Moara cu noroc de Ioan Slavici ESEU

IPOTEZĂ Nuvela Moara cu noroc este o proză realistă de analiză psihologică. FORMULAREA ARGUMENTELOR Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu o construcţie riguroasă, un fir narativ central; personajele relativ puţine pun în evidenţă evoluţia personajului principal, complex, puternic individualizat. Se observă tendinţa de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naraţiunea la persoana a III-a, atitudinea detaşată în descriere, veridicitatea. Este o nuvelă psihologică prin: tematică, modalităţi de caracterizare a personajului şi de investigare psihologică, natura conflictului (interior). DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (ilustrare/ exemplificări pe baza textului) Nuvela are un ritm epic neomogen, prin modificări ale timpului povestirii; acţiunea se desfăşoară prin continue acumulări şi izbucniri de tensiune epică. Naraţiunea realistă este obiectivă, realizată la persoana a III-a de către un narator omniscient, omniprezent, neimplicat. Relatarea evenimentelor nu se realizează totuşi în mod linear, iar înlănţuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse: dialogul (la începutul nuvelei), descriere la timpul prezent (capitolele al II-lea şi al III-lea), semnalarea unei relaţii temporale de anterioritate faţă de cele povestite înainte (capitolul al XVI-lea). Înlănţuite temporal şi cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vieţii (veridicitate) şi de obiectivitate. Pe lângă perspectiva obiectivă a naratorului, intervine tehnica punctului de vedere în intervenţiile simetrice ale bătrânei, personaj episodic, dar care exprimă cu autoritatea vârstei mesajul moralizator al nuvelei. Înainte şi după discursul narativ propriu-zis, bătrâna rosteşte cele două replici - teze ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii şi la forţa destinului: >„Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit" şi „[...] aşa le-a fost dată". Prin intenţia moralizatoare, nuvela este realist-clasică. TEMA NUVELEI Tema susţine caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste şi dezumanizante ale dorinţei de înavuţire, pe fundalul societăţii ardeleneşti de la sfârşitul secolului al XX-lea. Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea lui Ghiţă de a-şi schimba statutul social; din perspectivă moralizatoare, prezintă consecinţele dramatice ale setei de înavuţire, scriitorul considerând că goana după avere zdruncină tihna sufletească şi duce la pierzanie. Din perspectivă psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiţă care este sfâşiat de dorinţe pe cât de puternice, pe atât de contradictorii: dorinţa de a rămâne om cinstit, pe de o parte şi dorinţa de a se îmbogăţi alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul nuvelei este complex, de natură socială, psihologică şi morală. Titlul nuvelei este mai degrabă ironic. Toposul ales, cârciuma numită Moara cu noroc înseamnă de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, pentru că uşurinţa câştigurilor de aici ascunde abateri etice grave (nelegiuirea şi crima).

Simetria incipitului cu finalul se realizează. cu sugestia drumului vieţii care continuă şi după tragedia de la Moara cu noroc: „Apoi ea luă copiii şi plecă mai departe". dar se substituie destinului lor. lăsând la dreapta şi la stânga satele aşezate prin colţurile văilor.. un personaj ciudat. cârciumarul nu este un om slab. şeful porcarilor şi al turmelor de porci din împrejurimi.cadru obiectiv al acţiunii: „De la Ineu drumul de ţară o ia printre păduri şi peste ţarini. pe care îl urci. vine apoi unpripor. Ghiţă. apa şi focul purifică locul. Cred că ne-am înţeles!". Lică era porcar. iară sporul era dat de la Dumnezeu. doreşte schimbarea. Lică. şi antagonist. trebuie să faci popas. Bătrâna este adepta păstrării tradiţiei. cu deschideri bogate. ci liniştea colibei tale te face fericit". pentru a câştiga rapid bani. fiindcă drumul a fost cam greu iară mai departe locurile sunt rele".. Ana privea la el. înalt. nuvela are un subiect concentrat. . Ana. harnic şi muncitor. iar primele semne ale bunăstării şi ale armoniei în care trăieşte familia nu întârzie să apară: „Sâmbătă de cu seară locul se deşerta şi Ghiţă. Personajul este portretizat de narator: „Lică. izolată de restul lumii. nevasta lui Ghiţă. căci avea un ginere harnic. capul familiei. Lică îşi impune încă de la început regulile: „Eu sunt Lică Sămădăul. cine trece pe aici. Ghiţă ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc. înconjurată de pustietăţi întunecoase. în final. în timp ce Ghiţă. căci doi erau acum. cu mustaţa lungă. ci dimpotrivă. Iniţial. doi nepoţi sprinteni. ajungând să mai răsufle. Cârciuma de la Moara cu noroc este aşezată la răscruce de drumuri. cine ce zice şi cine ce face. şi după ce ai coborât iar în vale. cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese împreunate la mijloc. dacă-i vorba. căci. uscăţiv şi supt la faţă. carismatic.Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa. între două repere temporale cu valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paşte. Nuvela debutează cu un precept moral izvorât din înţelepciunea bătrânească rostit de mama-soacră. descrierea drumului care merge la Moara cu noroc şi a locului în care se află. şi atunci el privea la Ana. pieptar cu bumbi de argint şi bici de carmajin [.. se punea cu Ana şi cu bătrâna să numere banii. multe vor fi adevărate şi multe scornite. deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a scăpat altul de o primejdie". bunăstarea materială. o fată norocoasă.]". În expoziţiune. un om ca de treizeci şi şase de ani.] Eu voiesc să ştiu totdeauna cine umblă pe drum. dar onest. Alcătuită din 17 capitole. Cizmar sărac.. să adapi calul ori vita din jug şi să le mai laşi timp de răsuflare. iar în final. Subiectul nuvelei îl constituie etapele şi efectele înfruntării dintre protagonist. Ghiţă se dovedeşte la început harnic şi priceput. însă dintre cei care poartă cămaşă subţire şi albă ca floricelele. amândoi priveau la cei doi copilaşi. intuieşte că Lică este un „om rău şi primejdios". nu bogăţia. ce are în nuvelă rolul corului din tragedia antică greacă: „.. Simbolistica iniţială a drumului se completează. şi voiesc ca nimeni în afară de mine să nu ştie. iară bătrâna privea la căteşipatru şi se simţea întinerită. îşi asumă responsabilitatea destinului celorlalţi. Multe se zic despre mine. Orgoliul lui Lică e unul de stăpân care nu doar îşi subordonează oamenii. tulbură echilibrul familiei. cele cinci cruci „care vestesc pe drumeţ că aici locul e binecuvântat. dintr-un câştig făcut cu bine". fixează un peisaj . Apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc (intriga). Semnele părăsirii anticipează destinul tragic al familiei: vechea moară „cu lopeţile rupte şi cu acoperământul ciuruit de vremurile ce trecuseră peste dânsul!". Timp de un ceas şi jumătate drumul e bun. prin descrierea drumului.. [.Acţiunea se desfăşoară pe parcursul unui an.

La un moment dat.. se poartă brutal cu cei mici.. se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Dezgustată însă de laşitatea lui Ghiţă. Ghiţă nu se poate sustrage influenţei malefice pe care acesta o exercită asupra lui. Se anunţă desfăşurarea acţiunii. Devine „de tot ursuz". un tată om cinstit. „Sancţionarea drastică a protagoniştilor e pe măsura faptelor săvârşite"(Pompiliu Mareea.Iartă-mă. în braţele Sămădăului. Ghiţă este ucis de Răuţ. Prin faptul că jura strâmb la proces. Ioan Slavici. îi cere iertare Anei: „. pe când Ghiţă „nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti". îşi ia doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de porci şi angajează încă o slugă. greşeala lui Ghiţă este că nu reuşeşte să fie onest până la capăt nici faţă de Lică. „nu mai zâmbea ca mai înainte. Bucureşti. distruge imaginea pe care ceilalţi o aveau despre el. ci rădea cu hohot. sărutând pe unul dintre copii. Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea? Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşe în spinare". „îşi pierdea repede cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţ. proces analizat cu măiestrie de Slavici. „se aprindea pentru orişice lucru de nimic".". cu Ana. Axa vieţii lui morale se frânge şi. Ghiţă ajunge pe ultima treaptă a degradării morale în momentul în care. 1968) Deznodământul. pe Marţi. Îşi îndeamnă soţia să joace cu Lică. îşi aruncă soţia. Ghiţă ajunge să regrete că are familie şi copii. drept momeală. la sărbătorile Paştelui. Prin intermediul monologului interior sunt redate frământările personajului: „Ei! Ce să-mi fac?. Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el. Aşa m-a lăsat Dumnezeul. Ghiţă devine complice la crimă. Datorită generozităţii Sămădăului.. Iartă-mă cel puţin tu. înţelegerea dintre el şi Lică. şi nici tentaţiei îmbogăţirii. numai că omul începe să-şi piardă încrederea în sine. voi nu mai aveţi. într-o scenă de un patetism sfâşietor. „un ungur înalt ca un brad". cu ajutorul lui Pintea. La rândul lui. începe procesul iremediabil de înstrăinare a lui Ghiţă faţă de familie.. iar când se mai juca. nici faţă de Pintea. Tatăl vostru e un ticălos". numai după ce îşi va putea opri jumătate din sumele aduse de acesta. pentru că nu-şi poate asuma total riscul îmbogăţirii alături de Lică. într-un gest de răzbunare.. Iar Lică. ajungând să fie implicat în furtul de la arendaş şi în uciderea unei femei şi a unui copil. acoperindu-i nelegiuirile lui Lică. din ordinul lui Lică. în ciuda nelegiuirilor comise. Ghiţă o ucide pe Ana. cum avuseseră părinţii voştri. Speră până în ultimul moment ca se va produce o minune şi că soţia va rezista influenţei malefice a acestuia. Un incendiu teribil mistuie cârciuma de la Moara cu noroc în noaptea de Paşti şi singurele personaje care supravieţuiesc sunt bătrâna şi copiii. are gesturi de brutalitate neînţeleasă faţă de Ana pe care o ocrotise până atunci. Nu este sincer însă nici cu Pintea şi acest lucru îi va aduce pieirea. Ana i se dăruieşte lui Lică deoarece. De fapt. Lică e „om". rar. care se înstrăinase de ea şi de întreaga familie. Dându-şi seama că soţia l-a înşelat. Cu toate acestea. Ano! îi zise el. fiinţele cu . Hotărăşte totuşi să-l dea în vileag pe Lică. Îi va oferi dovezi jandarmului despre vinovăţia lui Lică. Devine mohorât. Editura pentru Literatură. Ghiţă îşi ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-şi cumpere două pistoale. îi plac jocurile crude. primejdioase. lui Ghiţă i se dă drumul acasă numai pe „chezăşie". Reţinut de poliţie. starea materială a lui Ghiţă devine tot mai înfloritoare. Punctul culminant. încât îţi venea să te sperii de el. le spune: „Sărmanilor mei copii. marchează pentru Ghiţă începutul obişnuirii cu răul. căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe faţa pământului. aruncând-o definitiv în braţele acestuia. orbit de furie şi dispus să facă orice pentru a se răzbuna pe Lică. În alt rând. pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea. violent.Cu toate că îşi dă seama că Lică reprezintă un pericol pentru el şi familia lui. Mai întâi. Însă din momentul apariţiei lui Lică.

consemnându-le gesturile. deoarece are toate trăsăturile acestei specii literare: analizează conflictul interior al personajului principal. Lică rămâne egal cu sine. Personajul evoluează de la tipicitate. prezentând relaţiile dintre ele (caracterizare indirectă). al cărui destin ilustrează consecinţele nefaste ale setei de înavuţire. sub determinare socială (cârciumarul dornic de avere). un om rău şi primejdios. Monologul interior. concis. urmăreşte procesul înstrăinării lui Ghiţă faţă de familie şi urmăreşte degradarea morală a acestuia produsă de ispita îmbogăţirii. care îi oferă scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine. atracţia malefică a banilor). Limbajul naratorului şi al personajelor valorifică aceleaşi registre stilistice: limbajul regional. Se arată slab în faţa tentaţiilor şi sfârşeşte tragic. liniştea colibei) şi de Lică (bogăţia. limbajul. stilul indirect liber sunt principalele mijloace de investigare psihologică a personajului principal. Înţelesul clasic-moralizator al nuvelei este susţinut prin zicale şi proverbe populare sau prin replicile-sentinţe rostite de bătrână la începutul şi la sfârşitul nuvelei. portretul Sămădăului). accentul nu cade pe actul povestirii. de factură tradiţională. la individualizare. limbajul popular. monologul interior de factură tradiţională şi acela realizat în stil indirect liber. sau în terminologie romantică: îngerul şi demonul. Modurile de expunere îndeplinesc o serie de funcţii epice în discursul narativ. sub determinare psihologică şi morală. CONCLUZIE Opera literară Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică. cu frământări sufleteşti şi ezitări. Naraţiunea obiectivă îşi realizează funcţia de reprezentare a realităţii prin absenţa mărcilor subiectivităţii. a mimicii şi a tonului vocii. Ana suferă transformări interioare. ardelenesc. notaţia gesticii. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizării. Ezită între cele două cai simbolizate de Ana (valorile familiei. fără podoabe. Descrierea iniţială are. În nuvelă. realizează portrete sugestive (caracterizare directă). prin impresia de stil cenuşiu. Naratorul obiectiv îşi lasă personajele să-şi dezvăluie trăsăturile în momente de încordare. monologul interior adresat. Alături de funcţia esenţială de reprezentare. detaliile fizice relevă trăsături morale sau statutul social (de exemplu. . Mijloacele de investigaţie psihologică sunt: scenele dialogate. De asemenea. Complexitatea şi „capacitatea de a ne surprinde în mod convingător fac din Ghiţă un personaj „rotund". în roman apare şi funcţia epică de interpretare/ semnificare. LIMBAJUL PROZEI NARATIVE Stilul nuvelei este sobru. prin vorbele bătrânei care pune întâmplările pe seama destinului necruţător: „Simţeam eu că nu are să iasă bine. oralitatea. pe lângă rolul obişnuit de fixare a coordonatelor spaţiale şi temporale. susţine veridicitatea relaţiilor dintre personaje şi concentrarea epică. în schimb. Nuvela se încheie în mod simetric cu începutul. Dialogul contribuie la caracterizarea indirectă a personajelor. iubirea. ci pe complexitatea personajelor. Ghiţă este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. dar aşa le-afost dată". funcţie simbolică şi de anticipare.adevărat morale şi inocente din carte.