You are on page 1of 20

Cuprins

Ce falnic eşti!

Ce falnic eşti, Cel adorat,


De miriade multe..
Mai sus de tot ce-i înălţat, 3 Editorial
De toate ce sunt culte! Blestemat sau binecuvântat? – Editorii

Ce falnic eşti, Suprem, Divin


Mai alb ca şi iaspisul;
Întreci şi florile de crin, 4 Închinători în duh şi în adevăr
Nu ţi-e de-ajuns nici scrisul... Zenit și negură în istoria muzicii creștine –
Simion Buzduga
Ce falnic eşti, când stai pe tron,
Mai roşu ca sardiul..
Când Îţi răsună al Tău ton
6 Doctrine biblice

Postul – Iosif Anca


Transformi cărămiziul.

Ce falnic eşti, deasupra stând,


De îngeri şi armate, 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Supraveghezi totul păşind, Scrisoarea a LIV-a – Zaharia Bica
Prin ceţi aglomerate.

Ce falnic eşti şi strălucind,


Mai verde ca smaragdul, 12 Statutul moral și spiritual al ceștinului

Te-ascultă apele vuind, Cu față către adevăr. Tulburări cu rost –


Dar îţi respectă gardul. Iosif Samfira

Ce falnic eşti, în Univers,


Deasupra tuturora!
15 Experiențe

Vindecată de Domnul – T.L.


Când porunceşti Tu, boldu-i şters
Şi-apare aurora.

Ce falnic eşti şi-nfricoşat 16 Carte în serial


Când desluşeşti grandoarea; Ridicaţi-vă! Începe judecata! partea a XII-a –
Tu calculezi tot din înalt Ivan Petrovici Fedotov
Şi faci numărătoarea.

Ce falnic eşti, drept Făurar,


Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
Prin zări nemaipătrunse,
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
Cunoşti şi spaţiul planetar
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
Şi tainele ascunse.
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Ce falnic eşti şi nu te schimbi Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
Pentru eternitate. la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
Falnic acum şi-n veşnicii, 0303 1877 0001.
Mai falnic decât toate.
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Cornel David
Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

Blestemat sau
binecuvântat?
Cine doreşte să fie blestemat? Cu siguranţă, niciun om patru sute de bărbaţi. El a fost omorât şi toţi cei ce îl urmaseră,
întreg la minte. Cine doreşte să fie binecuvântat? Desigur, toţi au fost risipiţi şi nimiciţi. După el s-a ivit Iuda Galileanul, pe
care doresc să nu fie blestemaţi. Pe aceste considerente normale, vremea înscrierii şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el şi
să ascultăm profetul care striga pe străzile Ierusalimului sau toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi.” (Fapte 5:36-37) Şi ei n-au
poate la porţile Templului: „Aşa vorbeşte Domnul: «Blestemat să fost singurii deschizători de drumuri spre pustiuri, căci căpitanul
fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi roman Claudius Lisias l-a întrebat pe apostolul Pavel de un altul:
îşi abate inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit în pustie „Nu cumva eşti egipteanul acela, care s-a răsculat acum în urmă
şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” (Fapte 21:38)
într-un pământ sărat şi fără locuitori. Binecuvântat să fie omul, Nu există rătăcire mai mare, nici blestem mai greu, decât
care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el să crezi un teolog fals sau un profet mincinos, să te bazezi pe cele
este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; spuse sau scrise de ei, pe interpretările lor şi în final să constaţi
nu se teme de căldură, când vine şi frunzişul lui rămâne verde; că ţi-ai abătut „inima de la Domnul”. Nu uitaţi că trăim „zilele din
în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă roadă.»” urmă... vremuri grele”, cu oameni „care învaţă întotdeauna şi nu
(Ieremia 17:5-8) pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului”, când
Nu ne vom referi la cuvintele de blestem şi respectiv „oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi
binecuvântare rostite de alţii la adresa noastră, chiar dacă ele pot pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.” (2 Timotei 3:1, 7, 13)
să apară în traiectul vieţii noastre, căci sunt nule fără contribuţia Domnul ne oferă însă binecuvântarea şi siguranţa
noastră. Astfel, nu poţi blestema un sfânt şi nu poţi binecuvânta mântuirii, numai să credem şi să rămânem ascultători de Cuvânt.
un păcătos, căci nici una, nici cealaltă, nu ajung la destinaţie. Mentorii noştri, începând cu părinţii şi continuând cu cei de la
Vom aborda blestemul şi binecuvântarea rostite fără cuvinte, de adunare (live sau virtual) sau din alte materiale audio, video
fiecare pentru sine, prin modul de viaţă în care se raportează sau text, pot fi verificaţi prin Scripturi şi prin modul lor de viaţă,
cu ascultare la şoaptele sau asigurările şarpelui, rostite prin evlavios, după cum şi cei înşelători pot fi depistaţi mai uşor
oamenii lumii acesteia sau la Cuvântul Domnului. Într-un context după tendinţele lor fireşti şi libertatea poftelor firii pământeşti
bipolar, cu două scaune de domnie şi un conflict ce-şi va atinge decât după predicile lor cu strecurări numai pe „furiş”. (2 Petru
apogeul în viitor, dar totuşi cu un final sigur şi stabil pentru 2:1-3; Iuda 1:18-19) Cele scrise de Pavel lui Timotei lămuresc
eternitate, „v-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să bine aceste aspecte: „Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura
vă rătăcească.” (1 Ioan 2:26) mea, purtarea mea... De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu
În vremea noastră s-a scris şi se vorbeşte mai mult ca evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi... Tu să rămâi în lucrurile
niciodată, pentru că mijloacele de comunicare şi libertatea de pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de
exprimare sunt aproape fără limite. Atena antică cu agora ei la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care
este o nimica pe lângă capacitatea de informare a internetului, pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa
iar sateliţii de pe orbită n-au grad de comparare cu porumbeii în Hristos Isus. Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de
ce duceau cele mai rapide veşti. Oamenii sunt sub o influenţă folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune
permanentă şi spiritul de turmă poartă lumea ca valurile mării, în neprihănire...” (2 Timotei 3:10-17) „Căci va veni vremea când
scufundând generaţie după generaţie, mari şi mici, cezarii de pe oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor
capetele fiarelor ieşite din mare şi pe toţi cei fascinaţi de spumele gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători
valurilor lor. Cât de mulţi oameni au dus comunşti în pustiu, după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor
promiţându-le o lume nouă şi un om nou! Ce lung este şirul celor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2 Timotei 4:3-4)
ce urmează teoria evoluţionistă, mai lung decât lanţul presupus Încrederea în teoriile şi asigurările oamenilor cu faţa spre
de la big bang la primate şi în final la homo sapiens! Chiar şi Egipt, spre lume şi poftele ei, oricine ar fi ei, este un drum prin
mulţi creştini cu diplome teologice subscriu mai mult sau mai pustiu, în care pier toţi cei ce nu-L cred pe Dumnezeu pe Cuvânt,
puţin acestei teorii. Multe alte drumuri ce duc şi pierd oamenii fără să aibă destinaţie Canaanul, căci „lumea şi pofta ei trece;
în pustiuri sărate şi fără locuitori mai sunt în lumea acesta, în dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” (1 Ioan 2:17)
domeniul politic, economic, cultural, medical şi, ce-i mai grav, Încrederea în Domnul este o cale dreaptă spre Canaan, Calea
religios. În final, mor toţi fără speranţă. Evenimente cu început Domnului, trasată de indicatoarele Bibliei şi parcursă de cei cu
promiţător şi sfârşit tragic se repetă mereu, aşa cum amintea inima curată.
înţeleptul Gamaliel, de două situaţii. „Căci nu de mult s-a ivit Alege!

3
Teuda, care zicea că el este ceva şi la care s-au alipit aproape Editorii

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

Zenit şi negură în istoria


muzicii creştine
Cântarea creştină de-a lungul veacurilor Mai târziu apar şi alte mişcări: cea metodistă (1791); creștinii
„Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile; după evanghelie în Irlanda, Dublin (1831); adventiştii (1863);
slăviţi-L, toate noroadele.” (Romani 15:11) penticostalii (1901). În România, în sânul ortodoxiei, apare o
mişcare de înnoire numită „Oastea Domnului” (1923). Deşi,
în general, mişcările spirituale din ultimele veacuri au fost
Scurt istoric al mişcării şi muzicii numite neoprotestante, în realitate ele formează familia
evanghelice evanghelică fundamentată în întregime pe Sfânta Scriptură.
De unde vin evanghelicii? De ce sunt denumiţi Printre altele, toate aceste mișcări evanghelice au pus
neoprotestanţi? În mileniul al doilea, apar primele bazele unei închinări în care întreaga congregaţie participă
manifestări de trezire pentru întoarcerea la învăţătura prin cântarea comună.
creştinismului primar și evanghelic din Sfintele Scripturi.
Dorinţa de reformă s-a coagulat şi materializat în Coralul evanghelic (neoprotestant)
propovăduirea şi în scrierile unor bărbaţi de seamă, care Deși cântarea comună din Biserică, apoi solo-urile,
au răspândit ideile unei reforme a creştinismului de atunci. duetele, triourile, cvartetele, dar în mod special, cântarea
Întoarcerea la învăţătura originală din Sfânta Scriptură, care, congregaţională, ilustrează cel mai bine efectul înălţător,
după cum am văzut, a fost adoptată încă de la începutul cert e că muzica sacră uneşte inimile şi minţile creştinilor şi
mileniului al doilea, având un caracter laic, şi anume: cea nu numai, atmosfera solemnă, mistică este produsă în mod
a albigenzilor din sudul Franţei (cu unele erori teologice), remarcabil de muzica corală (corurile mixte, bărbătești,
a valdenzilor din nordul Italiei, a culminat cu universitarii: femeiești, de fete, de copii). Cântarea în Biserică este o jertfă
John Wycliffe, (profesor universitar la Oxford, ale cărui idei spirituală, la baza căreia există un timp special de pregătire,
au fost răspândite de mişcarea lorzilor din Anglia), Ian Hus o educaţie muzicală la un anumit nivel. Participă orice
(rector al Universităţii din Praga, care a generat mişcarea categorie de vârstă sau segment cu o vocaţie specială, dăruită
husiţilor din Cehia) şi Martin Luther din Germania (cel care divin. Dumnezeu merită o jertfă de laudă care costă timp,
a declanşat „Reforma clasică, nefinalizată a secolului al 16- educaţie şi pregătire muzicală, pentru ca aceasta să aibă un
lea”), Calvin, Zwingli, Knox din care a rezultat luteranismul bun miros şi prinos de calitate. Tinerii sunt implicaţi efectiv în
în Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, slujire, participă în comuniunea sacră cu Domnul şi, mai ales,
mai apoi în S.U.A și în lumea întreagă. Calvinismul a fost relaţionează într-un anturaj creştin. Cântările de cor conţin
îmbrăţișat în Franţa, Olanda, Anglia, S.U.A etc. John Knox a un repertoriu bogat, fiind ușor de identificat datorită faptului
introdus presbiterianismul în Scoţia. Zwingli a reformat o că: sunt pline de viaţă, expresive, caracterizate de armonie
parte a Elveţiei. Reforma anabaptiştilor din Elveţia, începută exclusiv clasică,1 având o expunere melodică atât simplă, cât
cu aproape 500 de ani în urmă, a fost numită „Reforma și complexă (uneori cu un ritm determinat de textul poetic).
radicală”. Din Biserica Anglicană s-a dezvoltat metodismul Pe de altă parte, sunt scrise atât în tonalitate majoră,
în sec. al XVII-lea prin fraţii John și Charles Wesley. Aceştia cât şi minoră, majoritatea (coralelor) fiind însă compuse în
sunt numiţi protestanţi, de la atitudinea unor principii ai tonalitate majoră. Sunt foarte expresive şi profunde. Sunt
statelor germane care, în numele principiilor formulate de ușor de recunoscut după frumuseţea melodică a vocii
Luther, protestează la Dieta de la Speyer în 1529, contra superioare,2 iar prozodia versurilor este proporţională cu
lui Carol Quintul, cel care a încercat să-l convingă cu forţa accentele melodiei. Tematica acestor corale e dintre cele mai
pe Luther, să renunţe la ideile sale. Adepţii din prima serie diverse: închinarea prin laudă, rugăciune și cuvânt care cuprinde
poartă numele de „credincioși evanghelici” . doctrina creștină privitoare la misiunea creștină ecleziastică,
Apare apoi „Reforma evanghelică finală”, o a doua familia creștină, evenimente și ocazii speciale. Coralele
familie evanghelică formată din mișcările care au accentuat evanghelice exprimă o gamă de sentimente: de adorare a lui
diverse doctrine biblice, dar nu au făcut parte din planul Dumnezeu, de chemare la meditaţie și verificare personală
reformei iniţiale, a celei clasice, sau, poate, au fost respinse. pentru pocăinţă, iertare, speranţă, bucurie, solemnitate,
Din reforma anabaptiştilor din Elveţia, au derivat fraţii elveţieni contemplare. Fără să se minimalizeze valoarea coralelor mai

4
sau amişii; apoi, menoniţii în Olanda; baptiștii în Anglia. (1633) puţin cunoscute, este deja cunoscut efectul exercitat asupra

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
o întindere mai restrânsă, cât și cele monumentale care
creează o atmosferă celestă, purtând sufletul pe culmile
cele mai înalte ale înălţării divine, declanșează o puternică
reverenţă faţă de Dumnezeu.
După trecerea în revistă a celor mai vechi imnuri
cunoscute, în continuare vom prezenta imnurile și formele
muzicale nou-testamentale de laudă și duhovnicești, alături
de psalmi. Imnurile din vremea de început a metodismului,
diferite de cele de astăzi, conţineau frecvent teme despre
păcat sau pocăinţă. John Wesley o propovăduia (pocăinţa),
iar Charles o cânta cu o adâncime şi o intensitate a limbajului
care cu greu ar putea fi egalată altundeva, cu excepţia
Scripturii insuflate.3 O carte metodistă de imnuri, publicată
mai târziu, are 71 de imnuri cu tema: „pocăinţă”.4
Într-o vreme când închinarea devenea o formalitate,
când mișcarea puritană cobora spre apus, înainte de așa-
ascultătorilor de-a lungul anilor. Multe din aceste corale au numita „Marea trezire a secolului al XVIII-lea”, acest tânăr
avut un puternic impact asupra vieţii celor deschişi pentru cu numele Isaac Watts, oferă creştinismului evanghelic o
mântuire. Aceasta constă în iertarea păcatelor (Luca 1:77). nouă formă muzicală nou-testamentală: imnul sacru. Isaac
Se cunosc nenumărate cazuri, când pe fondul interpretării Watts a stârnit o mare și controversată dispută atunci când
lor, în timpul evanghelizărilor, atâţia oameni nemântuiţi a compus și a introdus imnuri neinspirate din psalmii Bibliei,
au avut un cuvânt de apreciere, iar ca urmare a impactului singurii acceptaţi în Biserica Anglicană la ora aceea. Ceea
produs de vestirea Evangheliei, s-au hotărât să-L declare ce astăzi nu înseamnă prea mare lucru, la ora aceea a fost
pe Domnul Isus, Salvator, adică Mântuitor și Domn al vieţii o decizie de mare curaj. Asta nu înseamnă că și tinerele
lor personale, pentru a-L sluji și urma pe calea care duce talente de astăzi fac același lucru, imitând actul reformator
la Dumnezeu. „Isus a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. al lui Watts. Prin introducerea genurilor profane (vinul
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Babilonului) are loc ameţeala și, mai ales, amestecul care
creează confuzie în închinare. Tabloul acesta este ilustrat
Psaltirea și imnologia în bisericile prin potirul de aur, plin de spurcăciunile și necurăţiile
evanghelice desfrâului spiritual al femeii care călărește fiara. (Apocalipsa
Psaltirea. De la psaltire la imnuri. Aceasta cuprinde 17:4-5) Pasul făcut de autorul amintit este unul triumfător,
psalmii biblici. În practica de cult, imnul există încă din cele care a continuat şi dezvoltat muzica sacră, redându-i noi
mai vechi timpuri. O dezvoltare mai accentuată a creaţiei valenţe și dimensiuni spirituale. Trebuie să-L onoreze pe
de imnuri a avut loc în sec. VI-VIII d. Hr. Până în sec. XVII- Dumnezeu, să aibă un bogat conţinut de învăţătură biblică.
XVIII, imnul a evoluat ca psalm, având un caracter expresiv Mult mai uşor vor fi reţinute textele cântărilor de către
de o anumită sobrietate sau vigurozitate festivă, cu ocazia masele de credincioşi, decât cele mai profunde predici sau
diverselor evenimente, dar, oricum, până atunci a avut un mesaje ale celor mai inspiraţi predicatori sau evanghelişti.
tempo mai lent. Aşa se face că textele mai neinspirate sunt mai cunoscute
Dintre compozitorii renumiţi care au compus muzică pe şi mai răspândite decât cele care ar merita să fie. Imnurile
textele psalmilor îi amintim pe: G. P. Palestrina, Orlando di Lasso, conţin texte bogate în laude care preamăresc atributele şi
J. S. Bach, Franz Schubert, J. Brams și Igor Stravinschi. Psalmii lucrările lui Dumnezeu, ale Domnului Isus şi ale Duhului
din Biblie au fost singurii legiferaţi de către anumiţi reformatori Sfânt. Acestea au fost numeroase şi foarte profunde până
(Calvin, Zwingli etc.), însă, deoarece nu conţin și învăţăturile la sfârşitul secolului al XIX- lea şi conţineau un bogat tezaur
de bază ale credinţei Evangheliei, nu pot acoperi decât parţial argumentativ, didactic şi doctrinar, căci lauda trebuie să
crezul creștinilor. Iată de ce unii autori de imnuri au trecut la abunde în slăvirea Domnului, prin prezentarea calităţilor Sale.
„încreștinarea psalmilor” așa cum a făcut-o Isaac Watts. El a Treptat, imnurile au fost înlocuite cu muzica de tip „gospel”.
subliniat modul cum trebuie cântaţi psalmii de către creștini. „Şi Teologul John F. MacArthur5 deplânge abandonarea acestor
sunt total satisfăcut că Mântuitorului nostru binecuvântat I se imnuri în favoarea cântărilor de tip „gospel” care aveau „un
aduce mai multă cinste prin răspândirea numelui Său, a harului loc legitim” în muzica bisericească. „Eroarea a constat în
și a acţiunilor Sale în limbajul Său propriu, în concordanţă cu respingerea totală a moştenirii bogate a imnurilor”. Cântările
revelaţiile mai bogate pe care ni le-a dat, decât prin reîntoarcerea de laudă nu trebuie să fie asemenea celor de tip „pop”, ci
la limbajul arhetipurilor și simbolurilor!” (introducerea la cartea trebuie să glorifice însuşirile lui Dumnezeu, întrucât ele nu
sa de cântări publicată în 1718). vor fi închinate publicului, ci numai Lui.

Apariţia imnologiei evanghelice Ştiaţi că?
Imnurile sunt acele cântări creștine, intonate în proză Mişcarea metodistă are o contribuţie majoră în
până în secolul al VI-lea, având ca scop precis, redarea fidelă închinarea evanghelică. Charles Wesley a compus 6500 de
a învăţăturilor de bază ale credinţei creștine. Primul care a imnuri din doctrinele de bază ale Bibliei, care au fost introduse
scris imnuri în versuri a fost Benedict de Nursia (sec. VI) ale în închinarea publică. El a fost primul autor de imnuri care
cărui imnuri au fost cântate cu preponderenţă în Biserica a chemat păcătoşii la mântuire. Apogeul cântării comune

5
Apuseană. Atât piesele religioase care se desfășoară pe (continuare în pagina 13)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

POSTUL

Introducere şi au venit la Betel; au plâns şi au rămas acolo înaintea


Postul este un act de disciplină spirituală şi fizică, Domnului, au postit în ziua aceea până seara şi au adus
printr-o abţinere voluntară de la mâncare şi băutură şi alte arderi de tot şi jertfe de mulţumire înaintea Domnului.”
pofte trupeşti şi dorinţe sufleteşti, pentru o perioadă de (Judecători 20:26) Din punct de vedere al frecvenţei,
timp limitată, în vederea apropierii de Dumnezeu pentru a postul este regulat: „în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii,
primi favoare şi ajutor. Postul apare în istoria biblică în actul să vă smeriţi sufletele...” ;(Leviticul 16:29) „Postul din luna
cultic al poporului lui Dumnezeu, într-o rânduială specifică a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi
ispăşirii păcatelor, dar aria acestei discipline sfinte s-a extins postul din luna a zecea...” (Zaharia 8:19) sau ocazional – de
în funcţie pe nevoile spirituale şi materiale, aşa încât a necesitate. (Ieremia 36:9; Matei 9:15)
devenit o practică de necontestat a vieţii religioase. Domnul Manifestările exterioare ca: presărarea cenuşii pe cap,
Isus Hristos a postit şi a afirmat că şi ucenicii Lui vor posti. posomorârea forţată a feţei, îmbrăcarea în sac şi sfâşierea
(Matei 4:2; 9:14-15) „Conform Didahiei, zile de post pentru veșmintelor, nu au fost cerute niciodată de Dumnezeu (Ioel
toţi creştinii sunt miercurile şi vinerile, iar canoanele 66 și 2:13; Matei 6:16-18), dar au fost apreciate atunci când au
69 apostolice, Didascalia (cap. 21) și Constituţiile Apostolice fost însoţite de durerea pocăinţei sau a dorinţei ardente
(5, 13 și 15 alături de 7, 22 și 23) prescriu postul înainte pentru o cauză nobilă. (2 Cronici 34:27; Ezra 9:3) Fiindcă nu
de hirotonie, de botez şi de împărtăşanie, înainte de Paşti se poate face o separare matematică între entităţile fiinţei
şi în zilele de miercuri şi vineri. Cu timpul însă, dispoziţiile umane, este normal ca stările interioare să se răsfrângă
bisericeşti care reglementau disciplina postului s-au înmulţit, asupra acţiunilor trupului, de altfel, însuşi postul este o
oficializându-se prin canoanele unor Sinoade ecumenice şi cerinţă a duhului / sufletului care implică trupul în vederea
particulare, sau ale unor Sfinţi Părinţi...” 1 obţinerii ei (Proverbe 12:25;15:13). În astfel de stări, David
În vederea înţelegerii de fond şi de formă a postului, şi respectiv Ieremia au zis: „sufletul şi trupul mi s-au topit de
trecând dincolo de canoane şi cutume, cu scopul acceptării întristare”; (Psalmul 31:9) „Inima îmi este zdrobită în mine,
acestei jertfe de către divinitate, vă propun o analiză a celor toate oasele îmi tremură”. (Ieremia 23:9) Smerenia sufletului,
scrise despre post în Scripturile Sfinte şi a practicilor celor esenţială în timpul postului, se manifestă şi prin lacrimile din
care au avut trecere înaintea lui Dumnezeu prin postul lor. rugăciunile noastre, ca în cazul psalmistului, care scria: „plâng
O clasificare „exterioară” a posturilor vizează şi postesc... eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la
paramentrii fizici. Astfel, din punct de vedere al modului vremea potrivită. ... Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea
de abstinenţă, postul poate fi absolut: „fără să mâncaţi Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi
nici să beţi” (Estera 4:16) sau parţial: „N-am mâncat deloc privirile spre mine şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci
bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin... sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!” (Psalmul 69:10-17)
până s-au împlinit cele trei săptămâni.” (Daniel 10:3) Postul fără un conţinut bun şi fără celelalte ingrediente
Un fel de abstinenţă alimentară cu scop spiritual era şi sfinte ce compun viaţa de credinţă, este o decepţie spirituală,
practica nazireatului (Numeri 6:1-5) Din punct de vedere constatându-se uşor ineficienţa, ca şi în cazul rugăciunilor
al lungimii, postul începe de la o zi, dar se poate extinde şi păgânilor. (Matei 6:1-16) De asemenea, un post sporadic
pe durata mai multor zile – fie întrerupt în fiecare seară, (1 şi lipsit de o continuitate sfântă nu asigură sub nicio formă
Samuel 31:13) fie necurmat 3 zile, (Estera 4:16; Fapte 9:9) viitorul, atingerea scopului, chiar dacă pe moment se poate
şi în mod cu totul special, 40 de zile: Moise; (Deuteronom obţine o formă de îndurare divină, ca în cazul smeririi şi
9:9, 18, 25) Ilie; (1 Regi 19:8) Domnul Isus Hristos (Matei postului lui Ahab, după ameninţarea rostită pentru casa lui
4:2). Din punct de vedere al participanţilor, postul poate fi prin profetul Ilie. (1 Regi 21:27) Postul nu are nimic magic în
individual: „tu, când posteşti...” (Matei 6:17) sau colectiv mod intrinsec, valoarea lui este dată de atitudinea şi scopul
– organizat: „Toți copiii lui Israel și tot poporul s-au suit persoanei sau colectivului care posteşte. Rugăciunea şi
citirea Cuvântului, pentru o informare sau reciclare corectă
6 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
împovăraţi de păcatele lor. Reformele spirituale conţineau
implicit dorinţa de smerire şi mărturisire a păcatelor. Aşa
s-a întâmplat după cei douăzeci de ani de îndepărtare de
Dumnezeu cauzaţi de falimentul spiritual al casei lui Eli:
„... Atunci toată casa lui Israel a plâns după Domnul... şi
au postit în ziua aceea, zicând: «Am păcătuit... împotriva
Domnului!»” (1 Samuel 7:2-6) Reforma postexilică, a
necesitat iarăşi un astfel de post: „În a douăzeci şi patra zi a
aceleiaşi luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcaţi în saci
şi presăraţi cu ţărână, pentru ţinerea unui post. Cei ce erau
din neamul lui Israel, despărţindu-se de toţi străinii, au venit
şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.”
(Neemia 9:1-2) Postul favorizează „o întristare după voia lui
Dumnezeu” care duce la pocăinţă. (2 Corinteni 7:10-11)
şi după caz, mărturisirea păcatelor, în condiţia limitării Tot o dovadă că durerea sufletească suprimă poftele
acţiunilor firii pământeşti cu patimile şi poftele ei prin post, trupului, inclusiv pofta de mâncare, e și faptul că întristarea
identifică întotdeauna cauzele şi efectele acelei situaţii, în după cei morţi era marcată de zile de post (1 Samuel 31:13;
vederea atingerii obiectivului postului. Iată orarul unei zile 2 Samuel 1:12). La fel, alte tragedii erau comemorate prin
de post din perioada postexilică: „După ce au şezut jos, au post: străpungerea zidurilor Ierusalimului, distrugerea
citit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte Templului. (2 Regi 25:8-9; Ieremia 39:1-2; Zaharia 8:19)
din zi; şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi Un exemplu concludent că pocăinţa este marcată
s-au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor.” (Neemia obligatoriu de post este cel al ninivenilor, care au postit
9:3) Voi afirma şi argumenta că postul este strict legat de „total”, poate multe zile sau chiar toate cele patruzeci ce
etapele mântuirii şi de starea spirituală a celui ce posteşte, le mai hărăzise Dumnezeu. Comunicatul împăratului este
evidenţiind trei tipuri de post, în succesiunea şi paralelismul complet şi ca atare foarte reprezentativ pentru forma şi
lor posibil. scopul postului pocăinţei: „Oamenii şi vitele, boii şi oile, să
Cele scrise aici despre post nu sunt o prezentare nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc! Ci
exhaustivă a postului în concept creştin, ci doar o reamintire oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere
devoţională a ceea ce poate să se realizeze prin post, către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi
în vederea actualizării acestei discipline sfinte în viaţa de la faptele de asuprire, de care le sunt pline mâinile! Cine
credincioşilor. Consider că prezentul şi cu atât mai mult ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi şi dacă
viitorul creştinismului depind şi de felul în care generaţia nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” (Iona
noastră va trăi după modelul apostolului Pavel: „în posturi 3:7-9) Aproape că sunt de prisos explicaţii referitoare la
adesea”. (2 Corinteni 11:27) acţiunile lor şi nu ştiu ce ar mai fi putut face în plus, în acele
zile pentru a obţine îndurarea divină, de aceea Domnul Isus

I. Postul pocăinţei
Porunca dată de Dumnezeu evreilor prin Moise,
referitoare la post, era explicită: „Aceasta să vă fie o lege
a spus că ei „s-au pocăit”. (Matei 12:41)
Fără postul pocăinţei, stare în care te vezi în pericolul
pierzării eterne şi ceri mila lui Dumnezeu, nu există convertiri,
veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi nici reforme reale. Nu se poate să mai ai poftă de mâncare sau
sufletele... în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să să-ţi mai ardă de băuturi tari sau dulci în faţa iminentei mânii
vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea a lui Dumnezeu. Nu cred în posturi cu sucuri de fructe cu titlu
Domnului. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de de penitenţă; acestea sunt doar pentru scopuri terapeutice
odihnă, în care să vă smeriţi sufletele...”. (Levitic 16:29-31) fizice. Fie ca mesajul inspirat al profetului Ioel: „Dar chiar
În ziua ispăşirii când marele preot avea singura posibilitate acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu
printr-o jertfă specială, să intre înaintea lui Dumnezeu în Sfânta post, cu plânset şi bocet!”, (Ioel 2:12) să ia pofta de mâncare
Sfintelor, poporul trebuia să aibă o atitudine de penitenţă a tuturor celor ce sunt încă la „ospeţe, în chefuri şi în slujiri
potrivită cu starea lor spirituală. Ei trebuiau să conştientizeze idoleşti neîngăduite” (1 Petru 4:4), dar şi a celor „întinaţi” la
că Dumnezeu era mâniat pe ei din pricina păcatelor lor de mesele de dragoste ale frăţietăţii. (2 Petru 2:13)
peste an şi că singura lor şansă să nu fie nimiciţi era sângele

II. Postul slujirii


prin care se făcea ispăşirea. Poporul ştia că: „oricine nu se va
smeri în ziua aceea, va fi nimicit...”. (Levitic 23:29) Această zi Postul slujirii urmează în mod natural, logic, după
specială este numită în alte texte biblice de mai târziu: ,,ziua apropierea reală de Dumnezeu prin pocăinţă, dar nu ca
postului” (Ieremia 36:6) sau „vremea postului”. (Fapte 27:9) cea a evreilor, care ziceau: „La ce ne foloseşte să postim?
Postul cu scopul obţinerii iertării putea fi ţinut şi în La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul
alte perioade ale anului, atunci când oamenii se simţeau
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
7
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

acesta?” (Isaia 58:3) Ei cereau diferite izbăviri şi însoţiri eficiente, apostolul recomanda familiştilor înfrânarea
divine, fără a avea loc întâi în viaţa lor întoarcerea reală la sistematică „prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă
El. Orice individ sau colectivitate, abia după integrarea în îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi
poporul lui Dumnezeu, poate să se dedice lucrărilor sfinte, iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii
scop în care postul este un miljoc de cunoaştere şi slujire voastre.” (1 Corinteni 7:5) Relaţia de interdependenţă dintre
prin închinare, a voii şi a planurilor Domnului. Îndemnul post şi controlul trupului este mai accentuată la tinereţe,
apostolului Pavel: „să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă când poftele sunt mai puternice, dar nu este de neglijat
vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea toată viaţa. (Eclesiastul 9:17; 12:1-7; Ieremia 5:8; 1 Corinteni
voastră o slujbă duhovnicească”, (Romani 12:1) poate fi 9:27).
luat atât ca un act iniţial al dedicării în slujba Domnului, Postul slujirii asigură păstrarea harului primit prin
cât şi ca un act de consacrare sistematică a unui timp de postul pocăinţei şi slujeşte drept bază pentru postul de
slujire efectivă, lucrare la care postul este un suport necesar. cerere / mijlocire. Aici este secretul primirii şi păstrării
Pentru exemplificare, amintesc primele patruzeci de zile mântuirii în orice circumstanţe ale vieţii, aici se vede relaţia
de stat pe munte ale lui Moise, în vederea primirii Legii, funcţională dintre componentele vieţii sfinte. O relaţie vie
(Exodul 34:28) postul Domnului din pustie (Luca 4:1-2) şi cu Dumnezeu, stabilită definitiv şi permanent prin primirea
postul consacrării prezbiterilor din Asia Mică, când sub Duhului lui Dumnezeu, nu poate fi întreţinută fără rugăciuni
coordonarea apostolului Pavel: „s-au rugat şi au postit, i-au zilnice şi fără studierea tot zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu.
încredinţat în mâna Domnului”, (Fapte 14:23) după modelul Totodată, participarea la viaţa comunităţii de credincioşi
celor din Antiohia Siriei, care înainte de trimiterea în lucrare şi împlinirea mandatului nostru misionar, ne vor solicita
a lui Barnaba şi Saul „au postit şi s-au rugat (apoi) şi-au pus frecvent - săptămânal la acţiuni de lucrări şi lupte spirituale.
mâinile peste ei” (Fapte 13:3). Aceste acţiuni implică întreaga fiinţă, trupul subscriindu-se
Lucrarea sfântă este continuă şi presupune lupte năzuinţelor duhului, iar acesta slujirii din iubire, îndeplinind
spirituale permanente (Efeseni 6:10-20), de aceea postul astfel comprehensiv scopul pentru care am fost creaţi: „«Să
este o practică „obligatorie” pentru cei ce slujesc, dacă iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
vor să fie biruitori. Apostolul Pavel şi colaboratorii lui sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta»; iată
de misiune, ca nişte „vrednici slujitori”, trăiau în posturi porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: «Să iubeşti pe
„adesea” (2 Corinteni 6:5; 11:27), dar şi femeile evlavioase aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai
ca Ana, care „zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu mare decât acestea.»” (Marcu 12:30-31)
rugăciuni”. (Luca 2:37) Ucenicii lui Ioan au fost educaţi şi
ei cu rugăciuni şi „obişnuiau să postească” (Marcu 2:18),
după cum şi Domnul a anunţat că ucenicii Lui vor posti.
(Luca 5:35) În contextul luptelor spirituale, este necesar să
III. Postul cererii / mijlocirii
Cu condiţia unei convertiri reale şi a unei slujiri
corecte, postul este şi o necesitate în situaţii speciale. Cei
ştim că postul cu substrat de magie poate să aibă anumite ce-L cunosc pe Domnul apelează în împrejurări dificile, şi
rezultate, dat fiind forţele spirituale implicate în lume, prin această formă, geamănă rugăciunii şi a milosteniei,
în religiile păgâne şi în ocultism, (1 Regi 21:9-12; Fapte împreună cu care atrag îndurarea Domnului pentru diferite
23:14) ceea ce este un motiv în plus să avem asigurată izbăviri ce privesc lumea spirituală şi fizică. Postul este o
lucrarea sfântă cu post permanent. Începând cu duşmănia formă a stăruinţei şi a devotamentului pentru o cauză despre
dintre sămânța şarpelui şi sămânţa femeii anuţată în care ştim că este plăcută Domnului, existând posibilitatea
Grădina Edenului, (Geneza 3:15) orice activitate bună are câştigării biruinţei în acea luptă. Iată câteva domenii de
împotrivire şi, ca în vremea lui Neemia, sabia şi mistria luptă şi biruinţă prin post: suspendarea pedepselor prin
nu se vor despărţi până la finalul apocaliptic. Biruinţele pocăinţa celor în cauză, îndepărtarea efectelor de pedeapsă
spirituale în ispite şi în acţiuni de exorcizare sunt asigurate a păcatelor; ocrotire împotriva ameninţărilor şi a asupririi,
şi în funcţie de post. (Matei 17:21; Marcu 1:12-13; 9:29) însoţirea Evangheliei cu semne şi minuni, eliberarea de
Orice slujitor adevărat al Domnului ştie că acţivităţile sfinte posesiuni demonice, vindecarea bolnavilor, călăuzire în
sunt parte lucrare, parte lupte, după cum scria şi apostolul căsătorie şi alte alegeri în viaţă.
Pavel, identificându-şi corect misiunea chemării sale: „Pe Să ne luptăm pentru astfel de cauze după modelul
El Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe oamenilor lui Dumnezeu, bărbaţi şi femei, care individual,
orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice în grup restrâns sau cu tot neamul sfânt au obţinut prin
om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu şi mă post mari biruinţe, la nivel naţional şi chiar internaţional,
lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în deşi şansele lor de izbândă păreau nule la un moment
mine.” (Coloseni 1:28-29) dat. Postul de cerere / mijlocire a schimbat radical şi
Chiar dacă viaţa de familie presupune în mod natural favorabil destinul celor care şi pentru care s-a intervenit.
împliniri fizice specifice, în vederea realizării unei slujiri În Regatul lui Iuda, când o coaliţie militară puternică a: „...

8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
pornit cu război... În spaima sa (evlaviosul rege), Iosafat Concluzii
şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul şi a vestit un post Adresarea Domnului către evreii care practicau un
pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul...”. post obositor şi fără randament, cuprinde referiri la ordinea
(2 Cronici 20:1-3) Mesajul profetic a fost încântător şi tipurilor de post, care încep cu pocăinţă şi se continuă cu
rezultatul războiului o mare binecuvântare materială, fără dedicare sfântă şi implicare în nevoile şi luptele spirituale:
să fie nevoie ca ei să lupte: „... Aşa vă vorbeşte Domnul: „Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul
«Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe
mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.»” (2 sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
Cronici 20:15) În vremea pogromului cerut de Haman şi Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă
promulgat după o lege ce nu putea fi abrogată, „iudeii; legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de
posteau, plângeau şi se boceau şi mulţi se culcau în sac şi jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe
cenuşă.” (Estera 4:3) Împărăteasa Estera li s-a alăturat prin nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l
ceea ce i-a consacrat numele în domeniu, „postul Esterei” şi nu întoarce spatele semenului tău.... Atunci tu vei chema
şi a zis lui Mardoheu: „Du-te, strânge pe toţi iudeii care se şi Domnul va răspunde, vei striga şi El va zice: «Iată-Mă!»...
află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi nici să Domnul te va călăuzi neîncetat... Ai tăi vor zidi iarăşi pe
beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile
cu slujnicele mele.” (Estera 4:16) Ceea ce a urmat, atât străbune; vei fi numit «Dregător de spărturi», «Cel ce drege
la curtea regală cât şi în întreg imperiul, a fost uimitor. drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit.»” (Isaia 58:1-12)
Declaraţiile îngerilor către profetul Daniel au confirmat Aşadar, nu se poate apela la Dumnezeu nici cu post în
că rugăciunea şi postul lui pentru cauza poporului evreu sac şi cenuşă, pentru rezolvarea unor cauze grele, fără un
erau o necesitate în luptele spirituale prin care se decidea post al pocăinţei. De asemenea, nu acelaşi efect îl are postul
soarta naţiunilor, aparent doar în plan politic şi militar. unor oameni din poporul lui Dumnezeu care duc o viaţă
El a ştiut că, evreii aveau promisiunea limitării robiei mediocră, fără post şi rugăciune sistematică, în raport cu
la şaptezeci de ani, dar nu a aşteptat pasiv împlinirea cei care practică regulat aceste discipline sfinte. În vremuri
cuvintelor profetice, ci a intrat într-un timp de mijlocire ce de încercare şi în orice circumstanţe dificile, ei doar vor
cuprindea în prim plan rugăciuni şi zile de post. El scria: „... suplimenta aceste activităţi, focalizându-se pe atingerea
mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut acelor obiective, în intervenţiile lor înaintea lui Dumnezeu.
cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.” (Daniel Din aceste considerente, avem în Scripturi mai multe situaţii
9:3) Paharnicul, dregătorul de mai târziu, Neemia, a intrat în care la necaz, evreii cereau oamenilor sfinţi să apeleze
în post pentru rămăşiţele poporului său. El scria despre pentru ei la Dumnezeu. Să nu încercăm să forţăm mâna lui
ceea ce a pus bazele unei lucrări de succes în condiţii de Dumnezeu, pentru că nici postul lui David pentru copilul
mare adversitate: „Când am auzit aceste lucruri, am şezut bolnav nu a adus rezolvare, deoarece pentru el era vremea
jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am unui post de pocăinţă, nu de mijlocire. (2 Samuel 12:15-18)
rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.” (Neemia 1:4) Binecuvântările duhovniceşti primite în urma unui
În domeniul cauzelor de boală, ce frumos este să post corect înaintea Domnului sunt multiple, cu condiţia să
putem spune despre acţiunile noastre de mijlocire prin post nu fie doar nişte acţiuni ce se limitează la timpul propriu-zis
şi rugăciuni pentru fraţii noştri, ca David: „Şi eu, când erau ei de post. De exemplu, n-are valoare să fii binevoitor doar în
bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post zilele de post, fără să continui să rămâi acelaşi în zilele ce
şi mă rugam cu capul plecat la sân.” (Psalmul 35:13) Toţi urmează sau n-are valoare să-i ierţi pe toţi cei ce-ţi greşesc
oamenii folosiţi de Dumnezeu pentru vindecări şi eliberări, în ziua postului şi la următoarele greşeli iar să-i notezi în
au practicat cu stăruinţă postul şi rugăciunea. Aceasta ştim condică. Ţi se va întâmpla ca în pilda robului nemilostiv,
din Scripturi şi din evenimente contemporane, de aceea imputânduţi-se din nou vechea datorie. (Matei 18:21-35)
trebuie să ne dăruim şi acestei lucrări pentru ca predicarea, În vederea atingerii acestor obiective necesare, cred
la care am avansat prin creşterea cunoştinţelor biblice, se că se impune un comunicat: „Vestiţi un post, chemaţi
fie însoţită aşa cum citim că a fost mandatul celor trimişi cu o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi
Cuvântul şi de semnele ce trebuie să-i însoţească pe cei ce locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru şi
cred. (Marcu 16:15-20; Luca 9:1-6) strigaţi către Domnul.” (Ioel 1:14)
Într-o lume în care deplasările şi mutările dintr-o Iosif Anca
ţară în alta sunt tot mai frecvente, este potrivit de amintit
şi acţiunea cărturarului Ezra, înainte de plecarea spre
Ierusalim, în vederea repatrierii mai multor familii de
evrei: „Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire
înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o
călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru
tot ce era al nostru.” (Ezra 8:21)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

Scrisoarea a LIV - a
Iniţial, după cum ţi-am comunicat în prima scrisoare, propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu cea tainică
m-am hotărât să caut cu grijă înţelesurile privitoare la şi ţinută ascunsă... pe care n-a cunoscut-o niciunul din
Dumnezeu şi Mântuirea adusă de El în umanitate, cercetând fruntaşii veacului acestuia...” (1 Corinteni 2:7-8). Şi totuşi
cu atenţie viaţa oamenilor neprihăniţi care au trăit la început acest Univers, ieşit din mâna Marelui Creator, este purtător
de lume şi care au rămas pentru Biserica lui Hristos ca un de sensuri majore pe care omul trebuie să le recunoască şi
„nor” călăuzitor, de care ea, potrivit imperativului apostolic, să le descifreze spre înţelepţire, potrivit cuvintelor aceluiaşi
trebuie să ţină seama în drumul spre împărăţia viitoare. apostol: „Într-adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea
(Evrei 12:1) Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea
De aceea m-am decis, după cum îţi scriam într-o altă lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile
scrisoare, să pun început acestui demers duhovnicesc, nu făcute de El.” (Romani 1:20). Şi cum cel ce creează trebuie
în timp, ci mai degrabă dincolo de timp, în eternitate. Un să existe înaintea actului creator, tot astfel şi Dumnezeu,
„început” acolo unde nu există timp... Totuşi, nu sună prea despre care Moise ne asigură că „înainte ca să se fi născut
pretenţios, căci am în vedere aici Planul lui Dumnezeu, aşa munţii şi înainte să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie
cum l-a alcătuit în Sine însuşi, înainte de a fi lumea, privitor în veşnicie,” El a fost Dumnezeu. (Psalmul 90:2)
atât la om cât şi la întreaga Creaţie. Adică atunci când „nu era încă nici pământul, nici
Am adăugat înadins sintagma „şi la întreaga Creaţie” câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii” (Proverbe
ca să înţelegi că cele două entităţi, omul şi contextul în care 8:26), atunci pe când nu exista decât El, învăluit, ascuns în
a fost aşezat ca stăpân, nu se pot separa în intenţiile de viitor misterul eternităţii Sale, atunci a conceput în Sine marele
ale lui Dumnezeu. Să nu faci greşeala gravă de a le separa Plan al salvării umanităţii. Referindu-se la acel moment
vreodată, aşa cum se întâmplă într-o anumită teologie! Dacă misterios, Sfântul Pavel, scriind credincioşilor din Efes, va
Dumnezeu a conceput acest Plan în Sine se înţelege că el nu folosi expresia: „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4).
putea exista sub nicio formă... înscris oarecum în structurile Înţelegi, aşadar, cât de secret a fost acest Proiect Divin?
Universului, aşa încât omul cercetând această vastă operă a Meditând asupra lui, apostolul îl va numi în scrierile sale:
mâinilor lui Dumnezeu, să ajungă a-l descifra şi înţelege. În „taina ţinută ascunsă din veşnicii şi din toate veacurile”, dar
această privinţă Creaţia nu poate oferi cercetătorului decât nu în vreun seif ceresc care, cine ştie, ar fi putut fi desferecat,
un „suspin”... (Romani 8:22). Înţeleptul rege Solomon, în ci „în Dumnezeu care a făcut toate lucrurile.’’ (Coloseni 1:26;
urma cercetării migăloase asupra Creaţiei, nu ne-a lăsat nici Efeseni 3:9). Ce adânc...!
măcar un cuvânt de încredinţare că ar fi găsit prefigurat sau Neexistând deci ceva exterior Fiinţei Sale care L-ar fi
desenat într-un fel oarecare în structurile lumii materiale, supus unei posibile determinări, este normal să considerăm
acest Plan Salvator. că acest Plan al mântuirii s-a născut în Dumnezeu dintr-o
Totul stă mai degrabă sub semnul nimicniciei, nota el determinare pur interioară, adică din libertatea Lui absolută,
cu o anumită tristeţe în cartea Eclesiast şi toate sensurile în iubire. Iartă-mă că am folosit aceşti termeni uşor incomozi
posibil înscrise în Creaţie se epuizează „sub soare”. şi reci, ce aduc a scolasticism medieval, dar mă voi strădui, în
Observaţia făcută de înţeleptul rege, chiar dacă are o notă ceea ce-ţi voi scrie mai departe, să mă folosesc de expresiile
accentuat pesimistă, o socotesc corectă. Prin urmare, Marea calde, luminoase şi bune ale Sfintelor Scripturi care pot fi
Răscumpărare sau rostul lucrurilor în raţiunea lor ultimă, nu înţelese şi reţinute uşor de toţi cei credincioşi.
se cuvine a le căuta în urzeala lucrurilor materiale, ci undeva Pot să afirm deci, că acest Plan de răscumpărare
în afara acestei urzeli, într-un Plan existent, dar învăluit în s-a născut numai din „dragostea Lui’ (Efeseni 1:4) fiindcă
taina veşnică şi de nepătruns a lui Dumnezeu. Şi totuşi acest „Dumnezeu este dragoste.” (1 loan 4:8). Aşa că, Planul
Plan, nu era destinat a rămâne veşnic cuprins sub pecetea despre care-ţi scriu este expresia cel puţin gândită, a
tainei, din moment ce Biblia ne asigură că Dumnezeu a acelei Iubiri „care întrece orice cunoştinţă.” (Efeseni
rezervat descoperirea Lui în mod preferenţial şi ca un 3:19). Cum Dumnezeu nu a devenit, ci este dragoste şi
privilegiu celor sfinţi, adică credincioşilor Lui. Sfântul apostol cum întotdeauna dragostea lucrează mână în mână cu
Pavel scria bisericii din Corint cu privire la acest favor: „Noi plăcerea, acest Plan odată conceput, tare s-a mai desfătat

10 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Dumnezeu în el. Se poate spune deci că s-a născut nu misiunea nu numai de a aduce la cunoştinţa Creaţiei acest
numai din dragostea Lui, ci şi din „buna plăcere a voii Plan salvator, ci şi de a-l aplica efectiv acestei Creaţii, de a-l
Sale”. (Efeseni 1:5). Din moment ce „Dragostea” l-a făurit, duce la îndeplinire din moment ce a fost făcut „prin El”. El
iar „buna plăcere” a lui Dumnezeu l-a acceptat, era logic este, de altfel, şi singurul care îl cunoaşte deplin, şi-l poate
ca „Voinţa Sa” liberă să hotărască ca acest plan „...să-l comunica oamenilor, adică singurul care poate „...spune”
aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-şi uni iarăşi Creaţiei şi omului „lucruri ascunse de la facerea lumii”
într-unul în Hristos, toate lucrurile cele din ceruri şi cele (Matei 13:35) sau „lucrurile cereşti” (loan 3:12), adică ceea
de pe pământ”. (Efeseni 1:10) Această finalitate fericită ce a auzit „de la Tatăl” în această privinţă (loan 8:26). în mod
ne-a învăţat Domnul Hristos s-o năzuim în Rugăciunea absolut necesar, acest Plan trebuia să cuprindă descoperirea
Domnească, când îngenunchind rostim „[...] vie împărăţia a tot ce era persoana lui Hristos, naşterea şi inclusiv moartea
Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. (Matei Lui jertfitoare, dar şi gloria dobândită în urma patimilor
6:10). Şi fiindcă Scriptura ne asigură că toată înţelepciunea Sale. Căci ce folos ar fi avut o umanitate vinovată şi strivită
lui Dumnezeu este însumată în acest Plan, el mai este sub povara păcatului şi a morţii şi căreia Dumnezeu a voit
numit adesea, în predicarea apostolică, şi „...înţelepciunea să i se comunice acest Plan, dacă în el n-ar fi fost cuprinsă
lui Dumnezeu cea tainică şi ţinută ascunsă... mai înainte de şi moartea ispăşitoare a Fiului Său, „[...] Mielul fără cusur
veci”. (1 Corinteni 2:7). Oglindind, aşadar, în mod plenar şi şi fără prihană [...]” care „[...] a fost cunoscut înainte de
Inteligenţa divină, Planul acesta nu este pentru o perioadă întemeierea lumii?” (1 Petru 1:19-20). Fără moartea Fiului
istorică limitată, ci este „[...] planul veşnic pe care l-a făcut Său, generozitatea lui Dumnezeu faţă de lume ar fi fost
în Hristos Isus Domnul nostru” atât ca şi concepţie, cât şi aidoma cu a unui stăpân bogat care, hotărât să schimbe
ca realizare (Efeseni 3:11). Odată ce va fi adus la îndeplinire locuinţa mizerabilă a unui supus, i-ar fi oferit în schimb
sau realizat „[...] la plinirea vremilor [...]” acest Plan nu se un castel somptuos, dar fără nici o uşă de acces. Căci fără
va mai schimba niciodată, întocmai ca şi Dumnezeu care iertarea păcatului, omul nu putea beneficia nicidecum de
l-a făurit. Dacă acest Plan este sensul adevărat şi ultim al acest incomensurabil Har (gândeşte-te la Abel, cel puţin). De
istoriei, atunci, în mod categoric, indiferent ce se întâmplă, aceea, Hristos, prin jertfa Sa, potrivit Planului lui Dumnezeu,
istoria merge neabătută în acel sens voit de Dumnezeu, este şi rămâne pentru toţi oamenii istoriei Uşa (loan 10:9).
chiar dacă noi nu vedem acum desluşit acest sens. Fiind Numai „[...] prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-
şi punctul OMEGA spre care se îndreaptă cursul istoriei un Duh”. (Efeseni 2:18). Indiferent care este tradiţia Bisericii
noastre, vreau să-ţi spun că sentimentul disperării pe care istorice, exprimată în sinoade sau dogme, orice altă „uşă”,
l-a trăit şi-l trăieşte umanitatea, chiar şi în prezent, nu se pe lângă cea existentă în Planul lui Dumnezeu, reprezintă
justifică câtuşi de puţin. uşa din dos şi este o amăgire a diavolului. Aşadar, frate
Numai că diavolul, profitând de neştiinţa oamenilor, dragă, jertfa Domnului a ocupat şi ocupă o poziţie centrală
le-a strecurat în minte, încă de la începutul lumii, ideea în Planul lui Dumnezeu. Iartă-mă fiindcă mă grăbesc şi sunt
mincinoasă că un astfel de plan nu există şi că omul îşi silit să pun punct scrisorii, dar nu înainte de a afirma că fără
poate găsi şi extrage sensul absolut al existenţei sale fie Hristos crucificat, Planul lui Dumnezeu comunicat şi predicat
din creaţia materială, fie dintr-un anume tip de societate, oamenilor ar fi fost cea mai mare demagogie cunoscută
evident utopică sau din ideologiile care s-au vânturat vreodată în istorie.
peste pământ... Cu bine!
Potrivit însă cu mărturia Sfintelor Scripturi, conceperea
acestui plan, până la cele mai mici detalii, s-a făcut de către Zaharia Bica
Dumnezeu „în Hristos” sau în comuniune cu Hristos sau:
„prin Hristos” (Efeseni 3:11). Cu alte cuvinte, Dumnezeu n-a
gândit acest Plan măreţ fără să-L aibă în vedere pe Fiul Său.
Din această sintagmă rezultă clar că, potrivit hotărârii Tatălui
Ceresc, Domnului Hristos îi revine în cea mai mare măsură

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
11
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

CU FAȚA CĂTRE ADEVĂR


TULBURĂRI CU ROST
O dimineață deosebită. Mă trezesc liniștit, ceva mai asemenea, a spus: „Învățați de la mine, căci eu sunt blând
devreme decât răsăritul. Privesc la cei dragi, cufundați încă şi smerit cu inima...” (Matei 11:29). Medicul Luca, scriindu-i
într-o odihnă adâncă, plină de pace. Se naște în inima mea lui Teofil, a surprins metoda Domnului Isus Hristos, de a se
o stare de profundă mulțumire, care se înalță sublim spre transmite oamenilor. „Teofile, în cea dintâi carte a mea, am
tronul lui Dumnezeu. Observ o grijă atentă a Preabunului vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să învețe pe
nostru Tată, preocupat chiar de cele mai mici detalii care oameni.” (Fapte 1:1)
ne colorează viața. Îți aduci aminte de Solomon, acel monarh evreu, care i-a
Captivat de moment, zăbovesc intenționat cu gândul lăsat moștenire fiului său Roboam un regat, într-o vreme de
la aceste binecuvântări. Astfel de momente îmi inundă apogeu parcursă de împărăția evreilor? I-a lăsat şi un catehism:
de satisfacție întreaga inimă. Mă simt însă brusc asaltat cartea Pildelor, așezându-l în condiții optime înțelepciunii, dar
de necunoscutul viitorului ascuns şi estompat, așezat pe nu i-a lăsat ca o pildă vrednică viața sa. Știi ce final au avut
nesiguranță. Simt dintr-odată cum se înghesuie spre ușa lucrurile! Regatul s-a rupt, bogățiile s-au împrăștiat. Așadar,
minții mele tot felul de întrebări, toate ţintind același scrisul acestui tată-rege n-a fost suficient fiului său pentru a-l
neștiut: Cum voi putea să-mi fericesc familia într-un veac convinge. Lipsea ceva. Ceva care să-i dovedească lui Roboam
ce le oferă o mulțime de fericiri false şi superficiale? Ce aș că acest scris poate deveni mod de viață.
putea eu să le dăruiesc? Îți propun acum să reflectezi câteva momente la
În timp ce mă străduiesc să găsesc răspunsuri cât mentalitatea bătrânului patriarh Avraam. Acest părinte i-a
mai argumentate de adevăr, privirea mi se oprește asupra oferit fiului său Isaac bogății şi alte bunuri vremelnice, la
cărții sfinte, așezată pe noptieră cu câteva ceasuri în urmă. moartea lui, dar viața sa neprihănită, sprijinită pe credința
Lin, ca un foșnet de frunze, aud glasul interior, care îmi în Iehova Cel Atotputernic, a lăsat în mintea acestui Isaac,
răspunde convingător, cu o autoritate blândă, specifică cea mai adâncă şi cea mai de preț amprentă. De mic copil,
Duhului Sfânt: „Tu ai opinia lui Dumnezeu lângă tine! Cine Isaac a cunoscut în detaliu cum se aduce o ardere de tot
ar putea cunoaște mai bine drumul spre fericirea familiei lui Dumnezeu. A avut încredere în tatăl său Avraam,
tale, decât Dumnezeu care a creat-o?” Da, Dumnezeu... neîmpotrivindu-se propriei sale jertfiri, în acel moment
Ce-mi spune mie Dumnezeu în scrisul Său despre această dramatic şi de neînțeles, cu atât mai mult pentru mintea
„taină”? Cum pot să-mi fericesc statornic familia? unui copil. După moartea tatălui său, Isaac și-a continuat
Tăcând, aud din nou același glas pașnic, care îmi restul vieții călăuzit de aceeași credință. Exemplul vieții lui
șoptește rar: „Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; Avraam a fost convingător pentru Isaac atunci, dar a rămas
ferice de copiii lui după el!” (Proverbele 20:7) Fericirea nestins până astăzi.
copiilor tăi depinde considerabil de modul în care îți vei Gândeşte-te şi la Noe, patriarhul care a decis să fie
trăi viața! Dorești ca fericirea să găzduiască în casa ta? „neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui”. (Geneza
Fii un om neprihănit! Încât este cu putință, oferă-le celor 6:9) El a biruit gândirea publică, care se „desfăta” în păcate
din familia ta bunuri materiale, îngrijește-te de ei, dar care testau limitele răbdării divine. Decizia lui diferită
preocuparea cea mai înaltă care trebuie să te stăpânească l-a determinat pe Dumnezeu în momentul evaluării, să
prin excelență, este sa le fii tu însuți un exemplu. Un răsplătească diferit. Da, neprihănirea unui singur om sau a
exemplu demn de urmat, neschimbat de scurgerea unei singure familii, n-a rămas ascunsă de ochii drepți ai lui
vremii. Dumnezeu, care este fericit, (1 Timotei 6:15), Iehova, deși era sufocată aparent de comportamentul stricat
ne-a dăruit creația, îngrijind de nevoile noastre umane, al acelui neam de oameni, care l-a provocat să-i șteargă crud
dar ne-a trimis şi un model, pe Isus Hristos. Adu-ți aminte din istorie. Câtă diferență în gândirea acestor părinți!
de recomandarea sfântului apostol adresată comunității Acest adevăr umple de speranță viitorul celor care țin
de credincioși din Efes: „Urmați dar pilda (modelul) lui cont de Dumnezeu și de Adevărul exprimat în Cuvântul Său,
Dumnezeu ca niște copii preaiubiţi” (Efeseni 5:1). El a într-o societate care îi spune indirect lui Dumnezeu, prin
înțeles puterea didactică pe care o are neprihănirea comportamentul ei josnic: „Pleacă de la noi!”. (Iov 22:17) Când
trăită. Copiii învață mult mai mult din ceea ce fac părinții El va pune capăt istoriei, niciunul dintre cei care au decis să

12
lor, decât din ceea ce ei le spun. Domnul Isus Hristos, de trăiască în neprihănire nu va fi pierdut din Cărțile Dumnezeului

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 5)
Atotputernic. Niciunul măcar. Evidențele Lui exacte

Zenit şi negură în istoria


vor fi dezvăluite cu dreptate!
Tu ce caracter dezvolți zilnic în ochii

muzicii creştine
copiilor şi ai soției tale? Înțelegi că fiii tăi nu vor
fi convinși numai cu vorbe? Dacă doar vei vorbi
despre neprihănire, în timp ce comportamentul
tău va dezamăgi, vei secera vânt în casa ta. Un
vânt tulburător! Îndemnurile și sfaturile sfinte
din toată istoria ei a avut loc prin imnurile compuse de Isaac Watts, John
date soției tale și copiilor tăi, fără un caracter
şi Charles Wesley. Acestea au determinat un puternic exod al anglicanilor
curat și demonstrativ, vor așeza tulburare în casă,
către Biserica metodistă înfiinţată de cei doi. Deși Charles Wesley a fost
mai devreme sau mai târziu! Tulburare și atât!
un renumit compozitor de imnuri, John, fratele său a compus 30 din
Îți amintești ce a știut, teoretic, Solomon? „Cine
imnurile prezente în cartea metodistă de cântări.6 Închinarea a început
își tulbură casa va moșteni vânt...”. (Proverbele
să fie considerată o chestiune, în primul rând, individuală, subiectivă şi
11:29) Și să știi! Puține tulburări o întrec în
emoţională. Armonia corală avea menirea să înmoaie inima împietrită a
consistență pe aceasta.
păcătoşilor. Tot metodiştii au introdus practica chemării în faţă a celor
Susține-ți așadar fericirea casei cu valori
care doreau să se înalţe rugăciuni pentru ei, inclusiv „banca pocăinţei”,
care dăinuie veșnic, fiind validate de gândirea lui
pentru cei păcătoşi, unde să-şi poată plânge păcatele.
Dumnezeu. Răsplătirea unei vieți neprihănite și
Charles Finney (1792-1875) a fost cel mai influent reformator
curate în ochii limpezi ai lui Dumnezeu este atât
liturgic în istoria americană. (A introdus practica chemării în faţă a
de sigură, cât Dumnezeu care o promite și atât
păcătoşilor, a rugăciunii pentru persoane amintite cu numele. Pe
de durabilă cât veșnicia! Amintește-ți de spusele
baza principiului numit „pragmatism”7 susţinea că orice mijloace
lui Elifaz din Teman adresate neprihănitului Iov.
sau instrumente care slujesc scopului convertirii sufletelor trebuie
Pe ce l-a îndemnat să-și așeze speranța atât de
acceptate, adică tot ce dă rezultate.)
greu pusă la încercare? Pe ce?... Pe neprihănirea
După 1884, odată cu inventarea multiplicatorului, a apărut „foaia
în care s-a străduit să trăiască zilnic. „Nădejdea
de duminică dimineaţa a bisericii” care conţinea ordinea închinării,
ta, nu-i neprihănirea ta?” (Iov 4:6). Dovedește
obicei care a rămas constant până în ziua de astăzi.
celor dragi că neprihănirea în care te lupți tu să
viețuiești zi de zi, este vrednică să-ți stăpânească
viața și gândirea, fiindcă va fi singura care va
Autori de texte (versuri) evanghelice
păși cu tine în mormânt, în timp ce toți vor
(neoprotestante)
Isaac Watts (1675-1748) a scris 750 de imnuri și psalmi. Prima
rămâne în urmă și te va însoți până la învierea
dată a început să le publice în 1706. În 1707 a publicat o altă colecţie
celor drepți! „Ea se va coborî cu mine la porțile
de 210 imnuri intitulate „Hymns and Spiritual songs” („Imnuri și
Locuinței morților, când vom merge împreună să
cântece spirituale”), apoi în 1719 a publicat Psalmii lui David, reproduși
ne odihnim în țărână.” (Iov 17:16). Într-adevăr,
în limbajul Noului Testament. Cele mai cunoscute imnuri în întreaga
moartea nu e un punct, ci o virgulă! Cât despre
lume sunt: „Cântaţi ţoţi de bucurie!”; „ Înaintea tronului lui Iehova”;
omul care nu se lasă stăpânit de această virtute în
„Eu sunt un ostaș al crucii”; „E drept că Isus a murit”; ”Când privesc
întreaga desfășurare a vieții, va fi lipsit de dovada
minunata cruce“.
ce o însoțește: nădejdea. „La moartea celui rău, îi
Charles Wesley a compus 6500 de imnuri din doctrinele de bază
piere nădejdea...” (Proverbele 11:7).
ale Bibliei, care au fost introduse în închinarea publică.
Fii preocupat așadar intens, întreaga
William Williams (1719-1791) a scris peste 800 de imnuri.
viață, de acele valori cu care vei putea muri de
Fanny Crosby (1820-1915) a scris mii de imnuri, folosind diverse
moartea celor neprihăniți și sfârșitul tău să fie
pseudonime. Printre ele întâlnim: „Ce mare şi bun, minunat”, „Slăvit fii
ca al lor! (Numeri 23:10). Străduiește-te să fii un
Isuse!”, „O, ce simţire!”. A colaborat cu William Doane, W. Kirkpatrick,
om neprihănit, un exemplu vrednic, recunoscut
George Root.
și confirmat, întâi de cei din casă și de acasă,
Oatman Johnson Jr. a scris versurile a 5000 de imnuri, cele mai
fiindcă procedând astfel, casa ta va dăinui până în
cunoscute fiind: „Nu-i prieten lui Isus asemenea”, „Spre cer doresc a
veșnicie. Dumnezeu însuși emite această „poliță
mă grăbi”, Dacă ești purtat de valul furios”.
de asigurare”: „...casa celor neprihăniți rămâne
Horatio Gates Spaford a scris imnul: „Când am pacea Domnului”.
în picioare” (Proverbele 12:7). Și nu uita: Această
casă nu este alcătuită nicidecum din ziduri de
piatră, ci din soția și copiii tăi!
Compozitori de imnuri evanghelice
Thomas Hastings (1784-1882) a compus peste 1000 de melodii și
Cu siguranță aș mai fi primit și alte
peste 600 de texte de imnuri. A contribuit cel mai mult la dezvoltarea
răspunsuri în inima mea, dacă unul dintre copiii
muzicii bisericești în S.U.A8, cel mai reprezentativ imn al său fiind: „Cel
mei nu s-ar fi trezit deodată plângând, oprindu-
ce Te-ai deschis mie”.
mă din cugetare...
William Bradbury (1816-1868) a scris imnuri care se cântă peste
tot în spectrul evanghelic: „Aşa cum sunt la Tine vin”, „Credinţa mea eu
Iosif Samfira
o zidesc”, Ce dulce eşti al rugii ceas”, „Isus, ştiu, mă iubeşte” (Cel mai
cunoscut și cel mai iubit imn pentru copii).

(continuare în pagina următoare)


„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
(continuare din pagina anterioară)

Joseps Webster – a compus melodia imnului „Pe calea lea să fie aşezate din nou pe scenă, pe platforma din faţă?
îngustă e luptă” – tradus în toate limbile cunoscute ale Dacă imnul coral a fost împletit cu cel comun, formaţiile de
globului, textul fiind scris de Sanford Bennett. „laudă şi închinare” monopolizează din nou cântarea comună,
George Root a scris: „Dumnezeu e lumina vieţii mele”. înlocuind-o cu genurile noi, adesea seculare. Cântarea comună
William J. Kirkpatrik (1838-1921) a adunat în timpul aparţine slujirii întregii Biserici.
vieţii sale 50 de cărţi de imnuri. A avut o temeinică pregătire Spre sfârşitul sec. al XIX-lea, în prima Biserică prezbiteriană
muzicală. A compus muzică atât pentru coruri mixte, cât și din Flemington (USA), a fost înfiinţat primul cor de copii.
pentru cântarea comună. Dintre cele mai cunoscute sunt:
„Aleluia, Domnul Slavei!”; „M-am depărtat de Dumnezeu”9; Efrata
„Regele Vieţii”; „Ce mare și bun, minunat și slăvit”; „Dulce e Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, repetiţiile de cor din
a crede în Isus”; „Ascultaţi acest cuvânt!”etc. Efrata, Pennsylvania, începeau printr-o viguroasă instrucţie
William H. Doane (1832-1915) a compus peste două spirituală prin care erau solicitate în mod reînnoit disciplina
mii de melodii pentru imnuri, cel mai cunoscut fiind: „Slăvit şi consacrarea. Acestea constituiau un exerciţiu de mare
fii Isuse!”. spiritualitate care echivala cu un serviciu divin. Repetiţiile
Haldor Lilenas a scris: „Graţie a lui Isus”, „Preamărit să erau zilnice şi durau patru ore. Începeau seara şi ţineau
fie sfântul Miel divin!”. până la scurt timp înainte de Veghea de la Miezul Nopţii
Samuel T. Francis a scris textul unuia dintre cele mai – o copie a prototipului mănăstiresc bizantin ortodox.14 În
frumoase imnuri a cărui melodie a fost compusă de Thomas Efrata, Conrad Beissel15 întemeiază o aşezare monahală în
Williams: „O, ce valuri de-ndurare”. spiritul primilor apostoli într-o comunitate de tuncări16
John Newton a lăsat, de asemenea, o colecţie preţioasă (Biserica fraţilor). Acesta vine din Germania pentru a se
de imnuri și poezii care au fost publicate de William Cowper în alătura grupului de sihaştri din Wissahickon, condus de
„Olney Hymns” („Imnurile Onley”), cel mai reprezentativ fiind Magister Ioan Kelpius din Transilvania, care aştepta A Doua
„Măreţul Har”10 (Amazing Grace). Venire şi începutul Mileniului. În Efrata, Beissel introduce
Sarah Flower Adams a scris textul pe muzica lui Lowel cântarea corală antifonală în adunare. Alderfer consideră
Manson – „Mai lângă tronul Tău”. că poate nicio formaţie corală din istorie nu a demonstrat
Will Thompson: „Cu blândeţe şi drag Isus te cheamă”. intensitatea, disciplina şi consacrarea celei din Efrata. Tot
Edwin O. Excell a compus muzica a peste două mii de aici, printre culegerile de imnuri publicate, s-a tipărit şi
imnuri, cel mai cunoscut imn fiind „Dacă ești purtat de valul unul cu titlul „Turtureaua” („Die Turtel-Taube”), considerat
furios”. primul tratat de muzică din America.
Charlotte Elliot a scris cântarea „Așa cum sunt la Tine
vin” (1834). Extras din cartea
James McGranahan a scris: „Ca o pasăre în zbor”, „Sus Închinarea şi lauda în acord cu Sfânta Scriptură
voi fi”. Simion Buzduga
George Stebbins a scris: „Vino la apa vieţii”, Voia Ta,
Doamne!”
Knowles Sahw a scris 114 imnuri bisericești, printre ele și Note de subsol
imnul „Cu bucurie vor secera aceia” (1874). 1 Ovidiu Manole, op. cit., 1998, p. 43.
Lewis E. Jones a scris imnul „Vrei tu să scapi de păcat, 2 Ibidem, p. 43.
sarcină?” (1899). 3  A. W. Tozer, „Acei metodişti uimitori”, Ed. Perla Suferinţei,
John W. Petersohn a scris: „Rătăceam în păcat şi-n Suceava, 2013, p. 15.
pierzare”, „Când Duhul Sfânt din cer a coborât”, „Voi cânta 4 Ibidem, p. 15.
îndurarea Domnului” 5 John F. MacArthur „Nu tot ce luceşte este aur”, Ed. Agape,
James Ellor – a compus cântarea corală „Cântaţi mărire Făgăraș, p. 97.
lui Isus!” – unul din cele mai frumoase corale evanghelice. 6 Gene Fedele, „Eroi ai credinţei”, Ed. Casa Cărţii, Oradea, 2004, p. 217.
7 Ibidem, p. 97, 98.
Ştiaţi că? 8 Petru Popovici, „Istoricul unor cântări binecuvântate”, Ed. Vestirea
În ce priveşte cântarea comună, aceasta a dispărut din Harului, Aubur Georgia, p. 41.
biserică după anul 367, fiind înlocuită de cântăreţii instruiţi?11 9  Bebe & Bianca Ciaușu, „Voi cânta doar despre Isus”, op. cit.,
Reformatorii, începând cu Ian Hus, sunt primii care o 2011, p. 95.
reintroduc în biserică? Prima carte de cântări evanghelică a 10 Ibidem, p. 232.
fost editată de husiţi în Praga12, în 1505? 11 Frank Viola, George Barna, op. Cit, p. 181.
Orga13 a fost primul instrument folosit de creştinii 12 Jones, Historical Approach to Evangelical Worship, p.257.
postconstantinieni, iar în timpul liturghiei a devenit parte 13 Ibidem, p.256.
integrantă, doar în secolul al XIII-lea? Cu excepţia calviniştilor 14 Mircea Valeriu Diaconescu, Adu-ţi aminte!, Ed.Cornelia şi Mircea
care au demontat şi îndepărtat orgile din biserici, pentru Diaconescu, Aachen, iunie,1998, p.171-191.
restul bisericilor protestante a devenit instrumentul standard? 15 Ibidem, p.217.
Prima orgă din America a fost cumpărată în anul 1704? 16 Ibidem, tuncăr= scufundat; exista o comunitate de menoniţi
Corurile au fost aşezate la balconul bisericii, la sfârşitul trăitori din Germania, care au emigrat în anul 1719 şi care practicau
sec. al XVI-lea, lângă orgă, pentru ca la începutul sec. al XX-
14
botezul adult prin tripla imersiune, scufundare, p.205.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

vindecată de domnul

M-am născut în comuna B. la data de 19 octombrie acoperişul şi tavanul casei, apoi s-a deschis cerul și a coborât
1944 şi am crescut într-o familie de creştini penticostali. Am o scară din cer până lângă masa din dormitor. Pe scară a
cunoscut ce este pocăinţa, dar m-am îndepărtat de Casa coborât un bărbat îmbrăcat într-o haină albă, lungă, având
Domnului şi în anul 1963 m-am căsătorit cu C. O., o fată o geantă mică în mână. A pus-o pe masă, apoi s-a apropiat
creştină ortodoxă din aceeaşi localitate, născuta la data de de pat şi a zis soţiei: „Spune-mi unde te doare?” Soţia i-a zis
30 iunie 1946 şi ne-am văzut de viaţă, dar fără Dumnezeu, că în partea dreaptă din spate până în faţă, sub coaste. Atât
trăind în felul lumii. de mult şi-a făcut frecţie cu spirt sanitar şi îşi punea o piatră
Soţia mea a mai mers de câteva ori la adunare împreună fierbinte ca să i se mai calmeze durerile, încât pielea îi era
cu mama mea, care îi spunea mereu despre Dumnezeu, dar afectată grav în zona aceea.
nu luase hotărârea de a se pocăi. După o perioadă de timp Bărbatul acela i-a zis: „Eu am venit astăzi să-ţi fac o
mama mea a venit la noi şi ne-a spus că a fost la rugăciune şi operaţie.” A scos un bisturiu din geantă, a tăiat-o în partea
că Dumnezeu a vorbit că dacă nu ne pocăim va intra în casa dreaptă şi a scos de pe ficat o bucată de carne albă ca şi o
noastră cu pedeapsă. Dar noi nu am luat seama şi ne-am umflătură, apoi i-a zis soţiei: „Vezi această umflătură?” După
văzut de viaţă mai departe. ce soţia a răspuns afirmativ, a continuat spunând: „Eu am
Însă în anul 1968, soţia s-a îmbolnăvit, avea dureri pus-o aici.” Apoi a luat un tub cu unguent cu care a uns tot
foarte mari în partea dreaptă atât în spate cât şi în faţă în ficatul, dar unguentul din tub nu s-a împuţinat. În urmă a
zona ficatului. Făcea crize foarte mari, fiind nevoită să se cusut totul înapoi, dar nu se vedea unde a operat sau lipsa
interneze de câteva ori în spitalul din Rădăuți, dar fără niciun pielii din zona respectivă.
rezultat; starea ei era tot mai rea, iar doctorii nu puteu stabili Soţia l-a întrebat atunci cine este, ca să îmi spună şi
un diagnostic corect. mie cum îl cheamă pe doctorul care a operat-o şi s-a dus la
Apoi s-a internat de trei ori la spitalul din Suceava, dar dulapul din cameră ca să îi plătească, dar El i-a zis că nu a
crizele erau tot mai mari. La a treia internare, am internat-o făcut-o pentru bani. Atunci soţia din nou l-a întrebat: „Cine
la doctorul Pasteuca Nicanor, care, atunci când a externat-o, sunteţi?” El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu te-ai hotărât astazi
m-a chemat la el în cabinet şi mi-a dat o autorizaţie să să-L slujeşti pentru toată viaţa ta. Dacă te vei ţine de hotărârea
cumpăr morfina. Neştiind ce diagnostic să-i pună, i-a zis pe care ai luat-o, în trei zile te vei scula şi vei fi sănătoasă, iar
soţiei: „Dumnezeu ţi-a dat o boală pe care noi nu o găsim, dacă nu, în trei zile te vei coborî în ţărâna pământului.
tot Dumnezeu să ţi-o ia.” În spitalul din Suceava lucra o Apoi s-a urcat pe scară până în al treilea cer, acolo toată
asistentă medicală care era pocăită. Ea a venit la soţie şi i-a oştirea era îmbrăcată în alb şi cântau o cântare deosebit de
zis: „Eu m-am rugat pentru tine şi Dumnezeu mi-a descoperit minunată. Tot acolo a văzut un scaun din care ieşea un rug
ca dacă tu te vei pocăi şi te vei face soră cu mine, El te va de foc şi glasul i-a zis: „Acesta este Tatăl.” Cu aceasta visul
vindeca şi îţi va arăta boala de care suferi.” s-a încheiat.
În starea aceasta a fost dată acasă. Când o apucau La trei zile de la vis, soţia s-a simţit foarte bine, a mers
crizele venea o asistentă şi îi dădea o injecţie cu morfină ca într-un sat vecin la rugăciune şi Domnul a botezat-o cu Duhul
să mai calmeze durerile pe care le avea. Astfel a slăbit foarte Sfânt. Apoi am fost botezaţi în apă, în anul 1970, după ce am
mult, după un an de suferinţă, rămânând doar un schelet de umblat un an de zile la biserică, aşa era rânduiala adunării. De
femeie, de la 98 de kg a slăbit până la 38 de kg. În vremea atunci slujim Domnului cu bucurie şi devotament împreună.
aceea aveam doi copii mici, un băiat, C. şi o fetiță, V.. Ani mai târziu, eu am fost ordinat în biserica din localitate.
Într-o duminică eu am plecat la serviciu, soţia a rămas Doctorii, după ce au constatat vindecarea, ne-au sfătuit
acasă cu copiii. Se uita pe geam şi a văzut doi tineri din să nu mai avem copii, căci vor fi toţi handicapaţi datorită
familia H., căsătoriţi recent, care veneau pe jos din Rădăuţi tratamentului îndelungat cu morfină, dar Domnul ne-a mai
la biserica din B., deoarece ei erau de origine de aici. S o ţ i a dat încă patru copii sănătoşi. (B., D., T. şi O.)
a zis atunci: „Dacă aş fi eu sănătoasă ca aceşti tineri astăzi Slăvit să fie Domnul în veci de veci pentru că mi-a
m-aş pocăi; s-a aplecat pe genunchi lângă pat, s-a rugat şi vindecat soţia şi ce-i mai de valoare, eternă, tot atunci, ne-a
a luat hotărârea să se pocăiască. Era ora 9 dimineaţa. În mântuit prin jertfa Domnului Isus.

15
noaptea următoare a visat că era în casă, dar a dispărut T. L.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Carte în serial
„Mai Sunt multe alte lucruri pe care le-a
fãcut Isus...”(Ioan 21:25a)

Ridicaţi - vă!
Înce pe ju dec a ta! partea a XII-a

Tu nu poți merge unde vrei aşteptând vremuri mai bune. De la război a trecut mult timp
şi economia s-a dezvoltat chiar foarte mult. În şcoli a început
Biserica ne-a întâmpinat cu flori. De atunci, florile au să fie cald şi plăcut. Se tipăreau prea multe manuale, care
devenit o tradiţie la noi în biserică. Avem flori peste tot: şi ele au ajuns în dizgraţie în rândul elevilor. Numai cărţile
lângă amvon, lângă ferestre, în faţa bisericii pe stradă. Când religioase erau prea puţine şi nu se permitea tipărirea lor.
am intrat în casa de rugăciune, toţi stăteau în picioare, ne- Uneori se tipăreau Biblii, dar într-un tiraj aşa de mic, că
au aşteptat. Ne-au salutat stând în picioare, până cei doi n-aveai cum să faci rost de ele. Exemplarele tipărite erau
foşti deţinuţi au trecut în faţă. Biserica ne-a aşteptat, nu s-a trimise în şcoli ateiste, pentru pregătirea specialiştilor în
dat bătută. Ştia că şi noi stăm tari acolo departe şi că nouă combaterea credincioşilor. Cu toate acestea, Cuvântul sfânt
ne este şi mai greu. Acest lucru o întărea. KGB-ul nu mai exista. Dacă tipărirea nu era permisă, fraţii şi surorile copiau
putea de ciudă, că, deşi noi eram închişi, biserica creştea. în caiete Evanghelia. Făceau nopţi albe, copiind versetele
Când am venit, am văzut multe feţe noi, cu care urma să sfinte. Şi când te ridicai la amvon să citeşti Cuvântul şi, în
fac cunoştinţă. Domnul să fie slăvit! Biserica vie niciodată nu loc de carte, luai în mâna caietul vechi şi gros, dar încălzit
stagnează, ea creşte şi de-a lungul, şi de-a latul. Domnul Isus de dragostea celui care l-a scris, simţeai aproape mâna
este cu ochii pe ea şi o binecuvântează. celui care poate nu mai era printre cei vii, iar atunci altfel
Acasă la mine a venit un reprezentant al Miliţiei şi mi-a se revărsa harul. Cuvintele curgeau de pe buzele tale ca
pus în vedere că eu sunt sub urmărire. Aceasta însemna că un izvor binecuvântat şi atingeau inimile dornice; bucuria
eu trebuia să mă supun unui regim impus de ei, adică, să nu Duhului îi umplea pe toţi.
plec de acasă dimineaţa înainte de şase şi să mă întorc acasă Am făcut rost de o Biblie de pe vremea ţarului. Era
seara, nu mai târziu de şapte. De patru ori pe lună trebuia să în slavona veche. De acolo am copiat Psalmii şi îi cântam
mă prezint la Miliţie. Dacă voiam să merg în altă localitate, la adunările noastre. Ca să copiezi o Evanghelie, în mod
trebuia să depun cerere şi puteam să fiu verificat la orice oră. caligrafic şi fără greşeală, îţi trebuia un an întreg. Fraţii noştri
Am stat acasă mai tot timpul, am citit Biblia, m-am rugat, am din străinătate au tipărit Biblii în limba rusă, dar era imposibil
postit, am lucrat pe lângă casă, nu ieşeam aproape deloc. să ajungă la noi. Mai târziu am făcut rost de maşini de scris.
Odată a venit din America episcopul Carlson, care Acestea erau suficiente în ţară, dar nu puteam să le cumpărăm,
dorea să vorbească cu reprezentanţii bisericii din Moscova. se dădeau numai pentru instituţii. Se putea obţine una veche,
Eu nu aveam voie să părăsesc localitatea de domiciliu şi, dată la casat. Dar pentru noi şi aceea era bună. În mâinile
dacă o făceam, mai puteam primi încă trei ani de detenţie fraţilor pricepuţi, se făcea ca nouă. Şi era mult mai uşor decât
şi aş fi primit, dacă nu ar fi intervenit Domnul. Eu, împreună să scrii de mână. Să scrii la maşină nu era interzis, dar, dacă
cu Muraşchin am plecat la întâlnire. Carlson m-a întrebat erai prins că scriai texte religioase, te arestau. Şi au fost prinşi
despre viaţa mea şi eu i-am povestit tot. Am amintit chiar şi fraţii şi surorile; între ele şi nevasta mea, Valentina. A venit
de arestul meu la domiciliu şi că s-ar putea ca la întoarcerea Miliţia şi a percheziţionat casele. Au găsit literatura religioasă,
mea să fiu arestat. Nu ştiu ce telefoane a dat Carlson, dar au confiscat-o, dar nu au dat curs la caz, pentru că, în ţara
când am ajuns acasă, m-au chemat la Miliţie şi m-au pus să noastră, religia nu este interzisă, ziceau ei.
semnez o hârtie, conform căreia arestul meu la domiciliu a
luat sfârşit. Eu nu am vrut să semnez şi le-am zis că, atunci Scumpa libertate
când au hotărât arestarea, nu m-au pus să semnez.
După aceea, am început să vizitez toate bisericile din Curând după aceea, a venit la noi comunistul Reabov,
regiune. În timpul războiului, elevii, în afară de frig, răbdau care ne-a terorizat mulţi ani. El era responsabil de culte, pe
şi multe lipsuri. Nu erau caiete, nu erau cărţi, creioane. Erau linia partidului. A venit şi ne-a spus că el nu este vinovat

16 câte trei manuale pentru întreaga clasă. Şi învăţau copiii, de tot ce ne-a făcut, că aşa i s-a ordonat să facă. Nu

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(îmbrăcăminte bărbătească, cum se poartă acuma) sau
pe jumătate dezbrăcate şi toţi erau credincioşi. Ei strigau:
„Slăvit să fie Domnul”, băteau din palme, dansau şi cântau.
În mijlocul lor stătea episcopul, pe care eu îl respectam
mult. M-am apropiat de el, dar el nu m-a salutat. Atunci
i-am zis: „Adio“, m-am întors şi am plecat. El mi-a spus: „La
revedere!“ „La revedere!“, am răspuns eu. M-am dus spre
ieşire, pe un coridor lung. Am intrat în altă încăpere, care
avea un covor pe jos, pe el erau doi bărbaţi care se luptau.
În tinereţe mă luptam şi eu şi cunosc bine regulile. Cel ce
ajunge deasupra are victorie. Cei doi bărbaţi, luptându-se,
ajungeau ba unul, ba altul deasupra. Aşa ceva în realitate nu
se întâmplă. Şi eu am înţeles mesajul: „Ce este imposibil la
reuşea nicicum să-şi ceară iertare, dar noi l-am iertat, ca oameni, este posibil la Dumnezeu.”
şi Domnul să-l ierte. Căci moartea e valabilă pentru toţi şi După întoarcerea mea din detenţie, am fost martorul
apoi vine judecata. În schimb, redactorul ziarului în care a acestor lupte. Biserica s-a rupt în două: kieveană şi moscovită.
fost tipărită minciuna aceea despre noi, a avut tăria să vină Ambii episcopi veneau la mine, să se plângă unul de altul. Eu
la noi şi să-şi ceară iertare. Noi i-am dat în scris dovada că ştiam că Dumnezeu vrea unitate şi pace, dragoste, înţelegere
l-am iertat. Vizitând bisericile din ţară, am rezolvat multe şi luptă împotriva lui Satan. Nu degeaba apostolul Pavel
probleme, iar la un an de la încetarea arestului meu la scria: „Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru
domiciliu, am plecat pentru prima dată în străinătate, în Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de gândire, să n-aveţi
Elveţia, la invitaţia bisericii de acolo. Să laşi să iasă din ţară dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un
un delincvent periculos, aceasta însemna că în Rusia s-au gând şi o simţire.” (1 Corinteni 1:10)
întâmplat lucruri neobişnuite, schimbări majore. Scriitorul Istoricii credinţei creştine ar trebui să studieze bine cum
creştin Anatoli Vlasov, care a fost şi el reţinut pentru de s-a dezbinat o biserică atât de puternică, care a suportat
răspândirea Cuvântului, a descris foarte bine activitatea persecuţiile şi represaliile duşmanului mai bine de 60 de ani. Ca
noastră în ospitaliera Elveţie. Am stat acolo o lună de zile să transformi dezbinarea în unitate nu este lucru uşor. Şi acest
şi în fiecare zi vizitam bisericile, misionam şi discutam cu lucru îl poate face numai Dumnezeu. Noi trebuie să folosim
familii creştine. „Nu pot să uit cât am fost de emoţionaţi”, armele duhovniceşti: postul şi rugăciunea, iar Dumnezeu
scria Vlasov, când Fedotov a predicat Cuvântul. În timpul trimite ajutorul, aşa cum ştie El. S-a organizat o conferinţă cu
predicii, ne-au anunţat să avem grijă ce vorbim, că în sală se tema: „Bisericile Domnului“, condusă de episcopul american
afla cineva din Rusia şi să nu avem probleme la întoarcere. Lamar Vest. În urma postului şi rugăciunilor a avut loc
Dar noi am continuat să vestim adevărul Domnului, ceea întregirea tuturor bisericilor. Toţi reprezentanţii bisericilor,
ce putem repeta şi în Piaţa Roşie din Moscova. După care participau la conferinţă, au susţinut acest demers şi
terminarea slujbei religioase, m-au întrebat în particular, pacea lui Dumnezeu a umplut fiecare inimă. Dumnezeu a
cum este viaţa în penitenciar. ascultat rugăciunile noastre şi a trimis răspunsul. În acelaşi
Când m-am întors în Maloiaroslaveţ, Riabov m-a timp, peste tot au avut loc evanghelizări: în cluburi, în parcuri,
chemat la el la Miliţie şi m-a întrebat dacă, acolo unde am în şcoli, peste tot se auzeau cântările spre slava lui Dumnezeu.
fost, am văzut oameni săraci. Eu i-am răspuns că n-am văzut, Cei ce au plecat în străinătate acum se întorceau, dorind să
nici oameni săraci, nici miliţieni, deşi am stat acolo o lună proclame Cuvântul în ţara lor natală.
întreagă. El atunci, satisfăcut ,a zis: Curând nu am mai putut să ne adunăm în case, de
- Le-am zis eu superiorilor mei că Fedotov se va întoarce mulţimea fraţilor. Am început să construim o casă de
şi nu va cere azil politic, deşi cu siguranţă l-ar fi primit. Ei rugăciune. Deşi nu aveam bani, am avut acest curaj. Ne-
ziceau că Fedotov va fi ispitit de bogăţia şi luxul de acolo, dar am rugat Domnului şi El S-a îngrijit de toate. Acum, în
eu ziceam că nu. Fedotov este un rus, cu dragoste de patrie oraşul meu este o casă de rugăciune mare, avem şcoală
şi se vede că am avut dreptate. duminicală, un cor bine organizat, care slujeşte cu drag
Am înţeles atunci că ei ar fi vrut să scape de mine, Domnului. Într-o zi ne-a vizitat un american, John Kim,
convinşi fiind că tânjeam după o viaţă liniştită. Însă eu un oaspete de onoare. El ne-a ajutat mult din punct de
tânjeam după slava lui Dumnezeu. vedere financiar. Dumnezeu nu-Şi împarte copiii în funcţie
Înainte de eliberarea mea din închisoare, am avut un vis de naţionalitate sau rasă. El îi împarte pe oameni numai
de la Domnul, despre viitorul bisericii şi am fost foarte mirat în două categorii: păcătoşi şi păcătoşi iertaţi, pe care El i-a
şi neliniştit. Am visat că am intrat într-o casă de rugăciune sfinţit şi i-a numit copiii Săi. Ca şi copii ai Domnului, am
mare ca o casă de cultură, iar acolo erau oameni cu feţele

17
vopsite, îmbrăcaţi indecent, unele fete cu pantaloni pe ele (continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Carte în serial
„Mai Sunt multe alte lucruri pe care le-a
fãcut Isus...”(Ioan 21:25a)

continuat lucrarea Lui pe pământ. I-am adunat pe copiii Alexei - 22 de ani. L-a adus la noi un om bun. Părinţii lui,
străzii şi i-am adus la noi. Am construit o casă de copii, un când au văzut minunea, au crezut în Domnul Isus Cristos. Alexei
centru de reabilitare şi am început să-i hrănim. Îi găseam este bine acum, are nevastă şi copii şi-L laudă pe Domnul.
prin gări, copii abandonaţi, orfani sau copii fugiţi de acasă Oleg - 19 ani. Se droga de la 15 ani.
din diferite motive. Ne-am ocupat de educaţia lor; ne- Andrei - „Eu cu fratele meu ne fabricam singuri droguri.
am făcut o fermă, o gospodărie proprie, unde lucram cu Am băut benzină, ca să ne otrăvim. Nu ştiu cum de n-am murit.
copiii împreună. Eram ca o familie. Mulţi se drogau înainte, Serghei - „Am început să mă droghez încă de pe băncile
dar aici au fost vindecaţi de aceste patimi, cu ajutorul lui şcolii. Am furat, am tâlhărit, am furat maşini ... Nici duşmanului
Dumnezeu. Au aflat de acest lucru oamenii mari din ţară nu-i doresc ceea ce am suferit eu“, spunea el. „Am ajuns jos
şi din străinătate şi au venit să vadă cu ochii lor ce lucruri de tot: nici casă, nici familie, nici sănătate. Întâmplător am
mari face Dumnezeu. Avem săli de clasă, unde personalul auzit că există Isus Cristos şi că El mă poate ajuta.
calificat se ocupă de fiecare în parte. În ultima vreme, au Evgheni - a hoinărit, a trăit aiurea şi credea că aşa-i
început părinţii să-şi aducă aici copiii, pentru a învăţa carte normal. A avut şi bani şi maşină, dar a dat totul pe droguri.
într-un mediu sănătos. Programa şcolară este la fel ca în S-a îmbolnăvit de epilepsie. A trecut prin moarte clinică,
celelalte şcoli, numai că aici mai învaţă că Dumnezeu este dar de murit, n-a murit. Maică-sa l-a adus la noi la centru şi
Domnul tuturor şi că trebuie să-L iubim şi să-I slujim. Isus l-a vindecat. „Acum trăiesc şi mă bucur de viaţă. Mi-am
Din Moscova până la Maloiaroslaveţ este o distanţă găsit perechea. Dumnezeu mi-a dat o fată bună. Am cerut-o
mică. Oare se gândeau reprezentanţii puterii, când îl dădeau de nevastă de trei ori şi numai a treia oară a spus „Da”
afară din Moscova pe Fedotov, că Dumnezeu va binecuvânta recunoaşte el. „Aşa că urmează nunta. Oamenii se întreabă:
în aşa fel acel mic oraş în care se va stabili el? Au trecut mai Unde-i Dumnezeu? Unde-i minunea? Dar faptul că noi suntem
bine de 10 ani de la eliberarea mea din închisoare şi aici în vii, nu e o minune? Dacă soarele ar cădea pe pământ n-ar
Maloiaroslaveţ avem o biserică puternică şi un centru de fi o minune, dar faptul că Domnul Isus Cristos ne-a scos din
reabilitare, care se numeşte „Învierea“. Centrul îşi merită ghearele diavolului - aceasta-i adevărata minune! Un cunoscut
numele, pentru că aici mulţi parcă au înviat din morţi. Mai de-al meu a dat 5000 de dolari ca să fie scăpat de dependenţa
mult de 100 de oameni, pierduţi în felurite vicii, au început de droguri. A ajuns un invalid, dar tot cu dorinţa după droguri
o viaţă nouă. Eliberarea de patima drogurilor, a alcoolului se a rămas. Iar eu, datorită milei lui Dumnezeu, am primit mai
făcea în urma rugăciunilor şi a punerii mâinilor. Unde este mult decât nădăjduiam, am primit fericirea, pentru că Îl am
Duhul Sfânt - înseamnă libertate. Dumnezeu îi eliberează pe Domnul în inimă”. Acum au trei copii. Şi-au construit o casă
pe narcomanii şi pe alcoolicii care se pocăiesc şi îndeamnă mare şi vor să aibă mulţi copii. Creştinii nu poartă lănţişoare
biserica să se roage şi să se îngrijească de oamenii care pier, de aur, podoaba lor sunt copiii. Aceasta este o binecuvântare
de care societatea nu are nevoie. de la Domnul. Evgheni, peste tot unde merge, Îl vesteşte pe
Mărturia celor vindecaţi despre minunile lui Dumnezeu Domnul, mărturiseşte tot ce i-a făcut Dumnezeu lui, despre
era ca o apă vie. Centrul se întărea şi curând a obţinut statut felul în care a fost el salvat.
juridic. Nu o dată s-a întâmplat ca Miliţia să aducă la noi Alexandru - fost comunist care cândva lupta împotriva
narcomani pe jumătate morţi şi să zică: credincioşilor. Mama lui era credincioasă, iar el se certa tot
- Rugaţi-vă pentru el, salvaţi-l! E păcat să moară, e atât timpul cu ea, din cauza credinţei ei. După perestroika, s-a lăsat
de tânăr! învins şi a venit la adunare, a vrut doar să vadă cum este la noi.
Îi aduceau la noi, pentru că ştiau, erau siguri că aici Dar Dumnezeu a lucrat la inima lui şi el s-a predat Domnului.
Dumnezeu lucrează. Când îmi aduc aminte de biserica din Când l-au văzut fraţii că a venit la adunare, toată biserica
Maloiaroslaveţ, mă gândesc ca la o sărbătoare. Acolo se a spus o rugăciune pentru el. În timp ce 400 de oameni se
săvârşeau lucrări minunate şi aş vrea să vi le împărtăşesc, ca să rugau pentru el, el a început să tremure, lacrimile îi curgeau
înţelegeţi de ce acel mic oraş a devenit o parte a inimii mele. pe obraz şi şi-a amintit dintr-odată de toate păcatele sale.
Mişa - a fost dependent de droguri şapte ani. De şapte Dumnezeu Şi-a arătat puterea! Alexandru s-a lăsat de fumat,
ori internat în spital. de băutură şi a devenit alt om. Acum îi ajută pe alţii.
Stanislav - dependent de droguri de la 15 ani. Părinţii Palmir Peşcov - a trăit multă vreme după bunul lui
lui s-au dezis de el. Umbla pe străzi, s-a îmbolnăvit de plac. Îi plăceau multe lucruri, dar în mod special drogurile.
hepatită. Medicii i-au spus că zilele îi sunt numărate. A început să se drogheze de la vârsta de 17 ani. A stat şi în
Viaceslav - în ultima vreme a ajuns pe străzi. Orfan. închisoare trei ani. S-a pocăit în 1996.
Mama lui, din pricină că a fost alcoolică, a murit. - Un om mi-a dat o Biblie - povestea el - şi a spus că-
Vitali - a fost internat şi el pentru a scăpa de droguri, mi este de trebuinţă. El mi-a povestit despre centrul din

18 dar fără succes. Fura, pentru a-şi cumpăra droguri. Maloiaroslaveţ.


„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
A petrecut puţin timp la centru şi a devenit membru în Acestea au fost doar câteva dintre multele cazuri
biserica noastră. Viaţa lui s-a schimbat total. În biserică şi-a minunate ce aveau loc la noi la centru, de care noi ne
găsit şi perechea, o fată foarte înţeleaptă, care îl ajută în toate. bucuram şi slăveam pe Dumnezeu. Şi-L slăvesc de fiecare
- Sunt foarte recunoscător Domnului care mi-a dată când îmi aduc aminte de acele timpuri. Ne bucuram,
descoperit taina mântuirii şi m-a primit între copiii Săi, plângeam de bucurie, inimile parcă ni se topeau în piept. Îi
facându-mă un fiu al Lui. Iar biserica m-a învăţat să trăiesc în mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare suflet mântuit care
voia lui Isus Cristos, să fac lucrările Domnului, spunea el. a fost adus la centru şi pentru faptul că El a făcut posibilă
Peşcov a deschis în oraşul nostru o mică întreprindere: crearea acestui centru.
„Servis M.” Biserica a observat grija lui faţă de cei săraci. O Mulţumesc tuturor celor ce au contribuit la această
treime din profitul întreprinderii o dădea pentru biserică. lucrare. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi cei ce lucrează
Mărturiile foştilor narcomani n-ar fi complete, dacă pentru mântuirea sufletelor pierdute, indiferent unde s-ar afla!
n-ar exista şi mărturiile fetelor. Se cunoaşte că alcoolicii şi Toţi cei veniţi la noi şi-au găsit menirea în viaţa de pe
narcomanii sunt foarte periculoşi pentru femei. pământ, în casa Domnului nu sunt şomeri, întotdeauna este
Odată a venit la centru o femeie tânără, foarte ceva de făcut. Dumnezeu îl pregăteşte pe fiecare în vederea
frumoasă, dar neagră din cauza bătăilor primite. Ea a zis: unei lucrări. De la Domnul vine şi voinţa şi înfăptuirea.
- Ivan Petrovici, primiţi-mă şi pe mine la centru, că Trebuie doar să ne supunem vocii Duhului Sfânt şi Domnul dă
altfel o să mor ... izbândă. Anii au trecut, nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce
- Dar ce-ai păţit, Nataşa? Nu ţi-am spus eu că acel om au venit aici şi cum au fost aceşti oameni în trecut. Dumnezeu
nu-i pentru tine, că nu se va ţine de cuvânt? a şters toate păcatele din viaţa lor. Oamenii aceştia nu mai
- Aţi avut dreptate. Dar el a jurat că mă iubeşte ... Aşa există în felul cum au existat. Ei au murit faţă de păcatele lor.
a plâns, că n-am putut să nu plec cu el. La început totul a Acuma sunt cu totul alţi oameni, care trăiesc pentru slava lui
fost frumos, dar după aceea a început din nou cu drogurile, Dumnezeu. Toate aceste lucruri le face Dumnezeu.
scandaluri, pur şi simplu m-a călcat în picioare ... Biserica lui Cristos este un tot unitar, şi noi, ca slujitori
Nataşa provine dintr-o familie de intelectuali, a intrat conduşi de Duhul Sfânt, „paştem oile lui Cristos“. Întâlnirile
în cercul narcomanilor, s-a îndrăgostit, iar iubitul i-a promis noastre ne întăresc în Cuvânt şi în Duhul Sfânt. Slujitorii
o viaţă ca-n paradis, dar fără Dumnezeu. Domnului păstrează curăţia şi sfinţenia, ca adevăraţi
- Noi te primim, Nataşa, dar sper că acuma te-ai creştini. Eu nu particip la slujbele carismaticilor, dar ştiu că
convins cât valorează cuvintele frumoase! acolo se permite ca slujba s-o înceapă femeile îmbrăcate
Cristina - a încercat să se sinucidă. În afară de a se indecent, cu pantaloni, decolteu mai pronunţat şi fardate.
droga, nu făcea nimic. Şi-a tăiat venele, dar a găsit-o mai Acuma se pune întrebarea: Îi ascultă Dumnezeu? Răspunsul
mult moartă decât vie o vecină şi a chemat salvarea. „Numai îl veţi găsi în Evanghelia după Matei 7:21-23. Biserica lui
Dumnezeu ştie cum de n-am murit”, zicea ea. Din spital a Dumnezeu este condusă după principiile Domnului Isus
fugit, că n-a rezistat fără droguri. La noi a adus-o mama ei Cristos. Fiecare trebuie să se supună Duhului lui Dumnezeu.
şi Dumnezeu S-a îndurat de ea. Fata este vie şi sănătoasă În afară de aceasta, surorile noastre îşi acoperă capul.
acum. „Am crescut singură, dar aici am atâţia fraţi şi surori, Cuvântul Domnului ne învaţă ca femeile să poarte pe cap
pe care mi i-a dat Dumnezeu. Ce fericire minunată!”, baticuri şi să se îmbrace decent, aşa cum stă bine sfinţilor
spunea ea. Svetlana o ţinea de mână şi plângea. Fetele s-au şi ele aşa fac. Aş mai da un exemplu: Domnul Isus Cristos
împrietenit aici, parcă ar fi suflete pereche. Şi pe Svetlana a spălat picioarele ucenicilor Săi. Credincioşii fac şi ei la
a adus-o mama ei. Din cauza drogurilor, i-au fost distruse fel, urmând pilda Domnului Cristos, îşi spală picioarele unii
toate organele interne: ficatul, rinichii, i-a slăbit vederea, dar altora. Fraţii şi surorile, după ce se căsătoresc, se supun
Domnul Isus a vindecat-o complet, nici de ochelari nu mai cuvintelor Domnului şi în direcţia naşterilor de copii: „Iar voi,
are nevoie. Dumnezeu S-a îngrijit şi de viaţa ei personală. Un creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-
tânăr credincios a venit la noi, la centru, ca să vadă cum este vă pe el.” (Geneza 9:7) Biserica din Maloiaroslaveţ trăieşte
aici, pentru că voia şi el să deschidă un centru ca acesta, în după poruncile lui Dumnezeu şi, în fiecare an, sunt aduşi la
oraşul lui. A văzut-o pe Svetlana şi i-a plăcut de ea. binecuvântare în jur de 20 de copii. O asemenea biserică nu
- Să veniţi la nuntă, mă ruga ea, o să fiu tare va dispărea niciodată.
bucuroasă! Domnul să fie lăudat! Aici în Maloiaroslaveţ Domnul nostru Isus Cristos să fie binecuvântat în veci!
este un centru de vindecare, de mântuire şi de dragoste.
Aici ne schimbăm, ajungem oameni, în adevăratul sens al Extras din cartea „Ridicaţi-vă! Începe judecata!“
cuvântului, începem să-i respectăm pe cei din jurul nostru, Ivan Petrovici Fedotov
să-i preţuim pe oameni, dar şi pe noi înşine, ca pe copii ai lui
Dumnezeu. Aici învăţăm să muncim, pentru că narcomanii
nu ştiu să facă nimic, iar aici ei încep să iubească munca,

19
ajung înţelepţi.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Natura – opera Creatorului
Toate lucrurile sunt artificiale, pentru că natura este arta lui Dumnezeu.
Natura este doar denumirea unui efect a cărui cauză este Dumnezeu.
Legile naturii sunt doar gândurile matematice ale lui Dumnezeu.

Natura este o staţie de radio nelimitată, prin care Dumnezeu ne vorbeşte tot timpul, doar să alegem postul.

Frumuseţea naturii este egalată numai de frumuseţea sufletului.


Nu există pictor mai priceput decât natura însăşi. Calcă uşor primăvara; natura este însărcinată.
Toamna este a doua primăvară, când fiecare frunză este o floare.

„Ce penel, ce gingăşie! / Ce matriţe, ce tipare! / Ce figuri de geometrie!


După frunze omul ştie / Ca să facă separare.

Fiecare frunzuliţă / E un steag de glorii plină. / Apărându-şi a ei viţă


După soi şi după spiţă / În pădure şi-n grădină.

Fiecare crestătură / Poartă-n ea o mărturie, / Că există o măsură


Şi-un Stăpân peste natură, / Care poate, care ştie.
Fiecare frunzişoară / Poartă-n ea o melodie / Care urcă sau coboară,
Vântul cântă la vioară / Cu atâta măiestrie.

Fiecare frunză vie / Este un laborator./ Respiraţia îl ştie,


Ce parfum, ce bogăţie! / Deasupra pădurilor.

Şi te uită ce perdele / Stau pe ramuri agăţate, / Însă dedesubt de ele,


Fructele mai mărunţele / Se zăresc când vântul bate.

E centrala automată / Degajând atomi în zare, / Pulberea sterilizată


Ce ne-mbie şi ne-mbată, / Dulcele parfum de floare.

Dar ateul cu securea / Şi cu fierăstrăul mare,/ Vrea să spună că pădurea


A crescut aşa, aiurea, / Printr-o oarbă întâmplare.

Noi slăvim „întâmplătorul” / Care poate, care ştie, / Căci El este Creatorul
Ce-a făcut laboratorul / Cu atâta măiestrie.” (Dionisie Ghiuchici, Paradisul verde, fragment)

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31)

„În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la
facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.” (Romani 1:20)

„Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului
într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna?” (Isaia 40:12)

„Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr,
în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu
lipseşte.” (Isaia 40:26)

„Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi
înfăţişat îndată.”(Isaia 48:13)

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea,


căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,


răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080