cu barca, înapoi dacă se face aceasta bunicuţă de îl pune pe el pe drumuri?
întorceau nu ar mai fi putut ajunge, că mureau de frig, ei deja fiind În Norvegia, această doamnă a organizat o recepţie la un
îngheţaţi. Ceaţa era mai deasă, nu se puteau apropia tare de mal hotel nu cu un număr mare de oameni şi l-a rugat pe fratele

18
pentru că râul era încă îngheţat la margini şi motorul de la barcă Vitali să prezinte situaţia satului Sulamai care a fost luat de apă.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Fratele le-a spus celor 10-15 oameni care erau adunaţi acolo (continuare din pagina 15)
toate lucrurile de la faţa locului. După ce a terminat de vorbit,
un domn de 80 de ani l-a întrebat de câţi bani avea nevoie ca să
reconstruiască tot satul şi să-l facă mai pe deal, nu acolo lângă RăMĂȘIȚA BIBLICĂ A
apă. Fratele Vitali nu a ştiut cum să răspundă la această întrebare
deoarece niciodată nu se gândise că cineva i-ar putea pune o POPORULUI LUI DUMNEZEU
astfel de întrebare. Ştia cât costă să faci o casă, dar nu tot satul
cu magazin, cu cămin cultural, cu şcoală, cu baie etc. I-a cerut
un răgaz de câteva minute bune acelui domn şi după ce a făcut Rămășița postexilică. Este cea care s-a întors din
calculele, i-a spus aproximativ suma. Domnul respectiv, fără să robia babiloniană, care a construit altarul și a pus temeliile
stea pe gânduri, i-a spus: „Bine, dă-mi datele de cont şi poţi pleca templului, pentru a fi rezidit, în felul acesta a fost refăcută
să te apuci de treabă. Mâine îţi voi transfera banii în cont.” „Am închinarea din timpul cărturarului Ezra. Neemia a fost cel
rămas fără cuvinte” ne-a spus nouă fratele Vitali. După o pauză, care restaurat și a reformat Ierusalimul atât la nivel social,
doamna care a vizitat satul luat de ape i l-a prezentat fratelui cât și spiritual.
Vitali pe domnul care s-a oferit ca din banii lui să reconstruiască În cartea profetului Zaharia (8:11-23), Domnul are
tot satul. Acel domn era nepotul lui Fridtjof Nansen, născut în minunate promisiuni pentru aceasta, ca o anticipare a
10 octombrie 1861 în Norvegia şi decedat în 13 mai 1930. El a Bisericii – rămășița Sa, din ultimele două milenii.
fost om de ştiinţă şi explorator. În expediţia pe care a făcut-o în Iată câteva din caracteristicile acestei rămășițe:
1888 în Nordul îndepărtat al Siberiei, a descoperit acest popor 1. „Semănăturile vor merge bine” (v. 12) - Vestirea
de keţi şi a scris despre ei în cartea intitulată „În ţara viitoare”. Evangheliei (Matei 24:14);
Doamna din Norvegia care a vizitat satul Sulamai a citit această 2. „Vița își va da rodul” (v. 12) - Via care dă rodul
carte, iar când a auzit despre tragedia acestui popor, l-a căutat pe Duhul Sfânt (Galateni 5:22,23);
nepotul lui Nansen şi i-a povestit prin ce trec oamenii descoperiţi 3. „Pământul își va da roadele” (v. 12) - Roada luminii
de bunicul său. Iar acest om, cu mari posibilităţi financiare, și a neprihănirii, adevăraților creștini (Efeseni 5:8-9);
s-a implicat în reconstruirea satului. Fratele Vitali s-a întors cu 4. „Veţi fi o binecuvântare” (v. 13) - răscumpărarea de
mare bucurie din Norvegia şi s-a apucat de treabă, a mobilizat sub blestem (Galateni 3:13).
fraţii şi au reconstruit tot satul. Au făcut case pentru toţi keţii
din Sulamai. Când totul a fost gata, l-au chemat pe nepotul lui Iată şi cerințele lui Dumnezeu:
Nansen, care la 81 de ani a călătorit cu avionul de la Krasnoiarsk 1. „Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi
la Bor şi apoi cu barca la Sulamai şi a văzut satul reconstruit cu în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii.” (v.16);
banii pe care el i-a donat oamenilor pe care i-a descoperit în 2. „nici unul să nu gândească în inima lui rău
1888 bunicul lui. În urma acestei întâmplări, jumătate din sat s-a împotriva aproapelui său.” (v. 17)
pocăit. Slăvit să fie Dumnezeu că El lucrează minunat, cum nici 3. „şi nici să nu iubiţi jurământul strîmb!” (v.17).
nu ne putem gândi noi. Cine ar fi putut crede că printr-un nepot
al unui om care în 1888 a vizitat aceste locuri poate să lucreze Şi binecuvântările ce vor urma:
Dumnezeu la mântuirea acestor keţi. 1. Transformarea posturilor de jale în zile de bucurie
Noi am stat patru zile în acest sat mic din nordul îndepărtat (v.19).
al Siberiei în 2016. Am avut părtăşie cu fraţii şi surorile acestea 2. Evanghelizarea mondială; misiunea spirituală a
în micuţa biserică pe care au construit-o, dar au fost zile de har, rămășiței din vremea sfârșitului - „Locuitorii unei cetăţi vor
de bucurii duhovniceşti, în Duhul Sfânt. Aceşti fraţi sunt botezaţi merge la cealaltă şi vor zice: «Haide să ne rugăm Domnului
cu Duhul Sfânt, vorbesc în alte limbi, Îl laudă pe Dumnezeu. şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!...»
Nu au posibilităţile noastre. Ei, pentru cumpărături, trebuie să Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute
meargă cu barca trei ore şi jumătate, chiar patru, pe apă. Merg pe Domnul oştirilor la Ierusalim şi să se roage Domnului.”
la vânat şi la pescuit după ce se roagă lui Dumnezeu să le scoată Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «În zilele acelea, zece oameni
vânatul şi peştele în cale. Trăiesc o viață foarte, foarte simplă. din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala
În după-amiaza zilei de 5 iunie 2016, după slujba de duminică hainei şi-i vor zice: ...Vrem să mergem cu voi; căci am auzit
dimineaţa, în care ne-am bucurat cu toţii, keţi, ruşi, ucrainieni că Dumnezeu este cu voi!»” (v.21-23).
şi români, ne-am despărţit de fraţii de la Sulamai. Eram cu ochii În final, să nu uităm că Dumnezeu are întotdeauna
în lacrimi. Plecam cu barca în josul râului Tunguska, dar ceva din o rămășiță care dă continuitate slujirii Sale. Fiecare să se
noi a rămas acolo la Sulamai, în acel sătuc, ascuns în pădurile ce cerceteze dacă aparţine acestei rămăşiţe sfinte.
parcă nu se mai sfârşesc ale Siberiei.
Am vizitat şi bisericuţa din satul Bahta, un alt sat al keţilor, Simion Buzduga
care se afla pe fluviul Enisei, la 140 km de Bor, spre vărsarea
fluviului în Marea Kara. Am avut şi cu fraţii aceştia părtăşii de
neuitat. Ne-am întors în Londra şi în celelalte locuri de unde
au venit fraţii în misiune, dar toţi aveam aceeaşi dorinţă: să ne
întoarcem cât de curând şi să ne mai bucurăm cu aceşti keţi
simpli care L-au primit în inimile lor pe Domnul Isus Hristos ca
Domn şi Mântuitor. Doamne, ajută-ne la aceasta!

19
Cornel Nistor

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
BOGĂŢIA ŞI SĂRĂCIA

Nu orice sărăcie este albă şi nu orice bogăţie este neagră,
dar nici orice bogăţie nu este albă şi nici orice sărăcie nu este neagră.

Lucrurile cele mai preţioase din viaţă nu sunt acelea procurate cu bani.
Nu este sărac cel ce nu are bani, ci cel ce trăieşte fără de Dumnezeu.

Unele fete sunt frumoase privite prin averea părinţilor, dar această valoare e la fel de
înşelătoare ca frumuseţea fizică, pentru că şi una şi alta e trecătoare şi în absenţa bunătăţii
n-au niciun gust.

Când fugi de muncă, te cuprinde lenea.
Munca te scapă de sărăcie, dar nu oferă tuturor bogăţie.

În exces, atât bogăţia, cât şi sărăcia strică estetica lumii.
Sărăcia poate înnobila omul, bogăţia, de multe ori, îl întinează!

Numai atunci când sunt bolnavi, cei bogaţi realizează, cu adevărat, neputinţa bogăţiei.
Prima bogăţie a omului este sănătatea.

Luxul face bogăţia să micşoreze şi sărăcia să crească.
Săracul are necazuri pentru că nu are bani şi bogatul pentru că-i are.

Dăruirea, folosirea şi pierderea sunt cele trei stări ale averii.
Celui ce nu dă şi nici nu foloseşte îi rămâne starea a treia: pierderea.

Nici sărăcia nu poate înjosi sufletele tari, nici bogăţia nu poate înălţa sufletele josnice.
Circumstanţele s-ar putea să te împiedice să acumulezi o avere mare,
dar în niciun caz nu te vor împiedica să-ţi formezi un caracter bun.

Cu necaz se dobândeşte averea şi cu necaz se păstrează. Cu necaz vine şi cu necaz se duce. 

„Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!...
El are în casă bogăţie şi belşug şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.” (Psalmul 112:1-3)

„Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!” (Proverbe 15:16)

„Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare şi a fi iubit
preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.” (Proverbe 22:1)

„Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos;
…ca nu cumva,în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: «Cine este Domnul?»”
(Proverbe 30:8a-9a)

„Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic
are belşug de sărăcie.” (Proverbe 28:19)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080