You are on page 1of 3

Model 14

Subiect I
Citește următorul fragment:
Întrucât cititorii români sunt ” mai puțin automobili știi români”, cum remarc ă
Rebreanu în 1925, iar amatorii de cărți românești trebuie c ăuta ți cu lumânarea,
nici situația librarului român nu e de invidiat, iar ” o libr ărie care s ă vând ă numai
cărți românești” e condamnată, odată cu autorul, la faliment. Librăria e penultimul
popas din drumul cărții către cititor, dar la ultimul, biblioteca de acas ă, nu se
ajunge întotdeauna. Spre a-și asigura un venit din care să trăiască, librarul e silit
să vândă cărți poștale, caiete, jurnale de modă, cărți străine, mărfuri cu mai multă
trecere. Aceasta este situația în 1925, prezentată de un prozator, Rebreanu. Trei
ani mai târziu, prezentată de un poet, Arghezi, situația pare identică, dacă nu
cumva mai rea. Există, spune poetul, mai multe tipuri de librării, cu librari
corespunzători. Alcalay e făcută din averea bătrânului Leon Alcalay, analfabet,
socotind cartea ” o cutie de conserve închisă ermetic, care, dacă o deschideai, se
strica”; el o păstra închisă pentru clientelă. Apoi există librăria editorului de
romane senzaționale, ” furate din toate limbile și distribuite în fascicule odioase”.
A treia categorie sunt librăriile de tip bazar, deschise de Rebreanu, ” cu o vitrin ă
cu cărți și una cu papuci de tenis, alternând cu fonografe și piese de automobil”.
În fine librăriile care vând numai cărți din străinătate, dar cu preț de speculă.
Totul devine suportabil când librarul își face meseria de art ă. Arghezi îl
prezintă în articolul Coco la Jean pe Jean Zahareanu, una dintre figurile familiare
ale Bucureștiului ”livresc” din anul 1928. El, librarul perfect, e obi șnuit s ă fac ă
zilnic 150 de km în încăperea lui, să stăpânească mulțimea pestri ță care forfotește
necontenit, ” ca-ntr-o gară”, ceea ce înseamnă că librăria e una de succes, să dea
șapte răspunsuri deodată, să intre în complicitate cu clientul. Jean, profesor f ăr ă
catedră, e obișnuit să-i lămurească pe profani, dar și pe avizați să rămână, de zeci
de ani, tânăr, zâmbitor, neobosit, entuziast. Jean Zahareanu este formula
librarului, după cum H2O e cea a apei. Într-o scrisoare descisă revista unu face un
portret uimitorde asemănător lui Virgil Mautaureanu, librar: un sfert de oră
petrecut în preajma lui și lângă etajul de cărți, după ce primești ” informația justă
și aprecierea inteligent dozată”, te poate transforma, din oaspete întâmplător,
într-un împătimit al cărților. Cuvântul cald, zâmbetul și emoția cu care librarul
trece fiecare carte din mâinile proprii în cele ale cump ăr ătorului sunt remarcate
de Sașa Pană, care-și încheie scrisoarea cu o urare: ” Să- ți fie rafturile mereu
încăpătoare și mereu golite”.
Ioana Pârvulescu, Întoarcerea în Bucureștiul
interbelic
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecre dintre urm ătoarele cerințe cu
privire la text:
1. Menționează semnificația în text a secvenței trebuie căutați cu lumânarea.
2. Indică numele a doi scriitori români numiți în fragmentul dat.
3. Explică, folosind informațiile transmise de text, de ce Jean Zahareanu poate fi
considerat ” formula librarului”.
4. Precizează motivul pentru care librarul Leon Alcalay păstra cartea închisă
pentru clientelă, așa cum reiese din text.
5. Prezintă semnificația urării lui Sașa Pană din finalul fragmentului: ”Să-ți fie
rafturile mereu încăpătoare și mereu golite”.
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă
profesionalismul librarului poate sau nu poate influența succesul unei libr ării,
dincolo de calitatea volumelor, folosind informațiile din fragmentul dat.
In redactarea textului, vei avea în vedere urm ătoarele repere:
-formularea tezei/problematicii puse în discu ție; 2p.
-menționarea poziției pe care o ai față de teză/problematic ă; 2p.
- enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a dou ă argumente adecvate pozi ției adoptate; 12p.
- formularea unei concluzii pertinente; 2p.
-utilizarea corectă a conectorilor în argumentare; 1p.
- respectarea precizării privind numărul de cuvinte. 1p.

Subiectul al II-lea
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul urm ător, evidențiind rolul
verbelor la timpul prezent, al modului indicativ:
Se apropie de mine tristețea-ncet, încet
Cum vine-n codrii ploaia de noiembrie;
Nici dragostea, nici noaptea nu-mi alină
Această umbră tragică a timpului.
Și simt că undeva e-o rană care nu se-nchide.
E poate-altoiul nevăzut al morții
Ce-mi crește undeva în trup și suflet.
Desigur m-am născut cu-această rană
Ce nu se va închide niciodată.
Dar asta e adânc, adânc de tot,
Acolo arde latent purpura ei otrăvită
Și n-are rost să tulbure pe nimeni.
Eu însumi uneori fugind de mine
Ridic spre ceruri brațul drept și spun:
- Cântați și trăiți-vă viața,
Voi, fii ai zidurilor Turnului Babel.
Liniște-tristețea va trece din nou
Nu pentru totdeauna, dar iarăși o să plece
Cum pleacă din codrii
Ploaia de noiembrie.
A. E. Baconsky, Divagație nocturnă

Subiectul al III-lea
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în carea să prezinți
particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-
un curent literar;
- prezentarea modului în care tema se reflectă în textul studiat, prin comentarea a dou ă
secvențe narative semnificative;
- analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de limbaj, semnificative pentru
textul narativ studiat, din seria: acțiune, conflict, perspectivă narativă, relații temporale
și spațiale.