You are on page 1of 3

Liliacul

Liliacul alcatuieste ordinul Chiroptera (de la kheir, “mana” si pteron, “aripa”) si sunt
singurele mamifere capabile de zbor sustinut. Sunt impartiti in doua subordine:
Megachiroptera (liliecii mari sau mega liliecii), care contine cele 170 specii de lilieci
de fructe din familia Pteropodidae, si Microchiroptera (liliecii mici sau micro
liliecii) , care cuprinde restul liliecilor, aproximativ 800 specii in 18 familii, mult mai
multe decat in orice alt ordin de mamifere in afara de rozatoare, iar liliecii chiar le
intrec numeric. Liliecii se gasesc peste tot in lume inafara de zona arctica,
Antarctica si cateva insule izolate din ocean. Toti liliecii mari si unele familii de
lilieci mici traiesc numai in emisfera estica, alti lilieci mici – in cea vestica si foarte
putine familii au raspandire globala. Se considera ca liliecii au aparut intr-un climat
cald, probabil la inceputul Eocenului (cea mai veche fosila de liliac are aproximativ
60 de milioane de ani) si centrul raspandirii lor raman zonele tropicale si
subtropicale. Membrii a 4 familii, toti facand parte din ordinul Microchiroptera,
traiesc in regiuni temperate, si numarul speciilor scade pe masura ce zona
respectiva este mai aproape de poli.

Numai membrii a 2 familii ajung in regiunile subarctice dar si acestea numai vara.
Megaliliecii cuprind cei mai mari lilieci cunoscuti ca “vulpile zburatoare” din Africa,
India si Australo-Malaiezia, numiti asa din cauza boturilor lungi , asemanatoare cu
ale vulpilor. Sunt cunoscuti si ca “liliecii de fructe “ datorita hranei bazata pe
fructe, au ochi mari si urechi mici spre deosebire de cei care mananca insecte care
au capetele mai plate si excrescente complexe in jurul narilor si gurii. Cel mai mare
liliac este Pteropus (anvergura aripilor de 1,7m si lungimea de 45 cm ), care traieste
in sudul Asiei, in Java . Desi multe specii de megelilieci sunt mai mici decat cei mai
mari microlilieci , impartirea in ordine se face pe baza formei dintilor si a
diferentelor de schelet . Cel mai mic liliac , Craseonycteris thonglongyai (“liliacul cu
nas de porc”), are 2,9-3,3 cm lungime , anvergura aripilor de 15 cm si greutatea de 2
g . Diferentele dintre cele doua subordine sunt de fapt suficiente ca sa sugereze ca
au origini evolutionare diferite, cei din ordinul Megachiroptera fiind aparuti mult
mai recent decat ceilalti. Aripile liliecilor sunt facute din doua membrane de piele
intre care se afla tesuturi elastice si muschi (patagiumul), intinse intre cele 4
degete foarte lungi ale fiecarei maini si mambrele posterioare. Degetul mare este
liber si are o gheara, care este folosita in special pentru miscare si pentru a
manevra hrana. Liliecii îsi folosesc picioarele cu 5 degete cu gheare in special pentru
a atarna de peretii pesterilor. Multi le folosesc ca sa se miste in jurul culcusului si
chiar sa fugareasca prada pe pamant. Liliecii vampiri au picioare puternice si degete
lungi, care le permit sa fuga si sa sara repede pe pamant . Dintre vertebrate, numai
pasarile si liliecii zboara cu adevarat. Spre deosebire de majoritatea pasarilor,
liliecii pot zbura la viteze reletiv mici cu manevrabilitate extrema. Aripa este o

referat.clopotel.ro
membrana subtire care este prinsa în partea din fata de oasele foarte alungite ale
mambrului anterior si al doilea dege , iar in spate de al treilea , al patrulea si al
cincilea deget, care sunt mai mici. Aceasta structura le permite liliecilor sa varieze
convexitatea aripilor si in acest mod sa varieze forma aerodinamica. Toti liliecii din
subordinul Microchiroptera se orienteaza si se hranesc cu ajutorul ecolocatiei.

Aceasta este emisia de vibratii de sunete cu frecvente inalte care sunt reflectate
inapoi ca ecouri in urechile liliacului dinspre suprafetele inconjuratoare, indicand
pozitia, distanta relativa si chiar natura obiectelor din mediu - cam ca un sonar. In
acest fel microliliecii “vad” acustic, ceea ce le permite sa se orienteze in intuneric
complet. Proprietatile fizice ale sunetelor emise variaza in moduri caracteristice in
functie de specie. Sunetele se formeaza in laringe si la diferite specii sunt emise
prin gura sau nari. Spre deosebire de acestia, liliecii din subordinul Megachiroptera
folosesc vederea mai mult decat acustica. Doar un singur gen si-a dezvoltat un
macanism de ecolocatie, care implica emisia de “clicuri” care se pot auzi si este
folosit numai când liliecii zboara in intuneric. Ochii acestora sunt si mai mari decat
ai microliliecilor. Nici un liliac nu este totusi in intregime orb si chiar cei care
folosesc ecolocatia folosesc uneori repere vizuale mari pentru a-si gasi drumul in
timpul zborului.

Perioadele de gestatie la lilieci sunt relativ lungi, fiind cuprinse intre 44 de zile si 8
luni la diferite specii. Foarte putini nasc mai mult de un pui pe an ; acestia sunt
foarte mari la nastere, cantarind 12-43% din greutatea mamei, comparativ cu
aproximativ 8% la mamiferele de aceeasi marime care nu zboara si se maturizeaza
incet. La inceput sunt neajutorati, dar au gheare si dinti puternici cu care se agata
de burta mamei; sunt ingrijiti intre 1 si 3 luni, timp in care invata sa zboare si sa se
hraneasca.Ciclul reproductiv al majoritatii speciilor este asemanator cu al
mamaiferelor , dar exista si exceptii. Cele mai interesante sunt cateva specii din
zona temperata care hiberneaza in timpul iernii. Copulatia are loc in perioada
dinaintea hibernarii, si sperma este retinuta in corpul femelei in timpul hibernarii;
fertilizarea are loc când ovulul este eliberat din ovar dupa ce liliecii se trezesc,
primavara. Aceasta este numita fertilizare intarziata. O varianta a acesteia poate fi
observata la un gen din Europa, la care copulatia, ovulatia si dezvoltarea de la
inceput e embrionului au loc in ordine normala chiar inainte de hibernare, dar
dezvoltarea embrionului este oprita inainte de a se atasa la uter. Embrionul ramane
liber si nedezvoltat pana când mama iese din hibernare. Aceasta este numita
implantare intarziata. Numarul mare al liliecilor, in ciuda faptului ca se nasc putini
pui, este datorat mai ales longevitatii lor. Unele specii mai mari de lilieci din
subordinul Megachiroptera si liliecii vampiri au supravietuit in gradinile zoologice
peste 20 de ani. Dintre liliecii car au fost prinsi si apoi eliberati multi au fost
recapturati dupa ani de libertate. Recordul in materie de varsta este un specimen
recuperat la 31 de ani dupa ce a fost marcat si apoi eliberat in SUA.

referat.clopotel.ro
referat.clopotel.ro