You are on page 1of 20

Înţelepciunea lui Iisus Sirah Capitolul 10

12.

Începutul trufiei omului este să se depărteze de Domnul

și să-și abată inima de la Cel care l-a creat.

13.

Căci trufia este începutul păcatului și cel care stăruie

în ea dezlănţuie noian de spurcăciune. De aceea Domnul a făcut de pomină nenorocirile lor și i-a nimicit cu totul.

14.

Domnul a răsturnat tronurile cârmuitorilor și i-a așezat

în locul lor pe cei blânzi.

15.

Domnul a smuls rădăcinile neamurilor și i-a răsădit în

locul lor pe cei smeriţi.

16.

Domnul a dat peste cap ţările neamurilor și le-a nimicit

până la temeliile pământului.

17.

Le-a scos dintre oameni și le-a adus la pieire, a șters de

pe faţa pământului amintirea lor.

18.

Trufia nu a fost creată pentru oameni, nici pornirea

mâniei pentru cei născuţi din femei.

19.

Care seminţie este vrednică de cinstire? Seminţia

omului!

Care seminţie este vrednică de cinstire? Cei care se tem de Domnul! Care seminţie este nevrednică de cinstire? Seminţia omului! Care seminţie este nevrednică de cinstire? Cei care încalcă poruncile!

20.

Cârmuitorul este premărit în mijlocul fraţilor [săi], iar

cei ce se tem de Domnul – în ochii Lui.

21.

Frica de Domnul este începutul primirii [la Dumnezeu],

iar împietrirea și trufia sunt începutul lepădării.

22.

Fie cel bogat, fie cel preamărit, fie cel sărac – mândria

lor [să fie] frica de Domnul!

23.

Nu este drept să ocărăști pe săracul iscusit și nu se

cuvine să lauzi pe bărbatul păcătos.

24.

Căpetenia, judecătorul și principele vor fi preamăriţi,

dar niciunul dintre ei nu este mai mare decât cel care se teme de Domnul.

25.

Pe sluga înţeleaptă o vor sluji oameni liberi și bărbatul

știutor nu va cârti.

26.

Nu face pe înţeleptul atunci când îţi faci datoria și nu te

făli la vreme de strâmtorare.

27.

Mai bun este cine lucrează și are cu prisosinţă de toate,

decât cine se plimbă fălindu-se, dar e lipsit de pâine.

28.

Fiule, fii mândru cu modestie de tine însuţi și preţuiește-

te după vrednicie!

29.

Pe cel care va păcătui împotriva sufletului său, cine-l va

preţui? Cine-l va lăuda pe cel care-și face [el însuși] viaţa

 

de ocară?

Septuaginta, vol. 4/II

Fondurile necesare editării si distribuirii revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con- stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să sprijine această lucrare pot depune bani în contul Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis la BCR Arad, având codul IBAN:

RO 62RNCB 0015 0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus! Colectivul redacţiei

   
   
 
pag. 3 Un orar înțelept – Învățătorul pag. 4 Știri internaționale despre creștini – Bogdan Fereșteanu

pag. 3

Un orar înțelept – Învățătorul

pag. 4

Știri internaționale despre creștini Bogdan Fereșteanu

pag. 5

A-B cartea Cronicilor – David Barac Cune sunt? – Naomi Meseșan Cine sunt și cui i-am slujit? Ce au văzut în zori? Maria Țeudan

pag. 6-7

Cine sunt eu? – Emanuel & Denisa Vișovan Încredere – Camelia Dumitraș Popasuri în pustiu Femei din Biblie de la A la Z – Lorena Atudoroae

pag. 8

Început de drum – Extras din cartea „Urmează-mă!” de Alexandru Gula

pag. 10

Daniela – Draga Ujeniuc

pag. 13

Nepotul lui Pavel – Predicatorul

pag. 14

Fiți atenți la ceea ce vi se spune! – Rozi Leahu

pag. 15

La colindat

...

Sebastian Copil

pag. 16

Explicându-L pe Dumnezeu • Să dai când contează

pag. 17

Ce cauți? Găsești! – Iosif Anca

pag. 18

Răspunsuri, întrebări

 

pag. 19

Nerecunoștința / Recunoștința

pag. 20

Luna – Laura Leahu

 

ISSN: 1583-2589

Editorial

Editorial „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea” (Coloseni 3:16) Un
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea” (Coloseni 3:16)
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”
(Coloseni 3:16)

Un orar

înţelept

Sunteţi mulţumiţi cu orarul şcolar? Sau aţi vrea ca pauzele să fie mai lungi şi să fie mai multe ore de sport decât de matematică? Dar la şcoală nu voi faceţi orarul, aşa că va decide corpul profesoral în funcţie de legile educaţiei şi programele de învăţământ. Dar orarul de acasă pe care vi-l fac părinţii, zi de zi, cu sau fără consultarea voastră prealabilă, sunteţi bucuroşi? Ce modificări aţi dori să fie făcute acestui orar, cu teme, masă, recreere, somn etc? Cum vă faceţi voi orarul, când aveţi dreptul să vă rânduiţi activităţile, fără să decidă profesorii sau părinţii? Vă amintiţi de zile în care timpul vostru liber a trecut fără să vă fi ales cu ceva concret realizat? Ce să mai spun de orarul de somn! Aţi păţit vreodată ca leneşul, care s-a trezit, dar zicea: „să mai dorm puţin” (Proverbe 6:10) şi până la urmă a mai rămas o oră sau două în pat, fără să te fi odihnit cu adevărat, fără un vis important şi în întârziere pentru toate activităţile din acea zi? Somnul este necesar sănătos, dar după un orar înţelept. Culcaţi-vă seara la vreme, pentru a vă putea deştepta pentru activităţile zilei, căci: „cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.” (Proverbe 10:5) Este timp pentru toate, dar nu fiţi pe internet ca „atenienii şi străinii, care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.” (Fapte 17:21) Nu acceptaţi ca oricine să vă facă orarul ca levitul, care a pierdut câte o zi pentru o masă, „în urma stăruinţelor socrului său”. (Judecători 19:7) Să recapitulăm. Nimeni nu poate să-şi facă singur orarul pentru toată viaţa. Chiar dacă aţi fi un Robinson Crusoe pe o insulă. Şi acolo aţi depinde de noapte, de ploaie, de temperatură etc. În viaţa de toate zilele depindem de familie, de instituţiile în care învăţăm sau lucrăm, de anotimpuri, de boli, de societatea în care trăim şi de multe altele. Şi totuşi, avem cotă parte de libertate pentru a decide ce vom face într-un anumit timp. Şi

dacă am fi pe patul unui spital sau în închisoare, tot am avea

libertatea de a vorbi sau cel puţin de a gândi ceea ce vrem noi. Apropo, care vă este orarul gândurilor? La ce vă gândiţi mai întâi când vă treziţi? Dar seara înainte de a vă culca? Aveţi în orar ceea ce recomanda psalmistul pentru a fi fericiţi: „ Ferice

de omul care ...

îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi

noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:1-2) Un astfel de om este atent cu orarul şi „nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!Cartea Proverbele prezintă o femeie de lăudat care reuşea să facă multe lucruri într-o zi pentru că avea un orar înţelept.

Ea se scoală când este încă noapte

şi împarte lucrul de peste

.. zi slujnicelor sale.” (Proverbe 31:15) Iată câteva recomandari

practice pentru orarul vostru zilnic:

  • 1. Nu lăsaţi să treacă nicio zi fără să aveţi un timp în care

să citiţi în Biblie şi în funcţie de timp şi în alte cărţi cu învăţătură

sfântă pentru a vă sistematiza cunoştinţele biblice. Recomand şi cărţi de istorie creştină care să vă ajute spiritual prin a vedea felul în care Dumezeu Şi-a continuat lucrarea sfântă din generaţie în generaţie şi a adunat oameni pentru Împărăţia Lui. Pe toţi aceşti sfinţi îi vom întâlni la revenirea Domnului Isus Hristos. Chiar dacă aveţi cu familia un orar de lectură biblică, puteţi să-l suplimentaţi cu lectură individuală.

  • 2. Stabiliţi un timp pentru rugăciune în care să-I „povestiţi”

lui Dumnezeu toate problemele voastre ca la tatăl şi mama vostră, ca la cel mai bun prieten. Mai introduceţi şi pe parcursul zilei, în orar, rugăciuni în gând. Vă puteţi ruga Domnului să vă dea înţelepciune să pricepeţi uşor lecţia sau să puteţi rezolva o

problemă. De asemenea, este foarte sănătos pentru minte şi pentru trup să vă rugaţi seara înainte de a vă pune în pat şi chiar după ce v-aţi pus în pat, să meditaţi la Dumnezeu şi la lucrurile sfinte sau să vă rugaţi în gând.

  • 3. Încadraţi ceva timp în orarul vostru pentru a vă ajuta

familia la treburi: în bucătărie, cu frăţiorii mai mici, îngrijindu-i sau ajutându-i la teme, în grădină etc. Dumnezeu vă va răsplăti

dacă munciţi cu toată inima, ca pentru El. Gândiţi-vă că şi alţii, în special părinţii, au muncit mult pentru voi.

  • 4. Faceţi-vă timp pentru recreere, în natură, sau cel puţin

într-un apartament aerisit. Mişcarea în aer liber. cu jocuri recreative, de pasiune şi chiar de formare profesională este necesară. Preferaţi mişcarea în locul jocurilor pe telefon şi computer.

  • 5. Dacă este necesat să lucraţi pe computer fiţi foarte

atenţi să nu vă facă orarul site-urile pe care intraţi. Încercaţi voi să cronometraţi cât staţi pe internet, pentru a nu afecta celelalte activităţi din orar. În concluzie, rugăciunea, cercetarea Scripturilor, care se asociază bine cu cântări, să aibă loc de cinste în orarul zilnic, pe lângă şcoală şi activităţi gospodăreşti. Cât priveşte timpul de joacă, atenţie la telefon şi computer că acestea vă consumă timpul şi vă obosesc mintea fără mare folos. Preferaţi natura în locul ecranului, imaginea este reală şi mult mai bogată şi sănătoasă. Fiţi înţelepţi!

Învăţătorul

Istoria credinţei „Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori” Evrei 12:1 Împuşcături mortale

Istoria credinţei

„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori” Evrei 12:1
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

Împuşcături mortale trase de motociclişti

Când părinţii abuzivi au înţeles că niciuna din aceste pedepse nu au putut slăbi credinţa lui Sonxi, ei au ameninţat că o vor forţa pe tânăra adolescentă înspre o viaţă de prostituţie. În consecinţă, ea a fugit de acasă şi a fost în final dezmoştenită de părinţii ei. Organizaţia Vocea Martirilor s-a alăturat din acel moment fetei părăsite, făcând posibil ca ea să urmeze un curs de croitorie, iar mai pe urmă, cu ajutorul necesar, să urmeze o şcoală biblică. Mulţumim lui Dumnezeu că astăzi Sonxi împărtăşeşte cu entuziasm credinţa ei şi e implicată în instruirea de noi profesori creştini. Fie ca El să binecuvânteze în chip minunat viaţa şi slujirea ei, oferindu-i mai multe oportunităţi de a ajunge la alţii şi - la timpul potrivit - chiar la familia ei nemântuită.

Sursa: icommittopray.com

29 Septembrie 2016

Tânără proaspăt convertită stă fermă în picioare în ciuda acuzaţiilor

Leah ţine în mâini o Biblie nepaleză. Lui Leah, o fată de 15 ani dintr-o zonă rurală din Nepal, i s-a spus că a ei credinţă creştină a fost cauza bolii tatălui ei. Deşi familia lui Leah s-a opus la început convertirii ei la creştinism, tânăra a rămas neclintită în credinţa ei în Cristos, mergând pe jos în jur de patru sau cinci ore pentru a lua parte la serviciile bisericii împreună cu alţi credincioşi. Din fericire, membrii familiei lui Leah arată acum deschidere spre Evanghelie, mergând şi ei cu ea la biserică. Vă rugăm să vă rugaţi ca şi ei să îşi dedice din toată inima vieţile Domnului alăturându-i-se lui Leah prin a deveni martori puternici pentru credinţa creştină.

„Să nu uităm: suntem o biserică în călătorie, supusă neînţelegerii și persecuţiei; dar o biserică umblând senină, deoarece poartă forţa dragostei.”

Un bătrân devotat al bisericii din Sultan Kudarat, Fillipine, a fost ucis în mod brutal de doi oameni pe 11 septembrie. Martorii spun că Perfecto Padilla, de 52 de ani, se odihnea în faţa casei lui într-un hamac când doi bărbaţi musulmani militanţi au venit pe motocicletele lor şi au început să tragă. Perfecto a fost lovit de şapte gloanţe în piept, coapsă şi alte părţi ale corpului. Atacatorii au părăsit repede locul acţiunii. Fata lui Perfecto, Naomi, a alergat la tatăl ei rănit, plângând şi strigând după ajutor. Un pastor se afla în apropiere, în vizită la un membru al bisericii, când a auzit ţipetele şi a venit imediat să ajute. Observând gravitatea rănilor lui Perfecto, Pastorul William a împrumutat o tricicletă aşa încât să îl poată duce imediat la spital, dar rănitul a murit pe drum. Perfecto este păstrat în memorie pentru devotamentul său faţă de biserică, şi pentru dorinţa ca mai mulţi oameni să ajungă să Îl cunoască pe Cristos. Cei doi copii ai lui Perfecto, Naomi,(12) şi Joseph, (10) au rămas acum fără părinţi. De când mama lor a plecat să lucreze peste hotare cu mulţi ani în urmă, ei au pierdut legătura cu ea. Tovarăşul nostru de slujire din acel loc s-a îngrijit de ei imediat după ce a fost informat de tragedie. Mulţumim că vă alăturaţi nouă în rugăciunea ca Naomi şi Joseph, care sunt adânc îndureraţi de tragica pierdere a tatălui lor iubitor, să experimenteze grija plină de compasiune, alinarea şi asigurarea Tatălui lor Ceresc, care doreşte cu înfocare să le împlinească toate nevoile. Rugaţi-L să le întărească credinţa, astfel încât, pe măsură ce cresc şi se maturizează, să fie în stare să continue moştenirea spirituală a tatălui lor decedat.

Surse: Vocea Martirilor Australia, Release International

29 Septembrie 2016

Oscar A. Romero

Surse: Creștin Azi, The New York Times 06 Octombrie 2016

Tânără creştină persecutată instruieşte acum profesori

Folosit cu permisiune de Bogdan Fereșteanu

O tânără femeie creştină care a fost dezmoştenită de părinţii ei din cauza credinţei, vizitează acum bisericile din Laos pentru a-i instrui pe învăţătorii de şcoală duminicală. După ce a devenit creştină la vârsta de 14 ani, Sonxi a fost bătută de părinţi, nu i s-a dat de mâncare şi a fost închisă în camera ei – toate acestea în încercarea de a o împiedica să meargă la biserică.

Căutaţi în cartea Domnului „Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu

Căutaţi în cartea Domnului

„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi” Isaia 34:16a
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a
A 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. B
A
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
B

A-B Cartea „Cronicilor”

  • 1. Învăţător cu un duh înfocat

  • 2. Ucenic din Damasc ce a interacţionat cu Pavel

  • 3. Vistiernic al unei cetăţi, colaborator al lui Pavel

  • 4. Locul de înmormântare a judecătorului Elon, din Zabulon

  • 5. „Dumnezeul care mă vede

  • 6. Numele pârâului unde au fost înjunghiaţi prorocii lui Baal,

pe vremea lui Ilie

  • 7. Material pentru tencuirea zidurilor

  • 8. A doua cartea a Pentateuhului (art)

  • 9. General propus de David în locul lui Ioab

    • 10. Fiul lui Levi

    • 11. Localitate unde trăia o vrăjitoare, pe vremea lui Saul

    • 12. Cel mai important idol al Moabului

David Barac

Cine sunt și cui i-am slujit? Ce au văzut în zori?

Cine sunt?

Îşi poartă puii pe penele lui __________________ Aripa lui bate cu veselie _____________________ În gura lui s-a găsit o rublă ___________________ Pentru el, fierul este ca paiul _________________ Au mâncat tot ce lăsase piatra ________________ Îşi bate joc de frică _________________________ Blestemat să mănânce ţărână ________________ Are oase ca nişte ţevi de aramă _______________ Îşi aşază locuinţa în stânci ___________________ Râde de zarva popoarelor ___________________ În trupul lui a fost un roi de albine ____________ A ieşit afară din pricina căldurii _______________

Naomi Meseșan

Când stăpânul m-a sădit, Dimineaţa s-au trezit, De îndată am umbrit. Fără gând că spre-asfinţit, Nu am trăit cât trebuia, Viaţa mulţi n-or mai avea, Era pildă viaţa mea. Că sabia le-o mânca. Şi atunci când am murit, Ceilalţi sunt israeliţi, Un păcat s-a săvârşit. Au luptat şi-au biruit. Pentru mine a jelit, Şi de vreţi acum să ştiţi, Cel căruia i-am slujit. Nu e greu, că-s biruiţi:

„Hai la pradă ! ...

Maria Ţeudan

Căutaţi în cartea Domnului „Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu

Căutaţi în cartea Domnului

„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi” Isaia 34:16a
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Cine sunt eu?

  • 1. Când în lume am venit Împăratu-a poruncit Atât eu şi mulţi copii Să fim chiar ucişi de vii. Dar mămica credincioasă Nu a fost deloc fricoasă Şi când am făcut trei luni M-a-ncredinţat în braţul Lui. El a fost de-atunci cu mine, Călăuză în pustie, Gură pentru tot poporul Ce spunea Izbăvitorul. Dar pentru o neascultare L-am supărat pe El tare Şi mi-a spus atunci sentinţa C-am pierdut făgăduinţa.

  • 2. Eu aveam părul bălai Eram fiul lui Isai Şi de mic eram în slujbă Ca să pasc a noastră turmă.

  • 3. N-am fost mare în statură Dar am luptat peste măsură Câştigând victorii multe Doborând viteaz cât munte.

  • 4. Nimeni n-a mai fost ca el Ascultat pentru un ţel Căci de popor îi păsa Şi a zis cu vocea sa: „Harul tău mult va conta Dă-mi înţelepciunea ta Ca să judec tot poporul Cum vrei tu, Stăpânitorul.”

  • 5. Dumnezeul ce-L iubesc Ca proroc El m-a ales Şi-a închis în vremea mea Cerul Său şi ploaia Sa.

  • 6. Am făcut din casa mea Han pentru odihna ta, Tu m-ai binecuvântat Şi-un copil am căpătat.

  • 7. Un duh ce s-a coborât Pe proroci i-a amăgit Ca să spună o minciună Că va fi victorie bună

Numai eu ce am rostit Dumnezeu a împlinit Adevărul cel curat Niciodată detronat.

  • 8. Când am scris în a mea carte Am zis „vai” la toţi în parte, Dar când L-am văzut pe El Am zis „vai” de felul meu. Dar atunci s-apropiat, C-un cărbune-a curăţat Buzele şi gura mea C-am zis: „Vai de starea mea.”

  • 9. Eu am fost proroc mai mic Şi de Dumnezeu sortit, Să vestesc vremea din urmă Când El va sorta din turmă Robi şi roabe, fii şi fiice Chiar şi de bătrâni el zice C-al Său Duh El va lăsa Şi-a lui slujbă vor purta Să vestească viitorul Să-nţeleagă tot poporul.

    • 10. N-am venit în astă lume Îmbrăcat în in subţire Ci-am venit ca în pustie Să vestesc a lui venire.

    • 11. Chiar dacă am fost curat Am vrut s-o las pe neaşteptat` Chiar de eram şi logodit Când am văzut ce s-a ivit. Că cea ce-mi era aleasă Şi urma a-mi fi mireasă Prin Duhul Sfânt a zămislit Şi-un copil mi-a dăruit.

    • 12. Cel ce spune un cuvânt M-a umbrit prin Duhul Sfânt Şi-am rămas însărcinată Cum vestise El odată.

    • 13. În Legea ce-a fost lăsată S-a spus clar de a mea soartă C-o să vin din cerul sfânt

Şi-o să-nvii dintr-un mormânt.

Emanuel & Denisa Vișovan

Încredere

Fii încrezător în Mine, Îţi promit că va fi bine! La durere şi la greu Te voi sprijini mereu, Al tău Tată, Dumnezeu!

Nu te bizui pe tine, Ai încredere în Mine! Nu te voi dezamăgi, Când la Mine vei privi. Nu te teme, tu fii tare, Sunt cu tine-n încercare!

Nu uita, copilul Meu:

Eu te sprijinesc mereu! Chiar de treci şi prin cuptor, Eu îţi vin în ajutor! Chiar de treci prin suferinţă, Eu încerc a ta credinţă; Lângă Mine vei vedea, Ce mare-i puterea Mea!

Nu te îndoi vreodată, Tu-mi eşti fiu, iar Eu sunt Tată; Din ţărână te-am creat, Te iubesc şi am vegheat Ca să poţi vedea că Eu Nu te voi lăsa la greu!

Eu îţi ştiu a ta dorinţă, Neputinţa şi credinţa, Îţi cunosc puterea ta Ai răbdare, vei vedea Că prin Mine-ai biruinţă Căci iubesc a ta fiinţă!

Te-ntăreşte tu acum, Eu sunt veşnic, blând şi bun, Dar Eu aspru pedepsesc, Pe cei care Mă hulesc Şi care-au uitat că Eu Sunt eternul Dumnezeu !

Dar pe tin’ te voi păzi, Pân’ la cea din urmă zi; Şi pe tin’ te voi lua

În împărăţia Mea . Eşti copilul Meu iubit, M-ai slujit pân’ la sfârşit Eu cununa îţi voi da Şi vei sta la dreapta Mea !

Camelia Dumitra ș

Căutaţi în cartea Domnului

Căutaţi în cartea Domnului „Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi” Isaia 34:16a
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Popasuri în pustiu

Uneşte ce se potriveşte iar apoi pune în ordine cronologică!

Mara Cades Pustiul Sin Sucot Iordan, câmpia Moabului Haţerot Elim Pi-Hahirot Pustiul Sinai Muntele Hor Refidim Marea Roşie Chibrot Hataava Pustiul Paran

primesc pentru prima dată pâine din ceruri Dumnezeu vorbeşte copiilor lui Israel şi le dă porunci între Migdol şi mare Moise şi copiii lui Israel cântă o cântare Domnul face să sufle un vânt care aduce prepeliţe primul popas Domnul face să tâşnească apă din stâncă Moise zideşte un altar poporul aprins de poftă este lovit de o mare urgie Balaam binecuvântează poporul Israel sunt trimise 12 iscoade în ţara Canaanului Maria stă 7 zile afară din tabără fiindcă are lepră Eleazar este făcut preot în locul tatălui său Edom refuză să-i lase pe evrei să treacă prin ţinutul său este transformată apa amară în apă dulce sunt 12 izvoare şi 70 de finici

Femei din Biblie de la A la Z

  • 1. A potolit mânia unui împărat prin înţelepciunea ei.

  • 2. Roaba Rahelei, mamă a doi fii ai lui Iacov.

  • 3. Împărăteasă a Etiopiei.

  • 4. Judecătoare şi prorociţă în Israel.

  • 5. Mamă ce a avut o credinţă neprefăcută influenţându-şi astfel şi fiul.

  • 6. Diaconiţă din Biserica Primară.

  • 7. A fost luată de soţie de un proroc la porunca Domnului, deşi era o femeie imorală.

  • 8. Una dintre prorociţele din regatul lui Iuda.

  • 9. A ajutat la izbăvirea poporului Israel de canaaniţi, răpunându-le comandantul.

    • 10. O femeie temătoare de Dumnezeu, de profesie vânzătoare de purpură.

    • 11. Fiica cea mai mare a regelui Saul.

    • 12. Datorită întristării, a dorit să i se schimbe numele.

    • 13. Una din cele două nurori moabite care şi-a iubit soacra foarte mult.

    • 14. A fost o femeie care întrista adeseori o altă femeie.

    • 15. Femeia ce slujea în noaptea eliberării lui Petru din închisoare.

    • 16. O femeie care a murit pentru că L-a minţit pe Duhul Sfânt.

    • 17. Una din cele două moaşe de ale evreilor în Egipt.

    • 18. O femeie care ajuta pe cei săraci făcându-le haine.

    • 19. O femeie din Israel care a avut trei băieţi viteji în oastea lui David.

    • 20. Predecesoarea reginei Estera.

    • 21. Soţia lui Haman.

Atudoroae Lorena

Experienţe „Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii

Experienţe

„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor,
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de
copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
...
Psalmul 78:3-4

ÎNCEPUT DE DRUM

Î n anul 1938 pe şantierul autobazei din Liubar, a sosit

fratele Sidor. El a fost plin de Duhul Sfânt. Domnul i-a

dscoperit „că este nevoie de el în localitatea noastră,

pentru ca oamenii să se întoarcă la Domnul. Sidor nu

a vrut să meargă. Atunci Domnul i-a spus: ,,Dacă nu vrei să mergi de bunăvoie, vei fi dus obligatoriu. Sidor a fost cizmar de meserie. În magazine, în timpul războiului nu găseai încălţăminte, iar folosirea pieilor de la animale era strict interzisă. Toate trebuiau predate la stat. Sidor mai făcea rost de piei şi confecţiona încălţăminte în secret. Într-o zi, a venit un

control pe neaşteptate şi l-au găsit lucrând. Când l-a întrebat a cui este pielea, el a răspuns: „Dacă-i la mine, înseamnă că-i a mea.” L-au arestat şi l-au osândit la trei ani de muncă silnică, la noi în localitate. A început să frecventeze adunările noastre şi Dumnezeu în urma rugăciunilor lui, boteza cu Duhul Sfânt.

Biserica se înmulţea văzând cu ochii. În acei

trei ani, s-au

înfiinţat zece biserici în raionul nostru. Poporul Domnului era plin de smerenie, de frică şi de dragoste. Trei ani au trecut, Sidor vroia să plece acasă, însă şefii nu i-au dat voie. A trecut o lună, două, trei, aceeaşi situaţie. Atunci, el a început să se roage Domnului, ca să fie lăsat să plece. Domnul i-a vorbit astfel: „Nu şefii sunt de vină că tu stai aici, ci poporul meu se roagă, ca să mai rămâi cu ei. Eu, Domnul, care ascult rugăciunile copiilor mei, lucrez la inima şefilor tăi, ca ei să nu te lase. Atunci eu, zicea Sidor, m-am adresat bisericii

cu rugămintea să mă lase să plec acasă, la nevastă şi la copii şi le-am promis că îi voi vizita cu regularitate. Atunci biserica s-a rugat, l-au binecuvântat şi el s-a dus la şefi. Aceştia, fără nici un comentariu, i-au semnat plecarea. Sidor şi-a ţinut promisiunea, dar era foarte greu să-i adune pe toţi într-un loc. Lucra împreună cu două surori, care

se străduiau să fie de folos. Ele se rugau

împreună cu fratele

Sidor şi au fost martori la multe lucrări efectuate de Duhul Sfânt. Sidor era uns cu Duhul Sfânt şi avea o credinţă vie. El trăia şi lucra prin credinţă. Când se duceau la câte o adunare unde se ştia că fraţii se adună greu, din lipsa mijloacelor de transport, el totdeauna zicea: ,,Hai să-I spunem acest lucru Domnului, El poate să rezolve orice”. Şi până ajungeau ei la locul întâlnirii, adunarea era plină. Fratele Sidor era ca ochiul Domnului. Ştia tot despre fiecare om, îi descoperea Domnul tot. Se uita la om şi-i spunea tot ce s-a petrecut în viaţa lui, în ce stare este acum şi ce va fi cu el în viitor. Acest lucru îi întărea pe fraţi şi fiecare căuta

să trăiască în cinste şi sfinţenie. Conducerea ştia de el şi odată cu începerea războiului, căuta să se descotorosească de el. Dumnezeu îi descoperă acest lucru, dar îi spune, că acest lucru chiar se va întâmpla, precizând ziua şi ora. Sidor a primit acest lucru cu credinţă şi seninătate. La vremea hotărâtă, el a făcut baie, s-a îmbrăcat ca pentru călătorie, şi-a luat bun rămas de la soţie şi copii, anunţând pe toţi că pleacă. Chiar atunci au intrat în casă, doi kaghebişti şi i-au spus să-i urmeze. După ce s-au depărtat un pic, i-au zis: „Credem că te-ai rugat suficient pentru Hitler şi ai strâns tot felul de bandiţi. Ajunge!” Şi l-au împuşcat. Biserica nu ştia nimic. Mult mai târziu, când fraţii au văzut că lipseşte cam de multă vreme s-au dus pe jos să vadă, ce mai face. Au aflat de la nevasta lui cele întâmplate şi, cu mare durere, s-au întors şi au povestit bisericii cele întâmplate. A fost o adevărată tragedie, deorece biserica a rămas fără păstor şi nu era printre fraţi nimeni să-i poată ţine locul. Erau doar acele două surori ce umblau cu Sidor. Dumnezeu le-a binecuvântat şi le-a umplut cu Duhul Sfânt. Le-a dat înţelepciune şi ele vorbeau poporului cum să se păstreze în sfinţenie. Se adunau în cercuri de rugăciune şi prin ele, Dumnezeu descoperea taine şi îi îndruma. Greutatea bisericii a căzut pe spinarea lor. Cele două surori în Domnul erau, Iustina, de 36 de ani şi Nadia, de 42 de ani. Amândouă erau văduve, ele au lăsat totul şi umblau din cetate în cetate la adunări şi întăreau pe fraţi. Dumnezeu le-a binecuvântat activitatea şi numărul fraţilor creştea. Era nevoie de un bărbat slujitor, care să facă lucrarea Domnului în adunări. Fraţii au pus înaintea Domnului pe Petru Hrebenciuc, unul dintre primii întorşi la Domnul şi, după ce au primit răspuns afirmativ din partea Domnului, l-au investit în această lucrare. Mulţi oameni au crezut şi au vrut să primească botezul, printre ei, eram şi eu. Toţi doream să facem legământ cu Dumnezeu; imediat ce s-a topit gheaţa pe râu, au fost botezaţi în jur de 100 de persoane.

Experienţe

Experienţe „Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor,
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de
copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
...
Psalmul 78:3-4

Erau vremuri de cruntă sărăcie. Ca să supravieţuiască, oamenii erau nevoiţi să fure de la C.A.P. Numai pocăiţii nu se

atingeau de nimic ce nu era al lor. Dumnezeu purta de grijă, ca niciunul să nu se culce flămând. Duminicile le petreceau în post şi rugăciune; slăveau pe Dumnezeu, pentru că le-a

dăruit mântuire. Într-o duminică, câţiva fraţi s-au

dus în

localitatea vecină la adunare. În timpul slujbei au intrat în casa de rugăciune reprezentanţii puterii şi au ordonat, imediat să întrerupă slujba şi să meargă la muncă. Ei au răspuns, că nu pot să facă acest lucru, pentru că după credinţa lor, duminica este ziua Domnului şi că ei în această zi, nu fac nimic altceva, decât laudă pe Dumnezeu, în plus, ei aici sunt doar oaspeţi, au venit să-şi viziteze fraţii. Atunci, pe localnici au început să-i bată, iar pe toţi ceilalţi, i-au arestat. Cei arestaţi au fost 18 oameni. I-au dus pe toţi la centru, unde i-au bătut cu bice, apoi aruncau apă peste ei, îi scoteau afară în frig. I-au scos în stradă, le-au dat mături şi au zis, că dacă vor mătura măcar o oră, o să le dea drumul acasă. Două surori au luat măturile şi au început să măture. Peste câteva minute, au fost lăsate să plece. Pe ceilalţi, care au refuzat să lucreze, au început să-i bată şi mai tare. I-au ţinut închişi zece zile. Duminica următoare i-au scos pe toţi în piaţă, unde au pregătit dinainte spânzurătorile şi le-au zis, că dacă renunţă la credinţa lor, scapă. Au fost întrebaţi pe rând şi fiecare, când răspundea că nu renunţă la credinţă, era dus sub spânzurătoare. Slavă Domnului, niciunul nu a renunţat la credinţă. Atunci, un jandarm a venit şi a spus că se schimbă condamnarea: ,,Toţi să fie duşi la râu şi înecaţi.” A urmat altă încercare a credinţei noastre. Am fost duşi la râu, iarăşi întrebaţi şi iarăşi nimeni nu s-a lepădat. Atunci au dat ordin să ne împuşte. Ne-au dus iar la centru, apoi la ruinele sinagogii evreieşti şi ne-au aliniat pe lângă gropile goale şi după ce ne-au mai întrebat o dată, dacă renunţăm la credinţă,sau la viaţă. Când au văzut că nimeni nu renunţă la credinţă au început să tragă. Unul dintre poliţai trăgea cu arma, altul stătea lângă fiecare din noi. Când s-a dat ordin să se tragă, poliţiştii de lângă noi, ne-au lovit pe fiecare cu patul puştii şi am căzut în groapă. O soră povestea mai târziu: „Când s-a auzit ordin «Trageţi!», am simţit o lovitură în piept şi am căzut în groapă. Dar eu simt că nu sunt moartă, deschid ochii, mă uit în dreapta, în stânga, văd că şi ceilalţi sunt vii; atunci se aude glasul poliţistului: «Ce fel de oameni sunt aceştia de mai degrabă mor, decât să renunţe la Dumnezeul lor?» I-au ridicat din gropi, i-au dus la centru, iar i-au bătut, i-au mai ţinut câteva zile, apoi le-au dat drumul.” Toată tărăşenia a durat 10 zile şi în tot acest timp, biserica nu înceta să se roage pentru ei şi să ţină post. Când ne-au eliberat, cu toţii ne-am dus la biserică. Vă închipuiţi cu ce bucurie ne-au primit, dar ce rugăciune a urmat! Aceşti oameni erau gata să se jertfească pentru credinţă şi mulţumeau Domnului, că i-a întărit, iar Duhul Sfânt i-a încredinţat, că răsplata lor va fi mare în ceruri.

Multă vreme, cele două persoane, care au măturat şi apoi au plecat acasă, au fost chinuite de conştiinţa lor; au plâns şi de ruşine nu ştiau ce să facă. Fraţii le-au iertat şi le-au încurajat. Ei ziceau că Domnul Isus Hristos este plin de milă şi ne cunoaşte slăbiciunile. Biserica se înmulţea şi Duhul Sfânt lucra în adunare. Foarte des, toată biserica se umplea de Duhul Sfânt şi cânta

cântări duhovniceşti în limbi noi. Biserica din localitatea noastră a ajuns la 120 de suflete, era aşa de aglomerat că toţi stăteam în picioare şi coriştii şi predicatorii. Cina Domnului era seara, toţi aduceau ce aveau mai bun de acasă în cinstea Domnului şi după cină, era o adevărată masă de dragoste. În timpul mesei şi după, se cânta mult spre slava lui Dumnezeu. La adunare veneau toţi credincioşii, lipseau doar mamele cu copii mici şi bolnavii. Adunările se ţineau duminica dimineaţa şi seara, când se slujea cu rugăciuni, cântări şi predică, iar sâmbătă, miercuri şi vineri numai seara când nu se predica nu se cânta, ci doar se rugau. Un frate ieşea şi anunţa pentru ce se vor ruga şi rugăciunea ţinea 1,5-2 ore. După încheierea rugăciunii, nu se grăbea nimeni să plece, se discuta, se mai cânta câte o cântare, iar dacă era descoperire, o explicau. Într-o seară, a fost următoarea descoperire: „,O nouă încercare vine peste poporul meu, veţi fi loviţi de boală.” Foarte curând, toţi credincioşii au fost loviţi de o boală necunoscută. Nişte bube urâte au apărut pe palme, coate şi la unii şi pe faţă. Cel mai mult au fost afectaţi tinerii. Nici un membru nu a fost lăsat pe dinafară, toţi au avut bube. Dacă vreunul dintre credincioşi locuia în casă cu necredincioşi, cei necredincioşi nu erau contaminaţi. Ei erau curaţi. Ştiind că aceasta vine de la Domnul, nu ne duceam la medic, iar cei ce s-au dus, au fost afectaţi şi mai tare. Mie mi-au apărut pe palme şi pe coate, aşa că, nu puteam lucra nimic; citeam Cuvântul şi mă rugam. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acea perioadă. Atunci m-am îmbogăţit sufleteşte. Aveam timp să mă întâlnesc cu fraţii, care aveau mai multă experienţă şi acest lucru m-a influenţat în bine. Boala a ţinut o lună, după care, ca prin minune a dispărut, iar feţele tinerilor, parcă au întinerit. Nu a rămas nici cel mai mic semn. În schimb, boala a lovit pe necredincioşi. Toţi erau plini de bube şi ce nu făceau, nu puteau scăpa de ele. A fost o minune. Întâi credincioşii erau afectaţi, după aceea cei necredincioşi. Într-o comună, reprezentanţii puterii, când erau afectaţi credincioşii, îi obligau să meargă la medic şi dacă nu se duceau, erau amendaţi şi bătuţi. La începutul războiului, nemţii se arătau mai buni decât ai noştri, ne lăsau să ne adunăm, să facem evanghelizări, iar mai târziu ne obligau şi ei să mergem la lucru duminica. Nimeni dintre credincioşi nu se ducea, toţi erau prezenţi la adunare, deşi nu de puţine ori, au fost scoşi cu forţa din casă şi bătuţi, mai ales bărbaţii, dar niciunul nu mergea la lucru. Nu le era uşor credincioşilor în acele vremuri. În zilele de lucru, ne adunam în fiecare dimineaţa la orele 5-6, pentru rugăciune, apoi ne duceam acasă, puneam în ordine ce era de pus şi plecam la muncă, la C.A.P. Rugăciunile noastre erau sincere şi trăiam în frica Domnului, iar Dumnezeu ne descoperea toate lucrurile ce urmau să se întâmple. Se organizau separat rugăciuni cu tineri şi separat cu copii. La adunările copiilor, rugăciunile erau aşa de fierbinţi, că Dumnezeu i-a botezat cu Duhul Sfânt şi trebuia să-i ridicăm de pe genunchi, nu se puteau opri din rugăciune. Între timp, nemţii au invadat Kievul, dar Dumnezeu ne-a descoperit, că aşa cum au venit, aşa vor şi pleca, numai că la plecare, localitatea noastră va fi distrusă. Aşa s-a şi întâmplat. Toate

(continuarea în pagina 12)

aniela şi-a simţit umărul atins şi mişcat de cineva. Încă se
aniela şi-a simţit umărul atins şi mişcat de cineva. Încă se
  • D simţea somnoroasă.

Copilăria

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22:6

Daniela

partea a XIII-a

Prima zi de școală

lemne. Plutele erau lungi, copaci întregi, fără crengi,

prinşi cu scoabe de fier între ei, ce formau o adevărată

caravană plutitoare.

Odată ajunşi în curtea şcolii, elevii s-au grupat

pe clase, apoi domnul director Răileanu, a anunţat

clasele şi numele învăţătoarelor. Şcoala avea un rând

de clase jos, iar la capătul holului, nişte scări duceau la

alt nivel de clase, al elevilor mai mari. Lili a condus-o

pe Daniela într-o clasă frumos amenajată, cu flori pe

pervazul ferestrei, o catedră în faţa clasei, ce avea o

faţă de masă de culoare albastră. Rândul de bănci de

lângă fereastră, avea un loc liber, în banca din faţă.

- Cum te cheamă? o întrebă Lili pe fetiţa

şatenă, cu părul tuns băieţeşte.

- Mă numesc Mahu Doina şi am şapte ani.

- Ea este sora mea, Daniela şi va sta în bancă cu tine.

  • - De acord! a spus Doina, zâmbind cu bunătate.

  • - Scoală-te, scoală-te! Glasul lui Lili, o făcu să deschidă

Daniela şi-a pus ghiozdănelul în bancă şi s-a aşezat timid.

ochii. Avem de mers pe jos trei kilometri şi trebuie să ne grăbim.

Şi-a privit pantofiorii, care arătau jalnic. Fire de iarbă, pietricele,

Uite, mama ţi-a pregătit hainele, ea a mers la serviciu şi eu va

trebui să am grijă de tine, să te duc la şcoală. Cu noi vor merge

şi copiii vecinilor. Haide Elena era deja îmbrăcată.

...

o frunză uscată, toate acestea erau colecţionate pe pantofii ei.

Obrajii parcă îi luaseră foc.

Colega ei o întrebă prietenoasă:

Aceasta era ziua cea aşteptată

...

prima zi de şcoală!

Daniela s-a spălat, s-a îmbrăcat şi Lili a pieptănat-o cu grijă,

  • - Te-ai încălţat greşit, aşa-i? Probabil, te-ai grăbit şi mama

ta nu te-a observat!

făcându-i două codiţe, legate cu fundiţe albe.

Bunica o aştepta cu laptele aburind şi un ou proaspăt fiert.

O bucată de turtă, coaptă pe plită va fi pentru pauză. Mai lipseau

pantofii. Bunica le-a sărutat şi le-a urat o „zi cu binecuvântarea

lui Dumnezeu”. Bunicul a mers cu ele, o bucată de drum. Aerul

dimineţii era rece.

  • - E toamnă! a spus bunicul. Va trebui să pregătesc lemne

pentru iarnă, că vom încălzi mai multe camere acum. Să aveţi o zi

Daniela şi-a mutat picioarele sub banca în care era aşezată,

astfel să nu-i mai poată vedea nimeni pantofii. Privi apoi la

colega sa şi simţi că îi place de ea, pentru că a fost bună cu ea şi

nu a râs de ea nici nu a mustrat-o. Era o fetiţă bună.

  • - Mă bucur că stau cu tine în bancă, Doina! Uite, am

ceva pentru tine! şi scoase din buzunarul şorţului un fluturaş

decupat, dintr-o carte. Mai avea într-o batistă câteva bomboane

de mentosan, primite de la bunica. Doina şi-a strâns darurile şi

frumoasă, fetelor! le ură bunicul, făcându-le cu mâna la revedere. le-a strecurat în ghiozdanul ei. A scos apoi un măr de un roşu

Daniela a aşezat mai bine ghiozdanul pe spate, apoi a

privit spre pantofii ei, vopsiţi de cu seară.

„Oh! oftă ea. De ce oare s-au lipit fire de nisip şi chiar firicele

de paie, pe suprafaţa dată cu vopsea albă?” Ea îi vopsise atât de

frumos, şi nu erau daţi cu lipici, ci cu vopsea bună. Probabil că

vopseaua nu se uscase încă. Bine că nu au observat-o surorile

aprins şi i l-a dat Danielei.

Tovarăşa învăţătoare a intrat în clasă. Toţi elevii s-au ridicat

în picioare.

  • - Bună dimineaţa, copii! i-a salutat ea.

  • - Bună dimineaţa! au strigat cu toţii în cor. Învăţătoarea era frumoasă ca o zână din poveşti. Avea

ei, poate că ar fi întors-o din drum şi n-ar mai fi mers la şcoală. părul lung, lăsat pe spate, buzele roşii, ochii negri şi faţa senină.

Grupul de copii înainta

gălăgios, în şir indian, să nu

blocheze drumul. Din când în când treceau maşini cu lemne

din pădure. Vara, a văzut pe apa Bistriţei şi plute, transportând

Era înaltă şi în picioare era încălţată cu pantofi cu tocuri înalte.

  • - Aşezaţi-vă, copii! spuse ea blând. Va trebui să ne

cunoaştem.

Copilăria

Copilăria „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22:6

Tovarăşa învăţătoare şi-a spus numele, apoi, pe rând, începând

din prima bancă, fiecare copil se ridică să-şi spună numele.

Copiii au primit câte o foaie de desen şi fiecare trebuia

să deseneze după dorinţă, ceva pe foaie. Doamna învăţătoare

se ocupă de catalog, din când în când, întrebând câte un copil

numele mamei şi al tatălui. Daniela a scos din penar creionul, s-a

gândit o clipă şi s-a hotărât să deseneze un păun. Văzuse unul

în cartea de citire a sorei sale Lili, dar nicidecum unul adevărat.

îmbrăţişat-o cu dragoste şi i-a pus o întrebare:

  • - Daniela, am citit în Biblie despre

împăratul Solomon, că i-a cerut lui Dumnezeu

înţelepciune şi Dumnezeu i-a dat ce îi ceruse,

aşa că a fost cel mai înţelept om de pe pământ.

Dacă te-ar întreba şi pe tine Dumnezeu ce

dorinţă ai, ce ai vrea să îţi dea? Tu ce ai cere?

  • - Mâncare, bunico! Eu aş cere mâncare!

Pe îngâmfatul acela, cu coada multicoloră, hotărî să-l deseneze.

Avea o cutie de creioane colorate.

Bunica a râs şi i-a pus mâncarea înainte. Şi-a dat seama că

întrebarea ei a fost binevenită.

Când şi-a auzit numele, Daniela s-a ridicat şi a spus numele

tatălui şi al mamei, dar când a fost întrebată de ocupaţia tatălui,

şi-a plecat cu tristeţe capul şi a spus:

  • - Tatăl meu a fost plutioner major, dar a murit, că a fost

bolnav, foarte bolnav şi Dumnezeu l-a luat în ceruri.

  • - Bine, bine, adică condoleanţe, dar să ştii că la şcoală nu

ai voie să vorbeşti despre convingerile tale religioase. P.C.R e la

putere, voi veţi creşte fii de nădejde ai patriei. Stai jos!

Oare cu ce greşise? Daniela se aşeză şi îşi privi păunul.

Începu să-l coloreze cu spor. Tatăl ei s-ar fi bucurat să o vadă

mergând la şcoală, dar ştia că de acolo, din cer, el priveşte spre

ea. Simţi o încurajare în inimă. Îşi va da silinţa să înveţe şi să

scrie frumos. Dorea să aibă note bune. Aceasta l-ar fi bucurat

pe tatăl ei.

Învăţătoarea s-a ridicat de la catedră şi a trecut printre

bănci cu un creion roşu pentru a pune note pe colţul din stânga

foii de desen. Pe urmă ridica foaia de desen, pentru a fi văzută

Daniela şi-a pus lucrurile în ordine, apoi a scos desenul pe

masă, la vedere. Surorile ei şi bunicii au lăudat-o că desenase

frumos. Mama a privit îndelung desenul şi a spus:

  • - Daniela, desenul tău are o greşeală foarte mare; mă mir

că nu a fost observată de doamna învăţătoare.

Daniela a privit desenul, a strâns din umeri şi a dat din cap,

căci nu vedea nici o greşeală. Păunul ei era perfect, cu cioc, cu pene

colorate, coada evantai, creasta înflorată, cu pene de indieni ...

  • - Ce-i lipseşte păunului, mamă?

  • - Nu-i lipseşte nimic! Daniela, păunul tău, are două picioare

în plus. Un păun nu are patru picioare; deci două picioare va

trebui să le ştergi.

  • - Cum de nu m-am gândit oare? Doar şi găinile bunicii,

care sunt păsări, au câte două picioare. Au râs cu toţii. Bunicul a

râs cu lacrimi, dar era mândru de fiica sa. Numai un pictor putea

vedea aceasta atât de uşor.

Seara, bunicul a citit din Biblie, de la Marcu, capitolul 11,

de toţi din clasă. O vază cu flori, o casă, un coş cu

fructe de la versetul 24: „Puterea credinţei.

...

fiecare copil a desenat frumos, dar nu toţi au primit nota zece.

De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi,

Păunul Danielei a luat nota zece şi a fost apreciat de tovarăşa

învăţătoare.

să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea.”

Daniela a ascultat cu atenţie. Înainte de culcare, Daniela

  • - Copii, sunteţi talentaţi la desen! Mă refer la o parte dintre

voi, dar s-ar putea ca alţii să fie buni şi foarte buni la alte materii.

  • - Vă ridicaţi în picioare şi după ce vom cânta tricolorul, veţi

putea pleca acasă. Ne vom întâlni din nou mâine dimineaţă, tot

în această clasă.

Copiii nu ştiau cântecul. Daniela a urmărit buzele tovarăşei

învăţătoare şi a reuşit să prindă ceva din cântecul acesta

patriotic. Privind la tovarăşa învăţătoare, i s-a părut că are ceva

asemănător cu păunul de pe foaia ei de desen.

Învăţătoarea a părăsit clasa, iar copiii au devenit gălăgioşi

în felul cum îşi strângeau lucrurile şi vorbeau tare entuziasmaţi

de prima zi de şcoală. Daniela şi-a strâns şi ea totul, repede în

ghiozdan şi luându-şi la revedere de la colega ei, a tâşnit pe uşa

întredeschisă, pentru a nu fi văzută de ceilalţi copii. Adică, pantofii

ei să nu fie remarcaţi de cineva din clasa ei. Clopoţelul a sunat

strident. Daniela s-a speriat şi a luat-o la fugă spre casă. Se simţea

ca un iepure fricos şi era ruşinată de isprava ei cu pantofii. Şi cât

s-a mai rugat ea în gând să nu o vadă tovarăşa învăţătoare ...

Ajunsă acasă, s-a grăbit

să dea jos pantofii. Bunicul a

întâmpinat-o bucuros şi a privit lung spre pantofii ei.

  • - Daniela, ce s-a întâmplat cu pantofii tăi? Au adunat ca un

arici, tot ce se poate numi „gunoaie de pe drum”. Bunicul a ridicat

un pantof, studiindu-l cu atenţie, după care l-a luat şi pe celălalt

cu grijă şi s-a hotărât să-i facă să dispară pentru totdeauna. Şi-a

pus pălăria, a şoptit ceva la urechea bunicii şi luând bicicleta, a

dispărut în lungul şoselei. Daniela ar fi dorit să-i arate desenul ei

i-a cerut Tatălui Ceresc o pereche de pantofi. Mare i-a fost

bucuria, când dimineaţa, în loc de o pereche de pantofi, la

marginea patului ei a găsit două perechi de pantofi. Mai întâi,

i-a mulţumit lui Dumnezeu, apoi a probat pantofii. Îi veneau de

minune. O pereche negri, şi o pereche maro. Bunicul o privea

cum ţopăie de fericire încolo şi încoace prin odaie.

  • - Bunicule, i-am cerut lui Dumnezeu o pereche de pantofi,

iar El mi-a dat două perechi. Ce bun este Tatăl meu Ceresc! Dar

ştii matale de ce am primit două perechi? Pentru ca una să o pot

dărui unei fetiţe care nu are deloc.

  • - Daniela, tu hotărăşti! Deocamdată sunt pantofii tăi.

Daniela şi-a ales perechea de culoare neagră, iar ceilalţi

i-a pus în cutie.

„Aşa!” îşi spuse Daniela, privindu-i. „Pe culoarea aceasta

nici praful nu va fi văzut. Să mă purtaţi iute ca vântul şi ca

gândul!”

După ce i-a spus mamei dorinţa ei de a dărui cealaltă

pereche, Daniela s-a hotărât să îi dea unei fetiţe tot orfane

de tată. Mergeau la aceeaşi biserică şi aveau acelaşi Tată Bun.

Fetiţa a îmbrăţişat-o cu bucurie, apoi îi spuse:

  • - Daniela, să dea Dumnezeu ca niciodată să nu rămâi fără

încălţăminte! Întotdeauna să ai încălţăminte din belşug!

Şi aşa a şi fost! Binecuvântarea acelei fetiţe a însoţit-o pe

Daniela în scurgerea vremii.

Draga Ujeniuc

cu nota zece, dar oare de ce s-a supărat bunicul pe ea? Bunica a

Predica pentru copii „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!” Osea 6:3a (continuare din pagina

Predica pentru copii

„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!” Osea 6:3a
„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!”
Osea 6:3a

(continuare din pagina 9)

ÎNCEPUT DE DRUM

descoperirile au fost notate, apoi verificate, dacă se împlineau cu exactitate.

În ianuarie 1944, când se retrăgeau nemţii, au tras cu foc în fiecare casă şi

totul a ars. Casele erau acoperite cu paie şi comuna s-a transformat într-o

flacără. Casa noastră era mai la margine; erau trei camere mari şi acolo

ne adunam pentru rugăciune. Ne-am adunat cu toţii acolo. Acolo erau şi

necredincioşi. Ei ziceau: „Rugaţi-vă! Pe voi Dumnezeu vă ascultă.” Şi ne-am

rugat. Şi ce rugăciune! Era plânsul tuturor. La ieşire din localitate, nemţii

s-au oprit, s-au uitat la casa noastră, apoi un neamţ s-a apropiat, a auzit

strigătele noastre şi a plecat. În drumul lor, nemţii se opreau lângă fiecare

casă şi aruncau grenade pe geam. Mulţi erau omorâţi şi răniţi. Casa noastră

a rămas întreagă şi mulţi rămaşi fără casă, şi-au găsit aici adăpost.

În localitatea noastră, de trei ori se schimba puterea; ba intrau

ruşii, ba intrau nemţii, dar în război, nicicum nu e bine. Până la urmă

ne-au evacuat nemţii. Cu mic cu mare, ne duceau prin comune pe jos şi

dacă cineva vorbea cu localnicii, era împuşcat pe loc. Ne-am oprit într-o

comună şi ni s-a ordonat să ne căutăm gazdă. Eu cu sora mea, cumnatul

şi şapte copii, ne-am dus la marginea comunei, chiar sub o pădure, unde

era o familie de credincioşi. Ne-au primit cu bucurie şi acolo ne adunam

pentru rugăciune. Dumnezeu ne mângâia cu prezenţa Sa. Nimeni nu se

gândea la viitor. Fiecare trăia pentru ziua de azi şi dorinţa fiecăruia era

să fim cât mai aproape de Domnul. Acest lucru ne-a unit şi împărţeam şi

ultima coajă de pâine. Nimeni nu avea nimic.Unii aveau copii, care trebuiau

hrăniţi. Dumnezeu însă a avut grijă şi nicio zi n-a trecut, fără să mâncăm.

Nu aveam de niciunele, dar aveam un Dumnzeu viu, care ne purta de grijă.

El, care spunea: ,,Nu te voi lăsa, cu nici un chip nu te voi părăsi”. De aceea

eu vorbesc cu îndrăzneală: Domnul este ajutorul meu, ce poate să-mi

facă un om? El este viu în vecii vecilor, El nu se schimbă şi este credincios

Cuvântului Său. A Lui să fie slava! Ferice de poporul care are ca Dumnezeu,

pe Dumnezeul cel viu. El, care nu a ţinut cont, că are doar un singur Fiu, L-a

dat pentru noi şi oare s-ar putea, ca împreună cu El, să nu ne dea şi cele

necesare? Ce minunat! Să ai un Dumnezeu viu, la care poţi veni oricând!

El este prietenul nostru credincios şi ocrotitorul nostru. El a zis: ,,Vei trece

prin ape şi nu te vei îneca, vei trece prin foc şi nu te va arde, pentru că Eu

sunt cu tine.” David, într-o împrejurare, striga către Dumnezeul cel viu şi

zicea: ,,Chiar dacă voi trece prin valea umbrei morţii, nu mă tem, că tu eşti

cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” Au venit ruşii, ne-au eliberat

şi ne-am dus acasă. Acasă vorba vine, că n-am mai găsit nimic din ce-am

lăsat. Trebuia să începem de la zero. În sat au ajuns femei, copii şi bătrâni,

de care trebuia să avem grijă. Toţi bărbaţii între 12-60 de ani au, fost luaţi

pe front. Pe mine, nu m-au luat. Nu ştia nimeni de ce, dar eu am înţeles că

aşa era voia lui Dumnezeu.

Biserica Domnului din localitatea noastră se păstra în sfinţenie şi

curăţie. Mulţi oameni din împrejurimi veneau la noi şi se întăreau sufleteşte.

Dar Dumnezeu ne-a atenţionat să stăm în veghere şi în adevăr, pentru că

duşmanul vrea să arunce sămânţa sa în popor şi multă nelegiuire va intra în

biserică. Din păcate aşa s-a şi întâmplat. Fraţii au fost duşi pe front, pe mine

m-au arestat şi după ce m-am întors, m-am îngrozit, cum a ajuns biserica.

Dar când împrejurările vieţii s-au schimbat,

mărturisirea a devenit ca un obicei. Când m-am

întors acasă şi am chemat la mărturisire, am fost

uimit, că fraţii mărtururiseau păcatele pe care le

mărturisiseră şi cu cinci ani în urmă. M-a apucat

groaza când am văzut lipsa de seriozitate în relaţie

cu Dumnzeu şi lipsa de credinţă.

Cum au de gând aceşti oameni, să apară în

faţa lui Dumnezeu?

(va urma)

Extras din cartea „Urmează-mă

de Alexandru Gula

Traducerea, Tania Drozd

Publicat cu permisiune

Înainte, zilnic veneau fraţii la mărturisire, dacă greşeau cu ceva, conform cu

Iacov - mărturisiţi-vă păcatele unii în faţa altora şi rugaţi-vă unii pentru alţii.

Poporul trăia în frica de Dumnezeu şi orice mică greşeală o mărturiseau.

Predica pentru copii

Predica pentru copii „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!” Osea 6:3a Nepotul lui Pavel
„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!” Osea 6:3a
„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!”
Osea 6:3a

Nepotul lui Pavel

Context: Cu prilejul unei vizite la Ierusalim în perioada Sărbătorii Cincizecimii,

apostolul Pavel a fost arestat de autorităţile romane, pentru că iudeii care

i se împotriveau erau gata să-l linşeze. Potrivit legislaţiei imperiale el urma

să fie anchetat şi judecat, dar duşmanii nu mai aveau răbdare şi au pus la

cale un plan de ucidere a lui. Dumnezeu a intervenit prin nepotul lui şi l-a salvat prin măsurile

luate de autorităţile locale şi provinciale şi astfel planul mârşav al iudeilor a eşuat. Felul în care

a procedat acest adolescent poate fi un exemplu de urmat în situaţii critice.

1. Adolescentul bine informat: „La ziuă, Iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu

vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel. Cei ce făcuseră legământul

acesta, erau mai mulţi de patruzeci. Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni şi

le-au zis: «Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe

Pavel. Acum, deci, voi, împreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului şi rugaţi-l să-l aducă

mâine jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu deamăruntul; şi

până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.» Fiul sorei lui Pavel a auzit de această

cursă.” (Fapte 23:12-16) Am citat textul în întregime tocmai pentru a se vedea că acest

adolescent (numit aşa în baza expresiei: „tinerelul” - vers. 17) era bine informat cu privire

la textul legământului, numărul participanţilor, strategia şi timpul de execuţie.

În vremea copilăriei şi adolescenţei voastre, circulă mai multe informaţii decât în orice

altă perioadă istorică, datorită mijloacelor rapide şi voluminoase de comunicare. Să fiţi atenti

pentru că nu toate informaţiile sunt corecte şi în cazul în care le transmiteţi altora, ele vă vor da

sau nu credibilitate, veţi fi sau nu de folos altora. Este foarte important să fiţi informaţi despre

diverse lucruri bune, în primul rând, dar iată că, în unele situaţii, trebuie să fiţi în cunoştinţă şi

de planurile oamenilor răi, pentru a fi dejucate. Atenţie, să nu fiţi creduli şi să nu luaţi lupii din

pădure drept butuci cum se întâmplă la munte, când se călătoreşte noaptea.

2. Adolesecentul în relaţii bune cu rudeniile: „S-a dus în cetăţuie şi a spus lui Pavel.

(Fapte 23:17) Numai o relaţie bună cu unchiul Pavel l-a putut trimite la el şi numai

o reputaţie de adolescent serios l-a putut determina pe apostol să trateze cu maximă

responsabilitate şi încredere informaţiile aduse de nepotul lui.

Ce amintiri vă leagă de unchii şi mătuşile sau de bunicii şi verişorii voştri? Plăcute sau

neplăcute? Încă nu este prea târziu să vă siliţi să aveţi relaţii bune cu rudeniile voastre.

Aceasta se poate prin respect, ajutorare şi evident întâlniri, la care să cântaţi şi să vă

rugaţi împreună şi să discutaţi lucruri folositoare, fie din Scripturi , fie din viaţa de toate

zilele. Feriţi-vă însă de clevetiri şi alte vorbării „goale şi lumeşti”. (2 Timotei 2:16)

3. Adolescentul credibil în familie şi societate: „Pavel a chemat pe unul din sutaşi şi a zis: «Du pe tinerelul acesta la căpitan,

căci are să-i spună ceva.» Sutaşul a luat pe tânăr cu el

...

Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte şi l-a întrebat: «Ce ai

să-mi spui?» El a răspuns: «Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea Soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi

mai cu deamăruntul. Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce

şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata şi n-aşteaptă decât făgăduiala ta.»” Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece şi

i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. În urmă, a chemat pe doi sutaşi şi le-a zis: „La ceasul al treilea

din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezarea.” Le-a

poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.” (Fapte 23:18-24)

Informaţiile aduse de acest tinerel au fost tratate cu maximă seriozitate şi astfel, sute de soldaţi au fost puşi pe drumuri şi ce-i mai

frumos, viaţa apostolului a fost pusă la adăpost. De asemenea, zeci şi sute de iudei au rămas fără obiectul muncii lor necurate.

Nu ştiu câtă vreme au răbdat ei foame, dar bine că nu au putut să-şi ducă la îndeplinire planul lor ucigaş. Cu siguranţă că , potrivit

sfatului ofiţerului roman acest adolescent nu a divulgat la alţii informaţiile pe care le deţinea, atât referitor la planul iudeilor

răuvoitori cât şi la planul autorităţilor romane binevoitoare.

Se poate bizui poliţia pe sesizările voastre? Dar mai întâi, are încredere învătătoarea sau dirigintele în cele spuse se voi? Pentru

a fi crezuţi întotdeauna, să nu minţiţi niciodată, nici măcar pe colegii voştri. Să nu fiţi ca băiatul din povestea cu oile şi lupul care a dat

de mai multe ori alarmă falsă, apoi, când a avenit lupul, nu i-a mai venit nimeni în ajutor, pentru că nu mai avea credibilitate în sat.

Învăţătorul

Statutul moral şi spiritual al copilului „Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b FIŢI ATENŢI LA

Statutul moral şi spiritual al copilului

„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
„Caută să fii evlavios.”
1 Timotei 4:7b

FIŢI ATENŢI LA CEEA CE VI SE SPUNE!

Dragi copii, noi, părinţii voştri suntem datori să vă învăţăm

Scripturile sfinte. Amintiţi-vă sfaturile lui Solomon, care vă

scria: „Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău

...

(Proverbe 1:8 ) „şi

nu lepăda învăţătura mamei tale” (Proverbe 6:20). Sunteţi voi

atenţi la cuvintele pe care le auziţi din gura noastră, pentru a

pricepe întru totul ceea ce vă informăm?

Să luăm învăţătură din felul în care un ucenic n-a fost

suficient de receptiv la o nouă lecţie a Marelui Învăţător:

„De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El

trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea

bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea

cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie. Petru

L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: «Să Te ferească

Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple aşa ceva!» Dar Isus

S-a întors şi a zis lui Petru: «Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră

de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile

lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.»” (Matei 16:21-23)

Domnul le-a spus pe faţă ce avea să se întâmple, descoperindu-le

chiar şi taina învierii Sale. Petru fost marcat de partea de suferinţă

prin care urma să treacă Domnul Isus şi a reacţionat prompt,

mustrându-L şi rugându-L pe Dumnezeu să-L ferească, pentru ca

toate acestea să nu i se întâmple. El nu a apucat să remarce în

spusele Domnului despre momentul triumfător al învierii Sale.

Mă gândesc cum ar fi fost dacă Petru l-ar fi întrebat pe Domnul

despre cum va avea loc această înviere pe care ei nu o înţelegeau.

Domnul Isus a trebuit să parcurgă tot drumul suferinţelor, sfârşind

cu moartea Sa, ca mai apoi să triumfe cu învierea Sa,

iar aceasta să fie răscumpărarea fiecărui om care

crede în El.

Realizez că de multe ori şi noi păţim la fel cu

voi. Sunteţi marcaţi de anumite evenimente ce se

petrec în copilăria şi adolescenţa voastră şi nu vă

gândiţi la ceea ce va urma în viaţă. De ce nu vreţi

să obsevaţi diferenţa dintre cei ce au ascultat

învăţătura părinţilor şi cei ce s-au luat după cei

de o vârstă cu ei? Nu vă amintiţi de păţania lui

Roboam care dacă asculta sfatul bătrânilor, putea

fi rege peste tot Israelul, dar luându-se după

sfatul tinerilor a pierdut cea mai mare parte a

regatului glorios moştenit de la tatăl său. (1 Regi

12)

Ne place să auzim vorbindu-se despre

înălţarea în dregătorie a lui Iosif, dar mai întâi a

avut loc ascultarea de tatăl lui şi munca din casa

lui Potifar, toate urmate de nerecunoştinţa

celor din jurul lui; despre serviciile de la

curtea regală a lui Daniel şi a celor trei

tineri evrei, dar întâi au fost angajamente

sfinte şi rugăciuni stăruitoare în vremuri

critice. Să fim atenţi la aceste aspecte

pentru a nu pierde informaţii importante

care ne pot decide crezul şi destinul. Petru

era cât pe aci s-o încurce în noaptea când s-au împlinit cele

spuse de Domnul, pentru că nu a fost atent şi nu a dat crezare

absolută spuselor Domnului cu privire la moartea şi învierea

Sa. (Luca 22)

Într-o zi, am urat unui grup de fete cuvintele: ,,Bucuraţi-vă de

timpul liber, de liniştea pe care o aveţi, de binecuvântările pe care

le-aţi primit!”. Una dintre fete s-a grăbit să mă întrerupă zicând:

,,Dar ce, s-au terminat binecuvântările?”. ,,Nu” , i-am răspuns, ai

răbdare să termin ce am de spus!”. Voiam să continui să zic că va

urma altă perioadă, care va depinde de felul în care o aşteptaţi.

Când se vorbeşte despre căsătorie, vă gândiţi la ziua nunţii, la un

voiaj postnupţial şi la tot ceea ce soţul poate să vă ofere, dar vă

gândiţi în egală măsură la responsabilităţile şi suferinţele vieţii de

familie? Altfel cum aţi putea ajunge în gloria eternă fără să purtaţi

o cruce pe pământ? Luaţi aminte la sfaturile mamelor voastre,

la ceea ce puteţi învăţa din felul în care se comportă o femeie în

familie, ca soţie şi mamă şi înţelegeţi că crucea este purtătoare de

coroană, dar, dacă nu suntem atenţi în viaţă, respingem crucea

pierzând dreptul de a purta coroană.”

În concluzie, reţineţi proverbul biblic:

...

omul care

ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă.” (Proverbe

21:28) E ca la şcoală: cine este atent în clasă când se predă

lecţia, va şti cum să-şi facă tema acasă, iar cine este atent la

toate lecţiile va deveni un bun profesionist. Vă doresc urechi

ascultătoare, minte ageră şi un viitor binecuvântat!

Rozi Leahu

Statutul moral şi spiritual al copilului

Statutul moral şi spiritual al copilului „Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b la colindat… An
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
„Caută să fii evlavios.”
1 Timotei 4:7b

la colindat…

An de an cu ocazia sărbătorilor de

poporului Tău, Israel.»”… „A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început

iarna colindul se regăseşte în slujbele

bisericeşti cat si în reprezentaţiile culturale. Din

să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor

ce aşteptau mântuirea Ierusalimului“ (Luca 2:28-32, 38).

acest motiv doresc prin patru idei să conturez un

caracter al colindelor, care cred că este eficient dacă îl manifestă.

COnținUTUl. Mă gândesc că este potrivit ca mesajul

colindelor să fie unul care să transmită vestea bună a mântuirii,

de care toată lumea are nevoie pentru salvarea sufletului. „Și iată

că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului

a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul

le-a zis: «Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o

mare bucurie pentru tot norodul: Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a

născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.»“ (Luca 2:9-11).

Societatea necredincioasă, încercând să separe sărbătoarea

Crăciunului de însemnătatea acesteia, naşterea Domnului Isus,

schimbă subiectul colindelor, transmiţând un elogiu adus iernii,

bradului, practicilor tradiţionale, lui Moş Crăciun, un personaj fictiv

şi o emblemă comercială, şi mai nou are ca subiect întoarcerea

românilor în ţară pentru a-şi vizita părinţii şi rudeniile. „Nu trebuie

să fie așa, fraţii mei!“ (Iacob 3:10b).

Riscul de a colinda pe fondul distracţiei, a plăcerii induse

de eveniment, şi nu al bucuriei mîntuirii, este mare în zilele

noastre. „Nu trebuie să fie așa, fraţii mei!“ (Iacob 3:10b).

PRACTiCA. Colindul are latura lui practică, inseparabilă, şi

anume DĂRniCiA. Dumnezeu prin naşterea Fiului Său a dăruit

omenirii mântuirea „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu

lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El

să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Suntem datori

astfel să dăruim atât mesajul mântuirii, cât şi cele de trebuinţă

unora care sunt în lipsuri. Magii, cuprinşi de bucuria întâlnirii

cu Mântuitorul, au dăruit „Când au văzut ei steaua, n-au mai

putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria,

mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat;

apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi

smirnă.“ (Matei 2:10-11).

Prin apostolul Pavel suntem îndemnaţi să înţelegem

gândul care era şi în Hristos: „El S-a dat pe Sine însuşi pentru

SCOPUl. Naşterea Domnului Isus, Mântuitorul, trebuie

exprimată spre slava lui Dumnezeu, ca un omagiu adus lui

Dumnezeu pentru planul de mântuire realizat prin Fiul Său.

Îndemnul îngerilor, asociat cu mesajul mântuirii, era: „Slavă lui

Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii

plăcuţi Lui.“ Deopotrivă „şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând

noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Și cureţe

un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune

(Tit 2:14). De asemenea Iacov subliniază: „Religiunea curată

şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să

cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim

neîntinaţi de lume.“ (Iacov 1:27). Se cuvine astfel să colindăm

într-un spirit evanghelistic şi să dăruim în spirit samaritean, nu

pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care

erau întocmai cum li se spusese“ (Luca 2:14, 20). Sărbătoarea şi

obiceiurile sale, izvorâte din tradiţia stufoasă şi colorată, care

ni se prezintă, ne distrag deseori de la obiectivul de a-L slăvi pe

Dumnezeu. „Nu trebuie să fie așa, fraţii mei!“ (Iacob 3:10b).

COnTEXTUl. Colindul trebuie să fie o expresie însuşită a

bUCURiEi în contact cu mesajul mântuirii sau însăşi expresia

omului mântuit. Îngerii subliniau, în anunţul făcut păstorilor,

că trebuie să se bucure de vestea primită şi de evenimentul

adeverit: „Astăzi… vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos,

Domnul.“(Luca 2:11), ceea ce s-a şi întâmplat (Luca 2.20).

Simeon şi Ana au manifestat bucurie când au văzut pruncul

şi când au transmis public vestea aceasta „Simeon L-a luat în

braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: «Acum, sloboade în

pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut

ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea

tuturor popoarelor, lumina care să lumineze Neamurile şi slava

doar să ne vizităm reciproc.

Egoismul şi zgârcenia de cele mai multe ori stau pe masa

multora cu ocazia acestor sărbători. Mulţi fac economii sau

credite pentru a avea o masă îmbelşugată, deosebită de alte

ocazii, doar pentru familia lor. „Nu trebuie să fie așa, fraţii

mei!“ (Iacob 3:10b).

Am repetat la finalul fiecărei idei expresia „Nu trebuie

să fie așa, fraţii mei!“ (Iacob 3:10b) pentru că sublinierea

apostolului atenţiona frăţietatea să îşi judece vieţuirea şi să

elimine dualismul din trăirea personală: „Oare din aceeaşi vână

a izvorului tâşneşte şi apă dulce şi apă amară?“ (Iacob 3:11),

sau după spusele Mântuitorului „Ori faceţi pomul bun şi rodul

lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău“ (Matei 12:33).

Să ne ajute Dumnezeu să colindăm într-o stare de bucurie,

spre slava lui Dumnezeu, dăruind celor în nevoie mesajul

mântuirii şi cele de trebuinţă vieţii.

Sebastian Copil

Pilde „Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri” Psalmul 78:3 Explicându-l pe Dumnezeu

Pilde

„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri” Psalmul 78:3
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri”
Psalmul 78:3

Explicându-l pe Dumnezeu

U na dintre principalele îndeletniciri ale

lui Dumnezeu este să facă oameni.

El îi face pentru a-i înlocui pe cei care

mor, aşa încât să fie destui oameni care

să se îngrijească de lucruri pe pământ.

El nu face oameni mari, doar bebeluşi. Cred

tine, dar Dumnezeu poate. E bine să ştii că El e în preajma ta

când ţi-e frică de întuneric. Dar nu ar trebui doar să te gândeşti

totdeauna la ce poate face Dumnezeu pentru tine. Eu consider

că Dumnezeu m-a pus aici şi că El mă poate lua înapoi oricând

doreşte.

Şi de aceea cred eu în Dumnezeu.”

(de Danny Dutton, un elev de clasa a treia din Chula Vista

că aceştia sunt mai mici şi mai uşori de făcut.

California)

În felul acesta, El nu are nevoie să-Şi ia din timpul preţios ca să

îi înveţe să vorbească şi să umble. Poate să lase asta în seama

mamelor şi taţilor.

A doua cea mai importantă slujbă a lui Dumnezeu e să

asculte rugăciunile. Din astea există multe, din moment ce unii

oameni, cum ar fi, predicatorii şi alţii, se roagă şi în alte momente

decât înainte de culcare. Din cauza asta, Dumnezeu nu are timp

să asculte la radio sau să se uite la televizor. Deoarece El aude

totul, trebuie că e mult zgomot în urechile Lui. Dumnezeu vede

totul şi aude totul şi e pretutindeni, ceea ce Îl ţine destul de

ocupat. Aşa că n-ar trebui să Îi iroseşti timpul trecând peste

cuvântul mamei şi tatălui tău şi cerându-I ceva despre care ei

ţi-au spus că nu poţi avea.

Isus este Fiul lui Dumnezeu. El obişnuia să facă toată

munca grea, cum ar fi umblatul pe ape şi facerea de minuni

şi încercarea de a-i învăţa pe oamenii care nu voiau să audă

despre Dumnezeu. În final aceştia L-au crucificat. Dar El era bun

şi iertător ca Tatăl Lui şi I-a spus Tatălui Său că ei nu ştiau ce

făceau şi să îi ierte. Tatăl Lui (Dumnezeu) a apreciat tot ce El

făcuse şi toată munca Lui grea de pe pământ aşa că I-a spus că

nu mai trebuie să plece din nou la drum, ci putea să stea în Cer.

Şi aşa a făcut. Şi acum, îl ajută pe Tăticul Lui ascultând rugăciuni

şi văzând lucruri care sunt importante pentru Dumnezeu, le

rezolvă El Însuşi fără să trebuiască să-L deranjeze pe Dumnezeu.

Poţi să te rogi oricând vrei şi Ei cu siguranţă te aud, deoarece au

făcut în aşa fel că Unul dintre Ei e la datorie tot timpul.

Să dai când contează

  • C u mulţi ani în urmă, când lucram ca voluntar la un spital, am ajuns să cunosc o fetiţă pe nume Liz, care suferea de

o boală rară şi gravă. Singura ei şansă de însănătoşire părea

să fie o transfuzie sanguină de la fratele ei de cinci ani, care

supravieţuise în mod miraculos aceleiaşi boli şi dezvoltase

anticorpii necesari pentru a combate boala. Doctorul i-a explicat

situaţia frăţiorului ei şi l-a întrebat pe băieţel dacă ar fi gata să-şi

dea sângele sorei lui. L-am văzut ezitând doar o clipă înainte de

a trage adânc aer în piept şi a spune: „Da, o voi face dacă asta

o va salva.” Când transfuzia era în desfăşurare, el stătea întins

în pat lângă sora lui şi zâmbea, la fel ca noi toţi, văzând cum se

întorcea culoarea în obrajii ei. Apoi faţa lui a devenit palidă şi

zâmbetul i-a dispărut. Uitându-se în sus la doctor l-a întrebat cu

o voce tremurândă: „Voi începe să mor imediat?” Tânăr fiind,

băieţelul l-a înţeles greşit pe doctor; el a crezut că urma să

trebuiască îi dea sorei lui tot sângele său pentru a o salva.

Apostolul Pavel a spus: „Căci aproape să doresc să fiu

eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei,

rudele mele trupeşti.” (Romani 9:3) Pentru noi ar putea

fi greu să înţelegem cum Pavel era dispus să renunţe la

atât de mult, chiar la propria lui mântuire pentru ca

altcineva să poată fi salvat. El şi acest băieţel ştiau

adevăratul sens de a da totul de dragul altuia.

Ar trebui să mergi totdeauna la biserică duminică,

deoarece asta Îl face fericit pe Dumnezeu şi dacă există cineva

pe care vrei să Îl faci fericit, acesta e Dumnezeu. Nu lipsi de la

biserică pentru a face ceva ce crezi că va fi mai distractiv, cum ar

fi să mergi la plajă. Asta e greşit!

Dacă nu crezi în Dumnezeu, pe lângă că vei fi ateu, vei fi

şi foarte singur, deoarece părinţii tăi nu pot merge peste tot cu

Înţelepciune pentru înţelepţi

„Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii”
„Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor
minţii”

Proverbe 1:2

Ce cauţi?

Găseşti!

Înţelepciune pentru înţelepţi „Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii” Proverbe 1:2 Ce cauţi?

Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.(Proverbe 15:14)

E ste specific oamenilor să caute, dar voi, copii şi adolescenţi

sunteţi primii pe lista celor ce caută şi este bine să căutaţi.

Întrebarea la care vă propun să reflectaţi, în mod individual,

este: Ce cauţi? În generaţiile anterioare, căutările celor de

vârsta voastră erau numai căutări live. Predecesorii voştri

puteau căuta ceea ce îi interesa şi fascina în biblioteci, unde

găseau cărţi, reviste, albume, ziare, în tehnica vremii lor, care

a avansat de la roată la diferite automatizări şi bineînţeles în

natură, marele laborator a lui Dumnezeu. Statisticile arată

că cele mai multe căutări ale noii generaţii sunt în spaţiul

virtual. Fiţi sinceri, ce căutaţi cu diferite motoare de căutare

pe internet? În versetul de referinţă înţeleptul spunea că

oamenii pot căuta ştiinţă sau nebunie. În piaţa lumii nu sunt

decât două mese, de la care oamenii pot face cumpărături:

masa înţelepciunii şi masa nebuniei, prima unde se serveşte

pâinea cea de toate zilele şi pâinea vieţii şi a doua, unde se

vinde pâine „dulce”, dar otrăvitoare.

Ce cuprinde adevărata ştiinţă? A cunoaşte tot ce este de

folos pentru un om. În primul rând viaţa spirituală, care este

eternă. În copilărie, ca Timotei, trebuie să începeţi căutările

şi să le desăvârşiţi la tinereţe. În Biblie – Cartea Cărţilor, sunt

cele mai mari descoperiri, referitoare la originile vieţii şi ale

universului, la legile care guvernează natura şi la viitorul, la

destinul tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Biblia are multe

informaţii utile şi pentru viaţa fizică, de la sfaturi pentru familie

şi viaţa economică la recomandări culinare. Pentru tot ceea

ce vă poate pregăti spiritual, profesional şi social, este bine să

căutaţi fie în materiale clasice, fie pe internet. Dar căutaţi în

primul rând în Scripturi, pentru că sfaturile sfinte vă pot ajuta să

selectaţi ceea ce este adevăr de ceea ce este eroare, cum este

de exemplu teoria evoluţiei, practici oculte sau jocuri de noroc.

În căutările voastre, niciodată să nu neglijaţi natura, ea este

marele depozitar de informaţie pe care L-a lăsat Dunezeu din

generaţie în generaţie, aşa cum scria apostolul Pavel: „În adevăr,

însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea

Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de

seamă la ele în lucrurile făcute de El

...

(Romani 1:20)

Ce cuprinde nebunia? informaţii fascinante şi lucruri

plăcute, dar care în final cauzează moartea. Pe vremuri,

nebunia se găsea în compania vorbăriilor goale de pe uliţă şi

a mediumurilor oculte, dar acum şi-a mutat arsenalul greu pe

internet. Aici sunt mult mai multe înscrisuri şi imagini decât în

toate bibliotecile din oraş. Este plin de şezători pe bloguri şi de

filme, de la cele clasice la cele pornografice şi de ficţiune, care

surescitează imaginaţia. Tot aici se află „nesătulul” facebook,

care înghite mai mult decât vacile lui faraon, care au înghiţit

toată recolta din anii de belşug, dar oamenii rămân tot flămânzi,

pentru că tot ceea ce oferă este ca apa mării, care nu poate

stâmpăra setea.

În consecinţă, vă îndemn să vă folosiţi anii scumpi ai

copilăriei şi ai tinereţii prin a vă umple memoria, cu lucruri de

preţ, nu numai de senzaţie. Acum în perioada în care se pot uşor

„încărca” informaţii în computerul minţii voastre, este foarte

important să vă gândiţi atent la ceea ce faceţi. Dacă vă gândiţi

doar la plăcerea de moment, puteţi să fiţi imorali şi hoţi; dacă

gândiţi în perspectiva zecilor de ani şi ai eternităţii, veţi hotărî să

fiţi cinstiţi. Solomon spunea de „inima celor pricepuţi” pentru că

numai aceştia „caută ştiinţa”. nu la fel se poate spune despre

căutările „nesocotiţilor”, unde fiecare „găseşte plăcere în

nebunie”. Veţi fi pricepuţi sau veţi nesocoti sfaturile părinţilor şi

chiar Cuvântul lui Dumnezeu? Voi alegeţi, dar apoi tot voi culegeţi,

în funcţie de ce aţi ales. Ceea ce aţi căutat, cu vremea veţi găsi şi

veţi avea din plin, ori fericire ori amar, cum spunea Solomon în

alt proverb: „Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui şi omul de

bine se satură şi el de ce este în el.” (Proverbe 14:14)

Iată şi alte sfaturi, din aceeaşi carte a Proverbelor,

referitoare pe tema căutărilor: caută cu toate simţurile fiinţei

tale - „O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa şi urechea celor

înţelepţi caută ştiinţa.” (Proverbe 18:15); caută cu nădejdea

că lucrurile pot fi mai simple decât par, dacă Dumnezeu te va

ajuta - „Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii

nebunului o caută la capătul pământului.” (Proverbe 17:24);

caută cu dorinţa de a fi plăcut Domnului - „Oamenii dedaţi

la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul

înţeleg totul.” (Proverbe 28:5); caută virtuţile sfinte, dar să

ştii că ele nu se asociază cu pasiunile păcătoase, de aceea:

fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa,

dragostea, răbdarea, blândeţa.” (Timotei 6:11); caută mai întîi

de toate Creatorul, apoi cele create - „Inima îmi zice din partea

Ta: «Caută Faţa Mea!» Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul

27:8). Caută-l , Dumnezeu Se uită de la înălţimea cerurilor

peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie

priceput şi să caute pe Dumnezeu.” (Psalmul 53:2)

Iosif Anca

Răspunsuri, întrebări şi premianţi „Când a fost de 12 ani ... ascultându-i şi punându-le întrebări” L-au

Răspunsuri, întrebări şi premianţi

„Când a fost de 12 ani ... ascultându-i şi punându-le întrebări” L-au găsit în Templu ...
„Când a fost de 12 ani
...
ascultându-i şi punându-le întrebări”
L-au găsit în Templu
...

Luca 2.42,46

Răspunsuri

Întrebări

1.

Pe care oamenii i-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu?

2.

Despre ce împărat este menţionat că a murit fără

să lase părere de rău în urmă?

3.

În ce împrejurare este menţionat că poporul a

rămas încremenit şi cu inima moale ca apa?

4.

Care sunt văduvele menţionate cu numele în

Scripturi?

5.

Ce perioadele de foamete sunt menţionate în

Scripturi?

6.

Cărui om i-a obosit mâna şi i-a rămas lipită de

sabie?

7.

Despre cine este scris că a dat fiecăruia dintre fii săi

o cetate?

8.

Care foc nu poate fi stins de apele mari?

9.

Despre cine este menţionat că a găsit izvoarele

calde în pustie?

  • 10. Care sunt cele patru lucruri „nesătule”?

Rspunsuri Întrebări:

  • 1. Ezechia (2 Cronici 32:33).

  • 2. Moabul (Ieremia 48:11).

  • 3. Iov (Iov 17:14).

  • 4. Ezra 10:9.

  • 5. Ahaz (2 Cronici 28:22).

  • 6. Pavel (Fapte 28:30).

  • 7. Diotref (3 Ioan 9).

  • 8. Împăratul Asiriei, Tiglat – Pilneser (2 Cronici

28:20).

  • 9. Cei ce suferă, cei amărâţi la suflet (Iov 3:20, 21).

10. 2 Cronici 28:9.

Cine sunt eu? Vaca; Curcubetele

Cine suntem noi? Vulpile; Cine sunt eu și cine sunt

personajele? David; Ozia, Amos, amoniţii

Cine sunt eu și cine a fost

musafirul meu? Peştele şi Iona

Premianți: Chifan Daniel, Chifan Jenica, Chifan Lenuţa, Chifan Lorena, Deac Lidia, Meseşan Fineas, Viziteu Claudia.

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 28.02.2017

pe adresa redacţiei

Notă: Paginile care intră în concurs sunt: 6, 7 şi 18.

La concursurile biblice sunt rugaţi să participe copiii şi adolescenţi până la 18 ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.

El va despărţi

caprele la stânga

oile la dreapta ...

Matei 25:31-33

Nerecunoștința

Se poate spune că păcatul nerecunoştinţei este mai grav decât păcatul răzbunării. Prin răzbunare răspunzi la rău cu rău, dar cu nerecunoştinţa răspunzi la bine cu rău.

Nerecunoştinţa este fiica orgoliului şi mama nemulţumirii.

Mai dureroasă decât durerile naşterii e nerecunoştinţa unui fiu pentru mama lui.

Ce urâtă este nerecunoştinţa pentru o facere de bine, dar ce crudă este când se întâlneşte cu lăcomia!

Omul nerecunoscător nu se poate bucura mult de cele primite pentru că le uită repede.

Nu aştepta după recunoştinţa unora, căci vei întârzia să faci bine altora. Fii recunoscător lui Dumnezeu care te-a învăţat şi te-a ajutat să faci un bine.

Dacă nu ai învăţat să fii recunoscător, vei primi din ce în ce mai puţine daruri şi nu vei şti să dăruieşti.

Recunoștința

Recunoştinţa este abilitatea de a experimenta viaţa ca un dar. Te eliberează din închisoarea preocupării de sine.

A-I mulţumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit; a-I mulţumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoştinţă.

Să fim recunoscători, pentru că, dacă nu am învăţat multe lucruri astăzi, măcar am învăţat puţine, iar dacă nu am învăţat nici puţine, măcar nu ne-am îmbolnăvit, iar dacă ne-am îmbolnăvit, măcar nu am murit; aşa că, haideţi să fim cu toţii recunoscători.

La rădăcina bucuriei se află gratitudinea. Nu bucuria ne face recunoscători, ci recunoştinţa ne umple de bucurie.

Nu există pe lume un exces mai frumos decât excesul de recunoştinţă.

Recunoştinţa este o floare rară care creşte numai în grădinile îngrijite.

Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat, s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

„Te vor izgoni din mijlocul oamenilor şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!” (Daniel 4:32)

Când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.” (Levitic19:5)

...Recunoaşteţi,

deci, din toată inima voastră şi

din tot sufletul vostru, că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, nici unul

n-a rămas neîmplinit.” (Iosua 23:14)

Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcatuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre şi fiţi recunoscători.” (Coloseni 3:15)

Isus a luat cuvântul şi a zis: «Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?» (Luca 17:17-18)

caprele la stânga

El va despărţi caprele la stânga oile la dreapta ... Matei 25:31-33 Nerecunoștința Se poate spune

oile la dreapta ...

19

Minunate sunt lucrările Domnului ...

Luna

luminătorul nopții

Dumnezeu a creat Luna prin Cuvântul Său, atunci

când a zis în ziua a patra a creaţiei: „Să fie nişte

luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de

noapte ...

Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători şi

anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua

şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea

(Geneza 1:14-16) Luna este singurul satelit natural al

Pământului şi potrivit celor scrise, este al doilea obiect

luminos de pe cer, după Soare. Diametrul mediu al Lunii

este de 3476 km, iar distanţa medie faţă de Pământ

este 384.400 km, Luna fiind cel mai apropiat corp ceresc

de Pământ. Chiar dacă suprafaţa ei este neagră, Luna

străluceşte datorită faptului că reflectă lumina pe care

o primeşte de la Soare. O vreme s-a crezut că ea are o

suprafaţă netedă, dar în timp s-a demonstrat că suprafaţa

Lunii este una deluroasă datorită craterelor formate în

urma căderii meteoriţilor.

Pământul şi Luna sunt într-o strânsă legătură datorită

forţei gravitaţionale, iar aceste influenţe gravitaţionale

produc fluxul şi refluxul mărilor şi al oceanelor. Într-o

lună calendaristică, Luna pare a-şi modifica forma, de la

cea de seceră la cea de cerc plin şi înapoi. Modificările

aparente de formă se datorează faptului că în timpul

rotirii în jurul Pământului se poate observa doar partea

iluminată de Soare. Modificările succesive de formă ale

Lunii se numesc faze, iar ele se repetă la fiecare 29 de

zile, 12 ore şi 44 de minute.

Luna, alături de toate celelalte astre, ascultă

de Creator, slujind poporului lui Dumnezeu, chiar prin

minuni. Istoria cuceririi Canaanului păstrează o staţionare

unică în mişcarea ei pe orbită cerească, ceea ce este mai

mult decât o minune ce implică un trup uman sau oprirea

valurilor de pe mare: „Şi

...

luna şi-a întrerupt mersul

...

Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? ...

(Iosua 10:13)

Ce putem învăţa noi, privind spre Lună, dar nu în

semn de închinare, ca cei din religiile politeiste cu zei

din sfera celestă? La Lună putem privi mai uşor decât la

soare, dar numai pentru a-I slăvi Creatorul, ca dreptul

Iov, care privind „luna când înainta măreaţă” (Iov 31:26),

binecuvânta numai Numele Domnului.

De la Lună putem învăţa cum trebuie să răspândim

lumina Domnului Hristos, Cel care este „Soarele

neprihănirii” (Maleahi 4:2). Dumnezeu care a aşezat

soarele pe cer, a trimis pe Fiul Său Isus Hristos pentru a

ne scoate din întuneric la lumină, iar o dată luminaţi de

Hristos, avem harul să transmitem mai departe lumina pe

care o primim de la El, în noaptea întunecată a acestei

lumi. Aşa cum Luna nu este deţinătoarea luminii, ci ea

este cea care reflectă lumina primită de la Soare, tot aşa

şi noi nu suntem deţinătorii luminii spirituale, ci noi am

primit-o de la Hristos, dar să o răspândim în jurul nostru,

în funcţie de ocaziile ce ni se oferă.

Dacă Dumnezeu „

...

a făcut luna ca să arate

vremurile; soarele ştie când trebuie să apună” (Psalmi

104:19), să fim şi noi la curent cu orarul Împărăţiei lui

Dumnezeu. Să ştim că şi Luna are evenimente ce vorbesc

de iminenţa revenirii Domnului Isus Hristos în vederea

statornicirii lucrurilor viitoare. El spunea: „Vor fi semne

în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare

printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul

urletului mării şi al valurilor;” (Luca 21:25) Când aceste

evenimente se vor precipita, să ştim că Cel ce le-a creat

ne vorbeşte despre alte vremuri, în care nu va mai fi

trebuinţă nici de soare, nici de lună.” (Apocalipsa 21:23)

Până atunci, să-L lăudăm şi să-L slujim pe Dumnezeu,

izvorul de viaţă şi de lumină. El n-a lăsat noaptea să fie

neagră de tot, ci alături de toate luminile care se aprind

seara şi a căror energie nu trebuie plătită lunar, ca cele

provenite din sursele amenajate de oameni, a aşezat-o

pe cer pe cea mai strălucitoare, Luna.

Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele

luminoase!” (Psalmi 148:3)

Să-L lăudăm de fiecare dată când apare Luna pe cer!

Laura Leahu

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente, răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

„Revista Betel”

Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România, Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080, site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com

Colectivul de redacţie:

Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”