You are on page 1of 4

Șfița Petru-Daniel, Comunicare și Relații Publice, Anul III, Grupa 2

Gândirea lateralã
Conceptul de gândire laterală a fost introdus în 1967 de Edward De Bono, în
volumul New Think apărut la Basic Books, New York . Ideea principală a acestui
concept este că multe probleme de care ne lovim necesită pentru rezolvare lor
abordarea din mai multe perspective, până la găsirea celei care poate conduce la o
soluţie. De peste treizeci de ani, numele lui Edward de Bono este sinonim peste tot
în lume cu creativitatea, educaţia gândirii şi succesul prin inventivitatea deliberatã.
El explică împrejurările în care a apărut acest concept. Fiind preocupat de
gândire, în general, de gândirea creativă şi perceptuală, în special, ca şi de
sistemele cu auto organizare, el a ajuns la concluzia existenţei „unui alt fel de
gândire” decât gândirea liniară, secvenţială, logică.
Subsistemul cognitiv al omului atinge punctul culminant al complexităţii,
organizării şi eficienţei sale la nivelul gândirii. Luată în forma să constituită şi
consolidată, aşa cum se prezintă la adulţi, şi cum de altfel a fost tratată de
cercetarea psihologică tradiţională, până la J. Piaget, gândirea pare a fi o entitate
psihică, cea mai enigmatică şi plină de mister. Gândirea omului nu este uniformă,
nu funcţionează la fel la toţi oamenii sau la unul şi acelaşi om în momente şi în
situaţii diferite. Iată de ce, de-a lungul timpului, s-a lansat şi apoi s-a accentuat
ideea existenţei mai multor tipuri sau moduri de gândire. Solomon Marcus,
referindu-se la gândirea matematică, descrie nu mai puţin de 16 moduri de gândire:
binară, selectivă, prin metafore, prin modele, triadică, topologică, energetic-
entropică, ipotetică etc. Astfel, după modul de desfăşurare, gândirea poate fi
laterală şi verticală.
Gândirea laterală este strâns legată de intuiţie, creativitate şi dispoziţie.
Gândirea laterală înseamnă: a vedea şi a interpreta în moduri şi expresii diferite
lucruri şi idei care erau văzute şi interpretate în acelaşi fel; a restructura vechile

a evada din obişnuit şi a construi noi modele. ci şi a declanşa conflicte între ideile opuse. a schimba încadrarea în clase şi sisteme ceea ce a fost introdus la un moment dat într-un sistem poate fi introdus la un alt moment într-altul. Cum lucrează mintea? Necesitatea de a dezvolta gândirea laterală vine din felul în care funcţionează mintea. Deşi autorul ia în considerare ambele accepţiuni. Gândirea laterală este un mod de folosire a minţii . Deşi acest sistem de procesare a informaţiei pe care îl numim minte este . nu prin „paşi mărunţi” . între cele vechi şi cele noi. Anul III. cel primar. sistematică. sau invers. gândirea laterală fiind în acest caz un set de tehnici sistematice utilizate pentru schimbarea percepţiilor şi conceptelor şi generarea unora noi. ci şi cu cele irelevante. concomitent o atitudine faţă de informaţie şi o metodă de folosire a acesteia. a genera nu numai noi idei. Atitudinea faţă de Gândirea Laterală Atitudinea faţă de gândirea laterală este una de curiozitate datorită faptului că acest concept este nou şi plin de inovaţie. în cadrul ei informaţia fiind folosită pentru a schimba structura sistemului şi nu pentru a deveni parte componentă a lui. a ajunge la o soluţie concretă nouă. Gândirea laterală este. interesantă chiar dacă paşii au fost eronaţi. a opera nu doar cu elementele relevante. Pentru persoanele trecute cel puţin prin primul nivel de învăţământ. a permite ca elementele spontane ale gândirii să influenţeze gândirea planificată. a lucra prin salturi. după opinia lui De Bono. gândirea laterală fiind din această perspectivă explorarea unor posibilităţi şi abordări multiple în locul urmăririi unei singure abordări”. Grupa 2 tipare.Șfița Petru-Daniel. Comunicare și Relații Publice. De Bono precizează că termenul „gândire laterală” poate fi folosit în două sensuri: “unul specific. este destul de dificil să fie creative datorită obiceiurilor şi metodelor de gândire tradiţionale. altul general. este într-o mai mare măsură preocupat de prima.

pentru a putea fi transmise într-un timp cât mai scurt. însă doar cu "da". sub forma de coduri sau modele. Gândirea lateralã si-a gãsit aplicatii în rezolvarea problemelor. Aceste limitări sunt inseparabile de avantajele sistemului. Grupa 2 foarte eficient. care pot fi foarte complexe. Comunicarea înseamnă transfer de informaţii. care va scoate la iveală şi restul acesteia. Voi prezenta în continuare.Șfița Petru-Daniel. Cuvântul declanşator poate fi un nume de cod real. Aceste instrucţiuni trebuie să fie precise şi scurte. cel care pune problema poate răspunde la diferitele întrebări ale celor care încearcã sã gãseascã rezolvarea. amintiti- vã. Anul III. nu răspundeti la întrebari decât cu "da". sunt reanalizate în prealabil şi pot fi folosite numai accesând un anumit cod. Comunicarea prin intermediul codurilor poate să funcţioneze numai dacă exista anumite tipare prestabilite. Vã ofer si posibile solutii. Gândirea lateralã intervine atunci când o anumitã perspectivã pare sã nu conducã la nici un rezultat. asemenea puzzle-uri ce fac apel la gândirea lateralã sunt situații ce necesitã o explicație. "nu" sau "irelevant". fiind necesarã o schimbare radicalã de opticã. Dacă vrem ca o anumită persoană să execute o anumită operaţie. . Comunicare și Relații Publice. câteva puzzle-uri. Si. sau doar o parte din informaţia pe care o căutam. de vreme ce ambele derivă direct din natura sistemului. Aceste tipare. De cele mai multe ori. dar nu uitati cã acestea nu sunt unice. de exemplu un titlu de film. precum si în educația managerialã (o serie de metode menite sã ajute oamenii sã devină mai eficienți în ceea ce întreprind). care identifică şi accesează modelul pe care îl dorim. Astfel. ea are anumite limitări specifice. Acest cod poate fi un simbol care acţionează ca un cuvânt declanşator. îl putem îndruma prin instrucţiuni amănunţite. legat de rezolvarea problemelor. spunându-i exact ce să facă. Problema este cã nu există suficiente date astfel încât aceasta sã poatã fi datã direct. "nu" sau "irelevant".

Nu au nici un semn pe corp și nu au fost otrãviti. Barmanul si-a dat seama de acest lucru dupa modul în care omul vorbea și l-a amenintat cu pistolul pentru a-l speria. Lânga ea se aflã un pachet nedesfăcut. însã parașuta nu s-a deschis. O variantã a acestui puzzle include detaliul cã în zilele ploioase urcã pânã la etajul 10 (cãci își folosește umbrela). Pe jos. Nu existã nici o altã creaturã pe câmp. urcã trei etaje pe scãri. Chelnerul scoate un pistol îndreptându-l spre client. De fiecare datã când se întoarce acasã ia liftul pânã la etajul 7 si de acolo. » Antoniu si Cleopatra sunt morți într-o vilã din Egipt. . Comunicare și Relații Publice. lânga ei. Acesta multumește și iese din bar. De ce? O solutie: Omul sughite. Totusi el urãște sã urce scãrile. Cum a murit persoana respectivã? A sarit dintr-un avion. Care este explicatia? O solutie: Omul este scund (și nu ajunge decât pânã la butonul corespunzător etajului 7). Astfel sughițul a trecut și omul nu a mai avut nevoie de apã. Cum au murit? O solutie: Antoniu si Cleopatra erau doi peștisori de acvariu. » Un om intră într-un bar și cere un pahar de apã. iar vasul în care se aflau ei (acvariul) a fost spart din gresealã de un câine.Șfița Petru-Daniel. » O persoanã zace moartã într-un câmp. se afla un vas spart. Anul III. Grupa 2 » Un om locuieste la etajul 10 al unui bloc.