You are on page 1of 2

CUVIOSUL ANTONIE

SIHASTRUL DE LA
SCHITUL IEZERU

In codrii si in pesterile Carpatilor au trait, in


curgerea veacurilor, numerosi sihastri de
neam roman, departe de lume si cunoscuti
de prea putini, fapt pentru care numele
celor mai multi dinre ei n-au ajuns pana la
noi. Intre acesti putini cunoscuti se numara
si cuviosul sihastru Antonie de la schitul
Iezeru din partile Valcei, unul din marii
parinti cu viata aleasa pe care i-a odraslit
neamul nostru.
S-a spus despre el ca ar fi un aroman,
originar din orasul Ianina, din Grecia.
Socotim, totusi, ca se tragea dintr-o familie
de buni crestini din satele de sub munte ale
Olteniei, regiune cu multe manastiri si
schituri, ctitorite de domnii, boierii si
calugarii romani din veacurile trecute.
Cunoscand aceste vetre stravechi de evlavie
crestineasca, a dorit inca de tanar sa alaturi un mic paraclis in stanca, largind
imbrace ingerescul chip al calugariei. stanca in asa fel incat sa
Impresionat in mod deosebit de viata aleasa poata face din ea un lacas de inchinare si de
pe care o duceau calugarii de la Iezeru, - preamarire a lui Dumnezeu. Terminand
ctitoria lui Mircea Voda Ciobanul, pe la aceasta bisericuta, i-a pus o catapeteasma si
mijlocul veacului al XVI-lea – a intrat frate icoane, inzestrand-o cu cele trebuitoare
in acest schit. La vremea randuita de pravila savarsirii dumnezeiestilor slujbe. A rugat
calugareasca, a fost tuns in monahism, apoi pe episcopul Ilarion al Ramnicului,
primind numele marelui Antonie care pastorea atunci, sa o sfinteasca. Trei
indrumatorul pustiurilor din Egipt, la ani de zile a lucrat singur, cu dalta si cu
inceputul veacului al IV-lea. Aici a deprins ciocanul. In aceasta bisericuta s-a rugat
toate randuielile vietii calugaresti, cu mereu cuviosul Antonie sihastrul, pana la
rugaciune, post, privegheri si alte nevointe sfarsitul vietii, impreunand rugaciunea cu
duhovnicesti. postul si cu munca in gradina pe care o avea
Cunoscand insa si viata mult mai in jurul pesterii lui. Cobora la schit doar in
induhovnicita pe care o duceau sihastrii zilele de duminici si sarbatori pentru a
retrasi cu totul de lume in muntii din asculta Sfanta Liturghie si a primi Trupul si
preajma schitului, cuviosul monah s-a Sangele Domnului.
aprins de ravna sfanta de-a le urma pilda La indemnul sau, prin anii 1700-1705,
vietii. Drept aceea, in jurul anului 1690 s-a episcopul Ilarion a refacut biserica si
retras si el la cativa kilometri de schitul chiliile schitului Iezeru, ctitorite de
Iezeru, in muntele cu acelasi nume, unde si- domnitorul Mircea Ciobanul, dupa cum ne
a gasit adapost intr-o pestera. Aceasta i-a incredinteaza si noua pisanie care a fost
devenit chilie si loc de reculegere. pusa atunci. Traditia populara stie ca insusi
Nemultumit ca nu avea un loc anume schimonahul Antonie cobora mereu de la
randuit pentru rugaciune, a inceput sa sape pestera lui si ajuta la refacerea schitului.
Vestea despre traiul si nevointele
Cuviosului Antonie s-au raspandit curand in prelucrat dupa "Sfinti daco-romani si
toate satele si targurile Olteniei, ajungand români", Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu,
pana si dincolo de munti, in Transilvania. Iasi, 1994,
Calugarii si credinciosii care auzeau de
sfintenia vietii lui, se indreptau spre schitul
Iezeru sau spre pestera lui, pentru a-i cere
cuvant de invatatura si de mangaiere.
Asa si-a petrecut viata, in post, rugaciune si
aspre nevointe duhovnicesti, cuviosul
Antonie de la pestera din Muntele Iezeru,
timp de 28 de ani. Traise, deci, in timpul
domniei lui Constantin Voda Brancoveanu
si a pastoririi lui Antim Ivireanu, ca episcop
de Ramnic si apoi ca mitropolit al intregii
Tari Romanesti.
Dumnezeu l-a chemat la Sine cu putin
inainte de anul 1714. Unul din fiii sai
duhovnicesti, ieromonahul transilvanean
Nicolae din Teius (jud. Alba), i-a purtat de
grija in ultimele zile ale vietii si l-a
impartasit cu Sfintele Taine. Plans de
intreaga obste a schitului Iezeru, ca si de
credinciosii din imprejurimi, a fost asezat
spre vesnica odihna in apropiere de intrarea
in paraclisul pe care si-l sapase el insusi in
stanca. Multa vreme credinciosii care l-au
cunoscut sau care auzisera de el urcau la
chilia si la paraclisul lui, unde se rugau si
isi pomeneau mortii, punand apoi lumanari
pe mormantul cuviosului Antonie, pe care-l
cinsteau ca pe un adevarat sfant.
Ieromonahul Nicolae duhovnicul, de care
pomeneam mai sus, i-a scris “Viata” pe
scurt, asa cum am aratat-o aici. Dar
mormantul sau nu se mai cunoaste, caci o
stanca pravalita din munte a acoperit locul
in care se gasea. Totusi, amintirea lui
printre localnici nu s-a stins niciodata, ci
credinciosii olteni il cinstesc neincetat pe
acest Cuvios Sihastru Antonie, ca pe un
adevarat sfant odraslit din neamul lor.
Tinand seama de viata si nevointele sale, in
1992 a fost asezat in randul sfintilor,
urmand ca numele lui sa fie trecut in
sinaxar, in cartile de slujba si in calendarele
bisericesti. Pomenirea lui cu lauda se face
in fiecare an la 23 noiembrie.