You are on page 1of 20

Sensul vieții

De meditezi la marea întrebare:
Cuprins
„Care e sensul vieții ce-o trăiești?”
Te vei convinge că-i tulburătoare,
Fiindcă-adânc în cuget răscolești.
3 Editorial
De vei sonda pe cei din jur cu temperanță: Poșta – Editorii
„Ce-i viața,care este scopul ei?”
Îți vor răspunde mulți, cu nonșalanță -
”Aici și-acum! Să ne simțim OK!”
4 Închinători în duh şi în adevăr
Pripit și cei idealiști vizează Zenit și negură în istoria muzicii creștine –
Un viitor, în nuanțe cât mai vii, Simion Buzduga
Uitând că azi e ziua ce contează!
Nu mâine, când nu știi de vei mai fi...
6 Doctrine biblice

Sondezi ateii? Fug de întrebare, Imagini apocaliptice - Mijlocirea – Iosif Anca
Iar pentru rockeri, viața n-are sens...
Și totuși care-i scopul? Provocare...
‘ Napoi la Creator, ce sfânt demers!
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Doar El decide sensul sfânt pe Cale, Scrisoarea a LII-a – Zaharia Bica
Am fost creați să relaționăm
Și să slujim de laudă Slavei Sale
Aici și-n veci, de aceea existăm. 12 Statutul moral și spiritual al ceștinului

Taina (ne)acceptării miracolelor sfinte –
Divinul plan ni-e pus chiar în gândire - Carol Szekely
E gândul veșniciei ce-l purtăm
De-aceea toți tânjim spre nemurire
Și după fericire aspirăm. 16 Carte în serial

Ridicaţi-vă! Începe judecata! partea a XI-a –
Când n-o găsim, căutarea e greșită - Ivan Petrovici Fedotov
Că o căutăm în verbul ” a avea”...
Nu în ”a fi”, ca-n predica rostită
Pe-ai Fericirii munți de Mesia. 19 Experiențe

De la necredință și păcat la credința în
Da, Dumnezeu e Cauza supremă; Dumnezeu – M.Ș.
Știm, ne-a iubit, Isus ne-a fost trimis,
Ca să refacă ordinea eternă
Și-apoi să ne trimită-n Paradis. Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
Eterna Viață e desigur, sensul!
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
O dobândim urmându-l pe Hristos.
Când vom pleca cu El, tot Universul sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Va izbucni în corul maiestuos... Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
Ce armonii vor răsuna în glorii 0303 1877 0001.
Când scopul, în sfârșit, va fi atins
Și vor cânta în cor biruitorii... Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Când L-or vedea pe-Acel ce-i Necuprins. Colectivul redacţiei
Simion Buzduga
ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

POȘTA
Odată cu răspândirea oamenilor pe pământ, al vieţii de familie sau la relaţionări economice,
pentru comunicare s-a folosit întotdeauna poşta. ca raporturile dintre stăpâni şi sclavi, conţineau
Cronicile sfinte conţin mai multe scrisori, unele cu recomandări foarte pragmatice ce îmbinau baza legală
caracter oficial, altele cu caracter particular. Apostolii cu metodologii practice. Toate acestea se înscriu în
au folosit şi ei scrisorile în modul de a se adresa acelaşi mod de abordare directă, întâlnit în legile lui
credincioşilor din vremea lor, pentru a-i învăţa sau a Moise în domeniul ceremonial, sanitar, funciar, militar
răspunde la întrebările lor. În ultimii ani, comunicarea şi în exprimările concrete ale lui Ioan Botezătorul, care
s-a diversificat şi multiplicat datorită noilor tehnici se adresa specific celor ce primeau mesajul pocăinţei.
electronice. Credincioşii, cât și necredincioşii, comunică Scrisorile apostolului Pavel conţin lămuriri de principiu
intens, ceea ce recomandă educaţie, pentru că noi vom şi studii de caz atât de utile şi în prezent. Petru a
da socoteală de orice cuvânt, vorbit sau scris. Poate fost foarte practic, când scria unor oameni peste
scris mai mult decât vorbit, pentru că rămâne şi poate care venise persecuţia cezarului şi care trebuiau să
fi recitit de mulţi. Inclusiv cele scrise în această revistă înţeleagă parcursul mântuirii în condiţiile prezentului.
intră la socoteala judecăţii.,editorii cât şi învăţătorii Iacov în epistola lui, atât de practică, tratează punctual
având parte de o judecată „mai aspră”. (Iacov 3:1) diferite domenii. În epistola lui Iuda, avem urgenţa unei
Dacă în jurul nostru este plin de scrisori pentru scrisori ocazionată de abateri de la harul lui Dumnezeu
că oamenii sunt avizi după relaţionări, fiecare având şi riscul extinderii lor. El aduce argumente istorice şi
dorinţa de a transmite şi respectiv de a primi ştiri profetice, prin care separa foarte clar manifestările
despre persoanele cu care vrea să interacţioneze, comportamentale şi destinele aferente.
cele scrise, ca prospectul unui medicament şi ca Aceste principii trebuie aplicate şi studiilor biblice
o documentaţie tehnică a unui aparat, trebuie să şi predicilor susţinute în adunări sau transmise prin
îndeplinească anumite condiţii. Primul criteriu al unei diferite mijloace de comunicare pentru a face din poştă
scrisori, pentru a ajunge la destinatar este adresa nu doar un mod de comunicare ci și un instrument de
corectă. De exemplu, informarea primită de apostolul operare directă, în scopul implementării principiilor
Pavel de la ai Cloei, despre certurile din Corint, a fost sfinte, care să nu permită interpretări relative, ca în
corect adresată, pentru că el era părintele lor spiritual filozofiile antice şi în fluiditatea postmodernismului.
şi trebuia să intervină în rezolvarea acelor probleme. De Cronicarii sfinţi, profeţi sau apostoli, nu prezentau
altfel, toate epistolele apostolilor, care, prin providenţa păreri de pe piaţă, ci cuvinte dătătoare de viaţă,
divină, s-au păstrat şi au intrat în componenţa Bibliei, inspirate de Duhul lui Dumnezeu. Cartea Faptele
au fost adresate unor destinatari nominalizaţi, fie Apostolilor este plină de mărturii ale unei perioade de
slujitori, fie întreaga comunitate. poştaşi sfinţi (Fapte 13:49; 19:49) prin care „Cuvântul
Un alt criteriu fundamental, evident în epistole, lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult şi numărul
este abordarea teologică cu aplicaţii practice foarte ucenicilor se mărea.” (Fapte 12:24)
precise. Manifestarea cultică, trebuie să împletească A transmite informaţii cu gând rău, ca Doeg
factorul divin cu cel uman, stabilind principiile de lucrare edomitul, despre care David a zis: „Nu putea să nu
potrivit cu adevărul revelat şi nevoile participanţilor. spună” (2 Samuel 22:22) este demonic şi păgubos
Stabilirea unei liturghii, aşa cum a apărut mai târziu pentru toţi, afectând relaţiile dintre oameni şi
în administrarea cultică, nu corespunde de cele mai îndepărtându-i de la idealurile sfinte şi de la chemarea
multe ori cu problemele curente ale oamenilor şi ale la o mântuire eternă. Chiar informaţiile biblice pot fi
intervenţiilor divine care de cele mai multe ori sunt

3
spontane. Adresele referitoare la aspectele practice (continuare în pagina 9)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

Zenit şi negură în istoria
muzicii creştine
Cântarea creştină de-a lungul veacurilor îl poate mişca pe ascultător într-un mod real, fizic, părăsind
„Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile; tiparul Renaşterii. Este perioada marilor genii: Bach şi Händel.
slăviţi-L, toate noroadele.” (Romani 15:11) Muzica acestora şi a lui Vivaldi (precum Anotimpurile) e de o
expresivitate rar întâlnită.
C.  Perioada Clasicismului, ca perioadă de timp6 este
O privire generală în istoria muzicii situată între moartea lui J. S. Bach (1750) şi moartea lui L. V.
Trecând peste muzica antichităţii, asupra căreia nu Beethoven (1827). Muzica din acest timp poartă amprenta
vom insista aici, ne vom opri fugitiv la perioadele marcante activităţii marilor clasici: Joseph Haydn (1732-1809),
ale istoriei muzicii. Astfel, vom analiza: Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791) şi Ludwig Van
A. Muzica Evului Mediu: Beethoven (1770-1827). Ca noţiune estetică,7 presupune o
Aceasta este şi ea împărţită în trei părţi:1 muzică ce vizează perfecţiunea prin sobrietatea, echilibrul,
Prima etapă, Evul Mediu Timpuriu – sec. V-XI, soliditatea şi simplitatea limbajului său. Instrumentul
însumează date despre începuturile artei muzicale evoluţia principal este pianul. Acum muzica nu mai este un lux, ci
ei teoretică şi practică, de la monodia simplă la încercările poate fi accesibilă pentru toată lumea, mai ales că prin
de polifonie rudimentară, bazată pe desfăşurarea sunetelor intermediul tiparului ajunge în toată lumea.
atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Este perioada în care D. Perioada Romantismului (sec. IX) este caracterizată
s-a cristalizat notaţia muzicală. Pe lângă muzica seculară, de evoluţia gândirii în schimbare, ce se îndepărtează tot mai
existau şi numeroase cântece religioase, care nu se foloseau mult de principiile solide ale creştinismului „aplicând tiparele
în biserică, ci doar acasă în particular.2 esteticii noi, care elimină atotputernicia acţiunii în favoarea
În a doua etapă (sec. XII-XIV) dezvoltarea artei muzicale, ficţiunii, a fanteziei pure, ce dă frâu liber trăirilor puternice,
este tot mai accentuată atât în teoretizarea muzicii, cât pasionale, tumultuoase, a sentimentelor ce cuprind toate
şi în lucrările de compoziţie ale trubadurilor, truverilor sferele vieţii sociale.8 Este veacul îndepărtării de Dumnezeu,
şi minesangerilor (cântăreţii pentru nobilime). Perioada odată cu accentuarea gândirii umanist-ateiste. Apar pe
aceasta este marcată de apariţia polifoniei (mai multe sunete scenă evoluţionismul lui Charles Darwin, filosofi şi oameni
sunt cântate simultan) în muzica de cult. Muzica seculară a de ştiinţă materialişti. Muzica, în majoritate fără versuri,
împrumutat polifonia de la muzica bisericească. „Motetul”, este impregnată de noile ideologii apărute, iar pe fundalul
iniţial o formă a muzicii sacre, a ajuns la sfârşitul sec. al XIII- acestora se adoptă un limbaj corporal nou. În miezul ei
lea să fie în mare parte o muzică seculară. Muzica sacră ajunge să pătrundă din plin şi ocultismul, de exemplu, în
engleză, încă din cele mai vechi timpuri, a avut o strânsă muzica lui Richard Wagner.
legătură cu stilul folk.3 E. Expresionismul9 este un curent artistic, cu un puternic
A treia etapă: Renaşterea (sec. XV-XVI) este cunoscută ca caracter contestatar şi nonconformist, apărut în Germania şi
fiind „Epoca de aur a polifoniei vocale”. Deşi existau şi excepţii, Austria în începutul sec.al XX-lea. Cunoaşte două principale
cea mai mare parte a muzicii era sub autoritatea Bisericii. tipuri de manifestări reprezentate prin Schonberg şi şcoala
Ascultătorul era înălţat către Dumnezeu prin mese, motete şi dodecafonică vieneză, respectiv Stravinski din „perioada
texte liturgice. Ritmurile erau domoale, melodiile aveau frazări rusă”. Ca trăsătură generală reflectată în muzică, se observă
echilibrate. Până şi limbajul corporal profan era acelaşi cu cel şi aplecarea spre resursele primare ale muzicii folclorice,
religios. Martin Luther motivează întreaga congregaţie să cânte arhaice, exotice (exacerbare şi obstinare a ritmului, efecte
coralele protestante în limba germană (în locul celei latine), care de masivitate sau stridenţă în armonie şi orchestraţie), ca
la început erau pe o singură voce, dar apoi au primit susţinere mijloc de realizare a expresiei de forţă elementară telurică
armonică. Coralul reprezentativ este „Ein feste Burg ist unser (Stravinski, Bartok, Prokofiev).
Gott” (O cetate tare este Dumnezeul nostru). Reformatorul Jean F. Impresionismul şi Neoclasicismul.
Calvin4 recomandă cântul congregaţional, Psalmii lui David pe o Impresionismul10 este reprezentat mai ales de muzicianul
singură voce, în limba franceză. Claude Debussy și se remarcă printr-o considerabilă îmbogăţire
B. Perioada Barocului sau Preclasicismul (1600‑1750), a limbajului armonic, prin utilizarea modurilor gregoriene şi a
baroc = bizar, ciudat.5 celor proprii muzicii Extremului Orient, fiind arta evocării, nu a
În acest timp apare ideea că muzica oferă libertate în descripţiei; a sugestiei, şi nu a reprezentării. Neoclasicismul11

4 ornamentaţie, grandoarea formelor, fantezie în exprimare și are în centru tendinţa de reinstaurare şi implicit o reevaluare

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Cântările husite: o contribuţie însemnată a acestora
a fost reintroducerea cântării în comun.15 Cântările husite
sau coralul husit au definit cântecul coral de masă, executat
pe un text simplu, clar și expresiv în limba naţională. Se
știe că Jan Hus, rectorul Universităţii din Praga, a preluat
ideile reformatoare ale lui John Wycliffe (1328-1384) și le-a
răspândit în Cehia. Aceasta a atras asupra sa persecuţia,
care a culminat cu martirajul său prin arderea pe rug, în
1415. Adepţii săi erau numiţi husiţi, iar cei mai radicali –
taboriţi. În epoca războiului ţărănesc și a reformei germane
(sec.al XVI‑lea), cântecele husite și-au exercitat influenţa
asupra formării coralului protestant al lui Luther16. Husiţii
au interzis cântatul liturgic în limba latină, folosind texte în
limba lor naţională. Au interzis instrumentele, inclusiv orga,
au încurajat compunerea melodiilor pe text ceh, dar au
păstrat cântările de cult cunoscute până în acea vreme.
a compoziţiei, a unor principii şi norme estetice şi tehnice, Cântările husite corespundeau genului de imn religios.
proprii muzicii clasice, precum şi anteclasice. Husiții au conferit femeilor drepturi egale cu ale bărbaţilor.
Noile stiluri muzicale - rădăcinile muzicii rock aparţin În celebrarea serviciilor religioase cântau cu mult entuziasm
muzicii americane, care, de asemenea, a fost influenţată de și înflăcărare, astfel încât a fost numit un popor de cântăreţi.
ritualurile africane, păgâne ale religiei Voodoo, manifestate În vremea lui Hus, cântările husite răsunau în biserici, pe
prin bătăile din picioare ale sclavilor, pe elementele străzi, în diverse ocazii festive, la înmormântări etc. Chiar
poliritmice. Aceştia dănţuiau în jurul tobelor tribale pentru copiii erau familiarizaţi cu aceste imnuri foarte răspândite
invocarea spiritelor malefice. Genul muzical numit ragtime, în rândurile lor. Husiţii aveau următorul motto: „Qui canit,
apare în anii 1920. A urmat „blues”-ul, stil american care bis orat” („Cine cântă, acela se roagă îndoit”). Însuși Hus
exprima disperarea, apoi „jazz”–ul. Ca o derivaţie din a compus cântări precum: „Hristoase, Dumnezeule”; „Vino
„blues”, „country-western”, „gospel”, se naşte „rock”-ul cu la noi, Hristoase al nostru!” etc. Alte cântări renumite din
derivatele sale. Acesta promovează într-un mod agresiv creaţia husită sunt cele ale compozitorului Jan Capek: „Hai,
rebeliunea, imoralitatea, drogurile și mai grav, prin ocultism creștini drept credincioși!” (1417); „Să pornim în Numele
–satanismul. Domnului!” (1419) și „Să cântăm, copii!”.
O extensie a concepţiilor taboriţilor a fost „Comunitatea
Rădăcinile muzicii corale fraţilor cehi” care renunţau la proprietatea personală, își
Psalmodierea ebraică: Această psalmodiere era foarte câștigau prin muncă proprie existenţa și se conduceau după
aproape de ceea ce numim astăzi cvasiparlando; un cânt cele mai înalte principii morale. Au dezvoltat genul coral de
declamat în tempo liber cu un accentuat caracter de rubato.12 muzică și au publicat ample culegeri de cântări, una dintre
Așa erau intonaţi psalmii, cele mai cunoscute și frumoase cele mai cunoscute fiind „Să ne bucurăm cu toţii!” (1467).
texte poetice întâlnite în toate religiile monoteiste. În toată Jan Hus a fost redus la tăcere prin martiraj, însă nu
viaţa religioasă a poporului evreu până la robia babiloniană, și ideile sale reformatoare pentru biserica creștină. Din
psalmii erau recitaţi pe fondului unui acompaniament de Uniunea Fraţilor (Unitas Fratrum) sau Fraţii Boemieni a
coarde ciupite. apărut Biserica Moraviană, existentă și în zilele noastre.
Reproducerea psalmilor era o recitare apropriată de Din rândul ei s-a afirmat Jan Amos Comenius (1592-1670),
cânt, acompaniată de un instrument cu coarde ciupite.13 educatorul evanghelic.17 Mișcarea husită a fost o sursă de
În închinarea vechi-testamentală, existau câteva genuri inspiraţie pentru Martin Luther, John Wesley și mulţi alţi
de psalmodiere: bărbaţi de seamă ai creștinismului.
a. Cântul solistic al cantorului (cântăreţul care conducea Coralul evanghelic german: Cauzele care au condus
serviciul religios); la reforma lui Luther din 1517 au fost multiple. Pe lângă
b.  Cântul solistic al cantorului cu răspunsuri ale factorul moral care a condamnat corupţia existentă în
comunităţii, executate la unison, coral; sânul ierarhiei apusene, alături de cel politic, economic,
c. Cântul în comun, coral, al comunităţii. intelectual - a prevalat factorul teologic. Neconcordanţa
Cântul sinagogal congregaţional: n-a fost o noutate dintre învăţăturile Sfintelor Scripturi și tradiţiile, obiceiurile
pentru poporul israelit să cânte în comun. Pentru prima practicate în Evul Mediu, au condus la Reforma bisericii.
oară au cântat cu toţi, din toată inima „Cântarea eliberării” Aceasta a proclamat autoritatea finală a Bibliei în probleme
(Exod 15), după ce-au ieşit din Marea Roşie. Apoi Dumnezeu de credinţă, mântuire, biserică etc. bazate numai pe cuvântul
le-a dat ordin atât lui Moise, cât şi lui Iosua, să scrie o altă biblic, combătând practicile și doctrina catolicismului care
cântare, să înveţe poporul s-o cânte şi să le-o pună în gură, susţineau indulgenţele și nu pocăinţa, faptele ca o cauză
pentru a fi o mărturie împotriva lor (Dt. 31:19). Cântarea se și nu ca un efect al mântuirii. Autoritatea religioasă nu era
intitulează: „Cântarea lui Moise”. După ce muzica israeliţilor Biblia, iar capul bisericii era papa, nu Hristos.
a fost apanajul neamului levit, care s-a dezvoltat mai ales Prin cele 95 de teze, afișate de Martin Luther pe
în timpul regelui David, multe secole mai târziu, cântarea poarta catedralei din Wittemberg, în 31 octombrie 1517,
comună revine din nou. În captivitatea babiloneană, în întâlnim și teza conform căreia, întreaga congregaţie
sinagogile evreiești (casele de rugăciune) care apar în timpul avea dreptul să cânte laudă lui Dumnezeu, nu doar clerul
acestei robii. Cântecele credincioşilor au început să ia locul hirotonisit. Luther a fost somat de Vatican să-și renege
corurilor specializate.14 (continuare în pagina 14)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
5
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

IMAGINI APOCALIPTICE
Mijlocirea
Mijlocirea, o slujbă sfântă între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Timotei
2:5) El este „mijlocitorul unui legământ nou.” (Evrei 9:15)
Mijlocirea este acţiunea prin care se intervine în Slujba Sa preoţească este descrisă cu detalii specifice
favoarea cuiva, cu motivare corespunzătoare. Subiectul preoţiei în Epistola către evrei, arătându-i-Se superioritatea
acestui articol este mijlocirea înaintea lui Dumnezeu, la faţă de preoţia Aaronică, ce a avut un rol temporar şi simbolic.
tronul din slavă, în primul rând prin lucrarea Domnului Isus „Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu
Hristos, de „la dreapta scaunului de domnie al Măririi” (Evrei cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este
8:1), dar şi prin „rugăciunile tuturor sfinţilor, (care ajung) aşezat pe făgăduinţe mai bune.” (Evrei 8:6) Autorul arată
pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.” rolul mijlocirii, prin care se realizează perfecţiunea slujirii
(Apocalipsa 8:3). Este important să ştim ce oportunităţi Sale preoţeşti, când scrie: „De aceea şi poate să mântuiască
avem în diferite împrejurări ale vieţii, dar şi să ne cunoaştem în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin
pe noi şi responsabilităţile spirituale în lucrarea sfântă. El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.”
Mijlocirea are întâi o motivaţie interioară, în baza (Evrei 7:25) Oficiile Sale preoţeşti permanente, garantate de
căreia mijlocitorul intervine. Relaţia dintre mijlocitor şi jertfa Sa, ne oferă încredere în orice situaţie: „Căci n-avem
autoritatea la care apelează şi relaţia dintre mijlocitor şi cel un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre;
/ cei pentru care mijloceşte, este determinantă în procesul ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără
mijlocirii. Cazul mijlocirii lui Avraam pentru Sodoma, în care păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul
el a obţinut prin mijlocire repetată, o „reducere” neobişnuit harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim
de mare (Geneza 18:20-33) şi exemplul prezentat de ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16)
Domnul Isus Hristos, în care un om a apelat la un prieten Apostolul Ioan a arătat şi el condiţiile favorabile de care
pentru a servi un alt prieten (Luca 11:5-8), arată că astfel de beneficiază cei mântuiţi: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri,
intervenţii, poate îndrăzneţe, poate inoportune, nu se pot ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl
consuma decât în cadrul unor relaţii speciale. Lecţia mijlocirii un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)
evidenţiază relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu aproapele, Mântuirea noastră este sigură datorită credincioşiei cu care
de fapt, aprobă sau dezaprobă calitatea noastră de oameni „...marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos”, (Tit
mântuiţi. Iubirea „până la capăt” (Ioan 13:1) este singura 2:13) ne-a răscumpărat prin sângele Său şi ne păstrează prin
iubire care trece de capăt. mijlocirea Sa. „Cine-i va osândi? (pe cei socotiţi neprihăniţi
prin jertfa Sa) Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă
la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!” (Romani
Domnul Isus Hristos – singurul mijlocitor 8:34) Domnul Isus Hristos este garanţia mântuirii noastre,
Mântuitor de aceea este scris: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse
este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta
Conform planului lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului
este mandatat de Tatăl să controleze toate fiinţele şi toate prea Sfânt”. (Evrei 8:1-2a)
evenimentele, în vederea instaurării ordinii cosmice eterne:
„Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în
ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune Duhul Sfânt – mijlocitorul delegat
de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au
fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate Înainte de patimile Sale, Domnul a vorbit ucenicilor
lucrurile şi toate se ţin prin El.” (Coloseni 1:16-17) În acest despre etapa următoare plecării Sale de pe pământ, prezentând
complex cosmic, rolul Său este în primul rând de Mântuitor. Duhul Sfânt ca prim şi direct operator în lucrarea de mântuire.

6 În privinţa salvării ispăşitoare „...este un singur mijlocitor
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care
împliniţi poruncile Lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului
Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care
faceţi voia Lui!” (Psalmul 103:20‑21) Ei sunt mijlocitori prin
serviciile efectuate, acţionând în ansamblul mijlocirilor divine
şi umane, fiind „duhuri slujitoare trimise să îndeplinească
o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea”. (Evrei 1:14)
Pentru serviciile lor de intermedieri nu primesc închinare,
socotindu-se „împreună” slujitori cu toţi oamenii care slujesc
lui Dumnezeu. (Apocalipsa 22:8-9)

Sfinţi în viaţă – mijlocitori în rugăciune

El a zis: „...Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt mângâietor, Mijlocirea pentru mântuire
care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului...” Proclamarea Împărăţiei lui Dumnezeu, implică acţiuni
(Ioan 14:16-17) În procesul / etapele mântuirii: convertire, în lumea spirituală, scop în care lucrarea de mijlocire în
înnoire, sfinţire, umplere şi împuternicire pentru slujire şi rugăciune are rol de pregătire şi de susţinere a eliberării şi
culminând cu răscumpărarea trupului, Duhul Sfânt lucrează păstrării oamenilor în har, într-o lume al cărei stăpânitor
în colaborare cu omul, efectuând tot ce ţine de supranatural. este diavolul. Îndemnul apostolului Pavel indică prioritatea
Între aceste lucrări specifice Duhului lui Dumnezeu este mijlocirii în procesul mântuirii: „Vă îndemn, deci, înainte de
şi mijlocirea, după cum este scris: „Şi tot astfel şi Duhul ne toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru
ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi
rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi
negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta
Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul
Dumnezeu.” (Romani 8:26-27) Cred că mijlocirea Duhului nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să
se manifestă prin rugăciunile inspirate rostite cu credinţă şi vină la cunoştinţa adevărului.” (1 Timotei 2:1-4) El a apelat
autoritate spirituală, care completează rugăciunile bazate pe la credincioşii din diferite adunări, pentru a fi însoţit de
cunoaştere, de aceea apostolul afirma despre vorbirea în alte autoritatea divină şi a fi înfrânte forţele demonice care
limbi, un dar al Duhului Sfânt: „Fiindcă, dacă mă rog în altă subjugă oamenii în întunericul păcatului şi se opun celor ce
limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce vestesc Evanghelia. El scria: „Rugaţi-vă totodată şi pentru
este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt...”
şi cu mintea...” (1 Corinteni 14:14‑15) În ce fel se manifestă (Coloseni 4:3); „...fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca, Cuvântul
acele „suspine negrăite” despre care scria apostolul Pavel, Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit cum este la
încheind explicaţia cu specificaţia textului biblic care afirmă voi şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi; căci nu toţi
că mijlocirile grăite şi negrăite sunt „pentru sfinţi” şi „după au credinţa.”(2 Tesaloniceni 3:1-2)
voia lui Dumnezeu”, ceea ce este foarte important în lucrarea În lucrarea de mântuire, de la evanghelizare la tot
de mijlocire divină. procesul păstoririi, este mare nevoie de mijlocire pentru cei
aflaţi pe linia întâi a frontului; de aceea solicitarea repetată a
slujitorilor: „...rugaţi-vă pentru noi.” (1 Tesaloniceni 5:25; Evrei
Îngerii – mijlocitori la porunca lui Dumnezeu 13:18) Un frate pe care l-am cunoscut mi-a relatat că în tinereţe
a postit mai multe săptămâni pentru a şti care este slujirea
Legea de pe Sinai „a fost dată prin îngeri, prin mâna lui în lucrarea Domnului. Domnul i-a vorbit că este chemat
unui mijlocitor,” (Galateni 3:19) adică printr‑un intermediar, să mijlocească pentru slujitori. Potrivit sfaturilor pe care le-a
fenomen specific comunicărilor divine adresate oamenilor, primit, timp de cincizeci de ani, a postit o zi pe săptămână şi
dar alte referinţe biblice ca cele din Daniel 9-12 sau textul ce s-a rugat o oră în fiecare zi, numai în scopul mijlocirii, separat
urmează, indică o formă de mijlocire angelică prin mesajele de postul şi rugăciunile pentru sine, familie sau alte nevoi.
transmise: „Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru Trebuie să recunoaştem că în adunările noastre, rugăciunile
el, unul din miile acelea, care vestesc omului calea pe care de mijlocire nu ţin pasul cu cele de evanghelizare, dovadă
trebuie s-o urmeze”. (Iov 33:23) Aceste intervenţii nu presupun rezultatele slabe în numărul de convertiţi. Fie ca angajările pe
facilităţi directe, adică o adresare către un înger pentru a posturile „ascunse” de mijlocire, cel puţin să egaleze numărul
vorbi favorabil înaintea lui Dumnezeu sau efectuarea unei celor implicaţi vizibil în evanghelizare!
lucrări la dorinţa unui om, aşa cum rezultă din toate relatările
biblice despre îngeri. Ei execută numai activităţi din porunca (continuare în pagina următoare)
divină, conform exprimării profetului David: „Binecuvântaţi
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
7
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

Mijlocirea pentru iertarea păcatelor Ioan scria şi el referitor la mijlocirea în rugăciune, făcând
În viaţa celor mântuiţi, există riscul revenirii stărilor diferenţa dintre rugăciunile ce primesc răspuns şi cele
păcătoase anterioare, caz în care situaţia se poate înrăutăţi până care nu pot primi răspuns favorabil: „Dacă vede cineva pe
la apostazie. Pentru recuperarea acestor victime ale păcatului, fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să
iarăşi este nevoie de mijlocire. Aşa s-a întâmplat în pustie, cu se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au
ocazia închinării la viţelul de aur şi situaţia s-a repetat de mai săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care
multe ori în istoria evreilor. Atunci „Moise, alesul Său, a stat la duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.”
mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească (1 Ioan 5:16)
să-i nimicească.” (Psalmi 106:23) Moise a zis poporului: „Aţi
făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: Mijlocirea pentru vindecare
poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.” (Exodul Apostolul Iacov recomanda rugăciunea de mijlocire
32:30): „M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, pentru cei bolnavi, ca una dintre metodele de vindecare: „
ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru
mănânc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea
le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16) Exemplul oferit
mâniaţi. Căci mă îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care de el în mijlocire este profetul Ilie, care, deşi avea un
era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să cuvânt din partea Domnului, că venise vremea să dea
vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.” ploaie, a intervenit cu un lanţ de şapte rugăciuni, până
(Deuteronom 9:18-19) Iată un fragment din mijlocirea lui: când a apărut norul ce vestea ploaia. Patriarhul Isaac, la
„Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta rândul lui, deşi avea promisiuni pentru urmaşi, a trebuit
pe care ai răscumpărat-o, în mărimea Ta, pe care ai scos-o să mijlocească pentru naşterea lor: „...s-a rugat Domnului
din Egipt, prin mâna Ta cea puternică. Adu-ţi aminte de robii pentru nevastă‑sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat:
tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.” (Geneza 25:21)
popor, la răutatea lui şi la păcatul lui, ca nu cumva ţara din Evanghelistul Luca prezintă o intermediere motivată pentru
care ne-ai scos să zică: «Pentru că Domnul n-avea putere să-i o lucrare de vindecare efectuată de Domnul în favoarea
ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentru că-i ura, de aceea unui străin, la solicitarea unor „bătrâni ai iudeilor...Aceştia
i-a scos ca să-i omoare în pustie.»” (Deuteronom 9:26-28) au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face
Un model de mijlocire în rugăciune pentru a obţine îndurarea să-i faci acest bine; căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit
Domnului pentru cei păcătoşi din poporul Domnului, avem şi sinagoga.” Isus a plecat cu ei...” (Luca 7:3-6) Un frate slujitor
în pilda smochinului neroditor: „«Doamne» i-a răspuns vierul mi-a relatat ce i s-a întâmplat când era plecat într-o misiune
«mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i în afara ţării. Pe drum s-a simţit rău şi, când a coborât din
pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face roadă; maşină, nu avea echilibru. Ulterior s-a constatat că a avut
dacă nu, îl vei tăia.»” (Luca 13:8-9) un accident vascular cerebral. N-a mai putut să‑şi continue
Să nu uităm că exisă o limită de timp pentru mijlocirea călătoria, dar în SUA, Domnul a vorbit unor fraţi, care au
în vederea mântuirii sau a iertării. Domnul i-a zis de trei intrat în rugăciune de mijlocire pentru el. În dimineaţa
ori aceleaşi cuvinte profetului Ieremia: „Nu mijloci pentru următoare unei seri de mijlociri stăruitoare, a constatat
poporul acesta!” (Ieremia 7:16 11:14; 14:11) Sentinţa divină că prin ureche s-a scurs un cheag de sânge şi starea de
în cazul evreilor contemporani cu Ieremia era definitivă. sănătate era bună. Astfel a mulţumit Domnului şi a putut
Salvarea mai avea în vedere numai nişte indivizi credincioşi să-şi continue călătoria în altă ţară pentru o lucrare în care
ca Baruc sau Ebed Melec etiopianul. Atunci, nici cei mai era aşteptat.
mari mijlocitori din istoria poporului ales nu ar fi avut succes
la Dumnezeu, care a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar Mijlocitorii – oamenii cu mâinile îndreptate spre cer şi
înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul spre cei ce au nevoie de ajutor
acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se!” (Ieremia 15:1) Afirmaţia profetului Isaia despre Dumnezeu: „El vede
Este un mare har câtă vreme cererea şi oferta de mijlocire că nu este nici un om şi se miră că nimeni nu mijloceşte.”
sunt viabile, ca în vremea lui Samuel, când „...tot poporul (Isaia 59:16), arată aşteptarea divină de asumare a slujbei
i-a zis lui Samuel: «Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, de mijlocire din partea sfinţilor din poporul Lui. Mijlocirea
pentru robii tăi...». Samuel a zis poporului: «...Departe în rugăciune este lucrarea celor ce înţeleg din cele scrise,
iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând ca şi Daniel, că împlinirea planurilor divine nu se aşteaptă
să mă rog pentru voi!»” (1  Samuel 12:19-22) Şi Samuel pasiv, ci printr-o dedicare puternică. Profetul scria: „...
a experimentat expirarea harului mijlocirii, în cazul Saul. mi‑am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu
„Domnul i-a zis lui Samuel: «Când vei înceta să plângi pe rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. M-am rugat
Saul, pentru că l-am lepădat...»” (1 Samuel 16:1) Apostolul Domnului, Dumnezeului meu...” (Daniel 9:3-4) Numai

8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 3)
când Daniel şi-a încetat activitatea pe pământ i s-a spus să se
odihnească până „la sfârşitul zilelor”. (Daniel 12:13) Prorocii, ca

POȘTA
slujitori care intră în atmosfera tronului lui Dumnezeu, pentru a
le fi transmise mesaje cereşti, trebuie să vină înaintea cerului cu
rugăciuni de mijlocire: „Dacă sunt ei prooroci şi dacă este cu ei
Cuvântul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor”. (Ieremia
27:18) Evreii ştiau aceasta, aşa cum rezultă din următoarele cereri
de mijlocire adresate prorocilor: „Înalţă, deci, o rugăciune pentru
rămăşiţa care a mai rămas.” (Isaia 37:4b); „Mijloceşte pentru noi
la Domnul” (Ieremia 37:3; 42:2) Şi pentru că, potrivit statutului transmise „din pizmă şi din duh de ceartă”
nostru de popor al lui Dumnezeu, avem acces permanent la (Filipeni 1:15), iar ereziile găsesc suficienţi
Dumnezeu, în baza intermedierii Marelui nostru Preot, toţi putem poştaşi care să înconjoare „marea şi
interveni în favoarea celor ce au nevoie de rugăciune, în aşa fel pământul”, (Matei 23:15) pentru a recruta
încât să nu fim numai beneficiari ai mijlocirii, ci şi prestatori de adepţi. Să fim atenţi când recomandăm un
astfel de servicii sfinte. text sau o înregistrare audio sau video, pentru
Mijlocirea trebuie să aibă în vedere planurile Domnului, dar a nu fi vânt care duce sămânţa pe meridianele
şi ale celui rău, de care putem fi înştiinţaţi la timp şi astfel pot fi pământului. O atenţie deosebită trebuie
contracarate. Apostolul Pavel scria unor credincioşi care erau ispitiţi avută pentru a nu participa la răspândirea
să revină la vechile lor păcate: „...ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi de informaţii „uşoare” formate din impresii
nimic rău...” (2 Corinteni 13:7) Rugându-se mult pentru credincioşi, subiective şi povestiri neadevărate (Exodul
apostolul călca pe urmele Mântuitorului, care, în urma rugăciunii de 23:1) Guvernatorul Neemia a avut de rezistat
mijlocire, i-a zis lui Petru: „...Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă în faţa multor scrisori şi poştaşi răuvoitori,
cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă dar a rămas pe poziţie, întărit de Dumnezeul
credinţa ta...” (Luca 22:31-32) Aşadar, rugăciunile de mijlocire por fi pentru a cărui cauză şi-a dăruit viaţa.
anticipate şi completate ulterior după nevoie. Aşadar, să nu scriem orice, să nu citim
Din cele prezentate rezultă că toţi sfinţii, începând cu Sfântul orice, dar în egală măsură să fim atenţi să
sfinţilor, Duhul Sfânt, sfinţi îngeri şi sfinţi de pe pământ, participă nu fim un poştaş vinovat, că e foarte uşor să
şi cu mijlocirea la realizarea planului lui Dumnezeu. Să avem dai copy paste fără să verifici expeditorul şi
întotdeauna un capitol prioritar în rugăciunile noastre, mijlocirea destinatarul. Vom răspunde şi noi de ceea ce
pentru cei ce slujesc, cât şi pentru cei ce primesc mesajul salvator. au zis sau scris alţii, dacă suntem noi poştaşii.
Dacă cei ce slujesc trebuie să mijlocească pentru popor, ca Moise şi Să nu transmiți ceea ce nu trebuie citit, chiar
Samuel, toţi din adunare trebuie să se roage pentru toate categoriile dacă ţie ţi-a fost transmis cu „rugămintea”
de slujitori ca pentru apostolul Pavel. Dacă sfinţii în viaţă îşi vor face să transmiţi mai departe. De asemenea, să
partea, ajutorul cel mare va veni de sus prin mijlocirea structurilor nu citim ceea ce nu trebuia scris. Serviciile
cereşti, care sigur ne vor fi alături. noastre de corespondenţă să permită
Binecuvântat să fie Dumnezeu pentru toată lucrarea de citarea adevărată a cuvintelor apostolului
mijlocire! Pavel, când a scris: „Mulţămiri fie aduse
Iosif Anca lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna
cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care
răspândeşte prin noi în orice loc mireasma
cunoştinţei Lui.” (2 Corinteni 2:14)
Să luăm modelul scrisorilor biblice care
sunt corecte, având argumente doctrinare
puternice şi concrete, aplicate la realitatea
de timp şi spaţiu, fără afectarea adevărurilor
transcendentale. Scopul lor era să determine
destinatarii să „voteze” prin atitudinea
practică de viaţă, că doar credinţa din
prima generaţie era numită Cale, ceea ce
înseamnă că ucenicii, aşa cum erau numiţi
credincioşii, abandonau sau urmau pe deplin
învăţătorul.

Editorii

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

S crisoa r ea a L II - a
Abia acum, după atâta vreme, îndrăznesc să-ţi a adeverit că nu ne-am înşelat! Numai că pe neaşteptate,
mărturisesc că în tinereţe mă gândeam cu un fel de jind tu ai luat toiag de pribegie şi ai plecat spre alte pământuri
la anii bătrâneţii: un anotimp ancestral, tihnit, un fel de cu gând să-ţi durezi sălaş statornic printre străini. Cât e
ostrov liniştit, fără furtuni răvăşitoare şi patimi nepotolite. de durabil şi statornic numai tu ştii. Nu-ţi ascund însă
Visam ceasuri liniştite, în care cu acea cuminţenie pe care faptul că de atunci mă simt destul de singur, deşi uneori
o dă înţelepciunea culeasă, limpezită şi încercată cu anii, mă tămăduiesc de amărăciunea acestor tristeţi tăcute,
să recapitulăm marile adevăruri ale mântuirii noastre îndulcindu-mă cu amintiri. Deşi vremea a trecut şi odată cu
care ne înflăcăraseră odată şi ne dădeau avânt la amvonul ea şi visurile tinereţii, sunt convins totuşi că interesul tău
bisericilor. Îţi mai aminteşti? Ce convinşi eram atunci că în pentru Adevărul Scripturilor n-a scăzut, deşi ţi s-au adăugat
domeniul credinţei, un nivel intelectual ridicat înseamnă şi câţiva ani buni. Mă mai încurajează să-ţi scriu şi faptul că,
maturitate spirituală. de când ai plecat, lumea s-a mai strâmtat, iar Atlanticul a
Mai târziu, am înţeles că maturitatea este totuşi devenit un lac mic pe care-l trec şi copiii.
altceva. Pentru nimic în lume n-am fi putut accepta că de De aceea îmi place să cred că suntem totuşi mai
la o babă bătrână şi ştirbă care recita psalmi, citea zilnic aproape. Am înţeles din ceea ce mi-ai scris că pasiunea
o Biblie, tot atât de bătrână şi se ruga plângând, se putea pentru subiectul pe care l-am frământat adesea în tinereţe
uneori învăţa mai mult decât de la catedra de teologie la nu te-a părăsit. Este adevărat că Planul lui Dumnezeu
care năzuiam. de mântuire a omului prin credinţă, fără faptele Legii,
Eram oameni de carte şi în raport cu bătrânii care cum scria Sfântul Pavel, nu se circumscrie logicii umane
ne‑au învăţat credinţa, ne socoteam mai...răsăriţi. Te mai naturale, ci ţine numai de logica credinţei. Este şi motivul
miri că ne dovedeam adesea destul de colţuroşi, exclusivişti pentru care e înţeles aşa de greu de către cei credincioşi şi
şi intransigenţi cu cei care exprimau opinii diferite de ale adesea aşa de târziu şi numai după ani buni de rugăciune
noastre? În acel elan primăvăratec descătuşat, credeam şi cercetare atentă şi stăruitoare a Sfintelor Scripturi. Am
zadarnică osteneala să aprofundăm „adevărurile” noastre, băgat de seamă că uneori e nevoie să ni se adauge de către
cât să le respingem pe ale altora. Eram atât de siguri de Dumnezeu chiar şi crize sufleteşti grave pentru înţelegerea
noi încât „întabulasem” în întregime chiar şi împărăţia lui multor adevăruri ale Bibliei. Mi-ai sugerat că ar fi înţelept să-
Dumnezeu pe numele confesiunii căreia îi aparţineam. O, ţi trimit reflecţiile mele duhovniceşti pe subiectul mântuirii
Doamne! Mă gândesc că Dumnezeu, nu ne-a disciplinat cu prin credinţă, încercând aprofundarea Scripturii în această
asprime, cum s-ar fi cuvenit, spre potolirea acelor zbenguieli privinţă. Pretenţia ta mă cutremură. Este adevărat că am
ale începutului, ci mai degrabă a zâmbit aşteptând, cu multe notiţe, rodul atâtor frământări şi stări de vorbă, note
părintească răbdare, vremea să zâmbim şi noi. Şi vremea risipite prin caietele mele biblice în care am încercat mai
zâmbetului a venit. demult să surprind treptat feţele acestui slăvit Adevăr care
Multe din acele avânturi „belicoase” exprimate în anii nu secvenţial sau cu rupturi, ci precum o frânghie cărămizie,
tinereţii, se vede că nu au fost decât zâmbete rezervate străbate toată istoria mântuirii de la începutul lumii şi până
bătrâneţii. La urma urmei, nu eram noi singurii atinşi de la sfârşitul actualei stări de lucruri.
această dulce nebunie; mai erau şi alţii care se lăudau cu Lângă gândul meu mai vechi, ai adăugat stăruinţă nouă:
acest etern disputat „titlu de proprietate” asupra Adevărului să adun cu răbdare acele note răzleţite prin tot felul de hârtii
şi împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru cei mai mulţi cearta nu şi punându-le într-o rânduială anume să se facă lesne de
s-a potolit nici astăzi, dar noi, după cum ştii, i-am lăsat să înţeles de către cititor. îţi mărturisesc că m-am dedat acestei
se ciorovăiască şi am păşit mai departe mânaţi de dorul munci cu multă râvnă şi înaripare sufletească, ştiind că un
Adevărului...Eram nemulţumiţi de cât cunoşteam din om se realizează doar prin munca pe care o face cu plăcere.
Cuvântul lui Dumnezeu, şi socoteam nemulţumirea noastră Mi-ai dat o sugestie înţeleaptă cerându‑mi pentru început
un fel de revendicare îndreptăţită, întrucât credeam că să supun cercetării atente experienţa duhovnicească a
suntem chemaţi de Dumnezeu la mai mult. Timpul trecând
10
patriarhului Avraam, a cărui relaţie cu Dumnezeu, cu toate

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Sfinte, autorii sub lumina călăuzitoare a Duhului Sfânt, au
consemnat din viaţa oamenilor lui Dumnezeu doar acele
momente în care anumite relaţii, cuvinte sau fapte i-au făcut
pilduitori peste veacuri, oglindindu-i deplin. Şi pentru a fi
sigur că nu voi greşi, voi reflecta cu reţinerea şi cuminţenia
celui care a acceptat de multă vreme să gândească teologic,
sub autoritatea absolută a profeţilor şi scriitorilor apostolici
ai Noului Testament. Nu-i voi ignora nici pe Sfinţii Părinţi,
dar îi voi aborda critic. De altfel, ştii că eu iubesc tradiţia
religioasă, dar aşa de la distanţă fie că este vorba de tradiţia
bisericii creştine, fie de tradiţia rabinică. Prin urmare, nu am
de gând să apelez fără discernământ la astfel de surse uneori
suspecte şi nesigure. Voi urma, pe cât îmi va ajuta Dumnezeu,
poteca trasată ferm de textul biblic, menţinându-mă fidel în
logica lui înţeleaptă. în ce-l priveşte pe patriarhul Avraam
înţelesurile ei adânci, ocupă un loc central atât în predicarea,
despre care mi-ai scris şi a cărui viaţă s-a desfăşurat pe
cât şi în scrierile apostolice ale Noului Testament şi nu
parcursul a 175 de ani, informaţiile pe care le avem privesc
numai. Practic îmi ceri să compun o biografie duhovnicească
doar ultimii 100 de ani din viaţa lui, informaţii care au un
a părintelui patriarh, cât mai amplă cu putinţă, pornind
caracter secvenţial. Cât despre primii 75 de ani petrecuţi
numai de la datele oferite de Sfânta Scriptură, în special
în cetatea Ur, din Haldeea, nu ştim aproape nimic sigur.
de cartea Geneza, dar şi de celelalte cărţi. Nici eu nu m-am
Trebuie să ne mulţumim deocamdată cu ceea ce s-a păstrat
gândit altfel, numai că tare mă tem că nu-mi va fi lesne. Ştiu
la suprafaţa unei istorii sfinte scrise, fără să acceptăm însă
că, în general, o biografie pe care aş alcătui-o, oricât m-aş
că între primele unsprezece capitole ale cărţii Geneza, şi
strădui să fiu obiectiv, ar fi în final, poate mai mult literatură
apariţia lui Avraam, pe scena istoriei în capitolul 12, ar fi o
decât viaţă reală, deoarece este imposibil ca observator
ruptură în ce priveşte intenţia lui Dumnezeu, de mântuire a
să surprind doar acele ipostaze ale vieţii unui om care să-l
omului sau că ar fi o zonă adânc obscură şi întunecată cum
recomande ca exemplu pentru posteritate. Cine mi-ar oferi
se crede.
acele criterii sigure în virtutea cărora să pot reţine fapte,
Dimpotrivă, începutul procesului răscumpărării omului
cuvinte şi atitudini ale unui om, aşa încât reflectând îndelung
căzut, nu a debutat cu Avraam, aşa cum ai sugerat tu, ci cu
asupra lor să reuşesc să le descopăr logica interioară care le
primii oameni din istorie, aşa cum ziua nu îşi are începutul la
uneşte, acele semnificaţii ascunse, nu presupuse, în virtutea
amiază, ci în lumina timidă a dimineţii. Revenind la persoana
cărora să se configureze cu adevărat personalitatea lui? De
patriarhului Avraam, pot să-ţi spun că tot ceea ce este de
fapt, experienţa a dovedit că nu este nevoie să consemnezi
interes duhovnicesc pentru noi din viaţa lui, mă refer la
tot ce a spus sau a făcut cineva ori să reţii toate momentele
cei 100 de ani mai înainte pomeniţi, autorul cărţii Geneza
semnificative care i-au clădit viaţa. Uneori sunt suficiente
a cuprins doar în 13 capitole şi jumătate (Geneza 12-25).
poate câteva cuvinte din toate cele rostite sau câteva fapte
Cât o fi vorbit bătrânul patriarh într-un secol de viaţă şi câte
ori atitudini din lunga sau scurta existenţă a unui anume
experienţe o mai fi trăit! Scriptura a trecut totul sub o tăcere
personaj avut în vedere. Dar de unde să ştie un biograf care
adâncă, reţinând pentru posteritate, doar atât cât este
sunt acele cuvinte sau dacă s-au păstrat cu adevărat doar
necesar pentru ca cercetându-le să putem dobândi, printr-o
acele cuvinte şi fapte prin care acel personaj să-şi dezvăluie
credinţă precum a lui, starea duhovnicească înaltă numită
cu adevărat identitatea? De aici şi marea dificultate în care
de sfântul Pavel „neprihănire”, stare pe care se întemeiază
s-ar putea afla un biograf fiindcă nu ştie ce criterii trebuie să
toate promisiunile lui Dumnezeu (Romani 4:3,13). Am
aibă în vedere pentru ca dintr-o viaţă extrem de complexă,
numărat, şi-ţi scriu asta ca o curiozitate, că Moise, biograful
cum a fost viaţa marilor personalităţi ale Bibliei să poată
lui Avraam, nu a consemnat decât aproximativ 21 de ocazii
identifica şi extrage doar acele momente care au exprimat
în care patriarhul a luat cuvântul. Ne-au rămas numai câteva
în mod plenar sensul ultim şi unificator ce a stat la baza vieţii
cuvinte spuse în anumite împrejurări: soţiei Sara, nepotului
lor? Şi tot de aici riscul ca o biografie pe care o scrie să fie
său Lot, împăratului Sodomei sau cuvinte spuse lui Dumnezeu
povestea altcuiva decât cel avut în vedere, să creeze mai
etc. Puţine, dar suficiente pentru noi. Căci atât evenimentele
degrabă un personaj care nu este, decât să relateze viaţa
din viaţa patriarhului Avraam, cât şi cuvintele lui, chiar dacă
unuia care a fost. Tocmai de aceea ţi-am mai spus şi în alte
sunt prezentate cu o anumită zgârcenie în treisprezece
ocazii că am mari reţineri atunci când citesc literatură cu
capitole şi jumătate, au valoare şi semnificaţie numai dacă
caracter biografic deoarece m-am convins că de cele mai
sunt înţelese în relaţie cu conţinutul lor spiritual. Acesta se
multe ori o biografie nu întrupează, cât fabulează.
cere să fie dominant în raport cu informaţia strict biografică,
Când fac aceste consideraţii, nu am în vedere povestea
de interes mai degrabă pentru cel ce scrie pur şi simplu
atâtor vieţi de bărbaţi şi femei, tineri sau vârstnici, demnitari
istorie. Însă autorul cărţii Geneza, scriind despre părintele
cu rang înalt sau oameni simpli, pe care o avem păstrată
Avraam, nu a reţinut din viaţa lui fapte, întâmplări sau chiar
în Sfânta Scriptură, şi pe care o citim în fiecare zi în spirit

11
devoţional şi nu numai. Fiindcă în mod excepţional în Cărţile (continuare în pagina 13)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

TAINA (NE)ACCEPTĂRII
MIRACOLELOR SFINTE
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul vrăjmașul său personal nu se vor termina decât cu nimicirea
care face minuni!” (Psalmul 72:18) actualei structuri lumeşti.
„Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor În mod normal, ucenicii fideli ai lui Hristos înfăptuiesc
lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și minuni. Minunile încetează în unele adunări creștine, din
de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care pricina toleranței față de păcat, a lipsei de sfințire și de
vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roș în însuși cugetul lor.” dedicare. Orbul din naștere ne învață și astăzi, prin replica
(1 Timotei 4:1-2) sa dată odinioară fariseilor ce defăimau pe Domnul: „Știm
că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoși; ci, dacă este cineva
Miracolele însoțesc pe cititorii Scripturilor de la Geneza temător de Dumnezeu și face voia lui, pe acela îl ascultă.”
până la Apocalipsa. Chiar și crearea omului și a mediului lui (Ioan 9:31) Putem deduce de aici, fără frica de a greși, că
de viață, constituie o minune. Domnul a pedepsit Egiptul nu se semnalează miracole în adunările unde creștinii nu se
idolatru, cu zece plăgi ca să-l determine pe faraon să dea tem de Dumnezeu și, în consecință, trăiesc în păcate făcute
drumul poporului Israel (Exodul 7-12). La ieșirea acestuia cu voia, călcând Cuvântul.
din Egipt, Domnul a despicat Marea Roșie și poporul a Adepții teoriilor de discreditare a minunilor fac parte
trecut-o fără niciun periol, dar urmăritorii lor au fost înghițiți din biserici unde nu se semnalează minuni, întrucât Duhul
de valuri. (Exodul 14) În pustie, Domnul și-a hrănit poporul Sfânt părăsește comunitățile ce se compromit cu păcatul și
cu mană și i-a scos apă din stâncă. cu lumea. Pornind de la practica lor proprie, ei au ajuns la
Domnul a înfăptuit prin prorocii Ilie și Elisei mari concluzia că Dumnezeu a încetat să mai facă minuni. Dacă
minuni, pentru a întoarce inima poporului către El și pentru se duce vestea că, prin niște creștini simpli, au loc minuni
a-i ajuta pe ai Săi în nevoi. (1 Regi 17- 2 Regi 8) Isus a de vindecare sau de exorcism, ei sunt cuprinși de gelozie și
înviat trei morți, a curățit pe leproși și a dat vedere orbilor. recurg la cuvinte de blamă.
Evangheliile abundă în relatarea minunilor de vindecare Pasajul din Timotei lasă să se întrevadă tainele stării
şi eliberare. După El au urmat apostolii să fie folosiţi de spirituale ale celor ce discreditează minunile. Credința
Dumnezeu pentru însoţirea Cuvântului în propovăduirea mântuitoare se sprijină pe o minune: învierea Domnului.
mesajului mântuitor. În Efes, Dumnezeu a săvârșit asemenea (Romani 10:9-10) Clătinarea credinței în minuni are
minuni prin mâna apostolului Pavel, încât vrăjitorii de acolo, deci ca scop șubrezirea mântuirii sufletului. În clipa în
pocăindu-se, și-au ars cărțile. (Fapte 19:11-20) care cineva încetează să mai creadă în minuni, s-a și
Însă pe tot parcursul istoriei creştine, ca şi acum, sunt lepădat de credința mântuitoare. Așadar, teologii școlii
teologi și vestitori ai Evangheliei, care afirmă că vremea „anti‑miracol” sunt oameni care s-au lepădat de credință
miracolelor divine a trecut și astăzi numai Satan mai face și s-au alipit de duhurile înșelătoare și de învățăturile
minuni, umplându-și auditoriul de groază față de miracole. dracilor. Ei sunt însemnați cu fier roșu în cugetul lor de
Ei profesează credința, dar îi neagă puterea, anulând pretinși ucenici ai Domnului.
numeroase versete din Noul Testament care subliniază Tragedia teologilor ostili miracolelor vine din
puterea credinței. (Marcu 9:23; 11:20-24; Ioan 14:12,13) faptul că nu și-au păstrat curată conștiința de slujitori
Când rostim cuvinte de credință, Duhul Sfânt intră în acțiune ai Evangheliei, permițând-și multe lucruri ce nu plac lui
și înfăptuiește minuni. (Matei 12:28) Dumnezeu. Credinţa în puterea şi lucrările Lui Dumnezeu
În Psalmul 72, regele Solomon relevă faptul că este dependentă de o viaţă trăită în lumină. În vederea
Dumnezeul lui Israel face minuni. Iahveh este singurul evitării unei astfel de devieri, scria apostolul Pavel în
Dumnezeu care face minuni adevărate, nu mincinoase. În aceeaşi epistolă: „...să te lupţi lupta cea bună şi să păstrezi
schimb, Satan face minuni false, ca să înșele pe oameni. credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut şi au
Cele două soiuri de minuni s-au manifestat și în antichitate, căzut din credinţă.” (1 Timotei 1:18-19)
chiar și la curtea faraonului. (Exodul 8:5-7, 16-19) Astăzi Carol Szekely
de ce ar dispărea minunile adevărate, ca să persiste cele
mincinoase? Domnul stă oare pasiv ca să asigure spațiu

12
de manifestare Diavolului? Ostilitățile dintre Domnul și

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 11)
cuvinte cu scopul de a prezenta un simplu personaj istoric, a fost luat. Cum părintele Avraam nu poate fi despărţit de
cât mai ales un om al credinţei „prietenul lui Dumnezeu”, „neprihănitul Abel”, nu voi căuta doar în timpul patriarhului
cum îl numeşte Sfânta Scriptură (Isaia 41:8). Un om care pe rădăcinile experienţei lui mântuitoare. Le voi căuta undeva
parcursul celor o sută de ani, începând cu cel de-al 75‑lea an mai adânc, în ascunsul unei istorii de început a umanităţii şi
al vieţii sale, a întâmpinat „prin credinţă” toate promisiunile poate dincolo de această istorie, mai adânc...
făcute de Dumnezeu fie ale lui personal, fie ale seminţei N-am folosit aici cuvântul rădăcină la voia întâmplării,
care avea să se nască din el. Un om pe care Dumnezeu l-a ci având în vedere că rădăcina este elementul primordial la
păstrat în prim-planul istoriei salvării pentru a fi cunoscut şi o plantă şi că ea se arată doar accidental privirii. Am vrut să
astfel, prin experienţa lui, precum într-o schiţă amănunţită fac aici pomenire de persoana şi credinţa în Dumnezeu, a
şi desfăşurată în faţa ochilor întregii umanităţi, atât evreii, celor care au trăit înainte de Avraam, bunăoară, Abel, Enoh,
cât şi neamurile, să poată avea înţelegerea corectă, în ce Noe, şi alţii asupra cărora voi reveni la timpul potrivit. Ei
priveşte alcătuirea şi desfăşurarea Planului etern de salvare sunt „rădăcini”...Nu este nicio îndoială că şi în experienţa
a omului. acestor oameni, Dumnezeu şi-a oglindit în aceeaşi măsură şi
De aceea Dumnezeu, mai târziu, prin glasul profetului cu aceeaşi limpezime şi forţă intenţiile mântuitoare potrivit
Isaia, a cerut imperios poporului Israel, doritor de mântuire, cu Planul Său veşnic, pe care ei în mod sigur l-au înţeles,
dar profund dezorientat să se întoarcă la experienţa dar nu mai puţin decât noi cei de azi. Considerând că numai
patriarhului Avraam: prin îndurarea Lui, prin credinţă şi nu prin fapte meritorii
„Ascultaţi-mă voi care umblaţi după neprihănire, au beneficiat de acele intenţii divine putem înţelege cât
care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost de veche este „legea credinţei [...]!” (Romani 3:27). Altfel
ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. Uitaţi-vă la spus, Dumnezeu şi-a pornit lucrarea răscumpărătoare de
părintele vostru Avraam şi spre Sara, care v-a născut; căci la ei ca să ajungă la noi, pentru ca noi, iată, să fim sfătuiţi
l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat şi să ne întoarcem acum la pilda lăsată de ei în istorie. Avem
înmulţit. Tot astfel Domnul are milă [...]” şi aşa mai departe. impresia că se închide un cerc. Interesant, nu?
(Isaia 51:1-3/a). Convinşi fiind că aşa stau lucrurile putem considera
Textul din profeţi atrage atenţia prin accentul pus de că din viaţa acestor bărbaţi şi din experienţele lor poate
Dumnezeu, pe această ultimă propoziţie care face din viaţa fi înţeles Planul de mântuire conceput de Dumnezeu în
patriarhului o paradigmă, exprimând limpede pentru cititor originea, dar şi în finalitatea lui. Şi ca să mă înţelegi şi mai
conţinutul istoriei salvării fiecărui om. Ultimele cuvinte bine revin la această metaforă a rădăcinii, rădăcină în
sunt, fără nici o exagerare, refrenul pe care l-au cântat toţi care se află începutul unei plante, dar şi finalitatea ei. Mă
răscumpăraţii Domnului de-a lungul istoriei: „Tot astfel înţelegi acum de ce îmi pare logic necesar să mă întorc la
Domnul are milă [...]”. Experienţa lui Avraam este iniţiativa începuturi pentru a porni cu cercetarea lucrurilor de acolo?
lui Dumnezeu care a hotărât ca în această istorie particulară Aşa că, punând eu început bun, dobândesc astfel mai multă
să se descopere pe Sine aşa cum este El în relaţie cu omul îndrăzneală în cercetările mele. Căci dacă într-un calcul cu
pur şi simplu. Tocmai de aceea Avraam nu este singular în cifre greşeala se poate strecura fie la început, fie în timpul
această privinţă căci înaintea lui au mai fost şi alţii ce s-au socotirii, în cele teologice nu este aşa. Aici greşeala se poate
împărtăşit din aceeaşi experienţă salvatoare. În scrisorile strecura numai pe parcursul raţionamentului teologic, dar
care urmează îi voi avea în vedere, începând cu Abel şi niciodată la început, deoarece în cele duhovniceşti trebuie
continuând cu ceilalţi, chiar dacă sunt prezentaţi în cartea să acceptăm că începutul îl pune întotdeauna Dumnezeu, în
Geneza ca nişte „schiţe” sumare. Totuşi, în aceste schiţe textul revelat al Sfintelor Scripturi. Îţi aminteşti de Domnul
poate fi citit cu destulă claritate Planul de mântuire al lui Hristos? Când rabinii vicleni i-au cerut un răspuns în spinoasa
Dumnezeu, aşa cum îl cunoaştem şi noi. De aceea când citim problemă a divorţului, Isus sfidând orice tradiţie, fie şi cea din
despre ei puţinele informaţii rămase, nu trebuie să ne lăsăm vestitele şcoli rabinice ale vremii, şi-a invitat interlocutorii să
ispitiţi a crede că au fost nişte oameni care au beneficiat caute întotdeauna dezlegarea lucrurilor „la început” (Matei
doar de o cunoaştere şi o mântuire sumară, cum afirmă 19:3-8). Şi eu voi face asta dacă va voi Dumnezeu.
unii. Citind aceste informaţii mă voi strădui să pătrund
nu într-o experienţă oarecare, ci într-una întemeietoare Fii sănătos!
într-un Plan de salvare cosmic care a străbătut triumfător Zaharia Bica
şi străbate încă tot astfel veacurile. Tu mi-ai propus să
încep cu părintele patriarh deoarece consideri că el este
exemplul de credinţă pentru Biserică şi prin urmare „tatăl
nostru înaintea lui Dumnezeu” (Romani 4:17). Bine ai zis,
numai că a prezenta o biografie a lui Avraam, fără a avea
în vedere nişte antecedente care sunt tot atât de bine o
„scriptură”, la fel de valoroasă ca şi aceea care povesteşte
viaţa acestui om neprihănit, ar însemna să vorbim despre
un copac ignorându-i rădăcinile sau despre modelarea unui
vas de preţ fără a arăta interes pentru frământătura din care

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,...în lumea aceasta n-ar fi
putut încăpea” (Ioan 21:25)

Zenit şi negură în istoria
muzicii creştine
crezul, să‑și renege celebrele teze. Doar cu puţin timp Luther a simplificat cântarea bisericească la corale
înainte de vremea aceea, Dumnezeu, fiind la cârma monodice în limba germană pentru satele și orașele mici.
evenimentelor lumii, a știut să-l inspire pe Gutenberg Pentru orașele mari a propus să se execute muzică polifonică.
(1397-1465), care a inventat tiparul. Astfel, răspunsurile Luther aprecia arta lui Josquin des Prés, pe care o dorea
și scrierile lui Luther se răspândesc cu o mare repeziciune, familiarizată tuturor cunoscătorilor și iubitorilor de muzică. El a
câștigând de partea sa numeroși adepţi din toate clasele acordat prioritate teologiei și apoi muzicii, spunând că „…este
sociale ale Germaniei, și nu numai. Nici după puternice un mare și minunat dar al lui Dumnezeu”22. „Orice învăţător de
ameninţări, Luther nu se descurajează. Ia decizia de școală trebuie să cânte, altfel nu pun nici un preţ pe el.”23
a merge la Worms în anul 1521 ca să dea socoteală Cântarea bisericească a început să fie cântată în limba
pentru vederile lui, Dietei convocate de împăratul Carol poporului. Milioane de oameni au devenit o forţă divină
al V-lea. Credincioșii luterani intră în oraș intonând care a început să spulbere întunericul spiritual, cântând în
puternic imnul compus de reformator – „Ein feste burg comun opere corale spre slava lui Dumnezeu. În 1687 apare
ist unsere Gott” („O cetate tare este Dumnezeul nostru”) în Leipzig o culegere cu 5000 de cântări corale.
– care i-a impresionat foarte tare pe cei ce ascultau. Coralul evanghelic german a dat un nou suflu cântării
Reformatorul nu-și reneagă convingerile, răspunde prin creștine. Curenţii săi au purificat atmosfera creștinismului
da, recunoscându-și paternitatea cărţilor scrise și, în din veacurile trecute, aducând o briză răcoritoare, un aer
final, rostește cuvintele rămase celebre: „Aici sunt (aici proaspăt care, mai târziu, a cuprins marea familie creștină de
stau). Nu pot altfel. Dumnezeu să mă ajute. Amin!”18 pe tot globul și chiar dacă a ajuns mai târziu pe meleagurile
Luther a fost un mare iubitor de muzică. El a scris: românești, a încălzit sufletele a mii de credincioși, fie
„După teologie, locul următor și cel mai mare i se cuvine cântându-l, fie ascultându-l cu drag.
muzicii!”19 Asemenea taboriţilor și primelor mişcări de
factură evanghelică, coralul evanghelic a devenit accesibil Ştiaţi că?
maselor largi de credincioși. Dacă Zwingli și Calvin au interzis Reformatorul Martin Luther24 are cinci contribuţii
muzica de cult polifonică, Luther a avur grijă ca liturghia să majore aduse în slujbele de închinare: (1) a introdus liturghia
fie simplificată în orașele și satele mici și să fie interpretate în limba poporului, în locul celei oficiate în limba latină,
monodic20 în limba germană. (2) a conferit predicii locul central în întrunirile bisericii,
Astfel, coralul evanghelic era o cântare interpretată în (3) a introdus cântarea în comun, (4) a desfiinţat ideea că
comun, la o singură voce pe un text biblic în limba naţională liturghia ar fi o reeditare a jertfei lui Hristos şi (5) a permis
(germană), apoi el este extins la 4-5 voci. Coralul intonează adunării de credincioşi să se împărtăşească din pâine şi vin
concomitent (sincronizat) aceleași silabe la toate vocile. (lucru rezervat în catolicism doar preotului).
Ritmul, având valori egale, a dat coralului evanghelic o Reformatorul Urlich Zwingli25 a introdus masa
deosebită forţă și grandoare. împărtăşaniei şi practica aducerii pâinii şi vinului în bănci.
Luther s-a implicat personal în compunerea de cântări Tot el este principalul promotor al interpretării Cinei
creștine, oferind melodii și texte care au străbătut veacurile. Domnului ca simplă comemorare prin care pâinea şi vinul
De numele său se leagă imnul numit „Marseilleza secolului al sunt simple simboluri ale trupului şi sângelui lui Hristos. La
XVI-lea” (a Reformei) „Cetate tare-i Dumnezeu, Tatăl nostru fel ca şi Luther, a susţinut caracterul central al predicării.
din ceruri” („Vater unser in Himmelreich”); ”Bucuraţi-vă acum
cu toţii, dragi creștini!“. Luteranii germani au folosit ca sursă Coralul evanghelic francez (hughenot)
pentru coralul evanghelic un mare număr de melodii ale Forma principală de manifestare a muzicii
husiţilor și fraţilor cehi („Bőhmiche Brüder”). Forţa coralului hughenoţilor (protestanţii sau reformaţii francezi) era
evanghelic a străbătut Europa centrală și nordică. Vigoarea executarea monodică (pe o singură voce) a psalmilor în
și credinţa în biruinţa adevărului au clătinat din toate limba franceză. Melodia lor era lentă, măsurată, formată
încheieturile crezul nebiblic, practicat de peste o mie de ani. din note de durată egală, în concordanţă cu structura
Poetul Heinrich Heine scria despre imnul reformei, cântecul de versului. Theodore Béza a terminat traducerea psalmilor,
luptă „încăpăţânat” al protestanţilor care au intrat în Worms: astfel că în anul 1565, culegerea de psalmi avea 62 de
„Bătrâna catedrală s-a cutremurat la auzul acestor sunete noi ediţii. În Noaptea Sfântului Bartolomeu și-a găsit sfârșitul

14
și corbii s-au speriat în cuiburile întunecate din clopotniţe”.21 și Claude Goudimel – unul dintre compozitorii de vârf,

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
sa edifică printr-un optimism profund și atinge o potenţare
a bucuriei nemaiîntâlnită până la el. Joseph Haydn ascultând
oratoriul „Mesias” în Anglia, după 50 de ani de la premieră,
exclamă printre lacrimi: „El (Händel) este maestrul nostru, al
tuturor“.30 Compoziţiile sale, aproape toate în tonalitate majoră,
au prefigurat clasicismul vienez. A călătorit mult prin Europa,
unde a avut parte de o largă acceptare și apreciere. Totuși nici
aceasta n-a ţinut mult. Cea mai mare parte a lucrărilor lui au
tematică biblică. Urmează apoi o perioadă de regres, insucces
financiar, deși a fost cel mai bine plătit compozitor al timpului
său. Prietenul său Charles Jennens îi trimite niște texte biblice
ca mângâiere (Isaia 40:1). Între 22 august-17 septembrie
1741, Händel scrie Oratoriul „Mesias” care rămâne una din
marile capodopere ale muzicii universale. Händel a compus
oratoriul „Mesias”, iar partea finală, corul „Halleluyah”, „ridică
în picioare deopotrivă regii Angliei ca şi întreaga asistenţă”.31
Despre această cântare a mărturisit citându-l pe apostolul
ale cărui corale armonizate au trecut de hotarele Franţei, Pavel (2 Cor. 12:2): „Nu ştiu dacă atunci când am scris-o eram
aducându-i faimă. în trupul meu sau în afara lui, Dumnezeu ştie”.32
Contribuţia și aportul deosebit al reformatorilor Au trecut 283 de ani de când în Dublin, Irlanda, a avut loc
evanghelici – Luther, Zwingli, Calvin și a mișcărilor care au premiera Oratoriului. Händel moare la Londra, funeraliile sale
precedat reforma, taboriţii și fraţii cehi, au făcut muzica având loc la Westminster Abbey, unde este şi înmormântat.
creștină accesibilă pentru popor.26 Calvin și Zwingli au rezumat
capacitatea de expresie doar la psalmodierea monodică. Extras din cartea
„Închinarea şi lauda în acord cu Sfânta Scriptură“
Bach şi Händel - compozitori care s-au inspirat din Simion Buzduga
Sfintele Scripturi
Note
Johann Sebastian Bach se află printre marii inspiraţi 1. Liviu Brumariu, Curs de istoria muzicii, vol. l, op. cit., p. 27.
ai timpurilor. Cel care l-a descoperit pe Bach și l-a lansat pe 2. Grout şi Palisca, „A History of Western Music”, ediţia a 5-a.
marile orbite ale muzicii universale, recunoscut ulterior, în 3. Ibidem.
4. Ibidem, p.73.
unanimitate, ca uriașul compozitor al tuturor timpurilor, a fost 5. Dicţionar de termeni muzicali, op. cit., p. 54.
Felix Mendelsohn. El a spus: „Curios că cea mai impunătoare 6. Liviu Brumariu, „Istoria muzicii universale, Clasicismul”, Ed.
muzică având caracter creștin a fost dată la iveală publicului Fundaţiei „România de mâine”, Bucureşti, 1999, p. 7.
(lumii) de către fiul unor evrei.”27 Bach se căsătoreşte cu 7. Ibidem, p. 100.
Maria Barbara, are şapte copii din care supravieţuiesc patru. 8. Liviu Brumariu, „Romantismul muzical”, Ed. Români de Mâine,
După moartea Mariei, se recăsătoreşte cu Ana Magdalena Bucureşti, 1995, p. 5.
cu care are 13 copii, din care supravieţuiesc doar 6.28 Opera 9. Dicţionar de termeni muzicali, op. cit. p. 171.
10. Ibidem, p. 236.
sa a îmbogăţit patrimoniul muzicii universale cum puţini au 11. Ibidem, p. 322.
făcut-o. Coralul protestant a fost ca o piatră de temelie în 12. Rubato = mișcare (desfășurare) liberă, interiorizată.
construcţia cantatelor și Pasiunilor lui Bach. Creaţia lui este o 13. R. I. Gruber, „Istoria muzicii universale”, Ed. Muzicală a Uniunii
ofrandă strălucitoare pentru Dumnezeu. Muzica sa păstrează Compozitorilor din R.P.R, București, 1963, p. 71.
predilecţia inflexiunilor modale. Gândirea sa contrapunctică 14.  „Dicţionar enciclopedic de Iudaism”, Ed. Hasefer, Bucureşti,
încheie magistral o epocă a istoriei muzicii. Ea invită la o 2000, p. 168.
15. Frank Viola, George Barna, „Creştinism păgân?”, 2010, p.184.
atitudine de contemplare. A scris deasupra compoziţiilor
*Luther a încurajat cântarea în comun, în timpul anumitor părţi
sale: „Soli Deo Gloria”, în numele lui Isus, cu ajutorul lui Isus, ale slujbei
numai lui Dumnezeu I se cuvine onoarea. Nu a călătorit mult, 16. R.I. Gruber, „Istoria muzicii universale”, op. cit., 1963, p. 337.
ci mai degrabă în umbra catedralelor, Bach dăltuia misele 17. Earle Cairns, op. cit., 1997, p. 247.
și cantatele sale, pe care le dăruia lui Dumnezeu în timpul 18. Ovidiu Manole, Cantus Cristianus, op.cit.p.19.“Hier stehe ich.
serviciilor religioase. Şi-a împărţit timpul între școala de Ich kann nicht anderes. Gott hilfe mir. Amen!”
muzică în care avea loc educaţia fiilor și elevilor săi și funcţia 19. R.I. Gruber, „Istoria muzicii universale”,op.cit.p. 52
20. Monodic = pe o singură voce
de cantor la Biserica Tomaskirche din Leipzig. Prin cântarea 21. R. I. Gruber, „Istoria Muzicii Universale”, op. cit. p. 54.
„Vino, dulce moarte!” dorește să ajungă la Domnul Isus. 22. Ibidem, p. 52.
Aproape murind, a dictat ultima piesă pe care a creat-o pe 23.  Iosif Sava, „Muzicanţii pe acoperiș”, Ed. Hasefer, București,
acest pământ: „Înaintea tronului Tău păşesc acum”.29 S-a stins 1995, p. 196.
din viaţă orb (orbeşte în anul 1749), istovit de efort şi muncă 24. Frank Viola, George Barna, op. cit., p. 84-85.
migăloasă, în timp ce compunea cântarea amintită deja, pe 25. Ibidem, p. 86, 87.
la măsura 239 pe care a lăsat-o neterminată, dar încheindu-şi 26. Ibidem, p. 51.
27. Iosif Sava – „Muzicanţii pe acoperiș”, op. cit., p. 196.
misiunea pe pământ, în data de 12 iulie a anului 1750. 28. Carmen Chelaru, „Cui i-e frică de istoria muzicii?”, Ed. Artes,
Georg Friedrich Händel a fost fiul unui chirurg și al unei Iaşi, 2007.
fiice de pastor, care i-au oferit o educaţie luterană severă, 29. Ovidiu Manole, „Cantus Christianus”, op. cit. p. 33.
avându-l ca educator muzical pe maestrul Willhelm Zachow. 30. Ibidem, p.38.
Este muzicianul care cucerește prin frumuseţea și transparenţa 31. Ibidem, p.35.

15
temelor care îi străbat operele, concertele și oratoriile. Muzica 32. Ibidem, p. 35.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Carte în serial
„Mai Sunt multe alte lucruri pe care le-a
fãcut Isus...”(Ioan 21:25a)

Ridicaţi - vă!
Înce pe ju dec a ta! partea a XI-a

Al treilea proces ne-au băgat în dubă, am auzit psalmul de bun-rămas, cântat de
fraţii noştri şi, apoi, n-am mai auzit cântări cinci ani de zile.
Ne-au arestat pe amândoi în acelaşi timp. Acasă ne-au
făcut percheziţie. Au venit vreo 20 de miliţieni, au răscolit Din nou în lagăr – pentru a patra oară
tot în casă şi în curte. Toţi vecinii s-au adunat şi ziceau că
precis suntem spioni sau ceva de genul acesta. A treia oară, Eu aveam prieteni şi în lagăr, care mă ajutau cum
nu m-au mai dus la psihiatru, se vede că şi‑au dat seama că puteau şi când puteau. Am slăbit foarte mult, iar un evreu,
sunt un om normal. Am fost dus în celulă, unde l-am găsit Leonid Userovici, a cerut să mi se dea mâncare mai multă. El
pe un om închis, pentru a nu ştiu câta oară, pentru furt. a vrut să-mi facă un bine, dar a ieşit invers. În loc să-mi dea
Noaptea mi s-a făcut rău, am suferit un infarct miocardic. mai multă mâncare, m-au trimis la arest.
Colegul de celulă a început să strige, să bată în uşă cu mâinile Anii au trecut şi, nu cu mult înaintea eliberării, m-au
şi cu picioarele: vizitat nevasta şi mama mea. Eu nu aveam dreptul să
- Chemaţi un medic, repede un medic, omul ăsta moare! primesc vizite, dar în lume sunt şi oameni buni. Era sâmbătă
Nu venea nimeni. El credea că nu l-au auzit, dar ei şi şefii lipseau. Cel ce era de serviciu, după ce a vorbit cu
se făceau că nu aud. Ziceau că, dacă moare, să moară! El mama, mi-a dat voie să ne întâlnim. Luni l-au dat afară din
continua să lovească uşa cu picioarele, până a venit medicul, serviciu. Domnul să-l răsplătească. Aceasta a fost ultima
o femeie, care ne-a spus încet să nu mai batem la uşă, că mea discuţie cu mama. Când cel ce a fost
şi aşa nu va veni nimeni. Am ştiut că numai Dumnezeu mă de serviciu a vorbit cu mama, el i-a zis:
poate ajuta şi am început să mă rog. - Nu ştiu de ce fiul dumneavoastră stă aici închis, el ar
Deodată, colegul meu a văzut cum, prin geamul mic de trebui să fie la Kremlin, la conducerea ţării, nu aici.
sus, a intrat un porumbel. S-a oprit în faţa mea şi a început să Prietenul meu, Muraşchin, pentru că îşi ispăşea
dea din aripi. Eu am început să mă simt mai bine. Mihail, că pedeapsa pentru prima dată, avea parte de regim obişnuit.
aşa îl chema pe colegul meu, a rămas foarte uimit de ceea ce În schimb eu, ca recidivist, am fost trecut la cel mai sever
vedea. Când m-am liniştit, porumbelul a ieşit pe unde a intrat. regim. Când s-a vorbit că eu făceam case la văduve, şeful a
Peste câteva clipe, iar mi s-a făcut rău. Porumbelul a intrat din strigat:
nou, făcând acelaşi lucru. Stătea în faţa mea şi bătea din aripi. - A, de ăsta-mi eşti! Pe şantier cu tine! Să te văd cum
Mihail putea să-l prindă uşor, dar vedea că acesta îmi aducea construieşti aici.
viaţa şi l-a lăsat în pace. Regimul sever se deosebea de cel obişnuit prin
Investigaţia a trecut repede şi a urmat judecata. Când a condiţii foarte grele de muncă şi nu numai. Când ne
avut loc procesul, în sală nu au lăsat să intre niciun credincios. duceau la muncă, ne transportau într-un vagon fără uşi
A intrat doar soţia mea şi a lui Muraşchin. Credincioşii s-au şi fără geamuri. Stăteam în picioare în frigul insuportabil.
plimbat pe sub ferestre şi, la un moment dat, ca să ne dăm Dacă te puneai pe jos, nu te mai ridicai. După infarctul
seama că sunt alături de noi, au început să cânte cântări de meu, medicul a scris în fişa mea: „Să nu fie pus la munci
laudă. Domnul a fost cu noi, împreună cu îngerii Săi, aşa cum grele“. Şeful când a citit, a zis:
e scris în Biblie, despre prorocul Elisei: „Slujitorul omului lui - Te vom lecui noi, o să duci 10 tone de fier pe zi!
Dumnezeu s-a sculat dis-de‑dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că Eu mă rugam la Dumnezeu să mă ajute să pot trece şi
o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis prin aceasta, şi El mă ajuta. Acasă, secretarul de partid i-a zis
omului lui Dumnezeu: «Ah! Domnul meu, cum vom face?» El nevestei mele:
a răspuns: «Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât - Soţul tău a fost închis pentru ultima oară. O să avem
cei cu ei.» Elisei s-a rugat şi a zis: «Doamne, deschide-i ochii grijă să nu se mai întoarcă în Maloiaroslaveţ.
să vadă.» Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut Autorităţile din închisori ştiau că nu sunt vinovat, dar
muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.” aşa era ideologia comunistă. Sectanţii trebuiau învăţaţi
Sentinţa a fost dată repede. Ne-au dat şi mie şi lui minte, să nu mai aducă oameni ca jertfă. Kaghebiştii îi
Muraşchin câte cinci ani. Ne-am întâlnit la proces şi am stat păcăleau pe oameni şi umpleau închisorile cu preoţi. Despre
împreună o zi, ca apoi să ne despartă pentru cinci ani. Când asemenea preoţi vorbeşte Cuvântul: „Voi însă sunteţi o

16 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
De unde era să ştie săraca femeie ce scrie în acel
articol, dar eu ştiam foarte bine. Conform acestui articol am
fost încarceraţi mulţi.
- Dacă vă trimit în închisoare pentru doi-trei ani, atunci
o să vă învăţaţi minte să nu vorbiţi neadevăruri, lucruri care
nu pot fi dovedite. Apoi am întrebat cu autoritate:
- Cum vă numiţi? Să vă arăt legitimaţia sau vă cereţi
iertare de la oamenii nevinovaţi?
Sărmanei femei au început să-i tremure buzele.
- Vă rog să mă iertaţi, eu nu am nicio dovadă ...
- Atunci nu mai vorbiţi prostii, să nu vi se întâmple
ceva mai rău. Eu aveam în momentul acela în buzunar o
legitimaţie, conform căreia am fost reabilitat. O asemenea
hârtie a primit şi nevasta mea, şi prietenul meu Reahovschi,
seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, cel vinovat fără de vină, dar până să obţii hârtia, trebuia să
un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat, ca să fie al Lui, rabzi şi mai cu seamă să nu mori.
ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din În lagăr, ne mutau deseori dintr-o celulă în alta, ca nu
întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2:9). cumva să complotăm. Când stai mult timp în asemenea locuri,
Îmi aduc aminte de prima mea privare de libertate. ajungi să nu mai ai încredere în nimeni şi-n nimic. Răspunsul la
În lagăr te întâlneşti cu mulţi şi diferiţi oameni, dar cel mai orice problemă din partea autorităţilor a fost mereu acelaşi: „Aşa
mult te bucuri când întâlneşti oameni ca tine, cu aceeaşi vreau eu.” Uneori şeful zicea: „Astăzi Fedotov nu iese la muncă,
credinţă. Am avut şansa să cunosc patru oameni minunaţi să stea la barăci; dacă apare un elicopter american şi-l duce în
(adevăraţi credincioşi ortodocşi). Unul dintre ei, după ce America?” Şi Fedotov stătea singur, ca un neputincios. Trei ani
am stat de vorbă, a trecut la penticostali, împreună ne de zile m-au ţinut fără să muncesc. N-am văzut iarba, n-am văzut
ajutam unii pe alţii, eram adevăraţi fraţi. Unul dintre ei, soarele şi mi-era foame.
după eliberare, s-a ridicat împotriva noastră, zicea şi el că Nimeni nu-mi dădea nimic. Când primeau pachete
noi aducem copii ca jertfă. Nu ştiu dacă chiar credea acest de acasă, mai dădeau unii la alţii. Mie nu-mi dădea nimeni
lucru sau din alte motive spunea aceste lucruri. Cert este nimic, pentru că ştiau că eu nu am dreptul la pachete şi n-o
că o singură jertfă ajunge, jertfa de bunăvoie de pe dealul să primească nimic de la mine. Când veneau deţinuţii de la
Golgota, a Domnului nostru Isus Cristos. Dumnezeu nu are muncă, eu le predicam. A doua zi, ei se duceau la muncă,
nevoie de alte jertfe, nu le primeşte. De la noi, El primeşte pe mine mă duceau la arest, pentru că le-am predicat.
jertfa rugăciunii în Duh şi pocăinţa de păcate. Mă rog ca Autorităţile se aşteptau să mor, dar Dumnezeu avea alte
Domnul să-i ierte pe toţi cei ce ne vorbesc de rău, ca să nu planuri cu mine.
ardă în focul veşnic. Pe noi minciunile nu ne afectează. Noi După trei ani, a venit la mine soţia. Ea a insistat să
iertăm şi ce iertăm noi, iartă şi Dumnezeu. mă vadă. În celulă pe perete era o hârtie cu ce nu aveam
Odată am călătorit cu trenul şi o femeie povestea că în dreptul, eu, cel care mă aflam sub regimul sever. Când a
nu ştiu ce oraş se aducea un copilaş ca jertfă lui Dumnezeu. venit Valentina, eu am luat hârtia şi-am băgat-o în sân. Un
Cu povestea ei, a reuşit să impresioneze pe oamenii gardian trebuia să ne supravegheze. Ea a intrat, iar eu am
neştiutori. Nu înţeleg cum poate poporul să creadă mai luat-o în braţe şi i-am zis:
degrabă minciuna decât adevărul. Pasagerii s-au revoltat şi - Lasă-mă să te sărut, se poate?
au început să strige: Ea s-a dezobişnuit de prezenţa mea şi a zis:
- Sectanţii aceştia ar trebui spânzuraţi cu toţii! - Mi-e ruşine, uite că se uită la noi ...
Acesta se numeşte sindromul mulţimii. Despre aşa - Dacă are un pic de bun simţ, se va întoarce, am
ceva se aminteşte şi în Faptele apostolilor, unii strigau una, răspuns eu. Şi a mers. Gardianul s-a întors în altă parte, iar
alţii, alta. hârtia a ajuns în sânul hainei Valentinei.
Atunci eu am întrebat-o pe femeia aceea: Peste puţin timp, lângă ambasada rusească din
- Dumneavoastră aţi văzut când se aducea copilul ca Washington, s-a adunat o mulţime de oameni, strigând
jertfă? Era băiat sau fetiţă? Câţi ani avea? că în URSS se încalcă drepturile omului şi purtau pancarte
- Eu nu am văzut cu ochii mei, a răspuns în cele din cu înscrisuri: „Libertate pentru Fedotov! Libertate pentru
urmă femeia, dar am auzit pe autobuz, cum o bătrânică Muraşchin!“
povestea că ea chiar a fost acolo şi a văzut. Ambasadorul sovietic a ieşit la demonstranţi şi ei i-au
- Cred că i-au prins pe acei oameni şi i-au arestat şi cu înmânat hârtia dată de mine. Televiziunea americană a
siguranţă au scris şi în ziare despre ei, continuam eu, se ştie transmis în direct tot ce s-a petrecut acolo şi informaţia a fost
cine erau? dusă peste tot. Puterea sovietică a fost trasă la răspundere. A
Eu ştiam ce întrebări să pun, cunoşteam bine tactica venit la mine reprezentantul KGB şi m-a întrebat?
comuniştilor. Femeia a răspuns speriată: - Cum a ajuns hârtia în America?
- Nu, nu am citit despre acest lucru. Eu, de surprindere, am ridicat sprâncenele şi am zis:
- Atunci eu pot să vă trag la răspundere pentru - Eu stau după gratii, iar dumneavoastră în libertate şi
răspândirea zvonurilor neadevărate conform art. 227. mă întrebaţi pe mine?

17
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)
Nu m-a mai întrebat nimic. Şi ce ştiam eu? Hârtia i-o Cât am fost la spital, colaboratorii KGB mi-au pus o
dădusem Valentinei, dar cum a ajuns în America habar nu mulţime de întrebări, dar nu au primit răspunsul dorit. Până
aveam, iar eu nu-mi trădez prietenii, de fapt nu-i trădez nici şi procurorul a venit să mă întrebe cum a ajuns un articol
pe duşmani. Partea lui Iuda Iscarioteanul mi-e cunoscută, ca despre cazul meu în ziarul din Paris.
şi sfârşitul lui. Din SUA au venit 10 pastori şi s-au interesat Eu am răspuns:
de condiţiile din închisoare, unde eram eu şi de sănătatea - Întrebaţi-o pe mama, poate că ea ştie ceva, deoarece
mea. Imediat m-au dus la spitalul închisorii pentru câteva toate mamele fac orice ca să-şi ajute copiii.
zile. Valentina a venit la mine, dar nu au lăsat-o kaghebiştii În cele din urmă, m-a vizitat un om care zicea că este
[securitatea de stat]. Ea s-a depărtat de închisoare, a căzut de la KGB şi mi-a spus că voi fi judecat ca unul incorigibil.
cu faţa la pământ şi a plâns cu amar. Atunci eu am ştiut, am - Ce înseamnă incorigibil?
simţit că îi este greu. El n-a putut să-mi explice. Atunci eu am început să-i
Într-o scrisoare către mine, ea zicea: zic:
Mă rog pentru tine, nu pot să nu mă rog. - Aceasta înseamnă că eu nu vreau să muncesc, dar eu
De fiecare dată, când în genunchi eu cad, vreau să muncesc. Dimpotrivă, nu am fost lăsat să muncesc.
Numele tău scump la Dumnezeu ridic. Aceasta mai înseamnă că eu joc cărţi, dar nici aceasta nu-i
Şi nu voi înceta nicicând a mă ruga adevărat. Eu nici nu fumez, nu înjur, nu fac nimic din ce intră
Să nu te copleşească neliniştea şi dorul, în acest articol. Apoi i-am povestit despre mine; cine sunt
Tristeţea, neputinţa. Să aibă Salvatorul eu şi de ce mă aflu acolo. Apoi i-am povestit despre Daniel,
Mereu mâna întinsă cu mângâierea Sa care a rămas credincios Domnului; despre cum l-au urmărit
Şi să ne dea putere, ca să-L putem urma. oamenii răi şi l-au aruncat în mijlocul leilor şi cum Dumnezeu
Când s-au împlinit 20 de ani, după eliberarea mea şi l-a salvat pentru că a rămas credincios.
a lui Muraşchin, Daria Şafurina, o soră scumpă, a scris o - Deci noi suntem acei oameni răi?, a întrebat el.
frumoasă poezie, pe care aş vrea s-o scriu aici: - Da, am răspuns eu. De fapt eu am stat deja 18 ani
închis şi s-ar putea să mai stau, iar conform acestui articol,
CELOR ÎNCHIŞI PENTRU CREDINŢĂ eu fac ce hotărâţi voi, iar voi faceţi ce hotărăsc mai-marii
voştri. Eu stau în lagărul acesta, iar voi staţi în lagărul numit
Soţie, nevastă, prietenă, consoartă ... Uniunea Sovietică, nici voi nu sunteţi liberi. Am văzut că
Ce alte cuvinte aş mai putea alege ca să descriu aceste cuvinte l-au deranjat foarte tare, dar el a continuat
slujirea-ţi sfântă, cu întrebările.
De-a sta alături de al tău soţ pân’ la sfârşit? Câtă De data aceasta m-a întrebat ce părere am despre
putere! Mihail Gorbaciov. Eu i-am răspuns, prin cuvintele Scripturii,
Trebuie să stai, să-l întăreşti în tot; că inima împăratului este în mâna lui Dumnezeu.
În închisori, în foame, persecuţii, Astfel, a luat sfârşit vizita, fără să mă aibă cu ceva la
Bătăi şi munci, şi-n umilinţe ... mână. Înainte să plece i-am mai spus:
Şi neîncetat să-L rogi pe Domnul - Timp de 70 de ani au stat evreii în robie, iar apoi au
Să-l ocrotească. E dus departe, dar e aproape. ieşit. Va scăpa şi Rusia din robie, iar eu de partea voastră tot
În duhul vostru, tot uniţi; n-am să trec. Noi suntem logodiţi cu Domnul Isus Cristos, iar
Odată-n an, dacă-i vezi ochii. trădarea este păcat.
Cât mai poţi oare să rezişti? - Eşti un om cinstit, a zis el înainte să plece, şi nu va
Inima crede, inima speră mai fi niciun proces. După câteva zile, m-au dus din nou
Că se va termina-n curând în închisoarea în care am fost dus şi prima dată, ba chiar
Şi vom fi liberi şi ne-om duce şi în aceeaşi celulă în care am mai fost. Când am intrat,
La rugăciune tot cântând. acolo stătea un om cu barbă. Eu nu m-am uitat la el. Mi-am
Au trecut anii, au dus chinul aruncat bagajul şi când m-am întors ...
Şi despărţiri şi post şi lacrimi, - Ivan Petrovici, tu eşti?, a strigat omul. Vocea îmi era
Dar dragostea a biruit. foarte cunoscută şi numai după voce l-am recunoscut.
Prin viaţa voastră chinuită, - Muraşchin!, am strigat şi eu plin de bucurie.
Isus Cristos S-a proslăvit. Ne-am îmbrăţişat. Sentimente de nedescris, lacrimi
Puterea comunistă din ţara noastră a luptat împotriva de bucurie, dar lăsaţi să rămână aceasta pentru noi, fără să
propriilor cetăţeni, oameni cinstiţi şi muncitori. Domnul Isus mai descriu. Am îngenuncheat şi L-am slăvit pe Dumnezeu.
ne-a învăţat să dăm cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu, Duhul Sfânt S-a coborât peste noi. Am dat drumul la apă, să
ce-i al lui Dumnezeu. Slujitorii lui Satan a vrut să ne ia şi ceea nu ne audă gardienii.
ce aparţine lui Dumnezeu. Despre această luptă vorbeşte Am stat acolo împreună 20 de zile.
apostolul Pavel:„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii (va urma)
şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor,
împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva Extras din cartea
duhurilor răutăţii, care sunt în locurile cereşti. De aceea, Ridicaţi-vă! Începe judecata!
luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în Ivan Petrovici Fedotov
ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit

18
totul.” (Efeseni 6:12-13).

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

De la necredință și păcat
la credinţa în Dumnezeu
„Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice:
«Am păcătuit, am călcat dreptatea şi n-am fost pedepsit după faptele mele;
Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă şi viaţa mea vede lumina!»” (Iov 33:27-28).
Am trăit 55 de ani în necredinţă, în necunoştinţă prin toate aceste încercări (cuptoare) pentru a mă curăţi,
de Dumnezeu; am fost un răzvrătit, negam existenţa lui pentru că mă dorea mântuit. Atunci s-a produs convertirea
Dumnezeu şi am făcut doar ce era rău înaintea Lui. Cu toate mea. Atunci am realizat că Domnul era scăparea mea. I-am
acestea, Domnul m-a iubit. Am avut o viaţă lipsită de griji şi recunoscut puterea şi autoritatea asupra vieţii mele, am
nevoi; o copilărie frumoasă, mi-am putut termina studiile, căzut pe genunchi, m-am pocăit, mi-am recunoscut păcatele,
am avut un serviciu bun, mi-am întemeiat o familie, am mi-am cerut iertare şi aşa cum ştiam eu la momentul acela,
avut un copil sănătos, eu, la rândul meu am avut sănătate. I-am cerut Domnului ajutorul.
Motive suficiente să-L laud pe Dumnezeu, dar nu m-am Menţionez că la scurt timp după ce am divorţat de
gândit niciodată să ridic ochii spre cer să-I mulţumesc soţia mea, ea a încheiat legământ cu Domnul. Ea provenea
pentru aceste binecuvântări. Credeam că toate acestea mi dintr-o familie de penticostali, dar se depărtase de biserică,
se cuveneau, că le-am obţinut prin forţele proprii, datorită de credinţă în adolescenţă. Impreună cu biserica şi cu mama
studiilor şi cunoştinţelor acumulate. soacră, s-au rugat pentru familia noastră, pentru mine în
A venit însă o zi când s-a arătat dreptatea Domnului mod special şi Domnul le-a ascultat rugăciunile.
şi El a vrut să-mi deschidă ochii şi să-mi arate că, dacă n-ar Am început să-L caut pe Domnul şi să aflu mai multe
fi fost mâna Lui la lucru în viaţa mea, n-aş fi fost nimic şi despre El pentru că nu-L cunoşteam deloc. M-am aplecat
n-aş fi avut nimic din toate câte am amintit mai sus. Atunci, serios asupra Cuvântului şi citind, ascultând, am realizat cât
Domnul s-a hotărât să mă mustre şi să mă pedepsească de departe eram de ceea ce dorea Dumnezeu de la mine. Am
pentru necredinţa şi nerecunoştinţa mea. Prin durere şi aflat totodată că exista o cale de a mă împăca cu Dumnezeu
suferinţă a găsit de cuviinţă Domnul să mă mustre şi să mă şi aceasta era credinţa în Fiul Său şi botezul. Luând act de
smerească, lăsându-mă în mâna celui rău, după cum este măreaţa lucrare pe care Dumnezeu a făcut-o prin Fiul Său,
scris: „Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când Isus Hristos, de răscumpărare a omenirii, fiind conştient că
o luptă necurmată îi frământă oasele. Atunci îi este greaţă Domnul Isus a murit şi pentru păcatele mele, am hotărât
de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese. Carnea i se să-mi predau viaţa în mâinile Lui. Am încheiat legământ cu
prăpădeşte şi piere...sufletul i se apropie de groapă şi viaţa Domnul în data de 31.05.2015 şi de atunci viaţa mea s-a
de vestitorii morţii. Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor schimbat. Din momentul când am luat hotărârea de a mă
pentru el, unul din miile acelea, care vestesc omului calea preda Domnului, mâna Sa a fost din nou la lucru în viaţa
pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se îndură de el şi zice mea. Starea sănătăţii mele s-a îmbunătăţit, fiind vindecat de
îngerului: «Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă; am depresie şi de alte neputinţe trupeşti şi Domnul mi-a reunit
găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»” (Iov 33:19-24). şi familia (m-am recăsătorit cu soţia). Slăvit să fie Domnul!
Dacă pe Iov l-a lăsat pentru a-i verifica credinţa, pe mine m-a Rugăciunea are mare putere. Pentru noi (pentru mine
lăsat pe mâna diavolului pentru a mă aduce la credinţă. şi soţie) mama soacră s-a rugat 26 de ani. Din momentul
Începând cu anul 2010, în viaţa mea au început să când ne-am căsătorit (şi pentru soţie de când a plecat din
apară tot felul de probleme: sănătatea mi s-a şubrezit casa părintească) ea n-a contenit să se roage şi să postească
şi am suferit două intervenţii chirurgicale; am pierdut la şi Domnul i-a ascultat rugăciunile. Îndemn toate surorile şi
interval scurt de timp, două persoane dragi mie; familia mi fraţii din adunare să nu contenească să se roage pentru „fiii
s-a destrămat (am divorţat şi fiica noastră, singurul copil, a risipitori” şi Domnul, la vremea hotărâtă, îi va aduce înapoi.
plecat în străinătate), iar eu, pe fondul acestor întâmplări Acum ne bucurăm din plin de viaţa cu Domnul, cu
nefericite, am făcut o depresie severă. Am avut multe nopţi tot ce presupune ea şi-L rugăm să desăvârşească lucrarea
nedormite, am plâns mult şi îmi pierdusem pofta de viaţă. pe care a început-o cu casa şi familia noastră şi să ne dea
Îmi luase diavolul totul şi voia să-mi ia chiar viaţa, sădindu‑mi putere să ne ducem mărturia credinţei şi mântuirea până
în minte gândul acesta. Dar slăvit şi binecuvântat să fie la capăt, să păstrăm ce avem, ca nimeni să nu ne ia cununa.
Domnul, că El nu a îngăduit aceasta, deoarece Domnul nu (Apocalipsa 3:11)
doreşte moartea păcătosului, ci vrea ca acesta să se întoarcă A Domnului să fie slava şi puterea în veci!
de la calea lui cea rea (Ezechiel 33:11). Domnul mă trecea M.Ş.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
Adevărul
Adevărul care îi face pe oameni liberi este adesea adevărul pe care ei n-ar vrea să-l audă.
Adevărul doare întotdeauna, dar dacă vrei să te vindeci definitiv, nu există alt leac mai bun
decât el. Adevărul este viaţă chiar şi când loveşte.
Spune adevărul întotdeauna, e mai bine să spui tu, decât să-l adauge cineva necontenit, la cele ce spui.
Un adevăr spus pe jumătate este o minciună întreagă.
Adevărul iese biruitor la vremea lui, chiar dacă temporar pare un învins.
Nimic nu durează, decât Adevărul.
Credinţa adevărată este credinţa în Adevăr, în totalitatea adevărurilor Scripturilor.
Mai bine este ca, întemeiat pe adevăr, să învingi o părere,
decât întemeiat pe o părere să încerci să învingi adevărul.
Adevărul este atât de întunecat în aceste timpuri şi minciuna atât de fixată,
încât n-am fi în stare să cunoaştem adevărul, dacă nu l-am iubi.
Am avut revelaţia că în afară de Cuvântul lui Dumnezeu, nu există adevăr curat.
Adevărul e unul singur în toate doctrinele. Trebuie doar eliminat din ele ceea ce
contrazice adevărul.
„Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în
porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii;” (Zaharia 8:16)
„Temelia cuvântului Tău este adevărul şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.”
(Psalmi 119:160)
„Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.”
(Proverbe23:23)
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul;
căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile
viitoare.” (Ioan 16.13)
„...să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu,
de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4:24)
„Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoşa neprihănirii”
(Efeseni 6:14)
„…veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32)
„Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»” (Ioan 14:6)

„De aceea, lăsaţi-vă de minciună:
«Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul»”...” (Efeseni 4:25)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080