You are on page 1of 691

EXPLICAŢIUNEA

TEORETICA ŞI PRACTICA
A

DREPTULUI CIVIL ROMÂN


DE

DIMITRIE ALEXANDRESCO
DECANUL FACULTĂŢEI JURIDICE DIN IAŞI '

„La mort surprend comme un


voleur. Il faut ètre toujours botte
et prèt à partir".
(Montaigne)

T O M U L IV, P A R T E A I!
(Testamentele)

— Art. 8 5 6 — 9 3 1 —

( E d . a d o u a , r e v ă z u t ă şi c o r e c t a t ă , m ă r i t ă în m o d considerabil)

BUCUREŞTI
ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co. SOCIETATE ANONIMA

1914
D. A L E X A N D R E S C O

DREPTUL CIVIL ROMÂN


IN COMPARAŢIUNE CU LEGILE VECHI

ŞI cu

PRINCIPALELE LEGISLATIUNI STRĂINE

TOMUL IV, P A R T E A II
Testamentele
(Art. 856—031)
„ L e testament est le trioniphe de la liberte dans le
droit civil".
(Troplong, Tr. de la proprietà suivant
le Code Napoleon, ch. 31)

„Quintilien a g r a n d e raison de dire que le testament,


en soi, tient ses droits de l'équité naturelle. Il est la con-
sequence et le complement du droit de p r o p r i é t é ; il est la
consolation du pére de familie, et répond a u x besoins d'un
coeur reconnaissant qui veut récompenser les soins d'une
épouse, les mérites d'un fils, les services d'un ami. U n peuple
n'est pas libre s'il n'a p a s le droit de tester, et la liberie
du testament est Fune des plus grandes preuves de sa li-
berte civile. Qui p o u r r a i t d'ailleurs ne pas respecter les der-
nières paroles d'un mourant? La volonté de Fhomnie, q u a n d
elle a été idéalisée p a r la mort, est une des plus grandes
puissances de ce m o n d e " .

(Troplong, Don. entre-vifs et testaments,


tom. / , preface, p. 124)
EXPLICAŢIUNEA
TEORETICA ŞI PRACTICĂ

DREPTDLDI CIVIL ROMÂN


DE

DIMITRIE ALEXANDRESCO
DECANUL FACULTĂŢEI JURIDICE D I N IAŞI

„ia mort surprend cornine un


xoìeur. Ii faut Hre toujours hotté
BCU C l u j - N a p o c a e t p à partir-.
r H

I IUI I III IIII I I II II (Montaigne)

RBCFG20120Q638

T O M U L IV, P A R T E A II
(Testamentele)

— Art. 8 5 6 — 9 3 1 —

( E d . a d o u a , r e v ă z u t ă şi c o r e c t a t ă , m ă r i t ă în m o d considerabil)

BUCUREŞTI
ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co. SOCIETATE ANONIMA

1914
1.83938

Toate exemplarele acestui volum vor fi numerotate


şi semnate de autor ( m â n u p r o p r i a ) .
Orice exemplar, pus în vânzare, care nu va întruni
aceste condiţii, va fi considerat ca contrafăcut şi va fi
urmărit ca atare.
CARTEA III

TITLUL II

CAPITOLUL V

Despre dispoziţiunile testamentare.

Principii generale.

In capitolele precedente ale titlului de faţă, legiuitorul Ee-nieie


s'a o c u p a t de regalele speciale relative la donatiunile între i j n v , t o a r e

1
t 6 S t t 1 ITI £11 te

vii. Jn capitolul de faţă el ,se ocupă de regulele speciale


relative la testamente.
D r e p t u l de a testa nu mai este considerat astăzi, aşa Dropt natural,
cum era considerat de unii altă data, ca un privilegiu spe­
cial concedat de dreptul civil, si care era mai m u l t sau
mai puţin restrâns după m o r a v u r i l e fiecărui popor, ci ca
un drept n a t u r a l , după care omul poate să dispue de bu­
nurile sale prin acte de ultimă voinţă, aşa cum el poate
dispune de ele prin d o n a t a m i între vii
Art. 8 0 2 din codul civil defineşte testamentul un act^) Art. sos.
(') Cpr. llalot, ,/. Ofunet, anul 1902, . 6 8 1 . Vezi şi tom. I V ,
V

partea I, al Coment, noastre, p. 2. Mai vezi Furg-ole, Tr.


des tedaments, I, p . 9, N o . 28 (ed. din 1779).
2
( ) Toţi autorii sunt de acord pentru a recunoaşte că cuvântul
act, care nu este la locul său în art. 801 (vezi tom. IV,
partea I, al Coment, noastre, p. 11, nota 5) este, din contra,
foarte potrivit în art. 802, pentruca testamentul consistă în
651(ir> 1
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — TESTAMENTE.

e m i n a m e n t e revocabil, p r i n care testatorul dispune, p e n t r u


t i m p u l încetărei sale din viaţă, de tot sau p a r t e din a v u t u l
său (*).
T e s t a m e n t u l este astăzi un act solemn. în acest sens
ca n u poate să existe fără un act scris şi fără îndeplinirea
2
formelor prescrise de lege (art. 8 0 0 , 8 5 8 urm., 8 8 6 ) ( ). A c t u l
scris este cerut aci ad solemnitatem, i a r n u n u m a i ad pro-
3
bationem ( ).
l a t a cum u n vechiu autor, Ilicard, justifică solemni­
tatea testamentelor :

„ L a loi, en p e r m e t t a n t T u s a g e des testaments, a élevé la vo-


lonté des hommes au dessus des établissements qu'elle avait faits
pour régler Ies successions entre Ies héritiers du sang. E l l e souffre
q u ' u n particulier puisse violei* l'ordre des successions a b intestat,
en l u i donnant l a liberte de disposer de ses biens j u s q u ' a u dernier
moment de sa vie, suivant ses différentes inclinations, et d'y appeller
les étrangers aussi bien que Ies proches. Elle a voulu lui laisser
p a r ce moyen le pouvoir de tenir en soumission ceux qui p a r l'ordre
du sang sont appellés à la succession, et de s'acquérir les coeurs
des autres, qui n ' y pouvaient rien prétendre. Néanmoins les lois
n'ont pas voulu e n t i t l e m e n t abandonner leur empire, et se m o n t r a n t
indulgentes au volontés des hommes en un point, elles ont voulu
les tenir assujétties en u n autre. Q'a été pour ce sujet qu'en per­
mettant aux- particuliers de disposer de leurs biens, contre l'ordre
qu'elles avaient établi, elles ont en mème temps impose des con-
ditions et des formalités auquelles elles les ont indispensablement
attaches. D e là ont pris leur origine toutes les solennités q u e les

manifestarea unei voinţe unilaterale, şi a n u m e : acea a testa­


torului. Y'ezi tom. I V suscitat, p . 19, nota 1.
!
( ) A r t . 802 a fost explicat în t o m . I V , partea I, al Coment,
noastre, p . 19 u r m .
2
( ) Vezi tom. I V suscitat al Coment, noastre, p. 2 1 . „Testa-
mentum est mentis nostra; justa contestatio, id est SOlenwiter
factum, ut post mortem nostrani valeat". U l p i a n i Keg., tit. 20,
De testamentis, § 1.
3
( ) T h i r y , I I , 3 9 3 , 3°, p a g . 384. — „Testamentul fiind u n act so­
lemn, zice foarte bine t r i b u n . P u t n a , legea a supus existenţa
lui la diferite formalităţi, care au de scop g a r a n t a r e a liber-
tăţei voinţei testatorului; iar formele la care este supus acest
act, făcând parte din însăş substanţa lui, sunt cerute pentru
însăş existenţa actului, nu însă n u m a i pentru validitatea l u i ;
de unde rezultă că u n testament viciat în formele sale este
nul sau m a i bine zis inexistent". T r i b . P u t n a , Dreptul din 1907,
No. 22 (cu observ, noastră). Vezi şi infra, p. 2 5 .
DISPOZIŢII TESTAMENTARE. — PRINCIPII GENERALE. 3

lois ont prescrites, desquelles elles veulent q u e Ies testaments et


Ies autres dispositions de dernière volonté soient revètus, à peine
de nullité, et dont les testateurs ne peuvent pas se dispenser en y
dérogeant on a u t r e m e n t ; d ' a u t a n t qu'elles sont introduites p o u r u n
bien public, et non pas en leur faveur particnlière. Testamenti
factio non privati, sed publici juris est: ideoque forma ejus pri-
vatorum pactis non Imditur ( L . 3, D i g . , Qui tesfamenta facere
possunt, 2 8 , 1 şi L . 13, Cod, De testamentis, etc., 6, 2 3 ) " (').

A ş a d a r , testamentul este u n a c t solemn; de unde r e - Conseeinţiie


.zultă că o declaraţie de voinţă făcută în mod verbal n ' a r afn^oiemni-
aveà nicio putere legală, chiar dacă a r fi însoţită de o tate» testa-
m e n h l l m
f â g ă d u i n ţ ă de executare făcută de către moştenitorii p r e - -
z u m p t i v i ai defunctului şi chiar dacă această declaraţie de
voinţă a r fi constatată p r i n t r ' u n a c t scris, altul decât u n
testament, de exemplu : p r i n t r ' u n contract. T e s t a m e n t u l , care
n'ar fi fost făcut cu formele legale, n ' a r aveà deci nicio
v a l o a r e ; a u t o r u l lui a r trebui să-1 refacă î n t r ' u n a din for­
2
mele prescrise de lege ( ). Ceeace a r t . 1 1 6 8 zice în privinţa
donaţiunilor se aplică deci t u t u r o r actelor solemne în genere.
3
L a R o m a n i şi în d r e p t u l nostru anterior ( ), testamentul £>r. roman,
6
trebuia n e a p ă r a t să c u p r i n d ă o instituire sau r â n d u i r e de ostenitor
moştenitor. „Heredis institutio est caput et fundamentum
•totius testamenti", zice G a i u s (*).
Această instituire sau r â n d u i r e de moştenitor, care n u Formele
:> a c e r a n
se m a i cere astăzi ( ), trebuia să fie făcută, în vechiul drept ^| " r i

(') R i c a r d , TV. des don. entre-rifs et testamentaires, l-ere pârtie,


c h a p . 5, N o . 1284, p . 289 (ed. din 1707).
2
( ) Planiol, I I I , 2 5 1 5 şi 2 6 8 1 ; B a u d r v et Colin, Don. et testa­
ments, I I , 1 8 1 9 ; T h i r y , I I , 393, p." 384, etc.
8
( ) Yezi a r t . 1 şi 2 capit. 35 (despre diată) C. À n d r . Donici; Dr. nostru
art. 708 u r m . , 770 şi 785 u r m . C. Calimach (553 u r m . C. anterior.
a u s t r i a c ) ; art. 3 şi 38, p a r t e a I V , capit. 3 C. Caragea, etc.
Cpr. Mârzescu, Maximele dreptului roman, cu aplicare la
codicele nostru cirri, p . 100 (Iaşi, 1880). Yezi în privinţa dreptului
r o m a n , Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrechts, III, § 538.
p a g . 207 (ed. K i p p din 1901). Vezi şi t o m . I al Coment,
noastre, p . 110 (ed. a 2-a).
•(*) Institute, I I , § 2 2 9 . Vezi şi Instit. J u s t i n i a n , De legatis, 2,
20, § 34, ab initio, care reproduce § suscitat din Institutele
lui Gains.
5
<( ) Vezi tom. I V , partea I, al Coment, noastre, p. 24, nota 1
şi infra, p. 147. C p r . T r i b . Ilfov, Dreptul din 1886, N o . 82.
4 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — TESTAMENTE.

rumân, în termeni solemni şi sacramentali. „ Titius heres esto T


Ll
sau Titiiim heredem esse jnbeo . Daca, în loc de această
formulă sacramentală, s'ar ti zis : „ Titium heredem esse VOlo r

sau heredem institllO'. nu mai exista instituţie de moşte­


nitor şi, deci, nici testament Mai târziu, însă, s'a permis
întrebuinţarea oricărui termen, pentrucă era nedrept de a
se anula ultima voinţă a defunctului p e n t r u lipsa unei simple
formalităţi: „quoniam indignum est oh inanem observationem
a
irritas fieri tabidas et judicia mortuorum
Codicil. Codicilul fcodiciUus, diminutiv dela codex, caiet!, i n ­
3
trodus sub î m p ă r a t u l A u g u s t de către Lucius Lentulus ( ),
fiind un act mai puţin solemn decât testamentul ('), nu putea
5
sa cuprindă o instituire de moştenitor, ci n u m a i legate ( )
sau dispoziţii analoage, precum : rânduire de tutori (cpr.
art. 3 4 9 C. civ.), curatori, etc.
c. Caiiinaeh. „Dacă a r ă t a r e a voinţei celei de pe u r m ă cuprinde orân-
Art. /o». j j
c u j moştenitor, zice art. 7 0 8 din codul Calimach
r e e

(553 C. austriac), se numeşte testament; iar dacă cuprinde


numai alte orândueli, se zice codicil; şi întru aceasta n u m a i
se deosebeşte codicilul de testament, căci nu poate cineva
să oranduiască p r i n codicil rânduirea sau subrânduirea d e
6
moştenitor'' ( ).
Dreptul In dreptul actual, testamentul ne mai a v â n d nevoe să
actual. C U p i n d ă o instituire sau rânduire de moştenitor, d u p ă cum
r
7
observă toţi autorii, el se confundă cu codicilul de altă dată( ).

(!) Gains, Instit. II, §§ 116, 117.


2
( ) L. 15, ab initio, Cod, De testamentis et quemadmodum tes-
tamenta ordinentur, 6, 2 3 .
3
( ) „Ante Augusti tempora constat codicillorum jus non fuisse;
sed primus Lucius Lentulus (ex cujus -persona etiam fidei-
commissa emperunt), codicillos introduxit^. (Instit., De cocli-
cillis, 2, 25, Pr., ab initio).
4
ţ ) „Codicillos autem etiam plures quis facere potest, et null am
solemnUaten ordinationis desiderante. (Instit., loco cit., § 3).
(°) L. 37 § 3, in medio, Dig'., X X X I I , De legatis, I I I . Vezi
tom. I V , p a r t e a I-a, p. 25 şi infra, p . 145, nota 2.
(°) Vezi tom. I V , partea I, al Coment, noastre, p . 25, nota 4
„Eine letztinllige Verfugung, durch welche ein Erbe nicht
ernannt wird, heisst Codicill", zice Windscheid, Lehrbuch des
Pandektenrechts, I I I , § 538, in fine, pag. 207 (ed. K i p p
din 1901).
7
( ) Pothier, V I I I , Tr. des don. testamentaires, article prélimi-
. CAPACITATEA DE A DISPUNE PRIN TESTAMENT. — ART. 856. O

„Entre testament et codicile ny a point de difference".


ziceà Lovsel
In limba de toate zilele se numeşte codicil o declaraţie Semui vulgar
-, i,. ^ . .„ ^ i . • ' a l cuvântului
de u l t i m a voinţa, p o s t e n o a r a testamentului, prin care se odieii. C

schimbă, se adaogă sau se s u p r i m ă ceva din actul primitiv,


confirmandu-I pentru partea neschimbata. „Când cineva,
d u p ă diată, Îşi va aduce a m i n t e şi de altele, şi le va trece
în deosebit izvod, se numeşte codikil", zice codul lui Anch'.
Donici (§ 2, capit. 35) (*).'
Codicilul poate sa explice n u m a i unele din clauzele cu- Ce poate
prinse în testament, d u p ă cum el poate să adaoge alte ^'„noi!
clauze neprevăzute în actul primitiv. Codicilul, care a r cu­
prinde o dispoziţie nouă, va trebui, bine înţeles, dacă este
vorba de un testament olograf, să fie scris, subscris şi d a t a t
3
•cu însus m â n a t e s t a t o r u l u i : altfel el nu va fi ţinut în seamă l ;.
SECŢIUNEA I.

Regule generale pentru forma testamentelor \f.

Capacitatea de a dispune prin testament.


Art. 856. — Orice persoană este capabilă de a face testament.

naive, 2, p. 2 2 5 (ed. B u f n e t ) ; Marcadé, I I I , 4 3 8 : Arntz. II.


1948: T h i r y , I I , 3 9 3 ; L a u r e n t . X I I I , 102 u r m . ; Demolombe!
X X I , 10; B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I I , 1830:
Zacliarise, Handbuch des fr. Civilrechls, IA', § (578, p. 280,
nota 1 (ed. Crome), etc. „Alic Tesi urne al e s'uni hrutzutayc
nur Kodizi/le", zice acest din u r m ă autor. AVzi şi tom. IA",
partea I-a, al Coment, noastre, p. 25. Alai vezi F u r g o l e , Tr.
des testaments, I, p. 152 urm., No. 1 urni. (ed. din 1779).
•;') Loysel, Institutes coutnmièrex, I, r e f u l a 300, pa!>\ 296 (ed.
Dupin et L a b o u l a y e din 1846).—Ac.ea.sta nu era însă ade­
vărat decât în privinţa provinciilor care u r m a u obiceiul p ă ­
m â n t u l u i ; căci, în provinciile de drept scris, se aplica dreptul
roman, unde ştim că instituirea de moştenitor eră o con­
diţie sine qua non a validităţei testamentului. Ve/.i F u r g o l e ,
I, p. 153, No. 3 : Cliaiseniartin, Prorcrhcx it max'nieH <lu droit
t/ermanigur, p. 430, etc. Vezi .şi infra, p. 6, text şi nota 2.
';'-) \"ezi tom. IA", partea I, al Coment, no.ishv, p. 25, nota 4.
C) Vezi B M-ton. L'aride fare noi-méme son testament, 2 3 8 . 244,
p. 235. 237. Mai vezi infra, p. 39, nota 4 şi p. 62. Cpr. C.
Lyon, Pand. Period. 1900. 2. 3 1 .
<*) R u b r i c a acestei secţiuni este î m p r u m u t a t ă dela F o t h i e r (Tr. Inexact.
6 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 856.

dacă nu este poprită de lege. ( A r t . 208, 434, 802, 806 u r m . ,


x
857 u r m . , 887, 9 4 9 C. civ. A r t . 762 C. civ. italian) ( ).
c. fr. Art.967. A r t . 9 6 7 din codul francez prevede că omul poate să
dispue de averea sa p r i n testament, fie s u b titlu de r â n ­
d u i r e de moştenitor, fie s u b titlu de legat, fie, în fine, sub
orice d e n u m i r e p r o p r i e a-şi manifesta voinţa, destul este ca
această voinţă să fie a r ă t a t ă în m o d inteligibil şi neîndoelnic.
Dreptul Legiuitorul n o s t r u a crezut de prisos de a m a i r e p r o -
nostiu. ,|u c e t ă dispoziţie, care are de scop a b r o g a r e a d r e p t u l u i
a c e a s

r o m a n , d u p ă care validitatea testamentului era, p r e c u m


ştim, s u b o r d o n a t ă unei r â n d u i r i de moştenitor, dispoziţie
care era aplicabilă şi în F r a n ţ a . înaintea p r o m u l g a r c i codului
civil, însă n u m a i în provinciile de d r e p t scris, u n d e d r e p t u l
r o m a n eră în floare r ) .

des don. testamentaires, V I I I , p. 226) : Des regies generates


sur les formes des testaments (capit. 1, art. 1). E a este însă
inexactă, d u p ă cum foarte bine observă M a r c a d é ( I V , 2,
GO şi 79); căci, pe de o parte, toate regulele prescrise în
această secţiune nu se aplică testamentelor privilegiate despre
care tratează secţia a I l - a (vezi infra, explic, a r t . 8 8 4 ) , iar
pe de altă parte, aceasta secţie cuprinde dispoziţii care se
aplică şi la testamentele privilegiate. Astfel sunt, de exemplu,
art. 8 5 6 — 8 5 8 . Adevărul este deci că secţia de faţă cuprinde
în acelaş t i m p regule aplicabile t u t u r o r testamentelor în genere
şi oarecare regule aplicabile n u m a i testamentelor ordinare.
C. italian. (\) I a t ă cum se e x p r i m ă art. 762 din codul italian, dela care
A r t ui 2
- ' - textul nostru este î m p r u m u t a t : ..Possono disporre per testa­
mento tutti coloro che non sono dichiarati incapaci dalla legge".
Tot astfel se e x p r i m ă şi art. 662 din codul spaniol: „Pueden
testar todos aquellos à quienes la ley no lo prohibe ex-presa-
mente".
2
( ) Vezi D o m a t , Lois civiles dans leur orare natural. V I , No. 6,.
p. 12 (ed. C a r r é ) ; Répert. tìirey, v° Testament, 30 şi autori­
tăţile citate acolo. I n provinciile care u r m a u obiceiul pămân­
tului, testamentul era, din contra, valid, fără nieio r â n d u i r e
de moştenitor. Cpr. Pìaniol, I I I , 2 7 2 8 ; L a u r e n t , X I I I , 102
u r m . ; Demolombe, X X I , 9; Baudry et Colin, op. cit., I I ,
1827; Répert. Sirey, v° cit., 3 3 , etc. — Ştim, în adevăr, că
vecliile cutume admisese principiul că numai D-zeu, adecă
legătura de sânge, poate să facă un moştenitor, iar nu o m u l :
Solus Deus heredem facere potest, non homo, principiu p e care
îl proclamă şi dreptul g e r m a n i c : Gott, nicht der Mensch,
macht die Erben. Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes-
du droit germanique, pag. 425 u r m . , precum şi t o m .
CAPACITATEA DE A DISPUNE PRIN TESTAMENT. — ART. 856.

I n loc de a reproduce această dispoziţie, legiuitorul Reproducerea


'
nostru a reprodus a r t . 7 6 2 din codul italian, care nu se ^ ' I762 din
italian.
7 6 2 d

ocupă de o chestie de formă, ei de capacitatea testatorului,


prevăzând că capacitatea de a dispune p r i n testament este
regula generală, iar incapacitatea, o excepţie (*); de unde
rezultă că cel ce pretinde că testatorul era incapabil de a
testa treime să-şi dovedească afirmarea sa, conform p r i n ­
cipiului înscris în a r t . 1 1 6 9 0 . civ., şi această dovadă n u
2
poate să rezulte decât d i n t r ' u n a n u m e text de lege ( ).
Această soluţie este admisibilă şi în privinţa d o n a ţ i u - Donatomi,
A r t 9 4 8 9 4 9
nilor, deşi legiuitorul nostru a eliminat a r t . 9 0 2 din c o d u l ' ' "
francez, ca u n a ce rezultă din principiile generale ale d r e p ­
3
t u l u i . (Cpr. a r t . 9 4 8 . 9 4 9 O. civ.) ( l
„Toţi, în deobşte, câţi a u voe să săvârşească tocmeli, c. Caiimacii.
A r t 1 2 b
zice a r t . 1 2 6 2 din codul Calimach, pot, d u p ă regulă, să ' "'
facă şi d ă r u i r i " .
încât priveşte persoanele incapabile de a dispune atât _ Persoanele
de drept cât şi de fapt, vezi tom. I V , p a r t e a I-a, al Coment, ^'afspune ^
noastre, p . 29 u r m . şi 5 0 u r m . , iar încât pliveşte incapa- de a primi.

p a r t e a I I , al Coment, noastre, p . 4 1 , text şi nota 1. Mai vezi


infra, p. 146 şi tom. I V , partea I , p. 6 8 1 . Unele cutume
erau, în această privinţă, atât de riguroase încât declarau nul
testamentul care cuprindea o instituire de moştenitor. Acestea
erau cutumele din Meaux, Chaumont, Vitry. etc. Yezi B a u d r y
et Colin, I I , 1828.
C) Yezi infra, p . 146. — N u m a i cei declaraţi de lege incapabili
sunt deci opriţi de a testa. Astfel, smintitul major, care n ' a
fost interzis, poate testa dacă, în momentul tacerei testamen­
tului, a r e întregimea facultăţilor sale intelectuale. Cas. r o m .
Bult. S-a I, a n u l 1872, p . 3 1 7 . Yezi şi tom. I V , p a r t e a I-a, al
Coment, noastre, p . 3 1 . Chestiunea de a se şti dacă testatorul
s'a b u c u r a t sau nu, în momentul facerei testamentului, de
întregimea minţei sale, este o chestie de fapt, care se apreciază
în mod suveran de instanţele de fond şi care poate fi dedusă
atât din însuş testamentul cât şi din alte î m p r e j u r ă r i externe.
Cas. r o m . Bult. S-a I, a n u l 1870, p. 191. Vezi şi tom. I V
suscitat, pag. 30, nota 3.
2
( ) Marcarle, I I I , 4 9 1 ; Mourlon, I I , 5 3 1 ; Arntz, I I , 1 7 1 9 ; Acollas,
I I , p a g . 3 8 8 ; Laurent, X I , 1 0 5 ; Demolombe, X V I I I , 3 2 2 ;
B a u d r y et Colin, op. cil., I , 224, etc. Vezi şi tom. I V sus­
citat, p . 26.
3
( ) Ye/.i tom. I V , partea I, al Coment, noastre, p. 2 9 .
8 COD. CIV.— CARTEA III. — T I T . II. — CAP. • V. — S-a I. — ART. 857.

citatea de a p r i m i prin d o n a ţ i u n e sau testament, vezi acelaş


tom., p . 8 1 u r m .

Proibiţia testamentelor mutuale sau conjunctive.

Art. 857. — D o u ă sau mai multe persoane nu pot testa prin


acelaş act, u n a în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia
persoane. ( A r t . 795, 802, 886, 938 C. civ. A r t . 968 C. fr.).
Art. 938. — Soţii n u pot, în timpul maritajului, să-şi facă
nici p r i n acte între vii, nici prin testament (*), vreo donaţiune m u ­
tuală şi reciprocă printr'uiml şi acelaş act. ( A r t . 857 C. civ.
A r t . 1097 C. fr.).

Dr. roman T e s t a m e n t u l m u t u a l sau conjunctiv era cunoscut la


interior™ R o m a n i , unde î m p ă r a t u l V a l e n t i n i a n 1-a introdus p e n t r u a
permite soţilor de a se institui moştenitori p r i n u n u l şi
acelaş act (Nov. lui V a l e n t i n i a n I I I din a n u l 4 4 6 , tit. 2 0 ,
2
De testamentis) ( ), soluţie pe care o admisese şi A n d r o n a c h e
Donici p r i n § 9 de s u b capit. 3 6 : „ B ă r b a t u l şi i e m e e a ,
zice acest text, p o t să-şi facă între sine d i a t ă u n u l către
altul, sau amândoi întro diată, însă această voinţă a lor
trebue să fie de fată î n t r u toate formele cersute d u p ă p r a ­
3
v i l ă " ( ).

1
Inexactitate ( ) P r i n testament nu se fac donaţiuni, ci legate, aşa că textul,
de text. spre a fi exact, ar fi trebuit să zică ca soţii nu pot, în t i m p u l
căsătoriei, să-şi facă prin unul şi acelaş act liberalităţi con­
junctive, nici prin acte între vii, nici prin testament.
2
( ) Această novelă este publicată la finele codului Theodosian
(ed. Haenel), p. 190, 1 9 1 .
s
C. Calimaeh ( ) Codurile Calimaeh şi Caragea neoprind testamentele conjunc­
şi Caragea. tive, de aici rezultă că aceste legislaţii le permiteau. Vezi în
acest sens, C. laşi, Craiova şi Bucureşti, Dreptul din 1895,
No. 1 8 ; din 1898, No. 8 4 ; din 1900, N o . 46, etc. Idem, Gas.
rom. Bult. 1897, p . 1175. Se naşte însă întrebarea dacă un
testament sau o donaţiune conjunctivă, făcute sub legile vechi, pot
fi declarate valide sub legea actuală? Curtea de casaţie a admis
afirmativa, pentrucă a r t . 857 ar fi relativ l a o chestie de formă;
or, ştiut este că, în privinţa formelor, se aplică r e g u l a tempvs
regit actum. Vezi Bult. S-a I, anul 1881, p . 300 şi Dreptul
din 1 8 8 1 , N o . 40, p . 4 2 3 ; Bult. 1901. p. 9 4 8 . I n acelaş sens,
Gas. fr. D . P . 45. 1. 126; T. H u e , V I , 2 6 7 : L a u r e n t , X V ,
3 2 3 ; Demolombe, X X I . 2 0 ; A u b r y et Ran, I, § 30, p . 101,
nota 7, in fine (ed. a 5-a) şi V I I , § 667, in fine, p a g . 1 0 1 ;
PROIBIŢIA TESTAMENTELOR CONJUNCTIVE. - ART. 857. 9

Acest testament este admis şi astăzi în unele legiuiri ih. străin,


[
s t r ă i n e , însă numai între soţi ( ).
In F r a n ţ a , ordonanţa din 1 7 3 5 , c u r m â n d controversa. Dr. vechiu
f r a n c e z
ce exista in dreptul anterior, opreşte testamentele conjunc- -
tiv e sau mutuale, permiţându-le, p r i n excepţie, n u m a i în
două c a z u r i : 1° când părinţii îşi împărţeau averea între
copiii l o r ; şi 2° când se dispunea p r i n t r ' o donaţiune m u ­
tuală mortis causa fi.
Codul actual a oprit din contra, în mod absolut, orice Dreptul
a c t u a l
testament şi donaţie conjunctive (art. 8 5 7 , U38), fără a -
admite nicio excepţie, aşa ca orice testamente sau donaţiuni
3
conjunctive sunt astăzi nule, în baza a r t . 8 8 6 ( ).
Legiuitorul a voit să curine din rădăcină dificultăţile Motivele dr.
a c t u a l
a s u p r a cărora tribunalele erau altă dată în divergenţă, căci *
dacă testamentele conjunctive ar fi permise astăzi, ca şi altă
data, nu s a r putea şti dacă. revocarea u n u i a din ele aduce,
ca consecinţă neapărată, revocarea celuilalt.
X ' a r trebui însă să întindem proibiţia a r t . 8 5 7 peste Dispoziţii
marginile ei, căci nimic n ' a r hnpedicà pe două. sau mai f^uTe^prin
multe persoane de a se înţelege între ele spre a-şi face în a c t e deosebite,
acelaş timp fiecare, însă p r i n acte deosebite, dispoziţii r e -

P a n d . fr., v° Don. et testaments. 6246 u r m . şi 12212. C p r .


art. 1753 C. portughez. Vezi tom. I, al Coment, noastre,
p. 101 (ed. a 2-a). Chestia este însă îndoelnieă. Vezi infra, p. 1 1 .
Ceeace este însă neîndoelnie este că soţii căsătoriţi s u b
legea veche n ' a r putea să-şi facă astăzi o donaţiune sau un
testament m u t u a l . Kodière et P o n t , Contrat de mariage, I,
186; P a n d . fr., v° Mariage, 3 1 2 3 . Vezi tom. V I I I , al Coment,
noastre, p . 89, nota 3.
( ^ Vezi a r t . 583 şi 1248 C. austriac (texte nereproduse în codul Dr. străin.
Calimach), a r t . 2265 u r m . C. german, etc. — Contra: a r t . 761
C. italian, a r t . 669 C. spaniol, a r t . 1753 C. portughez, etc.
•("-) Vezi B a u d r v et Colin, I I , 1 8 5 1 .
3
( ) Planiol, I i i ; 2682; B a u d r v et Colin, I I , 1 8 5 1 ; Masse-Verge,
I I I , § 4 3 1 , p 8 1 ; Zacliarise, Handbuch des fr. Civilrcchts,
IV, § 672, p . 269 (ed. Crome). „Eine Testamentsurkunde,
zice acest din u r m ă autor, ir.elche die letzten Willenserklă-
rungen zweier oder mehrerer Personen ethălt, ist ihrem f/anzen
Inhalf nach nichtig". Cu alte cuvinte, unul şi acelaş testament
nu poate să cuprindă expresiunea voinţei m a i multor testatori.
Cpr. T r i b . P a r i s . Pand. Period. 9 7 . 2. 272 şi Cr. judiciar
din 1913, N o . 72 (cu observ, noastră).
10 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 857.

ciproci de ultima voinţă, sau spre a testa ambele, p r i n acte


deosebite, in folosul unei terţie persoane. Asemenea testa­
mente a r fi perfect valide, chiar d a c ă ar fi scrise pe aceeaş
coală de hârtie
Ce se cere P e n t r u ca testamentul să fie conjunctiv, reciproc sau
temmtu'rsă'fie m u t u a l şi să cadă sulj proibiţia art. 8 5 7 , trebue deci ca
conjunctiv, două sau mai m u l t e persoane să fi dispus prin unul şi
acelaş act. una în favoarea celeilalte, sau toate în folosul
u n u i terţiu ; de unde rezultă că două testamente nu sunt
conjunctive şi. deci, nici oprite, deşi ele au fost scrise pe
aceeaş coală de hârtie, însă unul pe o faţă şi al doilea
pe cealaltă faţă ; pentrucâ aceste d o u ă testamente, deşi sunt
scrise pe aceeaş coală de hârtie, totuşi sunt independente
u n u l de altul. Ceeace legea opreşte n u este deci întrunirea
materială, ci întrunirea juridică a două sau mai multe te­
2
stamente ( ).
Revocarea I n asemenea caz, revocarea u n u i testament nu va
t e s t a m e n t L l l u
' ' a t r a g e revocarea celuilalt: pentrucă, în specie, există două
acte deosebite independente u n u l de a l t u l ; iar în ,caz când
două sau mai multe persoane a r fi testat în aceeaş zi în
folosul u n u i terţin, dreptul legatarului se va deschide, con­
form dreptului comun, prin moartea unuia din testatori,
3
celalalt r ă m â n â n d liber de a-şi revoca dispoziţia s a ( ) .
Aplic.art. 857 Din cauza generalitàţei sale, regula art. 8 5 7 se aplică
l a a
^ î l i î f f„ " la toate testamentele în genere : la cele olografe ca si la cele
genere, mistice şi autentice (*).

(') Zaehariic, op. şi loco cit.. § 672, in tine: A u b r v et R a u , VII,


§ 667, p. 1 0 0 ; B a u d r y et Colin. I I , ' 1 8 5 3 ; Planiol, I I I , 2 6 8 2 ;
T h i r y , II, 3 9 3 ; T. H u e , V I , 2 6 7 ; L a u r e n t , X I I I , 146; De-
molombe, X X I , 1 4 ; Berton, L'art de faire soi-mème son tes­
tament. 2 2 1 , p . 223 şi toţi autorii.
2
( ) Laurent, X I I I , 146; Demolombe, X X I , 1 8 ; D e m a n t e , I V ,
113 bis; B a u d r y et Colin, I I , 1 8 5 3 ; Arntz, I I , 1951, in fine;
A u b r v et Rau, loco cit.; Berton, op. şi loco suprà cit.; T.
H u e , ' V I , 2 6 7 ; P a n d . fr., v° cit., 6222, 6227 u r m . ; Répert.
Sirev, v" Testament- 293 u r m . ; Tabacovici, Prime elemente
de drept ciril, I I , 438, pag. 2 7 4 ; Cas. fr. D . P . 5 1 . 1. 2 6 7 ;
Sirey, 5 1 . 1. 5 7 0 ; Sirey, 7 3 . 1. 3 1 3 ; I). P . 7 3 . 1, 467, etc.
3
( ) Vezi P a n d . fr., Don. ei testaments, 6222 şi autorităţile citate
acolo.
4
( ) P a n d . fr. v° cit.- 6232 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament
PROIBIŢIA TESTAMENTELOR CONJUNCTIVE. — ART. 857. II

P e n t r u ca doua testamente autentice sa fie însă con- Testamente


ail Ş1
junctive, trebue ca constatarea voinţei ambilor testatori să ^ " j j ^ s

fie cuprinsă într'un singur proces-verbal de autentificare;


iar în p r i v i n ţ a testamentelor mistice, trebue ca actul de
suprascriere să fie făcut p e n t r u toate testamentele de odată
1
(art^864)( ).
*l Oprirea tegumentelor ^conjunctive nefiind_ privitoare Dr. intema-
1 n u
i n u m a i la forma testamentelor, ci a v â n d de scop păstrarea*'?"* v™
|__—. _—. „ — - — - — - — ' _ i r Controversa.
ţ u m t ă ţ e i dreptului şi împediearea contestaţiilor, care altă dată
i aduceau dezbinări în justiţie, se întemeiază pe consideraţii
de interes general, care r ă m â n aceleaşi peste tot locul, ori­
unde s a r face un testament conjunctiv; de unde rezultă că
îomânii nu se vor putea sustrage dela această proibiţie,
nici chiar într'o ţară străină unde testamentul conjunctiv ar fi
permis ('). .,Testamentul reciproc (mancomunado), oprit de
289 u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 1 8 5 7 ; L a u r e n t , X I I I , 144 şi
toţi autorii. — F a p t u l din partea l e g a t a r u l u i universal de a
se obliga înscris î n t r ' u n testament la executarea lui, nu cade
însă sub proibitici a r t . 8 5 7 . C. P a r i s , D. P . 77. 2. 1 1 1 .
(') C p r . Demolombe, X X I , 19.
2
( ) Vezi în acest sens Laurent, Principes. X I I I , 145 şi Droit
civil international, V I , 314 u r m . ; B a u d r y et Colin, op. cit.,
11, 1855, 1 8 5 6 ; Marcadé, IV, 8 8 ; Bertauld, Quest, pratiques et
doctrina Ies ile Q. Napoleon, I, 154, p. 1 2 1 ; Despagnet, Pr.
de droit international prive, 216, p. 662 (ed. a 5-a, 1909);
Fielix-Demangeat, TV. dr droit international prive, J, p . 176,
nota b; Surville et A r t h u y s , Cours element, de droit interna­
tional price, 193 bis, p . 252 (ed. a 5-a, 1910); Rolin, Pr.
de droit international price, I I , 835, p 410, 4 1 1 : Ricci,
Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I , 92, p . 210 u r m .
(ed. din 1907); Cas. Florenţa, Sirey, 9 9 . 4. 5 şi Dreptul
din 1899, Xo. 59 (cu observ, noastră); J. Clunet, a n u l 1902,
p. 175, etc. — Contra: A u b r y et R a u , V I I , § 667, in fine,
p. 1 0 1 ; Demolombe, X X I , 20 şi 4 7 6 ; Weiss, Tr. théorique
et pratique de droit international prive, I I I , p a g . 626, nota
şi Tr. clement, de droit international prive, p . 8 6 4 ; T . H u e ,
V I , 2 6 7 ; Pacifici-Mazzoni, Tr. delle successioni, I I , 2 6 ; B u -
niva, Successioni, § 104 u r m . ; Cas. Roma, Giurisprudenza
italiana, 1876. 1. 7 0 8 ; T r i b . superior imper. german, J.
Clunet, anul 1882, p . 360 şi anul 1895, p. 4 2 2 ; Sirey, 9 5 . 4.
12. Vezi şi Cas. r o m . Bult. S-a 1, 1881, p. 300 şi Dreptul din
1881, No. 40, p . 3 2 3 , care zice că dispoziţiile art. 857 şi 9 3 8
sunt privitoare numai la forma testamentului. V. suprà, p . 8,
n. 3. Vezi a s u p r a acestei controverse, Pand. fr., v° cit., 14959,.
12 COD. CIV. — CARTEA III. - TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 938.

lege, zice art. 7 3 3 din codul spaniol, nu va fi valid în


Spania, dacă el a fost făcut de Spanioli, chiar în s t r ă i n ă ­
tate, într'o ţară unde asemenea testament este permis ^anti­
que lo autoricen las leges de la nación donde se hubiese
otorgado".
-â-rt- 938. Aceeaşi soluţie este admisibilă în privinţa donaţiunilor
conjunctive (art. 938) (*).
Motivele A r t . 9 3 8 reproduce proibiţia art. 8 5 7 . D u p ă acest
a r t 2
' ' text, soţii nu pot, în timpul căsătoriei ( ), să-şi facă libe-
ralităţi conjuetive nici prin acte între vii, nici p r i n testa­
ment. Aceleaşi motive pentru care s'au oprit testamentele
conjunctive a u făcut pe legiuitor să oprească şi donaţiunile
reciproci, pentrucă donaţiunile făcute între soţi, în timpul
căsătoriei, sunt revocabile, ca şi testamentele (art. 9 3 7 ) .
P r o i b i ţ i a statornicită de art. 9 3 8 , în privinţa donaţiunilor
reciproci între soţi, p r i n t r ' u n u l şi acelaş act, este o conse­
cinţă a principiului revocabilităţei, zice foarte bine Curtea
3
din Bucureşti ( ).
Acte deose- Nimic n u s'ar opune însă ca soţii să-şi facă u n u l al-
]
" tuia o donaţiune mutuala, •chiar în aceeaşi zi, însă prin
4
acte deosebite ( ).

14960; Rcpert. Sirey, v° Testament, 2830 urni.; Vincent et


P é n a u d , Dictionn. de droit international prive, v° Testa­
ment, No. 16 şi 17, etc. M a i vezi tom. I al Coment, noastre,
p. 210 (ed. a 2-a) şi tom. V I I I , p . 90, ad notam.
(') L a u r e n t , X V , 3 2 3 . — Contra: T . H u e , VI, 472, p . 6 1 3 , 6 1 4 :
C. Toulouse şi Caen, D. P . 52. 2. 6 4 ; D. P . 5 3 . 2. 179.
Vezi a s u p r a acestei chestiuni, P a n d . fr., v° cit.. 14934 u r m .
2
Neaplic. () P r o i b i ţ i a a r t . 938 fiind întemeiată pe revocabilitatea libera-
art. 933 dona- litaţilor mutuale ce soţii îşi fac în t i m p u l căsătoriei ( a r t . 937),
ţiunilor reci- g e decide, în genere, că viitorii soţi pot să-şi facă donaţiuni
l L
viiiorU "ot\ mutuale prin contractul lor de căsătorie, pentrucă asemenea
•Contro•. ersă liberalităţi sunt irevocabile ( a r g u m e n t din art. 936 şi 937).
Cpr. L a u r e n t , X V , 3 2 5 ; T h i r y , I I , 393, p. 384. — Cu toate
acestea, j u r i s p r u d e n ţ a franceză anulează liberalităţile m u t u a l e
sau reciproci, făcute chiar prin contractul de căsătorie, când
au de obiect b u n u r i viitoare. Vezi L a u r e n t , loco cit.
3
() Vezi Dreptul din 1889, No. 74, p . 594. Cpr. L a u r e n t X V .
3 2 2 ; Mareadé, I V , 3 3 3 ; Mourlon, I I , 1002; B a u d r y et Colin,
II, 4 0 2 7 ; P a n d . fr., v° cit., 1 2 2 1 1 ; Demolombe, X X I I I ,
449, etc.
4
() T. H u e , V I , 4 7 2 ; B a u d r y et Colin, II, 4 0 2 8 ; Demolombe,
LEGEA CAKE CÂRMUEŞTE FORMA TESTAMENTELOR. 13

Legea care cârmueşte forma testamentului, cu privire


la timpul când el este făcut.

F o r m a testamentelor, ca şi aceea a t u t u r o r actelor în Art, 1 c. civil,


genere, este c â r m u i t ă de legea t i m p u l u i când testamentul a
fost redactat, conform regulei tempus regit actum, fiindcă
legea nouă nu poate să aibă efect retroactiv (art. 1) (').
D i n cele mai sus expuse rezultă că testamentul făcut Validitatea
sub codul Oalimach sau Caragea, prin punere de deget,fâoutTsub^
este valid astăzi şi îşi produce toate efectele sale, chiar dacă Caiimach.
testatorul a r fi m u r i t sub legea actuală, dacă acest testa­
ment cuprinde o rânduire de moştenitor, căci legea nouă
nu obligă pe testatorii pe care i-a a p u c a t în viaţă sâ-şi
facă alt testament sub această lege. O asemenea îndatorire
legea n'o i m p u n e decât p e n t r u testamentele privilegiate
2
(art. 8 7 1 , 8 7 3 si 882) ( ). (Vezi infra, p . 1 2 5 , 1 2 6 , 127 şi 132).
Aceste testamente nu pot însă fi valide astăzi decât Bată certă,
A r t l l 8 2
sub condiţia de a fi cu a d e v ă r a t întocmite sub legea veche, ' '
căci altfel ar fi foarte lesne de a se înlătura legea nouă,
a n t i d a t â n d u - s e testamentele făcute sub legea actuală. Te-

X X I I I , 4 5 0 ; Mareadé, IV, 3 3 3 ; L a u r e n t , X V , 3 2 3 ; A r n t z ,
II, 2 3 1 7 ; A u b r y et B a u , V I I I , § 743, p. 1 0 2 ; Dalloz, Nou-
vean code civil annoti, I I , art. 1097, N o . 8 u r m . ; P a n d . fr.,
v° cit, 12216, etc. pfofci i •>•
(') Gpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1882, No. 66 şi din 1884,
No. 6 2 ; T r i b . Argeş şi B r ă i l a , Dreptul din 1882, No. 23 şi
din 1883, No. 2 9 ; L a u r e n t , I, 2 0 2 ; Mareadé, I, 5 2 ; Demo-
lombe, I, 4 9 ; T h i r y , I, 2 9 : P l a n i c i , I, 2 4 7 ; A u b r y et E a u ,
I, § 30, p. 101 (ed. a 5-a); P a n d . fr., v° Don. et testaments,
6236 u r m . ; Eéport. Sirey, vo Testament, 300 urm., etc. Vezi
tom. I al Coment, noastre, p. 100, 101 (ed. a 2-a). — Deci,
dacă legea ar schimba formele testamentului în intervalul de
timp, care s'ar strecura între d a t a testamentului şi moartea
testatorului, testamentul făcut d u p ă formele legei vechi ai­
ti valid. E é p e r t . Sirey, r ° cit., 3 0 1 ; P l a n i o l , I, 2 4 7 ; D e m o -
lombe, I, 4 9 ; A u b r y et E a u , I, p . 30, p . 101 (ed. a 5-a) şi
alţi autori citati în tom. I al Coment, noastre, p. 101, nota 1
(ed. a 2 - a ) . — Contra: T. H u e , I, 73.
(-) A u b r y et E a u , I, § 30, p. 101, text şi nota 7 (ed. a 5-a).
Vezi autorităţile citate în nota precedentă, precum şi tom. 1
al Coment, noastre, p . 109, 110. — Vezi însă T. Hue, I, 7 2 ,
73, după care legea nouă, care a r fi modificat formele exis­
tente ale testamentului, a r aveà efect retroactiv.
14 COD. CIV.— CARTEA III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — TESTAMENTE.

stamentul făcut conform legei vechi, care s'ar deosebi de cea


actuală, va trebui deci să aibă dată certă, spre a fi valid
s u b legea nouă (art. 1 1 8 2 ) (').
Test. verbal. Testamentele verbale, permise şi făcute sub legile ante-
7
^c.'caitmaeh rioare, P°t dà loc la dificultăţi. Credem că testamentul verbal
făcut faţă de cinci martori, conform art. 7 4 5 din codul
Calimaeh ( 5 8 4 C. austriac), n ' a r puteà fi stabilit astăzi în
justiţie prin depunerea sub j u r ă m â n t a acestor m a r t o r i ,
conform art. 7 4 7 din codul Calimaeh ( 5 8 6 C. austriac),
c. Calimaeh. Testamentele verbale făcute altă dată înaintea judecă-
Art. 748 urm. J Q ^ J Q ^ f| a valide astăzi şi a r avea puterea u n u i act
r n ] g a

autentic, dacă judecătorii n'au servit n u m a i ca m a r t o r i , ci


a u luat act înscris despre ultima voinţă a testatorului,
2
conform art. 7 4 8 u r m . C. Calimaeh ( 5 8 8 u r m . C. austriac) ( ).
Data punerei D i n împrejurarea c ă testamentul este. în privinţa for-
«oduîui cîvU © l ° i c â r m u i t de legea sub care a fost făcut, rezultă ca
a m r

actual, testamentul neregulat în ce priveşte formele, făcut înaintea


3
punerei în aplicare a codului actual ( 1 Decembrie 1 8 6 5 ) ( ) ,
4
a r fi nul, cu toate c ă a r îndeplini cerinţele legei actuale ( ).

Consideraţii istorice asupra testamentelor în genere.

î n a i n t e de a examina cele trei forme testamentare li­


mitativ determinate de legea actuală (art. 8 5 8 ) , vom face
o scurtă introducţie istorică a s u p r a dispoziţiilor testamentare.

(') Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 110 (ed. a 2-a). — S'a


decis însă că veracitatea şi sinceritatea datei unui testament,
făcut sub legea veche, este suficient dovedita prin m a r t o r i i
instrumentări, î n t r u c â t contrariul nu este dovedit prin alte
dovezi. Cas. rom. Bult. S-a I, anul 1882, p. 19. Soluţia admisă
de Curtea de casaţie este însă foarte periculoasă.
2
( ) Vezi infra, p. 22, text şi nota 4, precum şi tom. I al Coment,
noastre, p. 110, 111 şi 205, nota 2 (ed. a 2-a).
3
Legalitatea ( ) Este deci legal decretul lui Cuza-Vodă din 30 I u n i e 1865,
decretului lui prin care s'a p r o r o g a t punerea în a p l i c a r e a codului civil
C'uza- Vodă, pe cinci luni, adecă dela 1 Iulie pană Ia 1 Decembrie 1865.
privitor la Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 2 1 , nota 1 şi t. X , p. 632
punerea în
lucrare a şi la deciziile citate acolo, adde: Judecat, ocol. B a r c a (Dolj).
codului civil. Cr. judiciar din 1913, No. 9, p. 105 şj Pagini juridice din
1913, N o . 109 (cu nota d-lui G. Nicolescu).
4
( ) P a n d . fr., r° cit., 6237, in fine.
CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 15

Origina testamentului se pierde în întunecimea t i m p u - Origina testă­


m e n t e l o r
rilor, şi d r e p t u l omului de a dispune de averea sa prin acte -
d e u l t i m ă voinţă îl găsim în legislaţiile cele m a i vechi, afară
4 2
de acea a G e r m a n i l o r ( ), a E g v p ţ i e ni l o r / ş i a lui Mqise( ).
Cel mai vechiu t e s t a m e n t / d u p a Eusebiu şi Cedrenus, Testamentul
l u i N o e
ar fi acel al lui Noe, care, în u r m a potopului, ar fi î m - '
p ă r ţ i t p ă m â n t u l între cei trei fii ai săi : Sein, Cham şi
Iafet. Desquiron reproduce chiar textul acestui pretins tes­
3
tament ( ).
P o e t u l H o m e r ne da, de asemenea, modelul u n u i te­
4
stament, făcut de Telemac, în favoarea lui P i r e u ( ).
L a A t e n a , înaintea lui Solon, nu era permis cetăţe- Dr. atenian,
nilor de a testa. Acest legislator conferă însă dreptul de
a testa Atenienilor care nu aveau copii legitimi, d u p ă cum
5
ne atestă F i u t a r e , Montesquieu şi alţi scriitori ( ).
Solon era deci favorabil testamentelor, pe când P l a t o n ,
în t r a t a t u l său a s u p r a legilor, voeà, din contra, ca dreptul
ele a testa să fie cât de restrâns, ceeace n'a împedicat pe
marele filosof de a-şi face el însuşi testamentul său. căzând
astfel în contradicţia în care, peste 2 0 0 0 de ani mai târziu,
trebuia să caclă Mirabeau.
Iată cum se exprimă, în această privinţă, un a u t o r :

„ M a l g r e le j u g e m e n t sevère que P l a t o n a porte contre le


testament, le grand philosophe a pourtant testé lui-mème. Il m o n t r a
ainsi, cornine on l'a r e m a r q u é , la mème inconsequence que M i -
r a b e a u , q u i avait testé la veille mème du j o u r où Talleyrand vint
lire à l'Assemblée naţionale le célèbre discours posthume, dans

1
() „Heredes tamen successoresque cuique liberi et nullum testa-
mcnttim", zice Tacit. Vezi E é p e r t . Sirey, v° Testament, 26.
2
() Vezi E é p e r t . Sirey, v° Testament, 4 şi 6. — L a Evrei, i n a - D,. ebraic,
intea lui Moise, se găsesc însă oarecare u r m e de p u t e r e a tes­
t a m e n t a r ă . Vezi E é p e r t . .Sirey, v° cil., 5; Michaux, Tr. pra­
tique des testaments, 9, p. 3 ; Eépert. du palais. v° Testament,
N o . 4, etc. Cpr. F u r g o l e . Tr. des testaments. I, p. 8, No. 22
(ed. din 1779).
3
() Vezi E é p e r t . Palais, v° cit., 4; Michaux, op cit., 9, p . 3. Vezi
în F u r g o l e , op. cit., I, No. 4, p. 4, textul lui Cedrenus, astfel
cum se găseşte în versiunea lui W i l h e l m X i l a n d e r .
4
() Odysea, capit. 17, v. 78. Vezi Michaux, op. cit, No. 9. p . 3 .
C) Vezi Michaux, op. cit., 1 1 , p . 4 ; E é p e r t . Palais, v° Testa­
ment, 7; Répert. Sirev, cod. v°, 10.
16 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — TESTAMENTE»

lequel l'illustre orateur demandait l'abolition du testament cornine


contraire au droit naturel et à la raison" (').

Dr. sparţiat. Dreptul de a testa îşi aveà fiinţă şi la S p a r t a , d u p ă


cum ne atestă tot F i u t a r e , în v i a ţ a lui Agesilas, § 7, şi
Diogenianus-Laertius care, d u p ă toate probabilităţile, trăia
la începutul secolului al Jll-lea al erei creştine, ne-a păs­
t r a t testamentele lui Aristotel, P l a t o n , E p i c u r , Teofrast,
2
S t r a b o n , Lvcon, etc. ( ).
Dr. roman. D a r nicairi testamentul n"a fost m a i în floare decât
1 2
tebie ^' R o m a n i , unde dreptul de a testa a fost p r o c l a m a t în
mod solemn prin legea celor 12 t a b l e : „Uti legassit Slipftr
3
pecunia tutelave suae rei, ita jus esto"( 1. T e s t a m e n t u l era deci
ca o lege. Diced sau disponat testator et erit lex. De aceea
Mantica c o m p a r a testatorul cu u n Rege, care porunceşte
Formele test. F o r m a testamentului a v a r i a t însă, şi mai m u l t e moduri
ia Romam. ^ testa au fost succesiv admise de d r e p t u l vecliiu, d e
a

dreptul pretorian şi de constituţiile împărăteşti.


Test. caiatis : G a i u s şi J u s t i n i a n ne a r a t ă în Institutele lor că, la
m c e u
terr^n'pro- P t , e r a u două feluri de testamente. (Testamentorum
5
cinctu. autem genera initio duo fueruntj ( ) : unul care se făcea în
t i m p de pace, i a r celalalt în t i m p de răsboiu. In t i m p de
pace, testamentul se făcea p r i n t r ' o lege, calatis comitiis,
adecă în fiinţa şi cu ratificarea poporului, a d u n a t în co­
miţiile sale de două ori pe a n în acest scop (qua; aomitiw
bis in anno testa-mentis faciendis destinata, erant) ((). In

(') Beauchet, Histoire du droit prive de la Ttcpublique affieni­


ti une, I I I , p. 4 3 1 . Cpr. R é p e r t . Sirey, v° Testament, 9 şi 45.
2
( ) Michaux, loco cit.; R é p e r t . Sirey, v° cit., 10. Vezi B e a u c h e t ,
op. cit., I I I , p . 694.
3
( ) T a b . 5, 1°. Vezi şi U l p i a n i Regul., De tutelis, tit. 1 1 , § 14.
care r e p r o d u c e textul de m a i sus. Mai vezi Nov. 22, capit. 2.
Opr. F u r g o l e , Testaments, I I , p . 4, N o . 3 şi I I I , p . 357, No. 1.
4
( ) Vezi tom. I V . partea I, al Coment, noastre, nota 5 dela
p. 19, 2 0 , 2 1 . Vezi şi L . 1, Cod, De sacrosanctis ecclesiis, etc.
1, 2, unde se zice: '.'Nihil enim est, cjuod maf/is hominibuts
debeatur, quam ut supremeo voluntatis, postquam jam ediud
velie non possunt, liber sit stylus, et licitimi (puad iterimi non
redit arbitrium». M a i vezi infra, p . 147, nota 1.
5
( ) Gaius, Instit., I I , § 101 ; Instit. Justinian, De test, ordin., 2 , 1 0 , § 1.
6
( ) Gaius, Instit., loco cit. C p r . D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 69,
p. 128.
CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 17

t i m p de răsboiu, testamentul in procinctu se făcea înaintea


urmatei echipate şi s u b a r m e , căci procinctus era a r m a t a
g a t a la l u p t ă şi s u b arme. „Procinctus est enim expe-
ditus et armatus exercitus" (').
C a p u l familiei soldat, care voeà să testeze înainte de
a pleca la l u p t ă , îşi declara voinţa sa înaintea tovarăşilor
lui de a r m e , care înlocueau a d u n a r e a p o p o r u l u i .
Aceste testamente neputând însă să aibă loc decât în Test. per ces
e t U b r a m
t i m p u r i determinate şi în împrejurări particulare, s'a înehi- -
puit cu timpul a treia formă de testament, testamentul per
ces et libram, care se făcea prin mijlocul unei mancipaţii,
adecă a unei vânzări închipuite, în fiinţa a cinci martori
şi a u n u i libripens (porte-balance), toţi cetăţeni şi puberi,
precum şi a unui c u m p ă r ă t o r al succesiune! (familice emptor),
2
care j u c à rolul u n u i moştenitor( ). „Quod testamentum
dicitur per ais et libram, scilicet quia per mancipationem
u 3
peragitur ( ).
Cele dintăi două m o d u r i de a testa căzuse însă în
desuetudine încă din t i m p u l lui G a i u s , iar testamentul per
a>s et libram fusese adânc modificat, fiindcă m a n c i p a r e a
nu mai era decât un simulacru, a t â t în privinţa vânzărei
cât şi a mijlocului de a institui un moştenitor (*).
I n perioada dreptului clasic găsim, de asemenea, trei Dr. clasic,
forme de testamente: testamentul per ces et libram modi­
ficat ; testamentul nuncupativ sau verbal şi testamentul pre­
torian.
Testamentul n u n c u p a t i v , accesibil t u t u r o r acelor care Test. nunm-
p a t l T
nu ştieau sau nu puteau să scrie, precum sunt, de exemplu : '
orbii, etc., consista în u r m a desfiinţărei mancipaţiunei, în
declaraţia verbală a testatorului, făcută în prezenţa a şapte
5
martori, septem testibus adhibitis{ ).
1
ţ ) Gaius, Instit., loco cit. Vezi infra, p . 122, nota 4.
2
( ) . . . Namque oliai familice emptor, id est, qui a testatore
familiam accipiebat mancipio, heredis locum oblinebat, et ob
id ei mandabat testator, quid cuique post mortem suam dari
rellet • . .'" (Gaius, Instit., I I , 103).
3
( ) Gaius, Instit., I I , 102, in fine. Vezi a s u p r a inconvenientelor
testamentului per ces et libram, F u r g o l e , Tr. des testaments,
I, p . 13, N o . 10.
(*) Gaius, Instit., I I , § 103, § 104.
(°) Instit. Justinian, De testamentis ordinandis, 2, 10, § 14. Vezi

65)05 2
18 COD. CIV. --CART. III. — TIT. II. — CAP. V. —S-a I. — TESTAMENTE.

Test. preto- Testament ii l pretorian, introdus p r i n edictul pretorului,


nan. n udeferea moştenirea propriu zis, ci avea n u m a i de scop
învestirea unei persoane cu posesiunea bunurilor testatorului
(honorum possessio). In acest testament, mancipaţia n u mai
era necesară [nulla mancipatio desiderabatur). ci numai
prezenţa a şapte martori şi punerea u n u i sijril din partea
fiecăruia din ei, c'eeace era o a d e v ă r a t ă inovaţie(').
Test, tri- In dreptul bizantin, pe lângă testamentul n u n c u p a t i v ,
artlt
D P -, introdus de î m p ă r a ţ i , mai găsim încă testamentul tripartit
(tripartitum), admis în a n u l 4 - 3 9 , printr'o constituţie a lui
Theodosie al 11-lea şi Valentinian al Ilf-leai").
Acest testament se numea tripartitum, fiindcă el îşi
î m p r u m u t a formele sale dela trei legislaţii deosebite. In adevăr.
1° acest testament trebuia, conform vechiului drept civil,
să fie făcut deodată, fără nicio întrerupere (uno eodemque
tempore); 2" el trebuia să fie făcut în prezenţa a şapte
martori, cu semnătura şi pecetta lor, formalitate î m p r u ­
m u t a t ă dela dreptul pretorian ; 3 ° in fine, testamentul tri­
partit trebuia să fie semnat în l ă u n t r u de testator şi de
martori, formalitate î m p r u m u t a t ă dela constituţiile î m p ă ­
răteşti

şi L . 2 1 , P r . , Dig., Qui testamento, facere possimi, 2 8 , 1.


unde se zice: „Licebit ergo testanti vel nuneupare heredcs, vel
scribere; sed si nuncupat, palata debet". Vezi asupra testa­
mentului nuncupativ, Furgole, op. cit., I, pag. 14, N o . 1 3 ;
D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 70, pag. 133 (ed. a 7-a). Vezi şi
tojn. IV, partea I, al Coment, noastre, p . 2 1 , text şi nota 2.
î n c â t priveşte testamentul nuncupativ în vechiul drept francez,
vezi F u r g o l e , op. cil, I, No. 2 3 , p. 31 urm.
(') G-aius, Instit., H , § 119. Vezi şi Instit. Justinian, loco cit.,
§ 2. — Este de observat că testamentele, nule după dreptul
civil, puteau să-şi producă efectele lor d u p ă dreptul pretorian,
dacă formalităţile acestui drept fusese observate. Vezi Gaius,
Instit., II, § 119 si 147. Vezi şi infra, nota 1, in fine, dela
p. 107, 108.
2
( ) L . 2 1 , Pr., Cod, De testamentis, 6, 2 3 .
3
( ) Instit. Justinian, De testamentis orclinandis, 2, 10, § 3 . —
L. 2 3 , Dig., Qui testamento, facere possunt, 2 8 , 1; —• L. 2 1 ,
Cod, De testamentis, etc. 6. 2 1 , etc. Gpr. Girard, Manuel
element, de droit romain. p . 809, 810 (ed. a 4-a, 1 9 0 6 ) . —
D u p ă Institutele lui Justinian (loco cit., § 4), numele moşte­
nitorului trebuia să fie scris cu însăş m â n a testatorului sau a
unui martor, pentru a nu se dà loc la fraude, propter testa-
CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 19

A ş a d a r , din cele mai sus expuse vedem ca R o m a n i i Testamentele


a i l
:au a v u t u r m ă t o a r e l e forme de t e s t a m e n t : testamentul cala- ^ ]0 a t a

Mis comitiis; t e s t a m e n t u l in procinctu; testamentul per OBS Romani.


et libram s u b două f o r m e : testamentul pretorian, nuncu­
pate şi t r i p a r t i t ('').
Împăratul V a l e n t i n i a n al Ilf-lea, înţelegând foloasele Test, olograf,
2
testamentului olograf (per kolographam seripturam) ( ), 1-a
i n t r o d u s în anul 4 6 6 dela Christos : însă acest testament,
care nu aveà nevoe de m a r t o r i , n u este a d m i s în legislaţia
lui J u s t i n i a n . „ Das fami ober im, justi nianischen Recìde
keine Aufnahme", zice D e r n b u r g (').
In adevăr, acest î m p ă r a t cere prezenţa m a r t o r i l o r chiar
p e n t r u testamentele scrise în întregimea lor cu însăş m â n a
testatorului, a d m i ţ â n d forma olografă, p r i n excepţie, n u m a i

mentor urn sincer itatem, ut nulla fraus adhiheatur; însă J u s ­


tinian a revenit el însuş mai târziu a s u p r a acestei decizii
(Nov. 119, capit. 9, De testatore von cogendo propria mânu
nomina heredum scribere). Cpr. I î u b e n de Couder, Bépét.
ecrit.es de droit romain, I, p . 239 (ed. a 7-a, 1888).
(\) Testainenrul puteà fi făcut ìli mai multe exemplare, pluribus
codicibus (Instit., loco cit., § 13), şi să fie scris pe orice m a ­
terie: hârtie, pergament, etc. ..Nihil enim interest, testamentum
in tabulis an in char tis membranisve, vel in alia materia fiat".
(Instit., loco cit., § 13); L . 1, P r . şi L. 4, Dig., De honorum
possessionibus secundum tabulas, 37, 11. — L. 15, in fine,
Cod, De testamentis, 6, 2 3 , zice de asemenea: „In quacunque
instrumenti materia conscribere". Vezi infra-, p. 4 1 , text şi
nota 5.
2
( ) Testamentul scris cu însăş mâna testatorului se n u m i à holo-
graplia, i a r cel scris de alţii se numià allographa. Vezi
D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 70, p . 133, nota 16.
3
( ) Novella Valentiani I I I , tit. 20, capit. 2, De testamentis, § 1,
„Ne tamen hujus statuii salubritatem generi negemus hu-
mano, mansura iugiter lege decernimus, ut quisquis per kolo­
grapham scripturam supremum malueiit ordinare judicium,
habeat liberam focultatem . . . . si holographa mânu testa-
menta condantur, testes necessarios non putamus, e t c . " Vezi
Ricard, Tr. des don. entre-vifs et testamentaires, 1-òre pai tie,
capit. V , S-a 5, N o . 1484 urm., p . 335 (ed. din 1707).
(*) Pandekten, I I I , § 69, in fin"., p. 131 (ed. a 7-a, 1903). Testa- c. Caragea,
mental olograf, conform Nov. lui Valentian, exista şi în codul
Carngen: . . I a r d e vn \\ scrisă diată de tot cu mâna celui ce a
fticsit-o, atunci şi flră de martori să aibă tărie, întocmai ca
con marturi.siiă" (art. 26, § final, partea I V , capit. 3).
20 COD. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — TESTAMENTE.

în p r i v i n ţ a împărţelelor făcute de ascendenţi, în folosul des­


cendenţilor lor (').
Legislaţia T e s t a m e n t u l olograf a existat însă în legislaţia W i s i ­
Wisigotilor.
gotilor, care şi-au ridicat trofeele. hor pe ruinele imperiului
r o m a n : „ Manu propria scribat ea quce ordinare desiderat ;
dies quoque et annus habeatur in eis evidenter expressus;
deinde toto scripturce textu conscripto, rursum auctor ipse
i
subscribaf
Trecem a c u m la d r e p t u l nostru anterior.
C. Caragea. Codul C a r a g e a cere ca d i a t a să se facă înscris faţă cu
Neadmiterea 3
'erbai, arhiereul ( ), s a u judecătorie, sau trei m a r t o r i (art. 2 6 , p a r t e a
test.
I V , capit. '6); de u n d e rezultă că testamentul verbal sau

x
( ) L . 21 § 1 (auth. extrasă din Nov. 107, capit. J), De testa-
mentis, 6, 2 3 . — D u p ă această lege şi L . 28 § 1, Cod. loco cit.,
testamentul era olograf, când eră scris în întregimea l u i de
mâna testatorului, cu toate că el nu era semnat de dânsul. Vezi
şi infra, p. 35, nota 1. Opr. Arnds, Pandekten, § 4 8 5 , p. 736.
2
( ) Vezi Ricard, Tr. des donations entre-vifs et testamentaires,
l-ere pârtie, capit. V, secţia 5, No. 1486, p. 3 3 5 (ed. din 1707).
3
Test. din drep­ ( ) Acest testament a r e multă asemănare cu acel din dreptul
tul canonic. canonic, care se putea face înaintea preotului şi a doi m a r ­
tori (testamentum coram paroho atque duobus testibus). Vezi
asupra acestui testament, Dernburg, Pandekten, I I I , p. 135, I I .
Vezi şi Furgole, Tr. des testaments, I, N o . 10, p. 8 3 u r m .
(testaments recus par Ies cures), şi N o . 2, p. 6 5 .
Testamentele Asemenea testament se obişnueşte şi astăzi în ţările supuse
din imperiul imperiului otoman şi a r puteà fi făcut acolo în acest mod de
otomau. către un Român, conform r e g u l e i : locus regit actum (art. 2
şi 885). C p r . T r i b . Ilfov, Dreptul din 1889, N o . 2 2 ; T r i b .
Tulcea şi Cas. r o m . Dreptul din 1 8 8 1 , N o . 76 şi 77. Vezi infra,
p. 76, ad notam şi tom. I al Coment, noastre, p. 206, ad notam.
Test. Evreilor. încât priveşte testamentele Evreilor făcute la I e r u s a l e m ,
înaintea tribun, rabinic, vezi tom. I suscitat, p . 2 0 5 , nota 2
(ed. a 2) şi infra, p . 76, ad notam, in fine.
C. Caragea. Sub codul Caragea, arhiereul, ca să poată adeveri un t e ­
stament, trebuia să fi asistat singur la facerea l u i ; de unde
rezultă că testamentul adeverit de Mitropolit, d u p ă u n r a p o r t
al protopopului, însărcinat să cerceteze dacă testamentul e r ă
sau nu al defunctului, este nul ca nefăcut conform prescrip­
ţiilor legei. Cas. r o m . Dreptul din 1873, N o . 2 3 . — S'a decis
însă că o altă persoană putea să iscălească în locul Mitropo­
litului, şi că asemenea delegaţie eră presupusă pană Ia dovada
contrară. C. Bucureşti, Dreptul din 1 8 8 3 , N o . 47.
Declaraţia voinţei testatorului înaintea A r h i e r e u l u i sau
CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 21

nuncupativ nu era permis în Muntenia, ceeace pare a se


adeveri şi prin codul Ipsilant (').
Codul Calimach, reproducând codul austriac si dreptul c. Caiimaeh.
' Test. verbal.
t r i b u n a l u l u i , trebuia să fie făcută de testator in persoană, iar
nu de un m a n d a t a r al său. C. Bucureşti şi Cas. rom. D r e p t u l
din 1879, N o . 39, p. 3 2 6 ; Bult. S-a I, 1882, p . 3 2 1 şi Dreptul
din 1882, N o . 36. T r i b u n a l u l putea însă atunci, d u p ă cum
poate şi astăzi, să delege pe un j u d e c ă t o r la domiciliul testa­
torului spre a constata voinţa acestui din u r m ă . Cas. r o m .
Bult. S-a I, 1887, p. 767 şi Dreptul din 1887, N o . 80. p. 637.
Vezi infra, p. 7 8 .
Când se făcea un testament înainte a trei m a r t o r i , nu era
nevoe, pentru validitatea lui, de o declaraţie expresă din
p a r t e a martorilor că au văzut şi auzit pe testator, ci era sufi­
cient ca din cuprinsul testamentului să reiasă că martorii
au auzit dela testator că testamentul este al său, sau măcar
că au fost faţă. Cas. r o m . Bult. S-a I, 1885, p a g . 181 şi
Dreptul din 1885, N o . 3 9 ; Bult. 1891, p . 1062 şi Dreptul
din 1 8 9 1 , N o . 7 7 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1891, N o . 2 4
i Cr. judiciar din 1896, N o . 16. Cpr. C. Craiova, Or. ju­
diciar din 1904, N o . 73 (cu observ, noastră). — Contra: C.
Bucureşti, Dreptul din 1887, N o . 1 1 , p . 86. C p r . T r i b . Brăila,
Dreptul din 1883, N o . 29, etc.
'(') Curtea din Bucureşti şi Curtea de casaţie a u decis însă, cu C. Caragea.
drept cuvânt, că testamentele făcute sub codul C a r a g e a fiind Semnarea test.
r m t r o e c e t e
considerate ca nişte cărţi (art. 6, partea V I , eapit. 2), tP P s u n
1 s a u
, , J î i î u punere
supuse la regulele prevăzute pentru acestea; de unde rezulta deget.
că, sub codul Caragea, testamentul unei persoane care nu
ştiea să scrie era valid, dacă era semnat de ea printr'o pecete
sau p u n e r e de deget şi adeverit de scriitor şi trei martori, sau
de arhiereul locului, ori de judecătorie. C. Bucureşti şi Cas.
rom. Dreptul din 1882, N o . 66 si din 1 8 8 3 , No. 4 5 ; Bult.
S-a I, 1883, p. 4 3 4 . C p r . Cas. rom. Bult. 1900, p . 185 şi
Dreptul din 1900, No. 8 1 . M a i vezi C. Craiova, Cr. judiciar
din 1904, N o . 73 (cu observ, noastră). — Testamentul făcut prin
punerea de deget, adeverit de sfatul satului, nu era însă valabil.
Cas. r o m . Buìt. S-a I. 1874, p . 32 şi Dreptul din 1875,
No. 6, p. 4 3 .
S'a decis că testamentul făcut de un supus străin s u b im- Test. făcut
SU J
periul legiuirei Caragea, care declară în act că nu ştie carte ' C-Caragea,
l e a l , z a t e u n
şi care nu poartă pecetea sa şi nici este semnat de s c r i i - S d .
, . '. . . K ~ î - c i i • v • î consul strain.
torul actului, şi nici este t ă c u t d u p ă iormele legei ţârei sale,
este nul, chiar dacă este legalizat de consulul ţărei sale, lega­
lizare ce nu ţine loc de s e m n ă t u r a scriitorului actului, î n t r u c â t
î n . l e g a l i z a r e nu se spune cine a scris testamentul. C. Iaşi,
•Cr. judiciar din 1905, N o . 2, p. 15.
22 COD. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — TESTAMENTE

r o m a n , pe l â n g ă alte testamente, a d m i t e a şi pe cel n u n c u p a t i v


sau verbal, făcut în fiinţă a cinci m a r t o r i vrednici de cre­
dinţă ('), care, la nevoe, erau datori să-1 încredinţeze cu j u ­
r ă m â n t înaintea judecătoriei (").
c. Calimaeh. D u p ă a r t . 748 — 750 din codul Calimaeh (587—590
Ait. ,84 u i m . a u s t r i a c ) , testatorii! puteà testa verbal înaintea j u d e c ă ­
torilor, şi judecătorii, în asemenea caz, erau datori, d u p ă
ce se a s i g u r a u m a i întăi dacă testatorul era în întregimea
mititei sale, să m e a r g ă fără întârziere la judecătorie şi să
scrie în cuget c u r a t voinţa testatorului, neadăogând nimic
3
spre folosul lor, sau a vreuneia din rudele lor ( ).
in asemenea caz, judecătorii nu erau nişte simpli m a r ­
tori, ei funcţionari care instrumentau în limitele eompetinţei
lor şi constituiau un adevărat act a atenţie^').

C. Calimacli. (') N u puteau figura ca martori într'un testament: monachii, cei


Art. 751 urm. m ai i c i de 18 a ni, femeile, muţii, surzii, cei eşiţi din minte,
m

cei foart.- săraci şi robii (art. 751 C. Calimacli, art. 591


C. austriac). I n privinţa celor ce erau o pr i ţ i de a mărturisi
într'un te-tament, vezi a r t . 752, 753 C. Calimacli (592 u r m .
C. austriaca Cpr. în privinţa codului austriac, C. Bucureşti,
Dreptul din 1903, No. 24, p. 199.
Dr. strain. ('-') A r t . 745 - 7 4 7 C. Calimaeh (577, 584—586 C. austriac). Cpr.
art. 2250 u r m . C. german, art. 506, 508 C. elveţian din 1907.
Vezi şi tom. I V , partea I, al Coment, noastre, p. 2 1 , nota 2.
s
Dr. roman. ( ) Asemenea testamente se puteau face şi la Romani înaintea
autorităţei judecătoreşti sau municipale, care luà act înscris
despre declaraţia testatorului (testamentum apud acta con­
ditimi,). Testamentul putea fi încredinţat judecătoriei sau împă­
ratului spre păstrare ftestamentum judici aut principi oblatum).
Vezi Van Wetter, Co'trn d-' droit romain, I I , § 659, p . 392
(ed. a 2-a). Iti privinţa c o d u l u i Calimacli, m a i vezi supra,
p. 14 şi infra, p. 77.
Test. făcut (*) Cpr. Laurent, Droit cin il international, VI, 411,412.—Deci,
de un Evreu dacă un asemenea testament s'ar invoca astăzi, el a r aveà
la Jerusalem. puterea unui act autentic. \ ezi supra, p . 14. Tot astfel, tri­
bunalele române ar trebui să considere ca valide şi ca auten­
tice asemenea testamente făcute în Germania (art. 2238 C.
german), în Austro-Un gar ia, etc., sau acele făcute de un E v r e u
la Jerusalem. înaintea tribunalului rabinic, conform legei mo­
zaice, dacă testatorul a murit de boala de care suferea în
momentul c â n i şi-a făcut testamentul; căci, în toate aceste
cazuri, judecătorii nu sunt simpli martori, ci adevăraţi func­
ţionari care i m p r i m ă testamentului caracterul de autenticitate.
Vezi tom. I al Coment, noastre, p. I l i (ed. a 2 - a ) ; L a u r e n t ,
CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 23

Al. Degré crede că asemenea testamente s'ar p u t e à face


şi astăzi ('), însă această soluţie este c o n t r a r ă a r t . 8 8 6 O. civ.
P e l â n g ă testamentul verbal şi cel autentic, codul C a - c. Caiimach.
2
limacli mai aveà încă testamentul olograf ( ), scris, s e m n a t ^ ' ^ F * *
şi datat, ca şi astăzi, cu însăş, m â n a testatorului (art. 7 3 9
0 . Caiimach, 5 7 8 C. austriac), precum şi testamentul mistic
sau tăinuit (art. 7 4 1 , 7 4 4 C. Caiimach, 5 7 9 . 5 8 2 C. austriac),
3
care se vede admis a t â t în codul lui A n d r . Donici ( ), c â t
şi in codul C a r a g e a ( a r t . 2 6 § 2 , partea IA', ca pit. 3).
T e s t a m e n t u l puteà li scris şi de altul, însă în asemenea c. Caiimach.
A r t 7 4 0
caz el trebuia sa fie semnat a t â t de testator cât şi de cinci " '
sau cel p u ţ i n trei m a r t o r i , pe care testatorul îi încre­
dinţa că acesta este testamentul său. ( A r t . 7 4 0 C. Caiimach,

op. cit., VI, 4 1 2 ; Cas. fr. I). P . 5 9 . 1. 8 1 ; Sirey, 59. 1. 1 9 6 .


Cpr. P a n d . fr., v° Don. ei testaments, 14952 u r m . , etc.
In privinţa testamentului făcut de un Român în ţările Test. făcut
supuse imperiului otoman, s'a decis că este valid testamentul de un Român
î n u l
semnat de martori de naţionalitate r o m â n ă şi legalizat de 0 | 3 n '

p a t r i a r h u l ecumenic, întrucât după legile turceşti, un ase­


menea testament este considerat ca autentic. T r i b . Ilfov,
Dreptul din 1889, N o . 22, p . 176. î n c â t priveşte testamentul
făcut de un supus otoman în România, vezi infra, p. 2 6 .
(') Dreptul din 1875, No. 32, p. 2 5 3 .
(-) Testamentul olograf îşi aveà fiinţă şi în codul Caragea, însă C. Caragea.
el nu avea nevoe să* fie, datat: „iar de va fi scrisă diata de Test. olograf,
tot cu mâna celui ce a fâcut-o, atunci şi fără de martori să
aibă tărie, întocmai c;i cea mărturisită"' (v. a r t . 26 § ultim,
partea IV, capit. 3). C p r . Cas. r o m . Bult. 1896. p. 1464 şi
Dreptul din 1897, N o . 8. T r i b . Argeş a decis, ce e drept,
că, sub codul Caragea, testamentul olograf t r e b u i a sa fie
datat (Dreptul din 1882, No. 23), însă adevărul este că această
condiţie nu se cerea de codul Caragea (v. infra, p . 56, n. 1),
ci numai de codul Caiimach ( a r t . 739), care a modificat, în
această privinţă, a r t . 578 din codul austriac, unde data n u
este absolut necesară. Vezi infra, explic, a r t . 8 5 9 , p. 5 5 .
8
( ) ..Voind testatorul, zice A n d r . Donici (§ 12, capit. 35), ca să c. Andr.
nu se vadă cele ce a u r â n d u i t şi a u lăsat prin diata sa, poate Donici şi dr.
1 01 1 11 rl
să acopere cele scrise şi s'o dea cu mâna sa ca s'o iscălească ' ? * "\.^ ~
martorii, şi a r e t ă r i e " . C p r . L . 2 1 , ab initio, Cod, De testa- montului
mentis, etc., 6, 2 3 . Vezi şi H a r m e n o p o l , V , 1, De testamento, mistic.
hominum sui juris, § 2 1 , unde se zice: „Secretum testamentum
non adrnittitur, nisi sua illud subscriptione testator roboraverit.
Unde nec muliercs, nec iiHitterati secreto tcstantur". Vezi infra,
p. 9 7 , nota 3 şi p. 9 8 (text).
24 COD. CIV.— CARTEA I I I . — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 858.

5 7 9 0 . austriac) ('). (Vezi Unger, Das ósterreichische JEr-


brecht systematisch dargestellt § 10, p a g . 46).
c. Calimaeh. T e s t a t o r u l care nu ştiea carte, sau mai bine zis care
Ait. 742,743. n u - i^ du^Ă cura se e x p r i m ă a r t . 5 8 0 din codul
s scr e

a u s t r i a c (welcher nicht schreiben kannj, însemna cu m â n a


sa, în faţa martorilor, semnul cinstitei cruci şi poftea pe
u n u l din ei sâ-1 iscălească, pe lângă acest semn (art. 7 4 2
0 . Calimaeh). Acest text presupune însă că testatorul, care
n u ştiea a serie, ştiea cel puţin a ceti. In adevăr dacă te­
statorul era o r b sau nu ştiea a ceti, d u p ă cum se e x p r i m a
a r t . 5 8 1 corespunzător din codul a u s t r i a c (wenn der Erblasser
nicht lesen kann), expresiune pe care codul Calimaeh, din
greşeală, o traduce, în a r t . 7 4 3 , ca şi în a r t . 7 4 2 : dacă
2
testatorul nu ştie carte ( ), atunci trebuia ca u n u l din m a r t o r i
să cetească testamentul înaintea testatorului şi a t u t u r o r
martorilor, şi apoi testatorul să adeverească că testamentul
a fost făcut d u p ă voinţa lui, şi acesta să fie iscălit a t â t
de m a r t o r i cât şi de scriitor (art. 7 4 3 C. Calimaeh, 5 8 1
C. austriac).
Venim a c u m , d u p ă acest scurt istoric, la codul actual,
care a r e u r m ă t o a r e a dispoziţie:
Art. 858. — U n testament poate fi sau olograf, sau făcut
prin a c t autentic, sau în forma mistică. ( A r t . 802, 8 5 6 u r m . , 859
urm., 864 urm., 886, 892, 1171 u r m . , 1182 C. civ. A r t . 33 L . p.
autentif. actelor. A r t . 9 6 9 C. fr.).
Formele tes- D u p ă acest text, n u se poate testa în mod valid decât
m u n a m
în°dreptui ^ fonnele mai sus arătate, adecă : în forma olografă,
actual. în acea autentică şi mistică. Formele testamentelor sunt deci
fixate de lege în mod limitativ, şi nu se poate face u n te-

(') Vezi în privinţa a r t . 579 din codul austriac, C. Bucureşti,


Dreptul din 1 9 0 3 , N o . 24, p . 199. Această decizie p u n e în
principiu că testamentul cu m a r t o r i este admis şi în U n g a r i a .
2
Art. 742, 743. ( ) T e x t u l grecesc al codului Calimaeh este identic cu cel aus­
C. Calimaeh triac. In adevăr, în a r t . 742, se zice: când testatorul n u ştie
(textul gre­
cesc).
să scrie, iar în a r t . 7 4 3 : când testatorul nu ştie să cetească.
Iată, în adevăr, cum se e x p r i m ă aceste două texte în o r i g i ­
nalul grecesc: „art. 742.—'Eàv ó Şrîmf/sjj.evoc §sv rj£s<>pŢj và
u
'ipâwxi- . . . v.. t. \. . „art. 743.—'Eàv 5 Scar.9sjj.svoc Ssv T)6eòpYj
vă S t a g i i %. x. (KQME nOAlTIKOS toò IlPirKH-
IIATOT tfjc MOAAABIAS èv 'IA21ÌÌ, 1816. Mépoc W. Ks-
yàXatov 9', 85). Vezi şi infra, p. 9 3 , nota I, in fine.
FORMELE TESTAMENTELOR. — ART. 858. 25

stament în alte forme decât cele a r ă t a t e de lege('). Pâzirea


acestor forme este prescrisă sub pedeapsă de nulitate (art. 886),
iar această nulitate poate fi opusă şi pe cale incidentală,
ca mijloc de apărare, fără să fie nevoe de o acţiune în a n u ­
lare exercitată pe cale principală (-).
Din cele mai sus expuse rezultă că testamentele verbale Neadmitorea
te -n n0l pa
sau nuncupative, admise altă dată. nu mai sunt p e r m i s e ! * " ! "
. , . .' , L . «ve in (Ir.
astăzi, şi motivul pentru care legiuitorul modern n'a mai actual,
admis asemenea testamente, este lesne de înţeles. Testamentul
fiind, in adevăr, o derogare dela succesiunea ab infestat,
voinţa testatorului trebue să fie exprimată î n t r ' u n mod clar,
3
precis şi neîndoelnic ( ).
In dreptul nostru actual, testamentele verbale sau n u n ­
cupative fiind inexistente (art. 886), existenţa lor de fapt
n'ar putea fi stabilită prin niciun fel de p r o b ă : nici prin
martori sau prezumpţii, nici prin mărturisirea părţilor, nici
prin j u r ă m â n t u l decizor. căci actul scris nu mai este cerut
de astădată ca un instrument de probaţiune, ci ca o con­
4
diţie neapărata a însăş existenţei testamentului ( l Cu alte
cuvinte, fără un act scris nu există testament, d u p ă cum
fără un act autentic nu există o donaţiune, o ipotecă, o con­
venţie matrimonială, etc. Testamentul este deci în acest sens
un act solemn, d u p ă cum am spus-o de mai multe ori, şi
actul scris este cerut de astă dată ad solemnitateni. iar nu
n u m a i ad probationem ['').
Din cele mai sus expuse rezultă că testamentul verbal făcut Test. verbal
f a c u t n 5 t n t
de un R o m â n într'o tară, în care acest testament este permis. ' , "
' " 1 inatate.
(•) Opr. P l a n i c i , I I I , 2 6 7 8 ; Demolombe, X X I , 2 1 : T h i r y , II,
3 9 4 ; T. Hue, V I , 268 şi toţi autorii.
P ) Cas. rom. Bult. 1904, p. 1240.
3
( ) Opr. P a n d . fr., v° Don. et testaments, 6 0 9 5 ; L a u r e n t , X I I I ,
109. Vezi şi tom. I V , partea I-a, al Coment, noastre, p. 2 1 .
(*) Planiol, I I I , 2 0 7 9 ; B a u d r y et Colin, op. cit.. 1, 1859 u r m . ;
T h i r y , I I , 3 9 3 , p. 3 8 4 ; Mourlon, I I , 774; Marcadé, I V , 7 ;
Demolombe, X X I , 2 5 ; L a u r e n t , X I I I , 106, 107; D e m a n t e et
Colmet de Santerre, I V , 114 bis I: A u b r y et Rau, V I I , § 647,
p. 9, text şi nota 1; T. H u e . VI, 2 6 6 ; T r o p l o n g , Don. et
testaments, I I I , 1 4 4 5 ; P a n d . fr., r° cil., 6086 u r m . ; E é p e r t .
Sirey, v° Testament, 71 u r m . şi urm., etc.
5
( ) Cpr. Bayle-Mouillard a s u p r a î..i Grenier, Don. et testaments,
I I , p. 239, nota e. Vezi şi suprà. p. 2, text şi nota 3
26 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. i l . — CAP. V. — S-a I. — ART. 858.

precum este : Austria, Elveţia, Germania, Turcia, Brazilia,


etcC), n u are nicio valoare în România. In zadar s'ar invoca
regula locus regit actum, căci această regulă este subordo­
nată solemnitate! de câteori este vorba, ca în specie, de u n
act solemn. D u p ă c u m această regulă n u poate fi invocată
în privinţa donaţiunilor, convenţiilor matrimoniale şi a ipo­
2
tecilor ( ), tot astfel ea nu poate fi invocată nici în privinţa
3
testamentelor şi a t u t u r o r actelor solemne în genere i ).
Test, verbale T o t pentru aceste motive vom considera ca nevalid
făcute de
străini în testamentul verbal făcut de u n străin în R o m â n i a , conform
Romania. legei sale personale. Asemenea testament va putea fi consi­
Controversă.
derat ca valid de judecătorii străini, nu însă de judecătorii
r o m a n i : pentrucă, d u p ă legea noastră, testamentul este un
act solemn. Cu toate acestea, chestiunea este foarte contro­
versată, si C u r t e a clin Bucureşti a validat testamentul verbal
făcut de un .supus otoman în ţara noastră, conform legei
sale personale, pentrucă regula locus regit actum a r fi fa­
4
cultativă, iar nu obligatorie ( ).
Oblig, na tu­ Nu numai această chestiune este controversata, d a r şi
rala.
Controversă.
(*) Vezi tom. I V , partea I, p. 2 1 , nota 2.
2
( ) Vezi în privinţa donaţiunilor, convenţiilor m a t r i m o n i a l e şi a
ipotecilor, t o m . I V , partea I al Coment, noastre, p. 326,
text şi nota 2 ; tom. I, p . 220 u r m . (ed. a 2-a); tom. V I I I ,
]). 72, text si nota 3, etc. Cpr. art. 1106 C: civ. portughez.
3
( ) Vezi Al. Halot, J. Clunel, anul 1902, p. 6 8 3 . — Contra:
:

Surville et A r t h u y s , Cours element, de dr. international prive,


193, p. 252 (ed. a 5-a, 1910).
(*) Vezi Bevista critică de drept, legislaţie şi jnrisprudenţă,
anul 1913, N o . 3. pag. 31 urni. ( j u r i s p r u d e n ţ ă ) , p r e c u m şi
Dreptul din 1913, N o . 64 (cu observ, noastră). In acelaş
sens, Cas. fr. Clunct, a n u l 1909, p . 1 1 3 1 , 1132 şi Dreptul
loco cit., p . 512. — Contra: C. P a r i s , Clunet, a n u l 1899,
p. 584 şi Dreptul, loco cit., p. 512 idecizie casată); Rolin,
Pr. de. droit international, I, p. 361 u r m . şi 216, p . 408.
Cpr. L a u r e n t , Droit cidi international- V I , 4 0 3 , 4 1 1 ; Halot,
J. Clunct, anul 1902, p. 6 8 3 . Vezi a s u p r a chestiunei de a se
şti dacă regula locus regit actum este obligatorie sau facul­
tativa (chestie foarte controversată), Vincent et P é n a u d , Dic-
tionn. de droit international prive, v° Forme des actes, 32
urm. Vezi şi tom. I, al Coment, noastre, p . 175 şi a u t o r i ­
Cambii tăţile citate acolo. V . infra, p. 5 5 , ad notam. Vezi în privinţa
aplicărei regulei locus regit actum l a cambii, G. Diena, Tr. di
diritto commerciale internazionale, I I I , 209 urm., p. 22 urm.
FORMELE TESTAMENTELOR. — A S T . 858. 27

acea. de a se şti dacă dispoziţiile de ultima voinţă făcute


în mod neregulat, de exemplu, în mod verbal, mărturisite
de moştenitori, constituesc sau nu, în privinţa acestor din
u r m ă , o obligaţie n a t u r a l ă , care poate servì de cauza unei
obligaţii civile. Afirmativa este, în adevăr, admisă de unii
(Opr. a r t . 1 8 8 8 0 . Caiimach, 1 4 3 2 C. austriac).
Din necesitatea unui act scris rezultă, ca consecinţă, că Legat manual,
nu se poate admite u n legat m a n u a l ('").
Oprirea de a testa în mod verbal mai atrage, c i con-Oprirea de a,
1
. . 7 , , . 1- < testa pria
s e a n ţ a , oprirea de a putea testa prin semne, ceeace dispunea semne,
în termeni expreşi a r t . 2 al ordonanţei franceze din 1 7 3 5 f).
După cum existenţa testamentului nu poate fi dove- Dovedirea
dita cu martori sau alte probe, tot astfel moştenitorii n ' a r euptinse^n-
t r u n t e s t a _
puteà sa dovedească nimic peste cele cuprinse în testament, '
stabilind, de exemplu, că dispoziţiile scrise într'un testament
regulat n'ar fi expresia adevărată a voinţei testatorului (*).
Daca defunctul a fost împiedicat de a-si face testamentul împiedic. def~
1
de a-şi face
(') C. Amicus şi Cas. fr. D. P . 1904. 2. 4 3 9 ; I>. P. 1905. 1. 4 7 ; testamentul.
Sirey, 1904. 2. 239 şi Sirev, 1905. 1. 1 2 8 : Pand. Period-
1905. 1. 101; T r i b . superior din Colonia, Sirey, 96. 4. 6-
c
Cpr. P l a n i c i , I I , 3 4 2 ; Report. Sirey, v Oblig., ' 2 9 8 u r m . şi
v° Testament, 7 3 ; A u ' r y et R a u , I V , § 297, p. 7, text şi
nota 6 (ed. a 5-a); Colrnet de Santerre, V, 174 bis V I ; D e -
molombe, X X V I I , 4 2 : Larombiòre, Oblig., I V , a r t . 1 2 3 5 ,
No. 6 ; Dalloz, Nouve.au code civil, annoti, l i . art. 9 6 9 , No. 7 3
urm., etc. — Contra : L a u r e n t , X V I I , 14. Cpr.' T . H u e , V I I , 2 3 7 .
Vezi a s u p r a acestei controverse, tom. V I al Coment, noastre,
p. 14 şi 15. Vezi şi infra, p. 152.
2
( ) Laurent, X I I I , 108; Lemolombe, X X I , 2 6 ; Eépert. Sirey, v°
Testament. 2 8 1 ; Pand. fr., v° Don. et testaments, G093; E é p e r t .
L a b o r i , if Testament, N o . 2 6 ; Bayle-Moni Hard, a s u p r a l u i
Grenier, op. cit., II, N o . 224, p . 239, nota c.
A t â t doctrina cât şi j u r i s p r u d e n ţ a admit, din contra, posi- jj n.manuale,
0

bilitatea unui dar manual, deşi donaţiunea este şi ea un con­


t r a c t solemn (vezi tom. I V , partea I, al Coment, noastre,
p. 257 urm.), pentrucă proprietatea l u c r u l u i dăruit se t r a n s ­
mite de îndată şi în mod irevocabil donatarului, prin însuş
faptul t r a d i ţ i u n e i ; pe când aceasta este cu neputinţă în m a ­
terie de testamente, de oarece testamentul este revocabil şi
n'are sa-şi producă efectele sale decât la moartea testatorului
(art. 802).
s
( ) P a n d . fr., v° cit., 6 0 9 4 ; E é p e r t . Sirey, v° cit., 2 8 2 ; Troplong-,
Don. et testaments. I I I , 1449, etc.
4
( ) L a u r e n t , XIII, 112; P a n d . fr„ v° cit., 6 1 0 0 , etc.
COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 858.

de către moştenitorul legitim, care aveà interes ca să nu existe


testament, acel care era să fie gratificat nu poate, în ase­
menea caz, să ceară predarea legatului de care el a fost pe
nedrept lipsit prin faptul moştenitorului, pentrucă nu există
în specie nici testament, nici legat. Moştenitorul, care a r fi
î n t r e b u i n ţ a t doi sau violenţă, va putea însă, în asemenea caz,
să fie tras la răspundere şi să plătească, cu titlu de daune,
celui care era să fie gratificat de defunct, valoarea legatului
4
ce el era să primească (art. 9 9 8 , 999) ( ).
„Considerând, zice tribun, din Saint-Graudens (3 D e c e m b r i e
1864), că art. 1382 (al nostru 998) nu sufere nicio excepţie şi că
acest text trebue să fie aplicat în toate cazurile, fiindcă el conţine
2
un principiu de eternă j u s t i ţ i e " ( ).

lach. „Cel ce au silit, ori cu viclenire a u ademenit pe lăsă-


torul moştenirei întru a r ă t a r e a voinţei sale celei de pe u r m ă ,
zice art. 6 9 7 din codul Oalimacb (542 C. austriac), ori l-au
oprit la descoperirea ori prefacerea ei, ori a u ascuns testa­
mentul făcut, se scoate din dreptul moştenirei, îndatorin-
du-se a răspunde pagubele pricinuite cuiva prin u r m a r e a
3
sa" ( ). l a t ă cum se exprimă, în această privinţă, P u r g o l e :
„Comme il ne serait pas j u s t e que ceux que le défunt a eu
une volonté sincère de gratifier, souffrissent du dommage p a r le
fait de ceux qui ont empèché 1' effet de la bonne volonté du défunt,
en l'empèchant de disposer p a r testament ou codicille, on doit leur
aceorder, suivant l'esprit du droit romain, contre ceux qui ont em­
pèché la disposition par violence ou p a r doi, une action pour ré-
4
parer le dommage qu'ils ont cause" ( ).

0 ) L a u r e n t , X I I I , 1 2 2 ; Planiol, I I I , 2 6 8 0 ; Demolombe, X X I ,
2 7 ; A u b r y et Rau, V I I , § 647, p . 1 1 ; Zacharise, Handbuch
des fr. Civilrechts, I V , § 654, in fine, p . 202 (ed. Anschiitz);
Devilleneuve, nota în Sirey, 5 3 . 2. 6 0 9 ; Grenier, Don. et tes­
taments, I, p . 668, text şi nota b (ed. Bayle-Mouillard); Bé-
darride, Du doi et de la fraude, I, 404 urm., p. 435 urm.,
(ed. a 4-a); B a u d r y et Colin, I I , 1870, 1872; Répert. L a b o r i ,
v° Testament, No. 3 0 . — Contra: C. Montpellier, Sirey, 5 3 .
2. 6 0 9 ; D. P . 54. 5. 743.
2
( ) P a n d . fr., v° cit., 6 1 0 4 .
3
( ) Cpr. § 16, capit. 3 5 , Cod. Andr. Donici; L. 1—3, Dig., Si
quis aliquem testări prohibuerit, vel coègerii, 29, 6; L. 2, Cod,
eod. tit., 6, 34, etc.
4
( ) Furgole, Tr. des testaments, I, capit. V I , S-a I I I , No. 123,
p. 593, 594 (ed. din L779).
DISTRUGEREA SAU PIERDEREA TESTAMENTULUI. 29

Acţiunea în d a u n e nu va fi însă admisă decât a t u n c i Cazurile în


când faptele sau manoperele frauduloase vor fi g r a v e şi p r e - j"une este C n

cise ('), şi fiindcă persoana care a fost, în specie, victima admisibilă,


dolului, a fost în imposibilitate de a-şi p r o c u r a o d o v a d ă
scrisă (art. 1 1 9 8 ) , orice probă va fi admisă, chiar j u r ă m â n t u l
2
decizor ( ), p e n t r u a se stabili că defunctul a fost împedicat
3
de a testa ( ).
A t â t codul Calimach (art. 697) cât şi legile romane citateNedemnitatea,
p . 2 8 , nota 3 , declarau nedemn de succesiune pe moşteni- i „ 4 ^ ° ^ i u - ' a

torul care împiedicase pe defunct de a-şi face testamentul, tate în dr. nos-
t r u D r s t r â i n
soluţie care este admisă şi astăzi în A u s t r i a (art. 5 4 2 C . - - -
austriac), în Italia (art. 7 2 5 0 . italian), în Olanda (art. 8 5 5
0 . olandez), în S p a n i a (art. 6 7 4 , 7 5 6 §§ 6 şi 7 0 . spaniol),
în G e r m a n i a (art. 2 3 3 9 ) , în Elveţia (art. 5 4 0 C. civil din
1907) şi în alte ţ ă r i ; însă asemenea excludere dela succe­
siune fiind o a d e v ă r a t ă penalitate, n u poate, în lipsa u n u i
text expres de lege, să m a i fie admisă în d r e p t u l nostru
actual ('*). Nulla poma sine lege.

Cazul când testamentul a fost distrus sau pierdut.

Se poate î n t â m p l a ca un testament să fie nimicit în Pierderea sau.


totul sau în p a r t e p r i n doi sau p r i n t r ' u n caz fortuit. Integrantului
asemenea caz n u m a i încape îndoială că legatarul va p u t e a prin caz for-
t u i t
sâ dovedească existenţa, fie totală, fie p a r ţ i a l ă a testamen- '
tului, căci el nu cere, în asemenea ipoteză, să dovedească

(') P a n d . fr., v° cit., 6 1 0 2 ; A u b r y et Rau şi L a u r e n t , loco suprà


cit., etc.
2
( ) C. T u r i n (13 A p r i l 1808), E é p e r t . Dalloz, Disp. entre-vifs,
255, nota 2.
3
( ) F u r g o l e , op. cit, I, N o . 107. p . 5 8 7 ; P a n d . fr., v° cit, 6 1 0 7 ; D e ­
molombe, X X I , 2 9 ; C. Toulouse, Sirey, 6 5 . 2. 156; D . P .
6 5 . 2. 202, etc.
4
( ) P a n d . fr., v° cit, 6 1 1 3 ; L a u r e n t , I X , 2 ; Demolombe, X I I I ,
217, 2 1 8 ; Mourlon, I I , 4 8 ; Vazeille, Succesions et donations,
I I , art. 969, No. 2, p. 376 (ed. din 1837); A u b r y et R a u ,
V I , § 5 9 3 , p . 287. Vezi şi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment,
noastre, p a g . 85, ad notam (ed. a 2-a). — Contră: Merlin,
Répert., tom. V I I I , v° Indigniti, N o . 10, p. 22. Această din
u r m ă soluţie era admisă în vechiul drept francez. Vezi F u r -
gole, op. cit, I, 100 urm., p. 584 urm.
30 C. C.—CART. IU.—TIT. II.—CAP. V—S-» I.—DISTRUG. TESTAMENT.

că legatul i-a fost făcut în mod verbal, ci că a existat nu


testament scris, în condiţiile prescrise de lege. pe care el nu-1
poate însă înfăţişa din cauze independente de voinţa lui (').
Dovedirea Existenţa testamentului va puteà fi stabilită prin orice
e r 0 D e c e c r n 2
*Tamentuiul " S som
°- P i ^ ' P ' m a r t o r i sau prezumpţii ( ), dacă
pierdut sau se va dovedi mai întăiu, î n t r ' u n mod precis, forţa majoră care
distru
a a d u s pierderea sau desfiinţarea testamentului, de e x e m p l u :
focul, inundaţia, c u t r e m u r u l sau altă împrejurare în care el
a fost distrus. Aşa dar, n'ar fi suficient ca legatarul să se
mulţumească a invoca în termeni generali cazul fortuit sau
forţa majoră (aceste doua expresii fiind sinonime), căci proba,
testimonială, menită a înlocui producerea actului, nefiind
admisă decât în cazurile a n u m e statornicite de lege, trebue
să se stabilească mai întâi că părţile se găsesc în cazul ex­
3
cepţional prevăzut de lege ( ).
Curtea de casaţie a decis foarte bine a c u m de curând

(') Cpr. L. unică, Dig-., Si tabulce testamenti extahunt, 37, 2:


L. 30, Cod, De testarne ntis, etc., 6, 2 3 ; L. 2, Cod, Qurmad-
modum tesi'amenta ajieriantur, etc,, ti, 32, etc.
("') Cpr. C. Craiova, Cr. judiciar din 1899, No. 7, p. 5 1 . Cas. fr.
D. P . 88. 1. 299 (şi raportul cons. B a r a f o r t ) ; Sirey, 8 3 . 1,
127; Sirey, 1904. 1, 132; C. Nancy, D. P . 99. 2. 263 şi Cr.
judiciar din 1900, No. 74 (cu observ, n o a s t r ă ) ; Sirey, 1900. 2.
9 4 ; C. Grenoble, Sirey, 1903. 2. 106. Dispoziţiile codului
civil relative la probe, având un caracter general, este evident
că dovada perderei sau distruggerei testamentului provenită
dintr'uu delict sau din caz fortuit, poate fi făcuta cu martori
şi prezumpţii, chiar fără niciun început de probă scrisă, fiind
vorba în specie de un fapt care n'a putut fi constatat prin
acte scrise (art. 1198). A u b r y et Ran, VII, § 647, p. 10;
Zacliarise, Uandbuch des. fr. Civilrechts, I V , § 047, p. 182,
text şi nota 2 (ed. Anschutz), § 657, p. 224, text şi nota 2
(ed. Crome); T. H u e , VI, 266, p. 338 şi V I I I , 300, in fine;
B a u d r y et Colin, I I , 1867 u r m . ; Laurent, X I I I , 113 u r m . ;
Pand. fr., v° cit., 6133 u r m . ; Ré pert. Sirey, v° Testament,
1787 urm.; Planiol, I I I , 2680, etc. Vezi şi tom! V I I al Coment,
noastre, p. 290.
s
< ) P a n d . fr., ?>° cit., 6 1 2 0 ; Demolombe, X X I , 3 4 ; Thiry, II, 2 9 3 ,
in fine; Mourlon, I I , 774; D e m a n t e et Col met de Santerre,
- I V , 114 bis I ; L a u r e n t , X I I I , 113 urm., 116; Larombière,
Oblig., V, art. 1348, No. 42, 4 9 ; Bonnier, Tr. des preme*,
175: Troplong, op. cit., I l i , 1451 u r m . ; C. Orléans, D. P.
6 3 . 2. 5; Sirey, 6 3 . 2. 73, e t c
DISTRUGEREA SAU PIERDEREA TESTAMENTULUI. 31

(18 Decembrie 1912), că deşi este adevărat că, în caz de


perderea u n o r titluri p r i n forţă majoră (deci şi a unui tes­
tament), p r o b a testimonială este admisibilă a t â t pentru sta­
bilirea pierderei titlului cât şi a cuprinsului lui, totuşi pentru
ca admiterea acestei probe să fie obligatorie, tre bue ea partea
să determine evenimentul de forţa majoră cu ocazia căruia
titlul a fost pierdut, p e n t r u ca instanţa de fond sa poată
aprecia dacă dovada invocată este sau nu admisibilă (').
Legatarul va trebui să dovedească nu n u m a i existenţa Dovada ce
c
şi cuprinsul testamentului, d a r şi ca el era învestit cu t o a t e J £ ' ™ ^cie.
f t 8

formele legale. Martorii vor trebui deci să afirme nu n u m a i


că a u văzut testamentul, d a r că ei cunosc conţinutul lui şi
că el nu avea niciun viciu de f o r m ă : Non modo se vidisse
ac legisse instrumentum quod dicitur amissum, sed scire
z
quid, in eo contineatur, atque nulla in parte esse vitiosum [ l
In fine, legatarul va mai trebui să dovedească împre­
jurările din care rezultă ca testatorul a a v u t pana la moartea
sa intenti unea de a menţine testamentul ce făcuse f ) .
Daca nimicirea testamentului nu se datereste întâmplărei, -Mic.
d r
ci unui deli.'t (art. 9 9 S 0 . civ.) sau unei negligente (art. 9 9 9 a ^ e ; ; i

C. civ.), comisă de o a n u m e persoană, care este cunoscută,

1
C ) (Jas. r o m . S-a I, decizia No. 920 din 18 Decembrie 1912,
C'r. judiciar din 1913, N o . 14, p. 106 şi Jurisprudenţa ro­
mână din 1913, No. 8, p . 117.
2
( ) Cpr. P a n d . fr., v° cit., 6 1 2 2 ; Répert. Sirey, v° Testament,
1802 u r m : Laurent, X I I I , 116; Demolombe, X X I , 3 4 ; T r o p -
long, I I I , 1453. „Dreierlei ist zu bemeisen, zice Zaehariae,
(op. cit., I V , § 657, p . 224, nota 2, ed. C r o m e ) : 1° Testa­
mentum extitisse; 2° fuisse solemne; 3° periisse". Şi acest
a u t o r a d a u g ă (loco cit.): „ N u este nevoe de a dovedi a doua
î m p r e j u r a r e , de câteori testamentul a perit prin cidpa părţei
adverse". Se decide, în adevăr, că de câteori testamentul a fost
distrus sau sustras de moştenitor, r e g u l a r i t a t e a sa este presu­
pusă; pentrucă, d u p ă toate probabilităţile, el n ' a r fi făcut să
dispară un testament care era neregulat. Cas. fr. Sirey,
1904. 1. 1 3 2 ; D. P . 9 8 . 1. 5 6 ; Sirey,' 9 8 . 1. 1 2 8 ; C. Nancy,
Sirey, 9 6 . 2. 2 6 3 , etc.; Demolombe, X X I , 3 2 ; T r o p l o n g , I I I ,
1452; P a n d . fr., v° cit., 6128 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testa­
ment, 1806 u r m . ; L a u r e n t , X I I I , 117; B a u d r y et Colin, I I ,
1868, etc.
3
( ) T. H u e , V I , 266, in fine; C. Poitiers, D. P . 79. 2. 2 6 7 ; Sirey,
80. 2. 147 şi alte decizii citate în Répert. Sirey, v° cit, 1803.
32 COD. CIV. — CABTEA III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — AET. 859.

acea persoană poate, d u p ă c u m a m văzut supra, p . 28, ti


c o n d a m n a t ă la daune, conform dreptului comun.
Cazul când Dovada existenţei testamentului n u va putea însă fi
testamentul
s'a pierdut
făcută prin niciun mijloc, dacă pierderea sau distrugerea
din cauza acestui testament n u se datereste cazului fortuit sau forţei
negligenţei
legatarului.
majore, ci n u m a i negligenţei, imprudenţei s a u nedibăciei le­
g a t a r u l u i ; pentrucă, în asemenea caz, el este în culpă şi n u m a i
suntem în excepţia admisă de a r t . 1198 din codul civil (').
Cazurile când Mai m u l t încă, cererea legatarului de a stabili exis­
tribunalele
pot respinge
tenţa testamentului prin m a r t o r i sau prezumpţii a r putea
dovada cerută fi respinsă chiar atunci când acest testament a r fi fost n i ­
de legatar. micit p r i n caz fortuit sau forţă majoră, dacă aceasta s'a

întâmplat în t i m p u l vieţei testatorului, căci dacă el a


a v u t cunoştinţă de distrugerea testamentului şi a trăit în
u r m ă un t i m p destul de îndelungat, fără a m a i face a l t u l ,
aceasta este cea m a i b u n ă dovadă că el şi-a luat de seamă
2
şi a înţeles a-1 revoca tacitamente ( ) .

Despre formele testamentelor.

Formele A m văzut suprà p . 24, că a r t . 858 din codul actual


testamentelor t
r e e u n o a s j privinţa testamentelor ordinare, trei forme d e
e n
1 1
ordinare. ' ' /• nn
testamente: 1 testamentul olograf; 2 testamentul autentic;
şi în fine, 3° testamentul mistic. N e v o m ocupa despre fie­
care din aceste testamente în p a r t e .

I. — Testamentul olograf.

Art. 859. — Testamentul olograf nu este valabil decât când


este scris în totul, datat şi subsemnat de mâna testatorului. ( A r t . 4 3 ,
800, 802, 8 8 5 , 886, 892, 1177 urm., 1182 C. civ. A r t . 9 7 0 C . f r . ) .

Definiţie. Testamentul olograf este, precum numele său îl a r a t ă

(') T. H u e , V I , 266, in fine; Laurent, X I I I , 120; Demolombe,


X X I , 3 5 ; Pand. fr., v° cit., 6 1 6 7 ; Répert. Sirey, v° Testament,
1791 şi v° Legs, 154, 157, etc. Vezi t o m / V I I al Coment,
noastre, p . 292.
2
( ) L a u r e n t , X I I I , 1 2 1 ; Demolombe, X X I , 34, in fine; Répert.
Sirey, v° Testament, 1 8 3 6 ; C. Rouen, D . P . 77. 2. 1 8 1 ; Sirey.
77. 2. 318, etc. Vezi şi tom. V I I al Coment, noastre, p. 2 9 2 .
TESTAMENTUL OLOGRAF. - ART. 859. 33

(óhoc, întreg şi fpàyetv, a scrie), opera excluzivă şi personală


a testatorului. De aceea a r t . 6 7 0 din codul spaniol, a b r o ­
g â n d în această privinţa dreptul anterior, dispune că orice
testament, în genere, nu poate fi făcut prin mijlocul unui
intermediar sau m a n d a t a r (ni ha cer se por medio di comi-
!
sario ó mandatario) ( ), ceeace este adevărat în p r i v i n ţ a t u ­
-
t u r o r testamentelor în g enere.
T e s t a m e n t u l olograf este, precum ştim, de origină r o - Origina test
2 o l o r a f
m â n ă ( ). E l exista la noi a l t ă d a t ă , a t â t în codul Calimach s -
1
cât şi în codul (Jaragea ij ), iar cotlul francez 1-a luat din
d r e p t u l obişnuelnic
E l prezintă m a i m u l t e foloase necontestate. A s t f e l : Foioasele
tes t lhu
1° forma acestui testament este cea mai uşoară şi poate fi în- ^j"cfr" ^
t r e b u i n ţ a t ă în orice t i m p şi în orice l o c ; 2° ea permite tes­
t a t o r u l u i de a-şi face dispoziţiile sale de ultimă voinţă în d e ­
plină libertate, de a ţine aceste dispoziţii ascunse şi de a
le schimba d u p ă b u n u l său plac, sustrâgându-se dela s t ă -
ruinţile şi controlul celor interesaţi. Apoi, sunt persoane care, Test. surdo-
m u t l l o r
din cauza infirmităţei lor, nu p o t testa în altă formă. . -
Astfel sunt, de exemplu, surdo-muţii, care nu pot testa
decât în forma olografa, bine înţeles, dacă ei ştiu a scrie
5
şi dacă pot sâ-şi dea seama de actele lor ( ).

J
( ) T o t în acest sens este r e d a c t a t şi a r t . 1740 din codul p o r t u - c . portughez,
ghez, dela 1867. „O testamento e ado pessoal, zice acest text, Art. 1740.
que nao póde ser feito por procurador*, etc.
2
( ) Vezi suprà, p . 19.
3
( ) Vezi suprà, p . 2 3 , text şi nota 2.
4
( ) Vezi Ricard, Tr. des donations entre-vifs et testamentaires,
1-ère pârtie, N o . 1491, p . 336 (ed. din 1707); F n r g o l e , Tr.
des testaments, I, pag. 67 u r m . , N o . 18 urm. (ed. din 1779);
Pothier, Don. testament., V I I I , N o . 8. p. 2 2 8 ; B a u d r y et
Colin, I I , 1 8 7 8 ; Planiol, I I I , 2 6 8 6 ; Saleilles, L'article 970
du code civil jr. et le § 2231 du code civil allemand, Revue
trimestr. de droit, civil, tom. I I (anul 1903), p . 5 8 9 ; P a c i ­
fici-Mazzoni, Tr. delle successioni. I I I , p . 4, N o . 5.
5
( ) L a u r e n t , X I I I , 1 6 8 ; Beltjens, Encyclopedic du droit civil
belge, I I I , a r t . 970, N o . 4 ; Demolombe, X X I , 71 bis; D u -
ranton, I X , 1 3 4 : R é p e r t . Sirey, v° Sourd-muet, 31 u r m . , şi
v° Testament, 3 2 1 ; C. Nîmes, Pand. Period, 86. 2. 2 4 2 ; C.
Rouen, D . P . 1900. 2. 2 4 7 ; Zacharise, Handbuch des fr.
Civilrechts, I V , § 6 6 8 , p . 225, nota 1 (ed. Anschutz). „Ein
Taubstummer ist befugt, ein eigenhàndiges Testamznt zu er-
«5105 3
34 COD. CIV. — CAKTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S - a I. — ART. 859.

Test, orbilor. Orbii a r p u t e à şi ei testa în forma olografa, m a i ales


cu a j u t o r u l u n u i terţiu, dacă acesta n'a condus m â n a tes­
t a t o r u l u i în formarea literelor, ci i-a d a t n u m a i un a j u t o r
m a t e r i a l : î n d r e p t â n d , de exemplu, h â r t i a , aşezându-i m â n a pe
ea, făcând ca condeiul să p r i n d ă cerneală, etc. (').
inconveni- D a r dacă t e s t a m e n t u l olograf a r e oarecare a v a n t a j e ue-
enţeie contestate, el a r e si inconveniente (-) si, între altele, acele ale
testamentului ' * . I
olograf, t u t u r o r actelor s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă în g-enere. In a d e v ă r ,
el p o a t e fi falsificat şi s u s t r a s cu înlesnire de către cei in­
teresaţi, dacă t e s t a t o r u l nu 1-a d e p u s î n t r ' u n loc s i g u r s a u
3
dacă n u 1-a scris mai m u l t e e x e m p l a r e ( ).
richten, und ebenso auch ein mystisches", zice acest din u r m ă
a u t o r . Vezi t o m . I V , partea I-a, al Coment, noastre, p . 34,
nota 2. Vezi tot acolo p . 3 5 , ad notam, unde a m a r ă t a t că,
la Romani, s u r d o m u t u l din născare nu puteà să testeze,
pentrucă era asimiliat u n u i mort, quìa mortuo similis est ( L .
29, ab initio, D i g . , De testamentis, 6, 23). — S'a decis că un
surdo-mut n u poate testa astăzi în formă autentică, pentrucă el
nu poate să a u d ă cetirea testamentului. C. Nancy, Sirey, 1904.
2. 2 0 9 şi Cr. judiciar 1903, No. 59. Vezi tom. I V , p a r t e a I-a,
al Coment, noastre, p . 34, nota 2 şi infra, p . 80, ad notam.
(') C p r . L a u r e n t , X I I I , 1 6 8 ; Demolombe, X X I , 71 ter; Michaux,
Testaments. 1689, p . 2 7 6 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 0 2 ; Répert.
a
Sirey, v cit, 2 3 0 ; Berton, L'art de faire soi-mème son testa­
ment, 226, p. 2 2 5 , 2 2 6 ; C. N a n c y şi Rouen, D. P . 47. 1. 3 4 2 ;
Sirey, 48. 1. 2 1 6 ; D . P . 1900. 2. 247. Vezi şi infra, p . 40.
text şi nota 5 şi p. 4 1 . — Orbii aveau capacitatea de a testă
şi în codul Calimach (art. 743).
Orbii, care nu pot testa în forma mistică (vezi infra, explic,
art. 865) ar puteà însă să testeze în forma autentică, d u p ă
cum prevede a n u m e a r t . 698 din codul spaniol. C. Toulouse
şi Cas. fr., Pand. Period. 8 6 . 2. 2 0 2 ; Pand. Period. 8 7 . 1.
226 şi Dreptul din 1887, No. 67. Vezi infra, p. 4 1 şi 100, 112.
Validitatea
Şi fiindcă vorbim de orbi, vom menţiona o decizie recentă
actului sub a Curţei din Gand, care a pus în principiu că actul sub sem­
semnătură, n ă t u r ă privată, semnat de către un o r b , face dovadă în contra
privată lui, chiar dacă acest act nu este scris cu mâna lui p r o p r i e .
semnat de Dacă orbul pretinde că a existat, în specie, doi sau fraudă,
către un orb.
Controversă. el trebue să dovedească aceste fapte. Vezi Dreptul din 1910,
No. 49, p . 3 9 6 . Vezi în acelaş sens, C. Liège, Pand. Period.
8 8 . 5. 3 3 ; Répert. Sirey, v° Acte sous seing prive, 9 8 şi v°
Aveugle, 6 şi 10. — Contra: P a n d . fr., v° Acte sous seing prive,
6 9 ; P a n d . beiges, v° Aveugle, N o . 5 u r m . , etc.
2
( ) Cpr. B a u d r y et Colin, op', cit, I I , 1 8 7 9 ; Planiol, I I I , 2687.
3
C. olandez. ( ) P e n t r u a î n l ă t u r a acest pericol, a r t . 9 7 9 din codul olandez
Art. 979.
TESTAMENTUL OLOGRAF. — ART. 859. 35

P e n t r u ca testamentul olograf să aibă tărie, trei con- Condiţiile de


diţii sunt n e a p ă r a t e . E l trebue să fie scris în întregimea teTt^otogra/
{
lui, datat şi subsemnat de însuş m â n a testatorului ( ).

dispune că testamentul olograf (scris n u m a i şi semnat de tes­


tator), va fi depus de dânsul l a un notar spre păstrare, aşa
că acest testament nu este olograf decât în privinţa numelui.
Testamentul olograf p r o p r i u zis este deci necunoscut în Olanda,
şi L a u r e n t observă cu drept cuvânt, în Ante-proiectul de r e ­
vizuire al codului civil ( I I I , p . 347), că intervenţia u n u i ofiţer
public poate să pue pe testator în imposibilitatea fizică de a
testa. Oricum a r fi, aceasta este starea legislaţiei olandeze şi
codul civil al acestei ţări, care este din 1838, nu permite adevă­
r a t u l testament olograf (scris, semnat şi d a t a t cu m â n a testato­
rului) decât pentru r â n d u i r e a de executori testamentari, regu-
larea cheltuelilor şi a modului de î n m o r m â n t a r e , legatele de
haine, rufe, bijuterii sau de mobile determinate ( a r t . 982).
Această dispoziţie este inexplicabilă, căci sau testamentul olo­
g r a f prezintă foloase serioase şi, în asemenea caz, el t r e b u i a
a d m i s fără nicio restricţie, sau este r ă u , şi atunci t r e b u i a ex­
clus cu desăvârşire. Codul portughez nu-1 admite, iar codul
spaniol (art. 676, 688 urm.), îl admite, din contra. Testa­
mentul olograf este, de asemenea, admis în codul elveţian din
1907 ( a r t . 505), în codul german (eigenhăndiqe Testament)
2 2 3 1 , 2°). — Vezi însă art. 2247 şi 2267 d i n ' a c e s t cod.
Ordonanţa insulei Malta din 1868 nu recunoaşte decât două Dreptul
raa tez
forme de testamente: testamentul autentic şi cel mistic. A r t . 370 ' -
din această ordonanţă declară nul testamentul olograf. Vezi
T r i b . T u n i s , J. Clunet, anul 1913, p . 6 1 1 .
c
Şi fiindcă vorbim de codul olandez, vom observa în treacăt - olandez,
A r t ! 9 2
că a r t . 992 din acest cod n u permite Olandezilor, care s'ar ' ' '
afla în ţ a r ă străină, de a testa decât în formă autentică, o b ­
servând formele legei ţărei în care testamentul este făcut, ei ne­
putând testa p r i n t r ' u n act sub semnătură p r i v a t ă decât în con­
formitatea a r t . 982, de care s'a vorbit mai sus. S'a decis că
art. 9 9 9 din citatul cod face p a r t e din statutul personal al Olan­
dezilor şi constitue o derogare dela r e g u l a locus regit actum;
aşa că testamentul olograf făcut de un Olandez în F r a n ţ a
nu poate fi validat, dacă acest testament nu este invocat de
u n Francez şi nu a r e de obiect bunuri situate în F r a n ţ a . T r i b .
P a r i s , Pand. Period. 1904. 5. 4 7 ; T r i b . Toulouse, Dreptul
din 1910, N o . 20, p. 164. Chestiunea este însă controversată.
Vezi tom. I al Coment, noastre p. 2 1 3 , 214 (ed. a 2-a).
1
i ) L a E o m a n i , testamentul era olograf, dacă e r a scris în întregimea Dr. roman,
lui de m â n a testatorului, cu toate că nu era semnat de dânsul
(L. 28 § 1, Cod, De testamentis, 6, 23). Vezi suprà, p. 20, nota 1.
Cpr. V a n g e r o w , Lehrbuchk der Pandekten, I I , § 445, p . 144.
36 GOD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

Ait. 880. Dacă u n a n u m a i din aceste trei condiţii lipseşte, tes­


J
tamentul nu are fiinţă (art. 886) ( ).
N u este însă nevoe sa se facă menţiune în testament,
că el a fost scris, datat şi semnat de testator, deşi ase­
menea menţiune ar fi o g a r a n ţ i e despre îndeplinirea acestor
2
formalităţi ( ).
Neînehiderea N u este, de asemenea, nevoe ca testamentul olograf să
n e n c n i s
testamen^uf î şi sigilat. Eli poate să fie deschis şi depus în
3
această stare chiar în m â n a unui terţiu ( ).
L. timbrulu i. Acest testament, ca şi cel mistic, poate fi făcut pe
33
Art. 4 Î § - h â r t i e liberă (art. 4 3 § 3 3 L. timbrului) şi î n t r ' u n singur
exemplar, deşi este prudent de a-1 face în mai multe exem­
plare (*) şi a lc depune în locuri deosebite.
Act sina- Un act sinalagmatic, chiar scris în întregimea lui,
lairmatic.
d a t a t şi semnat de testator, n'ar putea însă fi considerat
ca u n testament olograf, pentrucă orice testament treime
să fie opera unei singure persoane (").
Vorbirea Testamentul n'ai putea însă fi anulat numai p e n t r u
la a treia
persoană.
motivul că testatorul a vorbit la a treia persoană, dacă actul
îndeplineşte condiţiile cerute pentru validitatea lai (*').

(') Furgole, op. cit., I, p. 8 1 , No. 4; A u b r y et Rau, V I I , §


ab initio, p. 101, 102; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
I V , § 678, p. 280 (ed. Crome). I a t ă cum se e x p r i m ă acest
a u t o r : „Fehlt die eine oder andere dieser Fó'rmlichkeiten, so ist
das Testament seinem qanzen Inhalt nach nichtig".
2
( ) Demolombe, X X I , 119; A u b r y et Rau, V I I , § 6 6 8 , in fine,
p. 108; B a u d r y et Colin, op. cit., II, 1882; P a n d . fr., v° cit.,
6 2 5 6 ; Répert. Sirey, v° Testament, 344, etc.
3
( ) Demolombe, X X I , " 139, 140; Répert. Sirey, v° cit., 3 4 5 ; A u ­
bry et Rau, V I I , § 668, p. 1 0 8 ; Zacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 678, in fine, p . 283 (ed. Crome), etc.
4
( ) Instit., 2, 10, De testamentis ordinandis, § 13. — D a c ă s'au
făcut mai multe exemplare, toate a u aceeaş putere, cu toate
că unul din aceste exemplare, învestit cu formele legale, a r
fi fost intitulat copie. Demolombe, X X I , 100, 1 4 1 ; P a n d . fr.,
v° cit., 6 2 6 3 ; Répert. Sirev, v° Testament, 338; Aubry et
Rau, V I I , § 668, in fine, p. 108; Cas. fr. Sirey, 58. 1." 3 3 ;
D. P . 58. 1. 7 5 ; C. 'Limoges, Sirey, 77. 2. 150; D. P . 7 8 .
1. 375 (sub Cas.), etc.
5
( ) Répert. Sirey, v° cit., 342; Cas. fr. D . P . 50. 5. 442.
6
( ) Cas. r o m . Bailt. S-a I, anul 1885, p . 181 şi Dreptul din 1885,
No. 39. Vezi şi infra, p. 148.
SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 37

1° Scrierea testamentului olograf.

P r i m a condiţie cerută p e n t r u ca testamentul olograf să Testamentul


fie valid, este ca el să fie scris în întregimea lui, în totul ^ p ^ e x c i u -
s a u de tot, d u p ă cum se e x p r i m ă codul C a r a g e a (art. 26 ziră a
t e s t a t o r n l u i
§ ultim, p a r t e a I V , capit. 3), de însăş m â n a testatorului (') ; -
căci, dacă la scrierea lui a luat parte o persoană străină,
este de t e m u t ca testatorul să fi dispus s u b influenţa acestei
persoane şi să nu fi a v u t î n t r e a g a sa libertate. U n singur
c u v â n t scris de o m â n ă s t r ă i n ă în m a r g i n e a sau în corpul
actului a r vicià deci î n t r e g u l testament, dacă acest cuvânt
face parte din el şi a fost acceptat sau aprobat de testator;
căci altfel a r sta în m â n a terţiilor de a desfiinţa un testa­
ment legalmente făcut, prin s i n g u r a a d ă o g i r e a unui cu­
2
v â n t în el ( ).

(') P e n t r u a face un testament olograf, nu este deci suficient ca


cineva să poată n u m a i să iscălească, după cum se î m t â m p l ă
uneori în practică, ci trebue să ştie a scrie.
2
( ) Pothier, Don. testamentaires, V I I I , 10, p. 2 2 8 , 2 2 9 ; L a u r e n t ,
X I I I , 172, 182; Demolombe, X X I , 62 u r m . ; Mourlon. I I ,
777; T h i r v , I I , 3 9 6 ; A r n t z , I I , 1 9 6 1 ; Beltjens. op. cit, I I I ,
art. 9 7 0 , "No. 9 ; Mareadé, I V , 1 1 ; Planiol, I I I , 2 6 8 8 ; T .
H u e , V I , 269, p. 3 4 4 ; B a u d r v et Colin, I I , 1887 u r m . ;
A u b r y et B a u , V I I , § 668, p . 102; Massé-Vergé, I I I , § 437,
1
p. 92, nota 2 ; Zaeharia , Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 6 6 8 , p . 226 (ed. Anschiitz), § 6 7 8 , p . 280 (ed. Crome);
Berton, L'art de faire soi-mème son testament, 223, p . 2 2 4 ;
Michaux, Testaments, 1682 u r m . , p. 2 7 5 ; P a n d . fr., v° cit,
6279 u r m . ; Bépert. Sirey, v° Testament, 397 u r m . Tabacovici,
Prime clemente de drept cimi, I I , p. 2 7 5 . Cpr. C. Rouen,
D . P . 9 4 . 2. 2 0 7 ; Sirey, 9 4 . 2. 2 2 9 ; C. Iaşi, Dreptul din
1900, N o . 6. Vezi şi Cas. r o m . Bult. 1909, p . 388 şi Dreptul
din 1909, No. 36. — Vezi însă D e m a n t e et Colmet de San-
terre, I V , 115 bis I ; Bavle-Mouillard a s u p r a lui Grenier,
Don. et testaments, I I , 228 septimo, p . 296, nota a (ed. din
1846). C p r . Cas. fr. Répert. Dalloz, Supplement. v° Disp.
•entre-vifs, 6 4 3 . Vezi tom. I V , partea I, al Coment, noastre,
]). 22. — S'a decis, în fapt, că o menţiune scrisă pe m a r ­
ginea unui testament şi care, în aparenţele sale, nu prezintă
nicio deosebire sensibilă între diversele sale p ă r ţ i , din punctul
de vedere al caracterelor scrierei şi al culorei cernelei, nu
•este decât u r m a r e a şi complimentul dispoziţiilor cuprinse în
corpul chiar al actului, şi acest p a r a g r a f m a r g i n a l n ' a putut
fi scris la o d a t ă posterioară de acea a testamentului. C.
Lyon, Dreptul din 1901, No. 78, p. 768.
38 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

Chestie Chestiunea de a se şti clacă cuvintele adaose de u n


de fapt. tex-ţiu fac sau nu p a r t e clin testament, sau a u fost scrise
cu sau fără ştirea testatorului, este o chestie de fapt, care
1
se apreciază în mod suveran de instanţele de fond ( ).
ştersături, Ştersăturile, adaosele, trimeterile, interliniile si alte co-
adaose. etc. ». , \ A

recturi, făcute cu însăş m a n a testatorului nu anulează insa


testamentul, daca nu sunt de n a t u r ă a distruge însuş sensul
2
acestui testament ( ).
ştergerea unor Cuvintele a n u m e si cu-intenţie sterse de către testator,.
cuvinte din , . . ' 1 i /• ^ J
testament, n a u N I C I O valoare, pe când acele care au fost şterse t a r a
intenţia de a fi desfiinţate şi care pot fi cetite, îşi păstrează,
din contra, toata valoarea lor. „ Quce in testamento legi pos-
sunt, ea inconsultò delata, et inducta nihilominus valente
3
consultò, non valent" ( ).
Formarea I j
t l o rjudecătorii fondului sunt suverani p e n t r u
c e c a 7
1
convingerei . •'
judecătorilor, a decide dacă ştersăturile, care se găsesc într u n testament
olograf, au sau nu a u de scop revocarea sau a n u l a r e a lui,
p u t â n d să-şi formeze convingerea lor din orice probe şi
4
chiar din dovada testimonială ( ).
ştersăturile Ştersăturile şi adaosele făcute de u n terţiu, fără ştirea
f a C
tertiu. U n
testatorului, n u anulează de asemenea testamentul, p e n t r u c ă
u n testament legalmente făcut nu poate, d u p ă cum ştim, fi
5
invalidat prin faptul u n u i terţiu ( ).
ştirea T e s t a m e n t u l va trebui însă să fie declarat nul, dacă
testatorului, ştersăturile şi adaosele s'au făcut de o mână străină, cu ştirea
0 ) Demolombe, X X I , 6 5 : Baudrv et Colin, I I , 1 8 9 0 ; T. H u e ,
à
V I , 269, p. 3 4 5 ; P a n d . fr., v cit, 6 2 8 6 ; C. Orléans, D. P-
90. 2. 242, etc.
2
( ) Laurent, X I I I , 1 8 1 , 185, 190; Demolombe, X X I , 1 3 1 ; A u b r y
et Rau, V I I , § 668, p. 105; Massé-Vergé, I I I , § 434, p. 86,
nota 4 şi § 437, p. 92, nota 2 ; Troplong, I I I , 1 4 7 1 ; T. H u e , V I ,
269, p. 3 4 5 ; B a u d r y et Colin, If, 1908; Marcadé, I V , 1 1 ;
Planiol, I I I , 2 6 9 4 ; Berton, L'art de faire soi-mème son tes­
tament, 2 2 7 , p. 226 urm.; Pand. fr., v° cit., 6328 u r m . ; Ré-
pert. Sirey, V° Testament, 425 urm. ; Degré, Dreptul din 1875,
N o . 30, p. 240, etc.
8
( ) L . 1, ab initio, Dig., De his qua; in testamento delentur,
28, 4.
4
( ) Pand. fr.. v° Don. et te$tam,ents, 6 3 4 3 .
5
( ) Vezi suprà, p. 37, text şi nota 2. Cpr. L a u r e n t . X I I I . 182,
185; P a n d . fr., v° cit., 6331 urm., etc.
SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 39

testatorului, căci atunci el nu mai este opera excluzivă a


acestui din u r m ă
Ştersăturile făcute de testator nu a u nevoe, în p r i n - ştersăturile
1
cipiu, de a fi a p r o b a t e de el, pentrucă întrebuinţarea u n e i ^ ^ ^ ™ ® ,
ştersături implică intenţia de a s u p r i m a cuvintele şterse, bate de
t e s t a t o r
Este deci suficient ca să se constate de judecători că ster- -
saturile sunt opera testatorului şi că ele au fost făcute cu
2
intenţia de a suprima cuvintele sau dispoziţiile şterse ( ). T o t
3
ce este şters se consideră deci ca inexistent ( ).
De cele mai multe ori, adaosele şi ştersăturile vor fi Aprobarea
a o r
însă aprobate de testator (*'). Astfel, s'a decis că, î n t r ' u n ^ ^ ^
testament făcut sub legea veche, adaosele si .ştersăturile cu- testator,
prinse într'însul sunt valabile, dacă se constată că ele s'au
făcut de către însuş testatorul, cum ar fi, de exemplu, în
caz când testatorul şi martorii ar fi semnat în josul p a -
5
ginei u n d e erau trecute acele adaose şi ştersături ( ).
Locurile lăsate în alb, precum şi scurtările de care s'a Locurile
1 ? s a t e n a b
servit testatorul, nu viciază, de asemenea, testamentul, î n - - / J >
i.i . . i . scurtări, ete
dată ce nu există nicio îndoială a s u p r a voinţei d i s p u n ă -
6
torului ( ).
(') Vezi suprà, p. 37. Cpr. Laurent, X I I I , 182. — Vezi însă Cas.
fr. şi C. Poitiers, D. P . 79. 1. 1 2 9 ; D. P . 8 1 . 2. 149.
2
( ) Michaux, Testaments, 1693 urm., p. 276 u r m . ; L a u r e n t , X I I I ,
185; Demolombe, X X I , 1 3 1 ; Troplong, I I I , 1 4 7 1 ; A u b r y et
Rau, V I I , § 668, p. 1 0 5 ; P a n d . fr., v° cit., 6333 urm. —
Ştergerea datei sau semnăturei a r face însă ca testamentul să
fie nul, pentrucă, în asemenea caz, el ar fi lipsit de una din
condiţiile sale esenţiale. Michaux, op. cit., 1716: Troplong,
I I I , 1482. Vezi infra, p. 6 3 .
8
( ) Michaux, of. cit., 1695, p. 277. „Ştersăturile cuvintelor care
nu sunt esenţiale n'au nicio i m p o r t a n ţ ă " , zice Pothier (Intro­
duction au titre des testaments, I, 8, p. 403). D a c ă testatorul
a şters numele legatarului sau lucrului legat, aceasta este u n
semn că el n înţeles să-şi revoace testamentul, care nu va m a i
r ă m â n e a valid decât pentru rest. Pothier, loco cit.
4
( ) Adaosele, care constituesc dispoziţii nouă şi adevărate codicile,
vor t r e b u i însă să fie semnate şi chiar datate de testator. P o t ­
hier. op. şi loco cit.; Berton, op. cit., 238, 244, in fine; Belt-
jens, art. 970, No. 8 6 ; T. H u e , V I , 2 7 7 . Vezi suprà, p. 5
şi infra, p. 62. Cpr. T r i b . Anvers, Pas. helge, 1874. 3. 77.
6
( ) Cas. r o m . Bult. 8-a I, a n u l 1885, p. 182 şi Dreptul din
1885, No. 39.
(") Pothier, Indroduction au titre dei testaments, I, 8, p. 4 0 3 .
40 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

D a c ă ştersăturile, scurtările, interliniile, locurile lăsate


în alb, etc. ar face ca sensul unor fraze să fie de neînţeles,
aceasta nu s'ar opune la executarea celorlalte dispoziţii ale
testamentului
Cazul când Testamentul acoperit de ştersături şi adaose a r puteà
m s a
lament'este " uneori fi n u m a i un proiect, care u r m a să fie pus mai
un simplu târziu pe curat, ceeace iarăş este o chestie de fapt. Cei care
r e m ( 1 c a
ChestiTde P t testamentul, în care se găsesc ştersături, n ' a r ti
fapt. u n act definitiv, ci numai un proiect, treime să-şi dove­
2
dească afirmaţiunea lor (art. 1 1 6 9 ) ( ).
Formarea Testamentul a r fi nul, daca testatorul, din cauză de
D o a
ajutondunui ^ sau din lipsa vederei, n'a p u t u t să formeze literele
terţiu. decât" cu ajutorul u n u i terţiu, care a condus m â n a lui pe
Nulitate, hârtie, căci nu se poate zice, în asemenea caz, că testamentul
este scris de însuş testatorul, care n'a fost, în specie, decât
3
un instrument pasiv ( ).
Cazul când Testamentul a r fi însă valid daca terţiul, care a in-
a con n a
e U
aju\ at' numai^ ^ ^ f e c ţ i o n a r e a lui,
e r v e n
făcut decât să ajute pe
pe testator, testator, a r ă t â n d u - i , de exemplu, ortografia cuvintelor î n t r e ­
b u i n ţ a t e (*), îndreptând h â r t i a sau aşezându-i m â n a pe ea,
ori făcând ca condeiul să ieà cerneală, etc., căci, în asemenea
cazuri, testamentul nu este opera terţiului, ci a însuş tes­
tatorului, care a fost n u m a i ajutat de terţiu la facerea ac­
tului său de ultimă voinţă (°).

Michaux, op. cit., 1698 urm., p. 2 7 7 ; Répert. Sirey, v° Tes­


tament, 4 2 4 ; Coin-Delisle, Don. et testaments, art. 970,
N o . 22, etc.
1
() Michaux, op. cit., 1699, p. 277.
2
() L a u r e n t , X I I I , 185.
3
() L a u r e n t , X I I I , 169; Demolombe, X X I , 6 1 ; Troplong, I I I ,
1 4 7 0 ; A u b r y et R a n , V I I , § 668, p. 102; P a n d . fr., »?o cit.
6266, 6 2 7 2 ; Répert. Sirey, v° cit, 4 1 8 ; Planiol, I I I , 2688,
in fine; Berton, op. cit., 2 2 4 ; B a u d r y et Colin, op. cit., Il,
1898; C. Limoges, Sirey, 8 3 . 2. 6 2 ; Répert. Dalloz, Supple­
ment, v° Disp. entre-vifs, 6 4 1 , nota 1.
(*) Cpr. Cas. fr. D. P . 1902. 1. 285.
5
() L a u r e n t , X I I I , 168, 169; Demolombe, X X I , 6 1 ; Berton,
op. cit, 2 2 6 ; B a u d r y et Colin, I I , 1899; Planiol, I I I , 2 6 8 8 ;
P a n d . fr., v° cit, 6 2 6 7 ; Répert. Sirey, v° cit, 415 u r m . ; C.
Nancy, Cr. judiciar, din 1905, No. 85, p. 6 8 0 ; Sirey, 1905.
2. 165; Cas. fr. Sirey, 1906. 1. 319 (caz în care testatorul
îşi scrisese însuş testamentul, terţiul dictându-i n u m a i orto-
SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 41

Din împrejti rărea că testamentul trebue să fie opera Reproducerea


u
excluzivă a testatorului, n ' a r trebui să credem că el n'ar "~ c u t

puteà să copieze un model făcut de un avocat sau de o un terţiu.


altă persoană. Testamentul va fi valid în asemenea caz,
•dacă testatorul înţelege cele ce scrie şi-şi dă seama de g r a ­
vitatea actului ce face(').
Un orb a r puteà. de asemenea, să-şi scrie testamentul Test. făcut de
u n orl)-
•cu alfabetul compus din litere în relief ce pot fi distinse
2
prin pipăit, alfabet inventat a n u m e p e n t r u orbi ( ).
iS'a decis chiar că un orb ar puteà testa în forma olo­
3
g r a f ă ordinară, dacă ştie a scrie ( ).
Dar dacă testamentul olograf treime neapărat să fie Materia
e
» A , • 1 • i i i i • î • P care poate
scris in întregimea lui cu msaş mana testatorului, el n a r e g scris
n u m a i decât nevoe de a fi scris pe hârtie, d u p ă cum se testamentul,
obişnueşte în genere, ci poate fi scris pe carton, pe perga­
ment, pe piatră, pe sticlă, pe părete, pe lemn, pe o cartă
de joc, etc (''), în tabulis, an iii chartis, membranisve, vel in
5
alia materia ( ).
grafia cuvintelor), decizie publicată şi în Dreptul din 1907,
No. 1, p. 7 (cu nota noastră). Vezi şi O. L y o n , Sirey, 1905.
2. 3 0 3 . Mai vezi şi suprà, p. 34, text şi nota 1.
{') Vezi tom. IV, partea I, al Coment, noastre, p. 2 2 ; L a u r e n t ,
X I I I , 169; Beltjens, op. eĂt.,111, art. 970, No. 2 0 ; Troplong, I I I ,
1469; B a u d r y èt Colin, I I , 1886; Michaux, Testaments, 1688,
p. 2 7 5 ; Berton, op. cit., 224, p. 2 2 5 ; P a n d . fr., e° cit., 6 2 7 5 ;
Répert. Sirey, v° Testament, 57 şi 3 8 8 ; Planiol, I I I , 2688,
in fine. Cpr. C. Lyon, Sirev, 1905. 2. 303, etc.
{-) Baudry, et Colin, II, 1 9 0 2 ; T. H u e , VI, 2 7 0 ; Beltjens, op.
cit., I I I , art. 970, N o . 5; P a n d . beiges, v° Avcugles, 7. Cpr.
Bayle-Mouillard, a s u p r a lui Grenier, I I , p. 610, nota a. Vezi
şi infra, p. 100 şi 112.
C) C. Toulouse, Sirey, 87. 2. 76 (motive); Laurent, X I I I , 168;
Demolombe, X X I , 71 ter. Vezi suprà, pag. 34. — Vezi însă
Grenier, Don. et testaments. II, 2 8 1 , p. 610 (ed. Bavle-Mouil-
lard din 1846).
C) Cpr. Demolombe, X X I , 1 2 1 ; Marcadé, I V , 1 1 ; Arntz, II,
1 9 6 1 ; Mourlon, I I , 7 7 8 ; Demante, I V , 115 bis V ; Berton,
op. cit., 228, p. 2 2 8 ; Michaux, op. cit., 1700, p . 2 7 7 ; Sur-
ville,.Elements d'un cours de droit civil, I I I , 74, p. 4 1 ; Belt­
jens, op. cit., art. 970, No. 7 ; P a n d . fr., v° cit., 6 3 0 5 ; Ré­
pert. Sirey, v° cit., 350, 3 9 1 ; B a u d r y et Colin, I I , 1906; T.
H u e , VI, 269, etc.
C) lnstit., 2, 10, De lestamentis ordinandis, § 12; L . 1, P r . şi
42 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

T e s t a m e n t u l olograf p o a t e fi scris î n t r ' o condică d e


2
casă pe dosul unei poliţe de a s i g u r a r e ( ), etc.
3
Forma E l poate ti făcut s u b forma unei scrisori ( ), per epis-
mei sensori. ţ i ^
0 am ceeace era o p r i t p r i n a r t . 3 a l ordonanţei din 1 7 3 5 ( ), 4

5
ceeace era însă permis la R o m a n i ( ).
Chestie de Verificarea existenţei unei dispoziţii testamentare î n t r ' o
f a p t
' scrisoare misivă intră în domeniul suveran de apreciere al
6
j u d e c ă t o r i l o r fondului ( ).
Disp. de R ă m â n e însă bine înţeles că, p e n t r u ca scrisoarea să
bunuri, p r o d u c ă efectele u n u i testament, t r e b u e ca, p e l â n g ă cele-

L . 4, Dig., De honorum, possessionibus secundum tabulae,


37, 1 1 ; L . 15, in fine, Cod, De testamentis, 6, 23 fin qua-
cunque materia conscribere). Vezi suprà, p. 19, nota 1.
O B a u d r y e t Colin, I I , 1904; Demolombe, X X I , 1 2 4 ; A u b r y
et R a u , V I I , § 668, p. 1 0 5 ; Acollas, I I , p. 5 1 7 ; D e m a n t e ,
I V , 115 bis V ; Michaux, op. cit., 1 7 0 1 ; Degré, Dreptul din
1875, No. 30, p . 239, etc.
2
() B a u d r y et Colin, I I , 1904; Cas. fr. Dreptul din 1 8 9 1 , N o . 7 5 ;
D . P . 9 3 . 1. 177.
8
() Laurent, X I I I , 178, 180; Demolombe, X X I , 1 2 5 ; Mourlon,
I I , 7 7 8 ; T h i r y , I I , 3 9 7 ; Planiol, I I I , 2 6 9 3 ; T . H u e , V I ,
2 6 9 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 2 1 ; A r n t z , I I , 1 9 6 5 ; T r o p l o n g ,
I I I , 1477 u r m . ; Beltjens, op. cit., I l i , a r t . 970, N o . 2 5 ; Survilîe,
Elements d'un cours de droit civil, I I I , 74, p . 41 ; Demante,
IV, 115 bis V I ; Acollas, I I , p . 5 1 7 ; Marcadé, I V , 1 6 ; A u ­
bry et R a u , V I I , § 6 6 8 , p . 1 0 5 ; Zacharise, Handbuch des fr.
Civilrechts, I V , 6 6 8 , p . 2 2 8 , text şi nota 8 (ed. Anschiitz),
§ 678, p . 282 (ed. Crome); P a n d . fr., v° cit., 6588 u r m . ;
Rópert. Sirey, v° cit, 3 5 8 ; Degré, Dreptul din 1875, N o . 3 0 ;
T r i b . Neufchatel en Braye, Dreptul din 1891, No. 1 0 ; T r i b .
Auvers, Revue trimestrielle de droit civil, t o m . I V , anul 1905,
p. 392, N o . 44 şi Cr. judiciar din 1905, N o . 76, p . 6 0 8 (cu
observ, n o a s t r ă ) ; Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 3 4 8 ; D . P. 1900. 1.
5 5 7 ; D . P . 1910. 1. 4 4 ; Sirey, 1912. 1. 8 1 , etc.
(*) Vezi Pothier, Introduction au titre des testaments,, I, 9,
p. 403 (ed. B u g n e t ) ; B a u d r y et Colin, loco cit.; Zacharise,
op. şi loco suprà cit,, nota 8. l a t a cum se e x p r i m ă acest autor :
„Das Verbot, vetches die Ordonn. von 1735 (art. S) in dieser
Beziehung enthălt, ist in den code civil nicht aufgenommen
worden".
C) L . 7 5 , P r . şi L . 77 § 26, Dig., X X X I , De legatis et fidei-
commissis, I I , L . 11 § 4 şi L. 37 § 4, Dig., X X X , De le­
gatis, etc., I I I , L. 1, Cod, De codicillis, 6, 3 6 ; L . 1 § 1,
(.'od. De latina libertate tnllenda. 7. 6 : Nov. 107, etc.
6
() Cas. fr. D . P . 1910. 1. 4 4 ; Sirey, 1912. 1. 8 1 .
SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 43

lalte formalităţi, ea să c u p r i n d ă şi o dispoziţie de b u n u r i ,


pentru timpul când a u t o r u l ei n u va m a i ti în viaţă, i a r
nu să fie n u m a i o făgăduinţă vagă u n proiect, sau să
2
se refere la u n testament anterior ( ).
Se înţelege, de asemenea, că o scrisoare sau u n post- DATAŞI
s e m n a t u r a
scriptum n ' a r fi u n testament, clacă a r lipsi data şi sein- -
3
n a t u r a ( ).
T e s t a m e n t u l poate fi scris pe m a i multe coli de hârtie scrierea test.
1
legate între ele, şi chiar pe m a i multe foi volante, din careJ^n™* hârtie 6

cea din u r m ă să fie d a t a t ă şi semnată de testator. J u d e - chestie de


f a p t
cătorii fondului vor aprecia, în acest clin u r m ă caz, dacă '
foile se complectează unele p r i n altele şi dacă formează u n
singur act (*).
Nu este deci nevoe ca diferitele foi, pe care testamentul Validitatea
este scris, să fie întrunite la un loc p r i n t r o legătură m a - J ^ f ' ^ " g t

terială, o legătură intelectuală fiind suficientă; aşa că testa- volante,


mentul este valid cu toate că el a fost scris pe m a i multe
foi volante care, la un loc, comtituesc unul şi acelaş act (").
U n autor sfâtueşte însă pe testator de a data şi s u b - Datarea şi
semna fiecare filă în parte, sau de a le întruni şi lega între fi^r^me.
1
ţ ) „Litterm, quibus hereditas promittitur, vel animi affcclus ex-
1
primitur, vim codicillorum non obtinenì' . ( L , 17, Dig., 29, 7).
2
( ) C p r . T r i b . şi C. P a r i s Pand. Period. 86. 2. 3 2 7 ; Pand. P e ­
riod. 8 8 . 2. 5 4 ; C. Kermes şi Douai, D . P . 92. 2. 4 3 8 şi G a ­
zeta Craiovei din 1890, N o . 3 2 ; T h i r y , I I , 397, etc.
3
( ) L a u r e n t , X I I I , 2 2 1 ; Beltjens, op. cit.] I I I , art. 9 7 0 , N o . 9 2 ;
T h i r y , I I , 3 9 7 ; C. Grenoble, D. P . 6 6 . 2. 22. C p r . Cas. fr.
Sirey, 1912. 1 . 3 2 2 ; T r i b . Besacon, Pand. Period. 9 6 . 2. 1 9 9 .
(*) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 174; Demolombe, X X I , 1 2 8 ; Troplong,
I I I , 1 4 7 3 ; Massé-Vergé, I I I , § 4 3 7 , p . 9 5 , nota 6 ; A u b r y et
R a u , V I I , § 6 6 8 , p. 1 0 5 ; Michaux, op. cil., 1 7 0 2 ; Berton,
op. cit., 230, p . 2 2 9 ; P a n d . fr., v° cit., 6 3 1 4 u r m . : Répert.
Sirey, v° cit., 374 u r m . ; T . H u e , V I , 2 7 0 ; B a u d r y et Colin,
II, 1905; Beltjens, op. cit., tom. I I I , a r t . 970, No. 1 2 ; Cas. fr.
Sirey, 6 8 . 1 . 3 5 ; Sirey, 8 9 . 1 . 2 6 5 ; Sirey, 9 6 . 1. 2 7 7 ; D . P .
1900. 1 . 9 7 ; Sirey, 1901. 1. 4 0 6 ; Bevue trimestrielle de droit
civil, t o m . 9, anul 1910, p . 8 6 5 , 8 6 6 , N o . 5 ; T r i b . Rouen, Cr.
judiciar din 1 9 1 3 , N o . 7 4 ; T r i b . Ilfov, Dreptul din 1 8 8 1 ,
No, 3 3 , etc.—-Cu toate acestea Vatismenil, P h . D u p i n , D e -
langle, Martin, Ravez şi Valette a u d a t o consultaţie în sens
eontrar. Vezi Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 2649.
6
( ) Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 3 4 8 ; D . P . 1900. 1. 5 5 7 ; C. L y o n .
D. P . 1901. ' 2 . 202 (motive). C p r . Répert. Sirey, v° cit., 3 7 9 ,
44 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — CAP. V. — S-a I. — A R T . 859.

ele, fiindcă Curtea din P a r i s a decis (17 Iulie 1 8 8 3 ) că fie­


care filă constitue u n testament a p a r t e , considerând, în
consecinţă, ca n u l şi neavenit tot ce era scris pe filele ne­
datate şi nesemnate de testator (').
Nu se cere I n fine, trebue să observăm că testatorul nu este obli­
unitatea de
context.
g a t a-şi redacta testamentul fără întrerupere, uno contextu,
uno eodemque tempore, în aceeaş zi şi sub aceeaş dată,
căci el trebue să aibă t i m p u l necesar spre a se g â n d i şi
a-şi scrie testamentul, mai ales când acesta este lung şi a u ­
2
torul lui n u este sănătos ( ). (Vezi infra., p . 60 şi 1 1 0 ) .
Art. 864 V o m vedea, din contra, că în privinţa testamentului
§ ultim.
mistic, operaţia judecătorului n u poate fi întreruptă (art. 8 6 4
§ ultim). (Vezi infra, p . 109 urm.).
Materia cu Testamentul olograf poate fi scris nu n u m a i cu cer-
poate fi scris, neală, d u p ă cum se obişnueşte, ci cu orice materie, de
3
e x e m p l u : cu p l u m b u l ( ), cu crida, cu sângele, cu cărbunele,
cu d i a m a n t u l pe sticlă, cu vârful u n u i cuţit sau altui
instrument ('*), etc.

(') Vezi Bei'ton, L'art de fairc soi-mème son testament, 280,


p. 229 (ed. a 9-a).
2
( ) Laurent, X I I I , 173, 2 1 2 ; Demolombe, X X I , 129; B a u d r y et
Colin, I I , 1 9 1 9 : Planiol, I I I , 2 6 9 3 ; A u b r v et B a u , V I I .
§ 668, p . 106; Massé-Vergé, I I I , § 437, p. 92, nota 3 ; T . H u e ,
V I . 2 7 0 ; P a n d . fr., v° cit., 6 3 1 0 ; Répert. Sirey, v° Testa­
ment, 369 u r m . şi 4 2 4 ; T r i b . St. P r i v a s , Sirey, 92. 2. 2 8 4 ; D. P .
9 3 . 2. 5 5 9 : C. Bruxelles, Cr. judiciar din 1913, No. 73.
3
( ) Cpr. C. Aix, D. P . 46, 2, 2 3 0 ; Sirey, 48. 2. 3 0 ; T r i b . Nivellea
şi C. Besancon, D . P . 6 5 . 3. 3 0 ; D . P . 8 3 . 2. 6 0 ; Sirey, 8 3 .
2. 147; Répert. Sirey, «° cit, 3 9 3 ; Planiol, I I I , 2693. — El
poate fi scris în p a r t e cu p l u m b u l şi în parte cu cerneală.
Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 970, N o . 8 şi autorităţile citate acolo.
Cazul când S'a decis că singurul fapt că un testament olograf p o a r t ă
scrierea cu o scriere cu p l u m b u l , făcută în prealabil şi acoperită în
plumbul a fost u r m ă cu o scriere cu cerneală, n u poate fi o cauză de n u ­
acoperita
mai în urma litate, de câteori n u se stabileşte că scrierea cu p l u m b u l nu
cu cerneala. e m a n ă dela testator, nici că ea se datereste unei voinţe străine.
C. Caen, Land. Period, şi Sirey, 1909. 2. 166; Dreptul din
1909, No. 76, p . 6 0 8 . Cpr. C. Bruxelles, Pas. belge, 79. 2.
2 2 2 ; Belg.judiciaire, 1879, p. 505 şi Cr. judiciar, 1913, N o . 73.
4
( ) Mourlon', I I , 7 7 8 ; A r n t z , I I , 1 9 6 1 ; L a u r e n t , X I I I , 1 7 1 ; D e ­
molombe, X X I , 70, in fine şi 122; Marcadé, I V , 1 1 ; Acollas.
I I , p. 5 1 7 ; Troplong, I I I , 1472; A u b r y et R a u , V I I , § 6 6 8 ,
p. 1 0 5 ; Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 6 4 6 ;
SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 45

In toate aceste cazuri, judecătorii fondului vor aprecia Chestie de


l a p t
în mod suveran dacă pretinsul testament este n u m a i u n
4
proiect sau un act definitiv ( ).
T e s t a t o r u l nu este obligat a-şi scrie testamentul său Limba în care
test < te &
în r o m â n e ş t e ; el poate, d u p ă părerea t u t u r o r , să-1 scrie ' P ;g S( r
2
într'o limbă străină ( ), şi chiar într'o limbă m o a r t ă . Astfel,
s'au validat testamente scrise în latineşte şi greceşte
A r t . 688 § ultim din codul spaniol dispune a n u m e că c. spaniol,
4 A l t 6 8 8
străinii pot face un testament olograf în limba lor proprie ( ). ' '
Şi la R o m a n i , testamentul se puteà face în limba greacă. Dr. roman.
5
„Etiam grcecè omnibus liceat testări" ( ).
S'au văzut testamente nu n u m a i în proză d a r şi în ver­
6
suri ( ).
Slovele la care se referă legea sunt, de b u n ă seamă, slovele
a t e s t
cele latine, care se întrebuinţează astăzi. T e s t a t o r u l ar p u t e à ^ ° " t '
scris..
însă să-şi scrie testamentul cu litere chirilice, în cifre sau
cu semne scurtate, p r e c u m ar fi : stenografia, tachigrafia,
etc., mai ales dacă s'ar stabili că, dintr'o împrejurare oare­
care, testatorul n'a a v u t timpul de a întrebuinţa caracte­
rele ordinare (').

P a n d . fr., v° cit., 6 3 0 7 ; Michaux, op. cit., 1705, p. 2 7 7 ;


Berton, op. cit, N o . 228, p. 2 2 8 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 0 8 ;
Al. Degrè. Dreptul din 1875, No. 30, p . 239, etc.
(') P a n d . fr.,'«° cit, 6307.
C-) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1881, No. 3 3 . Demolombe, X X I ,
120; L a u r e n t , X I I I , 170; Michaux, op. cit, 1736; A u b r y et
Hau, V I I , § 665, p . 9 8 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rechts, I V , § 665, p . 222 (ed. Anschutz); Vincent et P é n a u d ,
Dictionn. de droit international prive, v° Testament, 4 6 ; Belt-
jens, op. cit, art. 970, No. 6; T. Hue, V I , 269 şi toţi autorii.
3
( ) Michaux, op. cit, 1 7 0 6 ; T r o p l o n g , I I I , 1 5 0 3 ; Planiol, I I I ,
2 6 9 3 ; Unger, Das Osterreichische Erbrecht systematisch dar-
gestellt, § 10, p. 46.
4
( ) Vezi şi art. 684 din acelaş cod. Cpr. art. 2244, 2245 C. g e r m a n .
5
( ) L . 21 § 4, Cod, De testamentis, 6, 2 3 .
c
( ) Michaux, op. cit., 1708; Berton, op. cit., 2 3 1 , in fine, p. 2 2 9 .
7
( ) Demolombe, X X I , 70; P a n d . fr., v° Don. et testaments, 6 3 0 1 ,
6302. Cpr. Unger, op. cit, p. 49, § 10, nota 9. — L a B o - Dr. roman.
mani, nu se puteà însă întrebuinţa decât caraèterele ordinare.
..Notis scriptec tabulai non continentur edicto, quia, notas, lit-
teras non esse Pedius libro vicesimoquinto ad edictum scribii".
(L. 6 § 2, Dig., De honorum possessionibus, 37, 1).
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

Test, autentic. încât priveşte însă testamentul autentic, el nu se va putea,


Limba ro- £ a c e ^ g i generală, decât în limba română, pentrucă dacă
m r e U a
mana.
ar fi scris într'o limbă pe care judecătorii n'o înţeleg, ei
a r puteà, de b u n ă seamă, să refuze de a-1 autentifica
intrebuin- T e s t a m e n t u l a r fi de asemenea valid, dacă testatorul
f r e a r
^uTioc d e fi întrebuinţat scurtări uşoare de înţeles, sau dacă su-
îitere. mele legate ori data testamentului a r fi scrise în cifre, în
2
loc de litere ( ). Şi d a t a poate fi scrisă în cifre, cu toate că
Pothier sfâtueşte de a o scrie mai bine în litere, p e n t r u ca
alterarea ei să devie mai anevoioasă. (Vezi infra, p . 57).

2° Subscrierea testamentului olograf.

Necesitatea A doua condiţie cerută de a r t . 8 5 9 p e n t r u existenţa tes-


testetoruiui tamentului olograf este subscrierea lui cu însăş mâna testa­
torului^), d u p ă c u m se e x p r i m ă a r t . 7 3 9 din codul Calimach
(578 C. austriac), ;âro-/srpoc, d u p ă c u m se e x p r i m ă textul
grecesc. S e m n ă t u r a , care dă viaţă t u t u r o r actelor în genere,
fie autentice fie private, era cu atât mai necesară în pri­
vinţa testamentului, eu cât ea singură poate, în specie, să
dovedească că actul e m a n ă dela dânsul şi este un act de­
4
finitiv ( ). Subscrierea testamentului, zice Curtea din laşi,
are de scop precizarea personalităţei şi identifâţei testato­
5
rului ( ).
in ce consistă In ce consistă însă s e m n ă t u r a ? Legea fiind m u t ă în
Art^Tc^civ această privinţă, ea va consista, în genere, în numele de
familie şi a numelui de botez, astfel cum testatorul este
B
înscris în actele starei civile (art. 43) ( ), pentru ca să nu

1
f ) Cpr. A u b r y et R a u , V I I , § 665, p . 9 4 . — V e z i însă art. 684
C. spaniol, a r t . 2244, 2245 C. german. Vezi infra, p . 77.
2
( ) P a n d . fr., v° cit., 6 3 0 2 ; Mareadé, I V , 1 1 ; Michaux, Testa­
ments, 1698, p . 2 7 7 ; Massé-Vergé, I I I , § 434, p . 86, 87 şi
§ 437, p. 9 3 , nota 2, in fine; Zacharise, Handbuch des fr.
Civilrechts, I V , § 665, p . 2 2 1 , text şi nota 5 (ed. Anschiitz), etc.
3
( ) „Le testament holographe doit étre signé à peine de nullilé",
zice Ricard, Tr. des don. entre-vifs et testamentaires, 1-ère
partie, No. 1491, p . 336 (ed. din 1707).
4
( ) Demolombe, X X I , 1 0 1 ; P a n d . fr., u° cit., 6 3 5 6 ; Michaux,
op. cit., 1747, p. 2 8 3 , etc.
6
( ) Vezi Dreptul din 1906, N o . 7, p . 52 (cu observ, noastră).
6
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 250 (ed. a 2-a).—In p r i -
SUBSCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 47

se facă confuzie între persoanele care a u acelaş nume. P a - Parafa,


rafa nu este u n element indespensabil al semnăturei (M.
Din cele mai sus expuse a r urma că a r fi nul testa- Cazul când
mentul care n'ar fi semnat cu numele de familie al testa- ^1*™^™-
torului, sau al cărui s e m n ă t u r ă n ' a r reproduce toate literile nat cu numele
t e s t a t o r u l m
alfabetice ce compun acest n u m e ; şi, ' într'adevar. în acest -
2
sens se p r o n u n ţ a unii autori f ).
D u p ă această teorie, care este prea riguroasa, iniţialele iniţialele nu-
numelui, o poreclă, numele unei moşii sau altei localităţi, „ e j ' ^>™f m
u
e e

etc., n ' a r constitui, în genere, o semnătură, cu toate că te­


statorul a r m a i fi semnat astfel şi alte acte ale vieţei sale.
Cu toate acestea, semnătura nefi'nd cerută decât p e n t r u
a dovedi că testamentul este opera aceluia căruia el este
atribuit, a t â t doctrina cât şi j u r i s p r u d e n ţ a decid că este
suficient ca testamentul să aibă s e m n ă t u r a ce testatorul
3
aveà obiceiu de a p u n e pe celelalte acte ale vieţei sale ( ),
destul este ca identitatea lui să n u fie îndoelnică. „ N o m i n a
enim sif/nificandorum hominum gratia reperto, sunt; qui
si alio quolibet modo inietti gantur, nihil interest"' (*).
Se decide, în consecinţă, că episcopii pot în mod valid Semnătura
să subscrie testamentul lor n u m a i cu una sau mai multe P P - e l s c o l 1 0 1

iniţiale, precedate de o cruce şi u r m a t e de arătarea d e m -

vmţa formalităţilor de îndeplinit în caz când cineva voeşte Schimb, nu-


a-şi schimba numele, vezi legea din 18 Martie 1895. Vezi melui.
L d l n
şi L . fr. din 11 germinai a n u l X I , care opreşte pe orice -
persoană de a-şi schimba numele fără autorizarea guvernului.
O C. Bruxelles, Pasicrisie belge, 1879. 2. 222 şi Cr. judiciar
din 1913, No. 73.
O Cpr. Toullier-Duvergier, Le droit civil franeais, I I I , partea
1-a, 373, p . 2 0 8 ; L a u r e n t , X I I I , 202 u r m . ; f. Hue, V I , 2 7 8 .
8
() Cpr. T h i r y , II, 396, p . 3 8 9 ; Demolombe, X X I , 1 0 3 ; M a r ­
cadé, I V , 1 5 ; T r o p l o n g , I I I , 1 4 9 5 ; D e m a n t e et Colmet de
Santerre, I V , 115 bis I I I ; Michaux, op. cit., 1750; Berton,
op. cit., 2 4 1 , p. 2 3 6 ; A u b r y et Bau, V I I , § 666, p . 9 9 ; Z a -
chariai, Handbueh des fr. Civilrechts, I V , § 666, p . 223,
text şi nota 11 (ed. Ansehutz), § 676, pag. 277, nota 1 (ed.
C r o m e ) ; PJaniol, I I I , 2 6 8 9 ; B a u d r y et Colin, 1 1 , 1 9 6 6 u r m . ;
Pand. fr., v° cit-, 6361 u r m . ; Répert. Sirey, v° cil.; 5 4 4 ; C.
Paris, D . P . 4 8 . 2. 9 0 ; Sirey, 48. 2. 217, 'etc.
C) Instit., 2, 20, De legatis, § ' 2 9 , in fine. C p r . L . 34, Dig.,
De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1; L . 8 § 2, Dig.,
De honorum possessionibus secundum tabidas, 37. 1 1 ; L. 4.
Cod, De lestamentis, 6, 2 3 , etc.
48 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

nităţei lor. Astfel, a r fi valid testamentul unui episcop semnat


J
în modul u r m ă t o r : f I. G. sau Iosif, Mitropolitul Ungro-
Vlachiei. Aşa testase vestitul orator, episcopul din Clermont,
Massillon, şi testamentul său fiind validat de primii j u d e ­
cători, părţile s'au împăcat în apel (').
Semnarea Semnarea prin simple iniţiale este admisă de unii nu
1 1
prin simple . A . . ' . . . .

iniţiale, n u m a i m privinţa episcopuor care, pe ianga iniţiale, mai


Controversă, obişnuesc a p u n e şi o cruce, a r ă t â n d şi demnitatea lor,
d a r în privinţa t u t u r o r acelor care obişnuesc a semna astfel
2
celelalte acte juridice ale vieţei I o r ( ) .
Semn. cu S'a decis, de asemenea, că este valid testamentul semnat
de n u m a c u
""botra cunoscut i n unumele de acest
m a i sub botezn u m
al e testatorului, fiindcă el săiera
de către compatrioţii
semnătura D u p ă Laurent ( X I I I , 225), femeea m ă r i t a t ă n ' a r putea
tate. Contro- să semneze în testamentul său numele b ă r b a t u l u i , ci n u m a i
versă. numele ei de familie, pentrucă testamentul n'are să-şi p r o ­
ducă efectele sale decât în urma morfei sale (art. 2 0 8 , 8 0 2 ) .
Această părere este însă prea riguroasă, căci deşi femeea
dispune de averea sa pentru timpul când căsătoria ei
v a fi desfăcută, totuşi ea face actul într'un moment c â n d
căsătoria îşi are încă fiinţă şi, p r i n u r m a r e , poate între­
buinţa numele b ă r b a t u l u i , mai ales clacă acesta era modul
ei obişnuit de a semna actele juridice făcute de dânsa (*).

1
ţ ) T h i r y , II, 3 9 6 ; A u b r y et R a u , V I I , § 666, p. 99, nota 3 ;
Demolombe, X X I , 106; Saintespés-Lescot, I V , 1008, p . 4 7 ;
T r o p l o n g , I I I , 1495; Pand. fr., v° cit., 6374 u r m . , Répert.
Sirey, v° cit.. 5 4 7 ; Planiol, I I I , 2 6 8 9 ; B a u d r y et Colin, I I ,
1970; C. P a u (12 Iulie 1812), Répert. Dalloz, v° Disp. entrc-
vifs, 2724 şi P a n d . fr., 6376. — Profesorul Crome, în ed.
cea nouă a lui Zacharire critică însă doctrina care se pro­
nunţă pentru validitatea unui asemenea testament, fiindcă cineva
nu testează ca funcţionar, ci ca om privat. „Man testirt nicht
cds Beamter, sondern als Priratmann"• Zachariic, Handbuch
des fr. Civilrechts, I V , § 676, p. 277, nota 3, in fine (ed.
Crome). Vezi şi L a u r e n t , X I I I , 2 2 3 .
2
( ) Marcadé, I V , 15; Saintespès-Lescot, Don. et testaments, IV,
1008, p . 46 (ed. din 1858). — Contra : Demolombe, X X I , 1 0 9 ;
D u r a n t o n , I X , 40. Vezi a s u p r a acestei chestiuni, P a n d . fr.,
v° Don. et testaments, 6378 urm.
3
( ) Troplong, op. cit., I I I , 1 4 9 6 ; Michaux, op. cit., 1 7 5 3 ; P a n d .
fr., v° cit., 6365, etc.
4
( ) Cpr. P a n d . fr., v° cit., 6 3 9 2 ; Répert. Sirey, v° Signature, 24
SUBSCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 49

P r i n u r m a r e , testamentul făcut de o femee m ă r i t a t ă va fi


valid, fie că ea 1-a semnat cu numele b ă r b a t u l u i , fie cu
numele ei de familie, destul este ca să s« constate că actul
emană dela dânsa.
Curtea din Bucureşti a validat, de asemenea, şi cu
drept cuvânt, un testament în care o femee n e m â r i t a t â adao-
gase la pronumele ei şi numele de familie al persoanei cu
care trăise în concubinaj, î n t r u c â t a constatat identitatea
persoanei dela care e m a n a testamentul, şi lipsa de manopere
frauduloase din partea concubinului care, în specie, era rân­
duit legatar universal (').
T o t astfel, a t â t Curtea din Craiova cât şi Curtea de
casaţie au validat testamentul defunctei Anica U r d ă r e a n u ,
deşi s u s n u m i t a testatoare îl s e m n a s e : Anica născută U r d ă ­
reanu, întrucât prin intercalarea cuvântului născută între
numele ei de familie şi acel de botez, testatoarea înţelesese
2
a desluşi şi mai bine i d e n t i t a t e ! ei ( ).
Cât pentru femeea despărţită, ea va semna testamentul Femeea
D T - S a i l U
ca numele ei de familie, fiindcă divorţul o face să pieardă P 5 -
numele b ă r b a t u l u i (art. 7 L. a s u p r a numelui din 18 Martie
3
1895) ( ).
R ă m â n e bine înţeles că s e m n ă t u r a n'ar atrage nuli-EFECTELE UNEI
tatea testamentului dacă ar fi numai iregulară, când, de „ F ' " ° U F ' S A

' * Il"rt;g U iAlt'.

exemplu, ar fi rău scrisă, însă bine înţeles în mod citeţ şi


şi v° Testament, 5 4 5 ; Planiol, I, 394; Michaux, op. cit., 1 7 6 3 ;
Berton, op. cit., 2 4 1 ; B a u d r y et Colin, I I , 1968. Cpr. C.
Iaşi, Dreptul din 1906, No. 7 (cu observ, noastră). Vezi şi
tom. I al Coment, noastre, p. 252, nota 4.
(') C. Bucureşti. Dreptul din 1883, No. 52.
2
( ) C. Craiova, Dreptul din 1888, No. 66.
8
( ) Cpr. C. Nîmes, Dreptul din 1888, No. 12.
D u p ă art. 1577 din codul german, femeea despărţită păs- c. GERMAN
trează din contra, în principiu, numele b ă r b a t u l u i , r ă m â n â n d ŞI LE?
îslatia
ca acest din u r m ă să-i interzică p u r t a r e a numelui său, dacă U N
G'» R A

ea a fost recunoscută s i n g u r ă culpabilă. „Die geschiedene


Frau behăit den Familiennamen des Mannes... 1st die Frau
allein fur schuldig erklărt, so Itann der Mann ihr die Filh-
rung seines namens untersagen". Cpr. şi a r t . 94 din legea
ungurească asupra căsătoriei dela 18 Decembrie 1894. Această
lege, interesantă din mai multe puncte de vedere, este pu­
blicată în Annuaire de legislation étrangère, anul 1894,
p. 355 u r m .
65105 4
50 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — AET. 859.

descifrabil ('), sau a r fi lipsită de câteva litere, ori de p a ­


rafa obişnuită, mai ales dacă omisiunea parafei a r fi re­
2
z u l t a t u l unei î n t â m p l ă r i sau al unei boli ( ). „Ein Testament
ist nieht schon desswegen ungultig, weill in der Namens-
unterschrift des Erblassers einige Buchstaben fehlen", zice
3
Zacharise ( ). „ U n d e am merge, zice r a p o r t o r u l D u p l a n într'o
4
decizie a Curţei de casaţie din F r a n ţ a ( ), dacă ne-am a r ă t a
exigenţi în privinţa corectitudinei semnăturilor, atunci când
vedem că cei mai m u l ţ i din înalţii noştri funcţionari, din
ofiţerii publici şi chiar din cetăţeni ei înşişi, iscălesc cu ca­
ractere în care, de multe ori, nu se poate descoperi nici-o
literă din alfabetul o b i ş n u i t " .
P r i n u r m a r e , o semnătură, care emană dela testator,
chiar ilizibilă dacă a r fi, n'ar a n u l a testamentul, dacă el
5
obişnueşte a iscăli astfel ( ).
Semnarea P e n t r u aceasta trebue să fie însă vorba de o a d e v ă r a t ă
'Ite"leg*™ semnătura făcută cu însăş m â n a testatorului (mânu propria),
iar nu de o punere de deget, căci acest mod de a subsemna
actele, admis altădată, nu mai are astăzi nicio valoare,
chiar dacă o autoritate administrativă sau poliţienească a r
certifica şi legaliza punerea de deget, de oarece legalizarea
n u poate înlocui semnătura acelui în drept, deşi ea conferă
s
actului dată certă ( ).

1
( ) S'a decis că testamentul este valid dacă judecătorii fondului
constată că semnătura, deşi scrisă cu o mână t r e m u r â n d ă , este
decifrabilă şi e m a n a dela testator, această constatare fiind
suverană şi scăpând de sub controlul Curţei de casaţie. Cas.
fr. Sirey, 1912. 1, 2 2 3 ; D. P . 1912. 1. 469, 470. Yezi infra,
p. 8 1 , nota 2.
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 6 8 9 ; Troplong, I I I , 1497; Michaux, op. cit..
1754, 1 7 6 1 ; Thiry, I I , 396, p. 3 8 9 ; Pand. fr., v° cit., 6369
urm., 6 3 8 4 ; Répert. Sirey, v° cit., 550 urm.; B a u d r y et Colin,
I I , 1972, 1973; Demolombe, X X I , 113; L a u r e n t , X I I I , 2 2 4 ;
C. Paris, Sirey, 1900. 2. 237 (în privinţa lipsei parafei).
s
( ) Handbuch des fr. Givi rechts, I V , § 666. p. 223, nota 1 (ed.
Anschiitz).
4
( ) Vezi Sirey, 4 L 1. 4 4 2 ; P a n d . fr., v° cit.. 6370.
6
< ) Cpr. T h i r y , II, 396, in fine, p. 389, 3 9 0 ; P a n d . fr.. v° cit.,
6369; B a u d r y et Colin, II, 1975, etc.
6
( ) Cpr. Cas. rom. şi T r i b . Ilfov, Dreptul din 1879, N o . 10 şi
1 3 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1884, No. 2. Vezi Michaux,
op. cit., 1762; Demolombe, X X I , 112; A u b r y et R a u , V I I ,
SUBSCRIEREA TESTAMENTULl '. OLOGRAF. — ART. 859. 51

Testamentul, care urmează a fi autentificat, poate însă Art. i6 L . P

fi semnat prin punere de deget sau aplicarea unei peceţi ^ c t e i o ^


(art. 16 L . p . autentificarea actelor) (*).
S e m n ă t u r a , de care a m vorbit m a i sus, trebue să fi- Semnătura
gureze pe însuş testamentul olograf, iar nu n u m a i pe pli- ^ ' " f ™ 5 p e

cui în care el ar fi închis, căci în acest din u r m ă caz el


2
a r fi, d u p ă unii, nul p e n t r u lipsa semnăturei ( ).
Aceeaş soluţie este admisibilă şi în privinţa datei, care Punerea datei
p e p h o -
n'ar figura în testament ci n u m a i pe plicul în care este
3
închis testamentul ( ).
In regulă generală, s e m n ă t u r a se găseşte la finele t e s - Locui
s e m n S t u r e i
t a m e n t u l u i olograf, al cărui compliment firesc ea este, d u p ă -
cum se e x p r i m ă Pothier (*).
D e aceea art. 7 7 5 § ultim din codul italian prevede c. italian şi
Codul n o s t n i
în termeni expreşi că semnătura trebue să fie p u s ă la fi- -
nele dispoziţiilor testamentare. „La sottoscrizione deve essere
posta alla fine delle disposizione"'. T e x t u l nostru n u este, de
asemenea, mai puţin categoric când cere ca testamentul să
fie subsemnat, a d e c ă : ca s e m n ă t u r a să încheie actul, soluţie

§ 666, in fine, p. 100; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-


rechts, I V , § 666. p. 224 (ed. Anschlitz), § 676, p. 277, 2 7 8
(ed. Crome), etc. Vezi tom V I I al Coment, noastre, p. 147,
148, p r e c u m şi p. 171, text şi nota 2. Mai vezi tom. I I I ,
partea, I I p. 4 9 3 , ad notam; tom. I V , p a r t e a I, p . 216, nota 5.
0-) Cpr. Cas. rom., S-a 1, Revista Jurisprudenţa din 1911, No. 19,
p. 303, decizia No. 258 din 19 A p r i l i e 1911 (nereprodusă
în Bult. Curţei).
2
() T r i b . Vendóme, Sirey, • 85. 2. 220 ; P a n d . chron. V I (anii
1878 —1886), p a r t e a 2, p . 154; T r i b . regional superior din
Colmar, Pand. Period. 1906. 5. 4 7 ; Répert. Sirey, v° Tes­
tament, 527, 537. — Contră: C. P a r i s şi fiourges, Sirey, 1900.
2. 2 3 7 ; Sirey, 1908. 2. 136; D. P . 1909. 1. 120; Dreptul din
1910, No. 19, p. 156. Vezi şi F . H e r m a n , C. civil annoté,
Supplement, art. 970, No. 67 u r m . Mai vezi Revue trimestr. de
droit civil, tom. V I I I , a n u l 1909, p . 712, No. 4.
Tot astfel, data necomplectă a unui testament olograf n u
poate, în principiu, fi complectată cu cea pusă pe plicul în care
testamentul este închis. Beltjens, op- cit., H I , art. 970, No. 47.
3
() C. P a r i s şi Cas. fr. D. P . 69. 1. 4 9 5 ; P a n d . chron., tom. I V ,
(anii 1860—1869), partea 1-a, p . 3 5 1 .
4
() Introduction au titre des testaments, I, 8, p. 403 şi Tr. des
don. testamentaires, V I I I , 11, p. 229 (ed. Bugnet). Vezi şi
B a u d r y et Colin, II, 1977.
52 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. S-a I. — ART. 859.

pe care unele tribunale o aplică sub pedeapsă de nulitate a


întregului testament (*).
Semnătura nu F i i n d însă că niciun text de lege nu cere ca semnă-
ai u r a s n e
a f! deosebita ^ ^ ' deosebită de act, se admite, în genere, că ea
de act. poate să facă un singur t r u p cu fraza finală, dacă e x p r e ­
siile care o urmează nu sunt esenţiale validităţei testamen-.
tului, nici nu c u p r i n d vreo dispoziţie de b u n u r i p).
D u p ă acest sistem, nu s'ar putea anula, p e n t r u lipsă
de semnătură, testamentul care s'ar termina astfel : „ . . . făcut
de mine, cutare (urmează numele şi prenumele, fără parafă),
3
care am subsemnat d u p ă cetire şi m a t u r ă reflexie* ( ).
T e s t a m e n t u l a r fi însă nul, dacă testatorul ar fi z i s :
„Subsemnatul, cutare, dispun, etc. . fără ca s e m n ă t u r a
să figureze în josul testamentului, căci această frază a n u n ţ ă
f
că s e m n ă t u r a are să vie mai târziu ( ).
Test. semnat T o t nul ar fi, d u p ă părerea noastră, şi testamentul, care
pj margine. g £ ţ
a r ^ p g i n e . în loc de a fi semnat în josul
o g s e m n a e m a r
5
actului ( ).
xevaiiditatea Se decide, în adevăr, în materie de obligaţii,, că un
actului semnat g ^ - , ^ , ^
t s u bi a t â nu este valid dacă părţile l-au
p r V

pe margine. I 1 f
semnat numai pe margine, un asemenea act neputând servi
nici ca început de p r o b ă scrisă, de n a t u r ă a face a d m i ­
6
sibilă p r o b a testimonială şi a prezumpţiilor ( ). Ceeace con-
C) T r i b . Beaugé şi Bruxelles, Gr. judiciar din 1900, No. 52 şi
Dreptul din 1906, N o . 74, p. 592 (ambele sentinţe cu observ,
noastră); Pand. Period. 99. 2. 8 1 ; D. P . 99. 2. 3 2 5 ; Sirey,
1906. 4. 8. Cpr. Michaux, op. cit, 1 7 5 5 ; Berton, op. cit, 224.
2
( ) C p r . P a n d . fr., v° cit. 6385 u r m . ; A u b r y et Rau, V I I , § 668,
p. 108, text şi nota 21 ; Massé-Vergé, I I I , § 437, p . 96, text
şi nota 1 3 ; Demolombe, X X I , 114; Demante, I V , 115 bis
I I I ; D u r a n t o n , I X , 42, etc.—Vezi însă L a u r e n t , X I I I , 227, etc.
3
( ) Cas. fr. şi C. Besancon, D. P . 79. 1. 311 şi 2. 6 4 ; Michaux,
op. cit, 1759; Demolombe, X X I , 114, etc. — Contra: Lau­
rent, X I I I , 2 2 7 ; Troplong, I I I , 1494; C. Liège (22 F e b r .
1812), Répert. Dalloz, 2730, nota 2. Considerentele acestei
decizii sunt reproduse şi combătute de D u r a n t o n ( I X , 42).
4
( ) Cpr. Michaux, op. cit, 1759; T r o p l o n g , I I I , 1494, etc.
5
( ) Contra: Beltjens, op. cit, I I I , art. 970, No. 100, care citează
în sensul validităţei testamentului, o decizie a Curţei din B o r ­
deaux, din 5 Iulie 1900, pe care n a m putut-o însă controla.
6
( ) C. de apel din T r a n i şi Cas. T u r i n , Sirey, 82. 4. 27 şi Dreptul
din 1910, No. 20, p . 164.
DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 53

gtitue actul s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă este, în adevăr, s e m n ă ­


t u r a părţilor c o n t r a c t a n t e . Insă s e m n ă t u r a , spre a produce
aceste efecte, trebue să fie pusă în j o s u l actului şi să se
refere la toate părţile lui, condiţie pe care nu le întruneşte
s e m n ă t u r a p u s ă pe m a r g i n e a unui act. P r i n u r m a r e , ceeace
j u r i s p r u d e n ţ a decide, cu d r e p t c u v â n t , în p r i v i n ţ a actelor
s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă în genere, este, de bună seamă, a p l i ­
cabil şi testamentului olograf, care şi el este u n act s u b
semnătură privată.

3° Datarea (') testamentului olograf.

In fine. u l t i m a condiţie cerută p e n t r u existenţa testa­ Data testa­


mentului.
m e n t u l u i olograf este d a t a r e a lui cu însăş m â n a testato­
2
r u l u i ( ), adecă a r ă t a r e a t i m p u l u i (ziua, l u n a şi a n u l ) când el
a fost făcut.

(') Cuvântul dată îşi t r a g e origina sa din cuyintele latineşti datum Origina '"dateì
t e s t
die, adecă: d a t în cutare zi. V e z i Michaux, op, cit., 1710, '
p. 2 7 8 . F o r m a l i t a t e a datei a fost introdusă în F r a n ţ a prin
art. 38 al ordonanţei din 1735. î n a i n t e a acestei ordonanţe,
chestiunea de a se şti dacă data era sau nu necesară în p r i ­
vinţa testamentelor sau altor dispoziţii mortis causa, era foarte
controversată. Vezi F u r g o l e , Tr. des testaments, I, p. 3 2 2 ,
323, N o . 18 (ed. din 1779).
2
( ) Opr. Demolombe, X X I , 7 1 ; T . H u e , V I , 2 7 5 . Vezi şi T r i b .
Besancon, Pand. Périod. 96. 2. 199.
Testamentul ar fi n u l , după unii, dacă n u m a i o parte din Cazul când
0 a r t e d i n
dată a r fi fost scrisă cu mâna testatorului, iar cealaltă ar fi fost P
d a a e s t
tipărită; şi, în adevăr, tribun, din P a r i s şi din Barcelonnette î , ?
1
, . ~ „, i A I I î SCRISA de mana
(sentinţa reformata) a u anulat un testament p u r t â n d data de testatorului.
9 F e b r u a r 1889, pentrucă cifrele 188 din această dată e r a u Controversă,
tipărite în capul unei foi de corespondenţă, aşa că cuvintele
scrise cu m â n a testatorului erau n u m a i u r m ă t o a r e l e : 9 Fe­
bruar . . . nouă. Vezi Pand. Period. 90. 2. 2 7 9 şi Dreptul
din 1892, N o . 69. — Contra: C. Aix, Pand. Period. 9 0 . 2.
280. Cpr. Beltjens, op. cit., I I I , art. 9 7 0 , No. 44.
D a r dacă există îndoială a s u p r a nulităţei testamentului
atunci când n u m a i o p a r t e din dată este scrisă de testator,
iar alta tipărită, este incontestabil că testamentul ar fi n u l
a t u n c i când toata d a t a sau o parte n u m a i din ea ar fi scrisă
cu o mână străină; pentrucă, în asemenea caz, testamentul n ' a r
avea dată, şi data este o condiţie esenţială a existenţei testa­
mentului, care nu poate fi înlocuită p r i n alte probe.
54 COI). CIT.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. —S-a I. — ART. 859.

Art. 505 „ D a t a testamentului consistă, zice a r t . 5 0 5 din codul


c. elveţian. ] ţ j
e v e a n^ela 1 9 0 7 , în menţiunea locului, a n u l u i , lunei şi
zilei când el a fost făcut" (*).
Justificarea Necesitatea datei, cerută pentru orice acte în genere, se
testamentului justifică p r i n următoarele consideraţii : 1° d a t a a r ă t â n d cu
preciziune timpul când testamentul a fost făcut, permite de
a se recunoaşte dacă în acel moment testatorul era s a u n u
capabil de a dispune de bunurile sale, precum şi dacă dis­
poziţiile sale sunt viciate printr'o cauză, care-1 împiedica de
a-şi manifesta voinţa s a ; 2° în caz de a exista m a i multe
testamente cu dispoziţii contrare s a u incompatibile, trebue
a se cunoaşte d a t a fiecăruia, p e n t r u a se şti care testament
2
este revocat şi care r ă m â n e în picioare (art. 9 2 0 u r m . ) ( ) .
In testamentis novissimo? scripturce prcevalent.
v. austriac. Cu toate acestea, sunt legislaţii străine în care d a t a n u
Art. J78.e g ^ g^gojuf.
e p e n t r u existenţa testamentului olograf,
n e c e s a r a

d u p ă cum erau şi unele cutume franceze, care n u pres-


3
criau existenţa datei ( ). Astfel este, de exemplu, codul a u ­
striac, în care a r t . 5 7 8 prevede că menţiunea zilei, anului
şi a locului în care actul de u l t i m ă voinţă a fost făcut,
n u este n e a p ă r a t ă (*), deşi asemenea menţiune se recomandă,

1
( ) A r t . 2231 din codul german cere a r ă t a r e a locului şi zilei,
fără a vorbi de l u n ă şi an. Vezi a s u p r a acestui text, Saleilles,
Bevue trimestriellc du droit civil, tom. II, a n u l 1903, p. 587
u r m . A r ă t a r e a locului în care testamentul a fost făcut se m a i
cere încă de legea grecească din 11 F e b r u a r 1830. Vezi C.
Bucureşti (af. Collaro), Dreptul din 1 9 0 1 , N o . 3 9 ; Cr. judi­
ciar àia acelaş an, N o . 44 (cu observ, noastră) şi Sirey, 1904. 4.
p. 21 (tot cu observ, noastră). A r ă t a r e a locului unde testa­
mentul a. fost făcut, pe care o cere şi a r t . 739 din codul C a -
limach, n u este cerută în dreptul actual. Vezi infra, p . 5 7 ,
text şi nota 1 şi p . 6 5 .
2
( ) C p r . L a u r e n t , XIII, 188 şi Avant-projet de revision du code
civil, III, p . 3 4 5 ; Planiol, III, 2 6 9 1 ; T h i r y , II, 3 9 6 ; D e m o ­
lombe, XXI, 7 3 ; B a u d r y et Colin, II, 1 9 2 5 ; P a n d . fr., v° cit,
6 3 9 9 ; N a e u , II, p . 3 5 4 , N o . 2 3 1 ; Tabacovici, Prime elemente
de drept civil, II, 4 4 3 , p . 2 7 6 . C p r . C. Riom, D . P . 6 1 . 2 .
1 3 3 ; Sirey, 6 1 . 2 . 4 8 4 . — Vezi însă T. H u e , VI, 2 7 1 .
3
( ) Vezi supra, p. 5 3 , nota 1.
(*) D i n î m p r e j u r a r e a că testamentul olograf, făcut d u p ă codul
austriac, nu a r e novoe de a fi datat, rezultă că asemenea t e ­
stament, făcut de un R o m â n în Austria, a r fi valid, cu toate
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S - I. — ART. 859. a 55

ca mijloc de p r u d e n ţ ă , s p r e a se p u n e c a p ă t contestaţiu-
nilor ce s'ar p u t e à ivi în această p r i v i n ţ ă (').
Această legislaţie fiind însă defectuoasă, şi lipsa datei c. Caiimach.
A r t 7 3 9
fiind de n a t u r ă a înlesni f r a u d a , sugestiunea şi c a p t a ţ i u n e a , ' '
codul C a i i m a c h a p ă r ă s i t de astă d a t ă pe legiuitorul a u s ­
triac, obligând pe t e s t a t o r u l care-şi scria însuş t e s t a m e n t u l ,
a însemna anul, ziua- şi locul când şi u n d e t e s t a m e n t u l era
2
făcut (art. 739Ì ( ).

că n ' a r fi datat, pentrucă a r t . 8 8 5 din codul civil îi conferă


facultatea de a testa în formă olografă, fie d u p ă legea ţărei
în care el se află, fie d u p ă legea sa naţională, u ş u r â n d u - i
astfel mijlocul de a-şi face testamentul său ( a r t . 2 şi 885).
Cpr. Cas. fr. D . P . 1 9 1 1 . 1. 185 (în privinţa testamentului
făcut de u n Englez î n F r a n ţ a ) . Această decizie este însoţită
de o i m p o r t a n t ă observaţie a d-lui N . Politis, prof, a g r e g a t
la facultatea din P a r i s . Cu toate acestea, chestiunea este con­
troversată. Vezi tom. I a l Coment, noastre, p a g . 208, text şi
nota 1 (ed. a 2-a) şi la autorităţile citate acolo, adda: P a n d .
fr., v° Don. et testaments, 1 4 9 5 5 ; R é p e r t . Sirey, v° Testament,
2812, 2814, etc.
D a c ă testatorul a r face o a r ă t a r e mincinoasă, cu scop de a Caznl când
î n l ă t u r a legea ţărei în care el şi-a făcut testamentul, a r ă t â n d de f^ci^o ^îecla-
exemplu, că testamentul său a fost făcut în A u s t r i a , p e când, r a t ; i i- e m n c

în realitate, el a r fi fost făcut în F r a n ţ a sau aiurea, unde noasă, cu pri-


v i r e l a l o e u l
data este cerută, cei care susţin că această a r ă t a r e este m i n -
cinoasă vor puteà dovedi afirmaţia lor, şi aceasta, bine înţeles, făcut*
fără a aveà nevoe de a se înscrie în falş. L a b b é , nota în
Sirey, 8 3 . 2. 2 4 9 . C p r . P a n d . fr., -r» cit, 14955, in fine; R é ­
pert. Sirey, v° cit. 2 8 1 4 ; F . H e r m a n , C. civil annoté, I I ,
art. 9 9 9 , N o . 2 1 , etc.
A t â t j u r i s p r u d e n ţ a noastră cât şi cea străină admiţând că Test. făcut de
u n
r e g u l a locus regit actum este facultativă iar nu obligatorie, Austriac
n B m n a
de aici rezultă că tribunalele noastre a r valida testamentul . i ° f ' . v
,^ , • A A • , „ , farà a n datat,
făcut de u n austriac m Romania, cu toate ca acest testament
n'ar fi datat. A m văzut în adevăr, suprà, p . 26, că Curtea
din Bucureşti a validat nn testament verbal, făcut de u n
străin în ţ a r a noastră, conform legei sale personale.
c
(') „Die Beisetzung des Tages, des Jahres, und des Ortes, ivo - austriac.
A,rt 5 8
der letzls Wilîe errichtet loird, ist zwar nicht nothwendig, " ''
aber zur Vermeidung der Streitigkeiten răthlich".
2 c
( ) Vezi şi a r t . 2231 din codul g e r m a n , care a r e u r m ă t o a r e a cu- - german,
â rt 2 2 3 1
prindere: „Ein Testament kann in ordentlicher Form errichtet '" ' '
werden: durch eine von dem Erblasser unler Angabe des Ortes
und Tages eigenhăndig geschriebene und unterschriebene Er-
klărung". (Un testament poate fi făcut în forma o r d i n a r ă :
DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859.

Aşa d a r , d a t a r e a testamentului olograf şi a t u t u r o r


testamentelor în genere se justifică în de ajuns şi, în a d e v ă r ,
t e s t a m e n t u l care n ' a r fi d a t a t , a r fi n u l sau m a i bine zis
inexistent, p e n t r u c ă - i lipseşte u n a din condiţiile sale s u b s t a n ­
ţiale (art. 8 8 6 ) „ D a t a , ziceà R i c a r d , este aceea care ser­
veşte de l u m i n ă şi de busolă p e n t r u a descoperi viciile u n u i
testament".
In ce consistă însă d a t a ? D a t a testamentului trebue să
2
a r a t e cu preciziune ziua, luna şi anul când el a fost făcut ( ),

printr'o declaraţie a testatorului, scrisă şi semnată de însăş


mâna sa, cu a r ă t a r e a locului şi a zilei). Vezi a s u p r a acestui
text, Saleilles, Revue trimestrielle de droit civil, tom. I I ,
anul 1903, p . 587 u r m .
C) Cas. fr., Dreptul din 1907, N o . 64, p . 531. Vezi însă infra,
nota 4 dela p . 63, 64.—Cu toate acestea, d u p ă codul Caragea, tes­
tamentul nu aveà nevoe de a fi datat. Cas. r o m . Bult. 1896,
p. 1464 şi Dreptul din 1897, No. 8. Vezi suprà, p . 23, nota 2.
Vezi şi a r t . 979 din codul olandez, d u p ă care testamentul olo­
graf, ce trebue n e a p ă r a t să fie depus spre păstrare la un notar,
nu a r e nevoe de a fi datat, ci numai scris şi subscris de m â n a
testatorul uL— Vezi însă a r t . 982 din acelaş cod, citat suprà,
r
p. 3p, act' notam.
Şi la Romani testamentul era valid, fără a fi datat (cpr.
Troplong, I I I , 1479). Există însă mai multe texte, care d o ­
vedesc că Romanii obişnuiau a-şi data testamentele lor. Vezi
L . 2 § 6, Dig., Testamenta quemadmodum aperiantur, 29, 3 ;
L . 3, Cod, eocl. tit., 6, 32, etc. Aceste texte vorbesc, în adevăr,
de data testamentului.
2
( ) T r i b . Putna, Cr. judiciar din 1911, N o . 84 (cu observ, noastră);
T r i b . şi C. Rouen, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 2655,
nota 1; Cas. fr. D. P . 1903. 1. 152 şi Revue trimestrielle
de droit civil, tom. I I , a n u l 1903, p . 409; Pand. Period.
1904. 1. 64 şi Dreptid din 1907, N o . 64, p. 431 (cu observ,
noastră). Această decizie anulează un testament, pentrueă tes­
tatorul nu arătase ziua când testamentul fusese făcut. O altă
decizie a Curţei din A i x a a n u l a t un testament ca suficient
datat în care nu figura drept d a t ă decât menţiunea u r m ă ­
toare: „ F ă c u t la Marsilia în Octombrie 1898, (fără a r ă t a r e a
zilei). Vezi Cr. judiciar din 1903, No. 46, p . 392 (cu observ,
noastră); C. Bruxelles, Pasicrisie belge, 60. 2. 69. C p r .
Pothier, Introduction au titre des testaments, I, 8, pag. 402
(ed. Bugnet); F u r g o l e , op. cit., I, p . 323; Beltjens, op. cit.,
I I I , art. 970, N o . 43; Michaux, op. cit., 1710; Berton, op.
cit., I I I , 234, p a g . 230; Planiol, I I I , 2690; B a u d r y et Colin,
I I , J928; T h i r y , I I , 396, p a g . 387; A u b r y et R a u , V I I ,
COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859. 57

d u p ă c u m dispune a n u m e a r t . 7 7 5 § 2 din codul italian.


Acesta este sensul c u v â n t u l u i dată, care se mai găseşte şi
în alte dispoziţii legislative, de e x e m p l u : în art. 1 1 8 2 , 1 7 8 2
O. civ., etc.
„Data, actelor şi a contractelor comerciale trebue să Art. 57
c c o m
a r a t e locul, ziua, luna şi anuV, zice a r t . 57 din codul co- ' '
mereiai.
A r ă t a r e a locului unde s'a făcut testamentul, pe C a r e O Nearătarea
h , l u h n n d e
prevede a n u m e a r t . 7 3 9 din codul Calimaeh si pe care o \ ^
1 1
prevăd şi unele _ legiuiri străine , ' . sa faeut
ăzi (M şi n'o
nu se mai cere astăzi

N u se cere, de asemenea, arătarea orei când actul a Nearătarea


ei f a e r e i
fost întocmit, a r t . 2 1 din codul civil nefiind aplicabil în °'' °
specie, de oarece el constitue o ex;epţie aplicabilă n u m a i
_ t e s t a m e 1
n tnln
3
actelor starei civile'^ ). Cu toate acestea, menţionarea orei
a r putea ii de m a r e folos în cazul când testatorul a r ti
acut mai multe testamente olografe, spre a se şti care din
ele este cel din u r m ă şi a p u t u t revoca pe celelalte. Vezi
infra, explic a r t . 9 2 1 .
Data nu are nevoe de a ii scrisă "tn litere, ea p u t â n d Data nu are
4 1 1 0 v o e e l f
fi scrisă si în cifrei ), cu toate că ar fi mai p r u d e n t de a ^ ;
A ' T ' '' ,. 1 v scrisa in
o s c r i e 111 litere, p e n t r u ca să n u poată n alterată cu u ş u - utere,
rinţă, d u p ă cum zice Pothier(''). Aceasta este şi raţiunea
§ 668, p. 1 0 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 6 7 8 , p. 280 (ed. Crome); Demolombe, X X I , 75, 76; L a u ­
rent, X I I I , 1 8 9 ; P a n d . fr., v° cit., 6403 u r m . ; R é p e r t .
Sirev, r ° cit., 446 arm., etc.
0) C a s . ' r o m . Bult., 1888, p. 700 şi Dreptul din 1888, No. 6 6 ;
C. Craiova, Dreptul din 1912, N o . 65, p. 5 4 7 ; Planiol, I I I ,
2693, 8 ° ; Marcadé, I V , 12; Tliiry, I I , 3 9 6 ; A r n t z , I I , 1 9 6 2 ;
Mourlon, I I , 775, 7 9 1 ; B a u d r y et Colin, II, 1 9 2 9 ; L a u r e n t ,
X I I I , 2 0 7 ; Demolombe, X X I . 7 8 ; Zacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 6 7 8 , p. 2 8 2 , text şi nota 11 (ed. Crome).
2
() C. Bucureşti, Dreptul din 1891, No. 24.
3
() B a u d r y et Colin, I I , 1 9 3 0 ; Demolombe, X X I , 8 0 ; L a u r e n t ,
X I I I , 189; P a n d . fr., ?;° cit., 6 4 1 4 şi toţi autorii.
0) T h i r y , II, 3 9 6 ; L a u r e n t , X I I I , 2 0 8 ; Demolombe, X X I , 8 1 ;
M i c b a u x , op. cit., 1 7 1 4 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 3 5 ; A r n t z ,
II, 1 9 6 2 ; Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 970, No. 4 3 ; P a n d . fr., v° cit.,
6302, 6417 şi toţi autorii. Vezi suprà, p . 46.
B
() Introduction au titre des testaments, I, 8, p . 403 (ed. Bugnet).
58 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAP. V, — S-a I. — ART. 859.

p e n t r u care legea obligă pe ofiţerii starei civile a scrie în


actele ce întocmesc, d a t a în litere, iar nu în cifre (art. 2 9
C. civ.).
înlocuirea N u este, de asemenea, nevoe ca data să fie scrisă d u p ă
s e
P c u m
armeni e c h i - găseşte î calendar, ea p u t â n d fi înlocuită p r i n ter-
n

poienţi. meni echipolenţi, de e x e m p l u : p r i n e n u n ţ a r e a u n u i eveni­


ment de familie, a unui aniversar istoric, a unei serbări re­
ligioase sau naţionale, etc., destul este ca să nu r ă m â e nicio
îndoială a s u p r a momentului când testamentul a fost făcut.
Astfel, nu mai încape îndoială că a r fi valid testamentul
d a t a t în modul u r m ă t o r : făcut în ziua de paşti sau de c r ă ­
ciun a a n u l u i 1 9 1 4 ; în ziua de sf. D u m i t r u sau sf. Glheorghe
a cutărui a n ; sau făcut în a n u l 1 9 1 4 , ziua aniversară a
căderei Plevnei sau A d r i a n o p o l u l u i , sau în ziua de a n u l nou
a a n u l u i cutare (luna fiind în asemenea caz indicată în mod
implicit), etc. (').
Locui datei. Cât pentru chestiunea de a se şti care este locul unde
trebue să fie pusă data, ea nu este fără oarecare dificultăţi.
D e câteori este vorba de u n testament scris uno con-
textu, fără întrerupere, în folosul u n u i singur legatar, se de­
2
cide, în genere, că d a t a poate fi pusă oriunde : la începutul ( )
sau la finele actului, însă unii adaogă : înainte de semnă­
t u r ă , căci semnătura, este, complimentul şi a p r o b a r e a defi­
3
nitivă a testamentului, d u p ă expresia lui P o t h i e r ( ). 'Opera
fr-
1
i) P o t h i e r , Introduction au titre des testaments, I, 8, p. 4 0 2 ,
4 0 3 ; Marcane, IV, 12; L a u r e n t , X I I I , 189; Demolombe, X X I ,
8 3 u r m . ; T h i r y , I I , 3 9 6 ; Mourlon, I I , 7 7 5 ; T r o p l o n g , I I I ,
1 4 7 2 ; A u b r y et Rau, V I I , § 668, p . 103, nota 6; Zacharise,
Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 678, p. 280, 2 8 1 , nota 4 ;
Planiol, I I I , 2 6 9 0 ; B a u d r y et Colin, I I , 1934; Berton, op. cit.,
234, p. 2 3 1 ; Michaux, op. cit., 1712; Surville, Elements d'un
cours de droit civil, I I I , 74, p. 41 ; Répert. Sirey, v° Testa­
ment, 458 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 6418 u r m . ; Nacu, I I ,
p. 353, No. 229 ; Cas. T u r i n , Sirey, 82. 4. 14, etc.
2
( ) D a t a poate fi pusă la începutul testamentului, şi chiar în textul
lui. Astfel, de exemplu, a r fi valid u r m ă t o r u l testament:
„Astăzi, 15 I a n u a r i e 1914, ziua aniversară a morţei scumpei
mele soţii, dispun următoarele : „Heute, am 15 Ianuar 1914,
dem Iahrestag des Ablebens meiner lieber Frau, bestimme
ich, etc." Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 6 7 8 ,
p . 283, nota 13 (ed. Crome).
8
. ( ) Vezi suprà, p. 5 1 . Cpr. T r i b . Beaugé, Pand. Period. 9 9 . 2.
DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859.

testamentară nu devine, în adevăr, perfectă decât prin sem-

8 1 ; D . P . 99. 2. 325 şi Cr. judiciar din 1900, N o . 52 (cu


observ, n o a s t r ă ) ; C. Liège, R é p e r t . Dalloz, v° Disp. entre-vifs,
2730. Yezi în acelaş sens, L a u r e n t , X I I I , 2 1 1 ; T o u l l i e r - D u -
vergier, I I I , p a r t e a I, 375, p. 2 0 9 ; T h i r y , I I , 396, p. 388,
389. — Contra: Demolombe, X X I , 116; Michaux, op. cit., 1719;
Pand. fr., v° cit., 6529 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament,
474 u r m . ; Vigié, I I , 7 6 7 ; Masse-Verge, I I I , § 437, p. 9 3 ,
nota 3, col. 2 ; Marcadé, I V , 1 3 ; A u b r y et R a u , V I I , § 668,
p. 107, text şi nota 3 0 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rcchts, I V , § 668, p. 2 2 8 , text şi nota 10 (ed. Anschiitz) şi
§ 678, p. 282, text şi nota 10 (ed. Crome); T r o p l o n g , I I I ,
1 4 9 1 ; D u r a n t o n , I X , 32, 3 8 ; D e m a n t e , I V , 115 bis I I ; T.
H u e , VI, 2 7 6 ; Baudry-Lacantinerie, Precis, I I I , 1015 (ed.
a 9-a); B a u d r y et Colin, I I , 1 9 4 0 — 1 9 4 2 . T o t în acest din
u r m ă sens tinde a se p r o n u n ţ a şi j u r i s p r u d e n ţ a cea mai re­
centă. D a t a poate fi pusă şi în urma semnăturei, zice .Curtea
de casaţie din F r a n ţ a , destul este ca să existe între dată şi dis­
poziţie o l e g ă t u r ă care formează unul şi acelaş act (eră vorba
în specie de un testament scris pe m a i multe coli de hârtie).
Vezi D. P . 1900. 1. 97 şi Sirey, 1 9 0 1 . 1. 4 0 6 ; C. Paris, Sirey,
1900. 2. 2 3 7 ; D . P . 1902. 2. 266. T o t în acest sens s'a pro­
nunţat şi Curtea de casaţie din P a l e r m o . L e g e a neprevăzând
o a n u m e ordine d u p ă care urmează a se îndeplini diferitele
formalităţi ale testamentului olograf, de aici rezultă că data
testamentului poate fi pusă nu numai în u r m a semnăturei,
dar chiar la o epocă posterioară semnăturei. Cas. P a l e r m o ,
Sirey, 1905. 4. 9 (cu nota lui A l . W a h l ) . C u r t e a din Craiova
a decis, de asemenea, că din m o m e n t u l ce legea nu a r a t ă
unde t r e b u e să fie scrisă dată î n t r ' u n testament olograf,
urmează că ea poate fi pusă oriunde, cu condiţie n u m a i ca
să reiasă din contextul actului că ea se aplică Ia toate dis­
poziţiile testamentului. Vezi Dreptul din 1912, No. 65,
p. 547. Vezi şi Cas. rom. Bult. 1898, p. 837, 838. N u mai
încape îndoială că această din u r m ă părere este cea m a i j u ­
ridică. „Este cam straniu, zice un autor, ca judecătorii să fie
obligaţi a discuta asemenea nimicuri, spre a menţine intactă
voinţa u n u i testator a cărui capacitate n'a fost pusă niciodată
în îndoială". T. H u e , V I , 276, in fine, p. 3 5 3 . — Testatorii
vor face însă foarte bine, spre a î n l ă t u r a orice discuţie, de
a pune mai întăiu data la finele testamentului şi de a s u b ­
semna apoi în u r m a datei. Astfel, nu se va puteà zice că tes­
tamentul n'a fost subsemnat de testator, după cum cere art. 859.
S e m n ă t u r a trebue să fie pusă, zice C u r t e a din Grenoble (Sirey,
1911. 2. 79), dacă nu la finele actului, cel p u ţ i n la u r m ă de
tot (en dernier lieu).
60 COD. CIV.—CARTEA III, — T I T . II. —CAP. T . - S - a I . - . A B T . 859.

n a t u r a testatorului. T o t ce s'a făcut pană atunci nu este


1
decât u n simplu proiect ţ ).
Punerea datei D a t a poate fi pusă nu n u m a i la începutul sau la fi-
n e e
teTtamontahii ^ testamentului, d u p ă cum a m a r ă t a t mai sus, d a r şi în
corpul sau mijlocul l u i ; însă, în asemenea caz, judecătorii
vor aprecia dacă ea se referă n u m a i la dispoziţiile care
o preced, sau şi la cele care o urmează. Dacă ea n u se re­
feră decât la dispoziţiile anterioare semnă turei, dispoziţiile
2
care sunt mai în u r m ă vor fi nule p e n t r u lipsă de dată ( ).
Cazul când T e s t a m e n t u l olograf neavând nevoe, d u p ă cum ştim
t Ul a v
1olrscri s în ( - P ' P 8'- s u
Şi Wra, p . H O ) , de a fi redactat uno
r à a 4 4

mai multe contextu, adecă în aceeaş zi şi fără întrerupere, se poate


Zlle
' î n t â m p l a ca u n testator să-şi scrie actul de ultimă voinţă
în mai multe zile, de e x e m p l u : astăzi, mâni, etc. şi apoi
să-1 dateze şi să-1 subsemneze tocmai în ziua când 1-a
terminat. Se înţelege că un asemenea testament îndeplineşte
toate cerinţile legei, pentrucă el este scris, d a t a t şi subsemnat
3
de însuş testatorul ( ).
Testamente cu Din această cauză s'au văzut testamente a v â n d - m a i
m a
ate'
d m u l t e date diferite. D a c ă toate datele ar fi puse la sfârşit,
U e

de sigur că s'ar putea naşte incertitudine a s u p r a datei, şi


testamentul a r puteà fi a n u l a t din această cauză.
Dacă însă diferitele date se găsesc puse la locuri deo­
sebite, de e x e m p l u : o dată la început, alta la mijloc şi alta
la sfârşit, testamentul nu va fi nul p e n t r u aceasta, fiindcă
testatorul p u t â n d să-şi facă testamentul în mai m u l t e zile,
nicio lege necerând ca el să-1 scrie de odată, fără nicio
întrerupere, aceste diferite date a r a t ă momentul când el a
conceput şi a scris fiecare din dispoziţiile sale'(*).
Şi aici vom face însă aceeaş observaţie ca şi mai sus
(p. 59, ad notam, in fine). Sfătuim pe testatori a n u pune

1
ţ ) Berton, op. cit., 237, p. 234.
2
( ) Cpr. T h i r y , I I , 398, p. 3 8 9 ; B a u d r y et Colin, I I , 1938; T a b a -
covici, Prime elemente de drept civil, I I , 4 4 3 , p . 2 7 6 ; Cas.
fr. Sirey, 69. 1. 4 0 9 ; D . P . 70. 1. 76, etc.
8
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 172 şi 2 1 2 ; Demolombe, X X I , 1 2 9 ;
P a n d . fr., v° cit., 6535 u r m . şi autorii citaţi suprà, p. 44, nota 2.
4
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 2 2 0 ; Demolombe, X X I , 129; T r o p l o n g ,
I I I , 1482; Michaux, op. cit., 1 7 1 5 ; Berton, op. cit., 2 3 7 ,
p . 2 3 4 ; P a n d . fr., v° cit, 6579 urm., etc.
DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 61

în testamentul lor decât o d a t ă unică şi a subsemna în


u r m a datei. Aceasta este cel m a i bun mijloc p e n t r u a în­
lătura orice discuţii şi orice dificultăţi.
Mai m u l t e discuţii s'au ivit în privinţa dispoziţiilor Dispoziţiile
adiţionale care, uneori, se găsesc în testamente, fie pe margini, e / " / ^ a d
t g
(
n
a
e
e
n
i n

fie între linii, fie la u r m a de tot, d u p ă s e m n ă t u r ă (').


Adaosele şi schimbările care au fost făcute în momentul
scrierei testamentului, nu au nevoe de a fi nici datate, nici
semnate de testator, pentrucă ele formează u n singur t r u p
cu testamentul, pe care îl p r e s u p u n e m datat şi subsemnat.
Adaosele posterioare, care constituesc dispoziţii nouă,
trebue însă să fie datate şi subsemnate din nou, căci data
2
şi semnătura testamentului nu se referă la ele ( ).
Acceaş soluţie a r trebui să fie admisă şi în privinţa
adaoselor care s'ar mărgini n u m a i a dà nişte explicaţii. Cu
3
toate acestea jurisprundenţa decide contrariul ( ).
Adaosele făcute în m a r g i n e , neconstituind o nouă dis- Determinarea,
poziţie decât dacă au fost făcute în urma redactărei tes- ^ â n d ' V a u 1

tamentului, este de m a r e interes de a se-determina momentul făcut adaosele.


Contro versa.
când s'au făcut aceste adaose. Unii a r voi ca dovada să
nu poată rezulta, în această privinţă, decât din înşişi ter­
menii testamentului, ex ipsomet testamento, ex propriis
verbis testamenti, non aliunde, non extrinsecus, afară de
cazul excepţional când testamentul ar fi a t a c a t p e n t r u doi

(') Vezi suprà, p. 38. — Codul Caragea voeşte ca îndreptările, şter- C. Carag-ea.
.saturile sau adaosele cuprinse într'un testament, să fie dacă nu
scrise, cel puţin iscălite de testator şi adeverite de trei martori,
de j u d e c ă t o r sau de arhiereul locului (art. 38, p a r t e a I V ,
capit. 3), Cpr. T r i b . Brăila, Dreptul din 1882, No. 2 9 . — A d a o ­
sele care nu schimbă î n t r u nimic substanţa instituţiei nu
viciază testamentul. Cas. belg. Pasicrisie belge, 76. 1. 9 3 .
2
( ) Planiol, I I I , 2 6 9 4 ; L a u r e n t , X I I I , 184, 2 1 3 , 215, 2 1 7 ; D e ­
molombe, X X I , 133 u r m . ; Mareadé, I V , 17; B a u d r y - L a c a n -
tinerie, Precis, I I I , 1021, in fine (ed. a 9-a); Cas. fr. Sirev,
92. 1. 8 6 ; C. P a r i s , Dreptul din 1881, No. 8, p. 62. — S"'a
decis, cu drept cuvânt, că menţiunea făcută pe marginea, unui
testament olograf, scrisă şi subscrisă cu m â n a testatorului, prin
care se declară de a n u l a t ă o dispoziţie cuprinsă în acel tes­
tament, n u are nevoe să fie datată, dacă acea dispoziţie este
ştearsă. C. P a r i s , Dreptul din 1883, No. 42, p. 348.
s
( ) Cas. fr. Sirev. 7 1 . 1 . 1 0 4 ; D . P . 72. 1. 2 7 2 . Cpr. Planiol,
I I I , 2694.
62 COD. CIV. —CARTEA I I I . — T I T . I I . — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

sau fraudă (*). Judecătorii fondului vor aprecia dacă a d a o ­


sele a u fost făcute în u r m a redactărei testamentului.
A d e v ă r u l este însă că judecătorii fondului, suverani
apreciatori ai faptelor, pot să se convingă din orice î m p r e ­
j u r ă r i , culese chiar în afară de testament, că adaosul m a r ­
g i n a l este posterior redactărei testamentului şi că, prin u r ­
m a r e , acest adaos nu poate participa la d a t a actului p r i ­
2
mitiv ( ).
Distincţia m a i sus admisă în p r i v i n ţ a adaoselor m a r ­
ginale este aplicabilă adaoselor făcute între linii, sau la
3
finele testamentului, în u r m a datei şi semnăturei ( ).
Codicil. Dispoziţiile scrise la finele testamentului, în formă de
post-scriptum sau codicil, sunt cârmuite de aceleaşi p r i n ­
cipii if).
In orice caz, nulitatea unei dispoziţii adiţionale, fie ea
făcută în margini sau aiurea, şi în formă chiar de post­
scriptum, sau codicil, n u atrage nulitatea celorlalte dispoziţii
5
legale ale testamentului ( ).
pata alterna- A m văzut mai sus [suprà, p . 60) că testamentul care
are m a m u
^testa^entu?.* * - l t e date n u este nul p e n t r u aceasta, dacă aceste
date se găsesc în diferite locuri. N u tot astfel este în p r i ­
vinţa testamentului care a r aveà o dată alternativă, de
e x e m p l u : 20 sau- 21 I a n u a r 1 9 1 4 ; căci testamentul care
a r fi astfel d a t a t va fi, de b u n ă seamă, a n u l a t , mai ales
dacă din termenii lui nu reesă data când el a fost făcut,
pentruca de câteori u n testament are două date, u n a exclude
u
n e a p ă r a t pe cealaltă ( ).
Data D a t a încărcată cu ştersături n u anulează însă testa­
încărcată. mentul, dacă ştersăturile nu împedică de a se distinge ziua,
7
l u n a si a n u l când el a fost făcut f ) .

(') Demolombe, X X I , 133, 158 şi autorităţile citate acolo.


a
( ) Laurent, X I I I , 2 1 5 .
8
( ) P a n d . fr., v° cit., 6567 u r m . ; C. Lyon, Répert. Dalloz, Sup­
plement, v° Disp. entre-vifs, 6 5 1 , nota 1.
4
( ) Demolombe, X X I , 137; P a n d . fr., v° cit., 6571 u r m . ; C. Lyon,
Pand. Period. 1900. 2. 3 1 . Vezi suprà, p. 5 şi 39, nota 4.
6
( ) Demolombe, X X I , 117; P a n d . fr., v° cit., 6566, 6 5 7 8 .
6
( ) Répert. Sirey, v° Testament, 480; F . H e r m a n , C. civil an­
nota, Supplement, art. 970, No. 1 1 3 ; C. P a u , D . P . 88. 5.
480, No. 8, etc.
7
( ) Planiol, I I I , 2 6 9 4 ; Beltjens, op. cit, IH, art. 970, No. 4 3 :
DATAREA TESTAMENTULUI OLOGEAF. - ART. 859. 63

T e s t a m e n t u l se va considera ca n u l sau ca revocat Cazul când


t e a e 1 e
n u m a i a t u n c i când ştersăturile a r ìmpedicà de a se distinge ^ ™ "^ * t 3 d e e

elementele d a t e i ; căci, în asemenea caz, el a r fi nedatat nedatat.


Din cele m a i sus expuse rezultă că incertitudinea datei incertitudinea
2 datei
viciază testamentul, ca şi absenţa totală de d a t ă ( ). Idem '
est non esse et non apparere.
D a t a nu este însă necertă când judecătorii o pot pre-Cazurile când
cizà prin menţiuni î m p r u m u t a t e dela contextul şi starea * e r t â d a
n e 0
e s k

materială a însuş testamentului, ex visceribus testamenti, ex


3
ipso testamento, non aliunde ( ).
Lipsa complectă a datei anulează testamentul, chiar Lipsa de dată.
când din înşişi termenii lui ar rezulta că el a fost scris în testamentului,
cutare zi, cutare lună şi cutare an, p e n t r u c ă d a t a scrisă
cu însăş m â n a testatorului este o condiţie esenţială a e x i s ­
tenţei testamentului, care nu poate fi înlocuită prin alte
dovezi (art. 886) (*).

B a u d r y et Colin, I I , 1936; L a u r e n t , X I I I , 190; D u r a n t o n ,


I X , 3 7 ; T r o p l o n g , I I I , 1482; Pand. fr., v» cit., 6425 u r m . ;
P a n d . beiges, v°^Date, 100, 101, etc.
]
() T r o p l o n g , loco cit.; Michaux, op. cit., 1716, p. 279 şi 2 4 3 8 ,
p. 404. Vezi şi suprà, p. 39, nota 2, in fine. — Se decide,
iti genere, că dacă testatorul a scris d e a s u p r a primei date o
altă dată, fără a şterge pe cea dintâi, testamentul este n u l .
T. H u e , VI, 277, in fine; L a u r e n t , X I I I , 191; Beltjens, op.
cit., I I I , art. 970, No. 4 5 . — S ' a decis, de asemenea, că testa­
mentul d a t a t : luni 23 I u n i e 1874, este nul, pentrucă în acel
an, ziua de 23 Iunie cădea într'o marţi. Arntz, I I , 1962; Belt­
jens, loco cit. — In fine, tot nul a fost declarat un testament
d a t a t din 1884, care anulà un testament din 1886. C p r .
Beltjens, loco cit.', L a u r e n t , X I I I , 1 9 1 ; Cas. fr. Répert. Dalloz,
v° Disp. entre-vifs, 2660, p. 759, nota 1, etc.
2
<) L a u r e n t , X I I I , 1 9 1 ; Demolombe, X X I , 8 5 ; Troplong, I I I ,
1482; P a n d . fr., v° cit., 6422 u r m . ; Répert. Sirey, v° cit.,
478 u r m . ; Al. Degré, Dreptul din 1875, No. 30, p* 240, etc.
8
() Cas. fr. D . P . 1905. 1. 184; T h i r y , I I , 396, pag. 3 8 7 ; L a u ­
rent, X I I I , 194; P a n d . fr., v° Don. el testaments, 6441 urm.,
6483 u r m . şi numeroasele autorităţi citate acolo.
4
4) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 1 9 3 ; T h i r y , II, 396, p. 3 8 7 ; Pand. fr., Cazul in car,
u
v° cit., 6480 u r m . Vezi suprà, p a g . 5 6 . — I a t ă însă un c a z » testament
1
în care un testament a fost validat, cu toate că nu aveà ^ *toateiă ii11 n

nicio dată. O femee m ă r i t a t ă moare şi b ă r b a t u l ei se sinu- ^ ^tat.


e r

cide în aceeaş zi, câteva oare d u p ă moartea ei. E l face în


aceeaş zi un testament fără dată, prin care dispune de toată
64 COD. CIV.— CARTEA I I I . - TIT. II. —CAPIT. V. —S-a I. — ART. 859.

Data eronată. D a c ă d a t a c u p r i n d e o omisiune sau o eroare, a c e a s t a


xempiu. p ţ ^ uneori, să a d u c ă a n u l a r e a t e s t a m e n t u l u i . T o t u l a t â r n ă
0 a e

de î m p r e j u r ă r i . Omisiunea nu p o a t e însă aveà de efect n u ­


litatea t e s t a m e n t u l u i atunci când ea p o a t e uşor fi î n d r e p t a t ă
cu elementele care rezultă din însuş testamentul d a t a t în
m o d greşit. Astfel, de exemplu, dacă testatorul, din repe-
giune, a scris : „făcut astăzi, în ziua de cinci I a n u a r o mie
nouă treisprezece (omiţând c u v â n t u l sute), eroarea poate
uşor fi î n d r e p t a t ă , căci testatorul a voit, de b u n ă s e a m ă ,
să scrie 1 9 1 3 (').
A U exemplu. T o t astfel, n'ar fi n u l testamentul d a t a t cu a n u l 1 8 1 2 ,
a t u n c i când testatorul a r fi m u r i t în 1 9 1 2 , p e n t r u c ă este
evident că testatorul şi-a făcut t e s t a m e n t u l în a n u l u n a
mie nouă sute doisprezece, iar n u în a n u l u n a mie opt sute
2
doisprezece, când încă nici nu era n ă s c u t ( i.

averea sa, cerând ca să fie î n g r o p a t lângă femeea lui, m o a r t ă


cu câteva oare mai înainte. Curtea din P a r i s a validat acest
testament (Sirey, 5 1 . 2. 1 9 3 ; D . P . 5 2 . 2. 123), căci b ă r b a t u l
sinucigându-se în ziua morţei soţiei sale, n u m a i câteva
oare d u p ă săvârşirea ei din viaţă, când şi-a făcut şi testa­
mentul, data acestui testament a p ă r u t judecătorilor indicată
cu suficienţă, ca şi cum testatorul a r fi arătat-o însuş. Vezi
Michaux, Testaments, 1735, p. 2 8 1 . Acesta este singurul caz
în care pană a c u m un testament a fost validat fără dată.
Credem că, d u p ă rigoarea principiilor, acest testament a r fi
t r e b u i t să fie anulat.
1
ţ ) Michaux, op. cit., 1 7 2 1 ; Troplong, I I I , 1 4 8 2 ; Marcadé, I V ,
14. C p r . T r i b . Anvers, Cr. judiciar din 1913, N o . 7 3 .
Cu toate acestea Curtea din Toulcuse (12 A u g u s t 1824) a
anulat un testament astfel d a t a t : „1 Noembrie o mic opt
nouăsprezece (lipsea cuvântul sute). Vezi Planiol, I I I , p. 640,
nota 1 (ed. a 5-a).
2
( ) Michaux, op. cit., 1722 şi deciziile citate de acest autor. Astfel,
tribunalele franceze a u validat un testament care, din g r e -
şală, p u r t à data de 1116, în loc de 1816. Vezi T h i r v , I I , 396,
p. 387, 3 8 8 ; Arntz, I I , 1 9 6 3 ; Beltjens, op. cit., Ill, a r t . 9 7 0 ,
N o . 4 8 ; Laurent, X I I I , 1 9 5 ; Panel, fr., v» cit., 6492 u r m . ;
C. Caen şi Cas. fr. Répert. Dalloz, v° Disp. entre-eifs, p . 766,
ad notam.
Tot astfel, un testament p u r t â n d data de 30 Fevruar a
fost validat de Curtea din A i x ( D . P . 8 5 . 2. 115), p e n t r u c ă
din înşişi termenii testamentului rezulta că acest testament,
făcut la 30 I a n u a r , din eroare p u r t à data 30 F e v r u a r . C p r .
P a n d . fr., v° Don. et testaments, 6496.
DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. (55
Cu alte cuvinte, deşi un testament olograf, care poartă Restabilirea
1 e
o dată inexactă, trebue, în principiu, să fie considerat ca ^ ™" u i

nedatat şi, ca atare, declarat nul, totuşi este îngăduit j u - când inexac-
t l t a t e ei e t e
decătorilor ca, de câteori inexactitatea este involuntară, ei s ă 7 . t
7
# ' involuntara.
poată restabili d a t a exactă, cu condiţie de a nu se servi decât
de elementele trase din testament, şi de a nu recurge la
î m p r e j u r ă r i externe decât atunci când aceste î m p r e j u r ă r i
şi-ar aveà rădăcina lor chiar în testament Judecătorii n u
pot însă uzà de facultatea de a rectifica d a t a inexactă a u n u i
testament olograf, atunci când această inexactitate nu se d a ­
2
tereste inadvertenţei testatorului, ci voinţei sale ( ).
E r o a r e a sau omisiunea ar fi însă u n caz de nulitate incertitudinea
(,1;te1
atunci când ea ar face ca data să fie necertă. '
Astfel ar fi, de exemplu, cazul când d a t a , care a r figura Exemplu,
3
într'un testament, a r fi posterioară morţei testatorului ( ),
sau ar fi a t â t de incomplectă, încât n'ar mai puteà fi res­
tabilită cu însăşi dispoziţiile testamentare. Astfel, a r fi nul
testamentul d a t a t în modul u r m ă t o r : făcut astăzi, în ziua
de cinci Ma iu anul o mie opt ['*). Neai ă t n r e a
D a r , daca o dată eronata poate, d u p ă împrejurări, dà locului unde
testamentul
loc la nulitatea testamentului, eroarea sau omisiunea locului a fost f ă c u t .
unde testamentul a fost făcut nu poate avea acelaş rezultat,
pentrucâ, după cum ştim, legea actuală nu mai cere a r ă ­
tarea acestui loc. (Vezi suprà, p . 5 4 , nota. 1 şi p . 5 7 ) . Exemplu.
Astfel, un testament făcut la Tasi şi d a t a t din Bucu­
5
reşti n'ar fi nul, cu toate că indicarea locului este greşită ( ).
1
( ) C. Alger (sub Cas.), Sirey, 1912. 1. 77 şi Drejitul din nota 2
No. 44, p. 351 (cu nota. d-lui S. Rădulescu). Vezi infra, nota 2
dela p. 66. 67.
2
( ) Vezi decizia citată în nota precedentă. Această decizie p u n e
în principiu că moştenitorii de sânge, care urmăresc a n u ­
larea testamentului olograf al lui de eujus, trebue să dove­
dească cele două elemente care determină, în specie, nuli­
tatea, şi a n u m e : inexactitatea datei şi voinţa lui de cujus
de a-şi anulă testamentul prin menţinerea unei date falşe.
3
( ) Michaux, op. cit., 1724; Marcadé, I V , 14; Troplong, I I I ,
1485, etc. •
C) Cpr. Michaux, 1725; Marcadé, loco cit., etc,
O Cpr. Michaux, op. cit., 1729, p. 280. — S'a decis, în consecinţă,
că de câteori, în scop de a combate rectificarea datei unui
testament, moştenitorii reclamanţi in nulitate au oferit, de a

65105 5
66 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

Falsitatea Venim acum la testamentul care a r aveà o d a t ă falşă.


d a t e i
" F a l s i t a t e a datei consistă in a n t i d a t a r e a sau p o s t d a t a r e a
testamentului.
Antidatarea D a c ă testatorul, cu ştiinţă şi voinţă, şi-a a n t i d a t a t sau
P 0 ost( atat j
Lt a mettXTP l testamentul ( ), acest testament este n u l , p e n t r u c ă
făcuta cu el t r e b u i n d n e a p ă r a t să fie d a t a t , o d a t ă n e a d e v ă r a t ă nu
0 c a t a
nuUtat-a te s- * ad
' <
^ şi fiindcă testatorul a călcat legea cu ştiinţă
es :e

tamentului. şi voinţă, nulitatea este i r e p a r a b i l ă şi d a t a nu poate, în


asemenea caz, sa fie rectificată nici chiar cu elementele ce
j u d e c ă t o r i i a r culege din înşişi termenii t e s t a m e n t u l u i . Aceasta
este opiniunea u n a n i m ă a doctrinei şi a j u r i s p r u d e n ţ e i fran­
ceze, pe care jurisprudenţa belgiană n'o a d m i t e însă. Cu
alte cuvinte, d a t a falsificată a n u m e şi cu intenţie de tes­
2
t a t o r , echivalează cu lipsa totală de d a t ă ( ).

dovedi cu martori că data, aşa cum a fost restabilită, n u este


m a i exactă decât acea care se găseşte în testament, pentrucă
în ziua când d u p ă rectificare, testamentul a r fi fost scris,
testatorul n u s'ar fi aflat în locul a r ă t a t de dânsul ca fiind
acela al redactărei actului, judecătorii fondului refuză cu
drept cuvânt de a admite aceestă probă, dacă n u găsesc în
testament chiar vreun indiciu de n a t u r ă a face suspectă con­
cordanţa datei şi a locului a r ă t a t ca acela al redactărei a c ­
tului. Cas. fr. Sirey, 1912. 1. 77 şi Dreptul din 1912, N o . 4 4 ,
p. 3 5 1 (cu nota d-lni S. Rădulescu).
Q) J u r i s p r u d e n ţ a franceză admite în mod constant că dovada
falşităţei datei unui testament olograf, poate să rezulte din
î m p r e j u r a r e a că data testamentului este anterioară acelei a
emisiunei t i m b r u l u i pe care el este scris. Vezi numeroasele
decizii citate în P a n d . fr., r° cit., 6456. C p r . Cas. fr. Sirey,
1912. 1. 77 şi Dreptul din 1912, N o . 44, p. 3 5 1 . M a i vezi
Planiol, III, 2697, 1°.
Dovedirea Judecătorii noştri vor fi însă lipsiţi de această dovadă
falşităţei datei pentrucă, la noi, testamentul olograf fiind scutit de t i m b r u
P n a
\ârtîe?" (vezi suprà, p. 36), a rareori se va î n t â m p l a ca el să fie scris
e
timbrate. P hârtie t i m b r a t ă . C p r . A l . Degré, Dreptul din 1875, N o . 30,
p. 240, nota 1.
S'a decis însă că falsitatea datei u n u i testament olograf
nu poate să rezulte din faptul că scrisoarea, care însoţea t r i -
meterea acestui testament unei anumite persoane, a r e o dată
anterioară acelei pe care o a r e testamentul, această scrisoare
fiind un document extrinsec care nu poate, prin el însuş, să
dovedească falsitatea datei testamentului. C. Caen, Sirey şi
P a n d . Period. 1909. 2. 166 şi Dreptul din 1909, No. 76, p . 608.
2
( ) Vezi Planiol, III, 2 6 9 2 : B a u d r y et Colin, II, 1948 u r m . ; T.
PUTEREA PROBATORIE A TESTAMENTULUI OLOGRAF. 67

Dacă, din contra, j u d e c ă t o r i i a u d o b â n d i t convingerea Cazul când


ca falsitatea datei se datereste unei erori i n v o l u n t a r e , ei pot ^ t o r e ş t e 8 6

s'o rectifice, d u p ă c u m a m v ă z u t m a i sus, însă n u m a i cu unei erori,


elementele care rezultă din testament, ex propriis verbis
testamenti., non aliunde

Puterea probatorie a testamentului olograf.

T e s t a m e n t u l olograf este, d u p ă c u m ştim, un act solemn, Act solemn


în acest sens că el nu există fără îndeplinirea formelor a u h
* ™ * a . * T

prescrise de lege (art. 8 5 9 , 8 8 6 ) . E l este însă un act s u b


s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , p e n t r u c a niciun funcţionar p u b l i c n u
2
intervine la confecţionarea l u i ( ) ; de u n d e rezultă ca testa -

Hue, V I , 2 7 2 ; Demolombe, X X T , 9 1 u r m . ; Demante, I V ,


115 Ms I I ; A u b r y et R a n , V I I , § 668, p a g . 103 şi p . 104,
nota 10; Massé-Vergé, I I I , § 437, p . 94, nota 4 ; L a u r e n t ,
X I I I , 2 0 1 u r m . ; Tliiry, I I , 3 9 6 ; Valette, Melanges de droit,
de jurisprudence et de legislation, I I , p. 117 u r m . (consul­
taţie dată în favoarea văduvei Cliarlier); P a n d . fr., v° cit.,
6434 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament, 4 8 3 ; Répert. L a ­
bori, eod. v°, 6 3 . T o t în acest sens este şi j u r i s p r u d e n ţ a fran­
ceză (vezi Cas. fr. Dreptul din 1912, No. 44, cu nota d-lui
S. Rădulescu); însă această j u r i s p r u d e n ţ a este criticată de
Acollas (II, p . 517, nota 2).
D u p ă j u r i s p r u d e n ţ a belgiană, antidatarea sau postdatarea j i p d ţ
u r S r u e n a

testamentului n ' a r aduce nulitatea lui, dacă nicio îndoială belg-.


nu există a s u p r a libertâţei şi capacităţei dispunătorului. Vezi
Cas. belg. D. P . 96. 2. 2 8 3 ; Sirey, 9 7 . 4. 3 5 şi alte decizii
citate în Répert. Sirey, v° cit., 4 8 4 . Această jurisprudenţa,
al cărei a r g u m e n t este respectarea voinţei dispunătorului, este
însă criticată de L a u r e n t ( X I I I , 202).
(') A u b r y et R a u , V I I , § 6 6 8 , p . 104; Z a c h a r i » , Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 678, p . 2 8 1 , text şi nota 5 (ed. Crome);
Laurent, X I I I , 2 0 1 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 4 9 ; Répert. L a ­
bori, v° Testament, 5 9 ; Tabacovici, Prime elemente de drept
civil, I I , 443, p . 2 7 7 . Cpr. Cas. fr. D . P . 1905. 5. 32 şi Dreptul
din 1907, No. 64, p a g . 532 (cu observ, n o a s t r ă ) ; Cas. r o m .
Butt. 1905, p. 1 2 1 1 ; Cas. fr. Sirey, 1912. 1. 77 şi Dreptul
din 1912, No. 44, p. 351 (cu nota d-lui S. Rădulescu); T r i b .
Paris, Dreptul din 1913, N o . 36, p a g . 287 \irm. (cu observ,
noastră), etc.
2
( ) Testamentul îşi păstrează caracterul său de act sub semnătură
privată, chiar dacă el a fost depus l a t r i b u n a l (art. 892) sau
68 C. CIV. — CART. III.— TIT. II. — CAP. V. - S- a I. — TEST. OLOGRAF.

m e n t u l olograf nu face nicio d o v a d ă p r i n el însuş, şi că


a t â t scrierea cât şi s e m n ă t u r a lui pot li t ă g ă d u i t e de m o ş ­
tenitorii a b in testat, conform a r t . 1 1 7 7 din codul civil, în
care caz se va procede la o verificare de scripte conform
principiilor generale, moştenitorul instituit sau l e g a t a r u l
4
fiind obligat a dovedi sinceritatea t e s t a m e n t u l u i ( ).

la o altă a u t o r i t a t e . T o t ce se poate zice este n u m a i că el a


dobândit o dată certă din ziua în care a fost depus la o
dregătorie publică (art. 1182). Cpr. Arntz, I I , 1 9 6 6 ; A u b r y
et Rau, V I I , § 669, ab initio, p . 108, 1 0 9 ; Demolombe, X X I ,
1 4 3 ; L a u r e n t , X I I I , 2 3 0 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 8 5 ; P a n d .
fr., v° cit., 6 6 1 0 ; Répert. L a b o r i , v° Testament, 100; Beltjens,
op. cit., I I I , art. 970, N o . 107, etc.
(') C p r . T h i r y , I I , 3 9 8 ; Mourlon, I I , 7 7 9 ; Marcadé, I V , 1 8 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 669, p . 109; Zacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 679, ab initio, p . 2 8 3 (ed. Crome); Belt­
jens, op. cit., I I I , a r t . 970, N o . 1 0 9 ; Arntz, II, 1 9 6 6 ; D e m a n t e
et Colmet de Santerre, I V , 115 bis V i l i ; Demolombe, X X I ,
144; L a u r e n t , X I I I , 232 u r m . ; Planiol, I I I , 2 6 9 6 ; D u r a n t o n ,
I X , 4 6 ; T r o p l o n g , I I I , 1498 u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 1981
u r m . ; Michaux, op. cit., 1764 u r m . , p . 2 8 5 ; P a n d . fr., v° cit.,
6615 urm., 7758 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament, 5 8 5 u r m . ;
Répert. Labori, eod. v°, 103, etc.
Cine trebue să Dovada sincerităţei testamentului olograf este în sarcina
dovedească legatarului universal, chiar dacă acesta se găseşte în faţa
sinceritatea unui moştenitor nerezervatar şi a fost pus în posesiunea lega­
testamentului
olograf. tului său. Thiry, I I , 3 9 9 ; Marcadé, I V , 1 1 2 ; Demante, I V ,
Controver.-ă. 151 bis, I I I ; Demolombe, X X I , 146 u r m . ; L a u r e n t , X I I I ,
233 u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 1987 u r m . ; Planiol, I I I ,
2 6 9 6 ; A u b r y et R a u , V I I , § 669, p . 109 u r m . , text şi nota 7;
Pand. fr., v'° cit., 6620 urm^ şi 7 7 5 9 ; Répert. Sirey, v° Tes­
tament, 606 u r m . ; Dalloz, Nouveau C civil annota, I I , a r t . 970,
No. 641 u r m . ; F . Băişoiu, Dreptul din 1882, No. 29. Cpr.
T r i b . Bonneville, Dreptul din 1881, No. 48.—Contra: Bonnier,
Tr. des preuves, 7 0 8 ; Troplong, I I I , 1500; Duranton, I X , 4 6 ;
Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 970, No. 111 bis, 1 1 2 ; Petrescu, Tes­
tamentele, p. 5 4 0 ; Sănd. Nănoveanu, Explic, teor. şi p>ractică
a codului de proced. civilă, p. 4 3 7 ; G r . G. Păucescu, Dreptul
din 1873, No. 1 7 ; C. Amiens et L y o n , Fand. Period. 8 6 . 2 .
3 2 5 ; Pand. Period. 87. 2 32, p r e c u m şi alte decizii citate
în Pand. fr., v° cit., 6619. Mai vezi Cas. fr. D . P . 72. 1. 3 7 6 ;
Sirey, 72. 1. 319 şi Dreptul din 1 8 7 3 , N o . 16, etc. Acest
sistem, d u p ă care veracitatea scrierei şi semnăturei testamen­
tului trebue, în asemenea caz, să se dovedească de moşteni­
torii a b infestat, iar nu de l e g a t a r u l universal, este însă
PUTEREA PROBATORIE A TESTAMENTULUI OLOGRAF. 69

Verificarea scrierei şi subscrierei testamentului olograf, Aplic. art. 102


P l C1V
la caz de contestaţie, se va face d u p ă regulcle dreptului ' '
comun, ca şi acea a t u t u r o r actelor sub semnătură p r i v a t ă
în genere (art. 162 u r m . P r . civ.) (').

inadmisibil la noi, pentrucă el se întemeiază în F r a n ţ a pe


art. 1006 din_ codul francez, după care l e g a t a r u l universal
are sezina de drept, când nu există moştenitori rezervatari,
principiu care s'a modificat de legiuitorul nostru prin art. 8 9 1 .
Testamentul olograf fiind un act sub semnătură privată,
legatarul care se serveşte de el este dator, în toate cazurile,
să urmărească verificarea de scripte după dreptul comun
şi să dovedească sinceritatea lui, îndată ce moştenitorul de
sânge, fie chiar nerezervatar, declară că nu cunoaşte scri­
erea şi subscrierea testamentului. In adevăr, moştenitorul
nu are altă cerere de dovedit decât calitatea sa. Această
probă odată făcută, el este în drept a cere succesiunea, şi la
această cerere l e g a t a r u l opunând un act sub semnătură pri­
vată, trebue să dovedească validitatea acestui titlu, dacă el
este contestat. F a p t u l că legatarul a fost pus în posesiunea
legatului nu-i schimbă întru nimic situaţia, nici caracterul
testamentului, care r ă m â n e tot un act sub semnătură privată.
J u r n a l u l de punere în posesiune al justiţiei, dându-se pe cale
graţioasă, fără citarea p ă r ţ i l o r (vezi tom. I I I , partea II, al
Coment, noastre, p. 67), nu este opozabil moştenitorului şi
nu poate dà testamentului o putere probatorie mai mare
decât el o aveà mai înainte, întrucât acest jurnal nu este
decât un fel de formulă executorie eu care justiţia învesteşte
de ocanidată testamentul, fără a-i dà însă niciun caracter
de autenticitate. Moştenitorul de sânge, care contestă veraci­
tatea testamentului şi cere succesiunea ab infestat, se găseşte
deci în r e g u l a generală, pe când legatarul, care invoacă tes­
tamentul olograf, se găseşte, din contra, în excepţie. E l voind
să deroage dela r e g u l a generală, care este succesiunea a b in­
t e s t a i lui incumbă sarcina de a dovedi că posesiunea dobân­
dită dela justiţie se întemeiează pe un titlu, care primează
pe acel al moştenitorului de sânge; şi pentru aceasta nu este
suficient de a invoca un testament olograf, ci trebue să m a i do­
vedească, la caz de contestaţie, că acest testament este opera
defunctului. Dacă asemenea soluţie îşi are, precum am văzut,
partizanii săi în F r a n ţ a , unde legatarul universal are sezina,
de câteori vine în concurenţă cu moştenitori nerezervatari,
apoi, cu atât mai mult ea este admisibilă la noi, unde el nu
se b u c u r ă de asemenea favoare. Acestea ni s'au p ă r u t în
totdeauna adevăratele principii.
(') A u b r y et Hau, V I I , § 669, pag. 109; P a n d . fr., v° cit.,
6648 urm.
70 a
C. CIV. — CART. III. — T I T . II. — CAP. V. — S" I. — TEST. OLOGRAF.

Formarea Judecătorii fondului, suverani apreciatori ai faptelor,


v o r u e a
>deràtoriìor V P t forma convingerea lor din compararea testa-
mentului cu alte acte de ale defunctului, din m o d u l cum el este
redactat, din prezumpţii grave şi concordante şi, în fine, din
orice împrejurări ale cauzei Judecătorii, zice foarte bine
t r i b u n a l u l din Grand, pot să proceadă ei înşişi la verificarea
scrierei şi semnă tu rei unui testament olograf, a t â t prin e x a m i ­
2
narea grafică a actului cât şi p r i n martori, prezumpţii, etc. ( ).
Judecătorii, zice de asemenea Curtea de casaţie din
F r a n ţ a , pot să proceadă ei înşişi la verificarea scrierei şi
subscrierei u n u i testament olograf, ei p u t â n d , în asemenea
caz, să scoată elementele convingerei lor din toate faptele şi
documentele cauzei, fără a fi siliţi a se conforma dispozi­
ţiilor codului de procedură civilă, care nu sunt aplicabile
3
decât în materie de expertiză ( ).
Cazul când Principiul mai sus expus, d u p ă care verificarea d e
s c r e c a n i
"recunoaşte1
ip* de sarcina legatarului, sufere excepţie în cazul
testamentul când moştenitorul, căruia se opune testamentul, îl recunoaşte
de bun. ^ ] ^ £ ; n i n c t u l sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă . recunoscut de
c a e

acela căruia el este opus, are aceiaş putere probatorie ca şi


4
actul autentic (art. 1 1 7 6 ) ( ).
Cea mai bună Recunoaşterea scrierei şi semnăturei testamentului, ca
^ t e s t ^ e s t e ^ oricare manifestare a voinţei omului, poate fi expresă sau
executarea iui. tacită. ; însă, în acest din u r m ă caz, trebue să rezulte din
fapte, care să nu lese nicio îndoială în privinţa recunoaş­
tere! testamentului. D o v a d a cea mai b u n ă a acestei recu­
noaşteri a r rezulta din executarea testamentului, căci moşte­
nitorul care execută u n testament îl recunoaşte de b u n (°i.

1
ţ ) P a n d . fr., v° cit., 6658 şi deciziile cilate acolo.
2
( ) T r i b . Gand (24 Decembrie 1895), Fiandre jiu/iciaire din 22
I a n u a r 1896, No. 4, p. 60 şi Cr. judiciar din 1906, No. 8 1 ,
p. 6 5 2 . — S ' a decis că este suficient motivată decizia instanţei
de fond, care constată că s'a făcut verificarea de scripte pe
baza actelor de comparaţie produse la p r i m a instanţă şi a
cuprinsului testamentului necontestat de părţi, deducându-se
din toate acestea convingerea judecătorilor că şi data testamen­
t u l u i este scrisă tot de testator. Cas. rom. Bult. 1902, p. 334.
3
( ) Cas. fr. D. P. 1912. 1. 448. Cpr. Cas. fr. D. P . 1907. 1. 246.
4
( ) Laurent, X I I I , 2 3 9 ; Demolombe, X X I , 152; A u b r v et Rau,
V I I , § 669, p. 110 u r m . ; Pand. fr., v° cit., 6640, e"tc.
(°) Legea neprevăzând cazurile în care un fapt a r a t r a g e a p r o -
I'

PUTEREA PROBATORIE A TESTAMENTULUI OLOGRAF. 71

Moştenitorul n'ar mai puteà sa revie a s u p r a reeunoaş-Recunoaşterea


1 6 d o t i n U l v a
terei sale decât dovedind ca ea a fost rezultatul unei erori ( ). -
P r e s u p u n â n d a c u m că testamentul a fost recunoscut fie P - N e a l k î n

. S JJ G C1B îi.'

de bună voe, fie judecătoreşte, chestiunea este de a se şti dacă a rt. ns2
oiv
testamentul face probă deplină despre data lui ? A t â t doctrina ^- - „
cât şi j u r i s p r u d e n ţ a răspund în mod afirmativ, refuzând de
a aplicà a r t . 1 1 8 2 la testamente.
„Considerând, zice t r i b u n a l u l Ilfov, că a r t . 1182 din codul
civil nu se aplică la testamente, ele făcând credinţă deplină despre
cuprinsul şi data lor; că motivul ce a făcut să se edicteze art. 1182,
adecă posibilitatea unei conivenţe intre părţile contractante, spre
a se frauda pe terţiile persoane, nu poate aveà loc în specie,
pentrucă acel care testează nu contractează cu nimene. Testamentul
fiind un act unilateral, care nu-şi produce efectele sale decât în
urma morţei testatorului, nu poate fi posibilitate de vreun folos
pentru testator, şi nici posibilitate de prejudiciu p e n t r u terţiile
persoane; prin u r m a r e , art. 1182 este inaplicabil la testamente" (*).

barea testamentului, se înţelege că judecătorii fondului vor


aprecia în fapt şi în mod suveran dacă există sau nu o r e c u ­
noaştere a testamentului din p a r t e a moştenitorului. Arntz, I I ,
1 9 6 8 ; L a u r e n t , X I I I , 2 3 9 : Demolombe, X X I , 153, etc.
(M A u b r y et Rau, loco cit., p. 112; Pand. fr., v" cit., 6 6 4 1 , etc.
2
( ) Dreptul din 1885, N o . 3 6 ; C. Bucureşti şi Craiova, Dreptul
din 1887, No. 11 şi din 1892, N o . 3 5 ; T r i b . Buzău, Dreptul
din 1896, N o . 3 1 ; T r i b . imperiului g e r m a n , Sirey, 86. 4. 1 1 .
C p r . C. Toulouse şi Cas. fr. D . P . 99. 2. 3 4 3 ; D. P . 1902.
1. 4 3 4 ; P a n d . Period. 1902. 1. 494, etc.; Baudrv et Colin, I I ,
1992; T. H u e V I , 2 8 1 ; Demolombe, X X I , 1 5 5 ; Mourlon, I I ,
780; Mareadé, I V , 1 8 ; Arntz, I I , 1969; T h i r y , II, 400; Belt-
jens, op. cit., III, art. 970, No. 114: Demante et Col met de S a n -
t e r r e . I V , 115 bis I X ; Troplong, III, 1498; A u b r y et Bau, V I I ,
§ 669, p. 112, text şi nota 9 ; Massé-Vergé, I I I , ' § 438, p. 9 9 ,
ii. 3 ; P a n d . fr. v° cit., 6664 u r m . : Répert. Sirey, v° Testa­
ment, 620 u r m . ; R é p e r t . L a b o r i , cod. v°, 108. Pacifici-Mazzoni,
Trattato delle successioni, I I I , N o . 20, p. 36 u r m . Cpr. P l a n i o l ,
I I I , 2697. Vezi şi T r i b . Anvers, Dreptul din 191.3, No. 6 8 ,
p. 542. — Contra: L a u r e n t , X I I I , 240 u r m .
Din p r i n c i p i u l că testamentul olograf face prin el însuş Consecinţile
dovadă despre data sa, rezultă u r m ă t o a r e l e eonsecinţi i m p o r - c a l (
; rezultă
t l m lm e u
t a n t e : 1° un testament olograf va revoca un testament a u - PJ J ~
. ° „ . ., ., rărea ca tes-
tentic cu data anterioara, cu care el ar ti incompatibil tamentul face
(art. 921); 2° i n t r e m a i multe testamente olografe, data indicată credinţă
de testator în fiecare din ele, va servi spre a r e g u l a chestiunea despre data sa.
de anterioritate; 3° în fine, de câteori testatorul a fost lovit de
incapacitate într'o perioada oarecare a existenţei sale, d a t a
72 C. CIV.— CART. III.— TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — TEST. OLOGRAF.

Dacă ne-ain referi numai la rigoarea principiilor, a r


trebui însă să decidem că testamentul olograf nu face p r o b ă
despre d a t a sa, căci el fiind un act sub s e m n ă t u r ă p r i v a t a
(art. 1182). leg'ea n'a admis, în această privinţă, nicio
d
excepţie dela d r e p t u l comun ( ).
Dovedirea A d m i ţ â n d însă de b u n ă părerea generală, d u p ă care
e
şit%nrate^ ^ e s a m e n ; u
' l olograf ar face deplină credinţă despre d a t a sa,
test.'olograf, se naşte întrebarea : care este întinderea acestei puteri p r o -
Controversa. p ^ ^ j ^ g[ p ţ dovedi eroarea sau falsitatea datei
C L l m g e o a e

î n t r ' u n testament o l o g r a f ? Chestiunea este iarăşi controver­


sată. Unii ar voi ca eroarea sau falsitatea datei sa nu poată
fi dovedită decât prin înscrierea în falş, pentrucă actul sub
s e m n ă t u r ă privată recunoscut de acela căruia el este opus
sau privit d u p ă lege ca recunoscut, are efectele u n u i act
autentic (art. 1176) şi, ca atare, trebue să facă credinţă pană
la înscrierea în falş. D u p ă acest sistem testatorul se consideră
ca un funcţionar public, care imprimă testamentului ce face
2
autenticitatea datei sale ( ).
Această soluţie este însă inadmisibilă şi procedura fal-

testamentului va decide dacă el a fost făcut în t i m p u l capa­


citate!, etc. Cpr. B a u d r y et Colin, I I , 1 9 9 3 ; T. H u e , VI, 2 8 1 ;
Demolombe, X X I , 1 5 5 ; Beltjens, op. cit., I I I , art. 970, No. 115.
116. — Vezi însă L a u r e n t , X I I I , 244.
1
ţ ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 240 -urm.; P a n d . fr., v° cit., 6670, etc.
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 6 9 7 ; A u b r y et Rau, V I I , § 669, p . 113,
text şi nota 10; Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grenier, I I , p. 654,
nota ò; C. Donai, D. P . 45. 2. 159; Sirey, 45. 2. 4 6 3 ; C. Nancy,
Sirev, 4 3 . 2. 469 u r m . (cu o consultaţie a lui Ravez), precum
şi alte decizii citate în P a n d . fr., v° cit., 6672.
Excepţie lela D n p ă acest sistem se admite însă, prin excepţie, că falşi-
regah de tatea datei poate fi stabilită prin orice mijloace de probă,
m a l s l l s
' când testamentul este atacat pentru insanitate de spirit sau
pentru doi ori fraudă (captaţiune, sugestiune). Planiol, I I I ,
2 Ì 9 7 , 2°; Beltjens, op. cit., I I I , art. 970, No. 117. Vezi şi
Pand. fr. v° cit., 6676, precum şi autorităţile citate acolo.
Cpr. Cas. fr. Pand. Period. 86. 1. 197; D. P . 87. 1. 8 3 .
Altă excepţie. In fine, se mai admite, tot prin excepţie, că moştenitorii
care atacă testamentul nu sunt siliţi a recurge la procedura
falşului, ci pot combate data testamentului prin orice m i j ­
loace, atunci când enunţările cuprinse în el sau starea lui
materială pun în îndoială sinceritatea datei sale. A u b r y et
Rau, loco cit., p. 114; Pand. fr., v° cit., 6674 şi deciziile
citate acolo; Planiol, loco cit., etc.
TESTAMENTUL AUTENTIC. — ART. 860—863. 73

sului n u a r e ce căuta în specie, pentru u r m ă t o a r e l e m o t i v e :


i" testatorul, care-şi antidatează sau postdatează testamentul,
nu comite u n f a l ş ; 2° nu există în specie nici un funcţionar
U
p u b l i c ; 3 moştenitorul, care a t a c ă testamentul, a fost în
imposibilitate de a-si procura o probă scrisă despre falsi­
tatea d a t e i ; a r t . 1 1 9 8 este deci aplicabil în specie. P r i n
u r m a r e , d a t a testamentului va putea, în toate cazurile, fi
c o m b ă t u t ă p r i n orice mijloace (').
R ă m â n e b i n e î n ţ e l e s că dovedirea falşitâţei datei unui Cui incumba
d a
testament i n c u m b ă moştenitorului care-1 a t a c ă , a t u n c i mai ^ ^ * ^"' 1 a t e

ales când el a recunoscut că a t â t scrierea c â t şi s e m n ă t u r a


2
t e s t a m e n t u l u i e m a n ă dela testator ( ).

. — Testamentul autentic.
Art. 860- — Testamentul autentic este acela care s'a adeverit
de j u d e c ă t o r i a competentă. ( A r t . 858. 8 6 1 u r m . , 8 8 6 , 1171 C. civ.
Art. 13 şi 3 3 L . pentru autentif. actelor din 1886).
Art. 861. — Judecătoria, înainte de a face adeverirea, va ceti
testamentul din cuvânt în cuvânt, în auzul şi în faţa testatorului;
când testatorul nu va puteà veni înaintea judecătoriei din cauză
de boală, atunci cetirea testamentului, după cum s'a zis m a i sus,
se va face de j u d e c ă t o r u l n u m i t de tribunal, spre a se duce la do­
miciliul testatorului. ( A r t . 87 u r m . , 860, 862 u r m . , 864, 867, 886
C. civ. A r t . 8, 10, 1 1 , 13 u r m . , 19 şi 3 3 L . pentru autentif. actelor).

Art. 862. — îndeplinirea formalităţei cetirei din a r t . prece­


dent, cât şi declaraţiunea testatorului că testamentul este al său,
iscălit de el şi făcut din libera sa voinţă, se va menţiona, sub pe­
deapsă de nulitate a testamentului, atât în r a p o r t u l ce va face
judecătorul, când este numit, cât şi în adeverirea tribunalului.
( A r t . 860, 8 6 1 , 8 6 3 , 886, 953 u r m . 0 . civ. A r t . 10 şi 33 L . pentru
autentif. actelor).

Art. 863. — Testamentul trebue să fie iscălit de testator; dacă

(>) T h r y , I I , 4 0 1 ; Mourlon, I I , 7 8 0 ; Arntz, I I , 1969; Laurent,


X I I I , 2 4 5 u r m . ; Demolombe, X X I , 1 6 2 ; Masse-Verge, I I I ,
§ 4 3 8 , p . 100, nota 3 ; Demante et (Jolmet de Santerre, I V ,
115 bis, I X ; Duranton, I X , 4 7 ; T. H u e , V I , 2 8 1 ; Baudrv
et Colin, I I , 1994 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 6 6 7 3 ; Répert.
Sirey, v° Testament, 626 u r m . ; N . D. Budişteanu, Dreptul,
din 1878, Xo. 7, p. 55. Vezi asupra acestei controverse, Dalloz,
Son ren ,i code ciri! annoti, I I , a r t . 970, No. 291 u r m .
:
(-) C p r . P a n d . fr., v" cit.. 7 7 7 7 ; T r i b . Anvers, Dreptul 1913,
No. 68, p . 542.
74 C. CIV. — CART. III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 860—863.

el declară că nu ştie sau nu poate iscăli, se va face menţiune


despre declaraţiunea testatorului şi cauza ce-1 împedică de a iscăli,
atât în r a p o r t u l j u d e c ă t o r u l u i numit, cât şi în adeverirea t r i b u n a ­
lului. ( A r t . 860 u r m . , 884, 886 C. civ. A r t . 10 şi 16 L. pentru
auteutif. actelor).
Art. 33 L. pentru autentif. actelor din 1886. — Dispoziţiunile
prescrise în a r t . 859 şi u r m . C. civ., în privinţa formei testamen­
telor, nu se a t i n g în nimic prin prezenta lege.
P e n t r u c u r m a r e a îndoelelor, ce s'au ivit în practica j u d e c ă ­
torească asupra u n o r a din acele formalităţi, se dispune însă pentru
viitor cele ce u r m e a z ă :
1° Delegaţiunea pentru a instrumenta la locuinţa testatorului
se poate dă prin simpla rezoluţiune a prezidentului sau a judecă­
t o r u l u i care îi ţine locul, pusă pe petiţiunea prin care s'a cerut
delegaţiunea;
2° Judecătorul delegat t r e b u e să constate, în procesul-verbal
cazul de boala şi să indice cu preciziune locuinţa unde a instrumentat;
3° F o r m e l e autentificărei se pot îndeplini de un singur j u d e ­
cător, fie la locuinţa testatorului, fie la t r i b u n a l . Şi î n t r ' u n caz şi
î n t r ' a l t u l însă, el trebue să fie asistat de grefier, care va contra­
semna în act ( ' ) ;
4° J u d e c ă t o r u l va t r e b u i n e a p ă r a t să constate identitatea
testatorului în procesul-verbal de autentificare;
5° Reguiele prescrise la ,art. 13 din prezenta lege pentru
2
constatarea identităţei se vor aplica şi la testamente ( ) .
Toate cele ce preced se vor observă sub pedeapsă de nulitate
a procesului-verbal de autentificare. ( A r t . 860 u r m . , 886 C. civ.
A r t . 1 1 , 13 şi u r m . L. pentru autentif. actelor. A r t . 51 L . pentru
organ, judecătorească din 24 Martie 1909).

1
ţ ) Acest judecător poate fi şi magistratul stagiar al t r i b u n a l u l u i ,
în u r m a unei delegaţiuni generale din partea prezidentului
(art. 51 L. pentru organ, judecătorească din 21 Martie 1909).—
S'a decis că şi j u d e c ă t o r u l sindic poate fi delegat spre a instru­
mentă autenticitatea unui testament, la domiciliul testatorului,
îndată ce delegaţiunea ministerială a sosit la t r i b u n a l , chiar
dacă acea delegaţiune nu s'a înregistrat încă în registrele t r i ­
bunalului. T r i b . Dorohoi şi C. Iaşi, Cr. judiciar din 1900,
No. 49, p. 390 u r m .
2
( ) I a t ă cum se e x p r i m ă a r t . 13 din prezenta lege, pe care textul
de mai sus îl declară aplicabil şi testamentelor:
L. p. autentif. Art. 13 L. pentru autentif. actelor. — Identitatea, fie a păr­
actelor. ţilor sau procuratorilor lor, fie a martorilor, se constată prin
Art. 13. unul din următoarele mijloace:
a) P r i n cunoştinţa personală a funcţionarului public chemat
a adeveri, şi care o declară în a c t ;
b) P r i n declaraţia a doi martori cunoscuţi acelui funcţionar:
TESTAMEBTUL AUTENTIC. — ART. 8 6 0 - 863.

lx fin ie
Testamentul autentic este acel făcut cu solemnităţile ' H -
prescrise de lege, de către funcţionarul public competent
(art. 8 6 0 si 1 1 7 1 C. civ.).
Autoritatea competenta de a autentifica un testament Autoritatea,
este numai t r i b u n a l u l civil, fie in complect (art. 860) care auten­
tifică testa­
sau un j u d e c ă t o r al acelui tribunal, asistat de grefier (art. 1 1 mentul.
2
şi 3 3 § 3 L. pentru autentif. actelor) ( i.

c) P r i n t r ' u n certificat de identitate liberat de autoritatea co­


m u n a l ă sau poliţienească, în resortul căreia partea îşi are do­
miciliul sau reşedinţa de fapt.
d ) P r i n carta de alegător c o r a b o r a t ă cu chitanţele de con-
t r i b u ţ i u n i pe anul curent;
e ) P r i n pasport sau orice alt act ţinând loc de pasport,
când este vorba de s t r ă i n i ;
f) In fine, pentru persoanele fără ştiinţă de carte, identi­
tatea se poate constata p r i n t r ' o adresă a autoritatei comunale
sau poliţieneşti a domiciliului sau reşedinţei părţei, către j u ­
decătoria chemată a adeveri, şi în care se va a r ă t ă t r e b u i n ţ a
pentru care acea parte vine înaintea acelei judecătorii.
Aceasta adresă, care ţine loc de bilet de identitate, se va
dà chiar în m â n a părţei şi se va opri la dosarul a d e r e r i r e i .
L a caz când j u d e c ă t o r u l va aveà îndoială a s u p r a since-
rităţei actului din care rezultă identitatea, sau a s u p r a per­
soanei că ar fi cea a r ă t a t a în act, el se poate încredinţa de
adevăr prin orice alt mod legal de p r o b a ţ i u n e .
(') Ceeace, sub imperiul codului civil, p a n ă la a c t u a l a lege a Dreptul ante-
autentificărei actelor, dădea caracterul autenticităţei unui t e s - « o r L. p. au-
t e , l t l f
tament, era nu numai constatarea j u d e c ă t o r u l u i delegat a ! uà - actelor,
conshnţiinântul testatorului, ci şi adeverirea judecătoriei, a d e c ă :
a complectului t r i b u n a l u l u i competent a instrumenta, şi a m ­
bele aceste formalităţi, adecă: a t â t constatarea j u d e c ă t o r u l u i
delegat cât şi procesul-verbal de autentificare, făcut în u r m ă
de tribunal pe baza acelei constatări, făceau un tot indivizibil
şi formau adeverirea judecătoriei, prescrisă de lege. Cas. r o m .
Bult. 1906, pag. 3 şi Cr. j u d i c i a r din 1906, No. 19, p. 1 5 1 .
2
( ) In codul fr. (art. 971) şi în cel italian (art. 777), autenti- Dr. străin,
citatea se dà de doi notari, în faţa a d o i martori, sau de u n
notar în faţa a p a t r u m a r t o r i . In codul spaniol, din 1889,
testamentul public se primeşte, în genere, de un notar, în faţa
a trei martori capabili, care văd şi aud pe testator, şi din
care unul, cel puţin, t r e b u e să ştie a scrie (art. 6 9 4 ) ; iar în
codul olandez (art. 985), de un notar, în faţa a doi m a r t o r i .
D u p ă codul german, testamentul ordinar poate fi făcut îna­
intea unui j u d e c ă t o r sau înaintea unui notar, r o r cincin

E i c h t e r , a d e r v o r eiHem, N o t a r (art. 2 2 3 1 , 1°). Se poate însă,


76 C. CIV. — CAKT. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 860—863.

Compet. ju- S u b vechia lege a judecătoriilor de ocoale, j u d e c ă t o r i i


leeăt. de
deoat. de ocoa
oooa- jc e j
o e o n u e p e t e n ţ i de a autentifica u n
r a u c o m testament,
lele vechi.
p r i n delegaţia prezidentului t r i b u n a l u l u i (art. 5 L . p e n t r u
J
autentific, actelor) ( ).
Li. actuală Legea a c t u a l ă a j u d e c a t , de ocoale din 3 0 Decembrie
a, judecat,
de ocoale
1 9 0 7 , p r e v ă z â n d însă ca j u d e c ă t o r i i de ocoale autentifică
din 1907. orice acte, în care a r interveni vreun locuitor din ocolul
respectiv, iar a r t . 8 din aceeaş lege p r e v ă z â n d c ă s t a g i a r u l
poate, p r i n delegaţiune, să autentifice acte de n otariat, de

în anumite î m p r e j u r ă r i , face un testament extraordinar, în


prezenţa a doi martori, înaintea prepusului comunei (vor dem
Vorsteher der GemeindeJ, în care testatorul îşi are reşedinţa
sa, sau dacă el se află în resortul unei asociaţiuni comunale
sau î n t r ' u n district r u r a l asimilat unei comuni, înaintea
prepusului acestei asociaţiuni sau acestui district (vor dem
Vorsteher dieses Verbandes oder Bezirkes) (art. 2249).
C. austriac. D u p ă a r t . 587 din codul austriac, testamentul verbal sau
scris se autentifică de t r i b u n a l . Opr. C. Iaşi, Dreptul din 1886,
No. 78. — D u p ă a r t . 579 din acelaş cod, un testament
scris de altă mână este valabil, dacă este semnat de testator
c
şi atestat cel puţin de trei m a r t o r i . U n a e m e n e a testament
t r e b u e să fie considerat ca autentic, m a r t o r i i având dela lege
misiunea, ca şi j u d e c ă t o r i i , de a atesta ultima voinţă a te­
statorului. C. Bucureşti, Dreptul din 1903, N o . 24, p . 199.
Dreptul un­ In U n g a r i a testamentul se autentifică astăzi de notari, în
guresc. u r m a legei din 1874, modificată la 1886; însă în această ţ a r ă
există şi testamentul cu martori, de care s'a vorbit mai sus,
prevăzut de aft. 579 din codul austriac. C. Bucureşti, Dreptul,
loco cit.
Ţările supuse In ţările supuse imperiului otoman, testamentul autentic
im per. oto- al creştinilor se semnează de martori, persoane notabile de
naţionalitatea testatorului şi se legalizează de patriarh, mitro­
polit, episcop, sau de reprezentanţii lor. T r i b . Ilfov, Dreptul
din 1989, N o . 22 şi alte autorităţi citate suprà, p . 20, nota 3.
Chestiunile relative la validitatea testamentelor ortodoxilor
supuşi musulmani sunt cârmuite de legea lor religioasă, iar
nu de dreptul muzulman. Cas. fr. J. Clunet, a n u l 1905,
p. 1046.
Test. E vrei lo î n c â t priveşte testamentul Evreilor făcut la leruoaleni,
înaintea t r i b u n a l u l u i rabinic, vezi suprà, p . 20, nota 3 şi tom. I
al Coment, noastre, p. 2 0 5 , nota 2 (ed. a 2-a).
1
ţ ) Cpr. T r i b . P u t n a , Dreptul din 1893, N o . 3 ; Cas. rom. Dreptul
din 1 8 9 1 , N o . 42 şi din 1904, N o . 7 2 ; Cr. judiciar din 1904,
No. 6 9 ; Bult. 1891, p. 5 7 7 ; Bult. 1904, p . 1240; C. B u c u ­
reşti, Dreptul din 19Ò5, N o . 76, etc.
TESTAMENTUL AUTENTIC. — ART. 860—863. 77

aici rezultă că judecătoriile rurale a u astăzi competinţa de


a autentifica testamentele locuitorilor dela ţară. In caz însă
de autentificare la domiciliu, stagiarul trebue să fie delegat
l
conform a r t . 3 3 din legea p e n t r u autentificarea actelor ( ).
Când am zis mai sus că testamentul se autentifică de Competinţa
t r l
tribunal, se înţelege că orice tribunal din ţ a r ă are această " " ^ ^ i "
competinţa, nu n u m a i acel al domiciliului testatorului; destul
este că judecătorul, care instrumentează, să constate identi­
tatea testatorului p r i n mijloacele permise de lege.
L i m b a în care judecătorii sunt chemaţi a autentifica Limba
r o m a n a
un testament sau orice act în genere, este acea oficială, -
a d e c ă : limba românească. Ei ar puteà deci să refuze de a
instrumenta, de câteori li s'ar prezenta un act scris într'o
2
limbă străină, chiar dacă ei ar pricepe acea limbă ( ).
Competinţa tribunalului sau judecătoriei ţinutale, d u p ă c. Calimaeh.
cum se zicea altă dată, o găsim şi în legile noastre ante­
rioare. Codul Calimacli învoia, în adevăr, facerea testamen­
tului prin judecătorie, şi ştim că d u p ă acest cod, testatorul
puteà testa n u n u m a i înscris (art. 749 C. Calimaeh), d a r
încă şi verbal înaintea judecătorilor care, în asemenea caz,
erau datori să ieà act în cuget curat de voinţa testatorului
3
(art. 750 C. Calimaeh, 588 0 . austriac) ( ).
Codul Caragea dispune, de asemenea, că testamentul c. Caragea.
J vi jWJ
se poate face înscris la judecătorie ['/.l '- ii ) (art. 26
partea I V , ca pit. 3), sub condiţie ca testatorul să-şi declare
1
i) Cpr. E m . D a n , Codul general al judecătorului de ocol, p. 117,
No. 14. — S'a decis, cu drept cuvânt, că j u d e c ă t o r u l de ocol,
in prima instanţă, şi t r i b u n a l u l , în apel, sunt competenţi de a
judeca validitatea unui testament, invocat ca mijloc de a p ă ­
rare, fără a fi nevoe de o acţiune în nulitate a testamen­
tului, pe cale principală. Cas. rom. Bult. 1904, p. 1240.
Cpr. T r i b . Iaşi, Dreptul din 1911, No. 3 1 , p. 147.
2
( ) Cpr. Planici, I I I , 2 7 0 8 ; Répert. Sirey, v° Acte notaţie, 344
şi v° Testament, 783. Vezi şi suprà, p. 46.
D u p ă art. 2244 din codul german, se poate autentifica un C. german,
A r t 2 2 4 4 :
testament chiar într'o l i m b ă străină, cu ajutorul unui interpret -
j u r a t (ein rercideter Dolmetscher), de câteori testatorul de
clară că nu ştie limba germană. Procesul-verbal al auten-
tificarei testamentului trebue însă să fie încheiat în limba
g e r m a n ă : „l ber die Errichtung des Testaments muss ein Pro-
tokoll in deutscher Sprache aufgenommen ver den" (art. 2240).
:J
( ) Vezi suprà, p. 22.
78 C. CIV. —CART. III. —TIT. II. — CAP. V. — S-a ] . — ART. 860—863.

în persoană voinţa sa t r i b u n a l u l u i , acesta fiind însă liber


1
de a delega un j u d e c ă t o r spre a merge la testator acasă ţ ) .
Procedura A ş a dar, în legislaţia noastră, n u m a i tribunalele şi
l t e n t l f u a r e i
" j u d e c ă t o r i i l e de ocol, în mod excepţional, a u competinţa
de a autentifica testamentele Spre acest sfârşit, testatorul
s
se v a înfăţişa in persoană ( ) la t r i b u n a l , cu testamentul sau
scris pe t i m b r u legal, fie de d â n s u l , fie de altui ('*), în

Ordoii. dom­ (') Vezi suprà, p . 2 1 , ad notam. Vezi şi ordonanţa domnească,


nească din No. 29 din 5 Martie 1856, citată de Curtea din Iaşi (Dreptul
1856.
din 1882, No. 18, p . 150) care, în § 3, prescrie că: „în caz
când părţile, sau una din ele, nu se pot înfăţişa în persoană,
atunci va merge acasă la ele unul din m e m b r i i t r i b u n a l u l u i ,
care constatând semnătura şi liberul consimţimânt, va face
r a p o r t u l său, după care t r i b u n a l u l va întări actul".
Autentif. unui 2
( ) S'a decis, cu drept cuvânt, că testamentul autentificat de un
testament de
cn judecător
judecător român pe bordul unui vas străin, ancorat î n t r ' u n
român pe port românesc, este valid, deşi j u d e c ă t o r u l a instrumentat
-bordul unui fără asistenţa consulului străin respectiv, asistenţă cerută de
vas străin art. 26 al convenţiei consulare încheiată la 1881 cu Italia,
Ancorat in-
tr'un port
aplicabilă şi celorlalte State; de oarece asistenţa acestui consul
român. sau avizarea lui nu se cere decât atunci când autorităţile
locale ar voi să ieă măsuri sau să procedeze contra unor
vase străine, a echipagiilor sau a persoanelor aflate pe ele,
iar nu şi atunci când este vorba de facerea unui simplu act
de notariat, asistenţa consulului străin nefiind cerută, de altfel,
sub pedeapsă de nulitate a actelor, spre a complecta c a p a c i ­
tatea sau a dă judecătorului român competinţa de a instru­
mentă, ci mai mult ca o m ă s u r ă de curtoazie internaţională.
C. Galaţi, Dreptul din 1903, No. 8 3 , p. 6 8 3 .
Prezenţa tes­ 3
( ) Testatorul n u poate deci să se prezinte prin procurator, so­
tatorului in luţie care e r ă adevărată şi în dreptul nostru anterior codului
persoană.
civil (Cas. r o m . şi C. Bucureşti, Dreptul din 1879, N o . 32 şi din
1882, No. 36). Aceasta rezultă astăzi nu n u m a i din a r t . 8 al
legei pentru autentificarea actelor, dar şi din a r t . 861 C. civ.,
d u p ă care cetirea testamentului trebue să se facă în auzul
şi în faţa (în prezenţa) testatorului. S'a decis însă că, sub
imperiul legiuirei Caragea, nu eră oprit ca testatorul să-şi
trimeată testamentul său la t r i b u n a l spre a fi legalizat, prin-
t r ' u n vechil cu p r o c u r ă legalizată de comisie, care aveà să
declare că testamentul este al m a n d a n t u l u i său. Cas. rom.
Bult. S-a 1-a, anul 1880, p. 4 0 3 .
Deoseb. între 4
( ) I n codul francez, testamentul se dictează de testator şi se
•codul fr. şi
•codul nostru.
scrie de notar (art. 9 7 2 O. fr.), pe când la noi, testatorul
aduce la t r i b u n a l testamentul său, scris de el sau de altul.
I n acest din u r m ă caz, pe lângă subscrierea testatorului,
TESTAMENTUL AUTENTIC.— ART. 860—863. 79

d u b l u e x e m p l a r : unul din aceste exemplare se prezintă ne-


subscris şi se subscrie în prezenţa judecătorului care ins­
trumentează. Acest judecător se asigura m a i întăi de iden­
titatea testatorului, prin mijloacele prescrise de lege dacă
nu-1 cunoaşte personal şi apoi, înainte de a face adeverirea,
2 3
ceteşte ( ) testamentul din c u v â n t în cuvânt, în auzul ( ) şi în

testamentul va mai cuprinde şi s e m n ă t u r a acelui care 1-a re­


dactat (art. 9 L. p. autentif. actelor). — S'a decis însă că sem­
n ă t u r a scriitorului nu este prescrisă sub pedeapsă de nulitate,
atunci când testatorul ştie carte. Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul
din 1890, No. 5 3 . Testamentul n'ar fi, de asemenea, nul, dacă
scriitorul testamentului a r fi semnat n u m a i ca m a r t o r .
(') S'a decis, cu drept cuvânt, că instanţa de fond nu violează
art. 6, 13 şi 18 din legea de autentificare, când respinge ac­
ţiunea pentru a n u l a r e a unui testament, constatând că iden­
titatea testatorului a fost stabilită prin cunoştinţa personală
a m a g i s t r a t u l u i care a instrumentat, de oarece aceasta cons-
titue u n u l din mijloacele prevăzute de art. 13 din legea
autentificărei actelor pentru stabilirea identităţei. Cas. rom.
S-a I-a, decizia No. 351 din 13 Maiu 1913. Jurisprudents
română din 1913, N o . 25, p . 398, No. curent 514.
î n a i n t e de p r o m u l g a r e a legei pentru autentificarea actelor, Ordon, dom-
legea n e a r ă t â n d modul cum j u d e c ă t o r u l , care instrumenta, neaseă din
J b s t e
u r m à a se asigura de identitatea testatorului, acest punct era , ' .
î ^ i • • î - - î î w abrogata prin
lăsat la aprecierea j u d e c ă t o r u l u i , caci o r d o n a n ţ a domneasca t . 1912
a r

din 1856, care prevedea procedura de u r m a t în această p r i - C. civ.


vinţă, a fost a b r o g a t ă prin a r t . 1912 din codul civil. Cpr.
T r i b . P u t n a , Dreptul din 1907, No. 15, p. 123 (cu observ,
noastră, unde s'a reprodus în parte termenii acestei ordo­
nanţe). Vezi şi C. Focşani, Dreptul din 1886, N o . 54. C u r t e a
din Iaşi a aplicat citata o r d o n a n ţ ă la un contract de dona-
ţiune, autentificat înaintea legei din 1886. Dreptul din 1882,
No. 18. Vezi şi tom. V I I al Coment, noastre, p. 125, nota 4.
Persoanele doritoare de a cunoaşte termenii acestei ordo­
nanţe, o pot găsi în întregimea ei în Codul judiciar al Mol­
dovei (Colecţia Pastia), p. 1033 (ed. a 2-a, laşi, 1862).
2
ţ ) Cetirea testamentului u r m â n d , în legea noastră, a se face de Deoseb. între
d r n
j u d e c ă t o r u l care instrumentează, de aci rezultă că testamentul - °sţru şţ
c e l î r m p n
nu poate fi cetit de grefier sau de o altă persoană, nici d e . ' , . "
A • 1 i-< î u - * -n i - vinta cetirei
însuşi testatorul, Lste adevărat ca, in r r a n ţ a , se admite so-testamentului,
luţia contrară (cpr. L a u r e n t , X I I I , 3 2 1 , 325, p . 3 7 4 ; P l a ­
niol, III, 2704); însă este de observat că textul francez nu
prevede de cine t r e b u e să se facă cetirea, ci numai că testa­
mentul va fi cetit... „il doit en ètre donne lecture au testateur,
en presence des témoins".
3
( ) Testatorul t r e b u e deci să a u d ă cetirea făcută de judecător, Test. surzilor.
CIV.— CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 860—863.

pentru ca să-şi poată da consimţimântul; de unde rezultă că


individul cu desăvârşire surd, qui omninò non exaudit (Instit.,
Quibus non est permissum facere testamentum, 2, 12, § 3 ) ,
sau care este atins de o surditate destul de mare pentru a
nu putea auzi cetirea ce i s'ar face, nu este capabil de a
face un testament autentic (Cas. fr. Sirey, 99. 1. 71 şi C.
Nancy, D . P . 1903. 2. 213 şi 1904. 2. 2 0 9 ; B a u d r y et Colin,
I I , 2 0 5 3 ; T . H u e , V I , 2 9 0 ; L a u r e n t , X I I I , 3 2 1 , etc.), ci
numai un testament mistic sau olograf, dacă ştie a scrie.
Vezi infra, p . 114, nota 4. I n caz însă când surditatea n ' a r
fi complectă, ceeace este o chestie de fapt, surdul va puteà
testa în forma autentică, dacă j u d e c ă t o r u l care a instrumentat
constată că cetirea s'a făcut testatorului, care a răspuns că
testamentul este al său, iscălit de el şi făcut din libera sa
voinţă (art. 862). Cas. r o m . Bult. S-a 1, 1886, p . 878 şi
Dreptul din 1887, N o . 7 ; Cas. fr. Sirey, 1912. 1. 2 2 2 ; C. A g e n ,
Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 234; Laurent, X I I I , 321.
In F r a n ţ a se admite o excepţie în privinţa surzilor, care
n'ar puteà auzi cetirea testamentului făcut de notar, p e r m i -
ţându-le de a ceti ei înşişi testamentul cu glas t a r e (vezi
L a u r e n t , loco cit.; Planiol, I I I , 2 7 0 4 ; B a u d r y et Colin, I I ,
2 0 5 3 ; T . H u e , V I , 290, 2 9 1 , etc.), ceeace la noi nu poate fi
admis, pentrucă, în legea noastră, testamentul t r e b u e să se
cetească de judecătorul care instrumentează (vezi suprà,
p. 79, nota 2 ) ; de unde rezultă că individul surd cu desă­
vârşire este incapabil de a testa în forma autentică.
Din faptul că testatorul t r e b u e să declare că testamentul
este semnat de dânsul şi făcut din libera sa voinţă, m a i r e ­
zultă că acel cu desăzârşire mut, qui loqui nihil potest, non
qui tarde loquitur (Instit. loco cit.), nu poate testă în forma
autentică, nici chiar dacă el şi-ar puteà exprima consimţi­
mântul prin semne, ci n u m a i în formă olografă (art. 859),
dacă, bine înţeles, ştie a scrie. Vezi suprà, p . 3 3 . T r i b . Mont-
médy şi C. N a n c y , D . P . 1 9 0 3 . 2. 2 1 3 ; Sirey, 1904. 2. 209
şi Cr. judiciar din 1903, N o . 59, p . 5 1 9 ; T r i b . V i g n a n , D.
P. 9 5 . 2 . 263 şi Sirey, 1904. 2. p . 209, nota a. Cr. ""Grenier,
Don. et testaments, I I , 282, p . 611 (ed. Bavle-Mouillard din
1844); Planiol, I I I , 2702; B a u d r y et Colin, IT, 2 0 3 4 ; T . H u e ,
VI, 2 8 6 ; L a u r e n t , X I I I , 3 1 2 ; Troplong, I I I , 1 4 4 9 ; Demo­
lombe, X X I , 242 bis; A u b r y et R a u , V I I , § 670, p . 124.
Vezi şi nota foarte complectă în Sirey, 1904. 2. p. 209, 210.
Vezi în privinţa capa citatei surdo-muţilor, suprà, p. 33,
precum şi tom. I V , partea 1-a, p. 34, nota 2 şi p . 2 4 1 .
Vezi şi infra, explic, art. 866, p. 114, nota 4.
In codul francez, muţii nu pot testă în for,ma autentică,
pentrucă nu pot dicta testamentul lor notarului (art. 9 7 2
C. fr.). L a noi însă, motivul care-i împedică de. a testa în
această formă este că ei nu pot declara judecătorului că tes-
TESTAMENTUL AUTENTIC. — ART. 860—863. 81

l
faţa ( ) t e s t a t o r u l u i , î n t r e b â n d u - 1 dacă cele cuprinse în el
s u n t cu c o n s i m ţ i m â n t u l şi din libera sa voinţă, p r e c u m şi
2
dacă u n u l din exemplare este iscălit de d â n s u l ( ); p u n e pe
testator de subscrie celălalt e x e m p l a r , în prezenţa
act de declaraţia lui şi constată toate acestea într'un proces-
verbal, pe care îl transcrie în josul a c t u l u i , pe ambele
exemplare, şi-1 subscrie a t â t el cât şi grefierul, sau a j u t o r u l
de grefă care-1 înlocueşte.
D a c ă testatorul nu p o a t e veni la t r i b u n a l din cauză Art. 861.
3
de boala c o n s t a t a t ă ( ), cetirea t e s t a m n n t u l u i se v a face la

t a m e n t u l este al lor, făcut din libera lor voinţă ( a r t . 862).


D o u ă chestii m a i pot fi ridicate a s u p r a testamentului a u - Test. surdo-
tentic al surdo-muţilor. Aceşti nenorociţi p o t ei testa în forma muţilor prin
e m n L s a u
autentică, exprimându-şi voinţa lor prin semne neîndoelnice, Ş '
• • f i • • i i 0 a ii ii- : prin interpret.
sau p r m ajutorul u n u i i n t e r p r e t / A s u p r a ambelor chestiuni Controversă,
tribun, din Montmédy şi Curtea din Nancy, prin decizia m a i
sus citată, au răspuns în mod negativ. A m b e l e aceste ches­
tiuni sunt controversate în F r a n ţ a . Vezi nota în Sirey, 1904.
2. p . 210 şi Pilon, Bevue trimestrielle de droit civil, tom. I I ,
anul 1 9 0 3 , p . 406 u r m . , N o . 17.
(*) In faţă însemnează: în prezenţa testatorului. N u este deci de Ce însemnează
î n f a a
n e a p ă r a t ă nevoe ca judecătorul să vadă faţa sau obrazul t tf-
t a t o r u l u l
testatorului, d u p ă cum pe nedrept susţine Petrescu (Testamen- -
tele, p . 5 6 0 ) ; de unde rezultă că testamentul ar fi valid cu
toate că judecătorul n ' a r fi văzut faţa testatorului; când, de
exemplu, acest din u r m ă şi-ar fi dat consimţimântul său în
mod destul de lămurit, cu toate că fiind bolnav, a r fi fost
întors cu faţa la părete şi n ' a r fi văzut pe judecător, nici
j u d e c ă t o r u l pe dânsul.
2
( ) Dacă testatorul a semnat ambele exemplare înaintea j u d e ­
cătorului, sau acasă, testamentul n ' a r fi n u l pentru aceasta,
de câteori el a declarat că semnătura este a lui.
S'a decis că nu este n u l testamentul semnat de către de
cujus cu o m â n ă t r e m u r â n d ă , când judecătorii fondului d e ­
clară semnătura citeaţă şi suficientă. Cas. fr. Sirey, 1912. 1.
2 2 3 ; D . P . 1912. 1. 4 6 9 , 470. Vezi şi supra, p . 50, nota 1.
S'au validat în F r a n ţ a testamente autentice semnate de
testator în mod a p r o a p e ilizibil, sau n u m a i cu nişte iniţiale
(C. N a n c y , Sirey, 3 1 . 2. 182), ceeace n ' a r fi putut, de bună
seamă, fi admis in privinţa unui testament olograf. Vezi
infra, p. 89, nota 3. Certificat
Legea pentru autentificarea, actelor cerând astăzi ca boala, medical.
care motivează delegaţia la locuinţa testatorului, să fie cons­
tatată (cpr. a i t . 218 C. civ.), ,iceasta constatare se va face
printr'un certificat medical.

Ì5105 6
82 C. CIV. — CA KT. I I I . — T I T . 11.—CAP. V. — S-a I. — ART. 8 6 0 _ 8 6 3 .

locuinţa testatorului de către u n judecător al t r i b u n a l u l u i ,


4
care va fi delegat ( ), în acest scop, prin rezoluţia prezi­
2
dentului sau a j u d e c ă t o r u l u i ce-i ţine locul ( ).
Aprecierea S'a decis că modul în care a u fost apreciate de prezidentul
certificatelor t r i b u n a l u l u i certificatele medicale, pentru a dà delegaţie unui
medicale nu j u d e c ă t o r spre a merge la domiciliul pârţei bolnave, şi faptul
poate aveà
nicio înrâu­ că persoana bolnavă ar fi domiciliată în alt j u d e ţ decât unde
rire asupra s'a instrumentat, nu poate aveà nicio î n r â u r i r e a s u p r a vali­
validităţei dităţei actului, de oarece legea pentru autentificarea actelor
actului. nu crează nicio nulitate din această î m p r e j u r a r e . Cas. rom.
I I , dec. No. 226 din 15 Octombrie 1912. Gr. 'judiciar din 1913,
No. 1, p . 12 şi No. 6 1 , p. 6 7 9 . V. Bult. Cas. 1912, p. 1724.
L. p. auten­ Această decizie mai pune în principiu că dispoziţiile art. 8
tific, actelor. şi 19 din legea pentru autentificarea actelor, relative la a u t e n ­
Art. 8 şi 19.
tificarea unui act la domiciliul părţei, în caz de boală, nu
sunt prescrise sub pedeapsă de nulitate, aşa că j u d e c ă t o r u l
delegat, constatând identitatea persoanei, poate să-i ià consim-
ţ i m â n t u l în alt loc, de exemplu, la primărie, iar nu acasă.
Art. 19 din I n fine, tot această decizie hotăreşte că nici art. 19 din
aceeaşi lege. legea pentru autentificarea actelor nu este prescris sub pe­
deapsă de nulitate, aşa că nici lipsa acestei formalităţi nu
poate să a t r a g ă nulitatea actului. Bult. Cas. 1912, p . 1724.
Dr. anterior î n a i n t e de legea pentru autentificarea actelor, nu era însă
h. p. auten­ nevoe ca t r i b u n a l u l să constate că testatorul era ' bolnav,
tific, actelor. nici prin certificat medical ( T r i b . Roman, Dreptul din 1892,
N o . 69), nici p r i n t r ' o cercetare prealabilă. C. Bucureşti şi
Cas. rom. Dreptul din 1886, No. 30 şi din 1887, No. 40.
:
Prezidentul ( ) Nimic n ' a r împedica pe prezidentul t r i b u n a l u l u i sau pe j u d e ­
se poate cătorul ce-i ţine locul, de a se delega ei înşişi spre a l u a decla­
delega el
r a ţ i a testatorului la domiciliul său. C. Iaşi şi Bucureşti,
însuşi.
Dreptul din 1881, No. 80 şi din 1891, No. 3 9 , p. 310.
S'a decis chiar că, în timpul vacanţelor, judecătorul poate
instrumenta la locuinţa testatorului, fără delegaţia cerută de
a r t . 33 al legii p e n t r u autentificarea actelor. C. Craiova,
Dreptul din 1897, No. 3 1 , p . 244. Această din u r m ă soluţie
este însă inadmisibilă, ea fiind contrară însuş textului legei.
2
Cererea de ( ) S'a decis că cererea de delegare se poate face de testator
delegare tă­ " prin oricine, chiar p r i n t r ' u n amic. Cas. rom. Bult. 1878,
cută printr'un p. 2 9 . Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1904, No. 2 1 . —-Această
amic.
delegaţie era admisă şi înainte de aplicarea codului civil ac­
tual. Cas. r o m . Bult. 1887, p . 765 şi Dreptul din 1887, N o . 80.
L e g e a p e n t r u autentificarea actelor prevede acum, pentru a
ridica orice îndoială, că delegaţia se face prin simplă rezo­
luţie a prezidentului, iar nu a complectului t r i b u n a l u l u i , so­
luţie care era generalmente admisă şi înainte de p r o m u l g a r e a
acestei legi. Cpr. Cas. rom., C. Bucureşti, Focşani, etc.
Dreptul din 1900, No. 77, p. 6 2 3 şi Cr. judiciar din 1901,
TESTAMENTUL AUTENTIC. — ART. 8 6 0 - 8 6 3 . 83

Deleg'aţia prezidenţială n u a r e nevoe de a fi contra- Necontrasem.


s e m n a t ă de g r e f i e r g r e f i e r u l u i .
J u d e c ă t o r u l delegat v a constata în procesul-verbal cazul Constatarea
2
de boală si locul unde a instrumentat ( ), fiind asistat T ^ n
b o e i Ş 1

i n î t i c m i n locuim unde
de grefier sau de ajutorul de grefa (j care, de astă dată, s'a inst™-
va contrasemna procesul-verbal de autentificare^), mentat.

No. 3 , p. 2 0 ; Dreptul din 1 8 9 1 , N o . 3 9 ; Dreptul din 1890,


No. 2 8 şi Bult. 1890, p . 2 5 9 ; Dreptul din 1886, N o . 2 9 ;
Dreptul din 1885, N o . 80 şi din 1883, N o . 9, etc.
(') C. Bucureşti, Dreptut din 1891, N o . 39, p. 310.
2
() Codul civil nu cerea, s u b pedeapsă de nulitate, ca judecă- Dr. anterior
L a u t e n _
torul delegat să ieà consimţimântul la domiciliu, să constate - P -
a c t e l o u
şi să indice cu precizie, în procesul-verbal, locul unde ins- *' '
trumentase, precum şi modul cum s'a convins de identitatea
persoanei testatorului, cum cere astăzi a r t . 3 3 din legea pentru
autentificarea actelor. C. Bucureşti, Dreptul din 1900, N o . 77
şi Cr. judiciar din 1 9 0 1 , N o . 3 ; Dreptul din 1903, No. 6 2 .
8
() Cpr. C. Iaşi, Cr. judiciar din 1900, N o . 4 9 , p . 390. — Codul Dr. anterior
au en_
civil nu cerea ca judecătorul delegat a merge la domiciliul ^ . P -
testatorului, să fie însoţit de grefierul t r i b u n a l u l u i . Cas. r o m .
J
Bult. 1890, p . 259 şi Dreptul din 1890, N o . 2 8 , p . 2 1 8 ;
C. Bucureşti, Dreptul din 1900, N o . 77 şi Cr. judiciar din
1901, N o . 3.
4
() Toate actele încheiate de o Curte, de u n t r i b u n a l sau de u n Necesitatea
j u d e c ă t o r , se contrasemnează de grefier sau de ajutorul său contrasem-
(art. 57 L . organ, judecătoreşti din 2 4 M a r t i e 1909); de unde .."f^^f^elor
rezultă că o decizie r ă m a s ă definitivă a r fi casabilă, dacă a r _ „ „ , , , .
î * . « n i • n ri T i i - t or7t emanate oeia
lipsi s e m n ă t u r a grefierului. C p r . Cas. r o m . Bult. 187Ò, Curte sau 0

p . 4 7 . T o t astfel, testamentul a r fi astăzi n u l , dacă procesul- tribunal,


verbal de autentificare n ' a r fi contrasemnat de grefier, soluţie
care a fost admisă de C u r t e a din Bucureşti şi înaintea legei
pentru autentificarea actelor, în baza a r t . 9 1 din vechia lege
a organizărei judecătoreşti (Dreptul din 1882, N o . 29), cu
toate că, sub această lege, se admitea, în genere, că nesub-
semnarea testamentului de către grefier nu era un caz de n u ­
litate. Vezi C. Craiova şi Bucureşti, Dreptul din 1882, No. 42
şi din 1886, N o . 29.
Astăzi, judecătorul delegat nu poate instrumenta nici chiar Necesitatea
la locuinţa testatorului fără asistenţa grefierului sau ajuto-prezenţei gre-
r u l u i său, pe când a l t ă dată, înaintea legei pentru autentifi- fierului,
carea actelor, se admitea, în genere, soluţia contrară. Cas. r o m .
şi C. Focşani, etc. Bult. S-a I, 1887, p. 2 1 4 urm. şi Dreptul
din 1887, No. 4 0 ; Dreptul din 1885, N o . 8 0 ; din 1 8 8 3 , No. 9
şi din 1890, N o . 28. — Contra: T r i b . R o m a n (în majoritate)
Dreptul din 1892, N o . 6 9 .
C. CIV.— CART. III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 860—863.

L. p. auten- S'a decis că dispoziţiile a r t . 8 şi 19 din legea p e n t r u


Ct
Ari'. 8 şi°i9. autentificarea actelor, relative la autentificarea u n u i act la
domiciliul pârţei, în caz de boală, n u sunt prescrise s u b
pedeapsă de nulitate, dacă judecătorul delegat, constatând
identitatea persoanei, i-a luat consimţimântul în alt loc,
p r e c u m a r fi, de exemplu, la primărie, iar nu acasă
Art. 862. I n cazurile când se deleagă u n judecător spre a m e r g e
la locuinţa testatorului, acest j u d e c ă t o r n u face n u m a i u n
r a p o r t către t r i b u n a l despre îndeplinirea formalităţilor cerute
de lege, d u p ă cum dispunea a r t . 8 6 2 din codul civil, ci
2
autentifică astăzi el însuşi testamentul ( ).
încheierea Curtea dn casaţie a decis, în unire cu concluziile
procesului- , i „ A • u • î *
verbal la tri-noastre ca procuror general, ca împrejurarea ca j u d e c ă -
bunai, iar nu torul delegat a merge la locuinţa persoanei ce voeşte a a u -
părţei™nu Vi- tentificà un act, fie chiar u n testament, a încheiat procesul-
ciază testa- verbal la t r i b u n a l , iar n u la locuinţa acelei persoane, nu
m e n
' viciază câtuşi de p u ţ i n autentificarea, dacă se constată că
toate cerinţele legei p e n t r u autentificare a u fost îndeplinite
la locuinţa acelei persoane şi că n u m a i încheierea procesului-
verbal s'a făcut la t r i b u n a l mai în u r m ă , însă în aceeaş
zi şi cu îndeplinirea t u t u r o r formalităţilor cerute p e n t r u
3
autentificarea actelor ( ).
Curtea din Bucureşti a mers şi mai departe, p u n â n d
în principiu că dacă formalităţile autentificărei au fost în­
deplinite la locuinţa testatorului, procesul-verbal al j u d e ­
cătorului care a instrumentat, poate fi făcut şi mai târziu,
chiar în urma morţei testatorului (*).
Curtea de casaţie a decis însă, cu drept cuvânt, că procesul-
verbal de autentificare trebue încheiat în timpul vieţei testa­
re) Cas. rom. S-a I I , decizia No. 226 din 15 Octombrie 1912.
Cr. judiciar din 1913, No. 1, p. 12. Vezi suprà, p . 82, ad notam.
2
( ) Cpr. Cas r o m . Bult. 1895, p . 1314; T r i b . P u t n a , Dreptul
din 1907, N o . 22, p. 178 (cu observ, noastră); C. B u c u r e ş t i ,
Dreptul din 1909, N o . 43, p . 338. Vezi şi infra, p a g . 86,
nota 1.
3
( ) Cas. rom. Bult. 1900, p . 790 şi Cr. judiciar, din 1900, N o . 62,
p. 497.
4
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1900, No. 77 şi Cr. judiciar din
1901, No. 3, p. 20; Dreptul din 1903, No. 62 şi Cr. judi­
ciar din 1904, No. 21, p . 11. Vezi şi Dreptul din 1909, N o . 43,
p. 338.
TESTAMENTUL AUTENTIC. — ART. 860—863. 85

torului, de oarece adeverirea menită a constata consimţi­


m â n t u l şi voinţa unei persoane, nu poate fi îndeplinită d u p ă
ce acea persoană a încetat din viaţă, ne mai p u t â n d fi vorba de
constatarea voinţei şi consimţimântul unei persoane care n u
mai e x i s t a t ) .
T o a t e cele ce preced se vor observa sub pedeapsă de Art. 3 L. . P

nulitate a procesului-verbal de autentificare (art. 3 3 , in fine ^ctAm'


L. p e n t r u autentif. actelor).
A m văzut că j u d e c ă t o r u l , care instrumentează fie la Cetirea testa-
m e n t u l u ]
iribunal, fie la locuinţa testatorului, trebue, d u p ă ce s'a a- -
sigurat de identitatea acestui din u r m ă , să-i cetească în­
tregul testament din cuvânt în cuvânt. jNecetirea unei dis­
poziţii adiţionale din testament a r a t r a g e deci nulitatea în­
tregului act, chiar dacă acea clauză ar fi de mică însem­
2
nătate ( ).
Această formalitate o d a t ă îndeplinită, j u d e c ă t o r u l în-întrebările ce
treabă pe testator dacă testamentul este al său, şi dacă p u ^ t e X ! -
e x e m p l a r u l semnat de el este iscălit de dânsul şi făcut din torului,
libera* sa voinţă, sponte sua, slobod de silă şi vicleşug,
d u p ă cum se e x p r i m ă art. 7 2 3 din codul Caiimach (565
C. austriac), ori de îndemnări, măguliri sau alte chipuri,
3
d u p ă cum se e x p r i m ă codul lui A n d r . Donici (§ 3, capit. 35) ( ).

1
C) Cas. rom. Bult. 1906, p . 3 ; Cr. judiciar 1906, No. 19, p. 1 5 1 .
2
( ) Cpr. Cas. fr. (12 N o e m b r i e 1816), Pand. chron., tom. I
(anii 1789—1829), partea I-a, p . 1 9 1 ; P a n d . fr., v° Don. et
testaments, 7033, 7167 u r m .
3
( ) Testamentul, care ar fi rezultatul violenţei, a r fi anulabil Anul. testa-
astăzi (Cpr. L a u r e n t , X I , 127; Demolombe, X V I I I , 378), mentului p.
v l o l e n a
după cum era anulabil şi la R o m a n i : „Civili disceptationi t -
crimen adjungitur, si testator non sua sponte testamentum
fecit, sed compulsus ab eo qui keres est institutus, vel a quo-
libet alio, quos noluerit, scripserit heredes". ( L . 1, Cod, Si quis
aliquern testări prohibuerit vel coegerit, 6, 34). Vezi tom. I V ,
partea I-a, al Coment, noastre, p. 39, 40. Cpr. Arndts, Pan­
dekten, § 4 9 1 , p. 741 u r m . ; W a n g e r o v , Lehrbuch der Pan­
dekten, II, 87 urm., § 4 3 1 , nota 1 (ed. a 7-a, 1839-1847).
I n cât priveşte a n u l a r e a testamentului pentru eroare, vezi Anul. testa­
m e n t u l u l
tola. I V suscitat, p. 48, 49, iar în cât priveşte a n u l a r e a lui P-
7 r v
, -, , ' ! . . ,. . . . , -, eroare si doi.
p e n t r u doi (sugestiune şi captaţiune), vezi acelaş tom, p. 4 1
u r m . Vezi a s u p r a sugestiunei şi captaţiunei în vechiul drept
francez, Furgole, Tr. des testaments, I, p . 291 u r m (ed. din
1779).
86 C. CIV.— CART. I I I . — TIT. I I . — CAP. V . —S-a I. — A R T . 860—863.

Art. 862. S u b pedeapsa de n u l i t a t e a î n t r e g u l u i testament, se v a face


m e n ţ i u n e în p r o c e s u l - v e r b a l de autentificare (*), despre în­
d e p l i n i r e a acestor formalităţi, adecă : a cetirei t e s t a m e n t u l u i
3
din c u v â n t în c u v â n t (") şi a declaraţiilor făcute de testator ( ).
Legea cere o a n u m e m e n ţ i u n e despre îndeplinirea a-
cestor formalităţi, ca o g a r a n ţ i e p e n t r u îndeplinirea lor,
p u n â n d astfel p e j u d e c ă t o r în a l t e r n a t i v a sau de a le în­
deplini în realitate, sau de a comite u n falş în acte p u b ­
lice, menţionând că ele s'au îndeplinit, pe când, în realitate,
4
n ' a r fi fost îndeplinite ( ).
Nulitate. T e s t a m e n t u l care, în adeverirea făcută pe ambele exem-

Abrogarea (') A r t . 862 mai cerea, la caz de delegarea unui j u d e c ă t o r spre


părţei din a merge la domiciliul testatorului, ca menţiunea despre în­
art. 862, oare deplinirea t u t u r o r formalităţilor să se facă şi în raportul ce
se referă la
raportul jude­ acest judecător adresa tribunalului; însă aceste cuvinte au
cătorului de­ fost abrogate prin a r t . 33 § 3 din legea a s u p r a autentifi-
legat, a merge cărei actelor, d u p ă care j u d e c ă t o r u l delegat spre a merge l a
la domiciliul locuinţa testatorului, nu m a i face astăzi niciun r a p o r t c ă t r e
test.
t r i b u n a l , ci autentifică el însuş actul. Vezi suprà, p . 84.
Cpr. Cas. r o m . Bult. 1895, p. 1 3 1 4 ; T r i b . P u t n a , Dreptul
din 1907, N o . 22 (cu observ, noastră). — P ă r e r e a contrară,
susţinută de regretatul nostru amic, Petrescu (Testamentele,
pag. 622 urm.), este inadmisibilă şi contrară însuş textului
art. 33 din legea menţionată a autentificărei actelor.
2
Autentif. do- ( ) Cetirea din cuvânt în cuvânt, prevăzută de lege sub pe­
naţiunilor şi deapsă de nulitate în privinţa testamentelor, nu se aplică la
a altor acte. donaţiuni, nici la celelalte acte autentice. Cas. rom. Bult.
1901, p . 175, 176 şi alte decizii citate în tom. I V , p a r t e a I ,
al Coment, noastre, p . 2 1 3 , nota 1.
Art. 20 0 Şi după a r t . 200 din P r . civ., procesul-verbal de ascul­
Pr. civ. tarea martorilor trebue să a r a t e că s'a cetit m a r t o r u l u i de­
claraţia sa din cuvânt în cuvânt; însă s'a decis, cu toate
acestea, că netrecerea în procesul-verbal de audienţă a înde-
plinirei acestei formalităţi, nu constitue o cauză de nulitate
a depunerei acelor martori, atunci când se constată că cetirea
depunerilor martorilor a fost îndeplinită, întrucât nicăiri legea
nu cere să se constate îndeplinirea unei formalităţi de pro­
cedură în termeni sacramentali. Cas. r o m . S-a I, decizia
No. 911 din 17 Decembrie 1912. Vezi Jurisprudenta română
din 1913, N o . 8, p . 116, N o . curent 153.
3

Ora autenti- ( ) Legea nu cere însă ca j u d e c ă t o r u l să treacă în procesul-


flcărei. verbal de autentificare şi ora când a instrumentat. T r i b .
P u t n a , Dreptul din 1893, N o . 4 3 , p . 3 4 3 .
4
( ) Cpr. Judecat, ocol. Strehaia (Mehedinţi), Cr. judiciar din
TESTAMENTUL AUTENTIC.— ART. 860—863. 87

piare, n ' a r c u p r i n d e îndeplinirea acestor formalităţi, sau a


uneia m ă c a r din ele, a r fi n u l din această cauză (art. 8 6 2 ,
886), chiar dacă s'ar dovedi că formalităţile, despre care nu
se face m e n ţ i u n e , a u fost îndeplinite (*).
R ă m â n e însă bine înţeles că nulitatea n u poate fi p r o ­
p u s ă p e n t r u p r i m a oară în Casaţie. (V. infra, p . 1 3 6 , n. 2 ) .
T e r m e n i i a r t . 8 6 2 nu s u n t însă sacramentali şi pot, întrebuinţarea
d o p 0
d u p ă o doctrină şi o j u r i s p r u d e n ţ ă constantă, să fie înlocuiţi ^ ' e

prin echipolente sau p r i n alte cuvinte sinonime, destul este


ca expresiunile î n t r e b u i n ţ a t e să a r a t e în m o d neîndoelnic că
toate formalităţile prescrise de lege au fost î n d e p l i n i t e ; căci
constatarea şi menţionarea u n o r a din formalităţi n u poate
servi ca echipolent spre a stabili îndeplinirea şi a celorlalte
2
formalităţi ( ).

1901, N o . 46. Vezi şi Marcadé, I V , 2 5 ; T. H u e , V I , 2 9 3 ;


B a u d r y et Colin, I I , 2064, etc.
(») Cas. r o m . Bult. 1892, No. 4 1 ; T r i b . P r a h o v a şi C. Bucu­
reşti, Dreptul din 1882, No. 2 8 ; T r i b . Dâmboviţa, Dreptul
din 1879, No. 13, p . 106. Cpr. P a n d . fr., v° Don. et testa­
ments, 7074 şi autorităţile citate acolo. — T r i b u n a l u l Ilfov
(Dreptul din 1879, No. 4 3 , p. 354), trib. P r a h o v a şi C. din
Bucureşti (Dreptul din 1882, N o . 28) au anulat un testa­
ment, pentrucă în procesul-verbal de autentificare lipsea cu­
vântul al său, care nu era înlocuit prin alt cuvânt echiva­
lent; decizia Curţei a fost însă casată, pentru motivul că e-
chivalentul unui cuvânt poate rezulta nu n u m a i dintr'un a n u m e
cuvânt, pus în locul celui care lipseşte, ci din toate celelalte
cuvinte luate împreună, adecă, din întregul lor. Bult. Cas.
1882, p . 6 6 3 şi Dreptul din 1882, N o / 5 7 . Cpr. Beltjens,
Encyclopedic du droit civil belge, I I I , art. 972, N o . 36.
2
( ) Cas. r o m . şi C. Focşani, Bult. (S-a 1, 1882, p . 663 şi Dreptul
din 1882, N o . 57, p . 4 6 4 ; B u l t . 1883, p . 650 şi 9 5 6 ; Dreptul din
1883, N o . 62, p . 511 şi N o . 84, p. 6 8 9 ; Bult. 1885, p. 182,
183 si Dreptul din 1885, N o . 39 şi 80, p a g . 6 3 8 . Mai vezi
Cas. r o m . Bult. S-a 1, 1875, p. 140, 159; Bult. S-a 1, 1876,
p. 351 şi Dreptul din 1876, N o . 2 5 ; Bult. 1892, p . 123 şi
126; Dreptul din 1892, N o . 26 şi 4 1 ; Bult. 1890, p . 259 şi
Dreptul din 1890, N o . 2 8 , p. 2 1 8 ; B u l t . 1888, p . 13 şi
Dreptul din 1888, No. 8, p . 5 8 ; Bult. 1899, pag. 1 4 ; Bult.
lt-05, p a g . 1032; C. Bucureşti, Dreptul din 1889, N o . 25 şi
din 1 8 9 1 , No. 3 9 ; C. Craiova, Dreptul din 1883, No. 44,
p. 3 6 4 ; T r i b . Brăila, Dreptul din 1883, N o . 29, p a g . 2 3 9 ;
T r i b . P u t n a , Dreptul din 1907, N o . 22 (cu observ, noastră), etc.
Astfel, s'a decis, cu d r e p t cuvânt, că lipsa cuvintelor din
88 C. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 860—863.

Controlul Chestiunea de a se .şti dacă omisiunea c u t ă r u i sau eu-


C a
'"^satie " tărui c u v â n t a t r a g e sau n u nulitatea testamentului, n u este
6

o chestie de fapt, ci o chestie de d r e p t , o chestie de inter­


p r e t a r e a legei care, prin u r m a r e , cade s u b controlul direct
al Curţei de casaţie (*).
Exemplu. Astfel, prin aplicarea acestor principii, a t â t Curtea de ca­
saţie cât şi acea din Bucureşti a u decis că daca j u d e c ă t o r u l , care
a i n s t r u m e n t a t , constată că testamentul a fost cetit din c u v â n t
în c u v â n t şi că testatorul a declarat că t e s t a m e n t u l este al
său, făcut din libera sa voinţă şi că ştie carte, nu m a i este

procesul-verbal de autentificarea u n u i testament, dacă testa­


torul a declarat că acel testament este al său, nu a t r a g e nu­
litatea testamentului, când din celelalte declaraţii ale testa­
torului reesă că el a recunoscut că acel testament este al său.
Cas. rom. Bult. 1899, consid. dela p . 14. Vezi suprà, p. 87, n. 1.
S'a decis însă că, deşi j u d e c ă t o r u l chemat a autentifica un
testament nu este silit a î n t r e b u i n ţ a înşişi termenii legei şi
că el se poate servì de termeni echipolenţi, întrucât legea
nu prescrie nicăiri î n t r e b u i n ţ a r e a unor termeni sacramentali,
totuşi, dacă j u d e c ă t o r u l n ' a menţionat în procesnl-verbal de
autentificare declaraţia testatorului că testamentul este făcut
din libera sa voinţă, menţiune cerută de a r t . 862 s u b pe­
deapsă de nulitate, un asemenea testament este nul, cu toate
că în procesul-verbal de autentificare s'ar zice că testatorul
a declarat c u m că testamentul este „dictat de dânsul, nesilit
de nimene", aceste cuvinte nefiind echipolente cu acele pe
care le cere legea. Gas. rom. Bult. 1892, p . 1 2 3 , 124.
S'a m a i decis, de asemenea, că constatarea cum că testa­
mentul a fost cetit în faţa şi auzul testatorului, care 1-a r e ­
cunoscut ca al său, nu poate servi ca echipolent pentru a
stabili că el este făcut din libera voinţă a testatorului, î n ­
t r u c â t legea cere coexistenţa ambelor acestor formalităţi; î n -
t r ' u n asemenea caz testamentul este nul p e n t r u lipsă de forme.
Cas. r o m . B u l t . 1892, p a g . 126 şi Dreptul din a n u l 1892,
No. 26, p . 2 0 1 .
Dr. francez. I n F r a n ţ a se admite, de asemenea, că termenii prevăzuţi de
a r t . 971 u r m . , n u sunt sacramentali şi că ei pot fi înlocuiţi prin
echipolente. Vezi T h i r y , I I , 4 0 3 ; Michaux, Testaments, 1877
urm., p . 3 0 8 ; Beltjens, op. cit, I I I , a r t . 972, No. 3 8 ; Mourlon,
I I , 7 8 7 ; P a n d . fr. ifl cit, 7085 u r m . ; Planiol, I I I , 2 7 0 5 ;
B a u d r v et Colin, I I , 2 0 7 1 . C p r . Cas. fr. D . P . 9 3 . 1. 8 3 ;
S i r e y / 9 3 . 1. 4 0 1 , etc.
1
ţ ) Cas. r o m . Bult. S-a 1, 1882, p . 6 6 3 şi Dreptul din 1882,
No. 57. Vezi şi Répert. Sirey, v° Testament, 847 p r e c u m şi
numeroasele a u t o r i t ă ţ i citate acolo.
TESTAMENTUL AUTENTIC. — ART. 8 6 0 - 8 6 3 . 89

nevoe de constatarea semnăturei testatorului, aceasta rezul­


1
t â n d cu suficienţa din expresi unea echivalentă : carte ştie ^).
Judecătorul, care instrumentează, va face însă foarte
bine de a se servi chiar de termenii întrebuinţaţi de lege,
p e n t r u a î n l ă t u r a orice discuţie. Toţi autorii fac această
2
observaţie ( ).
T e s t a m e n t u l a u t e n t i c trebue, ca fiecare act, să fie s u b - Suim-mn. tes­
t a m e n t u l u l
setti nat de testator, cu numele lui de familie şi de botez. -
3
aşa c u m el este trecut în actele starei civile ( ).
Testamentul autentic poate fi semnat şi de către o Testator orb.
persoană o a r b ă ('*).
D u p ă legea pentru autentificarea actelor (art. 10), tes- E . p. auten-
tatorul se prezintă înaintea j u d e c ă t o r u l u i cu u n u l din exem- t ^ t l
Ì r
C
0
o r

piare semnat de el, subsemnând celalalt exemplar chiar în


prezenţa judecătorului ce instrumentează, făcându-se men­
ţiune despre aceasta în procesul-verbal de autentificare.
Dacă testatorul a r m u r i g r a b n i c sau a r pierde raţiunea Cazul când
înainte de a-şi p u n e semnătura sa, testamentul n ' a r avea murfînainte
fiinţă si averea sa se va moşteni de moştenitorii săi a b in- de a sub-
testàt h ' " s e m n à

(') Cas. r o m . şi C. Bucureşti, Bult. S-a 1, 1888, p. 1 3 ; Dreptul


din 1 8 8 8 , No. 8 şi din 1889, N o . 2 5 , p a g . 199. — Contra :
C. Craiova, Dreptul din i 887, No. 52 şi din 1888, No. 8,
p. 62.
2
() Vezi Tliirv, II, 4 0 3 ; Demolombe, X X I , 2 8 1 ; B a u d r v et Colin,
II, 2 0 7 1 ; P a n d . fr., v° cit., 7085, etc.
8
() Vezi suprà, p . 46.—S'au validat însă în F r a n ţ a testamente p u ­
blice, în care semnătura testatorului era neregulată, de exem­
p l u : cuprindea greşeli de ortografie, sau testatorul n u semnase
numele lui adevărat, ci numele ce i se dădea în mod obiş­
nuit. J u r i s p r u d e n ţ a franceză se a r a t ă , în adevăr, m a i puţin
riguroasă în privinţa semnăturei testamentului public decât
acelui olograf. Vezi Répert. Sirey, v° Testament, 930 u r m . ,
B a u d r y et Colin, I I , 2 0 8 0 ; Laurent, X I I I , 3 5 9 ; Demolombe,
X X I , 305, etc. I n consecinţă, s'a validat un testament a u ­
tentic semnat n u m a i cu iniţialele n u m e l u i testatorului. C.
Nancy, Sirey, 3 1 . 2. 182. Vezi suprà, p . 8 1 , nota 2. — L a
noi, testamentul autentic poate fi nesemnat sau semnat cu p u ­
nere de deget ori aplicarea unei peceţi. Vezi infra, pag. 9 8 .
4
f) Cas. fr. Sirey, 8 7 . 1. 2 2 1 ; D . P . 88. 1. 4 6 7 ; Planiol, I I I ,
2706. Vezi infra, explic, art. 8 6 5 , p. 112, nota 1.
6
() L a u r e n t , X I I I , 3 5 7 ; Demolombe, X X I , 300, 30L; Marcadé,
I V , 2 8 ; Mourlon, I I , 7 8 8 ; Planiol, I I I , 2 7 0 6 ; T r o p l o n g , I I I ,
C. CIV. — CAET. III. — T I T . I I . — C A P V. —S-a I . — AET. 8 6 0 - 8 6 3 .

I n caz c â n d testatorul a r declara câ n u ştie să iscă-


Tească, quod si litteras testator ignoret (L. 2 1 , P r . , Cod,
De testamentis, etc., 6, 23), s a u n u p o a t e să iscălească, vel
subscribere nequeat (L. 2 1 , Cod, loco cit.), se v a face m e n ­
ţiune în procesul-verbal de autentificare despre d e c l a r a ţ i a
testatorului şi despre cauza care 1-a împedicat de a iscăli
(art. 8 6 3 şi 16 L . p e n t r u autentif. actelor) (*).
Aceste m e n ţ i u n i nu s u n t prescrise de lege s u b p e d e a p s ă
de n u l i t a t e , însă n u l i t a t e a lor p a r e să rezulte din a r t . 8 8 6

1590; A u b r y et R a u , V I I , § 6 7 0 , p . 130; Massé-Vergé, I I I ,


§ 4 3 9 , p . 110, nota 3 4 ; Duranton, I X , 9 8 ; P a n d . fr. v° cit.,
7246. Cpr. C. Poitiers, D. P . 7 3 . 2. 1 2 3 ; Sirey, 7 3 . 2. 172, etc.
f. (') Dacă testatorul nu ştie a scrie, testamentul a fost, de b u n ă
seamă, scris de altul şi, în asemenea caz, acela care 1-a scris
t r e b u e să c o m p a r ă înaintea j u d e c ă t o r u l u i care instrumentează
şi să declare că el 1-a redactat d u p ă cererea testatorului, î m ­
p r e j u r ă r i care se constată toate în procesul-ver bal de auten­
tificare (art. 16 L . p e n t r u autentif. actelor).
S'a decis că lipsa scriitorului testamentului, în momentul
instrumentărei j u d e c ă t o r u l u i , este o cauză de nulitate a tes­
tamentului. T r i b . Buzău, Dreptul din 1898, N o . 16.
R ă m â n e î n s ă - b i n e înţeles că n u m a i atunci când testatorul
nu ştie carte, scriitorul trebue să contrasemneze actul şi să se
prezinte înaintea judecătorului, care dă autenticitatea. I n caz
însă când el ştie carte şi poate să-şi facă actul singur, dacă
actul este scris de un terţiu, acesta mi este ţinut nici să sem­
neze actul, nici să se prezinte înaintea j u d e c ă t o r u l u i . C. B u ­
cureşti, Dreptul din 1904, N o . 2 1 . Cpr. şi T r i b . Ilfov, Dreptul
din 1890, N o . 5 3 , p . 4 2 7 ; Cas. r o m . B u l t . 1904, p . 1427.
Tot Curtea din Bucureşti a decis că m ă s u r a prevăzută de
lege pentru autentificarea actelor ca redactorul actului să fi
semnat în el, nefiind supusă niciunei sancţiuni, n u poate
a t r a g e anularea u n u i testament al cărui redactor n u şi-a semnat
numele în act. C. Bucureşti, Dreptul din 1909, No. 43, p . 3 3 8 .
In fine, Curtea de casaţie a decis de curând, în aceeaş or­
dine de idei, că deşi actul autentificat nu p o a r t ă s e m n ă t u r a
scriitorului său, totuşi această î m p r e j u r a r e nu poate să a t r a g ă
nulitatea actului, î n t r u c â t dispoziţia textului suscitat nu este
prescrisă sub pedeapsă de nulitate, mai ales atunci când din
procesul-verbal de autentificare se constată ce scriitorul s'a
prezentat înaintea j u d e c ă t o r u l u i care a instrumentat, şi a de­
clarat că actul este scris de dânsul d u p ă cererea părţilor. Cas.
rom. S-a I I , decizia No. 226 din 15 Octombrie 1912, Cr. ju­
diciar din 1913, N o . 1, p. 12 şi Bult. 1912, p . 1724. Vezi
şi Bult. Cas., a n u l 1904, p. 1427.
TESTAMENTUL AUTENTIC. — ART. 860—863. 91

C. civil, d u p ă care toate formalităţile, la care sunt supuse


testamentele, sunt prescrise sub pedeapsă de nulitate.
Legiuitorul n u se mulţumeşte cu simpla a r ă t a r e ce a r Declaraţi»
face j u d e ătorul că testatorul nu ştie sau nu poate să is- ^ n ' u ^ ' i e '
călească, ci voeşte ca însuş testatorul să facă această decla- sau nu poate
s a i s c a l e a s c a
raţie, p e n t r u ca să se ştie că clacă testamentul nu e s t e -
semnat de dânsul, aceasta nu însemnează că nu 1-a aprobat,
ci că a fost în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa p r i n
s e m n ă t u r a sa
Din cele mai sus expuse rezultă că testamentul ar fi Sancţiunea
nul, p e n t r u lipsă de forme, dacă testatorul V a r fi făcut de- ^^îaraţîunl!
claraţiile cerute de lege, şi dacă judecătorul ar afirma el Nulitatea tes-
2 t a m e n t u l u i
însuş, d u p ă aprecierea sa, sau d u p ă spusa unui terţiu ( ), -
că testatorul nu ştie a iscăli sau n'a p u t u t să-şi iscălească
3
testamentul din c u t a r e sau cutare î m p r e j u r a r e ( ).
Menţiunea făcută de judecător că testatorul a declarat Arătarea
cum că el n u ştie a iscăli este regulată, pentrucă ea a r a t ă ^hnpiedicat
cauza care împedică pe testator de a subsemna. Când însă pe testator de
a s u b s e m n a
testatorul declară că nu poate să iscălească, atunci el trebue -
să a r a t e şi cauza împedicătoare, şi aceasta nu poate fi decât
un caz de boală, un acces de paralizie, etc. (*). S'ar puteà

1
ţ ) N u este nevoe ca testatorul să declare chiar în corpul testa"
mentiti ui că el nu ştie sau nu poate să iscălească, fiind sufi"
1
cient ca asemenea declaraţie să se facă înaintea j u d e c ă t o r u l u
care instrumentează, şi acesta să facă menţiune de dânsa în
procesul-verbal de autentificare. C. Bucureşti, Dreptul din
1888, No. 4 5 .
S'a decis, de asemenea, că este valabil testamentul semnat
prin punerea de deget sau aplicarea unui sigil dacă, în cu­
prinsul actului, testatorul a declarat că nu ştie să scrie, cu
toate că procesul-verbal de autentificare n ' a r face m e n ţ i u n e
despre această declaraţie. Cas. rom. Bult. 1885, p . 233 şi
Dreptul din 1885, No. 40.
2
( ) Cpr. T r i b . E o a n n e şi C. Lyon, Sirey. 7 3 . 2. 307; D . P . 74.
5. 473, No. 6; T. Hue, V t 294.
3
( ) Cpr. Arntz, I I , 1994; Thiry, II. 4 0 3 : Demolombe, X X I . 308,
3 1 7 ; Mourlon, II, 7 8 8 ; Ma'readé, I V , 3 1 ; L a u r e n t , X I I I , 3 6 1 ;
Saintespès-Lescot, op. cit., I V . 1075, p. 1 5 1 : A u b r y et B a u . V I I ,
§ 6 7 0 , p. 132; P a n d . fr., v° cit., 7279. Vezi infra, p . 134, n. 1.
4
( ) Constatarea declaraţiunei testatorului în sensul că el se gă­
seşte în neputinţă de a sfiusemnà, fiind bolnav, este suficientă
pentru validitatea testamentului. Cas. rom. Bult. a n u l 1885,
92 C. CIV. — CAET. III.— TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 860—863.

chiar î n t â m p l a ca u n evreu habotnic, care ştie a iscăli să


nu voiască să iscălească, din cauză că autentificarea s'ai
face într'o s â m b ă t ă . Oricare a r fi cauza care a r împedica
pe testator de a subsemna, judecătorul va trebui să ià de­
claraţia sa şi s'o menţioneze în procesul-verbal de autenti­
ficare
Cazul când Testamentul a r fi nul, dacă testatorul a r fi făcut o de-
c a r a e
âc^o^ecia^ ^ ţ i mincinoasă că nu ştie sau nu poate să iscălească,
raţie minei- p e n t r u c ă aceasta a r fi u n refuz indirect de a iscăli, refuz
c a r e s a r
Nulitate. ' putea explica ca u n mijloc indirect din p a r t e a tes­
tatorului de a scăpa de stăruinţile acelora care l-ar fi silit
2
a-şi face testamentul său ( ).
Buna ere- Testamentul n u va fi însă anulat, dacă asemenea de-
lmt Sta
toruiuL "claraţie a fost făcută de b u n ă credinţă de u n testator, care
a r şti să formeze d e a b i i câteva litere, sau care n ' a r mai
3
şti sa iscălească, deşi a r fi ştiut alta data ( ).
T e s t a m e n t u l a r fi însă nul, dacă testatorul a declarat
ca el este iscălit de dânsul şi s'ar constata în u r m ă că el
este iscălit de altul C).

consid. dela p. 183 şi Dreptul din a n u l 1885, No. 39, p . 306,


(') S u n t autori care susţin că j u d e c ă t o r u l (în F r a n ţ a notarul) a r
p u t e à să a r a t e singur cauza care a împiedicat pe testator de
a subsemna, fără a mai face CcL Gel Set fie declarată de însuş
testatorul. Cpr. Marcadé, I V , 3 2 ; B a u d r y - L a c a n t i n e r i e , I I I ,
1027, p a g . 668 (ed. a 9-a); B a u d r y et Colin, I I , 2088, etc.
Stim însă că această soluţie este inadmisibilă. V. suprà, p . 9 1 .
Cpr. C. Nîmes, D. P . 9 3 . 2. 2 8 7 ; Sirey, 1900. 2. 142, etc.
2
( ) Cpr. C. Treves, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, p . 888,
nota 2. Vezi şi Répert. Sirey, v" Testament, 9 4 6 ; B a u d r y et
Colin, I I , 2 0 8 3 ; Demolombe, X X I , 3 0 7 ; Arntz, I I , 1994;
Mourlon, I I , 788; A u b r y et R a u , V I I , § 670, p . 132, nota 8 2 ;
Pacifici-Mazzoni, Trattato delle successioni, III, p. 52, No. 25,
etc. Cpr. Plauiol, I I I , 2706.
C) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1897, No. 22, p . 174; T . H u e ,
VI, 2 9 4 ; Planiol, I I I , 2 7 0 6 ; Demolombe, X X I , 3 0 7 ; L a u ­
rent, X I I I , 374; Marcadé, I V , 2 8 ; Mourlon, I I , 7 8 8 ; Arntz,
II, 1994; Troplong, I I I , 1 5 8 5 ; B a u d r y et Colin, l i , 2 0 8 4 ;
Massé-Vergé, I I I , § 439, p. 109, nota 33, in fine; A u b r y et
R a u , V I I , § 670, p. 132; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rechts, IV, § 666, p a g . 256, nota 7 (ed. Anschutz) şi § 680,
pag. 290, nota 27, in medio (ed. Crome); P a n d . fr., v° cit.,
7328 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament, 948, etc.
C) Cpr. Cas. rom. Bult. S-a 1, 1 8 7 1 , consid. dela p . 8 1 .
PUTEREA PROBATORIE A TESTAMENTULUI AUTENTIC. 93

D e c l a r a ţ i a ce t r e b u e să facă t e s t a t o r u l , că el n u ştie a intrebuin-


ar 1
iscâli poate, ca şi celelalte f o r m a l i t ă ţ i , fi înlocuită p r i n echi- - p i e n t e ? " "
polente. Astfel, t e s t a m e n t u l n ' a r fi n u l , d a c ă t e s t a t o r u l , în
loc de a fi zis că n u ştie a iscăli, a r fi zis că nu ştie a
subsemna, că este n e î n v ă ţ a t sau i g n o r a n t (illiteratus), că nu
ştie bine şi n u poate • iscăli, că n u ştie carte sau că n u ştie
a scrie, etc. (*).

Puterea probatorie a testamentului autentic


(art. 1171 urm.).

T e s t a m e n t u l a u t e n t i c , fiind făcut cu solemnităţile cerute Credinţa acte-


de lege, de către un f u n c ţ i o n a r p u b l i c , care are d r e p t u l de * >r autentic
l o r a u t e n t i e e

în genere.
a i n s t r u m e n t a în asemenea materie, a r e aceeaşi credinţă ca
toate actele autentice în genere.
Oare este însă credinţa ce merită a c t u l autentic? A r t . 1 1 7 3 Art. 1173..

(') Cpr. P a n d . fr., v° Don. et testaments, 7303 urm.; Eépert.


Sirey, v° Testament, 950 u r m . ; Demolombe, X X I , 3 1 8 ; L a u ­
rent, X I I I , 366, 3 7 1 ; Marcadé, I V , 32, etc. Vezi şi suprà,
pag. 87 şi 8 8 . — Unii decid însă, cu toate acestea, că decla­
r a ţ i a testatorului că nu ştie carte sau a scrie, etc. n ' a r înde­
plini cerinţile legei. pentrucă sunt persoane care, de bine d e
rău, ştiu a-şi semnă numele, fără să ştie a scrie sau a ceti.
Aceasta este însă mai m u l t o subtilitate decât un a r g u m e n t ,
Cpr. L a u r e n t , X I I I , 3 6 6 ; Planiol, I I I , 2 7 0 6 ; Marcadé, I V ,
3 2 ; P a n d . fr., v° cit., 7307 u r m . D e aceea, nu ne vom opri
la această părere, cu toate că ea este susţinută de m a i mulţi
autori, şi a n u m e : de Arntz, I I , 1994; Mourlon, I I . 7 8 8 ; D e ­
molombe, X X I , 3 1 9 ; A u b r y et R a n , V I I , § 670, p a g . 1 3 1 ,
text şi nota 78 ; B a u d r y et Colin, I I , 2086, etc.
P r i n u r m a r e , declaraţia testatorului că el nu ştie a scrie
sau nu ştie carte, etc. echivalează, în genere, cu declaraţia că
el nu ştie a iscăli sau a subsemna. Cpr. Cas. fr. Sirey, 62. 1.
29; D . P . 62. 1. 3 1 : D . P . 59. 1. 8 5 ; Sirey, 59. 1. 393. Vezi
Planiol, I I I , 2 7 0 6 ; T. H u e , V I , 294, etc.
Codul Caiimach făcea deosebire între persoanele care nu c. Caiimach.
ştieau a scrie (art. 742) şi acele care nu ştiean a ceti (art. 743), Art. 742, 743.
eu toate că cuvintele a scrie şi a ceti, care se văd atât în
textul grecesc al codului Caiimach, cât şi în textele corespun­
zătoare din codul austriac (art. 5 8 0 , 581), au fost traduse în
textul românesc prin u n a şi aceeaş expresie, şi a n u m e : dacă
testatorul nu ştie carte. Vezi suprà, p a g . 2 4 , text şi nota 1.
Opr. Unger, Das osterreichische Erbrecht, p. 46, § 10.
94 C. CIV. — CART. III. — TIT. II. —CAP. V. — S-a I. — TEST. AUTENTIC.

r ă s p u n d e că el face deplină credinţă, în privinţa oricărei


persoane, despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată. Acest
m o d de a se e x p r i m a este însă prea a b s o l u t ; căci, în unele
cazuri, actul autentic face credinţă pană la înscrierea în falş,
iar în altele n u m a i pană la d o v a d a contrară ('). Mai m u l t
încă, ştim d u p ă principiile dela obligaţii, că sunt e n u n ţ ă r i
2
cuprinse într'un act autentic care n u merită nicio credinţă ( ).
Credinţa ce Aplicând de pe a c u m principiile dela obligaţii, trèbue
Tonstatate'de 6 s a
decidem că testamentul autentic face dovadă, pană la
judecător. înscrierea în falş, n u m a i despre faptele pe care j u d e c ă t o r u l
trebue să le constate şi p e care el le-a constatat, în adevăr,
de vìsu et auditu, făcând menţiune despre ele în procesul-
3
verbal de autentificare ( ). Aceste fapte se cred pană la î n ­
scrierea în falş, pentrucă judecătorul, care a i n s t r u m e n t a t ,
a r comite un falş în acte publice, dacă a r constata înde­
plinirea înaintea lui a unor fapte, care n u s'ar lî îndeplinit
în realitate.
c. italian. Actul public, zice a r t . 1 3 1 7 § 1 din codul italian,
Art. 1317 §i.£ deplina credinţa despre convenţiile şi faptele petrecute
a c e

înaintea n o t a r u l u i s a u funcţionarului public care 1-a p r i m i t " .


In baza acestor principii incontestabile, testamentul a u ­
tentic face credinţă despre d a t a sa, pană la înscrierea în
falş, pentrucă j u d e c ă t o r u l are misiunea de a conferi o dată
certă t u t u r o r actelor primite de dânsul, fără a le puteà a n ­
tidata sau postdata. A s u p r a acestui p u n c t toţi autorii sunt
de acord (*).

(') Cpr. Planiol, I I , 92, nota 1, p . 36 (ed. a 5-a).


2
( ) Vezi infra, p . 95 şi tom. V I I al Coment, noastre, p . 159,
160 şi autorităţile citate acolo.
3
( ) Vezi tom. I V , partea I-a, al Coment, noastre, p . 3 3 , nota 2,
in fine şi p. 309, n. 4 ; tom. V I I , p . 154 u r m . Cpr. Beu-
dant, Contrats et obligations, 9 9 1 , p. 612 urm.; Trib. Râm-
nicul-Sărat, C. Bucureşti şi Cas. rom, Dreptul din 1883, N o . 2 3
şi 8 4 ; Bult. 1899, p. 1 1 ; Dreptul din 1900, N o . 77 şi Cr.
judiciar din 1 9 0 1 , No. 3 ; Dreptul din 1904, N o . 2 1 ; Bult.
1904, p. 1 4 2 7 ; Bult. 1910, p . 1 3 5 4 ; Dreptul din 1910, N o . 80.
4
( ) Laurent, X I I I , 3 8 2 ; Répert. Sirey, v° Testament, 9 9 8 , etc.
Există deci o mare deosebire între testamentul autentic şi cel
olograf, căci cei mai mulţi a u t o r i , care admit că testamentul
olograf face credinţă despre data sa, recunosc, cu drept cuvânt,
ce el nu face credinţa despre data sa, pană la înscrierea în
falş, ei n u m a i pană la dovada contrară. Vezi suprà, p. 72 u r m .
PUTEREA PROBATORIE A TESTAMENTULUI AUTENTIC. 95

„Actele publice fac dovada chiar contra u n u i terţiu c. spaniol.


A r t 1 2 1 8 -
faun contra tercero), de faptul care a m o t i v a t confecţiunea '
lor şi de data lor (y de la, fecha de este)", zice a r t . 1 2 1 8
din codul spaniol dela 1 8 8 9 .
De asemenea, testamentul autentic face dovadă, pană
la înscrierea în falş, erga omnes, despre toate formalităţile
substanţiale, pe care judecătorul le atestă că s'au îndeplinit
înaintea l u i . . . quorum notitiam et scientiam habet propriis
sensibus visus et auditus, d u p ă expresia energică a lui D u -
moulin (Molineus)
Astfel s u n t : menţiunile făcute de judecătorul, care a
instrumentat, că el a cetit testamentul din c u v â n t în cuvânt,
în auzul şi în faţa testatorului ; că, t r a n s p o r t â n d u - s e la domi­
ciliul său, 1-a găsit bolnav ; că testatorul a semnat u n u l din
exemplarele testamentului în prezenţa s a ; că, la interpelarea
ce i s'a făcut, testatorul a declarat că testamentul este al
său, iscălit de dânsul şi făcut din libera sa v o i n ţ ă ; că el
a declarat că nu ştie sau nu poate sa iscălească pentru
cutare sau cutare motiv, etc.
T o a t e aceste menţiuni, constatând îndeplinirea unor for­
malităţi esenţiale şi substanţiale, care s'au petrecut înaintea
j u d e c ă t o r u l u i ce a instrumentat, vor fi crezute, erga omnes,
pană la înscrierea în falş, pentrucă judecătorul le atestă
2
prin el însuş, ex propriis sensibus ( ).
Cât pentru veracitatea declaraţiunilor făcute de tes- credinţa ce
tator, ele n u vor fi, din contra, crezute decât pană la dovada ™atiiie testa-
contrară, pentrucă testatorul a p u t u t sa facă o declaraţie torului,
3
mincinoasă ( ).

(') Vezi autorităţile citate suprà, p . 94, nota 3.


2
( ) B a u d r y et Colin, II, 2 1 1 2 ; Planiol, I I , 9 0 ; T . H u e , V I , 2 9 8 ;
L a u r e n t , X I , 1 1 8 ; X I I I , 383 u r m . şi X I X , 136; T h i r y , I I I ,
128; Bonnier, Tr. des preuves, 506 u r m . ; Demolombe, X X I X ,
272 u r m . ; Pand. fr., v° Acte authentique, 5 1 u r m . şi Don. et
testaments, 7400 u r m . ; Répert. Sirey, v° Acte authentique,
283 u r m . ; v° Acte notarle, 774 tirm. şi v° Testament, 996
urm., etc.
3
( ) Vezi C. din Bucureşti, Dreptul din 1887, N o . 36, ale cărei
considerente au fost reproduse în tom. V I I , p. 1 5 5 ; Thiry,
III, 120; L a u r e n t , X I I I , 384 şi X I X , 151 u r m . ; Planiol, I I ,
92; P a n d . fr., v° Acte authentique, 78 u r m . şi v° Don. et
testaments, 7408 u r m . , etc.
96 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. —CAP. V. — S-a I. — ART. 864

Menţiunea D e asemenea, menţiunea ce j u d e c ă t o r u l ar face în p r o -


1
I r "fi acut" cesul-verbal de autentificare, că testatorul aveà uzul raţiunei
6

eă testatorul în momentul autentificărei actului, d u p ă cum îl obligă


6 8 5 d i n c o d u l s a n i o 1 d e l a 1 8 8 9 I l u n u m a i
e S
1ntre$ t e a a r t
- P ' că n u va
poate fi fi crezută pană la înscrierea în falş, d a r încă nu v a face

pri^at^cL n c
i i° dovadă, şi cel care invoacâ nulitatea testamentului
contrară,va puteà să stabilească p r i n orice mijloace că testatorul nu
era în întregimea minţei sale, şi aceasta p e n t r u următoarele
două m o t i v e : 1° pentrucă judecătorul nu era competent a
constata starea mintală a t e s t a t o r u l u i ; şi 2° pentrucă el a
p u t u t fi i n d u s în eroare a s u p r a starei sănătăţei lui (').
Constatarea T o t astfel, faptul că judecătorul a r fi declarat în p r o -
ca testatorul j - e r b a l de autentificare că testatorul este minor, n ' a r
o e s u V

este minor. < '.


împedica pe acei în d r e p t de a stabili că el era major şi
2
capabil de a testa ( ).
Aplic. art.449 încât priveşte chestiunea de a se şti dacă art. 4 4 9 din
c o d u l c i v i 1 a l i c a b i l f a r a n i c i o
Controversă!' ' P îndoială actelor cu titlu
oneros, este sau nu aplicabil şi la testamente, vezi tom. I V ,
partea I-a, al Coment, noastre, p a g . 5 2 , 5 3 şi tom. III,
partea I-a, al aceloraşi Comentarii, p a g . 71 u r m . , u n d e se
a r a t ă controversa.
I I I . — Testamentul mistic sau secret.

Art. 864. — Când testatorul va voi să facă un testament


mistic sau secret, trebue n e a p ă r a t să-l iscălească, sau că 1-a scris
el însuş, sau că a pus pe altul să-l scrie.
H â r t i a pe care s'a scris dispoziţiunile testatorului, sau h â r t i a
care serveşte de plic, de va fi, se va strânge şi se va sigila.
Testatorul va prezenta t r i b u n a l u l u i competent testamentul
strâns şi pecetluit, precum s'a zis, sau îl va strânge şi îl va pe­
cetlui înaintea t r i b u n a l u l u i .
Testatorul va declara că dispoziţiunile din acea hârtie este

1
f ) Planiol, I I , 9 1 ; L a u r e n t , X I , 118; X I I I , 385 şi X I X , 132;
Demolombe, X V I I I , 365 şi X X I X , 2 8 0 ; L a r o m b i è r e , Oblig.,
art. 1319, No. 7; Bonnier, Tr. des preuves, 5 0 7 ; P a n d . fr.,
v° Acte authentique, 86 şi v° Don. el testaments, 7417 urm.,
precum şi alte autorităţi citate în tom. V I I al Coment, noastre,
nota 2 dela p. 159, 160; Cas. fr. Sirey, 98. 1. 312. — Vezi
însă T r i b . P u t n a (motive). Dreptul din 1893, No. 43, p . 3 4 3 .
2
( ) Cas. fr. E é p e r t . Dalloz, v° Oblig., 3097, nota 2.
TESTAMENTUL MISTIC. — ART. 864, 867. 97

testamentul său, scris şi iscălit de el însuş, sau scris de altul şi


iscălit de testator.
Când testatorul, din cauză de boală, va fi în imposibilitate
fizică de a se prezenta înaintea t r i b u n a l u l u i , atunci prezentarea
testamentului, pecetluirea lui şi declaraţiunea susmenţionată, se vor
face înaintea j u d e c ă t o r u l u i n u m i t de t r i b u n a l p e n t r u acest sfârşit.
T r i b u n a l u l sau j u d e c ă t o r u l numit va face actul de subscrip­
1
ţiune i ) pe h â r t i a în care s'a scris testamentul, sau pe h â r t i a care
serveşte de plic.
Acest act se va subscrie a t â t de testator cât şi de t r i b u n a l
sau de judecător.
T o a t ă l u c r a r e a de mai sus nu va puteà fi î n t r e r u p t ă de nicio
altă operaţiune. Când testatorul, dintr'o cauză posterioară subsem-
nărei testamentului, va declara că nu poate subsemna subscrip-
tiunea, această declaraţiune se va trece în subscripţiune. ( A r t . 858,
8 6 5 — 8 6 7 , 892 C. civ. A r t . 976 C. fr. modificat).

Art. 867. — I n cazurile când se numeşte un j u d e c ă t o r , el va


comunica procesul său verbal t r i b u n a l u l u i , care va legaliza actul
de subscripţiune sau testamentul. (Art. 8 6 1 , 862, 864, 866 C.
2
civ.) ( ) .

T e s t a m e n t u l mistic (u.vxmy.óa), tăinuit sau secret, d u p ă Definiţie,


3
c u m îl numeşte art. 7 4 1 din codul Calimach ( ), este acela

(') T e x t u l francez întrebuinţează cuvântul suscription, pe care Greşală de


legiuitorul nostru din eroare îl traduce prin cuvântul sub- redacţie.
scripţiune, căci nu este vorba aci de subscrierea testamen­
tului (subscriptio), ci de superscrierea lui (superscriptio), sau
de iscalirea lui pe din afară, d u p ă cum se exprimă codul
Caragea (art. 26, partea I V , capit. 3), a d e c ă : pe plicul care
conţine testamentul, sau pe însuş testamentul, însă pe partea
lui din afară, formalitate care are de scop neschimbarea tes­
t a m e n t u l u i sau neînlocuirea lui prin a l t u l , . . ut exteriores
scripturcc fidem interiori servent, d u p ă cum se e x p r i m ă j u ­
risconsultul P a u l în sentinţele sale (Ad legem. Corneliam tes-
tamentaria.m, 5, 25, § 5). Vezi Van W e t t e r , Cours de droit
romain (II, § 658, p. 392), care a r a t ă foarte bine deosebirea
ce există între subscriptio şi superscripts testamenti. Cpr. şi
Alex. Degré, Dreptul din 1875, No. 34, p . 2 7 1 , nota 1. Mai
vezi Vangerow, Lekrbuc.h der Pandekten, I I , § 445 p. 145.
{-) Acest text este a b r o g a t prin art. 33 § 3 din legea pentru
autentificarea actelor. Vezi infra, p. 105.
s
( ) Testamentul mistic era deci admis în vechile noastre legiuiri. Dr. roman şi
Vezi suprà, p. 2 3 , text şi nota 3 . — La Romani se înţelegea dr. nostru an-
prin testament midicum sau iiuplicituni, acel care se referea tenor,
la un alt act de ultima voinţă, de care vorbeşte art. 744 din
codul Calimach (582 C. austriac). Vezi Unger, System des
98 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V . — S - a I. — ART. 864.

pe care testatorul, care ştie a ceti şi a scrie, îl iscăleşte,


fie ca 1-a scris el însuş, fie că 1-a scris altul, şi-1 prezintă
t r i b u n a l u l u i spre constatarea identităţei sale (art. 8 6 4 , 865).
Testamentul Testamentul mistic trebue n e a p ă r a t să fie iscălit sau
semnat
tàt™ semn&t °-e testator (*). Aceasta rezultă nu n u m a i din elimi-
de testator, narea art. 9 7 7 fr., care permite testamentul mistic nesemnat
de testator, d a r şi din art. 8 6 4 al codului nostru, care cere
în termeni expreşi această iscălitură, ceeace se vede admis
şi p r i n art. 7 8 4 din codul italian.
Text. autentic. I n legislaţia noastră, deci, n u m a i testamentele a u t e n ­
tice pot fi nesemnate de testator, sau semnate prin punere
2
de deget ori a unei peceţi( ).
Dr. roman şi Testamentul mistic sau secret era cunoscut a t â t în ve-
3 4
dr. anterior. j ]
c n et legiuiri ( ) cât şi la R o m a n i ( ).
n o a s r e

Critica testa- Acest testament nu n u m a i că nu prezintă foloase se-


r ase
^"Dr^trâin" i ° 5 ' * c a r n c a e s e
^ periculos : 1° pentrucă la redactarea
stic.
lui adeseori intervine o mână s t r ă i n ă ; şi 2° pentrucă ade­
v ă r a t u l testament poate uneori fi sustras şi înlocuit p r i n altul.
D e aceea, sunt legislaţii străine care nu admit acest mod
5
de a testa. Astfel sunt, de exemplu, codul g e r m a n ( ), codul
elveţian din 1 9 0 7 , aplicabil în toată confederaţia cu începere
6
dela' 1 I a n u a r i e 1 9 1 2 ( ).

osterreichischen allgemeinen Privatrehts, V I (oder Das oster­


reichische Erbrecht), § 13, p . 56. Cpr. D e r n b u r g , Pandekten,
I I I , § 77, p . 147 (ed. a 7-a).
1
() Cpr. T r i b . Dolj, Dreptul din 1893, No. 60, p . 484. Vezi şi
infra, p. 109, nota 2. — Se poate constata fără înscriere în
falş, că semnătura pe care o poartă un testament mistic, nu
este acea a testatorului. T r i b . D o l j , Dreptul, loco cit.
2
() Vezi suprà, p. 89, nota 3, in fine.
3
() Vezi C. A n d r . Donici, capit. 35, § 12; art. 741 C. C a i i m a c h ;
art. 26, p a r t e a I V , capit. 3 C. Caragea, etc. Vezi şi suprà,
p. 23 şi 97, nota 3.
4
() Vezi textele citate suprà, p. 2 3 , nota 3.
(°) „Das mystische Testament des franzosischen Rechts ist dem
a
B. G. B. unhekannt , zice un autor. Vezi E r . B a r r e , Bilr-
gerliches Gesetzbuch und Code civil, § 171, p a g . 267. Vezi şi
D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 77, pag. 147, care zice: „Das
burgerliches Gesetzbuch hat das mystische Testament iibrhaupt
u
beseitigt .
C. elveţian. ('') Vezi art. 498 din acest din u r m ă cod, care nu admite decât
Art. 498. trei forme de testamente: forma publică, forma olografă şi
forma orală.. I n privinţa acestui din u r m ă testament, a r t . 508
TESTAMENTUL MISTIC. — ART. 864. 99

Celelalte legislaţii a d m i t însă m a i toate t e s t a m e n t u l i)r. străin,


mistic de care a m vorbit m a i sus.
C u m se face testamentul mistic? P r i m a formalitate, Scrierea şi
care n u prezintă nicio dificultate, consistă în scrierea şi tettamenhaui
subscrierea t e s t a m e n t u l u i . T e s t a t o r u l îl scrie el însuş, s a u mistic,
2
p u n e pe a l t u l de-1 scrie ( ) . . . vel cujuslibet alterius mânuit),
şi îl iscăleşte, fără a avea nevoe de a-i p u n e d a t a , căci tes­
t a m e n t u l se consideră ca făcut în zaua în care s'a i n s t r u ­
T
m e n t a t a c t u l de s u p e r s e d e r e (\ ezi infra, p . 1 1 5 şi 116).
T e s t a m e n t u l mistic a r p u t e à chiar să fie tipărit, dacă Test. tipărit,
C o n t r o v e r s a
testatorul n ' a r p u t e à să cetească decât litere de t i p a r , p e n t r u c ă -
5
t i p a r u l n u este decât o scriere m a i perfecţionată ( ).

din acelaş cod a d a o g ă : „Testamentul verbal (miindllch) înce­


tează de a fi valid atunci când a u trecut 14 zile de când
testatorul şi-a redobândit libertatea de a î n t r e b u i n ţ a una din
celelalte forme". Vezi t o m . I V , partea I-a, al Coment, noastre,
p. 21, nota 2 .
1
f) Vezi încât priveşte testamentul mistic în codul civil al r e -
publicei Brasiliei, José Tavares Bastos, O testamento feilo
pelo proprio testador, p . 2 5 u r m . (Rio-de-Janeiro, 1911).
2
() Testamentul poate fi scris în p a r t e de însuş testatorul şi în Cine poate
s c r i e t e s t m
parte de un altul, sau chiar şi de mai mulţi, destul este c a - >-
s t i c
el să fie semnat cu însăş m â n a testatorului. Cpr. T h i r y , I I , '
408; Mareadé, I V , 4 2 ; L a u r e n t , X I I I , 3 9 2 ; Demolombe,
X X I , 334, 3 3 5 ; Masse-Verge, I I I , § 4 4 0 , p a g . 112, nota 2 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 6 7 1 , p . 136, nota 2 ; Zacharise, Hand­
buch des fr. Civilrechts, I V , § 6 7 1 , p a g . 239, nota 2 (ed.
Anschiitz), § 6 8 1 , p . 2 9 3 , nota 2 (ed. Crome); P a n d . fr., v°
Bon. et testaments, 7 4 7 2 ; Répert. Sirey, v° Testament, 1030;
B a u d r y et Colin, I I , 2 1 2 4 ; Beltjens, op. cit., I I I , art. 976,
No. 8, etc.
8
() L . 2 1 , P r . , Cod, De testamentis, etc., 6, 2 3 .
4
() C. Bucureşti, Dreptul din 1882, N o . 7 0 ; L a u r e n t , X I I I , 393
şi 4 3 0 ; T h i r y , I I , 408, 4 1 2 ; B a u d r y et Colin, I I , 2 1 2 8 ; T. H u e ,
VI, 2 9 9 ; Planiol, I I I , 2 7 1 5 ; Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 9 7 6 ,
No. 9 ; Mareadé, I V , 4 1 ; Mourlon, I I , 7 9 2 ; Zacharise, op. cit.,
I V , § 6 8 1 , p . 2 9 3 , nota 4 (ed. Crome). „Das Datum braucht
nicht hinzugefilgt zu werden", zice acest din urmă autor.
A r t . 706 din codul spaniol cere, din contra, ca testamentul C. spaniol,
A
mistic să fie datat, arătându-se şi locul unde el a fost făcut: r t . 706.
„El testamento cerrado podră ser escrito por el testador, 6
por otra persona â su ruego, en papei comun, con expresia n
del lug ar, dia, mes y ano en que se escribe".
c
() Cpr. Demolombe, X X I , 3 9 4 ; Mareadé, I V , 4 2 ; Masse-Verge,
100 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 864.

Testamentul Unii m e r g şi m a i d e p a r t e , a d m i ţ â n d că u n o r b a r
mistic ai or- p t ^ testa în forma mistică, dacă testamentul a r fi fost
U e

1
bilor. Contro- r A . r

versă. t i p ă r i t cu litere in relief, pe care el le-ar putea ceti p r i n


p i p ă i r e (*); însă această soluţie este c o m b ă t u t ă de a l ţ i i :
1° p e n t r u c ă ea p o a t e dà loc la a b u z u r i ; şi 2° p e n t r u c ă ,
d u p ă a r t . 8 6 5 , acei care n u ştiu a scrie şi a ceti n u p o t
2
testa în forma mistică, căci n u se p o a t e ceti decât cu ochii ( ).
Strângerea şi A d o u a formalitate consistă în strângerea, pecetluirea.
tertâmentnlui. testamentului şi prezentarea lui j u d e c ă t o r u l u i care i n s t r u ­
mentează.
O d a t ă testamentul scris de o persoană s t r ă i n ă , s a u d e
însuş testatorul şi, în orice caz, iscălit de acest din urmă
( a r t . 8 6 4 ) , h â r t i a pe care el este scris sau care serveşte
3
de plic, de v a fi ( ), se s t r â n g e şi se sigilează s a u se pecet-
4
lueşte ( ), fie de însuş testatorul, fie de o a l t ă persoană»
I I I , § 4 4 0 , p . 416, nota 2 1 ; Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 9 7 8 r

No. 6 ; P a n d . fr., v° cit., 7449 u r m . Vezi şi infra, p . I l l ,


nota 2, in medio. — Vezi însă F u r g o l e , TV. des testaments, I ,
capit. I I , S-a 3-a, N o . 29, p . 9 6 (ed. din 1779); T r o p l o n g ,
I I I , 1661 ; D u r a n t o n , I X , 135, etc.
(') Marcadé, I V , 5 4 ; Coin-Del isle, op. cit., art. 9 7 8 , N o . 4, p . 4 0 8 .
Vezi suprà, p . 41 şi infra, p . 112.
2
() Vezi Demolombe, X X I , 3 9 5 ; P a n d . fr., v° cit., 7 4 5 1 . C p r .
F u r g o l e , op. cit., I, N o . 29, p . 94 u r m . (ed. din 1779).
3
Cazul când () Se poate, în adevăr, ca testamentul să fie sau să n u fie pus-
este necesitate î n t r ' u n plic. I n lipsa de plic sau de copertă, el va fi astfel
de un plic. strâns încât faţa scrisă să fie pe dinăuntru, iar faţa cea albă
pe din afară, pentrucă altfel testamentul a r puteà fi cetit şi
n'ar mai fi secret. C p r . Marcadé, I V , 4 3 . Când însă testa­
mentul este scris pe toate feţele şi n u m a i este niciuna a l b ă ,
î n t r e b u i n ţ a r e a unui plic devine atunci indispensabilă. D e m o ­
lombe, X X I , 3 4 4 ; P a n d . fr., v° cit., 7 4 5 1 .
4
Deoseb. de () Textul francez întrebuinţează cuvintele: dos et scelte, ceeace
redacţie de a dat loc la o controversă, unii susţinând că nu este nevoe
codul francez.
de peceţi, dacă testamentul sau plicul este bine închis şi lipit
(cpr. Mourlon, I I , 7 9 2 ; Troplong, I I I , 1627, etc.), iar alţii
cerând n e a p ă r a t o pecete sau un sigil (Thiry, I I , 4 0 8 ; Arntz,
I I , 2004; L a u r e n t , X I I I , 3 9 4 ; B a u d r y et Colin, I I , 2 1 3 1 ;
Marcadé, I V , 43, etc.), controversă care, după textul nostru,
nu m a i este cu putinţă. C p r . Degré, Dreptul din 1875, N o . 34,
p. 270. Vezi în privinţa sensului pe care j u r i s p r u d e n ţ a îl dă
cuvintelor „clos et scelte", C. Nîmes, Sirey, 1912. 2. 70 şi
D. P . 1912. 2. 183. — Această din u r m ă decizie p u n e în
principiu că testamentul mistic se consideră „clos et scelte",
TESTAMENTUL MISTIC. — ART. 864. 101

4
p u ţ i n i m p o r t ă ( ), cu orice m a t e r i a l , de e x e m p l u : cu ceară
2
tare, cu bulină, etc. ( ), cu u n a sau m a i m u l t e peceţi, destul
fiind ca testamentul să nu p o a t ă fi deschis, fără r u p e r e a
3
pecetei s a u a sigilului ( ).
Pecetea sau sigiliul, pe care legea n o a s t r ă le prevede Garanţia ce
a n u m e , este o g a r a n ţ i e mai m u l t că testamentul n u va fi Xtea. p r e P e

s u s t r a s şi înlocuit în mod fraudulos p r i n altul, căci este


m a i g r e u de a deschide un plic sigilat s a u pecetluit, decât
u n plic care n u are n i c i u n sigil (*). De aceea, t e s t a m e n t u l

eu toate că peceţile puse pe coperta ce cuprinde testamentul


nu pot să împedice scoaterea lui fără r u p e r e a copertei, dacă
testamentul este lipit în l ă u n t r u l copertei p r i n t r ' o pecete de
ceară, care se opune la substituirea unui a l t testament.
Codul Caragea ( a r t . 26, partea I V , capit. 3) cerea, de ase­ C. Caragea.
menea, ca testamentul mistic să fie strâns sau pecetluit.
L a Romani, testatorul înfăţişa testamentul său martorilor Dr. roman.
închis şi înfăşurat: „Consignatum, vel ligatum, vel tantum
u
clausam involutamque proferre scrij)turam (L. 2 1 , P r . , ab
initio, Cod, De testamentis, 6, 23). Apoi, testamentul se sigila
de martori. „Si testes suo vel alieno annido non signaverint,
jure deficit testamentum". ( L . 12, ab initio, Cod, loco cit.).
C) Demolombe, X X I , 3 4 3 .
2
( ) Marcadé, I V , 4 4 ; Demolombe, X X I , 350, etc.
3
() Demolombe, X X I , 350. — Testatorul poate î n t r e b u i n ţ a p e ­ întrebuinţarea
cetea sa sau o pecete s t r ă i n ă . . . alterius cujusque ( L . 22 § 2, unei peceţi
Dig., Qui testamenta facere possunt, 28, 1 şi Instit., De tes­ străine.
tamentis ordinandis, 2, 10 § 5). Acest punct nu sufere nicio
îndoială. C p r . T r i b . Tutova, Dreptul din 1886, N o . 4 1 ; L a u ­
rent, X I I I , 395, 4 1 1 , 4 1 2 ; Arntz, I I , 2904; Demolombe, X X I ,
3 4 9 ; B a u d r y et Colin, I I , 2 1 3 0 ; Planiol, I I I , 2 6 1 7 ; Beltjens,
op. cit., I I I , a r t . 976, N o . 13, etc.
Mai mult încă, credem că testamentul n ' a r fi n u l dacă, în înlocuirea
lipsa unei peceţi, testatorul s'ar fi servit de o moneta, de u n pecetei prin­
degetar, de unghia sa, etc. Mourlon, I I , 7 9 2 ; D e m a n t e et tr'o moneta,
etc. Contro­
Colmet de Santerre, I V , 121 bis I I ; Demolombe, X X I , 349.— versă.
Contra: B a u d r y et Colin, I I , 2 1 3 0 ; P a n d . fr., v° cit, 7508.
In fine, trebue să observăm că j u d e c ă t o r u l , care instru­ Descrierea
mentează, va face foarte bine, cu toate că legea nu-1 obligă peceţilor.
să descrie, în actul de s u p e r s e d e r e m a r c a pecetei, arătând
n u m ă r u l peceţilor, etc. Demolombe, X X I , 3 4 8 .
4
() De aceea s'a şi decis că instanţa de fond anulează, cu drept
cuvânt, un testament mistic, când constată că sigilul a fost
astfel pus pe plic, încât s'a p u t u t cu înlesnire introduce un
alt testament în locul acelui adevărat. Cas. rom. Bult. S-a I-a,
1880, consid. dela p . 50.
102 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — C A P . V. — S-a I. — AET. 864.

mistic trebuia să fie sigilat de martori şi la R o m a n i (sig­


4
naturii) ( ).
Prezentarea T e s t a m e n t u l odată strâns şi pecetluit sau sigilat, tes­
testamentului
judecătorului tatorul, in persoană, îl înfăţişează, în pretoriul t r i b u n a l u l u i ,
2
care instru­ înaintea judecătorului care instrumentează ( ), sau îl s t r â n g e
mentează.
şi pecetlueşte înaintea acestui judecător, dacă el n'a fost
strâns şi sigilat de mai înainte, declarând că cuprinsul
hârtiei este testamentul său, scris şi iscălit de el însuş, sau
3
scris de altul şi iscălit de dânsul ( ), fără însă a fi d a t o r
4
să a r a t e numele aceluia care 1-a scris ( ) şi fără a fi d a t o r
să declare, ca la testamentul autentic, că el este făcut din
libera sa voinţă (art. 8 6 2 ) .
Cetirea tes­ Testatorul, care se serveşte de o m â n ă străină, n u are,
tamentului de
testator. de asemenea, nevoe de a declara că el a cetit t e s t a m e n t u l ;
însă, cu toate acestea, testamentul va fi nul, dacă dintr'însul
5
ar rezulta că el n'a fost cetit de testator ( ).
Declaraţie D a c ă se va constata că declaraţia testatorului a fost
mincinoasă
din partea mincinoasă, p r e c u m a r fi, de exemplu, în cazul când testa­
testatorului. mentul era scris de altul, pe când testatorul ar fi declarat
6
că este scris de dânsul, testamentul va fi nul ( ).
Declaraţie N u trebue să confundăm declaraţia falşă sau minci-
incomplectă.
(») L . L. 12 şi 2 1 , P r . , Cod, De testamenti», 6, 2 3 .
2
Dr. străin. ( ) I n codul francez (art. 976), testamentul mistic se prezintă
u n u i notar, faţă cu şease martori cel puţin, iar in codul ita­
lian faţă cu patru martori (art. 783). Codu! spaniol din 1889
reduce n u m ă r u l martorilor la trei (art. 707).
3
( ) Această declaraţie a testatorului constitue formalitatea cea
mai esenţială a testamentului mistic, căci printr'însa se sta­
bileşte că actul prezentat este expresiunea ultimei sale voinţi,
de oarece prin el însuş actul nu întruneşte elementele u n u i
testament, afară de cazul când el a r fi fost făcut în forma
olografa, ceeace legea nu presupune, fiindcă acest testament
poate fi nedatat şi scris de altul. Cpr. L a u r e n t , X I I I , 3 9 6 ;
B a u d r y et Colin, I I , 2136; T r o p l o n g , I I I , 1 6 3 1 ; P a n d . fr.,
vo cit., 7515, etc.
4
( ) C p r . L a u r e n t , X I I I , 3 9 1 : Demolombe, X X I , 3 3 5 ; A u b r y et
R a u , V I I , § 6 7 1 , p a g . 138, nota 1 0 ; Cas. fr. Sirey, 3 5 . 1.
463. — î n c â t priveşte însă testamentul autentic, cel care 1-a
scris trebue să iscălească a l ă t u r e a eu testatorul (art. 16 L.
pentru autentificarea aetelor). Vezi suprà, p. 90, nota 1.
5
( ) Troplong, I I I , 1622, pag. 155, nota 3 (ed. a 3-a). Vezi şi
infra, explic, art. 8 6 5 , p. 111.
6
( ) Laurent, X I I I , 3 9 2 ; Massé-Vergé, III, § 440, p . 113, nota 12.
TESTAMENTUL MISTIC. — ART. 864. 103

noasă cu acea incomplectă, căci testamentul ar p u t e à fi


validat, cu toate că testatorul a r fi declarat că t e s t a m e n t u l
este scris de altul şi î n t r ' î n s u l s'ar găsi oarecare adaose
sau corecturi de mică î n s e m n ă t a t e făcute eu însăş m â n a lui
In asemenea caz, însă, t e s t a t o r u l va face foarte bine
de a declara că testamentul este scris în p a r t e de el şi în
2
p a r t e de a l t u l ( ).
Declaraţiile testatorului se fac, în genere, în p r e t o r i u l Pretoriul
t n b u n
tribunalului, înaintea j u d e c ă t o r u l u i care i n s t r u m e n t e a z ă , '
asistat de grefier sau de a j u t o r u l de grefă.
D a c ă testatorul, din c a u z ă de boală, va fi în imposi- Domiciliul
3 t e s t a t o r i l l u i
bilitate fizică de a veni la t r i b u n a l ( ), se deleagă u n j u d e - -

1
ţ ) L a u r e n t , loco suprà cit.; Demolombe, X X I , 3 3 5 ; Beltjens,
op. cit., I I I , a r t . 976, N o . 8 ; T r o p l o n g , I I I , 1631, etc.
2
( ) Cpr. Troplong, loco suprà cit.
3
( ) J u d e c ă t o r u l delegat va constata cazul de boală şi identitateaL. pentru au-
testatorului şi va a r ă t a cu precizie locuinţa unde a instrumentat tentif. actelor
A r t 3 3 -
(art. 33 L . pentru autentif. actelor). Judecătorul poate insă '
să constate aceste formalităţi prin deosebit proces-verbal,
iar nu n u m a i prin chiar actul de supersedere, unde uneori,
din cauza spatului restrâns al plicului testamentului, ar fi
imposibil să se menţioneze îndeplinirea acestor formalităţi.
P r i n u r m a r e , instanţa de fond violează a r t . 864 şi 867 din
codul civil şi i n t e r p r e t ă în mod greşit dispoziţiile din legea
pentru autentif. actelor, când anulează un testament mistic
pe simpla consideraţie că suszisele formalităţi t r e b u i a u cu­
prinse şi constatate în actul de supersedere, iar nu în procesul-
verbal de constatare a celorlalte operaţii încheiat osebit de
j u d e c ă t o r . In adevăr, dacă legiuitorul, în scopul de a asigura
secretul dispoziţiilor testamentare cuprinse într'un testament
mistic, prevede îndeplinirea unor a n u m e formalităţi p e n t r u
astfel de testamente, formalităţi care trebuesc cuprinse şi
constatate s u b pedeapsă de nulitate în actul de s u p e r s e d e r e ,
încheiat de j u d e c ă t o r u l care instrumentează, nu se poate adaogă
la aceste cerinţe ale legei şi a se introduce o nulitate n e -
prescrisă de lege, din faptul că actul de s u p e r s e d e r e nu cons­
tată şi îndeplinirea celorlalte formalităţi prescrise de legea
pentru autentif. actelor, fără însă a cere ca această îndepli­
nire să fie constatată în chiar actul de supersedere. Cas. r o m .
I, 6 N o e m b r i e 1912, Juris prudenta română din 1 9 1 3 , N o . 2,
p. 1 8 ; Cr. judiciar din 1913, No'. 6. p. 70 şi N o . 17, p. 1 9 9 .
Vezi şi Bult. Cas. 1912, p. 1 8 7 0 . — V e z i însă Cas. r o m . Bult.
1906, considerent dela p. 910, care decide că constatarea iden-
tităţei testatorului prin cunoştinţa personală a judecătorului ce
COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V . — S - a I. — ART. 864.

câtor spre a merge la domiciliul sau reşedinţa sa şi, în


asemenea caz, prezentarea testamentului, pecetluirea lui şi
declaraţia prescrisă de lege se fac înaintea judecătorului
delegat; de unde rezultă că, în caz de transportarea unui
j u d e c ă t o r la domiciliul sau reşedinţa testatorului, acest din
u r m ă nu poate prezenta testamentul său strâns şi pecetluit,
ci trebue să-l strângă şi să-l pecetluiască înaintea judecă­
torului. T e x t u l legei este, în adevăr, categorie şi n u p u t e m
zice, aşa precum pe nedrept pretinde majoritatea Ourţei
din Bucureşti şi precum a decis şi Curtea de casaţie (*), că
nu este nicio raţiune de a distinge între ambele ipoteze. Mo­
tivul pentru care legea cere ca, în caz de transportarea
u n u i judecător la domiciliul testatorului, testamentul să fie
strâns şi pecetluit înaintea acestui din urmă, este că, în
asemenea caz, posibilitatea sustragerei a d e v ă r a t u l u i testament
şi înlocuirea lui prin altul, care nu este opera testatorului,
este m a i lesne de îndeplinit decât în cazul când testatorul
merge el însuş cu testamentul său la t r i b u n a l . Şi, în orice
caz, chiar dacă n ' a r exista nicio raţiune, care să justifice
precauţiunea pe care, de astă dată, o ieà legiuitorul, textul
legei este expres şi n u poate s u b niciun c u v â n t fi î n l ă t u r a t ,
fiindcă toate formele privitoare la testamente sunt prescrise
de lege s u b pedeapsă de nulitate (art. 8 8 6 ) .
T e s t a m e n t u l fiind, în adevăr, u n act solemn, n u poate
să aibă fiinţă legală, de câteori lipseşte u n a din solemnită­
ţile prescrise de lege. Aceasta este rigoarea principiilor, şi
a decide contrariul, n u m a i însemnează a interpreta legea,
ci a o îndrepta şi a legifera, ceeace judecătorul n u poate
să facă, fără a comite un vădit exces de putere.
„Considerând, zice foarte bine minoritatea Curţei din B u c u -

instrumentează şi declararea acestei cunoştinţi în actul de


superscriere, este o chestie de fapt care scapă de sub con­
trolul Curţei de casaţie, destul n u m a i ca instanţele de fond
să constate că stabilirea identităţei testatorului este făcută în
actul de superscriere.
l
( ) Vezi Dreptul din 1910, N o . 17 (cu observ, noastră) şi din
1911, No. 6 ; Bult. 1910, p . 1 7 1 4 : Bult. 1906, consid. dela
pag. 256 şi Dreptul din 1906, No. 2 0 ; T r i b . Dolj, Dreptul
din 1905, N o . 40. T o t în acest sens ne pronunţasem şi noi
în prima ed. a acestor Comentarii. Vezi tom. I V , p a g . 450,
nota 5 (ed. 1-a).
TESTAMENTUL MISTIC. — ART. 864. 105

resti, compusă din d-1 j u d e c ă t o r M. Vidraşcu, în afacerea mai sus


menţionată, în care a m pledat noi înşine atât înaintea instanţelor
de fond cât şi înaintea Curţei supreme, că fiind vorba, în speţă, de
o derogare expresă şi categorică, prevăzută într'adins de legiuitor,
şi într'o materie sacramentală şi formalistica, precum este acea
privitoare la testamente, unde legiuitorul consacrând principiile din
dreptul roman, face ca voinţa omului să fie respectată chiar după
moarte, însă n u m a i în anumite forme solemne strict prevăzute de
lege, nu se poate admite ca pe cale de interpretare, discutându-se
raţiunea unei derogări expresă prevăzută de legiuitor, să se ajungă
la î n l ă t u r a r e a ei, căci aceasta ar fi a legifera, iar nu a interpreta
legea" (').

I n caz de deleg irea u n u i judecător spre a merge la Abrogarea


domiciliul testatorului, acest judecător întocmeşte el însuş vrTV^L
actul de superseriere şi t r i b u n a l u l nu mai face nicio lucrare, pentru auten-
tif a c t e l o r
A r t . 8 6 7 este deci ' a b r o g a t prin a r t . 3 3 § 3 al legei - -
2
autentificărei actelor ( ), şi este de mirat c u m u n a u t o r a
3
p u t u t să susţie contrariul ( ).
D u p ă îndeplinirea acestor formalităţi, testatorul îşi pri-Primirea test.
meste testamentul înapoi, dacă n u voeşte a-1 lăsa în depo­
zitul t r i b u n a l u l u i
J u d e c ă t o r u l , care instrumentează fie în pretoriul tribù- întocmirea
5 a c t u h n d e
naiului, fie la domiciliul testatorului ( ), întocmeşte actul de .
1
_ _ \ /' » superseriere.
superseriere pe hârtia pe care este scris testamentul, sau pe
B
hârtia care-i serveşte de plic, fără a percepe niciun t i m b r u ( ).
A c t u l de superseriere consistă î n t r ' u n proces-verbal, in ce consistă
a U
jcare cuprinde următoarele : 1° prezentarea testamentului la pe l \ere r er

t r i b u n a l sau la domiciliul testatorului ; 2° a r ă t a r e a starei în


care se găseşte testamentul, precum şi menţiunea dacă el a
fost prezentat închis şi pecetluit, sau dacă el a fost sigilat
înaintea j u d e c ă t o r u l u i ; 3° în fine, declaraţia testatorului că
(') Dreptul din 1910, N o . 17, p . 137, 138.
2
() Vezi suprà, p . 9 7 , nota 2.
3
() Vezi Petrescu, Testamentele, p. 622 urm.
4
() Cpr. T. Hue, V I , 3 0 1 ; Demolombe, X X I , 3 5 9 ; L a u r e n t ,
X I I I , 4 0 5 , etc.
5
( ) Dacă actul de superseriere n ' a fost făcut de judecătorul de­
legat în faţa testatorului, la domiciliul său, testamentul este
nul. pentrucă nu există unitatea de context prescrisă de art. 864
§ ultim. Cas. r o m . Bult. S-a I-a, 1880. consid. dela p . 50.
fi
( ) V. C. Botez, Legea asupra laxelor de timbru si înregistrare,
p. 74 (ed. a 3-a, 1908).
106 C. CIV. — CART. III. - T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 864, 867.

cuprinsul hârtiei prezentate de d â n s u l este testamentul său,


scris şi iscălit de dânsul, sau scris de altul, fie în totul, fie
1
în p a r t e şi iscălit de dânsul ( ).
Când se întoc- I n regulă generală, actul de s u p e r s e d e r e n u se întoc­
meşte actul m e g( j i d ă t o r decât în u r m a închiderei şi sigilare i
t e e u e e

de super- •» ^ i - i l i i
scriere, testamentului. Testamentul n ' a r fi însă nul, dacă actul de
superscriere a r fi fost scris înainte de închiderea şi sigi­
2
larea testamentului ( ).
Cine scrie D u p ă modul cum textul a r t . 8 6 4 este redactat s'ar
actul de pg^gà ă actul de superscriere trebue să fie scris de însuş
c

superscriere. L a / » . . - ,

j u d e c ă t o r u l care instrumentează, iar nu de grefier, nici de


3
testator sau de o persoană străină ( ). S'a decis însă că scrierea
actului de superscriere poate fi făcută de grefier sau chiar
de u n scriitor al t r i b u n a l u l u i , s u b dictarea j u d e c ă t o r u l u i
4
care instrumentează, scopul legei fiind atins p r i n aceasta ( ).
Validitatea Omisiunea unei singure din formalităţile de m a i sus,
test "olograf* precum şi întocmirea actului de superscriere pe o altă coală
Controversă, de hârtie decât acea prezentată de testator, atrage nulitatea
5
testamentului mistic ( ), r ă m â n â n d ca el să fie valid ca tes-
(') L i p s a menţiunei relativă la declaraţia testatorului că testa­
mentul este iscălit de dânsul, nu este acoperită prin faptul
că acest testament ar fi, în realitate, subsemnat de testator.
A u b r y et E a u , V I I , § 6 7 1 , p . 1 4 1 .
A c t u l de superscriere nu a r e însă nevoe de a face men­
ţiune că testamentul scris de altul a fost cetit de testator. P a n d .
fr., v° cit., 7463. Această menţiune n u a r e nevoe să fie făcută-
nici în cuprinsul testamentului. T r o p l o n g , Don. et testaments,
I I I , 1663.
2
( ) 0 . Toulouse, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 3 2 9 1 , nota 2 ;
P a n d . fr., v° cit, 7539, etc.
s
( ) Nu este nevoe să se facă menţiune în act că el este scris de
judecător. Opr. L a u r e n t , X I I I , 4 1 4 ; Demolombe, X X I , 384;
P a n d . fr., v° cit, 7580, etc.
4
( ) Cas. rom. Bult. 1906, p. 9 0 6 ; Cr. judiciar din 1906, No. 4 9 ;
T r i b . Dolj, Dreptul am 1905, No. 4 0 ; C. Bucureşti, Dreptul
din 1910, No. 17 (cu observ, noastră), etc.
5
( ) P a n d . fr., v° cit, 7556 u r m . şi 7 6 1 8 ; Mourlon, II, 7 9 3 ; D e ­
molombe, X X I , 3 5 5 ; Mareadé, I V , 4 5 ; Thiry, I I , 4 0 9 ; De-
mante et Colmet de Santerre, I V , 121 bis I I I ; L a u r e n t , X I I I ,
4 0 3 ; Sirev et Gilbert, C. civil annoti, II, art. 976, No. 4 5 ;
Troplong," H I , 1639; A u b r y et B a u , V I I , § 6 7 1 , p. 138,
nota 1 3 ; B a u d r y et Colin, op cit., I I , 2 1 4 1 ; T r i b . Tutova,
Dreptul, din 1886, No. 4 1 , etc. — N n este nevoe ca actul de
TESTAMENTUL MISTIC. — ART. 864, 867. 107

tament olograf, dacă întruneşte condiţiile de formă cerute


de acest din u r m ă testament ('').
Legea noastră nu cere, precum cere a r t . 7 8 3 din codul Nearătarea
n u m a r u l u i
italian, ca judecătorul să a r a t e în actul ele superscriere peceţilor.
n u m ă r u l peceţilor şi m a r c a lor, însă îndeplinirea acestei

superscriere să menţioneze că el este scris pe însuş testamentul


sau pe coperta lui, tiind suficient ca faptul material să fie
constant. Sirey et Gilbert, loco cit.. N o . 4 8 ; Demolombe, X X I ,
3 8 4 ; L a u r e n t , X I I I , 4 1 3 ; A u b r y et E a u , VII, § 6 7 1 , p . 141, etc.
[}) Este, în adevăr, generalmente admis, cu t o a t ă controversa ce
există a s u p r a acestui punct, că testamentul, nul ca mistic,
este valabil ca olograf, dacă este scris, d a t a t şi subsemnat
cu însăş mâna testatoruhii (art. 859), mai ales când din îm­
prejurările cauzei ar rezulta fie în mod explicit, fie în
mod implicit, că testatorul n'a înţeles a subordona validitatea
dispoziţiilor sale la îndeplinirea t u t u r o r formelor cerute pentru
existenţa testamentului mistic. Vezi în acest sens, T r i b . T u -
tova şi Roman, Dreptul din 1886, N o . 41 şi din 1897, No. 14
(cu observ, noastră); Demolombe, X X I , 4 0 9 ; L a u r e n t , X I I I ,
428 şi Avant-profet de revision du code civil, I I I , p. 369,
No. 7; A r n t z , I I , 2 0 1 3 ; T h i r y , II, 4 1 3 ; Mourlon, II, 7 9 3 ;
Mareadé, I V , 4 0 ; T r o p l o n g , I I I , 1654; Duranton, I X , 138;
Beltjens, op. cit., art. 976 p. 232. No. 3 2 ; Demante et Colmet
de Santerre, I V , 121 bis V I I ; B a u d r y et Colin, I I , 2 1 6 0 ;
T. H u e , V I , 3 0 3 ; Planiol, I I I , 2719"; Aaibry et R a u , V I I ,
§ 6 7 1 , p. 142; Massé-Vergé, I I I , § 440, p. 117', text şi nota 2 3 ;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 6 8 1 , p. 2 9 7
(ed. Crome), § 6 7 1 , in fine, p. 2 4 3 , text şi nota 20 (ed.
Anschutz); Saintespès-Lescot, op. cit., I V , 1160; Troplong,
I I I , 1 6 5 4 ; Sirey et Gilbert, C. civil annate; I I , art. 976, No. 7 3
u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 7624 urm. şi 7 7 4 1 ; Répert. Sirev,
v° Testament, 1120 u r m . ; Dalloz, Nouveau code cidi annotò,
II, art. 976, No. 211 u r m . Vezi şi infra, p . 136, nota 3 . —
Contra: Coin-Delisle, op. cit., art. 976, No. 8, p. 392, 3 9 3 ;
F a v a r d de L a n g l a d e , Eépert., v° Testament, S-a I-a, § 4.
No. 16 şi 1 7 ; C. Poitiers, Répert. Dalloz, v° Disp. cntre-vifs,
3345, nota 3. P ă r e r e a acestor din u r m ă autori este însă inad­
misibilă, şi trebue să recunoaştem. î m p r e u n ă cu majoritatea
autorilor, că testamentul, care ar fi nul ca mistic sau ca
autentic, ar fi valid ca testament olograf, d u p ă cum dispun
aiiume art. 715 din codul spaniol şi art. 804 din codul italian,
dacă acest testament ar întruni, bine înţeles, condiţiile de
formă prescrise de art. 859 din codul civil.
Tot astfel, şi la Romani, testamentul nul d u p ă dreptul civil, Dr.
puteà să-şi producă efectele sale d u p ă dreptul pretorian, dacă
108 C. CIV. — CART. III.— TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 864, 867.

formalităţi a r fi o m ă s u r ă p r u d e n t ă , care se r e c o m a n d ă de
j
a u t o r i ( ).
Admiterea D a r daca a c t u l de superscriere, pe care t r e b u e să-l
termenilor
echipolenţi. încheie j u d e c ă t o r u l ce i n s t r u m e n t e a z ă , treime să c u p r i n d ă
menţiunile de m a i sus, nu este de absolută necesitate ca
j u d e c ă t o r u l să se servească de înşişi termenii î n t r e b u i n ţ a ţ i
2
de lege, el p u t â n d î n t r e b u i n ţ a termeni echipolenţi ( ), cu toate
că î n t r e b u i n ţ a r e a a înşişi termenilor de care se serveşte legea
a r fi cel mai b u n mijloc pentru a se î n l ă t u r a orice discuţie.
Persoanele A c t u l de superscriere trebue să fie iscălit a t â t de tes-
semneze actul
3
( ), dacă el nu se găseşte în imposibilitatea fizică d e a
de super- subsemna, cât şi de j u d e c ă t o r u l care a i n s t r u m e n t a t , el tre-
scnere. } [
0 l l n c fj
g a c o n t r a s e m n a t de grefier s a u de a j u t o r u l său
e

4
(art. 3 3 § 3 L . p e n t r u autentif. actelor) ( ).

se observase formalităţile cerute de acest din u r m ă drept.


(Graius, Instit., I I , § 119, 147). Vezi suprà, p . 18, nota 1.
Art. 89-2 C. (}) Demolombe, X X I , 3 4 8 . — L e g e a noastră nu prescrie descrierea
civ., 664 Pr. testamentului şi constatarea starei sale materiale decât la des­
civ. chiderea l u i (art. 892 C. civ. şi 6 6 4 P r . civ.).
2
() C p r . T r i b . D o l j , Dreptul din 1905, N o . 40, p. 319. U n echi­
polent, zice această sentinţă, este enunţarea specială care pro­
bează în mod neîndoelnic îndeplinirea formalităţilor prescrise
de lege, oricare a r fi termenii în care acea enunţare a fost
concepută. Astfel, testamentul mistic n ' a r fi n u l , dacă j u d e ­
cătorul, care a instrumentat, a constatat că testamentul i-a fost
remis sau înfăţişat, în loc de a zice că el i-a fost prezentat,
sau dacă actul de superscriere a r prevedea că testamentul a
fost semnat ori subsemnat de testator, în loc de a se zice că
el a fost iscălit de dânsul, etc. C p r . Demolombe, X X I , 377
u r m . ; A u b r y et E a u , V I I , § 6 7 1 , p . 140; P a n d . fr., v° cit.,
7560 u r m . , etc. — Menţiunea că testamentul a fost înfăţişat
închis, în loc de a se zice că el a fost pecetluit sau sigilat,
a r îndeplini de asemenea, cel p u ţ i n d u p ă unii, cerinţile legei.
Cpr. T r o p l o n g , I I I , 1643. — Contra: A u b r y et E a u , V I I ,
loco cit., p . 140, 1 4 1 ; Demolombe, X X I , 3 8 1 , etc.
3
Femeea mări­ () Femeea m ă r i t a t ă poate semnă actul de superscriere fără auto­
taţii. rizarea bărbatului, pentrucă ea poate să-şi facă testamentul
Art. 208. fără această autorizare (art. 208). Beltjens, op. cit., I I I ,
art. 976, N o . 3 3 .
4
Lipsa sem­ () F o r m a l i t a t e a semnăturei pe actul de superscriere fie a testa­
năturei atrage torului, fie a judecătorului care a instrumentat, fie a grefie­
nulitatea tes­ r u l u i sau a j u t o r u l u i său, este o formalitate substanţială, şi
tamentului.
lipsa ei a t r a g e nulitatea testamentului mistic. C. Bucureşti,
Dreptul din 1882, N o . 7 0 ; Cas. r o m . Bult. 1887, p . 784 şi
TESTAMENTUL MISTIC. — AET. 864, 867.

Daca t e s t a t o r u l , d i n t r ' o cauză posterioară subsemnărei Declaraţia


testamentului, va declara că n u poate s u b s e m n a a c t u l de e^u^oate-
superseriere, această declaraţie, pe care j u d e c ă t o r u l trebue subsemna şi
1
s'o constate ca a u z i t ă din g u r a t e s t a t o r u l u i se va trece dr^treV-
în a c t u l de superseriere, fără să fie nevoe să se a r a t e , ca decător.
la testamentele autentice (art. 863), cauza care 1-a împedicat
2
de a s u b s e m n a ( ).
Această menţiune se va face, în r e g u l ă generală, la
finele a c t u l u i de superseriere, însă t e s t a m e n t u l n ' a r fi nul,
3
dacă ea a r fi fost făcută la începutul sau la mijlocul actului ( ).
T o a t ă l u c r a r e a de m a i sus, care începe dela înfăţişarea Unitatea de-,
c o n t e x t
t e s t a m e n t u l u i , n u va p u t e à fi î n t r e r u p t ă p r i n nicio a l t ă -
operaţie, ceeace însemnează că j u d e c ă t o r u l care i n s t r u m e n ­
tează n u va p u t e à să suspende operaţia sa spre a se ocupa
4
de alte afaceri ( ).

Dreptul clin 1887, N o . 7 8 . — L o c u l unde a subscris testatorul


este însă indiferent, fie că el a subscris la finele a c t u l u i de su­
perseriere, fie în altă parte a plicului. C. Bucureşti, Dreptul
din 1882, No. 70.
(') D a c ă judecătorul s'ar m u l ţ u m i a constata cauza care a î m p e ­
dicat pe testator de a subsemna, fără a constata că însuş
testatorul i-a declarat-o, testamentul a r fi n u l . L a u r e n t , X I I I ,
415, in fine; Marcadé, I V , 5 1 , etc.
2
() Demolombe, X X I , 3 8 5 ; L a u r e n t . X I I I , 4 1 3 ; Marcadé, I V ,
5 1 . — D a c ă împedicarea tastatorului de a subsemna exista în
momentul redactărei testamentului de către un terţiu, testa­
mentul mistic este cu n e p u t i n ţ ă (art. 864). Vezi suprà, p. 9 8 .
In F r a n ţ a , în asemenea caz, se chiama un al şeptelea m a r t o r .
3
() Demolombe, X X I , 3 8 5 ; Troplong, I I I , 1 6 4 7 ; A u b r y et R a u ,
V I I , § 6 7 1 , p . 139, nota 15. Cpr. C a s . f r . Sirey, 3 8 . 1 . 2 4 4 .
4
() Cpr. Cas. rom. Bult. S-a I-a, anul 1880, p . 50. — Lipsa de
unitate de context nu poate fi trasă din î m p r e j u r a r e a că actul
de superseriere a fost făcut de o altă persoană decât judecă­
torul sau grefierul, întrucât acea persoană a p u t u t scrie actul
de superseriere sub dictarea judecătorului, fără vreo întreru­
pere. T r i b . Dolj, Dreptul din 1905, No. 40, p. 319.
Dispoziţia care cere unitatea de context, nu se aplică la Unitatea de
scrierea internă a t e s t a m e n t u l u i ; de unde rezultă că el poate c o n t e x t n u se.-
ii scris de testator sau de un altul ori şi când, în mai multe a P l l u a l a
,. îiii • i • • u v î scriereaj m-
şedinţe, şi ca intervalul dela scrierea testamentului şi pana la t_
t e r n a a eg a

înfăţişarea lui înaintea judecătorului poate fi oricât de lung. m e n t u l u i .


Cpr. Demolombe, X X I , 3 4 1 ; L a u r e n t , X I I I , 4 1 6 : T r o p l o n g .
III, 1624; Demante, I V , 121 bis I ; Cas. rom. Bult. S-a I, 1887,
p. 9 6 ; T r i b . Langres, Cr. judiciar din 1913, No. 70, p . 759
110 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — CAP. V. — S-a I. — ART. 865.

A c t u l de superseriere nu are însă nevoe de a constata


că toată operaţia de mai sus s'a făcut fără întrerupere (').
Motivele uni- î n t r e a g a operaţie a j u d e c ă t o r u l u i trebue să se facă fără
n
* * text °° " QÌcio întrerupere, uno contextu, uno eodemque tempore (Instit.,
a ei

De testamentis ordinandis, 2, 10, § 3 , in modio), uno


2
eodemque die nuUoque actu extraneo interveniente ( ), pentru
ea nu cumva testamentul a d e v ă r a t să fie sustras şi înlocuit
3
prin altul ( ).
.Suspendarea Operaţia începută de judecător ar putea însă să fie
p^tru'un suspendată p e n t r u u n t i m p scurt, spre a permite testatorului
timp scurt, şi chiar judecătorului, care a r fi bolnav, de a se odihni,
de a luà un medicament, sau chiar de a satisface o tre­
4 5
buinţă a naturei ( ), si quid autem necessarium evenerit ( ).
Test. autentic Această unitate de context se cere n u m a i p e n t r u testa­
mentul mistic, nu însă şi p e n t r u cel a u t e n t i c ; de unde
rezultă că testamentul autentic n'ar fi nul, dacă operaţia
autentificărei ar fi fost î n t r e r u p t ă şi ar fi fost făcută în
mai multe şedinţe. (Demolombe, X X I , 2 4 0 ) .
Test. olograf. Ştim, de asemenea, că unitatea de context n u se cere
nici pentru testamentul olograf. (Vezi suprà, p . 4 4 şi 60).

Persoanele care pot face un testament mistic.


6
Art. 865. — Acei care nu ştiu sau care nu pot ceti şi scrie ( ),
nu pot face testamentul în forma mistică. ( A r t . 864, 866 C. civ.
A r t . 978 0 . fr. modificat).

(') B a u d r y et Colin, I, 2 1 5 8 : L a u r e n t , X I I I , 4 1 7 ; Arntz, I I ,


2009, 2 0 1 0 ; Beltjens, op. cit., I I I , art. 976, No. 3 1 ; A u b r y
et Rau, V i i , 6 7 1 , p . 1 4 1 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civil­
rechts, IV, § 6 8 1 , p. 296, nota 17 (ed. Crome); Demolombe,
X X I , 384.
2
( ) L . 2 1 , Pr., Cod , De testamentis, 6, 2 3 . Vezi şi L . 21 § 3,
Dig., Qui testamenta facere possunt, 28, 1, unde se zice:
„Est autem uno contextu, nullum actum alienum testamento
3
( ) Planiol, I I I , 2 7 1 9 ; B a u d r y et Colin, II, 2156, etc.
4
( ) L a u r e n t , X I I I , 416, in fine; Demolombe, X X I , 390; T r o p l o n g ,
I I I , 1 6 5 1 ; D e m a n t e et Colinet de Santerre, I V , 121 bis I ;
B a u d r y et Colin, I I , 2 1 5 5 ; Marcadé, I V , 5 2 ; P a n d . fr., v° cit.,
7598 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament, 1108, etc.
6
( ) L . 28, P r . , Cod, De testamentis, 6, 2 3 .
6
Dr. străin. ( ) Art. 978 din codul fr. şi 785 din codul italian prevăd că cei
TESTAMENTUL MISTIC. — ART. 865. Ill

Spre a puteà testa în forma mistică trebue n e a p ă r a t


a şti a ceti şi a scrie (*).
2
Acel care nu ştie sa cetească nici decum ( ), nu poate Persoanele
testa în această formă, pentrucă deşi el poate să pue pe ^^"a feti
a l t u l să-i scrie testamentul (art. 8 6 4 ) , totuşi el trebue să se nu pot testa
1
poată asigura prin el însuş că acest testament, scris de altul, ^J"; ^
cuprinde dispoziţiile ultimei sale voinţe şi că scriitorul n'a
scris altceva decât ceeace voià testatorul, lucru ce el n u poate
3
să controleze decât p r i n cetirea testamentului ( ).
Dar dacă testatorul trebue să se poată asigura el însuş Nu este n e -
despre cuprinsul testamentului, scris de altul, se admite a
Storul să fl 6

însă, cu toate acestea, că nu este necesar ca el să-1 fi cetit, cetit testa-


m e n t u L
fund suficient ca el să fi ştiut a ceti şi să-l fi putut ceti (*).
De aceea nu se face nicio menţiune despre cetirea testa­
5
mentului nici în cuprinsul lui, nici în actul de supersedere ( ).
Acei cu desevârşire orbi, chiar dacă a u ştiut a l t ă d a t ă Orbii.

care nu ştiu sau nu pot să cetească, nu pot face testamentul


lor în forma mistică.
0) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1892, No. 52 şi din 1901, No. 2 0 ;
C. Craiova, Dreptul din 1910, No. 7 0 , p . 558. Vezi F u r g o l e ,
op. cit, I, No. 29, p. 94 u r m . (ed. din 1779).
2
() Dacă testatorul nu este însă cu desăvârşire lipsit de cul­
tură, ci poate ceti, deşi cu oarecare greutate, el nu este- inca­
pabil de a testa în forma mistică, destul este ca el să-şi poată
iscăli dispoziţia sa de u l t i m ă voinţă (art. 864). Cpr. L a u r e n t ,
X I I I , 424, in fine; A r n t z , I I , 2 0 0 1 : Masse-Verge, I I I , § 440,
p . 116, nota 2 1 ; P a n d . fr., v° cit, 7 4 4 3 ; C. P a r i s , D . P . 6 7 .
5, 435, N o . 1 1 .
D a c ă testatorul nu poate ceti slova de m â n ă ci n u m a i cea de Testament
tipar, el a r puteà să facă ca testamentul său să fie tipărit, t i p a r u l tipărit,
nefiind decât o scriere mai perfecţionată. Vezi suprà, p. 99.
De asemenea, acei care nu ştiu decât slovă veche, vor face Slova veche,
ca testamentul lor mistic să se scrie de alţii cu litere chiri­
lice, căci testamentul scris cu litere latine a r fi nul. dacă s'ar
constata că testatorul ştiea a scrie şi a ceti n u m a i litere chi­
rilice. T r i b . Tutova, Dreptul din 1886, N o . 4 1 .
3
() Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 2 4 ; Mourlon, II, 7 9 4 ; Marcadé, I V ,
54; Domolombe, X X I , 3 9 1 ; Demante, I V , 123; B a u d r y et
Colin, I I , 2 1 6 2 ; P a n d . fr., v° cit., 7440, etc.
4
() Baudry et Colin, I I , 2 1 6 4 ; L a u r e n t , X I I , 4 2 5 ; A u b r y et R a u .
V I I , § 6 7 1 , p. 139; Pand. fr., v° cit, 7444, 7460 u r m . ; Cas.
fr. D . P . 66. 1. 2 3 1 : Sirey, 66. 1. 329; Sirey, 68. 1. 3 6 1 .
—Contra: Demolombe, X X I , 399 bis; Troplong, I I I , 1663, etc.
('•) P a n d . fr., v° cit., 7463. Vezi şi suprà, p. 102.
112 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. —S-a I. — ART. 865.

sâ cetească, s u n t deci în imposibilitate de a testa în f o r m a


mistică C), d u p ă c u m dispune a n u m e a r t . 7 0 8 din codul
spaniol dela 1 8 8 9 , şi aceasta d u p ă unii, chiar dacă testa­
2
m e n t u l a r fi astfel scris încât să-l p o a t ă ceti p r i n p i p ă i r e ( ).
Persoanele De asemenea, acel care n u ştie să scrie nicidecum,
n u o a
^ a * scrie!* P t e să testeze în forma mistică, p e n t r u c ă testamentul
111

3
mistic trebue să fie cel p u ţ i n iscălit de testator (art. 8 6 4 ) ( ).
Test. olograf Asemenea persoane n u p o t testa nici în forma olografă,
§ l a u t e n t i c
- ci n u m a i în forma autentică (art. 16 L . p e n t r u autentif.
actelor).
Art. 1169. Acel care a t a c ă testamentul mistic sub c u v â n t că tes-

O L a u r e n t , X I I I , 424; T r o p l o n g , I I I , 1660; Demolombe, X X I ,


395; Duranton, I X , 136; etc. B a u d r y et Colin, I I , 2167;
A u b r y et R a u , V I I , § 662, 663, in fine, p . 9 2 , etc.
Test. olograf Orbul a r puteà însă să testeze in forma olografă, dacă a r
şi autentic al şti a scrie, d u p ă c u m el a r puteà testa şi în forma autentică.
orbilor. B a u d r y et Colin, loco cit.; A u b r y et R a u , loco cit.; T r o p ­
long, I, 540; Demolombe, X X I , 71 ter şi 258; Cas. fr. şi
C. Toulouse, Pand. Period. 86. 2. 202; Pand. Period. 87. 1.
226 şi Dreptul din 1887, N o . 67. Vezi şi suprà, p . 89.
Dr. roman în Legile romane permiteau celor orbi din naştere, din boală
privinţa or­ sau din accident (carentes oculis seu morbo, seu ita nati) de
bilor.
a testa, însă n u m a i în forma nuncupativa sau orală şi în
faţă a şeapte m a r t o r i şi a unui notar (labularius). Vezi L . 8,
Cod, Qui testamentum facere possunt, vel non, 6, 22; Instit.,
Quibus non est permissum facere testamentum, 2, 12, § 4 ;
Pauli Sentenţios, De lestamentis, I I I , 4, § 4, etc. Cpr. F u r -
C. Caiimach gole, Tr. des testaments, I, N o . 20, p . 88. Vezi şi a r t . 743
şi C. spaniol. din codul Caiimach, care a r a t ă formele testamentului acelor
orbi. A r t . 698 din codul spaniol dela 1889 permite testatorului
orb (cuando el testador sea ciego) de a-şi face testamentul
în forma autentică; însă, p e n t r u m a i multă garanţie, cere ca
testamentul să-i fie cetit de două ori, odată de notar, şi a l t ă ­
dată de m a r t o r i s a u de persoana a r ă t a t ă de testator fu otra
persona que el testador designe).
2
( ) Demolombe, X X I , 395; L a u r e n t , X I I I , 424.—Contrà: M a r ­
cadé, I V , 54; B a u d r y et Colin, I I , 2167; Coin-Delisle, op. cit.,
art. 978, N o . 4, p. 408. Vezi suprà, p. 41 şi 100.
3
C. francez. ( ) Iu codul fr., din contra, acei care nu ştiu sau n u pot să scrie
Art. 978. pot testa în forma mistică, dacă ştiu să cetească (art. 978
C. fr.), ceeace legiuitorul nostru n ' a admis. Degré critică,
cu drept cuvânt, această dispoziţie a legei noastre, prin c a r e
se restrânge libertatea de a testa în forma mistică. Vezi
Dreptul din 1875, N o . 34, p. 270.
TESTAMENTUL MISTIC. — AET. 866.

tatorul nu ştie a ceti şi a scrie, trebue, ca orice reclamant,


să-şi dovedească afirmaţia (art. 1169) (M. N u este însă exact
ele a se zice, aşa cum pe nedrept au decis a t â t Curtea din Iaşi
cât şi Curtea de casaţie din F r a n ţ a , p r i n deciziile citate infra
nota 1, că ar exista, în specie, o prezumpţie în favoarea
l a g a t a r u l u i că testamentul a fost cetit şi iscălit de testator,
pentrucă nicio prezumpţie legală nu există fără u n a n u m e
text de lege. T o t ce se poate zice n u m a i este că reclaman­
t u l u i incumbă sarcina de a face dovada alegaţiunei sale,
2
conform principiilor generale în materie de probe ( ).

Formele testamentului mistic, când testatorul


nu poate să vorbească.

Art. 866. — Când testatorul nu poate vorbi, dar ştie să scrie,


atunci declaraţiunea că testamentul este al său o va face în scris în
capul actului de subscripţiune, înaintea judecătorului numit, sau
înaintea t r i b u n a l u l u i . T r i b u n a l u l sau j u d e c ă t o r u l numit va constata
în actul de subscripţiune declaraţiunea testatorului. (Art. 816, 864,
867, 886 C. civ. A r t . 979 C. fr. modificat).

F o r m a ordinară a testamentului mistic implică că tes- Art. 804.


tatorul poate să vorbească, fiindcă el trebue să declare p r i n
viu graiu că dispoziţia cuprinsă în plicul ce el înfăţişează
judecătorului, este testamentul său, scris şi iscălit de el însuş,
sau scris de altul şi, în orice caz, iscălit de dânsul (art. 8 6 4 ) .
Legiuitorul nevoind însă să oprească de a testa în forma Art. 866.
mistică pe toţi acei care, fie din n a t u r ă , fie din întâmplare,
sunt în imposibilitate de a vorbi în momentul când prezintă

O C. Iaşi, Dreptul din 1881, No. 8 0 ; Cas. fr. D. P . 66. 1. 2 3 1 .


Cpr. Demolombe, X X I , 3 9 6 ; L a u r e n t , X I I I , 4 2 6 ; Troplong,
I I I , 1662, etc. Vezi şi F u r g o l e , Tv. des testaments, I, 29,
p. 95 (ed. din 1779).
(*-') Potrivit art. 1169 din codul civil, cel ce face o propunere Art. 1169
înaintea judecatei, trebue, în adevăr, s'o dovedească; de unde C. civ.
rezultă că sarcina probei incumbă aceluia care afirmă un
drept pe care se întemeiază pretenţia sa; aşa că dacă o p a r t e
a dovedit reclamaţia sa şi cealaltă susţine liberaţi unea sa de
pretenţia dovedită a adversarului, acestei din urmă părţi in­
cumbă sarcina de a dovedi, la rândul ei, liberati unea sa. Cas.
rom. S-a I I I , 22 Iunie 1912. Cr. judiciar d i n ' l 9 1 3 , No. 17,
p. 200; Bult. 1912, p. 1387. V. şi t. VII al Coment.noastre, p. 110.

«5105
S
114 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. ~ CAP. V. — S-a I. — ART 866.

testamentul Jor înaintea j u d e c ă t o r u l u i , a prescris p e n t r u acest


{
testament a n u m e forme în a r t . 8 6 6 ( ).
Testamentul Persoanele cu desăvârşire m u t e , quce loqui nihil possunt,
muţilor. 2 3
non quce tarde loquuntur ( ), n u pot testa în forma autentică ( ),
ci n u m a i în forma olografă şi cea mistică, dacă ştiu însă
şi pot ceti şi scrie (*).
Chestie de Chestiunea de a se şti dacă testatorul ştie să scrie şi
fapt.
să cetească este o chestie de fapt, care se apreciază în mod
5
s u v e r a n de instanţele de fond ( ).
Test. mistic M u t u l , care voeşte să testeze în forma mistică, se v a
al muţilor. 6
prezenta înaintea j u d e c ă t o r u l u i , în pretoriul t r i b u n a l u l u i ( ),

x
( ) Imposibilitatea în care s'ar găsi testatorul de a vorbi se a p r e -
ciează deci în momentul înfâţişerei testamentului înaintea j u d e ­
cătorului şi a redactărei actului de supersedere. L a u r e n t ,
X I I I , 4 2 3 ; Demolombe, X X I , 4 0 1 ; T r o p l o n g , I I I , 1 6 6 8 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 6 7 1 , p . 142, text şi nota 3 2 ; Répert.
Sirey, v° Testament, 1142; C. Orléans, D . P . 4 7 . 2. 1 6 5 ;
Sirey, 4 7 . 2. 614, etc.
2
( ) Instit., Quibus non estpermissum facere testamentum, 2, 12, § 3.
3
( ) Vezi suprà, p . 80, ad notam.
4
Test. surzilor. ( ) Cât pentru persoanele atinse n u m a i de surditate, care pot însă
să vorbească, se admite, în genere, că ele pot testa în forma
mistică, bine înţeles, dacă ştiu şi pot ceti şi scrie ( a r t . 865).
C. francez. I n F r a n ţ a se admite că surzii, care pot să vorbească, pot
Art. 977. testa în forma mistică, chiar dacă nar şti a scrie, destul
este ca ei să poată să cetească şi să vorbească, p e n t r u c ă codul
francez admite posibilitatea testamentului mistic fără semnă­
t u r a testamentului (art. 977 fr.), ceeace legiuitorul nostru n ' a
admis. C p r . Demolombe, X X I , 4 0 6 ; Mourlon, I I , 794, in fine;
P a n d . fr., v° cit, 7610, etc.
Surzii care Surzii care ştiu a ceti şi a scrie pot, de asemenea, să testeze
ştiu a ceti în forma olografă; n u m a i forma autentică le este cu nepu­
si a scrie.
tinţă, dacă surditatea este complectă, pentrucă ei n u pot să
a u d ă cetirea testamentului din cuvânt în cuvânt, aşa precum
o prescrie legea sub pedeapsă de nulitate ( a r t . 8 6 1 , 862).
Vezi suprà, p . 80, ad notam.
C. spaniol. D u p ă codul spaniol din 1889 ( a r t . 697), surdul poate testa
Art. 697. în forma autentică, cetind el însuş testamentul, sau dacă nu
ştie ori nu poate să cetească, a r ă t â n d două persoane care să-1
cetească în numele lui, înaintea notarului şi a martorilor.
5
( ) Demolombe, X X I , 3 9 8 ; D u r a n t o n , I X , 1 3 6 ; Michaux, Testa­
ments, 2 0 7 1 , etc.
Art. 864. B
( ) Se înţelege că, la caz de boală, un j u d e c ă t o r se va puteà
trasporta l a domiciliul testatorului, d u p ă delegaţia preziden-
PUTEREA PROBATORIE A TESTAMENTULUI MISTIC. 115

cu testamentul scris de dânsul sau de altul şi, în orice caz,


iscălit de dânsul (art. 864), şi va scrie el însuş înaintea
judecătorului însărcinat cu instrumentarea actului, declaraţia
prevăzută de art. 8 6 4 , a d e c ă : că testamentul este al său,
scris şi iscălit de el însuş, sau scris de altul şi iscălit de
dânsul. Această declaraţie, care înlocueşte pe cea verbală,
se scrie de testator în capul actului de superscriere, pe
plicul în care se găseşte închis testamentul, fără să fie nevoe
ca el să iscălească acea declaraţie (*), şi judecătorul înaintea
căruia se face această declaraţie scrisă, o constată în actul
de superscriere, adecă atestă că această declaraţie s'a scris
înaintea lui de însus testatorul; altfel testamentul ar fi
nul (art. 8 8 6 ) .
T r e b u e să observăm ca art. 9 7 9 din codul francez c.fr. Art. 979.
prevede a n u m e că testamentul mistic al m u t u l u i trebue să
fie în întregimea lui scris, d a t a t şi iscălit de testator, adecă
sa întrunească toate condiţiile cerute pentru existenţa testa­
mentului olograf, dispoziţie care, cu drept cuvânt, fiind cri­
2
ticată de autori ( ), n'a mai fost reprodusă de legiuitorul nostru.
T e s t a m e n t u l mistic al m u t u l u i poate deci fi scris de Mutul care nu
o m â n a străină şi nu are nevoe de a fi datat, fiind consi- „ „ ^ a t e ^ e l t a
derat ca făcut din ziua în care s'a întocmit actul de super- nici într'o
fornM
scriere. (Vezi suprà, p . 9 9 ) . T o t ce se cere numai este ca el -
să fie iscălit de testator (art. 8 6 4 ) ; de unde rezultă că m u t u l ,
3
care nu ştie a scrie, nu poate testa nici într'o formă ( ) .
De asemenea, surzii, care nu ştiu a ceti şi a scrie, Test. surzilor
sunt incapabili de a testa în orice formă (*).

Puterea probatorie a testamentului mistic.

Care este puterea probatorie a testamentului mistic?


încât priveşte actul de superscriere, nu mai încape

tului sau a j u d e c ă t o r u l u i ce-i ţine locul (art. 864 C. civ. şi


33 L . p. autentif. actelor).
(') Demolombe, X X I , 402.
('-) Vezi Marcadé, I V , 5 5 ; L a u r e n t , X I I I , 421 ; Demolombe, X X I ,
404, 4 0 5 ; Mourlon, II, 7 9 4 ; B a u d r y et Colin, I I , 2 1 7 0 ; P a n d .
fr., v° cit., 7 6 1 3 ; Répert. Sirey, v° Testament, 1139, etc.
3
() Mourlon, I I , 794.
4
() Cpr. Mourlon, loco cit.
116 C. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. - S-a 1. - TEST. MISTIC.

îndoială că el face credinţă a t â t despre data sa cât şi despre


cele constatate de judecător propriis sensibus, p a n ă la în­
scrierea în falş, căci acest act este u n act autentic încheiat
de funcţionarul public competent, cu toate solemnităţile
1
prescrise de lege (art. 1 1 7 1 urm.) ( ).
Testamentul Cât p e n t r u chestiunea de a se şti daca testamentul,
n c s m
* est" 8
act'î n 0 c a
§'^ Ş^ î h i
r e s e
plicul a s u p r a căruia s'a scris actul
se e

sub semnătură de superscriere, participă sau n u la autenticitatea acestui


a c c n e s m n e a e s e
Controversa ^ ' * * controversată : unii susţin, în adevăr,
' că testamentul mistic, formând un singur t r u p cu a c t u l de
2
superscriere, nu poate fi atacat decât prin înscrierea în falş ( ) ;
iar alţii pretind, cu d r e p t cuvânt, că testamentul închis în
plic este u n act sub semnătură p r i v a t ă , căruia a c t u l de
superscriere n u - i comunică autenticitatea sa. I n consecinţă,
moştenitorul care tăgădueşte sinceritatea semnăturei testamen­
3
t u l u i mistic nu are nevoe de a recurge la înscrierea în falş ( ).
Data testa- Ştim, de asemenea, că testamentul mistic nu face cre-
mentuiui dinţa despre data sa, această dată fiind /aceea a actului de
mistic. • /4\ i . . . . .

superscriere ( ) . Acestea sunt principiile necontestate care


cârmuesc puterea probatorie a testamentului mistic. E l e n u
au dat loc la discuţii serioase.
(') T r i b . Dolj şi Cas. r o m . Dreptul din 1905, No. 4 0 ; Cr. judi­
ciar din 1906, No. 49 şi Bult. Cas. 1906, p. 9 0 6 ; T r i b . Be-
saneon, Eevue trimestrielle de droit civil, tom. 9, anul 1910,
p. 191, No. 8 şi Cr. judiciar din 1913, No. 7 0 ; L a u r e n t , X I I I ,
430 şi Avant-projet de revision du code civil, I I I , p. 3 7 4 ;
B a u d r y et Colin, I I , 2 1 7 3 ; Planiol, I I I , 2724; T h i r y , I I , 4 1 2 ;
Beltjens, op. cit., I I I , art. 976, No. 33 bis; P a n d . fr., v° Don.
et testaments, 7 6 3 1 ; P a n d . beiges, Acte de suscription du
test, mystique, 91 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament, 1143, etc.
2
( ) Demolombe, X X I , 4 1 1 ; Troplong, I I I , 1652; Saintespès-Lescot,
op. cit., I V , 1144, p. 2 2 4 ; Michaux, Testaments, 2106; Du­
ranton, I X , 145; Toullier-Duvergier, III, partea I, 5 0 1 ;
C. Bruxelles, Metz şi Besancon, Répert. Dalloz, v° Disp.
entre-visf, 3288, notele 2 şi 3, precum şi 3305, nota 2 ; Sirey,
46. 2. 388, etc.
3
( ) Vezi T. H u e , VI, 3 0 4 ; B a u d r v et Colin, I I , 2173 bis u r m . ;
L a u r e n t , X I I I , 430, 4 3 1 ; A u b r y et R a u , V I I , § 6 7 1 , p . 143,
text şi nota 3 4 ; T h i r y , I I , 4 1 2 ; Arntz, I I , 2 0 1 4 ; C. Bordeaux,
D. P . 1901. 2. 4 4 7 ; Sirey, 1903. 1. 285 (sub Cas.), etc. Vezi
a s u p r a acestei controverse, Répert. Sirey, v° Testament, 1143 u r m .
(*) Vezi suprà, p . 99, text şi nota 4 şi pag. 115.
EXECUT. TESTAMENTULUI OLOGRAF SAU MISTIC. — ART. 892. 117

Măsurile ce trebue să se ieà înainte de a se executa


un testament olograf sau mistic.

1
Art. 892. — Testamentul olograf sau mistic ţ ) , înainte de a
fi executat, se va prezenta t r i b u n a l u l u i de j u d e ţ în ocolul căruia
s'a deschis succesiunea.
Prezidentul va constata prin proces-verbal deschiderea testa­
mentului şi starea în care 1-a găsit, şi va ordona depunerea lui
la grefa t r i b u n a l u l u i . ( A r t . 95,' 859. 864 urm., 877, 8 7 8 C. civ.
A r t . 6 3 , 662, 664 P r . civ. A r t . 1007 O. fr. modificat).
Art. 664 Pr. CIV. — Când testamentul se va fi depus la t r i ­
bunal, prezidentul t r i b u n a l u l u i , după ce va chema pe persoanele ce
au figurat ca părţi interesate la punerea peceţilor, îl va deschide,
va constata starea sa materială, şi-1 va conserva la tribunal, con­
statând toate acestea p r i n t r ' u n proces-verbal. ( A r t . 662 P r . civ.
A r t . 892 C. civ.).

Testamentul mistic şi cel olograf sunt, d u p ă c u m ştim, Neaplie art.


nişte acte private şi secrete. Testamentul olograf e^fc •W^'ţe^lse'nleCr
cret decât -raHmlStKS, pentru ca" el ""poate fi făcut fără Ca autentice,
f ne^a să aibă cunoştinţă despre existenţa lui. P e n t r u a lăsa v

celor interesaţi timpul şi mijloacele de a cunoaşte dispoziţiile


acestor testamente, şi pentru a împiedica p? cât se poate
nealterarea lor, înainte de a se aduce la îndeplinire legea pres­
crie oarecare forme menite a constata starea în care ele se
2
găsesc ( ), dispoziţie care n u se aplică testamentelor autentice,
p e n t r u c ă starea lor materială este constatată de judecătorul
care le-a autentificat, şi pentrucă celalalt exemplar, care con-
stitue al doilea original, se găseşte în a r h i v a tribunalului
3
(art. 8 şi 1 2 L. p e n t r u autentif. actelor) ( ).
Spre acest sfârşit, persoana căreia testamentul mistic Art. 63,
' lo, Pr. civ.
(') Textul corespunzător francez (1007), care a fost modificat Deoseb. de
prin legea din 25 Martie 1899, nu vorbeşte de testamentul redacţie.
mistic, ci numai de cel olograf. Cu toate acestea, textul francez, C. francez.
şi al nostru, se aplică nu n u m a i testamentelor olografe, dar
şi celor mistice. Planiol, I I I , 2 7 2 3 ; T. H u e , VI, 324 şi toţi
autorii.
2
( ) Până la îndeplinirea acestor formalităţi, l e g a t a r u l nu are
nicio acţiune în justiţie şi nu poate fi pus în posesiunea le­
gatului său. Demolombe, X X I , 4 9 8 ; Mourlon, II, 834, etc.
3
( ) A ş a dar, testamentul autentic este executor prin el însuş, in­
dependent de orice formalitate. L a u r e n t , X I V , 14; Mourlon,
II, 834, etc.
118 C. CIV. — CARTEA III. - TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 892.

s a u olograf a fost încredinţat, sau însuş legatarul ori j u ­


d e c ă t o r u l delegat cu punerea peceţilor, îl va înfăţişa pre­
z i d e n t u l u i t r i b u n a l u l u i civil în al cărui j u d e ţ s'a deschis
succesiunea, care t r i b u n a l este singur competent de a judeca
acţiunile relative la validitatea testamentului şi la executarea
dispoziţiilor cuprinse în el (art. 63, 1° P r . civ.).
Constatarea Prezidentul acestui t r i b u n a l s a u j u d e c ă t o r u l care îl
iatTa ^estă- înlocueşte, asigurându-se m a i întăi despre moartea testato-
mentuiui. rului, prin prezentarea actului de deces, este obligat a p r i m i
J
testamentul, a constata starea lui materială ( ), a chema îna­
intea sa pe persoanele ce a u figurat ca p ă r ţ i interesate Ia
punerea peceţilor, şi a procede la deschiderea lui, dacă el
este închis, ordonând depunerea lui la grefă, spre a puteà
2
fi văzut şi e x a m i n a t de cei interesaţi ( ) : ut si quando exem-
3
plum ejus interciderti, sit unde peti possit ( ). T o a t e acestea
se constată p r i n t r ' u n a n u m e proces-verbal, în care se v a
_ a r a t a şi persoana care a înfăţişat testamentul, d u p ă c u m dis­
p u n e a n u m e a r t . t 0 0 7 "din codul francez (*).
c. spaniol. A r t . 689 din codul spaniol nu se mulţumeşte cu această
Art. 689.
!
) Prezidentul va descrie modul cum testamentul a fost strâns
şi închis, a r ă t â n d n u m ă r u l peceţilor, m a r c a şi starea m a t e r i a l ă
în care el se găseşte, cuvintele p r i n care testamentul începe şi se
termină, n u m ă r u l rândurilor, ştersăturile, adaosele, etc. Cpr.
Demolombe, X X I , 348, 4 9 9 ; Mourlon, I I , 834. Toate aceste
formalităţi au de scop p r e î n t i m p i n a r e a fraudelor ce s'ar puteà
ivi în u r m a deschiderei testamentului. Cpr. Mourlon, loco cit.;
L a u r e n t , X I Y , 1 8 ; Arntz, I I , 2 0 5 5 ; P a n d . fr., v° cit., 8799, etc.
2
( ) S'a decis că testamentul olograf sau mistic, odată depus în
tribunal, conform a r t . 892, fiind considerat ca un act a p a r ­
ţinând justiţiei, care este chemată a-1 examina şi a-1 ţine l a
dispoziţia celor interesaţi, nu mai poate fi liberat nici u n u i a
din moştenitori, chiar când a r consimţi cu toţii la aceasta. C.
G a l a ţ i , Dreptul din 1909, N o . 30, p . 2 3 8 .
3
( ) Pauli Sententice, De vicesima, I V , tit. 6 § 1, in fine.
Dr. roman. Şi J R o m a n i , orice testament, înainte de a fi executat, trebuia
a

să fie prezentat j u d e c ă t o r u l u i locului unde el era depus ( L . L .


1 şi 4, Cod, Quemodmodum testamenta aperiantur, etc., 6, 32
combinate cu L . 4, Dig., eod. tit., 29, 3). El era cetit în
faţa martorilor, d u p ă o examinare prealabilă a peceţilor, şi
apoi, sigilându-se din nou cu sigilul public, eră depus în a r -
chiva t r i b u n a l u l u i , ac deinde signo publico obsignatum, in
archivum redigatur. (Pauli Sentential, loco suprà cit.). Cpr.
Vering, Eoni. Erbrecht, p . 4 6 8 .
EXECUTAREA TEST. OLOGRAF SAU MISTIC. — ART. 892. 119

formalitate, ei prescrie ca testamentul să fie învestit cu for­


mula executorie de t r i b u n a l u l ultimului domiciliu al testato­
rului sau al locului morţei sale, în termen de cinci ani dela
data morţei. Asemenea formalitate nu se cere la n o i ; însă,
în lipsă de rezervatari, legatarul universal trebue să fie p u s
de justiţie în posesiunea legatului său, în toate cazurile,
chiar şi atunci când testamentul este autentic (art. 891).
1
Aceasta nu este decât o specie de formulă executorie ( ).
Deschiderea iregulară a testamentului, fără îndeplinirea NeîndepH-
n n e a a r t 8 9 2
formelor prescrise de art. 8 9 2 , nu atrage p r i n ea însăş n u - ' '
litatea lui, dacă această deschidere n'a fost însoţită de
2
fraudă ( ).
P r o c e d u r a prescrisă de art. 8 9 2 C. civ. este aplicabilă Aplic art.892
t u t u r o r testamentelor olografe şi mistice în genere, a t â t celor tlmeîîteîe ofo-
care cuprind legate universale, cât şi celor care ar cuprinde grafe şi mis-
t i c e 111 e n e r e
numai un legat cu titlu universal sau cu titlu p a r t i c u l a r , ^ '
şi fără a se distinge dacă testatorul a lăsat sau n'a lăsat
moştenitori rezervatari; pentrucă deşi acest text este aşezat
în secţia care se ocupă de legatele universale, totuşi autorii
sunt unanimi spre a recunoaşte că art. 8 9 2 nu este la
d
locul lui şi este rău pus în acea secţie ( ).

(') Vezi infra, explic, art. 8 9 1 .


2
( ) Demolombe, X X I , 5 0 3 ; L a u r e n t , X I V , 2 0 ; T. H u e , V I , 324;
T h i r v , II, 4 3 3 ; Beltjens, op. cit., I I I , art. 1007, No. 7: B a u d r y
et Colin, I I , 2 3 4 1 ; ' Troplong, I I I , 1819; P a n d . fr., v° cit.,
8 8 1 5 ; A u b r y et Rau, V I I , § 710, p . 444, text şi nota 4 ;
Sirey et Gilbert, Code civil annota, i l , art. 1007, No. 3 u r m . ;
T r i b . P u t n a , Dreptul din 1893, No. 43, etc.
Astfel, deslipirea plicului, în care se găsea închis un tes­
tament mistic, nu face a se presupune că adevăratul testament
a fost sustras şi înlocuit p r i n altul, r ă m â n â n d ca proba acestei
sustrageri şi înlocuiri să se facă de cei care atacă testamentul.
T r i b . Ilfov, Dreptul din 1889, No. 11. Cpr. T r i b . Aurillac
şi C. Riom, Répert. Dalloz. v° Disp. entre-vifs, 2772, nota 2.
— S'a decis însă că instanţa de fond poate anula testamentul
atunci când se constată că sigilul a fost astfel pus încât se
puteà cu cea mai mare uşurinţă înlocui adevăratul testament
prin altul. Cas. rom. Bult' S-a I, anul 1880, p. 49.
3
( ) Mareadé IV, 1 1 0 ; Mourlon, II, 834, ab initio; Demante et
Colmet de Santerre, I V . 150; Demolombe, X X I , 496, 497;
Saintespès-Lescot, IV , 1347; B a u d r y et Colin, II, 2 3 3 5 ; Pand.
fr., v° cil., 8820; Répert. Sirey, v° Testament, 645, etc.
120 c. C —CART. III. — TIT. II. CAP. V. — S-a II. — TEST. PRIVILEGIATE.

Testamentul A r t . 892 se aplică, fie asemenea, testamentelor făcute


stramiior. f i g } ţ ţ
s £ noastră, afară de ca/Ail când un t r a t a t
r a m n a r a

1
internaţional a r deroga dela această dispoziţiei ).

SECŢIUNEA II

Despre regulele speciale asupra formelor câtorva


2
testamente (testamentele privilegiate) ( ).

Motivele tes- Testamentele extraordinare s a u privilegiate, d u p ă cum


privilegiate. ' numeşte rubrica marginală a a r t . 755 din codul Cali­
e

mach, sunt acole care pot fi făcute în oarecare î m p r e j u r ă r i


speciale şi excepţionale. Legiuitorul se depărtează, în unele
cazuri, dela regulele dreptului comun, p e n t r u ca persoanele,
care se găsesc într'o situaţie excepţională, să nu fie puse
în imposibilitatea de a puteà testa,
stricta inter- Aceste regiile speciale, pe care legea ie editează în
aTegei. secţia de faţă, fiind excepţionale, sunt de strictă interpretare
şi, c a . orice, excepţii, nu pot fi aplicate decât' în cazurile
3 !
anil me" prevăzute de legè'( )i " " ' *"* "
Enumerarea Cazurile în care legea se depărtează dela dreptul comun
testamentelor . . . •, i> j. j. ' j. A I A
privilegiate. Ş'i p r i n excepţie, permite tăcerea u n o r testamente in alt
mod decât acel a r ă t a t în secţia precedentă, sunt relative
la patru ipoteze: 1° la testamentul militarilor şi al celor
î n t r e b u i n ţ a ţ i în a r m a t ă , precum : medicii militari, funcţionarii
intendenţei ( a r t . 868—871), e t c . ; 2° la testamentul făcut
într'un loc scos din comunicaţie, din cauza ciumei sau altor
boli molipsitoare (art. 872, 873); 3° la testamentele făcute
1
ţ ) Vezi tom. I, al Coment, noastre, p . 212 (ed. a 2-a). Cpr. Cas.
fr. D . P . 9 7 . 1. 3 5 7 ; Sirey, 9 7 . 1. 4 0 1 ; B a u d r y et Colin, I I ,
2251. Aceşti din u r m ă autori contestă consulilor străini dreptul
de a procede la deschiderea testamentului emanat dela naţio­
nalii lor, fiind vorba în specie de un act al pitterei publice,
care nu intră în a t r i b u ţ i a consulilor străini.
2
Inexactitatea ( ) Rubrica de faţă nu este exactă, pentrucă legea n u se ocupă
rubricei. în această secţiune numai de formele câtorva testamente p r i ­
vilegiate, ci prevede în a r t . 886 şi o r e g u l ă generală, apli­
cabilă t u t u r o r testamentelor în genere. Cpr. Marcadé, I V , 60
şi 7 9 ; L a u r e n t , X I I I , 447, in ţine, etc.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 3 5 .
TESTAMENTUL MILITARILOR. — ART. 868. 121

pe mare, în cursul unei călătorii (art. 8 7 4 — 8 8 3 ) : 4° şi în '


fine, la testamentele făcute de un R o m â n în străinătate
(art. 885) (').
S'a decis, în această din urmă privinţă, că testamentul Art. 885.
făcut în formă autentică în Transilvania, cu observarea
formelor cerute în A u s t r i a - U n g a r i a , este valid în R o m â n i a ,
întrucât R o m â n u l aflat în ţara străină, poate, d u p ă art. 8 8 5
din codul civil, să-şi facă testamentul său în forma autentică
a legei ţârei unde se face acel testament. Chestiunea de a se
şti dacă s'au îndeplinit sau nu toate formalităţile cerute de o
lege străină, p e n t r u c ă un act să capete caracterul autenticità ţei,
este o chestie de fapt, lăsată la suverana apreciere a instanţelor
de fond şi care scapă de sub controlul Curţei de casaţie,
întrucât acesta înaltă Curte este chemată a vegliià la stricta
2
aplicare a legilor române, nu însă şi a celor străine ( ).

1° Testamentul militarilor.

Art. 868. — Testamentele militarilor şi ale indivizilor între­


8
buinţaţi în a r m a t ă , şanţ, în orice ţ a r ă valabil făcute m prezenţa ( )
unui cap de batalion sau de escadron, sau în prezenţa oricărui alt
ofiţer superior, asistat de doi martori, sau în prezenţa a doi co­
misari de răsboiu, sau în prezenţa u n u i a din comisari, asistat de
doi martori. (Art. 74, 869 u r m . , 884 C. civ. A r t . 981 C. fr.).

1
ţ ) A r t . 885 a fost explicat în tom. I al Coment, noastre, p. 203
u r m . (ed. a 2-a).
2
( ) Cas. rom. Bult. 1905, p. 176 şi Cr. judiciar din 1905, Aplic, unor
No. 5 6 . — Este, în adevăr, ştiut că Curtea de casaţie nu are străine,
c b s t i e d e
niciun control a s u p r a legilor străine aplicate de instanţele de -ţ
fond, chiar când judecătorii fondului s'au înşălat a s u p r a lor.
Vezi tom. I, al Coment, noastre, p. 153 (ed. a 2-a). Vezi în
privinţa aplicărei legilor străine de către judecătorii fondului
(chestie de fapt), Cas. rom. Bult. 1908, p*. 2 1 4 9 ; Bult. 1909,
p. 1287; Jwrisprudenţa română din 1913, No. 18, p . 276 şi
Cr. judiciar din 1913, No. 34, p. 4 0 3 ; Dreptul din 1913, No. 6 5 ;
T r i b . Ilfov, Dreptul din 1889, No. 74, p. 591 u r m . ; Cas. fr.
Dreptul din 1912, No. 49, p. 328. Cpr. T r i b . Constanţa,
Dreptul din 1910, No. 9, p . 70, etc.
3
( ) Textul este r ă u redactat, căci testamentul nu se face în p r e - Gresală de
zenţa ofiţerilor aci a r ă t a ţ i , ci aceşti ofiţeri primesc testamentul redacţie,
şi îi dau cuvenita autenticitate. Aceeaş eroare de redacţie s'a
strecurat în art. 869, 874, 875, 877, etc. Vezi p. 128, nota 1.
122 C. CIV. —CAKT. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a II. ART. 8 6 9 - 8 7 1 .

Art. 869. — Sunt asemenea, dacă testatorul este bolnav sau


rănit, valabil făcute în prezenţa capului ofiţerilor de sănătate,
asistat de comandantul militar, însărcinat cu poliţia ospiciului.
(Art. 868, 870 u r m . , 884 C. civ. A r t . 982 C. fr.).

Art. 870. — Dispoziţiile art. precedente nu sunt admisibile


decât în privinţa acelor ce sunt în expsdiţiune militară, sau în
cuartier, sau în garnizoană afară de teritoriul r o m â n , sau prizonieri
la inamici, fără ca cei ce sunt în cuartier sau în garnizoană în l ă u n -
t r u l ţărei să poată profita de această latitudine, de nu se găsesc
în o cetate asediată, sau în alte locuri ale căror părţi să fie în­
chise şi comunicaţiunile î n t r e r u p t e din cauza răsboiului ( A r t . 8 6 8
urm., 8 8 6 C. civ. A r t . 983 C. fr.).

Art. 871. — Testamentul făcut în forma mai sus a r ă t a t este


nul d u p ă şase luni dela întoarcerea testatorului î n t r ' u n loc unde
are libertatea de a testa cu formele ordinare. ( A r t . 860 urm., 8 6 4
urm., 8 6 8 u r m . , 8 7 3 , 882 C. civ. A r t . 984 C. fr.).

Dr. roman Testamentele militarilor erau privilegiate şi la R o -


m a r n
testamenteìor - Solemnităţile prescrise pentru testamentele ordinare n u
militarilor, erau, în adevăr, cerute p r i n constituţiile imperiale, dela m i ­
litarii în activitate ele serviciu fin expeditione degentes)
sau care se găseau într'o expediţie, qui in expeditionibus
occupati erant, din cauza lipsei lor de experienţă, propter
2
nimiam imperitiam ( ). E i puteau să testeze p i n orice m a n i ­
festaţie a voinţei lor, chiar în mod verbal, destul este că
această voinţă să fi fost e x p r i m a t ă într'un mod clar, con­
3
stant şi serios ( ).
Testamentul Testamentul verbal (nuncupativ) nu puteà însă să fie
verbal, făcut decât faţă cu martori, p e n t r u a se aveà o d o v a d ă
sigură de ultima voinţă a testatorilor (*).
Dr. vechiu Aceste regiile erau admise a l t ă d a t ă şi în F r a n ţ a , în
francez, provinciile de drept scris, unde d r e p t u l roman era în vi­
goare ; pe când, din contra, în provinciile în care se aplica

(') L. 15, Cod, De testamento militis, 6, 2 1 .


a
() Instit., De militari testamento, 2, 1 1 , P r .
3
() Instit., loco cit., § 1 şi L . 15, Cod, De testamento militis, 6, 2 1 .
4
Testamentul () Instit., loco cit., § 1. — In privinţa dreptului vechiu, anterior
in procinctu. chiar celor 12 table, ştim ca militarii, înainte de a pleca în
campanie, îşi făceau testamentul lor in procinctu, adecă în fiinţa
a r m a t e i ; căci, d u p ă cum ne atesta Gains (Instit., I I , § 101),
procinctus era a r m a t a sub a r m e , gata la luptă. „Procinctus
est enim expeditio ct armatus exercitus". "Vezi suprà, p . 17.
TESTAMENTUL MILITARILOR. — ART. 868—871. 123

obiceiul p ă m â n t u l u i , şi m a i cu seamă în resortul p a r l a m e n ­


tului din P a r i s , testamentele militarilor, deşi p u t e a u fi scutite
de solemnităţile ordinare, totuşi nu p u t e a u fi făcute în forma
n u n c u p a t i v a sau verbală. O r d o n a n ţ a din 17H5, dela care sunt
î m p r u m u t a t e a p r o a p e toate regulele p r e v ă z u t e de a r t . 8 6 8
u r m . , p e n t r u a p u n e c a p ă t acestor diverginţe, hotărăşte p r i n
a r t . 27 că militarii nu pot testa decât p r i n t r ' u n act scris
Astăzi, în t i m p de răsboiu sau de t u l b u r ă r i (art. 870), Dr. actual,
militarii şi asimilaţii lor, p r e c u m s u n t : medicii şi h i r u r g i i ,
funcţionarii intendenţei, preoţii de regiment, persoanele care
2
u r m e a z ă a r m a t a spre a o aproviziona ( ), etc. pot să testeze
3
în forma autentică şi, d u p ă unii, chiar în forma mistica ( ),
în prezenţa u n u i şef de batalion sau de escadron, sau în
prezenţa oricărui alt ofiţer superior, asistat de doi m a r t o r i (''),
sau, în fine, în prezenţa a doi comisari de răsboiu, ori în

C) Vezi Arntz. I I . 2 0 1 6 ; T r o p l o n g , I I I , 1690 u r m . , etc.


2
( ) Cpr. art. 51 al ordonanţei din 1735, care e n u m ă r â persoanele Ordon, din
civile ce se folosesc de privilegiul conferit militarilor, şi pe care 1735. Art. 51.
art. 868 il reproduce în prescurtare. Vezi Demolombe, X X I ,
4 1 6 ; L a u r e n t , X I I I , 4 3 6 ; Troplong, I I I 1696 u r m . ; B a u d r v
et Colin, I I , 2 2 0 9 ; P a n d . fr., v° cit., 7645, etc. Vezi şi L .
44, Dig., Dc testament» mii it is, 29, 1, după care şi simplii
cetăţeni ('pagani), precum era prezidentul provinciei, etc.
puteau, când se aflau în ţ a r ă duşmană, să testeze în forma
specială a militarilor.
Astăzi, acest privilegiu este conferit t u t u r o r acelor înscrişi Dr. actual,
în controalele armatei, in numeros relati, d u p ă expresia lui
Ulpian ( L . 42, Dig., loco cit.), şi chiar savanţilor care fac
parte dintr'o expediţie militară, în virtutea unei misiuni a
guvernului, precum şi plenipotenţiarilor care, câte odată, în­
soţesc a r m a t a , pentru a trata, după î m p r e j u r ă r i , cu părţile
beligerante. Demolombe, X X I , 4 1 6 ; Troplong, I I I , 1 6 9 9 ;
Pand. fr., r° cit., 7646, etc.
3
f ) Vezi infra, explic, art. 884, p . 133 u r m . — M i l i t a r i i care n ' a r
voi să testeze în aceste forme, ar puteà testa în forma olografă
(art. 859). Vezi infra, explic, art. 884, in fine, p. 135.
4
( ) Oricine poate fi martor într'un proces poate fi m a r t o r şi Art. i97~Pr.
într'un testament, şi chiar un copil m a i mic de 16 ani ( a r t . 197 ci-v.
P r . civ.). I n codul francez, martorii testamentari trebuind din
contra, să întrunească oarecare condiţii de capacitate ( a r t 975,
980 C. fr.), autorii se întreabă dacă martorii trebue să în­
1
trunească aceste condiţii şi la testamentele privilegiate. ^ ezi
Demolombe, X X I , 432.
124 C. CIV.— CART. III.— TIT. II. — CAP. V. — S-a II. — ART. 868—871.

prezenţa u n u i singur comisar, asistat de doi martori, din


care, în orice caz, unul trebue să subscrie în testament
(art. 8 8 4 ) . Şi când legiuitorul zice că testamentul se face
în prezenţa acestor ofiţeri, se înţelege că ei primesc testa­
mentul şi-i dau cuvenita autenticitate. ( V. suprà, p . 1 2 1 , n. 3).
€azui când Militarii şi asimilaţii lor pot, de asemenea, sa testeze,
m s a u u m a
asimiutii lor ^ daca sunt bolnavi sau răniţi, în prezenţa capului
sunt buìnavi ofiţerilor de sănătate ('), asistat de comandantul militar, în-
2
sau ramţi. f; poliţia ospiciului sau ambulanţei ( ), oricare ar
g a r e m a c u

3
fi g r a d u l în a r m a t ă a acestor doi ofiţeri ( ).
Critică la Acest privilegiu este privitor n u m a i la testamentul
c a c
a d r e
toruiu f " ^ ^ ' 1 U
^ militarii, precum şi asimilaţii lor, fiind în im­
a u e n c

posibilitate de a testa înaintea t r i b u n a l u l u i , şeful de b a t a ­


lion sau de escadron, sau orice alt ofiţer de g r a d u l superior,
p r e c u m şi capul ofiţerilor de sănătate, asistat de coman­
d a n t u l militar, însărcinat cu poliţia spitalului sau a m b u l a n ţ e i ,
în cazul excepţional prevăzut de a r t . 8 6 8 şi 8 6 9 , înlocuesc
pe judecătorul t r i b u n a l u l u i . Legiuitorul a r fi p u t u t însă să
dea asamejnea c q m j j e t m ţ ă ^ x c e p ţ i o n a J ă tribunalelor"Triifftaré*
In orice caz, prezenţa martorilor n u se explică în legea
noastră, pentrucă ei n u sunt necesari nici în testamentele
ordinare. De asemenea, nu se explică pentru ce legea noastră
a prescris, atât în art. 8 6 8 cât şi în a r t . 8 6 9 , doi ofiţeri,
în loc de unul, atunci când testamentul ordinar se autentifică
de u n singur judecător (art. 11 şi 3 3 L . pentru autentif.
actelor). Legiuitorul nostru a greşit deci când a t r a d u s textele
franceze fără nicio modificare, căci acolo totul are r a ţ i u n e a
de a fi, a t â t martorii, care sunt neapăraţi (însă î n t r ' u n
n u m ă r mai mare) la testamentele ordinare, cât şi cei doi ofiţeri,
care a u menirea de a înlocui pe cei doi notari.
Art. 870. Cauza, care a făcut pe legiuitorul modern să scutească
pe militari şi pe asimilaţii lor de formele obişnuite ale
autenticităţei, ne mai fiind astăzi lipsa lor de experienţă,

!
Of. de sănă- ( ) Legea actuală mai vorbeşte de ofiţeri de sănătate în art. 810
t a t e
' C. civ. şi în art. 246 din codul penal. Vezi tom. I V , partea I-a,
al Coment, noastre, p . 128, nota 2. Ofiţerii de sănătate nu
mai există însă astăzi d u p ă legea sanitară.
2
( ) Marcadé, I V , 6 2 ; Demolombe, X X I , 4 2 6 ; Laurent, X I I I ,
437; P a n d . fr., v° cit., 7663, etc.
3
( ) Marcadé, I V , 62.
TESTAMENTUL MILITARILOR. ART. 868—871. 125

d u p ă cum era la R o m a n i (vezi suprà, p . 122), ci imposi­


bilitatea în care ei se găsesc de a recurge la autoritatea
o r d i n a r ă , a r t . 8 7 0 n u le conferă beneficiul testamentelor
privilegiate, decât atunci când sunt într'o expediţie mili­
tară, quando in expeditionibus occupati sunt (*), s a u în
cuartier ori în garnizoană, afară din teritorul român, sau
prizonieri la inamici şi, în acest din u r m ă caz, fie chiar
2
în ţ a r ă ( ) .
Militarii, care se găsesc în cuartier sau în g a r n i z o a n ă Art. 870.
în l ă u n t r u l ţârei, n u s'ar puteà folosi de această excepţie
decât dacă s'ar găsi într'o cetate asediată, s a u în alte locuri
ale căror porţi a r fi închise şi comunicaţiile a r fi întrerupte
din cauza răsboiului, în care caz ei vor puteà testa în for­
mele excepţionale prevăzute de a r t . 8 6 8 u r m . C. civil, chiar
3
dacă în locul unde a r fi închişi s'ar afla u n tribunal ( ).
Aceste dispoziţiuni sunt aplicabile şi militarilor care
ar lupta pe teritorul românesc, în caz de o invazie străină ('*).
Se admite, de asemenea, că militarii a r puteà testa în stare de-
a s e d l t t
formele excepţionale, de câteori e i . s ' a r jjăsi într'un,. oraş. în
care a r fi fost proclamată starea de asediu, din cauza unei
revolte interioare sau din altă p r i c i n ă ; căci militarii, a căror
l u p t ă are de scop potolirea unei răscoale, s a u a u n u i r ă s -
boiu civil, sunt cu desăvârşire lipsiţi de comunicaţiile nece­
5
sare vieţei civile, ca şi cum s'ar afià într'un oraş asediat ( ).
Testamentul militar, făcut în formele m a i sus a r ă t a t e Art. 87i.
(art. 8 6 8 ) , îşi pierde valoarea sa d u p ă expirarea unui termen

C) L. 17, Cod, De testamento militis, 6, 21 şi Instit. De militari


testamento, 2, 11, P r .
(-) Mourlon, I I , 8 0 5 ; Duranton, I X , 152. — P e n t r u ca militarul
prizonier să poată testa conform art. 868 urni., el t r e b u e să
aibă ca tovarăşi de captivitate ofiţeri de g r a d u l şi calitatea
acelor pe care legea îi autoriza a primi testamentul. Aceasta
n'ai împedica însă pe militarul prizonier în ţară străină de
a testa în forma olografă sau după formele autentice admise
in ţ a r a în care el s'ar găsi, pentrucă el nu poate să aibă
mai puţine drepturi decât E o m â n u l care n ' a r fi militar
(art. 885). Cpr. P a n d . fr., .v° cit., 7657.
3
( ) Cpr. Demolombe, X X I , 4 2 0 ; P a n d . fr., v° cit.. 7653.
4
( ) Cpr. P a n d . fr., v° Don. et testaments, 7 6 5 1 .
(°) Pand. fr.. v° cit., 7652; Demolombe, X X I , 4 2 1 ; T r o p l o n g ,
I I I , 1702, etc.
C. CIV. —CART. III. — TIT. II. — CAP. V. - S-a II. — ART. 872—873

din ziua în care testatorul a p u t u t sa întrebuinţeze formele


ordinare ale testamentului autentic sau mistic ('). Acest
termen este de şease luni, iar nu de un an, precum era la
2
R o m a n i ( ), şi curge dela încetarea imposibilităţei de a testa
în formele ordinare, i a r nu, ca la R o m a n i , din ziua în care
testatorul şi-a primit congediul său, intra annum quàm
3
missus est ( ).
Deci, dacă militarul, care a testat jure militari, moare
înainte de a trece şase luni dela încetarea imposibilităţei de
a testa în formele ordinare, testamentul său va fi b u n ; iar
d a c ă el traeste d u p ă acel termen, testamentul va fi n u l
T e s t a m e n t u l n u v a fi însă n u l dacă, înaintea expirărei
termenului de şase luni, testatorul s'ar găsi din n o u într'o
situaţie excepţională, care i-ar permite iarăşi de a testa în
formele m a i sus expuse, şi asemenea testament a r fi valid
a
încă şease luni d u p ă încetarea cauzei de a doua ( ), soluţie
care era admisă şi la R o m a n i , pentrucă ambele expediţiuni
6
e r a u presupuse a n u face decât u n a singură ( ).

2° Testamentele făcute în timp de ciumă sau de altă boală contagioasă (').

Art. 872. — Testamentul făcut î n t r ' u n loc, care este scos din
comunieaţiune din cauza ciumei sau altei boale contagioase, se poate
face înaintea u n u i m e m b r u al consiliului muncipal, asistat de doi
m a r t o r i . ( A r t . 8 7 3 , 884, 886 C. civ. A r t . 985 C. fr.).

Art. 873. — Testamentele menţionate în cele două articole

1
( ) Dacă militarul şi-a făcut testamentul în forma olografă, acest
testament va fi bun pentru totdeauna şi nu va mai aveà nevoe
să-1 refacă. Arntz, I I , 2019.
2
( ) L. 38 § 1, Dig., De testamento militis, 29, 1.
3
( ) L . 38, P r . , Dig., loco cit.
4
( ) Mourlon, I I , 8 0 6 .
s
( ) A u b r y et R a u , V I I , § 672, in fine, p . 146; Demolombe, X X I ,
4 2 3 ; Pand. fr., v° cit., 7686 u r m . ; Marcadé, I V , 6 4 ; T r o p l o n g ,
I I I , 1705; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 127 bis I V ;
Massé-Vergé, I I I , 4 4 1 p. 118, nota 4 ; Saintespès-Lescot, I V .
1232, p . 309, etc.
(«) L . 38 § 1, Dig., loco cit.
7
( ) Vezi în cât priveşte vechiul d r e p t francez a s u p r a acestei ma­
terii, Furgole, Tr. des testaments, I, p . 57, N o . 9 5 u r m .
(ed. din 1779).
TEST. FĂCUT ÎN TIMP DE «OALE CONTAGIOASE. — ABT. 872—873. 127

precedentei}), sunt nule (lupă trecerea d e şease luni dela deschiderea


coiminicaţiunilor cu locul unde se găseşte testatorul, sau d u p ă şease
luni de la trecerea sa într'un loc unde eomunicaţiunile nu sunt
întrerupte. (Art. 8 7 1 , 872 C. civ. A r t . 987 C. fr.).

Legea m a i scuteşte încă de formalităţile obişnuite tes- Art. 872.


lamentele făcute î n t r ' u n loc scos din comunicaţie, din cauza g\ X ~B O a
o a
( t a

ciumei sau altei boale contagioase, precum a r fi holera, etc.


A ş a d a r , de câteori comunicaţiile sunt î n t r e r u p t e prin întreruperea
c o m a
efectul unei boli molipsitoare, toate persoanele care se gasse ^ ^"
astfel izolate în locul infectat, chiar şi cele care nu sunt
2
încă atinse de boală ( ), pot testa în forma autentică, şi d u p ă
unii, chiar în acea mistică, înaintea unui m e m b r u al con­
3
siliului comunal, asistat de doi de m a r t o r i ( ).
T e x t u l francez m a i permite, în asemenea caz, facerea tes- Deoseb. de
tamentului înaintea judecătorului de ocol, dispoziţie care nu ^duifrancez
s'a mai reprodus de legiuitorul nostru, p r o b a b i l din cauză
că, la redactarea codului actual, judecătorii de ocoale nu
existau încă; căci, ei a u fost înfiinţaţi p r i n legea org. j u ­
decătoreşti din 9 Iulie 1 8 6 5 .
Acest testament, ca şi cel militar (art. 8 7 1 ) , este n u l Art. 873
c 7
d u p ă trecerea de şease luni dela restabilirea comunicaţiilor ; " ^ j j ^ ^ (

cu locul u n d e se găseşte testatorul, sau d u p ă şease luni dela


trecerea sa î n t r ' u n loc unde comunicaţiile nu sunt întrerupte,
soluţie care se vede admisă şi prin a r t . 7 5 7 din codul Ca­
iimach (599 C austriac) (*).

O Textul nostru, reproducând pe cel fr., ne trimete la cele două Greşeală de


articole precedente, pierzând din vedere că, în legislaţia noa- redacţie,
stră, a r t . 986 fr., fiind eliminat, n u m a i art. 872 se ocupă de
testamentul făcut în t i m p de ciumă sau altă boală contagioasă
(tempore pesti* conditum). T r e b u i a deci zis: în art. precedent.
2
( ) A r t . 9 8 6 fr. (eliminat la noi) prevede a n u m e că şi persoa- C. francez,
nele sănătoase pot uză de această dispoziţie excepţională. De Art. 980.
A(
şi acest text se vede eliminat de legiuitorul nostru, totuşi *mitcrea
• .? • i \ aceleiaşi so-
soluţia trebue sa ne aceeaşi, pentrucă necesitatea fie a testa [ t;; ài în u

în această formă excepţională nu rezultă din însăşi boala, ci dr. nostru,


din întreruperea comunicaţiilor, care este o u r m a r e a boalei
contagioase. Comp. L a u r e n t , X I I I , 4 4 3 .
3
( ) Prezenţa martorilor n u se explică nici de astădată în legis­
laţia noastră. Vezi cele spuse suprà, p. 124 şi infra, p. 131.
4
( ) O constituţie a î m p ă r a ţ i l o r Diocletian şi Maximian din anul 290 Dr. roman,
scuteşte testamentul făcut într'un l o c infectat de o boală
contagioasă (contagio) numai de regula care voia ca toţi mar-
C. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. S-a II. — ART. 874—878.

3° Testamentele maritime.

Art. 874. — Testamentele făcute pe m a r e , în t i m p de voiaj,


sunt valabile:
P e corăbii şi alte bastimente ale ţărei, când sunt făcute în
!
prezenţa ( ) ofiţerului comandant al bastimentului, sau în lipsă-i,
în prezenţa aceluia ce-1 înlocueşte d u p ă ordinea serviciului, însă şi
unul şi altul asistaţi de ofiţerul de administraţiune, sau de ofiţerul
ce îndeplineşte funcţiunile acestuia.
P e bastimentele de comerciu, când sunt făcute în prezenţa
scribului bastimentului sau în prezenţa aceluia ce-1 înlocueşte, însă
şi unul şi altul asistaţi de căpitanul sau de patronul, sau în lipsă-le,
de acei ce-i înlocuesc.
In toate cazurile, funcţionarii, în prezenţa cărora se fac aceste
testamente vor fi asistaţi de câte doi m a r t o r i . (Art. 8 7 5 — 8 8 4 , 886
C. civ. A r t . 988 C. fr.).
Art. 875. — P e bastimentele Statului, testamentul căpitanului,
sau acela al ofiţerului însărcinat cu administraţiunea, pe bastimen­
tele de comerciu, testamentul căpitanului, al p a t r o n u l u i sau al scri­
bului, se pot face în prezenţa acelora ce, în ordinea serviciului,
vin d u p ă dânşii, conformându-se pentru celelalte formalităţi cu dis­
poziţiunile art. precedent. (Art. 874, 876 urm., 886 C. civ. A r t . 989
C. fr.).
Art. 876. — In toate cazurile, testamentele menţionate în cele
două articole precedente se vor face fiecare în două exemplare o r i ­
ginale. ( A r t . 874, 875, 877 u r m . C. civ. A r t . 990 C. fr.).
Art. 877. — Dacă bastimentul intră într'un port străin, unde
se găseşte u n agent de ai ţărei, funcţionarii, în prezenţa cărora s'a
făcut testamentul, sunt datori să depue unul din exemplarele ori­
ginale, închis şi pecetluit, în manile acestui agent, care-1 va t r i -
mete Ministerului de interne, spre a fi î n a i n t a t la grefa t r i b u n a ­
lului domiciliului testatorului. (Art. 87, 878 urm., 892, 1179 C.
civ. Art. 991 C. fr.).

Art. 878. — D u p ă întoarcerea bastimentului în ţară, fie în


portul a r m a m e n t u l u i , fie în orice alt port, cele două exemplare o r i ­
ginale ale testamentului, închise şi pecetluite, sau e x e m p l a r u l ori-

torii să fie întruniţi la un loc în momentul facerei testamen­


tului. Cât p e n t r u formele lui, ele erau cele ordinare. L . 8,
Cod, De testamenlis, 6, 2 3 . Cpr. art. 755, 756 Cod. Caiimach
(597, 598 C. austriac).
(') Textul este şi de astădată rău redactat, pentrucă testamentul
maritim nu se face în prezenţa acestor funcţionari, ci ei pri­
mesc testamentul şi îi dau cuvenita autenticitate. Aceeaşi eroare
se vede strecurată în art. 868 (vezi suprà, p. 121 nota 3),.
în art. 869, 875, 877, etc.
TESTAMENTUL M A RI TIM. — ART. 874—882. 129

ginal r ă m a s , dacă după art. precedent, celalalt a fost depus în


cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de port, care
le va trimete fără întârziere Ministerului de interne, ce va face
depozitul conform art. precedent. ( A r t . 876, 877, 879, 892 C. civ.
Art. 992 C. fr.).

Art. 879. — Se va înscrie pe m a r g i n e a r o l u l u i bastimentului


numele testatorului, menţionându-se despre remiterea originalelor
testamentului în manile agentului, sau la biroul comandantului de
port. ( A r t . 877 u r m . A r t . 9 9 3 0 . fr.).

Art. 889. — Testamentul nu va fi reputat (') ca făcut pe m a r e ,


deşi s'ar fi făcut în cursul voiajului, dacă, în t i m p u l în care a fost
făcut, bastimentul s'ar fi a p r o p i a t de un ţ ă r m străin, unde s'ar află
un agent al României. In acest caz, testamentul nu este valabil
decât dacă s'a făcut d u p ă formele prescrise de legea României, sau
după acele întrebuinţate în ţ a r a unde a fost făcut. ( A r t . 858 u r m . ,
885, 886 C. civ. A r t . 994 C. fr.).

Art. 881. — Dispoziţiunile de m a i sus se aplică şi la testa­


mentele pasagerilor, care nu fac parte din echipaj. ( A r t . 874 u r m .
0. civ. A r t . 995 C. fr.).

Art. 882. — Testamentul făcut pe m a r e , cu formele art. 874,


nu este valabil decât dacă testatorul moare pe m a r e , sau d u p ă trei
luni dela întoarcerea lui pe uscat, într'un loc unde a r fi p u t u t să-l
refacă cu formele ordinare. ( A r t . 8 5 8 , 8 7 1 , 8 7 3 , 874 u r m . , 886,
888 C. civ. Art. 996 C. fr.).

D r e p t u l roman nu c u p r i n d e nicio dispoziţie specială în Dr. roman,


p r i v i n ţ a testamentelor călătorilor pe m a r e , care n u erau
militari, ci permite n u m a i căpitanilor de corăbii şi t u t u r o r
piloţilor d e a testa în forma p r i v i l e g i a t ă . p e r m i s ă militarilor :
„et jure militari eos testări posse, nulla duhitatio est" (").
Cat p e n t r u codul Caiimach, el p u n e pe aceeaşi t r e a p t ă c. Oaiimacb.
Art 7 5 5
orânduelile voinţei celei de pe u r m ă făcute în corăbiile ce '
călătoresc, cu acele făcute în vremea ciumei, s a u a a l t o r boli
g r a b n i c e şi lipicioase (art. 7 5 5 urm.).
Codul actual se ocupă pe l a r g despre t e s t a m e n t u l m a - Dr. actual,
ritim, r e p r o d u c â n d în aceasă p r i v i n ţ ă , cu oarecare schimbări,
ttnele dispoziţii ale o r d o n a n ţ e i lui L u d o v i c al X I V - l e a a s u p r a

1
( ) Reputat. . . adecă: privit (réputé). Acest neologism se mai vede
întrebuinţat în a r t . 941 şi în alte texte.
2
( ) L. 1 § 1, Dig., De honorum possessione ex testa mento militis,
37, 13. Cpr. Vering, Rom. Erbrecht. p . 230.

65105 9
130 C. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a II. — ART. 874—882.

marinei, din A u g u s t 1 6 8 1 (lil>. I I I . tit. 2)(M. Textele de mai


sus n ' a u dat însă p a n ă a c u m loc la nicio aplicare practică,
împărţirea Textele care se ocupă de testamentul m a r i t i m c u p r i n d
materiei, ^ouă specii de dispoziţii : unele relative la formele şi con­
diţiile de validitate ale acestui testament privilegiat, iar cele­
lalte la măsurile menite a asigura conservarea lor.

I. — Formele şi condiţiile de validitate ale testamentului


maritim (Art. 874, 875, 880, 881, 882).

Persoanele Oare sunt persoanele competente de a p r i m i testameli-


te e c e l o r c e
a°pHmì tetti- ' călătoresc pe mare? T r e b u e să d i s t i n g e m : pe
menteie mari-corăbiile de răsboiu şi alte bastimente de m a r i n ă militară
a e r(l s a u m Z 1 S a e
'mentehTde ^ ţ^ ^ a i bine ^ Statului (art. 875), testa-
răsboi sau aie menteie făcute pe mare, în timpul unei călătorii (-'), iar nu
statului. p e pjunăre. p i t fluviu, pot fi primite de ofiţerul
s a L l e u o a

c o m a n d a n t al vasului (căpitan, patron) sau. în lipsa-i, de


acel care îl înlocueşte d u p ă ordinea serviciului, însă şi unul
şi altul asistat de ofiţerul de a d m i n i s t r a ţ i e sau de ofiţerul
ce-i ţine locul.
Kastimenteie p bastimentele de comerciu, testamentele călătorilor pot
e

fi primite de scribul (scriitorul) vasului sau de locoţiitorul


lui (*), insă şi u n u l şi altul asistat de căpitanul sau p a t r o n u l

(') Vezi a s u p r a acestei materii, în vechiul drept francez, P a r g o l e ,


Tr. des testaments, I, p. 06, N o . 7 u r m . (ed. din 1779).
2
( ) Deci, persoanele aflătoare pe corabie n'ar puteà testa în această
formă excepţională înainte de plecarea vasului sau dacă co­
r a b i a s'ar găsi într'un port, care a r aveà un t r i b u n a l , căci
atunci n'ar mai fi imposibilitate de a î n t r e b u i n ţ a formele obiş­
nuite. Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 3 9 ; Arntz, II, 2 0 2 8 ; Demolombe,
X X I , 4 5 2 ; Mourlon, I I , 8 0 9 ; P a n d . fr., v° cit, 7707, etc.
s
( ) N u m a i când comandantul vasului lipseşte sau este împedicat
de a p r i m i testamentul, devine competent ofiţerul ce-i ţine locul.
Mareadé, I V , 6 8 ; Demolombe, X X I , 457, etc.
4
( ) Este de observat că, pe bastimentele Statului, testamentul se
primeşte de c o m a n d a n t u l vasului, asistat de ofiţerul de a d m i ­
nistraţie, iar pe vasele de comerciu, de scriitorul vasului, asistat
de comandantul lui (căpitan sau patron). Motivul acestei deo­
sebiri este că, de cele mai multe ori, comandantul vasului de
comerciu va fi mai puţin cult decât scriitorul lui. Mourlon,
I I , 808.
TESTAMENTUL MARITIM. - AET. 874 URM. 131

vasului, si în lipsă-le, de acei ce-i înlocuese. In toate cazurile,


a t â t pe bastimentele de m a r i n ă militară, cât şi pe cele de
cornereiu, testamentul maritim se primeşte faţă cu doi martori,
din care u n u l cel p u ţ i n trebue să fie iscălit în act (art. 8 8 4 §
ultim.). Observăm şi de astădată că prezenţa martorilor, în
legea noastră, n a r e nicio raţiune de a fi (vezi suprà, p . 124
şi 127, nota 3), ca şi prezenţa a doi funcţionari.
Pe bastimentele Statului sau ale ţârei, după cum se Art. 875.
e x p r i m ă a r t 8 7 4 , testamentul căpitanului sau acelui însăr­
cinat cu administraţia, iar pe bastimentele de cornereiu, tes­
tamentul căpitanului, al patronului sau al scribului, pot fi
primite de acei ce, în ordinea serviciului şi a rangului, vin
imediat d u p ă dânşii, conformându-se în totul art. 8 7 4 .
P o t testa în formele mai sus prevăzute nu numai oa- AH. SSI.
menii echipajului, d a r şi toţi călătorii care nu fac parte
din echipaj (art. 8 8 1 1 Acest text a fost adaos de legiuitor,
pentrucă, în dreptul vechiu francez, chestiunea de a se şti
dacă călătorii (pasagerii) p u t e a u sau nu să facă un testa­
ment maritim era îndoelnieă (').
T e s t a m e n t u l n'ar fi însă privit ca făcut pe mare. deşi Art. 8so.
el ar fi fost făcut în cursul călătoriei, dacă în timpul
în care el a fost făcut, bastimentul ar fi tras la un mal
străin, unde România ar aveà un agent diplomatic. In
acest caz, privilegiul testamentului maritim încetează şi
testamentul nu este valid decât dacă s'a autentificat de agentul
nostru, d u p ă formele prescrise de legea română (art. 2 3
L. din 12 F e b r u a r i e 1894 pentru reorganizarea Minist.
afacerilor străine), sau de funcţionarul străin competent,
conform legilor străine (art. 855), d u p ă alegerea călătorului.
A fortiori, deci, privelegiul testamentului maritim va Oprirea vasu-
înceta şi călătorul va trebui să-şi facă testamentul d u p ă ^ strain în
formele obişnuite, de câteori vasul se va opri într'un port care România
român. Oe trebue să decidem însă în caz când vasul s'ar dipîoma^io.*
fi oprit într'un port străin, în care România n'ar aveà agent? controversă.
Chestiunea este controversată. Unii ar voi ca, în asemenea
caz, călătorul să-şi facă testamentul său conform dreptului
comun, d u p ă legile ţărei în care vasul s'ar fi oprit (art. 885),
pentrucă privilegiu] trebue să înceteze îndată ce formele

(M Cpr. Arnte, II, 2028.


132 C. CIV. —CART. III.— TIT. I I . — C A P . V. — S-a II. — ART. 876—879.

ordinare devin posibile (*); iar alţii cred ca, în lipsa u n u i


agent r o m â n în locul u n d e s'ar afla vasul, calatorul a r
puteà să-şi facă testamentul în forma privilegiată, p r e v ă ­
2
zută de art. 8 7 4 u r m . ( ), soluţie care ni se p a r e mai con­
formă cu textul şi cu spiritul legei.
Art 8 8 2
- - T e s t a m e n t u l m a r i t i m , făcut în formele mai sus e x p u s e
(art. 8 7 4 urm.), n u este valid, decât dacă testatorul m o a r e
în călătoria sa pe mare, sau d u p ă trei Inni dela întoarcerea
sa pe uscat, î n t r ' u n loc u n d e a r fi p u t u t să-1 refacă cu
formele ordinare, adecă : în formă autentică sau mistică,
c. Calimach. Asemenea o r â n d u i r i a voinţei celei de pe u r m ă , zice art. 7 5 7
Art 757 / \ n

din codul Calimach (art. 5 9 9 0 . austriac), r ă m â n răsuflate


şi fără putere, d u p ă trecerea de şease luni din vremea ce
3
au început ( ) călătoria pe m a r e . "

I I . — M ă s u r i l e prescrise pentru a asigura conservarea


testamentului maritim (art. 876—879).

Neobservarea Regulele prescrise de a r t . 8 7 6 — 8 7 9 a u de scop p u -


n e r e a
nu a t r a ^ m i - testamentului m a r i t i m la a d ă p o s t de pericolul navi-
utatea testa- gaţiunei şi împedicarea pierderei lui. E l e n u constituesc însă
mentului. Q [jţ;
e o n c validităţei testamentului ; de unde rezultă că
e a

neobservarea acestor regule n u a t r a g e nulitatea lui.


Măsurile pe care legiuitorul le-a prevăzut, în scop de
a asigura conservarea testamentului m a r i t i m şi pe care el
a u i t a t de a le luà p e n t r u conservarea testamentului m i ­
litar (*), sunt u r m ă t o a r e l e :

1
i) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 3 9 ; D u r a n t o n , I X , 159; T r o p l o n g , I I I ,
1719; T r i b u n . P a r i s . R é p e r t . Dalloz, v° Disp. entre-vi/s, 3 4 0 9 ,
nota 1, etc.
2
( ) Cpr. Demolombe, X X I , 4 5 3 ; Marcarle, I V , 7 2 ; D e m a n t e et
Colmet de Santerre, I V , 132 bis; P a n d . fr., v° «7., No. 7 7 0 8
u r m . ; Saintespès-Lescot, I V , 1257 urm., p. 331 urm., etc.
3
C. austriac. ( ) L e g i u i t o r u l a voit sa zică: din vreme ce călătoria a încetat. C p r .
Art. 599. a r t . 599 C. austriac. Iată, în adevăr, cum se e x p r i m ă acest din
u r m ă text: „Sechs Manate nach geendigter Schifffahrt oder
Seuche verlieren die begunstigten letzten Willenserklărungen
u
ihre Kraft .
(*) In F r a n ţ a , această omisiune a fost î n d r e p t a t ă p r i n t r ' o instrucţie
generală a Minist. de răsboi din 28 Martie 1823. Vezi D e m o ­
lombe, X X I , 437.
DISPOZIŢII COMUNE TESTAMENTELOR PRIVILEGIATE. — ART. 884. 133

1° T e s t a m e n t u l maritim se redactează, în toate căzu- Dubiu origi-


n a 1 .
rile, în d u b l u exemplar.
Aceasta m ă s u r ă nefiind însă, precum am văzut, pres­
crisă p e n t r u validitatea testamentului, nu mai încape în­
doială că testamentul ar fi valid, cu toate că testatorul a r
fi m u r i t înainte de a se redacta al doilea original
2° Dacă bastimentul intră î n t r ' u n port străin, în care Depunerea
se găseşte u n agent al ţârei, funcţionarii care a u primit ^^ân"^»-
testamentul m a r i t i m şi i-au d a t cuvenita autenticitate, sunt g-entuiui di-
datori să d e p u n ă u n u l din cele două exemplare, închis şi p l o i
^ân 1 0

pecetluit, în manile acestui agent, eare-1 va trimite Minis­


terului de interne, spre a fi înaintat la grefa tribunalului
domiciliului testatorului.
3° D u p ă întoarcerea bastimentului în ţară, fie în portul Art. 878.
a r m a m e n t u l u i (adecă în portul în care vasele se pregătesc
cu cele trebuitoare p e n t r u călătorie), fie în orice alt port,
cele două exemplare originale ale testamentului, închise şi
pecetluite, sau originalul r ă m a s , dacă celalalt a fost depus
în cursul călătoriei, conform art. 8 7 7 , vor fi depuse la bi­
roul c o m a n d a n t u l u i de port. care le va trimite Ministerului
de interne, spre a fi depuse la grefa tribunalului.
Spre a nu se pierde u r m a testamentului făcut pe mare, Art. 87».
se va face menţiune în rolul bastimentului, pe margine,
despre numele testatorului, despre remiterea testamentului
în manile agentului ţărei (art. 877) sau la biroul coman­
d a n t u l u i de port (art. 8 7 8 ) .

Dispoziţiuni comune ia cele trei specii de testamente


privilegiate.

Art. 884. — Testamentele cuprinse în articolele precedente


ale prezentei secţiuni, vor fi subscrise de testator şi de ofiţerii pu­
blici, în prezenţa cărora s'au făcut.
Dacă testatorul declară că nu ştie sau nu poate subscrie, se
face menţiune de declaraţiunea sa şi de cauza ce 1-a împedicat de
a subscrie.

1
ţ ) A r n t z , I I , 2 0 3 2 ; T h i r y , I I , 4 2 6 ; Mourlon, II, 8 1 2 ; D e m o ­
lombe, X X I , 4 6 1 ; D e m a u t e et Colmet de Santerre, I V , 131
bis; P a n d . fr., v° cit., 7718. — Contra: Delvincourt, Cours.de
code civil, II, p. 317, nota 2 a s u p r a p. 89 (ed. din 1839).
134 C. CIV. — CA ET. III. — T I T . II. —CAP. V. — S-a II. — ART. 884.

' I n cazurile în care se cere asistenţa a doi m a r t o r i , testa­


mentul va fi subscris cel puţin de unul dintr'înşii, şi se va face
menţiune de cauza ce a împedicat pe celalalt de a subscrie. (Art. 8 6 3 ,
868 urm., 886 C. civ. Art. 9 9 8 C. fr.).

Subscrierea T o a t e testamentele privilegiate trebue să lie subscrise


testamentului.^ te t; tj S bine înţeles, dacă el ştie şi poate să subscrie,
a 0ri

şi de funcţionarii care a u i n s t r u m e n t a t . Dacă testatorul de­


clară că nu ştie sau nu poate să subscrie, se va face men­
ţiune despre declaraţiunea sa şi despre cauza care 1-a î m p i e ­
dicat de a subsemna (').
Subscrierea In cazurile în. care se cere asistenţa a doi m a r t o r i ,
martorilor.
adecă în cazurile art. 8 6 8 , 8 7 2 şi 8 7 4 , testamentul va trebui
n e a p ă r a t să fie subscris cel puţin de u n u l dintr'înşii, fă-
cându-se menţiune din partea ofiţerului care a i n s t r u m e n t a t ,
2
despre cauza care a împiedicat pe celalalt de a subsemna ( ).
Necesitatea Acestea fiind singurile formalităţi pe care legiuitorul ie
Controversa, prescrie pentru validitatea testamentelor privilegiate, de aci
3
rezultă că lipsa datei n'ar fi o cauză de n u l i t a t e ( ) .
Neaplic. reg-u- De asemenea, regulele privitoare la cetirea testamen-
c m T
^en'tincarea 11
^ ^ ^in
t u u
â n t în c u v â n t şi celelalte formalităţi prescrise
testamentelor, pentru testamentele autentice, atât de codul civil cât şi de
legea din 1886 pentru autentificarea actelor, nu se aplică
Ia testamentele privilegiate (*); şi acesta este chiar motivul

Art. 863. (!) Testatorul trebue să declare singur cauza care 1-a împiedicat
de a subsemna, şi funcţiorarul care instrumentează va men­
ţiona această cauză; de unde rezultă că testamentul a r fi n u l ,
dacă funcţionarul ar afirma el însuş, fără declaraţia testato­
r u l u i , că acesta nu ştie sau nu poate să iscălească (art. 863).
Mareadé, IV, 7 7 : Demolombe, X X I , 428, etc. Vezi şi supra,
p. 9 1 .
2
( ) M a r t o r u l n'aro nevoe de a declara însuş cauza care 1-a î m p i e ­
dicat de a subsemna, fiind suficient ca această cauză să se
a r a t e de funcţionarul care a instrumentat. Demolombe, X X I ,
4 2 8 ; Mareadé, I V , 7 7 ; L a u r e n t , X I I I , 445, etc.
s
( ) L a u r e n t , X I I I , 4 4 6 ; Arnzt, I I , 2 0 3 7 ; Bayle-Mouillard a s u p r a
lui Grrenier, I I , p. 598, ad notam, e t c . — Contra: P a n d . fr., v°
cit., 7678; A u b r y et R a u , V I I , § 672, p. 145, text şi nota 7;
T r o p l o n g , I I I , 1732; Demolombe, X X I , 4 3 4 ; B a u d r y et Colin,
I I , 2223, 2224, etc.
4
( ) Arntz, I I , 2 0 3 8 ; L a u r e n t , X I I I , 4 4 7 ; Demolombe, X X I , 4 3 1 ,
4 3 4 ; P a n d . fr., v° cit, 7668 u r m . ; Mareadé, I V , 7 8 ; Mourlon,
I I , 8 0 2 ; A u b r v e t Rau, V I I , 672, in fine, p. 146; Duranton, I X ,
SANCŢIUNEA EEGULELOE PRIVITOARE LA TEST.— ART. 8 8 6 . 135

pentru care n u s'a d a t testamentelor privilegiate decât o


putere vremelnică (art. 8 7 1 , 8 7 3 şi 882).
Testamentele privilegiate, pe care le-a a v u t în vedere Testamentele
I a re 8 6 Ţe
legiuitorul în secţia de faţă, s u n t testamentele autentice, ale f ' ' ~ er a
art.
căror forme ordinare a u fost simplificate. Se admite însă, urm.
( o n t r O T c r s
cu toate acestea, că se poate face şi un testament mistic "-
înaintea funcţionarilor excepţional prevăzuţi de a r t . 8 6 8
urm., cu toatecă asemenea testament privilegiat a r aveà
mai de g r a b ă caracterul u n u i testament autentic, decât acel
al unui testament mistic (*).
Cât pentru testamentele olografe, legiuitorul n'a sim- Testamentele
ol rafe
plificat formele lor. Militarii (art. 8 6 8 urm.), persoanele °s -
care călătoresc pe m a r e (art. 8 7 4 u r m . ) şi acele care se
găsesc într'un loc scos din comunicaţie, din cauza ciumei
sau altei boale contagioase (art. 8 7 2 , 873). r ă m â n libere
de a testa în forma olografă, sub condiţia însă de a se
2
conforma a r t . 8 5 9 ( ).

Sancţiunea regulelor privitoare la forma testamentelor.

Art. 886. — F o r m a l i t ă ţ i l e la care sunt supuse deosebitele tes­


tamente prin dispoziţiunile prezentei secţiuni şi acele ale secţiunei
precedente, se vor observa sub pedeapsă de nulitate. ( A r t . 8 5 9 — 8 8 5
C. civ. A r t . 1001 C. fr.J.

1 5 0 . — In privinţa actelor starei civile făcute afară din te- Art. 7;!.
r i t o r i u l român, sau pe teritoriu] român, în t i m p de răsboiu
ori de t u r b u r ă r i , şi care sunt privitoare la militari, sau la
alte persoane în serviciu pe l â n g ă a r m a t ă , a r t . 73 din codul
civil ne trimete, din contra, la regulele dreptului comun.
D a r , dacă regulele generale privitoare la testamentele a u - Aplic, art, ss ri
n T n u
tentice nu sunt aplicabile testamentelor privilegiate, se ad-
mite, în genere, că a r t . 8 5 6 — 8 5 8 se aplică şi la situaţiunile
excepţionale prevăzute în secţia a II-a. P a n d . fr., r° cit., 7 6 6 7 ;
Accolas, I I , p. 5 4 0 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 127
bin I ; Demolombe, X X I , 4 2 9 ; Saintèspes-Lescot, I V , 1 2 1 1 ,
p. 289 u r m . ; Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grenier, I I , 278,
nota a, p . 596 u r m . (ed. din 1844).
l
( ) Cpr. D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 127 bis I I I ; De­
molombe, X X I , 4 3 3 ; P a n d . fr., ?;° c^.7676. — Vezi însă Mar­
cadé (VI, 80), care tăgădueşte cu desăvârşire funcţionarilor
excepţionali prevăzuţi de art. 868 şi urm., capacitatea de a
instrumenta în formă mistică.
(-) P a n d . fr., r° cit., 7674; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V ,
136 ...e; CIV. — CART. III. — T I T . II. —CAP. V. —S-a II. — ART. 886,

o. Calimaeh. T o a t e forinalităţiie pe care legea le prescrie, atât p e n t r u


Art. 7o9. testamentele ordinare cât şi p e n t r u cele privilegiate, t r e -
buese observate s u b pedeapsă de nulitate a întregului tes-
' / tament •/). „De n u va păzi testatorul cu a m ă r u n t u l regulele
m a i ! sus aşezate pentru forma testamentului, cea din l ă u n t r u
şi cea din afară, r ă m â n e răsuflată şi fără putere voinţa lui
cea de pe u r m ă " , zice a r t . 7 5 9 din codul Calimacli ( 6 0 1 C.
austriac).
Nulitatea tes- D i n cele mai sus expuse rezultă că, de câteori testa-
m e n
m U
nu poate' fi t u l va fi lipsit de una măcar din formalităţile sale s u b -
pronunţată stanţiale, el v a fi declarat n u l sau m a i bine zis inexistent
dm oficiu. g a u£ ^ ^ fiinţă, dacă p a r t e a interesată v a propune, cel puţin
r

în mod implicit, nulitatea l u i ; căci în lipsa u n o r asemenea


concluzii, judecătorii n u vor puteà pronunţa nulitatea din
2
oficiu ( ).
început de Din împrejurarea că testamentul, căruia îi lipseşte una
probă. < j formele solemne prescrise de lege, este inexistent, re­
m

zultă că el nu poate servi nici m ă c a r ca început de probă


3
scrisă despre declaraţiunile ce cuprinde ( ).

137; Arntz, I I , 2 0 1 9 ; Demolombe, X X I , 4 2 9 ; Marcadé, I V ,


79, etc. Vezi suprà, p . 123, nota 3.
(') C p r . Demolombe, X X I , 4 8 9 ; L a u r e n t , X I I , 4 5 6 ; P a n d .
fr., v° cit., 7738. — D a c a există îndoială a s u p r a îndeplinirei
formalităţilor legale, îndoiala se va interpreta în favoarea
moştenitorilor a b infestat şi în contra validităţei testamen­
tului. L a u r e n t , X I I I , 4 5 7 ; Demolombe, X X I , 490 bis; T r o p ­
long, I I I , 1 7 4 1 ; Pand. fr., v° cit., 7739. — Contra: Toullier-
Duvergier, I I I , partea I, 430, p. 244. C p r . T . H u e , V I , 310,
in fine, p. 390. D e câteori însă testamentul este valid în pri­
vinţa formelor şi este vorba de a se interpreta numai voinţa
testatorului, îndoiala se va interpreta în favoarea l e g a t a r u l u i
şi în contra moştenitorilor a b infestat, pentrucă testatorul
a înţeles a depărta pe aceşti din u r m a dela succesiunea sa.
Vezi infra r u b r i c a : Despre interpretarea testamentelor, p. 173.
2
( ) B a u d r y et Colin, I I , 1819, 1819 bis. — Nulitatea u n u i tes­
tament, ca şi a oricărui act în genere, nu poate fi propusă
pentru p r i m a oară înaintea Curţei de casaţie. Cas. rom.
Bult. S-a 1, 1887, p. 1 4 1 ; Bult. 1889, p. 329 şi Dreptul
din 1889, N o . 4 5 . Vezi suprà, p . 8 7 .
8
( ) T r o p l o n g , I I I , 1 7 4 2 ; Pand. fr., v° cit, 7740.—Ştim însă că
testamentul n u l ca act autentic, a r puteà fi valid ca tes­
t a m e n t olograf, dacă este scris, datat şi subsemnat de tes­
t a t o r (art. 859). Vezi suprà, p . 107, nota 1.—Contra: T r o p -
SANCŢIUNEA REGULELOR PRIVITOARE LA TEST. — ART. 886. 137

Mai mult încă. testatorul n'ar puteà sâ oprească pe Neatacarea


t e s t a m e n t u l u i
cei interesaţi de a-1 atacà, în caz când ar exista o c a u z ă '
1
de nulitate admisă de lege( ). (Cpr. a r t . 6 7 5 § 2 C. spaniol).
De câteori ordinea publică nu este la mijloc, testatorul Clauză penală,
ar puteà însă să impue legatarului obligaţia de a nu ataca
testamentul, a d ă u g â n d ca sacţiune a acestei obligaţii o clauză
2
penală, care consistă în perderea legatului ( ) .
Dar dacă autorii sunt de acord pentru a recunoaşte că tes- consecinţele
tamentul, ce nu îndeplineşte cernitile legale, este inexistent în din inexi-
3 s t o n a
ochii legei ( ), ei nu sunt logici p a n ă la capăt, căci tot a c e ş t i t actului,
autori resping consecinţile care ar trebui să decurgă din inexis­
tenţa actului. Astfel, doctrina este aproape u n a n i m ă pentru
a decide că, în specie, există o acţiune în n u l i t a t e : că aceasta
acţiune este prescriptibilă şi că testamentul, nul în privinţa
formelor, poate fi confirmat de moştenitorii testatorului
(art. 1167) (vezi infra,, p . 1 4 0 u r m . ) : pe când, în realitate,
d u p ă rigoarea principiilor, el n'ar trebui să p o a t ă fi anulat,
pentrucă ceeace n u există- nu poate fi a n u l a t ('').
T o t astfel a r trebui să se decidă că testamentul inexis- Neeonfirm»-
rea testamen-
~ tului.
long I I I , 1742. P ă r e r e a acestui din u r m ă autor este însă
inadmisibilă la noi, faţă cu art. 22 din legea pentru autentif.
actelor, după care actul nul ca act a u t e n t i c pentru vreun
viciu sau lipsă de forme, poate valora ca act sub s e m n ă t u r ă
privată, dacă întruneşte condiţiile u n u i a t a r e act.
(') Beltjens, op. cit., I I I , art. 1001, No. 20.
2
() Vezi tom. I V , partea I-a, al Coment, noastre, p. 196, 197.
3
() Cpr. T h i r y , I I , 4 2 6 ; Arntz, I I , 1 9 5 2 ; L a u r e n t , X I I I , 141,
449 u r m . şi Avant-projet de revision du code civil, I I I , p . 366
u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 1819; Beltjens, I I I , art. 1 0 0 1 , No. 1;
P a n d . fr., v° cit, 7734 u r m . — T r o p l o n g , între alţii ( I I I , 1742).
zice că testamentul, care nu îndeplineşte toate cerinţile legei,
este născut mort (est mort-ne), cuvânt pe care îl repetă şi
L a u r e n t ; iar Mareadé (V, art. 1340, No. I V ) zice că testa­
mentul nul pentru vicii de forme nu are existentă legală.
Cpr. Cas. fr. D. P . 54. 1. 27, etc.
(*) De câteori l e g a t a r u l s'ar găsi în posesiunea legatului, moşte­
nitorii a r t r e b u i să exercite o acţiune în petiţie de ereditate,
cerând restituirea b u n u r i l o r deţinute fără drept. In caz când le­
g a t a r u l a r opune moştenitorilor testamentul, ei ar trebui să-l
respingă prin excepţia inexistenţei lui. Nici într'un caz însă,
judecătorii n ' a r trebui să p r o n u n ţ e nulitatea testamentului,
ci n u m a i să constate inexistenţa lui. L a u r e n t , X I I I , 4 5 1 , 453
şi Avant-projet de revision du code civil, I I I , p. 367.
138 C. CIV. —CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a II. — AKT. 886.

tent n u poate niciodată ii confirmat, pentrucă ştiut este că :


1
quod nullum est confirmări nequit{ ).
Acţiunea în Cu toate acestea, a t â t doctrina cât şi j u r i s p r u d e n t s ne
nulitate.
vorbesc de o acţiune în nulitate a testamentului, acţiune
care, de b u n ă seamă, nu poate fi exercitată decât în u r m a
deschiderei succesiunei; şi Curtea din Bucureşti a decis că
nu este nevoe ca moştenitorul colateral, care voeşte să exer­
cite asemenea acţiune, să fi dobândit m a i întăi dela j u s ­
tiţie trimiterea în posesiune a averei de succesiune (art. 6 5 3 ) ,
soluţie care a r ii juridică, dacă acţiunea în nulitate a r fi
admisibilă, pentrucă d r e p t u l de a ataca testamentul este u n
drept direct şi personal al moştenitorului, care ieà naştere
p r i n deschiderea succesiunei, independent de punerea sa în
2
posesiune ( ).
Cui aparţine Acţiunea în nulitate, pe care o a d m i t e doctrina, a p a r ­
acţ. în nuli­
tate. ţine acelor moştenitori care a r fi luat succesiunea a b infestat,
dacă testamentul n ' a r fi a v u t fiinţă, pentrucă numai ei a u
3
u n interes născut şi actual ( ).
Art. 1890 C. Această acţiune se exercită la locul unde s'a deschis
civ., 63, 1"
Pr. oiv. succesiunea (art. 6 3 , 1° P r . civ.), şi se prescrie p r i n 3 0 de
4
ani d i n ziua morţei testatorului (art. 1 8 9 0 ) ( ).
Neaplic, în Prescripţia de 10 ani, prevăzută de a r t . 1 9 0 0 , este, în
specie, a
art. 190(1.
orice caz, inadmisibilă: 1° pentrucă această prescripţie este o
cofirmare tacită, inadmisibilă în specie; şi 2° pentrucă a r t .
1 9 0 0 nu se aplică decât acţiunei în nulitate p e n t r u stricarea
unei convenţiuni, şi testamentul este un act iar nu o con­
s
venţie (art. 8 0 2 ) ( j.
l
( ) Vezi infra, p. 140. Mai vezi tom. I V , partea 1-a, al Coment.
noaste, p . 164, 2 0 8 , 209, 416, 4 9 5 u r m . , etc.
C ) Vezi 'Dreptul din 1888, N o . 45 şi din 1 8 9 1 , No. 3 5 .
Cazul când 8
( ) L a u r e n t , X I I I , 4 5 4 ; P a n d . fr., v° cit, 7742. — C â t pentru
moştenitorul chestiunea de a se şti dacă moştenitorul, d e p ă r t a t dela succe­
este depărtat
dola succe­ siune prin două testamente, poate sau nu să ceară nulitatea
siune prin testamentului de al doilea, fără a cere în acelaş t i m p n u l i ­
două testa­ tatea p r i m u l u i testament, vezi L a u r e n t , X I I I , 4 5 4 ; D e m o ­
mente. lombe, X X I , 492 bis; P a n d . fr., v° cit, 7742 u r m . , etc.
4
( ) L a u r e n t , X I I I , 4 5 2 ; T r o p l o n g , I I I , 1 7 4 4 ; Saintespès-Lescot,
I V , 1289, p . 3 6 0 ; P a n d . fr., v° cit, 7788 u r m . ; Beltjens, op.
cit, I I I , art. 1 0 0 1 , N o . 2 1 , etc.
5
( ) L a u r e n t , loco cit, şi X I X , 2 6 ; Marcadé, I V , 882 şi V, a s u p r a
art. 1340; L a r o m b i è r e , Oblig., I V , a r t . 1304, N o . 6 0 : T h i r y ,
I I I , 1 0 5 ; Répert. Dalloz, v° Oblig., 2 8 8 4 ; Demolombe, X X I X ,
CONFIRMAREA TESTAMENTELOR. — ART. 1167, 1168. 139

„Considerând, zice foarte bine Curtea din Craiova, că pres­


cripţia statornicită de art. 1900 C. civil, nu poate fi admisă în
specie, de oarece acest text vorbeşte numai de conventi uni şi do-
naţiuni, iar nu de acte de ultimă voinţă, care r ă m â n sub impe­
riul prescripţiei prevăzute de art. 1890" (').

In codul Calimach, dreptul de a r ă s t u r n a testamentul c. Calimach.


Art 19S1
se prescrieà, d u p ă obiceiul p ă m â n t u l u i , prin patruzeci de ani " '
2
(art. 1951). în codul austriac prin trei ani (art. 1487) ( Ì.

Despre confirmarea testamentului (art. 1167, 1168).

Testamentul nul în privinţa formelor, poate el fi con- Neconfir-


m a r e a t e s t a
lirmat de către testator? Negativa este generalmente admisă "
° ° _ mentului de
şi cu drept cuvânt. In adevăr, testamentul căruia îi lipseşte către testator,
unele din condiţiile sale esenţiale şi substanţiale fiind, d u p ă
cum ştim, n u l de drept sau inexistent, viciile lui n u pot
fi reparate printr'un act confirmativ. Nul în privinţa for­
melor, el trebue să se refacă cu formele legiuite. Art. 1 1 6 8
dela donaţiuni se aplică deci şi la testamente, pentrucă
testamentul, care nu îndeplineşte cerinţile legei, nu există,
şi neantul nu poate fi confirmat{'').
Aceeaş soluţie ar trebui să fie admisă şi în privinţa Confirmarea
d i n
confirmărei din partea moştenitorilor testatorului, căci nu P 1
a i t c a

I ' _ >moşteniton-
se poate pricepe cum un act, care nu are fiinţă în timpul lor. Contro­
versa.
79 bis; T. H u e , VIII. 191; A u b r y et Rau, I V , § 339, p. 4 5 5 ,
text şi nota 18 (ed. a 5-a); Bufnoir, Proprièté el contrat,
p. 7 2 8 ; Planiol, I I , 1288 şi alte autorităţi citate în tom. V I I
al Coment, noastre, p. 8 1 , nota 5.
(') Dreptul din 1887, No. 78, p. 624. — Vezi însă C. Colmar,
Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs. 2552, nota 1.
(") Vezi tom. I V . partea I-a, al Coment, noastre, p. 632, n. 4.
8
( ) L a u r e n t , X I I I , 460 şi X V I I I , 564 u r m . ; Avânt-projet de
revision du code civil, I I I , p. 367 u r m . ; T h i r y , II, 4 2 6 ;
Beltjens, op. cit., I I I , art. 1001, No. 8; Acollas, ÎI, p. 5 4 3 ;
T r o p l o n g , I I I , 1458, 1 7 5 1 ; Demante, I V , 140 bis I ; Demolombe,
X X I , 46, 47, 491 şi X X I X , 7 5 0 ; A u b r y et R a u , V I I , § 664,
p. 9 5 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 674, p. 274
(ed. Crome); Planiol, I I I , 2 6 8 1 ; Marcadé, V, art. 1339, No. I V ;
Répert. Sirey, v° Testament, 1950 şi v° Legs. 1 6 1 ; P a n d . fr.,
i-° cit., 7790 u r m . ; C. Riom, Sirev, 73. 1. 107; D. P . 73.
1. 438 (sub Cas.), etc.
C. CIV. — O ART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a II. — CON FIRM. TEST.

vieţei testatorului, a r puteà să dobândească o existenţă le­


gală în u r m a morţei sale. Este a d e v ă r a t că, d u p ă a r t . 1 1 6 7
§ ultim, donaţiunea, care nu exista în timpul vieţei d ă r u i -
torului, se consideră ca existentă în u r m a morţei sale şi
poate fi confirmată de către moştenitorii dăruitorului, însă
acest text, care este o excepţie şi o adevărată anomalie, nu
poate fi aplicat Ia testamente (*), d u p ă cum el n u poate fi
2
aplicat nici la donaţiunile cu pricină de moarte ( ).
Cu toate acestea, a t â t doctrina cât şi j u r i s p r u d e n ţ a
aplică a r t . 1 1 6 7 şi la testamente, afirmând că motivele
acestei dispoziţii excepţionale sunt comune atât donaţiunilor
între vii cât şi testamentelor, ceeace nu este a d e v ă r a t ;
căci pe când formele, de care legea înconjoară donaţiunile,
a u de scop împedicarea dispoziţiilor între vii, pentru ca
b u n u r i l e să nu iasă din familie, formele testamentare tind
din contra la executarea ultimei voinţe a defunctului. N e -
fiind deci aceleaşi motive de a decide, testamentele a r trebui
3
să r ă m â e sub imperiul principiilor generale ( ).
Doctrina şi j u r i s p r u d e n ţ a se p r o n u n ţ ă însă, d u p ă cum
a m văzut, în sens contrar, a d m i ţ â n d confirmarea din p a r t e a
moştenitorilor testatorului, pentrucă o dispoziţie testamen­
t a r ă nu este, la u r m a urmei, decât o donaţiune, care-şi p r o ­
duce efectele sale în u r m a morţei testatorului

(ţ) L a u r e n t , X I I I , 4 6 1 , 4 6 4 ; X V I I I , 596 şi Avant-projet de


revision du code civil, I I I , p . 368 u r m . ; P a n d . fr., v° Don.
et testaments, 7796, 7 7 9 7 ; T r i b . Ilfor, Dreptul din 1892,
N o . 59, eonsid. dela p . 4 7 1 , col. 1-a. Vezi şi tom. V I I , al
Coment, noastre, p . 5 1 , text şi nota 3 . Mai vezi tom. I V ,
p a r t e a I, p . 208, nota 1, in fine.
3
Neeonfirm. ( ) Cu toate acestea, t r i b u n , imperiului g e r m a n a admis soluţia
don. mortis contrară, în privinţa donaţiunilor mortis causa (vezi Sirey,
causa. 96. 4. 12 şi Cr. judiciar din 1913, No. 60, p . 675), soluţie
Controversă.
pe care însă noi am combătut-o. Vezi în Cr. judiciar nota
care însoţeşte această din u r m ă dicizie.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 6 4 ; X V I I , 14 şi X V I I I , 596, p r e c u m
şi Avant-projet de revision du code civil, I I I , p . 3 6 8 ; T r i b .
Ilfov, sentinţă citată suprà, în nota 1. Vezi şi tom. V I , al
Coment, noastre, p. 15, text şi nota 4.
4
( ) T r i b . Ilfov, Dreptul din 18S6, No. 56 şi din 1890, No. 5 3 ;
C. Craiova, Dreptul din 1887, No. 78, p . 6 2 3 ; C. Bucureşti,
Dreptul din 1886, No. 14 şi din 1888. No. 1 5 ; Dreptul din
1891, No. 4 3 şi din 1897, No. 5 ; Dreptul din 1904, N o . 47
CONFIRM AEEA TESTAMENTELOR. — ART. J167, 1168. 141

Se pretinde chiar, însă nu ştim p a n ă la ce punct aceasta este c. Caragea.


adevărat, că soluţia de mai sus era admisă şi sub codul
Caragea (*).
Singura restricţie, pe care a admis-o Curtea noastră Restricţia ad-
supremâ, este că nu se poate confirma o dispoziţie contrară ^prud^nts.
ordinei publice sau interesului general. In specie era vorbà Ordine^ pu-
de un legat făcut unei persoane străine, nerecunoscută de g u ­
vernul român, şi Curtea de casaţie zice, cu drept cuvânt,
că executarea sau confirmarea testamentului din p a r t e a moş­
tenitorilor testatorului nu poate să facă să existe ceeace
juridiceşte nu are fiinţă. Curtea din Bucureşti nu a d m i ­
sese, ce e drept, această restricţie, însă decizia sa a fost cu
2
drept cuvânt casată ( ). (Vezi tom. V I I , p . 52).
Confirmarea moştenitorilor poate fi expresă sau tacită. Confirmarea
In caz de a fi expresă, ea trebue să întrunească condiţiile ArtfTm.
cerute de a r t . 1 1 9 0 , adecă moştenitorii sa fi cunoscut viciile
testamentului, ceeace este o chestie de fapt de a t r i b u t u l su­
3
veran al judecătorilor fondului ( ).

şi Cr. judiciar din acelaş an, No. 5 5 ; Cas. r o m . Bult. 188S,


p. 470 şi Dreptul din 1888, No. 4 6 ; Bult. 1892, p. 860 şi
Dreptul din 1892, No. 7 5 ; Bult. 1897, p . 1 1 8 3 ; Bult. 1907,
p. 1876 şi Cr. judiciar din 1908, N o . 2 7 ; C. Rennes, Sirey,
52. 2. 2 8 7 ; D. P . 5 3 . 2. 3 3 ; Cas. fr. şi C. P a u , D. P . 84.
I . 2 3 1 ; Sirey, 84. 1. 3 7 5 ; D. P . 86. 2. 1 8 1 ; T r i b . impe­
riului german, Sirey, 96. 4. 6. i u acelaş sens, T h i r y , I I , 4 2 6 ;
A u b r y et E a u , V I I , § 664, p. 9 5 ; Solon, Tr. des nullités,
I I , 4 1 1 , p. 370, 371 (ed. din 1835); Mourlon, I I , 774; Marcadé,
V, art. 1340, No. I V ; Larombière, Oblig., VI, art. 1339,
1340, No. 10; Demante, t. I V , 140 bis I şi t. V, 313 Ms I I :
Planiol, I I I , 2 6 8 1 , 2 6 8 5 ; T. Hue, VI, 3 1 0 ; Demolombe,
X X I X , 7 5 0 ; Michaux, Testaments, 2550, p a g . 4 2 4 : E é p e r t .
Sirey, v° Confirmation, 281 u r m . şi Testament, 1954 u r m . ;
P a n d . fr., v° Don. et testaments, 7798 u r m . Vezi şi tom. V I I
al Coment, noastre, p. 5 1 , text şi nota 4.
C) Cas. r o m . Bult. 1897, consid. dela p. 1184.
2
( ) Cas. rom. Bult. 1892, p. 860 şi Dreptid din 1892, N o . 75.
Cpr. C. Nîmes, Sirey, 9 3 . 2. 4 5 ; D. P . 9 3 . 2. 490. Vezi şi
F . H e r m a n , C. civil annolé. Supplement, art. 1340, N o . 8.—
Contra: C. Bucureşti, Dreptul din 1891, No. 43 (decizie casată).
3
( ) Cpr. C. Bucureşti şi Cas. r o m . Dreptul din 1897, No. 5 şi
Bult. 1897, p. 1183. Vezi şi C. (ialaţi (afacerea Sturza-
Grortciacov), Dreptul din 1892, consid. dela p. 356, 3 5 7 ; Cas.
fr. Sirey, 7 3 . 1. 390; D. P . 74. 1. 2 1 9 ; D. P . 84. 1. 3 3 1 ;
142 C. CIV. —CART. I I I — T I T . II. — CAP. V. — S a II. — CONFIRM. TEST.

Confirmarea Confirmarea tacită trebue să fie şi ea făcută în cu-


n n
AH.°nèi ° Ş t i ţ ă de cauză, şi executarea v o l u n t a r a a testamentului
1190. a t r a g e , ca consecinţă, o confirmare tacită, dacă moştenitorul,
care a executat testamentul, cunoştea viciile de care el era
1
atins (art. 1 1 6 7 , 1190) ( ) şi dacă actul sau faptul din care

Sirey, 84. 1. 3 7 5 ; T h i r y , II, 426, p. 4 2 0 ; Laurent, X I I I , 4 6 5 ;


P a n d . fr., v° cit., 7799," etc.
O C p r . T r i b . Iliov şi O. Craiova. Dreptul din 1886, No. 56 şi
din 1887, No. 7 8 ; Cas. rom. Bult. 1888, p . 470 şi Dreptul
din 1888, No. 4 6 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1897, N o . 5;
C. P a u , D. P . 86. 2. 182; Cas. fr., Sirey, 99. 1. 2 2 4 ; D . P .
99. 1. 278 şi 512, etc.; T h i r y , I I , 4 2 6 ; Laurent, X I I I , 466
urm., 4 7 4 ; P a n d . fr., w° cit., 7801 urm.; A u b r y et Rau, I V ,
§ 337, p. 438, 439, text şi nota 21 (ed. a 5-a) şi V I I , § 664.
p. 95, 96 text şi nota 10 (ed. a 4-a). — Curtea din Bastia
(D. P . 66. 2. 162; Sirey, 66. 2. 265) a dat deci o soluţie
greşită, când a decis că executarea voluntară a testamentului
din p a r t e a moştenitorilor testatorului, a t r a g e confirmarea ta­
cită a testamentului, chiar dacă, în momentul executărei, ei
n ' a r fi cunoscut viciile Iui, p e n t r u c ă nu se poate acoperi vi­
ciile unui act care sunt necunoscute. Cpr. A u b r y et Ravi,
loco cit., nota 10. I n aceeaşi eroare căzuse şi Curtea din Bu­
cureşti (Dreptul din 1888, N o . 15), însă această decizie a
fost cu drept cuvânt casată. Vezi Bult. 1888, pag. 470 şi
Dreptul din 1888, N o . 46. Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 6 8 ; P a n d
fr. v° cit., 7814 u r m .
Aprecierea ac­ Actele de executare, care pot constitui o confirmare tacită
telor de exe­ a testamentului sunt multiple şi se apreciază în mod suveran
cutare.
de instanţele de fond care, d u p ă î m p r e j u r ă r i , vor aveà în
vedere sexul, vârsta, infirmităţile acelui care a confirmat, etc.
Troplong, I I I , 1750; P a n d . fr., v° cit., 7835, etc.
Exemple de F a p t e l e care, de cele mai multe ori, vor constitui o con­
fapte care con-
stjtuesc o con­ firmare tacită din partea moştenitorilor sunt u r m ă t o a r e l e :
firmare tacită p l a t a legatelor lăsate p r i n testament sau consimţirea la fa­
din partea cerea acestor p l ă ţ i ; p r i m i r e a din p a r t e a moştenitorului a le­
moştenitori­ gatului lăsat lui prin testament (cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din
lor.
1890, No. 5 0 ) ; luarea calităţei de legatar într'un act autentic;
p r i m i r e a de a fi executor testamentar, etc. Cpr. L a u r e n t , X I I I ,
4 6 9 ; Pand. fr., v° cit, 7851, 7854, etc.
Tăcerea moş­ Tăcerea moştenitorului, oricât de îndelungata ar fi, n'ar
tenitorului.
constitui deci o executare şi o confirmare a testamentului,
dacă acţiunea în nulitate nu este prescrisă, mai cu seamă
atunci când testamentul n'a fost adus la cunoştinţa moşteni­
torilor; pentrucă un fapt negativ sau o simplă abstenţiune
din partea moştenitorului nu pot fi considerate ca o executare
a testamentului. Cpr. Laurent, X I I I , 470; P a n d . fr., «° CIT,
CONFIRMAREA TESTAMENTELOR.—ART. 1167, 1168. 143

rezultă e x e c u t a r e a , nu lasă nicio îndoială a s u p r a intenţiei


aceluia c ă r u i a i se a t r i b u e această e x e c u t a r e
Confirmarea tacită a unui testament, ca şi confirmarea Confirmarea,
b
lui expresă, închide deci părţei care 1-a confirmat d r e p t u l d e ^ ^ " „ „ î i *
•A invoca n u l i t a t e a a c t u l u i , numai atunci când se constată tate, trebue
că executarea v o l u n t a r ă s'a făcut cu c u n o ş t i n ţ a viciilor ce
izbeau testamentul a t a c a t . Este deci n e m o t i v a t ă şi casa bilă noştinţa vici-
deeizia care respinge cererea de nulitate a u n u i testament, feoTau^aetui.
p e n t r u confirmare tacită prin executare, dacă nu constată
că partea a a v u t cunoştinţă de viciile actului şi că ea a
înţeles a trece peste aceste vicii, confirmând actul în ches­
2
tiune i ).

7855 u r m . — Vezi însă C. Colmar, Répert. Dalloz. v" Disp.


enlrc-vifs, p. 730, No. 2552, nota 1.
Tot astfel, faptul din p a r t e a moştenitorului de a fi asistat Asistarea la
la ridicarea sigiliilor şi de a fi semnat procesul-verbal ( a r t . 668 ridicarea. sigi-
l e l o r
urm. P r . civ.), nu constitue o executare a testamentului. Cpr. '
Laurent, X I I I . 4 7 1 .
O tranzacţie a s u p r a efectelor unui testament a r implica, Tranzacţia
din contra, din partea moştenitorului, o recunoaştere a validi-asupra efecte-
l o r m e
tâţei sale, dacă această tranzacţie a r fi fost făcută de bună '^ "~
voe, fără silă şi surprindere. C p r . Troplong', Don. et testaments,
I I I , 1746 şi Transaction, 99, 147; P a n d . fr., t>° cit-., 7829 u r m . ,
etc. Vezi şi L. 6, D i g . , De transactionlbuş. 2. 15. d u p ă care nu
se puteà în mod valid face o tranzacţie a s u p r a dificultăţilor
la care dădea naştere un testament, nisi inspectis, conjunctis-
que rcrbis testamenti, dispoziţie care nu poate fi transportată
în d r e p t u l actual.
O î m p ă r ţ e a l ă r e g u l a t ă a r constitui, de asemenea, o execu- împărţeala,
tare a testamentului şi ar puteà fi propusă ca o fine de ne-
primire a acţiunei în nulitate. D a r dacă asemenea î m p ă r ţ e a l ă
este nulă, pentrucă acei care a r fi făeut-o erau, de exemplu,
incapabili, atunci nu mai încape îndoială că ea n ' a r constitui
o executare voluntară a testamentului, pentrucă un act nul
nu poate să confirme un alt act, care şi el, la r â n d u l lui,
este tot nul. Cpr. L a u r e n t , X I I I . 4 7 3 : P a n d . fr., v" cit.,
7849. etc.
(') C p r . (.'•. C a l a t i , Dreptul din 1893, N o . 45, p . 3 5 7 ; Cas. r o m .
Bult. 1893, p . 2 3 5 şi Dreptul din 1893, N o . 3 1 , p. 2 4 8 .
Aprecierea judecătorilor de fond este, în această privinţă,
suverană şi scapă de sub controlul Curţei de casaţie. Cas.
rom., loco suprà cit.
('-) Cas. r o m . Bult. 1888, p. 470 şi Dreptul din 1888. No. 46,
pag. 3 6 7 .
144 C. CIV". — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. S-a II. — CONFIRM. TEST.

Confirm, nu R ă m â n e însă bine înţeles că moştenitorii n u vor p u t e à


s a
îoTd^câTîn confirme testamentul a u t o r u l u i lor decât în u r m a morţei
urma morţei testatorului, pentrucă confirmarea, care s'ar face în timpul
testatorului. j ţ j
v e . constitui u n pact succesoral oprit de lege (art. 7 0 2 ,
e a l

9 6 5 § 2 si 1 2 2 6 ) (*).
Cui foloseşte Este, de asemenea, afară de orice îndoială că finea de
confirmarea. p - [ [
n e r trasă din executarea testamentului, n u poate să
m r e

folosească decât persoanelor în privinţa cărora testamentul


2
a fost executat ( ) .
Dovedirea că Cine trebue să dovedească că moştenitorul, care a con-
rma
c a r e ^ c O T t i r - ^ • * testamentul, a a v u t cunoştinţă de viciile ce-1 infec-
mat testamen-tau? Această chestiune n u poate fi rezol vită decât p r i n apli-
c a r e a
^noştinţă d e " principiilor generale în m a t e r i e de p r o b e . I n a d e v ă r ,
viciile care-i moştenitorul, care atacă testamentul, fiind reclamant, lui in-
înfectau. c k
u mc i n a de a dovedi cauza nulităţei ( a r t . 1 1 6 9 ) , iar
a s a r

legatarul, care opune finea de neprimi re a acţiunei, trebue


să dovedească că moştenitorul a confirmat testamentul, şi
fiindcă executarea actului n u constitue p r i n ea însăş o con­
firmare, tot el va trebui să dovedească că moştenitorul, care
3
a executat testamentul, cunoştea viciile care-1 infectau ( ),
dovadă care, în lipsă de corespondenţă, se v a puteà face
p r i n m a r t o r i şi prezumpţii
Cazul când D a c ă viciul, de care testamentul era atins, este a p a r e n t ,
este aparent.' v a fi suficient de a se stabili că acel care cere nulitatea
6
testamentului, 1-a inspectat înainte de a-1 executa ( ).

1
C ) C. Bucureşti, Dreptul din 1886, N o . 1 4 ; L a u r e n t , X I I I , 4 6 6 ;
Répert. Sirey, v° Confirmation, 2 8 2 ; P a n d . fr., v° cit., 7800, etc.
2
( ) P a n d . fr.. v° cit., 7870.
8
( ) L a u r e n t . X I I I , 4 7 5 şi X V I I I , 6 5 1 ; Marcadé, V, a r t . 1338,
No. 4 ; L a r o m b i è r e , Oblig., V I , a r t . 1338, No. 37, p a g . 3 4 5
u r m . (ed. din 1885); A u b r y et R a u , V I I , § 664, in fine, p . 9 6 ;
T h i r y , I I I , 1 4 8 ; T. H u e , V I I I , 2 7 5 . C p r . C. C h a m b é r y , D . P .
74. ì . 219 (sub Cas.). „Considerând, zice Curtea noastră su­
p r e m ă , că o executare voluntară a unui testament nefiind altă
ceva decât o confirmare tacită a acelui act, p a r t e a care
invoacă în favoarea sa acea executare trebue să dovedească
că ea a fost în realitate voluntară din partea adversarului
său; în alte cuvinte, că el a executat testamentul în cunoş­
tinţa viciilor a c t u l u i " . Bult. 1888, p . 471 şi Dreptul din 1888,
No. 46. Vezi şi tom. V I I al Coment, noastre, pag. 6 1 .
4
( ) L a u r e n t , X V I I I , 650.
6
( ) A u b r v et R a u , loco cit., p . 9 6 ; D u r a r t o n , I X , 174.
INSTITUŢIA DE MOŞTENITORI ŞI LEGATE. 145

Dacă moştenitorul, în contra căruia s'ar stabili că a Dored. erorei


a
a v u t cunoştinţă de viciul pe care el îl p r o p u n e ca o cauză ^ 2 s t

de nulitate, ar pretinde, la r â n d u l lui. că el a executat tes- mini. Con-


t r o v e r s a
tamentul din cauza unei erori de drept, el va trebui, d u p ă -
unii, să dovedească această eroare (').

SECŢIUNEA III

Despre instituţiunea de moştenitori şi despre legate


în genere.

(Dispoziţii generale)

Ştim că, atât la R o m a n i cât şi în d r e p t u l nostru an-1 Dr. r,>man.


terior, testamentul nu era valid dacă nu cuprindea o insti-1
tui re sau rânduire de moştenitor (caput et fundamentum \
totius testamenti), a d e c ă : dispoziţia universalităţei active şi
pasive a patrimoniului, în folosul unei persoane, care l re-
2
buià să continue personalitatea juridică a defunctului ( ).
Aceste principii erau admise altă d a t a şi în F r a n ţ a , Dr. vechiu
i r n c e z
însă n u m a i în provinciile cârmuite de obiceiul p ă m â n t u l u i , » -
unde nu n u m a i că nu se putea institui u n moştenitor, d a r
unde unele cutume mergeau chiar p a n ă a a n u l a testamentul
în care testatorul şi-ar fi permis de a întrebuinţa cuvintele
„ r â n d u i r e de moştenitor". Aşa dar, pe când d r e p t u l r o m a n
admitea succesiunea testamentară, dreptul obişnuelnic francez'
nu permitea, din contra, ca omul să-şi aleagă un moşteni-

(') A u b r y et Rau. I Y , § 337, p. 440, text şi nota 23 (ed. a 5-a)


si V I I , § 664, in Jine, p. 96 (ed. a 4-a): Demolombe, X X I X .
7 7 5 ; Larombière, Oblig., V I , art. 1338. No. 38, p . 348 {ed.
, din 1885); Cas. fr. D.' P . 59. 1. 3 2 3 ; Sirey, 60. 1. 35. —
Contrà: L a u r e n t , X V I I I , 652. Vezi tom. V I I al Coment,
noastre, p. 6 1 .
2
( ) Cpr. B a u d r y et Colin, I I , 1826; Planiol, I I I , 2727.
Actul care nu cuprindea o r â n d u i r e de moştenitori, ei Codicil,
n u m a i un legat, se numea codicil (art. 708 C. Caiimach, 5 5 3
C. austriac). Vezi suprâ, p a g . 4, 5 şi tom. IV, partea I, al
Coment, noastre, pag. 25, text şi nota 4. Cpr. Planiol, I I I ,
2727. Vezi a s u p r a codicilelor în vechiul drept francez, F u r -
gole, Trăite des testaments, I I I , p. 564 u r m . (ed. din 1779).

65105 10
146 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. V. — S-a III. — LEGATE.

t o r ; pentrucă, în spiritul vechilor cutume, numai D-zeu,


adecă legătura de sânge, puteà să creeze u n moştenitor, omul
n e p u t â n d să facă decât legatari, principiu pe care îl p r o ­
clama şi dreptul g e r m a n i c : Gott, nicht der Mensch, macht die
4
Erben ( ).
Dr. actual Legiuitorul francez găsind, la începutul secolului trecut,
francez.
această stare de lucruri, lasă testatorului deplina libertate
de a dispune de a v u t u l său, d u p ă cum el înţelege şi voeşte,
referindu-se numai la intenţia sa, iar nu la cuvintele în­
trebuinţate ile el. El părăseşte deci dreptul r o m a n şi, încli­
nând spre dreptul obişnuelnic, priveşte ca legat orice dis­
poziţie de b u n u r i , p e n t r u timpul când testatorul n u va mai
fi în viaţă.
Art, 967 si In acest scop, el introduce în codul civil art. 9 6 7 fr., pe
1002 C. fr.
care legiuitorul nostru 1-a modificat, făcând din textul francez
o regulă de capacitate (art. 856) (-'); el introduce de ase­
menea, d u p ă propunerea T r i b u n a t u l u i , art. 1 0 0 2 (al nostru
8 8 7 ) , din care iarăş legiuitorul nostru a eliminat § 2, u n d e
se zice ca se poate dispune de averea sa sub denumire de
legat. Acest text nu face decât a repeta, în alte cuvinte,
art. 9 6 7 din codul fr. Acest din u r m ă text fiind modificat
de legiuitorul nostru, fără cuvânt s'a eliminat la noi § 2
de sub a r t . 1 0 0 2 fr.
Admiterea s»- Ou toate acestea, nu mai încape îndoială ca, în legea
'"odi/fr" noastră, ca şi în cea franceză, se poate dispune prin tes­
tament, fie sub titlu de instituire de moştenitor, fie sub titlu
de legat, fie sub orice altă denumire proprie a-şi manifesta
voinţa sa. Modificarea art. 9 6 7 fr. şi eliminarea § 2 al
art. 1 0 0 2 nu schimbă întru nimic principiile dreptului fran­
cez, deşi a r fi fost poate mai bine ca textele noastre să fie
mai clare în această privinţă. P r i n u r m a r e , erede sau moş­
3
tenitor rânduit ori legatar, este tot u n a ( ).
Dr. roman şi La R o m a n i şi în d r e p t u l nostru anterior, legatul era,
u n m o < ( e

interior.'' * S e n
i e r
î ' dobândire al proprietăţei cu titlu p a r -
e

(') Vezi suprà, p. 6, nota 2 şi tom. I I I , partea l i al Coment,


noastre, p. 4 1 , text şi nota 1, precum şi tom. IV, partea I,
pag. 6 8 1 . Cpr. Planiol, III, 2727, 2 7 2 8 ; Thiry, II, 4 2 7 ;
B a u d r y et Colin, I I , 1827, etc.
2
( ) Vezi suprà, p. 6 u r m .
8
( ) Cpr. art. 8 0 3 . 922, 925, 926, etc. din codul nostru.
INSTITUŢIA DE MOŞTENITORI ŞI LEGATE. 147

ticular, pe când rânduirea de moştenitor era, din contra,


privitoare la universalitatea bunurilor, căci cel instituit sau
r â n d u i t moştenitor continua persoana defunctului (personam
defuncţi sustinebat), p e când legatarul n'o continua (*).
fn dreptul nostru actual, succesiunea testamentară sau Dr. nost™
a o t u a 1
rânduirea de moştenitor, astfel cum exista la R o m a n i , nu-şi '
2
m a i are fiinţă ( ), şi voinţa omului poate să facă astăzi un
3
moştenitor ca şi legea ( ), soluţie admisă şi în codul italian
Aceasta rezultă nu numai din a r t . 6 5 0 , d u p ă care succe­
siunea se defereşte a t â t prin lege cât şi p r i n voinţa omului,
d a r şi din împrejurarea că legatarii universali şi cu titlu u n i ­
versal plătesc datoriile defunctului, ca nişte adevăraţi moş­
tenitori (art. 8 9 3 , 8 9 6 , 897), deşi ei nu au sezina.
Termenii de care se serveşte câteodată testatorul poate Aprecierea
u d e c a t o n l 1
să p u e în îndoială chestiunea de a se şti dacă el a înţeles • ' ° -
a face o donaţiune între vii sau un legat. In asemenea caz,
judecătorii vor aprecia, d u p ă împrejurări, care a fost voinţa
şi intenţia dispunătorului.
Astfel, legea actuală neadmiţând nicio expresie sacra- inexistenţa
5
mentală în materie de testamente ( ), ca şi în alte materii, ^o/te"* 1

•cu drept cuvânt se decide că o dispoziţie constitue u n tes- meni sacra-


tament, iar n u o donaţiune, deşi dispunătorul a zis că dă men tali.
s a u dărueşte altuia toata averea sa sau o parte numai din
ea, dacă din împrejurările cauzei rezultă că el a înţeles a
6
dispune pentru timpul când n u va mai fi în viaţă ( ).
1
ţ ) Cuvântul legare este deci opus cuvântului instituire, cu toate
că, în sensul său primitiv, legare însemna a testa, de exemplu,
în textul celebru al celor 12 table, de care a m vorbit de mai
multe o r i : „Uli legassit super pecunia tutelare sum rei, ita
jus esto". Vezi suprà, p . 16.
{-) C p r . T r i b . Ilfov, Dreptul din 1886, No. 82. Vezi suprà, p . 3
şi infra, p . 187. Vezi şi t o m . I V , partea I-a, p. 24, nota 1.
3
( ) Vezi tom. I I I , p a r t e a I I al Coment, noastre, p a g . 39 u r m .
Art. 8 0 3 vorbeşte chiar de eredelc instituit.
•(*) Vezi T . Hue, Le code civil italien et le code Napoleon, I,
p. 219. In codul francez, chestiunea este controversată. Vezi
tom. I I I , p a r t e a I I suscitat, p . 4 1 , text şi nota 3.
5
{ ) Cpr. T r i b . P u t n a , Gr. judiciar din 1911, N o . 84 (cu observ,
n o a s t r ă ) ; Cas. fr. D. P . 52. 1. 1 3 5 ; C. Grand, Pasicrisie belge,
73. 2. 4 1 2 ; Planiol, I I I , 2 7 5 3 , etc. V . infra, p. 189.
{«) Cpr. T r i b . Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptul din 1886, N o . 82
şi din 1887. No. 6 4 ; C. Rennes, D . P . 8 1 . 2. 2 3 9 ; Laurent,
148 COD. CIV. — CARTEA III. ~ TIT. II. — CAPIT. V. — S-a III. — LEGATE.

T e s t a t o r u l se poate servi de expresiunea instituire de


moştenitor, p e n t r u a lăsa unei persoane universalitatea sau
1
o p a r t e d e t e r m i n a t ă din bunurile sale disponibile^ ).
Cazul când El a r p u t e à chiar să califice u n legat d o n a ţ i u n e cu
r cm e m o a i e c a c
^fufi^a^don*P ^ ^ ^ 't -> i legiuitorul n u a r e în vedere termenii
cu pricină de de care s'a servit testatorul, ci n a t u r a dispoziţiei sale. L e -
moarte. g t ţ calificat d o n a ţ i u n e mortis causa v a fi deci valid, dacă
a u

2
el n ' a r aveà caracterele acestei liberalităţi ( ).
T o t astfel, se p o a t e î n t r e b u i n ţ a cuvintele: las sau legliez
averea mea ; însărcinez pe cutare să primească . . . ; voesc
ca d u p ă m o a r t e a mea, . . . ; aceasta este voinţa mea ; averea
3
mea să rămâe c u t â r u i a , etc. ( ).
Vorbirea la a S'a î n t â m p l a t chiar ca testatorul să vorbească la a
er
'"l!ÎL- " treia persoană, si C u r t e a noastră de casaţie a v a l i d a t ase-
menea testament făcut s u b codul C a r a g e a (').

X I I I , 176. 4 8 0 ; A u b r y et R a u , V I I , § 665, p a g . 9 7 ; Demo­


lombe, X X I , 1 2 6 ; Troplong, I I I , 1 4 7 8 ; P a n d . fr., Y° cit..
7879 u r m . , 8147. — Este adevărat că Merlin a susţinut că
cuvântul a dà ar a t r a g e d u p ă sine o donaţiune, adecă: o trans­
mitere actuală a proprietăţei (Répert. tom. X V I I , >:° Testa­
ment, p . 941 urm.). Această părere a marelui jurisconsult
este însă inadmisibilă, pentrucă se poate dà şi prin testament;
şi dovadă de aceasta este că Pothier, călăuzul obişnuit al r e ­
dactorilor codului francez, întrebuinţează cuvintele donaţi urn
testamentare, intitulând chiar astfel tratatul în care el se ocupă
despre testamente (tom. V I I I , p. 225 u r m . , ed. Bugnet).
(') Répert. Sirey, v° Legs, 3 ; A u b r y et R a u , V I I , § 6 6 5 , p . 97, etc.
2
() Répert. Sirey, loco cit.; L a u r e n t , X I I I , 4 8 4 ; Cas. fr., Répert.
Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 2 9 4 1 , nota 5. Vezi p . 149, nota 4.
3
() C p r . L a u r e n t , X I I I , 177, 4 8 1 ; P a n d . fr., v<> cit.. 7890 u r m . ;
B a u d r y et Colin, I I , 1834 u r m . Se poate chiar î n t â m p l a ca un
act să cuprindă în acelaş t i m p atât o donaţiune cât şi un testa­
ment, şi nimic n ' a r împedicâ ca dispoziţia să fie, în asemenea
caz, validă ca testament, cu toate că ea ar fi nulă ca dona­
ţiune, de e x e m p l u : p e n t r u lipsă de acceptare sau de auten­
ticitate (art. 8 1 3 , 814). Cpr. Cas. fr. D . P . 5 8 . 1. 118.
Curtea din Bucureşti a decis, de asemenea, că existenţa unui
testament poate să rezulte dintr'un act care, pe lângă dispo­
ziţiile de u l t i m ă voinţă, cuprinde şi darea unui mandat, destul
este numai ca ambele dispoziţii să fie legale şi eficace şi să
se fi îndeplinit formele cerute pentru validitatea lor. Dreptul
din 1887, No. 6 4 .
4
() Vezi Bult. S-a I, 1885, p . 181 şi Dreptul din 1885, N o . 39.
Vezi suprà, p. 36.
INSTITUŢIA DE MOŞTENITORI ŞI LEGATE. 149

N u este, de asemenea, nevoe ca dispoziţia să fie făcută ]>isp- făcută


în termeni direcţi, testatorul p u t â n d să dispue pe cale de 'fn.î;™™ 1

excludere, destul este ca el să a r a t e persoanele la care voeşte


să t r a n s m i t ă averea sa, sau p a r t e a de avere dela care el
înţelege a exclude pe unii din moştenitorii săi
Astfel, s'a decis că actul p r i n care o persoană e x c l u d e ^
dela succesiunea sa pe toate rudele sale colaterale, constitue J
u n testament în folosul ascendenţilor săi, cu toate că actul /
2
de mai sus n u instituise direct pe niciunul din aceştia ( ). J
N u trebue însă să confundăm excluderea u n o r a dîfKpezmoşteni
a b s o l u t a
moştenitori în folosul altora cu dezmoştenirea absolută, căci ^ -
dacă testatorul a exclus pe toţi moştenitorii săi, chiar şi pe
Stat, fără a institui moştenitor pe nimene, asemenea dis­
poziţie nu m a i este u n testament, fiindcă n u cuprinde o <
3
dispoziţie de b u n u r i ( ).
T e s t a m e n t u l fiind u n act de u l t i m ă voinţă, trebue să clauza cu­
lle expresiunea unei singure voinţe. N u poate deci aveà ca- ^""enti'e'etc
racterul u n u i testament clauza cuprinsă într'o^ c o n v e r t ţ i u n e ,
clauză i m p u s ă de o p a r t e şi acceptată de cealaltă ('*), etc.
In rezumat, chestiunea de a se şti dacă u n act, învestit Chestie de
f a p t
cu toate formele legale, cuprinde sau nu o a d e v ă r a t ă dis- '
poziţie testamentară obligatorie, a t â r n ă de termenii între­
buinţaţi de dispunător î n t r u manifestarea voinţei sale.
P e n t r u ca actul să constitue un legat, trebue să cu- Dispoziţie
prindă o dispoziţie reală a voinţei libere a testatorului ( ), şi să realăinţei.
5 a vo­

(\) L a u r e n t , X I I I , 4 8 2 ; Masse-Verge, I I I , § 416, p. 22, 23 nota 1 3 ;


P a n d . fr., v° cit, 7897 u r m . ; Beltjens, op. cit., III, art. 1002,
No. 2 ter: Planiol, I H , 2 7 4 6 ; T . H u e , V I . 3 1 4 ; B a u d r y et
Colin, I I , 2 2 6 1 ; Petrescu, Testamentele, p. 278, etc.
2
( ) C. Bordeaux, D . P . 5 1 . 2. 3 1 . Cpr. C. P a r i s . D. P . 78. 2.
188; D. P . 86. 2. 229. Vezi şi Sirey, 1902. 2. 37, etc.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 8 3 ; P a n d . fr., v° cit, 7903 u r m . ; P l a ­
niol, I I I , 2746, text şi nota 1; Petrescu, op. cit., p. 279, etc.
4
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1887, N o . 74. — Dispoziţia calificată
legat ar fi de asemenea nulă, dacă ar prezenta caracterul
unei donaţiuni cu pricină de moarte (mortis causa). L a u r e n t ,
X I I I , 484. Vezi suprà, p. 148. Vezi în privinţa donaţiunilor
mortis causa, tom. I V , p a r t e a I, al Coment, noastre, p a g . 4
urm. Vezi a s u p r a acestei m a t e r i i în dreptul vechiu francez,
F u r g o l e , Trăite des testaments, I I I , p . 625 u r m . (ed. din 1779).
5
( ) Voinţa testatorului este, în adevăr, baza şi temeiul dispozi­
ţiei sale, zice F u r g o l e , op. cit., I, p. 11 şi p . 273.
150 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. V. — S-a III. — LEGATE.

nu fie n u m a i un simplu proiect, sau să facă n u m a i o i n ­


vitare, ori să dea n u m a i un sfat. Judecătorii sunt, în această
•privinţă, suverani apreciatori, şi această apreciere scapă de
sub controlul Curţei de casaţie (').
Astfel, judecătorii fondului a r putea să decidă în mod
suveran că expresiunea întrebuinţată de testator: „doresc sau
recomand ca să se facă cutare l u c r u " , nu constitue o dis­
poziţie imperativă din care să rezulte un drept p e u t r u terţiile
persoane (-).
L u c r u r i l e ar fi însă cu totul altfel dacă, în loc de a
se e x p r i m a astfel, testatorul ar fi zis: „voesc sau poruncesc
3
ca să se facă cutare l u c r u " , etc. ( ).

Necesitatea Condiţiile cerute pentru existenţa unui l e g a t ( ) .


unui act scris.
L e g a t u l fiind o specie de donaţiune, o danie prin diată,
5
d u p ă cum se exprimă vechile noastre legiuiri ( ), donatio
qucedam a defuncto relicta('), nu poate să aibă fiinţă fără

( 0 Cas. rom. Bult. 1888, p. 574 şi Dreptul din 1888, N o . 5 7 ;


Cas. fr. şi belg. D . P . 87. 1. 186; D . P . 88. 2. 3 1 1 ; P a n d .
fr., v° cit., 7912 urm., etc.
2
( ) Cas. fr. Sirey, 82. 1. 4 0 3 ; D . P . 84. 1. 4 4 7 ; Répert. Sirey,
t ° Legs, 25.—Se poate însă decide, tot prin aprecierea voinţei
dispunătorului, că r u g ă m i n t e a lui constitue un adevărat legat,
dacă el a înţeles astfel lucrurile. Répert. Sirey, v° Legs, 1 3 ;
B a u d r y et Colin, I I , 1836; A u b r y et Rau, VIT, § 665,' p . 9 7 ;
Bourcart, nota în Sirey, 1911. 2. 8 1 ; C. P a r i s , Sirev, 3 3 . 2.
3 0 6 ; C. Besancon, D. P . 1912. 2. 302, etc.
3
( ) Cpr. C. Angers, D. P . 5 3 . 2. 204.
4
Legat. Eti­ ( ) Cuvântul legat vine dela lex, fiindcă este făcut în termeni
mologie. imperativi. „Legatum est. quod legis modo, id est^ imperative,
testamento relinquitur". Vlpiani Begid.,^De legatis), 24, § 1.
Fidcicomis. Ceeace se lăsa cu r u g ă m i n t e de a se dà se n u m i à fideicontis.
„Ea qucBprecettivo modo relinquuntur, fideicommìssa vocantur".
(Ulpiani Beguh, loco cit.). Cpr. Répert. Sirey, v° Legs, 9.
Vezi în privinţa etimologiei cuvântului legat, Planiol, I I I ,
2513 şi 2727, nota 1 (ed. a 5-a).
5
( ) Vezi capit. 38 § 1 C. Andr. Donici; art. 785 C. C a i i m a c h ;
a r t . 1, partea I V , capit. 4 C. Caragea, etc. —
i;
( ) I n s t i t , De legatis, 2, 20 § 1. Vezi şi L . 116, Dig., X X X ,
De legatis I, unde se zice: „Legatum est delibatio hereditatis,
quâ testator ex eo, quad universum heredis foret, alicul quid
CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA UNUI LEGAT. 151

ea sa existe un act scris în formă de testament, u n d o n a t a r


sau legatar şi un lucru care să facă obiectul legatului. P r i n
urmare, orice testament, spre a fi valid, trebue să c u p r i n d ă ,
în s u b s t a n ţ ă cel p u ţ i n , a r ă t a r e a legatarului şi aceea a lu­
crului legat „Legatum, nisi certce rei sit, et ad certain

collatum velit." — L. 36, Dig., X X X I , De legati», II, defi­


neşte l e g a t u l : „Donatio queedam. testamento relieta", spre a-1
distinge de fiideicomis, care puteà fi făcut fără testament.
Cpr. Domat, Lois civiles, VI, p. 393, 394, No. 1 şi 2 (ed.
Carré). Justinian a pus însă legatele în acelaş rând cu fidei-
comisele. I n t r ' n n sens mai larg, prin legat se înţelegea orice
liberalitate, care a t â r n a de moartea d ă r u i t o r u l u i şi cuprindea,
prin urmare, legatele p r o p r i u zise, fideicomisele şi donaţiunile
mortis causa. ..Et fideivommissum, et mortis causa donatio,
appeilatione legati continetur". (L. 87, Dig., X X X I I , De
legatis I I I ) .
J u s t i n i a n (Instit., De legatis, 2, 20, § 2) Gaius (Instit., I I , Legatele in
§ 192) şi Ulpian (Begul., De legatis, 24, § 2 urm.) ne a r a t ă că, în vechiul drept
dreptul vechiu, erau patru forme de l e g a t e : 1° legatul per roman.
vindicationem, care aveà de obiect transferirea directă a p r o ­
prietăţei q u i r i t a r e a l u c r u l u i legat, către legatar, fără a se
r e c u r g e la tradiţie sau la alt mod de transmitere al proprie­
tăţei; 2° legatul per damnationem, prin care se obliga pe
moştenitor a dà sau a face ceva către legatar : Jicres metis
damnas esto dare, facere . . . L u c r u l legat nu intra deci în
patrimoniul legatarului, ci legatul îi conferea n u m a i o creanţă
în contra moştenitorului; 3° legatul sinendi modo, care im­
punea moştenitorului obligaţia de a lăsă pe legatar să facă
sau să ieă ceva: heres meus domnas esto sinere. Ca şi legatul
per domnationeiu, legatul sinendi modo conferea legatarului
o cotidictio ex testamento ; 4° în fine, legatul per prmceptionem,
care nu puteà fi făcut decât în favoarea unui moştenitor şi
care îi conferea dreptul de a luă înainte (prencipere) ceva
din succesiune, în momentul împărţelei. Illam reni prozei-
pito! Toate aceste legate nu puteau fi făcute decât în ter­
meni sacramentali. Justinian a desfiinţat însă în totul ter­
menii sacramentali, care fusese desfiinţaţi mai înainte de către
î m p ă r a t u l Constantin (L. 2 1 , Cod, De legatis, 6, 37). pentru
a face să se respecte mai mult voinţa decât cuvintele mor­
ţilor (Instit., De legatis, 2, 20, § 2). J u s t i n i a n a adus deci,
în această privinţă, o reformă simţitoare, admiţând şi com­
plectând reformele anterioare făcute de Constantin şi chiar
cu mult înainte prin Senatusconsultul Neronian (Gains, I n ­
stit,, I I , § 197, 218). Vezi D e r n b u r g , Pandekten. III, § 64,
p. 116 u r m . (ed. a 7-a).
(») Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1885, No. 67 şi din 1888, No. 21 ;
152 COD. CIV. — C A S T E A III. — TIT. I I . — C A PIT. V. — S-a III. — LEGATE.

c. Calimach. personam deferatur, nullius est momenti" Art. 7 3 1 din


Art. i3i. j j Calimach ( 5 7 0 C. austriac), adaogă ca dacă testatorul
c o ( u

s'a înşălat, fie a s u p r a persoanei legatarului, fie a s u p r a l u ­


crului pe care voia să-1 lese altuia, dispoziţia sa este n e ­
2
puternică ( ). „De câteori eroarea cade a s u p r a persoanei moş­
tenitorului sau legatarului, sau a s u p r a corpului lucrului
legat, zice Furgole. însăşi substanţa voinţei este viciată şi
3
dispoziţia este n u l ă ( ) " .

,J
1 Existenţa unui act scris.

Nulitatea P r i m a condiţie cerută p e n t r u existenţa legatului este


unni legat existenta unui act scris, întocmit în u n a din formele testa-
verbal. Oblig-. ' „ . i j i i i j i - i TJ ,
naturală. meiitare, caci legatul verbal este n u l şi de o aşa nulitate
t

Controversă./ j c â t ea n u poate fi acoperită nici chiar prin mărturisirea


n

legatarului. S'a decis însă că legatul verbal, ca şi orice legat


nul pentru vicii de forme, dă naştere la o obligaţie n a t u ­
rală, care a r puteà fi schimbată într'o obligaţie civilă p r i n
voinţa acelui care se recunoaşte debitor, şi a cărei dovadă
trebue să fie c ă u t a t ă " î n intenţia comună a părţilor şi în
4
sinceritatea declaraţiilor lor ( ).
Ştim însă ca aplicarea teoriei obligaţiilor n a t u r a l e la
testamentele verbale este contestabilă şi, d u p ă părerea noastră,
chiar inadmisibilă (f.
C. P a r i s , D . P. 84. 2. 3 3 ; Demolombe, XXI, 3 6 ; P a n d . fr.,
v° cit., 7918 u r m . ; B a u d r y et Colin, II, 1841, etc.
1
i) Pauli Senten., De legatis, 3, 7, § 1 3 .
2
O. Calimach. () Vezi şi a r t . 732 din codul Calimach, care are u r m ă t o a r e a
Art. 732. c u p r i n d e r e : „Testatorul atunci nu nimereşte persoana, când
orândueşte moştenitor pe un copil din greşală, socotindu-1
drept al s ă u ; nu nimereşte obiectul dacă, înstrăinându-1 m a i
înainte, 1-a uitat, sau dacă orândueşte cu greşală lucru străin
socotind a fi al s ă u " . Vezi infra, p . 1 6 3 .
3
() F u r g o l e , Tr. des testaments, I, p . 318, No. 2 (ed. din 1779).
4
() T r i b . P a r i s şi Amiens, P a n d . Period. 9 4 . 2. 57 şi Cr. judi­
ciar din 1913, No. 76. Vezi îa acelaş sens. Cas. fr. D . P.
1905. 1. 4 7 ; Pand. Period. 1905. 1. 1 0 1 ; Sirey, 1 9 0 5 . 1. 128
şi alte autorităţi citate în Répert. Sirey, v° Oblig., 301 şi în
P a n d . fr., v° Don. et. testaments, 7798, precum şi suprà,
p. 27, nota 1. M a i vezi tom. V I al Coment, noastre, p. 14,
nota 4. Vezi şi Beltjens, op. cit., III, a r t . 1 0 0 1 , No. 19.
(') Vezi tom. V I al Coment, noastre, p . 14, 15 şi suprà, p . 2 7 .
CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA UNUI LEGAT. 153

D a r dacă testamentele verbale s u n t astăzi, c o n t r a r Cazurile c â n d


d r e p t u l u i anterior, lovite de o n u l i t a t e radicală, moştenitorii ^ f i ^ a t i
not fi legaţi p r i n voinţa defunctului e x p r i m a t ă în mod verbal, prin voinţa
dacă s'au obligat personal faţă de legatarul verbal. In ase- e x p ^ m a t â T n
menea caz, ceeace va trebui să se dovedească n u este voinţa m o d verbal,
testatorului, ci obligaţia personală contractată de moştenitor.
P e n t r u ca această obligaţie a moştenitorului să poată fi
dovedită, ea t r e b u e să fi fost l u a t ă faţă de legatar în u r m a
morţei lui de cufus. O executare p u r ă şi simplă a legatului
verbal n ' a r constitui o obligaţie personală a moştenitorului (').

2° Arătarea legatarului.

A. d o u a condiţie necesară p e n t r u existenţa legatului Arătarea per-


ei leirr^" s o a n e i l e a t a
este ca testatorul să fi a r ă t a t cu preci zi une şi în mod ne riilui."
2
echivoc persoana căreia t r e b u e să folosească legatul ( ). „ITeres

(') Cpr. L a u r e n t , X I I I , 110; Beltjens, op. cit, I I I , a r t . 1001,


No. 19, p . 244 şi deciziile bejgiene citate de acest din u r m ă
autor.
2
( ) Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1885, No. 67 şi din 1888, No. 2 1 ;
O. Grand, Fiandre judiciaire din 1890, consid. dela p . 6 0 1 ;
T r i b . Carcassonne, Cr. judiciar din 1912, N o . 80, p . 945
(cu observ, n o a s t r ă ) ; L a u r e n t , X I I I , 485 u r m . ; A u b r y et
Rau, V I I , § 6 6 5 , p . 9 7 ; P a n d . fr., r° cit, 7 9 1 9 ; B a u d r y et
Colin, I I , 2258, 2 2 6 3 ; Beltjens, op. cit, I I I , a r t . 1002,
No. 3. — Aşa dar, legatul n u va aveà fiinţă, dacă numele le­
g a t a r u l u i a fost lăsat în a l b , sau este scris într'un mod cu
totul ilizibil . . . ut penitus legi non possit ( L . unică, ab initio,
Dig., Si tubulcc testamenti extabunt, 37, 2). C p r . Demolombe,
X X I , 3 8 ; C. P a u , D . P . 8 5 . 2. 2 0 1 . — Omisiunea numelui
n ' a r face însă ca legatul să fie nul dacă, din î m p r e j u r ă r i l e
a r ă t a t e în testament, judecătorii pot cu siguranţă să decidă
cine este legatarul. Astfel, poate fi validat legatul conceput
în termenii u r m ă t o r i : „Instituesc legatar universal pe d - 1 . . . .
care şade la Bucureşti, î m p r e u n ă eu tatăl său, calea Victoriei,
No. 1 2 4 " . Cpr. Demolombe, loco cit; L a u r e n t , X I I I , 1 2 5 :
T r o p l o n g , I I I , 1 4 5 6 ; P a n d . fr., r« cit., 7924; Cas. fr. Répert.
Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 332, nota 4, etc.
Tot astfel, legatul făcut în favoarea servitorului meu sau
fratelui ori nepotului meu, fără a r ă t a r e a vreunui nume, ar
fi valid, dacă aş aveà un singur servitor sau un singur frate
ori nepot; pentrucă, deşi, în specie, l e g a t a r u l nu este numit,
totuşi n u poate fi nicio îndoială a s u p r a intenţiunei testato-
154 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. V. — S-a III. — LEGATE.

institui, nisi ut certe demonstr etur, nemo potest", ziceà foarte


bine Ulpian
'Legatami nu L e g a t a r u l nu numai că trebue să fie a r ă t a t cu p r e -
6
'"'persoana ciz-iviiie, dar încă nu trebue să fie o persoană interpusă,
interpusă, care să culeagă liberalitatea spre a o remite un vii i n c a p a b i l ;
căci de câteori neprecizarea termenilor u n u i testament face
interpretarea necesară, a p a r ţ i n e judecătorilor de fond de a
recunoaşte în mod suveran, d u p ă împrejurările cauzei, dacă
legatarul desemnat este sau nu o persoană interpusă faţă
cu u n terţiu care, în g â n d u l testatorului, ar fi a d e v ă r a t u l
2
destinatar al liberalităţei litigioase ( ).
Arătarea lega- De cele mai m u l t e ori testamentul va a r ă t a numele de
tarului pnn ^otez si de familie al legatarului (*). cu toate că aceasta
vaite împre- > ' ^ ţ» \J
numeledeeât
iurări său. 11 ar fi de absolută necesitate, dacă el este în mod neîn-
doelnic a r ă t a t prin porecla, figura sau profesiunea ori func­
ţiunea s a ; prin raporturile sale de înrudire cu testatorul (*),
sau prin alte împrejurări, pe care judecătorii Ie apreciază
în mod suveran ('').
r u l u i . Michaux, Testaments, 1382, p. 2 1 3 ; Petrescu, Testa­
mentele, p. 392, care reproduce fără nicio schimbare exemplul
dat de Michaux, uitând însă de a-1 cita.
Un testator făcuse un legat surorei sale Minette, şi Curtea
din Metz a validat legatul, pentrucă, în specie, nu exista nicio
îndoială a s u p r a persoanei legatarei. Vezi Dalloz, Répert. v°
Disp. entre-vifs, 3434, 1°. Cpr. T. H u e , VI, 316, p. 400.
!
() L. 9 § 9, Dig., De heredibus instituendis, 28, 5.
2
() Cas. fr. Dreptul din 1912, No. 4 1 , p. 328. Vezi tom. I V ,
partea I-a, al Coment, noastre, p. 110.
3
() „Nominativi alicul legatur ita, Lucio Titio...". (L. 34, Pr.,
Dig., De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1).
4
() L. 34, P r . , D i g . , loco cit. Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 8 6 ; A u b r y
et Rau, V I I , 657, p. 7 3 ; T. H u e , VI, 3 1 6 ; Pand. fr., v°
cit., 7920 u r m . ; C. Metz, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs,
3434. Cpr. C. Douai, Sirey, 78. 2. 2 8 3 ; D. P . 79. 2. 128;
T r i b . B r ă i l a , Cr. judiciar din 1901, No. 73 (cu observ,
noastră). Vezi şi tom. I V , partea I-a, al Coment, noastre,
p. 105, nota 2, in medio. Aceeaş soluţie era admisă şi la R o -
Dr. roman. m a n i : „Si quis no men heredis quidem non dixerit, sed indu­
bitabili signo eum demonstraverii, quod pene nihil a nomine
distaivalet institutio". ( L . 9 § 8, Dig., De heredibus insti­
tuendis, 28, 5). Vezi şi L. 34, Pr., Dig., De conditionibus et
demonstrationibus, 3 5 . 1.
6
() C. Douai, D . P . 79. 2. 128. Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1885,
CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA UNUI LEGAT. 155

„Ou toate ca testatorul a omis numele moştenitorului, c spaniol,


A l t 7 7 2 2
instituţia va fi validă, zice a r t . 7 7 2 § 2 din codul s p a - ' ^
niol, daca el îl a r a t ă astfel încât n u poate să fie îndoială
a s u p r a persoanei instituite (si lo designare de modo que
non pueda dudarse quién sea el instituidoj.
E r o a r e a comisă de testator a s u p r a numelui de botez
sau de familie al legatarului, n u a t r a g e nulitatea dispozi-
ţiunei, dacă judecătorii a u destule elemente pentru a de­
1
termina persoana gratificată i ).
A fortiori, deci, testamentul n u va fi nul, dacă testa- Eroarea
torul s'a înşălat a s u p r a profesiunei, originei sau altor c a - testa-"
litâţi accesorii ale legatarului, de e x e m p l u : a s u p r a locului torului, etc.
său de naştere (L. 48 § 3, Dig., De heredibus instituendis,
2 8 , 5 ) ; sau dacă pe nedrept i-a dat calitatea de fiu ori
2
de frate ( ) , etc.
Dacă m a i m u l t e persoane a v â n d acelaş nume, reclamă Cazul când
un legat, el se va dà aceluia pe care, d u p ă î m p r e j u r ă r i , p e r T o a n ^ ' a u
3
testatorul a înţeles a-1 gratifica ( ) . "~ aceia? n u m e .
Dacă însă judecătorii n ' a r aveà niciun indiciu pentru c. spaniol.
1
Art. 773.
N o . 0 7 ; C. Galaţi, Dreptul din 1902, N o . 69 şi Or. judiciar
din 1903, N o . 25 (cu observ, noastră); P a n d . fr., r° cit.,
7 9 2 2 ; Filippis, Corso di diritto civile italiano, XI, 468,
p a g . 364. Vezi şi tom. IV, partea I-a, al Coment, noastre,
p. 115, 116.
(') C p r . art. 733 0 . Caiimach (571 C. austriac). Vezi tom. I V ,
partea I, al Coment, noastre, p . 49 şi 105, nota 2, in fine.
Vezi şi Judecat, ocol. Strehaia (Mehedinţi), Cr. judiciar din
1901, No. 46. Cpr. D o m a t , Lois civiles dans leur ordre na­
ture!., V I , p. 403, N o . 22 (ed. Carré). „ E r o a r e a a s u p r a numelui
p r o p r i u al moştenitorului sau legatarului, sau a s u p r a numelui
lucrului legat, nu viciază dispoziţia, dacă persoana sau l u c r u l
sunt cunoscute", zice F u r g o l e (Tr. des testaments, I, N o . 3,
p. 318, ed. din 1779).
2
( ) C p r . art. 734 C. Caiimach (572 C . " austriac); a r t . 773 C.
spaniol; L. 3 3 , Pr., Dig., De conditionibus et demondratio-
nibus, 35, 1. Vezi A u b r y et R a u , V I I , § 657, p . 74; P a n d .
fr., v° cit., 7926, etc. Vezi tom. I V , partea I-a, al Coment,
noastre, p. 106, ad notam, in medio.
8
( ) „Sed si controversia sit de nomine inter plures, qui proba-
verit sensisse de se defunctum, ille admittetur". ( L . 33 § 1,
Dig., De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1). C p r .
Pothier, Don. testament aires, V I I I , 74, p. 247 (ed. B u g n e t ) ;
A u b r y et R a u , V I I , loco cit., p. 74, etc.
156 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. V. — S-a III. — LEGATE.

a decide care este persoana gratificată, dispoziţia fiind în­


tunecoasă, va fi considerată ca neavenită (*), d u p ă cum dis­
2
p u n e a n u m e art. 7 7 3 § 2 din codul spaniol ( ).
Legatul tăcut T o t pentru aceleaşi motive, legatul făcut unui oraş
unui ovaş sau sau unei comuni, fără a se arăta cărui a n u m e oraş sau
unei comuni.
cărei comuni, este p r e s u p u s făcut oraşului sau comunei în
3
care testatorul îşi are domiciliul sau reşedinţa ( ), in quo is
qui testamentum fecerit, domicilium habuerit ('!.
Din î m p r e j u r ă r i poate însă să rezulte că testatorul a
5
înţeles a gratifica pe altă comună sau pe alt o r a ş ( i .
Legatul făcut Soluţia de m a i sus este admisibilă în privinţa legatului
săracilor. f £ ţ a r a c i l o r în genere, fără a se arăta căror săraci, d u p ă
c u

6
cum dispune a n u m e art. 7 4 9 din codul spaniol ( ).
Schimbarea Dacă, în u r m a facerei testamentului, testatorul şi-a
domiciliului. g h i | f j domiciliul, săracii gratificaţi sunt acei din comuna
C m ) a

în care testatorul îşi aveà domiciliul în momentul facerei


testamentului (').

(') P o t h i e r , op. cit., 73, p. 2 4 7 ; L a u r e n t , X I I I , 4 9 0 ; T. H u e ,


V I , 316, p. 4 0 0 ; A u b r y et Rau, loco cit.; P a n d . fr., r° cit.,
7 9 3 9 ; Duranton, I X , 3 7 1 . Cpr. L. 10, Dig-., De rebus dubiis,
34, 5.
2
('. spaniol. ( ) I a t ă cum se exprimă acest text: „Si entre personas del mismo
Art. 77,°. § 2. nombre y apellido hay ygualdad de circunstancias y est as
son tales cpxe no permiten distinguir al instiluido, ninguno
seră heredero (ni mene nu va fi moştenitor).
3
( ) Pothier, op. cit., V I I I , 75, p. 2 4 7 ; P a n d . fr., v° cit., 7 9 3 2 ;
Cpr. art. 842 C. Calimaeh. Vezi tom. I V , partea I, al Co­
ment, noastre, p. 112.
(*) L . 39, § 1, Dig., De conditionibus et demonstrationibus, 3 5 . 1.
5
( ) P a n d . fr., w° cit., 7932.
(") Cpr. a r t . 792 şi 843 C. Calimaeh, art. 2072 C. german, etc.
Vezi T r i b . Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptul din 1882, No. 70
şi din 1892, No. 5 2 ; Cas. rom. Bult. 1907, p. 1876; D e m o ­
lombe, X V I I I , 6 1 2 ; L a u r e n t , X I , 312; A u b r y et Rau, V I I ,
§ 656, p . 72. Vezi şi tom. I V , partea I, al Coment, noastre,
p. 1 1 1 . — S'a decis că faptul unui testator de a-şi lăsa averea
sa, sau o parte din ea, spre a se aduce a p a într'o comună,
sau a fi î n t r e b u i n ţ a t ă la ajutorarea copiilor săraci din acea
comună, poate fi interpretat în sensul că dispunătorul a în­
ţeles a avantaja pe acea comună şi a o face l e g a t a r a averei
sale. C. Iaşi, Dreptul din 1908, No. 1 1 , p. 84.
(") Pothier, loco cit. — V e z i însă Laurent, X I , 312. Vezi şi tom.
IV, partea I, al Coment, noastre, p . 112. ad notam (ed. a 2-a).
CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA UNUI LEGAT. 157

L e g a t u l făcut spitalului, fără a se a r ă t a a n u m e c ă r u i Legatul făcut


U11U1 s p i t a L
spital, se va socoti făcut spitalului comunei în care testa-
torul îşi aveà domiciliul (*).
Se poate, de asemenea, lăsa un legat p e n t r u crearea Legatul făcut
p e a e a
şi întemeierea u n u i sau mai m u l t o r p a t u r i , în care bolnavii ^ * ™ ^ [
să fie primiţi şi îngrijiţi, chiar într'o comună unde n ' a r
exista u n spital şi, în asemenea caz, legatul se v a primi şi
2
executa de comună ( ).
Ştim, de asemenea, că este valid legatul făcut în fo- Legatul tăcut
losul instrucţiunei publice, sau pentru trimitere de studenţi i n t r u " °J°
în străinătate. In asemenea caz, legatul se va primi de Mi- publice,
nisterul instrucţiunei publice, în u r m a autorizărei guver­
3
nului ( ).
J u r i s p r u d e n ţ a franceză a validat u n legat făcut în ter- Legatul făcut
u n u x l l t o r
menii u r m ă t o r i : „Las atâta viitorului meu fin". F i i n d însă .J f

că prin acest testament n u se arăta cine era finul în chestiune,


Curtea din P a r i s a admis m a r t o r i p e n t r u a se determina
în mod precis persoana gratificată, şi Curtea de casaţie a
respins recursul făcut contra acestei decizii ('').
A m văzut în tom. I V , partea I-a, p . 1 1 3 , când ne-am Legatul făcut
r n t l e l 0 1
ocupat de liberalităţile făcute unor persoane necerte, ca se -

(*) Pothier, loco cit.


2
( ) Cpr. P a n d . fr. v° cit., 7930. Vezi şi tom. IV, partea I, al
Coment, noastre, p. I l l , text şi note.
8
( ) Vezi tom. I V , partea I, al Coment, noastre, p . 112.
Ministerul instrucţiunei publice şi al cultelor, fiind a u t o - Rolul Casei
ritatea supremă a î n v ă ţ ă m â n t u l u i public şi particiilar, iar galelor m
r, i i A -i •! • -l i î» j. A r î privinţa lega-

Casa şcoalelor având atri buţmnea de a controla toate tonriu- telor'făcute


rile destinate învăţământului, care provin din legate sau do- ~ î folosul n

naţiuni, urmează că liberalităţile făcute pentru instrucţiunea instiucţiunei


u b l i c e
copiilor săraci dintr'o localitate, trebuesc socotite ca lăsate în P -
asemenea scop acestor autorităţi. P r i n u r m a r e , instanţa de
fond comite un exces de putere şi violează legea instrucţiunei
publice şi a Casei şcoalelor, când anulează un asemenea legat,
sub cuvânt că a r fi fost făcut unei persoane inexistente. Cas.
rom. Bult. 1909, p. 290 şi Dreptul din 1909, N o . 3 3 . Vezi
încât priveşte dreptul de administraţie şi de privighere al
Casei şcoalelor a s u p r a fondurilor destinate î n v ă ţ ă m â n t u l u i ,
provenite din legate sau donaţiuni, Cas. rom. Bult. 1904,
p. 3 6 1 , 362.
4
( ) Vezi Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 3439, nota 2. C p r .
T. H u e , V I , 316, p . 400.
158 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. II. —CAPIT. V. — S-a III. — LEGATE.

poate face un legat, în termeni generali, rudelor sau slugilor


sale (art. 7 9 2 0 . Calimach), fără a se arăta a n u m e pe care
rude sau slugi testatorul a înţeles ale gratifica (').
Daca cineva a zis : las legat rudelor mele, se înţelege
2
rudele cele mai de a p r o a p e ( ).
Legatul lăsat Dacă cineva a lăsat un legat slugilor sale, prin această
slugilor.
e X p j generală se înţelege n u m a i slugile care se găsesc
r e s e
3
în serviciu în vremea morţei testatorului ( ).
Leg-atui lăsat Se poate î n t â m p l a ca cineva sa lese un legat copiilor
s a l 1 co
Chestie'de piHor altuia; şi, în asemenea caz, autorii se în-
fapt. treabă dacă expresia copii cuprinde n u m a i pe copiii din
g r a d u l întăiu sau pe toţi descendenţii ? Deşi, în regulă gene­
rală, prin copii se înţelege toţi descendenţii în orice g r a d (*),
de câteori va fi vorba de interpretarea unei clauze testa­
mentare, judecătorii vor avea în vedere intenţia testatorului,
B
totul reducându-se la o chestie de fapt ( ).
Copiii natu R ă m â n e însă bine înţeles că, în leg'islaţia noastră, cu­
rali ai mamei.
v a n ţ ] copii, întrebuinţat de m a m ă în testamentul său, s'ar
u

referi şi la copiii săi naturali recunoscuţi, dacă ea n'ar fi

(') Opr. C. Bucureşti, Dreptul din 1882, No. 70.


2
( ) Cpr. a r t . 827 C. Calimach, 682 C. austriac, art. 751 0 . spa­
niol, etc. Yezi P a n d . fr., v° cit., 8001 u r m . — Legatul ce tes­
tatorul a r lăsa tuturor rudelor sale, fără nicio preferenţă,
s'ar cuveni t u t u r o r rudelor din g r a d u l succesibil, oricât de
d e p ă r t a t e ar fi (art. 676). Cpr. T r i b . Lyon (26 Iulie 1890),
P a n d . fr. v° cit. 8004.

( ) Cpr. a r t . ' 8 2 S c ! ' Calimach, 683 C. austriac. Vezi T. H u e ,
VI, 316, p. 3 9 9 ; Pand. fr., v<> cit., 8016, etc.
4
( ) Art. 187, 799, 836, 839, 842 C. civ. şi L. 220, Pr., Dig., De
verborum significatione, 50, 16. Vezi tom. IV, p a r t e a I-a, al
Coment, noaste, p . 113 nota 4. In art. 124, 329, 338, 1000, etc.,
legea înţelege prin copii n u m a i pe acei din gradul întăi. î n c â t
priveşte sensul ce codul Calimach a t r i b u e cuvântului copii,
vezi art. 62, 826 şi 966 din acest cod (42, 681 şi 763 C.
austriac), citate în tom. I V , partea I, al Coment, noastre,
p. 407, nota 2.
5
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 9 1 ; T. Hue, VI, 317, p. 4 0 1 ; P a n d .
fr., v° cit., 7957 u r m ; B a u d r y et Colin, I I , 1842 ter; Belt­
jens, op. cit, I I I , art. 1002, No. 2 3 u r m . ; C. Riom, D. P .
6 1 . 2. 1 3 3 ; Sirev, 6 1 . 2. 4 8 1 : T r i b . Gand, Pasicrisie belge,
1901. 2. 185; T r i b . Ilfov, Dreptul din 1908, No. 48, p. 389,
etc. Chestiunea este, cu toate acestea, controversată.
CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA UNUI LEGAT. 159

cumva e x p r i m a t o voinţă contrară (cpr. a r t . 4 8 , 6 5 2 ,


677, 678 C. civ.) O).
Chestiunea de a se şti dacă prin fraţi sau nepoţi se Ce se înţelege
p r m fra 1-
înţelege surorile şi nepoatele este iarăşi o chestie de intenţie, -
2
care a t â r n ă de voinţa testatorului ( ).
Dacă testatorul a chemat la succesiunea sa pe o per- Art. 7 7 1 c,
soană şi pe copiii săi, toţi vor fi consideraţi ea chemaţi de P s a m o L

odată, iar nu în mod succesiv, unii d u p ă alţii, d u p ă cum


dispune a n u m e art. 7 7 1 din codul spaniol dela 1 8 8 9 (se
entenderdn todos instituidos simultanea, y non sucesivamente).
S'ar puteà întâmpla şi s'a î n t â m p l a t chiar ca cineva Dispoziţii
să facă o dispoziţie pentru sufletul său, sau în favoarea sufle- ^Je» f

tului său, per l'anima o a favore dell'anima, d u p ă cum tutui,


se e x p r i m ă art. 8 3 1 din codul italian, şi Curtea din T u r i n
a validat l e g a t u l ; pentrucă, în specie, un executor testa­
mentar fusese însărcinat cu întrebuinţarea averci defunctului
3
în liturghii, pomeniri şi alte griji sufleteştii ).
J u r i s p r u d e n ţ a decide, de asemenea, că este validă dis- Dispoziţii
poziţia prin care testatorul ordonă că ceeace va r ă m â n e a g ™ ; ^ ^ " 1 1

din bunurile sale, în u r m a morţei legatarului, să fie între- gtiji'sufle


buinţat la liturghii şi alte griji sufleteşti, pentru odihna testi.
sufletului său, fiindcă asemenea dispoziţii nu constituese un
legat făcut u n o r persoane necerte, ci întrebuinţarea unei
sume la plata unui serviciu determinat ('"). ^
In fine, ştim că orice liberalitafe făcută unei persoane ersoana ne­
necerte este nulă, pentrucă nu se poate face o liberalitate, certă.

(') Contra: (în privinţa dreptului francez), L a u r e n t , X I I I , 4 9 3 ;


Beltjens, op. cit., I I I , art. 1002, No. 25. etc.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 494, 4 9 5 ; P a n d . fr., v° cit.. 7957 u r m . :
T. H u e , VI, 3 1 8 ; B a u d r y et Colin, I I , 1843; Beltjens, III,
art. 1002, No. 2 7 . — C u r t e a din Aix a decis că, în lipsa unei
restricţii din partea testatorului, cuvântul nepoţi cuprinde şi
pe nepoate. D. P . 56. 2. 40. Cpr. şi C. Bordeaux, D. P . 59.
2. 201.—In limba uzuală, ca şi în cea j u r i d i c ă , expresiunile
nepoţi, nepoate nu cuprind însă pe strănepoţi şi strănepoate.
Beltjens, loco cit., 32. Cât pentru chestiunea de a se şti ce se
înţelege p r i n reri sau vere, vezi L a u r e n t , X I I I , 496 u r m . ;
n
Pand.' fr., r cit., 7980 u r m . ; T. H u e , V I , 3 1 8 ; Beltjens, loco
cit., No. 29 urm., 3 5 , 36, etc.
3
( ) Cpr. art. 747 C. spaniol. Vezi tom. IV, partea I-a, al Coment,
noastre, p . 114, 115.
4
( ) C. P a n , D. P . 87. 2. 64.
160 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. V. — S-a III. — LEGATE.

c. italian şi fără a se şti cui ea se adresează. „ E nulla ogni disposi­


ti, spaniol. i
z o n e fi ^
a a favore
a di persona che sia incerta in modo
1
da non poter essere determinata' , zice a r t . 830 din codul
italian. T o t astfel se e x p r i m ă şi a r t . 750 din codul spaniol :
„ Toda disposición en favor de persona incierta sera nula,
ci menos que por algun evento pueda resultar cierta", ziee
acest din u r m ă text. N u avem nevoe de a insista a s u p r a
acestei chestiuni, pentrucă materia persoanelor necerte a
fost t r a t a t ă cu toate detaliliile ce merită în tom. I V , p a r t e a I,
al Coment, noastre, p . 105 u r m .
Dreptul con-^ Din împrejurarea că legatarul trebue să fie determinat
ferit unei prin însuş testamentul defunctului, rezultă că acesta n ' a r
persoane de
alege lega puteà să încredinţeze moştenitorului sau unei persoane
tarul. Inadmi străine dreptul de a alege legatarul (*) ; şi aceasta chiar daca
sibili tate.
d r e p t u l de alegere a r trebui să se exercite sub certa demon-
stratione, adecă : dintr'un n u m ă r oarecare de persoane a n u m e
2
a r ă t a t e de testator ( ). „Tăcerea legei, a zis J a u b e r t în r a -

(') Gontrà: A r t . 2 1 9 3 C. german.


2
( ) Cpr. Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel. V I , p . 14
şi 15, No. 8 (ed. C a r r é din 1824); Merlin, Répert., v" Léga-
taire, § 2, N o . 18 bis; A u b r y et R a u , V I I , § 6 5 5 , 656, p . 70,
text şi nota 2 ; Demolombe, X V I I I , 6 1 9 ; L a u r e n t , X I , 3 2 6 ;
Crenier, Don. et. testaments, observ, preti minaires, I, p . 198,
No. V I I I (ed. Bavle-Mouillard din 1844); Répert. Sirev, v°
Legs, 2 4 9 ; B a u d r y et Colin, I, 3 6 8 ; T h i r y , II, 4 5 6 ; Coin-De-
lisle, op. cit., art. 8 9 5 , No. 7, p. 3 4 ; Dalloz, Nouveau code
civil annota, I I , a r t . 906, No. 2 3 şi a r t . 1002, N o . 209 şi 2 1 5 ;
Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 8 4 0 ; Cas.
fr. D. P. 6 3 . 1. 3 5 6 ; Sirey, 6 3 . 1. 4 4 6 ; C. Paris, D. P . 9 7 . 2.
3 4 2 ; T r i b . P a r i s . Dreptul 'din 1 8 8 1 , No. 28, p. 2 2 4 ; T r i b . Ilfov
şi C. Bucureşti, Dreptul din 1888, N o . 72 şi din 1889, No. 7 5 .
Vezi infra r u b r i c a : Despre legatul unui lucru nedeterminat
(genus). — Contra: Massé-Vergé, I I I , § 4 1 8 , p . 3 5 , nota 8,
in fine; T r o p l o n g , 1, 154 şi I I , 5 4 8 . Aceşti din u r m ă autori
admit facultatea de a alege legatarul n u m a i sub certa demon-
strationc, ceeace era admis şi la Romani (L. 8 § 1, D i g . , De
rebus dubiis, 39, 5).
Întrebuin­ N ' a r t r e b u i însă să confundăm legatul făcut sub sarcina ca un
ţarea lega­ terţiu să aleagă pe legatar, cu legatul făcut unei persoane deter­
tului în
folosul unor
minate, spre a fi întrebuinţat în folosul unor persoane nedetermi-
nate, care u r m e a z ă a se determina mai în u r m ă de un terţiu anume
a r ă t a t în testament; căci acei care ar puteà fi aleşi de către lega­
tarul principal n ' a r fi cuprinşi în însăşi vocaţiunea, ci în sarcina
CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA UNUI LEGAT. 161

portul său către T r i b u n a t , dovedeşte eă această facultate


nu mai există astăzi". (Vezi infra, p . 2 8 4 , 285). Art. 6 7 0
§ 2 din codul spaniol este expres în această privinţă (').
Această facultate de a alege legatarul, care a fost abrogi i>r. roman
d ru
gata. în F r a n ţ a prin legea din 17 Ni vose a n u l II, era n e - F ' "^.* a n te

cunoscută în vechile noastre legiuiri, ca şi la Romani, ca \


una ce era contrară însăşi esenţei testamentului, care trebuia i
să fie expresiunea singurei voinţi a testatorului, „lila ins- \
titutio, qilOS TitillS VOllierit, ideò vitiosa est, quod alieno \
arbitrio permissa est: nam satis constanter veteres decre- I
veruni, testamentorum jura ipsa per se firma esse oportere,
2
non ex alieno arbitrio pendere" ( ).

3° Determinarea lucrului legat.

A treia condiţie cerută pentru ca legatul să poată aveà Arătare» lu­


fiinţă, este ca să se ştie ceea ce testatorul a voit să dea crului legat
d u p ă moartea sa. Testamentul este deci nul, dacă nu se arată
3
în el lucrul legat ( ). In caz când ar exista numai incerti­
tudine a s u p r a lucrului legat, testamentul va fi valid şi j u ­
decătorii vor aprecia împrejurările in suveranitatea lor ('*).

şi în modul de executare al acestei sarcini. A.stfel, a r fi valid


legatul făcut unui spital, sub condiţia de a întreţine un
n u m ă r oarecare de p a t u r i , în folosul unor persoane care vor
fi succesiv a r ă t a t e de o anume persoană determinată, de
e x e m p l u : de episcopul eparluot. Cpr. Demolombe, X V I I I , 619,
ia fine şi 6 2 0 ; A u b r y et Rau, loco cit., p. 71 ; Dalloz, Nou-
reau code civil annoti', I I , art. 906. No. 24 şi art. 1002,
No. 222, 2 2 3 ; C. Agen, Sirev, 54. 2. 4 6 5 ; D. P . 55. 2. 4 1 ;
Cas. fr. D . P. 55. ì . 2 9 7 ; S'irev, 55. 1. 6 4 8 , etc.
(') I a t ă cum se e x p r i m ă acest text: „Xu se poate lăsa la arbi- C. spaniol,
A r t (57
t r a g i u l unui terţiu (al arbitrio de un tercero) n u m i r e a m o ş - - 0 § •_».
tenitorilor sau legatarilor, nici determinarea părţilor ce ei vor
trebui să moştenească, atunci când vor fi nominal instituiţi
(cuando sean instituidos nominalmente).
2
() L . 32, Dig., De hcredibus instiluendis, 28, 5. Vezi şi L. 52,
Dig., De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1, unde se
zice: „In alienam voluntatem legatura conferri non potest"...
— Vezi însă L. 8 § 1, Dig., De rebus dubiis, 39, 5, care admite
facultatea de a alege legatarul sub certa demonstratione.
3
() Cpr. C. Paris, D . P . 84. 2. 3 3 ; B a u d r y et Colin, I I , 1841;
Boureart, nota în Sirey, 1 9 1 1 . 2 . 8 2 , etc.
(*) Pothier, Don. testarnentaires, V I I I , 78 u r m . ; L a u r e n t , X I I I ,

Mior, li
162 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . II. — CAPIT. V. — S-a III. — LEGATE.

Lăsarea sumei Astfel, a r fi n u l legatul conceput în termenii u r m ă t o r i :


legate iu alb. j B j a s] j \_ s u m a d e . . . " , p e n t r u c ă n u se ştie ce s u m ă tes­
u

t a t o r u l a voit să lese l e g a t a r u l u i O.
Legatul a r fi însă valid, dacă testatorul a r fi z i s : „las
lui X imobilele ce-mi v o r fi a t r i b u i t e prin rezultatul cutarei
2
î m p ă r ţ e l i " ( ).
Arătarea
?lta gre-/ A r ă t a r e a greşită a obiectului legat nu viciază d i s p o -
* J ^ r u l n / z i ţ i a , de câteori se poate determina cu preciziune l u c r u l
3
' l e g a t , independent de această g r e ş e a l ă ( ) . Astfel a r fi valid
legatul conceput în termenii u r m ă t o r i : „las lui X întreaga
s u m ă de 5 0 0 0 lei, ce-mi datereste d u p ă o b l i g a ţ i a sa, a u t e n ­
tificată sub N o . . . . " , cu toate că acea obligaţie n ' a r fi de
5 0 0 0 de lei, ci de 1 0 0 0 0 de lei.
Eroarea A fortiori, deci, legatul va fi valid, cu toate că tes-
asupra " " - . t a t o r u l s'ar fi înşelat a s u p r a numelui lucrului legat, dacă
melui lucrului ' I s i
126; Demolombe, X X I , 3 9 ; B a u d r y et Colin, I I , 1844, 1844
bis; P a n d . fr., v° cit., 8 0 1 8 , etc.
(') Pothier, op. rit., 7 8 ; Demolombe, X X I , 3 9 ; Filippis, Corso
Cazurile în di diritto civile italiano, X I , 479, p . 372. Iată însă un legat,
care un legat care a r fi valid, cu toate că suma n ' a r fi a r ă t a t ă în testament:
r fi 3,1 1
.? „ I " ..Las suma de comunei Iaşi p e n t r u zidirea unui t e a t r u " .
ai.» ,ua aie.i j asemenea caz, s u m a legată va fi acea pe care experţii o
n
sumei.
vor declara-o necesară pentru clădirea u n u i teatru. C p r . Pothier,
op. cit, 7 9 ; L . 30, Dig., X X X I , De legatis I I . — Tot
valid a r fi şi legatul prin care s'ar lăsa suma de . . . ca pensie
viageră pentru întreţinerea cutărei persoane. In asemenea caz,
suma legată va fi acea care se va crede nece.-.ară pentru traiul
legatarului, d u p ă c j u d i ţ i a sa socială. Pothier, loco cit. C p r .
L a u r e n t , X I I I , 1 2 6 ; Cas. fr. D . P . 6 2 . 1. 357. — D a c ă tes­
tatorul servea încă din timpul vieţei sale o pensie viageră
legatarului, a cărei sumă era t r e c u t ă în registrele sale casnice,
el va fi presupus a fi lăsat acea pensie şi în u r m a morţei
sale. „Quod testator prcestare solitus fuerat, id ridevi rclictum".
(L. 14, D i g . . De annui8 legatis, 3 3 , 1).
2
( ) Demolombe, X X I , 39.
3
( ) Pothier, op. cit., V I I I , 8 1 ; Domat, Lois ciriles, V I , p. 404,
No. 21 (ed. C a r r é ) ; Filippis, op. şi loco suprà cit.: A u b r v
et K a n , V I I , § 657, p . 7 4 ; P a n d . fr., r° cit., 8112. „Falsa
dcmonstratio non pcrimit legatimi". L. 75 § 1, Dig., X X X ,
De legatis, I . Vezi şi L . 94, Dig., De div. regulis juris antiqui,
50, 17, unde se zice: „Non solent quad abundant, ritiare
scrijituras". Mai vezi L. 1 § 8, in fine, Dig., De dote prodi­
gata, 33, 4, unde se zice: „Quidquid demonstrata; rei ad-
1 l;
ditur satis demonstrata ,, frustra rst .
CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA UNUI LEGAT. 163

nu este, nicio îndoială în privinţa lucrului ce el a înţeles a


lăsa legatarului
c c l i l - h
„Are tărie orânduiala, şi de v a greşi testatorul la pres- ' * " * A

c rie rea obiectului, adecă a lucrului rânduit, căci în testa­


ment mai pe larg să tâlcucşte voinţa testatorului", zice
a r t . 7 3 3 din codul Caiimach (571 C. austriac).
Dacă însă testatorul s'a înşelat a s u p r a fiinţei lucrului Eroare asupra
legat sau asupra. însăş persoanei legatarului, eroarea fiind persoanei
gatarului.
le­

esenţială sau substanţială, înfiinţată, d u p ă expresia codului


3
Caiimach (art. 7 3 1 , 732), aduce nulitatea legatului ( ).
Dacă testatorul, care are mai multe obiecte de aceeaş Lplic. art. 908
specie, a legat u n u l din ele, fără însă a a r ă t a cu preci- C. civil.
ziune care a n u m e , legatul este valid şi, în asemenea caz,
moştenitorul va dà legatarului lucrul ce el va găsi cu cale,
4
însă de calitate mijlocie (art. 908) ( ).
A r t . 7 9 8 din codul Caiimach (656, in fine C. austriac) Alegerea fă-
e n t e le
permite testatorului de a lăsa alegerea lucrului legat la buna ^ "
plăcere a legatarului, în care caz legatarul este în drept a Art 798 c.
C a l i m a o h
alege lucrul cel m a i b u n din lucrurile de acelaş fel (°), so- -
luţie care, d u p ă c u m vom vedeà infra, p . 2 8 4 , s u b a r t . 9 0 8 ,
este admisă şi astăzi.
Tot acolo vom vedeà că alegerea lucrului legat poate Alegerea fă­
li lăsată la buna plăcere a unui terţiu, ex arbitrio boni terţiu.

(') Pothier, oj>. şi loco cit., 8 1 . „Evror nominimi in scripturas


factus, si modo de mancipiis ret posscssionihus legatis non
ambigitur, jus legati dati non minuit". ( L . 7 § 1, Cod, De
legatis, 6, 37).
C) D e pildă: testatorul, care aveà intenţia de a lega o haină,
s'a servit de cuvântul mobile; eroarea fiind în specie substan­
ţială, viciază dispoziţia. Vezi F u r g o l e , Tv. des testaments, I,
p. 318, No. 6 (ed. 1779). ,,Quod si quis, cùm relict veste-m
legare, suppc/fr'etilem adscripsit, dum putat suppcllcctilis appel­
lation/' vestem contincri, Pomponius scripsit restem non de­
beri.. .. Rerum cnim vocabula immutabilia sunt, hominum
11
muta-bilia . ( L . 4, in fine, Dig., De legatis, X X X , 1°).
3
( ) Vezi suprà, p. 152.
4
( ) Pothier, loco cit., 8 0 ; A u b r y et ltau, V I I . § 657, in fine.
p. 75. Cpr. L . L. 32 şi 33 "§ 1, Dig., X X X , De legatis I.
6
( ) Conform: art. 8 7 3 C. italian. — Dacă legatarul m u r i à înainte Art. 799, 800
de a-şi alege legatul, dreptul de alegere trecea la moşteni- C. Caiimach.
torii săi (art. 800 C. Caiimach). Cpr. Instit., De legatis, 2,
20, ţţ 2 3 . — Dacă- în u r m a alegerei lucrului, legatarul se caia,
164 C. C. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V.— S-a III. — INTERPRET. TESTAM.

vin I după cum dispun anume art. 871 din codul ita­
lian şi a r t . 2 1 5 4 din codul g e r m a n .

Despre interpretarea testamentelor.

Aplic. L e g i u i t o r u l , care a edictat oarecare regule de i n t e r p r e -


art. 9 7 7 urm. ^ a r e * p j i n ţ a convenţiunilor (art. 9 7 7 urm.), tace cu de­
n r v

s ă v â r ş i r e în p r i v i n ţ a i n t e r p r e t ă m dispoziţiilor de u l t i m ă v o ­
2
i n ţ ă ( ). Aceasta nu însemnează însă că j u d e c ă t o r u l este liber

el nu mai putea să aleagă altul, căci el devenise p r o p r i e t a r u l


l u c r u l u i ales (art. 799 C. Calimach).
O C p r . L . 43 § 2, Dig., X X X , De legatis, I şi L . 11 § 7,
Dig., X X X I I , De Irgatis I I I . Yezi şi a r t . 2156 C. g e r m a n ,
art. 659 C. austriac, etc.
2
Dr. străin. ( ) Codul f'r. cuprinde n u m a i o regulă de interpretare, şi a n u m e :
acea statornicită de a r t . 1023, despre care ne vom ocupà m a i
la vale, p. 176 urm. Codul german cuprinde însă mai m u l t e
regule de interpretare ale testamentelor în a r t . 2068 —2076,
2084, 2086, a s u p r a cărora vezi E r n s t B a r r e . Bilrgerliches
Gesetzbuch und Code civil (vergleichende Darstelhmg des
dcutschen und franzOsischen biirgerlichen Gesetzbuchs), § 1 7 3 ,
p. 270, 2 7 1 .
Dr. vechili î n c â t priveşte interpretarea testamentelor în vechiul drept
francez. francez, vezi Pothier, Introduction au titre des testaments, I,
150 urm., p. 456 u r m . şi Don. testamentaires, V I I I , 356 u r m . ,
p. 330 urm. (ed. Bugnet); Domat, Lois civiles dans leur ordre
naturel, V I , p. 132 u r m . (ed. C a r r é din 1824).
Dr. nostru an­ Vechile noastre legiuiri cuprind şi ele mai multe r e g u l e
terior. de interpretare în privinţa legatelor. E l e pot însă deveni a r ­
bitrare, de câteori sunt contrare intenţiunei testatorului.
C. CalimaoU. Astfel, pentru a nu cita decât câteva exemple, art. 8 1 3
Art. 813 urm. din codul Calimach (672 C. austriac) prevede, ca şi a r t . 8 4 6
din codul italian, că în legatul de hrană, adecă de alimente,
se cuprinde hrana, î m b r ă c ă m i n t e a şi locuinţa, quia sine his
ali corpus non potest ( L . 6, Dig., De alimentis vel cibariis
Irgatis, 34, 1). î n c â t priveşte întinderea legatului de alimente,
vezi art. 8 1 4 — 8 1 6 C. Calimach (673 C. austriac).
C. Calimach. In legatul chelăriei se cuprind toate cele de mâncat şi de
Art. 817. băut, ce testatorul gătise pentru sine, pentru femeea sa, co­
piii săi şi pentru toată familia sa (art. 817 C. Calimach).
Art. 818. Legatul unei case nu cuprinde însă şi pojijia ei, dacă tes­
t a t o r u l n a orânduit şi aceasta ( a r t . 818 C. Calimach).
Art. 819. S u b legatum mobilelor casei se cuprind mai cu deosebire
mobilele cele trebuitoare numai spre podoaba locuinţei, i a r
INTERPRETAREA TESTAMENTELOR. — ART. 977 URM. 165

de a interpreta voinţa testatorului d u p ă bunul său plac,


T
căci de câteori acea voinţă n a fost e x p r i m a t ă în termeni
sub legatum pojijiei se cuprind mai în deobşte şi acele spre
iconomia casei, afară de instrumentele unui meşteşug (art. 819
C. Calimach, 674 C. austriac). — S'a decis, în această ordine
de idei, că legatul unei case cu mobilierul ei nu cuprinde
toate mobilele necesare pentru a locui în acea casă, ci n u m a i
cele destinate la uzul şi mobilarea apartamentelor (C. Be-
sanşon, D. P . 6 1 . 2. 100). Cpr. P a n d . fr., v° cit, 8 0 5 1 . —
Tot astfel, s'a decis că dispoziţia prin care testatorul lasă tot
ce se va găsi în odaia sa şi în mobilele acelei odăi. cuprinde
mobilele, nu însă şi valorile aflate în acele mobile. (C.
Bennes, 3 D e c e m b r i e 1888). P a n d . fr., v° cit., 8052. I n t r ' o
altă ipoteză, s'a admis însă soluţia contrară. C p r . Cas. fr.
D. P . 54. 1. 187; D . P . 7 3 . 1. 248. T o t u l este deci o chestie
de intenţie şi de i n t e r p r e t a r e a voinţei testatorului.
Reîntorcându-ne la codul Calimach, vom menţiona a r t . 820 Calimach.
A l t 8 2 0
din acest cod, care prevede că, sub numele de legatul poji- ' °
jiei casei, nu se cuprind şi cele unite cu zidirea, nici cele ce,
ridicându-se, strică faţa zidirei, precum s u n t : dulapurile cele
băgate în păreţi şi altele asemenea; nici cărţile, ni ci "biblio­
teca, nici î m b r ă c ă m i n t e a , nici armele, nici cele spre desfătare,
precum sunt: fântânile svârlitoare (jets (Veau) şi altele ase­
menea (art. 820 C. Calimach).
A v t 8 2 1
Dacă s'a lăsat l e g a t u m un d u l a p mişcător sau sicriu, -
î m p r e u n ă cu lucrurile din el, se înţeleg n u m a i acele l u c r u r i
ce testatorul obişnuia să ţie acolo, iar nu şi cele câte din
î n t â m p l a r e s'au pus acolo din î n d ă m â n ă (art. 821 C. Cali­
mach, 677 C. austriac modificat). S'a decis, în această ordine
de idei, că legatul u n u i d u l a p cu tot ce se va găsi în el la
moartea testatorului, cuprinde şi creanţele ale căror titluri s'au
găsit în acel d u l a p . C. Caen, D. P . 52. 2. 2 1 7 ; Sirev, 52. 2.
2 4 8 ; P a n d . fr., v° cit., 8085 u r m .
L e g a t u l lucrurilor curgătoare (lichide) se dă î m p r e u n ă cu Art. 822.
vasele lor (art. 822 C. Calimach, 677, in fine C. austriac).
Vezi infra, p. 252, text şi nota 5.
8 2 3
Dacă testatorul, lăsând legatum o hotărîtă câtime de vin sau Art. -
de grâu sau alte asemenea, va fi zis: dela cutare vie sau moşie,
şi de nu se va face acolo cât au lăsat, atunci legatarul nu va
lua mai mult decât s'a făcut (art. 823 C. Calimach).
In legatul de j u v a e r e se cuprind pietrele cele scumpe şi Art. 824.
m ă r g ă r i n t a r e l e cele evirate, iar în legatul podoabă se cuprind
cele făcute spre împodobirea hotărîtelor persoane (art. 824
C. Calimach). Cpr. art. 678 C. austriac modificat şi Dig.,
De auro, arţ/ento, 34, 2. Vezi în privinţa legatelor de juvaere,
Pothier, Don. testamcntaires, V I I I , 425, p . 344 (ed. Bugnet).
In legatul de a u r şi de argint nu se cuprind lucrurile cele Art. 825.
C. C. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a III. — INTERPRET. TESTAM.

destul de clari şi precisi, el va puteà să recurgă la regulele


de interpretare admise de lege în materie de convenţii, c ă u ­
tând prin toate mijloacele, fie ele chiar extrinseci, a des­
coperi a d e v ă r a t a intentarne a testatorului (*) şi ţinând s e a m ă

pe din afară î m b r ă c a t e eu a u r şi cu argint, cum nici m o n e ­


zile (art. 825 C. Calimach). Cpr. art. 679, ab initio C. a u s ­
triac. \ ezi L. 19 urm. şi L. 27, Dig., De auro, argento, 34, 2.
Vezi, în privinţa legatului de argintărie, Pothier, op. şi loco
cit., 423, p. 343, 344 (ed. Bugnet).
A r t . 679 din codul austriac m a i adaogă că albiturile nu
intră sub denumirea de haine, nici dantelele sub denumirea
de albituri, ci sub deuumirea de obiecte de toaletă. (Die Wăsche
wird nicht zur Kleidung, und Spilzcn warden nicht zur
Wăsche, sondern zum Putze gerechnet). (Cpr. L. 23 urm.,
Dig., De auro, argento, etc., 34, 2). Tot art. 679 din codul
austriac dispune că, sub denumirea de echipaje intră t r ă s u ­
rile, caii şi h a m u r i l e destinate la uzurile testatorului, nu însă
şi caii de călărie şi h a m u r i l e lor (nicht auch Reitpferde und
Reitzeug). Vezi, în privinţa codului austriac, Roguin, Droit
civil compare (Successions), I I I , p . 525 urm.
Acest cod mai cuprinde şi alte dispoziţii, care n'au mai
fost reproduse în codul Calimach, precum sunt: acele relative
la legatul unei prăvălii (art. 675, 676), la legatul banilor în
n u m e r a r , care se întinde şi la efectele publice (art. 680), la
legatul creanţelor existente (art. 668), etc.
Codul Calimach dispune însă că lăsându-se danie o moşie
cu toate lucrurile ce sunt pe ea, nu se înţelege î n a r m a r e a
moşiei, dacă testatorul n'au lăsat-o şi pe aceasta (art. 837
C. Calimach). Vezi infra, p. 2 5 1 , nota 4.
In legatul de î n a r m a r e a moşiei se cuprind însă cele trebuitoare
p e n t r u l u c r a r e a p ă m â n t u l u i , adecă: robii, vitele, uneltele, cum
şi cele trebuitoare pentru a d u n a r e de roduri, pentru cărat,
aşezat şi păstrarea lor (art. 838 C. Calimach), etc.
Codul Caragea cuprinde şi el oarecare regule de i n t e r p r e ­
tare, însă într'un n u m ă r mult mai restrâns. Astfel, d u p ă acest
cod, legatul unei case cuprinde uşile şi celelalte câte sunt
încheiate; el nu cuprinde însă aşternuturile, de nu se vor
n u m i şi ele (art. 11 şi 12, partea I V , capit. 4, pentru legat).
Mai vezi şi alte exemple în art. 13 şi urm., loco cit.
(') T r i b . Bruxelles, Revue trimestrielle de droit cimi, tom. I X ,
a n u l 1910, p . 502, N o . 198.—-Astfel, a p a r ţ i n e judecătorilor
de a decide, prin interpretarea intenţiei testatoruhii, că legatul
făcut de un bărbat, soţiei sale, de toate bunurile mobile ce el
va lăsa la moartea sa, exceptând n u m a i creanţele ce a r de­
pinde de succesiune, cuprinde p a r t e a sa dintr'un tezaur des­
coperit posterior testamentului. Cas. fr. Dreptul 1908, N o . 1.
INTERPRETAREA TESTAMENTELOR. — ART. 977 URM. 167

de împrejurarea daca el era sau n u om de drept, şi dacă


a î n t r e b u i n ţ a t în testamentul său termeni de n a t u r ă a d à
loc la discuţii şi diferite interpretări
T est t r e b n o
Şi m a i înainte de toate ştim că, p e n t r u ca o dispo- - j

ziţie testamentară să fie consacrată de justiţie, se cere, ca m^VX™


principiu general şi indiscutabil, ca ea să fie opera unei Ubere,
voinţe libere şi ca testatorul să-şi fi dat seama de ceeace
2
a făcut ( ).
C a z a l C i l r i d
Dacă dispoziţia testamentară este cu totul neinteligibilă .
. n. -i . n •î jV • v "i\ 'lispozitia: se
şi lipsita de orice sens, ea va n considerata ca n e s c r i s a ! ) , consideră ca
fără a avea vreo înrîurire a s u p r a celorlalte dispoziţii, care nescrisă,
ar fi inteligibile \^).
C a z u l c â n d
Este ea, din contra, aşa de clară şi de preciza, încât .
să nu inai dea loc la nicio îndoială, j u d e c ă t o r u l o va admite èsfe^supus*
tale quale, chiar dacă a r fi nulă şi fără efect, iar interpre- interpreted,
tarea nu va m a i avea loc; căci, d u p ă cum foarte bine decide
Curtea din Iaşi, a interpreta voinţa testatorului atunci când
ea nu lasă loc la nicio îndoială, însemnează a reface testa­
mentul defunctului iar nu a-1 i n t e r p r e t a t ) . „Cum in verbis
(>) C. Iaşi, Dreptul din J908, No. 6 7 , p. 546 u r m .
2
( ) C p r . P a n d . ir., v° Don. et testamente, 8120, unde se citează
o sentinţă a T r i b . din P a r i s cu data din 5 Decembrie 1890,
publicata în ziarul Le Droit din 11 Decembrie 1890.
3
( ) Cas. fr. Sirey, 9 6 . 1. 3 0 8 ; P a n d . fr., v° cit., 8 1 2 1 ; Répert.
Sirey, v° Testament, 1632. I a t ă cum se exprimă, în această
privinţă, Domat (Lois civiles dans leur ordre nature!. V I ,
p. 135, No. 3, ed. C a r r é ) : „Les expressions q u i ne pourraient
avoir aucun sens sont rejetées comme si elles n auraient point
été écrites, et n'empèehent pas que toutes les autres n'aient
leur effet".
4
( ) „Qucc in testamento scripta, esscnt, ncque Intel ligerentur quid Dr. roman.
significarent, ea perinde sunt, ac si scriptura non essent;
reliqua autem, per se ipsa valent". ( L . 2, Dig., De Ms quee
pro non scriptis habentur, 34, 8). Vezi şi L . 188, P r . , Dig.,
De dir. reguìis juris antiqui, 50, 17, unde se zice: „ Ubi
jiugnantia inter se in testamento juberentur, neutrum ratum est".
Vezi, infra, p . 174, nota 2.
5
( ) C. Iaşi,' Dreptul din 1908, No. 2 9 , p a g . 227 (cu observ,
noastră); Cas. rom. B u l k 1892, p . 9 9 4 ; Dreptul din 1893.
No. 2 ; Bult. 1910, p a g . 351 şi Dreptul din 1910, No. 5 1 ;
T r i b . Suceava. Gr. judiciar din 1902, No. 62, p . 5 1 4 ; T r i b .
Ilfov, Dreptul din 1910, No. 12 şi 4 9 ; C. Besancon, D. P .
95. 2. 3 4 3 ; C. Bordeaux, Répert. Dalloz, Supplement, v" Dis/i.
168 C. C. — CART. III. - TIT. I I . — CAP. V. —S-a UI. — INTERPRET. TESTAM.

nulla est ambiguitas, non debet admitti voluntatis quaestio",


1
zice legea romana ( ).
Cazunie când rjj l j nexpuse rezultă că judecătorii nu voi­
c e e m a s u s 1
se recurge la . . . •'. A ^
reguieie de in-recurge la interpretarea voinţei testatorului, msa şi a t u n c i
2
terpretare. f a r a denatura această voinţă ( ), decât în cazurile când
a

dispoziţiile sale, privite în deosebi sau în legătură unele cu


altele, vor ti întunecoase şi îndoelnice. In asemenea cazuri
ei se vor conforma regulelor u r m ă t o a r e :
Determinarea 1° Orice dispoziţie testamentară, având de efect substi-
r e a
toruiu'i prin" t m voinţei testatorului, ordinei legale a succesiunei sta-
înşişi termenii bilită de lege, înşişi termenii testamentului vor fi, în prin-
testamentului. l A • > * J. A i. A 1 •
cipiu, consultaţi spre a se determina voinţa testatorului;
nu este deci permis judecătorului de a întinde efectele acestor
termeni, aplicându-le în mod a r b i t r a r şi prin analogie re­
3
guieie dela succesiunea ab infestat ( ).
Aplic 2° Dispoziţiile de ultimă voinţă vor fi interpretate, ca
ait
ci'vii. Şi contractele, d u p ă intenţia probabilă a testatorului, iar nu
d u p ă sensul literal al cuvintelor întrebuinţate (art. 977)
entre-vifs, 846, nota 1; Demolombe, X X I , 740; A u b r y et
Rau, V I I , § 712, ab initio, p. 4 5 9 ; Laurent, X I V , 152 u r m . ;
P a n d . fr., v° cit.. 8123 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testaments,
1611 urm., etc. I a t ă cum se e x p r i m ă în această privinţă D o m a t
(op. cit., No. 2, p. 134). „Les expressions parfaitement claires
ne souffrent point d'interprétation pour en taire conaître le
sens, puisque leur clarté le rend evident. E t si la disposition
du testateur s'y trouve expliquée bien nettement et précisé-
ment, il s'en faut tenir au sens qui p a r a ì t par f expression".
0) L. 2 5 § 1, Dig., X X X I I , De legaţia, III. Vezi şi L. 3, in
fine, Cod, De liberis prwteritls, vel cxheredatis, 6, 28, unde se
zice: „Cum enirn manifestissiniiis est sensus testatori^, ver-
borum interpret alio nunquaiu tantum rateai, ut melior sensu
existat".
2
() Cas. rom. Bult. 1910, pag. 3 5 1 , p . 1532 si 1697: Bult. 1901,
p. 9 7 5 ; Bult. 1895, p . 106: Gas. fr. D. P . 9 1 . 1. 2 8 ; Sirey,
97. 1. 2 1 9 ; D. P . 1901. 1 1 2 1 ; D . P . 1905. 1. 450, 4 5 1 ;
Sirey, 1912. 1. 256 şi Dreptul din 1912, No. 13, pag. 104;
P a n d , fr., v° Don. et testaments, 6 1 7 8 ; Képert. Sirey, v° Legs,
5 1 ; Baudry et Colin, I I , 1845 ter u u m . ; T. H u e , VI, 313.
Vezi şi infra, p. 170, 171 şi p. 175.
3
() C. (land, Fiandre judiciaire din anul 1890, p. 599.
4
() Pand. fr., v° cit., 8143 urm.; Laurent, X I V , 152; Demo­
lombe, X X I , 740; A u b r y et Rau, V I I , § 712, p. 4 6 0 ; Du­
ranton, I X , 3 6 1 ; Beltjens, op. eit., I I I , art. 1002, No. 1 3 ;
INTERPRETAREA TESTAMENTELOR. — ART. 977 URM. 169

„In conditionibus testamentorum, voluntatem potius quam c. Caiimach.


Vrt 7 3 3 -
.verba considerări oportet" ('). „In testament mai pe larg se "
tălcueşte voinţa t e s t a t o r u l u i " , zice a r t . 7 3 3 clin codul Ca­
iimach.
Dispoziţiilor îndoelnice mai cu seamă li se va d à sensul interpretarea
ce, d u p ă toate probabilităţile, testatorul a voit să le dea. / P ţ d s o z l u l o r

-, A , * ' -l . , ' mdoelmce.


a v â n d u - s e în vedere, spre a se determina acest sens, obi­
2
ceiurile, creşterea, educaţi u n e a , condiţia sa socială, etc. ( ).
„Considerând, zice t r i b . Ilfov, că dispoziţiile de ultimă vo­
inţă, care a u necesitate de interpretare, trebuesc a fi interpretate
după intenţia presupusă a testatorului, avându-se în vedere obiceiu­
rile, limbagiul, poziţia socială şi r a p o r t u r i l e testatorului cu rudele
sale şi cu legatarul (art. 977, 9 8 2 ) ; cele concepute în termeni clari
şi precisi şi care n ' a r prezenta, în combinarea lor cu celelalte clauze
ale testamentului, contradicţii de n a t u r ă a face incertă sau îndoel-
nică voinţa testatorului, trebuesc a fi luate astfel cum sunt specifi­
3
cate" ( ).

Arntz, II, 2 0 9 8 ; B a u d r y et Colin, I I . 2539, etc. Astfel, clauza


unui testament concepută în termenii u r m ă t o r i : „voesc ca, d u p ă
moartea mea, X să se folosească de î n t r e a g a p a r t e a mea
disponibilă, poate fi interpretată în sens că testatorul a în­
ţeles să lese legatarului proprietatea iar n u uzufructul părţei
disponibile, dacă din alte î m p r e j u r ă r i rezultă că cuvântul
folosinţă a fost î n t r e b u i n ţ a t în acest din u r m ă sens. P a n d .
fr., r° cit., 8 1 4 5 u r m . şi deciziile citate acolo. — T o t astfel,
un individ calificat de testator „legatar universal" a putut fi
considerat n u m a i ca un legatar cu titlu universal, dacă tes­
tatorul nu i-a a t r i b u i t decât uzufructul unor bunuri, lăsând
nuda proprietate altora. C. Bouen, I). P . 5 4 . 2. 1 1 1 . Curtea
din Orleans ( l ) . P . 70. 2. 90) a considerat ca un simplu
executor testamentar pe un individ calificat în testament le­
gatar universal. C p r . P a n d . fr., r° cit., 8 1 5 8 . V. infra, p . 189.
(') L. 1 0 1 , Pr., Dig., De conditionibus et demonstrationibus, 35,
1. Vezi şi L. 69, § 1, Dig., X X X I I , De legatis, I I I . O lege
din codul lui Justinian zice, de asemenea". „ Semper vestigia
voluntatis sequimur testatorum". ( L . 5, P r . , in medio, Cod,
De necessari is Jervis heredibus instiluendis, nel substituendis,
6, 27). Cpr. Domat, op. cit., VI, p a g . 135, No. 5 şi p. 157,
No. 1 (ed. Carré).
2
( ) Demolombe, X X I . 7 4 1 ; A u b r y et R a u , V I I , § 712, p . 4 6 0 ;
Laurent, X I V , 1 5 5 ; Duranton, I X , 363, etc. Vezi şi C. Iaşi,
decizie citată suprà, p . 167, nota 1.
3
i ) Dreptul din 1889. No. 46 (af. Oteteleşeanu-Kalinder). — Cât
despre obiceiurile locului, la care se referă art. 980 din codul
civil, ele arareori vor fi astăzi luate în consideraţie pentru
170 C. C. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a III. — INTERPRET. TESTAM.

Dr. roman. Această regulă va trebui însă să lie aplicată cu p r u ­


denţă, căci, în genere, cuvintele se întrebuinţează în sensul
lor obişnuit. De aceea R o m a n i i ziceau: „Nori aliter a sig-
nificatione verborum recedi oportet, quam cum manifestum
c. Calimach est, cdiud sensisse testatorem" „ N u ne putem depărta de
art. 7,16. î ţ ] g
n e e cuvintelor, zice art. 7 3 6 din codul Calimach,
e r e a

decât n u m a i fiind prea vederat că testatorul a u cugetat cu


deosebire de cele scrise; iar cele îngăimate trebue a se tălcui
cu plecare spre b u n ă t a t e " .
Nedenat'u- D a r dacă judecătorii apreciază, în suveranitatea lor,
1
testatcu-ui'ùi semnificarea termenilor întrebuinţaţi de testator, d u p ă in­
tenţia sa probabilă, ei n u pot. d u p ă cum am observat mai
sus, să schimbe şi să prefacă clauzele testamentului, dena­
t u r â n d voinţa testatorului, pentrucă ei nu pot, d u p ă cum
foarte bine zice Curtea de Casaţie din F r a n ţ a , să se substi-
2
tuiască testatorului şi să dispue în locul lui ( ).
Suplinirea Judecătorii a r puteà însă să suplinească lipsurile dis-
rUn°di!poziţie poziţia nei prin adăogirea unei silabe sau chiar a unui c u ­
vânt, omis din repezeciunea condeiului, mai cu seamă atunci
când sensul general al testamentului ar rezulta cu suficienţă
3
din celelalte clauze ale sale ( ).
interpretarea legatelor. Cpr. Demolombe, X X I , 7 4 1 ; Laurent,
X I V , 155; P a n d . fr., v° cit., 8 1 8 3 ; Répert. Sirey, v° Testa­
ment, 1630, etc.
(') L . 6 9 , Pr., Dig., X X X I I , De legati», I I I . Cpr. Pothier. In­
troduction au titre des testaments, tom. I, No. 151, p. 456
(ed. B u g n e t din anul 1865).
2
( ) Cas. fr. Sirey, 8 5 . 1. 1 2 5 ; D. P . 8 5 . 1. 317 şi alte decizii
citate în Répert. Sirey, v° Legs, 51 şi v° Testament, 1648
urm. Vezi şi Cas. r o m . Bult. 1910, p . 1532 şi 1697. Cpr.
P a n d . fr., v° cit., 8 1 5 9 ; B a u d r y et Colin, II, 1843 ter, 1846.
Vezi şi suprà, p. 168. — Astfel, nu s'ar puteà dà unui legat
condiţional efectele u n u i legat pur şi simplu, şi vice-versa.
Cas. fr. D . P . 84. 1. 247. Cpr. Répert. Sirey, v° Testament,
1640. Vezi aplicarea acestui principiu incontestabil făcut de j u -
risprudenţa franceză, în Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp.
entre-vifs, 847.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , X I V , 162; P a n d . fr., i-° cit., 8160 u r m . ; Ré­
pert. Sirey, v° Legs, 6 6 ; Cas. fr. Pand. Period. 89. 1. 173.
Vezi L. 10, Cod, De fideicommissis, 6, 42, unde se zice:
„ Verbum volo, licet desit, tamen quia additum perfectum
sensum facit, pro adjecto habendum est". Mai vezi L. 7, Cod,
De testamentis, 6, 2 3 , precum şi L. 1 § 6, Dig., De heredibus
INTERPRETAREA TESTAMENTELOR. — ART. 977 URM. 171

l a t a c u m se e x p r i m ă î n această privinţă D o m a t (op.


cit., p . 1 4 8 , N o . 11).
„S'il arrive que p a r quelque oubli ou quelque méprise, soit
du testateur, s'il éerit lui-mème son testament, ou de ia personne
p a r qui il le fait écrire, il m a n q u e dans quelque expression des
mots nécessaires, de sorte qu'elle ne puisse avoir de sens qu'en les
ajoutant et que si on les supplée, le sens soit parfait, cette omis-
sion sera réparée, en y enteiidant ces mots qui manquaient. Ainsi,
p a r exemple, si un testateur avait dit: j'institue un tel. sans ajouter
le mot (Vfléritìer, on l'ajouterait. De mùme, dans un legs où il serait
dit s e u l e m e n t . . . à un tel la somme de tant, il serait piste de
sous-entendre les mots: je donne et lèijue. Ainsi, dans toutes sortes
d'expressions imparfaites, où l'on peut j u g e r p a r l'expression mème
ou l a suite d u testament, quels sont les mots omis qui feraient na-
turellement le sens que le testateur avait en pensée, il serait juste
de les suppléer".

D r e p t u l j u d e c ă t o r u l u i de a interpreta voinţa testato- Nedenatu-


rului îi permite deci de a rectifica întru câtva erorile m a - ctitorului?
teriale cuprinse î n t r ' u n testament, sul) condiţia, bine înţeles,
de a n u denatura sensul l u i adevărat. E r o a r e a testatorului
trebue însă să fie dovedită, nişte simple prezumpţii nefiind
suficiente î n această privinţă (').
P r e s u p u n â n d însă că din testament a r lipsi s u m a sau Lucrurile caie
lucrul legat, ori numele legatarului, fără ca acesta să poată \' ^- n

fi determinat ( ), judecătorii n ' a r putea sa complecteze tes- lament,


2

tamentul, căci aceasta n'ar mai fi o interpretare, ci o nouă


dispoziţie, făcută în locul testatorului, ceeace ştim ca j u d e ­
cătorul n u poate să facă.
Dacă din termenii testamentului rezultă îndoială asupra Cazul canei
însăşi existenţei legatului, legatul v a fi menţinut, cel p u ţ i n fairf asupra
d u p ă părerea generală, pentru ca voinţa testatorului să-şi existenţei ie-
s a t u 1 , c
producă efectele sale, şi aceasta prin aplicarea a r t . 9 7 8 , ^ ' ^ | " ţ

care voeşte ca, în cazul când o clauză este primitoare de


două înţelesuri, ea să fie i n t e r p r e t a t ă în sensul ce poate
3
aveà u n efect, i a r nu in acela ce n'ar produce nici u n u l ( ) .

instituendis, 28, 5, unde se zice: .,Item divus Pius rescripsit,


Mia UXOr mea esto, institutionem
vaiere, licet deesset heres".
(') Vezi Revue trimestr ielle de droit civil, tomul X I , a n u l 1912,
p. 7 6 1 , 762 şi deciziile citate acolo.
2
( ) Vezi supra, p . 157 şi 162.
s
( ) Cpr. Pothier, Don. trstamentaires, V I I I , 3 6 1 , p. 3 3 1 ; A u b r y
172 C. C. — CAST. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a III. — INTERPRET. TESTAM.

Dr. roman. „ Quotiensin actionibus, aut in exceptionibus ambigua oratio


^M^Tit '1 es
^ commodissinium est, id accipi, quo res de qua agitur,
potius ut valeat, quam ut p e r e a f ' ţ ) . „In cele îngăimate,
1

et Rau, V I I , § 712, p. 4 6 1 ; Masse-Verge, I I I , § 490, p. 255,


text şi nota 4; Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 724 (714), pag. 446 (ed. Crome); Demolombe, X X I , 7 4 2 ;
P a n d . fr., v° cit., 8167 u r m . ; E é p e r t . Sirey, v° Testament,
1624 u r m . : C. P a r i s şi Besancon, Pand. Péi-iod. 88. 2 . 2 3 5 ;
Sirey, 1911. 2. 81 (cu nota lui Gr. Bourcart, prof, la N a n c y ) ;
Cas.'fr. Pand. Period. 1907. 1. 247 şi Dreptul din 1907,
No. 75, p. 6 2 0 ; T r i b . Ilfov, Dreptul din 1912, No. 4, p . 3 0 ;
Cas. rom. Bult. 1901, pag. 975. — Vezi însă L a u r e n t , X I V ,
163. — Astfel, din termenii unui testament, în care se pre­
vedea că, la moartea testatorului, toată averea sa să treacă în
stăpânirea soţului, acesta folosindu-se de dânsa cât va fi în
viaţă, iar d u p ă moartea soţului, averea întreagă să se î m p a r t ă
în două părţi egale între două nepoate ale testatorului, s'a
dedus că, prin această dispoziţie, testatorul a voit să înţeleagă
că lasă, din momentul deschiderei succesiunei, nuda p r o p r i e ­
tate a averei nepoatelor sale, cu condiţie însă ca această avere
să nu se î m p a r t ă între ele decât la moartea soţului uzufruc-
t u a r . T r i b . Ilfov, Dreptul din 1911, No. 4, p . 30. Şi t r i b u ­
nalul adaogă, în motivele sale, că această interpretare, con­
formă cu r e g u l a statornicită de art. 978 C. civ , era firească
în specie, cu a t â t mai mult cu cât testatorul, impunând ne­
poatelor sale o sarcină imediată, şi a n u m e : plata unei pensii
alimentare, t r e b u i a să le fi dat un drept imediat şi actual,
adecă: nuda proprietate a averei sale. Această interpretare
era, în specie, conformă cu intenţia probabilă a testatorului.
Tot prin interpretarea voinţei testatorului s'a decis că, a t u n c i
când testatorul spune în testamentul său că lasă soţiei sale
cât va trăi, veniturile moşiilor sale, cu adăogire că, d u p ă
moartea ei, averea să treacă la familie, testându-se astfel, nu
se poate zice că, în specie, ar exista o substituţie fideicomi-
s a r ă ; căci, pe lângă că lipseşte aci sarcina de a conserva şi
remite altuia, dar apoi nici nu sunt două legate, ci n u m a i
unul : acel lăsat soţiei care, fiind în uzufruct, se stinge la
moartea ei şi averea reîntregită revine familiei. C. Bucureşti,
Dreptul din 1912, No. 7 3 , ' p a g . 6 1 1 . Mai vezi T r i b . Ilfov,
Dreptul din 1912, No. 4, p. 30, etc.
1
i ) L. 13, Dig., De rebus dubiis, 34, 5. Mai vezi L. 10, Pr.,
Dig.. De inofficioso testamento, 5, 2. Vezi şi L. 12, Dig., De
dir. regulis juris antiqui, 50, 17, unde se prevede că, în
testamente, voinţa testatorului se interpretă într'un mod fa­
vorabil: „In testa-mentis plenius voluntantes testantium inter-
u
pretantur . Vezi şi infra, p. 278. Vezi, încât priveşte inter-
INTERPRETAREA TESTAMENTELOR. — ART. 977 URM. 173

înţelegerea cuvintelor treime a se talcul spre b u n ă t a t e " ,


zice art. 7 3 6 din codul Calimach (Vezi infra, p . 324).
Daca, din contra, nu există nicio îndoială a s u p r a exi- Art. 983 o.
c l v l 1
stenţei legatului, ci numai asupra întinderei sale, judecă- '
torii se vor p r o n u n ţ a în favoarea moştenitorului şi în contra
legatarului, în virtutea regulei de interpretare, care voeşte
că, la caz de îndoială, convenţia să fie Interpretată contra
2
creditorului şi în favoarea debitorului (art. 983) ( ). „Semper
in obscuris, quod minimum est sequimur ( ). (V. infra, p . 241).
11 3

Îndoiala se va interpreta tot în favoarea moştenitorului


şi în contra legatarului, de câteori ea va exista în privinţa
4
formelor legale ale testamentului ( ).
Art 9
3° O altă regulă de interpretare aplicabilă testamentelor, - . ™ °-
ca şi convenţiilor în genere, este acea p r e v ă z u t ă de a r t . 9 7 9 ,
d u p ă care termenii susceptibili de două înţelesuri se inter­
pretă în înţelesul ce se potriveşte mai mult cu n a t u r a ac­
5
tului ( ) .

pretarea testamentelor în dreptul roman, D e r n b u r g , Pandek-


ten, I I I , § 78, p . 148 u r m .
1
ţ) Vezi şi a r t . 2084 diu codul german d u p ă care, de câteori o C. german,
A r L 2 0 8 4
dispoziţie testamentară este susceptibilă de două sensuri, ea -
trebue să fie interpretată în sensul în care poate produce
efecte: „Lăsst der Inhalt einer letzwilligen Verfugung ver-
schiedene Austegungen zu, so ist im Zweifel diejenige, Ausle-
1
gung vorzuziehcn, beiwelcher die Verfugung Erfolg haben kann '.
2
() Cpr. Laurent, X I V , 163; Arntz, I I , 2098, in fine; Demo­
lombe, X X I , 368, 3 6 9 ; A u b r v et Bau, loco cit.; Masse-Verge,
I I I , § 490, p. 255, 2 5 6 ; P a n d . fr., v° cit., 8171 u r m . ; C. Iaşi
şi Bucureşti, Dreptul din 1909, No. 60 şi din 1889, N o . 3 4 :
„Considerând, zice această din u r m ă decizie, că regulele de
interpretare ale voinţei testatorului sunt cele din materia obli­
gaţiilor şi, după cum în convenţiuni, la caz de îndoială, in­
terpretarea se face în interesul debitorului (L. 9, Dig., De
div. regulis juris antiqui, 50, 17), tot astfel şi în materie de
testamente, la caz de îndoială, testamentul se interpretă în
contra legatarilor şi în favoarea moştenitorului a b infestat,
care este debitor al legatului, adecă trebue să aplicăm la
testamente art. 9 8 3 din C. civil.' „Parcendum heredi; in dubio
pro lierede respondendum". (Dreptul din 1889, No. 34, ul­
timul considerent).
8
() L. 9, Dig., De diversis regulis juris antiqui, 50, 17.
4
() Vezi suprà, p. 136, nota 1.
5 c
() Pand. fr., w cit., 8176 u r m .
174 C. C. — CART. III. - TIT. II. — CAP. V. — S-a III. - INTERPRET. TESTAM.

Exemplu. Astfel, de exemplu, dacă testatorul a însărcinat pe le­


g a t a r u l său universal a plăti o sumă de bani u n u i terţiu,
aceasta va fi mai de g r a b ă considerat ca un legat p a r t i c u l a r
decât ea o recunoaştere de datorie.
Art. 80:ì. De asemenea, în caz de îndoială, dacă o clauză testa­
m e n t a r ă cuprinde o substituţie fideicomisară ( a r t . 8 0 3 ) s a u
n u m a i legate alternative, clauza v a fi interpretată în acest
l
din u r m ă sens ( ) .
Art. 982. 4° In fine, toate dispoziţiile făcute în folosul aceleiaşi
persoane, care n ' a r fi independente unele de altele, ci a r
aveà între ele o legătură oarecare, vor fi, la caz de îndoială,
interpretate unele prin altele, d à n d u - s e fiecăreia din ele în­
- 2
ţelesul ce rezultă din actul întreg ( a r t . 9 8 2 ) ( ) .
Referirea ,ju- Se naşte însă î n t r e b a r e a : dacă, în cazurile în care j u -
(locatorilor (Jecătorii sunt chemaţi a interpreta voinţa testatorului, ei
1
la lapte si ilo- ' . . *
cumente trebue să aibă m vedere n u m a i împrejurările care rezulta
străine de t e - i j
( n <jnsus testamentul, sau si cele. străine de testament.
1
stament. ' , .
J u r i s p r u d e n ţ a recunoaşte astăzi ca, de câteori textul testa­
mentului este insuficient spre a determina a d e v ă r a t a voinţă
a testatorului, judecătorii pot să se refere nu n u m a i la dis­
poziţiile testamentare, ci şi la faptele şi documentele externe
proprii a le explica, însă n u m a i în mod accesor f ) .
(') C. P a r i s , P a n d . Period. 88. 2. 2 3 5 ; P a n d . fr., v° cit., 8 1 7 8 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 6 9 4 ; p. 3 1 7 , nota 4 5 ; Masse-Verge, I I I ,
§ 465, p. 183, text şi nota 6 ; Demolombe, X V I I I , 1 5 7 ; L a u ­
rent, X I V , 4 8 8 ; T r o p l o n g , I, 117, etc. Vezi infra, r u b r i c a :
Interpretarea substituţiilor.
2
( ) L a u r e n t , X I V , 1 5 5 : D u r a n t o n , I X , 365 u r m . — In caz însă
când în acelaş act, două sau m a i multe clauze ar fi în con­
trazicere, ambele vor r ă m â n e a fără efect. „TJbi pui/nantia inter
1
sein testamento juberentur, neutrum ratum est '. ( L . 188, Dig.,
De dir. rctpilis juris antiqui, 50, 17). Vezi suprà, p . 167,
nota 4.
Dacă testatorul n ' a înţeles ca ambele dispoziţii dintr'un
testament să-şi p r o d u c ă efectul lor, clauza din u r m ă va
abroga pe cealaltă. „Clari et aperti juris est, in fideicom-
a
missis poster iores voluntates esse firmiores . (L. 9, Cod, De
fuleiconiniissis, 6, 42). Cu a t â t m a i mult, deci, clauza poste-
r i o a r ă va revoca pe cea anterioară, de câteori clauzele contra­
dictorii au fost cuprinse în acte deosebite. ( L . 3, Cod, De
codicillis, 6, 36). Cpr. D u r a n t o n , I X , 366.
8
( ) Vezi deciziile citate în Dalloz, Nouveau code civil an vote,
jr

INTERPRETAREA TESTAMENTELOR. — ART. 977 URM. 175

Deci, dacă p e n t r u a se interpreta intenţia testatorului, Constatarea


el
ar fi necesar de a se asigura despre existenţa unor fapte, s J ^ f e p r i n
care ar fi contestate de părţi, judecătorii ar putea să cons- martori,
tate aceste fapte chiar prin proba testimonială
1,>ohl1 c r ei
In orice caz,, tie câteori este vorba de a constata voinţa ," -
testatorului, judecătorii fondului sunt suverani apreciatori, terpri-tarca
şi aprecierea lor scapă de sub controlul Ourţei de casaţie ( ). testamentelor. 2

Plani ol (III, 2 7 4 9 ) observă însă, cu drept cuvânt, că acest


principiu nu are decât o valoare teoretică, pentrucă Curtea
de casaţie îşi rezervă d r e p t u l de a verifica dacă interpre­
tarea instanţelor de fond n'a alterat efectele legale ale tes­
3
tamentului şi n'a modificat sensul dispoziţiilor defunctului ( ).

II, art. 1002, N e . 307 urm., la care t r e b u e să a d ă o g ă m C.


Douai, Gas. fr., C. Besancon, etc. Panel. Period. 88. 2. 1 1 7 ;
D. P . 1907. 1. 3 7 6 ; Sirey, 1911. 2. 81 şi Dreptul din 1912,
No. 13, p. 104; Sirey, 1912. 1. 2 5 6 ; T r i b . Putna, CV. ju­
diciar diti 1911, No. 84 (cu observ, noastră). Cpr. Planiol,
III, 2 7 4 8 ; L a u r e n t , X I I I , 128, 129 şi X I V , No. 157 şi 1 6 1 ;
n
Beltjens, III, art. 1002, No. 4 bis şi 4 8 ; P a n d . fr., v cit., 8196,
8 2 0 9 ; Répert. Sirey, v° Legs, 76 u r m . şi v° Testament, 1637
u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 1847, etc.
(') L a u r e n t , X I Ì I , 125 u r m . şi X I V , 1 6 1 ; D u r a n t o n , I X , 373,
p. 358, 359 (ed. a 4 - a ) ; A u b r y et Ran, V I I , § 712, p . 460;
Beltjens, op. cit., Ili, art. 1002. No. 4, etc. Cpr. Répert.
Sirey, v° Testament, 1641 u r m . şi autorităţile citate acolo
într'un sens şi în într'altul.
('-) Gas. rom. Bult. S-a I I civ., anul 1863, p. 2 2 3 ; Bult. 1888,
p. 439 şi Dreptul din 1888, No. 5 7 ; Bult. 1900, p. 1 1 4 1 ;
Bult. 1904, p. 3 6 0 ; Bult. 1905, p. 1636 şi Dreptul din 1906,
No. 8; Bult. 1906, pag. 1059 şi Dreptul din 1907, No. 1 0 ;
Bult. 1910. p. 1532 şi 1697: Cas. fr. Pand. Period. 9 3 . 1.
115; D. P . 9 3 . 1. 4 1 4 : D. P . 1900. 1. 2 2 1 ; D. P . 1902.
1. 156: D. P . 1903. 1. 4 3 ; Sirev, .1903. 1. 3 1 1 ; Sirev, 1904.
1. 3 0 ; Pand. Period. 1907. 1.' 1 0 7 ; D. P . 1 9 0 7 . 1 . 3 7 6 ;
D. P . 1911. 1. 2 4 ; Sirey, 1912. 1. 3 2 6 ; D . P . 1913. 5. 35
(Bullt. des sommaires), precum şi numeroasele decizii citate
în P a n d . fr., v° cit., 8219, în Répert. Dalloz, Supplement,
v° Dup. entre-nifs, 849 şi în Dalloz, No aveau code civil an­
nota, I I , art. 1002, No. 344 urin. Vezi Répert. Sirey, v° Legs,
No. 51 şi v" Testament, 1646. Cpr. B a u d r y et Colin, II,
1841 urm., etc.
3
( ) Instanţa de fond nu excede suveranitatea sa, zice Curtea noastră
de casaţie când, faţă de termenii u n u i testament, care nu sunt
destul de clari şi precisi, caută să scoată, fără a o denatura,
176 C. C. — CART. IU. — TIT. II. — CAP. V. — S-a U I . — INTERPRET. TESTAM.

Cu alte cuvinte, judecătorii fondului interpretă în mod su­


veran voinţa şi intenţia defunctului s u b condiţie însă de a
n u d à dispoziţiilor testamentare un alt sens decât acela pe
care l-ar da Curtea de casaţie Şi P l a n i o l , care face obser­
vaţiile de m a i sus, a p r o b ă în totul acest control superior,
p e n t r u c ă testatorul nu este de faţă spre a-şi apăra opera şi
a explica intenţia sa.
Exemple de Acestea fiind principiile pe care judecătorii trebue să
6 e a n c e
Tintervenit ^ P i de câteori ei interpreta u n legat, este greu de a
interpretarea semnala ipotezele multiple şi diverse care s'au ivit înaintea
judecătonior. i t n ţ e l o r judecătoreşti. Astfel, tribunalele au a v u t adeseori
n s a

a cerceta ce a înţeles testatorul prin legatul t u t u r o r b u n u ­


rilor mobile sau efectelor m o b i l i a r e ; prin acel al universa-
lităţei bunurilor mobile sau imobile; prin legatul u n u i fond
de comerciu, al u n u i portofoliu ; prin acel al unui d u l a p şi
al lucrurilor conţinute în e l : prin legatul unei rente, al crean­
ţelor defunctului; al t u t u r o r proprietăţilor sau imobilelor
sale, etc. .Judecătorii ţinând seamă de intenţia testatorilor,
au interpretat dispoziţia lor când î n t r ' u n sens, când î n t r ' a l t u l ,
d u p ă împrejurările cauzei (').

Despre a r t . 1C23 din codul francez, eliminat de legiuitorul


nostru.

Codul francez nu cuprinde decât o singură r e g u l ă de


interpretare în materie de legate, şi a n u m e : acea prevăzută
de a r t . 1 0 2 3 , d u p ă care moştenitorul nu poate să i m p u t e

adevărata intenţie a testatorului. Bult. 1910, p. 1532 şi 1697.


Vezi suprà, p . 168,. text şi nota 2 şi infra, p . 190.— Astfel,
greşita calificare a unui legat, constitue o violare de lege
supusă controlului Curţei de casaţie. Cas. r o m . Bult. 1 8 9 1 ,
p. 1061 şi Dreptul din 1 8 9 1 , No. 77, p . 614. Vezi şi infra,
fkg. 190.
Legat de ve- ( ) T o a t e aceste decizii se pot vedea şi consulta cu folos în P a n d .
]

nituri. f ., v° Don. et testaments, 8019 u r m . M a i vezi Michaux, Tes­


r

taments, 1156 urm., p . 179 u r m . — T o t prin aprecierea inten­


ţiei testatorului, s'a decis că faptul acestui din u r m ă de a lăsa
prin testament, unei persoane, veniturile moşiei sale, nu cons­
titue un legat de uzufruct, ci un legat de venituri. T r i b . Ilfov,
Dreptul din 1912, N o . 4, p. 3 1 . Această din u r m ă sentinţă
INTERPRETAREA TESTAMENTELOR. — ART. 977 URM. 177

a s u p r a vaio rei legate, ceeace defunctul d a t o r a legatarului


în virtutea unei alte cauze.
De câteori, deci, un debitor a lăsat prin testament ere- Calitatea .ie
ditorului său o s u m ă egală cu aceea ce-i datora, legatarul incompatibilă'
va puteà să reclame atât legatul cât şi creanţa sa, pentrucă eu acea de
calitatea de creditor nu este incompatibilă cu acea de le- o l e
- a t ; i i

g a t a r , şi pentrucă testatorul este p r e s u p u s a fi făcut o li-


beralitate, î n t r u c â t el n'a manifestat o voinţă contrară . . .
vsi voluntas testatoris compensare volentis evidenter non os-
u
tenderetur (').
Această dispoziţie, prin care legiuitorul interpretă v O- Dr. roman şi
inţa presupusă a testatorului, este foarte j u r i d i c ă ; de aceea ' ^ ™ ţ '
c
t
a ,
1
e h

ea se vede admisă a t â t la Romani, prin legea mai sus citată,


2
cât şi în codul Calimaeh ( ). „Dacă cineva fiind dator cu
o hotărîtă sumă de bani, zice a r t . 810 din acest cod (667 C.
austriac), a lăsat legatum creditorului sau altă sumă de o
potrivă, se îndatoreşte moştenitorul să plătească s u m a cea
dintăi ca o datorie, i a r cea de a d o u a ca u n legatum, căci
dintr'aceasta nu se poate socoti că legatarul a voit să plă­
tească datoria sa p r i n legatum, fiindcă a u o r â n d u i t o ase­
menea s u m ă " . (Vezi infra, p . 278).
Ce trebue să decidem în legislaţia actuală, unde a r t . 1023 Art, 978 o.
fr. n'a fost reprodus? S'ar putea zice că acest text având eiyil
art. 1023
de scop c u r m a r e a controversei ee exista în dreptul vechiu c. fi
francez, şi în acelaş timp înfiinţarea unei prezumpţii legale,
asemenea prezumpţie de libera li ta te nu poate avea loc la
noi, întrucât niciun text nu există în această privinţă. Credem,
cu toate acestea, că soluţia va fi aceeaşi la noi ca şi în
F r a n ţ a , ca o consecinţă şi o u r m a r e firească a a r t . 978,
3
care, d u p ă părerea t u t u r o r , se aplică si la testamente ( ). In

pune în principiu că legatul de venituri, conferit p r i n t r ' u n


testament, constituind un drept de creanţă iar nu un drept
imobiliar, ca la, legatul de uzufruct, legatarul nu-şi poate
valorifica dreptul său pe calea unei acţiuni de punere în pose­
siune. Vezi infra, p . 2 4 3 , nota 4.
(') L . 85, in fine, Dig., X X X I , De legati* I L
2
( ) A r t . 1023 din codul francez este reprodus şi în alte legiuiri Dr. străin,
străine, de e x e m p l u : în codul olandez ( a r t . 1018), în codul
italian (art. 845) în codul austriac (art. 667), în codul spa­
niol ( a r t . 873), etc.
s
( ) Vezi suprà, p . 1 7 1 .
66105 12
178 C. C. — CART. III. — TIT. II.—CAP. V. — S-a III. — ACCEPT. LEGAT.

adevăr, testamentul fiind un mod de a dispune cu titlu


g r a t u i t , este n a t u r a l de a se admite că acel care dispune
în favoarea cuiva prin testament, a înţeles să-i facă o libe-
ralitate iar nu o plată, cu atât mai mult cu cât calitatea
de creditor nu este incompatibilă cu aceea de legatar. Le­
g a t u l făcut unui creditor (legatum debiti) ('), departe de
a constitui un nou titlu al creanţei primitive, constitue. din
eontrâ, titlul original al unei alte creanţe. P r i n urmare,
dacă testatorul n a înţeles a gratifica pe legatarul creditor,
ci a-i lăsa numai cu titlu de legat, suma ce-i datoreà de mai
înainte, fie p e n t r u a-i conferi o dovadă scrisa pe care cre­
ditorul n'o avea, fie pentru a preface într'o obligaţie pură
şi simplă o creanţă condiţională sau cu termen fie pentru
a face ca creanţa sa nu mai poată fi contestată de moşte­
nitorii săi, etc : el n a r e decât s'o spue şi voinţa sa se va
3
executa ( ). î n t r u c â t el n'a spus-o, nu se poate crede, raţio­
na hnen te vorbind, altă ceva decât că el a înţeles a face o
liberalitate. Klîminarea art. 1 0 2 3 fr. din codul nostru nit
are deci, cel p u ţ i n d u p ă părerea noastră, nici un interes
practic, şi este probabil că legiuitorul nostru nu 1-a mai
reprodus, crezându-1 deprisos.

Despre acceptarea şi lepădarea legatelor.

Aplic, regn- Legiuitorul nu vorbeşte nicăiri de acceptarea şi lepa-


( e a
t°s a b Î n t e k u ' legatelor. Vom aplica deci, în această privinţă, regu-
stat. lele dela succesiunile a b intestat; însă, bine înţeles, numai
acele care cuprind aplicarea dreptului comun, nu însă şi dis­
poziţiile excepţionale, care nu pot fi întinse prin analogie şi
care trebuesc strict mărginite la cazurile a n u m e prevăzute,
în baza principiului cunoscut: Exceptiones sunt strictissimoe
4
interpretationis ( ).

(') Vezi a s u p r a acestui legat, infra, p. 277, 278.


2
( j Instit., De legati.% 2, 20, § 14.
3
( ) Opr. L a u r e n t , X I V , 1 6 4 : ' D e m o l o m b e , X X I , 730; T h i r y , I I .
4 5 1 ; D u r a n t o n , I X , 2 5 8 ; Troplong, I I I , 1972; Mareadé, I V ,
145; B a u d r v et Colin, I I , 2537, etc.
(*) Cpr. Plamol, III, 2 7 3 1 .
DESPRE ACCEPTAREA LEGATELOR. 179

1° Acceptarea legatelor.

Si mai înainte de toate, în privinţa acceptărei, nu mai A IÌC. P

r 6 (i c
încape îndoială că a r t . 6 8 6 dela succesiuni, care reproduce * :; ? -
• • • l 1- • 1 l • • • \ MDO l- 1 ^ c l T l 1
v i° 2 2

principiul tradiţional, admis şi prin art. IVZÓ din codul c. Calimach.


Calimach, d u p ă care nimene nu este silit a primi succesiunea
fără voea sa, este aplicabil şi la legate.
P e n t r u ca legatul să aibă fiinţă trebue deci o accep­
tare, adecă : o manifestare a voinţei, prin care legatarul con­
1
simte a se folosi de liberalità tea ce-i este făcută ( ).
Acceptarea poate li p u r ă şi simplă sau beneficiară.
Legatarul universal sau cu titlu universal, care va primi Art. 897.
a întră în posesiunea b u n u r i l o r legate fără inventar, va
plăti datoriile defunctului ultra vires emolumenti (art. 8 9 7 ) .
A | k
A r t . 6 8 9 prevede că acceptarea succesiunei poate fi P -
, u
expresă sau tacită. Acest principiu este general, pentrucă '
acceptarea este manifestarea unui consimţimânt, şi consim-
ţ i m â n t u l poate fi expres sau tacit, de cateori nu este vorba
d e acte solemne.
ex-
de aciAcest principiu
rezultă fiind aplicabil
că acceptarea şi în materie
legatarului poate ii deatât
legate,
e x - ^Accept.
?' ^ ^ p
' 1
l
1
(
u
1
1

2 3
presă cât şi tacită ( ), soluţie admisă şi în dreptul m u z u l m a n ( ) .
• Oonsimţiinântul expres p u t â n d , în regulă generală, să Neapiic.
a t 1
se manifeste fără existenţa unui act care să-1 constate, ac- ' ' ' ; , e T

ceptarea expresă a legatarului poate să aibă loc, indepen­


dent de orice act autentic sau privat, conform principiilor
generale. A r t . 689, d u p ă care acceptarea succesiunei este
expresă, când moştenitorul îşi însuşeşte titlul sau calitatea
de erede într'un act autentic sau sub semnătură privată,
fiind o derogare dela principiile generale, nu este aplicabil
la legate ('*).
d e
Acceptarea unei succesiuni este, d u p ă a r t . 6 8 9 , tacită,
^ i A i A /• -i . .accept, tacită.
cand p r i m i t o r u l ei, amestecandu-se m afacerile succesiunei
(') Laurent, X I I I , 5 5 0 ; P a n d . fr., v° cit., 8683.
(-) Laurent, X I I I , 5 5 0 ; Beltjens, op. cit., III, art. 1002, No. 7 1 :
Planiol, I I I , 2 7 3 1 ; Répert. Sirev, v° Leqs, 608 şi autorităţile
citate acolo; Cas. fr. D. P . 9 6 . ' 1 . 86.
8
( ) T r i b . Marseille, J. Clunet, anul 1913, pag. 1292 şi Dreptul
din 1913, No. 77 (cu observ, noastră).
4
Ì ) Laurent, X I I I , 5 5 0 ; P a n d . fr., -v° cit., 8685 u r m . ; Beltjens,
op. şi loco supra cit.; Planiol, I I I , 2 7 3 1 , etc.
180 C. C —CAKT. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I I I . — ACCEPT. LEGAT.

(pro herede gerendo], face acte din acele pe care el n ' a r


puteà sa le facă decât ca proprietar şi care lasă a se p r e ­
supune neapărat, evidenter, d u p ă cum se e x p r i m ă L. 4 2 ,
§ 3, Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2,
intenţiunea de a fi moştenitor (').
Accept.tacită. Această dispoziţie fiind aplicarea principiilor generale
relative la consimţimântul tacit, trebue să-şi primească a p l i ­
care şi la legate; de u n d e rezultă că acceptarea legatarului
va fi tacită, de câteori el va fi făcut un act care n u se va
putea interpreta decât ca o voinţă de a accepta legatul.
A H . 69i c. Astfel, faptul din partea legatarului de a cere predarea
legatului dela moştenitor, precum şi acel de a face acte de­
finitive de proprietar (art. 691), a t r a g acceptarea tacita a
2
legatului ( ).
A C
*atoin S e r
Actele curat conservatorii, de îngrijire şi de a d m i n i s ­
"
-
traţie provizorie, n u atrag însă n e a p ă r a t acceptarea lega­
3
tului ( ).
Neapiic. Dar clacă a r t . 689 este aplicabil l e g a t a r i l o r , ' s e decide
U m c a ai
a r t
eivf ^ *t- 7 0 3 , care consideră ca primitor al succesiunei
pe a u t o r u l unei sustracţiuni frauduloase comisă în prejudi­
ciul succesiunei, n u este aplicabil legatarilor particulari, ci
numai legatarilor universali şi cu titlu universal
Condiţiile ce- Acceptarea fie expresă, fie tacită, cere oarecare condiţii,
1 1
rute pentru . '
existenţa a c - t a r a care ea nu poate sa aiba loc. Astfel, este n e a p ă r a t ca
cep^rei ta- legatarul să aibă cunoştinţă de titlul în virtutea căruia el
este chemat a primi ceeace i-a lăsat defunctul, căci dacă el
ar primi ca d a r între vii sau sub alt titlu, ceeace i-a fost
(') „Pro herede gerere videtur is qui facit quasi heres". L. 2 0 ,
P r . , ab initio, Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate,
29, 2. Vezi şi art. 1028 din codul Calimaeh.
2
( ) Merlin, Répert., tom. I X , v° Légataire, § 4, No. 1, p a g . 192
(ed. a 5-a din 1828); L a u r e n t , X I I I , 5 5 0 ; Beltjens, op. cit.,
a r t . 1002, No. 7 1 ; P a n d . fr., v° cit., 8688 iirm. Vezi şi
tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, pag. 250 urm.,
(ed. a 2-a).
3
( ) L a u r e n t , X I I I , 500. Vezi şi tom. I I I , partea I I , al Coment,
noastre, p. 247, ad notam (ed. a 2-a).
4
( ) Vezi Répert. Sirey, v° Legs, 615, 6 1 6 ; L a u r e n t , I X , 3 4 3 ;
Demolombe, X I V , 5 0 3 ; A u b r y et R a u , VI, § 613, p. 420,
nota 5 1 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1783. Vezi şi totn.
I I I , partea I I al Coment, noastre, p. 324, ad notam.
DESPRE ACCEPTAREA LEGATELOR. 181

lăsat ca legat, acceptarea n u l - a r obliga întru nimic. Acest


p u n c t n u sufere nicio discuţie
De asemenea, acceptarea n u poate să aibă loc decât A H . 802.
în u r m a morţei testatorului, pentrucă n u m a i atunci se des­
chide dreptul legatarului (art. 802).
L e g a t u l condiţional a r putea însă să fie acceptat î n a - Accept. îega-
1 1
intea îndeplinirei condiţiei, căci legatarul a v â n d necontestat ^"j ^™^ "
dreptul de a dispune de dreptul său eventual, pentru a dis­
p u n e de acest drept el treime să fie legatar, şi el n u d e ­
2
vine legatar decât prin acceptare ( ).
Art. 7 8 9 d i n codul Calimach dispune că legatarul nu Dr. roman şi
poate primi o p a r t e din legat şi alta s'o lepede, r e p r o d u - ' ^ C
ţ ' A t
a l l
7
n
8
e h

când astfel L . 8 8 , P r . , Dig., X X X , De legatis I, unde


se zice: „Legatarius pro parte adquirere, pro parte repu­
3
diare legatum non potest" ( ); de u n d e rezultă că, la. R o -
-
mani şi-ÎLudj ept«-l-H©siru» àn'te'f'ior, legatarul, care acceptase
n u m a i pro parte, era considerat că a r e n u n ţ a t la legatul
întreg, căci o p a r t e d i n legat fiind r e p u d i a t ă , una n u putea
4
în m o d valid să fie primită deosebit de cealaltă ( ).
Ce trebue să decidem în dreptul actual? S u n t a u - Dreptul ac­
tori care aplică textele de m a i sus şi astăzi ('''). P r i n c i p i u l ' " ^ f ' a
h e st
p t
e

indivizibilităţei acceptărei fiind însă străin de materia lega­


telor, care, in principiu, sunt divizibile, afară de cazul, bine
înţeles, când lucrul legat a r fi indivizibil, nimic n u se
o p u n e astăzi ca legatarul să primească o p a r t e d i n legat,
lepădând p e cealaltă, dacă intenţia testatorului n'a fost alta.
6
T o t u l este deci o chestie de fapt şi de intenţie ( ).
Aceeaş soluţie a r fi, a fortiori, admisibilă în cazul Facerea mai
m u l t r le lte
când testatorul a r fi făcut prin acelas act mai multe legate ? . f
1 1 0
aceluiaş le-
(') Laurent, X I I I , 5 5 1 ; P a n d . fr., v° cit, 8690. Cpr. L . 22, Dig-.,
De adquirenda vel omittenda hereditate, 2 9 , 2.
* ('-) L a u r e n t , X I I I , 5 5 1 ; P a n d . fr., v° cit., 8697. — Vezi însă
Merlin, Répert. tom. I X , v° Lé(/at«ire, § 4, No. 5, p . 1 9 3 ;
T r o p l o n g , I I I , 2152, etc.
8
( ) Vezi şi L . 4, Dig., X X X I , De leyatis I I , u n d e se zice: „Ne-
minem ejusdcm rei leyatcc partem velie, partem nolle, verius
1
est'' . Cpr. Domat, Lois civiles dans leur ordre nature!, V I ,
p. 397, No. 11 (ed. C a r r é din 1824).
4
( ) Cpr. L. 75, Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate, 29. 2.
5
( ) Vezi T r o p l o n g , I I I , 2 1 5 3 .
(«) L a u r e n t , X I I I . 5 5 2 : Demolombe, X X I I , 3 3 1 ; Pand. fr., 8700.
182 C. C —CART. III, — TIT. II. — CAP. V. — S-a III. — ACCEPT. LEGAT.

deosebite aceluiaş legatar ('). „Seci duobus legatis relictis,


unum quidem repudiare, alterum vero ampleeti posse, r.es-
11 2
pondetur ( ).
Accept, s u c - încât priveşte însă succesiunea ab intestat, ea n u puteà
C n ab n
Tnte tlt.s acceptată pro parte numai (art. 1 0 3 7 0 . Calimach),
pentrucă nu se poate pricepe cum moştenitorul a r reprezenta
:i
pe defunct n u m a i pentru o fracţiune din bunurile sale ( ).
Dreptul m o - A m vorbit pană acum numai tie acceptarea legatarului.
a c a e a i n u i i n
? t e
gatarniuV e
^ ^ ''t urina deschidei'ei dreptului la legat, fără
a se fi p r o n u n ţ a t , moştenitorii săi vor puteà să primească
sau să lepede legatul, fiecare pentru partea sa, chiar dacă
a r fi vorba de un leg'at universal. „Heredes legatarii pos-
4
sunt pro parte adquirere, pro parte repudiare legatum" ( ).
Acei care a Acceptarea legatului produce aceleaşi efecte ca şi accep-
P area
*tui im nilT"* succesiunei ab intestat; de unde rezultă că acel care
p o a t e să re- a acceptat legatul n u mai poate în u r m ă să renunţe, pentrucă
n u n te la el. prin acceptare el şi-a exercitat dreptul ( ). Semel heres, 5

semper heres ('').

1
ţ ) L a u r e n t , Demolombe, loco cit.; Beltjens, op. cit., Iff, art. 1002,
No. 72; T . Hue, V I , 319. Cpr. Cas. fr. D. P. 74. 1. 457.
2
Deoseb. între ( ) L . 5, Pr., Dig., X X X I , De legatis, I I . — Este însă de observat
dreptul roman că, la Romani, legatarul nu puteà să primească legatul p u r
şi dreptul şi simplu, lepădând pe acel care impunea o sarcină. „Sed si
actual.
unum ex legatis onus habet et hoc repellatur, non idem di­
ceria um est". L. 5 § 1, Dig., loco cit. Vezi şi L. 22, Pr..
Dig., De fideicommissariis libertatibus, 40, 5. Astăzi, asemenea
distincţie ne mai fiind cu putinţă, l e g a t a r u l a r puteà să p r i ­
mească legatul p u r şi simplu, lepădând pe cel cu sarcină,
afară de cazul când ambele legate n'ar face decât unul, sau
când testatorul a r fi manifestat o intenţie contrară. Cpr. De­
molombe, X X I I , 3 3 1 . — Contra: T r o p l o n g , I I I , 2153.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 4 2 6 ; Demolombe, X I V , 356. Vezi tom.
III, partea I I , al Coment, noastre, p. 226 şi 278 (ed. a 2-a).
4
( ) L. 38, P r . , Dig., X X X , De legatis I. Cpr. art. 692, 693
C. civ. Vezi Pothier, Introd uction au titre des testaments, I,
135, p. 451 (ed. B u g n e t ) ; D o m a t , Lois civiles dans leur
ordre naturei, V I . p . 397, No. 12 (ed. C a r r é ) ; Demolombe,
X X I I , 3 3 2 ; Pand! fr., r° cit., 8704, etc.
(') L a u r e n t , X I I I , 5 5 3 ; T r o p l o n g , I I I , 2 1 4 9 ; P a n d . fr., v° vil.,
8705 u r m . — Vezi însă Demolombe ( X X I I 334), care dis­
tinge pe nedrept între legatul cu sarcină şi cel pur şi simplu.
6
( ) „Quod adquisitum est, repudiaci non potest^, zice L. 1 § 7,
Dig., De successorio edicto, 38, 9.
DESPRE LEPĂDAREA LEGATELOR. 183

L e g a t a r u l n u va putea să rev ie a s u p r a acceptărei sale Cazurile in


M
tlecât în caz când ea a r ti fost viciată p r i n t r ' o eroare substan- ^ 'J£*^
n 5

ţială, prin violenţă sau doi, sau când ar ii fost făcută de un acceptărei.
incapabil (art. 694), în care caz el va puteà să renunţe,
dacă a parvenit să anuleze acceptarea sa anterioară (*).

2° Lepădarea sau repudiarea legatelor.

Legatarul nu este obligat a prini legatul ce i s a făcut. Lep5< ăil. l e g a ­:

tului.
El poate deci să-l repudieze sau să-l lepede.
Lepădarea legatelor fiind o înstrăinare, nu poate însă .Capacitatea, ce
să emane decât dela o persoană capabilă, acei i n c a p a b i l i * ' t e ^ n a n i T ^
neputâud renunţa decât prin persoanele chemate a lucra în
2
numele lor sau a-i asistà (art. 1 9 9 , 4 0 5 . 6 8 8 , 815) ( ).
Ca şi acceptarea, renunţarea nu poate să aibă loc decât
3
în urina morţei testatorului (art. 7 0 2 , 8 0 2 , 965) ( ).
Care sunt însă formele renunţare! ? In p r i v i n ţ a lega- Formele re­
fulai singular sau particular, ca şi în privinţa donaţiunilor,"ate^nguiare".
toţi autorii a d m i t că ea nu este supusă la nicio formă, şi
că poate ti a t â t expresă cât şi tacită ('').
In privinţa legatelor universale şi celor cu titlu uni- Renunţarea ia
versai, se susţine însă că renunţarea trebue să se facă la grefa ^ ^ ^ " a
t r i b u n a l u l u i (art. 6 9 5 C. civ.) sau a judecătorului de ocol titlu univer-
sal C 0
(art. 34 L. j u d . de • ocoale din 1 9 0 7 1 p e n t r u c ă legatarii ' rss!' " V(

universali şi cei cu titlu universal sunt loco heredum (art.


650 si 8 9 7 ) ("). Această soluţie este însă inadmisibilă, pen-

1
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 5 5 3 ; Demolombe, X X I I , 335 u r m . ;
P a n d . fr., v» cit., 8705. Yezi şi tom. I I I al Coment, noastre,
p. 266, 267 (ed. a 2-a).
2
( ) Pothier, Introduction tiu titre des testaments, I, 135, p. 451 : Femeea mări-
Demolombe, X X I I , 3 2 6 ; T r o p l o n g , III, 2 1 5 4 ; P a n d . fr., tată.
v° cit., 8 7 1 1 . — F e m e e a m ă r i t a t ă n'ar puteà deci să repudieze
sau să accepteze un legat, ca şi o succesiune a b infestat, decât
cu autorizarea b ă r b a t u l u i sau a justiţiei (art. 199, 687 § 1).
P a n d . fr.. vo cit., 8746.
8
( ) Opr. L. 45 § 1, Dig., X X X I , De legatis I I . Yezi Pothier,
loco cit; Demolombe, X X I I , 330.
4
( ) Vezi tom. III, p a r t e a II, al Coment, noastre, p. 277, nota şi
autorităţile citate acolo, precum şi tom. IY, partea 1-a, p. 708,
nota 3 (ed. a 2-a). Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, 1 1 , 2 2 3 7 ;
Baudry et Colin, Don. et testaments, II, 2 2 8 1 , etc.
H Demolombe, X X I I , 3 2 7 ; Arntz, I I , 2 1 6 9 ; A u b r y et B a u ,
C. C. — CART. III.— TIT. II. — CAP. V. — S - a III. — L E P Ă D . LEGAT.

truca renunţarea fiind, ca şi acceptarea, o manifestare a


consimţimântului, ea trebue să fie validă îndată ce este neîn-
doelnică, chiar în lipsă de solemnitate. A r t . 6 9 5 , care face
din renunţarea la succesiune ab intestat un act solenni,
fiind o excepţie şi o derogare dela dreptul comun, nu este
deci aplicabil la succesiunea testamentară, şi renunţarea poate
J
fi, în asemenea materie, a t â t expresă cât şi tacită ( ). ea dove-
dindu-se conform principiilor generale expuse la titlul obli­
gaţiilor (art. 1 1 6 9 urm.).
Renunţările nepresupunându-se niciodată şi rezultând
n u m a i din declaraţia expresă a părţilor sau din fapte pozi­
2
tive ce nu lasă nicio îndoială asupra intenţiunei lor ( ), lega­
tarul nu va fi considerat că a r e n u n ţ a t la dreptul său decât
atunci când actul, din care se deduce renunţarea, nu este
3
susceptibil de altă interpretare ( ).

V I I , § 726. p . 5 3 1 ; T r o p l o n g , III, 2155. Cpr- C. Eioui, D. P .


62. 2". 146; Sirey, 6 3 . 2. 1; C. Besancon, Sirev, 9 1 . 2. 9 9 ;
D . P . 92. 2. 115, etc.
(') Pothier, Don. testamentaircs, V I I I , 317, p. 316 (ed. B u g n e t ) :
Planiol, I I I , 2 7 3 1 : T. H u e , V I , 3 1 9 ; L a u r e n t , X I I I , 554';
T h i r y , II, 485, p. 4 7 8 ; P a n d . fr., v° a l , 8714 u r m . ; R é p e r t .
Sirey, v° Legs, 6 2 6 ; B a u d r y et Colin, op. cit., II, 2 2 8 3 ;
Demante et Golmet de. Santerre, I V , 194 bis I I ; Cas. fr. *D.
P. 7 1 . 1. 5 6 ; Sirey, 1904. 1. 1 0 ; C. Xancv, C h a m b é r y şi
P a u , D. P . 8 5 . 2. 7 8 ; D. P. 8 5 . 2. 1 8 1 ; Sirey, 86. 2. 188;
T r i b . Charleroy, Dreptul din 1914, No. 1 (cu observ, noastră).
A l t ă d a t ă şi r e n u n ţ a r e a la succesiunea a b intestat puteà fi
tacită . . . ei alio quovis indicio voluntatis ( L . 95, Dig-., De
adquirenda vel omittcnda hereditate, "29, 2). Cpr. art. 1034
C. Calimach. Vezi tom. I I I , partea II, al Coment, noastre,
p. 278, ad notam (ed. a 2-a).
2
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 277, nota 4
şi autorităţile citate acolo, precum şi tom. IA', partea I,
p. 598 şi 6 3 1 , nota 2. Cpr. Cas. rom. S-a I I I , decisia No. 199
bis din 3 A p r i l i e 1913, CV. judiciar din 1913, No. 46, p. 552,
Xo. curent 2, lit. c (rezumate).
!
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 5 5 5 ; Demolombe, X X I I , 3 2 8 ; T r o p l o n g ,
111,2157; P a n d . fr., v° cit., 8717 u r m . — Astfel consimţimântul
legatarului la înstrăinarea lucrului legat ( L . 120 § 1, Dig.,
X X X . De legati, 1; L. 88 § 14 şi L. 34 § 2, Dig., X X X I ,
De legatis I I ) . a r puteà constitui o r e n u n ţ a r e tacită, afară de
cazul când s'ar dovedi că intenti unea sa n'a fost de a repudia
legatul, ci de a p r i m i preţul lucrului legat în locul acestui
lucru. Pothier, Don. trstamentaires, V I I I , 317, p. 3 1 6 ; D e m o -
DESPRE LEPĂDAREA LEGATELOR. 185

R e n u n ţ a r e a a t â r n ă deci de împrejurări, şi fiind vorba Chestie de


f a p t
în specie de o chestie de fapt, decizia care interpretă- in- '
tenţia legatarului scapă de sub orice control al Curţei de ca­
saţie (').
Odată admis principiul că r e n u n ţ a r e a poate fi expresă sau Cazurile eând
l e a t a r u l
tacită. întocmai ca si acceptarea, trebue să aplicăm princi- £ .
1
-, r
-, , î i poate sa reyie
puie dela acceptare; de unde rezultă că legatarul, care a asupra remm-
ţ ă r e i sale
renunţat la d r e p t u l său, n u m a i poate în u r m ă să primească -
legatul, afară de cazul când renunţarea sa a r fi a n u l a t ă
p e n t r u cauză de incapacitate sau p e n t r u eroare, doi ori
violenţă (art. 9 5 3 u r m . ) . Cu alte cuvinte, trebue să apli­
2
căm la renunţare tot ce s'a zis în privinţa acceptare! ( ).
Legatarul n'ar puteà, în u r m a renunţărei sale, să p r i ­
mească legatul, nici chiar atunci când el n ' a r fi fost p r i m i t Neapiic., în
de nimene, pentrucă prin r e n u n ţ a r e , el ş i - a exercitat dreptul. J ^ ^ o î c.
eivil
A r t . 7 0 1 dela succesiunile a b intestai n u este deci a p l i c a b i l - Contro­
v e r s S
la legate, pentrucă această dispoziţie fiind excepţională, este "
de strictă interpretare şi, ca atare, nu poate fi întinsă prin
analogie la succesiunea testamentară, care consti tue o dero­
3
gare dela succesiunea legitimă ( ). „Quod enim semel repu­
diatimi, redintegrare minime concedimus" ('').
Renunţarea la un legat, ca şi renunţarea la succesiunea Efectele re­
, u m a r e i
al) intestai, fiind un act unilateral, îşi produce efectele sale, t -
ca şi acceptarea, erga omnes, dacă a fost făcută în termeni
generali şi absoluţi. Se înţelege însă că, la caz de contes-
lombe, X X I I , 3 2 8 ; T r o p l o n g , I I I , 2 1 5 6 ; P a n d . fr., v° cit.,
8 7 2 1 . — T o t astfel ar puteà fi considerat şi refuzul din partea
l e g a t a r u l u i de a executa sarcinile legatului. Demolombe,
X X I I , 3 2 8 ; P a n d . fr., v° cit., 8 7 2 1 . — Nu t r e b u e însă să con­
fundăm abstenţiunea care a r rezulta din inacţiunea şi tăcerea
legatarului, cu r e n u n ţ a r e a , care nu poate să rezulte decât din
fapte incompatibile cu voinţa de a acceptă. P a n d . fr., v° cit.,
8719.
(') Cas. fr. D. P . 77. 5. 278. No. 15.
2
() Demolombe, X X I I , 3 3 5 ; L a u r e n t . X I I I , 5 5 6 ; P a n d , fr.,
v° cit, 8738, etc.
(") Laurent, X I I I , 5 5 7 ; P a n d . fr., v° cit-, 8736.— Contra: Demo­
lombe, X X I I , 3 3 3 ; T r o p l o n g , I, 292 şi I I I , 2 1 5 8 ; Beltjens,
I I I , art. 1002, No. 8 4 : B a u d r y et Colin, I I , 2 2 8 5 ; A u b r y et
Rau. VII, § 726. p. 5 3 1 ; Gas.' fr. D. P . 95. 1. 228, etc."
4
() L. 7, in inedia, Cod., De eonditionibus insertis tam legatis
cjuam fideicom missis et tibertatibus, 6, 46.
186 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. —S-a III. — ART. 887.

taţie, hotărîrea care a r admite renunţarea, n ' a r fi opozabilă


decât părţilor care a u figurat în instanţă (art. 1 2 0 1 ) (').
Art. 969. Dacă renunţarea s'a făcut p r i n convenţie, ea nu-şi va pro­
2
duce efectele sale decât între părţile contractante (art. 9 6 9 ) ( ).
Aplic. Stim că legatarul are facultatea de a accepta sau de
11 r e
civil 'contro- pudià legatul. In caz de r e p u d i a r e sau lepădare, credi-
versă. torii lui pot să atace această renunţare, de câteori ea a fost
făcută în frauda şi p a g u b a drepturilor lor, şi să accepte
legatul în numele debitorului lor. A r t . 6 9 9 dela succesiunea
ab intestat se aplică, deci, şi la succesiunea testamentară,
pen truca acest text nu este decât aplicarea unui principiu
general, în materie de acţiune pauliană, adecă a a r t . 9 7 5 ['').
Creditorii d»- Creditorii d o n a t a r u l u i n a n insă calitatea de a accepta
^ ^ p ^ donaţi unea nici în baza a r t . 9 7 4 , nici în baza a r t . 9 7 5 ;
donaţiimea peutrucă, pe de o p a r t e , dreptul de a primi o donaţiune
0
e,s
art '974 ^ ' i l c i *
6
facultate excluziv personală d o n a t a r u l u i , iar pe de
e

tn baza alta, peutrucă acţiunea pauliană lasă a se presupune că


art. ! ) 7 5 . debitorul şi-a micşorat patrimoniul său prin acte f r a u d u ­
loase şi, în specie, donatarul pierde n u m a i ocazia de a se
înavuţi, ceea ce el este în drept să facă, fără a d a u n a pe
creditorii săi (''').

împărţirea legatelor.

Art. 887. — Se poate dispune prin testament de toată sau de


o fracţiune din starea cuiva, sau de imul sau mai multe obiecte
determinate. ( A r t . 7 7 5 , 8 0 2 , 856 urm., 888 u r m . , 894 urm., 899
u r m . C. civ. Art. 1002 C. fr. modificat).

(') P a n d . fr., v° rit, 8 7 4 1 ; L a u r e n t , X I I I , 558, etc.


2
( ) Laurent, loco cit.
3
( ) L a u r e n t , X I I I , 5 5 9 ; Troplong, I I I , 2 1 5 9 ; Demolombe, X X I I ,
3 3 7 ; A u b r y et R a u . V I I , § 726, p . 5 3 2 ; Zachariai, tland-
buch den fr. Civilreckts, IV, § 736, p. 497, text şi nota 8
(ed. C r o m e ) ; Pand. fr., v° cit., 8 7 4 2 ; B a u d r y et Colin. I I ,
2 2 8 6 ; Beltjens op cit., I I I , a r t . 1002, N o . 8 6 ; T. H u e , V I ,
319, in fine. Vezi şi tom. V al Coment, noastre, p . 206.—
Contra: C. Rouen, D . P . 6 7 . 2. 9 ; Sirey, 6 7 . 2. 1 1 . — D u p ă
L a u r e n t (loco cit.), creditorii n ' a r aveà nevoe, pentru a accepta
legatul, de autorizarea justiţiei, fiindcă a r t . 699 ar cuprinde,
în această privinţă, o derogare dela dreptul comun.
4
( ) Vezi tom. I V , partea I-a, al Coment, noastre, p . 2 3 1 , 2 3 2 şi
autorităţile citate acolo. Cpr. T r o p l o n g , I I I , 2159.
ÎMPĂRŢIREA LEGATELOR. — A R T . 887, 187

u s
Legatele stmt astăzi : l universale, 2 cu titlu uni- j
u
versai, şi )} singulare sau particulare. J
Când testatorul dispune de toata averea sa ('), legatul Legate uni-
este universal (art. 8 8 8 u r n i ) ; când el dispune n u m a i de '> ^ a n i v e r s a i "
fracţiune din averea sa, legatul este cu titlu universal sau şi partu-uiare.
al unei fracţiuni de moştenire (ari. 894) ori de ereditate
(art. 8 9 5 , 8 9 6 ) . In fine, legatul este p a r t i c u l a r (art. 775) sau
singular (899 urm.), când testatorul dispune n u m a i de u n u l
sau mai multe obiecte determinate. Acestea sunt legatele ce
pot fi făcute în dreptul actual.
Testatorul p u t â n d să dispue. a t â t d u p ă art. 8 8 7 cât şi Abrogarea
treP
după art. 802, numai de o parte din bunurile sale, de man" °
aici rezultă că, astăzi, instituirea de moştenitor nu mai este
necesară, şi că aceeaş persoană poate să lese şi legatari şi
2
moştenitori ab i n t e s t a t i ) , ceeace era admis şi prin art. 709
şi 7 1 1 din codul Calimach ( 5 5 4 , 5 5 6 C. austriac). Regula
r o m a n a , d u p ă care nimene, afară de militari, nu putea să
m o a r ă parte testat şi parte netestat, nu-şi mai are deci
fiinţa în dreptul actual (*).

(') P e n t r u ea cineva să poată dispune de toată averea sa prin


testament, trebue să nu lese niciun moştenitor rezervatar
(art. 841 urm.). „Acel care nu a r e moştenitori rezervatari C. SPANIOL.
A l t l 6 i -
fheredcros forzosos), zice a r t . 763 din codul spaniol, poate " '
dispune prin testament de tot sau parte din b u n u r i l e sale în
favoarea oricărei persoane având capacitatea de a p r i m i " . —
De câteori testatorul, prin dispoziţiile sale, a atacat rezerva
moştenitorilor, legatul este reductibil (art. 847 urm.). R ă m â n e
însă bine înţeles că reducerea nu poate fi cerută pentru p r i m a
oară în apel. ('. Bucureşti, Dreptul din 1900, No. 77 şi Cr.
judiciar din 1 9 0 1 , N o . 3, p. 20. Vezi tom. IV, partea I-a,
al Coment, noastre, p. 602, nota 3.
2
( ) Vezi suprà. pag. 3 şi 147 p r e c u m şi tom. IV, partea I-a, al
Coment, noastre, p. 24, text şi nota 1.
3
( ) Vezi tom. I V , p a r t e a I, al susziselor Comentarii, p. 2 3 u r m .
D r
— L a R o m a n i , numai militarii aveau privilegiul de a putea - roman,
m u r i parte testat şi parte netestat. ,,Jus nostrum non palitur
eumdem in pa<janis, et testato et intestato decesişse, earum-
que rerum inter se pugna est, testatus et intestatus". (L. 7,
Dig., De dir. regulis juris antiqui, 50, 17). Vezi şi Instit.,
Dr heredibus instituendis, 2, 14, § 5, in fine, unde se zice:
..Ncque enim idem ex parte testatus, et ex parte intestatus
decedere potest, nisi sit mileS".
188 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 8 8 8 .

SECŢIUNEA IV

Despre legatul universal.

— Noţiunea şi caracterele acestui legat —

Art. 888.—Legatul universal este dispoziţiunea prin care tes­


tatorul lasă, după moartea-i, la una sau mai multe persoane, uni­
versalitatea b u n u r i l o r sale. (Art. 889 u r m . A r t . 1003 C. fr).

Definiţia lega- Legatul universal este dispoziţia testamentară prin care


t l l l m nivei
^ ] " testatorul lasă eventual, la u n a sau la mai multe persoane, u n i ­
!
versalitatea bunurilor ce el va aveà la moartea sa ( ). Cu­
vântul eventual treb'ue adaos la text, fiindcă ceeace trebue să
se aibă în vedere, pentru a se şti dacă legatul este sau nu
universal, nu este rezultatul ce va produce legatul, ci întin­
derea vocaţiunei legatarului. Ceeace caracterizează deci legatul
/universal este vocaţiunea l e g a t a r u l u i - l a =*»ri versali ta tea b u n u ­
rilor care vor compune p a t r i m o n i u l defunctului la moartea
' s a ; de unde rezultă că ceeace instanţele judecătoreşti a u a
examina, pentru a recunoaşte caracterul de universal unui
legat, este dacă acela, în favoarea căruia legatul este făcut,
este sau nu chemat a se folosi de caducitatea sau nulitatea
2
celorlalte dispoziţii testamentare ( ).

1
Ce se înţelege I ) P r i n universalitatea b u n u r i l o r se înţelege complexul t u t u r o r
prin universa­ drepturilor din care se compune un p a t r i m o n i u , care este
litatea bunu­
rilor.
susceptibil de m ă r i r e sau micşorare şi care cuprinde toate
b u n u r i l e : mobile şi imobile, corporale şi incorporale, şi nu
n u m a i cele ce a p a r ţ i n testatorului în momentul tacerei testa­
mentului, dar şi cele ce-i vor a p a r ţ i n e a în momentul morţei
sale. P a n d . fr., »;° cit., 8 2 5 1 .
2
( ) Cas. rom. (af. Oteteleşeanu-Kalinder), Bult. 1892, p. 184 şi
Dreptul din 1892, No. 2 5 ; Sirey, 92. 4. 17 (cu nota iui
L a b b é ) ; Bult. 1 8 9 1 , p. 1061 şi Dreptul din 1891, No. 77,
p. 6 1 5 : D . P . 9 3 . 2. nota 4 (nota lui B e u d a n t ) ; Bult. 1900,
p. 1157 şi Dreptul din 1900, No. 7 2 : C. Bucureşti şi Galaţi,
Dreptul din 1889, No. 34, consid. dela p . 272 şi din 1895,
N o . 47, p. 3 8 9 : T r i b . Ilfov şi P u t n a , Gr. judiciar din 1899,
No. 4 şi Dreptul din acelaş an, No. 6 ; Cr. judiciar din 1911,
No. 84 (cu observ, noastră); C. Iaşi, Dreptul din 1912, N o . 6.
p. 4 5 : C. Bucureşti, Cr. judiciar din 1912, No. 69, p . 8 1 0 ;
Cas. fr. Sirev, 1900. 1. 2 6 4 ; Planiol, I I I , 2750, 2 7 5 1 ; T. H u e ,
V I , 3 2 0 ; TÎiiry, I I . 4 2 8 ; Beltjens, I I I , art. 1003, No. 5 urm.,
DESPRE LEGATUL UNIVERSAL. — ART. 888. 189

Astfel a r fi dispoziţia conceputa în termenii u r m ă t o r i :


„ L a s lui X toată averea mea, sau las lui X toată averea
ce voiu aveà la moartea m e a " ; „instituesc pe X moşteni­
torul meu, sau voesc ca X să fie legatarul m e u " , etc.
N u este chiar nevoe de a, în trebuinţa cuvintele ^ l p g a . t a r XeintreLmin-
n^yj^^al^jjpntriin'J rlnpo Q-OJT, fogj±a_. hinp <>lw..i-v 1 O n r t e a
;

de ca^aţîe^din F r a n ţ a - ^ ) şi Curtea din Iaşi, într'o afacere mentali,


2
în careanT^pTeTîăTnoi înşine ( ), rânduirea u n u i legatar uni­
versal n u mai este supusă astăzi u n o r termeni sacramentali,
3
precum era altădată la Romani, înaintea lui J u s t i n i a n ( ),
ci este suficient ca testatorul să-şi fi manifestat în mod clar
şi ueîndoelnic intenţia de a transmite exclusiv persoanei g r a t i ­
4
ficate universalitatea b u n u r i l o r ce el va lăsa la moartea sa ( ).
Se poate chiar întâmpla ca testatorul să fi calificat pe Expresie im-
legatarul său de universal iar din clauzele testamentului să P °P" - r e

rezulte că expresiunea „legatar universal" a fost impropriu


5
î n t r e b u i n ţ a t ă de el ( ) .
E x e c u t o l tus
S'a î n t â m p l a t chiar ca o persoană calificată legatar u n i - ' -
1 r
*W. -• /fi\ tamentar.
versai să nu fie, ni realitate, decât u n executor testamentar ( ).
10 ter, etc.; Demolombe, X X I , 5 4 0 ; L a u r e n t , X I I I , 505 u r m . ;
Marcadé, I V , 94, in fine; Michaux, Testaments, 1117, p. 172;
B a u d r y et Colin, op cit., II, 2 2 8 8 , 2 2 8 9 ; P a n d . , v° cit., 8253 ;
Répert. Sirey, v° Legs, 863 urm., etc.
O Cas. fr. D . P . 52. 1. 1 3 5 ; C. Gand, Pasicrisie belge, 7 3 . 2 . 412.
Cpr. T r i b . P u t n a , Cr. judiciar din 1911, No. 84 (cu observ.
n o a s t r ă ) ; Planiol, I I I , 2 7 5 3 . Vezi suprà, p. 14'
'('-) Vezi Dreptul din 1912, No. 6, p. 45. „Este legatar universal,
zice această decizie, acela care, eventual, a r e vocaţmne la
î n t r e g u l patrimoniu lăsat de defunct, şi calitatea de legatar
universal poate să rezulte din diferitele clauze ale testamen-/
tului, precum, de e x e m p l u : din sarcinile impuse legatarului,j
niciun termen sacramental nefiind cerut în această privinţă".)
Cpr. şi C. Bucureşti, Cr. judiciar din 1912, No. 69, p. 810. \
3
() „Et certa quaxlam verba cuiquc generi legatorum adsignatai
u
erant, per qua; singula genera legatorum significabantur .
(Instit., De legatis, 2, 20, § 2). Vezi diferitele formule în
Dipiani Pegu/., tit. 24, De legatis, § 3 u r m . şi în Institutele
lui Gaius, II, § 192 u r m . Vezi şi suprà, p . 151, ad notam.
4
() Cpr. L a u r e n t , X I I I , 5 0 6 ; Demolombe, X X I , 5 4 5 ; P a n d . fr.,
r° cit., 8272 u r m . Vezi şi C. Bucureşti, Dreptul din 1889,
No. 75, p. 604.
C) Cpr. Cas. fr. D. P . 5 8 . 1. 334.
li
() Cpr. C. Orléans, D. P . 70. 2. 90. Vezi p. 169, ad notam.
190 COD. CIV.— CARTEA III. — TÎT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 888.

Vocaţiune la De câteori, deci, termenii testamentului vor lasă o îndo-


tea bunurilor. oarecare, de atâtea ori Va interveni aprecierea j u d e c ă ­
torului, care va determina dacă persoana instituită are voca­
ţiune Ia universalitatea b u n u r i l o r defunctului. I n caz când
legatarul va avea, cel p u ţ i n eventual, această vocaţiune, el
Vă fi un legatar universal, iar în caz contrar, un legatar
cu titlu universal sau eu titlu p a r t i c u l a r .
Controlul A t â t j u r i s p r u d e n ţ a franceză cât şi a noastră p u n în
) r m c m c a
«a^e! Chestfe l
1
'P instanţele de fond apreciază în mod suveran,
de drept, d u p ă insteiiţia testatorului, dacă un legat are sau nu carac­
terul de universal Este a d e v ă r a t că instanţele de fond
au o putere suverană de apreciere de câteori este vorba
de a se determina intenţia testatorului ; însă, cu toate acestea,
chestiunea de a se şti care este a d e v ă r a t u l caracter al unei
dispoziţii testamentare, din p u n c t u l de vedere al textelor
care definesc diversele specii de legate, este o chestie de
2
drept, care cade s u b controlul Curţei de casaţie ( ).
Astfel, Curtea din Bucureşti, interpretând voinţa testa­
torului, considerase ca un legat universal clauza prin care
testatorul lăsase p e soţia sa „desevârşită clironomă pe starea
3
l u i " f ), şi Curtea de casaţie a casat această decizie, a r g u ­
mentând că din termenii testamentului nu se puteà deduce
voinţa testatorului de a lăsa soţiei sale orice avere a r rămânea
la moartea sa, p e n t r u ca astfel legatul să fie universal, ci
că din contra, el n'a înţeles a-i lăsa decât averea prevăzută
în testament; de unde rezultă că Curtea de fond calificase
4
rău legatul şi, deci, violase legea ( ).
Exemple de S u n t considerate ca legate universale, u r m ă t o a r e l e : /l°y
legate uni ver- \
sale.
(') C p r . Cas. r o m . B u l t . 1882, p . 432 şi Dreptul din 1882,
No. 4 4 ; Bult. 1888, p . 597 şi Dreptul din 1888, N o . 5 4 ;
C, Bucureşti, Dreptul din 1883, No. 3 7 ; din 1889, N o . 34
şi din 1891, No. 24 (decizie casată); T r i b . Ilfov, Dreptul
din 1901, N o . 49, p . 398, etc.
2
( ) Vezi suprà, p . 175, 176.
8
( ) Dreptul din 1891, N o . 24.
4
( ) Cas. rom. Bult. 1 8 9 1 , p . 1061 şi Dreptul din 1891, N o . 77,
p. 614. Vezi suprà, p . 176, ad notam, in fine. — Chestiunea
de a se şti dacă o dispoziţie testamentară este condiţională sau
cu termen, este iarăşi o chestie de drept supusă controlului
Curţei de casaţie. Cas. rom. Bult. 1880, S-a I-a, p . 2 8 8 şi
Dreptul din 1 8 8 1 , No. 6 3 , p . 5 1 3 .
DESPRE LEGATUL UNIVERSAL. - ART. 888. 191

legatul t u t u r o r mobilelor şi al t u t u r o r imobilelor (') -(Y)legatul


nudei proprietăţi al t u t u r o r bunurilor, pentrucă uzufructul
fiind u n d r e p t vremelnic (art. 5 5 7 ) , la stingerea lui, lega­
2
tarul va avea proprietatea deplină a averei întregii; );
! jŞţvÎegatul t u t u r o r b u n u r i l o r care vor fi disponibile la moartea
testatorului: căci, în asemenea caz, toate bunurile testatorului
p u t â n d fi disponibile la moartea lui, dacă nu există moşte­
nitori rezervatari, legatarul are o vocaţiune eventuală la
3
toate bunurile defunctului ( ) ; ( 4 y legatul p r i n care testatorul
a r fi lăsat partea sa disponibilă sau toată partea de care
legea îi permite de a dispune, chiar daca în momentul tacerei
testamentului el aveà moştenitori rezervatari; căci leg'atarul
are, în asemenea caz. vocaţiune la întreaga avere, dacă la \
moartea sa nu există rezervatari, totul fiind atunci disponibil (*).
Legatul t u t u r o r b u n u r i l o r ce testatorul ar poseda nu Bunurile din
în momentul morţei sale. ci în momentul facerei testamen- ™.ţ^ "e a-
m
e
S
u
t

_ _ torului.
(') Beltjens, op. cil., I I I , art. 1003, No. 14, in fine.— Legatul t u t u r o r
mobilelor şi imobilelor. însă determinate fiecare în deosebi, se
socoteşte ca un legat particular. Cas. rom. Bult. 1897, p. 518.
C-) Thiry, II, 4 2 8 ; Àrntz, I I , 2 0 4 6 ; L a u r e n t , X I I I , 5 1 8 ; Belt­
j e n s , ' I I I , art. 1003, No. 1 6 ; B a u d r y et Colin, II, 2 2 9 3 ; Demo­
lombe. X X I , 5 3 8 ; Demante et Colmet de Santerre, I V , 144
bis, I V ; Planiol, III, 2 7 5 3 ; Michaux, Testaments, 1 1 2 6 ; Répert.
Sirey, v° Legs, 870, 8 7 1 ; P a n d . fr., v° cit.. 8345. — Vezi însă
Veaugeois, Elude sur la caducité du legs d'usufruii, Revue
critique de legislation, anni 1868, tom. 33, p. 355 u r m .
Cât pentru legatul uzufructului averei întregi (art. 550), Legatul uzufr.
vom vedeà infra- sub art. 894 § 2, p. 243 urm., că el este un tuturor bunu­
rilor. Contro-
legat particular, fiindcă el nu dă d r e p t la toate bunurile testa­
torului, ci n u m a i la folosinţa viageră a acestor b u n u r i .
8
( ) Planiol, III, 2 7 5 3 ; B a u d r y et Colin, II, 2 2 9 5 ; T h i r y , I I ,
428, p. 4 2 2 ; Beltjens, op. "cit., I I I , art. 1003, No. 14, etc.
C) T h i r y , I I , 4 2 8 ; Beltjens, I I I , art. 1003, N o . 14; A r n t z , I I ,
2046"; Laurent, X I I I , 5 1 5 ; T. H u e , VI, 3 2 0 ; Demante, I V ,
144 bis I I I ; Mareadé, I V , 94, 9 5 ; Acollas, II, p. 5 4 5 ; B a u d r y
et Colin, I I , 2296 şi 2 3 8 7 ; Demolombe, X X I , 540; Troplong,
I I I . 1784; A u b r v et Rau, V I I , § 714, p. 4 6 5 ; Massé-Vergé,
III, S 487, p. 2 4 7 ; P a n d . fr., v° cit., 8310 u r m . ; Cas. fr.
Sirey, 69. 1. 4 0 9 ; D. P . 70. 1. 76. — D a c ă testatorul ar fi
zis: „las lui X j u m ă t a t e din partea mea disponibilă", legatul
n'ar m a i fi universal, ci cu titlu universal, pentrucă el nu
cuprinde universalitatea bunurilor, ci n u m a i o parte din ele.
Thiry, I I , 4 2 8 ; L a u r e n t , X I I I , 5 2 2 ; Mareadé, I V , 96. Cpr.
Pand. fr.,' v° Don. et testaments, 8314. Vezi infra, p. 222.
192 COD. CIV.—CARTEA III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 8 8 8 .

f tului, n u este însă un legat universal, pen truca în caz, când


testatorul a r dobândi alte bunuri, ele n u se vor cuveni le­
g a t a r u l u i , ci moştenitorilor a b intestat. L e g a t a r u l neavând
deci, în specie, vocaţiune la universalitatea bunurilor ce de­
functul va lăsa la moartea sa, n u poate fi un legatar u n i ­
versal ('').
Legatul unei F De asemenea, legatul unei succesiuni, cuvenită testato-
succes. e u v e - L | ; u n' a rn s t i t u i decât un legat particular, oricât de m a r e
CO

nita testato- I r . . . j . ,
ruiiii. / a r li această succesiune, şi chiar dacă ea a r constitui toată
2
/ averea testatorului ( ).
Efectele legatului universal pot fi reduse prin existenţa
unor moştenitori rezervatari (art. 8 4 7 ) sau altor legatari cu
titlu p a r t i c u l a r ; însă dacă aceşti moştenitori, dintr'o cauză
sau alta (moarte, refuz, incapacitate, nedemnitate, e t c ì , nu
ieu partea ce le-a conferit legea s a u voinţa testatorului,
bunurile ce li s'ar fi cuvenit căzând în universalitatea p a ­
trimoniului defunctului, se vor cuveni legatarului universal.
Lipsa emoiuf Cel care are vocaţiune la întregul patrimoniu al defunc-
t u u e s t e
"m^dieâ iT ^ b ^eci legatar universal, chiar dacă n ' a r exista
Râtul de a
universal^fi pentru dânsul niciun emolument. Astfel, dacă presupunem
că defunctul a lăsat o avere de 1 0 0 0 0 0 lei, un legatar u n i ­
versal şi zece legatari particulari, fiecare pentru 1 0 0 0 0 de
lei, Ia caz de caducitate a t u t u r o r legatelor particulare, le­
g a t a r u l universal va lua întregul p a t r i m o n i u al defunctului ;
iar dacă toate legatele particulare îşi produc efectele lor,
legatarul universal n u va lua absolut nimic. Aceste principii
sunt foarte bine expuse în decizia Curţei de casaţie, de care
am a v u t ocazia de a vorbi de m a i multe ori pană acum,
dată în afacerea Oteteleşanu-Kalinderu.
„Considerând, zice înalta Curte, că pentru ca o persoană să poată
fi privită juridiceşte ca legatar universal, se cere ca să aibă voca­
ţiune, adecă să fie chemată ca, d u p ă încetarea din viaţă a testato­
r u l u i , şi ca continuatoare a persoanei acestuia în ceeace priveşte
patrimoniul, să vadă intrând în p a t r i m o n i u l său întregul patrimoniu

C ) Cas. r o m . (ultimul considerent), Bult. 1 8 9 1 , p. 1011 şi Dreptul


din 1891, No. 77, p . 6 1 5 ; Mourlon, I I , 8 1 8 ; Marcadé, I V ,
9 8 ; T h i r y , I I , 4 2 8 , in fine, etc.
2
( ) Demolombe, X X I , 5 8 4 ; L a u r e n t , X I I I , 5 3 1 ; Arntz, I I , 2 0 6 7 ;
Marcadé, I V , 1 1 9 ; Duranton, I X , 2 3 1 ; Pand. fr., v° cit, 8264.
Vezi şi infra, explic, a r t . 894 § 2, p. 2 4 3 , text şi nota 2.
DESPRE LEGATUL UNIVERSAL. — ART. 888. 193

al defunctului; că, pe lângă aceasta intrare a averei testatorului


în p a t r i m o n u l legatarului, se învederează că folosul bănesc al acestuia,
emolumentul, cu toată i m p o r t a n ţ a lui practică din punctul de ve­
dere al acceptărei sau lepădărei legatelor, n'a fost privit de lege
ca o condiţie esenţială a validităţei lor j u r i d i c e ; că, prin u r m a r e ,
în dreptul nostru, o persoană căreia testatorul transmite, ca unui
continuator al său j u r i d i c , întregul său p a t r i m o n i u , este în toată
puterea cuvântului un l e g a t a r universal supus, odată legatul ac­
ceptat, t u t u r o r drepturilor şi îndatoririlor acestei calităţi, a b s t r a c ­
ţiune făcând de î m p r e j u r a r e a că, în condiţiile în care este făcut le­
gatul, sarcina a r exclude a priori orice idee de emolument" (').

P r i n urmare, este validă dispoziţia p r i a care un testator înfiinţarea


ar lăsa universalitatea Imnurilor sale u n u i legatar cu sar-
cina de a întrebuinţa produsele acestor b u n u r i la înfiinţarea prj'n j,VfLi ţa- n

rea
unui aşezământ public, p r e c u m : un spital, un azil, o ş c o a l ă , e&- le

o biserică, etc. şi, în adevăr, ştim că toate instanţele noastre


judecătoreşti, dela t r i b u n a l p a n a la Curtea de casaţie, a u
validat testamentul defunctului I. Oteteleşanu, prin care I.
Kalinder fusese r â n d u i t legatar universal cu sarcina de a
înfiinţa u n institut de fete române, unde ele să poată primi
o creşterii şi o educaţie simplă fără obiceiuri de lux ( ).
N u trebue să confundăm legatarul universal, care are, ueoscb. intre
precum am văzut, o vocaţiune la universalitatea b u n u r i l o r legat»™!
lăsate de defunct la moartea s a J j m j ^ e c u t o r u l testamentar, cutorui' testa-
care nu are nicio vocaţiune ereditară^) ci este~un simplu, tentar.
f f 3
iTifynda.foiv a v â n d i m m a n d a t l ^ i l j j g j j i r j _ ^ u tótuT specială ( )y
u

j j j i r trebui însă să_se_ creadă că m a n d a t u l conferit exe- OompatibiH-


lte i n t r e le
cutorului testamentar este incoiupatibil__cu calitatea de le- ' ' "
{fatar universal/ (v. infra, p. 355), căci s'ar .puteà foarte e'rs. si execut. V

testamentar.

(>.) Cas. rom. Bult. 1892, p. 184 u r m . şi Dreptul din 1892, No. 25.
Tot în acelaş sens se pronunţase în această afacere celebră atât
T r i b . Ilfov cât şi Curtea din Bucureşti. Vezi Dreptul din 1889,
No. 46 şi din 1 8 9 1 , No. 12. Mai vezi T r i b . Ilfov (în altă
afacere), Dreptul din 1899, No. 6. Cpr. Cas. fr. Sirey, 94.
1. 4 0 6 ; C. Bourges, D. P . 87. 2. 8 0 ; Sirey, 90. 2. 170;" Mar­
cadé, I V , 94, in fine; Planiol, I I I , 2 7 5 1 ; Tliiry. I I , 428,
p . 4 2 3 ; Mourlon, I I , 8 1 5 ; Demolombe, X X I , 532, 5 3 5 ; B a u d r y
et Colin, II, 2 2 8 9 ; L a u r e n t , X I I I , 509; P a n d . fr.. v° rit.,
8253 şi toţi autorii.
a
( ) Vezi deciziile citate în tom. I V , p a r t e a I-a, al Coment, noastre,-
p. 97 u r m .
8
( ) Vezi i n f r a , explic, art. 910, p. 349.
«5105 13
194 COD. CIV.— CAUT. III.— TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 888.

bine întâmpla ca testatorul să lese u n legat p a r t i c u l a r lega­


tarului său universal, cu titlu de răsplătire, pentru ser­
1
viciile ce el aşteaptă dela el, ca executor testamentar ( ).
Concursul le- S'ar părea că legatul încetează de a fi universal, de
u m
gaterului " câteori legatarul vine în concurentă cu u n u l sau m a i multi
versai cu mo- ^ ^ , i
sten itoriire- moştenitori rezervatari, pentrucă partea acestor moştenitori
zervatan. j ţ hotărîtâ ele lege, s'ar părea că testatorul n u mai poate
n n t

dispune, în asemenea caz, decât de ceeace rămâne, adecă :


de o fracţiune a bunurilor sale, ceeace a r constitui un legat
cu titlu universal (art. 8 9 4 u r m . ) . Acest raţionament este
însă inadmisibil, pentrucă, pe de o parte, însăş legea pre­
supune concursul legatarilor universali cu moştenitorii re-
zervatari (art. 8 8 9 , 8 9 3 ) , iar pe de altă parte, legatul ne­
producând efecte decât în u r m a morţei testatorului (art. 802),
în acest moment poate să nu mai existe moştenitori rezei'­
v a t a r i , fie că ei a u m u r i t , a u r e n u n ţ a t , ori s'au făcut ne­
demni de succesiune, şi ştim că este suficient ca legatarul
să aibă u n drept eventual la universalitatea b u n u r i l o r de­
2
functului, pentru ca legatul să fie universal ( ).
Cazul când Definiţia legatului universal, aşa c u m am dat-o, ne
ie"lSri mii-'conduce la o consecinţă prevăzută de a r t . 8 8 8 , şi a n u m e : că
'versali, legatul universal poate fi făcut la u n a sau la mai multe
persoane. Când sunt m a i mulţi legatari universali, fiecare
are drept la averea întreagă, şi u n u l mărgineşte pe celălalt
în exerciţiul dreptului său, facându-se o împărţeală prin
concursul lor (concursu partes fiunt). Fiecare legatar a v â n d
vocaţiune eventuală la universalitatea b u n u r i l o r testatorului,
partea celor care n u voesc sau care nu pot să primească legatul,
sporeşte partea celorlalţi, aşa că dacă n u m a i u n u l din lega­
tari se prezintă, el va luà averea întreagă (art. 9 2 9 ) (').
(') Vezi infra, p. 352. Cpr. Pand. fr., v° cit., 8354 şi deciziile
citate acolo. — Clauza prin care un testator a r institui un le­
gatar universal pentru a uşura plata legatelor lăsate de el,
constitue o adevărată instituţie de legatar universal, cu toate
consecinţile sale, iar nu un mandat de a plăti legatele par­
ticulare. Pand. fr., v° cit., 8356.
2
( ) L a u r e n t , X I I I . 5 1 4 ; Demolombe, X X I , 5 3 6 ; Troplong, I I I .
1774; A c o l l a s , I I , p . 5 4 5 ; P a n d . fr., n° cit., 8308. Cpr! T r i b .
Tutova, Dreptul din 1886, N o . 4 1 , p. 317, etc.
(°) Laurent, X I I I , 505, 5 1 0 ; Mourlon, I I , 8 1 5 ; Arntz, I I , 2 0 4 6 ;
Marcadé, I V , 9 4 ; Michaux, Testaments, 1 1 2 2 ; P a n d . fr., r° cit.,
DESPEE LEGATUL UNIVERSAL. — ART. 8 8 8 . 195

R ă m â n e însă bine înţeles că p e n t r u ca să fie i n a i m u l ţ i i n c a z d e p i u r a -


legatari universali, fiecare din ei trebue să fie instituit asupral^^r^hL
universalităţei bunurilor defunctului, ceeace a r fi, de exemplu, să aibă voca-
atunci când testatorul a r fi zis: „instituesc legatari univer-^""ntl-ea^ITa
sali pe A şi pe B a s u p r a t u t u r o r bunurilor mele" : „las sau testatorului,
dau lui A şi lui B toate bunurile ce voiu aveà la moartea
m e a " , etc. In aceste cazuri, a t â t A şi B sunt legetarii mei
universali, pentrucă fiecare din ei are speranţa de a lua
averea mea întreagă.
Daca însă, în loc de a d i fiecărui legatar voc:itiunea Cazul când
la averea mea întreagă, am zis; „las j u m ă t a t e din b u n u - ^ \ ™ ^ m u a r;

rile mele lui A, iar cealaltă j u m ă t a t e lui B " s a u : „las lui A cu titlu uni­
T e r s a l
şi lui B bunurile mele, la fiecare pe j u m ă t a t e " , atunci a m -
făcut două legate cu titlu universal, fiindcă fiecare legatar
nu are vocaţiune la universalitatea b u n u r i l o r mele, ci n u m a i
la un drept limitat şi restrâns, adecă : la j u m ă t a t e din aceste
b u n u r i . Orice se va întâmpla deci, fiecare legatar nu va lua
decât j u m ă t a t e din averea mea (*).
Se poate însă î n t â m p l a ca testatorul să fi fixat partea Chestie
d e f a p t
fiecărui legatar şi, cu toatea acestea, el să fi înţeles a face '
un legat universal. Aceasta este o chestie de intenţie, pe
care judecătorii fondului o vor deduce din n a t u r a dis­
2
poziţiei ( ).
Dacă testatorul s'ar fi e x p r i m a t astfel: „las a treia
parte din bunurile mele lui A, iar restul sau ceeace va ră­
mânea lui -B", ambele legate vor fi, în genere, cu titlu
universal, ca şi cum testatorul ar fi zis: „las a treia parte
3
din bunurile mele lui A, iar celelalte două treimi lui B ( ).
Dacă testatorul a început prin a face legate particulare
sau cu titlu universal, şi apoi a zis: „las lui X . . . ceeace

8262 şi 8288 u r m . ; Cas. rom. Bult. 1882, p . 432 şi Dreptul


din 1882, Xo. 44, p. 3 5 8 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1881
No. 59 etc.
(') Mourlon, II, 8 1 6 ; T h i r y , I I , 4 2 8 ; Arntz, II, 2 0 4 7 ; Demolombe'
X X I , 5 3 7 ; A u b r y et Rau, V I I , § 714, p. 465, etc.
2
( ) Vezi L a u r e n t , X I I I , 5 1 1 ; Troplong, I I I , 1769; P a n d . fr.,
v" cit., 8301 etc.
( ) Cpr. Demolombe, X X I , 5 4 3 ; Thiry, I I , 4 2 8 ; Arntz, I I , 2047;
3

A u b r v et B a u , VII, § 714, p . 4 6 5 . — Vezi însă Troplong,


I I I , 1787.
C. CIV.— CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 889, 891.

va r ă m â n e a din Imnurile mele", acest legat va fi, în genere,


universal, pentruca testatorul a a v u t intenţia de a d i s p u n e
de toate b u n u r i l e sale, excluzând succesiunea a b infestat (').

Efectele legatului universal.

Efectele legatului universal s u n t r e l a t i v e : 1° la punerea


în posesiune a b u n u r i l o r legate (art. 8 8 9 , 8 9 1 ) ; 2° la d o ­
bândirea fructelor b u n u r i l o r leg-ate (art. 8 9 0 ) ; 3° şi, în fine.
la p l a t a datoriilor (art. 8 9 3 , 8 9 7 ) .

I. — Punerea în posesiune a bunurilor l e g a t e .

Art. 889. — Când testatorul a r e erezi rezervatari, legatarul


universal va cere dela aceştia punerea în posesiune a b u n u r i l o r
cuprinse în testament. ( A r t . 6 5 3 , 841 u r m . , 890 u r m . , 9 0 1 C. civ.
Art. 1004 C. fr.).
Art 891. — Când testatorul n'a lăsat erezi rezervatari, lega­
t a r u l universal va cere dela justiţie posesiunea bunurilor cuprinse
în testament. ( A r t . 6 5 3 C. civ. A r t . 1006 O. fr. modificat).

1° Cazul când testatorul a lăsat moştenitori rezervatari (art. 889).

L e g a t a r u l dobândeşte d r e p t u l de p r o p r i e t a t e a s u p r a l u ­
crului legat din m o m e n t u l desehiderei succesiunei (art. 6 4 4
şi 8 9 9 ) , soluţie admisă şi prin a r t . 8 4 1 din codul C a l i m a c h
2
(684 C. a u s t r i a c ) ( ); de u n d e rezultă că el poate să înstrăineze
3
lucrul legat, înainte chiar de a fi p u s în posesiunea lui ( ).

(') Pothier, Introduction au titre des testaments, I, 142. p. 4 5 3


şi Don. testamentaires, V I I I , 334, p . 322 (ed. B u g n e t ) ; L a u r e n t ,
X I I I , 5 1 6 ; Beltjens, I I I , a r t . 1 0 0 3 , No. 15 bis şi 1 7 ; Planiol,
I I I , 2 7 5 3 , 4°; Demolombe, X X I , 5 4 2 ; B a u d r y et Colin, I I ,
2 2 9 8 ; T. H u e , VI, 3 2 0 ; A u b r y et R a u , V I I , § 714, p . 4 4 6 ;
Martin, Du legs universul, pag. 1 6 1 ; Troplong, III, 1783;
P a n d . fr., v° cit., 8 3 1 8 u r m . ; Répert. Sirey, v° Legs, 877, etc.
(-) Este însă de observat că, d u p ă a r t . 841 din codul Calimach,
legatarul dobândea n u m a i un drept de creanţă la moartea
testatorului, căci proprietatea, n u se strămuta decât prin tra­
diţia lucrului. „Dritul proprietăţei a s u p r a lucrurilor dăruite,
îl poate câştiga l e g a t a r u l n u m a i prin darea şi luarea în stă­
pânirea sa", zice acest text. Vezi p . 210, nota 1 şi 329, n. 1.
8
( ) C. Bucureşti şi Cas. r o m . Dreptul din 1900, No. 77 şi CV.
PUNEREA IN POSESIE A BUNURILOR LEGATE. — ART. 889. 197

Acest drept nu operează însă prin simplul fapt al des-Trimiterea în


chiderei succesiunei, ci este supus condiţiei ca legatarul să P - o s e s m n e

fie p u s în posesiunea lucrului legat (').


Când testatorul a r e moştenitori rezervatari, adecă: copii
sau părinţi ( a r t . 8 4 1 , 8 4 3 ) , aceşti moştenitori având sezina
(art. 6 5 3 ) , o vor transmite legatarului universal sau de bună
voe, sau d u p ă o cerere a acestui din u r m ă .
P u n e r e a în posesiune nu consistă numai în tradiţia
lucrului legat, ci în consimţimântul moştenitorului de a fi
desezisat de o parte din succesiune.
P u n e r e a în posesiune, în materie de legate, nu este Recunoaşterea
l e a t u h
deci un simplu fapt material, ca în materie de vânzare, ci s "-
mai m u l t o recunoaştere şi o sancţiune a legatului (').
Legea n'a conferit sezina legatarului, pentru ca el să Legatarul nu
nu compromită drepturile rezervatarilor care, în ochii legei, ^ ^ u n e r e a *
sunt mai sacre decât acele ale l e g a t a r u l u i ; de unde rezultă în posesiune,
că orice clauză, prin care testatorul a r fi scutit pe legatar
de această punere în posesiune, autorizându-1 a se pune
singur în stăpânire, sau declarând că el va aveà posesiunea
de drept, va fi nulă şi neavenită ('*).
Asemenea clauză, deşi nulă, a r conferi însă legatarului
proprietatea fructelor din ziua morfei testatorului (*).
Legatarii, vor trebui deci în totdeauna să ceară pose­
5
siunea dela moştenitorii rezervatari (art. 8 8 9 , 8 9 5 , 8 9 9 ) ( ).

judiciar din 1 9 0 1 , N o . 3 ; Bult. 1908, p a g . 1612; Arntz, I I ,


2 0 5 1 : Laurent, X I V , 4 ; Thiry, I I , 457, i n fine; Demolombe,
X X L 6 3 1 ; Pand. fr., v° cit., 8753 urni., 9 0 3 5 ; Répert. Sirey,
v° Legs, 907 u r m . ; A u b r y et Rau, V I I , § 7 1 8 , infine, p. 4 8 1 ,
etc. Vezi infra, p . 202, 2 0 3 şi explic, a r t . 899 § 1, p . 3 3 1 .
(') Cas. r o m . Bult. 1908, p. 8 4 9 .
C-) L a u r e n t , X I V , 4 2 ; P a n d . fr., v° cit, 8930.
8
() Pothier, Don. testa tnentaires, V I I I , 239, p . 292 (ed. Bugnet);
Planiol, I I I , 2 7 6 0 ; Laurent, X I V , 8 şi 4 8 : Demolombe, X X I ,
553 şi 6 2 2 ; A u b r y et R a u , V I I , § 718, p . 4 7 8 ; T. H u e , V I ,
3 2 1 ; Beltjens, I I I , a r t . 1304, N o . 3 ; B a u d r y et Colin, I I ,
2 3 1 2 ; Demante et Colmet de Santerre, I V , 146 bis I I ; Arntz,
I I , . 2 0 5 0 ; Marcadé, IV, 128; Troplong. I l l , 1792; D u r a n t o n ,
I X , 1 9 1 ; P a n d . fr., v° cit, 8 9 5 2 ; C. Chambéry, D. P. 8 5 . 2.
78; Sirey, 9 8 . 1. 1 3 1 , nota a. etc.
4
() Laurent, X I V . 7 9 ; Marcadé, I V , 1 3 0 ; Demolombe, X X I , 6 4 6 ;
Pand. fr., v° cit, 9 1 0 6 . Vezi şi infra, explic, a r t . 900, p . 290.
(•') Cpr. Cas. r o m . Bult. 1896, p. 976. — Legatarul va trebui să
198 COD. CIV. — CART. I I I . — T I T . II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 889.

Cazul când E i voi* t r e b u i să ceară posesiunea dela moştenitorii î n -


6
outor "testa*~ vestiţi cu sezina, în ordinea în care aceşti moştenitori sunt
mentar înve- cliemaţi la succesiune, c h i a r d a c ă a r exista u n executor tes-
^moMielor" * t a m e n t a r , c ă r u i a testatorul i-ar fi conferit sezina mobilelor
1

(art. 9 1 1 ) , fiindcă sezina e x e c u t o r u l u i t e s t a m e n t a r n u este o


a d e v ă r a t ă sezină, ci m a i m u l t o detenţiune cu titlu de se­
[
chestru, care n u p o a t e să împedice sezina moştenitorilor [ ).

ceară posesiunea dela rezevatari, chiar dacă el a r fi moştenitor


din acei cu sezină (art. 653), p e n t r u c ă el a r e sezina ca moş­
tenitor, i a r nu ca legatar. L a u r e n t , X I V , 4 5 ; Demolombe,
X X I , 6 1 9 ; P a n d . fr., > cit., 8946, etc.
Cazul când le­ L e g a t a r u l va t r e b u i să ceară posesiunea dela rezervatari,
gatarul a avut chiar dacă el a r fi avut s u b a l t titlu, înaintea deschiderei suc-
de mai înainte
posesiunea lu­
cesiunei, posesiunea lucrului legat, de exemplu: în calitate de
crului legat. depozitar, î m p r u m u t ă t o r , locatar, etc., p e n t r u c ă a l t ă ceva este
Controversă. detenţiunea sau posesiunea de fapt, pe care el o a r e în ase­
menea caz, şi altă ceva este posesiunea de drept, pe care el
trebue s'o ceară dela rezervatari. Demolombe, X X I , 6 1 8 ;
L a u r e n t , X I V , 44, 8 2 ; Demante, I V , 158 bis, I V ; A u b r v et
Rau, V I I , § 718, p. 4 7 7 , text şi nota 4 : T. H u e , V I , 3 3 7 ;
B a u d r y et Colin, I I , 2 3 1 3 ; P a n d . fr., v° cit, 8942 u r m . ; C.
Alger, Sirey, 7 5 . 2. 3 1 8 . D . P . 77. 2. 8 3 . — Contra: M a r -
cadé, I V , 130; T r o p l o n g , I I I , 1 7 9 2 ; Saintespès-Leseot, op.
cit., I V , 1327. 1423 şi 1 4 2 4 ; C. Riom, Sirey, 5 6 . 2. 6 0 2 ;
D. P . 57. 2. 2 2 ; C. Rennes, D . P . 76. 2. 17. Vezi şi infra,
explic, a r t . 900, p . 292.
Coproprietate Aceeaş soluţie a r fi, pentru aceleaşi motive, a p l i c a b i l ă în
în indi viziune. caz când l e g a t a r u l a r fi coproprietar în indiviziune a b u n u ­
rilor ce i-ar fi fost legate. Laurent, X I V , 4 4 ; Demolombe,
X X I , 6 1 9 ; Michaux, Testaments, 2 2 9 3 ; P a n d . fr., v° cit, 8 9 4 4 ;
A u b r y et R a u , loco cit, p. 476, etc.
Cazul unui î n c â t priveşte legatul prin care creditorul a r remite debi­
legat al remi- torului datoria sa (legatum liberaiionis), se admite, în genere,
terei datoriei.
că legatarul n'are nevoe de a cere punerea în posesiune şi că
Controversă.
dobânda datoriei sale încetează din ziua morţei testatorului.
Demolombe, X X I , 6 2 0 ; Mourlon, I I , 844, in fine; D e m a n t e
et Colmet de Santerre, I V , 158 bis V ; A u b r y et Rau. V I I ,
§ 718, p . 4 7 8 . — Contrà: L a u r e n t , X I V , 46.
Cazul eând vă­ \ ăduva, l e g a t a r ă universală, va t r e b u i şi ea să ceară po­
duva este le­ sesiunea bunurilor legate de b ă r b a t u l său, ea nefiind scutită de
gatară univer­
sală a bărba­
această formalitate prin calitatea ei de uzufructuară a averei co­
tului său. piilor ei minori ( a r t . 338 u r m . ) . Michaux, Testaments, 2294,
p . 3 8 0 ; Petrescu, Testamentele, p. 302, care reproduce întoc­
mai pe a u t o r u l de m a i sus, uitând de a-1 cita şi de astă d a t ă .
l
( ) Pothier, Don. testamentaires, V I I I , 212, p. 2 8 4 ; L a u r e n t , X I V ,
PUNEREA IN POSESIE A BUNURILOR LEGATE. — ART. 889. 190

Cererea de punere în posesiune n u poate fi făcută decât Deschid, drep-


tulu 1 , ata
la deschiderea dreptului legatarului, pentrucă asemenea ce- i f. " r u n

rere implică acceptarea şi executarea legatului.


Astfel, de câteori v a fi vorba de u n legat s u p u s unei Legat condi­ 1
vi •• • • i 1 A tional sau cu
condiţii suspensive sau unui termen, cererea de punere in • t e n i i e n -

posesiune n u va fi p r i m i t ă înainte de împlinirea condiţiei


sau de sosirea termenului (*).
T o t astfel, punerea în posesiune a legatului făcut unei Art. s u , si 7.
persoane morale, n u poate fi cerută decât în u r m a a u t o r i - ^
zarei dobândită dela g u v e r n pentru acceptarea legatului
2
(art. 8 1 1 , 817Ì ( ).
A r t . 8 8 9 , 8 9 5 şi 8 9 9 prevăd că legatarul trebue să Acordarea po-
^ A ' • • i- ^ • j „ sesiunei de
ceara punerea m posesiune, ceeace implica o acţiune j u d e c a - b u n â v o e

torească. Din a r t . 8 9 0 şi 8 9 9 rezultă însă că moştenitorii


3
pot acorda punerea în posesiune şi de b u n ă voe ( ).
In asemenea caz, punerea în posesiune sau desezisarea Formele pose-
, I j ^ 1 • • jy i. r' siunei de bună
moştenitorului n u este supusa la nicio forma şi poate fi T0(>

a t â t expresă cât şi tacită, adecă : sa rezulte atât dintr'o d e ­


claraţie formală cât şi d i n executarea legatului ( ' ) .
Astfel, plata dobânzei unui legat particular, făcută le- Punerea în
pose e
g a t a r u l u i de către moştenitorul rezervatar, a r constitui, fără °';™ **"
J
îndoială, o punere în posesiune tacită ( ).
54, 339 şi 3 7 0 : Demolombe, X X I I , 55, 6 8 ; Thiry, I I , 4 6 2 ;
P a n d . fr., v° cit, 8969 şi 9 9 2 0 ; Cas. rom. Bult. 1890, consid.
dela pag. 2 1 3 1 . Vezi iiifra. p a g . 227, precum şi explic,
art. 9 1 1 , 912, p. 362 şi 364.
(') L a u r e n t , X I V , 5 6 : Demolombe, X X I , 6 2 3 ; A u b r y et R a u ,
VII, § 718, p. 4 7 9 ; P a n d . fr., v° cit., 8979 urm.'; Cas. fr.
D . P . 4 9 . 1. 2 9 8 ; Sirey, 5 0 . 1. 1 9 8 ; D. P . 52. 1. 1 1 3 ; Sirey,
52. 1, 397, etc.
2
() L a u r e n t , A u b r y et Rau, loco cit.; Répert., Dalloz, Supplement,
v° Disp. entre-vifs, 9 0 4 ; C. Bordeaux, D . P . 5 9 . 2. 2 2 .
Cpr. T r i b . Bar-le-Duc şi C. Nancy, Gazeta Craiovei din 30
Septembrie 1890, N o . 104, p . 1. '
3
() Judecat, ocol. R â m n i c - V â l c e a şi T r i b . Iaşi, Dreptul din 1902,
No. 9 şi Cr. judiciar din acelaş an, No. 22 (cu observ, noastră);
B a u d r y et Colin, I I , 2 4 4 1 u r m . ; L a u r e n t , X I V , 5 7 ; D e m o ­
lombe, X X I , 627, 6 2 9 ; P a n d . fr.. r° cit.. 8983, etc.
4
() T. H u e , V I , 3 3 8 ; L a u r e n t , X I V , 57, 5 8 ; Répert. Sirey, v°
Legs, 706 u r m . Vezi şi T r i b . Constanţa, Cr. judiciar din
1902, N o . 3 6 .
5
() L a u r e n t , X I V , 5 8 : A u b r y et R a u , V I I , § 718, p . 4 7 8 ; P a n d .
fr., r° cit, 8988, etc.
200 COD. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 889.

Tăcerea mo- Tăcerea moştenitorului nu este. în principiu, un con-


Consimtimânt s i m ţ i m a n t ; însă, cu toate acestea, judecătorii a r putea să
tacit. vadă în această tăcere un consiinţimant tacit, dacă legatarul
s'a pus singur în posesiune, sau a p ă s t r a t posesiunea pe
care o avea mai înainte, cu ştirea şi fără nicio opunere
din partea moştenitorulu
Punerea Punerea în posesiune voluntară din partea moştenito-
posesie j
in posesie
presă. < \ - ]
n i ; p t
u d u p ă c u m a in văzut, să fie expresă şi să rezulte
o a e i

dintr'un act din care se poate trage dovada consimţiman-


tului de a executa testamentul.
Corespou- Ln lipsa redactărei unui act, care să constate punerea
denţapaiţiioi.j^ p i expresă, ea va putea să rezulte din coreson-
( ) s e s u n e
-
denţa părţiloi , care se va aprecia in mod suveran de j u ­
decătorii fondului r ) .
Acţ. judecă- Dacă moştenitorul refuză de a dà posesiunea de bună.
v o e
'^rierea'ac- - legatarii o vor cere printr'o acţiune judecătorească,
ţinnei. care va fi introdusă înaintea tribunalului în circumscripţia
3
căruia s'a deschis succesiunea ( a r t . 63 P r . civ.)( ). şi care
se va prescrie prin 30 de ani din ziua morţei testatorului (*).
Judecat, de Această competinţă a p a r ţ i n e astăzi şi judecătoriilor de
ocoale. ocoale, p a n ă la 3 0 0 0 de lei inclusiv, în baza art. 34 din
5
L. judecat, de ocoale din 1 9 0 7 ( ).
insuficienţa in orice caz, o simplă somaţie făcută moştenitorului
unei M.maţu. fi suficientă, peiitrucă deşi ea a r a t ă voinţa legatarului,
totuşi ea nu obligă pe moştenitor la nimic ('').

(') T r i h . Constanţa, Cr. judiciar din 1902, No. 36, p . 3 0 1 ;


Pand. fr., v° cit. 8991 u r m . Cpr. L. 3, Pr., Dig., Dc usu-
fructu, 7, 1.
2
( ) Laurent, X I V , 5 7 ; Demolombe, X X I , 6 2 9 : A u b r v et R a u ,
V I I , § 718, p . 4 8 7 ; P a n d . fr., v. rit., 8984 urm.; Cas fr. D .
P. 52. 1. 151; Sirey, 52. 1. 726, etc.
(") Cpr. Cas. rom. Bult. S-a 1, 1886, p. 4 0 6 ; Laurent, X I V ,
5 9 ; Demolombe, X X I , 6 2 8 ; A u b r y et Rau, V I I , § 718,
pag. 480, etc.
4
( ) T. H u e , VI, 337, in fine; Répert. Sirey, v" Leys, 720, etc.
(•') In F r a n ţ a , judecătoriile de pace nu au această competenţă.
Baudry et Colin, II, 2 4 4 5 ; T. H u e , VI, 3 3 7 ; P a n d . fr., r° cit.,
9 0 0 3 urm., etc.
(") L a u r e n t , X I V , 5 9 ; Demolombe, X X I , 6 2 7 : A u b r v et R a u ,
VII. § 718, p . 4 7 8 ; Répert. Sirey, v° Lec/s, 7 1 8 ; "Pand. fr.,
v" Don. et testaments. 8 9 9 9 : C. Dijon şi Àgen, D . P . 48. 2.
5 8 ; Sirey, 48. 2. 9 5 ; Sirey, 00. 2. 339, etc.
PUNEREA IN POSESIK A BUNURILOR LKOATE. — ART. 889. 201

Cheltuelile făcute c u ocazia acestei acţiuni sunt în A H . 9 0 1 .


sarcina succesiunei, fără însă ca rezerva moştenitorilor să
poată ti micşorată prin ele (art. 901)
La cererea legatarului de punere in posesiune, moşteni- Nuiit. testa­
torul poate să opue, excipiendo. o acţiune p r i n care atacă "fcere»*k't-
testamentul pentru lipsă de forme sau vicii interne. FA tuiui.
poate, de asemenea, să ceară reducerea legatului, dacă acest
2
legat întrece partea disponibilă (art. 841 urm.) ( ).
Din principiul că legatarii n u a u sezina b u n u r i l o r consecinţiie
c a r e zult a
legate si că ei trebue s'o ceară dela moştenitorii rezervatari, , ™ .,
, ' . ' <lin principiul
rezulta următoarele conseemţi i m p o r t a n t e : că legatarii nu
a u s ma
1" Ei n u pot să se pue în posesiune din autoritatea , .f
1 1
. . .' , IMNURILOR LE-
lor proprie, căci aceasta ar constitui o u z u r p a r e , o samavol- gate.
3
nicie, care ar angaja răspunderea lor ( ). „Etenim ceguissimum
prcetori visum est ununiquemque non sibi ipsum jus dicere
occupatis legatis. sed ab herede petere" (*).
2" Dreptul ce legatarii au la fructele sau dobânzile
bunurilor lăsate lor prin testament, este subordonat cererei
5
de punere în posesiune (art. 8 9 0 , 8 9 9 ) ( ).
3° Legatarii, care n'au dobândit încă punerea lor în Acţiunile re-
6 l a t i e l a bu
posesiune. nu pot să introducă astăzi ( ), contra tertiilor, nicio y "
,. i •\. î I - i i î mirile legate.
acţiune relativa ia bunurile legate şi. d u p ă u n u , nici chiar
o acţiune posesorie ('), soluţie care. d u p ă cum ştim, se
s
aplică şi moştenitorilor de sânge nesezinari ( ) : pentrucă, deşi
ei sunt proprietari a die mortis (art. 644), totuşi ei n'au încă
9
exerciţiul dreptului lor de proprietate ( ).
(') A u b r y et Rau, loco cit., p. 480. Vezi infra,
p. 227.
(-) A r a t a , I I , 2050, in fine: Demolombe, X X I , 552, etc.
8
() A u b r y et Bau, V I I , § 718, p. 480.
4
() L. 1 § 2, Dig., Quod legatorum- 4 3 , 3.
(") A u b r y et Rau, loco cit., p. 4 8 1 .
Dr
(") Zicem astăzi, pentrucă la R o m a n i legatarul puteà, din contra, - roman,
independent de orice cerere de punere în posesiune, să exercite
atât contra moştenitorului cât şi contra tertiilor, toate acţiunile
personale şi reale ce-i a p a r ţ i n e a u . L. 1 § 2, Dig., Quod le­
gatorum, 43, 3.
(') Cpr. T o u l l i e r - D u v e r g i e r , I I I , partea I, 573, p . 3 1 8 : P a n d . fr.,
r° cit... 9048.—Vezi insă T h i r y , II, 430, in fine, p. 425.
s
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 58, text şi
nota 1.
O Vezi L a u r e n t . X I V , 6 2 ; Demolombe, X V I I , 36 şi X X I , 6 3 3 ;
T h i r v , I I , 4 3 0 ; Mourlon, II, 8 3 8 ; Duranton, I X , 200; A u b r y et
202 COD. CIV. — CAET. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 889.

Act. în reven­ Astfel, legatarul, p a n a la dobândirea, posesiunei, nu


dicare.
Controversă. are acţiunea în revendicare, nici petiţia de ereditate contra
terţiilor (*).
Poprire. El nu poate sa facă o p o p r i r e în mâna terţiilor de­
2
bitori ai succesiunei (art. 4 5 5 u r m . P r . civ.), etc. ( ).
Urmâr. de E l nu poate, de asemenea, sa fie u r m ă r i t de creditorii
către creditori. ,!
succesiunei ( ).
Luarea de înainte de punerea sa în posesiune, legatarul si chiar
măsuri con­
servatorii. creditorii săi (art. 974) a r putea însă să ieà m ă s u r i con­
servatorii (art. 1 0 1 6 ) , de e x e m p l u : să ceară punerea pe-
ceţilor, facerea inventarului, separaţia de patrimonii ; să
î n t r e r u p ă prescripţia, etc. (•*).
Rânduirea L e g a t a r u l universal, ale cărui d r e p t u r i ar fi contestate
unui admini­
strator pro- de moştenitori, a r putea, înainte de punerea sa în posesiune,
să ceară rânduirea u n u i administrator provizor al succe­
siunei litigioase (°).
Instrăin. bu­ El poate, de asemenea, înainte de punerea sa in po-
nurilor

Rau, V I I , § 718, p. 4 8 1 ; B a u d r y et Colin, I I , 2 4 4 8 ; P a n d .


fr., v° cit., 9044 u r m . Cpr. Cas. rom., T r i b . Ialomiţa şi C.
Bucureşti. Bult. 1889, p. 827 şi Dreptul din 1889, No. 44 şi
6 9 ; Dreptul din 1888, No. 28 şi din 1891, No. 3 5 . Toate aceste
decizii stabilesc că moştenitorii de sânge nesezinari nu a u nicio
acţiune în contra terţiilor cât t i m p n'au fost puşi în posesiune de
justiţie (art. 653), însă acelaş principiu se aplică şi legatarilor.
(') A u b r y et R a u , V I I , § 718, p. 4 8 1 ; Demolombe, X X I , 6 3 3 ;
P a n d . fr., v° cit., 9 0 4 5 ; L a u r e n t , I X , 502, 5 0 9 ; T. H u e , V,
2 6 0 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 806, 8 9 1 ; Cas. fr. Sirey,
37. 1. 842 şi alte autorităţi citate în tom. I I I , partea I I , al
Coment, noastre, p. 58, nota 1. — Contra: Cas. rom. Bult. 1912,
p. 764 şi Cr. judiciar din 1912, No. 70 (în privinţa acţiunilor r e ­
lative la dreptul de proprietate); Judecat, ocol. Budeşti-Argeş (C.
S. Ballan), Dreptul din 1913, No. 34, p. 271 u r m . (cu observ,
noastră). Cpr. Toullier-Duvergier, I I I , partea I-a, 572; Arntz,
I I , 2 0 5 1 . Vezi infra, nota 4 dela p. 288, 289.
2
( ) P a n d . fr. r" cit., 9 0 4 6 ; C. Bastia, D. P . 46. 2. 79.
3
( ) P a n d . fr., v° cit., 9 0 4 8 ; Mourlon, I I , 8 3 8 ; Demolombe, X V I I ,
3 6 ; Troplong, III, 1840, pag. 393 (ed. a 3-a). Vezi infra,
p. 213, nota 3 şi p. 224.
4
( ) Arntz, I I , 2 0 5 1 ; L a u r e n t , X I V , 32 u r m . ; Planiol, I I I , 2 7 5 9 ;
Demolombe, X X I , 6 3 2 ; A u b r v et R a u , V I L § 718, p. 4 8 1 ;
P a n d . fr., r° cit., 8900, 9 0 3 6 ' u r m . ; Demante et Colmet de
Santerre, I V , 151 bis I : C. Alger, D. P . 1906. 2. 246, etc.
5
( ) Cpr. C. P a r i s , D. P . 72. 2. 69.
PUNEREA IN POSESIE A BUNURILOR LEGATE. — ART. 891. 203

sesiune, sa t r a n s m i t ă altora proprietatea bunurilor legate,


prin vânzare, donaţiune, succesiune, etc., fiindcă el este p r o ­
4
prietar independent de punerea în posesiune (art. 6 4 4 , 8 9 9 ) ( ).
Creditorii pot, de asemenea, să urmărească bunurile Urmărirea ie-
a t u l u i
mobile sau imobile care constituesc legatul, r ă m â n â n d însă s -
ca p l a t a valorilor u r m ă r i t e să se facă în u r m a trimeterei
2
legatarului în posesiune ( ).

2O Cazul când testatorul n'a lăsat moştenitori rezervatar (art. 891).

In F r a n ţ a s'a discutat foarte mult, înaintea Consiliului Discuţiile


de Stat, chestiunea de a se sti dacii legatarul universal " u ^ ^ s S t "
trebue să a i b ă sezina, sau dacă el treime s'o ceară dela cu privire 1 a,
rezervatari. Unii voiau că el s'o aibă, peutrucă testamentul £*NIŢ ~S E Z G A

îi dă u n titlu tot a t â t de legitim ca şi acel al moştenito­


r u l u i , care-şi ţine d r e p t u l său dela lege. Alţii susţineau, din
contra, şi cu drept cuvânt, că faţă cu două persoane, care
au fiecare u n titlu deosebit, trebue să se prefere pe acela
al cărui titlu izvorăşte din lege, iar nu din voinţa omului,
şi aceasta cu atât m a i m u l t cu cât moştenitorul de sânge
este cel chemat a examina şi critica titlul prin care i se
răpeşte o p a r t e din averea defunctului.
P e n t r u a c u r m a această discuţie, consulul Cambacérès Dr. francez,
1
a p r o p u s un termen de mijloc, care consistă în a acorda ° ' o u &

sezina legatarului universal numai în lipsă de rezervatari, c. fr.


propunere care s'a a d o p t a t p r i n a r t . 1 0 0 4 şi 1 0 0 6 din
codul francez, făcându-se astfel o tranzacţie între ambele
sisteme propuse. Este însă de observat că, în sistemul codului
francez, legatarul n u are sezina decât atunci când testamentul
este autentic. Dacă testamentul este olograf sau mistic, p u ­
nerea în posesiune se dă prin o r d o n a n ţ a prezidentului
(art. 1 0 0 8 C. fr.).
Legiuitorul nostru, respectând dreptul rezervatarilor, a Dr. nostru,
modificat codul francez, h o t ă r â n d că l e g a t a r u l universal n u
are niciodată sezina şi că, în lipsă de rezervatari, el trebue
3
s'o ceară dela justiţie ( ), modificare pe care însă legiuitorul

(') Yezi supra- p. 197 şi infra, explic, art. 899 § 1, p. 3 3 1 .


2
( ) A u b r y et Ran, V I I , § 718, in fine, p. 4 8 1 , text şi nota 2 2 .
3
( ) F o r m a l i t a t e a punerei în posesiune îşi t r a g e origina sa din
204 COD. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 891.

a u i t a t - o când a ajuns Ia a r t . 8 9 5 , ceeace constitue u n a


din numeroasele sale d i s t r a c ţ i u n i (').
B u n sau r a u , acesta este sistemul legei noastre. P r i n
u r i n a r e , în lipsa de moştenitori rezervatari, l e g a t a r u l uni­
versal, chiar atunci când testamentul a r ti autentic sau când
legatarul ar fi un ascendent din cei cu sezina (art. 6 5 3 ) ,
va cere, ca şi moştenitorii colaterali, punerea sa în pose­
siune dela justiţie, a d e c ă : dela t r i b u n a l u l sau j u d e c ă t o r u l de
ocol, în a cărui circumscripţie s'a deschis succesiunea, ne-
a v â n d calitate, p a n ă la dobândirea acestei posesiuni, de a
exercita vreo a c ţ i u n e privitoare la bunurile legate, nici în
2
c o n t r a moştenitorilor, nici în contra terţiilor ( ).
Formele pu- T r i m i t e r e a în posesiune se face de complectul t r i b u -
n e r e
shine naiului, pe calea graţioasă, în u r m a plăţei taxelor cuvenite
P 0 S P

3
fiscului (art. 7 3 L. t i m b r u l u i ) ( ), d u p ă o simplă cerere a

Dr. roman. dreptul roman, unde însă ea aveà un caracter cu totul altul.
L a Romani, în adevăr, cel instituit moştenitor, oricare a r
fi fost forma testamentului, t r e b u i a n e a p ă r a t să r e c u r g ă la
intervenţia pretorului spre a dobândi posesiunea, pe care
adiţia de ereditate nu i-o conferià niciodată. „Sire fahum, sive
ruplum, sive irritum dicatur esse testamentum. salva eorum
disceptatimie, scriptus heres jure in possessione mitti deside.rat".
(Pauli Sentenţios, Ad Senatusconsultum Syllanianum, 3, 6,
§ 14). Vezi şi § 17, loco cit., unde se zice: „In co testamento
heres scriptus, quod ncque ut oportuit, oblatum, nec publice
recitatum est, heres scriptus in possesionem mitti frustra de­
siderai". Obligaţia impusă moştenitorului de a cere posesiunea
venia de acolo că R o m a n i i nu cunoşteau sezina, care este o
ficţiune şi care îşi t r a g e origina sa din dreptul obişnuelnic
francez (art. 318 din c u t u m a Parisului). Vezi tom. I I I , p a r t e a
II, al Coment, noastre, p . 52, 53 (ed. a 2-a).
(') In adevăr, legatarul universal neavând niciodată sezina, nu
trebuia să se zică în art. 895 că legatarul cu titlu universal
este obligat, în lipsă de moştenitori rezervatari, a cere pose­
siunea dela legatarii universali- căci aceştia nu pot dà ceeace
nu au. Cpr. t r i b . Iaşi, Dreptul din 1890, N o . 78, p. 6 2 6 .
Vezi şi T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1904, No. 66- p . 5 5 8
(cu observ, noastră). Vezi infra, p. 223, nota 5 şi p. 2 2 5 .
2
( ) Vezi su/irà, p. 2 0 1 .
s
L. timbrului. ( ) C p r . Cas. r o m . Bult. 1899, p. 289. Vezi tom. I I I , partea I I ,
Art. "il § 2. l Coment, noastre, p . 6 8 (ed. a 2 - a ) , — L e g a t a r i i universali
a

şi cei cu titlu universal fiind obligaţi să plătească, pe l â n g ă


taxele privitoare la legatele lor, şi taxele datorite de legatarii
particulari, reţinând acea taxă din legat, potrivit a r t . 73 § 2
PUNEREA IN POSESIE A BUNURILOR LEGATE. — ART. 891. 205

legatarului, iar nu n u m a i de prezidentul t r i b u n a l u l u i , d u p ă


cum ea se face în codul francez atunci când testamentul
este olograf sau mistic (art. 1 0 0 8 C. fr.).
J u r n a l u l t r i b u n a l u l u i fiind un act de p r o c e d u r ă g r a - • >''• a ataca
t ( s t a i l , e n i u L
ţioasă, ca şi în cazul punerei în posesiune a moştenitorilor '
nesezinari (art. 653), nu închide moştenitorilor calea de a
ataca testamentul (').

din legea t i m b r u l u i , u r m e a z ă de aci că p r i m ă r i a u n u i oraş,


care a fost lăsată l e g a t a r ă universală a s u p r a unei averi, deşi
personal este scutită de plata taxelor de înregistrare prin
art. 4 8 § 8 din legea t i m b r u l u i , totuşi este obligată la plata
taxelor datorite pentru u n legat p a r t i c u l a r consistând într'o
rentă viageră, lăsată de defunct soţiei sale. Cas., S-a I I I , de­
cizia No. 96 din 15 F e b r u a r i e 1913, Cr. judiciar din 1913,
No. 29, p . 348.
S'a m a i decis, cu privire la p l a t a taxelor de înregistrare,
că, de câteori p r i n t r ' u n testament se lasă l e g a t a r u l u i universal,
care, d u p ă art. 888 C. civil, a r e vocaţiune la î n t r e a g a suc­
cesiune a defunctului, şi o sumă de bani, sub condiţie ca s'o
constitue dotă unei a n u m i t e fete străină de familie, la căsă­
toria ei cu un român, acest legat, pană la îndeplinirea con­
diţiei sau când condiţia nu se îndeplineşte de loc, fiind pro­
prietatea l e g a t a r u l u i universal, el trebue să plătească taxa
de înregistrare cuvenită fiscului şi pentru acest legat, iar
taxa p e n t r u dotă se va p l ă t i atunci când constituirea ei se
va face de legatarul universal, în caz când condiţia din tes­
tament se va îndeplini. T r i b u n a l u l face deci o greşită aplicare
a legei când suspendă p l a t a taxei de înregistrare pentru acest
legat, sub cuvânt că drepturile fiscului devin exigibile n u m a i
la împlinirea condiţiei pusa de testator, adecă: la epoca că­
sătoriei copilei, lăsând cu modul acesta o parte din averea,
defunctului fără p r o p r i e t a r pe un timp nedeterminat. Cas.
rom. Pagini juridici din 1913, No. 114, p . 900 (decizie ne­
reprodusă în Bult.). — Contră: T r i b u n . D o l j , Pagini juri­
dici, loco cit., p. 902 (sentinţă casată).
(') Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1887, No. 3 3 ; L a u r e n t , X I V ,
2 1 ; Mourlon, I I , 8 3 9 ; A r t z , I I , 2 0 5 5 . etc.
Aceste j u r n a l e , date pe cale graţioasă nu au autoritatea Autoritatea
lucrului judecat. Cpr. Cas. rom. Bult. 1890, p. 51 şi Dreptul lucrului jude-
e a t
din 1890', No. 1 3 ; T r i b . Ilfov, Or. judiciar din 1904, No. 4 9 , -
p. 408 (cu observ, noastră). Vezi tom. I I I , p a r t e a II, al
Coment, noastre, p. 67, 68 (ed. a 2-a). tom. V I I , p. 482, 483,
text şi nota 1, etc.
S'a decis că formalitatea punerei în posesiune, cerută de Cazul când
art. 653 C. civil, pentru ca moştenitorii nesezinari să poată pun. in pose­
sie nu e ne­
cesară.
206 COD. CIV.— CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 891.

Nettarea păr- I n adevăr, t r i b u n a l u l când a c o r d ă sau refuză trimeterea


llor
* ' în posesiune a u n u i moştenitor de sânge sau a u n u i legatar,
n u j u d e c ă , ci îşi dă n u m a i părerea a s u p r a p u n c t u l u i de a
se şti cui treime sa se confere de o c a m d a t a posesiunea, fără
a prejudecà fondul şi fără citarea p ă r ţ i l o r (*), a f a r ă de
cazul, bine înţeles, când a r exista o contestaţie, în care caz
2
va u r m à un proces regulat ( ).
Neexistenţa S'a decis ca aceste încheieri ale tribunalelor, date pe
dreptulni d e , ,• v , . . . . . . . 1 1 •
c a e
opoziţie şi apei. ^
g r a ţ i o a s a , nu sunt supuse nici opoziţiei, nici a p e l u l u i ,
Controversă, d r e p t u l comun n e p r i m i n d u - ş i de a s t ă d a t ă aplicare, fiindcă
în specie nu există litigiu, ci n u m a i o cerere u n i l a t e r a l ă .
„Considerând, zice C u r t e a din Bucureşti, că apelul nu este
admisibil în materie graţioasă, pentru motivul că aceste h o t ă r î r i
nu sunt supuse comunicarci, căci nu este cui a se comunica, de oarece
în ele nu figurează decât o singură parte, şi a n u m e : acea care a
cerut punerea sa în posesiune; de unde rezultă că dreptul de apel
nu a r e punct de plecare şi nu se poate zice că apelul este a d m i ­
sibil oricând, pentrucă atunci dreptul de apel a r exista treizeci de
ani, ceeace este inadmisibil, fiindcă legea a voit ca aceste afaceri
să fie urgent rezolvate; dreptul comun nu poate deci fi aplicat în
3
specie" ( ) .
A r t 2P l
eh- A p o i , m a i este de observat că, de câteori legea voeşte
să a d m i t ă un recurs în contra încheierilor date în camera

intră în posesiunea succesiunei, nu este necesară atunci când


acţiunea exercitată de către un moştenitor este o acţiune
în î m p ă r ţ e a l ă î n d r e p t a t ă contra u n u i a l t moştenitor; de oarece,
în asemenea caz, instaqţa de fond este chemată să lichideze
toate pretenţiile ce moştenitorii au de făcut cu privire la
compunerea masei succesorale. Cas. r o m . S-a I, decizia N o . 92
din 1 F e v r u a r i e 1913. Jurisprudenţa română din 1913,
No. 17, p. 2 5 8 , 2 5 9 şi Dreptul din 1913, No. 4 4 .
C) C p r . Cas. rom. Bult. 1886, p. 4 0 7 ; C. Bucureşti, Dreptul
din 1889, N o . 34. — Vezi însă C. Bucureşti, Dreptul din
1886, No. 62, p . 492.
2
( ) Cas. r o m . Bult. 1912, p . 1466 şi Dreptul din 1912, N o . 7 3 .
3
( ) Dreptul din 1889, No. 34. — Contra: Petrescu, Testamentele,
p. 299. Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1 8 9 3 , N o . 3 0 ; Cas.
rom. Bult. 1893, p. 472 şi Dreptul din 1893, No. 4 5 , p. 356.
Dr. străin. — In F r a n ţ a şi în Belgia se controversează, de asemenea,
chestiunea de a se şti dacă ordonanţa prezidentului de punere
în posesie este sau nu supusă vreunui recurs. Vezi T h i r y , I I ,
4 3 4 ; L a u r e n t , X I V , 3 0 ; Demolombe, X X I , 5 1 0 ; Mourlon,
I I , 8 3 9 ; P a n d . fr., v° cit, 8872 u r m . , etc.
PUNRREA IN POSESIE A BUNURILOR LEGATE. — ART. 891. 207

de consiliu, ea o spune a n u m e , de e x e m p l u : în art. 6 4 2


P r . civ., în privinţa hotarîrilor date de tribunale a s u p r a
deliberărilor consiliului de familie. Aceasta este însă o ex­
cepţie, care tocmai justifică regula generală. Exceptio firmat
regulam in casibus non exceptis, d u p ă expresia lui Bacon.
Dar dacă, în principiu, nu există nici opoziţie, nici Cazurile când
se >1 p
apel în contra încheierilor p r o n u n ţ a t e de tribunal pe cale f ţ J,^™ " t 1

graţioasă, în camera de consiliu, dreptul comun îşi va primi


din contra aplicare, de câteori tribunalul a dat o hotărîre
contencioasă, în contradictor, a s u p r a două sau mai multe
pretenţii opuse, care toate aveau de obiect punerea în po­
sesiune a aceleiaş averi de succesiune!').
Dacă succesiunea s'a deschis în străinătate si legatarul Cazul când
a dobândit punerea în posesiune dela judecătorii străini, ^ " i e ^ m a n ă "
această încheiere nu se va p u t e a executa în R o m â n i a decât dela judecS-
t o n i strilini
d u p ă ce va fi declarată executorie de către judecătorii -
2
români (art. 3 7 4 P r . civ.)( ).

O O. Bucureşti, Dreptul din 1886. No. 62 şi din 1889, No. 34. Cpr.
Cas. r o m . Bnlt. 1912, p a g . 1466 şi Dreptul din 1912, No. 7 3 .
2
( ) Gas. fr. D . P . 5 3 . 1. 5 9 ; Petrescu, op. cit., p . 300. — A r t . 374 Art. 374 Pr.
C l v
din P r . civ. a fost pe l a r g explicat în tom. Vil al Coment. '
noastre, p. 459 u r m . — S'a decis, de curând, cu privire la
acest text, că, potrivit art. 374 P r . civ., hotărîrile j u d e c ă ­
toreşti p r o n u n ţ a t e în ţ ă r i străine, neputând fi executate în
R o m â n i a , decât dacă au fost date de tribunalele competente
şi sunt rămase definitive, dacă nu se calcă legile de ordine
publică ale României şi dacă între a m â n d o u ă Statele există
reciprocitate de executare, de aici rezultă că tribunalele r o ­
mâne, chemate să acorde execuatorul, fiind ţinute să observe
îndeplinirea acestor condiţiuni, sunt în drept să refuze exe­
cuatorul, când constată că hotărîrea străină n'a fost comu­
nicată în mod valabil, aşa cum se prevede prin art. 3 şi 10
din convenţia dela H a g a şi, prin u r m a r e , n u este definitivă.
Cas. r o m . I (21 Noembrie 1912), Bult. 1912, p . 1899 şi Dreptul
din 1913, No. 18; Gr. judiciar din 1913, No. 20, p a g . 232.
Curtea din Bucureşti pusese, cu drept cuvânt, în principiu că,
cu ocazia cererei de execuator a hotarîrilor din A u s t r o - U n -
garia, tribunalele r o m â n e sunt în drept să cerceteze dacă
acele h o t ă r î r i sunt date de o instanţă competentă şi au rămas
definitive, căci aceste t r i b u n a l e au căderea de a controla
r e g u l a r i t a t e a procedurei de citare şi comunicare, d u p ă cum
şi tribunalele din acea ţ a r a a u acelaş drept în privinţa hota­
rîrilor române. C. Bucureşti, Dreptul din 1912, No. 22, p . 170.
208 COD. CIV —CART. III. — T I T . II. — CAP. V. - S-a IV. — ART. 891.

Ce trebue să Să vedem a c u m ce trebue să cerceteze t r i b u n a l u l , îna-


m e a
inainte d " a * ^e
6
î n c u v i i n ţ a punerea în posesiune a l e g a t a r u l u i . FA
admite pune- se va a s i g u r a mai întâi ele m o a r t e a testatorului, ceeace, în
r e u
i e a
siune° g l & generală, se va constata p r i n actul de m o a r t e e x t r a s
S e

din registrele actelor starei civile. T r i b u n a l u l se va mai în­


credinţa apoi, dacă n u există moştenitori rezervatari, căci
n u m a i în lipsa unor asemenea moştenitori, el este c o m p e ­
1
tent de a ordona punerea în posesiune ( a r t . 8 8 9 , 8 9 1 ) I ).
Examinarea In caz când testamentul n u este depus la grefa t r i b u -
t e s t a m e n t u h l 1
' n a i u l u i , conform a r t . 8 9 2 , t r i b u n a l u l v a cere înfăţişarea lui
şi îl va e x a m i n a spre a vedea d a c ă el întruneşte condiţiile
u n u i testament, de exemplu : d a c ă este scris, d a t a t şi s u b ­
2
semnat de m â n a testatorului (art. 8 5 9 ) , etc. ( ).

Aplic, drep­ S'a mai decis, tot cu privire la a r t . 374 P r . civ., că deşi
tului comun prin acest text se spune n u m a i că cererile de execuator vor
în privinţa fi încuviinţate printr'o sentinţă d a t ă în u r m a eitărei părţilor,
căilor de atac.
t a r ă a se spune nimic în privinţa căilor de atac, totuşi de
aci nu rezultă că în contra acestor sentinţe n ' a r exista dreptul
de apel, de oarece apelabilitatea sentinţelor fiind r e g u l a g e ­
nerală şi neapelabilitatea lor excepţia, dreptul de apel t r e b u e
să existe şi în contra acestor sentinţe, întrucât niciun text
de lege nu ridică acest drept. C. (lalaţi, Dreptul din 1912,
No. 46, p . 3 6 3 .
Aplic, legilor Această decizie mai pune în principiu că examenul com-
ţărei unde sen­ petinţei instanţei, care a p r o n u n ţ a t sentinţa ce se execută,
tinţa a tos! are a fi făcut de către tribunalele române d u p ă legile ţărei
pronunţată, in
privinţa com­ care a dat acea hotărîre, iar nu d u p ă legile române. D u p ă
petenţei. legislaţia u n g a r ă , singura instanţă competentă de a j u d e c a
acţiunile ce derivă din contractele pentru întreprinderi de
t r a n s p o r t u r i pe mare, de călători şi bunuri, fiind n u m a i t r i ­
bunalul din F i u m e , urmează că o sentinţă dată în asemenea
materie de o altă instanţă judecătorească, nu poate fi înves­
tită eu formula executorie de către judecătorii români. Drep­
tul, loco cit. Recursul făcut în contra acestei decizii a fost
respins (deciz. S-a III, No. 97 din 18 F e b r u a r i e 1913,
dată după diverginţă). Jurisprudente/ română din 1 9 1 3 ,
No. 18, p . 275, 2 7 6 ; Cr. judiciar din 1913, No. 34, p . 4 0 3
şi Dreptul din 1913, No. 6 5 . î n c â t priveşte executarea ho-
tărîrilor străine în Englitera, vezi J. Clunet, anul 1913,
p. 6 3 4 şi Dreptul din 1913, N o . 65, p. 520.
Mourlon, II, 8 3 6 : Demolombe, XXI, 5 0 5 ; L a u r e n t , XIV,
(')
28, 4 3 ; T r o p l o n g , ' I I I , 1 8 2 7 ; P a n d . fr. v° cit., 8862, etc.
Marcadé, IV, 1 1 1 ; Mourlon, II, 8 3 9 ; L a u r e n t , XIV, 2 4 ;
C2) Demolombe, XXI, 5 0 5 ; Masse-Verge. III, § 4 9 8 , p . 2 8 2 ,
DOBÂNDIREA FRUCTELOR BUNURILOR LEGATE. — ART. 890. 209

T r i b u n a l u l se va încredinţa despre identitatea legata- Plata taxelor,


1
rulni ( 1. şi despre p l a t a prealabilă a taxelor de înregistrare.
In caz de a exista un legat de uzufruct şi u n u l de
n u d ă proprietate, fiecare legatar va plăti o t a x ă succesorală
deosebită(-).
T r i b u n a l u l va mai aprecia dacă legatul este sau nu uni­
3
versal ( ), fără a prejudeca, bine înţeles, chestiunile care a r
puteà să vie mai târziu în discuţie pe cale contencioasă.

II. — Dobândirea fructelor bunurilor legate.


4
Art. 890.— Legatarul universal are drept a pretinde fructele ( )
bunurilor cuprinse în testament, din ziua cererei în judecată, sau din
ziua în care eredele a consimţit a-i dà legatul. ( A r t . 123. 485 u r m . ,
854, 889, 898, 899 C. civ. A r t . 1005 C. fr. modificat).
L e g a t a r u l fiind p r o p r i e t a r u l lucrului legat, încă din ziua xeapiic.
î,,rt 48 ; 5 a
mortei testatorului (art. 6 4 4 si 8 9 9 ) , ar fi t r e b u i t ca din - .,
> \ . n civil.
nota 4 ; P a n d . fr. r° cit., 8839.— Se poate î n t â m p l a ca ad- Contestarea
t e s t a m e n t u l u l
versarii legatarului să conteste testamentul, de e x e m p l u : seri-
°i . î • T pentru lipsuri
erea şi subscrierea l u i . In asemenea caz, t r i b u n a l u l va deforme
aprecia gravitatea contestaţiei şi va admite sau va respinge,
d u p ă î m p r e j u r ă r i , cererea de punere în posesiune, fără a pre­
judeca întru nimic fondul; căci, d u p ă cum foarte bine ob­
servă Curtea din Agen (D. P . 56. 2. 297), dacă contestaţia
moştenitorilor a r fi suficientă pentru a o p r i trimeterea în
posesiune a legatarului, a r t . 891 nu şi-ar m a i p r i m i niciodată
aplicare. Cpr. şi C. Poitiers, D. P . 8 2 . 2. 3 6 ; Sirey, 82. 2.
186. Mai vezi Laurent, X I V , 2 5 ; Demolombe, X X I , 5 0 7 ;
Pand. fr. v° cit., 8 8 3 9 ; A u b r y et B a u , V I L § 710, . p . 446.
Cât pentru viciile interne ale testamentului, care s'ar Atacarea te-
opune de adversarii legatarului, atacându-se, de exemplu, tes- stamen tu Im p.
t amen tul pentru captaţiune sau incapacitatea testatorului, ori captaţmae,
i î • •! î î ^ 1 1 î - A incapacitate,
a legatarului, tribunalul nu se va o p r i la ele, cel puţin in e t c

regulă generală, lăsând ca să se judece pe calea unui proces


principal (cpr. Laurent, X I V , 2 6 ; Massé-Vergé, I I I , § 498,
p. 282, nota 3), cu toatecă, şi de astădată, t r i b u n a l u l ar
puteà, după unii, să respingă punerea în posesiune a lega­
tarului, dacă plângerea adversarilor lui a r părea întemeiată.
Cpr. Demolombe, X X I , 5 0 8 ; Troplong, I I I , 1 8 3 0 ; P a n d . fr.
Vo cit., 8852 u r m . Cpr. C. Poitiers, D. P . 5 6 . 2. 143, etc.
(•) Demolombe, X X I , 5 0 9 ; L a u r e n t , X I V , 2 8 şi toţi autorii.
('-) Cas. r o m . Bult. 1912, p . 1801 şi Dreptul 1912, No. 73, p . 610.
B
( ) P a n d . fr. v° cit., 8857 u r m . şi autorităţile citate acolo.
('') A r t . 899 şi 900 vorbesc de fructe şi interese.
66105 U
COD. CIV.— CAETEA III. - TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 890.

acea zi el să aibă drept şi la fructele legatului, fiindcă,


d u p ă art. 4 8 3 , fructele se cuvin proprietarului
Când legata- (Ju toate acestea, legatarul universal, ca şi ceilalţi le­
la' wteie îu-gatari (art. 8 9 8 , 8 9 9 § 2), nu are drept la fructe decât
cmiui legat, din ziua în care el a cerut punerea în posesiune, sau din
ziua în care moştenitorul a consimţit a-i dà legatul de bună
voe, principiu pe care legea noastră 1-a admis pentru toate
2
legatele în genere ( ). P a n ă în acest moment fructele se cuvin
moştenitorului, pentrucă el având paza şi administraţia suc­
cesiunei, este just ca responsabilitatea şi îngrijirea sa să fie
3
răsplătită prin fructele acestei averi( ).
Aşa dar, în dreptul nostru, legatarul p u t â n d să ceară
punerea sa în posesiune chiar în ziua morţei testatorului,
nu va A V E A absolut nicio p a g u b ă dacă va fi diligent.
Art. <;IOO. \r ;
a l t încă, legatarul va dobândi, prin excepţie,
m u

fructele lucrului legat, din ziua morţei testatorului, inde­


pendent de orice cerere de punere în posesie, în două cazuri,
si a n u m e : 1° când testatorul a prevăzut el însuş în tes­
tament că legatarul va avea fructele din momentul morţei

C. Caliamoli. (') I n dreptul nostru anterior, legatarul dobândea n u m a i un d r e p t


Art. 841, 849. de creanţă la moartea testatorului, căci proprietatea nu se
s t r ă m u t a decât prin tradiţia lucrului (art. 841 C. Calimach,
684 C. austriac). Vezi p. 106, n. 2. şi p. 329, n. 1. — Cu toate
acestea, atât fructele n a t u r a l e cât şi cele civile a p a r ţ i n e a u
l e g a t a r u l u i încă din vremea morţei testatorului (art. 849 C.
Calimach, 686 C. austriac). Legatul unei sume de bani p r o ­
ducea de drept dobândă din ziua morţei testatorului, chiar
dacă moştenitorul nu era în culpă pentru neplata la timp
a legatului. C u r t e a din Focşani hotărîse contrariul, însă
această decizie a fost cu drept cuvânt casată, art. 849 din
codul Calimach nefăcând nicio distincţie în această privinţă.
Vezi Bult. 1883, p . 791 şi Dreptul din 1883, No. 69.
2
( ) Tot de atunci începe pentru l e g a t a r şi obligaţia de a piatì
dobânzile datoriilor succesiunei, aceste dobânzi fiind o sarcină
a fructelor. Marcadé, I V , 104.
s

Dr.
( ) L a u r e n t , X I V , 6 9 . — La Romani, moştenitorul instituit avea
folosinţa bunurilor cuprinse în testament din ziua morţei tes­
tatorului, iar legatarul universal n u m a i din ziua predărei vo­
luntare a legatului sau punerei în întârziere a celui grevat.
„In fideicommismria hereditatis restitutione constat non ve­
nire fructus, nisi ex mora facta est, ciut cum (juis specialiter
fucrit rogatus et fructus restituere" ( L . ' 1 8 , P r . , Dig., Ad
Senatuseonsultum Trebellianum, 36, 1).
DOBÂNDIREA FRUCTELOR BUNURILOR LEGATE. — ART. 890, 900. 211

s a l e ; şi 2° când s'a legat drept alimente o rentă viageră (')


2
.sau o pensiune (art. 9 0 0 ) ( ).
Aceasta este singura derogare ce s'a făcut dela prin- Deoseb. de
C - f r -
eipiul de mai sus, căci legiuitorul nostru n'a mai reprodus
•excepţia pe care o face textul corespunzător francez şi care
3
nu figura î n proiectul primitiv al codului ( ), d u p ă care le­
g a t a r u l universal a r e drept la fructe din ziua morţei tes­
tatorului, atunci când el a făcut cererea de punere în p o ­
sesiune în termen de u n a n dela data morţei testatorului (*).
Legatarul neavând drept la fructe, afară de excepţiile Cum se d<-
83 0 f
prevăzute de a r t . 9 0 0 . decât din ziua cererei în i udecată rT^ , T ~
' telo o.© le^iìviii"
s a u d i n ziua în care moştenitorul a consimţit a-i d à legatul
de b u n ă voe, se naşte întrebarea : ce trebue să înţelegem
prin fructe
legatai-
? şi c u m se dobândesc ele de moştenitor sau de
Mai întăi, în ceeace priveşte distincţia şi definiţia frac- Aplic, reguie-
telor, vom aplica, în lipsă de text, regulele dela uzufruct, f '* "" l l , r
r u
e uz
t

regiile care, d u p ă c u m ştim, sunt aplicabile şi posesorului


5
•de bună credinţă ( ).
Aşa d a r , după. principiile generale dela uzufruct, fruc-

( ' ) C. Bucureşti, Dreptul din 1895, N o . 2 5 . — Rentele viagere, Fructe natu-


r a l e
înfiinţate cu titlul g r a t u i t sub forma unei d o n a t a m i ( a r t . 1640), > civile,
? l
sunt, ca orice d o n a t a m i , revocabile pentru survenire de copii ^ j , - * ^ '
(art. 836). Yezi tom. I V , p a r t e a I-a, al Coment noastre, p . 4 9 1 ,
text şi nota 2, precum şi autorităţile citate acolo. Cpr. Planiol,
II, 2 1 3 8 .
,(-) Dispoziţia excepţională a a r t . 9 0 0 se aplică, în adevăr, la Aplic. art. 900
toate legatele în genere, deşi acest text este aşezat s u b r u - l a toate leg-a-
t o l e î n
brica care se ocupă de legatele singulare sau p a r t i c u l a r e , genere,
pentrucă dacă legea permite testatorului de a derogă dela
regula generală în privinţa proprietăţei fructelor, aceasta nu
este pentrucă legatul este singular, ci pentrucă testatorul
este în drept de a dispune de lucrul său, atât în privinţa
proprietăţei c i t şi a folosinţei. Vezi infra explic, a r t . 900,
p. 2 9 1 . C p r . P a n d . fr., v° Don. et testaments, 9 1 1 6 şi auto­
rităţile citate acolo.
C) C p r . Arntz, I I , 2 0 6 1 .
C ) Tot în acest sens este redactat şi a r t . 864 din codul italian.—
Este de observat că legiuitorul nostru a m a i făcut o modi­
ficare analoagă în a r t . 8 5 4 . Vezi tom. I V , partea I , al C o ­
ment, noastre, p . 659, text şi nota 2.
C) Vezi tom. I I I , partea I, al Coment, noastre, p . 2 8 5 urm. (ed. a 2-a).
Cpr. B a u d r y et Colin, I I , 2 3 1 9 ; L a u r e n t , X I V . 7 4 , 7 5 , etc.
212 COD. CIV. — CAKTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — AET. 890.

tele s u n t naturale si civile. Fructele n a t u r a l e sunt cele ce


p ă m â n t u l produce, tie dela sine, fie prin cultura omului
(fructe industriale) ('). Fructele civile sunt chiriile caselor,
2
arenzile moşiilor, procentele banilor, etc. ( ).
Apiie. încât priveşte dobândirea acestor fructe, vom aplica
a r t . 524. 5 2 5 .
iarăşi regulele dela uzufruct, aşa ca fructele naturale se
vor dobândi prin deslipirea lor de lucrul care le produce
(art. 524), iar fructele civile se vor dobândi zi cu zi
(art. 525).
Cazul când Din împrejurarea că legiuitorul nostru vorbeşte de fructe
j a r n u c i e o s m
^sa^ntr'un' f°' ţ ă (jouissance), d u p ă cum se e x p r i m ă textul
lucru care nufrancez. ar părea să rezulte că dacă legatul consistă într'un
6
ftucte' lucru, care nu produce nici fructe, nici dobânzi, legatarul
n'ar puteà să reclame o despăgubire dela moştenitor, p e n t r u
folosinţa ce acesta l-ar fi împiedicat de a trage din lucrul
legat, în u r m a trimeterei în posesiune, pentrucă legatarul
nu are drept decât la fructe şi, în specie, lucrul n'a p r o d u s
niftijui fruct. Aceasta este aşa de a d e v ă r a t încât autorii,
care a d m i t în F r a n ţ a părerea contrară, " se întemeiază pe
cuvântul folosinţă, care cuprinde întrebuinţarea lucrului sau
tragerea u n u i folos oarecare, expresie nereprodusă de legiui­
3
torul nostru ( ). S'ar puteà, cu toate acestea, admite şi la
noi soluţia pe care autorii o admit în F r a n ţ a , însă interne-
4
indu-se mai mult pe echitate decât pe litera legei ( ).
Cazul când le- P a n a acum am presupus că legatarul se găseşte în
c u
S
^e!te^n co n-" ? C O I l c u r e n
»^ moştenitorii rezervatari. Ce s'ar întâmpla însă
curentă cu co-când el s'ar găsi în faţa unor colaterali, dela care el nu
îaterain. y fe
0A i a , pentrucă nici ei n o au (art. 6 5 3 , 8 9 1 ) .
c e r e s e z n

Curtea de casaţie a decis că, în asemenea caz, bunurile tes­


tate intră din momentul morţei testatorului în p a t r i m o n i u l
legatarului universal, deşi punerea sa în posesie de către
justiţie s'a făcut mai târziu. P r i n u r m a r e , în asemenea caz,
veniturile b u n u r i l o r cuprinse în testament vor aparţinea le-
g a t a r u l u i din momentul morţei testatorului, independent de
cererea punerei în posesiune (art. 8 9 1 ) ; pentrucă altfel a r

(*) Vezi tom. I I I , p a r t e a I, suscitat, p. 286.


2
( ) Vezi tom. I I I suscitat, loco cit.
8
( ) Cpr. Laurent, X I V , 77; Beltjens, I I I , art. 1005, No. 14,.
p. 267, etc.
4
( ) Cpr. Petrescu, Testamentele, p . 317.
PLATA DATORIILOR. — AET. 893. 213

t r e b u i ca veniturile acelor b u n u r i să nu a p a r ţ i e n i m ă n u i ,
s a u să a p a r ţ i e colateralilor, ceeace a r fi c o n t r a r voinţei tes­
tatorului
Dacă a r exista însă un s i n g u r moştenitor rezervata r, C'a/ui càmi al­
l e g a t a m i universal nu va puteà să dobândească I V u c t e l e g ; , " ^ ' ' , ^ ^ .
decât potrivit a r t . 8 9 0 , şi el va trebui să restitue acestui nitor rezerva-
t a 1
inoştenitor toate fructele percepute de dânsul P A N Ă în ziua '
cererei în j u d e c a t ă , c h i a r dacă el a r fi a v u t , de fapt, po­
sesiunea suceesiunei clin ziua morţei testatorului

III. — Plata datoriilor.

Art. 893. — L e g a t a r u l universal, care va veni la moştenire


în concurenţă cu un erede rezervatar, este obligat la datoriile şi
8 4
sarcinile suceesiunei personal ( ) pană în concurenţa părţei sale( ),
şi ipotecar pentru tot. ( A r t . 550 u r m . , 7 7 5 , 778,' 841 u r m . . 888
urm., 896, 8 9 7 , 902, 1792 C. civ. A r t . 1009 C. fr.).

(') Cas. r o m . Bult. 1892, p . 131 şi Dreptul din 1892, No. 2 7 . —


D a c ă moştenitorul a făcut p i a n t a t a m i sau construcţiuni pe Aplic,
l l t
p ă m â n t u l testatorului care, din ziua morţei acestuia, a trecut ' ^''^
în patrimoniul legatarului, se va aplica dreptul comun, adecă
art. 494.
f ) A r n t z , I I , 2 0 6 1 ; C. Alger, D . P . 77. 2. 8 3 .
3
( ) Cuvântul personal este opus cuvântului ipotecar, ca şi
în art. 8 9 6 ; de unde rezultă că creditorii suceesiunei au o
acţiune directă şi personală în contra legatarului, fie universal
(art. 893), fie cu titlu imiversal (art. 896), moştenitorii r e ­
zervatari neputând fi u r m ă r i ţ i pentru partea de datorie care
cade în sarcina legatarului. C p r . L a u r e n t , X I V , 87 ; Demo­
lombe, X V I I , 35 u r m . şi X X I , 574.
Obligaţia l e g a t a r u l u i la plata datoriilor izvorăşte din ac­
ceptarea legatului, însă pentru ca el să poată fi u r m ă r i t de cre­
ditorii suceesiunei, trebue să fie pus în posesiunea legatului
său, căci pană la această punere în posesiune, el nu poate
nici să fie u r m ă r i t de creditorii suceesiunei, nici să urmărească
pe aceştia. Vezi suprà, p. 2 0 2 şi infra, p . 2 2 4 .
4
( ) T r e b u e să observăm că legea s'a e x p r i m a t r ă u când a zis Inexactitate
d e t e x t
că legatarul universal este obligat la plata datoriilor şi sar- -
cinilor suceesiunei pană la concurenţa ]>ărţei sale- pentrucă
din această expresie a r părea să rezulte că legatarul universal
nu plăteşte datoriile suceesiunei ultra vires, pe când din
art. 897 rezultă contrariul. Legiuitorul trebuia deci sa zică,
ca şi în a r t . 896, că l e g a t a r u l universal plăteşte datoriile şi
214 C. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 893, 897.

Art. 897. — L e g a t a r u l universal, sau acela al unei fracţiuni


a succesiunei, nu se poate pune în posesiunea l e g a t u l u i fără a se
face, d u p ă cererea lui, un inventar al bunurilor ce compun l e g a t u l T

de judecătoria în ocolul căreia s'a deschis succesiunea.


L e g a t a r u l care va p r i m i a intra în posesiunea b u n u r i l o r fără
inventar, va fi obligat a plăti toate debitele succesiunei, chiar de
ar fi mai m a r i decât averea lăsată de testator. (Art. 95, 704 u r m . ,
713, 888 urm., 893, 894 urm., 896 C. civ. Art. 668 u r m . P r . civ.).

Dreptul ia o Dispoziţiile testamentare conferind nu n u m a i d r e p t u r i ,


averea unei dar şi datorii, dreptul la o parte din averea succesiunei
s u c c e s i u n i im- implică obligaţia de a piatì o p a r t e proporţională din dato-
e
P
d e V ' p l S î ' o ' Şi sarcinile acelei succesiuni; căci, d u p ă cum foarte bine
aru e

parte propm-observă Curtea de casaţie din F r a n ţ a ('), atât dreptul cât


datoriile si Şi obligaţia nu sunt, în specie, decât consecinţile corelative
sarcinile l e oricărui titlu ' succesoral universal. Este deci firesc lucru
a

c a
a i
' sùini e l
toţi acei care moştenesc o universalitate de b u n u r i , fie
U X C

prin voinţa legei (succesiune a b intestat), fie p r i n voinţa


omului (succesiune testamentară), să plătească datoriile de
care sunt grevate aceste bunuri, sau o parte corespondentă
cu ceeace ei primesc din activul ereditar, dacă n'au*» moş­
tenit tot acest activ, d u p ă cum este firesc lucru ca acei care
n u iau din succesiune decât u n obiect particular, să nu
plătească nicio datorie, pentrucă datoriile sunt o sarcină a
universalităţei bunurilor, iar nu a bunurilor particulare.
„ Ms alienum totius patrimonii onus est, non certarum
2
rerum" ( ).

sarcinile succesiunei în proporţie cu partea sa (vezi infra,


p. 228, nota 4), ceeace însemnează că, dacă el va lua j u m ă ­
tate din succesiune, va plăti j u m ă t a t e din datorii; dacă va
luà a treia parte, va plăti n u m a i a treia parte, şi aşa m a i
departe. Cpr. Mourlon, I I , 4 3 8 ; L a u r e n t , X I V , 8 9 ; M a r c a d é ,
III, 115; A u b r y et Rau, V I I , § 723, p. 500, etc.
Dreptul testa- Rămâne însă bine înţeles că testatorul a r puteà să i m p u e
torului de a l e g a t a r u l u i universal obligaţia de a plăti o p a r t e mai m a r e
măn partea^cle (| m datorii, cu obligaţia însă de a respecta rezerva lor, dacă
s l u l t
'Catarului' moştenitori rezervatari. A u b r y et Rau, loco supra cit.',
S
' ' B a u d r v et Colin, II, 2 4 7 5 ; L a u r e n t , X I V , 1 1 5 ; Demolombe,
X X I , ' 6 0 7 . Cpr. Cas. fr. D. P . 87. 1. 7 5 ; Sirey, 88. 1. 155.
Vezi şi infra, p. 219 şi p. 232.
(') Cas. fr. D. P . 5 1 . 1. 2 8 3 ; Sirey, 5 1 . 1. 657. Această decizie
este cunoscută în j u r i s p r u d e n ţ ă sub numele de: „Varret Tous-
saint". Cpr. Planiol, I I I , 2766, p. 663 (ed. a 5-a).
(-) Vezi tom. I I I , partea II, al Coment, noastre, p. 687 (ed. a 2-a).
PLATA DATORIILOR. — ART. 893, 897. 215

Din c a p u l locului trebue să deosebim, deci, legatarii Legatarii par-


universali şi cei cu titlu universal de acei cu titlu p a r t i - ptates^dato-
cular. Cei dintâi vor plăti datoriile defunctului (art. 8 9 3 , riiie deţimc-
t n l 1 -
896), pe când cei de al doilea nu le vor plăti (art. 7 7 5 , "
909) ('). (Vezi infra, p. 293 urm.).
In p r i v i n ţ a l e g a t a r u l u i u n i v e r s a l , de care ne o c u p ă m Legatarul uni-
u v e r s a l
a c u m , două ipoteze se pot î n f ă ţ i ş a : l sau el vine la s u c - -
cesiune singur, fără prezenţa u n u i moştenitor r e z e r v a t a r ;
2° sau el vine în concurs cu un moştenitor rezervatar.
In cazul în tăi u, adecă când nu există niciun moştenitor Aplic,
r e z e r v a t a r (ipoteză pe care a r t . 8 9 3 n"o prevede), l e g a t a r u l art. 897
2
luând averea întreagă, va plăti toate datoriile şi sarcinile ( )

In baza acestui principiu ştim că d o n a t a r u l unei sume de Donatarul


-
bani sau unui ori m a i m u l t o r l u c r u r i determinate şi speicfi- ""tu bunuri
cate în individualitatea lor, nu poate ii obligat la plata dato- ^ " j ^ ' J g
riilor d ă r n i t o r u l u i . Vezi tom. IV, p a r t e a I, al Coment, noastre, datoriile.
|>. 336, 3 3 7 . ..Aeris alieni, quod ex hereditaria causa venit,
non ejus qui donationis titulo possidet, sed totius juris suc­
cessorie onus est". ( L . 15, Cod, De donationibus, 8, 54).
(') Codul Calimaeh obligă şi el pe legatari la plata datoriilor c. Calimaeh
şi sarcinilor succesiunei (art. 854, corespunzător cu a r t . 6 9 2 Art. SDÌ, 8 5 5 .
C. austriac); însă ei puteau, în u r m a acceptărei legatului, să
se sustragă dela orice plată, întorcând legatul sau preţul lui,
î m p r e u n ă cu fructele percepute (art. 8 5 5 C. Calimaeh, 6 9 3
C. austriac).
Codul lui A n d r . Donici dispune, din contra, că legatarii c. Andr. Do­
mi se îndatoresc la jalobele pentru datoriile m o r t u l u i , ci n u m a i nici.
moştenitorii lui (§ 8, capit. 38).
(-) Pasivul succesiunei cuprinde datoriile dtfunctului şi sarcinile Ce sunt sarei-
succesiunei (art. 774, 777). Sarcinile sunt acele obligaţii, carenile succesiu-
e1.
n'au luat naştere decât în u r m a morţei lui de cujuş, qua; ab "
It erede caiperunt ( L . 4 0 , Dig., De obligaţi onibus et actionibus,
44, 7). Astfel sunt: eheltuelile de î n m o r m â n t a r e sau a l e ultimei
boli; cele făcute cu ocazia punerei peceţilor, facerei inventa­
rului, împărţelei, etc.; eheltuelile făcute cu ocazia cererei pentru
predarea legatului (art. 901), etc. şi toate acele, în fine, care
se fac într'un interes comun. Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , a l
Coment, noastre, pag. 59, nota 4 (ed. a 2-a). C p r . L a u r e n t ,
X I V , 8 8 ; B a u d r y et Colin, I I , 2 3 7 7 ; P l a n i o l , I I I , 2767, etc.
S'a decis de curând de Curtea de casaţie (21 Octom-eheltuelile de
brie 1913), în privinţa cheltuelilor făcute pentru înmormân-înmormântare
a l e
tarea soţiei, că aceste eheltueli fiind o sarcina a succesiunei, soţiei,
se plătesc de moştenitorii ei, iar nu de soţ, soluţie pe eare noi a m
susţinut-o de mult. \ e z i tom. V I I I al Coment, noastre,
216 C. CIV. — CAET. III. —TIT. II. — CAP. V. — S-a IV. — AET. 893, 897.

succesiunei^), şi el le va piatì ultra vires emolumenti, dacă


-
n ' a p r i m i t legatul s u b beneficiu de inventai (art. 8 9 7 ) .
2
Această soluţie, admisă de unii în F r a n ţ a ( ), este e x p r e s
a d m i s ă la noi prin a r t . 8 9 7 , cu toate că l e g a t a r u l nu
are sezina, ceeace dovedeşte că plata datoriilor n u este u n
efect al sezinei, ci o consecinţă a transmiterei universali-
tăţei b u n u r i l o r . De aceea legiuitorul nostru a şi eliminat,
cu d r e p t cuvânt, din a r t . 6 5 3 , cuvintele din textul cores­
3N
p u n z ă t o r fr. (724), relative la p l a t a datoriilor( ).
Cu toate acestea, Petrescu susţine că legatarii nu
plătesc datoriile ultra vires emolumenti, p e n t r u c ă la noi ei
4
nu au sezina şi nu reprezintă în totul pe defunct ( ). Această
afirmaţie a regretatului nostru amic este însă, d u p ă părerea
noastră, nu n u m a i greşită, d a r chiar c o n t r a r ă a r t . 8 9 7 .
D o v a d a de aceasta este că colateralii nu a u niciodată se-

p. 4 4 4 şi tom. X , p. 386, 387. Instanţa de fond este suve­


r a n ă să aprecieze, d u p ă condiţia socială şi situaţia m a t e r i a l ă
a defunctei, care este valoarea cheltuelilor făcute cu ocazia
î n m o r m â n t ă r e i ei. Cas. r o m . S-a I , decizia N o . 596 din 2 1
Octombrie 1913. Vezi Jurispradenţa română din 1913, N o . 36,
p . . 562, No. curent 699 şi Dreptul din 1913, N o . 8 1 : - »
**C. Caragea.