You are on page 1of 20

Înţelepciunea lui Iisus Sirah Capitolul 10

1. Judecătorul înţelept își învaţă poporul și

cârmuirea unui om iscusit este bine orânduită.

2. După cum este judecătorul poporului, așa

sunt și slujitorii săi, după cum este cârmuitorul cetăţii așa sunt și toţi cei care locuiesc în ea.

3. Regele neînvăţat își duce la pieire poporul și

cetatea dăinuie prin chibzuinţa principilor săi. 4. În mâna Domnului se află cârmuirea pământului și El va ridica asupra lui, la vreme potrivită, pe omul de care este nevoie.

5. În mâna Domnului este izbânda omului și El

Își va așeza mărirea pe fruntea cărturarului.

6. Să nu păstrezi gând rău aproapelui tău pentru

nici o nedreptate și să nu faci nimic dintr-un avânt pripit.

7. Trufia este urâtă și înaintea Domnului și

înaintea oamenilor; și pentru Domnul, și pentru

oameni nedreptatea este o greșeală.

8. Domnia trece de la un neam la altul din

pricina nedreptăţilor, a silniciilor și a [lăcomiei] de averi. Nimic nu este mai nelegiuit decât omul care iubește banii, căci își scoate și sufletul la vânzare

Septuaginta, vol. 4/II

Fondurile necesare editării si distribuirii revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con- stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să sprijine această lucrare pot depune bani în contul Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis la BCR Arad, având codul IBAN:

RO 62RNCB 0015 0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus! Colectivul redacţiei

 
 

pag. 3

Învață

!

– Învățătorul

pag. 4

Știri internaționale despre creștini Bogdan Fereșteanu

pag. 6

Cercetați și stabiliți – Denisa Vișovan Cune sunt eu? – B&G

pag. 7

Cîntarea – Denisa Vișovan Cine suntem noi? – B&G Cine sunt eu si cine sunt personajele? – E.A Cine sunt eu si cine a fost musafirul meu? – N.L.

pag. 9

Toamna anului 1941 – Extras din cartea „Urmează- mă!” de Alexandru Gula

pag. 10

Daniela – Draga Ujeniuc

pag. 13

Cei trei din Babilon – Învățătorul

pag. 14

Din lumea „Smartphone” câte ceva – Eunicia Muraru

pag. 15

Vei deveni sau nu înțelept? – Iosif Anca

pag. 16

Rugăciunea la servirea mesei • Unde locuiește Dumnezeu? • Două boabe de grâu • Cel mai înțelep rege

pag. 18

Răspunsuri, întrebări

pag. 19

Păgânismul / Creștinismul

pag. 20

Lacrima – Rebeca Dagău

ISSN: 1583-2589

Editorial „ Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea” (Coloseni
Editorial
Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”
(Coloseni 3:16)
Învață
!

La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul: „Învaţă!”? La şcoală? De data aceasta însă, sfatul de a învăţa nu are de-a face cu noul an şcolar. Referitor la cursurile care au început în zilele acestea vă doresc harul de a duce la bun sfârşit ceea ce începeţi, sănătate pentru voi şi toţi ceilalţi din casă, pâinea cea de toate zilele şi să vă păzească Domnul de accidente, de oameni răi şi de duhuri rele, înconjurându-vă cu bunăvoinţa Lui. Sfatul meu pentru voi are de-a face cu lumea spirituală, de aceea vă solicit să gândiţi atent la ceea ce voi scrie în continuare. Să începem dezbaterea cu întrebarea:

La ce vârstă trebuie să ştie un copil cum să se comporte ca să nu facă greşeli al căror efect să nu-l mai poată îndepărta în mod total niciodată în viaţă? De exemplu, dacă un copil de 10 ani sare de la înălţimea de zece metri şi îşi rupe picioarele sau suferă alte fracturi mai grave la bazin sau la coloană, este vinovat? Da, pentru că la vârsta aceasta orice copil întreg la minte, de la oraş sau de la sat, ştie că de la înălţimea aceea nu se poate să cazi fără să ai probleme grave sau chiar să mori. Dar să trecem în lumea spirituală, la alte întrebări: De la câţi ani trebuie să ştie o fată că dacă va „cădea” în braţele unui băiat se va frânge ceva în ea? De la câţi ani trebuie să ştie un băiat că dacă va privi imagini pornografice, ele nu le va mai putea şterge din minte şi vor lucra în viaţa lui ca un virus ucigător? Lista pericolelor la care sunteţi expuşi pe internet, la şcoală, pe stradă sau unii chiar acasă este lungă: fumat, droguri, muzică profană, cuvinte murdare, consumul de alimente şi băuturi dăunătoare, ură, mânie, curvie, idolatrie etc. Există şi în Biblie astfel de liste nesfârşite, sub denumirea de „faptele firii pământeşti” (Galateni 5:19-21). Iată de ce sfătuiesc pe fiecare în parte să înveţe: „Învaţă să nu cazi în păcat, care este o cursă a diavolului!” Cel rău şi cohortele lui nevăzute sunt în permanenţă de teren pentru

a corupe oameni, dar în special copii, pentru a-i seduce şi ai face să păcătuiască, ceea ce duce la moarte. Deci când trebuie să înveţi să nu fii înşelat de

ispitele care par extraordinar de atractive? Cel târziu cu

o zi înainte de a apărea diavolul cu oferta la tine. Altfel

vei crede că acest duşman de moarte este cel mai nobil amic şi vei fi înşelat. Aşa s-a întâmplat cu un adolescent care a căzut în păcate grave, pe fondul unor prietenii şi plăceri apetisante. Starea lui a apărut într-o vedenie astfel:

Cobora pe nişte scări acoperite cu un covor multicolor şi cu balustradă pe ambele părţi. Împrejur erau reclame care nu făceau vizibil faptul că scările coborau într-o grotă. De îndată ce el a ajuns acolo, scara rulantă a fost retrasă şi s-au stins luminile. Abia atunci şi-a dat seama unde se află şi ar fi vrut să scape, dar nu era uşor de a ieşi de acolo. A încercat cu toate puterile să se caţere şi, cu mari eforturi, după un timp a ieşit din acea groapă. Pe mal a constatat că era în afara unei cetăţi şi pericolele întunericului de afară erau majore, de aceea a strigat disperat: „Daţi-mi

voie să intru din nou în cetate pentru a fi la adăpost.” Din interior i s-a spus: „Tu singur ai ieşit, acum să vorbim cu Stăpânul să vedem dacă te mai primeşte.” După insistenţe

a

o

a

găsit har, dar nu în toate cazurile cei ce cad mai pot fi

dată din cetate, nimeni nu mai are dreptul să-l ajute. El

fost acceptat să intre dar i s-a spus că dacă va mai ieşi

recuperaţi. Învaţă, dragul meu, din Sfânta Carte şi din păţaniile altora, nu pe propria piele că rămâne cu cicatrice. Învaţă să te fereşti de păcat de la şapte ani şi chiar mai repede, când mergi la şcoală, nu de la şaptesprezece ani, pe când o termini. Atunci s-ar putea să fie prea târziu, să-ţi fi pierdut fecioria, să ai viciul fumatului, al minciunii, să fii dependent de pornografie, să fii un certăreţ sau o fată supărăcioasă. Ascultă-ţi părinţii, fii atent la mesajele ce se transmit în adunare şi, cel mai mult, citeşte tu în Biblie pentru a vedea cum unii oameni au ştiut să înfrângă ispita, iar alţii au fost înfrânţi de

ea. Între cei înfrânţi, cu efecte pentru toată viaţa, a fost şi puternicul Samson, care şi-a pierdut ochii cu care privea

la filistence şi a murit prematur. Înfrânt a fost şi Solomon,

bogatul şi înţeleptul nefericit de femei şi vin. Să nu ajungi

la vorbele lui pe care le-a scris, tardiv pentru el: „Cum am

putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau? Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!” (Proverbe 5:12-14) În „Amintiri din copilărie”, Solomon scria: „Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi.” (Proverbe 4:1-10). Tot el ne-a îndemnat pe noi, ca părinţi, să vă învăţăm cum să evitaţi păcatul:

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6) Aceasta nu face referire la imposibilitatea ca odată ce ai fost învăţat să nu mai poţi fi neascultător, ci numai la faptul că ar trebui să-ţi fie suficient de clar până la bătrâneţe ceea ce ai învăţat. Dovadă că aşa se explică zicerea lui, este tocmai el. Solomon a fost învăţat, şi-a amintit aceasta, a ştiut că este necesar ca un copil să fie învăţat şi totuşi nu a ascultat întru totul, dar a plătit scump neascultarea de ceea ce a învăţat. Tu ce vei face? Vei învăţa şi vei asculta pentru a nu repeta greşelile lor, care le-au furat fericirea şi zilele? Dovada că ai învăţat cum să te fereşti de uneltirile diavolului va fi modul în care vei reuşi să abordezi fiecare ispită, ceea ce înseamnă fiecare om, dar şi fiecare gând, aceasta este adevărata înţelepciune. Aşadar, „ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!” (Proverbe 19:20)

Învăţătorul

Istoria credinţei „Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori” Evrei 12:1 „A

Istoria credinţei

„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori” Evrei 12:1
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

„A devenit un principiu înrădăcinat că nimic bun și adevărat nu poate fi distrus prin persecuție, ci efectul în cele din urmă e acela de a stabili mai ferm și de a răspândi la o scară mai largă ceea ce s-a plănuit a se demola. De multă vreme s-a încetățenit proverbul că „sângele martirilor e sămânța bisericii.” Albert Barnes

7 iulie 2016

Tată își arde copilul pentru că L-a urmat pe Isus

Un băiat de nouă ani din Uganda a fost spitalizat după ce tatăl lui, un militant islamic, l-a legat de un bananier căruia i-a dat foc, ca mijloc de pedeapsă pentru copil pentru că și-a predat viața lui Isus. Nassif a devenit creștin când un vecin bine intenționat l-a dus să viziteze o biserică dintr-un alt sat, pe 5 iunie. Conform pastorului bisericii, tatăl copilului și mama lui vitregă s-au înfuriat foarte tare când au aflat că acesta se convertise la creștinism. La auzul strigătelor după ajutor ale lui Nassif, vecini îngrijorați l-au dus la spitalul Kamuli. Tatăl lui a fost ulterior arestat și mai apoi eliberat pe cauțiune. Băiatul a suferit arsuri severe pe mai multe părți ale corpului, informează un purtător de cuvânt al spitalului. „Nassif se recuperează, dar într-un ritm foarte lent,” explică acesta. „Ar putea avea nevoie să fie transferat la un alt spital pentru tratament de specialitate.”

Vecinul care l-a condus pe Nassif la biserică se teme acum pentru propria sa viață de când a primit următorul mesaj text de amenințare: „Știm că tu ești în spatele convertirii lui Nassif la creștinism. În curând vei secera ce ai semănat, ceea ce va servi ca lecție pentru alții. Islamul e împotriva unei astfel de convertiri.” O rudă de-a copilului speră să i se acorde custodia lui Nassif după externarea lui din spital. Vă rugăm să vă rugați pentru deplina însănătoșire

a tânărului Nassif, atât fizică cât și emoțională și pentru protecția lui Dumnezeu peste viața lui când va fi externat din spital. Fie ca acest copil traumatizat să înțeleagă cât de mult îl iubește cu adevărat Tatăl lui Ceresc și că El are un plan minunat pentru viața lui Nassif. Cereți Domnului să protejeze, de asemenea, persoana amenințată care de bunăvoie l-a dus pe

Nassif la biserică, dar și pe vecinii grijulii care l-au dus

în siguranță la spital. Mijlociți pentru părinții copilului

ca și ei să poată să ajungă să-L cunoască pe Isus ca Mântuitorul lor personal. În general, haideți să-i susținem pe toți credincioșii din Uganda care au

nevoie de protecție, în special pe aceia care locuiesc

în zone unde există un risc mai mare de persecuție.

Creștină se întoarce în închisoare în stare slabă

Creștină se întoarce în închisoare în stare slabă Maryam (stânga) Foto: Mohabat News Maryam Naghash Zargaran

Maryam (stânga) Foto: Mohabat News

Maryam Naghash Zargaran a fost transferată prematur înapoi în celula sa de închisoare înainte ca medicii spitalului să poată să își încheie tratamentul lor pentru gravele ei probleme de sănătate. Creștină iraniană care s-a convertit de la islamism, Maryam e încarcerată în Teheran de trei ani, cu încă un an rămas din sentința ei de patru ani. Credincioasa închisă s-a aflat recent în greva foamei în semn de protest față de eșecul închisorii de a asigura asistență medicală adecvată. Surse apropiate familiei ei spun că Maryam a ajuns într-o stare de a fi „aproape comatoasă” înainte de a i se permite în sfârșit să părăsească închisoarea Evin pentru tratament. Când un tribunal a hotărât înapoierea

Supraviețuitori atacați împărtășesc Cuvântul lui Dumnezeu Creștini din Pakistan au primit recent Biblii

Supraviețuitori atacați împărtășesc Cuvântul lui Dumnezeu

Creștini din Pakistan au primit recent Biblii sponsorizate de Vocea Martirilor

Istoria credinţei

„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori” Evrei 12:1
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

lui Maryam în închisoare, familia ei a cerut să i se prelungească învoirea din motive medicale. Totuși, biroul procurorului a refuzat, amenințând să confiște banii de cauțiune (o sumă echivalentă cu aproximativ 127.000 $ canadieni – în jur de 100.000 $ americani). Tânăra femeie a fost arestată în 2013 și acuzată că „a acționat împotriva securității naționale” în legătură cu activitatea ei la un orfelinat alături de pastorul Saeed Abedini. Pastorul Saeed, căruia i-a fost acordată cetățenie dublă americană și iraniană după ce a imigrat în Statele Unite cu ani în urmă, a fost eliberat din închisoare în luna ianuarie a acestui an.

eliberat din închisoare în luna ianuarie a acestui an. Sierra Leone: Mijloace media digitale transmit „Vestea

Sierra Leone: Mijloace media digitale transmit „Vestea Bună”

Pe 17 aprilie, oameni înarmați au atacat un grup de lucrători creștini care porniseră să distribuie Biblii sponsorizate de Vocea Martirilor. Deși atacatorii l-au bătut pe un membru al echipei și l-au amenințat că-l împușcă pe șoferul lor, toți lucrătorii au supraviețuit atacului și au fost în stare să ducă la îndeplinire împărțirea Bibliilor. Echipa de lucrători a vizitat 11 biserici din sate și orașe izolate, distribuind Biblii și ghiduri de studiu la mai mult de 700 de oameni. Mulți creștini au plâns de bucurie când au primit aceste copii ale Cuvântului lui Dumnezeu pentru prima dată. Pe lângă distribuirea Bibliilor, un lucrător și-a împărtășit mărturia și mulți alții au venit la credința în Cristos. Vă rugăm să mijlociți pentru lucrătorii creștini implicați, dar și pentru cei care au primit cu recunoștință Bibliile din partea lor.

Sursa: Vocea Martirilor SUA

Evangheliști din Sierra Leone folosesc

media playere digitale pentru a împărtăși „Vestea Bună” a Evangheliei musulmanilor și altor oameni neevanghelizați de pe teritoriul țării. Din cauza analfabetismului și a sărăciei, mulți dintre ei nu pot avea acces la Cuvântul lui Dumnezeu în limba lor proprie. Cu ajutorul difuzoarelor de înaltă calitate, playerele digitale permit evangheliștilor să împărtășească Scriptura, predici și alte materiale creștine cu până la 300 de oameni deodată. Vă rugăm să mijlociți pentru evangheliști în timp ce ei se adresează acelora care nu au mai auzit vreodată Cuvântul lui Dumnezeu și pentru ca binecuvântările Lui să

fie peste toți cei ce-L primesc.

site-ul Vocea Martirilor Canada Tradus şi folosit cu permisiune de Bogdan Fereşteanu

Căutaţi în cartea Domnului „Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea

Căutaţi în cartea Domnului

„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi” Isaia
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Cercetați și stabiliți,

care din următoarele caracteristici se potrivesc fiecărui personaj, bifând căsuța corespunzătoare și anulând ceea ce nu se potrivește, conform exemplului dat

David

păr bălai

ochi frumoși

înalt

judecător

tare și voinic

proroc

Avraam

patriarh

bogat

 

rob

 

credincios

proroc

 

conducător

 

Iosif

slab

mezinul

 

prizonier

 

tălmăcitor

înțelept

 

șef

 

Moise

levit

gângav

 

famen

 

conducător

proroc

 

blând

 

Aaron

întâi născut

războinic

 

lepros

 

soț și tată

preot

 

levit

 

Samson

făgăduit

danit

 

puternic

 

izbăvitor

judecător

 

proroc

 

Saul

beniamit

înalt

 

cântăreț

 

împărat

lepădat

 

ghicitor

 
 

născut prin

unicul fiu

 

închinat

 

Samuel

făgăduință

Domnuui

famen

judecător

 

proroc

 
 

fiu de împărat

plăpând la

 

împărat

 

Solomon

tinerețe

înțelept

compozitor

 

bogat

 

Elisei

fiul lui Șafat

slujitor

 

pleșuv

 

darul minunilor

proroc

 

răpit

 

Pavel

ucenic

fariseu

 

beniamit

 

familist

scriitor

 

apostol

 

Cine sunt eu?

Sunt creată de marele Stăpân şi m-am născut ca şi tine, dar alţii mi-au pus un nume. Sunt amintită de mai multe ori în marele Pergament. Odată, împreună cu o soră de-a mea, am ascultat de Stăpânul nostru, chiar dacă prin aceasta am lepădat simţământul matern, iar când am ajuns la final de călătorie, am produs la început o mare bucurie, dar apoi o mare groază, dar nu de noi se temeau. Altădată, împreună cu şase surori „gemene”, am descoperit unui om însemnat nişte lucruri care nu aveau nicio însemnătate pentru el dacă nu ar fi fost un om credincios care l-a ajutat. Cei din neamul meu te-ar fi putut ajuta foarte mult, dacă ai fi trăit în timpul împăraţilor. (B&G)

Cine sunt eu?

M-am născut alături de cei care văd lumina şi ascultă adierile de vânt. Am avut un scop bine definit, pe parcursul întregii mele vieţi. Am ascultat întocmai de marele Stăpân, chiar dacă prin aceasta am produs bucurie sau întristare. Cu o parte din trupul meu am servit ca hrană unui neam mai îndepărtat de-al meu. De mine mai este precizat încă o dată pe filele Cărţii, când, şi atunci am servit tot drept hrană, dar care ar fi dus la moarte, dacă nu era unul din fraţii tăi să-şi salveze camarazii. Mă bucur că am putut să mă prezint şi te sfătuiesc să nu fii aşa mânios ca şi cel care a asistat la moartea mea. (B&G)

Căutaţi în cartea Domnului

Căutaţi în cartea Domnului „Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi” Isaia
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Cântarea

Ce spune Biblia despre cântare și atributele celui ce cântă

„Cânt Domnului, căci

„În adunarea cea mare, Tu vei fi

„Îmi este plină de veselie inima şi-L

„Cântaţi Domnului, voi cei , măriţi prin laudele voastre

„ le şade bine cântarea de laudă.”

„Mi-a pus în gură o „Cântaţi o cântare

„Dar eu voi cânta „Voi cânta

„Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea

„Să mi se umple gura de „Îţi voi cânta

!”

.”

.”

!”

, o laudă pentru

!”

.”

; dis-de-dimineaţă voi lăuda

şi-n fiecare zi să

.”

Numele Tău.”

!”

!”

, Dumnezeule.”

„Frumos este să „Eu

şi să

.”

„Veniţi să

când văd lucrarea mâinilor Tale.” Să mergem înaintea Lui cu

,

să facem să răsune !

cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi!”

„Domnul este tăria mea şi

„ sunt prilejul cântărilor mele.”

.”

„De şapte ori pe zi Te laud din pricina

„Să cânte limba mea

 

.”

„Este vreunul cu inimă bună? Să „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu „Cântând lui Dumnezeu cu

 

!”

 

şi cu

.”

în inima voastră.”

Cine suntem noi?

Ne-am născut ca şi tine, în carne şi oase, în familia părinţilor noştri. Odată, unul din fraţii tăi, ne-a strâns pe mai multe la un loc şi ne-a dat o misiune foarte dificilă de îndeplinit, dar până la urmă am dus-o la capăt cu preţul a ce aveam noi mai scump. Chiar dacă ceea ce am făcut nu a fost frumos, credem că a fost rânduit de Stăpânul nostru. Despre surorile mele mai mici, este însemnat în marele Pergament, că mai obişnuiesc să distrugă o mâncare plăcută, înainte de a putea fi servită. Cred că ţi-ai dat seama cine suntem, dacă nu, îţi recomand să nu ai de-a face cu mine când mai calc porunca a opta. (B&G)

Cine sunt eu și cine sunt personajele?

Înainte să fiu împărat, am avut aceeași ocupație ca și a unui proroc ce a trăit în timpul unui împărat foarte puternic al lui Iuda. Acestui împărat îi aducea daruri un popor împotriva căruia i-a vorbit acest proroc. Eu am luptat împreună cu armata mea împotriva acestui popor și l-am bătut. Peste un an, căpetenia oștirii mele a cucerit și cetatea lor împărătească, după care am mers eu și am bătut și alte cetăți ce aparțineau acestui popor. (E.A)

Denisa Vişovan

Cine sunt eu și cine a fost musafirul meu?

Eu am fost făcut de Dumnezeu spre sfârșitul lucrării Sale și am primit ca moștenire partea cea mai

însemnată a Planetei albastre. Dintre frați, sunt printre cei mai mari, dar locuim împreună cu cei mai mici. Într-o zi, Dumnezeu mi-a poruncit să străbat ținuturile mele, căci pe drum trebuia să mă întâlnesc cu

o făptură modelată după chipul și asemănarea Sa. A

fost trimisă la mine din pricina neascultării și a răzvrătirii, pentru smerire și îndreptare. I-am fost gazdă, dar în tot acest timp, musafirul meu nu a dormit, nici nu a mâncat,

ci s-a rugat până în clipa despărțirii noastre. L-am condus

până la porțile moștenirii sale, de unde a plecat pentru

a îndeplini o misiune importantă ce i-a fost încredințată înainte de a veni la mine. (N.L.)

Experienţe „Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de

Experienţe

„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de
copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
Psalmul 78:3-4

TOAMNA ANULUI 1941

Un secretar de partid de la noi din sat n-a fugit odată cu ceilalţi, când au venit nemţii. Ei l-au luat şi au vrut să-l împuşte, căci ziceau că e evreu. Sătenii au intervenit, au spus, că el e polonez şi l-au lăsat în viaţă. Omul s-a speriat foarte tare. Când era încă secretar de partid, el îi prigonea foarte tare pe credincioşi, îi urmărea unde se adună şi pâra la autorităţi. Dacă ar fi aflat acest lucru nemţii, nu scăpa el cu viaţă. În frica lui, omul a început să-L caute pe Dumnezeu, însă la adunare nu avea curaj să vină. S-a întâlnit cu un baptist şi l-a întrebat:

– Ce să fac, ca să fiu mântuit, unde să mă duc, la baptişti sau la penticostali?

– Nu te duce nici la baptişti, nici la penticostali, a răspuns baptistul, roagă-te acasă, ca Dumnezeu să te mântuiască, dacă crezi că există Dumnezeu.

– Atunci învaţă-mă să mă rog ,,Tatăl nostru’’, că eu nu ştiu.

– Tu recunoşti că eşti un păcătos?

– Da, recunosc.

– Recunoşti toate păcatele tale?

– Da, recunosc. – Recunoşti toate păcatele tale?   – Stiu, că sunt un păcătos! –
 

– Stiu, că sunt un păcătos!

– Acum mă duc să caut adunarea poporului lui

– Slavă lui Isus Hristos!

– Pocăieşte-te, cere iertare de la Dumnezeu şi roagă-L ca El să te alipească la poporul Său. După aceea, i-a dat o Evanghelie şi i-a arătat unde

Dumnezeu. S-a apropiat de o casă, unde ştia el, că se adună credincioşii, dar acolo era întuneric. A bătut la uşă şi copiii

este rugăciunea ,,Tatăl nostru’’. Omul acela a crezut

i-au spus că mama-i la adunare, dar în alt loc. A alergat

şi

a început să-şi pună ordine în viaţă. Avea nevastă

spre casa aceea, dar era deja târziu, mulţi dintre credincioşi

şi

cinci copii. El le-a spus ce are de gând să facă şi

deja s-au dus pe la casele lor. Au mai rămas câţiva, care

ei toţi împreună au început să-L caute pe Dumnezeu prin post şi rugăciune. S-au rugat, ca Dumnezeu să-i mântuiască şi să-i alipească la poporul Său. Două săptămâni nu ieşeau nicăieri, ci toţi împreună citeau şi

se rugau Domnului. Într-o zi, a simţit o puternică dorinţă de a se ruga. Seara, după ce s-au rugat cu toţii, el

discutau înăuntru. Emoţionat, cu inima săltând de bucurie, el intră în casă şi strigă:

Şi, plângând de bucurie a început să sărute pe toţi la rând şi pe bărbaţi şi pe femei, iar ei toţi îl priveau plini de uimire. L-au rugat să ia loc, iar el a început să le povestească

aşteptat până au adormit ceilalţi, s-a dus singur în cameră, a îngenuncheat şi a început să se roage.Se

a

toată istoria, cum i-a dat Dumnezeu pocăinţa, despre sfaturi primite, despre postul şi rugăciunile lui, despre

căia de păcatele sale, plângea înaintea lui Dumnezeu şi

botezul cu Duhul Sfânt, despre felul cum tot interiorul lui

în

acel moment a început să vorbească în alte limbi. O

s-a umplut de o căldură şi bucurie sufletească, pe care

nespusă bucurie i-a cuprins inima. El nu ţine minte cât s-a rugat, timpul parcă a stat în loc. Când s-a oprit din rugăciune, a observat că soţia şi copiii se roagă şi ei. El încă copleşit de acea bucurie a început să-i sărute pe toţi, apoi zice către nevasta sa:

n-a mai simţit-o niciodată şi cum l-a pătruns un sentiment puternic de dragoste faţă de toţi oamenii. Din seara aceea el împreună cu toată familia au frecventat cu regularitate adunările credincioşilor. Acest fapt ne-a uluit pe mine şi pe tovarăşii mei. Cum acest comunist înrăit s-a putut pocăi?

Experienţe

Experienţe „Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de
copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
Psalmul 78:3-4

Tovarăşii mei s-au hotărât din nou să mă trimită la adunare să spionez şi să le aduc răspuns la două necunoscute:

1. Cum se face că între ei există o aşa dragoste, care atrage ca un magnet şi pe vârstnici şi pe tineri deopotrivă şi ce interes comun au? 2. Cum se roagă ei în alte limbi? Care-i explicaţia? Mi-au stabilit şi termenul. De Anul Nou, trebuia să merg şi eu la adunare. Pentru mine acest lucru a fost foarte greu, pentru că tata a fost acolo predicator, iar eu trebuia să merg să spionez. Şi încă ceva, dacă mă duceam la adunare, toţi din sat o să zică, că şi eu m-am pocăit şi o să-mi zică şi mie sectant. Când am spus tovarăşilor mei acest lucru, ei m-au convins zicând:

– Trebuie neaparat să aflăm adevărul. Dacă acel lucru, vorbirea în limbi, este un fenomen supranatural, este prin puterea lui Dumnezeu, atunci înseamnă că există Dumnezeu şi noi Îl tăgăduim şi atunci e vai de noi. Noi trăim doar o singură dată şi trebuie să trăim cu înţelepciune, nu crezi? Am stabilit că mă voi duce de Crăciun la adunare, pe 7 ianuarie (stil vechi). Am avut noroc. Tata a plecat în altă localitate la adunare, iar sora mea m-a invitat şi pe mine. Când am ajuns slujba deja începuse. Mi s-a oferit un loc. După amvon era fostul secretar de partid şi citea din Ioan 15. A citit tot capitolul, după care au început să se roage. Din textul citit, eu am aflat răspunsul la prima noastră întrebare. Ei chiar cred acele cuvinte, le primesc ca pe o poruncă şi dacă împlinesc Cuvântul, au parte de viaţă veşnică. Când a fost îndemn la rugăciune, toţi au îngenuncheat şi au început să se roage. Eu m-am ridicat în picioare şi mi-am fixat privirea asupra a doi oameni, ca să văd ce se va întâmpla, când ei vor trece de la rugăciunea în limba maternă, la rugăciunea în limbi. Mă uitam cu atenţie, să văd ce se va întâmpla cu feţele lor şi cu comportamentul lor. Spre mirarea mea, nu s-a întâmplat nimic deosebit, trecerea s-a făcut în mod absolut liniştit, de parcă acest lucru era ceva obişnuit. Ei au început să se roage în limbi, spunând cuvinte necunoscute, apoi fraze, una după alta, pe care eu nu le înţelegeam de loc. Am fost tare impresionat şi am ajuns la concluzia, că într-adevăr, aceasta este puterea lui Dumnezeu. Astfel m-am întors acasă, nespunând nimănui niciun cuvânt. Acasă nu m-a

întrebat nimeni nimic, nici unde am fost, sau ce am făcut. Pe masă era o Biblie mare. Am luat-o, am deschis la întâmplare

şi am început să citesc. Locul din Scriptură,

era Ezra cartea a 3-a. M-a cuprins frica. Mi s-a părut că-s vremuri din urmă şi că deja

am venit prea târziu. Mi-am adunat puterile şi m-am dus

la tovarăşii mei. Le-am povestit tot şi de concluzia mea. Ei

mi-au răspuns:

– Deci există Dumnezeu şi noi trebuie să-I slujim.Te sfătuim să mergi la credincioşi şi documentează-te, fă ce trebuie făcut. Nu te opreşte nimic, tu eşti liber şi ai tăi toţi sunt la credinţă, pe când noi trebuie să vorbim cu ai noştri.

Unul dintre ei a fost căsătorit, iar celălalt era singur la părinţi şi ei mari ştabi pe linia de partid. Deci, nu era simplu de loc, să porneşti de capul tău. Trebuia întâi pregătit terenul. M-au condus şi au promis, că în curând vom lucra iarăşi împreună, dar deja pentru slava lui Dumnezeu. Timpul trecea, eu m-am alipit de tineretul creştin, ne-am împrietenit. Eram mulţi, numai numărul surorilor ajungea la 57 de persoane. Dumnezeu binecuvânta întâlnirile noastre, boteza cu Duhul Sfânt, iar unii proroceau. Simplitatea caracteriza tineretul nostru. Toţi erau îmbrăcaţi simplu, smeriţi, prietenoşi, sociabili. Învăţam să predicăm, să cântăm spre slava Domnului şi harul lui Dumnezeu era peste noi. Între tineri nu auzeai glume, sau râsete,

ci numai cuvinte de laudă la adresa lui Dumnezeu. Se

simţea prezenţa lui Dumnezeu şi în cântare şi în poezie şi în tâlcuirea Cuvântului. Când ne rugam, Dumnezeu ne

vorbea simplu, ca de exemplu: ,,Copilaşilor, Eu sunt cu voi,

vă aud, fiţi treji, fiţi tari în credinţă, rămâneţi în dragostea

mea”. Acele cuvinte ne întăreau şi ne însufleţeau, pentru

că noi credeam cu putere acele cuvinte, ne bucuram că Dumnezeu ne aude şi ne priveşte, oriunde ne-am afla. Fiecare era plin de frică, ca nu cumva „să întristeze pe Duhul Sfânt”. Ne cumpăram caiete şi copiam psalmii, care ne plăceau, şi cântările.

Eu nu lucram în vremea aceea şi m-am dedicat postului şi rugăciunii. Mă rugam de 7-8 ori pe zi şi citeam Biblia. Să nu fiu deranjat, mă duceam în grajd şi mă rugam acolo. Eram convins că Dumnezeu mă ascultă, deşi încă

nu eram botezat cu Duhul. Eram tare curios cum va fi atunci

când mă va boteza Domnul şi eu voi vorbi în alte limbi. Şi iată că ceasul mult aşteptat a sosit. S-a întâmplat pe 9 februarie 1942,la ora 10,30 dimineaţa. Am fost la adunare. Încă nu s-au adunat mulţi oameni şi ne rugam. Prima dată

a fost botezat un prieten, care era lângă mine. El a început

să vorbească în alte limbi şi puterea lui Dumnezeu s-a atins şi de mine. Mă străduiam cu toate puterile să-mi controlez limba şi să mă rog cu cuvintele mele, dar cu toată împotrivirea mea, limbile noi au început să curgă, ca un izvor. Bucuria mi-a umplut inima şi a început în mine o viaţă nouă, plină de credinţă şi de dragoste dumnezeiască.

Odată, conducerea C. A.P m-a rugat să duc grâul până la staţia Pecianovka, cam la 24 km de sat. Era iarna; (continuarea în pagina 12)

Daniela s-a trezit târziu, când soarele încălzea de-a binelea fereastra. A tras perdelele şi soarele

Daniela s-a trezit târziu, când soarele încălzea de-a binelea fereastra. A tras perdelele şi soarele a pătruns călduros în casă. „Ce e oare cu liniştea aceasta?” se gândi Daniela. S-a îndreptat spre bucătărie unde a găsit-o pe bunica. Ce

bucurie! Bunica făcea colţunaşi. Pătrăţele de aluat, umplute cu magiun şi fierte apoi în apă.

– Bunicuţo, unde sunt surorile mele şi mama?

– Au plecat să cumpere caiete şi uniforme pentru şcoală.

Eşti supărată că nu te-au luat şi pe tine?

– Cred că mama ştie ce îmi trebuie. La urma urmei îmi este

şi puţin rău pe autobuz. E mai plăcut să călătoreşti cu trenul.

Bunica se grăbea în lucrul ei. Se aplecă să pună pe

foc nişte lemne din coş. Daniela a ieşit afară şi observă pe bunicul cum meşterea ceva.

– Bunicule, construieşti o casă?

– Nu Daniela, fac pentru mama ta un şevalet, pentru

pictură. Înainte de a se căsători, mama ta picta foarte frumos. Am auzit-o dimineaţă că doreşte să îşi cumpere tuburi de culori pentru pictură, şi pânză. Uite, pe rama aceasta de lemn

va întinde pânza, pentru a o trata cu ulei de in, apoi, să vezi ce peisaje minunate vor ieşi, în urma pensulei cu care va lucra mama ta.

– Vreau şi eu să pictez, bunicule!

– Pentru aceasta trebuie răbdare şi talent, a spus bunicul.

Olteniţa s-a născut cu talent şi răbdare. Se pare că nu toţi au acest dar. Dintre toţi copiii mei, ea a fost singura înzestrată de Dumnezeu cu acest dar. Uneori a câştigat bani frumoşi pe

tablouri, dar nu toate a putut să le vândă. În timp ce bunica îi chemă la masă, un autobuz se auzi oprind în staţie. Daniela a alergat spre poartă, plină de bucurie. Mama şi surorile ei se întorceau de la cumpărături. Fiecare avea ceva de dus. Mama avea un ghiozdan maroniu,

Copilăria

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22:6

Daniela

partea a XIII-a

Mama – un pictor iscusit

într-o mână. Daniela a alergat în întâmpinarea lor şi mama i-a dăruit ei ghiozdănelul şi o sărută pe frunte.

– E pentru tine, Daniela, zise mama. Ea l-a studiat pe toate părţile, că nu mai avuse aşa ceva niciodată.

– Poţi să îl pui în spate! îi spuse mama, râzând.

Ghiozdănelul era confecţionat dintr-un material tare. În partea din faţă avea un butonaş de închidere. Dacă apăsa

pe el, se deschidea şi capacul rotunjit al ghiozdănelului, se dădea pe spate. Era legat cu două sfori colorate. Cu ajutorul sforilor, Daniela îşi puse ghiozdanul în spate. Elena avea o servietă. Doar elevii mai mari îşi permiteau să-şi cumpere servietă.

– Îmi place ghiozdănelul meu, vă mulţumesc pentru el.

Dar Lili nu are servietă sau ghiozdan?

– Surioara ta Lili, va purta servieta de anul trecut a

surioarei tale Elena şi uniforma ei, de asemenea. Încă sunt

bune, nu ne putem permite ca în fiecare an să cumpărăm lucruri noi pentru şcoală. Sorei tale Lili i-am cumpărat pantofi noi, pentru anul acesta, iar pantofii ei care i-au rămas mici, sunt încă buni de folosit şi îi vei lua tu la şcoală.

– Mamă, bunicul ţi-a pregătit un şevalet pentru pictură,

zise Daniela. A spus că tu ştii să faci tablouri frumoase. – Am cumpărat culorile esenţiale. Pentru celelalte culori ce-mi vor trebui, voi combina şi voi obţine nuanţele dorite. Când pictez, este un timp de relaxare pentru mine şi uit de orice grijă copleşitoare. Este ca bucuria unei păsări ce se pierde în zările îndepărtate, dând din aripi prin văzduh. Bunica le-a deschis uşa şi le-a primit bucuroasă, surprinzându-le cu mâncarea sa delicioasă. Daniela s-a retras în dormitor, să îşi studieze mai bine ghiozdanul. A apăsat butonaşul şi capacul ghiozdanului s-a deschis spre spate. Scoase dinlăuntru un penar de lemn. Capacul penarului aluneca înainte şi înapoi, prin nişte canale în partea

1010

înainte şi înapoi, prin nişte canale în partea 1010 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)

Copilăria „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu

Copilăria

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22:6

interioară. Un zâmbet larg i-a străbătut faţa. Ce bogăţie! Avea

în penar o gumă de şters greşelile. A dus-o la năsuc şi o mirosi

îndelung. Îi plăcea mirosul rechizitelor. Era foarte bucuroasă că în curând va începe şcoala!

– Daniela, va trebui să probezi uniforma aceasta! Mama

i-a întins o uniformă nouă, formată din două piese: un şorţuleţ

albastru şi o rochiţă cu carouri albe şi albastre, iar guleraşul era alb, prins cu nasturi. Uniforma îi venea până la genunchi. Era un pic lărguţă, dar aceasta nu o deranja pe Daniela. Bucuria ei era maximă.

– Voi fi o şcolăriţă bună, mami! Promit!

– Mamă, ursul acela vrea să mă

mânânce! se cutremură Daniela. Uite ce bot mare are şi ce ochi negri!

– Ai răbdare, Daniela! Aceasta e o

ursoaică. Puiul ei s-a căţărat în copac, iar el fiind grăsuţ, copacul s-a frânt, iar puiul de urs

căzut în apă. Mama lui îl va scoate imediat. Mama a avut dreptate. Ursoaica şi-a prins puiul cu botul de blăniţa lui de pe spate. Puiul de urs era ud şi picurau stropi de apă de pe blana lui, ce făceau rotocoale în limpezimea apei. A mai apărut un pui de

a

– Daniela, ai şi două cordeluţe albe şi îţi voi pregăti şi două fundiţe pentru codiţe.

– Mulţumesc, mami! Eşti cea mai bună mămică de pe

pământ!

– Daniela, trebuie să ai grijă de călimara cu cerneală

albastră. Ţi-am cumpărat un toc nou şi peniţe. Uite cum să

potriveşti peniţa în tocul cu care vei scrie

tocul cu partea groasă, deschise o lamelă, fixând peniţa şi a

pus lamela la locul ei.

– Arată ca o săgeată tocul acesta! Nu am mai ţinut în

mână aşa ceva! Cu creionul parcă e mai uşor de scris.

– Trebuie să deschizi capacul călimării şi să moi peniţa

tocului în cerneală. Lucrul acesta se repetă de fiecare dată când peniţa nu mai scrie. Mama vorbea şi totodată a rupt o foaie de hârtie pe care a scris câteva litere. Daniela era încântată de toate comorile ei. Bunicul a rugat-o pe fiica sa să picteze ceva. Totul era pregătit, chiar şi vremea era călduţă, vântul sufla slab, aducând miros de brad din pădure. Mama parcă întinerise. S-a supus ca un şcolar, ascultător de părinţi. Daniela se ţinea de ea pas cu pas; ca un lipici pe care nu îl poţi îndepărta cu uşurinţă, mai ales atunci când nici nu vrei să o faci cu

adevărat. A adus un scăunel, în timp ce mama îşi potrivea culorile pe o bucată de sticlă pătrată, rămasă de la o fereastră.

A pus albastru, deasupra galben, a amestecat cu pensonul şi

a obţinut culoarea verde. – Un verde crud! spuse mama. Verde închis, verde deschis, mama întindea culorile pe pânză, cântând:

„Pe sfânta vieţii cărare / Isuse prin har alergăm, / Şi flori de iubire şi soare / Spre lauda Ta semănăm. /:Spre lauda Ta, spre lauda Ta, / Isuse cu foc vom cânta. / În veci te iubim, în veci Te slăvim / Isuse prin harul ce-l primim!”:/

Pe pânză, mama delimita cerul, prin linia de orizont, de pământ. Cerul senin, era pictat din albastru închis amestecat cu alb şi din negru amestecat cu alb, făcând să apară pe cer norişori cenuşii ce prevesteau venirea ploii. A pictat şi câteva dungi roşiatice, raze de soare, ivite de după nori. Daniela şi-a adus beţişoarele de plastic şi le număra câte zece, făcându-şi snopi, legaţi cu elastic. Avea zece snopi de beţişoare. Mama a colorat pădurea, apoi la marginea pădurii un heleşteu cu apă. Unul din copaci se frânse, iar vârful îi ajungea în apă.

Mama întoarse

– De ce ai rupt copacul, mamă? o întrebă Daniela, mirată.

– Copacul nu l-am rupt eu, a spus mama râzând. Vei

vedea imediat cine e vinovatul. Daniela îşi puse mâinile pe genunchi, aşteptând. Petele de maro închis şi deschis făcură să apară un urs mare cu labele întinse şi cu botul larg deschis, deasupra apei.

urs, pe o cioată de copac. Acesta stătea cuminte, privind scena, foarte speriat. Un peşte se zbătea pe mal; sărise afară din apă, de spaima ursuleţului căzut în apă.

– Acesta este prânzul ursuleţilor! spuse mama grijulie, nu

cumva să rămână ursuleţii flămânzi. Au apărut şi flori sălbatice de câmp: albastre şi albe, şi păsări dând din aripi prin văzduh.

– E grozav de reuşit acest tablou! spuse bunicul încântat.

– Îl vom pune în camera unde dormiţi voi, Daniela! îi spuse bunica bucuroasă.

– Mamă, te rog, fă un tablou şi pentru bucătărie, cu

multe fructe într-un coş. Te rog, mami!

– Acum e târziu, Daniela! Vom pune tabloul să se usuce

şi în viitor voi face şi coşul cu fructe sau cu flori. Mâine este

cincisprezece septembrie, prima zi de şcoală pentru tine şi surorile tale. Vino, trebuie să pregătim totul. Tu va trebui

să-ţi pregăteşti pantofiorii rămaşi de la sora ta Lili. Nu ţi-am cumpărat alţii noi, deoarece mai e puţin şi vine frigul. Atunci va trebui să îţi cumpăr cizmuliţe.

– Bine mami, cum vrei tu!

Daniela şi-a pus beţişoarele în ghiozdan şi a cotrobăit prin hol, după pantofi.

– Aceştia sunt şi sunt pereche! zise ea.

I-a probat şi erau puţin mai mari decât piciorul ei. A luat un ghemotoc de hârtie şi l-a îndesat până în vârf. „Aşa! Acum nu vor mai clămpăni după mine!”, s-a gândit Daniela. Pantofii albi de lac mai prezentau o nemulţumire. Erau pe alocuri juliţi, chiar vârfurile se vedeau că erau roase, nu găuriţi, doar ros

lacul de pe ei. Daniela a făurit un plan. Dar oare unde şi-a pus

alb de zinc, aceasta era soluţia, ca

ea să se bucure de o pereche de pantofi de invidiat. A găsit pensulele puse la uscat şi tubul de vopsea albă. În magazie, pe ascuns, şi-a vopsit pantofiorii, până la urmă peste tot, să

fie cu adevărat noi. I-a ascuns sub un raft, pentru a se usca vopseaua până dimineaţa, apoi şi-a curăţat cu greu mâinile şi a pus pensula la loc. Tubul cu vopsea albă s-a cam golit. „Of, poate nu va observa mama!”, a gândit Daniela în sinea ei. Surorile ei au plecat după apă proaspătă la izvor.

– Daniela, du-te de umple lădiţa cu lemne şi surcele

pentru ca bunica să facă mai uşor mâncare, cât vom fi noi plecate la şcoală! ziseră surorile ei.

– Fac aceasta cu bucurie, în fiecare zi! a spus Daniela

supusă. Totuşi, un gând de vinovăţie a pus stăpânire pe ea. Să-i spună mamei? Să nu-i spună? Nu ştia clar ce să facă, dar parcă simţea că isprava ei nu era tocmai ce şi-ar fi dorit mama de la ea. Seara a adormit imediat, uitând de pantofiori. Bucuria că va merge la şcoală era deplină în inima ei.

mama vopselele? Alb

Draga Ujeniuc

Predica pentru copii

„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!” Osea 6:3a
„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!”
Osea 6:3a

(continuare din pagina 9)

TOAMNA ANULUI 1941

(va urma)

1. Acceptarea condiţiilor de viaţă - „Împăratul a

dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să

slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeilor vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau Hanania, Mişael

(Daniel 1:3-6) Dacă iniţial, datorită

originii lor nobile, aceşti tineri se puteau socoti ca având un statut privilegiat, iată că asuprirea babiloniană le-a ruinat visele adolescenţei. Duşi

în robie şi mutilaţi fizic pentru a sluji ca eunuci la

curtea regală, se puteau considera cu destinul ratat. Totuşi, spre deosebire de alţi evrei ce au luat drumul surghiunului, au avut harul să fie încadraţi în sistemul de învăţământ haldeian,

care le oferea pentru viitor o slujbă acceptabilă, în raport cu o altă sclavie fizică. Din cazul lor înţelegem că evoluţia favorabilă sau nefavorabilă

a evenimentelor vieţii trebuie acceptată într-un

mod realist. Mulţi copii din lume, în decursul istoriei de şase mii de ani, au avut nefericirea să rămână fără părinţi, să se îmbolnăvească, să ajungă robi sau alte nenorociri. Dacă sunteţi într-o condiţie nefavorabilă în raport cu alţii de vârsta voastră, nu vă neliniştiţi, nu vă blestemaţi soarta şi nu vă pierdeţi nădejdea totală pentru o reuşită în viaţă.

şi Azaria

2. A te pregăti pentru viaţă: spiritual şi profesional

- „Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune Împăratul a stat de vorbă cu ei:

dar între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere

În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere noi am încărcat şi împreună cu încă câţiva

noi am încărcat şi împreună cu încă câţiva tineri, am plecat. Pe drum priveam casele mici, acoperite cu paie, câmpiile, copacii, toate acoperite de zăpadă şi mă gândeam, cum Dumnezeu are

grijă de toţi şi cât de minunat le conduce. Mi-am adus aminte, cum

El S-a îndurat de mine şi m-a botezat cu Duhul Sfânt şi acum, plin

de Duh, mă bucuram. Ce mare e Dumnezeu! Cât de adevărat este Cuvântul Său! ,,Cine cere capătă ’’ În acea vreme activitatea mea primordială a fost rugăciunea,

conversaţia cu Dumnezeu. Prin rugăciune, primeam cea mai plăcută mângâiere şi încurajare. A sosit şi primăvara. Mulţi bărbaţi de la noi au fost trimişi în Germania la munci. Şi pe mine m-au chemat de câteva ori; după ce m-au examinat, m-au lăsat să plec. Odată am avut un vis şi eu am înţeles că visul era de

la Domnul. Un om mi-a spus că eu n-o să ajung în Germania la

munci, dar voi ajunge în străinătate să vestesc Evanghelia. În locul meu, nemţii l-au luat pe tata, pentru că din fiecare familie, trebuia să meargă cineva. Oamenii din sat au început să cultive pământul şi se lucra zi lumină. La prânz, după ce mâncau, se adunau într-o casă şi o oră se rugau. Într-o zi, eu nu m-am dus

la muncă, dar am alergat, când ştiam că e pauza de masă, să

fiu şi eu la rugăciune. Din păcate am întârziat, oamenii deja plecaseră, mai erau câteva surori, care au continuat să se roage. Am îngenunchiat şi eu. În timpul rugăciunii, eu am deschis ochii şi văd că sora de lângă mine, s-a umplut de Duhul Sfânt şi aşa cum

era îngenuncheată, se ridică în aer şi Duhul o duce lângă o altă soră şi începe să-i vorbească. Am văzut cu ochii mei acest lucru, apoi puterea Duhului Sfânt a venit şi peste mine. Rugăciunea s-a terminat, dar eu n-am putut să merg în mod normal acasă, ci săream pe drum, ca un copil, fără să mă pot opri. Mă sălta Duhul Sfânt. Voiam să strig în gura mare, cât de mare este Dumnezeu!

O de-aţi gusta bunătatea lui Dumnezeu şi puterea veacului viitor!

Eram plin de bucuria divină şi venind acasă, iarăşi am început să mă rog. Duhul Sfânt mi-a spus atunci în limba mea maternă următoarele: ,,Mari necazuri vor veni peste poporul meu, închisori

şi chinuri şi mulţi vor plăti cu viaţa pentru credinţa în Mine’’. Eu

m-am îngrozit şi L-am rugat pe Dumnezeu să-mi descopere, ce înseamnă acest lucru. Seara a venit la noi o soră mai în vârstă, care nu se încurca cu activităţile vieţii acesteia, ci zilnic vizita bisericile din împrejurimi şi învăţa pe oameni cum să slujească

lui Dumnezeu în curăţie şi sfinţenie. Eu i-am povestit tot ce s-a întâmplat. Ea m-a ascultat cu atenţie şi mi-a spus că acest lucru este adevărat şi m-a învăţat cum să mă port în continuare.

Extras din cartea „Urmează-mă” de Alexandru Gula Traducerea Tania Drozd Publicat cu permisiune

Predica pentru copii

Predica pentru copii „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!” Osea 6:3a Cei trei din
„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!” Osea 6:3a
„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!”
Osea 6:3a

Cei trei din Babilon

Context: La începutul domniei lui Nebucadneţar împăratul Babilonului, au fost duşi în robie, împreună cu regele lui Iuda, mai mulţi tineri evrei, între care: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Istoria vieţii lor în Babilon a înscris pagini de slavă pentru Dumnezeul pe care au hotărât să-L slujească. În anii de şcoală, dar şi în funcţiile de demnitari în care au fost numiţi, ei au dovedit că se poate păstra credinţa sfântă în orice condiţii. Mai mult, evenimentele cruciale prin care au trecut, au evidenţiat principii sfinte ce trebuie aplicate în orice perioadă a vieţii.

şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori

3. A fi pregătit pentru evenimentele speciale – examenele vieţii

plin de urgie

le-a zis: «Înadins oare, Şadrac, Meşac

mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care

şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă

erau în toată împărăţia lui” (Daniel 1:17-20) Consacrarea

închinaţi chipului din aur pe care l-am înălţat? Acum fiţi

spirituală şi profesionaţă a acestor iudei a fost observată

gata

să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu

fără comentarii de comisia de examinare condusă chiar de regele haldeu. Aceasta dovedeşte că n-au chiulit de la

vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela, care vă va

şcoală, după cum şi mai târziu când au fost încadraţi în posturi bune, în conducerea administrativă şi culturală a imperiului, nu le-au putut fi contestate profesionalismul şi caracterul integru. După cum v-aţi comportat până aici la şcoală, aţi avea şanse să fiţi promovaţi cu succes? A început un nou an şcolar, încercaţi măcar de acum să vă asemănaţi cu cei trei şi prietenul lor Daniel. Fiţi încredinţaţi că nu cei ce fentează, nici cei cu relaţii nu vor fi recunoscuţi până la urmă ca adevăraţii profesionişti ci cei ce ştiu ca Domnul Isus Hristos să fie plăcuţi „înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Luca 2:52)

- Apoi Daniel s-a dus în casa lui şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu

scoate din mâna mea?» Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: «Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului din

aur pe care l-ai înălţat!» (Această atitudine l-a înfuriat pe împărat, care s-a dezlănţuit fără milă, dar furia lui s-a topit ca gheaţa la foc văzând minunea lui Dumnezeu prin care cei trei au fost cinstiţi de Cel pe care L-au declarat ca Domn al lor şi a cărui slavă monarhul orgolios a fost nevoit să o recunoască) Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: «Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu

ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.” (Daniel 2:17-18) Aparent încercările prin care trecem în viaţă sunt regizate de diavolul, dar de fiecare dată observăm că sunt controlate de Dumnezeu, doar El a dat regelui visul care l-a tulburat

nu este nici un alt dumnezeu,

care să poată izbăvi ca El.» După aceea împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:8-30). Deznodământul

decât Dumnezeului lor

şi

ale cărui conţinut şi explicaţii voia să le afle cu orice preţ

acelui eveniment a fost extraordinar, căci Dumnezeu

şi

tot El i l-a şters apoi din minte. Dumnezeu a folosit acel

este expert în minuni, în schimbări de tronuri şi ridicări

eveniment pentru a promova pe cei trei evrei, căci în urma descoperirii primite după ce cei patru s-au rugat, Daniel

în slavă. Dintre toate acestea, cea mai minunată va fi înălţarea în glorie a sfinţilor ce nu se vor închina fiarei

a

fost răsplătit cu mare cinste, pe care el a împărţit-o cu

şi icoanei ei, în ultima generaţie de pământeni, înaintea

prietenii lui: „Daniel a rugat pe împărat să dea grija trebilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-

instaurării Împărăţiei lui Dumnezeu. Dragi copii şi adolescenţi, pentru astfel de evenimente

Nego

Mai târziu, a urmat un alt eveniment special, care a dovedit că cei trei sunt pregătiţi pentru luptele spirituale

(Daniel 2:49)

vrea Dumnezeu să vă pregătească. Fiţi gata pentru orice slujbă în viaţă, dar în mod special pentru bătăliile spirituale în care trebuie să purtăm cu cinste numele Domnului!

ale vieţii şi slujirii sfinte: consacrarea unui chip idolatru

imens. „Cu prilejul acesta

şi au pârât pe iudei Atunci Nebucadneţar, mâniat şi

cîţiva haldei s-au apropiat

Învăţătorul

Statutul moral şi spiritual al copilului „Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b Din lumea

Statutul moral şi spiritual al copilului

„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
„Caută să fii evlavios.”
1 Timotei 4:7b

Din lumea

„Smartphone”

câte

ceva

1 Timotei 4:7b Din lumea „Smartphone” câte ceva trebuia să pregătească fiecare pentru duminica

trebuia să pregătească fiecare pentru duminica următoare. Un altul era al familiei. Interesant că nu era nevoie să mai vorbim unii cu alţii în familie, căci sub acelaşi acoperiş stabileam întâlniri, repetiţii, evenimente frumoase, fără a mai cuvânta. Pe grupul de familie se „vorbesc” vrute şi nevrute, se zâmbeşte la fotografii şi filmuleţe nostime cu nepoţei năzdrăvani, se povesteşte doar pentru o persoană interesată cum a fost la rugăciune, căci a lipsit, ce profeţii au fost pentru poporul adunat, cine a predicat la adunare, ce cântări a cântat corul, cât de mulţi au fost la Casa Domnului. Totul este frumos şi curat. Din când în când, sora mai mică este mustrată de cea mai mare pentru anumite remarci nepotrivite. Cea mică se supără că e corectată în „public” şi iese din grup. După un timp, este reintegrată. Alte două grupuri sunt cele de la firmă. Unul e separat, în care participă doar cei credincioşi, altul e cel cu toată lumea. Angajaţii nu mai au nevoie de prea multe şedinţe. Pe grup li se aduce la cunoştinţă totul. Fiecare scrie că este de acord cu ceea ce spune şeful. Mergi la faza naţională a concursului Talantul în negoţ şi după multe ore de călătorit cu toţi concurenţii din comunitatea regională din care faci parte, se naşte pe WhatsApp un grup cu

(continuare în pagina 17)

Dar tu, la nivelul tău, nu ai auzit de touchscreen?”, mă întreba cineva pe ton zeflemitor, văzându-mi telefonul acela Nokia simplu, cu tastatură fizică, rămas demult în urmă. Eram obişnuită cu astfel de întrebări. Nu m-au deranjat niciodată. Răspunsul a venit imediat:

Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu!” Aşa şi era. Eu eram liniştită şi fericită, iar obiectul acela neglijabil era capabil chiar de mai multe lucruri decât aveam eu nevoie. Finanţele îmi permiteau să-mi cumpăr orice fel de smartphone, dar acea impresionantă invenţie nu mi-a stârnit niciodată interesul. În fond, nu aveam nevoie de ea. Dar într-o seară a anului trecut, trei băieţi de clasa a IX-a mi-au lansat o provocare: să-mi cumpăr un smartphone. Telefonul ce îl aveam atunci era în stare perfectă de funcţionare, mi-l cumpărasem nou cu puţin timp înainte şi nu trebuia schimbat. Pentru că în seara aceea băieţii m-au impresionat cu numărul mare de versete din cartea Proverbele, ce le ştiau pe de rost, le-am promis că le voi îndeplini dorinţa, dar fără să îmi dea un termen anume. Ei trebuiau să accepte până una alta lipsa mea de interes faţă de această nouă achiziţie, cu speranţa că într-o bună zi, chiar şi după câţiva ani, eu mă voi decide să-mi schimb telefonul. Au plecat dezamăgiţi, înţelegându-mi „croiala”. La un moment dat, la firmă, împreună cu colegii am intrat într-un joc de economisire a banilor în fiecare lună. La fiecare salariu, puneam deoparte fiecare o anumită sumă de bani, iar suma totală ce se aduna o dădeam de fiecare dată unuia dintre participanţii la joc, după numărul de ordine care i-a căzut la sorţi în prealabil. Toţi colegii participanţi trebuiau să rămână în joc până la sfârşitul perioadei stabilite. Eu am căzut la sorţi să iau banii ultima, după şase luni de la începerea jocului. Colegii m-au sfătuit să nu-mi cumpăr consumabile, să-mi cumpăr ceva durabil. Chiar nu ştiam ce să-mi cumpăr. M-am decis în final să-mi cumpăr un smartphone nou. Era ceva ce cu siguranţă i-ar fi mulţumit. Bineînţeles, fiind ceva ce nu mă pasiona, s-a ocupat altcineva de achiziţie. Oamenii din jur au fost foarte entuziasmaţi, foarte dispuşi să mi-l configureze, având grijă să am tot ce-mi „trebuie”: de la WhatsApp, Viber şi cont pe Google Drive până la aplicaţiile cele mai rar utilizate. Acum îmi puteam verifica poşta electronică pe telefon. Acesta era de fapt singurul lucru care mă încânta. În plus, mi se părea avantajos să trimiţi repede un mesaj vocal pe WhatsApp decât să scrii. Eu eram o persoană ocupată, nu stăteam bine cu timpul niciodată. Pe WhatsApp grupurile sunt foarte avantajoase, spun unii. Stabilim cu uşurinţă, de comun acord lucruri importante. Primul în care am fost integrată a fost acela al corului bisericii. Al doilea a fost acela al tuturor învăţătorilor de şcoală duminicală din biserică. Al treilea a fost unul înfiinţat de mine, în care mi-am alăturat doar cei patru colegi cu care lucram la grupa mea. Era simplu de-acum, nu trebuia să ne întâlnim prea des pentru discuţii, noi stabileam pe WhatsApp ce

Înţelepciune pentru înţelepţi

Înţelepciune pentru înţelepţi „Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea
„Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii” Proverbe 1:2
„Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii”
Proverbe 1:2

Vei deveni sau nu înţelept?

Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.” (Proverbe 1:7)

Un tânăr avea unele întrebări referitoare la sensul vieţii. Se gândea la trecerea anilor, la oamenii care au murit, la Dumnezeu şi la universul nemărginit. Într-o zi, cineva i-a dăruit o Biblie. A încercat să citească în ea, dar nu a înţeles prea mult răsfoind-o la întâmplare. Apoi a fost sfătuit cum s-o lectureze şi abia atunci a fost cercetat de Cuvântul Domnului. În finalul cercetării lui, a decis să se întoarcă la Domnul, mărturisindu-şi păcatele şi cerând să fie botezat în apă. Aflându-se că s-a pocăit, fiind dintr-un neam unde toţi erau membri în Biserica ortodoxă, cineva i-a zis: „Ce te-a apucat să te duci la pocăiţi?” El a răspuns:

„Dacă nu ajungeam la pocăiţi şi nu aş fi citit Biblia, muream fără pricepere. Din Biblie am aflat tot ce a fost până aici şi tot ce urmează de aici înainte. Acum viaţa mea are sens, am pace şi sunt fericit, pentru că orice mi s-ar întâmpla am asigurată veşnicia.” Oamenii se nasc cu nevoia şi dorinţa de cunoaştere, dar problema este că nebunia – vocea şarpelui din Eden, care promite viaţa şi aduce moartea, se laudă cu fericirea şi minte, induce în eroare pe mulţi. Astfel, unii nu primesc nici sfatul înţelepciunii, nici nu-L recunosc pe Dumnezeu ca Cel ce este absolutul în ştiinţă şi fericire. Rezultatul este mai mult decât tragic. Aceasta însă se va vedea numai în ziua nenorocirii, a crizei. Atunci se vor întreba cei din jur:

Oare de ce li s-a întâmplat aşa ceva? Răspunsul corect va fi: „Pentru că au urât ştiinţa şi n-au ales frica Domnului.” (Proverbe 1:29) Acum este vremea potrivită pentru voi, pentru a cunoaşte adevărul întreg, nu doar adevăruri de jumătate amestecate cu minciunile diavolului şi ale filozofilor lui, iar în viitor, în etapele complexe ale vieţii, veţi culege roadele binecuvântate ale umblării în înţelepciune. „Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.” (Proverbe 9:12) Înţelepciunea nu pedepseşte ea, ci absenţa ei este o pedeapsă, pentru că nu veţi şti ce aveţi de făcut, veţi face alegeri greşite şi veţi suporta consecinţele. „Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.” (Proverbe 16:22) Dacă vreţi să ajungeţi înţelepţi, trebuie să acceptaţi ideea că aveţi nevoie de înţelepciunea care vine de la Dumnezeu, să vă smeriţi înaintea Lui şi să i-o cereţi ca regele Solomon, învăţând de la el cum se poate primi: „Fiule dacă vei lua aminte (atenţie şi învăţare) la înţelepciune şi

dacă-ţi vei pleca inima (smerenie) la pricepere vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbe 2:1-5) Înţelepciunea are o unică sursă: Dumnezeu, iar El are o singură carte de înţelepciune, dar suficientă: Biblia. O citeşti? Cauţi să „faci tot ce este scris în ea (aşa cum spunea Însuşi Dumnezeu lui Iosua, apoi a urmat marea promisiune); căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8) Da, citeşte Biblia cu spor, meditează asupra ei şi vei fi înţelept şi fericit toată viaţa şi toată eternitatea viitoare, căci „Legea Domnului este desăvârşită este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.” (Psalmi 19:7) Dragi copii şi adolescenţi, iată de ce este o responsabilitate sacră a părinţilor să vă înveţe Scripturile: „El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi cari, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor” (Psalmul 78:5-6). Dar îi veţi asculta? „Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.” (Proverbe 15:5) Dacă nu vei lua în calcul ce se poate întâmpla, vei fi „nesocotitul” din proverbul lui

(continuarea în pagina 18)

Pilde „Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri” Psalmul 78:3 Rugăciunea la

Pilde

„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri” Psalmul 78:3
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri”
Psalmul 78:3

Rugăciunea la servirea mesei

U n ţăran a intrat odată într-un restaurant şi a comandat un

meniu. Înainte de a servi, ca un creştin adevărat, s-a ridicat şi a zis rugăciunea Tatăl nostru. Văzând aceasta, nişte tineri ce stăteu la o masă vecină, au început să râdă şi unul a zis, aşa, în batjocură: „Iacă, noi, bădicule, mâncăm şi fără să facem mătănii şi încă niciunul nu ne-am înecat.” Ţăranul le răspunse: „Hei, domnişorilor şi eu am acasă cinci purcei şi, cum îi slobod din coteţ, dau năvala la troacă şi încă niciunul din ei nu s-a înecat cu lăturile.” Auzind replica bătrânului, au rămas puţin încurcaţi şi se gândeau cum să reacţioneze, dar ţăranul le-o luă înainte şi, pe un ton părintesc, le zise: „Când v-aţi aşezat la masă aţi comandat meniul la ospătar?” „Da!” răspunse unul. „Dar la urmă este normal să-i plătiţi şi să mulţumiţi pentru ceea ce aţi consumat?” Din nou au trebuit să răspundă afirmativ. Apoi, fără să le dea răgaz să comenteze, omul continuă: „Acasă, când mama voastră a pregătit mâncarea şi o soră v-o aduce pe masă, cui trebuie să-i mulţumiţi: numai celei ce v-a servit sau şi mamei că a gătit mâncarea şi tatălui pentru că a cumpărat produsele necesare? Cum ar fi să râdeţi de un frate al vostru care le mulţumeşte părinţilor, spunând că numai cea ce v-a servit merită să fie băgată în seamă? Această comparaţie i-a făcut pe acei tineri să se simtă ruşinaţi, să-şi cează scuze şi au promis ţăranului că se vor gândi mai mult la Dumnezeu şi lucrările Sale.

Cel mai înțelept rege

C u mult timp în urmă, trăia undeva un rege foarte, foarte înţelept. Era atât de înţelept încât știa cum

funcţionează aproape toate lucrurile. Știa de animale, păsări, pești și copaci. Și îi învăţa pe oamenii din toată lumea despre acestea. O regină dintr-un ţinut foarte îndepărtat a venit la el în vizită. Ea a auzit pe mulţi oameni susţinând că acest rege era foarte înţelept. Trebuia să se asigure că

nu fuseseră toate doar niște minciuni. În final, a ajuns și

a venit înaintea tronului impunător al Regelui. Și-a oferit

prietenia și daruri minunate, dar atunci, regina și-a făcut cunoscut scopul ei real. „Aud că ești înţelept,” a spus ea. „Ești mai înţelept decât ceilalţi. Ai fi de acord să îţi fie pusă la încercare înţelepciunea?” Regele a fost de acord,

iar ea și-a dat toate silinţele, cu ghicitori, trucuri și teste dificile. Într-o zi, i-a testat abilităţile, prezentându-se înaintea lui între mai multe fete, toate îmbrăcate la fel, toate având aceeaşi înălţime. Pentru a fi deosebită, regele

a apus doar atât: „În genunchi!” Vorbind în limba ţării

lor, în secunda următoare toate roabele însoţitoare ale

reginei s-au aplecat din instinct. Regina a fost ultima care

a încercat să mimeze plecăciunea, dar, fiind neobişnuită

cu acesata, s-a făcut deosebită de toate celelalte, aşa că nu a mai fost nevoie să o numească regele, s-a dat singură de gol.

Unde locuieşte Dumnezeu?

U nde locuieşte Dumnezeu? Această întrebare obişnuia să o pună un necredincios şi unora care răspundeau

că în cer, el le răspundea cu diferite provocări jignitoare. Dar odată, un om înţelept i-a răspuns: „Dumnezeu are multe adrese şi eu L-am întâlnit la unele dintre ele, dar după cum văd, la tine acasă n-a fost niciodată şi, dacă n-o să-I afli adresa, nici nu vei ajunge la el vreodată. Necredinciosul replică: „Voi creştinii spuneţi că Dumnezeu este în cer, cum este El şi în casele voastre?” Înţeleptul răspunse: „Exact cum soarele rămâne pe cer, dar lumina

lui intră pe ferestrele caselor noastre.”

Două boabe de grâu

P e urma unui semănător, două grăunţe au intrat într-o discuţie polemică, pentru că un bob de gâu a ajuns

Povestea acestor boabe de gâu este povestea noastră, poveste pe care trebuie să o înţelegem
Povestea acestor boabe de gâu este povestea noastră,
poveste pe care trebuie să o înţelegem la vreme potrivită
şi să ne lăsăm în mâna Marelui Semănător. Domnul Isus
Hristos a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă
grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare,
rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine
îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în
lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.” (Ioan
12:24-25)

sub pământ, iar celălat a rămas la suprafaţa solului. „Ce fericit sunt, zise bobul rămas afară. Pe tine te-a îngropat grapa semănătorului. Eu însă am scăpat neîngropat. Eu mă desfătez acum în lumina soarelui, iar tu zaci în groapă, în întuneric.” Celălalt răspunse: „Eu cred că semănătorul a venit să ne planteze nu să ne împrăştie la soare, de aceea aştept să văd ce urmează.” Aşteptarea lui a fost mai lungă, dar urmaşii lui au ajuns din nou în mâna semănătorului, care între timp devenise secerător. În schimb, bobul rămas afară nu a trăit nici până seara, căci o pasăre l-a mâncat la repezeală.

16 16

seara, căci o pasăre l-a mâncat la repezeală. 16 16 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui,

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)

Pilde

Pilde „Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri” Psalmul 78:3 Din lumea „Smartphone”
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri” Psalmul 78:3
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri”
Psalmul 78:3

Din lumea

„Smartphone”

câte

ceva

(continuare din pagina 14)

numele acesteia. Aici fiecare pune fotografii, filmuleţe,

înregistrări de pe toată perioada cât au fost împreună. Merge un grup de adolescenţi în excursie. Trebuie să îşi facă un grup pe WhatsApp, aici fiecare îşi lasă bagajul de fotografii şi videoclipuri, dovadă de altruism faţă de ceilalţi, că doar toţi sunt implicaţi. Să continui? Să spun că în excursie adolescenţii sunt împărţiţi pe grupe ce au câte un lider-cap, să-i poată supraveghea mai bine. Încă un grup pe WhatsApp. Ei au câteva aventuri împreună, doar ei. În plus, mai e şi câte un grup de cântare, câte un grup de rugăciune chiar. Pe grupul acela de rugăciune, fiecare scrie cauze de rugăciune sau de mulţumire. Cele enumerate mai sus sunt doar o frântură şi sunt partea cea mai nevinovată a telefonului suprainteligent.

Cei trei băieţi, după ce

mi-am cumpărat acel smartphone, mi-au dezvăluit cum ei, observându-mi amânarea faţă de achiziţia acestuia, şi-au propus să îşi pună fiecare lunar alocaţia deoparte, urmând ca, după câteva luni, de ziua mea, să mi-l ofere cadou. Da, se fac mari eforturi pentru lucruri păguboase. În ceea ce mă priveşte, după aproximativ cinci luni de folosire a acestui telefon, m-am decis să-l abandonez şi să-l cumpăr pe micuţul şi prostuţul Nokia, ce stă acum singur şi liniştit, uitat de lume şi nebăgat în seamă de nimeni. Nici să-i încarc bateria nu are nevoie decât foarte rar. Iar stăpâna lui, readusă de-acum în starea aceea de fericire şi mângâiere ce o dă Scriptura, are timp să citească şi altceva în plus, ceva din biblioteca ce o perioadă o părăsise. Dragi copii, adolescenţi, tineri şi cititori de toate vârstele ridicaţi-vă puţin ochii din telefon, concentraţi-vă la ce vă scriu şi ascultaţi-mă: în urma eliberării mele de acest obiect „ghinionist”, pot să afirm cu certitudine că cei ce spun că smartphone-ul nu le afectează timpul de rugăciune, citire şi meditaţie din Scriptură, ori nu vor să recunoască, ori au ajuns atât de orbi încât nu îşi mai dau seama de realitatea lor spirituală. Vă spun sincer, nu am folosit acel telefon pentru lucruri rele. Nu m-am uitat la niciunul din clipurile ieftine ce se distribuie cu atât de multă repeziciune şi în cantităţi mari, căci nu am avut timp nici măcar pentru filmuleţele sau fotografiile în care am fost implicată. S-au descărcat, prin intermediul acelor grupuri de pe WhatsApp, în acea perioadă, sute de

astfel de fotografii şi filmuleţe pe telefonul meu. Nu am avut timp până în ziua de azi să le accesez. Dar mi-a fost suficient să survolez doar, ca să îmi consum energia şi timpul. Multă deşertăciune şi nebunie există în lumea smartphone-urilor căci aceeaşi persoană, în acelaşi loc şi în acelaşi context, este fotografiată de către mai multe persoane, din mai multe unghiuri. Te trezeşti că primeşti dintr-o dată 20 de fotografii

Iar eu deja am obosit povestind

de acestea. Mie mi se întâmpla că recitam sau cântam cu

surorile mele în biserică, iar la întoarcerea mea acasă, de cele mai multe ori fără să solicit, primeam multe înregistrări aproape identice. De la persoane binevoitoare. Poeziile rar

le ascultam, dar cântările le ascultam de mai multe ori. Se

întâmplă ca şi când ţi-ai trăi viaţa de mai multe ori sau în

mai multe exemplare. Retrăieşti şi retrăieşti evenimente deja „consumate” şi pentru toate acestea costându-te prezentul, da, prezentul acela puţin şi veşnic nedeajuns. Câtă vorbă pe

grupuri, câte completări, aprobări sau contraziceri

„desiş” eram nevoită să trec până să ajung la acea informaţie

Dar iată că aşa, gândeam eu, reuşeşti

să-ţi cunoşti mai bine, din vorbele lor, coparticipanţii. Iar la sfârşitul zilei ce să constaţi: nu mai ai nevoie de nimic: te-ai hrănit suficient, eşti de-acum obosit, iar dacă prin minune ţi-ai făcut timp de puţină Scriptură, e deja prea mult. Cugetare

sau meditaţie la Cuvânt e o noţiune despre care nu se poate vorbi în lumea smartphone-urilor. Drag cititor, ştiu că îmi poţi da „n” idei despre cum se poate folosi în mod chibzuit telefonul. Dar eu te rog să fii sincer şi să răspunzi la câteva întrebări: Timpul petrecut cu

citirea, studierea şi meditaţiile din Scriptură depăşeşte, pe zi, timpul pe care îl acorzi telefonului? La rugăciune se aplică aceeaşi regulă? Dacă nu, te asigur că eşti pe o cale greşită, te sfătuiesc să renunţi la el. Aşa am fost eu. Fără să-mi fi murdărit cugetul, îmi pierdusem pasiunea pentru Scriptură. Aceasta am considerat-o cea mai mare pierdere. Mă mir adesea cât de puternici sunt „magneţii” telefoanelor, de reuşesc să ţină cu capul în jos, preţ de zeci de minute,

Indiferent de măsura

de oboseală, îi ţine treji, în timp ce la rugăciune ar adormi imediat. Tu cum te raportezi la telefonul mobil? Dacă te crezi mai tare decât cum am fost eu şi reuşeşti să-ţi administrezi timpul cu înţelepciune, nu te felicit până nu ai un răspuns sincer şi favorabil la întrebările ce ţi le-am adresat. Dragul meu, cercetează-te bine! Analizează-te dacă nu cumva acel smartphone aparent nevinovat îţi ia din timpul de învăţătură pentru şcoală. Vezi dacă nu-ţi fură timpul de părtăşie şi relaţionare cu cei din familie, cu prietenii, cu cei apropiaţi. Fii corect şi evaluează-te bine. Fii înţelept şi schimbă-ţi viaţa, eliberându-te grabnic din această cursă

milioane de captivi în acelaşi timp

de interes comun

prin ce

a diavolului şi gustând din adevărata fericire, ce vine din împlinirea voii lui Dumnezeu în viaţa ta!

Eunicia Muraru

Răspunsuri, întrebări şi premianţi „Când a fost de 12 ani L-au găsit în Templu ascultându-i

Răspunsuri, întrebări şi premianţi

„Când a fost de 12 ani L-au găsit în Templu ascultându-i şi punându-le întrebări”
„Când a fost de 12 ani
L-au găsit în Templu
ascultându-i şi punându-le întrebări”

Luca 2.42,46

Răspunsuri

Întrebări

1. Cărui împărat i-au dat cinste la moarte tot Iuda și

locuitorii Ierusalimului?

2. Despre cine este scris: „Se odihnea fără teamă pe

drojdiile lui”?

3. Cine a strigat viermilor: „Voi sunteți mama și sora

mea”?

4. În ce împrejurare poporul a tremurat din pricina

ploii?

5. Care împărat a păcătuit și mai mult împotriva

Domnului chiar când era la strâmtorare?

6. Cine a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o

luase cu chirie?

7. Despre cine s-a scris: „Îi place să aibă întâietatea

între ei, nu vrea să știe de noi”?

8. Care împărat s-a purtat ca un vrăjmaș cu împăratul

care îi dăduse daruri?

9. Cine sunt cei care doresc moartea mai mult decât

o comoară? 10. În ce împrejurare au fost uciși oameni cu o furie care s-a ridicat până la ceruri?

Rspunsuri Întrebări:

1. David (1 Cronici 29:28).

2. Ahab (1 Regi 21:29), Manase (2 Cronici

33:12),

3. Cei doi ucenici în drum spre Emaus

(Luca 24:31).

4. Iosua (Iosua 1:9), Solomon (1 Cronici

28:20).

5. 1 Regi 18:38, 1 Cronici 21:26,

6. David.

7. Geneza 6:6, 1 Samuel 15:11, 1 Cronici

21:15,

8. Crocodilul (Iov 41:27).

9. Șemalia (Neemia 6:12).

10. Tablele legii (Exod 32:16), Planul Casei Domnului (1 Cronici 28:19).

(continuare din pagina 15)

Vei deveni sau nu înţelept?

Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

(Proverbe 1:7)

Solomon, copilul care nu vrea să ia aminte la ceea ce-i spun mama şi tata. Dacă vei fi ascultător şi vei înţelege că părinţii şi ceilalţi învăţători care te îndeamnă să iei aminte la ceea ce Dumnezeu vrea să te înveţe, vei dovedi un început fericit de viaţă înţeleaptă. Iată de ce: „Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.” (Proverbe 10:1) Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere! ” (Proverbe 3:13) Te va ferici şi pe tine înţelepciunea sau dacă respingi glasul ei, care cheamă oamenii la adevăr şi mântuire, vei fi un nefericit. Mai târziu, şi pentru unii prea târziu, vei dori să te întâlneşti cu înţelepciunea, dar atunci lucrurile vor sta altfel. „Atunci mă vor chema şi nu voi răspunde; mă vor căuta şi nu mă vor găsi. Pentru că au urât ştiinţa şi n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proştilor îi ucide şi liniştea nebunilor îi pierde; dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.” (Proverbe 1:28-33)

Iosif Anca

Premianți: Mandici Lidia, Meseșan Anca, Meseșan Nicoleta, Meseșan Rut-Delia, Tomuș Debora, Tomuș Rebeca, Vaipan Dana.

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 30.11.2016 pe adresa redacţiei

Notă: Paginile care intră în concurs sunt: 6, 7 şi 18. La concursurile biblice sunt rugaţi să participe copiii şi adolescenţi până la 18 ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.

El va despărți oile la dreapta

Matei 25:31-33

caprele la stânga

oile la dreapta Matei 25:31-33 caprele la stânga Păgânismul Plăcerea se poate sprijini pe iluzie, dar

Păgânismul

Plăcerea se poate sprijini pe iluzie, dar aceasta nu ţine mult, fericirea care durează se clădește numai pe adevăr.

Creștinismul

Credinţa adevărată este starea în care sufletul trăiește calm și statornic, netulburat de nicio frică sau superstiţie sau de vreo altă emoţie păcătoasă.

Omul are nevoie de dragoste, căci zilele fără iubire sunt nopţi, dar niciun om care nu L-a întâlnit cu adevărat pe Dumnezeu, care este dragoste, nu poate iubi cu adevărat.

Neopăgânismul e diferit de păgânism doar în sensul că e o abordare post-modernă a păgânismului antic, dar plasat într-un context social și istoric diferit.

Practicanţii păgânismului nu sunt atei, ci persoane care cred în ceva, acel „ceva” fiind zeităţile primitive pe care oamenii îi luau drept divinitate atunci când s-au îndepărtat de Dumnezeu.

Creștinismul este Dumnezeul plecat în căutarea omului pierdut, nu invers!

În ce privește viaţa creștină, exista mulţi profesori, dar foarte puţini posesori. Creștinismul este greu numai când este o meserie, nu un stil de viaţă.

Doar creștinul ieșit din comun, este cu adevărat un creștin veritabil. Numai cel ce poate contrazice răul general printr-o proprie și puternică afirmare a binelui merită să poarte numele de creștin.

Credinţa produce creștinismul; viaţa îl dovedește, încercările îl confirmă, iar moartea îl încununează.

Dacă urmașii lui Mesia vor ca noi, ateii, să credem într-un Răscumpărător, atunci să se comporte ca niște oameni răscumpăraţi, pentru că unii folosesc creștinismul ca pe un autobuz, stau în el doar atâta timp cât merge în direcţia dorită de ei.

Fără Dumnezeul creator și Mântuitor omul rămane un biet animal raţional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre niciunde.

Dacă nu te simţi la fel de aproape de Dumnezeu ca pe vremuri, nu te mai întreba degeaba care dintre voi doi v-aţi mutat.

Poţi fi confucianist fără să-l cunoști pe Confucius, mahomedan fără să-l fi cunoscut pe Mahomed și budist fără să-l cunoști pe Buda, dar nu poţi fi creștin dacă nu te-ai întâlnit personal cu Hristos!

Am auzit despre muribunzi care au zis: regret că am fost un alcoolic, că am fost un ateu, că am fost un agnostic, că am fost păcătos, dar n-am auzit încă de nimeni care să fi spus pe patul morţii: „Îmi pare rău că am trăit o viaţă creștină.” Și ceea ce spunem pe patul morţii este singurul lucru care contează.

„Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” (Psalmul 73:28) Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moştenire!” (Psalmi 33:12)

oile la dreapta

19

Omul fără Dumnezeul adevărat este o creatură ignorantă care face prostia să venereze ceva ce poate fi văzut și pipăit.

Păgânismul clasic presupune închinare la idoli; păgânismul practic este o viaţă fără Dumnezeu, mai exact a nu-L vrea, a nu-L recunoaşte pe Dumnezeu. Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni şi fără lege.” (2 Cronici 15:3) Astfel, deci, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

(Fapte 17:29)

aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. ” (Fapte 17:29) caprele la

caprele la stânga

Minunate sunt lucrările Domnului

Lacrima

„Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:17b)

Corpul uman este o minunată creaţie divină, ce cuprinde multe mistere și cu cât studiem mai îndeaproape și încercăm să descoperim mai multe, ne minunăm de înţelepciunea Creatorului nostru care nu poate și nu va putea fi niciodată înţeleasă și cuprinsă pe deplin de mintea omenească. Lacrima face și ea parte din structura corpului uman și, deși ni se pare o banalitate, un simplu lichid care ne umezește faţa în întristare, durere și suferinţă, totuși, aceasta are un rol important și nu este lăsată în ochii noștri la întâmplare, ci este așezată acolo de însuși Dumnezeu, fiind o componentă esenţială pentru o vedere sănătoasă și corect funcţională. Fără lacrimă, văzul nu ar exista! Fiecare lucru creat de El este o binecuvântare, are un scop anume, la fel și lacrima are un scop important si este o binecuvântare pentru ochi și pentru întreaga fiinţă umană. Lacrima este secreţia lichidă a glandelor lacrimale și are rolul principal de a curăţa globul ocular atunci când sunt introduse impurităţi și de a-l umezi în permanenţă prin clipire. Atunci când lacrimile sunt secretate într-o cantitate mai mare, ele se scurg peste pleoape, pe obraji. Glandele lacrimale se găsesc în colţul extern al ochiului și își evacuează secreţiile prin două canale: unul care se deschide în interiorul ochiului, care mai apoi lăcrimează, iar celălalt în fosele nazale, fiind înghiţite sau devenind parte a fluidelor nazale. Lacrima este compusă din trei straturi: stratul exterior, un strat uleios care împiedică lacrimile să se evapore repede; stratul mijlociu, un strat apos și stratul interior, un strat mucos. Atunci când intervine un dezechilibru, privind cantitatea acestor componente, ochii se usucă, iar creierul răspunde la aceasta preluând controlul, produce apă suplimentară, care va duce la formarea lacrimilor, rezolvând astfel problema. Glandele lacrimale secretă aproximativ 150-300 ml lacrimi pe zi, fie că omul plânge sau nu. Există trei tipuri de lacrimi: lacrimi bazale care asigură văzul (dacă ochiul nu ar fi umezit cu lacrimi s-ar usca și nu am mai putea vedea). Fiecare clipire împrăștie lacrimile pe toată suprafaţa ochiului, așa

cum un burete umed împrăștie apa pe suprafaţa unei table. Al doilea motiv al producerii lacrimii este ca și reflex, pentru curăţarea ochiului atunci când sunt introduse impurităţi sau afară este vânt, fum, lumină puternică, strănutăm, tușim intens sau curăţăm ceapă. Mai există lacrimile emoţionale, care se produc din cauza emoţiilor puternice pe care le simte omul: durere, suferinţă, bucurie, timiditate, etc. Cercetătorii spun că lacrimile emoţionale sunt diferite de celelalte tipuri de lacrimi, având o compoziţie care prin eliminare reduc sentimentele de tristeţe și supărare, așa se explică faptul că de cele mai multe ori, după ce plângem ne simţim mai liniștiţi, iar starea psihică și emoţională se îmbunătăţește. Biblia amintește în multe contexte cuvântul „lacrimi”: lacrimi de stăruinţă (2 Regi 20:3), lacrimi de suferinţă (Psalmul 102:9), lacrimi de căinţă (Luca 7:44), lacrimi de despărţire (Fapte 20:37-38), etc. De asemenea, Biblia spune că lacrimile nostre sunt „colectate” de Dumnezeu. David se ruga:

pune-mi lacrimile în burduful Tău; nu sunt ele scrise în cartea Ta?” (Psalmul 56:8b). Ca oameni, ne confruntăm adesea cu unele situaţii care ne rănesc și produc în inima noastră durere, astfel ochii noștri varsă lacrimi. Dumnezeu însă nu dispreţuiește o inimă mâhnită, ci ascultă suspinele noastre însoţite de lacrimi. Să venim cu problemele, întrebările și suferinţele noastre înaintea Lui, deoarece lacrimile vărsate în rugăciune înaintea Domnului nu sunt pierdute. Când El va considera că s-au scurs destule lacrimi pentru a ne păstra curat „ochiul credinţei”, va interveni și va aduce vremea veseliei, căci este scris: „Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmul 126:5)

Rebeca Dagău

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente, răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

„Revista Betel”

Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România, Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080, site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com

Colectivul de redacţie:

Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”