Ciclicitatea economic�� O economie naţională care se conduce în principal după regulile economiei de piaţă se caracterizează printr-o dinamică de tip

oscilant a activităţii economice, cu abateri mai mari sau mai mici de la trendul general. Această dinamică specifică este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de fluctuaţie ciclică, fluctuaţie a afacerilor, sau cicluri ale afacerilor. Prin tot ceea ce presupune, sistemul economic evoluează, respectiv îşi modifică permanent atât scara de acţiune, cât şi condiţiile de existenţă. Analiza activităţii economice de ansamblu denotă alternanţa perioadelor de dezvoltare, stagnare, încetinire de puls şi criză – într-un cuvânt arată că fluctuaţiile sunt realităţi de necontestat ale vieţii economice. Ele sunt un ansamblu de creşteri şi scăderi ale ritmului general al activităţii economice (cercetate prin: volumul şi structura producţiei, gradul de utilizare a capacităţilor de fabricaţie, dar mai ales mărimea indicatorilor macroeconomici). Ciclicitatea este acea formă de mişcare a activitaţii economice dintr-o ţară în care se succed alternativ perioadele de expansiune cu cele de contracţie. Ciclicitatea este forma de evoluţie firească, normală a activităţiii economice. Se manifestă prin : • creşterea cumulativa a : - producţiei ; - veniturilor ; - ocupării forţei de muncă ; • descreşterea cumulativă a acestora Fluctuaţiile economice se împart în trei categorii: • sezoniere: în agricultură, construcţii, turism; apar pe parcursul unui an calendaristic, în urma influenţelor exercitate de factori naturali şi/sau sociali; sunt, în general, previzibile. • accidentale (întâmplătoare): sunt generate de elemente şi/sau evenimente neaşteptate. • ciclice: se manifestă în urma revenirii economiei sau a unor componente ale ei la o anumită stare (cunoscută); au la bază succesiuni (regularităţi) de tip “buclă”, fiecare etapă prezentă influenţând-o şi condiţionând-o pe cea următoare. Cauze ale evoluţiei ciclice • factori externi: naturali (de pildă, calamităţi având ca efect distrugerea recoltelor); social-economici (războaie, revoluţii, greve ş.a.); de conjunctură generală.

acumularea de capital. ciclurile de afaceri sunt de trei feluri: cicluri majore. a variaţiei sezoniere (S) şi a celei întâmplătoare (I). care are ca efect izolarea fluctuaţiei ciclice (C). • factori mixşti – combină influenţele conjugate ale elementelor deja amintite. tehnologia. ciclurile se definesc ca fluctuaţii în jurul unei mărimi. Pe baza seriilor de date ale indicatorilor stabiliţi. se descrie dinamica sistemului economic analizat şi se pun în evidenţă. mecanismul funcţionării economiei. volumul vânzărilor cu amănuntul şi cu ridicata. Ciclurile majore se . printr-o prelucrare adecvată. dintre care cei mai importanţi folosiţi în practica economic�� sunt: produsul naţional brut în preţuri curente şi în preţuri constante. după care urmează faza de expansiune a ciclului următor. Yt = Tt St Ct It. precum şi a unora derivaţi din aceştia. producţia. timpul lucrat în ramurile neagricole. Prelucrarea statistică aplicată seriilor cronologice a indicatorilor aminitiţi constă în determinarea trendului (T). intervenţia statului în economie. comportamentul investiţional al agenţilor economici. cererea agregată. După durata lor. inovaţiile. ei se referă şi la: comportamentul indivizilor (legat de aspectele consumului). De regulă. în care agenţii economici sunt organizaţi preponderent în întreprinderi de afaceri. monetari (implicând conotaţii ale fenomenelor inflaţioniste). rezultând o curbă: Y S t = Tt Ct It (2) Utilizând metode statistice adecvate. (1) Prin urmare. care este o medie a creşterii economice într-o perioadă. Tipuri de cicluri ale afacerilor. (produsul naţional brut spre exemplu) * se elimină în primul rând variaţia sezonieră. Un ciclu al afacerilor constă în creşterea simultană a nivelului majorităţii activităţilor economice. ele sunt recurente dar nu periodice. consumul. fluctuaţiile ciclice.• factori interni: demografici (precum creşterea populaţiei). atitudinea faţă de risc. numărul locurilor de muncă în ramurile neagricole. Măsurarea fluctuaţiilor ciclice presupune utilizarea unui sistem de indicatori. urmată de o scădere a acestor niveluri. cicluri minore şi macrocicluri. cu metode statistice cunoscute. venitul personal. indicele volumului fizic al producţiei industriale. pentru a identifica componenta ciclică a variaţiei totale (Yt) a unui fenomen economic. se calculează curba trendului Yt. nivelul debitelor bancare. durata lor variind de la un an la 10-12 ani. Ciclurile afacerilor reprezintă un tip de fluctuaţii a activităţii economice agregate a unei ţări. preţurile etc. nivelul şomajului. care reprezintă variaţia medie a fenomenului analizat şi poate fi considerată ca normă a dezvoltării economice.

forţă de muncă. Ciclurile minore sunt fluctuaţii de intensitate relativ moderată în care oscilaţiile sunt notabile dar nu severe şi apar la fiecare 3-4 ani. mecanismul economic). fonduri fixe. Este posibil să apară un declin pe termen scurt în timpul unei expansiuni pe termen lung.caracterizează prin oscilaţii largi în activitatea de afaceri. resurse de materii prime şi energie. a contradicţiilor ce se manifestă în dezvoltarea economico-socială. a interacţiunii dintre acestea. Aceste oscilaţii mari se datoresc dinamicii specifice diferitelor componente ale sistemului social-economic (populaţie. Macrociclurile sau ciclurile lungi sunt fluctuaţii de 50-60 ani. având o periodicitate de aproximativ 10 ani. a reacţiei întârziate a agenţilor economici la diferite modificări a inerţiei pe care o manifestă unele componente. după cum poate să apară o mică creştere într-o contracţie pe termen lung. . putând conţine mai multe cicluri majore şi cicluri minore în interiorul său.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful