You are on page 1of 135

PROIECTAREA ŞI EXECUłIA ACOPERIŞURILOR VERZI

LA CLĂDIRI NOI ŞI EXISTENTE

Contract 440/22.12.2009 (nr. UAUIM-CCPEC 24/2009)

Redactarea 1
Iulie 2010
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI
MDRT

DIRECłIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCłII

PROIECTAREA ŞI EXECUłIA ACOPERIŞURILOR VERZI


LA CLĂDIRI NOI ŞI EXISTENTE

Redactarea I

Elaborat de:
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU”

Colaborator:
INCERC Bucureşti

Preşedinte, Manager General: prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU

Şef de proiect: prof. dr. arh. Ana-Maria DABIJA

Avizat de:

DIRECłIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCłII A M.D.R.T.

Director general: ing. Cristian Paul STAMATIADE

Responsabil lucrare MDRT: ing. Carmen BĂLAN


Elaboratori:

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija


prof. dr. ing. Radu Petrovici
conf. dr. ing. Mihaela Georgescu
drd. arh. Dan Mihai

arh. Eugen Popescu (colaborare la capitolele 2, 3, 4)

Consultant pentru cerinŃa “Securitate la incendiu”:


arh. Nina Munteanu
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

1.1 Obiect şi domeniu de aplicare


1.1.1 Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile specifice necesare pentru
proiectarea acoperişurilor verzi, la clădiri noi şi la clădiri existente

1.1.2 Ghidul furnizează informaţii pentru proiectarea, execuţia şi întreţinerea


acoperişurilor verzi
a. plane
b. în pantă
şi detaliază principiile de alcătuire pentru terasele verzi
a. extensive
b. semiextensive
c. intensive

1.1.3 Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi acoperişuri


verzi, precum şi la proiectele de reabilitare a acoperişurilor clădirilor
existente

1.1.4 Prevederile prezentului ghid se adresează:


- elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de execuţie
- verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor
Legii 10/1995 şi completărilor acesteia prevăzute în Legea 123/2007
- executanţilor (constructori, antreprenori)
- organismelor administrative teritoriale precum şi persoanelor fizice şi
juridice care realizează investiţii în domeniul construcţiilor

1.1.5 La realizarea acoperişurilor verzi se vor respecta prevederile din


reglementările tehnice specifice domeniului (conf. 1.2) şi cele ale
prezentului ghid.

1.1.6 Prevederile prezentului ghid se referă la alcătuirile amplasate deasupra


sistemului hidroizolant, reprezentând unul din sistemele de protecţie a
acestuia

1.1.7 Ghidul nu se aplică alcătuirilor specifice pentru terenuri sportive sau


suprafeţelor acoperite cu vegetaţie cu rol agricol (livezi, culturi, fâneţe,
pajişti, păduri etc.)

1.1.8 Învelitorile cu plante amplasate în ghivece, jardiniere sau în alte recipiente


aşezate pe învelitoare nu fac obiectul prezentului ghid.

1
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

2. Referinţe normative principale


- NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
hidroizolaţiilor la clădiri
- GP 065-2001 Ghid privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere
a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton
- NP 064-2002 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi
polimerice
- GP 114-2006 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
hidroizolaţiilor cu membrane bituminoase aditivate cu APP şi SBS
- NP 121-2006 Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale
acoperişurilor clădirilor
- NP 069-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri
- GP 112-2004 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
învelitorilor din membrane polimerice realizate ,,in situ”
- P118 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor

Posibile referinţe de corelare ulterioară


- GP 0001-1996 Protecţia la zgomot. Ghid de proiectare şi execuţie a zonelor
urbane din punct de vedere acustic
- C 107/0-2002 Normativ pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii
termice de clădiri,
- C 107-2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie
ale clădirilor
- GP 058-2000 Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la
clădirile de locuit
- C 107/6-2002 Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate)
prin elemente de construcţie
- C 107/7-2002 Normativ pentru proiectarea la stabilitate termică a elementelor
de închidere ale clădirilor
- C 125-2005 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare
fonică şi a tratamentelor acustice în clădiri
- P 121-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de
protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri industriale
- P 122-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică
la clădiri civile social-culturale şi tehnico-administrative

3. Terminologie

Acoperiş Subansamblu care delimitează construcţia la


partea superioară, cuprinzând straturi de
închidere şi protecţie a clădirii împotriva agenţilor
exteriori, precum şi dispozitivele de susţinere a
acestor straturi
Învelitoare Element de protecţie împotriva apelor meteorice
(în principal), care formează în acelaşi timp şi
închiderea la partea superioară a clădirii
Acoperiş în pantă Tip particular de acoperiş cu versanţi cu panta
minimă de 8% (8mm/1m)
Acoperiş verde Acoperiş pe care este prevăzută în mod
deliberat, prin proiect, vegetaţie (sinonim cu
acoperiş vegetalizat)
Învelitoare (terasă) Tip particular de acoperiş cu panta versanţilor de
grădină maxim 8% (8mm/1m)

2
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Acoperiş verde Tip de acoperiş verde (vegetalizat) în care nu


este necesară luarea unor măsuri speciale pentru
creşterea şi dezvoltarea plantelor; aceste plante
sunt adaptate unor condiţii extreme de mediu.
Tipurile de plante specifice teraselor grădină
extensive sunt nepretenţioase şi se dezvoltă
rapid, asigurând vegetalizarea învelitorii într-un
timp relativ mic. Ele sunt ierburi, muşchi, plante
suculente, unele tipuri de plante cu bulbi sau
tuberculi.
Acoperiş brun Tip specific de acoperiş verde în care se replică
habitatul natural de mediu stâncos (amestec de
pietriş şi vegetaţie, asemănător celui natural)
Acoperiş verde Tip de acoperiş verde (vegetalizat) în care
semi-extensiv plantele (ierburi, tufe, plante perene) necesită
luarea unor măsuri reduse pentru întreţinere
(udare, îngrăşăminte). Tipul de plante necesită o
grosime mai mare de pământ decât în cazul
învelitorilor extensive.
Învelitoare grădină Tip de învelitoare grădină (terasă grădină) în care
intensivă plantele – ierburi, tufe, arbuşti, copaci, anuale
sau perene – sunt plantate urmărind aceleaşi
condiţii (specifice) de plantare ca şi pe suprafaţa
pământului. Condiţiile de creştere şi dezvoltare
sunt particulare şi aceste tipuri de plante necesită
îngrijire (udare regulată şi fertilizare
corespunzătoare).
Stratul de pământ în care se plantează, de
asemenea, are caracteristici speciale şi grosime
considerabilă
Hidroizolaţie structura etanşă, continuă şi omogenă de
(conf. NP 040 – protecţie a elementelor sau părţilor de construcţie
2002) împotriva infiltraţiilor şi/sau exfiltraţiilor apei şi/sau
a umidităţii naturale a mediului;
mulci Prin mulci (din engleză mulch) se înţelege un
strat de materie organică cum ar fi paie, frunze,
resturi vegetale, rumeguş etc. El este aplicat pe
suprafaţa solului pentru a păstra umiditatea prin
scăderea evaporării şi pentru a împiedica
creşterea buruienilor. Mulciul poate asigura, prin
descompunere, substanţele nutritive necesare
plantelor, previne infiltraţiile care favorizează
eroziunea solului şi împiedică îngheţarea
suprafeţei solului 1 .

1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mulci

3
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

4. Elemente generale de proiectare a acoperişurilor verzi

Notă: Prezenta reglementare nu analizează în totalitate alcătuirile învelitorii sau


cele termo-hidro-izolante ci numai acele tipuri de protecţie a învelitorii sau a
hidroizolaţiei, care reprezintă învelitori verzi. Pentru o analiză completă a
alcătuirilor se utilizează NP 069-2002 “Normativ privind proiectarea,
execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri”,
respectiv NP 040-2002 „Normativ privind proiectarea, execuţia şi
exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri”

4.1. Din punct de vedere al alcătuirii generale a acoperişurilor verzi se mai pot
face următoarele aprecieri generale:

4.1.1. Elementul suport al alcătuirii termo-hidro-izolante poate fi realizat din beton


armat, lemn (planşee din lemn), metal (platelaje diverse din tablă cutată)

4.1.2. Termoizolaţiile care pot fi utilizate în alcătuirile termo-hidro-izolante sunt


plăci din următoarele categorii:
- plăci rezistente, de exemplu: plăci din betoane uşoare, BCA, sticlă
spongioasă ş.a.
- plăci semirezistente (elastice), de exemplu: polistiren expandat sau
extrudat, poliuretan rigid, plută aglomerată, plăci super-rigide de vată
minerală (densitate mai mare de 100kg/mc) ş.a
- plăci moi, de exemplu: plăci „rigide” din vată minerală (densitate mai mică
de 100kg/mc)

4.1.3. Hidroizolaţiile care se utilizează pot fi bituminoase sau polimerice, sub


formă de membrane (monostrat sau bistrat, cu strat de armare) sau
pelicule aplicate in situ.
Este esenţial ca hidroizolaţiile să fie realizate din materiale de bună calitate
şi să fie puse în operă corect, dat fiind că intervenţiile în cazul în care apar
infiltraţii de apă în interiorul clădirii sunt cu atât mai anevoioase cu cât
alcătuirea de terasă-grădină este mai groasă.

4.1.4. Învelitorile care reprezintă suportul straturilor vegetale pot fi din lemn,
ceramică, beton, metal, fibrociment,

4.1.5. Tipurile de învelitori verzi pot fi clasificate în funcţie de tipul de vegetaţie şi


de grosimea implicită a substratului de creştere a acesteia.

4.2. Straturile specifice ale alcătuirilor verzi (amplasate deasupra hidroizolaţiei,


ca protecţie a acesteia) sunt următoarele:
- stratul vegetal
- substraturile vegetale
- strat filtrant
- strat drenant
- bariera contra rădăcinilor

4
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Prof. arh. Alexandru Stan, Curs Finisaj 2, IAIM 1989

5. Analiza straturilor specifice ale învelitorilor verzi

Vegetaţia României (a se vedea Anexa 1) este determinată de :


ƒ situarea geografică
ƒ relief
ƒ climat

Corespunzător poziţiei geografice, există următoarele caracteristici


generale ale climei temperate:
ƒ temperatura medie: 8 – 100C;
ƒ precipitaţii: 400 – 600 mm/an;
ƒ ierni reci – veri călduroase, secetoase

variante regionale climatice


− Central – europeană (În NV şi centrul ţării):
- climat mai umed
- variaţii termice mai mici
− Est - europeană (în Podişul Moldovei):
- climat uscat
- secete de vară foarte frecvente
− Sud – europeană(în S, V ţării) :
- climat potrivit de umed
- veri calde, ierni mai puţin reci, cu frecvente perioade de
dezgheţ

− Teritoriul carpatic – climat de nuanţă central – europeană, cu


schimbare rapidă a climatului pe altitudine:
temperatură: 8-10 → - 2,50C;
precipitaţii: 500 – 1400 mm

Un factor important în proiectarea acoperişurilor verzi îl reprezintă climatul


Se consideră că beneficiile economice, de mediu şi, probabil, cele estetice
sunt mai mari în climate mai aride.
Caracteristicile climatului impune selecţia speciilor de plante:

5
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

− în climate aride – rezistenţa la secetă;


− în cele reci – rezistenţa la îngheţ;
− în cele cu alternanţă de sezoane umede şi uscate – plante care să
suporte aceste variaţii

5.1. Stratul vegetal. Acest strat este diferit, în funcţie de tipul de acoperiş
verde: extensiv, semi-extensiv, intensiv.

Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip extensiv este formată din ierburi,


suculente şi muşchi. Plantele care se utilizează sunt în general plante
locale, adaptate să supravieţuiască în condiţii de climat extrem (pe stânci,
în munte, la altitudini ridicate). Nu se importă plante din alte regiuni
geografice.
Obiectivul utilizării unor astfel de plante este acela de a asigura procesul de
creştere a vegetaţiei în mod natural, cu condiţia să se ia măsuri de
protecţie a hidroizolaţiei din faza de proiectare 2 .
În principiu aceste tipuri de plante nu au nevoie de întreţinere. Există totuşi
situaţii în care, urmărindu-se un anumit efect estetic, utilizarea unor
anumite specii de plante să necesite fie udare fie fertilizare periodică.
Utilizarea acestor plante se poate face în combinaţie cu pietriş, acoperişul
având un caracter „natural”.
Grosimea substratului variază în funcţie de plantele utilizate. Tabelele 1 – 3
prezintă caracteristicile şi condiţiile de creştere a plantelor pentru
acoperişuri extensive.

Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip semi-extensiv este formată în


principal din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe. Plantarea cu
plante în sistem semi-extensiv (sau semi-intensiv; ambii termeni pot fi
utilizaţi) nu presupune măsuri speciale pentru întreţinerea plantelor. Unele
specii de plante pot să necesite fie udare fie fertilizare periodică.
Grosimea substratului este minimum 10cm. În cazul substratului mai gros
de 10cm, se discută de sisteme semi-intensive (semi-extensive) şi
intensive şi plantele pot fi alese şi după alte criterii, în afara rezistenţei la
umiditatea scăzută. Tabelele 3 – 5 prezintă caracteristicile şi condiţiile de
creştere a plantelor pentru acoperişuri semi-extensive.

Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip intensiv este formată în principal


din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe şi chiar plante
lemnoase. Gama de posibilităţi de expresie este foarte mare, mergând
până la respectarea aceloraşi principii ca în cazul plantării pe sol. Ca
urmare, grosimea substraturilor creşte considerabil. Implicit condiţiile
impuse asupra structurii acoperişului (şi implicit a clădirii) sunt importante.
Aceste tipuri de alcătuiri necesită o îngrijire permanentă, prin udare şi
fertilizare.

2
Plantele cresc oricum în crăpături, rosturi, mai ales acolo unde protecţia hidroizolaţiei este realizată
din pietriş de râu care nu a fost în prealabil spălat.

6
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

5.1.1 Plante erbacee


Speciile de erbacee sunt selectate după gradul lor de rezistenţă la:
− Uscăciune
− Îngheţ
− Poluare
precum şi în funcţie de particularităţile de morfologie, biologie (gradul de
agresivitate – specii invadante, specii puţin rezistente la concurenţă) şi
cerinţele faţă de substrat
Plantele erbacee pot fi grupate în diferite categorii, în funcţie de grupa
sistematică, durata de viaţă (anuale, bianuale, perene), organele
subterane (rădăcini fasciculate, rădăcini pivotante, tulpini subterane –
rizomi, bulbi, stoloni, bulbotuberculi etc.)

5.1.1.1 Clasificare a plantelor erbacee după grupa sistematică:


Licheni:
- pot fi folosiţi pentru a obţine un covor de vegetaţie pe substraturi foarte
subţiri şi pentru a crea impresia de vechime

Muşchi:
- pot fi folosiţi în zone cu umiditate mare în aer
- adăugaţi în substraturi subţiri pot asigura acumularea de materie
organică, pregătind locuri optime pentru germinarea seminţelor
- pot coloniza zone pe care nu se extind alte specii în condiţiile unei
amenajări extensive, pe substraturi foarte subţiri
- menţin umiditatea în sol

Ferigi:
sunt plante erbacee, cu rizom, fără flori, al căror efect decorativ îl constituie
frunzele
- au pretenţii scăzute faţă de lumină
- în general nu sunt adaptate să suporte condiţiile de umiditate scăzută şi
temperaturi ridicate din amenajările pe acoperiş
- există câteva specii care pot supravieţui în condiţii de umiditate scăzută,
dar în locuri umbrite sau altele întâlnite în crăpăturile pereţilor construcţiilor
vechi

Plante cu flori (angiosperme: plante cu seminţe închise în fructe):


- perene, cu diverse tipuri de organe subterane (rizomi, bulbi)
- există specii originare din locuri aride, care înfloresc primăvara şi
traversează apoi perioadele de secetă din timpul verii sub forma organelor
subterane
- se pot dezvolta în substraturi cu grosimea cuprinsă între 10 – 20 cm

5.1.1.2 Clasificare a plantelor erbacee cu flori după durata de viaţă


Plante anuale
- se aleg specii adaptate condiţiilor de stres cu privire la umiditatea
substratului, insolaţia puternică
- sunt specii care evită perioadele dificile din an (seceta din mijlocul verii
sau temperaturile scăzute din timpul iernii) parcurgându-le sub formă de
sămânţă

7
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

- au rolul de a da „culoare ” covorului vegetal


- îşi asigură răspândirea prin seminţe este nevoie de asigurarea unui
control asupra unor specii care pot deveni „buruieni”
- una din formele de amenajare este cea de obţinere a unui amestec
asemănător pajiştilor naturale
- substraturile mai groase asigură un succes mai mare supravieţuirii
plantelor anuale
- alegerea speciilor de talie înaltă este limitată de curenţii de aer puternici
- în general, plantele se seamănă toamna

5.1.2 Plante perene


- supravieţuiesc pe substraturi subţiri (4 - 6 cm) şi medii (6 – 10cm)
- sunt plante adaptate zonelor aride
- un procent mare dintre acestea este reprezentat de specii suculente
- sunt plante care compensează deficitul de umiditate prin depozitarea apei
la nivelul ţesuturilor
- plantele cu substrat de grosime medie lărgesc spectrul de specii;

5.1.3 Plante lemnoase


Recomandări generale:
- specii foioase
Selecţia trebuie să cuprindă specii de talie mică:
- subarbuşti sau arbuşti, cu înălţimea maximă 1,5-2m;
- cu tulpini târâtoare sau erecte;
- adaptaţi la uscăciune (specii xerofile, xero-mezofile);
- relativ rezistenţi la ger.
- specii conifere

5.1.3.1 Grosimea substratului:


- 10-20 cm pt. subarbuşti, rezistenţi la ger (∗∗∗), în sistem semi-
extensiv;
- 20-50 cm pt. arbuşti de talie medie (1-2m);
- peste 50 (80-130 cm) cm pt. arbuşti cu înălţimea mai mare de
2 m, arbori de talie mică, conifere.

Notă: Arborii de talie mică sau cultivarurile dwarf ale unor specii de talie mare sau
de conifere se recomandă a fi crescute în containere sau pe substraturi
profunde.

5.1.3.2 Amestecul de substrat


se alege în funcţie de tipul de întreţinere:
- în cazul culturii extensive trebuie să aibă o greutate specifică mică
(amestecuri pe bază de turbă, perlit, vermiculit, pământ de frunze,
material plastic expandat tip Hydromul, Polystirol).
- deoarece în sistemul semi-extensiv şi intensiv grosimea substratului este
mai mare, aceasta permite cultivarea unei palete mai largi de specii.
Amestecul de substrat în acest caz va fi ales în funcţie de cerinţele
principalelor plante care vor forma covorul vegetal. În acest sens, am
sugerat o serie de reţete, dar alegerea aparţine celui care proiectează
partea de vegetal.

8
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Notă: Cerinţele plantelor faţă de elementele nutritive din sol sau ph pot fi
corectate prin fertilizări sau diferite amendamente.

5.1.3.3 Umiditatea substratului:


Deşi sunt recomandate specii rezistente la uscăciune, este important să se
asigure udarea plantelor, mai ales atunci când acestea sunt expuse
insolaţiei directe sau curenţilor de aer. Modul de udare al plantelor se
stabileşte de la proiectare, respectiv dacă instalarea unui anumit sistem de
irigare este necesară.

Notă: Pentru speciile lemnoase este necesar ca solul să aibă un drenaj bun,
pentru a se asigura maturarea lemnului şi rezistenţa la ger.

5.2 Substraturi de cultură

5.2.1 Clasificarea substraturilor după natura lor


5.2.1.1 Substraturi naturale, tradiţionale sau clasice:
- sunt bogate în materie organică, cu o floră microbiană numeroasă, cu
structură fizică şi mecanică instabilă
- cuprind:
a) componenţi naturali de provenienţă organică: pământul de frunze,
pământul de ferigi, pământul de ericacee, pământul de ţelină,
mraniţa, turba, scoarţa de copac, rumeguşul, muşchiul vegetal,
produse de natură organică transformate în composturi prin procedee
de fermentare aerobă
b) componenţi naturali de origine minerală: nisip, pietriş

Un substrat cu o capacitate mare de reţinere a apei şi evaporare lentă


(turba) şi cu rezistenţă la descompunere se poate utiliza într-un mediu cu
temperatură ridicată şi umiditate relativă a aerului scăzută.
Plantele cultivate în substraturi de turbă fertilizată se dezvoltă mai bine şi
au o rezistenţă mai mare la boli
Prin aciditatea ridicată, turba împiedică dezvoltarea ciupercilor

5.2.1.2 Substraturi artificiale:


- provin din prelucrarea industrială a unor roci sau din sinteza substanţelor
chimice, derivaţi organici din distilarea petrolului
- sunt mai uniforme, sărace în elemente nutritive şi materie organică, îşi
menţin o perioadă îndelungată structura, nu pot fi folosite fără aplicarea
unor soluţii nutritive
- cuprind:
a) componenţi organici proveniţi prin sinteză: styromulle – polistiren
expandat, poliuretani, hygromul, biolastonul
b) compuşi de origine minerală, obţinuţi prin tratare: perlit, vermiculit,
vata minerală, argila expandată, pouzzolane

9
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

5.2.1.3 Substraturi mixte:


- includ, în diferite proporţii componente din ambele grupe
- pe baza caracteristicilor fiecărui material, combinarea lor se face diferit, în
funcţie de cerinţele specifice plantelor – în practică există substraturi de
cultură individualizate pentru diferite specii

Exemplificare: pentru alcătuirea unui substrat care să asigure umiditate


constantă se va utiliza mai multă turbă; pentru plante cu cerinţe mici faţă de
apă şi pot fi irigate des, se va folosi o cantitate mai mare de nisip
Echilibrul şi concentraţia în elemente nutritive pot fi corectate prin adaos de
îngrăşăminte chimice, corespunzător cerinţelor fiecărei specii

5.2.2 Un substrat, în general, trebuie să aibă:


- capacitate ridicată de reţinere a apei
- spaţiu poros pentru aer
- structură stabilă
- capacitate de schimb şi putere tampon mare

5.2.3 Substratul de cultură este compus, ca şi solul, din 3 faze:


- faza solidă: constituie suportul de susţinere mecanică a sistemului
radicular, asigură stabilitate plantei; în zona cu pori sunt prezente
elementele celorlalte două faze – apa, aerul.

Notă: În substraturile de cultură de natură organică, faza solidă este mai puţin
reprezentată ca în sol, aceasta permiţând ca într-un volum de substrat să
existe un spaţiu disponibil pt. apă şi aer mai mare faţă de acelaşi volum în
sol.

Ponderea fazei solide în substratul de cultură – 5% pentru minerale;


20 – 25 % pentru substanţe organice (în sol 45 % pentru minerale, 4 – 6 %
pentru substanţe organice)

- faza lichidă: reprezintă soluţia apoasă ce conţine diverşi compuşi


minerali sau organici, aflaţi în suspensie sau dizolvaţi. Asigură
aprovizionarea plantelor cu apă şi elemente nutritive. Pondere în
substratul de cultură: 45 – 50 % (în sol 25 – 30 %)
- faza gazoasă: reprezentată de gaze – oxigen, dioxid de carbon,
hidrogen; compoziţia depinde de activitatea radiculară şi a
microorganismelor din substrat. Ponderea în substrat: 20 – 22 % (în sol
15 – 20%)

5.2.4 Grosimea substratului


- de obicei se doreşte ca plantele să poată creşte în substraturi subţiri şi
cu greutate specifică mică
- plantele supravieţuiesc în substraturi de grosime mică dacă este
asigurată umiditatea necesară prin precipitaţii sau irigare
- grosimea substratului şi speciile selectate trebuie să ţină cont şi de
temperaturile scăzute în timpul iernii

10
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Tabelul 7 prezintă sintetic tipurile de substraturi care se pot utiliza pentru


acoperişuri verzi.

5.2.5 Anexa 3 prezintă exemple de reţete pentru alcătuirea substraturilor şi de


plante în funcţie de grosimea substratului

5.2.6 Factorii climatici, meteo-dependenţi şi de mediu construit care trebuie luaţi


în considerare sunt

– climatul regiunii
– microclimatul local
– precipitaţiile anuale
– perioadele de secetă
– perioadele de ger
– direcţia şi viteza vântului dominant
– turbioane şi curenţi de aer
– expunerea la şi nivelul însoririi
– gradul de reflexie a luminii al suprafeţelor înconjurătoare
– gradul de reflexie a căldurii datorat suprafeţelor construite înconjurătoare
– tipul şi proporţia de gaze şi emisii poluante

5.3 Protecţia împotriva deteriorării învelitorii


Aceasta este realizată din următoarea alcătuire generică:
- strant filtrant
- strat drenant
- barieră împotriva rădăcinilor

5.3.1 Stratul filtrant


Este un strat care face parte din alcătuirea care împiedică transportarea
componentelor substratului în adâncimea structurii de protecţie, contribuind
la protejarea hidroizolaţiei împotriva eventualelor degradări chimice
(rezultate din transportul materialelor organice şi minerale din stratul
vegetal şi substrat)
Stratul filtrant poate fi un geotextil. În general acesta este un strat subţire,
realizat din materiale ţesute sau neţesute (fibre de diferite lungimi aşezate
la întâmplare şi solidarizate mecanic sau termic).

5.3.1.1 Stratul filtrant trebuie să respecte următoarele caracteristici:


- să nu degradeze mediul
- să nu fie degradat de mediul înconjurător
- să fie compatibil cu plantele (să nu producă fito-toxicitate)
- să fie rezistent la intemperii
- să poată fi traversate de rădăcinile plantelor
- să aibă rezistenţă împotriva microrganismelor
- să aibă rezistenţă la agenţi chimici

5.3.1.2 Greutatea minimă recomandată a geotextilului este de 100g/m2 şi în mod


uzual este cuprinsă între 100 şi 200g/m2.
Rezistenţa la presiune mecanică este dată de forţa de penetrare care
trebuie să fie ≥0,5 KN, considerând că nu sunt prevăzute presiuni

11
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

mecanice suplimentare în timpul execuţiei sau la aplicarea sarcinilor


verticale ulterioare.

5.3.1.3 Dimensiunea orificiilor din stratul filtrant sunt cuprinse între 0,06mm şi
0,2mm (considerând că 90% din substrat este reţinut de filtru şi doar 10%
poate traversa filtrul).

5.3.1.4 Membranele din ţesături geotextile trebuie suprapuse (ca orice membrane)
10cm una peste cealaltă. Perimetral se ridică până la limita substratului,
asigurând filtrarea şi pe laterală, până la stratul vegetal.
Membranele filtrante nu trebuie să rămână expuse intemperiilor sau
neprotejate un timp mai îndelungat decât cel prevăzut de producătorul de
sistem.

5.4 Strat drenant


Categoriile de produse din care se realizează stratul drenant sunt:
– agregate
– pietriş şi spărtură fină de piatră
– lavă şi piatră ponce
– argilă expandată sau şistoasă, spartă sau nu
– gresie şi ardezie expandată, spartă sau nu

– agregate obţinute din reciclarea altor produse:


– spărtură din solzi ceramici de învelitoare (ţiglă, olane)
– sticlă spongioasă
– zgură

– membrane pentru drenare, din


– împâslituri structurate
– din mase plastice, cu ploturi
– ţesături din fibre
– spumate

– plăci de drenare, realizate din


– membrane din cauciuc cu ploturi
– plăci rigide din plastic
– plăci rigide din spume de mase plastice

Nota 1: Utilizarea unui produs sau a altuia are implicaţii în ceea ce priveşte
funcţiunea de bază (aceea de dren) precum şi în ceea ce priveşte calculul
încărcării planşeului.

Nota 2: Unele straturi drenante (de exemplu plăcile de drenare) au calităţi


termoizolante (specificate de producător) care pot fi luate în calcul pentru
stabilirea rezistenţei termice a acoperişului.

Nota 3: Dacă stratul drenant este realizat din spărturi cu muchii ascuţite sau din
plăci rigide, este necesară prevederea unui strat de protecţie a
hidroizolaţiei dacă aceasta are şi rol de barieră împotriva rădăcinilor.

12
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

5.4.1 Distribuţie granulometrică


Cel mult 10% din cantitatea de agregate poate avea diametru < 0,06mm.

În funcţie de grosimea stratului, distribuţia granulometrică este diferenţiată:

grosimea stratului drenant Clase de granulometrie


< cm > < mm >
4 – 10 între 2/8 şi 2/12
10 – 20 între 4/8 şi 8/16
peste 20 între 4/8 şi 16/32

5.4.2 Materialele care realizează stratul drenant trebuie să fie permeabile la apă.
Trebuie luată în considerare posibilitatea erodării în timp a agregatelor.
Există posibilitatea calculării performanţei stratului drenant, folosind
următoarea relaţie:
A× C × q
q’ = măsurat în l/(s x m)
b

unde :

q’ = volumul în l/(s x m)
A = suprafaţa de pe care trebuie scursă apa
C = valoarea de referinţă a coeficientului de debit
q = intensitatea maximă a ploii în l/(s x m2), definită conform normelor
b = lăţimea calculată a pantei de scurgere

Valoarea de referinţă a coeficientului de debit C (prevăzut în SR EN 12056-


3 Reţele de evacuare gravitaţională în interiorul clădirilor. Partea 3:
Sistem de evacuare a apelor meteorice, proiectare şi calcul) depinde de
grosimea substratului, de tipul şi alcătuirea învelitorii verzi şi de panta
acoperişului.

Valorile pot fi asimilate cu următoarele:


grosimea alcătuirii panta < 150 panta > 150
<cm>
> 50 C = 0,1 -
25 - 50 C = 0,2 -
15 - 25 C = 0,3 -
10 - 15 C = 0,4 C = 0,5
6 - 10 C = 0,5 C = 0,6
4- 6 C = 0,6 C = 0,7
2- 4 C = 0,7 C = 0,8

5.4.3 Rezistenţa la îngheţ a stratului drenant ţine de comportarea sub sarcini


statice sau dinamice ale componentelor. Se vor respecta specificaţiile
producătorului în ceea ce priveşte comportarea la îngheţ a plăcilor de
drenare.

13
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

5.4.4 Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească stratul drenant sunt


următoarele:

– compatibilitatea chimică a materialelor unele faţă de altele şi cu


plantele (să se evite fito-toxicitatea)
– compatibilitatea materialelor cu mediul înconjurător: materialele
nu trebuie să genereze sau poluare atmosferică sau a
substratului prin dizolvarea de compuşi nocivi sau gaze toxice.
– compoziţia şi distribuţia granulometrică
– rezistenţa la îngheţ
– permeabilitatea la apă
– capacitatea de retenţie a apei
– valoarea pH
– conţinutul de săruri
– structura stratului drenant şi stabilitatea lui

5.4.5 Retenţia de apă se face prin substratul vegetal dar se poate completa cu:
− stocare într-un strat (plăci sau rogojini ) special pentru retenţia de apă, în
legătură cu substratul;
− stocare în stratul drenant, dacă acesta este realizat din agregate cu pori
deschişi, din agregate granulare de dimensiuni diferite sau din plăci
prefabricate speciale pentru drenare şi stocare a apei;
− stocare în stratul drenant prin prevederea de plăci cu geometrie specială
care asigură retenţia de apă pe întreaga suprafaţă;
− stocare în straturi speciale

Nota 1: în cazul învelitorilor extensive nu este necesară udarea suplimentară a


învelitorii, stratul de retenţie asigurând apa necesară pe perioadele de
secetă. Reversul acestei măsuri este că pot să se dezvolte boli ale
plantelor de pe aceste acoperişuri

Nota 2: În cazul acoperişurilor intensive se utilizează în general o combinaţie de


sisteme de stocare a apei în substrat şi în plăci drenante cu geometrie
specială.

5.4.5.1 Este necesară udarea suplimentară a plantelor în cazul învelitorilor verzi


intensive: această operaţiune se poate face manual sau mecanic.
Dispozitivele necesare pentru udarea suplimentară pot fi: furtunuri, linii de
curgere a apei la picătură, sisteme de irigaţie cu ţâşnitoare, sisteme
automate de irigaţie cu rezervoare de apă.

5.4.6 Valoarea pH. De această valoare trebuie ţinut cont la stabilirea


caracteristicilor stratului drenant, pentru ca plantele să se dezvolte în
condiţii bune. Valoarea pH a stratului drenant trebuie să nu aibă o diferenţă
mai mare de 1,5 unităţi în raport cu substratul şi cu stratul vegetal.

5.4.7 Valoarea pH a stratului drenant, indiferent de tipul de învelitoare, trebuie să


se situeze între 6 şi 8.

14
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Conţinutul de sare din stratul drenant nu trebuie să depăşească 3g/l,


indiferent de tipul de învelitoare verde (extensiv sau intensiv).

5.4.8 Stratul drenant trebuie să fie neted, abaterile de la grosime înscriindu-se


într-o marjă de 10%, dacă grosimea stratului nu depăşeşte 20cm. Pentru
orice grosime care depăşeşte 20cm, abaterea admisă este de 2cm
indiferent de grosimea stratului drenant.

5.5 Bariera contra rădăcinilor

5.5.1 Membranele bituminoase sau membranele din EPDM nu au rezistenţă la


rădăcini, în cazul lor fiind necesară prevederea unei bariere de protecţie
împotriva rădăcinilor de sine stătătoare.

5.5.2 Betoanele hidroizolante sau învelitorile metalice realizate din elemente


sudate nu necesită luarea de măsuri speciale împotriva rădăcinilor.

5.5.2 Există produse hidroizolante (membrane) care au inclusă în alcătuire şi


bariera contra rădăcinilor. Este cazul membranelor din mase plastice –
PVC - a căror structură este greu atacată de rădăcinile plantelor sau de
membrane bituminoase care au caşerate folii de cupru sau de hidroxid de
cupru (cuprul fiind un material la care plantele nu aderă).

5.5.3 O barieră împotriva rădăcinilor care şi-a dovedit eficienţa în timp este
reprezentată de o şapă armată (minimum 40mm) compactă sau protejată
împotriva carbonatării. Sistemul se utilizează şi astăzi cu succes.

5.5.4 Barierele contra rădăcinilor sunt realizate de pelicule, mase de şpaclu sau
membrane speciale:

- Pelicule:
- PVC lichid (0,8mm)

- Mase de şpaclu:
- poliuretan lichid (2 – 3mm), pulverizat
- răşini cu inserţii de fibre poliesterice (1,5 – 2mm), rolate

- Membrane
- mase plastice (1 – 2mm):
PVC plasticizat, compatibil sau nu cu bitumul
poliolefine termoplastice (TPO),
polietilenă (PE),
etilen-propylen-dien-monomer (EPDM) cu inserţie de
ţesătură de fibră de sticlă sau poliester
răşini poliesterice cu inserţii de fibre poliesterice
combinaţii ale celor de mai sus

Lipirea se face cu prin sudură cu solvent pe bază de benzină


fierbinte, cu etanşarea rosturilor, prin vulcanizare (în cazul EPDM);

15
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

marginile membranelor se suprapun cu o grosime variabilă în funcţie


de tipul de hidroizolaţie.

- bitum + materiale sintetice + „reţea” de armare (2 – 3mm)


− etilen-copolimer-bitum,
− olefin-copolimer-bitum
− „reţea” din împâslitură din fibră de sticlă sau fibre
poliesterice

Lipirea se face cu prin sudură cu benzină fierbinte; marginile


membranelor se suprapun cu o grosime variabilă în funcţie de tipul de
hidroizolaţie.

- produse bituminoase (4 – 5mm):


− elastomer-bitum + inserţie de cupru, criblură din pietriş
sau împâslitură poliesterică

5.5.5 Este posibil să fie nevoie de prevederea unui strat de separare între
hidroizolaţie şi bariera împotriva rădăcinilor, dacă materialele constitutive
ale celor două straturi sunt incompatibile din punct de vedere chimic.
Materialele recomandate sunt filmul de polietilenă (0,15 – 0,30mm grosime)
şi împâsliturile din polipropilenă (2mm grosime)

5.5.6 Barierele contra rădăcinilor trebuie să fie rezistente (se face o diferenţiere
între tipurile de produse pentru învelitoarea extensivă şi intensivă, având în
vedere dificultatea accesului pentru reparaţie, înlocuire pe de o parte şi a
presiunii microbiologice pe care o reprezintă substratul) la sarcini
mecanice, termice, chimice, microbiologice.

5.5.7 Protecţie împotriva colmatării


În principiu colmatarea dispozitivelor de scurgere a apelor pluviale nu se
datorează alcătuirii acoperişului verde ci apare ca efect al carbonatării
şapelor de mortar sau beton. Aceste straturi – dacă sunt prevăzute –
trebuie protejate împotriva carbonatării şi în consecinţă a colmatării.
Totodată se interzice utilizarea ca strat drenant a agregatelor calcaroase
sau a celor rezultate din reciclarea betoanelor.

6. Condiţii pentru respectarea cerinţelor esenţiale (conform Legii


10/1995 şi a modificărilor şi completărilor din Legea 123 / 1997)

6.1 Proiectarea structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi


6.1.1 Bazele proiectării structurale a clădirilor cu acoperişuri verzi

6.1.1.1 În cazul clădirilor noi, proiectarea structurilor construcţiilor cu acoperişuri


verzi se face conform reglementărilor în vigoare pentru toate clădirile din
clasele respective de importanţă, cu observaţiile, precizările şi completările
din prezentul ghid.

16
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

6.1.1.2 În cazul clădirilor existente amenajarea unui acoperiş verde implică:


− elaborarea unei expertize tehnice pentru evaluarea nivelului de siguranţă
disponibil la încărcări verticale şi seismice în situaţia existentă şi după
realizarea acoperişului verde; expertiza pentru evaluarea siguranţei la
cutremur se va face conform prevederilor Codului P100-3/2009 şi se va
finaliza prin încadrarea clădirii într-una din cele patru clase de risc
seismic;
− propunerea măsurilor constructive pentru realizarea nivelului de
siguranţă şi a duratei de exploatare solicitate de investitor după
realizarea acoperişului verde;
− analiza tehnico-economică (cost -beneficiu) pentru adoptarea soluţiei de
intervenţie (consolidare sau demolare/refacere).

6.1.1.3 Din punct de vedere al efectelor structurale, încărcarea verticală


suplimentară a acoperişului cu straturile de cultură şi cu vegetaţia plantată
se manifestă prin :
− Solicitări secţionale şi deformaţii suplimentare directe
- la nivel local, asupra elementelor structurale direct încărcate;
- la nivelul ansamblului structurii, al infrastructurii şi terenului de fundare
− Solicitări secţionale şi deformaţii suplimentare indirecte
la nivelul ansamblului structurii, al componentelor nestructurale şi al
infrastructurii, rezultate din sporirea efectului acţiunii seismice
corespunzător creşterii masei totale a clădirii .

6.1.1.4 Caracteristicile vegetaţiei prevăzute pentru acoperişul verde, care


constituie date de intrare pentru proiectarea structurală se stabilesc prin
tema de proiectare de specialitate 3 (horticultură).

6.1.1.5 Fiabilitatea structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi trebuie să fie


asigurată cu o probabilitate acceptabilă, pe o durată de exploatare raţională
din punct de vedere economic.

6.1.2 Reguli generale de conformare arhitectural-structurală

6.1.2.1 Pentru clădirile cu acoperişuri verzi se aplică regulile de conformare


arhitectural-structurală valabile pentru clădirile din clasa de importanţă
respectivă şi prevederile specifice de mai jos.

6.1.2.2 Pentru clădirile cu vegetaţie intensivă, cu număr redus de niveluri


supraterane (≤ 3÷4) acoperişul verde se va amenaja, de regulă, pe

3
În USA standardul ASTM E2400 - 06 Standard Guide for Selection, Installation, and Maintenance of
Plants for Green Roof Systems oferă principalele informaţii necesare pentru redactarea temei
(standardul, în rezumat, este prezentat în Anexa 4)

17
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

întreaga suprafaţă a unui tronson (între rosturi). Această măsură are ca


scop evitarea situaţiilor în care încărcarea parţială (excentrică) a ultimului
nivel conduce la efecte de torsiune cu pondere importantă în valoarea
eforturilor secţionale.

6.1.2.3 În cazul în care, în condiţiile de la 6.1.2.2, prin tema de proiectare


clădirea/tronsonul se acoperă numai parţial cu vegetaţie se va proceda
după cum urmează:
a. Se introduce un rost de separare suplimentar, pe toată înălţimea clădirii
între zona cu vegetaţie şi cea cu acoperiş normal.
b. Rostul va continua şi în fundaţii dacă încărcările pe teren la cele două
tronsoane alăturate diferă cu mai mult de 33%
c. Dacă soluţia de la a. nu poate fi realizată calculul seismic se face cu
metoda B indiferent de alcătuirea generală a clădirii.

6.1.2.4 Valoarea optimă a pantei acoperişului variază între 10 ÷ 20%. Panta


acoperişului se limitează, de regulă, la 20% pentru a se evita alunecarea
straturilor de cultură sub greutatea proprie (pentru pante mai mari sunt
necesare măsuri speciale pentru stabilizarea straturilor de cultură).
Acoperişurile cu pantă nulă nu asigură condiţiile cele mai bune de
evacuarea apelor care se realizează cel puţin pentru panta de 10%.

6.1.2.5 Panta acoperişului se va realiza prin poziţionarea corespunzătoare a


elementelor structurale (nu se acceptă folosirea betonului de pantă).

6.1.3. Factori care intervin la proiectarea structurală a clădirilor cu


acoperişuri verzi pe baza conceptului de stări limită

Factorii care intervin la proiectarea structurală a clădirilor cu acoperişuri


verzi pe baza conceptului de stări limită sunt următorii:

6.1.3.1. Încărcări permanente şi utile


Clasificarea acţiunilor agenţilor mecanici pentru proiectarea clădirilor cu
acoperişuri verzi se face conform standardului SR EN 1990:2004 şi Anexei
Naţionale SR EN 1990 NA:2006 4 .

6.1.3.1.1 Încărcări permanente


Greutatea permanentă a acoperişurilor verzi include:
- greutatea elementelor structurii planşeului;

4
În USA determinarea încărcărilor permanente şi utile pe acoperişurile verzi se face conform
standardelor ASTM E2397 - 05 Standard Practice for Determination of Dead Loads and Live Loads
associated with Green Roof Systems şi ASTM E2399 - 05 Standard Test Method for Maximum Media
Density for Dead Load Analysis of Green Roof Systems. Textele, în rezumat, ale acestor standarde
sunt prezentate în Anexa 4.

18
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

- greutatea straturilor de termo-hidroizolaţii şi a instalaţiilor suspendate de


planşeu;
- greutatea straturilor de cultură (pământ sau alte materiale);
- greutatea vegetaţiei;
- greutatea pavajelor pentru alei şi a mobilierului (bănci, obiecte decorative)
în cazul acoperişurilor accesibile publicului.

Evaluarea încărcărilor permanente provenite din greutatea elementelor


structurii, a straturilor de termo-hidroizolaţii şi a instalaţiilor se face conform
standardului SR EN 1991-1-1:2004 pe baza dimensiunilor din proiect şi a
greutăţilor specifice date în Anexa A a acestuia.
Aceste încărcări se regăsesc atât la acoperişurile normale cât şi la
acoperişurile verzi.
Încărcarea permanentă de proiectare provenită din amenajarea
acoperişului verde (greutatea straturilor de cultură şi a vegetaţiei) se va lua,
în funcţie de tipul vegetaţiei stabilit prin tema de proiectare, după cum
urmează:
− vegetaţie extensivă : gav = 1.50 kN/m2
− vegetaţie semi-intensivă : gav = 2.50 kN/m2
− vegetaţie intensivă: gav = 7.50 kN/m2
Valorile de mai sus includ şi cantitatea de apă normal reţinută în straturile
de cultură, considerând că sistemul de drenaj funcţionează normal 5 .
În cazuri justificate, mai ales dacă se prevede posibilitatea schimbării în
timp a tipului de vegetaţie, prin tema de proiectare se vor putea stabili valori
superioare celor menţionate.
Greutatea pavajelor şi a mobilierului se va stabili, de la caz la caz, pe baza
dimensiunilor şi materialelor prevăzute în proiectul de amenajare a
acoperişului.

6.1.3.1.2 Încărcări utile pe acoperişuri verzi

Pentru proiectarea acoperişurilor verzi se aplică prevederile generale


referitoare la încărcările utile pe acoperişuri date în standardul
SR EN 1991-1-1 şi în Anexa Naţională la acesta. Valorile caracteristice din
aceste documente se referă la încărcările utile curente care acţionează în
condiţii normale de exploatare.

Conform standardului SR EN 1991-1-1:2004 acoperişurile clădirilor sunt


clasificate în trei categorii după accesibilitatea lor.
Valorile caracteristice ale încărcărilor utile uniform distribuite şi concentrate

5
Determinarea mai exactă a acumulării de apă în straturile de cultură se poate face conform
standardelor USA: ASTM E2398 - 05 Standard Test Method for Water Capture and Media Retention
of Geocomposite Drain Layers for Green Roof Systems şi ASTM E2396 - 05 Standard Test Method
for Saturated Water Permeability of Granular Drainage Media [Falling-Head Method] for Green Roof
Systems. Textele, în rezumat, ale acestor standarde sunt prezentate în Anexa 4.

19
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

pe acoperişuri sunt stabilite prin Anexa NaţionalăSR EN 1991-1-1/NA:2006


după cum urmează:

• H ⇒ Acoperişuri inaccesibile, exceptând întreţinerea şi reparaţiile


normale
încărcare uniform distribuită qk = 0.50 kN/m2 pentru acoperişuri cu
panta > 1:20
încărcare uniform distribuită qk = 0.75 kN/m2 pentru acoperişuri cu
panta ≤ 1:20
încărcare concentrată Qk, conform temei de proiectare, dar cel
puţin 1.0 kN
• I ⇒ Acoperişuri accesibile cu ocuparea după categoriile de funcţiuni
principale ale clădirii:
Categoria A → Clădiri de locuit
2
* încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 1.5 kN/m
* încărcare concentrată Qk = 2.0 kN
Categoria B → Clădiri de birouri
încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 2.5 kN/m2
încărcare concentrată Qk = 2.5 kN
Categoria C → Clădiri unde pot apare aglomerări de persoane
încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 2.0 ÷ 5.0 kN/m2
încărcare concentrată Qk = 4.0 ÷ 7.0 kN
Categoria D → Clădiri comerciale
încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 4.0 ÷ 5.0 kN/m2
încărcare concentrată Qk = 4.0 ÷ 7.0 kN
• K ⇒ Acoperişuri accesibile pentru servicii speciale (de exemplu, pentru
heliporturi)

Categoriile de utilizare şi încărcările utile se stabilesc prin tema de


proiectare

Elementele structurale ale planşeului care suportă straturile de cultură şi


vegetaţia se verifică suplimentar la o încărcare concentrată,
corespunzătoare unui utilaj de întreţinere de mici dimensiuni. Greutatea
acestui utilaj se stabileşte prin tema de proiectare. Încărcarea concentrată
se aplică în poziţia cea mai defavorabilă, în absenţa sarcinilor utile dar în
prezenţa încărcării cu zăpadă.

Nota 1: Elementele acoperişului se verifică sub acţiunea celor două tipuri de


încărcări (qk şi Qk) considerate că acţionează separat.

Nota 2: Condiţiile de verificare pentru acţiunea încărcării concentrate date în


SR EN 1991-1-1:2004 se aplică numai în cazul acoperişurilor la care
grosimea straturilor de cultură este ≤ 30 cm. Pentru grosimi mai mari se
acceptă că transmiterea încărcării la planşeu se face la 45o.

20
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

6.1.3.1.3 Încărcări utile pe balustrade, parapete şi atice la acoperişurile verzi

Valorile caracteristice ale încărcărilor utile, verticale şi orizontale, pe


balustrade, parapete şi atice sunt date în Anexa Naţională
SR EN 1991-1-1/NA:2006. Încărcările servesc numai pentru calculul
elementelor de construcţie respective şi se consideră aplicate în poziţiile
cele mai defavorabile pentru solicitarea acestora. Acţiunea orizontală nu se
va considera simultan cu cea verticală.
− Pentru acoperişurile clădirilor de locuit şi de birouri încărcarea uniform
distribuită pe balustrade şi parapete se va lua 0.5 kN/m.
− În cazul clădirilor unde sunt posibile aglomeraţii încărcarea pe
balustrade se va lua 1.0 kN/m.

6.1.3.2. Încărcări provenite din mediul natural


6.1.3.2.1 Încărcări date de zăpadă

În lipsa unor reglementări specifice, încărcările date de zăpadă pe


acoperişurile verzi se stabilesc conform prevederilor generale ale
standardului SR EN 1991-1-3:2005 şi ale Anexei Naţionale
SR EN 1991-1-3/NA:2006 (prevederile care se utilizează pentru
acoperişurile clădirilor curente) cu următoarele precizări:

1. Se neglijează efectul de protecţie termică al straturilor de cultură şi se


adoptă valoarea coeficientului termic Ct = 1.0.
2. Pentru acoperişurile pe care sunt prevăzute amenajări speciale se iau în
considerare efectele de adăpostire care pot genera acumularea locală a
zăpezii
3. În cazul acoperişurilor accesibile publicului, încărcarea din zăpadă se ia
în considerare numai dacă efectul său în gruparea de încărcări de
proiectare este mai mare decât efectul încărcării utile. Aceasta
prevedere nu se referă la zonele susceptibile de acumulări.

6.1.3.2.2 Încărcări date de vânt

În lipsa unor reglementări specifice încărcările date de vânt pe acoperişurile


verzi, se stabilesc conform prevederilor generale ale standardului
SR EN 1991-1-4:2005 şi ale Anexei Naţionale SR EN 1991-1-4/NB:2007
(prevederile care se utilizează pentru acoperişurile clădirilor curente) cu
următoarele precizări:

1. Straturile de cultură trebuie să fie aderente la elementul suport pentru a


evita să fie antrenate de forţa ascensională a vântului. Efectul vântului
depinde de condiţiile naturale la amplasament, de înălţimea clădirii, de
tipul şi de forma (panta) acoperişului şi nu este constant pe suprafaţa
acoperişului (în centru, la margini sau pe laturi). Pe baza încercărilor în

21
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

tunelul aerodinamic 6 privitoare la acest subiect se poate considera,


orientativ, că :
− Pentru straturile de cultură fără vegetaţie, antrenarea materialului se
produce începând de la viteza de circa 15 m/sec. Dacă suprafaţa
este acoperită de vegetaţie antrenarea particulelor de material se
produce începând de la viteza de 40 m/sec.
− Pentru straturile cu vegetaţia complet dezvoltată, rafalele de vânt cu
durata de 5 minute şi viteza de circa 55 m/sec nu produc, de regulă,
dislocarea stratului de cultură.
Pentru amplasamentele unde este probabilă depăşirea acestor valori ale
vitezei vântului se recomandă adoptarea unor măsuri de stabilizare a
straturilor de cultură.
2. Vegetaţia înaltă (arbuşti, copaci) va fi plantată numai în straturi de
cultură cu grosime suficientă pentru a se evita smulgerea acestora sub
efectul rafalelor de vânt. Condiţiile respective se stabilesc de proiectanţii
de specialitate.
3. Coeficientul de frecare pe acoperiş corespunzător rugozităţii, definit
conform SR EN 1991-1-4, art.7.5., se va lua:
− Cfr = 0.02 pentru vegetaţia extensivă (de tip iarbă);
− Cfr = 0.08 pentru vegetaţia intensivă.
Între aceste valori se acceptă interpolare liniară în funcţie de
caracteristicile vegetaţiei.

6.1.3.2.3 Încărcări seismice

În lipsa unor reglementări specifice, naţionale şi/sau internaţionle, efectele


acţiunii cutremurului asupra clădirilor cu acoperişuri verzi vor fi stabilite
conform prevederilor din Codul P100-1/2006 cu următoarele precizări:

1. Condiţiile seismice ale amplasamentului vor fi stabilite, conform Codului


P100-1/2006, din hărţile de zonare pentru coeficienţii ag şi Tc

2. În masa supusă acţiunii seismice concentrată la nivelul acoperişului se


va include valoarea integrală a straturilor de cultură şi a vegetaţiei (masa
corespunzătoare încărcărilor permanente gav).

3. Pentru acoperişurile verzi cu vegetaţie intensivă, cu suprafaţă mai mare


de 3000 m2 /tronson (între rosturi), amplasate în zone seismice cu
ag ≥ 0.24g, se recomandă efectuarea unui studiu al condiţiilor seismice
de amplasament.

4. Clasa de importanţă a clădirilor cu acoperişuri verzi se stabileşte


corespunzător funcţiunii principale a clădirii. Prin excepţie, clădirile
curente cu acoperişuri verzi (din clasa de importanţă II conform tabelului

6 Bill Retzlaff Wind Uplift of Green Roof Systems Final Report, March 12, 2009 Southern Illinois

University Edwardsville

22
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

4.3 din SR EN 1998-1), cu cel mult trei niveluri supraterane, la care


greutatea straturilor de cultură este ≥ 7.5 kN/m2 vor fi calculate cu
coeficientul de importanţă γI = 1.2 (corespunzător clasei de importanţă III
din acelaşi tabel).

5. Pentru clădirile cu acoperişuri verzi cu vegetaţie intensivă, cu deschideri


≥ 12.00 m, în zone seismice cu ag≥ 0.24g efectele componentei verticale
a mişcării seismice vor fi determinate printr-un model dinamic. Se
acceptă şi folosirea unui model simplificat, care include numai
elementele structurii verticale şi orizontale de la ultimul nivel, dar în acest
caz efectele acţiunii verticale care se combină cu efectele acţiunii
orizontale conform relaţiilor (4.14) şi (4.15) din
Codul P100-1/2006, se majorează cu 30%.

6. Factorii de comportare "q" se determină în funcţie de regularitatea


arhitectural- structurală în plan şi în elevaţie a clădirii conform
prevederilor generale din Codul P100-1/2006.

7. Pentru calculul seismic al clădirilor cu acoperişuri verzi, cu vegetaţie


intensivă, amplasate în zone seismice cu ag≥ 0.24g, metodele prevăzute
în Codul P100-1/2006, cap 4.5.3. vor fi utilizate, dacă sunt îndeplinite
condiţiile respective, după cum urmează:

a. pentru clădiri cu acoperişuri cu suprafaţa mai mică 500 m2 (pe


tronson, între rosturi) se poate aplica metoda de proiectare curentă
(metoda A);
b. pentru clădiri cu acoperişuri cu suprafaţa cuprinsă între 500÷2000
m2 /tronson (între rosturi) în afara metodei A se recomandă şi
folosirea metodei de proiectare bazată pe considerarea proprietăţilor
de deformare neliniară a structurii (metoda B);
c. folosirea metodei B este obligatorie în cazul acoperişurilor cu
suprafaţa mai mare de 2000 m2/tronson (între rosturi).

6.1.3.3. Proprietăţile materialelor


Valorile caracteristice, coeficienţii de siguranţă pentru materiale şi valorile
de calcul ale rezistenţelor materialelor folosite pentru elementele structurale
şi nestructurale ale acoperişurilor verzi se vor stabili în conformitate cu:
a. reglementările tehnice corespunzătoare principalelor materiale de
construcţie (beton armat, beton precomprimat, oţel).
b. reglementările tehnice specifice în cazul altor materiale de
construcţie tradiţionale (sticlă, piatră, materiale plastice etc.).
c. agrementele tehnice respective pentru materialele de construcţie
netradiţionale sau din import.

23
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

6.1.4. Efectele structurale ale încărcărilor suplimentare date de acoperişurile


verzi.

Încărcarea verticală suplimentară a acoperişului cu greutatea straturilor de


cultură şi a vegetaţiei plantate se manifestă prin următoarele categorii de
efecte structurale :
A. Eforturi secţionale şi deformaţii suplimentare directe
A1. La nivel local, asupra elementelor structurale direct încărcate
(planşeul ultimului nivel).
A2. La nivelul ansamblului structurii, al infrastructurii şi terenului de
fundare.
B. Eforturi secţionale şi deformaţii suplimentare indirecte
B1. La nivelul ansamblului structurii, al componentelor nestructurale şi
al infrastructurii, rezultate din creşterea efectului acţiunii seismice
odată cu sporirea masei totale a clădirii.

6.1.4.1. Efectele încărcărilor din acoperişul verde asupra planşeului peste


ultimul nivel

(1) Încărcările verticale suplimentare aduse de straturile de cultură şi de


vegetaţie au ca efect primar sporirea eforturilor secţionale (momente
încovoietoare şi forţe tăietoare) şi a deformaţiilor elementelor
structurale direct încărcate în raport cu cele care se dezvoltă într-un
planşeu/acoperiş normal alcătuit, cu aceiaşi structură şi aceleaşi
straturi de termo-hidroizolaţii.
(2) Într-o primă aproximaţie, în vederea estimării costurilor suplimentare,
evaluarea efectelor încărcărilor suplimentare date de straturile de
cultură şi de vegetaţie se poate face prin compararea valorilor de
proiectare ale încărcărilor verticale totale (permanente şi utile) în cele
două situaţii.
Pentru simplificare, se prezintă cazul clădirilor cu regularitate
arhitectural structurală în elevaţie (cu aceiaşi înălţime de nivel şi aceiaşi
încărcare echivalentă la toate nivelurile).
În conformitate cu standardul SR EN 1990 încărcarea de proiectare
uniform distribuită în gruparea de încărcări pentru situaţia de proiectare
permanentă pentru un acoperiş normal se calculează cu relaţia

pn = 1.35 gn + 1.5qk

unde
− gn este valoarea caracteristică a încărcării permanente (în kN/m2)
− qk este valoarea caracteristică a încărcării utile (în kN/m2)

Pentru acoperişurile verzi încărcarea de proiectare uniform distribuită


din această grupare devine

pav = 1.35 (gn + gav) + 1.5qk

24
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

unde
− gav este greutatea unitară a acoperişului verde care înglobează
elementele menţionate la 6.1.3.1.1.
Considerând, aşa cum s-a arătat la 6.1.3.1.2, că încărcarea utilă pe
acoperişul verde este egală cu cea pe acoperişul normal cu aceeaşi
destinaţie, sporul încărcării de proiectare este
pav 1.35( g n + g av ) + 1.5 qk
ρ av = =
pn 1.35 g n + 1.5 qk
În graficele următoare este arătat efectul încărcărilor suplimentare aduse
de straturile de cultură şi de vegetaţie în funcţie de tipul acestora pentru
acoperişuri cu diferite greutăţi proprii (gn) şi diferite încărcări utile (qk).

În primul grup de grafice (figura 1) este prezentată variaţia sporului


încărcării verticale de proiectare, pentru cele trei tipuri de vegetaţie în
funcţie de valoarea încărcării utile de proiectare (qk)

(a) (b)

(c)
Figura 1.Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu
în funcţie de încărcarea utilă pe acoperiş

25
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Concluziile principale care rezultă din examinarea acestor grafice sunt


următoarele:
− Diferenţele de încărcare totală de proiectare între acoperişurile cu
vegetaţie extensivă şi cele cu vegetaţie semi-intensivă sunt importante
numai pentru acoperişurile necirculabile uşoare (cu gn ≤ 2.5 kN/m2); în
celelalte cazuri valorile sporurilor de încărcare sunt practic similare (de
ordinul a 20÷30% faţă de acoperişurile cu alcătuire normală).
− Ponderea sporului de încărcare adus de vegetaţia de tip intensiv este
deosebit de mare pentru acoperişurile uşoare (orientativ, cu încărcarea
de proiectare gn ≤ 2.5 kN/m2) indiferent de valoarea de proeictare a
încărcării utile. Valorile cele mai mari se înregistrează în cazul
acoperişurilor necirculabile. Ca atare sporurile de cost vor fi de
asemenea importante în special în cazul clădirilor cu număr mic de
niveluri. Pe astfel de acoperişuri se recomandă adoptarea vegetaţiei
extensive sau semi-intensive.
− Pentru acoperişurile grele (acoperişurile din beton armat ale clădirilor cu
încărcarea de proiectare gn ≥ 10 kN/m2) sporurile de solicitare sunt
modice (~ + 20 ÷ 30%) şi, în cazul clădirilor cu mai multe niveluri, sporul
costului total raportat la toate planşeele, scade odată cu numărul de
niveluri al clădirii
Cel de al doilea grup de grafice (figura 2) analizează efectul tipului de
vegetaţie asupra acoperişurilor proiectate cu diferite valori ale încărcării
utile

(a) (b)
Figura 2. 1 Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu (ρav)
în funcţie de tipul vegetaţiei

26
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

(c)
Figura 2. 2 Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu (ρav)
în funcţie de tipul vegetaţiei

Concluziile puse în evidenţă de aceste grafice sunt similare cu cele de mai


sus:
− În cazul vegetaţiei extensive sporurile de cost sunt semnificative numai
pentru acoperişurile necirculabile uşoare (gn≤ 2.5kN/m2). Pentru
acoperişurile cu încărcare totală de proiectare gn ≥ 4 kN/m2 sporurile
date de cele trei categorii de utilizare (încărcări utile) sunt practic
aceleaşi (~ + 10÷15%).
− În cazul vegetaţiei intensive sporurile de încărcare variază între 300 ÷
600 % pentru acoperişurile uşoare (cu gn = 1 kN/m2) şi rămân mai mari
de 150 % chiar pentru acoperişurile grele, indiferent de categoria de
utilizare.

6.1.4.2. Efectul încărcărilor verticale asupra ansamblului structurii şi


fundaţiilor.

Efectul încărcărilor gravitaţionale date de acoperişul verde asupra


elementelor structurale verticale situate la un nivel oarecare al clădirii
depinde de:
− tipul vegetaţiei
− greutatea totală echivalentă a clădirii (gn în kN/m2)
− numărul de planşee peste nivelul considerat (n)
Acest efect poate fi cuantificat prin raportul între încărcarea verticală totală
la un nivel oarecare a clădirii cu acoperiş verde şi încărcarea verticală
totală a clădirii cu acoperiş normal (ρN,av) la acelaşi nivel.
La nivelul "n" sub acoperişul verde acest raport are valoarea
g av
ρ N ,av = 1 +
ng n

27
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Variaţia raportului ρN,av pentru n = 1 ÷ 6 este dată în figura S.3 pentru


greutăţile extreme ale acoperişului verde.

Figura 3 Influenţa încărcărilor date de acoperişul verde asupra forţelor axiale de proiectare
în elementele verticale
Din figura 3 se reţin următoarele concluzii:
− În cazul vegetaţiei extensive sporul solicitărilor axiale este semnificativ
numai pentru elementele verticale ale ultimului nivel (cu valori între
15 ÷25%); pentru nivelurile inferioare, şi pentru fundaţii sporul de sarcină
verticală adus de acoperişul verde poate fi, în general, neglijat.
− În cazul vegetaţiei intensive cu greutatea maximă considerată, sporul
solicitărilor axiale este major pentru elementele verticale şi fundaţiile
clădirilor cu n =3 ÷ 4 niveluri; pentru clădirile mai înalte acest spor se
referă la un număr de 3 ÷ 4 niveluri sub acoperiş şi, de regulă, poate fi
neglijat pentru fundaţii (în special în cazul clădirilor foarte grele, cu
gn ≥ 1.3÷1.4 kN/m2).
În cazul vegetaţiei semi-intensive concluziile sunt similare celor
identificate în cazul încărcărilor aplicate direct pe planşeu.

6.1.4.3. Efectul încărcărilor din acoperişul verde asupra forţelor seismice

Greutatea permanentă suplimentară adusă de acoperişul verde sporeşte


masa totală a clădirii în comparaţie cu cea care rezultă în cazul unui
acoperiş cu alcătuire tradiţională ceea ce antrenează un spor, mai mult sau
mai puţin important, al forţei seismice laterale de proiectare.
Pe de altă parte, în cazul clădirilor cu 1 ÷ 2 niveluri supraterane, este
posibil, în unele cazuri, ca sporul de încărcare să atragă creşterea
perioadei proprii a clădirii şi deci modificarea spectrului de proiectare
(scăderea acestuia dacă astfel se depăşeşte valoarea perioadei de colţ a
spectrului Tc).
Creşterea masei ultimului nivel şi a masei totale modifică distribuţia pe
verticală a forţelor seismice static echivalente şi deci şi valorile forţelor
tăietoare la etajele superioare, mai ales în cazul clădirilor cu puţine niveluri.

28
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Într-o clădire curentă (γI = 1) cu "n" niveluri supraterane, care au aceeaşi


G A g
masă de nivel ( m = niv = niv n ) şi aceeaşi înălţime de nivel (h), forţa
g g
tăietoare de bază are expresia:
S d ( T1 ) S (T )
Fb = S d ( T1 )nm = nGniv = d 1 nAniv g n
g g
iar forţa seismică la nivelul "i" se calculează cu relaţia
mz j mj 2j
F j = Fb = Fb = Fb
n n
n (n + 1)
∑ mz j ∑ mj
1 1

În cazul clădirilor cu acoperiş verde masa ultimului nivel este

mav =
Aniv
(g n + g av ) = Gniv + Gav
g g
unde gav se ia în funcţie de tipul de vegetaţie cu valorile de la S.3.1.1.

Masa totală a clădirii cu acoperiş verde este


Aniv nGniv + Gav
M av = ( ng n + g av ) =
g g
Forţa tăietoare de bază devine în acest caz

S d (T1 )
Aniv ( ng n + g av ) = d 1 (nGniv + Gav )
S (T )
Fb ,av =
g g

Forţele seismice static echivalente sunt (pentru zn = nh)

− la ultimul nivel (j=n)


mav z n nmav nmav 2mav
Fn,av = Fb,av = Fb ,av = Fb ,av = Fb ,av
n −1 n −1
n(n − 1) 2mav + m(n − 1)
mav z n + ∑ mz j nmav + ∑ mj nmav + m
1 1 2

− la celelalte niveluri (j<n)


mz j jm 2 jm
F j ,av = Fb ,av = Fb ,av = Fb ,av
n −1
mav z n + ∑ mz j nmav + ∑ mj
n −1
n [ 2mav + m (n − 1) ]
1 1

Cu aceste valori se determină forţele tăietoare de nivel în ambele situaţii


(acoperiş normal şi acoperiş verde):
− Vj,n. forţa tăietoare seismică la nivelul "j" pentru clădirea cu acoperiş
normal
− Vj,av forţa tăietoare seismică la nivelul "j" pentru clădirea cu acoperiş
verde

29
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Efectul încărcării suplimentare aduse de acoperişul verde se estimează


prin raportul acestor forţe tăietoare:
V j ,av
ρV ,av =
V j ,n
În graficele următoare acest efect a fost examinat pentru cazul clădirilor cu un număr
redus de niveluri supraterane (≤ P+3E)

(a) (b)
Figura 4. 1 Variaţia sporului forţei tăietoare seismice de proiectare
în funcţie de tipul vegetaţiei şi de înălţimea clădirii

(c) (d)
Figura 4. 2 Variaţia sporului forţei tăietoare seismice de proiectare
în funcţie de tipul vegetaţiei şi de înălţimea clădirii

Din aceste grafice rezultă următoarele concluzii:


− În cazul vegetaţiei intensive sporul forţei tăietoare seismice este
important pentru primele 2÷3 niveluri sub acoperişul verde; ponderea
acestui spor scade pe măsură ce creşte greutatea proprie a clădirii (gn)
− În cazul vegetaţiei extensive sporul forţei tăietoare la etajele inferioare
(sub ultimul nivel) rămâne între 5 ÷ 20%.
− Concluziile de mai sus sunt valabile şi pentru clădirile cu înălţime mai
mare (> P+3E) în sensul că numai 2 ÷ 3 etaje din zona superioară

30
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

capătă un spor semnificativ al forţei tăietoare seismice datorită greutăţii


suplimentare adusă de acoperişul verde. Sub acestea valoarea forţei
tăietoare seismice nu se modifică semnificativ în raport cu clădirile cu
acoperiş normal.

6.1.5. Siguranţa structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi

(1) Pentru clădirile cu acoperişuri verzi verificarea satisfacerii cerinţei de


rezistenţă şi stabilitate se face cu criteriile şi/sau parametrii de
performanţă folosiţi pentru toate construcţiile civile şi industriale la care
se adaugă criteriile şi/sau parametrii specifici din prezentul ghid.
Verificarea se face pe baza conceptului de stări limită.
(2) Stările limită sunt definite în conformitate cu SR EN 1990:
a. stări limită ultime, care se referă la condiţiile tehnice de performanţă
de stabilitate, de rezistenţă şi de ductilitate;
b. stări limită ale exploatării normale, care se referă la condiţia tehnică
de performanţă de rigiditate; în cazul structurilor din beton armat sau
beton precomprimat dimensionarea ultimului planşeu trebuie să aibă
în vedere, în special, verificarea fisurării şi a deformaţiilor de lungă
durată.
(3) Pentru clădirile cu acoperişuri verzi se folosesc aceleaşi metode de
calcul ca şi pentru toate celelalte clădiri civile şi industriale.

(4) Pentru clădirile cu acoperişuri verzi, satisfacerea cerinţei de "rezistenţă


şi stabilitate" pe întreaga durată de exploatare se asigură şi prin măsuri
specifice referitoare la:
− concepţia generală şi de detaliu a tuturor părţilor construcţiei ;
− proprietăţile, performanţele şi utilizarea materialelor şi produselor de
construcţie;
− calitatea execuţiei;
− executarea lucrărilor de întreţinere.

6.1.6. Durabilitatea clădirilor cu acoperişuri verzi

(1) Asigurarea durabilităţii implică măsuri de protecţie la acţiunile agenţilor


fizici, chimici şi biologici din mediul înconjurător (mediul natural şi
mediul de exploatare).
În particular, se vor respecta prevederile referitoare la durabilitate,
inclusiv protecţia anticorozivă, din următoarele reglementări:
a. Pentru elementele din beton armat şi beton precomprimat:
SR EN 1992-1-1
b. Pentru elementele din oţel : SR EN 1993-1-1
Pentru durabilitatea straturilor de termo-hidroizolaţii se vor vedea
specificaţiile respective.

31
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

6.2. Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei


esenţiale de securitate la incendiu

6.2.1 Se consideră că acoperişurile verzi intensive nu sunt sensibile la scântei şi


sunt rezistente la radiaţia termică.

Datorită stratului gros de pământ (> 20cm) şi faptului că sunt udate cu


regularitate, ele pot fi considerate acoperişuri fără pericol de incendiu.

6.2.2 Acoperişurile verzi extensive sunt considerate rezistente la scântei şi la


radiaţia termică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- substratul are grosime minimă de 3cm şi este alcătuit din produse
minerale
- tipurile de plante utilizate nu prezintă risc de incendiu
- sa aibă prevăzute fâşii perimetrale continui de minimum 50 cm lătime,
între zona de vegetaţie şi orice accident în câmpul sau marginea
învelitorii (atic, balustrade, luminatoare, străpungeri, pereţi, etc),
executate din produse/materiale clasa BROOF, (pietriş cu o grosime de cel
puţin 50mm sau masa > 80 kg/mp, cu granulometria maximă a
agregatului 32mm, minimă 4mm; dale minerale cu grosimea de cel puţin
40mm),
- realizarea pe direcţii perpendiculare a unor bariere cu înălţimea de cel
puţin 30cm (măsurată de la cota superioară a stratului de pământ), la un
interval de cel mult 40m, executate din materiale clasa de reacţie la foc
A1 sau A2-s1.d0 sau fâşii continui de protecţie executate din
produse/materiale clasa BROOF de cel puţin 1m lăţime, dacă deasupra
acoperişului nu mai există alte niveluri care să pună problema propagării
unui eventual incendiu.
- respectarea unei distanţe de minimum 5m faţă de faţadele în care sunt
practicate ferestre.

Notă: Pentru produsele folosite la acest tip de acoperiş este necesară efectuarea
de încercări privind clasele de performanţă la foc în condiţii de utilizare
finală, pentru fiecare caz în parte deoarece produsele nu sunt menţionate
în tabelul ”Produse pentru construcţii folosite ca învelitori de acoperiş
încadrate în clase de performanţă la foc exterior fără a fi nevoie să fie
încercate” publicat în Anexa 3 din „Regulamentul privind clasificarea şi
încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de
comportare la foc”.

6.2.3 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale


de igienă, sănătate şi mediu

Măsurători efectuate în Germania 7 arată că un substrat de 10cm grosime


reduce cu 99% propagarea în adâncime a radiaţiilor electromagnetice. Acest

7 Herman 2003 citat de Goya Ngan în Green Roof Policies: Tools for Encouraging Sustainable

Design, 2004

32
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

fapt poate afecta recepţia semnalului de telefonie mobilă dar este în acelaşi
timp un factor care diminuează riscul radiaţiilor electromagnetice asupra
sănătăţii oamenilor.

Plantele consumă bioxid de carbon şi eliberează oxigen,contribuind astfel la


asigurarea unui aer mai curat.
Datorită fenomenului de evapo-transpiraţie, aerul din vecinătatea
acoperişurilor verzi este mai rece şi mai umed, fapt care conduce şi la filtrarea
şi depunerea prafului.

Prin reducerea pierderilor de căldură din clădire şi ca urmare a fenomenului


de evapo-transpiraţie se reduce efectul de insule de căldură din mediul urban.

Crearea de acoperişuri verzi în spaţiul urban presupune şi asigurarea bio-


diversităţii.

Acoperişurile verzi asigură, pe lângă funcţiunea de „plămân verde” al oraşului,


şi zone posibile de loisir pentru comunitatea care utilizează clădirea
respectivă.
Programele medicale de terapie horticulturală – terapie complementară – pot
fi mai uşor implementate dacă spaţiile verzi fac parte efectiv din aşezământul
de sănătate.

6.2.4 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale


de siguranţă în exploatare

Pentru evitarea alunecării şi căderii lucrătorilor care montează şi întreţin


acoperişul verde trebuie luate măsuri de protecţie, cum ar fi balustrade, şine
pentru agăţare, brâuri etc.

Proiectantul trebuie să prevadă elementele de care să se fixeze corzile,


nacelele etc, anume sistemele de ancorare şi şinele de culisare.

Prevederea măsurilor de protecţie în timpul execuţiei şi în perioadele de


întreţinere a vegetaţie este responsabilitatea constructorului şi a
beneficiarului, nu a proiectantului sistemului de acoperiş verde.

6.2.5 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale


de protecţie împotriva zgomotului

Substratul şi stratul vegetal reprezintă o încărcare suplimentară care


contribuie la creşterea izolaţiei la zgomot aerian a spaţiilor de sub acoperiş.
Acoperişurile verzi extensive fără pretenţii pot asigura şi o reducere a nivelului
zgomotului cu 2 – 8dB în gama de frecvenţe înalte şi cu 5 – 13dB în gama de
frecvenţe medii şi joase (50 – 2000Hz) 8 .

8 Connelly, M, Hodgson, M, Sound Transmission Loss on Green Roofs, Greening Rooftops for

Sustainable Communities, Baltimore 2008

33
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

6.2.6 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale


de economie de energie şi izolare termică

Acoperişurile verzi au o contribuţie în ceea ce priveşte reducerea


consumurilor de energie şi a costurilor de combustibil. Substratul şi stratul
vegetal asigură răcire – vara - şi izolare termică - iarna - pentru
apartamentele situate sub acoperiş.

Măsurători efectuate pe acoperişuri verzi comparativ cu cele pe acoperişuri


identice ca amplasare şi dimensiune dar cu hidroizolaţia protejată cu
pietriş 9 arată că un substrat de 20cm căruia i se asociază un strat de
vegetaţie cu înălţimea cuprinsă între 20 şi 40cm are o valoare echivalentă
pentru rezistenţa termică cu a unui strat de vată minerală 15cm.
Temperatura interioară din aceste spaţii devine constantă şi relativ
apropiată ca valoare cu aceea din restul spaţiilor interioare ale clădirii.

Vegetaţia şi substratul acesteia contribuie la întârzierea eliminării apei de


pe suprafeţele acoperişului şi implicit reduc presiunea apei de ploaie
asupra dispozitivelor de scurgere a apelor pluviale, de la acoperiş la
sistemul de canalizare, asigurând în felul acesta o durată mai mare de
serviciu pentru sistemele de preluare a apelor de pe acoperiş.

Aceleaşi surse citate mai sus8 precizează că un substrat cu grosimea de


20 – 40cm poate reţine o cantitate de 10 – 15cm de apă, ceea ce
reprezintă o reducere a debitului cu 25%.

7. Prevederi specifice pentru acoperişuri în pantă

Acoperişurile verzi nu sunt alcătuiri specifice numai pentru învelitorile plate.


În general acoperişurile verzi au nevoie de o pantă minimă de 2%, pentru
asigurarea scurgerii apei.

7.1 În accepţia acestui ghid, acoperişul cu panta mai mare de 100 (18%) este
acoperişul la care trebuie luate măsuri de stabilizare a straturilor
componente ale alcătuirii acoperişului verde. Cu cât e panta mai mare, cu
atât pericolul de eroziune a substratului creşte şi trebuie asigurată protecţia
acestuia.

7.2 Oricare ar fi tipul de învelitoare al versanţilor adiacenţi, este obligatoriu ca


versantul / versanţii pe care se proiectează / realizează acoperişuri verzi în
pantă să fie prevăzut(i) cu o hidroizolaţie performantă bituminoasă sau
polimerică (termoplastice sau elastice), nu numai partea de versant pe care
se realizează acoperişul verde.

7.3 Primul strat hidroizolant trebuie nu doar lipit pe suport ci şi fixat mecanic, la
pas de 5 – 10cm.

9 Minke, 1982 citat de Brad Bass, Bas Baskaran în Evaluating Rooftop and Vertical Gardens as an

Adaptation Strategy for Urban Areas, în National Research Institute of Canada, contract NRCC-46737

34
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

7.4 Pentru hidroizolaţiile montate pe suport din lemn este necesară prevederea
unui strat de separare între suportul din lemn (astereala) şi hidroizolaţie.
Acest strat poate fi realizat din ţesătură de fibră de sticlă, împâslitură din
fibre poliesterice.

7.5 Suprapunerea marginilor membranelor hidroizolante depinde de modul de


lipire a acestora pe suport şi între ele:
− membranele care se lipesc la cald trebuie să aibă marginile
suprapuse cu 4 – 5cm;
− membranele care se lipesc cu adezivi de contact trebuie să aibă
marginile suprapuse cu cel puţin 5cm;
− membranele bituminoase se suprapun cu cel puţin 10cm.

7.6 Se recomandă ca bariera contra rădăcinilor să fie prevăzută numai dacă


panta învelitorii este sub 100 (17,6%)

7.7 Se recomandă ca distanţa între burlane să nu depăşească 15m, pentru a


se asigura scurgerea eficientă a apelor de ploaie din stratul drenant.

7.8 Materialele din care se realizează stratul drenant al acoperişurilor verzi în


pantă sunt aceleaşi cu cele utilizate de acoperişurile plate (a se vedea 5.4):

(1) agregate:
− dacă panta învelitorii este mai mică de 50 (8,8%) se pot utiliza oricare
produse
− dacă panta învelitorii este cuprinsă între 50 şi 150 (8,8% - 26,8%) se vor
prevedea straturi drenante realizate din agregate sparte
− dacă panta învelitorii este mai mare de 150 (26,8%) se vor utiliza
traverse sau grile care să asigure stabilitatea straturilor care formează
alcătuirea verde (strat drenant, substrat, strat vegetaţie)

Pentru împiedicarea eventualei perforări a stratului hidroizolant cauzate de


agregatele mai ascuţite (pietriş spart), este necesară prevederea unui strat
de protecţie mecanică a hidroizolaţiei.

(2) membrane pentru drenare:


trebuie montate numai pe acoperişuri cu panta mai mică sau egală cu 200
(36,4%).
− membranele din mase plastice expandate se montează cu rosturi
strânse şi se lipesc cu bandă adezivă
− împâsliturile şi împletiturile fie se montează cu rosturi strânse şi prinderi
mecanice pe suport sau cu marginile petrecute şi solidarizate pe suport
prin mijloace mecanice.

(3) plăci:
se pot monta şi pe pante mai mari de 200 (36,4%), cu rosturi strânse şi
opritori la poală.

35
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

7.9 Stratul filtrant.


Este un strat realizat din împâslituri care se suprapun la margini pe 10cm.
De asemenea se rabat pe verticală, până la limita superioară a substratului,
acesta din urmă asigurând stratului filtrant o protecţie împotriva agenţilor de
mediu şi a radiaţiilor UV. Jgheaburile trebuie protejate în astfel de straturi
pentru evitarea colmatării cu material granular mărunt.

7.10 Substratul.
Poate fi realizat din materiale neconsolidate, foi sau împâslituri.
Materialele neconsolidate se montează în stare umedă şi se menţin în
această stare până la plantarea stratului vegetal.
Stabilitatea amestecurilor de materiale neconsolidate poate fi asigurată
dacă proporţia de substanţe organice nu depăşeşte 30% din volumul total
al substratului.
La pante peste 200 (36,4%) este necesară stabilizarea substratului cu
opritori la poală (ca şi în cazul straturilor drenante: a se vedea 7.8)
Substratul în foi este utilizat ca prim strat, peste care se aplică substratul
din materiale neconsolidate.
Împâsliturile se utilizează de asemenea ca strat suport sau strat intermediar
pentru substratul din materiale neconsolidate. Este necesar mai ales în
cazul substraturilor subţiri.
Pentru a stabiliza versanţii până la consolidarea acestora cu rădăcinile
plantelor, este recomandată prevederea unor plase sau ţesături care închid
între ochiuri elemente ale substratului.

În zonele supuse acţiunii vântului (zona marginală, la colţuri) se recomandă


prevederea de elemente de lestare (dale, pietriş spălat etc.)

7.11 Vegetaţia.
În cazul acoperişurilor verzi în pantă se pune problema tipului de vegetaţie
şi a modului de însămânţare a versanţilor acoperiţi. Tipul de acoperiş este
întotdeauna extensiv.
Plantele se pot însămânţa direct, pot fi plantaţi lăstari sau se pot prevedea
covoare vegetale 10 .

7.11.1 Pentru a nu fi luate de vânt, seminţele se amestecă cu nisip sau rumeguş şi


pot fi pulverizate pe acoperiş. Seminţele trebuie acoperite cel puţin cu 5cm
de substrat. Se recomandă rolarea suprafeţei.
Substratul trebuie menţinut în permanenţă umed în perioada de germinare
şi creştere iniţială a plantelor.

7.11.2 O altă tehnică de depunere a seminţelor pe suprafaţa versanţilor este


aceea de amestecare a seminţelor cu apă, fertilizant, mulci şi lianţi. Acest
amestec se pulverizează pe suprafaţa substratului într-o operaţiune unică.
Nu este necesară rolarea suprafeţelor.

10 Schunck, E, Oster, H J, Bartel, R, Kiessl, K, Roof Construction Manual, Birkhauser Publishers,

2003

36
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

7.11.3 Plantarea manuală sau mecanică de răsaduri. Aceste ierburi au înălţimea


cuprinsă între 10 şi 40mm. Plantarea lor se poate face înaintea operaţiei de
depunere lichidă a seminţelor (a se vedea 9.1.1.2) sau după depunerea
prin pulverizare a seminţelor (9.1.1.1). Plantarea mecanică se face utilizând
tot o metodă udă de pulverizare a unui amestec de plante şi apă. Ulterior
acestei operaţii se prevede o acoperire cu strat subţire de mulci sau
rumeguş sau se realizează o operaţiune de rolare.

7.11.4 Covoare vegetale precultivate


Acestea sunt derulate pe suprafeţe nivelate şi sunt pozate cu rosturi
strânse, pe un suport semi-umed.
Straturile suport sau straturi intermediare textile se montează cu petrecerea
rosturilor pe circa 10cm.
Ele pot fi stabilizate împotriva eroziunii şi împrăştierii din vânt fie prin
prevederea de elemente de lestare, fie prin acoperire cu reţele metalice.
Covoarele se transportă şi se depozitează în spaţii umbroase şi nu mai
mult de 3 zile până la punerea lor în operă.

Semănarea, plantarea sau montarea covoarelor vegetale se recomandă a


se face primăvara.

7.12 Prevenirea alunecării straturilor 11 poate fi făcută


- local, cu pane sau profilaţii singulare;
- unidirecţional, transversal pe pantă, cu şipci sau elemente care să
asigure geometria necesară măririi suprafeţei de contact între substrat
şi suportul acestuia.
- uniform pe suprafaţă, prin utilizarea de
- materiale profilate
- covoare vegetale stabilizate
- împâslituri textile
- textile pentru stabilizarea pantelor
- reţele tip fagure
- reţele de şipci

Pentru asigurarea stabilităţii versanţilor plantaţi este de avut în vedere următoarea schem
Panta versantului Măsuri pentru stabilizarea substratului
≥ 100 - hidroizolaţie şi barieră contra rădăcinilor
- jgheaburi de poală ranforsate
≥ 150 - utilizarea de ţesături de asigurarea a stabilităţii substratului
≥ 200 - prevederea de elemente de asigurare a stabilităţii
- unidirecţional
- bidirecţional
- rasteruri din mase plastice
≥ 300 - utilizarea covoarelor vegetale precultivate

11 Schunck, E, Oster, H J, Bartel, R, Kiessl, K, Roof Construction Manual, Birkhauser Publishers,

2003

37
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

8. Prevederi specifice pentru acoperişuri plate


În general analiza straturilor specifice a avut în vedere acoperişurile plate
(cu panta peste 2%.

9. Precizări privind execuţia acoperişurilor verzi


O parte din elementele de execuţie au fost prezentate la capitolele
corespunzătoare analizei straturilor.
Precizările care se fac aici au în vedere elementele de specificitate pentru
construcţia celor două tipuri generice de acoperişuri verzi: în pantă şi plate.

- Prevederi specifice referitoare la straturile care alcătuiesc structura termo-


hidroizolantă se găsesc în NP 040-2002 Normativ privind proiectarea,
execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri şi în NP 069-2002
Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor
acoperişurilor în pantă la clădiri

9.1 Prevederi pentru punerea în operă a straturilor specifice structurii


vegetalizate sunt date la cap.7.
Ordinea operaţiunilor este următoarea, după realizarea hidroizolaţiei:
- bariera contra rădăcinilor, dacă este nevoie (dacă hidroizolaţia nu asigură,
conform specificaţiilor produsului – şi funcţiunea de barieră contra
rădăcinilor); modul de punere în operă, gradul de suprapunere a
marginilor membranelor şi modul de realizare a etanşărilor va respecta
indicaţiile producătorului (specificaţia produsului)
- strat drenant. Dat fiind că produsele dedicate pot asigura mai multe
funcţiuni (strat de barieră contra rădăcinilor, strat drenant, strat de retenţie
a apei, strat de aerare), modul de punere în operă va respecta întocmai
indicaţiile producătorului (specificaţia tehnică), inclusiv pozarea sistemelor
de preluare a apei de pe versanţi şi direcţionarea la burlane.
- Strat filtrant. modul de punere în operă va respecta întocmai indicaţiile
producătorului (specificaţia tehnică).
În funcţie de tipul de acoperiş, peste stratul filtrant se prevăd straturi specifice
(9.2 şi 9.3)

9.2 Prevederi specifice acoperişurilor plate


- asigurarea benzilor de drenare (la diferite tipuri de racord cu elemente
care străpung hidroizolaţia, la legătura cu pereţi supraînălţaţi, cu aticul, la
limita a 40m de terasă-grădină etc)
- aplicarea substratului pentru creştere, asigurarea umidităţii lui
- plantarea vegetaţiei şi întreţinerea ei

Notă: aşa cum se vede şi în Anexa 5, în cazul învelitorilor plate de tip extensiv şi
semi-extensiv se poate opta pentru elemente de tip cutie care se montează pe
o hidroizolaţie protejată, în care sunt prevăzute şi plantele. Cutia are orificii de
evacuare a apei pe hidroizolaţie

9.3 Prevederi specifice acoperişurilor în pantă


- asigurarea benzilor de drenare (la legătura cu jgheaburile, la străpungeri,
în dreptul ferestrelor pentru mansardă etc)

38
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

- asigurarea stabilităţii versantului, în funcţie de panta acestuia; execuţia


barierelor împotriva alunecării se face de la poală spre coamă
- aplicarea substratului pentru creştere, asigurarea umidităţii lui şi eventuala
lui protejare împotriva alunecării
- pulverizarea de seminţe sau lăstari
- udarea regulată până la consolidarea vegetaţiei.

10. Consideraţii economice

(1) Costurile unui acoperiş verde sunt mai mari decât cele ale acoperişului
normal datorită costurilor suplimentare generate de materialele folosite
şi de manopera specializată.

(2) Datele existente în literatura de specialitate (corespunzătoare


experienţei din Canada) 12 arată următoarea structură a costurilor
pentru realizarea acoperişurilor verzi:
− Proiectare şi urmărirea execuţiei → 10%
− Costul membranei rezistente la pătrunderea rădăcinilor →40%
− Materialele acoperişului verde (stratul de drenare, straturile de
cultură, straturile de protecţie,etc.) → 20%
− Vegetaţia → 5%
− Manopera de execuţie→ 15%
− Sistemul de irigare → 10%

10.1 Durata de exploatare

(1) Durata de exploatare a acoperişului verde este perioada în cursul


căreia performanţele acestuia sunt menţinute la un nivel compatibil cu
satisfacerea cerinţelor din tema de proiectare.
(2) Stabilirea duratei de exploatare, raţională din punct de vedere
economic, se obţine prin luarea în considerare a tuturor costurilor
probabile pe întrega durată de viaţă (de exploatare) proiectată (Life
Cycle Cost):
− costurile proiectării, execuţiei şi exploatării;
− costurile rezultate din situaţiile de imposibilitate de utilizare;
− riscurile şi consecinţele unei diminuări a performanţelor construcţiei
în timpul duratei de exploatare şi costul asigurării corespunzătoare
acestor riscuri;
− costurile renovărilor parţiale;

12Peck, Steven & Kuhn, Monica: " Design Guidelines for Green Roofs ", Ontario Association of
Architects. Peck, Steven, Callaghan, Chris & Kuhn, Monica: " Greenbacks from green roofs: forging a
new industry in Ccanada " Canada Mortgage and Housing Corporation, March 1999

39
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

− costul inspecţiilor, întreţinerii şi reparaţiilor;


− costul dezafectării (demolare, reciclarea materialelor);
− costul măsurilor de protecţie a mediului.
(3) Durata de exploatare a acoperişurilor verzi (apreciată la circa 35÷40 de
ani) este mai mare decât cea a acoperişurilor normale (apreciată la
circa 15÷20 de ani) deoarece straturile de termo-hidroizolaţii sunt
protejate prin materialul de cultură şi de vegetaţie

10.2 Întreţinere
Întreţinerea unui acoperiş verde presupune parcurgerea a două etape
distincte:
(1) întreţinerea după plantare, care poate dura până la doi ani, în care are
loc procesul de consolidare a plantelor. Este o perioadă în care substratul
trebuie să rămână în permanenţă umed. Este mai ales cazul acoperişurilor
extensive, unde u fost utilizate seminţe şi eventual lăstari pulverizaţi cu
mulci pe suport.
(2) întreţinerea pe perioada de serviciu a acoperişului verde, care
presupune cel puţin o dată pe an inspecţia şi plivirea plantelor uscate sau a
buruienilor în cazul acoperişurilor semi-intensive.
Acoperişurile terasă grădină intensive necesită oricum o întreţinere
dedicată, în funcţie de utilizarea terasei respective şi care ţine cont de
plantele corespunzătoare fiecărui anotimp, de perioada lor de creştere,
înflorire etc, astfel încât în orice moment din an terasa respectivă să aibă
un aspect controlat.

11 Amenajarea acoperişurilor verzi pe clădiri existente

Amenajarea acoperişurilor verzi pe clădirile existente implică parcurgerea


următoarelor etape:
1. Formularea de către beneficiar a temei de proiectare pentru acoperişul
verde (tipul vegetaţiei solicitat)
2. Expertizarea clădirii existente cu următoarele etape (conform Codului
P100-3/2008):
2.1. Colectarea informaţiilor disponibille şi stabilirea nivelului de
cunoaştere
2.2. Evaluarea calitativă
2.3. Evaluarea prin calcul
3. Stabilirea capacităţii disponibile de rezistenţă şi a rigidităţii structurii
existente pentru:
− încărcări verticale
− încărcări seismice
Atragem atenţia că rezistenţa unei clădiri existente la încărcări seismice
depinde în primul rând de nivelul de asigurare seismică iniţială care este

40
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

variabil în funcţie de prevederile reglementare existente la data proiectării


clădirii. În aceste condiţii, este posibil ca realizarea acoperişului verde să fie
condiţionată (acceptabilă / inacceptabilă) în funcţie de amploarea lucrărilor
de intervenţie necesare pentru realizarea siguranţei seismice cerute de
Codul P100-3/2008. În acest scop poate fi folosit procedeul simplificat care
foloseşte ca parametru de apreciere a siguranţei seismice raportul între
coeficientul seismic global prevăzut de reglementările tehnice la data
proiectării şi coeficientul seismic global dat de reglementările actuale 13 .
4. Compararea capacităţii de rezistenţă şi a rigidităţii cu cerinţele rezultate
din tema de proiectare
5. Propunerea soluţiei pentru realizarea acoperişului verde în funcţie de
rezultatele analizelor de la 4.:
a. realizarea acoperişului pe structura existentă dacă cerinţele nu
depăşesc capacitatea structurii;
b. realizarea acoperişului cu consolidarea locală a ultimului planşeu
sau, dacă este cazul, a ansamblului structurii;
c. demolarea şi refacerea acoperişului pentru satisfacerea cerinţelor de
rezistenţă şi de rigiditate.
6. Opţiunile de la punctele b şi c de mai sus trebuie să fie examinate pe
baza unei analiza "cost/beneficiu" . În cazul în care, prin temă, s-a
prevăzut vegetaţie intensivă sau semi-intensivă se va examina şi
oportunitatea adoptării unui sistem de cultură mai uşor (vegetaţie
extensivă).

Pentru examinarea, în primă aproximaţie, a fezabilităţii unui acoperiş verde


pot fi folosite graficele date la capitolul 6.1.6.4.
Ca indicaţii generale de proiectare a acoperişurilor verzi pe clădiri existente
trebuie avute în vedere următoarele:
− Pentru planşeele/acoperişurile uşoare uşoare (de exemplu structuri
metalice acoperite cu panouri sandwich din tablă profilată şi
termoizolaţie) există o probabilitate foarte ridicată ca să nu fie posibilă
amenajarea unui unui acoperiş verde fără consolidarea structurii chiar şi
în ipoteza vegetaţiei extensive. În cele mai multe cazuri, pentru aceste
clădiri rezultă şi necesitatea consolidării structurii verticale şi a fundaţiilor
− În cazul clădirilor cu un singur nivel acoperite cu elemente prefabricate
din beton precomprimat (chesoane, elemente T sau TT) cu greutate
proprie de circa 2.0 ÷ 4.0 kN/m2 amenajarea acoperişurilor cu vegetaţie
extensivă este posibilă în cele mai multe cazuri (este necesară însă o
expertiză detaliată pentru a identifica tipul elementelor folosite şi
capacitatea de rezistenţă a acestora). În funcţie de nivelul de protecţie
seismică iniţială a clădirii este posibil să rezulte şi necesitatea
consolidării ansamblului clădirii.

13 Petrovici, R, Protecţia localităţilor împotriva riscurilor naturale şi antropice Ed. Universitară "I.Mincu"

Bucureşti, 2007

41
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

− În cazul clădirilor multietajate cu structură din zidărie sau din beton


armat, cu planşee din beton armat, posibilitatea amenajării acoperişurilor
verzi este condiţionată în primul rând de capacitatea de rezistenţă şi de
rigiditatea ultimului planşeu. În multe cazuri sporul de greutate adus de
vegetaţia extensivă şi, uneori, chiar de vegetaţia semi-intensivă, poate
fi compensat, în mare parte, prin eliminarea straturilor de beton de
pantă, a termoizolaţiilor şi a straturilor de protecţie a termo-
hidroizolaţiilor.

42
Tabel 1
Specii de ferigi care pot fi utilizate pt. acoperişuri verzi

Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie


Nr. Sistematică (denumire populară/ Origine/ Recomandări
crt. denumire ştiinţifică) răspândire în ţară

Alte cerinţe

Curenţi aer
Rezistenţă
Adâncime
max. (cm)

Troficitate

Umiditate
Diametru

(sol+aer)
perioad-ă
Înălţime

Poluare
înflorire

Lumina
frunze

la ger
(cm)

(cm)

pH
Famila Polypodiaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; substrat
Frecvente în zona de

25 – 30
fibos; se înmulțește prin

25 - 30

5-15
1. Feriguță Ω Σ ∗∗∗ ● păduri stejar – etaj boreal rizomi (primăvara) sau prin

χ-m
Polypodium vulgare (erbacee perenă) în păduri, pe stâncării spori (toamna)
umbroase
Famila Aspleniaceae Specie autohtonă Soluri bine aprovizionate cu
2. ∗∗∗ φ Frecvente în zona de apă; pot crește pe
Strașnic păduri stejar – etaj boreal substraturi foarte subțiri

15 - 30
(erbacee în păduri, pe stâncării
15

Asplenium trichomanes (Se poate instala în

5
perenă) crăpăturile pereților vechi)
se înmulțește prin spori

m
(toamna)

Legendă

Caractere specie Ecologie


I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer)
Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)
Δ: frunze persistente m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de
umiditate suficientă în aer)
h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de
asemenea, în aer necesită condiţii de umiditate)
H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)
Cerinţe substrat Rezistenţa la ger
ph: ∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -150C)
4,5 - specii extrem acidofile ∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -150C
4,5 – 5,5 – specii acidofile ∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -50C
5,5 – 6,5 – specii slab acidofile
6,5 – 7,2 – specii neutrofile
7,2 - - specii bazifile
Troficitate Lumina
Μ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte ridicată ● – specie de umbră
Ε - eutrofe: specii care necesită soluri cu troficitate mare ο - specie de lumină
Π- mezotrofe: specii care necesită soluri cu o troficitate mijlocie φ - specie fototolerantă (suportă diferite grade de umbrire)
Ο - oligotrofe: specii de soluri sărace
Σ- euritrofe : specii indiferente la gradul de troficitate al solului

43
Tabel 2
Specii de plante perene, suculente (crassulaceae) care supravieţuiesc pe substraturi subţiri (4-6 cm) ale acoperişurilor verzi

Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie


Nr. Sistematică (denumire populară/ Origine/ Recomandări

Adâncime
max. (cm)

Troficitate

Umiditate

Rezist. la
Diametru

(sol+aer)
perioadă
Înălţime

Poluare
înflorire
crt. denumire ştiinţifică) răspândire în ţară

Lumina

Curenţi
cerinţe
frunze
(cm)

(cm)

Alte

ger

aer
pH
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe

6,5 – 7,2
nedefinit
Frecventă din zona de stepă – etaj timpul verii. Înmul irea prin divizarea plantelor

5 - 15

V-VII

4-6
Iarbă de şoaldină Δ Ο ∗∗∗ ο

χ
1. fag, pe soluri scheletice, ziduri, mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
Sedum acre pietri , nisip prin semin e toamna sau primăvara
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe

6,5 – 7,2
nedefinit
2. Sporadică, din etaj gorun – etaj timpul verii. Înmul irea prin divizarea plantelor
5 - 20

VI-VII

4-6
ă

χ
Ο ∗∗∗ ο boreal, pe stâncării, pietri uri mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
Sedum album prin semin e toamna sau primăvara
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
nedefinită

6,5 – 7,2
3. Frecventă din etaj fag – etaj timpul verii. Înmul irea prin semin e primăvara
VI - VII
5-15

4-6
oaldină aurie Ο ∗∗∗ ο subalpin, în locuri uscate, însorite, devreme, în răsadni e sau direct în câmp la

χ
Sedum hispanicum (plantă pietroase mijlocul verii
anuală - bisanuală)
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
nedefinită

6,5 – 7,2
4. Rară, etaj gorun – etaj fag, pe timpul verii. Înmul irea prin divizarea plantelor
15 - 20

VI - VII

4-6 Ο ∗∗∗ ο stâncării, nisipuri, soluri scheletice mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau

χ
Sedum rupestre prin semin e toamna sau primăvara

Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
nedefinită

6,5 – 7,2
5. Sporadică, zona păduri de stejar – timpul verii. Înmul irea prin divizarea plantelor
VI - VII
6-15

4-6

Ο ∗∗∗ ο etaj boreal, pe stâncării înierbate mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau

χ
Sedum sexangulare ziduri, nisipuri, prin semin e toamna sau primăvara

Famila Crassulaceae Specie originară din Caucaz Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
nedefinită

6,5 – 7,2
VI - VIII

6. timpul verii. Înmul irea prin divizarea plantelor


5-20

4-6

Ο χ ∗∗∗ ο mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau


Sedum spurium prin semin e toamna sau primăvara

Famila Crassulaceae Specie originară din zona montană a Soluri bine drenate; locuri însorite. Înmul irea prin
6,5 – 7,2
Până la

VIII - IX
20 - 50

7. Europei plantulele formate de planta mamă, vara


4-6
20

Ο ∗∗∗ ο
Sempervivum tectorum
Famila Crassulaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite. Înmul irea prin
5,5 – 6,5

8. Sporadică, et. boreal – et. alpin, pe plantulele formate de planta mamă, vara
VII-IX
5-20

4-6
10

Verzişoare de munte Ο ∗∗∗ ο stâncării


Sempervivum montanum

44
Tabel 3
Specii de plante perene, care supravieţuiesc pe substraturile cuprinse între 6 şi 10cm ale acoperişurilor verzi

Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie


Nr. Sistematică (denumire Origine/ Recomandări

Rezist. la
Adâncime
max. (cm)

Troficitate

Umiditate
crt. populară/ răspândire în ţară

Diametru

(sol+aer)
perioadă
Înălţime

Poluare
înflorire

Lumina

Curenţi
cerinţe
denumire ştiinţifică)

frunze
(cm)

(cm)

Alte

ger

aer
pH
Famila Caryophyllaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, pământuri u or alcaline. Se

6,5 –
Frecv., z.păd.stejar înmul e te prin semin e sau buta i

6-10
30 – 60

VI-VIII
1. Garofiţă de câmp Ω ∗∗∗ ο – et. fag, în paji ti

7,2
Dianthus carthusianorum

6
Famila Lamiaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate, în locuri însorite. Se înmul esc prin buta i sau prin


2. Frecv., et. alpin, în înrădăcinarea tulpinilor în cursul verii.
Cimbrişor Ω ∗∗∗ ο paji ti, pe stâncării,

VI-IX

6-10

6,5
7,2
grohoti uri
10
Thymus pulcherrimus
Famila Brassicaceae Sp. autohtonă, în et. Soluri bine drenate, locuri însorite. Se înmul e te prin buta i din plante

6,5 –
6-10
3. gorun – etaj fag, pe primăvara sau prin semin e toamna
Ciucuşoară IV-VI Ω ∗∗∗ ο stâncării înierbate
5-25

7,2
15

Alyssum montanum
Famila Rosaceae Sp. autohtonă, în et. Soluri bine drenate, se înmul e te prin semin e toamna sau prin


4. subalpin – et. alpin, fragmente de plante toamna sau primăvara
6-10
V - VIII

Ω ∗∗∗ ο pe stâncării, soluri

6,5
10-20

10-20

Potentilla crantzii scheletice, în locuri

7,2
însorite
Famila Campanulaceae Sp. autohtonă, în Soluri bine drenate, umede; se înmul esc prin semin e toamna sau
6-10

5. etaj fag – etaj prin despăr irea tufelor primăvara

calcifilă
7,2
VI - IX
10-40

Clopoţei Ω ∗∗∗ φ subalpin, pe

m
stâncării calcaroase
30

Campanula carpatica
Legendă:

Caractere specie Ecologie


I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer)
Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)
Δ: frunze persistente m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer)
h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de
umiditate)
H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)
Cerinţe substrat Rezistenţa la ger
ph: ∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -150C)
4,5 - specii extrem acidofile ∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -150C
4,5 – 5,5 – specii acidofile ∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -50C
5,5 – 6,5 – specii slab acidofile
6,5 – 7,2 – specii neutrofile
7,2 - - specii bazifile
Troficitate Lumina
Μ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte ridicată ● – specie de umbră
Ε - eutrofe: specii care necesită soluri cu troficitate mare ο - specie de lumină
Π- mezotrofe: specii care necesită soluri cu o troficitate mijlocie φ - specie fototolerantă (suportă diferite grade de umbrire)
Ο - oligotrofe: specii de soluri sărace
Σ- euritrofe : specii indiferente la gradul de troficitate al solului

45
Tabel 4
Specii de plante cu bulbi, rizomi care pot fi utilizate pt. acoperişuri verzi

Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie


Nr. Sistematică (denumire Origine/ Recomandări

Adâncime
max. (cm)

Troficitate

Umiditate

Rezist. la
Diametru

(sol+aer)
perioadă
crt. populară/ răspândire în ţară

Înălţime

Poluare
înflorire

Lumina

Curenţi
cerinţe
frunze
(cm)

(cm)

Alte

ger

aer
pH
denumire ştiinţifică)

Famila Liliaceae Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe timpul verii

6,5 – 7,2
30 - 40

10 - 20
Specie Originară din Asia

IV - V
20
1. Lalea Ω ∗∗∗ ο Mică
Tulipa clusiana
Famila Liliaceae Soluri bine drenate; locuri însorite; înmul irea prin bulbi la

6,5 – 7,2
10 – 15

10 - 20
2. sfâr itul verii sau prin semin e toamna (se poate

IV - V
5-8
Muscari azureum ∗∗∗ ο autoînsămân a)

Famila Liliaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite; înmul irea prin bulbi la

6,5 – 7,2
20 - 30

10 - 12

10 - 20
VI - VII
3. Frecventă la marginea sfâr itul verii sau prin semin e toamna

χ-m
Ceapa ciorii ∗∗∗ ο pădurilor din zona de
Muscari comosum silvostepă – etaj gorun
Famila Alliaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite; înmul irea prin bulbi

6,5 – 7,2
VII - VIII

4. Sporadică, zona de stepă planta i toamna


10 – 35

10 - 20
5-8

Hajmă păsărească ∗∗∗ ο – etajul gorun în paji ti,

χ
Allium flavum tufări uri, locuri aride,
stâncoase
Famila Alliaceae Soluri bine drenate; locuri însorite; înmul irea prin bulbi
6,5 – 7,2
VI - VIII

10 - 20

5. planta i toamna
12-25

5-10

χ
∗∗∗ ο
Allium schoenoprasum
Famila Iridaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri u or alcaline;
10 - 15

10 - 20

6. Ο frecventă, zona de stepă înmul irea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani)
IV - V

7,2

∗∗∗ ο
χ
Răţşoară – etajul gorun în paji ti
Iris pumilla însorite
Famila Iridaceae Specie originară din estul Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri u or alcaline;
60 - 120

10 - 20

7. Ε zonei mediteraneene înmul irea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani)
V - VI

χ-m
7,2

Stânjenei ∗∗∗ ο
Iris germanica
Famila Iridaceae Specie autohtonă, Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri u or alcaline;
20 - 40

10 - 20

8. Ε frecventă în zona de înmul irea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani).
V - VI

χ-m
7,2

Stânjenei ∗∗∗ ο silvostepă – etaj gorun în Se resimte dacă este mutată


Iris graminea paji ti, margini de pădure

46
Tabel 5
Specii de plante anuale care pot fi utilizate pentru acoperişuri verzi

Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie


Nr. Sistematică (denumire Origine/ Recomandări

Adâncime
max (cm)

Troficitate

Umiditate

Rezist. la
Diametru

(sol+aer)
perioadă
crt. populară/ răspândire în ţară

Înălţime

Poluare
înflorire

Lumina

Curenţi
cerinţe
frunze
(cm)

(cm)

Alte

ger

aer
denumire ştiinţifică)

pH
Famila Asteraceae Soluri bine drenate; locuri însorite, pământuri u oare,

Pământu
6,5 – 7,2

ri u oare
30 – 90

20 - 25
Vii - IX
Sp. originară din America de nisipoase

20
1. Lipscănoiaice, ocheşele Ω ∗∗∗ ο Nord
Coreopsis tinctoria
Famila Asteraceae Soluri bine drenate, substrat u or

6,5 – 7,2
30 – 40

20 - 25
Vii - IX
2. Sp. originară din Mexic
20

m
Cosmos, Mărăraş Ω ∗∗∗ ο
Cosmos sulphureus
Famila Asteraceae Sp. autohtonă, în zona de stepă Soluri bine drenate, substrat cu fertilitate medie - scăzută

6,5 – 7,2
30 – 70

20 - 25
Vii - IX
3. – etaj fag
20

Ω Π ∗∗∗ ο

χ
Albăstrele
Centaurea cyanus
Famila Soluri bine drenate, fertile

6,5 – 7,2
20 – 50

20 - 25
V - VIII

4. Ranunculaceae Sp. originară din z.


30

m
Chica voinicului Ω Ε ∗∗∗ ο mediteraneană
Nigella damascena
Familia Papaveraceae Sp. autohtonă, în zona de stepă Soluri bine drenate, u oare;
6,5 – 7,2

nisipoas
30 – 60

20 - 25
VI - VII

5. – etaj gorun
Locuri
45

χ
Mac cornut Ω ∗∗∗ ο
Glaucium flavum

Legendă
Caractere specie Ecologie
I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer)
Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)
Δ: frunze persistente m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer)
h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de
umiditate)
H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)
Cerinţe substrat Rezistenţa la ger
ph: ∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -150C)
4,5 - specii extrem acidofile ∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -150C
4,5 – 5,5 – specii acidofile ∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -50C
5,5 – 6,5 – specii slab acidofile
6,5 – 7,2 – specii neutrofile
7,2 - - specii bazifile
Troficitate Lumina
Μ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte ridicată ● – specie de umbră
Ε - eutrofe: specii care necesită soluri cu troficitate mare ο - specie de lumină
Π- mezotrofe: specii care necesită soluri cu o troficitate mijlocie φ - specie fototolerantă (suportă diferite grade de umbrire)
Ο - oligotrofe: specii de soluri sărace
Σ- euritrofe : specii indiferente la gradul de troficitate al solului

47
Tabel 6
Specii de plante lemnoase care pot fi utilizate pentru acoperişuri verzi
Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie Origine/ Recomandări
Nr. Sistematică (denumire populară/ răspândire în ţară
crt. denumire ştiinţifică)

Alte cerinţe

Curenţi aer
Rezistenţă
Adâncime
max. (cm)

Troficitate

Umiditate
Diametru

(sol+aer)
perioadă
Înălţime

Poluare
înflorire

Lumina
frunze

la ger
(cm)

(cm)

pH
Famila Fabaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; cerinţe scăzute faţă de

4,5 - 6,5

calcifugă
(Leguminosae) Frecvenţă în zona de elemente nutritive; în plin soare.

20 - 25
V - VII
5 - 20

χ-m
1- 25
1. Grozamă Ω Ο ∗∗∗ ο păduri stejar – etaj fag Transplantarea poate să o afecteze.Înmulţirea prin
Genistella sagittalis (subarbust (până la 1200 m seminţe (toamna) sau butaşi (vara) din lăstari sau
târâtor) altitudine) ramuri parţial lignificat.
Specie alohtonă Bun pt. soluri sărace, uscate; necesită locuri

100- 300

100-300

Sensibil
25 – 30

Habitat
V - VI
2. Salcâm roşu (Am. de Nord) însorite; creşte bine pe orice substrat, dar bine

larg
Robinia hispida (arbust Ω ∗∗∗ ο drenat: înmulţire prin seminţe sau drajoni (toamna)
stolonifer)
Specie autohtonă Locuri însorite, soluri bine drenate, fertile (dar nu
30 – 150

4,5 – 5,5

pionieră
VI - VIII

20 - 25
3. Drob Frecvenţă în zona de supraîngrăşate). Transplantarea îl poate afecta.

χ m
150

Sp.
Cytisus nigricans (subarbust) Ω Ο ∗∗∗ ο stepă – etaj fag (până la Înmulţirea prin seminţe toamna sau butaşi vara
1200 m altitudine)
Specie autohtonă În plin soare, soluri bine drenate, fertilitate medie.
4. Drobiţă Frecvenţă în zona de Înmulţirea prin seminţe (toamna) sau butaşi (vara)

20 - 25
Vi - VII

4,5 - 6
10–60
(150)

(150)

χ m
Genista tinctoria (subarbust) Ω Ο ∗∗∗ ο păduri stejar – etaj fag din lăstari sau ramuri parţial lignificat.
(până la 1200m altitudine)

Specie autohtonă În plin soare, soluri bine drenate, fertilitate medie.

Creştere
(30) 100

(30) 100

20 - 25

5. Caragană Caracteristic Dobrogei Înmulţire prin butaşi vara, seminţe toamna


V - VI

lentă

χ
Caragana frutex (arbust) Ω Ο ∗∗∗ ο

Legendă
Caractere specie Ecologie
I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer)
Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)
Δ: frunze persistente m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer)
h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de
umiditate)
H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)
Cerinţe substrat Ecologie
ph: Rezistenţa la ger
4,5 - specii extrem acidofile ∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -150C)
4,5 – 5,5 – specii acidofile ∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -150C
5,5 – 6,5 – specii slab acidofile ∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -50C
6,5 – 7,2 – specii neutrofile
7,2 - - specii bazifile
Troficitate Ecologie
Μ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte Lumina
ridicată ● – specie de umbră
Ε - eutrofe: specii care necesită soluri cu troficitate mare ο - specie de lumină
Π- mezotrofe: specii care necesită soluri cu o troficitate mijlocie φ - specie fototolerantă (suportă diferite grade de umbrire)
Ο - oligotrofe: specii de soluri sărace
Σ- euritrofe : specii indiferente la gradul de troficitate al solului

48
Tabel 7
Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor

Componentul Caracterizare generală Greutate Porozitate Volum Apa Alte caracteristici


Volumetrică totală de aer (%) uşor
(kg/m3) accesibilă
(%)
Pământul de frunze Rezultă din descompunerea frunzelor, Pământ uşor Grad mare de pH 4,5 – 5,5
timp de 2-3 ani afânare brun-negricioas
Pământul de ferigi Din descompunerea frunzelor, rizomilor, Aspect fibros
şi rădăcinilor de ferigi care cresc în condiţii naturale negru,
pH acid
pt. sp. acidofile
Pământul de ericacee Din descompunerea resturilor vegetale a unor plante Uşor Grad mare de Brun-negricios
din fam. Ericaceae afânare pH 3 – 4,5
trebuie păstrat în condiţii de umiditate normală
pt. plante acidofile
Pământul de ţelină Este stratul de 10-12 cm de pământ natural, ridicat Greu redusă Brun-cafeniu
de la suprafaţa terenurilor cultivate cu lucernă, trifoi, Structură granulară
de pe izlazurile naturale sau de pe suprafeţele Conţinut ridicat în elemente nutritive
gazonate cu amestecuri de ierburi pH 6,5-8
Pământul de grădină De pe suprafeţele cultivate cu legume sau flori, Structură bună, fertilitate mare
fertilizate, întreţinute fără buruieni (fără erbicidare)
Mraniţa Prin fermentarea avansată a gunoiului de grajd (2 – 700 – 800 Aspect grăunţos, unsuros, închis la culoare; pH 7,5 –
3 ani) 7,8 (slab alcalin)
Turba Sediment format din resturi vegetale acumulate în 500 – 600 Conţinut relativ scăzut de elemente nutritive; liberă de
locuri umede (în turbării) agenţi patogeni şi seminţe de buruieni
Pe plan mondial, datorită reducerii zăcămintelor
exploatabile, a fost propus substratul pe bază de
fibre de cocos
a) Turbării de mlaştini s-au format pe fundul unor lacuri, mlaştini sau albii 400 - 600 80 - 90 5 – 20 20 -25 Densitate aparentă: 0,25 – 0,30
eutrofe (turbării de râu sau văi (turba neagră) Capacitate de reţinere a apei : de 4-5 ori greutatea
joase) proprie
Reţinerea aerului după reumectare 4,3 %
pH 6,0 – 6,5
b) Turbării de mlaştini Formate sub păduri pe cumpăna apelor, pe orice 400 - 600 90 – 95 20 - 30 25 - 45 Densitate aparentă: 0,08 – 0,16
oligotrofe sau formă de relief, pe roci silicioase, în condiţii de Capacitate de reţinere a apei : de 10 - 15 ori greutatea
turbării înalte precipitaţii peste 750 mm anual (turba roşie, turba proprie
blondă, turba acidă sau turba fibroasă) Reţinerea aerului după reumectare 12,6%
pH 3,0 – 5,0
apreciată pentru capacitatea ridicată de reţinere a
apei
c) Turbării de mlaştini 80 - 85 5 - 15 Densitate aparentă: 0,16 – 0,25
intermediare sau Capacitate de reţinere a apei : 60 – 70%
mezotrofe pH 4,5 – 5,5
Scoarţa de copac Din industria de prelucrare a lemnului 175 – 250 90 - 92 35 - 50 pH 5,0 – 6,5 (sc. proaspătă)
Folosită în stare proaspătă pt. mic orarea pierderilor (scoarţa proaspătă) (scoarţă (scoarţă pH 5,0 – 6,5 (sc. compostată)
de apă prin transpiraţie şi împiedicarea creşterii 200 – 350 proaspătă) proaspătă) umiditate % 40 - 70 (sc. proaspătă)
buruienilor, pt. păstrarea structurii solului – mulci (scoarţa 85 - 90 25 - 50 umiditate % 60 - 70 (sc. compostată)
Folosită după compostare pt. diferite amestecuri compostată) (scoarţă (scoarţă
Pot înlocui turba când sunt amestecate cu pământ , compostată) compostată)
dar are putere de reţinere a apei şi a elementelor
fertilizante mică – pot apare carenţe la plante

49
Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor
Componentul Caracterizare generală Greutate Porozitate Volum Apa Alte caracteristici
volumetrică(kg/m3) totală de aer (%) uşor
accesibilă
(%)
Scoarţa de răşinoase 360 pH 3,5 – 5
Muşchiul vegetal Măreşte gradul de permeabilitate a substratului (pt.
speciile care cer un regim de aera ie la nivelul
rădăcinilor)
Rumeguşul Subprodus al industriei de prelucrare a lemnului; pH ∠ 6
calităţile depind de speciile de la care provin. Folosit ca porozitate bună
mulci sau în componenţa substraturilor, după capacitate bună de reţinere a apei
compostare
Compostul din resturi Se obţine prin fermentaţie aerobă a deşeurilor Component cu acţiune antibiotică
menajere menajere, la care se adaugă o serie de amendamente Se poate folosi în proporţie de cel mult 20 %
Compostul forestier Produs organic ce poate substitui turba
Compostul din scoarţă de pH 5,5
plop
Fibre de lemn de 95 75 20 Densitate aparentă : 0,13
răşinoase (hortifibre) pH 5
contribuie la aerarea, structurarea şi îmbunătăţirea
capacităţii de drenaj a amestecurilor în substrat
se poate amesteca în substraturi pe bază de turbă
Compostul de rumeguş pH – variabil în funcţie de specie
porozitate şi capacitate de reţinere a apei bune
Compostul provenit din În substraturile de cultură ale unor arbuşti
cultura ciupercilor Există riscul d esalinitate excesivă, care se
diminuează în timp
Compostul din coji de Îşi menţine bine structura
orez
Reziduri din fibre de 95 58-60 Densitate aparentă : 0,13
cocos pH5,4 – 5,5
caracteristici fizice şi chimice asemănătoare turbei
oligotrofe; stabilitate ridicată, foarte uşor umectabilă,
îşi păstrează volumul, îşi menţine constantă
umiditatea; degradare lentă (5 – 20 ani)
Reziduuri provenite de la
fabrici de hârtie

Nisipul grosier Extras din cariere sau albiile râurilor 200 40 - 50 0-5 20 - 30 Măreşte gradul de afânare şi permeabilitate al
substratului
Uşurează reumectarea materialelor organice, asigură
stabilitatea caracterelor fizice
Densitate aparentă: 1,5 – 1,7
pH 4,0 – 8,5
Pietrişul Extras din cariere sau albiile râurilor Material cu stabilitate bună, utilizat pt. asigurarea
drenajului
Pouzzolanul Material de origine minerală, provenit din roci vulcanice 65 45 - 60 20 - 25 Ameliorează aerarea substraturilor, le conferă
cu structură alveolară stabilitatea caracteristicilor fizice
Densitate aparentă 0,7 – 1,0
pH 6,5
Tuful vulcanic Cenuşa vulcanică fină, ca zăcământ între roci vulcanice 60 Reţinere puternică a apei
Styromull – polistiren Produs sub formă de fulgi sau granule 20 -40 g/l Porozitate ridicată, capacitate redusă de reţinere a
expandat apei, pH neutru
În amestec de 1-2 m3 la 100 m2 poate servi la
structurarea şi permeabilizarea solurilor grele

50
Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor

Componentul Caracterizare generală Greutate Porozitate Volum Apa Alte caracteristici


Volumetrică totală de aer (%) uşor
(kg/m3) accesibilă
(%)
Poliuretanii – spuma de 12 – 15 Capacitate mare de reţinere a apei, pH neutru
poliuretan
Hygromul – spuma de 22 Produs poros, cu structură spongioasă
uree Capoacitate de reţinere a apei – 50% din volum, pH acid
(3), timp de descompunere mare (eliberează azot, CO2,
apă)
Biolaston

Perlit Provine din prelucrarea industrială a unor roci 120 - 200 90 -94 60 - 75 10 – 15 Densitate aparentă – 0,08 – 0,12
minerale, de origine vulcanică pH 7 – 7,5
Vermiculit Material de origine minerală, roci pe bază de silicaţi, 80 – 150 92 – 96 30 – 40 15 – 20 Densitate aparentă – 0,01 – 0,09
tratate termic şi expandate pH 6,0 – 9,5
Vata minerală Produs obţinut prin prelucrarea la temperaturi înalte 20 – 50 95 – 98 40 – 50 30 – 40 pH 7,0 – 9,5
a amestecului de roci vulcanice, calcaroase şi cocs
Argila expandată Material de origine minerală – minerale argiloase, 350 – 700 70 – 85 60-80 1–5 Densitatea aparentă : 0,3 – 0,7
granulat, expandat pH 6 – 8; ameliorează, în amestec, aerarea
substraturilor; are stabilitate fizică; se poate utiliza în
cultură hidroponică

51
Anexa 1
VegetaŃia României

Etajele de climat ale României


Climat temperat, răcoros, mai Climat boreal, rece şi umed: Climat subalpin Climat alpin
umed:
Temp. medie anuală: 4-80C Temp. medie anuală: 2-40C Temp. medie anuală: 2→ - 0,50C Temp. medie anuală: -0,5→ - 2,50C
precipitaŃii: 650 – 1100 mm precipitaŃii: 1000 – 1200 mm precipitaŃii: 1200 mm precipitaŃii: peste 1400 mm

Zonele/etajele de vegetaŃie ale României

Zona/etaj Localizare Clima AsociaŃii vegetale


zona stepei SE Ńării: • uscată  stepa petrofilă (în Dobrogea)
 Câmpia tabulară a Bărăganului de E • Temp. medie anuală: 10-110C  pe stâncării – tufărişuri submediteraneene
 Partea cea mai joasă din Podişul • pp: 350 – 450 mm  pe versanŃi N – stejar pufos
Moldovei  în luncă – zăvoaie, păduri, pajişti mezofile
 Podişul vălurat din N, centrul Dobrogei  pajişti halofile
 Podişul plan din S Dobrogei  asociaŃii ierboase arenicole
Altitudine: 20 – 100 m în Bărăgan; 100 – 200 m
Moldova, Dobrogea
zona  Câmpii periferice CarpaŃilor • caldă, mai puŃin uscată  asociaŃii cu arŃar tătărăsc (în N. Moldovei)
silvostepei Altitudine: 50 – 150 m • Temp. medie anuală: 9,5-10,50C  arŃar tătărăsc – stejar brumăriu (Dobrogea)
 Podişurile Moldovei, Dobrogei • pp: 500 – 600 mm  stejar pufos, cer, gârniŃă (Muntenia Oltenia)
Altitudine: 50 – 250 m  porumbar, păducel (margini de pădure)
 pajişti, pajişti halofile (lucernă, Festuca
valesiaca)
zona  N. Moldovei; centrul Transilvaniei • Climat mai rece şi umed - a  a: stejari mezofili – stejar, gorun (prin defrişare s-
nemorală (podişuri joase) (N Moldovei, centrul Transilvaniei) au format pajişti secundare)
 SV Dobrogei (câmpii joase sau înalte) • Climat cald, suficient de umed - b  b: stejari subtermofili, termofili – gârniŃă, cer
 Muntenia, Oltenia (piemonturi (pajişti secundare)
fragmentate)  lunci: salcie, frasin, arin negru, stejar
 Banat, Crişana
Altitudine: 150 – 300 m
Zonele/etajele de vegetaŃie ale României
(continuare)

Etaj  altitudine 300 – 1300 m. a) subetaj gorun (300 – 600 m)  gorun, carpen (centrul, N Ńării)
nemoral  pe dealuri, în partea mijlocie a munŃilor • caracter suboceanic  păduri de amestec – tei, carpen (S Ńării)
• Temp. medie anuală: 7,5-90C  pe soluri uscate – gorun (2 subspecii)
• pp: 650 – 750 mm  pe versanŃi umbriŃi – carpen, fag
• veri calde, umede  pe versanŃi însoriŃi, în S, V – gorun, cer, gârniŃă
• ierni blânde  la poale – stejar, carpen
 în locuri umede - arin
 prin defrişare s-au instalat pajişti secundare
a) subetaj fag (300 – 600 m)  făgete montane
• caracter oceanic  pinete (pe stâncării)
• Temp. medie anuală: 4-7,50C  pe văi cu mult humus – frasin, paltin de munte
• pp: 750 – 1 100 mm  pe prundiş – arin alb
• veri răcoroase, umede, cu nebulozitate  la altitudini mari – molid în amestec cu fag
mare  prin defrişare s-au instalat pajişti secundare
• ierni blânde
Etaj  altitudine 1200 – 1750 m (în N) • rece, umedă  molidiş
boreal  altitudine 1300 – 1850 m (în S) • Temp. medie anuală: 4-20C  molidiş cu muşchi de turbă
 partea mijlocie şi superioară a munŃilor • pp: 1000 – 1200 mm  în zone defrişate – pajişti secundare
Etaj  MŃii Maramureşului, Rodnei, Călimani, Bucegi, • Foarte rece, umedă  tufărişuri de jneapăn
subalpin  Făgăraş, Parâng – Cindrel, łarcu – Godeanu, • Temp. medie anuală: 2→ - 0,50C  rarişti cu molid, jneapăn
 Retezat, • pp: peste 1200 mm  pajişti
 Ceahlău, Ciucaş, Apuseni  buruienişuri înalte – pe grohotişuri umezite, în văi
Altitudine: 1750 – 1850m  prin defrişarea jneapănului – pajişti, tufărişuri de
afin
Etaj  Rodnei, Călimani • Foarte rece, umedă  pajişti de ierburi scunde
alpin  Făgăraş, Parâng – Cindrel, łarcu – Godeanu, • Temp. medie anuală: -2,5→ - 0,50C  tufărişuri de arbuşti pitici
 Retezat, • pp: 1300 - 1400 mm  asociaŃii de plante în „pernuŃe”
Altitudine: 1750 – 1850m • vânturi puternice
Tabel cu arealul speciilor şi localizarea lor în condiŃiile climatului din România
(etajele de vegetaŃie)

Arealul speciilor Localizare


• arcto – alpin Climat foarte rece, din golurile (pajiştile) alpine
• circumpolar
• boreal Climat rece, la altitudine între 1200 – 1800m
• european În păduri de foioase, pajişti mezofile, între 200 – 1200 m altitudine
• central – european
• pontic – siberian partea de E, în climat continental
• balcanice S,V Ńării, cu pătrunderi spre interiorul arcului carpatic
• submediteraneene
Harta provinciilor floristice ale României (corespunzătoare aproximativ zonelor, etajelor de vegetaŃie)
ANEXA 2
INFORMATIVĂ

Lista plantelor propuse pentru 'Acoperişuri verzi'

Plante lemnoase – Arbori


1. Acer campestre 16. Malus baccata
2. Acer ginnala 17. Malus floribunda
3. Acer monspessulanum 18. Morus alba ‚Pendula’
4. Acer palmatum ‚Dissectum purpureum’ 19. Padus serotina
5. Acer tataricum 20. Pinus nigra
6. Albizia julibrissin 21. Pinus sylvestris
7. Betula pendula 22. Prunus cerasifera
8. Cladrastis lutea 23. Prunus cerasifera var. pissardi
9. Cotinus coggygria 24. Robinia hispida
10. Cydonia oblonga 25. Robinia pseudoacacia
11. Elaeagnus angustifolia 26. Salix caprea
12. Fraxinus ornus 27. Salix purpurea
13. Koelreuteria paniculata 28. Sorbus aucuparia
14. Laburnum anagyroides 29. Taxus baccata – cultivaruri dwarf
15. Malus niedzwetzkyana 30. Thuja orientalis – cultivaruri dwarf

Plante lemnoase – Arbuşti


1. Alnus viridis 30. Keeria japonica
2. Amygdalus nana 31. Ligustrum ovalifolium
3. Berberis vulgaris 32. Ligustrum vulgare
4. Berberis vulgaris ‚Atropurpurea’ 33. Lonicera tatarica
5. Berberis thunbergii 34. Mahonia aquifolium
6. Buxus sempervirens 35. Philadelphus coronarius
7. Caragana arborascens 36. Physocarpus opulifolius
8. Chamaecytisus albus 37. Ptelea trifoliata
9. Chamaecytisus supinus 38. Pyraacantha coccinea
10. Chamaecytisus austriacus 39. Rhus hirta
11. Colutea arborescens 40. Ribes aureum
12. Cornus alba 41. Ribes sanguineum
13. Cornus mas 42. Rosa canina
14. Cornus sanguinea 43. Rosa gallica
15. Cornus sericea 44. Rosa pendulina
16. Corylus avellana 45. Rosa - diferite cultivaruri
17. Corylus colurna 46. Sambucus racemosa
18. Cotoneaster horizontalis 47. Spiraea x arguta
19. Cotoneaster simonsii 48. Spiraea x bumalda
20. Crataegus monogyna 49. Spiraea x vanhouttei
21. Daphne laureola 50. Staphylea pinnata
22. Daphne mezereum 51. Symphoricarpos albus
23. Deutzia scabra 52. Symphoricarpos orbiculatus
24. Forsythia intermedia 53. Syringa josikaea
25. Forsythia viridissima 54. Syringa vulgaris
26. Hibiscus syriacus 55. Tamarix tetrandra
27. Hippophae rhamnoides 56. Viburnum opulus
28. Hydrangea macrophylla 57. Viburnum rhytidophyllum
29. Jasminum fruticans

56
Plante lemnoase – Liane
1. Akebia quinata 6. Lonicera japonica
2. Clematis x jackmanii 7. Parthenocissus inserta
3. Falopia baldschuanica 8. Parthenocissus quinquefolia
4. Hedera helix 9. Parthenocissus tricuspidata
5. Humulus lupulus 10. Wisteria sinensis
Plante erbacee
1. Acanthus balcanicus 37. Aster tripolium
2. Achillea clypeolata 38. Aubrieta columnae
3. Achillea millefolium 39. Begonia semperflorens
4. Achillea pannonica 40. Bellis perennis
5. Achillea setacea 41. Bergenia crassifolia
6. Adonis vernalis 42. Berteroa incana
7. Aegilops cylindrica 43. Brachypodium sylvaticum
8. Aegopodium podagraria 44. Bromus sterilis
9. Ageratum houstonianum 45. Bromus hordeaceus
10. Agropyron cristatum, 46. Bupleurum rotundifolium
subspecia Pectinatum 47. Calendula officinalis
11. Ajuga salicifolia 48. Calistephus chinensis
12. Ajuga reptans 49. Calluna vulgaris
13. Ajuga genevensis 50. Caltha palustris
14. Alcea rosea 51. Campanula rotundifolia
15. Alchemilla mollis 52. Campanula sibirica
16. Alchemilla saxatile 53. Campanula glomerata
17. Allium oreophilum 54. Carex flacca
18. Allium schoenoprasum 55. Carex humilis
19. Alopecurus pratensis 56. Carex praecox
20. Althaea rosea 57. Celosia argentea
21. Alyssum montanum 58. Centaurea calcitrapa
22. Alyssum saxatile 59. Centaurea cyanus
23. Anchusa ochroleuca 60. Centaurea solstitialis
24. Anchusa azurea 61. Centaurium erytraea
25. Anemone sylvestris 62. Cephalaria transylvanica
26. Anthemis arvensis 63. Cerastium tomentosum
27. Anthemis tinctoria 64. Chelidonium majus
28. Anthyllis vulneraria 65. Chrysopogon gryllus
29. Aquilegia vulgaris 66. Clinopodium vulgare
30. Armeria alpina 67. Consolida ajacis
31. Armeria maritima 68. Consolida orientalis
32. Asparagus teniufolius 69. Consolida regalis
33. Asparagus verticilatus 70. Convallaria majalis
34. Asplenium ruta-muraria 71. Coronilla varia
35. Asplenium trichomanes 72. Cosmos sulphureus
36. Aster alpinus 73. Crambe maritima

57
ANEXA 3
INFORMATIVĂ

Exemple de plante utilizabile pentru acoperişuri verzi

Denumire ştiinţifică / Familie: Acer campestre/ Aceraceae


gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită locuri însorite, dar suportă şi
semiumbrirea; soluri fertile, bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de afide sau
omizi
™ Denumire populară: Jugastru
™ Habitus, durată de viaţă: arbore
™ Caractere morfologice
™ Organe subterane: rădăcina
pivotant-trasantă
™ Tulpina aeriană: înălţime -15
m; coronament rotund
™ Frunze:palmat-lobate, mici
(până la 8 cm)
™ Fructe: disamare cu aripi
orizontale
™ Ecologie: xeromezofilă - mezofilă,
mezotrofă; pretenţios faţă de căldură;
poate vegeta pe soluri compacte;
tolerează umbrirea şi poluarea
™ Răspândire: din silvostepă până în
regiunea de deal
™ Alte utilizări: plantă meliferă; cultivat în perdele de protecţie

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Acer ginnala/


Aceraceae
gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită
locuri însorite, dar suportă şi semiumbrirea; soluri fertile,
bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de
afide sau omizi
™ Denumire populară: Arţar de Manciuria
™ Habitus, durată de viaţă: arbust-arbore
™ Caractere morfologice
™ Tulpina aeriană: înălţime 7-10 m; lăţimea
coroanei 10 m
™ Frunze:trilobate, cu lobii laterali mai mici faţă
de cel central, devin roşii toamna
™ Flori: alb-crem, apar primăvara devreme
™ Fructe: disamare
™ Răspândire: specie originară din China

58
™ Denumire ştiinţifică / Familie: Acer monspessulanum/ Aceraceae
gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită locuri însorite, dar suportă şi
semiumbrirea; soluri fertile, bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de afide sau
omizi

™ Denumire populară: jugastru de Banat


™ Habitus, durată de viaţă: arbust-arbore
™ Caractere morfologice
™ Tulpina aeriană: înălţime 8-12 m
™ Frunze:trilobate, mici, cu lobii egali, cei
laterali aproape orizontali
™ Flori: alb-crem, apar primăvara devreme
™ Fructe: disamare cu aripi aproape
paralele
™ Ecologie: xeromezofilă, calcifilă, termofilă
™ Răspândire: pe soluri scheletice, în subetajul
gorunului, în SV ţării

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Acer palmatum, 'Dissectum atropurpureum'/ Aceraceae


gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită locuri însorite, dar suportă şi
semiumbrirea; soluri fertile, bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de afide sau
omizi

™ Denumire populară: Arţar japonez


™ Habitus, durată de viaţă: arbust-
arbore
™ Caractere morfologice
™ Tulpina aeriană: înălţime 6 m;
™ Frunze:palmate, sectate, cu
segmente filiforme, roşii
™ Răspândire: specie originară din
Japonia, Coreea, China

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Achillea millefolium/ Asteraceae


™ Denumire populară: Coada şoricelului
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
™ Caractere morfologice
™ Organe subterane: rizom oblic sau orizontal cu stoloni
subterani
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 80 cm, simplă sau
ramificată în partea superioară
™ Frunze:penat-sectate, cu lacinii înguste
™ Flori: flori albe

™ Ecologie: tolerantă la pH şi temperatură, mezofilă;


vegetează şi pe soluri nisipoase umede; tolerantă la
umbrire
™ Răspândire: din câmpie până în zona alpină în pajişti,
margini de pădure
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea:plantare la cca
15 cm adâncime

59
™ Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi
veterinară
™ Specii asemănătoare: Achillea setacea, Achillea pannonica – plante frecvente în
pajişti uscate; specii oligotrofe, xero-xeromezofile.

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Achillea clypeolata/


Asteraceae
™ Denumire populară: Coada şoricelului
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
™ Caractere morfologice
™ Organe subterane: rizom oblic sau orizontal cu stoloni
subterani
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 43 cm, simplă (rar
ramificată)
™ Frunze: penat-sectate, cu lacinii înguste
™ Flori: flori galbene ca lămâia
™ Ecologie: în pajişti aride, specie xerofilă
™ Răspândire: Dobrogea
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea:se înmulţeşte prin divizarea tufelor, primăvara
™ Alte utilizări: plantă ornamentală

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Adonis vernalis/


Ranunculaceae
™ Denumire populară: Ruscuţa de primăvară
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
™ Caractere morfologice
™ Organe subterane: rizom scurt cu rădăcini fibroase
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm, puţin
ramificată
™ Frunze:liniare
™ Flori: solitare, galben-aurii
™ Ecologie: xeromezofilă, mezotermă - moderat termofilă,
heliofilă; pe soluri calcaroase
™ Răspândire: coaste abrupte, păşuni, fâneţe uscate, mai ales
în zona de deal şi munte
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea:înmulţirea prin despărţirea tufei şi seminţe
™ Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară;
plantă toxică

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Aegylops cylindrica/


Poaceae (Gramineae)
™ Denumire populară: Ciucure
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, anuală
™ Caractere morfologice
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm,
puţin ramificată
™ Frunze:liniare
™ Spice: îngust-cilindrice
™ Ecologie: specie de locuri uscate şi însorite, xerofilă,
subtermofilă
™ Răspândire: zona stepei – subetaj gorun (până la
600 m alt.)

60
™ Denumire ştiinţifică/Familie: Aegopodium podagraria/ Apiaceae (Umbelliferae)
™ Denumire populară: Piciorul caprei
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
™ Caractere morfologice
™ Organe subterane: rizom scurt, stoloni lungi,
orizontali
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 100 cm, muchiată,
ramificată
™ Frunze:verzi (există cultivaruri cu frunze variegate)
™ Flori: albe, rar roşietice
™ Ecologie: zone umede, plantă mezofilă-mezohigrofilă;
locuri umbroase, specie heliosciadofilă-sciadofilă
™ Răspândire: frecventă în margini de pădure, tufărişuri,
pajişti de la câmpie până în etajul molidului (1400 m alt.)
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea: plantă cu
comportament invadant, poate fi folosită pt. acoperirea
solului; tolerează soarele; se dezvoltă bine pe orice tip
de sol bine drenat; se înmulţeşte prin despărţirea rizomului primăvara sau toamna

™ Denumire ştiinţifică/Familie: Ageratum houstonianum /


Asteraceae (Compositae)
™ Denumire populară: -
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, anuală sau
bisanuală
™ Caractere morfologice
™ Tulpina aeriană: înălţime, în funcţie de soi, între 15-30
cm, ramificată, cu creştere compactă
™ Frunze:verzi, ascuţite la vârf
™ Flori: albastre-mov, în antodii globuloase
™ Răspândire: specie originară din America Centrală
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea: necesită soare şi
soluri bine drenate; pentru o creştere corespunzătoare,
plantele trebuie bine udate; pentru a asigura înflorirea
continuă, se tund antodiile cu flori trecute; se înmulţesc prin
seminţe; se recomandă producerea răsadurilor

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Agropyron cristatum,


subspecia Pectinatum
™ / Poaceae (Gramineae)
™ Denumire populară: Pir crestat
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
™ Caractere morfologice
™ Organe subterane: rizomi scurţi, pe care se formează şi
lăstari sterili
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 60 cm, formează tufe
dese, păroase
™ Frunze: de obicei răsucite
™ Spice: cu spiculeţe aşezate pectinat
™ Ecologie: locuri uscate, aride, pajişti stepice, coaste
însorite, nisipuri calcaroase
™ Răspândire: din câmpie până în regiunea colinară, frecventă în sudul ţării

61
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea: plantă cu comportament invadant, poate fi
folosită pentru acoperirea solului; tolerează soarele; se dezvoltă bine pe orice tip de sol
bine drenat; se înmulţeşte prin despărţirea rizomului primăvara sau toamna

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Ajuga salicifolia/


Lamiaceae (Labiatae)
™ Denumire populară: -
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
™ Caractere morfologice
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 20-30 cm,
alipit tomentoase, culcate sau ascendente
™ Frunze: alipit tomentoase
™ Flori: galbene, cu dungi violete
™ Ecologie: în locuri aride
™ Răspândire: întâlnită în zona stepei, în pajişti
xerofile

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Ajuga genevensis/


Lamiaceae (Labiatae)
™ Denumire populară: Suliman
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
™ Caractere morfologice
™ Organe subterane: rizom scurt, oblic, din care
pornesc rădăcini numeroase
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm, simplă,
rar ramificată, păroasă
™ Frunze:uşor păroase
™ Flori: albastre (uneori roz sau albe)
™ Ecologie: xeromezofilă - mezofilă, mezotermă
™ Răspândire: întâlnită din zona stepei până în cea
montană, în pajişti, tufărişuri
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea: preferă
soluri bine aprovizionate cu apă; f. bună ca specie
pt. covor vegetal; înmulţirea prin despărţirea plantelor
primăvara
™ Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană tradiţională;
plantă meliferă

™ Denumire ştiinţifică/Familie: Ajuga reptans/


Lamiaceae (Labiatae)
™ Denumire populară: vineriţă
™ Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
™ Caractere morfologice
™ Organe subterane: rizom scurt, oblic, din care
pornesc stoloni înrădăcinaţi la noduri
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm,
simplă, păroasă la vârf
™ Flori: albastre-azurii (rar roz-pal)
™ Ecologie: mezofilă-mezohidrofilă, tolerantă la pH şi
temperatură

62
™ Răspândire: întâlnită din zona stepei până în cea montană, în pajişti, tufărişuri, margini
de pădure
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea: preferă soluri bine aprovizionate cu apă; f. bună
ca specie pt. covor vegetal; înmulţirea prin despărţirea plantelor primăvara
™ Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Akebia quinata/ Lardizabalaceae


™ Denumire populară: -
™ Habitus, durată de viaţă: liană (plantă urcătoare)
™ Caractere morfologice
™ Tulpina aeriană: înălţime până la 10 m,
volubilă
™ Frunze:cu 3-5 foliole
™ Flori: purpurii, înflorire de primăvară
(IV-V)
™ Răspândire: plantă originară din estul Asiei
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea:preferă locuri
însorite, soluri bine drenate; nu tolerează uşor să fie
deranjată; se poate înmulţi prin semănat (toana sau
primăvara), prin butaşi (prelevaţi vara)

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Albizia


julibrissin/ Mimosaceae
™ Denumire populară: -
™ Habitus, durată de viaţă: arbust - arbore
™ Caractere morfologice
™ Tulpina aeriană: înălţime până la
12 m
™ Frunze:compuse; decorative vara
™ Flori: alb-roz, cu numeroase stamine
™ Răspândire: specie originară din Asia de SV
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea: este
bine a fi amplasată lângă pereţi cu orientare
sudică sau vestică; necesită soare şi soluri
bine drenate; în zonele mai reci se recomandă plantarea primăvara mai târziu; se
înmulţeşte prin seminţe, semănate toamna

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Alcea


rosea / Malvaceae
™ Denumire populară: Nalba de grădină
™ Habitus, durată de viaţă: plantă
erbacee, perenă
™ Caractere morfologice
™ Organe subterane: rădăcina
cărnoasă, fusiformă, ramificată
™ Tulpina aeriană: înălţime 1-3
m, simplă, dispers-păroasă
™ Frunze: palmate, cu 5-7 lobi,
aspru-păroase
™ Flori: solitare, purpurii, roşii, roz, albe

63
™ Răspândire: plantă originară din Asia Mică
™ Aspecte privind cultura, întreţinerea: cerinţe moderate faţă de umiditate, vegetează
bine pe soluri bogate, afânate, bine drenate; creşte bine în plin soare, dar suportă
semiumbrirea; în staţiuni adăpostite; înmulţirea prin seminţe la sfârşitul verii sau
primăvara; sensibilă la rugină.
™ Alte utilizări: în industria alimentară – din petale se extrag coloranţi; frunzele şi florile au
utilizări în medicină

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Centaurea cyanus/Asteraceaea (Compositae)


™ Denumire populară Albăstrele
™ Habitus, durată de viaţă:
erbacee, anuală
™ Caractere morfologice:
Rădăcina fusiformă. Tulpina
înaltă până la 100 cm, simplă
sau ramificată. Frunzele
liniare, cu peri mătăsoşi,
alburii. Florile albastre
grupate în calatidii terminale.
Perioada de înflorire: VII-IX.
Fructe – achene cu papus.
™ Ecologie: specie xeromezo- mezofilă
™ Răspândire: plantă cosmopolită, întâlnită în regiunea de câmpie şi deal (z. de stepă -
subetaj fag)
™ Aspecte privind cultura: înmulţire prin seminţe. Creşte bine în plin soare şi în diferite
substraturi, chiar mai sărace în elemente nutritive, dar bine drenate.

™ Denumire ştiinţifică/Familie: Centaurea dealbata/Asteraceaea (Compositae)


™ Denumire populară –
™ Habitus, durată de viaţă: erbacee, perenă
™ Caractere morfologice: Tulpina înaltă până la 100 cm, ocupă până la 60 cm în
suprafaţă. Frunzele îngust-eliptice, verzi-deschis. Florile liliachiu–purpurii grupate în
calatidii formate una sau mai multe pe tulpină.
™ Răspândire: plantă cultivată
™ Aspecte privind cultura: înmulţire prin despărţirea
tufei primăvara sau toamna. Creşte bine în plin soare
şi în diferite substraturi, chiar mai sărace în elemente
nutritive, dar bine drenate.

™ Denumire ştiinţifică / Familie: Centaurium


erythraea/Gentianaceae
™ Denumire populară: Ţintaură
™ Habitus, durată de viaţă: erbacee, anuală - bienală
™ Caractere morfologice: Rădăcina pivotantă Tulpina
înaltă de 10 – 40 cm, cu patru muchii, lipsită de peri.
Frunzele bazale, dispuse în rozetă, se usucă la
înflorire, cele tulpinale sunt alungit-ovate sau liniare,
sesile, dispuse opus. Florile roşii,rar albe grupate în
inflorescenţe terminale. Perioada de înflorire: VII-IX.
Fructe – capsule.
™ Ecologie: specie mezofilă, mezotermă, acidofilă, heliofilă (suportă şi umbrirea parţială)
™ Răspândire: abundentă în fâneţe din zona de deal, margini de pădure tufărişuri (z. de
stepă - subetaj fag)
™ Aspecte privind cultura: înmulţire prin seminţe

64
Anexa 3
Exemple de reţete şi plante în funcţie de substraturi

Exemple de reţete pentru alcătuirea substraturilor

Componente Raport
Scoarţă de pin:nisip 2:1
Scoarţă de pin: turbă:nisip:perlit 3:2:3:1
Pământ de ţelină:turbă:nisip 1:1:1
Pământ de ţelină:turbă:perlit:aşchii de lemn dur 1:1:1:1
Turbă:pământ de frunze: pământ de ţelină:nisip 1:1:1:0,3
Turbă:pământ de ţelină:nisip 1:0,5:0,2
Turbă:pământ de frunze:nisip 1:0,8:0,2
Turbă:pământ de frunze: pământ de ţelină:nisip 1:1:1:0,5
Compost forestier:perlit 3:1
Mraniţă:compost forestier 1:1
Turbă:compost forestier

Exemple de plante în funcţie de grosimea substratului:

Specii/comunităţi vegetale Grosime Sistem


substrat de
(cm) cultură
Comunităţi cu Sedum şi muşchi 4–6 Extensiv
Specii perene din pajişti uscate
(Dianthus, Thymus, Alissum)
Specii tolerante la secetă
(Verbascum sp. ) 5 - 10 Extensiv
Graminee, plante alpine, plante cu bulbi, rizomi (de
talie mică)
(Iris sp., Armeria sp.)

Plante perene din habitate cu umiditate a solului


scăzută sau medie; 10 – 20 Semiintensiv
Graminee; plante anuale; arbuşti de talie mică;
subarbuşti (imp. rezistenţa la îngheţ)
Arbuşti de talie medie, specii de legume, plante 20 – 50 Semiintensiv
perene, graminee
Arbori foioşi sau conifere de talie mică (cultivaruri) Peste 50 cm intensiv

66
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Anexa 4

Standarde referitoare la alcătuirea acoperişurilor verzi

Standarde USA

1. ASTM E2400 - 06 Standard Guide for Selection, Installation, and Maintenance of


Plants for Green Roof Systems

Significance and Use

This guide addresses performance characteristics for green roof systems with respect to the
planting. A rooftop is an extreme environment with strong and variable wind patterns and
little or no protection from the sun’s intense heat and ultraviolet radiation. Selection of plant
material can be crucial for success of the green roof system.

This guide provides general guidance only. It is important to consult with a professional
horticulturist, green roof consultant, or work with similar professionals that are
knowledgeable, experienced, and acquainted with green roof technology and plants.

Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to


facilitate the assessment of engineering aspects of the facility. Such aspects may include
structural design requirements, mechanical engineering and thermal design requirements,
and fire and life safety requirements.

Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to


facilitate assessment of the performance of one green roof system relative to another.

1. Scope

1.1 This guide covers the considerations for the selection, installation, and maintenance of
plants for green roof systems.

1.2 This guide is applicable to both extensive and intensive green roof systems.

1.3 The values stated in SI units are to be regarded as the standard. The values given in
parentheses are for information only.

1.4 This standard does not purport to address all of the safety concerns, if any, associated
with its use. It is the responsibility of the user of this standard to establish appropriate safety
and health practices and to determine the applicability of regulatory limitations prior to use.

2. Referenced Documents

ASTM Standards
E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings
E631 Terminology of Building Constructions
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

2. ASTM E2397 - 05 Standard Practice for Determination of Dead Loads and


Live Loads associated with Green Roof Systems

Significance and Use


This practice addresses performance characteristics for green roof systems with respect to
the dead load and transient water live load of the entire system.
Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to
facilitate the assessment of related engineering aspects of the facility. Such aspects may
include structural design requirements, mechanical engineering and thermal design
requirements, and fire and life safety requirements.
Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to
facilitate assessment of the performance of one green roof system relative to another.

1. Scope

1.1 This practice covers a standardized procedure for predicting the system weight of a
green roof system.
1.2 The procedure addresses the loads associated with green roof systems. Components
that are typically encountered in green roof systems include: membranes, non-absorptive
plastic sheet components, metallic layers, fabrics, geocomposite drain layers, synthetic
reinforcing layers, cover/recover boards, insulation materials, growth media, granular
drainage media, and plant materials.
1.3 This procedure also addresses the weight of the green roof system under two conditions:
(1) weight under drained conditions after new water additions by rainfall or irrigation have
ceased (this includes the weight of retained water and captured water), and (2) weight when
rainfall or irrigation is actively occurring and the drainage layer is completely filled with water.
The first condition is considered the dead load of the green roof system. The difference in
weight between the first and second conditions, approximated by the weight of transient
water in the drainage layer, is considered a live load.
1.4 This procedure does not address point or line loads associated with architectural
elements that are not essential components of a particular green roof system. These
architectural elements may include pavement, walls, and masonry, and so forth.
1.5 This procedure does not address live loads associated with construction activities.
1.6 This procedure does not address live loads associated with snow or wind.
1.7 The values stated in inch-pound units are to be regarded as standard. The values given
in parentheses are mathematical conversions to SI units that are provided for information
only and are not considered standard.

2. Referenced Documents
ASTM Standards
C29/C29M Test Method for Bulk Density (Unit Weight) and Voids in Aggregate
E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings
E2396 Test Method for Saturated Water Permeability of Granular Drainage Media [Falling-
Head Method] for Green Roof Systems
E2398 Test Method for Water Capture and Media Retention of Geocomposite Drain Layers
for Green Roof Systems
E2399 Test Method for Maximum Media Density for Dead Load Analysis of Green Roof
Systems
E631 Terminology of Building Constructions
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

3. ASTM E2399 - 05 Standard Test Method for Maximum Media Density for
Dead Load Analysis of Green Roof Systems

Significance and Use


This test method describes simple laboratory methods that provide reproduceable
measurements of critical media properties, and permit direct comparisons to be made
between different media materials.
The density of mixed media materials will vary depending on the degree to which they are
subjected to compaction and the length of time that the material is allowed to hydrate and
subsequently drain. Furthermore, moisture will drain gradually from the media following a
hydration cycle. The maximum media density measured in this procedure approaches the
density at the theoretical saturation point.
Existing methods for measuring the capillary-moisture relationship for soils (Test Method D
2325) rely on sample preparation procedures (Test Methods D 698) that are not consistent
with the conditions associated with the placement of green roof media materials. This
procedure is intended to provide a reproducible laboratory procedure for predicting the
maximum media density, moisture content, and water permeability under conditions that
more closely replicate field conditions on green roofs.
The value of this test method to the green roof designer is that it provides an objective
measure of maximum probable media density (under drained conditions) for estimating
structural loads. It also provides a method for estimating the lower limit for the water
permeability of the in-place media. This latter value is important when considering drainage
conditions in green roofs. Finally, the maximum media water retention has been shown to be
a useful indicator of the moisture retention properties of green roof media.
1. Scope
1.1 This test method covers a procedure for determining the maximum media density for
purposes of estimating the maximum dead load for green roof assemblies. The method also
provides a measure of the moisture content and the water permeability measured at the
maximum media density.
1.2 This procedure is suitable for green roof media that contain no more than 30% organic
material as measured using the loss on ignition procedure Test Methods F 1647, Method A.
1.3 The maximum media density and associated moisture content measured in this
procedure applies to drained conditions near the saturation point.
1.4 The test method is intended to emulate vertical percolation rates for water in green roofs.
1.5 The values stated in inch-pound units are to be regarded as standard. The values given
in parentheses are mathematical conversions to SI units that are provided for information
only and are not considered standard.
1.6 This standard does not purport to address all of the safety concerns, if any, associated
with its use. It is the responsibility of the user of this standard to establish appropriate safety
and health practices and to determine the applicability of regulatory limitations prior to use.
2. Referenced Documents
ASTM Standards
D698 Test Methods for Laboratory Compaction Characteristics of Soil Using Standard Effort
(12 400 ft-lbf/ft3 (600 kN-m/m3))
E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings
E631 Terminology of Building Constructions
F1647 Test Methods for Organic Matter Content of Putting Green and Sports Turf Root Zone
Mixes
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

4. ASTM E2398 - 05 Standard Test Method for Water Capture and Media
Retention of Geocomposite Drain Layers for Green Roof Systems

Significance and Use

Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to


facilitate the assessment of related engineering aspects of the facility. Such aspects may
include structural design requirements, mechanical engineering and thermal design
requirements, and fire and life safety requirements.

5.1.1 Accurate information about the water and media holding capacity of geocomposite
drain layers is essential to predict dead load for green roof systems.

Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to


facilitate assessment of the performance of one green roof system relative to one another.

5.2.1 Water capture is also useful in assessing irrigation requirements for green roof
designs.

5.2.2 Information about the unit media retention volume is required to predict the quantity of
material that will be required to construct a green roof with a specified total thickness.

1. Scope

1.1 This test method covers the determination of the water and media retention of synthetic
drains layers used in green roof systems.

1.2 This standard is applicable to geocomposite drain layers that retain water and media in
cup-like receptacles on their upper surface. Examples include shaped plastic membranes
and closed-cell plastic foam boards

1.3 This standard does not apply to products manufactured from water-absorptive materials.

1.4 The values stated in inch-pound units are to be regarded as standard. The values given
in parentheses are mathematical conversions to SI units that are provided for information
only and are not considered standard.

1.5 This standard does not purport to address all of the safety concerns, if any, associated
with its use. It is the responsibility of the user of this standard to establish appropriate safety
and health practices and to determine the applicability of regulatory limitations prior to use.

2. Referenced Documents

ASTM Standards
E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings
E2397 Practice for Determination of Dead Loads and Live Loads associated with Green
Roof Systems
E631 Terminology of Building Constructions
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

ASTM E2396 - 05 Standard Test Method for Saturated Water Permeability of


Granular Drainage Media [Falling-Head Method] for Green Roof Systems

Significance and Use


This test method addresses performance characteristics for green roof systems with respect
to the water permeability of the drainage media.
5.1.1 Water permeability of coarse materials is highly influenced by the head conditions
under which it is measured. In green roofs, coarse materials are frequently used to create
drainage zones for percolated rainfall.
5.1.2 This test method is intended to provide water permeability data that is relevant to this
design condition that is characterized by horizontal flow under low-head. This will also allow
the performance of granular drainage layers in green roof systems to be compared directly to
alternative components, such as geocomposite drain layers.
Determining the performance characteristics of green roof systems provides information to
facilitate the assessment of related engineering aspects of the facility. Such aspects may
include structural design requirements, mechanical engineering and thermal design
requirements, and fire and life safety requirements.
Determining the performance characteristics of green roof systems provides information to
facilitate assessment of the performance of one green roof system relative to another.
1. Scope
1.1 This test method covers a procedure for determining the water permeability of coarse
granular materials used in the drainage layers of green roof systems.
1.2 This test method addresses water permeability under the low-head conditions that typify
horizontal flow in green roof applications.
1.3 This test method is suitable for coarse-grained materials with 100 % of the material
retained on the U.S. #8 (2.25 mm) sieve. It is not suitable for finer-grained materials.
1.4 The values stated in inch-pound units are to be regarded as standard. The values given
in parentheses are mathematical conversions to SI units that are provided for information
only and are not considered standard.
1.5 This standard does not purport to address all of the safety concerns, if any, associated
with its use. It is the responsibility of the user of this standard to establish appropriate safety
and health practices and to determine the applicability of regulatory limitations prior to use.

2. Referenced Documents

ASTM Standards
C29/C29M Test Method for Bulk Density (Unit Weight) and Voids in Aggregate
E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings
E631 Terminology of Building Constructions
Anexa 5
Exemplificări de straturi preluate din
documentaţia bibliografică
Straturi filtrante

Documentaţie Barret Roofs

Documentaţie Oldroyd

Strat de aerare (specific pentru alcătuirea inversă)

Îndepărtează umiditatea stegnantă pe termoizolaţie, asigurând prin uşoara ventilare


performanţa termică estimată a stratului de polistiren extrudat. Este realizată dintr-un filtru
geotextil din poliester dublat de o reţea neregulată de fire de nylon.
Documentaţie Barret Roofs

73
Straturi drenante

Strat drenant din fibre reciclate de polietilenă.


Documentaţie Barret Roofs

Sistem complex care asigură simultan filtrare, drenare, retenţie de apă, barieră contra
rădăcinilor, protecţie suplimentară a hidroizolaţiei. Poate fi utilizat şi în alcătuirea casetelor
prefabricate cu vegetaţie inclusă. Alcătuire: straturile filtrant şi de protecţie sunt geotextile din
polipropilenă, “cofrajul” drenant şi de retenţie a apei este din polistiren.
Documentaţie Barret Roofs

Documentaţie ABG

Plăci drenante realizate din polietilenă de înaltă densitate reciclată (HDPE)


Documentaţie Bauder

74
Documentaţie Flag-Soprema

Strat realizat din polipropilenă de înaltă densitate


Documentaţie Oldroyd

Strat realizat din fulgi expandaţi de polietilenă, cu geotextil inclus


Documentaţie Beco-Bermüller

75
Protecţii împotriva eroziunii substratului

Strat realizat din polipropilenă reciclată. Asigură penetrarea rădăcinilor, pătrunderea apei şi
luminii la plante şi împiedică alunecarea substratului până la stabilizarea acestuia cu
rădăcinile mediului vegetal.
Documentaţie Barret Roofs

Strat biodegradabil de reducere a eroziunii


Documentaţie Conwed Plastics

Strat realizat din filamente de polipropilenă; recomandat la pante sub 600


www.geosyntheticsworld.com

76
Strat de stabilizare a substratului (de reducere a eroziunii) din polietilenă de înaltă densitate
(HDPE) reciclată
www.celltekdirect.com

flickr.com/photos/ 7998285@N08/483912610

77
Bariere contra rădăcinilor

Barieră contra rădăcinilor din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) 1mm grosime
allstakesupply.com.au/ media/Product/

Barieră contra rădăcinilor din polietilenă 30mm


news.haverford.edu/ blogs/goinggreen

magellanarchitects.wordpress.com

78
Dispozitive anti-alunecare

Pentru acoperişuri cu panta se prevăd dispozitive unidirecţionale montate pe reţele de


protecţie anti-eroziune.
myecohomeblog.com/ category/roof/

Pentru acoperişuri cu panta cuprinsă între 150 - 450 se prevăd dispozitive bidirecţionale
montate pe saltele de drenaj
Documentaţie Flag-Soprema

Pentru acoperişuri cu panta sub 350 există sistemul de “Georaster”, cu dimensiunile 540 x
540 mm şi înălţimea de 100 mm, care poate susţine vegetaţie înaltă de 12cm
Documentaţie ZinCo

Pentru acoperişuri în pantă cu formă curbă există produse dedicate pentru asigurarea
stabilităţii
Documentaţie ZinCo

79
Sisteme prefabricate cu alcătuire completă, care se aşează peste hidroizolaţia protejată cu un
strat de separare-protecţie:

− strat vegetal,
− substrat,
− strat filtrant,
− strat drenant,
− barieră contra rădăcinilor

Documentaţie AXTER

80
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Anexa 6
informativă

detalii de alcătuire
(este obligatorie punerea acestora de acord cu detaliile propuse de producătorii de
sisteme de acoperişuri verzi)

A. detalii de câmp

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant în alcătuire inversă


(hidroizolaŃie cu rol şi de barieră contra vaporilor şi termoizolaŃie cu rol şi de protecŃie
a hidroizolaŃiei).

În această soluŃie termoizolaŃia se realizează exclusiv din plăci de polistiren


extrudat. Peste ele se prevede un strat de aerare (a se vedea Anexa 5) cu rol de
îndepărtare a umidităŃii din alcătuirea substratului, pentru a nu se diminua
performanŃele termice ale stratului de polistiren.

Tipul specific de produs pentru asigurarea funcŃiunii de drenare şi de retenŃie a apei


(a se vedea Anexa 5) reprezintă şi o barieră împotriva rădăcinilor.

Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.

81
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant în alcătuire „clasică”

Deşi nu face obiectul prezentului Ghid, prezentăm o alcătuire completă de


învelitoare termo-hidroizolată, al cărei strat de protecŃie este reprezentat de
terasa–grădină.
În funcŃie de tipul termoizolaŃiei (rezistentă mecanic, elastică sau compresibilă) şapa
poate fi simplă sau armată (este armată în cazul termoizolaŃiilor compresibile). În
cazul şapelor armate este obligatorie prevederea unui strat de difuzie-
decompresiune-compensare 1 peste şapă, pentru eliminarea vaporilor din spaŃiul
dintre bariera contra vaporilor şi hidroizolaŃie.
Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că
aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva
rădăcinilor de sine stătătoare.
Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-
decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă
cea implicită de hidroizolaŃie
Tipul specific de produs pentru asigurarea funcŃiunii de drenare şi de retenŃie a apei
(a se vedea Anexa 5) reprezintă şi o barieră împotriva rădăcinilor.
Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.

1
Insistăm în utilizarea termenului difuzie-decompresiune-compensare deoarece în această poziŃie specifică,
stratul de difuzie mai îndeplineşte şi alte funcŃiuni: realizează o echilibrare a presiunii vaporilor de apă între
interior şi exterior – decompresiune - şi realizează o separare între straturile de sub hidroizolaŃie şi hidroizolaŃie,
care este mai expusă acŃiunii agenŃilor de mediu, permiŃând astfel compensarea mişcării acesteia faŃă de suport

82
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant în alcătuire „clasică”


Stratul de difuzie de sub bariera contra vaporilor se prevede întotdeauna dacă
umiditatea relativă a aerului interior este >60% şi întotdeauna peste betoane de
pantă.
Acesta s-ar mai putea prevedea dacă structura termo-hidroizolantă se realizează în
anotimp ploios sau dacă se estimează că în următorul sezon rece clădirea nu va fi
încălzită, pentru eliminarea în exterior a umidităŃii de construcŃie.

Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că


aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva
rădăcinilor de sine stătătoare.
Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-
decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă
cea implicită de hidroizolaŃie

Tipul specific de produs pentru asigurarea funcŃiunii de drenare şi de retenŃie a apei


(a se vedea Anexa 5) reprezintă şi o barieră (suplimentară) împotriva rădăcinilor şi
un strat de aerare în acelaşi timp.

În cazul utilizării acestor produse din materiale plastice, de tip „cofraj de ouă” nu este
nevoie de prevederea de conducte de colectare a apei şi de conducere spre
dispozitivele de scurgere.

83
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant în alcătuire „clasică”

Optarea pentru un strat drenant din material granular este posibilă dar trebuie avută
în vedere provenienŃa materialului granular, dat fiind că pietrişul de râu trebuie spălat
(seminŃele purtate de vânt pot încolŃi şi apare vegetaŃie acolo unde nu este
recomandat) iar produsele pe bază de betoane sau calcare pot colmata scurgerile
pluviale.

84
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant


cu termoizolaŃia sub betonul de pantă
alcătuire posibilă în cazul plăcilor termoizolante compresibile sau
– nearmând stratul de beton de pantă –
în cazul plăcilor termoizolante rezistente de mari dimensiuni

Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că


aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva
rădăcinilor de sine stătătoare.

Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-


decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă
cea implicită de hidroizolaŃie

Tipul specific de produs pentru asigurarea funcŃiunii de drenare şi de retenŃie a apei


(a se vedea Anexa 5) reprezintă şi o barieră (suplimentară) împotriva rădăcinilor.

Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.

85
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant cu alcătuire ventilată

alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv, cu substrat cu grosime mică.

În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare (a se vedea
Anexa 5) şi posibil cutii care includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaŃie,
substrat, strat filtrant, strat drenant, barieră contra rădăcinilor – a se vedea Anexa 5).

De altfel şi termoizolaŃia trebuie să fie uşoară şi să nu necesite prevederea altor


straturi grele deasupra (şape diverse)

Se recomandă prevederea explicită a barierei contra rădăcinilor şi posibil şi a


stratului de aerare, dat fiind suportul (astereala) realizat din material putrescibil.
FuncŃiunea de eliminare a eventualei umidităŃi stagnante pe hidroizolaŃie se poate
realiza şi dacă elementul de drenare are faŃa inferioară riflată.

Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.

86
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant pe structură din lemn.


Panta versantului este, în cazul de faŃă, >150

Alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv, cu substrat cu grosime mică.

Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că


aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva
rădăcinilor de sine stătătoare.

Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-


decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă
cea implicită de hidroizolaŃie

În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare (a se vedea
Anexa 5) şi posibil cutii care includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaŃie,
substrat, strat filtrant, strat drenant, barieră contra rădăcinilor – a se vedea Anexa 5)

De altfel şi termoizolaŃia trebuie să fie uşoară şi să nu necesite prevederea altor


straturi grele deasupra (şape diverse)

Peste substrat se prevede o reŃea anti-alunecare (antieroziune) cu rolul stabilizării


substratului pe versant pe perioada consolidării stratului de vegetaŃie (a se vedea şi
Anexa 5).

87
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant pe structură metalică

Alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv, cu substrat cu grosime mică.

Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că


aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva
rădăcinilor de sine stătătoare.

Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-


decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă
cea implicită de hidroizolaŃie

În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare (a se vedea
Anexa 5) şi posibil cutii care includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaŃie,
substrat, strat filtrant, strat drenant, barieră contra rădăcinilor – a se vedea Anexa 5)

Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.

88
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

B. racordare cu aticul

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat

Alcătuirea termo-hidroizolantă se realizează conform normativului corespunzător, cu


ridicarea straturilor de termoizolaŃie, a celor de difuzie şi a hidroizolaŃiei pe atic.

Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului.

Perimetral se prevede un strat din agregate minerale (32/64mm), de minimum 50cm,


din considerente de securitate la incendiu.

Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de


asemenea cu material filtrant.

89
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat

Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului.

Perimetral se prevede un strat de pietriş spălat (32/64mm) sau dale prefabricate, de


minimum 50cm, din considerente de securitate la incendiu.

Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de


asemenea cu material filtrant.

90
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat

Există posibilitatea colectării apelor pluviale în zona din apropierea aticului, pentru a
nu întrerupe continuitatea suprafeŃei de vegetaŃie. SoluŃia are dezavantajul că
necesită o manoperă foarte corectă, dată fiind nevoia de racordare a straturilor atât
la dispozitivele de scurgere a apelor pluviale cât şi la atic.

Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului.

Perimetral se prevede un strat de pietriş (spălat) sau dale prefabricate, de minimum


50cm, din considerente de securitate la incendiu.

Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de


asemenea cu material filtrant.

91
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport metalic

Cu cât dispozitivul de scurgere a apelor pluviale este mai departe de atic, rezolvarea
este (probabil) mai sigură, existând posibilitatea fizică de racordare a straturilor în
mod corect.

Dispozitivele de scurgere a apelor pluviale au dimensiunile corespunzătoare pentru


ca faŃa capacului să ajungă la faŃa stratului drenant.

Este obligatoriu ca toate accesoriile să fie achiziŃionate de la aceeaşi firmă


producătoare de sisteme de acoperişuri verzi, pentru a nu exista incompatibilităŃi
între componente.

92
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

C. racordarea cu un perete supraînălŃat

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat

Alcătuirea termo-hidroizolantă se realizează conform normativului corespunzător, cu


ridicarea straturilor de termoizolaŃie, a celor de difuzie şi a hidroizolaŃiei pe perete (cu
minimum 30cm de la cota hidroizolaŃiei sau cu minimum 10cm de la finit).

Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului.

Perimetral se prevede un strat de pietriş (32/64mm) sau dale prefabricate montate


uscat, de minimum 50cm, din considerente de securitate la incendiu.

Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de


asemenea cu material filtrant.

93
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat

Alcătuirea termo-hidroizolantă se realizează conform normativului corespunzător, cu


ridicarea straturilor de termoizolaŃie, a celor de difuzie şi a hidroizolaŃiei pe perete (cu
minimum 30cm de la cota hidroizolaŃiei sau cu minimum 10cm de la finit).

Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului.

Perimetral se prevede o suprafaŃă de minimum 50cm, realizată cu dale prefabricate


montate uscat, din considerente de securitate la incendiu.
Între dalele prefabricate şi hidroizolaŃie trebuie prevăzut un rost de mişcare de
minimum 20mm.
HidroizolaŃia care se ridică pe perete trebuie să fie rezistentă la acŃiunea radiaŃiilor
UV şi a IR, sau trebuie protejată corespunzător.
În loc de agrafa şi protecŃia metalică se pot prevedea alte sisteme pentru protecŃia
straturilor care se ridică pe perete (elemente prefabricate încastrate, reborduri
turnate ş.a.)

Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de


asemenea cu material filtrant.

94
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din tablă cutată

Între structura metalică şi elementul prefabricat de faŃadă există un rost de dilatare


care va fi tratat corespunzător, straturile de difuzie, termoizolaŃia, hidroizolaŃia,
bariera contra rădăcinilor, stratul filtrant ridicându-se corespunzător pe perete.
Bariera contra vaporilor preia rostul de dilatare.

95
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Alcătuire termo-hidroizolantă pe planşeu din lemn

Fiind o structură „uşoară” este necesar ca şi structura termo-hidroizolantă să fie


uşoară, adică termoizolaŃia trebuie să fie eficientă (ca să nu fie nevoie de o grosime
mare pentru asigurarea performanŃei termice corespunzătoare) şi uşoară.
Acelaşi lucru este valabil pentru straturile care constituie structura „verde”: stratul
drenant trebuie să fie uşor şi – preferabil – să includă şi alte funcŃiuni: barieră contra
rădăcinilor, retenŃie de apă, strat filtrant, suport pentru substrat. Tipul de acoperiş
verde pe care îl suportă rezonabil din punct de vedere tehnic şi economic planşeul
din lemn este acoperişul în sistem extensiv.

96
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Racordare cu un perete supraînălŃat, perpendicular pe pantă

Fiind structuri diferite – şarpanta de lemn şi peretele din zidărie sau beton (în detaliul
prezentat), este necesară asigurarea mişcării independente a celor două structuri şi
deci rezolvarea cu măsuri de compensare a mişcării în zona de racordare a celor
două sisteme constructive.

HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu


minimum 15cm.

Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm) din dreptul racordării, de minim 50cm,
este prevăzut ca măsură de asigurare împotriva incendiului. Pentru acoperişuri cu
panta ≤ 50 este suficient pietrişul de râu; pentru pante până la 200 se prevede pietriş
mărgăritar (pietriş spart)

Fiind un acoperiş cu panta >150 stabilizarea versantului plantat este asigurată prin
dispunerea unei reŃele antieroziune peste substrat.

Acoperiş verde de tip extensiv.

97
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

D. Racordări marginale

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat,


cu scurgere exterioară

În cazul alcătuirilor cu scurgere exterioară, se prevede marginal un profil perimetral


de scurgere a apei, cu perforaŃii, pentru a asigura scurgerea apei curate în jgheab.
Dalele prefabricate (dacă există) se montează pe pietriş spălat, pentru a împiedica
înfundarea jgheabului cu nisip, sau pe balast dacă stratul filtrant se ridică până
imediat sub cota finitului pardoselii.

98
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Acoperiş verde la construcŃie subsol

Straturile filtrant şi drenant sunt prevăzute atât pe orizontală cât şi pe verticală, ele
ridicându-se până la limita superioară a substratului

99
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

E. relaŃia cu alte pardoseli exterioare ale învelitorii


(terase grădină semi-intensive sau intensive)

Terasă grădină intensivă – relaŃia cu aleile pietonale

Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaŃa,
indiferent de tipul de protecŃie a hidroizolaŃiei: dale sau grădină.
Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente
prefabricate, eventual prevăzute în interior cu strat filtrant.
Elementele prefabricate depăşesc ca înălŃime cu minimum 30mm suprafaŃa
exterioară a substratului, împiedicând astfel ca în cazul unei ploi puternice sau
grindini să se împroaşte cu noroi dalajul.

100
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Terasă grădină – relaŃia cu aleile pietonale

Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaŃa,
indiferent de tipul de protecŃie a hidroizolaŃiei: dale sau grădină.
Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente
prefabricate, eventual prevăzute în interior cu strat filtrant.
Elementele prefabricate depăşesc ca înălŃime cu minimum 30mm suprafaŃa
exterioară a substratului, împiedicând astfel ca în cazul unei ploi puternice sau
grindini să se împroaşte cu noroi dalajul.

101
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Terasă grădină – relaŃia cu aleile pietonale

Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaŃa,
indiferent de tipul de protecŃie a hidroizolaŃiei: dale sau grădină.

Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente
prefabricate. Dacă prefabricatul respectiv este realizat din beton armat sau alte
produse prin care nu pot trece firele de nisip sau pământul fin, nu mai este nevoie de
prevederea stratului filtrant

Elementele prefabricate depăşesc ca înălŃime cu minimum 30mm suprafaŃa


exterioară a substratului, împiedicând astfel ca în cazul unei ploi puternice sau
grindini să se împroaşte cu noroi dalajul.

Pardoseala supraînălŃată se prevede numai dacă pe terasa grădină respectivă este


avută în vedere o o circulaŃie uşoară.

102
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

RelaŃia terasă grădină – loc de joacă pentru copii

ProtecŃia hidrofugă a termoizolaŃiei se justifică numai în cazul termoizolaŃiilor


compresibile, peste care se prevede şapă armată, ca măsură de împiedicare a
pătrunderii umidităŃii din şapă în termoizolaŃie.

Se asigură continuitatea straturilor definitorii ale alcătuirii „verzi”: barieră contra


rădăcinilor, strat drenant.
Stratul filtrant se prevede numai acolo unde este prevăzut substratul pentru
vegetaŃie, fiind legat exclusiv de acesta.

103
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

E. relaŃia cu receptorii pluviali (scurgeri interioare)

În cazul receptorilor pluviali sunt trei aspecte de urmărit:


1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului
pluvial (cu alte cuvinte receptorii pluviali nu trebuie să depăşească finitul
alcătuirii verzi)
2. hidroizolaŃia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din
normativul de specialitate (NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuŃia
şi exploatarea hidroizolaŃiilor la clădiri)
3. gâtul (care are înălŃimea substratului) receptorului pluvial trebuie înfăşurat în
strat filtrant, pentru împiedicarea pătrunderii particulelor fine din substrat,
sau… (a se vedea detaliul următor)

Fiind vorba despre o alcătuire termo-hidroizolată inversă, evidenŃiem prevederea


stratului de aerare peste termoizolaŃie.

104
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

În cazul receptorilor pluviali sunt trei aspecte de urmărit:


1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului
pluvial (cu alte cuvinte receptorii pluviali nu trebuie să depăşească finitul
alcătuirii verzi)
2. hidroizolaŃia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din
normativul de specialitate (NP 040-2002 Normativ privind proiectarea,
execuŃia şi exploatarea hidroizolaŃiilor la clădiri)
3. relaŃia între substrat şi gâtul receptorului pluvial (care are înălŃimea
substratului) poate fi făcută ridicând stratul filtrant la limita substratului Ńi
prevăzând de jur împrejurul gâtului un strat drenant din pietriş de râu spălat
sau pietriş mărgăritar (spart).

Stratul drenant este realizat din plăci care asigură şi retenŃia apei (a se vedea
Anexa 5)

105
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

În cazul receptorilor pluviali sunt trei aspecte de urmărit:


4. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului
pluvial (cu alte cuvinte receptorii pluviali nu trebuie să depăşească finitul
alcătuirii verzi)
5. hidroizolaŃia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din
normativul de specialitate (NP 040-2002 Normativ privind proiectarea,
execuŃia şi exploatarea hidroizolaŃiilor la clădiri)
6. relaŃia între substrat şi gâtul receptorului pluvial (care are înălŃimea
substratului) poate fi făcută ridicând stratul filtrant la limita substratului Ńi
prevăzând de jur împrejurul gâtului un strat drenant din pietriş de râu spălat
sau pietriş mărgăritar (spart).

Stratul drenant este realizat din agregate minerale (nu rezultate din prelucrarea
betonului sau de natură calcaroasă)

106
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

În cazul receptorilor pluviali sunt trei aspecte de urmărit:


1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului
pluvial (cu alte cuvinte receptorii pluviali nu trebuie să depăşească finitul
alcătuirii verzi)
2. hidroizolaŃia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din
normativul de specialitate (NP 040-2002 Normativ privind proiectarea,
execuŃia şi exploatarea hidroizolaŃiilor la clădiri)
3. gâtul (care are înălŃimea substratului) receptorului pluvial se recomandă să fie
înglobat într-un strat drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte
(pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un
filtru (a se vedea Anexa 5)

107
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Receptorul pluvial poate avea un capac parafrunzar la cota finită a terasei-


grădină şi filtrarea apei se poate face prin prevederea unui dren din agregate
minerale (nu beton sau minerale calcaroase)

Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita superioară a substratului.

108
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Se pot prevedea receptori pluviali protejaŃi cu grile parafrunzar şi la poala învelitorii,


zona dedicată jgheabului mascat de pazie fiind rezolvată prin racordarea pe verticală
a hidroizolaŃiei şi barierei contra rădăcinilor (ridicată minimum 15cm peste nivelul
stratului drenant) şi prin prevederea protecŃiei granulare (pietriş de râu spălat sau
pietriş mărgăritar)

Pentru acoperişuri cu panta ≤ 50 este suficient pietrişul de râu; pentru pante până la
200 se prevede pietriş mărgăritar (pietriş spart)

Detaliul poate fi valabil la pante mai mici de 200, la pante mai mari existând pericolul
alunecării pietrişului.

109
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

O rezolvare uşor diferită (din punct de vedere al rezolvării poziŃiei dispozitivului


receptor de ape pluviale şi încadrare a sa în geometria poalei streşinii şi de relaŃie cu
pazia) este cea în care apa se scurge din receptor pe un lanŃ.
Între dezavantajele acestei rezolvări (cu lanŃ) am putea menŃiona faptul că în cazul
ploilor torenŃiale lanŃul probabil nu va face faŃă debitului de apă.

Racordarea cu un burlan cu cot în unghi de 600 sau 450 sau cu racordare curbă ar
putea reprezenta o soluŃie mai potrivită pentru România.

110
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

F. Străpungeri prin învelitorile verzi

Străpungere prin structura din beton armat

ProtecŃia hidrofugă a termoizolaŃiei se justifică numai în cazul termoizolaŃiilor


compresibile, peste care se prevede şapă armată, ca măsură de împiedicare a
pătrunderii umidităŃii din şapă în termoizolaŃie.

HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu


minimum 15cm.

Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care
străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare
împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte
(pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru (a se
vedea Anexa 5)

Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita substratului

111
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Străpungere prin structura din lemn

HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu


minimum 15cm.
Bariera împotriva vaporilor se ridică şi ea, pentru a împiedica apa rezultată din
eventuale condensuri să ajungă în termoizolaŃie

Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care
străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare
împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte
(pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru (a se
vedea Anexa 5)

Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita substratului

112
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Străpungere prin structura metalică

HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu


minimum 15cm.
Bariera împotriva vaporilor se ridică şi ea, pentru a împiedica apa rezultată din
eventuale condensuri să ajungă în termoizolaŃie

Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care
străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare
împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte
(pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru (a se
vedea Anexa 5)

Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita substratului

113
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

G. Rosturi în câmpul învelitorii verzi

Rosturile de dilatare / tasare între clădiri sau tronsoane ale clădirilor se rezolvă
conform reglementărilor în vigoare (compensatori)
Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent
din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci prefabricate
minerale), care sprijină pe elementul drenant şi de retenŃie a apei. Aceste plăci sunt
acoperite cu stratul filtrant (a se vedea Anexa 5) , peste care se aplică substratul.

114
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent
din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci din mase plastice
rezistente, perforate sau plăci metalice tratate anticoroziv), care sprijină pe elementul
drenant şi de retenŃie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant (a se
vedea Anexa 5).

115
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Rosturile de dilatare / tasare între clădiri sau tronsoane ale clădirilor se rezolvă
conform reglementărilor în vigoare (compensatori).

Această variantă este mai avantajoasă decât cele precedente din punct de vedere al
îndepărtării apei din zona rostului.

Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent
din punct de vedere mecanic pentru substrat (în acest exemplu plăci prefabricate
minerale), care sprijină pe elementul drenant şi de retenŃie a apei.

Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant (a se vedea Anexa 5), peste care se
aplică substratul.

116
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent
din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci din mase plastice
rezistente, perforate sau plăci metalice tratate anticoroziv), care sprijină pe elementul
drenant şi de retenŃie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant (a se
vedea Anexa 5).

Acoperirea rostului poate avea un capac parafrunzar la cota finită a terasei-grădină


şi filtrarea apei se poate face prin prevederea unui dren din agregate minerale (nu
beton sau minerale calcaroase)

Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita superioară a substratului.

117
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Rost între două clădiri cu structura din lemn

Suportul (planşeul din lemn) fiind elastic, este necesar ca sub bariera contra
vaporilor să se prevadă un strat flotant, de separare, care permite mişcarea
suportului (astereala) fără ca această mişcare să inducă tensiuni (întindere, rupere)
în bariera contra vaporilor.

Şarpanta din lemn fiind o alcătuire uşoară este necesar ca şi alcătuirea termo-
hidroizolantă să fie uşoară şi să răspundă cerinŃelor de izolare termică şi de
asemenea ca alcătuirea „verde” să fie uşoară.
Astfel stratul drenant este realizat din plăci din materiale plastice care asigură
simultan şi funcŃiunea de strat de retenŃie a apei şi de barieră contra rădăcinilor.

Tipul de acoperiş verde recomandat pentru construcŃiile cu şarpantă din lemn este
acoperişul de tip extensiv. La panta ≥ 200 prevederea unei reŃele (grile) bidirecŃionale
pentru stabilizarea versantului este esenŃială. Se poate prevedea peste substrat şi o
reŃea contra eroziunii substratului versantului.

De jur împrejurul rostului se realizează stratul drenant din pietriş spălat sau pietriş
mărgăritar (32/64mm), de minimum 50cm.

118
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Racordare între o structură metalică şi una din beton armat.

Din punct de vedere al rezolvării acoperişului verde nu există elemente de noutate


faŃă de cele prezentate anterior.

119
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

H. Racord la luminator

HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se racordează la luminator. Straturile de


difuzie se ridică, având bariera contra vaporilor ca strat de separare între ele, numai
dacă se aerisesc în dreptul racordării la luminator, ceea ce este puŃin probabil, date
fiind problemele de etanşare împotriva apei care curge de pe luminator. Dacă se
aerisesc prin alte părŃi sau prin deflectoare, straturile de difuziune şi bariera contra
vaporilor nu se ridică pe verticală.

De jur împrejurul luminatorului se prevede un strat de pietriş de râu spălat sau de


pietriş mărgăritar (32/64mm), cu lăŃime de minimum 50cm.

Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita finitului substratului.

120
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

I. Racordare cu fereastră

121
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

J. Racordare cu ferestre de mansardă

122
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

K. Rezolvări la streaşină

Streaşină de timpan

Acolo unde nu sunt prevăzute cutii cu vegetaŃie precultivată, poala este rezolvată cu
bordură din agregate minerale (32/64mm), cu opritor perforat pe care se ridică stratul
filtrant

123
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

streaşină de poală

Acolo unde nu sunt prevăzute cutii cu vegetaŃie precultivată, poala este rezolvată cu
bordură din agregate minerale (32/64mm), cu opritor perforat pe care se ridică stratul
filtrant

124
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

streaşină de poală

Elementele de asigurare a stabilităŃii versantului de tip grilă arată că panta învelitorii


este cuprinsă între 200 şi 300.

125
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

L. Coame

Asigurarea preluării apelor pluviale se face prin jgheaburi / canale de scurgere şi


direcŃionare către jgheabul de poală sau burlan, protejate împotriva colmatării prin
înfăşurare în strat filtrant.

Elementele de asigurare a stabilităŃii versantului de tip grilă arată că panta învelitorii


este cuprinsă între 200 şi 300.

126
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Toate membranele se petrec peste coame, fie că este vorba despre bariera contra
vaporilor, hidroizolaŃie sau bariera împotriva rădăcinilor.

Se va avea în vedere direcŃia vântului dominant înainte de începerea montării


membranelor şi se va lucra Ńinând cont de acest aspect.

Elementele de asigurare a stabilităŃii versantului de tip grilă arată că panta învelitorii


este cuprinsă între 200 şi 300.

127
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

Toate membranele se petrec peste coame, fie că este vorba despre bariera contra
vaporilor, hidroizolaŃie sau bariera împotriva rădăcinilor.

La pante ≥ 300 se utilizează covoare vegetale precultivate, în cutii care asigură


drenaj, retenŃie a apei şi barieră contra rădăcinilor

128
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

M. Dolii

La pante ≥ 150 se utilizează reŃele din Ńesături (a se vedea Anexa 5) pentru


împiedicarea alunecării substratului pe pantă (anti-eroziune)

Pentru împiedicarea pătrunderii substratului în dolie, la limita substratului se prevăd


opritoare unidirecŃionale acoperite de hidroizolaŃie şi de bariera contra rădăcinilor

În dolie se prevăd conducte de preluare a apei pluviale, îmbrăcate în material filtrant


şi îngropate în dren din material granular (pietriş de râu spălat sau pietriş
mărgăritar).

129
Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 1

La pante ≥ 300 se utilizează covoare vegetale precultivate, în cutii care asigură


drenaj, retenŃie a apei şi barieră contra rădăcinilor.
La pante ≥ 200 se utilizează reŃele uni sau bidirecŃionale pentru împiedicarea
alunecării substratului pe pantă (anti-eroziune)

Pentru împiedicarea pătrunderii substratului în dolie, la limita substratului se prevăd


opritoare unidirecŃionale acoperite de hidroizolaŃie şi de bariera contra rădăcinilor

În dolie se prevăd conducte de preluare a apei pluviale, îmbrăcate în material filtrant


şi îngropate în dren din material granular (pietriş de râu spălat sau pietriş
mărgăritar).

130
BIBLIOGRAFIE

A. REGLEMENTĂRI TEHNICE ROMÂNEŞTI


- NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
hidroizolaţiilor la clădiri
- GP 065-2001 Ghid privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere a
hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton
- NP 064-2002 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi
polimerice
- GP 114-2006 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
hidroizolaţiilor cu membrane bituminoase aditivate cu APP şi SBS
- NP 121-2006 Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale
acoperişurilor clădirilor
- NP 069-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri
- GP 112-2004 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
învelitorilor din membrane polimerice realizate ,,in situ”
- GP 0001-1996 Protecţia la zgomot. Ghid de proiectare şi execuţie a
zonelor urbane din punct de vedere acustic
- C 107/0-2002 Normativ pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii
termice de clădiri,
- C 107-2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de
construcţie ale clădirilor
- GP 058-2000 Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la
clădirile de locuit
- C 107/6-2002 Normativ general privind calculul transferului de masă
(umiditate) prin elemente de construcţie
- C 107/7-2002 Normativ pentru proiectarea la stabilitate termică a
elementelor de închidere ale clădirilor
- C 125-2005 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de
izolare fonică şi a tratamentelor acustice în clădiri
- P 121-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor
de protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri industriale
- P 122-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare
fonică la clădiri civile social-culturale şi tehnico-administrative
- P118 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor

STANDARDE ŞI NORMATIVE STRĂINE


- SPRI’s Fire Design Standard for Vegetative Roofing Systems – norma
canadiana
- SPRI’s Wind Design Standard for Vegetative Roofing Systems – norma
canadiana
- Guideline for the Planning, Execution and Upkeep of Green-Roof Sites –
norma germana

131
- ASTM E2400 - 06 Standard Guide for Selection, Installation, and
Maintenance of Plants for Green Roof Systems
- ASTM E2397 - 05 Standard Practice for Determination of Dead Loads and
Live Loads associated with Green Roof Systems
- ASTM E2399 - 05 Standard Test Method for Maximum Media Density for
Dead Load Analysis of Green Roof Systems
- ASTM E2398 - 05 Standard Test Method for Water Capture and Media
Retention of Geocomposite Drain Layers for Green Roof Systems
- ASTM E2396 - 05 Standard Test Method for Saturated Water Permeability
of Granular Drainage Media [Falling-Head Method] for Green Roof
Systems
- Peck, Steven & Kuhn, Monica: "Design Guidelines for Green Roofs",
Ontario Association of Architects. Peck, Steven, Callaghan, Chris & Kuhn,
Monica: "Greenbacks from green roofs: forging a new industry in
Canada" Canada Mortgage and Housing Corporation, March 1999

B. CERCETĂRI INTERNAŢIONALE
- Survey of types of green roofs and their standards, in Report on the
Environmental Benefits and Costs of Green Roof Technology for the City
of Toronto
- B Baskaran & K.Liu Evaluating Rooftop and Vertical Gardens as an
Adaptation Strategy for Urban Areas
- K.Y. Liu & A. Baskaran Using Garden Roof Systems to Achieve
Sustainable Building Envelopes in Construction Technology Update
No. 65, Sept. 2005
- Brad Bass, Bas Baskaran Evaluating Rooftop and Vertical Gardens as an
Adaptation Strategy for Urban Areas, în National Research Institute of
Canada, contract NRCC-46737
- Goya Ngan Green Roof Policies: Tools for Encouraging Sustainable
Design
- Dr Raelene Mibus, Green roofs in the changing Australian landscape,
Poster presentation for International Landcare Conference, Melbourne,
October 2006
- Congresul International Green Roofs, editia 2009 Bringing Nature Back to
Town,
- Congresul International Green Roofs, editia 2004 The globalised green
roof market of the future: trends and challenges,
- Conferinta Internationala SB08 World Sustainable Building Conference,
Melbourne, Australia, sept 2008
- Maureen Connelly, Murray Hodgson, Sound Transmission Loss on Green
Roofs, în Conferinţa Greening Rooftops for Sustainable Communities,
Baltimore 2008

C. CĂRŢI
- E. C. Snodgrass - Green Roof Plants: A Resource and Planting Guide
- Nigel Dunnett - Planting Green Roofs and Living Walls

132
- IHS BRE - Green Roofs and Facades
- Steven L. Cantor - Green Roofs in Sustainable Landscape Design
- Theodore H. Osmundson - Roof Gardens: History, Design, and
Construction (Norton Books for Architects & Designers)
- William McDonough - Green Roofs: Ecological Design And Construction
- Green Roof Waterproofing and Drainage 301 course manual
- Eberhard Schunck et al - Roof Construction Manual, Birkhauser, 2003
- Ciocârlan V. Flora ilustrată a României, Ed. Ceres, Bucureşti, 2009,
- Ivan Doina. Fitocenologia şi Fitogeografia României
- Petrovici, R, Protecţia localităţilor împotriva riscurilor naturale şi antropice
Ed. Universitară "I.Mincu" Bucureşti, 2007

D. MANUALE
- Alexandru Stan - Curs Finisaj 2, ed. 1989, IAIM
- IGRA (International Green Roof Association) - Green Roof Pocket Guide
- Technical Manual Design for lifestyle and the future. Australia's guide to
environmentally sustainable homes
- Technical Guide to Stainless Steel Roofing
- Greenroof brochure Sika
- Sopranature – Soprema
- Technical Guide The ultimate Eco-Friendly Roof from ICB Diadem

E. WEBOGRAFIE
- http://www.toronto.ca/greenroofs/pdf/chapter3.pdf
- http://www.greenroofs.org
- http://www.zinco-greenroof.com/EN/greenroof_systems/index.php
- http://www.livingroofs.org/
- http://www.igra-world.com/
- http://www.wbdg.org/ccb/browse_doc.php?d=8047
- http://www.nrc-cnrc.gc.ca/eng/ibp/irc/ctus/ctus-n65.html
- http://horticulture.psu.edu/cms/greenroofcenter/
- http://www.efb-greenroof.eu/verband/fachbei/fa01_englisch.html
- http://www.hydrotechusa.com/garden-roof.htm
- http://www.greenroofs.com/pdfs/newslinks-803_construction_specifier.pdf
- http://www.abg-geosynthetics.com/index.htm
- http://www.gruendachexperte-krupka.de/
- http://www.alumasc.co.uk/
- http://www.amann-dachmarke.at/
- http://www.hydrotechusa.com/
- http://www.apexgreenroofs.com/
- http://www.grundach.com/
- http://www.austrotherm.at/front_content.php
- http://www.axter.co.uk/
- http://www.bakor.com/index.asp
- http://www.barrettroofs.com/products/index.html
- http://www.bauder.de/de/bauder-deutschland.html

133
- http://www.bauder.co.uk/
- http://beco-bermueller.de/_site/de
- http://www.binne.de/
- http://www.buildinglogics.com/index.html
- http://www.hasseundsohn.de/
- http://www.carlisle-syntec.com/index.cfm
- http://www.cetco.com/bmg/Home.aspx
- http://www.colbond-geosynthetics.de/
- http://www.conservationtechnology.com/index.html
- http://www.derbigum.com/
- http://www.dow.com/
- http://ecoroofseverywhere.com/
- http://www.eternit.de/
- http://www.fbb.de/
- http://www.fibertite.com/
- http://www.firestonebpco.com/northamericahome.aspx
- http://www.fdt.de/index.jsp
- http://www.flag-soprema.co.uk/web/
- http://www.soprema.us/
- http://www.foamglas.com/
- http://www.georgboerner.de/
- http://www.sky-garden.co.uk/
- http://www.greentechitm.com
- http://www.gruenes-dach.de/auswahl.php
- http://www.ikogreen.com/chooselang.asp
- http://www.icopal.co.uk/
- http://www.langley.co.uk/
- http://www.liveroof.com/
- http://www.mogat-werke.de/
- http://www.mulehide.com/
- http://www.optigreen.co.uk/index.html
- http://www.optigruen.de/index.html
- http://www.protan.co.uk/pages/default.aspx
- http://www.puren.com/
- http://www.alkorproof.com/en/index.php
- http://www.ritter-online.de/
- http://www.roofmeadow.com/
- http://www.safeguardeurope.com/index.php
- http://www.sarnafilus.com/
- http://www.sarnafil.at/index_roofing
- http://www.siplast.com/
- http://www.trelleborg.com/en/
- http://www.tremcoinc.com
- http://www.vedag.de/
- http://www.xeroflora.com/index.asp
- http://www.zinco-greenroof.com/

134