You are on page 1of 84

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

F.E.G. TÂRGOVIŞTE

PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENTŢĂ PEDAGOGICĂ


CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNDRUMĂTOR
AS. MED: Niculescu Simona Oana

ABSOLVENT:
Necula Valentina

TÂRGOVISTE
AUGUST 2018
Îngrijirea pacientei cu „Cistită”

2
MOTTO:

,, În fiecare dintre noi,


Se ascunde tainic
Un har nebănuit
Să poţi,
De grija cuiva să porţi,
Inima la fel să- ţi bată
Pentru toţi.
Să fi acolo pentru ceilalţi,
Zâmbind,
Să şti să asculţi, să auzi,
Şi să primeşti, doar
Dăruind.
De-ar vecui în libertate
Acest har,
Miracolul pe pământ
N-ar mai fi atât de rar”

HENRI. T.M.NOWEN

3
CUPRINS

I. NOŢIUNI DE NURSING
1. Definiţie: nursingului; nursei.
2. Rolul nursei.
3. Funcţiile nursei
4. Cadrul conceptual al îngrijirilor
5. Procesul de îngrijire
6. Noţiuni de Nursing
7. Principii de bază a îngrijirii
8. Teoria lui Maslow
9. Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor.
II. ANATOMIA ŞI FILOZOFIA APARATULUI RENAL
1. Căile urinare
2. Vezica urinară
3. Caracteristicile şi compoziţia urinii
4. Formarea urinii
5. Micţiunea
III. CISTITA ACUTĂ
1. Definiţie
2. Prevalenţă
3. Etiologie
4. Anatomie patologică
5. Clasificare
6. Simptomatologie
7. Diagnostic
8. Examen clinic şi examen fizic
9. Evoluţie şi prognostic, complicaţii
10. Tratament
IV. CAZURI
Cazul I
Cazul II
Cazul III
V. TEHNICI ŞI METODE FOLOSITE PENTRU DIAGNOSTIC ŞI
TRATAMENT ÎN CISTITA ACUTĂ
VI. CONCLUZII

4
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE NURSING

1. Definiţie:

Nursing-ul (după O.M.S.) este o parte importantă a sistemului de


îngrijire a sănătăţii care cuprinde:
a. Promovarea sănătăţii
b. Prevenirea îmbolnăvirilor
c. Îngrijirea persoanelor bolnave ( fizic, psihic, mental) de toate
vârstele, în toate unităţile sanitare, în comunităţi şi în toate formele de
asistenţe sociale.
Nursing-ul (după Virginia Henderson):
„ Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre
recuperare sau sănătate, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova
sănătatea sau recuperarea cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau
cunoaşterea necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-
şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil.”
Nursa este o persoană care a parcurs un program complet de formare
profesională, capabilă să practice cu profesionalism nursingul, care acceptă
responsabilităţile şi exercită autoritatea necesară în acordarea directă a
îngrijirilor, având răspunderea îngrijirilor pe care le acordă şi nu execută nici
o altă procedură pentru care nu este calificată.
Asistenta este „ cheia” echipei, responsabilităţile asistentei medicale
sunt:
a. Promovarea sănătăţii
b. Prevenirea îmbolnăvirilor
c. Restaurarea sănătăţii
d. Înlăturarea suferinţei
NURSING-UL este o artă, dar şi o ştiinţă ce necesită înţelegerea şi
aplicarea cunoştinţelor specifice disciplinei. Este o acţiune a omului pentru
om de acea presupune o mare responsabilitate a aceluia care o practică,
deoarece acţionează pentru o persoană care este afectată nu numai fizic ci şi
psihic şi social.
„ Unde există dreptul de-a vorbi există şi responsabilitatea de-a
asculta.”

5
„ Unde există probleme, există posibilitatea de-a avea sau a găsi
soluţii.”
„ Unde sunt persoane care plâng, există oameni care le pot şterge
lacrimile.”
Nursingul este un serviciu care ajută oamenii ca indivizi, familii sau
colectivităţi să obţină o stare de sănătate, susţine oameni când se află într-o
perioadă de boală sau când sănătatea le este precară, sporeşte abilitatea
individului pentru a învinge efectele de boală şi neputinţei.
Practica nursingului include:
- sesizarea sănătăţii oamenilor, problemele lor de sănătate şi resursele
ce le au pentru a le învinge.
- deciderea; se decide ce fel de ajutor este necesar precum şi referirea
acestuia la alte surse de specialitate la nevoie.
- planificarea; prevede acordarea şi evaluarea programelor nursing.
- învăţarea tuturor despre sănătate şi stilul de viaţă pentru a câştiga
experienţa şi îndemnarea în păstrarea propriei sănătăţi.

2.Rolul nursei
Rolul esenţial (după V.H) constă în ajutorarea persoanelor bolnave sau
sănătoase să-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea sau să-l asiste în ultimele
sale clipe prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă
ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.
Ea trebuie să-şi îndeplinească aceste sarcini astfel încât pacientul să-şi
recâştige independenţa cât mai curând posibil.
Rolul nursei (după O.M:S) este să asiste indivizi, familii, grupuri să
optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, mentale şi sociale afectate
semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.

3. Funcţiile nursei
Sunt de natură:
- independentă
- dependentă
- interdependentă
Alte funcţii ale nursei sunt: profesionale, educative, de cercetare
economice, gestionare
Funcţia de natură independentă se referă la îngrijirea bolnavului,
stabilirea unei relaţii de încredere între asistentă- bolnav-familie, precum şi

6
de transmitere a informaţilor, toate făcându-se din proprie iniţiativă, fie
temporar, fie definitiv.
Funcţia de natură dependentă are în vedere asistenta-medicală, asistenta
observă modificări în comportamentul bolnavului, evoluţia bolii, le transmite
medicului, aplică tratamentul recomandat întocmai de spusele medicului
pentru toţi bolnavii în mod egal.
Funcţia de natură independentă se referă la colaborarea cu alţi
profesionişti din domeniul sanitar, schimb de experienţă, participarea la
activităţi interdisciplinare.
Funcţia specială a nursei este de a asista individul bolnav/sănătos în a
fii capabil de activităţii ce contribuie la sănătate sau însănătoşire pe care le-ar
face fără ajutor dacă ar avea puterea necesară, voinţa sau cunoştinţele.

Atribuţiile asistentei:
1.Asigurarea şi organizarea nursingului în practică include:
- identificarea nevoilor
- stabilirea nevoilor
- planificarea şi acordarea îngrijirilor de nursing
- documentare
- aplicare

2.Educarea pacienţilor şi a personalului de îngrijire:


- evaluarea cunoştinţelor
- furnizarea informaţiilor la nivel corespunzător
- participarea la campanii privind educaţia pentru sănătate şi
evaluarea rezultatelor
- acţionarea ca un conducător în cadrul echipei
- colaborator
- să se implice activ în planificarea problemelor şi stabilirea
priorităţilor
- aplicarea standardelor culturale, etice şi profesionale.

3.Calităţile unei bune nurse sunt:


- bună profesionistă, hotărâtă să acţioneze cu promtitudine răbdare
calm, înţelegere în orice situaţie, să ia decizii rapide, să păstreze secretele
profesionale, să aibă rezistenţă fizică şi psihică, conştiincioasă, curată,
ordonată.

7
4. Cadrul conceptual al îngrijirilor.
1. Conceptul despre om (după V.H.)
a. Cunoaşterea fiinţei umane în globalitatea sa
b. Cunoaşterea fundamentală a omului
c. Se bazează pe: - înţelegerea fiinţei umane
- alcătuirea strategiei practice.
,,Individul este o entitate bio-psiho- socială formând un tot unitar.”
El are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care si le
satisface dacă se simte bine, el tinde spre autonomie in satisfacerea
necesităţilor sale.
2. Conceptul privind sănătatea (după O.M.S.):
„Sănătatea este o stare de bine fizic, mintal şi social ce nu constă numai
în absenţa bolii sau infirmităţii.”
3. Conceptul despre boală:
„Boala este ruperea echilibrului armoniei, un semnal tras prin suferinţa
fizică, psihică, o dificultate, o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau
definitivă.”
Modelul conceptului al Virginiei Henderson se bazează pe definirea
celor 14 nevoi fundamentale ale omului.
Enumerarea celor 14 nevoi:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata.
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
7. Nevoia de a păstra temperatura corpului în limite normale
8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre
9. Nevoia de a evita pericolele
10.Nevoia de a comunica
11.Nevoia de a practica religia
12.Nevoia de a se recreea
13.Nevoia de a se realiza
14.Nevoia de a învăţa

4.Elementele pozitive în practica medicală


1.Optimizarea îngrijirilor
2. Fixarea motivaţiei actului medical.

8
3. Formarea continuă.
4. Aplicarea planului de îngrijire.
5. Crearea profesionalismului în sistemul de valori.

5.Procesul de îngrijire.

Este o metodă organizată si sistematică care permite acordarea


îngrijirilor individualizat. Aplicarea conceptului V.H. în procesul de îngrijire
uşurează identificarea nevoilor pacientului şi găsirea surselor de dificultate
care împiedică satisfacerea nevoilor. Permite satisfacerea intervenţiilor
capabile să reducă sursele de dificultate în scopul de a ajuta persoana de a-şi
recăpăta autonomia.
Procesul de îngrijire cuprinde următoarele etape:
- culegerea datelor
- analiza şi interpretarea datelor-diagnosticului de îngrijire.
- planificarea îngrijirilor- obiective.
- realizarea intervenţiilor-aplicarea în practică
- evaluarea
1.Culegerea datelor este un proces care ne permite o inventariere a
datelor privind pacientul în globalitatea sa, date despre suferinţa lui,
neputinţele lui, obiceiurile lui, starea de sănătate.
Tipuri de date culese:
- date personale
- date sociale
- date medicale
Modalităţi de culegere a datelor:
- prin dialog direct cu pacientul
- prin dialog direct cu aparţinătorii
- prin consultarea documentelor ce însoţesc pacientul
- observarea pacientului

2.Analiza şi interpretarea datelor presupune un examen al datelor şi


clasificarea lor şi conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de îngrijire
precum şi nevoia nesatisfăcută, dar şi sursa de dificultate.
Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă dar precisă care descrie
răspunsul persoanei la o problemă de sănătate.

9
Componente:
a. Problema de dependenţă
b. Cauza sau sursa de dificultate
c. Semne şi simptome
Există trei tipuri de diagnostic:
- actual – manifestările de dependenţă sunt prezente
- potenţial - când problema poate surveni
- posibil – când prezenţa problemei nu este certă.

3.Planificarea îngrijirilor constă în stabilirea unui plan de intervenţie,


prevederea etapelor de intervenţie şi a mijloacelor de desfăşurare, precum şi
precauţiile ce trebuie luate.
Planul cuprinde două componente:
a. obiectivele de îngrijire
b. intervenţiile
Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
1. Cine face acţiunea?
2. Ce se poate face pentru pacient?
3.Cum se face acţiunea?
4. Când se face acţiunea?
6. În ce măsură se face acţiunea?
Intervenţia permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru1 a
corecta problema de dependenţă a pacientului.
Intervenţiile trebuie să fie: novatoare, personalizate, observabile,
măsurabile.
4.Aplicarea în practică se efectuează prin intervenţii autonome şi
intervenţii delegate. Scopul este de a ajuta pacientul să-şi menţină sau să-şi
recapete independenţa, aici fiind implicaţii pacientul, asistenta, echipa şi
familia. Pacientul execută acţiunile planificate pentru el în funcţie de resursele
proprii. Asistenta supraveghează acţiunile planificate, încurajează pacientul, îl
informează, îl ajută şi manifestă empatie faţă de el. Echipa de îngrijire asigură
complectarea şi eficacitatea îngrijirilor profesionale. Fiecare plan de îngrijire
se va complecta cu intervenţii, elemente de supravegheat, reacţia la
medicamente, funcţiile vitale, intervenţiile cu rol delegat ce decurg din
prescripţiile medicale.
5.Evaluarea îngrijirilor constă în a aduce o apreciere asupra progresului
participantului în raport cu intervenţiile asistente, este condiţia absolută a

10
calităţilor îngrijirilor, evaluarea făcându-se cu regularitate şi la diverse
intervale.
Se evaluează rezultatul obţinut sau schimbarea, satisfacerea pacientului
însuşi, autoevaluarea.
Evaluarea se face pornind de la un punct de referinţă care este de fapt
punctul de îngrijire. Persoanele care evaluează trebuie să înregistreze
observaţii, să indice data şi să se semneze. Procesul de îngrijire este un proces
clinic şi permanent înnoit.

Importanţa procesului de îngrijire:


a. Ajută la asigurarea calităţii în îngrijirea pacientului.
b. Ajută la îmbunătăţirea calităţii în îngrijirea pacientului
c. Aduce avantaje asistentei medicale în posibilitatea de încredere în
satisfacţiile muncii, în dezvoltarea în plan profesional şi atingerea unor
standarde pe plan profesional şi atingerea unor standarde în practica de
nursing.
d. Aduce avantaje pacientului prin faptul că îi dă posibilitatea de-a
participa la propria îngrijire.
6.Noţiuni generale despre boală.
„ A vindeca sau cel puţin a uşura suferinţa a fost din totdeauna scopul
practicilor medicale. De aceea în etapa actuală prevenirea bolilor este idealul
spre care tinde medicina.”
Un organism viu poate fi definit ca un sistem complex de organe şi
sisteme în echilibru dinamic. Toate componentele acestui sistem complex sunt
în activitate echilibrată, în sensul că uneori domină funcţia unuia dintre
sisteme, alteori a alteia.
Coordonarea funcţiilor si adaptarea organismului la mediu sunt
asigurate de sistemul nervos .Nivelul funcţiilor organismului se modifică în
urma reacţiilor de adaptare,
Echilibrul biologic dintre organism şi mediu, cu posibilitatea
manifestării reacţiilor de adaptare a organismului se numeşte stare de
sănătate.
Modificările acestui echilibru biologic sub influenţa unor factori interni
sau externi cu limitarea capacităţii de adaptare a organismului la mediu se
numeşte stare de boală.
Boala este un proces complex , dinamic la care i-a parte întregul
organism, ca rezultat al corelaţilor care se stabilesc între mediul intern şi

11
mediul extern, pe de o parte şi dintre organism ( ca un tot unitar) şi diferitele
sale componente pe de altă parte.
Factorii care strică echilibrul dintre organism şi mediu se numeşte
cauză patogenă, iar efectul său se numeşte stare patologică. Boala este deci o
stare patologică.
7.Princiiple de bază a îngrijirii persoanei sănătoase / bolnave de
Virginia Henderson sunt:
a. Să ajuţi bolnavul să respire.
b. Să ajuţi bolnavul să mănânce şi să bea.
c. Să ajuţi bolnavul să elimine.
d. Să ajuţi bolnavul să păstreze o bună postură când se plimbă, să-l ajuţi
să-şi schimbe poziţia.
e. Să ajuţi bolnavul să se odihnească şi să doarmă.
f. Să ajuţi bolnavul să-şi aleagă îmbrăcămintea, să se îmbrace şi să se
dezbrace.
g. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze temperatura în limite normale.
h. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze corpul curat, îngrijit, să aibe
protejate tegumentele.
i. Să ajuţi bolnavul să evite pericolele din mediul înconjurător, să fie
protejaţi ceilalţi de orice pericol din partea pacientului, cum ar fi infecţia sau
violenţa.
j. Să ajuţi bolnavul să comunice cu alţii, să-şi exprime nevoile şi să-şi
exteriorizeze sentimentele.
k. Să ajuţi bolnavul să-şi practice religia conform conceptului propriu
privind ceea ce este drept şi nedrept.
l. Să ajuţi bolnavul în muncă sau operaţii productive.
m. Să ajuţi bolnavul în activităţi recreative.
n. Să ajuţi bolnavul să înveţe.

12
CAPITOLUL II
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE
A APARATULUI EXCRETOR

2.1 ANATOMIA APARATULUI EXCRETOR


Aparatul excretor, cu rol în formarea şi eliminarea urinii, este format
din rinichi şi căile urinare.
2.1.1 Rinichiul

Rinichiul este un organ pereche situat în spaţiul retroperitoneal al


cavităţii abdominale. Ei sunt organe primitiv retroperitoneale, aşezate de o
parte şi de alta a coloanei vertebrale, în dreptul ultimelor două vertebre
toracale şi al primelor trei vertebre lombare, în nişte spaţii numite loji renale.
Fiecare lojă este delimitată de o formaţiune conjunctivă fibroasă numită fascia
renală . Aceasta la rândul ei este alcătuita din două foiţe, una aşezata înaintea
rinichiului, numită fascia prerenala Toldt, care vine în raport cu peritoneul, şi
alta înapoia rinichiului, fascia retrorenala Zuckerkandl, care vine în raport cu
peretele abdomenului. Cele două foite se unesc Ia nivelul marginilor şi al
nilului rinichilor, alcătuind fascia renală, care se prinde de formaţiunile
fibroase din jur.
Între fascii şi rinichi se găseşte un strat de grăsime care poartă numele
de grăsimea perirenala.

13
Rinichiul este fixat în loja renală prin fascia renală, peritoneul parietal
posterior şi vasele renale la care se adaugă presiunea abdominală.

2.1.2 Configuraţie externă

Rinichiul are forma unui bob de fasole, o lungime de 11 - 12 cm,


lăţimea de 5 - 6 cm şi grosimea de 3 - 4 cm.
El prezintă două fete, două margini şi două extremităţi sau poli.
Fiecare rinichi are o fată anterioară care priveşte înainte şi puţin
înăuntru (fata anterioară a rinichiului drept vine în raport cu lobul drept al
ficatului şi cu unghiul colic drept iar cea a rinichiului stâng vine în raport cu
pancreasul, splină, stomacul) şi o fată posterioara care priveşte înapoi şi în
afară.
Rinichiul are o margine laterală convexă şi o margine mediană
concavă. Pe marginea concava se afla nilul renal, o despicătură alungită în
axul rinichiului, în care se găsesc elementele pediculului renal: arteră şi vena
renală, pelvisul renal, limfatice şi nervi.
2.1.3 Structura internă

14
Rinichiul este format de la exterior spre interior din:
1) capsula renală - formaţiune conjunctivă care înveleşte rinichiul; sub ea
se găseşte un strat discontinuu de fibre musculare netede ce permit
decapsularea.
2) parenchimul renal, cuprins între capsulă şi sinusul renal, prezintă pe
suprafaţa de secţiune o zonă periferică groasă de 7 - 8 cm, brună - gălbuie
(substanţa corticală) şi o zonă centrală de culoare mai deschisă şi cu striaţii
de-a lungul ei (substanţa medulară). Cele două zone se întrepătrund
neexistând limite între ele.
La nivelul substanţei medulare se observa un număr de 9-14 de arii
triunghiulare cu baza spre corticala şi vârful spre sinusul renal care după
aspectul
lor de piramide poartă numele de piramide renale sau piramide Malpighi,
separate între ele zone de substanţa corticală ce formează coloanele Bertin.
Piramidele renale sunt alcătuite din tubii renali drepţi Bellini, din tubii
colectori şi dintr-o parte a ansei lui Henle. Striaţiile piramidelor se datorează
tubilor drepţi şi colectori.
Vârful fiecărei piramide are o suprafaţa concavă numită papila renală,
care se deschid în calicele mici din sinusul renal. Pe suprafaţa acestei papile
se găsesc 15-20 orifîcii numite pori urinari, care reprezintă deschiderea tubilor
colectori în calice.
În substanţa corticală se găsesc formaţiuni de substanţa medulară cu
aspect triunghiular sau conic în număr de 400-500 de fiecare piramidă, numite
striaţii medulare sau piramidele Ferrein.
Din punct de vedere morfofuncţional, rinichiul se compune din lobi şi
lobuli.Lobul este format dintr-o piramidă Malpighi cu toate formaţiunile care
se află deasupra ei până la capsulă fibrinoasă. Numărul lobilor este egal cu
numărul piramidelor Malpighi.
Lobului este format dintr-o piramidă Ferrein şi din substanţa corticală
care o înconjoară. Numărul lobulilor este egal cu numărul piramidelor
Ferrein.
Corticala şi medulara sunt alcătuite în ultimă instanţa din tubi uriniferi
şi vasele de sânge care la aparţin. Tubul urinifer este alcătuit din nefron şi
tub colector.
Nefronul este unitatea morfofuncţionala a rinichiului.
Numărul nefronilor este de 2.600.000 pentru ambii rinichi. În
constituţia nefronului intra următoarele elemente:

15
a) Corpusculul renal (Malpighi) este format din capsula Bowmann şi
glomerulul vascular, şi se prezintă ca o formaţiune sferică, culoare roşiatica
care se găseşte în substanţa corticală.
Capsula Bowmann este o membrană epitelială alcătuita dintr-o foiţă
parietala formată dintr-un strat de celule epiteliale turtite, aşezate pe o
membrană bazala; aceasta foita se continuă la polul urinar al capsulei cu tubul
contort proximal, iar la polul vascular din partea opusă, cu o foiţă viscerală
care aderă intim de ansele glomerulului. Între cele două foite se formează
astfel o cavitate în care se acumulează urina primară.
Arteriola aferenta care pătrunde prin polul vascular al capsulei da încă
de la intrare 3-4 ramuri care se defac în 50 de anse capilare, neanastomozate
între ele şi care se unesc formând arteriola eferenta. Dispozitivul de vase
descris formează glomerulul vascular.
b) Tubul contort proximal, lung de aproximativ 30mm şi ghemuit,
continua foita parietală a capsulei Bowmann. Peretele lui e constituit din
celule cubice, care spre lumen, prezintă microvili, ce măresc suprafaţa celulei
prin care se resorb, în capilarele din jur, anumite substanţe din urina primară.
Odată cu resorbţia au loc şi procese de secreţie a substanţelor, formându-se
urina finală.Tubii contorţi împreună cu corpusculii renali sunt situau' în
corticală, iar numărul corpusculilor renali este de peste 1 milion.
c) Ansa lui Henle continua tubul contort proximal şi pătrunde în pârş
radiata ( piramidele Ferrein), ajungând până în piramidele renale. Ea este
alcătuita dintr-o ramură descendentă, o porţiune subţire şi o ramură
ascendentă; lungimea ansei este de 20-40mm.
d) Tubul contort distal, lung de aproximativ 10 mm, continua ramura
ascendenta a ansei lui Henle şi este situat în corticala în vecinătatea
corpusculului renal
Tubul colector trece din corticala în pars radiata şi, mai departe, în
piramidele renale, deschizându-se în tubii drepţi.

2.1.4 Vascularizaţia şi inervaţia

Rinichii primesc sânge prin arterele renale, ramuri din aorta


abdominală, înainte de a intra în nil arterele renale se ramifica în ramuri
prepielice şi o ramură retropielica.
Pe baza tipului de ramificate a arterei renale şi a teritoriului din
parenchimul renal pe care îl vascularizează, s-a constatat, ca arterele renale

16
prezintă aproape constant o distribuţie segmentară. Astfel fiecare rinichi are
cinci segmente:
- segmentul polar superior
- segmentul polar inferior
- segmentul prepielic superior
- segmentul prepielic inferior
- segmentul retropielic
Fiecare segment poseda spre hil un pedicul segmentar.
Din sinusul renal arterele pătrund în parenchim, dând la nivelul coloa-
nelor Bertin ramuri interlobare, dispuse în jurul piramidelor; din acestea nu
se desprind ramuri pentru piramide, ele fiind vascularizate prin ramuri venite
din corticala.
După ce dau ramuri în zona dintre piramide, acestea ajung la baza
piramidelor unde devin artere arcuate, din care pleacă numeroase ramuri
radiare în corticală, denumite artere interlobulare. Din acestea pleacă
arteriolele aferente, care formează capilarele glomerulului şi se continua cu
arteriola eferenta, care se capilarizeza din nou în jurul tubilor contorţi
proximali, distali şi a ansei lui Henle, după care urmează reţeaua venoasă.
Venele din medulara şi corticală, urca spre venele stelate din cortex, iar
de aici pornesc venule spre venele arcuate, anastomozate între ele. Venele din
jurul tubilor drepţi ai piramidelor se varsă în venele arcuate. Acestea se
continua cu venele interlobare şi, în ultimă instanţa, formează venele renale
dreapta şi stânga, afluenţi ai venei cave inferioare.
Limfaticele merg la ganglionii lombari.
Inervaţia este dată de fibre simpatice provenite din nervii splanhnici,
care, pe caleavaselor, ajung la rinichi. Fibrele parasimpatice aparţin nervului
vag şi vin din plexul celiac.

2.2 CĂILE URINARE

Căile urinare sunt alcătuite din: calicele renale, bazinet, ureter, vezica
urinară şi uretra.
CALICELE RENALE - reprezintă porţiunea iniţiala a căilor urinare.
Ele sunt de două feluri: mici şi mari. Calicele renale mici au aspect de cupă,
care se află în jurul deschiderii fiecărei papile renale. Calicele renale mari
rezulta din confluerea calicelor renale mici, sunt în număr de trei (superior
mijlociu şi inferior).

17
BAZINETUL - este un organ cavitar de formă triunghiulară care
rezultă din confluerea calicelor renale mari.
Bazinetul se afla parţial în sinusul renal şi parţial în hilul renal. El
formează împreună cu artera renală, cu vena renală, limfaticele şi cu nervii
renali pediculul renal. Din punct de vedere al structurii, calicele şi bazinetul
sunt alcătuite din trei tunici: mucoasa, musculară şi adventicea.
URETERUL - este un conduct lung de 25-30 cm, ce se întinde de la
bazinet, pe care-1 continua până la vezica urinară, în care se deschide. El
prezintă o porţiune abdominală, ce se întinde de la bazinet până la intrarea în
micul bazin, şi o porţiune pelvina, ce ţine de la intrarea în micul bazin până la
vezica urinară.
Ureterul prezintă un calibru inegal, cu două regiuni mai îngustate; una
sub bazinet şi alta la intrarea în micul bazin.
Pătrunderea ureterului în vezica urinară este oblica pe o distanţă de 1-2
cm, aceasta formând cu peretele vezicii un unghi ascuţit. Această
particularitate a deschiderii ureterului în vezica urinară explica de ce în timpul
contracţiei vezicii, urina nu este împinsă înapoi în ureter.
Peretele ureterului are trei tunici:
a) tunica mucoasă - este alcătuita dintr-un epiteliu prismatic
stratificat,
care, când ureterul este plin sau destins, îşi pierde aceasta stratificare şi devine
plat Mucoasa nu are membrană bazală şi nici musculară a mucoasei şi, când
ureterul este gol, formează cute longitudinale. Structural se aseamănă cu
mucoasa vezicala şi formează împreună asa- numitul epiteliu de tranziţie să
uroteliu.
b) tunica musculară - se continuă la origine cu cea a pelvisului
renal, iar la capătul terminal, cu musculatura trigonului vezical. În porţiunea
abdominală a ureterului este formată dintr-un strat de fibre circulare, la
exterior, şi altul longitudinal, spre mucoasa. În treimea inferioară la aceste
două straturi se adaugă al treilea, format tot din fibre longitudinale, dispus la
exterior spre adventice.
c) adventicea - este alcătuita din ţesut conjunctiv lax, ce se continua
cu
ţesut conjunctiv subperitoneal.
Arterele care hrănesc ureterul provin din arterele renale, testiculara sau
ovariana, iliaca comună, rectala medie, uterina şi vezicala inferioară.
Venele conduc sângele în venele testiculare sau ovariene şi în venele
hipogastrice.

18
Limfaticele transporta limfa către ganglionii lombari şi iliacL
Nervii simpatici provin din plexul hipogastric, iar cel parasimpatic din
plexul pelvin.
VEZICA URINARĂ - este un organ cavitar aşezat în micul bazin, în
lojă vezicala. Ea este numai în parte învelită de peritoneu. Ea este fixată în
loja ei printr-un ligament peritoneal şi prin continuitatea cu uretra şi ureterele.
Vezica urinară are o formă variabilă în funcţie de cantitatea de urină
existenţa în interior. Astfel, când vezica urinară este plină, are forma ovoida,
iar când este goală, o formă semilunara sau de cupă, a cărei concavitate
priveşte în sus. Capacitatea ei este de 250-300 ml. Din punct de vedre al
configuraţiei externe, vezica urinară prezintă un fund, un corp şi un vârf.
Fundul vezicii urinare este situat inferior. La nivelul fundului se
găsesc 3 orificii - 2 orificii ale ureterelor şi orificiul intern al uretrei. Porţiunea
cuprinsă între aceste orificii numită trigonul vezical - vine în raport cu
prostata, canalul deferent, veziculele seminale Ia bărbat, peretele anterior al
vaginului şi colul uterin la femei.
Corpul vezicii urinare prezintă o fată anterioară, una .posterioară şi
două fete laterale. Fata anterioară (atât la bărbat cât şi Ia femeie) vine în
contact cu simfiza pubiană, de care este despărţita prin ţesut conjunctiv lax.
Fetele laterale vin în raport cu muşchii ridicători anali care formează pereţii
musculari ai pelvisului. Fata posterioara are raporturi diferite la bărbat şi
femei. La bărbat vine în raport cu: în partea de sus, acoperită de peritoneu, cu
ansele intestinului subţire şi cu colonul sigmoid, iar în partea de jos cu rectul.
La femei partea de jos vine în raport cu colonul şi cu istmul uterului.
Vârful vezicii urmare situat superior este acoperit de peritoneul pelvin.
El vine în raport cu ansele intestinale.
Peretele vezicii urinare are patru tunici:
a) tunica mucoasă - asemănătoare cu a ureterului - epiteliu de
tranziţie sau uroteliu fără membrana bazală.
b) tunica submucoasa - este alcătuita din ţesut conjunctiv lax.
c) tunica musculară - este constituită din muşchiul detrusor
vezical, alcătuit din trei paturi de fibre musculare netede: un strat de fibre
logitudinale, la exterior, altul mijlociu, de fibre circulare, şi cel de-al treilea,
intern, format tot din fibre longitudinale. Fibrele acestor straturi se continua.
d) tunica externă - alcătuita la nivelul vârfului vezicii şi în
porţiunea posterioara a corpului din peritoneu. În rest vezica urinară este un
organ
extraperitoneal, al cărui strat extern se compune din adventice (formată din
ţesutul conjunctiv lax cu vase şi nervi).
19
Arterele care hrănesc vezica urinară provin din arterele vezicale, fiind
ramuri directe sau indirecte ale arterei hipogastrice şi ale arterei rectale medii.
Venele iau naştere în submucoasa, apoi formează plexul care drenează
sângele către vena iliacă internă.
Limfaticele conduc limfa către ganglionii iliaci.
Nervii simpatici provin-din plexul hipogastric, iar cel parasimpatic din
plexul pelvin. Fibrele simpatice au originea în simpaticul lombar (LI - L4), iar
cele parasimpatice în parasimpaticul sacral (S1 - S4).

2.3 URETRA

Uretra este un canal musculo - membranos care diferă în raport cu


sexul.

2.3.1 Uretra la bărbat

Uretra la bărbat, numită uretra masculină este un canal musculo-


membranos lung de 15-20 cm cu un traiect/calibru neuniform. Ea începe de la
fundul vezcii urinare şi se termină în capătul penisului printr-un orificiu numit
meat urinar. Ea are rol în eliminarea urinei cât şi a lichidului spermatic şi este
constituită din trei porţiuni:
- uretra prostatică, lungă de 2-3 cm, străbate prostată şi în interiorul ei
se găsesc canalele ejaculatoare şi canalele excretoare ale prostatei;
- uretra membranoasă, lungă de 1-2 cm ,străbate diafragma pelvina;
- uretra spongioasă, de 15-20 cm care străbate penisul înconjurată de o
formaţiune vasculară specială numită corpul spongios al uretrei.
Structura peretelui uretrei masculine este diferită de-a lungul ei şi
prezintă:

20
- tunica mucoasă , este un epiteliu stratificat prismatic în interiorul
căruia
se găsesc fibre elastice, glande tubulare ramificate, glande tubuloacinoase
compuse care pătrund până în tunica musculară;
- tunica musculară, la nivelul uretrei prostatice este formată din două
straturi de fibre musculoase netede, unul intern longitudinal şi altul extern
circular.
În porţiunea superioară a uretrei prostatice fibrele circulare formează
sfincterul neted al uretrei. La nivelul uretrei membranoase stratul muscular
longitudinal lipseşte, iar cel circular este îngroşat cu fibre musculare striate
formând sfincterul striat al uretrei. La nivelul uretrei spongioase, tunica
musculoasă lipseşte.
- tunica externă este alcătuita din ţesut conjunctiv.

2.3.2 Uretra la femei

Uretra la femei este un canal musculo-membranos lung de 4-6 cm care


începe de la fundul vezicii urinare şi se termină în vestibulul vaginului. Are
un calibru mai mare în comparaţie cu cea masculină. Şi ea prezintă trei tunici:
- tunica mucoasă - formată din epiteliu de tip pavimentos, stratificat în
porţiunea superioară, apoi ţesut stratificat prismatic precum şi dintr-un corion
în care se găsesc numeroase fibre elastice, vase şi nervi.
- tunica musculară - alcătuita din fibre musculare netede dispuse în
două straturi, unul intern longitudinal si altul extern circular ce formează la
extremitatea superioara sfincterul neted al uretrei iar inferior sfincterul striat
al uretrei
- tunica externa - formata din ţesut conjunctiv.
2.4 FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR

21
Rolul fiziologic principal al aparatului excretor este menţinerea
constantă a compoziţiei chimice şi a proprietarilor fizice ale mediului intern
(sânge, lichid interstiţial, mediu intracelular). Aceasta păstrare în limite
normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern poarta
numele de homeostazie.
Prin rolul lui de a elabora şi elimina urină, aparatul excretor menţine
constantă cantitatea de apă din organism - izohidra- şi concentraţia de
anioni şi cationi - izoionia, precum şi presiunea ostmotica a plasmei -
izoosmia.
De asemenea, el are un rol hotărâtor în păstrarea echilibrului
acidobazic al organismului.
Dacă funcţiile aparatului excretor sunt perturbate în mod normal,
substanţele care se elimină din organism se acumulează în sânge, în lichidul
interstiţial şi în celule în concentraţii incompatibile cu viaţa.
Prin urmare, aparatul excretor menţine în limite fiziologice concentraţia
tuturor substanţelor care se elimină în mod normal prin urină, cum sunt:
ureea, creatinina, acid uric, sulfaţii, fosfaţii etc.
Tot prin urina se elimină şi unele substanţe introduse în organism, ca de
exemplu, medicamentele.
URINA - este o soluţie apoasă în care sunt dizolvate diferite substanţe
provenite din plasma sangvină: săruri minerale, produşi finali ai
metabolismului intermediar şi substanţe care au fost introduse în organism în
mod accidental.
Cantitatea de urină pe 24 h este la un adult de 1200-1500 ml în raport
cu cantitatea de lichide ingerate şi cu cantitatea de lichide eliminate pe arte
cai.
Densitatea urinei în condiţii normale este de 1015-1022, având ca
limite extreme cifrele 1005-1035, în raport cu cantitatea de apă şi de săruri
ingerate.
Reacţia urinei este uşor acida, pH-ul mediu fiind în jur de 6, iar limitele
extreme fiind de 4-5 şi 8.
Culoarea urinei este uşor gălbuie datorită unui pigment, urocromul.
Mirosul urinei este caracteristic, urina mai veche are miros de amoniac
datorită descompunerii ureei prin activitatea enzimatică a microbilor.
Compoziţia chimică a urinei reflecta compoziţia chimică a plasmei.
Astfel, cu excepţia proteinelor şi a glucozei, toate substanţele organice şi
anorganice din urina se găsesc şi în plasmă, cu deosebirea că în urină ele se
afla în concentraţie mult mai mare. Deci în urină apar următoarele substanţe:

22
Na-350mg%
Cl-600mg%
K-150mg%
Uree-1800mg%
Acid uric - 67 mg%
Fosfaţi - 150 mg%
Sulfaţi-150 mg%
Creatinina - 113 mg%
Mecanismele formării urinei sunt deosebit de complexe şi se desfăşoară
în doi timpi:
a) glomerular
b) tubular.
Filtrarea glomerulară consta în trecerea tuturor componentelor plasmei,
în afară proteinelor cu o greutate moleculară mare, din capilarele glomerulare
în capsula lui Bowmann şi apoi în tubii renali.

23
CAPITOLUL III
CISTITA ACUTĂ

Definiţie: Cistita acută este un sindrom clinic determinat de inflamaţia


microbiană a mucoasei vezicii urinare.
FACTORI DE RISC care influenţează un potenţial ridicat pentru
cistita acută infecţioasă complicată sunt:
- sexul feminin
- vârsta înaintată
- infecţiile intraspitaliceşti
- sarcina
- purtători de cateter urinar
- anomalii anatomice şi funcţionale ale tractului urinar
- utilizarea recentă de antibiotice
- simptomatologie care durează mai mult de şapte zile
- diabetul zaharat
În cadrul infecţiilor tractului urinar este considerată relevanta
bacteriuria.
Mai  103 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în
cistita acută necomplicată la femei.
Mai  104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în
prelonefrita acută necomplicată la femei.
Mai  105 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu la
femeie, sau mai mult de 104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul
mijlociu la un bărbat sau în cazul unei femei care este sondată vezical pentru
o infecţie acută de tractul urinar complicat.
Bacteriuria asimptomatică este considerată decelarea mai mult de 105
germeni / ml în două culturi recoltate la mai mult sau egal de 24h.

PREVALENŢA
Aproximativ 57,8% din populaţie, femei cuprinse între 20-40 de ani
25-35%, femei gravide 4-7%.
Boala apare la orice vârstă şi este mai frecventă la femei. Repartiţia
bolii pe grupe de vârstă este diferită în raport cu originea sa.

ETIOLOGIE
Originea cistitei poate fi:

24
- uretropielorenală de aceea în orice cistită trebuie explorate şi căile
urinare superioare care sunt calicele, bazinetul şi ureterele.
- vezicală (traumatism produs cu ocazia sondajului vezical, staza
vezicală, tumori, corpi străini, radionecroză vezicală, boli parazitale,
ulceraţii).
- În sfera genitală în special la femeie (uretrite, metrite, bartolinite,
vulvovaginite, traumatisme vulvare, anexite).
- la bărbat (uretrita posterioară, prostatită)
- procese inflamatorii abdominale pelviene (abces apendicular,
perisignoidită supurată).
Cauzele generale (sindromul Reiter uretrită, conjunctivită, artrită
virotică sau alergică)
Agenţii etiologici sunt similari în infecţiile tractului urinar
necomplicate înalte sau joase. E.Colli este agentul patogen în aproximativ în
70-90% din cazuri, stafilococul saprofiticus 5% în cazuri şi mai rar poate fi
determinat de enterobacteriacee, proteus miravilis şi Klebsiella.
În cazul infecţiilor complicate ale tractului urinar cel mai frecvent se
decelează: stafilococi şi mult mai rar: Proteus specii; Pseudomonas,
Klebsiella, E.Colli, enterococi.

ANATOMIE PATOLOGICĂ:
Cistita acută poate fi:
- catarală
- fibrinopurulentă
- purulentă
- difteroidă
- hemoragică
- gangrenoasă

CLASIFICARE
- cistite acute necomplicate la femei înainte de menopauză
- cistita acută recurentă la femei
- cistita acută la femei gravide
- cistita acută la femei la menopauză
- cistita acută la bărbaţi tineri
- cistită acută la copii
- cistita acută complicată – cauzată de boli urologice.

25
SIMPTOMATOLOGIE
Cistita se manifestă prin trei semne clinice caracteristice:
1. polakiuria (urini mici şi dese)
2. piuria (puroi)
3. durerea (alguria)
POLAKIURIA reprezintă simptomul cel mai des întâlnit în patologia
urinară şi se caracterizează prin micţiuni frecvente şi reduse ca volum.
În cistitele datorate germenilor banali polakiuria se amendează în cursul
nopţii spre deosebire de cistită, datorită bacilului tuberculos în care polakiuria
este mai intensă în timpul nopţi.
PIURIA este semnul major al infecţiei căilor urinare. Piuria reprezintă
prezenţa puroiului în urină, urina este tulbure, aspectul tulbure poate avea
diferite grade în funcţie de cantitatea şi felul puroiului care se amestecă în
urină, urina fără luciu, urina care şi-a pierdut transparenţa, urina mată sau
intens tulbure, uneori cu filamente care cad pe fundul borcanului.
Piuria poate fi manifestată sau discretă, uneori este intensă cu sfacela şi
miros putred ( în cancerele vezicale), piuria poate fi afirmată prin examenul
microscopic ce arată prezenţa unor leucocite polinucleare alterate, alteori la
sfârşitul micţiunii apare hematuria terminală, care în general nu este
abundentă, este foarte frecventă în cazul infecţiei cu Neisseria gonoreea şi
chlamidia trachomatis.
DUREREA în cazul cistitei acute apare de obicei o durere terminală la
care se adaugă de obicei tenesme vezicale dureroase. Localizarea durerii are
de asemenea o importanţă deosebită, durerea hipogastrică iradiată pe uretră
sau în gland, are localizare vezicală. De asemenea o deosebită importanţă îl
prezintă examenul urinii la emisie. Când urina este tulbure şi asociată cu
durere şi polakiuria se confirmă diagnosticul de cistită.
Durerea este de intensitate variabilă în general destul de vie şi este
prezentă pe tot parcursul micţiunii, exagerându-se spre sfârşitul acesteia. Cu
excepţia cistitei gangrenoase, cistita este epiretică. O cistită febrilă reprezintă
de fapt o pielocistită, febra fiind datorită infecţiei căilor urinare superioare sau
a parenchimului renal. În funcţie de etiologia cistitei, la triada simptomatică
enunţată se mai poate adăuga hematuria, disuria şi durerea lombară.
HEMATURIA reprezintă prezenţa sângelui în urină. Examenul obiectiv
în cazul când se suspectează şi prezenţa unei hematurii începe cu examenul
urinii emisie. Provenienţa hematuriei se stabileşte prin proba celor trei
pahare. Bolnavul urinează succesiv în trei pahare conice, câteva picături în

26
primul pahar, partea cea mai abundentă a micţiunii în al doilea pahar, iar
ultimele picături în al treilea pahar.
Dacă hematuria apare numai în primul pahar = iniţială înseamnă că
este de origine uretrală.
Dacă apare numai în ultimul pahar = terminală este de origine
vezicală.
Dacă apare în toate cele trei pahare = totală este de origine renală.
În cazurile în care examenul clinic dă indicaţii asupra originii
hematuriei, se poate prescrie un tratament hemostatic, urmând a continua
investigaţiile după ameliorarea hematuriei.
În cazul în care explorarea clinică nu oferă nici o indicaţie asupra
locului de plecare al hematuriei, cistoscopia devine un examen de urgenţă, ea
trebuie făcută la prezentarea bolnavului în plina hematurie. Uretrocistoscopia
în plină hematurie arată originea vezicală a hemoragiei.
DISURIA reprezintă greutatea la micţiune, golirea cu efort a vezicii,
este un simptom frecvent în cistita acută.

DIAGNOSTIC
Pentru a eticheta suferinţa unui bolnav cu cistită, triada simptomatică
polakiuria, piurie, dure este suficientă. Pentru stabilirea unui diagnostic
corect, etiopatogenic sunt necesare o serie de examene
EXAMENUL REGIUNII LOMBARE poate pune în evidenţă un rinichi
mare, palpabil. În regiunea hipogastrică se descoperă staza vezicală sau o
tumoare pelviană.
La examenul scrotului şi al uretrei se poate palpa o leziune inflamatorie
epididimară sau o periuretrită. Tactul vaginal la femei şi tactul rectal la
bărbaţi examinează starea organelor pelviperineale şi în ansamblu, examenul
clinic poate orienta dese ori deasupra originii cistitei. Prezenţa de secreţie la
nivelul meatului uretral impune recoltarea acesteia şi examinarea ei, atât pe
frotiu direct cât şi pe însămânţări.
Prin examenul bacteriologic al urinii se identifică germenul şi
sensibilitatea lui la antibiotice. Prezenţa germenilor banali nu arată însă şi
cauza cistitei, aşa cum prezenţa bacilului Koch arată sigur o tuberculoză.
Un alt examen deosebit de important pentru stabilirea diagnosticului
este urocultura. Aceasta reprezintă însămânţarea germenilor pe un mediu de
cultură, dacă urocultura efectuată pe medii obişnuite este negativă această
piurie „ amicrobiană” poate fi o tuberculoză urinară, infecţie fuzospirilară,

27
infecţie virotică sau parazitară care va necesita examene de laborator
complementare. În orice cistită examenul radiologic este absolut necesar.
Radiografia renovezicală poate descoperi uneori cauza cistitei într-o
litiază vezicală sau pielouretrală, un corp străin intravezical, un rinichi mare,
metastazele osoase ale unui cancer al prostatei.
Urografia poate evidenţia cauza cistitei şi unele leziuni ale aparatului
urinar care nu au fost bănuite clinic:
- leziuni renale tuberculoase
- hipotonia pielocaliceală dintr-o pielonefrită
- absenţa imaginii pielocaliceală datorită unei pionefraze.
- răsunetul ureteropielorenal datorit unui obstacol vezical sau
subvezical (tumoare malignă vezicală în vecinătatea orificiului uretral,
refluxul vezicouretral, uretre, în cârlig de undiţă, datorită unui adenom al
prostatei cu evoluţie intravezicală tumoare a prostatei, stricturi uretrale).
Cistografia urografică dă indicaţii asupra gradului hipertoniei vezicale
(vezică rotundă ) sau asupra apariţiei ţesutului de scleroză (vezică asimetrică),
şi uneori arată şi cauza cistitei:
- imaginea lacunară a unei tumori vezicale
- proeminenţa unei tumori a postatei
- prezenţa calculilor de acid uric
- proeminenţa datorită unei dilataţi chistice ureterale
- răsunetul vezical al unui obstacol subvezical
- diverticuli.
Cu ocazia urografiei se poate face şi o uretrografie micţională, care
poate arăta modificările uretrei prostatice datorite unui adenom sau unui
cancer al prostratei, stricturi uretrale. O radiografie vezicală făcută după
micţiune poate pune în evidenţă un rezidiu vezical.
Cistoscopia sau uretrocistoscopia este ultimul examen în cazul când
celelalte investigaţi sunt neconcludente. Cistoscopia poate arăta unele cauze
ale cistitei care nu au putut fi evidenţiate prin celelalte examene şi de
asemenea, aspectul leziunilor mucoase şi localizarea lor. Astfel se pot
identifica leziuni difuze, greu de interpretat şi care necesită repetarea
cistoscopiei după un tratament intens cu antibiotice şi instilaţii cu soluţie de
nitrat de argint 1%, leziuni localizate în trigon sau calotă (cistită de origine
renală sau sigmoidiană) localizate la col (cistită de origine uretrogenitală
localizate pe feţele laterale sau pe faţa posterioară (cistită de origine pelviană,
anexială apendiculară, sigmoidiană sau rectală).

28
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC.
Evoluţia unei cistite depinde de cauzele predispozante şi de
posibilitatea tratării lor. Natura germenilor nu joacă decât un rol secundar, se
afirmă că leziunile datorate colibacilului sunt mai puţin periculoase, dar de
durată mai lungă decât cele determinate de stafilococ sau streptococ care sunt
mai grave, dar curabile într-un timp mai scurt. Formele acute simple se pot
vindeca şi spontan cauzele fiind trecătoare. Simptomele se amendează în
câteva zile, urina devine clară iar în 10-12 zile evoluţia se termină prin
„ restituţio ad integrum”. Formele acute simple recidivante se observă mai
ales la femei, necesită explorări complete pentru a li se descoperi originea şi a
se putea aplica un tratament cauzal eficient.
În forma cangrenoasă sau exfoliantă, care este destul de rară şi apare în
anumite condiţii ca:
- uter încarcerat
- infecţia puerperală
- la stricturaţi şi prostatici după explorări instrumentale traumatizante.
În toate aceste cazuri starea generală se agravează repede şi
mortalitatea este destul de ridicată. După câteva zile de boală mucoasa
vezicală începe să fie eliminată uneori în totalitate, la femei expulzia este
posibilă, la bărbat trebuie făcută o cistotomie şi extrasă mucoasa gangrenoasă
exfoliată. Mucoasa se poate regenera complet şi rapid, dar uneori rămân
sechele grave ca:
- vezică mică scleroasă
- scleroza orificiilor ureterale.
Complicaţii:
- Pielonefrita ascendentă de obicei prin reflux vezico ureteral.
- Încrustaţii şi calculi vezicali datorită precipitării fosfaţilor şi
carbonaţilor de calciu, consecinţă a alcalinizării urinii prin scindarea ureei de
către unele bacterii. Abcese în peretele vezical şi necroze localizate. Pericistita
apare în cazul fistulizării abcesului. Peritonita apare tot în cazul în care
abcesul este fistulizat.
- Infecţia peretelui vezical în cazul unei cistite grave şi de durată
- Scleroza şi retracţia peretelui vezical. Vezica urinară redusă, de
dimensiuni mici care nu îşi mai poate îndeplini funcţia de rezervor.
-Stenozarea orificiilor ureterale reprezintă un grav pericol pentru
rinichi.
Semnele de gravitate ale cistitei sunt:
- intensitatea durerilor

29
- frecvenţa micţiunilor
- eliminarea de grunji purulenţi şi sfacele
- alterarea stării generale.

TRATAMENTUL CISTITELOR ACUTE


Curativ – regim igienico-dietic, repaus la pat, regim alimentar uşor:
lichide în cantitate mare precum şi lapte, fructe şi zarzavaturi
- controlul tranzitului intestinal asigură: de multe ori vindecarea
procesului acut, băi calde de şezut
- spălături vaginale calde
- comprese calde care uneori atenuează durerile
Când urina este prea acidă – pH sub 5,5 se administrează bicarbonat de
sodiu în doză de 20 g/zi. Dacă există un reziduu vezical, sonda, vezicală
ameliorează la rândul ei durerea.
În general cu acest tratament medical simplu fenomenele vezicale se
liniştesc în 2-3 zile. În acest timp se execută urocultura şi explorările
radiologice pe baza cărora se va putea indica apoi un tratament corect
ţinându-se seama de faptul că tratamentul cauzal este obligatoriu în orice
formă de cistită.
Medicamentos
Dacă germenii sunt sensibili la Sulfatiazol sau Neoxazol vor fi
preferate acestea, antibioticele rămânând medicaţia de rezervă. Neoxazolul se
va prescrie în doză de 0,10 g/kilocorp la adult şi 0,10-0,30 g/kilocorp la copil.
În general unui adult i se prescriu în primele două zile la 4 ore două tablete (6
g/24h) apoi la trei ore o tabletă (4g/24h).
Dacă urina începe să se limpezească se continuă tratamentul până la
sterilizarea (10-12 zile) în prezenţa unor calculi radioscopici, după
ameliorarea cistitei se va proceda la îndepărtarea acestora. O cistită apărută la
o femeie la care urograma este normală trebuie considerată de origine
genitală. Când fenomenele acute ale cistitei nu cedează la tratamentul medical
este indicată asocierea tratamentului urologic. Dacă urina cu tot tratamentul
aplicat se menţine tulbure se pot face spălături vezicale cu soluţii antiseptice
slabe nitrat de Argint 2 grame/ 00, Acid Boric 40 grade / 00.
Dacă urina este prea acidă şi are mult mucus se poate folosi pentru
spălături soluţie de bicarbonat de sodiu 40 grade/ 00 sau chiar:
- apă distilată
- soluţie clorurosodică izotonică.

30
Spălăturile au scopul să detaşeze falsele membrane şi depozitele
purulente de pe mucoasa vezicală. În acelaşi scop se pot utiliza şi instalaţiile
cu:
- chemotripsină
- streptokinaza
- streptodornaza
În cistitele încrustate se fac spălături cu soluţie G ( Subi şi Albright)
care are un pH acid:
- Acid citric monohidrat 32,3 gr.
- Oxid de magneziu anhidru 3,8 gr.
- Carbonat de sodiu anhidru 4,4 gr.
- Apă distilată 1000 ml.
- 2linguri la un litru de apă sterilă.
Acidul citric tinde să fixeze calciul ionic legat de fosfor ca fosfat de
calciu, dând citrat de calciu uşor solubil. Acţiunea citratului într-o soluţie
suprasaturată de fosfat de calciu previne precipitarea. Efectul iritant al
citratului este micşorat de prezenţa oxidului de magneziu, care menţine
intactă puterea solventă. Prin aceste spălături se obţin rezultate bune în
cistitele rebele întreţinute de piogeni banali.
În cistitele cu fuzospirili se obţin rezultate bune dacă se administrează
penicilină, novarsenobenzol ( neosalvarsan) în două injecţii intravenoase la o
zi interval (0,15-10,30 gr).
În cistitele colului vezical frecvente la femei, care nu au cedat la
tratamentul medical se pot prescrie instilaţii vezicale cu 10-15 ml oleu
gomenolat 5% introdus cu un instilator fără sodă, zilnic sau la două zile, în
total 10 instilaţii. Dacă totuşi nu se obţine o ameliorare evidentă şi urocultura
este pozitivă, iar germenul este sensibil la un antibiotic se vor prescrie
creioane ureterale cu antibioticul respectiv(în general 50-1000 mg/ creion,
cantitatea se micşorează dacă antibioticul este iritat), care se vor introduce pe
uretră zilnic sau la două zile, după trecerea unui Beniguee drept numărul 38-
40.
În concluzie tratamentul unei cinstite poate fi foarte simplu sau,
dimpotrivă foarte complicat. Rezultatele sunt fie bune de la început, fie
mediocre. De multe ori boli se vindecă datorită corticalizării
simptomatologice sau persistenţei unei mici spine iniţiative la nivelul colului
sau uretrei, dar cu răsunet mare asupra psihicului unor bolnavi.
Antibioticele şi chimioterapicele constituie medicaţia comună a
tuturor infecţiilor urinare, aplicându-se după cum s-a prezentat anterior si în

31
cazul cistitei acute. Pentru ca antibioterapia şi chimioterapia să fie eficiente
sunt necesare următoarele condiţii:
- germenii să fie sensibili la antibioticul utilizat.
- Să nu existe malformaţii congenitale sau alte cauze de stază urinară
- Dacă există condiţii care să favorizeze staza urinară acestea să fie
îndepărtate la începutul tratamentului.
- Dozele de antibiotice să asigure o concentraţie eficientă în sânge
- În formele acute, grave să se asocieze mai multe antibiotice.
- Tratamentul să fie continuat până la sterilizarea urinii.
Antibioticele şi chimioterapicele sunt substanţe antimicrobiene care în
multe cazuri pot omorî germenii( acţiune bactericidă) sau le pot opri
multiplicarea (acţiune bacteriostatică).
Cu condiţia ca în sânge să existe o concentraţie medicamentoasă destul
de mare (concentraţie inhibantă) şi să aibă un tip de contact cu germenii
suficient de lung, în aceste condiţii infecţia poate fi jugulată dar sindromul
postinfecţios ( sclerozele şi alte sechele) trebuie urmărit şi tratat.
În infecţiile localizate germenii care se află în ţesuturi necrozate, în
depozite fibrinoase sau în colecţii purulente nu sunt influenţaţi de antibiotice.
Acestea fie că nu pot ajunge la ei sau chiar dacă ajung, doza este prea mică şi
nu poate avea influenţă asupra lor datorită existenţei unor inhibitori sau
inactivatori ai antibioticelor.
De asemenea pH-ul mediului poate fi neprielnic medicamentelor. Astfel
Cefalosporinele, Cloramfenicolul Rifampicina, Neoxazolul, Sulfametinul sunt
active la un pH neutru. Pentru alcanizarea urinii se foloseşte bicarbonat de
sodiu 4-10 gr / zi şi citrat de sodiu 2-4 gr/ zi.
Când germenul este bine cunoscut tratamentul va începe cu un singur
antibiotic, de preferinţă cel mai activ cu efect bactericid şi cu sfera de acţiune
cea mai îngustă, cu acţiune directă asupra agentului patogen cauzal. În
infecţia urinară există posibilitatea de infecţii succesive şi de suprainfectări cu
diverşi germeni, dacă în cursul tratamentului cu antibiotice sau cu
chimioterapice, cauzele favorizante nu au fost suprimate.
La bolnavii cu sonde vezicale sau ureterale, nefrostomii, căile
excretoare fiind în legătură cu exteriorul se produc schimbări ale germenilor
patogeni se întâlnesc la aceşti bolnavi succesiv infecţia colibacilară, apoi
infecţie cu proteus, pioceanic, Klebsiella. De aceea, infecţiile urinare prezintă
greutăţi mari pentru sterilizarea focarelor şi frecvent aceste infecţii au o
evoluţie prelungită, cronică cu perioade de ameliorări şi agravare devenind
până la sfârşit rezistente la antibiotice şi chimioterapie. Este necesar ca în

32
cursul tratamentului să se repete uroculturile, să se testeze sensibilitatea
germenilor şi să se utilizeze antibioticele cu sferă îngustă de acţiune.
Tratamentul cu antibiotice şi chimioterapie în cistita acută până la cunoaşterea
rezultatului uroculturii. În asemenea cazuri, tratamentul medicamentos
antimicrobian nu poate fi decât empiric, în practică există situaţii în care
urgenţa şi gravitatea cazului pot justifica iniţierea unui tratament empiric până
la primirea rezultatelor de laborator.
Hiperleucocitoza cu polinucleoză indică, de multe ori infecţii cu
germeni piogeni care pot fi eventual sensibili la penicilină, eritromicină şi
oleandomicină.
Leucopeniile cu formule leucocitare normale pot indica o infecţie cu
germeni gram- negativi, care ar putea fi sensibili la streptomicină, tetraciclină,
cloramfenicol, negram, nitrofurantoin.
Tratamentul va fi început cu antibiotice cu sferă largă de acţiune sau cu
asocieri de antibiotice, sperând ca unul dintre ele să aibă acţiune asupra
germenului, se vor prefera antibiotice neutilizate încă de bolnav până la acea
dată. Dozele vor fi mari sau maxime de la început şi urmărind bolnavul 24-36
ore se poate trage o concluzie asupra eficacităţii tratamentului.
Tratamentul profilactic constă în asanarea tuturor focarelor de infecţie
,intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea obstacolelor care provoacă staza
urinară, tratamentul bolii cauzale.

33
CAPITOLUL IV
CAZURI

CAZUL I.

NUME: Ionescu.
PRENUME: Sefora – Medeea.
DATA NAŞTERII: 25 mai 1955.
DOMICILIU: str. TELEGRAFULUI nr. 2 Timişoara.
STAREA CIVILĂ: căsătorită.
DIAGNOSTIC: de trimitere: Cistita acută.
DIAGNOSTIC DE INTERNARE : Cistita acută.
MOTIVUL INTERNĂRII: Pacienta se prezintă la secţia Urologie a
spitalului Judeţean Timişoara, pentru tulburări micţionale de tip polakiurie,
usturimi micţionale. Acestea au apărut în urmă cu 6 luni şi s-au accentuat în
ultimul timp ceea ce a determinat bolnava să se prezinte la medicul specialist
pentru internare. Pe baza simptomatologiei şi a examenului clinic i se pune
diagnosticul de cistita acută.
DATE MEDICALE:
ANTECEDENTE PERSONALE:
- prima menstruaţie la 13 ani.
- A avut toate bolile infecto-contagioase ale copilăriei.
- A prezentat infecţii urinare repetate cu Escherichia Colli
ANTECEDENTE HEREDO- COLATERALE:
- tatăl HTA.
- Mama operată de chist hepatic hidatic.
DATE SOCIALE: căsătorită, nu fumează, nu consumă alcool, consumă
cafea, locuinţe corespunzătoare, româncă,ortodoxa.
ISTORICUL BOLII: Bolnava este cunoscută cu infecţii urinare
repetate, cu 4 internări.
Episodul actual a debutat un urmă cu 6 luni şi s-a accentuat în urmă cu
o săptămână, când a început să prezinte usturime la micţiune, micţiuni
frecvente şi reduse ca volum. Pofta de mâncare este uşor scăzută, şi de
asemenea urina are un aspect tulbure. Pacienta lucrează într-un mediu umed.

34
Analiza şi interpretarea datelor obţinute în funcţie de cele 14 nevoi
fiziologice.
Nevoia de a respira este uşor influenţată de emoţia şi teama generate
de necunoaşterea bolii.
Nevoia de a bea şi a mânca este afectată de oarece bolnava trebuie să
urmeze o alimentaţie săracă în proteine, glucide, lipide şi trebuie să bea foarte
puţine lichide.
Nevoia de a elimina nu este satisfăcută în mod corespunzător, sursa de
dificultate o constituie prezenţa usturimii la micţiune, hematurie şi piurie,
micţiuni frecvente şi în cantitate redusă durere hipogastrică iradiată pe uretră,
dureri lombare.
Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură : adinamia şi
astenia provocate de boală limitează mult posibilitatea de a se mişca şi a avea
o bună postură, dar fără a se constitui într-o problemă de dependenţă,
deoarece repausul la pat este de scurtă durată fiind cauzat în principal de
durere şi recomandat de medic ca măsură terapeutică. După combaterea
durerii şi ameliorarea stării generale am planificat împreună cu pacienta un
program de exerciţii, moderate, adaptate capacităţii sale fizice: plimbări scurte
în salon, mişcări active ale mâinilor şi picioarelor.
Nevoia de a dormi şi odihni este alterată manifestată prin somn
perturbat datorită nicturiei, somn întrerupt şi superficial.
Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca. Pacienta este capabilă ca să-şi
aleagă singură îmbrăcămintea adecvată circumstanţelor şi necesităţilor
organismului, ne fiind necesară decât pregătirea lenjeriei la îndemâna sa. Nu
prezintă dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca şi nici dezinteres faţă de ţinută.
Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale este
uşor perturbată de temperatura mediului ambiant care este crescută şi
provoacă pacientei o transpiraţie abundentă.
Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele este pe deplin
satisfăcută. Pacienta îşi menţine igiena corporală prin baie zilnică pe regiuni.
Nevoia de a evita pericolele: pacienta beneficiază de un mediu de
siguranţă fără accidente şi infecţii.
Nevoia de a comunica este perturbată datorită neîncrederii în cei din
jur.
Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori: pacienta
este de religie ortodoxa, credinţa sa influenţând în mare măsură modul de
viaţă, atitudinea şi sentimentele de boală. Nu au existat conflicte între
recomandările terapeutice şi credinţa religioasă.

35
Nevoia de realizare: imaginea de sine a păcii nu este perturbată, este
mulţumită de poziţia sa atât pe plan social cât şi familial. Este capabilă să i-a
decizii potrivite în timp util şi nu prezintă lipsă de interes faţă de activitatea
cotidiană.
Nevoia de a se recreea: pentru a menţine independenţa în satisfacerea
acestei nevoi am ales mijloace de:
- am asigurat condiţii optime pentru desfăşurarea acestei activităţii.
- Am pus la dispoziţia pacientei cărţi, reviste
- Am încercat să-i creez o stare de bună dispoziţie şi să înlătur
plictiseala.
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea: odată cu
ameliorarea bolii am urmărit ca:
- pacienta să dobândească cunoştinţele necesare pentru menţinerea
stării de sănătate.
- Să fie capabilă de-a folosi aceste cunoştinţe pentru obţinerea unei
stări de bine fizic şi psihic.
- Diagnosticul de Nursing actual:
- tulburări micţionale, urină tulbure.
Diagnosticul de Nursing potenţial:
- riscul complicaţiilor prin ascensiunea infecţiei prin ureter spre
rinichi

36
PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ pe perioada 2.03-6.03.2018

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE


ZIUA I
- alterarea nevoii - pacienta să respire - repaus la pat - am recoltat bolnavei sânge
de a respira cu minim de - verific prezenţa globului vezical şi urină pentru următoarele
manifestat prin dificultate - am încercat stimularea evacuării prin analize: Vsh, uree sangvină,
dispnee de tip introducerea bazinetului cald sub bolnavă creatinină sangvină, ex sumar
tahipneic a tunicii - am aplicat comprese calde pe regiunea pubiană de urină, urocultură
cauzată de - notarea rezultatului examenului sumar de urină
relatarea despre recoltat în dimineaţa zilei
debutul şi evoluţia - administrarea medicaţiei prescrise de medic în
bolii actuale urma rezultatului uroculturii a ex. echo.
- menţinerea temperaturii în salon între 18-
22°C
- asigurarea unei bune ventilaţi prin deschiderea
geamului pentru a evita căldura excesivă
- măsurarea funcţiilor vitale şi notarea în FT
- educarea pacientei pentru folosirea tehnicilor de
relaxare
- menţinerea unei poziţii care să favorizeze
respiraţia

- anxietate - pacienta să fie - am însoţit bolnava la


37
manifestată prin echilibrată psihic şi să - repaus la pat radiologie pentru efectuarea
iritabilitate, fie informată despre - recoltarea urini pentru examene chimice şi unei radioscopii pulmonare
depresie psihică, boală bacteriologice - bolnava este anxioasă
emotivitate - am administrat medicaţia prescrisă de medic:
cauzată de lipsa antiseptice urinară, antibiotice, antialgice
de cunoaştere a - schimbarea lenjeriei de pat şi de corp
boli a modului ei - asigurarea unei atmosfere calde
de evoluţie a - băi calde de şezut
manifestărilor
care o însoţesc, a
tratamentului
prescris

- alterarea nevoii - pacienta să prezinte - pacienta a avut insomnii din

38
de a elimina micţiuni spontane, - menţinerea condiţiilor necesare somnului prin: cauza nicturiei, doua ,trei
manifestată prin nedureroase, să nu reducerea zgomotului din mediul spitalicesc micţiuni pe noapte
usturime la prezinte complicaţii - diminuarea intervenţiilor de îngrijire în timpul
micţiune, prezenţa cutanate, respiratorii, somnului
hematuriei şi urinare, să evacueze o - asigurarea unei temperaturi adecvate în salon
piuriei, micţiuni urină limpede fără - aerisirea salonului
frecvente şi în sânge şi puroi să fie - planificarea împreună cu pacienta a unui
cantitate redusă, echilibrată psihic program de exerciţii moderate adap-
durere
hipogastrică
iradiată pe uretră,
cauzat de - adm. medicaţiei prescrise de medic
inflamaţia vezicii - planificare unui program de exerciţii moderate
urinare - plimbări scurte în salon
- mişcări active a membrelor

ZIUA II - pacienta să - pacienta are un somn

39
- alterarea nevoii beneficieze de un - reducerea din alimentaţie a alimentelor cu perturbat
de a dormi si a se somn corespunzător valoare calorică mare
odihni manifestata cantitativ şi calitativ - consumul lichidelor şi alimentelor reci
prin somn - îmbrăcăminte lejeră de culoare albă
perturbat întrerupt - aplicarea compreselor reci pe frunte
si superficial - aerisirea salonului
cauzat de nicturie - hidratarea şi mineralizarea bolnavului pentru a
prevenii
- reducerea din alimentaţie a alimentelor cu
valoare calorică mare
- consumul lichidelor şi alimentelor reci
- îmbrăcăminte lejeră de culoare albă
- aplicarea compreselor reci pe frunte
- aerisirea salonului
- hidratarea şi mineralizarea bolnavului pentru a
prevenii acidoza metabolică
pregătirea bolnavei pentru cistoscopie

- alterarea nevoii satisfacerea acestei

40
de a se mişca şi de nevoi - am urmărit evoluţia bolii
a avea o bună - am monitorizat funcţiile vitale şi le-a notat în
postură FT. - pacienta prezintă
manifestată prin - am explicat pacientei rolul sondajului vezical dependenţă în continuare
adinamie şi - am efectuat toaleta bolnavei şi am prevenit
astenie cauzat în escarele
principal de
durere

- alterarea nevoii - menţinerea - temperatura


de a menţine temperaturii corpului - comunicarea cu pacienta corpului a revenit în limite
temperatura în limite normale - notarea funcţiilor vitale în foaia de temperatură normale
corpului în limite - restabilirea tranzitului digestiv pentru gaze
normale, - menţinerea sondei vezicale permeabile
manifestată prin - a golit şi am spălat punga de colectare a urinii
transpiraţii - am mobilizat bolnava la marginea patului
abundente cauzată - am masat membrele inferioare pentru prevenirea
de creşterea tromboflebitei
temperaturii - am administrat tratamentul prescris de medic
mediului ambiant

41
- administrarea de lichide, ceai, suc natural,
zeamă de compot
- alimentaţie săracă în proteine
- am măsurat tensiunea arterială, pulsul şi le-am
notat în foaia de temperatură

Ziua III - diminuarea - disconfortul este diminuat

42
- disconfort dat de disconfortului - educarea pacientei pentru prevenirea
sonda recidivelor: lenjerie curată, igienă riguroasă a
uretrovezicală regiuni perianală şi genitală
aplicată în urma - hidratarea corespunzătoare
efectuării - asigurarea unor condiţii adecvate fără poluare
cistoscopiei fonică, chimică sau microbiană
- temperatura cuprinsă între 18-20°C
- luminozitate
- moderată
plasarea pacientei într-un salon suferind de
aceeaşi afecţiune pentru a evita contactarea
bolilor infecţioase
- dificultate în - pacienta să - pacienta are un somn liniştit
nevoia de a dormi beneficieze de odihnă - am purtat discuţii pe tema problemelor sale
şi a se odihni corespunzătoare - am încurajat-o să facă faţă stresului creat de
cauzată de stare vârstei boală
depresivă, stres - am încurajat pacienta să discute liber despre
manifestată prin grijile sale
ore insuficiente de - i-am oferit posibilitatea de a pune întrebări
odihnă, epuizare, - am încercat să-i ofer răspunsuri cât mai precise
descurajare, - am informat-o asupra manevrelor med.
iritabilitate
ZIUA IV - reluarea alimentaţiei - este asigurat aportul caloric

43
- alterarea nevoii per os necesar organismului
de a bea şi a
mânca în urma
intervenţiei

- potenţial de - pacienta să - pacienta are o stare generală


complicaţii (riscul beneficieze de un staţionară
extinderii infecţiei mediu de siguranţă
spre rinichi) fără accidente şi
infecţii

ZIUA V - stabilirea unei relaţii - diminuarea apatiei, a

44
pozitive cu pacienta neîncrederii în personalul
- alterarea nevoii care să îmi permită medical
de a comunica atingerea obiectivelor
manifestată prin de îngrijire
apatie,
neîncredere,
deficit de a se
adresa cauzat de
depresie fizică,
tristeţe

CONCLUZII :
Sub un tratament cu Neoxazol două tablete la 4 ore ( 6g/24 h) apoi la 3 ore o tabletă (4g/24h) urina a început să se
limpezească şi sa continuat tratamentul încă 10 zile până la sterilizarea ei.
Simptomele sau ameliorat încă din încă din primele zile de spitalizare.
În ziua a 5- a de spitalizare la vizita efectuată împreună cu medicul de salon, acesta a hotărât externarea pacientei urmând
a reveni la control după 14 zile, timp în care va continua un tratament cu:
- Biseptol 2 tablete dimineaţa, 2 seara
. se va feri de expunere la frig şi umezeală
- regim hidric 2-3 l pe zi .

45
CAZUL II

NUME: Anastasiu
PRENUME: Silvia
DATA NAŞTERII: 15 septembrie 1958
DOMICILIU: str. eternităţii nr. 45 Timişoara
STAREA CIVILĂ: căsătorită
PROFESIA: contabilă
DATA INTERNĂRI: 10-15.03.2018
DIAGNOSTIC DE TRIMITERE: cistita acută
DIAGNOSTIC CLINIC LA INTERNARE: pe baza simptomatologiei
şi a examenului clinic pe aparate i-a fost pus diagnosticul de cistită acută.
MOTIVUL INTERNĂRII: pacienta s-a prezentat la secţia urologie a
spitalului judeţean Timişoara cu: disurie, febră moderată, stare generală
moderată. Bolnava se internează prin serviciul de policlinică. Am condus
pacienta pe secţie în salonul indicat de medic, am ajutat-o să se instaleze şi să
facă cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi din salon. Conform procesului de îngrijire
ce are ca primă etapă culegerea de date de la pacientă, am explicat necesitatea
şi scopul unui interviu şi de asemenea importanţa răspunsurilor sale care îmi
vor permite să-i cunosc mai bine problemele şi ca atare să-i pot asigura o bună
îngrijire.
DATE MEDICALE:
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:
- tatăl – decedat cu neoplasm gastric în urmă cu 5 ani
- mama - HTA
ANTECEDENTE PERSONALE:
- bolnava a prezentat infecţii urinare repetate cu colibacili în urmă cu
trei luni
- nu a fost supusă nici unei intervenţii chirurgicale, naşteri = 0
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: locuinţă corespunzătoare, nu
consumă alcool, nu fumează, consumă 2-3 cafele pe zi.
COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: bună
ISTORICUL BOLII: pacienta s-a prezentat la internare cu o stare
generală alterată, acuză de aproximativ o săptămână disurie, febră moderată
însoţită de dureri în regiunea lombară, pacienta a fost plecată într-o excursie
la munte unde a făcut baie intr-un lac cu apă foarte rece. În momentul actual
pacienta prezintă dureri vii la micţiune, transpiraţii reci şi o stare de disconfort
general.

46
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTE ÎN
FUNCŢIE DE CELE 14 NEVOI FIZIOLOGICE
1. Nevoia de a respira este uşor afectată datorită frisoanelor şi de
prezenţa tenesmelor vezicale.
2. Nevoia de a bea şi a mânca este nesatisfăcută în întregime
deoarece bolnava refuză să bea lichide pentru că are dureri vii la micţiune
3. Nevoia de a elimina este nesatisfăcută manifestat prin urini dese
şi în cantitate mică cauzat de disurie
4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură este afectată
uşor, pacienta este în repaus la pat din cauza durerilor lombare, durerilor în
regiune pelvină, a frisoanelor
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni este alterată, pacienta nu se
odihneşte corespunzător vârstei sale, se trezeşte de 3-4 ori pe noapte, urinează
des pentru că vezica nu se goleşte în întregime.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca nu prezintă dificultate în
satisfacerea acestei nevoi şi nici dezinteres faţă de vestimentaţia sa.
7. Nevoia de aşi menţine temperatura corpului în limite
normale, este afectată de prezenţa febrei moderată 38,2°C.
8. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele nu este afectată
pacienta îşi menţine igiena corporală prin baie zilnică.
9. Nevoia de a evita pericolele pacienta prezintă risc de complicaţii
prin ascensiunea infecţiei prin ureter spre rinichii.
10. Nevoia de a comunica este afectată, pacienta este anxioasă
datorită necunoaşterii evoluţiei bolii şi se gândeşte la familia s-a care se
confruntă cu unele probleme de ordin material.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori
pacienta îşi poate satisface această nevoie şi nu există conflicte între
recomandările terapeutice şi credinţa sa.
12. Nevoia de realizare nu este realizată, pacienta este mulţumită de
poziţia sa atât pe plan familial cât şi social nu prezintă dezinteres faţă de
activităţile zilnice.
13. Nevoia de a se recreea este satisfăcută, am încercat să-i creez
pacientei o stare de bună dispoziţie.
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea am urmărit ca
pacienta să dobândească minimul de cunoştinţe necesare stării de sănătate.

47
PLAN DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ pe perioada 10-15.03.2018

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE


ZIUA I
- alterarea nevoii - să respire cu minim - repaus la pat - stare generală alterată
de a respira de dificultate am introdus bazinetul cald sub bolnavă - TA =140/90 mm Hg
manifestată prin - am aplicat comprese calde pe regiunea pubiană t =38,2°C
dispnee - am administrat antitermice la indicaţia medicului r = 16 respiraţii pe minut
expiratorie - am măsurat funcţiile vitale şi le-am notat în foaia de
cauzată de temperatură
tenesme vezicale - asistenta administrează la indicaţia medicului
şi de febră tratamentul
moderată - asigură pacientei o alimentaţie săracă în proteine,
lichide

- alterarea nevoii - satisfacerea aceste - am recoltat urina pentru examenul bacteriologic - pacienta prezintă în
48
de a bea şi de a nevoi - am asigurat o atmosferă liniştită şi caldă continuare inapetenţă şi o
mânca - băi calde de şezut uşoară deshidratare
manifestată prin - am introdus bazinetul cald sub bolnava
refuzul pacientei - am învăţat pacient poziţia corectă pentru uşurarea
de a bea lichide micţiunii şi golirea complectă a vezicii urinare
şi de a mânca (şezând aplecat în faţă)
cauzate de dureri
micţionale

- alterarea nevoi - să aibă o diureză - asistenta ajută la efectuarea unor mişcări - pacienta prezintă o urină
de a elimina normală şi să prezinte - face plimbări scurte în salon tulbure
manifestată prin micţiuni spontane - măsoară funcţiile vitale şi notarea în foaia de - diureza = 300 ml
urini în cantitate nedureroase temperatură
mică,
transpiraţii,
deshidratare
cauzată de
disurie, infecţia
tractului urinar
localizată la
nivelul vezicii
urinare
- alterarea nevoii - recăpătarea - asigurarea unui mediu confortabil - pacienta este dependentă

49
de a se mişca şi independenţei - am învăţat pacienta să stea în poziţia de personalul medical
de a avea o bună corespunzătoare pentru golirea complectă a vezicii
postură urinare
manifestată prin
repaus la pat
cauzată de
prezenţa
durerilor
lombare şi de
dureri în
regiunea pelvină

ZIUA II

50
Pacienta este epuizata fizic
- alterarea nevoii - asigurarea unui somn - repaus la pat
de a dormi şi a se odihnitor am aerisit salonul
odihni menifestat - am administrat medicaţia prescrisă de medic
prin treziri dese
3-4 ori pe noapte
cauzat de
micţiuni
frecvente
deoarece vezica
nu se goleşte în
întregime

- deficit în - restabilirea - am asigurat măsurile igieno-dietetice - pacienta prezintă febra


nevoia de a-şi temperaturii corpului - am efectuat toaleta regiunii perineală pentru a evita moderata 38,2°C
menţine pătrunderea microbilor în tractul urinar
temperatura - am administrat tratamentul cu antibiotice conform
corpului în limite antibiogramei la re recomandarea medicului
normale . am asigurat lenjerie de pat şi de corp curată
manifestat prin - toaleta regiuni perineale zilnic cu apă şi săpun
febre moderată
cazată de infecţia
cu Escherichia - asigurarea unui climat adecvat, confortabil

51
Colli la nivelul - am explicat pacientei toate intervenţiile ce i se vor
vezicii urinare efectua şi rolul lor
- am încurajat pacienta
- pacienta cooperează bine
- deficit în - profilaxia - repaus la pat cu personalul medical
nevoia de a evita complicaţiilor - aerisirea camerei G = 78 mg%
pericolele - am administrat medicaţia prescrisă VSH = 17 mm/2 ore
manifestate prin . am aplicat căldură locală cu hidroforul UREE = 40 mg%
risc de - băi calde de şezut în ceai de muşeţel CREATININĂ S = 0,68 mg
complicaţii prin - asistenta creşte progresiv cantitatea de lichide faţă %
ascensiunea de zilele anterioare
infecţiei prin - am administrat medicaţia prescrisă de medic
ureter spre - am măsurat diureza prin bilanţul lichidian şi am
rinichi notat-o în foaia de temperatură
- am administrat medicaţia prescrisă de medic:
antibiotice, şi dezinfectante urinare

alterarea nevoii - pacienta să poată - repaus la pat - pacienta îşi revine treptat

52
de a comunica comunica - am asigurat un climat liniştit, un mediu confortabil
manifestată prin - am ajutat pacienta să facă plimbări scurte prin salon
anxietate cauzată
de necunoaşterea
evoluţiei bolii

ZIUA III

- alterarea nevoii - pacienta să aibă o - am administrat medicaţia: sedative, antibiotice, - starea generală se
de a respira respiraţie normală dezinfectante urinare, antialgice ameliorează r = 16
manifestat prin - am învăţat pacienta să stea în poziţia şezând respiraţii/ minut
dispnee aplecată în faţă pentru golirea vezicii urinare T = 140/90
expiratorie, - am asigurat pacientei o îmbrăcăminte lejeră P = 60 pulsaţii/minut
cauzată de - am redus din alimentaţie alimentele cu valoare
tenesme vezicale valorică mare
şi febră moderată - să consume lichide şi alimente reci
- am administrat medicaţia prescrisă
- am redus din alimentaţie alimentele cu valoare
calorică mare

- alterarea nevoii - creşterea aportului - respectarea măsurilor igeno-dietetice - această nevoie este

53
de a bea şi a caloric - efectuarea toaletei bolnavei satisfăcută pacienta îşi
mânca - asigurarea lenjeriei curate recapătă treptat
manifestat prin - am explicat pacientei rolul tuturor manevrelor care independenţa
refuzul pacientei se efectuează
de a bea lichide - am administrat medicaţia prescrisă
şi de a mânca
cauzate de dureri
micţionale

- alterarea nevoii - să fie satisfăcută - pacienta urinează la ore


de a elimina această nevoie fixe
manifestată prin - usturimile micţionale sunt
urini în cantitate diminuate
mică cauzat de - bolnava urmează în
disurie continuarea acelaşi
tratament

ZIUA IV

54
- alterarea nevoii - mobilizarea pacientei - pacienta şi-a recăpătat
de a se mişca şi independenţa
de a avea o bună
postură
manifestat prin
repaus la pat
cauzat de
prezenţa
durerilor
lombare şi dureri
în regiunea
pelvină

- alterarea nevoi - pacienta să prezinte - insomnia este îndepărtată,


de a dormi şi de independenţa în pacienta se odihneşte
a se odihni satisfacerea aceste corespunzător
manifestat prin nevoi
treziri dese de
micţiuni
frecvente

- deficit în - înlăturarea febrei - temperatura corpului este

55
nevoia de aşi normală 37°C
menţine
temperatura
corpului în limite
normale
manifestat prin
febră moderată
cauzată de
infecţia vezicii
urinare

ZIUA V

- deficit în - satisfacerea acestei - pacienta beneficiază de


nevoia de a evita nevoi un mediu de securitate
pericolele - pacienta este liniştită
manifestat prin echilibrată psihic
risc de
complicaţii

CONCLUZII

56
Pe perioada spitalizării în urma tratamentului aplicat cu Sulfatiazol nu s–au semnalat rezultate, sa administrat pacientei
Novarsenobenzol în 2 injecţii intravenoase la o zi interval, iar urina cu tot tratamentul aplicat sa menţinut tulbure, am făcut
pacientei spălături cu soluţie slab antiseptică: Nitrat de argint 2 la mie care are rol de detaşa depozitele purulente de pe mucoasa
vezicală.
Starea bolnavei s-a ameliorat şi bolnava a fost externată.
Familia a fost informată de măsurile ce interesează îngrijirea şi protecţia pacientei:
- regim hidric 2l/zi
- se va ferii de umezeală şi frig.

57
CAZUL III

NUME: Andreescu
PRENUME: Alina.
DATA NAŞTERII: 24 iulie 1975.
DOMICILIU: str. TELEGRAFULUI nr. 2 Timişoara.
STAREA CIVILĂ: căsătorită.
DIAGNOSTIC: de trimitere: Cistita acută.
DIAGNOSTIC DE INTERNARE : Cistita acută.
MOTIVUL INTERNĂRII: Pacienta se prezintă la secţia Urologie a
spitalului Judeţean Timişoara, pentru tulburări micţionale de tip polakiurie,
usturimi micţionale. Acestea au apărut în urmă cu 6 luni şi s-au accentuat în
ultimul timp ceea ce a determinat bolnava să se prezinte la medicul specialist
pentru internare. Pe baza simptomatologiei şi a examenului clinic i se pune
diagnosticul de cistita acută.
DATE MEDICALE:
ANTECEDENTE PERSONALE:
- prima menstruaţie la 13 ani.
- A avut toate bolile infecto-contagioase ale copilăriei.
- A prezentat infecţii urinare repetate cu Escherichia Colli
ANTECEDENTE HEREDO- COLATERALE:
- tatăl HTA.
- Mama operată de chist hepatic hidatic.
DATE SOCIALE: căsătorită, nu fumează, nu consumă alcool, consumă
cafea, locuinţe corespunzătoare, româncă,ortodoxa.
ISTORICUL BOLII: Bolnava este cunoscută cu infecţii urinare
repetate, cu 4 internări.
Episodul actual a debutat un urmă cu 6 luni şi s-a accentuat în urmă cu
o săptămână, când a început să prezinte usturime la micţiune, micţiuni
frecvente şi reduse ca volum. Pofta de mâncare este uşor scăzută, şi de
asemenea urina are un aspect tulbure. Pacienta lucrează într-un mediu umed.

58
Analiza şi interpretarea datelor obţinute în funcţie de cele 14 nevoi
fiziologice.
Nevoia de a respira este uşor influenţată de emoţia şi teama generate
de necunoaşterea bolii.
Nevoia de a bea şi a mânca este afectată de oarece bolnava trebuie să
urmeze o alimentaţie săracă în proteine, glucide, lipide şi trebuie să bea foarte
puţine lichide.
Nevoia de a elimina nu este satisfăcută în mod corespunzător, sursa de
dificultate o constituie prezenţa usturimii la micţiune, hematurie şi piurie,
micţiuni frecvente şi în cantitate redusă durere hipogastrică iradiată pe uretră,
dureri lombare.
Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură : adinamia şi
astenia provocate de boală limitează mult posibilitatea de a se mişca şi a avea
o bună postură, dar fără a se constitui într-o problemă de dependenţă,
deoarece repausul la pat este de scurtă durată fiind cauzat în principal de
durere şi recomandat de medic ca măsură terapeutică. După combaterea
durerii şi ameliorarea stării generale am planificat împreună cu pacienta un
program de exerciţii, moderate, adaptate capacităţii sale fizice: plimbări scurte
în salon, mişcări active ale mâinilor şi picioarelor.
Nevoia de a dormi şi odihni este alterată manifestată prin somn
perturbat datorită nicturiei, somn întrerupt şi superficial.
Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca. Pacienta este capabilă ca să-şi
aleagă singură îmbrăcămintea adecvată circumstanţelor şi necesităţilor
organismului, ne fiind necesară decât pregătirea lenjeriei la îndemâna sa. Nu
prezintă dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca şi nici dezinteres faţă de ţinută.
Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale este
uşor perturbată de temperatura mediului ambiant care este crescută şi
provoacă pacientei o transpiraţie abundentă.
Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele este pe deplin
satisfăcută. Pacienta îşi menţine igiena corporală prin baie zilnică pe regiuni.
Nevoia de a evita pericolele: pacienta beneficiază de un mediu de
siguranţă fără accidente şi infecţii.
Nevoia de a comunica este perturbată datorită neîncrederii în cei din
jur.
Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori: pacienta
este de religie ortodoxa, credinţa sa influenţând în mare măsură modul de
viaţă, atitudinea şi sentimentele de boală. Nu au existat conflicte între
recomandările terapeutice şi credinţa religioasă.

59
Nevoia de realizare: imaginea de sine a păcii nu este perturbată, este
mulţumită de poziţia sa atât pe plan social cât şi familial. Este capabilă să i-a
decizii potrivite în timp util şi nu prezintă lipsă de interes faţă de activitatea
cotidiană.
Nevoia de a se recreea: pentru a menţine independenţa în satisfacerea
acestei nevoi am ales mijloace de:
- am asigurat condiţii optime pentru desfăşurarea acestei activităţii.
- Am pus la dispoziţia pacientei cărţi, reviste
- Am încercat să-i creez o stare de bună dispoziţie şi să înlătur
plictiseala.
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea: odată cu
ameliorarea bolii am urmărit ca:
- pacienta să dobândească cunoştinţele necesare pentru menţinerea
stării de sănătate.
- Să fie capabilă de-a folosi aceste cunoştinţe pentru obţinerea unei
stări de bine fizic şi psihic.
- Diagnosticul de Nursing actual:
- tulburări micţionale, urină tulbure.
Diagnosticul de Nursing potenţial:
- riscul complicaţiilor prin ascensiunea infecţiei prin ureter spre
rinichi

60
PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ pe perioada 01.04-5.04.2018

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE


ZIUA I
- alterarea nevoii - pacienta să respire - repaus la pat - am recoltat bolnavei sânge
de a respira cu minim de - verific prezenţa globului vezical şi urină pentru următoarele
manifestat prin dificultate - am încercat stimularea evacuării prin analize: Vsh, uree sangvină,
dispnee de tip introducerea bazinetului cald sub bolnavă creatinină sangvină, ex sumar
tahipneic a tunicii - am aplicat comprese calde pe regiunea pubiană de urină, urocultură
cauzată de - notarea rezultatului examenului sumar de urină
relatarea despre recoltat în dimineaţa zilei
debutul şi evoluţia - administrarea medicaţiei prescrise de medic în
bolii actuale urma rezultatului uroculturii a ex. echo.
- menţinerea temperaturii în salon între 18-
22°C
- asigurarea unei bune ventilaţi prin deschiderea
geamului pentru a evita căldura excesivă
- măsurarea funcţiilor vitale şi notarea în FT
- educarea pacientei pentru folosirea tehnicilor de
relaxare
- menţinerea unei poziţii care să favorizeze
respiraţia

- anxietate - pacienta să fie - am însoţit bolnava la

61
manifestată prin echilibrată psihic şi să - repaus la pat radiologie pentru efectuarea
iritabilitate, fie informată despre - recoltarea urini pentru examene chimice şi unei radioscopii pulmonare
depresie psihică, boală bacteriologice - bolnava este anxioasă
emotivitate - am administrat medicaţia prescrisă de medic:
cauzată de lipsa antiseptice urinară, antibiotice, antialgice
de cunoaştere a - schimbarea lenjeriei de pat şi de corp
boli a modului ei - asigurarea unei atmosfere calde
de evoluţie a - băi calde de şezut
manifestărilor
care o însoţesc, a
tratamentului
prescris

- alterarea nevoii - pacienta să prezinte - pacienta a avut insomnii din

62
de a elimina micţiuni spontane, - menţinerea condiţiilor necesare somnului prin: cauza nicturiei, doua ,trei
manifestată prin nedureroase, să nu reducerea zgomotului din mediul spitalicesc micţiuni pe noapte
usturime la prezinte complicaţii - diminuarea intervenţiilor de îngrijire în timpul
micţiune, prezenţa cutanate, respiratorii, somnului
hematuriei şi urinare, să evacueze o - asigurarea unei temperaturi adecvate în salon
piuriei, micţiuni urină limpede fără - aerisirea salonului
frecvente şi în sânge şi puroi să fie - planificarea împreună cu pacienta a unui
cantitate redusă, echilibrată psihic program de exerciţii moderate adap-
durere
hipogastrică
iradiată pe uretră,
cauzat de - adm. medicaţiei prescrise de medic
inflamaţia vezicii - planificare unui program de exerciţii moderate
urinare - plimbări scurte în salon
- mişcări active a membrelor

ZIUA II - pacienta să - pacienta are un somn

63
- alterarea nevoii beneficieze de un - reducerea din alimentaţie a alimentelor cu perturbat
de a dormi si a se somn corespunzător valoare calorică mare
odihni manifestata cantitativ şi calitativ - consumul lichidelor şi alimentelor reci
prin somn - îmbrăcăminte lejeră de culoare albă
perturbat întrerupt - aplicarea compreselor reci pe frunte
si superficial - aerisirea salonului
cauzat de nicturie - hidratarea şi mineralizarea bolnavului pentru a
prevenii
- reducerea din alimentaţie a alimentelor cu
valoare calorică mare
- consumul lichidelor şi alimentelor reci
- îmbrăcăminte lejeră de culoare albă
- aplicarea compreselor reci pe frunte
- aerisirea salonului
- hidratarea şi mineralizarea bolnavului pentru a
prevenii acidoza metabolică
pregătirea bolnavei pentru cistoscopie

- alterarea nevoii satisfacerea acestei

64
de a se mişca şi de nevoi - am urmărit evoluţia bolii
a avea o bună - am monitorizat funcţiile vitale şi le-a notat în
postură FT. - pacienta prezintă
manifestată prin - am explicat pacientei rolul sondajului vezical dependenţă în continuare
adinamie şi - am efectuat toaleta bolnavei şi am prevenit
astenie cauzat în escarele
principal de
durere

- alterarea nevoii - menţinerea - temperatura


de a menţine temperaturii corpului - comunicarea cu pacienta corpului a revenit în limite
temperatura în limite normale - notarea funcţiilor vitale în foaia de temperatură normale
corpului în limite - restabilirea tranzitului digestiv pentru gaze
normale, - menţinerea sondei vezicale permeabile
manifestată prin - a golit şi am spălat punga de colectare a urinii
transpiraţii - am mobilizat bolnava la marginea patului
abundente cauzată - am masat membrele inferioare pentru prevenirea
de creşterea tromboflebitei
temperaturii - am administrat tratamentul prescris de medic
mediului ambiant - administrarea de lichide, ceai, suc natural,
zeamă de compot
- alimentaţie săracă în proteine

65
- am măsurat tensiunea arterială, pulsul şi le-am
notat în foaia de temperatură
- educarea pacientei pentru prevenirea
recidivelor: lenjerie curată, igienă riguroasă a
regiuni perianală şi genitală
- hidratarea corespunzătoare
- asigurarea unor condiţii adecvate fără poluare
fonică, chimică sau microbiană
- temperatura cuprinsă între 18-20°C
- luminozitate
- moderată
plasarea pacientei într-un salon suferind de
aceeaşi afecţiune pentru a evita contactarea
bolilor infecţioase

Ziua III - diminuarea - disconfortul este diminuat

66
- disconfort dat de disconfortului - am purtat discuţii pe tema problemelor sale
sonda - am încurajat-o să facă faţă stresului creat de
uretrovezicală boală
aplicată în urma - am încurajat pacienta să discute liber despre
efectuării grijile sale
cistoscopiei - i-am oferit posibilitatea de a pune întrebări
- am încercat să-i ofer răspunsuri cât mai precise
- am informat-o asupra manevrelor med.

- dificultate în - pacienta să - pacienta are un somn liniştit


nevoia de a dormi beneficieze de odihnă
şi a se odihni corespunzătoare
cauzată de stare vârstei
depresivă, stres
manifestată prin
ore insuficiente de
odihnă, epuizare,
descurajare,
iritabilitate
ZIUA IV - reluarea alimentaţiei - este asigurat aportul caloric

67
- alterarea nevoii per os necesar organismului
de a bea şi a
mânca în urma
intervenţiei

- potenţial de - pacienta să - pacienta are o stare generală


complicaţii (riscul beneficieze de un staţionară
extinderii infecţiei mediu de siguranţă
spre rinichi) fără accidente şi
infecţii

ZIUA V - stabilirea unei relaţii - diminuarea apatiei, a

68
pozitive cu pacienta neîncrederii în personalul
- alterarea nevoii care să îmi permită medical
de a comunica atingerea obiectivelor
manifestată prin de îngrijire
apatie,
neîncredere,
deficit de a se
adresa cauzat de
depresie fizică,
tristeţe

CONCLUZII :
Sub un tratament cu Neoxazol două tablete la 4 ore ( 6g/24 h) apoi la 3 ore o tabletă (4g/24h) urina a început să se
limpezească şi sa continuat tratamentul încă 10 zile până la sterilizarea ei.
Simptomele sau ameliorat încă din încă din primele zile de spitalizare.
În ziua a 5- a de spitalizare la vizita efectuată împreună cu medicul de salon, acesta a hotărât externarea pacientei urmând
a reveni la control după 14 zile, timp în care va continua un tratament cu:
- Biseptol 2 tablete dimineaţa, 2 seara
. se va feri de expunere la frig şi umezeală
- regim hidric 2-3 l pe zi .

69
CAPITOLUL V.
TEHNICI Ş I METODE FOLOSITE PENTRU
DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ÎN CISTITA
ACUTĂ.

5.1 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN PERFUZIE(PEV)

Definiţie: prin perfuzie se înţelege introducerea pe cale parenterală,


picătură cu picătură a soluţiilor pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidro-
ionică şi volemică a organismului.
Scopul: hidratarea şi mineralizarea organismului,administrarea medica-
mentelor la care se urmăreşte un efect prelungit, depurativ-diluând şi

70
favorizând excreţia din organism a produşilor toxici,completarea proteinelor
sau a altor componente sanguine,alimentaţia pe cale parenterală.
Materiale necesare: tava medicală acoperită cu un câmp steril,trusa
pentru perfuzat,soluţii ambalate steril,soluţii hidratante în sticle sau pungi
riguros sterilizate şi încălzite la temperatura corpului,garou,tăviţă renală,stativ
pentru fixarea flacoanelor,1-2 seringi de 5-10 cm cu ace pentru injecţii
intramusculare şi intravenoase,o pernă tare,muşama,o pensă
hemostatică,tampon cu alcool,romplast.
Pregătirea materialelor,instrumentelor şi aparatului de perfuzie
-Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare.
-Se scoate celofanul steril de pe flacon,se desprinde parafina de pe
suprafaţa dopului,care se dezinfectează cu alcool.
-Se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu ei prin
dop în flacon.
-Se închide cu pensa hemostatică,imediat sub ac,tubul de aer,se
îndepărtează teaca protectoare de pe ac şi se pătrunde cu acesta în flacon prin
dopul de cauciuc,fără să se atingă trocarul.
-Se suspendă flaconul de suport.
-Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de
romplast,având
grijă să depăşească nivelul soluţiei sau al substanţei medicamentoase.
-Se îndepărtează teaca protectoare de pe capacul port ac al tubului,se
ridică deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide
uşor prestubul,lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie,fără ca
picurătorul să se umple cu lichid.
-Se coboară progresiv portacul,până când tubul se umple cu lichid,fiind
eliminate complet bulele de aer.
-Se ridică picurătorul în poziţie verticală şi se închide prestubul,aparatul
rămânând atârnat de stativ.

71
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
-Se anunţă pacientul,convingându-l de importanţa tehnicii.
-Se aşează pacientul în pat,în decubit dorsal,cât mai comod,cu
antebraţul în extensie.
-Sub braţul ales se aşează o pernă tare acoperită cu muşama.

Efectuarea perfuziei
-Spălarea pe mâini cu apă şi săpun.
-Asistenta îmbracă mănuşi pentru evitarea contaminării cu sânge.
-Se examinează calitatea şi starea venelor.
-Se aplică garoul la nivelul braţului.
-Se dezinfectează plica cotului cu alcool.
-Se cere pacientului să strângă pumnul şi se efectuează puncţia venei
alese.
-De preferinţă se începe cât mai periferic.
-Se verifică poziţia acului în venă,se îndepărtează garoul şi se
adapteaază amboul aparatului de perfuzie la ac.
-Se deschide imediat prestubul,pentru a permite scurgerea lichidului în
venă şi se reglează viteza de scurgere cu ajutorul prestubului la 60 pic./min
sau în funcţie de necesităţi.
-Se fixează cu benzi de romplast amboul acului şi porţiunea tubului în
vecinătate cu acesta,de pielea pacientului.
-Înainte ca flaconul să se golească complet,se închide prestubul pentru
a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de
perfuzie la noul flacon,dacă este necesar.
-După terminarea perfuziei se exercită o presiune asupra venei
puncţionate cu un tampon cu alcool şi printr-o mişcare,bruscă în direcţia
axului vasului,se extrage acul din venă.

72
Reorganizarea locului de muncă
-Se aruncă la coş deşeurile materialelor folosite.
-Se notează în foaia de temperatură data şi cantitatea de lichid perfuzat.

Accidente

-Hiperhidratarea prin perfuzie în exces,la cardiaci,poate determina


edem pulmonar acut,manifestat prin:tuse,expectoraţie,polipnee,creşterea T.A.
-Embolia gazoasă prin pătrunderea aerului în curentul circulant.

5.2 EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

Injecţia intramusculară:constituie introducerea unor soluţii izotonice


uleioase sau a unei substanţe coloidale,în stratul muscular.

73
Scop:introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.
Locurile de elecţie:regiunea supero-externă a fesei,deasupra marelui
trohanter,faţa externă a coapsei în treimea mijlocie,faţa externă a braţului în
muşchiul deltoid.
Materiale necesare:tava medicală,seringi sterile,alcool de 90°,tăviţe
renale.

Pregătirea materialelor şi instrumentelor


-Se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii.
-Se aşează bolnavul în decubit ventral,lateral,poziţie şezând sau în
picioare.
-Pentru injecţia în regiunea fesieră se reperează următoarele :
•Punctul smirnof,la un lat de deget deasupra marelui trohanter şi
înapoia lui.
•Punctul Barthelemz,la unirea treimii externe cu cele două treimi
interne ale liniei care uneşte spina iliacă anterosuperioară cu extremitatea
superioară a şanţului interfesier.
•Zona care uneşte spina iliacă posterioară cu marele trohanter.
•Pentru poziţia şezând,injecţia se efectuează în toată regiunea
fesieră deasupra punctului de sprijin.

Efectuarea injecţiei
-Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.
-Dezinfectarea mâinilor cu alcool.
-Se încarcă seringa cu substanţa de injectat după verificarea fiolei,se
elimină bulele de aer.
-Se schimbă acul,îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirate substanţa
şi se adaptează un ac potrivit pentru efectuarea injecţiei.

74
-Se degresează locul injecţiei cu un tampon de vată cu eter şi se
dezinfectează cu un alt tampon cu alcool.
-Se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea liniştit.
-Se întinde pielea între policele şi indexul sau în mediul mâinii stângi.
-Se înţeapă perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi
siguranţă cu acul montat la seringă.
-Se verifică poziţia acului prin aspirare.
-Se injectează lent lichidul.
-După injectare se scoate dintr-o dată acul cu seringa,acoperind locul cu
un tampon cu alcool.
-Se masează locul cu un tampon cu alcool pentru a disocia planurile
ţesuturilor străpunse,activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia.
-Se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus 5-10 min.
-Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.

Reorganizarea locului de muncă


-Se aruncă la coş deşeurile de la injecţie.

Incidente,accidente şi intervenţii
-Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale-
retragerea acului efectuarea injecţiei în alte zone.
-Paralizia prin lezarea nervului sciatic-se evită prin respectarea zonelor
de elecţie a injecţiei.
-Hematom prin lezarea unui vas.
-Ruperea acului-extragerea manuală sau chirurgicală.
-Supuraţie septică-se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi
pentru a pătrunde în masa musculară.
-Embolie,prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase-se
provine prin verificarea poziţiei acului.

75
5.3 SONDAJUL VEZICAL

Definiţie:
Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui tubular(sondă sau
cateter)prin ureteră în vezica urinară ,realizând asrfel o comunicaţie
instrumentală între interiorul vezicii şi mediul extern.
Scop:
 explorator:
-recoltarea unei cantităţi de urină pentru examen de laborator
-depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare
 terapeutic:
-evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan)
-executarea unor procedee terapeutice prin sondă

76
Pregătirea materialelor:
-de protecţie:
-muşama şi aleză
-mănuşi sterile de cauciuc
-sterile:
-două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoit,
complet rotunjit având unu-două orificii laterale aproape de vârf
-1-2 eprubete pentru urocultură
-medii de cultură în funcţie de germenii căutaşi
-ser fiziologic
-casoletă cu tampoane de vată
-două pense hemostatice
-nesterile:
-materiale pentru toaleta organelor genitale
-tăviţă renală,bazinet
-paravan(când se execută în salon)
-recipient pentru colectare
-medicamente:
-ulei de parafină steril
-oxicianură de mercur 1/5000

SONDAJUL VEZICAL LA FEMEI

Pregătirea bolnavei:
 psihică:
-se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii
 fizică:
-se izolează patul cu paravan
-se protejează cu muşamaua şi aleza

77
-se aşază bolnava în decubit dorsal cu genunchii ridicaţi şi coapsele
îndepărtate (poziţie ginecologică)
-se îndepărtează perna şi pătura
-se acoperă bolnava lăsând liberă zona genitală
-se aşază bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe
-se îndepărtează bazinetul şi se aşază tăviţa renală între coapsele
bolnavei

Execuţie:
-sondajul se efectuează în condiţii de perfectă asepsie şi antisepsie,atât
a bolnavei şi a instrumentelor,cât şi a mâinilor celui care o execută
-asistenta îmbracă mănuşi sterile
-evidenţiază meatul urinar
-dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral
-scoate sonda cu o pensă şi o prinde între degetele mediu şi inelar ale
mâinii drepte
-lubrifiază sonda cu ulei steril
-orientată cu vârful în sus ,sonda se introduce în uretră 4-5 cm
-paralel cu înaintarea sondei,extremitatea acesteia vafi coborâtă printr-o
mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică
-primele picături se lasă să se scurgă în tăviţa renală, apoi în recipiente
pregătite în funcţie de scop(urocultură,examen biochimie) sau într-un
recipient de colectare
-extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi
mişcări,în sens invers
Reorganizare
Îngrijirea ulterioară a bolnavei:
-se efectuează toaleta regiunii vulvare
-se se îmbracă şi se aşază comod în pat
-se vasupraveghează în continuare

78
Notarea în foaia de observaţie:
-se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o
-cantitatea de urină recoltată(volum,densitate)
-aspectul macroscopic al urinei

SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAŢI

Pregătirea materialelor:
-la fel ca la sondajul vezical la femeie
Pregătirea bolnavului:
 psihică:-se anunţă şi se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii
 fizică:
-se aşază bolnavul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor
depărtate
-se izolează patul cu paravan
-se acoperă bolnavul lăsând accesibilă regiunea genitală
-se face toaleta organelor genitale
-sub bazin se aşază o pernă tare,muşamaua şi aleza
-se aşază tăviţa renală între coapse
Execuţie:
-asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc
-alege sonda şi o lubrifiază
-dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianurăde mercur
-între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă
a sondei şi cu ajutorul unei pense sterile ,ţinută în aceeaşi mână,apucă sonda
în imediata vecinătate a vârfului

79
-introduce vârful sondei în meat şi împinge uşor cu pensa,în timp ce cu
mâna stângă întinde penisul cât mai bine,pentru ca să dispară cutele
transversale ale mucoasei uretrale care ar putea împiedica pătrunderea sondei
în vezică
-dacă pe parcursul înaintării sondei apar obstacole anatomice sau
funcţionale,spasme,asistenta retrage sonda şi pregăteşte alta de calibru mai
mic
-pătrunderea sondei în vezică se semnalează prin scurgerea urinei prin
sondă
-se fixează sonda până se evacuează urina
-îndepărtarea sondei se face cu ajutorul pensei după ce extremitatea
liberă a fost închisă prin comprimare
Îngrijirea ulterioară a bolnavului:
-se efectuează toaleta şi se îmbracă bolnavul
-se schimbă lenjeria care s-a pătat cu urină
Notarea în foaia de observaţie:
-se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o
-cantitatea de urină recoltată(volum,densitate)
-aspectul macroscopic al urinei

80
CAPITOLUL VI CONCLUZII

Cistita este boala caracteristică prin localizarea infecţiei la nivelul


vezicii urinare. În majoritatea cazurilor cauzele care favorizează apariţia
infecţilor aparatului urinar sunt: litiaza indiferent de localizare, staza,
consecinţa unui obstacol malformaţii, ptoză renală, tumori uterine, prolaps
genital, traumatisme medulare, sarcină, leucoplazii, tumori.
Microbii patogeni cei mai des întâlniţi sunt: colibacilul, proteusul,
stafilococul, anaerobi şi uneori asociaţii microbiene.
Suferinţele bolilor constau în usturimi micţionale, durere la micţiune,
polakiurie, disurie, nicturie, dureri hipogastrice, hematurie şi piurie.
Cunoaşterea simptomelor bolii, a evoluţiei şi a manifestărilor ce o
însoţesc este necesară pentru a putea planifica o îngrijire eficientă, o îngrijire
care cere multă dăruire, timp şi multă responsabilitate, Spiritul acestei
responsabilităţi cere la rândul său conştiinţă şi competenţă profesională.
De calitatea măsurilor terapeutice aplicate depind şansele de vindecare
le bolnavului. Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune cunoaşterea unui
model conceptual de îngrijire, precum şi cunoaşterea demersului ştiinţific. De
calitatea măsurilor terapeutice aplicate depind şansele de vindecare a
bolnavului. Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune cunoaşterea unui
model conceptual de îngrijire, precum şi cunoaşterea demersului ştiinţific.
Modelul conceptual este o dimensiune esenţială de bază care permite să
aplicăm „filozofia noastră” privind îngrijirile.
Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie, de analiză, de
interpretare, de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. Cunoaşterea
demersului ştiinţific aplicat în îngrijirea individualizată a pacienţilor permite
asistentei să ajungă la continuitate şi la planificarea îngrijirilor de calitate.
Folosind acest demers în practica curentă am putut depista care au fost
principalele probleme întâmpinate de pacienţi în satisfacerea nevoilor

81
perturbate ca urmare a acestei afecţiuni. După culegerea, analizarea şi
interpretarea datelor am elaborat un plan de îngrijire care să influenţeze
pozitiv starea fizică şi mentală a pacienţilor.
Pentru a stabili o ordine a priorităţilor în acordarea îngrijirilor am avut
în vedere mai întâi în ce măsură nevoia satisfăcută ameninţă homeostazia
pacientului sau securitatea sa şi gradul de independenţă
Executarea îngrijirilor constituie un moment potrivit pentru fiecare
asistentă să informeze asupra problemelor sale de sănătate, asupra
tratamentului său ori asupra obiceiurilor de viaţă mai puţin potrivite pentru
satisfacerea nevoilor fundamentale.
Învăţarea pacientului este un act de îngrijire esenţial şi necesar. Înainte
de a începe învăţarea am evoluat cunoştinţele pacienţilor şi dorinţa de a învăţa
încurajându-i să pună întrebări. Am antrenat pacienţii să se implice în
aplicarea planului de îngrijire.
Pentru a putea face o apreciere justă asupra progresului pacienţilor în
raport cu intervenţiile mele am evaluat la diverse intervale, pe tot parcursul
îngrijirii, dacă obiectivele planificate şi-au atins scopul şi dacă pacienţii au
fost mulţumiţi de rezultate.
În majoritatea ţărilor putem spune că asistenta medicală este singura
care asigură servicii 24 h celor ce au nevoie. Acesta este rolul asistentei
medicale cu particularizări în îngrijirea bolnavilor şi a celor cu handicap.
Asistenta medicală trebuie să „ intre în pielea bolnavului „ pentru a
înţelege ce vrea aceasta, care sunt nevoile sale pentru a se menţine în viaţă şi
pentru a-şi recâştiga sănătatea.

82
BIBLIOGRAFIE.

1. VALENTIN NEAGU – UROLOGIE

2. CORNELIU BORUNDEL –Manual de Medicină Internă.

3. LUCREŢIA TITIRCĂ – Tehnici de evaluare şi îngrijiri


acordate de asistenţi medicali.

4. VIRGINIA HENDERSON – Principii de bază a îngrijiri


persoanei sănătoase / bolnave, Nursing.

5. VICTOR PAPILIAN- Anatomia omului.

83
84