CAPITOLUL I

NOŢIUNI DESPRE BOALĂ

1 . 1. DEFINŢIE, ETIOLOGIE
Diabetul zaharat este o boală metabolică cu evoluţie cronică şi stadială,
transmisă genetic sau câştigată în timpul vieţii, în care absenţa sau
insuficienţa cantitativă sau calitativă de insulina antrenează iniţial perturbarea
metabolismului glucidic, apoi protidic şi lipidic cuprinzând întreg organismul.
Etiopatogenie
Desi boala este cunoscută de peste 3000 de ani, cauza ei rămâne neprecizată.
Se cunosc , în prezent, o serie de circumstanţe, care favorizează apariţia
diabetului zaharat.
Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „factori de risc diabetogeni". Unii
dintre aceştia se întâlnesc în mediul înconjurător, iar alţii fac parte din însuşi
structura organismului persoanelor la care se va dezvolta în timp, diabetul
zaharat.
Boala se datorează în esenţă unei carenţe a hormonului denumit „insulina" şi
determina numeroase complicaţii acute şi cronice.
Cauzele care duc la deficitul de insulina sunt multiple, pe de o parte e vorba
de factori ereditari sau genetici (cu cât o persoană are mai multe rude, mai
apropiate, diabetice, cu atât persoana respectiva este expusă unui risc mai
ridicat să facă ea însăşi boala).
Pe acest fond de predispoziţie genetică acţionează factori din mediul ambiant:
infecţii cu o serie de virusuri,traume psihice,unele medicamente: citostatice,
ACTH, diuretice, substanţe chimice.
Alimentaţia, abuzul de glucide şi în special de dulciuri, pot duce la diabet,
mai ales la persoanele predispuse sau în convalescenţă, unor boli care
fragilizează pancreasul, cum ar fi: hepatita epidemică, scarlatina, pneumonia.
Obezitatea este cauza a peste 80% din cazurile de diabet tip 2 care apar după
4 0 - 5 0 de ani. Cei care se îngraşă peste măsură, îşi „obosesc" şi în cele din
urmă epuizează pancreasul endocrin, ceea ce explică apariţia diabetului.
Unele intoxicaţii comune pot de asemena, favoriza apariţia diabetului zaharat:
alcoolul, tutunul, intoxicaţii de oxid de carbon. Alcoolul provocând
pancreatite hepatice cronice şi ciroze, poate duce la apariţia diabetului
zaharat.
Ateroscleroza poate să joace un rol deosebit de important. Este admis că poate
să participe la apariţia diabetului zaharat la vârstnici. Prin îngroşarea peretelui
1
arterelor care irigă pancreasul, îl poate lipsi de materialul necesar formării
insulinei, iar îngroşarea membranei bazale a capilarelor insulelor Langherhans
împiedică trecerea insulinei formate, din pancreas, în circulaţia sanguină.
Pentru unele cazuri de diabet, pot fi luate în considerare şi traumele psihice.
Stresul sau şocul psihic, chiar moderat, dar repetat, poate favoriza
îmbolnăvirea prin diabet la persoanele predispuse ereditar sau atunci când se
adaugă la alţi factori de risc diabetogeni.
In afara cazurilor de diabet zaharat, care pot fi atribuite eredităţii, există şi alte
cazuri în care în mod sigur ereditatea nu joaca nici un rol, este vorba în aceste
cazuri de diabet câştigat. Chistele sau pseudo-chistele pancreasului pot
produce diabetul prin distrugerea ţesuturilor pancreatice.
Operaţiile chirurgicale, prin scoaterea unor părţi a pancreasului pot duce, de
asemenea, la apaiţia diabetului.
1.2. CLAS1FICAREA
In clasificarea diabetului zaharat s-au adaptat mai multe criterii:
clinic;fiziopatologic;etiologic;tipul de secreţie de insulina.
1. Din punct de vedere clinic avem:
a)tipul clinic:
-diabetul zaharat de tip juvenile;
-diabetul zaharat de tip adult,
b). criteriu terapeutic:
-diabetul zaharat insulino-dependent;
-diabetul zaharat non insulino-dependent.
c). din punct de vedere al vârstei la care debutează boala:
-diabetul zaharat juvenil - debut până la 20 ani;
-diabetul zaharat al adultului tânăr - debut între 21-40 ani;
-diabetul zaharat al maturului - debut între 41 -65 ani;
-diabetul zaharat al vârstnicului - debut după 65 ani.
2. Din punct de vedere etiopatogenic avem:
a) diabetul zaharat primar:
-familial - prediabet;
-ereditar - diabetul zaharat latent;
-nonfamilial - diabetul zaharat chimic;
-câştigat - diabetul zaharat clinic manifest,
b) diabetul zaharat secundar:
-pancreatic;
-endocrine;
-stress acut sau cronic;
-para sau postterapeutic; ,
-alte cauze.
c). forme speciale de diabet zaharat:
-diabetul zaharat hipoatrofic;
-diabetul zaharat renal - glicozurie - datorită tulburărilor reabsorţiei glucozei.

2
 Se consideră că un bolnav are diabet zaharat primar când nu se constată nici
una din cauzele care ar fi putut să determine un diabet zaharat secundar şi
când printre consangvinii diabeticului există cel puţin un diabetic cunoscut,
sau când o femeie a dat naştere unui copil macrosom, a născut feţi morţi sau a
avut avorturi repetate.
Diabetul zaharat primar cuprinde următoarele faze:
1.Prediabet - se încadrează personale cu risc diabetogen crescut, investigaţiile
sunt negative, inclusiv testul de toleranţă la glucoza şi cortizon.
2.Diabetul zaharat lent - T.T.G.O. sensibilizat cu corticoizi este pozitiv.
3.Diabetul zaharat biochimic - se manifestă prin exisenţa unei hiperglicemii
pe
nemâncate, putând fi însoţită sau nu de glicozurie, de asemenea pot apare
semne ca: poliuria,polidipsia, polifagia (triada simptomatică a diabetului
zaharat), scăderea în greutate, angiopatii, neuropatii.
Diabetul zaharat secundar - boala apare în urma unui factor patogen şi
poate fi clasificat în :
Diabetul zaharat pancreatic determinat de:
-pancreatita acută şi/sau cronică;
-pancreatectomia parţială sau totală;
-neoplasm de pancreas;
-chist de pancreas.
Diabetul zaharat endocrin determinat de:
-acromegalia 30-40% din cazuri,boala Cushing;
-hipertiroidism - mai rar, boala Addison.
3.Diabetul zaharat iatrogen - în urma tratamentului cu :
-geneocorticoizi;
-saluretice;
-anticoncepţionale orale;
-diazoxid.
1.3 TABLOUL CLINIC
Cuprinde doua categorii de semne clinice:
a). Semne evocatoare - aceste semne pot sugera ideea de diabet zaharat chiar
în absenţa oricărei decompensări şi complicaţii, care de regulă sunt semne
discrete, nespecfice, sesizate mai ales de personalul avizat, neceitând astfel
determinarea metabolismului glucid ic din metode active.
Aceste semne sunt:tipul constituţional: robust, hiperhipofizar, cu tendinţa la
obezitate;tegumetele uscate de obicei;facies caracteristic: tegumente
congestionate fără alt motiv patologic, cu nuanţa violacee, buzele sunt roşu-
aprinse realizând impresia de „rubeolă".
Există o categorie de bolnavi cu date anamnezice evocatoare:
antecedente heredocolaterale cu diabet zaharat;
profesii sedentare;activitate intensă cu mod de viaţă stresant.
b). Semne funcţionale: - tabloul clinic major este prezentat cu triada

3
simptomatică:
- polidipsie - sete exagerată;
-polifagie - foame exagerată;
-poliurie - urina de culoare deschisă în cantitate mare şi frecvenţa 3-41/24h.
De asemenea apar:
- scădere în greutate;
-hiperglicemie pe nemâncate;
-glicozurie.
Alte semne care pot să apară în cursul unui diabet zaharat:
-astenie fizică şi psihică;
-nevralgii;
-eczema, piodermite;
-impotenţă sexuala la bărbaţi şi frigiditate la femei, tulburări menstruale;
-căderea dinţilor, carii multiple;
-cataracta precoce şi retinopatii;
-plăgi cu cicatrizare dificilă;
-simptome ale cardiopatiei ischemice.
1.4. DIAGNOSTIC, COMPLICAȚII
1.4.1. Diagnostic pozitiv
Se bazează pe manifestările clinice şi explorările paraclinice. Glicemia şi
glicozuria crescute, asigură diagnosticul pozitiv al diabetului zaharat.
1.4.2. Explorări paraclinice
Se investighează metabolismul glucidic pentru a evidenţia toleranţa crecută la
glucoza şi stadiul evolutiv al bolii prin:
-Explorarea glicemiei bazale: în prezenţa semnelor clinice evidente,
depistarea unei glicemii ,,a jeun" mai mare sau egală cu 140 mg% sau a unei
glicemii oricând în cursul zilei mai mare sau egală cu 200 mg%, confirmă
diagnosticul. Glicemia normală este cuprinsă între 80-100 mg%.
-Explorarea glicozuriei totale pe 24h sau pe diferite fracţiuni. Normal
glicozuria este absentă.
-Testul toleranţei la glucoza se face oral sau intravenos, în cazul în care
cifrele nu sunt elocvente.
De obicei se efectuează testul toleranţei la glucoza oral (T.T.G.O.). Testul se
efectuează astfel: timp de trei zile anterioare efectuării T.T.G.O., pacientul
urmează un regim alimentar, care conţine 150 g glucide, inclusiv alimente
bogate în glucide (zahăr, dulceţuri, miere, prăjituri), în plus lipidele şi
proteinele necesare.
Dupa 10-14 h de post, în dimineaţa probei se efectuează glicozuria şi dacă
este prezentă se recoltează sânge pentru determinarea glicemiei; dacă
glicozuria este negativă, se efectuează T.T.G.O. După recoltarea sângelui
pentru determinarea glicemiei ,,a jeun", pacientul ingeră în 5-15 minute 75g
glucoza pulbere dizolvată în 250-300 ml apă în care se adaugă suc de lămâie.
La 60 şi 120 minute după ingerarea glucozei, se determină glicemia şi

4
glicozuria.
daca glicemia este mai mare de 180 mg% diagnosticul se confirma.
-Testul toleranţei la glucide după stabilizarea la cortizon, acest test are ca
scop stabilirea dozei de insulina ce urmează a fi administrată. Se
administrează bolnavului timp de trei zile în alimentaţie o cantitate fixă de
glucide (de exemplu: 200g). Se recoltează zilnic urina pe 24h pentru
glicozurie şi sânge pentru determinarea glicemiei, fâcându-se apoi media şi se
v-a calcula cantitatea de glucide netolerate scăzând media glicozuriei pe cele
trei zile în cantitatea de glucide administrate pe 24h.
Ştiind cantitatea de glucide netolerate vom putea doza cantitatea de insulina
administrându-se o unitate pentru 2g glucoza în urină.
Testul Tollentamid se utilizează pentru determinarea vitezei de secreţie a
insulinei, constând în injectarea intravenoasă a Tollentamidului şi urmărind
ulterior variaţiile glicemiei.
Ancheta genetică
După stabilirea diagnosticului de diabet zaharat este obligatoriu investigarea
elinico-biologică a celorlalţi membrii ai familiei. Aceasta se referă la: HTA,
DZ, gută, organopatii ateroscleroze, patologii perinatale, macrosomie fetală.
1.4.3. Diagnosticul diferenţiat
Diagnosticul diferenţiat al diabetului zaharat se face cu:
-diabetul insipid unde este prezentă poliuria (10-20 l/24h), glicemia este
normală, dar glicozuria este absentă
-diabetul renal este prezentă glicozuria datorită tulburărilor reabsorţiei
glucozei la nivelul tubului renal proximal. Glicemia este normală, la fel şi
T.T.G.O. lactozuria din ultima perioadă a sarcinii şi din perioada alăptării nu
trebuie confundată cu glicozuria. Laboratorul va preciza dacă este vorba de
lactoză în urină; glicemia şi T.T.G.O. sunt normale.
-falsele gliozurii apar după anumite medicamente ca: acidul nalidixic;
vitamina C; tetraciclină; aminofenazona şi preparate care conţin în formula
lor (Alindor, Codamin, Lidazon, Antimigrin).
1.4.4. Evoluţie şi prognostic
Inainte de era insulinică majoritatea diabeticilor mureau prin coma diabetică.
Prognosticul funcţional şi capacitatea de muncă sunt de asemenea
subordonate numărului şi gravităţii complicaţiilor.
1.4.5. Complicaţiile diabetului zaharat
Starea generala a bolnavilor cu diabet zaharat este influenţată de apariţia
complicaţiilor, care sunt destul de frecvente şi pot transforma diabeticul într-
un mare invalid, acesta putând suferi de cecitate, tulburări renale până la
insuficienţă renala cronică cu uremia, amputaţii.
Complicaţiile diabetului zaharat se împart în două mari grupe:
a). Complicaţii acute: - sunt de fapt „accidente" sau „stări" cauzate de
perturbarea severă a principalelor homeostazii: glicemia acido-bazică,
hidroelectrolitică şi osmolară. In felul acesta se descrie:

5
1). Accidente hipoglicemice;
2). Accidente predominant acidozice:
acidocetoza diabetică +/- comă;
aidoza hiperlatacidemică +/- comă;
3). Accidente predominant hiperosmolare:
-coma hiperosmolară.
b)Complicaţii cronice degenerative:
-angiopatia diabetică;
-cardiopatia diabetică;
-angiopatia membrelor inferioare;
-ateroscleroza cerebală;
-hiper şi hipotensiunea arterială;
-complicaţii oculare - retinopatia diabetică;
-complicaţii nervoase -neuropatia diabetică;
-alte complicaţii: - manifestări cutanate şi mucoase (prurit, infecţii);
-tulburări osteoarticulare;
-tulburări digestive;
-modificări pulmonare;
-tulburări hematologice.
1.5. TRATAMENTUL DIABETULUI ZAHARAT
Tratamentul diabetului zaharat, precum şi a unei serii lungi de boli cu o
evoluţie lungă (obezitatea, HTA), necesită o atenţie deosebităa. Colaborarea
bolnavului, dacă este necorespunzatoare, poate atrage după sine o serie de
probleme, de aceea este foarte important educaţia sanitară a diabeticilor,
tratamentul fiind strict individualizat.
Tratamentul diabetului zaharat este format dintr-un complex de măsuri igieno-
dietetice şi medicamentoase ce trebuiesc urmate cu rigurozitate toată viaţa,
sub supravegherea periodică clinico-biologică a medicului. Bolnavul trebuie
să fie conştient de importanţa pe care o are regimul alimentar, de faptul că
tratamentul cu insulina sau antidiabetice orale este o terapie de substituţie,
care nu se întreupe niciodată. De asemenea, bolnavul tebuie avizat asupra
posibilelor accidente, incidente reacţii adverse şi complicaţii ce pot surveni
chiar în timpul unei terapii corecte şi riguros administrate. Metodele
terapeutice folosite în diabetul zaharat sunt:
-tratament dietetic;
-cultură fizică;
-insulinoterapia;
-mediacaţie hipoglicemiantă orală; asociaţia medicamentoasa.
1.5.1. Tratamentul dietetic (alimentar) şi cultura fizică
Scopul dietei în diabetul zaharat este asigurarea unui raport raţional de
principii alimentare atât cantitativ cât şi calitativ.
Cantitatea de glucide la bolnavul diabetic va fi de 2 - 3,5 g/kilocorp/zi
respectiv 40%din raţia calorică faţă de subiectul normal la care este de 4 - 6

6
g/kilocorp/zi respectiv 55 -60% din raţia calorică normală.
Proteinele - necesarul zilnic este variabil în general, este între 1 -1,5
g/kilocorp/zi, reprezentând 20-30% din cantitatea zilnică de kilocalorii şi
minimum 50% trebuie să fie de origine animală.
Lipidele - necesarul va fi cuprins între 1-1,5 g/kilocorp/zi, reprezentând 25-
35% din cantitatea zilnică de kilocalorii şi cel puţin 50% trebuie să fie de
origine vegetală (ulei de floarea soarelui, ulei de germene de porumb,
margarina) pentru conţinutul lor crescut de acizi graşi esenţiali. La un diabetic
obez cantitatea de lipide zilnică poate fi scăzut la 20-30 g/zi sau chiar
suspendat pe o perioadă.
Principiile generale ale alimentaţiei dietetice sunt:
a). obţinerea şi menţinerea greutăţii corporale ideale;
b). proporţia de glucide 50-60% din necesaul caloric;
c). ingestia unei cantităţi mari de fibre alimentare (40 g/zi);
d). restriţtia consumului de zaharoză, admisă uneori în cantităţi şi numai în
cantităţi mici şi numai în cursul prânzurilor mixte;
e). acceptarea utilizării altor educolaterale (zaharina, xylitol);
f). limitarea cantităţii de lipide la mai puţin de 30% din total caloric cantitativ
proporţia de acizi graşi saturaţi, mononesaturaţi şi polinesaturaţi să fie (10%),
iar cantitatea de colesterol ingerată să fie mai mică de 30 mg/zi;
g). limitarea aportului de proteine la 0.80 g/kilocorp/zi;
h). restricţia sodică la aproximativ 1 g/lOOOcal.
Numărul meselor are o importanţă deosebită, mai ales la bolnavii insulino-
dependenţi, la care sunt necesare 5-7 prânzuri la ore fixe şi cu acelaşi conţinut
la o anumită oră pentru prevenirea hipoglicemiilor.
Cultura fizică
Cultura fizică joacă un rol important. Efectele favorabile sunt atât pe plan
metabolic (scade glicernia şi lipidele serice) cât şi pe plan psihic. Totodată
efortul fizic îmbunătăţeşte funcţia altor organe (aparat respirator, cardio-
vascular, secreţia internă, aparat locomotor).
Se recomandă: mersul pe jos (1-2 ore/zi), înot, alergare, mersul cu bicicleta,
patinaj, jocuri cu mingea, dar sunt contraindicate eforturile mari ca înot în apă
adâncă, alpinismul.
1.5.2. Tratametul medicamentos
A. Antidiabetice orale
Se încadrează în două mari grupe:
- sulfamide antidiabetice;
- derivate de biguanidă.
Au indicaţii numai în cazul diabeticului zaharat neinsulinodependent al
adultului şi vârstnicului la care regimul alimentar singur nu asigura
normalizarea glicemiei nictemerale.
1.Sulfamidele antidiabetice hipoglicemiante sunt clasificate în:
derivaţi de sulfatiazol: gilbutazol ;

7
derivaţi de sulfonii uree: carbutamida, tolbutamina, clorpropamida,
fenobutamida, gliciciamida , glibenclamida;
derivaţi de sulfadiazine: glicodiazina
2.Derivaţi de biguanidă: - aparţin uneia din următoarele trei clase:
-fenletibibuanida: fenformina
-dimetilbiguanida: metroformina
- butilbiguanida: buformina.
Indicaţia majoră a derivaţilor de biguanidă o constituie cazurile de diabet
zaharat asociate cu obezitatea.
B. Insulinoterapia
Insulina este principalul hormon secretat de pancreas. Se secretă aproximativ
60 u.i. pe zi. Acţionează prin favorizarea pătrunderii în celulele organismului
a glucozei din sânge, participă la complexele procese metabolice.
Inainte de a fi descoperită şi folosită în tratamentul diabeticilor aproximaiv
80% din diabetici mureau în comă diabetică, mai ales copii şi tinerii. Insulina
rămâne în continuare unul din mijloacele cele mai bune de echilibrare a
metabolismlui intermediar perturbat la 30-40% din diabetici.
Insulina este un hormon de natură proteică secretat de celulele beta ale
pancreasului endorin, aceste celule fiind cuprinse în insulele Langherhans,
care sunt în număr de I milion într-un pancreas normal.
Insulina se prezintă ca o pudră albă, este solubilă în apă, alcool, cloroform,
eter, acetone, benzine, piridina. Este foate sensibila la acţiunea unor enzime
proteolitice ca: pepsina, tripsina, care o inactivează. De aceea nu poate fi
administrată pe cale orală.
Stimulul fiziologic esenţial al celulelor beta este reprezentat de glicemie care
ţine sub dependenţa ei nu numai secreţia dar şi sinteza insulinei. Insulinemia
creşte la oameni sănătoşi după administrarea glucozei de 3 ori în 30-60
minute.
Insulinemia este diferită la un diabetic în raport cu formele clinice ale
diabetului zaharat şi cu stadiile lui evolutive astfel:
-la diabeticii care au avut debutul bolii în copilărie după un oarecare timp nu
se constată insulina detectabilă în plasmă;
-carenţa absolută de insulina nu este constatată la începutul diabetului, atât în
diabetul tardiv al obezilor, cât şi în diabetul apărut în copilărie şi în tinereţe;
-cantitatea de inulină extract ibilă din pancreas variază în funcţie de formele
clinice ale diabetului.
Obiectivele insulinoterapiei
Datorită doversităţii diabetului zaharat, nivelul normal al glicemiei se obţine
rareori din păcate, chiar în condiţiile respactării mijloacelor de tratament. De
aceea, se impune individualizarea tratamentului cu insulina în funcţie de:
-existenţa complicaţiilor;
-vârstă;
- posibiltăţi intelectuale şi nivelul de educaţie al pacientului şi a familiei

8
acestuia.
Medicul şi bolnavii vor alege nivelul terapeutic care se potriveşte fiecăruia,
individualizarea tratamentului nu este statică, scopul terapeutic putând fi
modificat în timp, în funcţie de schimbările survenite în starea bolii, în modul
de viaţă, în stabilitatea metabolică. Definirea nivelului terapiei se face prin
determinarea glicemiei medii. Insulina va fi introdusă în tratamentul unui
diabetic în următoarele cazuri:
a) La un diabetic cunoscut:
-în orice formă a bolii în care prin regim sau hipoglicemiante orale nu se
reuşeşte compensarea;
-în toate complicaţiile acute;
-în formele de diabet juvenil;
-în starea de graviditate la o diabetică;
-în decompensarea diabeticului datorită infecţiilor şi traumatismelor;
-cu ocazia intervenţilor chirurgicale,
b) La un diabetic nou depistat:
-dacă de la început se încadrează în circumstanţele descriese în cazul
diabetului cunoscut;
-dacă la debut diabeticul se prezintă cu o formă severă cu manifestări clinice,
hiperglicemie marcată (mai mare de 300-400 mg/lOOml.) şi glicozurie
importantă;
În astfel de cazuri medicul va explica bolnavului că în funcţie de răspunsul
terapeutic obţinut este posibilă renunţarea la insulina şi aplicarea în continuare
a hipoglicemiantelor orale. Inceperea tratamentului insulinic se face numai în
spital.
Preparatele de insulina diferă între ele prin modul lor de acţiune şi se clasifică
în trei grupe mari:
1.insuline cu acţiune rapidă;
2.insuline cu acţiune intrmediară;
3.insuline cu acţiune prelungită (retard).
Insulina din punct de vedere al originii se împarte în următoarele
categorii:
a)porcină;
b)bovină;
c)porcină + bovină;
d)umană.
Insulinele animale de porc şi bovine sunt cele mai folosite în lume. Cea mai
aropiată ca structură de insulina umană este cea porcină (diferită printr-un
aminoacid), dar nu există posibilităţi ca ea să satisfacă necesităţile comerciale.
Din acest motiv majoritatea insulineior provin din panceasul bovinelor, ele
sunt cele mai antigene şi se deosebesc de insulina umană prin 3 aminoacizi.
Insulina umană a reprezentat o speranţă de rezolvare a problemelor legate de
antigenitatea insulinei animale.

9
S-a crezut că acţiunea hipoglicemiantă va fi mai mare şi nu implică deloc
dezvoltarea de anticorpi. Acum se consideră că beneficiile insulinei umane
sunt reduse deoarece:
-capacitatea hipoglicemiantă este egală cu cea a insulinei animale (mai ales la
porc), astfel că şi dozele sunt egale;
-exista o antigenitate la unii diabetici care se dezvoltă în câteva zile, dar nu
are importanţă clinică.
Stabilirea dozelor şi a ritmului de administrare se face în funcţie de
următoarele criterii:
- cantitatea de glucide administrate;
-sensibilitatea la insulina a bolnavului;
-cantitatea de insulină/24ore se va stabili în aşa fel încât bolnavul să nu
prezinte glicozurie
-dacă bolnavul are vreo nefropatie datorită pragului renal crescut la glucoza,
glicozuria nu reflectă fidel hiperglicemie. în aceste cazuri dozarea de insulina
se face în funcţie de glicemie;
-dacă doza de insulină/24h depăşeşte 60u.i. se va folosi un preparat cu acţiune
întârziată (lentă sau semilentă) iar cantitatea administrată va fi 2/3 din insulina
obişnuită;
-la un diabetic nou depistat la care sensibilitatea la insulina este necunoscută
se va administra la început o cantitate mai mică decât cea teoretică pentru
revenirea hipoglicemiei;
Ritmul de administrare a insulinei se stabileşte în funcţie de cantitatea de
glucide ingerate, tipul insulinei folosite, repartizarea cantităţii de glucoza pe
mese, ritmul de viaţă şi efortul fizic al bolnavului.
În general dozele maxime vor fi administrate dimineaţa şi la prânz, iar seara
se va administra doza mai mică.
De exemplu unui diabetic cu o necesitate de 60 u.i. insuiină/24h, repartizarea
se poate face în modul următor:
-dimineaţa - ora 6.30 - 7.30 - 24 u.i.;
- la prânz-ora 13.00-14.00 -20u.i.;
-seara-ora 19.30-20.30 -16 u.i..
Uneori în cazul unui diabet greu echilibrat se recomandă administrarea unei
doze de insulina (doza minimă) în cursul nopţii în jurul orei 1-2 fiind o
situaţie mai rară, fiind permisă numai în spital, temporar, înaintea stabilirii
atitudinii terapeuticii definitive.
1.5.3. Tratamentul complicaţiilor
1.Infecţiile
Infecţiile care apar la un diabetic se pot manifesta sub tablouri clinice foarte
diferite: infecţii cutanate şi mucoase, infecţii urinare, tuberculoza pulmonară.
Tratamentul în general urmăreşte echilibrarea rapidă şi corectă a diabetului
zaharat, deseori fiind necesară insulinoterapia. Tratamentul local constă în

10
igiena atentă (spălări cu ceai de muşeţel, acid boric 1%, hipermanganat de
potasiu, urmate prin uscarea regiunii prin tamponare cu un prosop moale, nu
prin frecare). Se aplică dimineaţa şi seara o pomadă.
2.Angiopatia diabetică
Angiopatia diabetică include modificările vasculare întâlnite în diabetul
zaharat şi poate fi: - microangiopatie (interesarea arteriolelor capilarelor şi
venelor); - macroangiopatie (interesarea vaselor mijlocii şi mari).
A.Microangiopatie diabetică - are ca element morfologic predominant
îngroşarea membranei bazale a capilarului la care se adaugă şi o hiperplazie a
celulelor endoteliale ale arteriolelor şi ale capilarelor, ducând la modificarea
morfologică.
Cea mai improtantă complicaţie a angiopatiei diabetice este retinopatia
diabetică, complicaţia oculară cel mai frecvent observată în diabet zaharat şi
reprezintă o cauză importantă a cecităţii, mai ales la persoanele între 40-60
ani. Tratamentul este din nefericire încă nesatisfăcător. Se recomandă să se
trateze cu grijă HTA. Se mai administrează:
-protectori vasculari;
-agenţi agreganţi placentari: acid acetil salicilic:
- agenţi normolipelianţi: ; Heparina;Anabolizante; Vitamina B12;
Tratamentul chirurgical constă în hipofizectomie.
B.Macroangiopatie diabetică - include leziunea vasculară, localizată la
nivelul arterelor de calibru mijlociu şi mare: artere coronare, cerebrale, artere
ale membrelor inferioare. Complicaţiile ei constituie astăzi prima cauză de
moarte a diabeticilor.
Tratamentul este în primul rând profilactic:
-tratament corect şi continuu a diabetului zaharat;
-interzicerea definitivă a fumatului;
-baie zilnică la picioare cu apă călduţă;
-se masează călcâiele cu cremă pentru a evita apariţia fisurilor (loc de
pătrundere a microbilor)
-in caz de transpiraţie după spălare şi uscare se face pudrajul cu talc al
picioarelor;
- încălţăminte comodă, călduroasă şi mai largă;
-evitarea traumatismelor la nivelul picioarelor.
Tratamentul medicamentos constă în administrarea de:
-anticoagulante corect utilizate pe o perioadă îndelungată;
-vasodilatatoare: , Xilină, Heparină.
A u efect bun tratamentele balneare, iar uneori este necesar tratamentul
chirurgical.
3.Neuropatia diabetică
Se manifestă prin parestezii, hipertensiune ortostatică, manifestări digestive
(diskinezie esofagiană, gastropareza, gastroplegie, atonia vezicii biliare),
manifestări genitourinare (atonia vezicii urinare, ejacularea retrogradă,

11
tulburări genitale, impotenţa), anhidroza, amiotrofie, osteoartropatie.
Tratamentul constă în echilibrarea cât mai bună a diabetului zaharat. Se
recomandă băi calde, masaj cu lanolină, vitamine din grupul B,
carpamazepina, lipolipemiante,în cazul diareelor se administrează un
antibiotic cu spectru larg.
4.Gangrena diabetică
Este una din complicaţiile cele mai grave ale diabetului zaharat, deoarece
uneori necesită chiar amputaţii.
Tratamentul este în primul rând profilactic:
-echilibrarea corectă a diabetului zaharat;
-antibiotrapia în funcţie de antibiogramă;
-vasodilatatoare administrate intrarterial;
-tratament local (făcut chirurgical) care constă într-o incizie suficient de largă,
debridare, lavaj, pansament.
5.Nefropatia diabetică
Diabetul zaharat favorizează apariţia unor leziuni renale cum ar fi
glomeruloscleroza diabetică, ateroscleroza renală şi pielonefrita acută şi
cronică.
Evoluţia este progresivă către insuficienţă renală cronică cu uremia.
Tratamentul este în primul rând profilactic:
-regim alimentar adecvat cu cantitate fixă de clorura de sodiu, hipoprotidic; -
tratamentul diabetului zaharat se va adapta la noua situaţie;
-se tratează HTA
-hemodializă;
- transplant renal.
Infecţiile urinare sunt mai frecvente la diabetici. Ele se caracterizează prin
gravitatea şi tendinţa la recidivă, rezistenţa la tratament. Tratamentul necesită
în primul rând un tratament corect al diabetului zaharat urmat de tratament
etiologic cu antibiotice în funcţie de antibiogramă şi tratament simptomatică
cu analgezice, antipiretice şi antiinflamatoare.
1.6.1. Supravegherea tratamentului
Apariţia diabetului reprezintă un moment greu, şocant în viaţă.
Controlul este lunar al glicemiei la diabeticii disciplinaţi, dar se face de căte
ori este nevoie în cazul celor nedisciplinaţi.
Determinarea glicemiei la domiciliu este mai precisă, însă este posibilă mult
mai rar.
Dozarea se face tot cu ajutorul unor bandelete, valoarea glicemiei putând fi
apreciată, fie aproximativ, prin compararea culorii benzii cu o scară de culori
aflate pe cutie, fie foarte exact, dacă bolnavii au la dispoziţie un aparat
electronic, care în scurt timp afişează cifra.
Pentru o supraveghere mai atentă a bolii se poate controla şi glicemia la două
ore după masă.
Se face controlul lunar al glicemiei în cazul evoluţiei bune şi ori de câte ori

12
este nevoie când evoluţia este rea.
Tratamentul poate fi considerat bun când glicozuria este absentă, mediocru
când este prezentă fără să depăşească 5-10 g/24h şi rău când glicozuria
depăşeşte 10 g în 24 ore. Controlul glucozei în urină se poate face atât la
laboratorul policlinicii cât şi la domiciliul bolnavilor care dispun de reactivul
Benediat, casete sau bandeleteie reactivi: Cilinistix, Glucotest.
Controlul corpilor cetonici în urină lunar, odată cu controlul glucozei în urină,
devine obligatoriu ori de câte ori creşte cantitatea de urină ne justificat de
mult, survin infecţii, răni, operaţii sau când regimul este neglijat. Prezenţa
corpilor cetonici în urină este un semn de alarmă, care trebuie să îndrume
diabetul de urgenţă la un control medical.
Examenul clinic lunar făcut de medicul curant trebuie să prevadă corectarea
tulburărilor semnalate de diabetic, controlul tensiunii arteriale şi palparea
pulsului la picioare pentru descoperirea din vreme a arteriopatiei diabetice.
Controlul greutăţii corporale cu prilejul examenului clinic este obligatoriu.
Fiecare kilogram de greutate în plus este un obstacol în calea acţiunii
tratamentului. Se vor face eforturi şi se va adapta regimului astfel că toţi
diabeticii, fără excepţie, să-şi atingă greutatea corporală normală.
La trei luni se va face, în plus, controlul stomatologic, pentru prevenirea
căderii dinţilor, examenul lunar de urină şi urocultura pentru cercetarea
infecţiei tractului urinar.
Controlul la şase luni va trebui să adauge la cele anterioare examenul de fund
de ochi, electrocardiograma, radioscopia pulmonară. Rezultatele controlului
vor fi comunicate bolnavului odată cu sfaturile de urmat pe viitor.
Dacă la depistarea diabetului poate fi încadrat în forme uşoare, medii sau
severe. în funcţie de toleranţa de glucide şi tratamentul pe care îl necesită, în
raport cu evoluţia în timp, situaţia nu rămâne aceeaşi.
Formele severe pot devenii uşoare, prin lipsa de complicaţii, răsplătind din
plin strădaniile depuse în îngrijirea bolii, în timp ce formele uşoare pot duce la
complicaţii deosebit de grave, bolnavii respectivi plătind un tribut greu lipsei
de consecvenţa în îngrijirea bolii.
În măsura în care numărul diabeticilor trataţi corect va creşte, paralel cu
realizările privind tratamentul diabetului zaharat, în aceeaşi măsura se vor
reduce şi urmările nefaste ale bolii şi odată cu ele teama de diabet.
1.6.2. Acordarea îngrijirilor
Bolnavul diabetic rămâne şi în epoca modernă un bolnav particular, care
necesită o Prelegere deosebită din partea societăţii, a familiei şi a medicului.
Spitalizarea este, de obicei, un episod în evoluţia lungă a bolii şi are scopul de
a stabili diagnosticul, de a institui tratamentul, pe care apoi bolnavul îl va
continua la domiciliu ~. de a controla periodic starea bolii sau eficacitatea
tratamentului.
Diabetul zaharat necesită îngrijiri speciale, susţinute şi foarte atente, care
trebuie să fie cunoscute şi de asistentă. Internarea bolnavilor trebuie făcută în

13
saloane mici, liniştite, unde se asigură repausul lor psihic şi posibilităţile de
contagiozitate interspitaiicească sunt mai reduse. Se vor evita neapărat
saloanele cu bolnavi cu gripă, angină, pneumonii acute, supuraţii pulmonare
sau piodermii, capacitatea de apărare a acestor bolnavi faţă de infecţii fiind
mai slabă.
Asigurarea condiţiilor de mediu: temperatura salonului trebuie adaptată la
natura tulburărilor şi starea subiectivă a bolnavului. Repausul la pat trebuie
respectat în stările acute şi tulburări, însă nu există poziţii preferenţiale pentru
anumite stări, bolnavul ocupând în pat o poziţie activă.
Condiţiile de igienă individuală trebuie asigurate şi la nevoie controlate de
asistenta medicală, modul de efectuare a acestora, fără să jignească pacientul.
Alimentaţia trebuie să fie echilibrată energic şi calitativ. In diabetul zaharat,
regimul se va stabili pe baza toleranţei faţă de hidratii de carbon. Dacă
bolnavul este obez, se va evita surplusul de calorii, în caz ca toleranţa de
hidrati de carbon nu acoperă necesităţile minimale ale organismului, atunci se
vor ridica cantităţile de glucide la 200-250 g/zi, îmbunătăţind toleranţa
organismului cu insulina sau cu medicamente antidiabetice.
Stabilirea regimului echilibrat la bolnavii diabetici durează mai multe zile, ea
are scopul de a sigura aportul alimentar adecvat greutăţii corporale,
profesiunii şi preferinţelor personale.
In perioada de stabilire a regimului alimentar este important ca bolnavul să
consume toată cantitatea alimentelor servite şi să nu mănânce nimic în afara
elementelor primate.
Dacă bolnavul a reuşit să consume toată cantitatea, asistenta va scădea
cantităţile de hidrati de carbon, rămase din raţia zilnică, pentru a nu obţine
date greşite de toleranţă la
glucide. Dieta strânsă a bolnavilor de diabet zaharat face ca ei să se abată de
la alimentaţia prescrisă.
De aceea, asistenta medicală, din când în când, trebuie să controleze noptiera
bolnavului fără să-1 jignească, unde va găsi hidrati de carbon nepermişi.
Supravegherea bolnavilor cuprinde obiective care variază de la boală la boală,
simptomatologia lor fiind diferită. Ea primeşte o importanţă deosebită în
cursul stărilor acute şi al complicaţiilor cum sunt: coma diabetică, coma
hipoglicemică.
Asistenta trebuie să recunoască manifestările prodromale al acestor stări,
anunţând imediat medicul şi luând măsuri de pregătire până la sosirea
acestuia, în funcţie de starea bolnavului.
Administrarea medicamentelor trebuie executată sub supraveghere deosebită,
deoarece poate să prezinte multe efecte secundare, nedorite. Asistenta trebuie
să cunoască modul de administrare a medicaţiei, care este foarte variată.
Consecinţele psihice necesită o susţinută psihoterapie.
Bolnavii trebuie eliberaţi de complexele lor de inferioritate şi ajutaţi la
alcătuirea planului lor de viitor privind alegerea unei profesii sau încadrarea în

14
societate.
Educaţia sanitară trebuie să urmărească dezvoltarea încrederii bolnavului în
ameliorarea bolii, el trebuie să părasească spitalul cu convingerea necesităţii
respectării tratamentului extra-spitalicesc.
Educaţia sanitară primeşte o pondere mai importantă la bolnavii de diabet
zaharat, care trebuie învăţaţi asupra mediului de alcătuire a meniului zilnic în
cadrul regimului dietetic, cantitativ şi calitativ admis şi la nevoie vor fi
învăţaţi asupra modului de administrare a injecţiilor de insulina.
În această muncă de educaţie adesea trebuie antrenată o persoană din familie
de preferinţă aceea care pregăteşte alimentele pentru bolnav.
Educaţia sanitară trebuie să fie însoţită de exerciţii practice.
Bolnavul poate părăsi spitalul numai după ce şi-a însuşit cunoştinţele necesare
pentru alcătuirea meniului zilnic.
Datele cele mai importante, bolnavul trebuie să le primeasca şi în scris.
Un diabetic trebuie să ştie de la început că lupta împotriva diabetului zaharat
este de lungă durată, că aceasta poate îmbrăca aspecte diferite, pe care are
datoria să le cunoască pentru a le preveni sau îndepărta.
Are cu alte cuvinte, în mâinile sale propria-i soartă.

15
 CAPITOLUL II-ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVILOR CU DIABET ZAHARAT

Asistenta medicală are o importanţă deosebită şi un ioc aparte în prevenirea şi

tratarea bolilor metabolice şi de nutriţie deoarece numărul bolnavilor depistaţi
este în continuă creştere. Prevenirea, depistarea precoce şi tratamentul corect
al diabetului zaharat este principalul obiectiv în întregul complex de acţiuni
privitor la scăderea morbidităţii şi mortalităţii date de această boală.
Bolile de nutriţie în marea lor majoritate pot fi prevenite printr-un mediu
adecvat de viaţă, cultură fizică corespunzătoare, alimentaţie raţională.
1. Prevenirea îmbolnăvirilor
Pentru a preveni apariţia diabetului zaharat este necesar ca asistenta medicală
să efectueze o educaţie pentru sănătate a populaţiei accentuând îndeosebi
următoarele aspecte:
-descrierea cât mai vastă a bolii, a modului de apariţie, simptomatologiei
caracteristice, a complicaţiilor care pot surveni în cursul bolii;
-instruirea populaţiei asupra unei vieţi mai sănătoase ce vizează o alimentaţie
cât mai corectă atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, educaţia
fizică, odihna, prevenirea stresului, eforturilor fizice sporite şi îndelungate:
-dispensarizarea persoanelor cu factori genetici potenţiali diabetogeni (în
antecedentele familiei, diabet zaharat la rude de gradul I);
-dispensarizarea bolnavilor cu infecţii pancreatotrope;
-educarea femeilor care au născut, feţi cu o geutate de peste 5 kg, să reducă
cantitatea de glucide din alimentaţie;
educarea tinerilor diabetici care vor să aibă copii sănătoşi, să evite căsătoriile
dintre doi parteneri diabetici (posibilitatea ca şi copilul să aibă diabet este de
60-100%);
-îndrumarea persoanelor suspecte de diabet zaharat la medic şi investigaţii
specifice.
2.Dispensarizarea şi educarea bolnavilor nou depistaţi
Rolul asistentei medicale în acest caz este de neînlocuit. Ea este persoana care
i-a contact cu bolnavul, ea va pătrunde şi va cunoaşte viaţa de zi cu zi a
bolnavului (va cunoaşte mediul de muncă, viaţa de familie, reacţiile
bolnavului specifice bolii). În momente critice, prin susţinerea psihică a
bolnavului, asistenta medicală poate orienta bolnavul spre recăpătarea
echilibrului psihic. Bolnavul trebuie educat şi instruit spre autoterapie şi
autocontrol, trebuie să cunoască propriul organism, aspectele bolii,
schimbările ce pot să survină şi conştientizarea că dacă va umări principiile

16
tratamentului, viaţa lui nu va fi diferită cu mult de cea a unui om sănătos.
Cunoscându-şi boala va fi mai puţin dependent de personalul medical şi va
putea regăsi „ libertatea" sa.
În cadrul educaţiei sanitare asistenta va atrage atenţia asupra necesităţii unor
măsuri referitoare la viaţa lui intimă:
a) igiena corporală - deşi este valabil pentru orice individ, diabeticul trebuie să
o aibă mereu în vedere. Curăţenia corporală are o importanţă deosebită pentru
diabetic având în vedere susceptibilitatea crescută a acestuia la infecţii,
deoarece orice plagă, chiar minimă va necesita tratare locală sau chiar
generală foarte conştiincioasă.
b). diabeticul va avea nevoie de un repaus postprandial de 30-60 minute;
c). evitarea stărilor sau momentelor conflictuale, a stresurilor psihice;
d). asigurarea unui regim fizic crescut;
e). evitarea sau abandonarea obiceiului de a fuma;
f). precauţii în conducerea autoturismelor, deoarece datorită emanaţiilor există
pericolul hipoglicemiei;
g). orice boală care survine la un diabetic trebuie anunţată medicului;
h). alegerea unei profesii corespunzătoare, cu riscul cel mai scăzut asupra
diabeticului in privinţa apariţiei hipoglicemiilor.
3.Dispensarizarea bolnavilor cu diabet zaharat
Diabetul zaharat fiind o boală cronică, deocamdată nevindecabilă, are nevoie
de o supraveghere medicală şi calificată de-a lungul vieţii. Această
supraveghere trebuie făcută în primul rând de medicul de familie de la
cabinetul medical care vine cel mai des şi cel mai ușor in legătură cu
bolnavul. De asemenea, bolnavul va fi supravegheat în mod periodic de către
medicul specialist în nutriţie şi boli metabolice de la Centrul Judeţean de
Nutriţie şi Boli Metabolice.
Supravegherea medicală trebuie neapărat completată de autosupraveghere de
zi cu zi din partea bolnavului diabetic care trebuie să aibă toate cunoştinţele
necesare despre boala sa. Dispensarizarea este activă deoarece bolnavul este
invitat să se prezinte la cabinetul medical şi de laborator la data fixată în
raport cu forma sa de boală. Cu ocazia controlului periodic se face un examen
clinic complet urmărind:
- greutate;
-prezenţa pulsului la arterele piciorului;
-tensiunea arterială;
-se recoltează sânge pentru determinarea glicemiei şi urina pentru
determinarea glicozuriei;
-se fac eventuale alte analize fixate de medic.
Determinarea glicemiei se face fie pe nemâncate, fie la 2 ore după masă de
dimineaţă, aceasta din urmă metodă este preferată întrucât arată mai exact
starea de echilibru metabolic.
L a p e r s o a n a care n u are diabet zaharat, glicemia pe nemâncate este de 70 -

17
110 mg%, iar la 2 ore după masă creşte la 140 - 150 mg%. La un diabetic care
se tratează corect, valorile glicemiei sunt cam aceleaşi ca ale omului sănătos,
în timp ce la un bolnav cu un diabet zaharat dezechilibrat, glicemia poate fi
de exemplu 200 mg%, iar glicemia la 2 ore după masă poate să atingă valori
de 300 - 350 mg%.
Pentru determinarea glicozuriei este obligatoriu să se aducă 200 -250 ml din
urina care a fost strânsă în 24 de ore şi s-a măsurat cantitatea. Pe eşantionul de
urină se va lipi o eticheta pe care se va scrie numele şi prenumele pacientului
precum şi cantitatea de urină pe 24h. Glicozuria este un examen mai orientativ
pentru gradul de echilibru metabolic al diabetului zaharat, pentru că este
vorba de un examen dinamic, oglindind mai bine situaţia d e c â t glicemia.
Î n raport cu rezultatele obţinute se vor face modificările care sunt necesare în
tratament. Tot în cadrul controlului periodic se va face la intervale fixe de
către medic o radioscopie toracică, u n examen de fund de ochi şi eventual
alte examene.
4. Dieta
Diabeticul va fi invitat să respecte toate regulile de alimentaţie necesare
menţinerii bolii într-un stadiu cât mai bun:
-alimentaţie la ora fixă de 6-7 ori pe zi;
-meniul va cuprinde alimente permise din toate grupele principale în aşa fel
încât sa aibă o alimetaţie variată şi plăcută;
-bolnavul ca fi instruit să evite alimentele dulci (prăjitură, zahăr, îngheţată,
dulciuri);
-va fi învăţat cum sa calculeze necesarul zilnic de glucide şi repartizarea pe
cele 6-7 mese zilnice.
5.Igiena bolnavului
Igiena corporală trebuie să fie ireproşabilă (dantura, picioare, organele
genitale) deoarece o igienă carenţiată poate duce la complicaţii ca: apariţia
cariilor multiple şi căderea danturii, igiena incorectă a picioarelor favorizează
apariţia tromboflebitei, apariţia plăgilor, care pot antrena apariţia gangrenei
diabetice, necesitând chiar amputaţii. De asemenea igiena incorectă a zonei
genitale poate duce la infecţii (vulvovaginite), cunoscut fiind faptul că
diabeticii au o imunitate scăzută, fiind susceptibili la boli infecţioase.
Ori de câte ori diabeticul prezintă o plagă sau numai o escoraţie a
tegumentului va trebui să aplice cu toată conştiinciozitatea tratamentul local
iar la nevoie general.
Igiena corporală va consta din toaleta zilnică cu apă şi săpun, toatela gurii.
Bolnavul se va spăla zilnic pe picioare, va folosi încălţăminte comodă,
călduroasă, va schimba zilnic ciorapii iar în cazul transpiraţiei se va pudra cu
talc. In cazul în care va prezenta bătături va aplica un tratament corect. Va tăia
unghiile atent prevenind plăgile.
6.Autocontrolul
Asistenta medicala va instrui bolnavul să înveţe autocontrolul prin:

18
-observarea evoluţiei stării sale generale prin determinarea săptămânală a
greutăţii corporale, determinarea glicozuriei şi cetonuriei;
-este necesar ca fiecare bolnav să aibă un caiet personal în care să treacă
regimul alimentar pe care-1 urmează, date de control periodic şi unele date ale
autocontrolului;
-autocontrolul glicozuriei – există mai multe metode. Cea mai folosită de
bolnav este aceea cu ajutorul reactivului Nylander, producând în modul
următor; din urina de examinat se pun într-o eprubetă aproximativ 2-3ml urină
peste care se adaugă cu pipeta 10 12 picaturi de reactiv. Se ţine eprubetă cu un
cleşte de lemn şi se încălzeşte la o flacără până la fierbere. Dacă glicozuria
este prezentă apare o coloraţie neagră, dacă este o cantitate de glucoza mai
mică se obţine o culoare maro, iar când glucoza este absentă rămâne culoarea
normală a urinei sau se îngălbeneşte. Există de asemenea aşa zisele „benzi
test” cum sunt Cilistix, Glucotest, Test Tape. Se introduce extremitatea
indicată a hârtiei test în urină şi se va produce o schimbare a culorii în raport
cu concentraţia de glucoza.
-ritmul autocontrolului este în raport cu gravitatea diabetului, diabeticii care
se tratează numai cu regim alimentar vor face controlul săptămânal sau ori de
câte ori a apărut o agravare a stării bolnavului. La diabeticii care se tratează cu
antidiabetice orale, controlul va fi zilnic, iar la diabeticii care se tratează cu
insulina, glicozuria se va determina din urina eliminată în perioada care
precede injecţia cu insulina.
-autocontrolul corpilor cetonici se face cu preparatul aceto-test sub formă de
microcomprimat, care se aşează pe o bucată de hârtie albă, pe care se pun cu o
pipetă 1-2 picături din urina de examinat. Apariţia după 30 secunde a unei
coloraţii purpuriu-violacee spre violet indică prezenţa corpilor cetonici în
urină. Este necesar ca bolnavul să se prezente imediat la medic, care va indica
măsurile ce trebuie luate pentru a evita agravarea bolii. Şi pentru corpi
cetonici există hârtii test: Ketostix, Labostix, Diastix.
7. Aspecte psiho-emoţionale şi socio-profesionale
Bolnavul diabetic este pus deseori (uneori chiar brutal) în faţa unor modificări
pe care trebuie să le introducă în viaţa sa obişnuită: regim alimentar restrictiv,
medicaţie pe care trebuie să şi-o administreze zilnic şi singur, odată sau de
mai multe ori pe zi, mod de viaţă disciplinat. Diagnosticul de diabet provoacă
o stare de anxietate, bolnavul este speriat, îl deranjează atitudinea persoanelor
din jur, încercând să ascundă boala, fiindu-i frică de compătimirea celorlalţi
din jur. Deseori aceşti bolnavi au o revoltă interioară împotriva vieţii, a
soartei, abandonând tratamentul prescris, ajungând chiar la tentative de suicid.
Tânărul „uita" boala şi indicaţiile medicale, întrerupe tratamentul sau se
retrage în sine, devine pesimist şi singuratic. în acest caz asistenta va fi cea
care intră în viaţa de zi cu zi a bolnavului cunoscând mediul de muncă, viaţa
de familie a bolnavului. Educaţia sanitară continua are rol pozitiv în evoluţia
bolii, bolnavul începe să se deprindă cu boala, îţi dă seama că viaţa lui poate fi

19
foarte asemănătoare cu cea a unui individ sănătos.
In cazul în care un mediu de muncă inadecvat cere un suport fizic şi psihic
crescut, bolnavul va fi îndrumat să-şi schimbe locul de muncă.
8. Rolurile specifice ale asistentei medicale
Să ajute bolnavul în:
-respectarea regimului;
-mişcare, realizarea unei culturi fizice adecvate, sport; -administrarea corectă
a medicaţiei;
-să conducă corect foaia de diabet;
-să înveţe să-şi cântărească singur alimentele;
-să-l înveţe să-şi facă singur injecţia cu insulina;
-să-1 vegheze şi să-1 îndrume ca să-şi menţină o riguroasă igienă corporală;
-să-1 înveţe să se prezinte la medic pentru controlul periodic glicemic şi
glicozurie sau când simte o indispoziţie, greţuri, vărsături, slăbire neaşteptată;
-să-i facă vizite la domiciliu pentru a observa şi corecta eventualele greşeli.

20
 CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ

CAZUL I
Numele şi prenumele: C.S.
Data naşterii: 18.08.1950
Religia: ortodoxă
Ocupaţia: pensionară
Sex: feminin
Naţionalitatea: română
Starea civilă: văduvă
Înălţimea: 1.65 m
Greutatea: 85 kg
Data internării: 20.11.2018
Data externării:27.11.2018
Condiţii de viaţă:
-nu consumă alcool nu fumează
-pacienta locuieşte singură, fiind văduvă de 5 ani.
Antecedente heredo-colaterale:
-neagă
Antecedente personale:
Fiziologice: menarhă la 13 ani
menopauză la 54 ani.
Patoligice: apendicectomie la vârsta de 20 ani.
Motivele internării:
Pacienta este adusă de către Ambulanţa de Serviciu de urgenţă în stare de
comă.
Aparţinătorii pacientei susţin că în ziua precedentă aceasta acuză dureri
abdominale şi vărsături.
Examen clinic:
Pacienta prezintă tegumentele uscate.
TA = 90/60 mmHg
Puls tahicardie , 100 puls/minut
Prezintă tahipnee, 25 respiraţii/minut
Se recoltează de la pacientă sânge şi urină de urgenţă, descoperindu-i-se o
infecţie urinară netratatâ şi prezenţa în urină a glucozei şi a corpilor cetonici.
Diagnostic:
Comă diabetică acido-cetozică apărută în urma unei infecţii urinare netratate
pe fondul unui diabet nedescoperit.

21
Bilanţul nevoilor fundamentale:
1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
-pacienta prezintă tahipnee, 25 respiraţii/minut,
-tahicardie, 100 puls/minut,
-TA = 90/60 mmHg,
-prezenţă respiratorie cu miros de acetonă
2.Nevoia de a bea şi mânca:
-avea un orar al meselor dezorganizat ajungând chiar la 8-9 mese pe zi,
consuma dulciuri şi grăsimi în exces,
-prezenta o sete imensă şi continuă
-prezintă proteză dentară.
3.Nevoia de a elimina:
-prezintă oligurie,
-micţiuni cu o frecvenţă de 2-3 micţiuni pe zi,
-prezenţa acido-cetozei în urină,
-tranzitul intestinal păstrat,
-scaunul - 1 pe zi,
-pacienta prezintă vărsături incoercibile,
-urina are miros de fructe coapte sau cloroform din cauza prezenţei
acidocetozei.
4.Nevoia de a se mişca şi a avea o postură bună:
-sistemul osteo-aritcular al pacientei este integru, însă datorită comei diabetice
acidocetozică, mobilitatea voluntară este greoaie,
-i se face masaj muscular, mobilizare pasivă, pentru prevenirea atrofiei
musculare,
5.Nevoia de a dormi şi a se odihni:
-doarme 4-5 ore pe noapte,
-somnul prezintă treziri frecvente,
-prezintă insomnii,ziua.
-pacienta se simte obosită şi doarme în timpul zilei aproximativ 3-4 ore,
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:
-se îmbracă şi se dezbracă singură dar cu dificultate,
-în condiţiile intra-spitaliceşti este ajutată de către personalul medical.
7.Nevoia de amenţine temperatura corpului în limite normale:
-pacienta este afebrilă, 36,5 C,
-preferă o temperatură a mediului ambiant de 21-22 de grade.
8.Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre:
-tegumentele sunt uscat, curate,
-nu prezintă leziuni ale tegumentelor şi mucoaselor.
9.Nevoia de a evita pericolele:
-este orientată temporo-spaţial,
-prezintă percepţii senzoriale conform vârstei sale,
22
-respectă cu stricteţe medicaţia prescrisă.
10.Nevoia de a comunica:
-este o pacientă conştientă de afecţiunea de care suferă, colaborând cu cadrele
spitaliceşti,
-este receptivă la indicaţiile personalului medical.
11.Nevoia de a practica religia:
-pacienta este o persoană credincioasă şi trăieşte după convingerile bisericii
ortodoxe,
-doreşte să participe la serviciile religioase care se efectuează în incinta
spitalului, dar la care însă nu poate participa datorită stării sale,
12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
-este pensionară, văduvă,
-se implică în creşterea nepoţilor şi treburilor casnice.
13.Nevoia de a se recrea:
-este nerăbdătoare de a se deplasa în afara salonului,
-vizitele copiilor şi a nepoţilor o ajută în lupta împotriva acestei boli.
14.Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:
-este receptivă la tot ceea ce este în interesul însănătoşirii cât mai grabnică a
sa
-îşi face tratamentul cu conştiinciozitate în vederea vindecării cât mai rapide.

În urma bilanţului independenţă-dependenţă am remarcat următoarele

probleme ale pacientei:
-Comă diabetică acidocetozică,
-Dezhidratare cauzată de vărsături incoercibile,
-Oligurie,
-Tahipnee,
-Tahicardie,
-Hipotensiune arteriala,
-Insomnie.

23
Problema Obiective Intervenţii Evaluarea
Autonome Delegate
1. Stare de Pacienta va 20.11.2018
inconştienţă avea o stare de - ora 12,00 - ora l2,00
datorită comei conştientă în - am creat un -am administrat
diabetice decurs de 4 ore climat liniştit, insulina 20-30
cald, calm u.i., i.v.
-ora 14,00 -insulina 20 u.i.,
- am subcutan,
supravegheat -ora 14,00
bolnava, -am administrat
- am şters insulina 20-30
fruntea bolnavei u.i., i.v.
de transpiraţie -insulina 20 u.i.,
-ora 16:00 subcutan -ora 16:00
- am -pacienta îşi
supravegheat recapătă starea
bolnava de
conştientă

24
2. Pacienta nu va 20.11.2018 20.11.2018 20.11.2018
Deshidratare prezenta -am captat -am instituit
din cauza vărsături în vărsăturile perfuzie cu ser
vărsăturilor următoarele 24 pacientei fiziologic -glicemia
incoercibile de ore. -am oferit un 1000ml/6h. 300g%
Pacienta va fi pahar cu apă -am recoltat
echilibrata aromată pentru sânge pentru
hidroelectrolitic a-și clăti gura determinarea
în următoarele 48 după vărsătură glicemiei
de ore. -am aerisit -am administrat
salonul metoclopamid
-am asigurat un 2ml/i.m. 21.11.2018
climat cald, -starea
linistit pacientei se
imbunătățește
21.11.2018 21.11.2018 -glicemia
-am -am recoltat 280g%
supravegheat sânge pentru
pacienta determinarea
-am inceput sa glicemiei
alimentez pe
cale orala
pacienta, regim
hipoglucidic,
hipocaloric

25
3. Dispnee Pacienta va avea 20.11.2018
o respirație în -am așezat pacienta
limitele în poziție
fiziologice in confortabilă care să
decurs de 4 zile favorizeze
respirația.
-am sugerat
bolnavei să
efectueze efort
gradat sub
supravegherea
mea.
-am măsurat
respirația.
21.11.2018 21.11.2018
-am supravegheat R=22 resp/minut
bolnava în timpul
efectuării efortului
gradat
-am măsurat
respiratia
22.11.2018 22.11.2018
-am sfătuit bolnava R=21 resp/minut
să meargă pe jos
60-90 minute/zi și
să practice sporturi
23.11.2018 23.11.2018
-am supravegheat -starea pacientei se
bolnava în timpul îmbunătățește, nu
efectuării efortului mai prezintă
fizic. dispnee la
-am măsurat efectuarea efortului
respirația fizic

26
4.Alimentaţia Pacienta va 20.11.2018 20.11.2018
inadecvată prin respecta şi - am recomandat G = 85 kg
surplus va cunoşte un regim alimentar
regimul hipoglucidic,
alimentar în hipocaloric,
următoarele 4 hipolipidi,
zile hiposodat,
- am exclus din
alimentaţie,
alimentele
naturale(ciocolată,
cacao, carne
grasă)

- am măsurat
greutatea, 21.11.2018
21.11.2018
- am prezentat G = 85 kg

pliantele cu
diferite regimuri
alimentare indicate
în obezitate,
- am măsurat 22.11.2018
greutatea,
G = 84,6 kg
- am supravegheat
regimul alimentar
22.11.2018
-am
supravegheat
pacienta.
23.11.2018
- am măsurat
G=84 kg
greutatea, pulsul
respiraţia, TA

27
23.11.2018
- am pus pacienta
în legătură cu alte
paciente care au
reuşit să slăbească
respectând regimul
alimentar şi cel
medicamentos

- am măsurat
greutatea, pulsul
respiraţia, TA

28
5. Insomnia Pacienta va 20.11.2018 20.11.2018
avea un somn -am creat un -diazepam 1
cantitativ şi climat cald şi tb/seară
calitativ liniştit în
corespunzător incăpere,
în următorele 2 -am aerisit
zile. încăperea,
-am sfătuit
pacienta să bea
o cană cu lapte
cald înainte de a
dormi
21.11.2018 21.11.2018 21.11.2018
- am sfătuit - diazepam 1 - pacienta
bolnava să tb/seară doarme
citească înainte 7 ore pe noapte
de culcare şi să şi se
bea o cană cu trezeşte
lapte cald. odihnită.

29
6. Anxietate Pacienta va avea 21.11.2018
o stare de bine - am informat
psihică şi va bolnavul despre
deţine boală şi
cunoştinţele consecinţele sale,
suficiente despre - am dat bolnavei
boală în pliante cu date
următoarele 3 despre boală
zile.
22.11.2018
- am adus
bolnava în contact
cu alte paciente
care aveau aceeaşi
boală şi care au
avut o evoluţie
favorabilă
23.11.2018 23.11.2018
- am informat Pacienta are
bolnavul asupra o stare psihică mai
regimului bună
alimentar deoarece cunoşte
hipoglucidic, simptomele bolii
hipocaloric, şi complicaţiile ei.
hipolipidic pe Pacienta cunoaşte
care trebuie să-1 impotanţa
urmeze atât pe respectării
perioada internării regimului
cât şi după alimentar şi după
externare. externare.

30
Epicriza
Pacienta a fost internată în data de 20.11.2018 cu diagnosticul de comă
diabetică acidocetozică.
Pe parcursul internării pacienta a fost supusă unui control medical amănunţit,
i s-au recoltat probe biologice pentru examinări de laborator şi i se
administrează insulină.
Pacienta a fost externată în data de 27.11.2018 cu următoarele recomandări:
-să urmeze tratamentul cu insulină şi după externare;
-să respecte regimul alimentar hipoglucidic, hipocaloric;
-să prevină apariţia complicaţiilor prin respectarea recomandărilor;
-întoarcerea la control peste 1 lună.

31
CAZUL II
Numele şi prenumele: P. E.
Data naşterii: 21.06.1990
Religia: ortodoxă
Ocupaţia: studentă
Sex: feminin
Naţionalitatea: română
Starea civilă: necăsătorită
Înălţinmea: 1.70 m
Greutatea: 70 kg
Data internării: 10.02.2018
Data externării:14.02.2018
Condiţii de viaţă:
-nu consumă alcool
-nu fumează
-pacienta are o locuinţă stabilă, locuieşte cu părinţii.
Antecedente heredo-colaterale:
-mama a avut ulcer gastric;
-tata a avut diabet zaharat.
Antecedente personale:
Fiziologice:
-menarhă la 14 ani
-menstruaţie regulată
Patologice: nu a suferit nici o intervenţie chirurgicală.
Motivele internării:
Pacienta se internează în spital în urma unei traume psihice fiind diagnosticată
cu diabet zaharat, fiind predispusă şi ereditar acestei boli.
Istoricul bolii:
Bolnavă afirmativ fără antecedente patologice, cu viaţă organizată,
nefumătoare.
Examen clinic:
Pacienta de statură medie, înălţime 1,70m.
Aparat respirator: torace simetric, normal comformat.
Aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice, frecvenţă cardiacă
75puls/min
TA = 140/80 mmHg
Aparat digestiv: abdomen elastic, participă la mişcările respiratorii, cavitate
bucală fără leziuni, dentiţie totală, nu prezintă proteze.
Bilanţul nevoilor fundamentale:
1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
-frecvenţa este de 25 respiraţii/minut,
-ritm respirator normal, pacienta oboseşte repede, respiră greu
-torace normal comformat, mişcări respiratorii simetrice, cu respiraţie costal
32
superioară, coloraţia tegumentelor normală
-TA = 140/80 mmHg,
-puls=75 puls/minut
2.Nevoia de a bea şi mânca:
-pacinta prezintă cavitate bucală integră cu dentiţie totală
-masticaţia şi deglutiţia sunt prezente
-alimentaţia a fost deficintă calitativ şi cantitativ iar mesele neregulate
-prezenta o sete pronunţată, consumă circa 3-3,5l/24h
-are un apetit crescut în special pentru dulciuri.
3.Nevoia de a elimina:
-nu prezintă acuze urologice
-micţiuni spontane cu o frecvenţă de 7-8micţiuni pe zi
-diureza 3500ml/24h, prezintă oligurie
-culoarea urinii este normală, galben deschis
-diaforeză fiziologică, fără miros
-tranzit intestinal păstrat
-scaun 1 pe zi
-menstră regulată-dureaza de regulă 5 zile şi este în cantitate fiziologică
-nu prezintă vărsături sau expectoraţii
4.Nevoia de a se mişca şi a avea o postură bună:
-sistemul osteo-aritcular al pacientei este integru, cu mobilitate spontană şi
pasivă prezentă
-tonus muscular păstrat, contracţii musculare bune, normo-kinetic
-postura este fiziologică, mobilitatea nu este afectată
-se deplasează singură, face plimbări în aer liber
-dimineaţa face câteva exerciţii de gimnastică pentru înviorare
5.Nevoia de a dormi şi a se odihni:
-doarme 4-5 ore pe noapte,
-somnul prezintă tulburării
-pacienta se simte obosită
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:
-se îmbracă şi se dezbracă singură
-are ţinută adecvată, curată si îngrijită.
7.Nevoia de amenţine temperatura corpului în limite normale:
-pacienta este afebrilă, 36,7 grade Celssius,
-la temperaturi mai scăzute pacienta se îmbracă bine sau se refugiază în mediu
mai cald
-la temperaturi mai ridicate pacienta bea lichide reci sau face duşuri cu apă
rece
8.Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre:
-tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, nu prezintă leziuni, edeme
sau prurit
-are o ţinută îngrijită, tegummente curate

33
-face duşuri şi foloseşte creme pentru faţă, corp şi mâini
-cavitate bucală fără leziuni, prezintă o dentiţie curată pe care o îngrijeşte
riguros
-părul este curat, aranjat.
9.Nevoia de a evita pericolele:
-este orientată temporo-spaţial,
-este liniştită şi prezintă un spirit echilibrat
-s-a adaptat repede la condiţiile intra-spitaliceşti
-este conştientă de boala pe care o are şi colaborează în vederea vindecării
-nu fumează, nu consumă alcool
-ştie să evite pericolele şi nu are obiceiuri care să.i dăuneze.
10.Nevoia de a comunica:
-este integră social urmează cursurile facultăţii.
-organele de simţ sunt integre.
-comunica atât cu colegele de salon cât şi cu personalul medical.
-are o fire introvertită, însă îşi exprimă cu uşurinţă nevoile, dorinţele,
gândurile, emoţiile.
-chiar şi în condiţiile spitaliceşti citeşte se pregăteşte pentru examenele care le
are de dat.
11.Nevoia de a practica religia:
-pacienta este o persoană credincioasă şi trăieşte după convingerile bisericii
ortodoxe,
-doreşte să participe la serviciile religioase care se efectuează în incinta
spitalului,
-este ataşată colegilor de facultate are mulţi prieteni cu care menţine legătura
permanent
-îşi respectă familia.
12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
-este studentă la facultatea de informatică şi îi place ce face.
-este apreciată de colegii de facultate şi de către profesori.
-se pregateste în mod serios pentru viitoarea meserie.
13.Nevoia de a se recrea:
-în timpul liber îi place să citească
-are mulţi vizitatori cu care discută timp îndelungat iar aceste discuţii o
relaxează
-face plimbări in parcul spitalului.
14.Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:
-nu prezintă destule cunoştinţe în ceea ce priveşte starea ei de sănătate
-nu ştie despre complicaţiile bolii sale dar este interesată de starea ei.
-pune întrebări personalului medical despre modul de administrare a insulinei,
despre alcătuirea unui regim alimentar şi despre posibile complicaţii ale bolii
sale.

34
În urma bilanţului independenţă-dependenţă am remarcat următoarele
probleme ale
pacientei:
1.Alimentaţia şi hidratarea inadecvată, prin surplus;
2.Poliurie;
3.Lipsa de cunoştinţe legate de boală.

Problema Obiective Interventii Evaluare

autonome delegate
1. Pacienta va 10.02.2018 10.02.2018
Alimentaţie cunoaşte şi -am convins pacienta - insulina 3x
şi hidratare va respecta asupra importanţei tb/zi
inadecvată regimul în regimului
prin surplus următorele 5 alimentar insulina 3x tb/zi
zile
am lămurit
pacienta asupra 11.02.2018
importanţei regimului - insulina 3x
alimentar tb/zi
11.02.2018 12.02.2018
-am prezentat insulina 3x tb/zi -pacienta
pacientei pliante cu respectă
alimentele interzise, regimul
cele permise şi cele alimentar
care trebuie cântarite
12.02.2018
am prezentat - insulina 3x tb/zi
pacientei pliante
cu alimentele
interzise şi cele
permise si cele care
trebuie cântărite,
12.02.2018
- am explicat 13.02.2018

35
 pacientei că aportul - insulina 3x tb/zi
caloric zilnic
trebuie împărţit
în 5-6 mese, trebuie
să consume alimente 14.02.2018
bogate în fibre, - insulina 3x tb/zi
13.02.2018
- am supravegheat
bolnava pentru a
vedea dacă respectă
regimul alimentar,
14.02.2018
- am câtărit pacienta

2. Insomnia Pacienta va avea 10.02.2018 10.02.2018

un somn - am sfătuit - diazepam 1
odihnitor, în pacientaca tb/seară
medie 7-8 ore pe inainte de
noapte în culcare să
următoarele 2 efectueze
zile tehnici de
relaxare şi să
bea o cană de
lapte cald
înainte de
culcare, 11.02.2018 11.02.2018
- diazepam 1 - pacienta
11.02.2018 tb/seară doarme
- am asigurat
7 ore pe noapte
confortul
şi
pacientei prin
se trezeşte
aranjarea
odihnită.
lenjeriei,

36
 aerisirea
salonlui,

4. Lipsa de Pacienta va avea Îi ofer pacientei

cunoaştere legate cunoştinţe date despre starea
de boală suficiente despre sa de sănătate, îi
boală în explic concluziile
următoarele zile necesare care va
trebui respectate
pentru o preveni
complicaţiile,
-am învăţat
pacienta modul de
administrare a
insulinei,
administrare
sunbcutanată
înainte de servirea
mesei cu 10-20
minute,20
u.i./zi/doză
- am pus la
dispoziţie pacientei
pliante despre
diabet.

37
Epicriza
Pacienta P.E. de 23 de ani se internează în 10.02.2018 cu diagnosticul
de diabet zaharat insulino-dependent. Este externată în data de 17.02.2018.
Pe parcursul internării pacientei i se fac numeroase analize, i se indica
regim alimentar şi se învaţă pacienta să-şi administreze insulina. La externare
se face educaţia pacientei privind respectarea regimului alimentar, a
tratamentului.

Cazul III

38
 Nume:Vasilescu Ṣefan
Stare civilǎ:cǎsǎtorit,2 copii
Data naṣterii:17.11.1933
Ocupaṭie:pensionar
Domiciliu:VN.Focṣani
Data internǎrii:24.01.2018
Diagnostic internare: comǎ hipoglicemicǎ
Motivele internǎrii:Pacientul prezintǎ:transpiraṭii profunde,agitaṭie psihicǎ,
contracturǎ muscularǎ,tremurǎturi ale mâinilor.
Nevoi afectate:
-nevoia de respira ṣi a avea o bunǎ circulaṭie
-nevoia de a avea o bunǎ posturǎ,prin alterarea mobilitǎṭii,hiperflexia
osteo-tendinoasǎ,semnul Babinski bilateral
-nevoia de a elimina
-nevoia de a miṣca prin alterarea mobilitǎṭii

Diagnostic de Obiective Intervenṭiile asistentei Evaluare

nursing Rol propriu Rol delegat
24.01.2018 Pacientul sǎ aibǎ o -asigurǎ poziṭia cea Medicul recomandǎ Dupǎ
1. Tahicardie tensiune bunǎ mai favorabilǎ Oxigenoterapia, administrarea
(hipotensiune) circulaṭiei Enalapril,recomandǎ medicaṭiei de
-asistenta recolteazǎ ȋn crizǎ i.v. sau s.c. urgenṭǎ pacientul
analize biochimice: o prezintǎ o stare
glicemie,Na,K,Cl,U fiolǎ de glucom 1 ȋmbunǎtǎṭitǎ,
ree,pH,glicemiile se mg,recomandǎ tensiunea
repetǎ din 2 ȋn 2 ore teste mǎrindu-se puṭin.
de Se continuǎ
glicemie,Na,K.La tratamentul
recomandarea
medicului se
recomandǎ:Enalapr
il 5 mg,glucozǎ
33% direct pe venǎ
2.Hipertensiune Pacientul sǎ nu -asigur condiṭii de -administrez medicaṭiaPacientul prezintǎ
din cauza procesului prezinte febrǎ ȋn confort termic ȋn cu anribiotice,respectivȋncǎ stare febrilǎ
infecṭios manifestatǎ decurs de 24 ore salon Ampicilinǎ 1g/6ore, din cauza infecṭiei
prin febrǎ 38ͦC, -asigur lenjerie Algocalmin1x2/zi ṣi a procesului
frison adecvatǎ -se administreazǎ ṣi infecṭios
-ṣterg tegumentele Antihistaminice(clor-
pacientului dupǎ feniramin 1cp seara)
fiecare transpiraṭie
-asigur hidratarea
corectǎ

39
3.Tuse Pacientul sǎ aibǎ o -asigur calmarea Administrez medicaṭiaȊn urma
bunǎ respiraṭie fǎrǎ pacientului ṣi poziṭi- indicatǎ de medic cu tratamentului se
sǎ se ȋnece sau sǎ onarea lui cât mai antitusive:Flavomed observǎno stare
tuṣescǎ confortabilǎ 1x2/zi,Siofor 850x2/ziamelioratǎ de tuse
25.01.2018 Pacientul sǎ aibǎ 4 -asigur liniṣtea pe -administrez la Pacientul epuizat
1.Dificultate ȋn a se ore de odihnǎ coridor ṣi ȋmi planific indicaṭiile medicului din cauza somnului
odihni nocturnǎ programul de sedative:Diazepam nocturn
-evaluez la orele tratament astfel ȋncât s seara -a dormit un
18:00 ṣi 6:00 sǎ nu deranjez numǎr de 3-4ore
pacientul pe noapte
-aerisesc salonul
pentru a favoriza
somnul

2.Agitaṭie Pacientul sǎ fie -liniṣtesc pacientul ṣi -la indicaṭia Dupǎ

liniṣtit psihic, ȋi vorbesc frumos. medicului curant, administrarea
echilibrat La nevoie ȋl imobolizez administrez calmante tratamentului
la pat pentru liniṣtire ṣi sedative: pacientul este
Diazepam 1cp per os echilibrat psihic

3.Durere toracicǎ Pacientului i se Bolnavul mai

posterioarǎ amelioreazǎ prezintǎ durere
durerea toracicǎ
4.Dispnee ṣi dureri Pacientul sǎ Asistenta mǎsorǎ La indicatiile Ȋn urma
precordiale prezinte o funcṭiile vitale ale medicului i-a analize administrǎrii
respiraṭie ȋn limite organismului pentru determinarea: tratamentului
normale si sǎ-i glucozǎ:173mg/dl, bolnavului i s-a
diminueze dispneea uree:26,6mg/dl ameliorat dispneea
ṣi durerile creatininǎ:1,35mg/dl reuṣind sǎ respire
precordiale -medicul recomandǎ bine farǎ oxigen
test pentru
determinare corpi
cetonici absenṭi
Urina:culoare galben-
citrin,aspect limpede
Medicul recomandǎ
oxigenoterapie
26.01.2018 Pacientul sǎ fie Asistenta ȋncearcǎ sǎMedicul recomandǎ Pacientul prezintǎ
1.Transpiratii echilibrat hidrateze bolnavul cuperfuzie de glucozǎ tegumente uscate
abundente hidroelectrolitic apǎ cu zahǎr,suc dehipertonǎ cu vit.B1, ṣi curate.Obiectiv
fructe cu zahǎr sau B6,B12,recomandǎ realizat.
miere Amaril-1mg/zi
-asistenta schimbǎ Piracetam 1 fiolǎ
Lenjeria
-cântǎreṣte pacientul
ṣi urmaraṣte bilanṭul
hidric

2.Alterarea Sǎ atingǎ un grad Mobilizez pasiv

mobilitǎṭii hiperfle- de autonomie pacientul la 2ore de

40
xia osteo-tendinoase Sǎ se deplaseze decubit dorsal
ȋn decubit lateral stâng
ṣi drept
3.Tahicardie Pacientul sǎ -adopt cu pacientul Medicul
o recomandǎ Pacientul se
prezinte o bunǎ poziṭie carte sǎ-i -oxigenoterapia prezintǎ cu
circulaṭie ṣi favorizeze respiraṭia-Enalapril 5 mg modificǎri bune
respiraṭie -recoltez probe pentru ale respiraṭiei T.a.
determinarea glicemiei este ȋn limite
din 2 ȋn 2 ore normale
-ridic extremitatea Se recomandǎ
cefalicǎ a somierei continuarea
pentru realizarea\ tratamentului ȋn
acestei ambulatoriu
27.01.2018 Pacientul sǎ Asistenta liniṣteṣte Medicul recomandǎ: Pacientul prezintǎ
1.Agitaṭie prezinte o stare de bolnavul ṣi ȋi ȋnspirǎFenobarbital 1fiolǎ o stare amelioratǎ
liniṣte ṣi confort un climat de ȋncrederei.m.,oxigenoterapia de agitaṭie.Ȋn
fizic ṣi psihic -atinge bolnavul ṣi ȋl urma instituirii
calmeazǎ cu vorbe tratamentului
liniṣtitoare.La nevoie obiectivului este
administreazǎ realizat.
calmante.Dacǎ
depaṣeṣte limita este
legat de pat.
Asistenta pregǎteste
masca pentru
oxigenoterapie.
2.Alterarea Pacientul sǎ se -Pacientului i se Ȋn urma tuturor
mobilitǎṭii miṣte singur ṣi sǎ solicitǎ cooperarea la tehnicilor,
aibǎ o buna posturǎ, schimbǎrile poziṭiei pacientul se
sǎ atingǎ un grad de -efectuez masaj,cel prezintǎ cu o bunǎ
autonomie maxim. puṭin 10 minute,al mobilitate.
spatelui ṣi membrelor Obiectiv realizat.
-ȋncurjez pacientul
pentru mobilizarea
activǎ a segmentelor
corpului

41
42