You are on page 1of 10

subordonat în întregime autorităţilor germane. format actualmente din 331 senatori. Şeful statului era un preşedinte. iar puterea executivă aparţine de fapt Guvernului. de la adoptarea constituţiei din 13 octombrie 1946 până la adoptarea constituţiei celei de a cincea Republici în octombrie 1958. cu timpul. în primul rând datorită duratei sale scurte şi în al doilea rând datorită faptului că este ultimul regim instaurat în urma unei revoluţii. în mod uzual. Parlamentul este constituit din Adunarea Naţională. parte integrantă a Franţei în acea perioadă. conform amendamentului lui Henri Wallon care spunea : „Preşedintele Republicii Franceze este ales prin majoritatea absolută a voturilor de către Senat şi de Camera Deputaţilor reunită în Parlamentul naţional. factorul determinant în impunerea noii doctrine şi a marilor principii (considerate astăzi universale) ale libertăţii şi egalităţii a fost Revoluţia Franceză din 1789. când prăbuşirea Franţei în faţa atacului german a suprimat instituţiile celei de-a treia republici iar mareşalul Petain a convocat Adunarea Natională la Vichy pentru a-l investi cu largi atribuţii de şef al statului. Germania). în care preşedintele. A Treia Republică Franceză este numele dat regimului politic din Franţa între 1870 şi 1940. Aceasta punea bazele unei monarhii care nu mai poate afirma “L’etat c’est moi” ci recunoaşte originea puterii ca venind de la naţiune care o exercita prin reprezentanţii săi (apar astfel principiul suveranităţii naţionale şi diferitele reguli care guvernează procedurile electorale). Vizând separaţia puterilor. consilieri generali. mareşalul Petain a dobândit atribuţii foarte largi. ele vizând mai mult consideraţii teoretice decât soluţii practice de guvernare corespunzătoare realităţii. Alegerea Preşedintelui prin sufragiu universal îi acordă acestuia o importanţă politică considerabilă. Spre deosebire de regimurile prezidenţiale (în genul celor din Statele Unite. Cea de-a treia republică a durat până în 1940.simbolizată prin dărâmarea Bastiliei pe 14 iulie 1789 (dată devenită zi naţională a Franţei) – a însemnat înlăturarea absolutismului monarhic şi a pregătit instaurarea formei de guvernământ de factură republicană. relatii executiv-legislativ. în mod practic dar nu in mod legal. iar Preşedintele are putere de a-l dizolva pe acesta şi în situaţii de criză poate fi investit cu puteri speciale. Incapacitatea de a rezolva criza din Algeria. în scurt timp. exercitarea acestora a fost încredinţată unor organisme constituţionale diferite: Adunarea Naţională. imperiul. Brazilia) unde cele două puteri sunt strict separate. Prima republică franceză a fost instaurată prin Constituţia adoptată pe 24 iunie 1793. A fost o democraţie parlamentară ce a luat naştere după căderea celui de al doilea Imperiu Francez în urma războiului Franco-Prusac din 1870 şi a supravieţuit până la capitularea Franţei la începutul celui de al doilea război mondial în 1940. Victoria revoluţiei franceze. imaginând o cale de mijloc. tipul de regim politic. Vârsta pentru a fi ales deputat era de 25 de ani. în fruntea căruia se gaseşte Primul Ministru. sistem electoral Regimul semi-prezidential caută să suplinească o serie de dezavantaje ale sistemului prezidential. situaţie în care premierul este responsabil de asemenea. A Doua Republică Franceză este numele dat regimului politic din Franţa între 1848 şi 1852. Principiile enunţate în Constituţie erau impregnate de ideile revoluţionare antimonarhice. iar vârsta cerută pentru ca o persoană să fie aleasă senator era stabilită la 40 de ani. Din punct de vedere economic Franţa a început reconstrucţia de după cel de al doilea război mondial ce a dus la un avânt economic. în faţa Preşedintelui care îi poate cere să demisioneze. Sistemul politic francez: evolutii constitutionale. În caz de coabitare. A Treia Republică a fost oficial instaurată în 1875 prin adoptarea legilor constituţionale.A Doua Republică este un regim original în istoria Franţei. la data de 3 septembrie 1791 este adoptată prima constituţie scrisă a Franţei şi a doua din Europa (prima a fost adoptată de Polonia în mai 1791).Preşedintele poate dizolva Adunarea Naţională. acesta putând numii şi demite Primul Ministru în funcţie de prestaţia acestuia şi a guvernământului său. A păstrat aceeaşi caracteristică de sistem politic parlamentar instabil cu guverne incapabile să obţină sprijinul Parlamentului. consilieri regionali şi primari) şi este reînnoit cu jumătate la fiecare trei ani. în cei 12 ani de existenţă ai republicii existând 24 de guverne. mandatul senatorilor era de 9 ani. iar pe 2 decembrie 1852 el pune capăt regimului prezidenţial printr-o lovitură de stat în stil bonapartist. o reînnoire a mandatelor efectuându-se o dată la trei ani. . şi Senatul alcătuit din senatori numiţi pe viaţă sau recrutaţi prin scrutin indirect. aleasă pe 4 ani. Istoria dezvoltării politice a Franţei prezintă un interes deosebit deoarece în sistemul politic francez s-au perindat succesiv aproape toate formele de guvernământ. ajungându- se în prezent la o republică semiprezidenţială. Sub influenţa ideilor acestei Revoluţii. dar mai ales pentru politologi. Pentru istorici. 2 . dar şi imperfecţiuni ale regimului parlamentar. a cincea republică funcţionează optimal dacă majoritatea parlamentară şi preşedintele sunt de aceeaşi parte a spectrului politic. compus din Camera Deputaţilor. Guvernul este responsabil de politica internă a Franţei în timp ce Preşedintele este responsabil de reprezentarea externă a ţării. mai ales de filosofia lui Rousseau (“Contractul Social”) . formată din 577 deputaţi aleşi pentru 5 ani prin sufragiu universal direct şi din Senat. monarhia constituţională. reînnoiri constituţionale în toate statele de pe continent. Naţiunea franceză a avut o contribuţie majoră în enunţarea şi realizarea unei doctrine democratice şi liberale care a declanşat. care nu exercita decât o autoritate limitată asupra teritoriului sau/ şi care a sfârşit prin a fi. al cărei mandat era de 4 ani. dar şi republica parlamentară. începând cu monarhia absolută. odată cu semnarea Tratatului de la Roma. Spre deosebire de Camera Deputaţilor. Franţa este ţara celor cinci republici care au marcat tot atâtea etape distincte ale evoluţiei în planul organizării politice. Franţa a pus bazele Uniunii Europene iar după înfrângerea din Indochina a demarat un proces de decolonizare. sistem de partide. ales de întregul popor.31. a dus la dizolvarea republicii odată cu editarea constituţiei celei de a cincea republici sub îndrumarea generalului Charles de Gaulle. A Patra Republică este numele dat sistemului politic de stat republican în Franţa din iunie 1944 până în octombrie 1958. Acesta ratifică lovitura de stat printr-un referendum ce propune "restaurarea sistemului Primului Consul". Cea de a Cincea Republică este un regim parlamentar în care puterea executivă colaborează cu puterea legislativă în cadrul unui sistem de separare a puterilor. Regele şi Tribunalele. devine un arbitru între puterile statului. el este reeligibil”. Este regimul care a instituit sufragiul universal masculin şi a abolit sclavagismul Preşedinte al statului devine Ludowic Napoleon. număr care va creşte la 341 în 2008 şi la 346 în 2011. Prin legea din 10 iulie 1940. Senatorii sunt aleşi pe o durată de 6 ani de către un colegiu electoral format din "marii electori" (deputaţi. consecinţă directă şi totodată împlinire a idealurilor Revoluţiei din 1789. Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului. A fost un guvern republican ce a luat naştere după Revoluţia de la 1848 şi a supravieţuit până la lovitura de stat a lui Louis-Napoléon Bonaparte în 1852.Adunarea Naţională poate răsturna guvernul printr-o moţiune de cenzură. Instituţiile statului definite de Constituţia din 1875 erau: Parlamentul bicameral. Din multe puncte de vedere a reprezentat o continuare a celei de a treia republici ce a existat înaintea războiului. Din punct de vedere al relaţiilor internaţionale. fiecare putere dispune de un mijloc de presiune asupra celeilalte: . El este numit pe şapte ani. în Franţa fiind instituit un regim autocrat apropiat de Germania. Spre deosebire de celelalte regimuri parlamentare (în genul celor din Regatul Unit.

din popor pentru popor" . promovată de Generalul de Gaulle: Preşedintele Republicii putea fi ales pentru un mandat de 7 ani.potrivit unui mare constituţionalist francez. ca urmare a reformei constituţionale din anul 1962.instituţiile unei democraţii care întrunesc următoarele două elemente:un Preşedinte de republică ales în sufragiu universal şi dotat cu notabile puteri propri şi un Prim Ministru şi Guvern responsabili în faţa Parlamentului. 1/3 reînnoiţi la 3 ani Colegii Departamentale Electoratul Sistem electoral majoritar cu 2 tururi Sistemul politic al Republicii a 5. care îşi derivă suveranitatea de la popor ("guvernul poporului.gouvernement du peuple. fără limită. modul de formare a Guvernului şi puterile fiecăruia precum şi relaţiile dintre aceste instituţii. şi al Parlamentului. cel mai recent la data de 28 martie 2003. Mandatul poate fi reinnoit. prin scrutin în două tururi. Preşedintele Premierul mandat de 5 ani Guvernul Parlamentul Adunarea Senat Naţională 321 membri aleşi 577 de membri indirect pentru 9 aleşi pentru 5 ani ani. ce are un rol important din punct de vedere politic. primii doi candidaţi putând să se prezinte în al doilea tur. Stabileşte modalităţile de alegere ale Preşedintelui Franţei. Este numită în mod tipic Constituţia celei de a cincea Republici şi a înlocuit constituţia celei de a patra republici datând din 27 octombrie 1946. Prin regim semi-prezidenţial se înţeleg . par le peuple et pour le peuple). şi a fost amendată de 17 ori. Constituţia asigură independenţa autorităţii judiciare şi creează o Înaltă Curte de Justiţie. Actuala Constituţie a Franţei a fost adoptată la data de 4 octombrie 1958. Preambulul constituţiei reaminteşte Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului din 1789 şi stabileşte caracterul secular şi democratic al Republicii Franceze.a. fie printr-un proces parlamentar cu consimţământul Preşedintelui. cu majoritatea absolută a sufragiilor exprimate. Procedura normală de amendare este următoarea: amendamentul trebuie să fie adoptat în termeni identici de 3 . Constituţia precizează metodele de amendare a acesteia. Exemplul clasic al regimului semi-prezidenţial îl regăsim în Franţa unde. un Consiliu Constituţional şi un Consiliu Economic şi Social şi permite ratificarea tratatelor internaţionale şi a celor legate de Uniunea Europeană. fie printr-un referendum.

partidele de drepta. . iar ministrul de interne Nicolas Sarkozy a câştigat capital politic în urma discursului său în favoarea represiunii delicvenţei juvenile şi a imigraţiei ilegale.alegerea preşedintelui prin vot universal direct. iar membrii Parlamentului sunt aleşi prin vot: deputaţii prin vot universal direct uninominal iar senatorii sunt aleşi de către un colegiu electoral. populate de către imigranţi nord- africani şi descendenţii acestora. bicameral. . în cunoştinţă de cauză. În prezent. În urma acestor evenimente popularitatea preşedintelui şi a primului ministru a scăzut dramatic.4 al Constituţiei se menţionează că partidele politice având rolul de a exprima sufragiul.iresponsabilitatea politică a şefului statului.concentrarea puterii de decizie la nivelul Preşedintelui Republicii. Acesta prevedea posibilitatea de a angaja şi a demite tineri sub 26 de ani în mod liber şi era motivat de ratele ridicate ale şomajului în această categorie de vârstă de peste 20%. evidenţiate.) ● Partidul Comunist Francez (P. activează în mod liber. Primul Ministru şi-a prezentat demisia. trei pătrimi din numărul francezilor afirmau că nu sunt bine reprezentaţi de niciun partid.) ● Partidul Radical de Stânga (P. susţinătoare ale preşedintelui Chirac. În urma alegerilor din iunie 2002.N. Sistemul politic este pluripartit. format din Adunarea Naţională şi Senat.G.responsabilitatea politică a membrilor guvernului faţă de parlament. la propunerea primului ministru. Existenţa sistemului politic reprezintă o necesitate în zilele noastre. Puterea executivă este exercitată de către Guvern. fiind urmate de etapa guvernării socialiste . Cauza acestei rupturi dintre partide şi electorat consta în decalajul dintre nevoile şi aşteptările francezilor şi răspunsurile politice care le erau propuse în domenii vitale. sub conducerea lui Francois Mitterand (1981-1985). de niciun sindicat. insecuritatea.separaţia aproape strictă a celor trei puteri. de niciun lider politic. După cel de-al doilea război mondial. Una dintre marile probleme întâmpinate de acest guvern au fost revoltele din suburbiile franceze din anul 2005 ce au pornit în numeroase suburbii sărace. forţele gaulliste au dominat scena politică franceză. în care partidele politice cu o istorie remarcabilă au format un sistem multipartidist consolidat. fostul ministru de externe. .1988 a avut loc prima coabitare politică între un preşedinte propus de formaţiunile politice de stânga şi un guvern de dreapta. care au pus în evidenţă caracterul bipolarizat al sistemului politic francez. a fost întâmpinată cu ample proteste de stradă care au dus la eliminarea proiectului. prin introducerea unui nou contract de angajare. Puterea judiciară este independentă de puterea executivă şi legislativă.F. imigraţia.) E) Principalele formaţiuni politice de centru: ●Polul Republican (P.cele două camere ale Parlamentului iar apoi ori trebuie adoptat printr-un referendum cu o majoritate simplă.O.R) C) Principalele formaţiuni politice de stânga: ●Partidul Socialist (P. Al doilea moment dificil al guvernului de Villepin a fost în anul 2006 când propunerea de reformă a pieţei muncii pentru tineri. corupţia.) D) Principalele formaţiuni politice de extremă stânga: ●Lupta Muncitorească (L.R. asupra posibilelor orientări ale întregii activităţi a organelor statului. Cercetările au pus în evidenţă faptul că. Partidele politice Franţa este una din democraţiile europene de mare tradiţie. Motivele respingerii tratatului sunt diverse dar nu este cazul temerilor legate de pierderea suveranităţii în favoarea instituţiilor europene. sărăcia. Istoria politică postbelică a Franţei prezintă perioade de alternanţă la guvernare între forţele de stânga şi de dreapta sau guvernări majoritare îndelungate.R. . deoarece prin intermediul lui se înfăptuieşte practic opţiunea cetăţenilor de a decide. .R. au obţinut majoritatea parlamentară.) În art. îndeosebi în campaniile electorale. în contextul respectării principiilor suveranităţii naţionale şi democraţiei.C. Practic.preponderenţa puterii executive faţă de legislativ.nici unul nemaifiind cotat cu o susţinere suficientă pentru a-i permite o candidatură serioasă la alegerile prezidenţiale din anul 2007. În perioada 1986. de la extrema stângă la extrema dreaptă: A) Principalele formaţiuni politice de dreapta: ●Uniunea pentru Majoritatea Prezidenţială (UMP) creată în aprilie 2002 ●Democraţia Liberală (DL) ●Uniunea pentru Democraţia Franceză (UDF) ●Adunarea pentru Franţa (RPR) B) Principalele formaţiuni politice de extremă dreapta: ●Frontul Naţional (F. cum ar fi şomajul.C. regimul politic francez se caracterizează prin: . Partidele franceze au o ideologie şi o doctrină foarte bine pusă la punct . încă din anii ’90. iar Guvernul a fost format de către Jean-Pierre Raffarin.) ●Liga Comunistă Revoluţionară (L. 4 . În urma respingerii Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa de către populaţia franceză prin referendumul din 29 mai 2005. iar puterea legislativă este exercitată de către Guvern şi de către Parlament.) ●Mişcarea Naţional Republicană (M. numit "Contract pentru Prima Angajare". în Franţa îşi desfăşoară activitatea politică partidele cu programe şi orientări diverse. deoarece Franţa şi populaţia sa este considerată printre principalii susţinători ai unei integrări mai pronunţate. guvernul a invocat starea de urgenţă pentru a calma revoltele.S. Noul guvern a fost format de către Dominique de Villepin.numirea membrilor guvernului de către şeful de stat.N. ori cu 3/5 din voturile totale dintr- o sesiune reunită a celor două camere Politica Franţei are loc în cadrul unei democraţii reprezentative organizată ca o republică semi-prezidenţială în care Preşedintele Franţei este şeful statului iar Prim Ministrul Franţei este şeful Guvernului. impozitele. .

ca şi reprezentanţii aleşi ai consiilor municipale.  În timpul celei de a 4-a republici. Actualul preşedinte al Republicii Franceze este Nicolas Sarkozy. şi din 2005 până la 27 martie 2007 în cabinetul de Villepin. din 2002 până în 2004 în cabinetul Raffarin.  A cincea republică acordă o putere mai importantă Preşedintelui faţă de cea de a patra republică. pe deasupra evenimentelor politice. prin scrutin secret. 5 . cu aproximativ 80.000 membrii. Rolul de arbitru în viaţa politică a şefului de stat. Alegerea preşedintelui francez este evidenţiată prin intermediul articolelor 6 şi 7 din Constituţie. Preşedintele era şef al statului şi şef al executivului. Acest sistem a fost utilizat doar o dată. format din deputaţi. reunite la Versailles ca Adunare Naţională.Sarkozy a fost anterior de două ori ministru de interne al Franţei. În articolul 5 din Constituţia Franţei se precizează rolul preşedintelui după cum urmează: „Preşedintele Republicii veghează la respectarea Constituţiei. patru au avut un preşedinte ca şef al statului. în 10 decembrie 1958. articolele 5-19 la instituţia şefului de stat. în momentele de mare confuzie. El avea atribuţii importante. formaţiunea succesoare a partidului RPR. Din 28 noiembrie 2004 este preşedintele partidului neogaullist (de orientare conservatoare) UMP. la care se adăugau membrii consiliilor generale şi ai adunărilor teritoriale de peste mări. a integrităţii teritoriale şi a respectării tratatelor”. În cel de al 6-lea articol se precizează informaţii cu privire la durata mandatului prezidenţial: „Preşedintele Republicii este ales pentru un mandat de cinci ani prin vot universal direct. în mod normal. Cheltuielile şi finanţarea campaniilor şi a partidelor politice sunt foarte puternic regulate. Preşedintele Republicii veghează la respectarea Constituţiei. este şeful de stat ales al Franţei şi deţinătorul titlului de co-principe al Andorrei şi Marele Maestru al Legiunii de Onoare. La acest al doilea tur de scrutin se pot prezenta numai cei doi candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi după primul tur de scrutin. preşedintele republicii este ales pe o perioadă de 7 ani prin sufragiu universal direct.1. decât al unui arbitru. durata mandatului prezidenţial s-a redus de la 7 la 5 ani. cel mai vechi post de preşedinte din Europa care a existat de-a lungul istoriei într-o formă sau alta. să fie stabilit un arbitraj naţional care să facă să prevaleze continuitatea în mijlocul combinaţiilor (…). înfiinţat în 1974 de Jacques Chirac.Şefului de stat îi revine sarcina să concilieze interesul general în ceea ce priveşte alegerea oamenilor. precum şi funcţiile şi îndatoririle sale şi relaţia cu guvernul au fost diferite:  În cadrul celei de a 2-a republici preşedintele este ales prin sufragiu universal şi reprezintă puterea executivă. în concordanţă cu orientarea care se degaja din Parlament.El asigură. în 1954.000 sunt primari. de a avea iniţiative legislative. stimulând ţara să-i facă cunoscută. iar alegerea noului preşedinte are loc la cel puţin 20 şi cel mult 30 de zile înainte de expirarea mandatului preşedintelui în exerciţiu. care era ales până la acel moment de către Adunarea Naţională şi Senat reunite. fiecare având conducerea unui departament. Instituţia prezidenţiala ocupă un loc important în sistemul instituţiilor politice ale Franţei Preşedintele Republicii Franceze numit în mod colocvial Preşedintele Franţei. consacrat de Constituţia celei de-a V-a Republici franceze. Alegerea Preşedintelui în Franţa. nefiind răspunzător pentru actele sale (de care răspundeau miniştrii). Aspecte istorice privind instituţia Şefului de Stat în Franţa. preşedintele adoptă măsurile corespunzătoare în cazul unor ameninţări grave şi imediate. făcând astfel din postul de preşedinte francez. După reforma constituţională propusă de preşedintele Charles De Gaulle în 1962 şi aprobată prin referendum. Instituţia Şefului de Stat în Franţa. dar fiecare candidat are un interval de timp alocat la televiziunea publică. ulterior acesta a fost redus la 5 ani. Scrutinul este deschis la convocarea Guvernului. Prin noua Constituţie preşedintele era ales de un colegiu electoral. Legea fundamentală a statului francez. candidaţii potenţiali trebuie să primească sprijinul prin semnătură de la cel puţin 500 oficiali aleşi. în Titlul II. Acesta are şi putere executivă. o modificare constituţională. Nimeni nu poate efectua mai mult de 2 mandate consecutive”. se procedează la al doilea. a putut candida din nou la alegerile din 2007. cu majoritatea absolută a voturilor de către Camera Deputaţilor şi Senat. Nu există un număr limită de termene. în principal primari ai comunelor franceze. care avea importante atribuţii ce aparţinuseră anterior preşedintelui republicii. printre care numirea Consiliului de Miniştrii. fie. Constituţia din 1958 a prevăzut alegerea Preşedintelui Republicii de către un Colegiu electoral format din membrii celor 2 Camere. primari. Potrivit articolului al 16-lea din Constituţie. Miniştrii erau numiţi de preşedinte. a dus la nu mai puţin de 13 tururi de scrutin. prezidează Consiliul de Miniştri. El este garantul independenţei naţionale. iar.000 din care aproximativ 36. ce prevedea alegerea preşedintelui prin sufragiu universal a fost aprobată prin referendum. În urma unui referendum din anul 2000. Lui îi revine funcţia de arbitru deasupra evenimentelor politice fie. Reclamele televizate sunt interzise. printr-o îndrumare. face referire. senatori. asigură funcţionarea normală a puterilor publice. Preşedintele era ales pe termen de 7 ani. dispunând de largi atribuţii de a desemna miniştrii. Numărul oficialilor aleşi care pot semna este de aproximativ 45. Iniţial. care a fost ales pentru un septenat în 1995 şi pentru un cincinat în 2002. existând o limită superioară a cheltuielilor de 20 milioane Euro din care 50% sunt finanţări publice. Funcţia de arbitraj este în mod special subliniată de Constituţia Franţei dar practica de stat a conferit mai degraba rolul unui ghid pentru Preşedintele Franţei. preşedinte al Franţei din 16 mai 2007. adoptată în data de 3 iunie 1958. de a opune un veto provizoriu. Din cele cinci republici franceze. funcţionarea corectă a puterilor publice şi continuitatea statului. Şeful statului numeşte primul-ministru. consilieri departamentali şi reprezentanţi ai consilierilor municipali. promulgarea legilor şi desfăşurarea raporturilor internaţionale. în sistemul acestei constituţii preşedintele pierdea multe dintre prerogativele esenţiale din 1875: dreptul de dizolvare a Parlamentului. 2. Până în 2000 mandatul preşedintelui era de 7 ani.  În perioada celei de a 3-a republici franceze. Preşedintele republicii era ales pe şapte ani. astfel că. a fost foarte bine reflectat de generalul de Gaulle într-un celebru discurs: „Toate principiile şi toate experienţele solicită ca puterile publice: legislativul. această opţiune nefiind contestată decât marginal. iniţiativa legislativă. Textul din 1958 a modificat şi modul de alegere al preşedintelui republicii. în a doua duminică. Preşedintele este ales cu majoritatea absolută din sufragiile exprimate. prin alegeri. În fiecare constituţie franceză puterile preşedintelui. executivul şi justiţia să fie net separate şi puternic echilibrate. Dacă o asemenea majoritate nu este obţinută la primul tur de scrutin. prin arbitrajul sau. iar primele alegeri pentru un cincinat prezidenţial au avut loc în anul 2002. 2. fostul preşedinte Chirac. ulterior. Republica Franceză este o republică unitară semi-prezidenţială cu puternice tradiţii democratice guvernată conform constituţiei celei de-A Cincea Republici Franceze aprobată prin referendum în 28 septembrie 1958. Pentru a fi admis ca un candidat oficial. având în acelaşi timp statutul unui şef de stat parlamentar. Cu toate acestea. este garantul independenţei naţionale şi a integrităţii teritoriale. modalitate care. Guvernul era format din Preşedintele de consiliu. hotărârea sa suverană”. responsabilitatea executării legilor. semnează ordonanţele şi decretele. o dorinţă a Generalului de Gaulle încă de la redactarea constituţiei celei de a patra republici.

Noi alegeri pentru funcţia supremă trebuie oganizate. în realitate. de către Guvern. În caz de deces. Unele acte ale Preşedintelui francez nu trebuie contrasemnate de Primul Ministru sau de un ministru pentru a fi valabile. faptul că preşedintele este un actor foarte important pe scena politică. iar dacă acesta nu are capacitatea de a exercita aceste funcţii. Preşedintele Republicii nu este răspunzător de actele îndeplinite în exercitarea atribuţiilor sale. Aceste puteri ale Preşedintelui. scrutinul pentru alegerea unui nou preşedinte are loc. dar nu ocupă postul de preşedinte. preşedintele ales având nevoie obţinerea majorităţii din numărul de voturi exprimate. în sistemul constituţional francez. se organizează un al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi. Preşedintele Franţei are o influenţă semnificativă asupra acestuia. emiterea de decrete în baza art. cu excepţia deciziei de dizolvare a Adunării Naţionale. cărora să le fie amnistiate pedepsele.după consultarea oficială a Primului-ministru.să ia măsurile cerute de circumstanţe. Există o tradiţe de o aşa numită "amnestie prezidenţială" care are loc atunci când Preşedintele şi Adunarea Naţională sunt alese din cadrul aceluiaşi partid politic. integritatea teritoriului sau împlinirea angajamentelor internaţionale sunt ameninţate într-un mod grav şi imediat şi când funcţionarea normală a puterilor publice constituţionale este întreruptă’’. nu mai repede de 20 de zile.  Preşedintele poate propune. Asfel.  Preşedintele primeşte ambasadorii străini. cu excepţia unor situaţii de forţă majoră constatate de către Consiliul Constituţional. conform articolului 14 din Constitutie.”  Când majoritatea Adunării Naţionale este din spectrul politic opus preşedintelui situaţia se numeşte coabitare. la cel puţin 20 de zile şi la cel mult 35 de zile de la declararea vacanţei. postul de Preşedinte al Franţei este unul foarte puternic din punct de vedere politic. ceea ce înseamnă că acesta nu trebuie să părăsească postul de Preşedinte al Senatului. Probabil cea mai importantă putere a Preşedintelui este aceea de a alege Primul Ministru. ci are un caracter limitat. Metoda de alegere este în două tururi de scrutin. printr-un vot identic. acesta poate avea un rol mai activ şi. nici civil pentru actele comise în timpul exerciţiului funcţiilor sale. să iniţieze schimbări constituţionale sau să ceară un referendum. Preşedintele este responsabil politic în faţa poporului. Aceasta era de o importanţă capitală în perioada în care Franţa opera pedeapsa capitală. Alte puteri ale preşedintelui sunt:  Promulgarea legilor .  Preşedintele numeşte anumiţi membrii ai consiliului Constituţional. Amplu comentat în doctrina franceză. În caz de vacanţă sau de incapacitate definitivă. La recomandarea primului. dar responsabilitatea Preşedintelui poate să intervină în anumite momente. perioadă în care nu are dreptul să dizolve Adunarea Naţională. cum este cazul răspunderii pentru înaltă trădare. declarată de către Consiliul Constituţional. Aceasta este o lege ce autorizează preşedintele să desemneze anumiţi indivizi.  Preşedintele poate pardona (dar nu poate amnistia) persoanele condamnate şi poate uşura sau suprima sentinţele criminale. numirea primului-ministru. prin scrutin public. funcţiile Preşedintelui Republicii sunt exercitate provizoriu de preşedintele Senatului. atunci când instituţiile republicii. precum şi importanţa faptului că acesta este ales în mod direct. Toate deciziile Preşedintelui trebuie contrasemnate de primul ministru.ministru preşedintele republicii numeşte şi ceilalţi membrii ai guvernului sau poate să decidă încetarea mandatului lor” dar şi articolului 9 care prevede: „Preşedintele Republicii prezidează Consiliul de Miniştri.16 din Constituţie. El nu poate fi sub acuzare decât de către cele două adunări. Totuşi. el putând propune doar o dată reîntoarcerea legii în parlament. care procedează la un prim examen al dosarului. art. cu majoritatea absolută a membrilor care le compun. acestea reieşind din prevederile articolului 17 din Constituţie. Datorită faptului că durata între cele două tururi de scrutin este de 15 zile. lucru precizat în art. Puterile prezidenţiale Spre deosebire de cele mai multe dintre celelalte posturi de preşedinte al naţiunilor europene.. dar nu mai târziu de 35 de zile. adică asigură funcţiile preşedintelui. el este judecat de către Înalta Curte de Justiţie. Se consideră că astfel de legi permit reducerea suprapopulării închisorilor. această regulă nu este de aplicare generală. cu toate că trebuie să lucreze în acest domeniu cu Ministrul de Externe. cu deosebirea esenţială că. pot fi atacate în instanţă de conteciosul administativ. fie în mod formal. când Preşedintele este judecat de o Înaltă Curte de Justiţie. în anumite condiţii. printre altele. dirijează politica guvernului. Preşedintele Senatului asigură interimatul. Cu toate că procesul legislativ este efectuat şi supervizat de Primul Ministru şi de către Parlament. 68 din Constituţie. După ce preşedintele este ales. demisie sau de imposibilitate a exersării funcţiei constatată de către Consiliul Constituţional.În Franţa. deoarece puterea de facto aparţine primului ministru şi a Adunării Naţionale care îl sprijină. în principiu. rolul de a 6 . situaţia în care majoritatea parlamentară care susţine guvernul este din cealaltă parte a spectrului politic decât preşedintele.a preşedintilor Camerelor şi a Consilului Constituţional. acesta urmează o procedură solemnă de investitură. sesizată de Guvern şi hotărâtă cu majoritatea absolută a membrilor săi. Primul ministru este în cele mai multe situaţii prima victimă în cazul în care administraţia devine nepopulară. dizolvarea Parlametului. convenţia constituţională este ca preşedintele să se ocupe de politica externă. în special în ceea ce priveşte politica externă.Preşedintele poate de asemenea trimite legea spre verificare Consiliului Constituţional. . organizarea puterilor publice. Preşedintele Senatului nu poate exersa funcţia de Preşedinte al statului mai mult de 50 de zile.în acest domeniu Preşedintele are o putere limitată de veto. mai sus evocat. Cazul de înaltă trădare nu este calificat de Codul penal. condamnaţii la moarte cerând în general comutarea sentinţei la închisoare pe viaţă. Constituţia făcând referire la actele Preşedintelui în articolul 19. atunci când Preşedintele intervine ca autoritate administrativă. puterile preşedintelui sunt diminuate. În acest caz. actele sale. şi coabitare. conform articolului 8 din Constituţia Franţei: „Preşedintele Republicii numeşte primul-ministru. aprobarea legilor prin referendum  Preşedintele numeşte anumiţi oficiali (cu acordul guvernului).16 permite Preşedintelui Republicii. lucruri cuplate cu reorganizarea forţelor politice ce au permis formarea de majorităţi parlamentare stabile. În caz de vacanţă a preşedinţiei sau în cazul unei incapacităţi constatate de Consiliul Constituţional. Înalta Curte este asistată de o comisie de instrucţie compusă din 5 membrii ai Curţii de Casaţie. dar totodată metoda este criticată deoarece se consideră că încurajează comiterea de infracţiuni rutiere înaintea perioadei alegerilor. iar mijlocul cel mai clar prin care poporul îşi exprimă dezaprobarea este nerealegerea unei persoane în funcţia de preşedinte al statului.  Când majoritatea Adunării Naţionale este de aceeaşi parte a spectrului politic cu preşedintele.  Preşedintele are puterea de a dizolva Adunarea Naţională. În principiu Preşedintele nu este responsabil nici penal. fie datorită puterilor constituţionale. ce au comis anumite infracţiuni. va introduce două noţiuni: prezidenţiabilitatea puterii. Menţionăm printre aceste acte: recurgerea la referendum asupra proiectelor de legi având ca obiect. preşedintele putând să îi ceară demisia fără ca acesta să poată refuza. situaţie asemănătoare cu cea din regimurile prezidenţiale. În cazul în care din primul tur nici un candidat nu a obţinut majoritatea. independenţa naţiunii. cu excepţia cazului de înaltă trădare. în Franţa.

Sunt foarte largi.adresarea de mesaje prezidenţiale Parlamentului . iar diplomaţii străini fiind acreditaţi pe lângă el. în calitate de comandant al armatei franceze.asigurarea respectării Constituţiei . calitatea sa de comandant al armatei şi recurgerea la prevederile art. Biroul Personal al Ministrului este un grup de consultanţă format din consilieri. are unele consecinţe asupra funcţionării instituţiilor politice. fără a fi contrar Constituţiei. 16 din Constituţie . ceea ce ar contraveni regimurilor politice democratice contemporane. Preşedintele numeşte. Minsterele – Departamentele Pot fi create sau dizolvate prin decret. în Cabinet mai există miniştrii de stat. În principiu. Totodată. Membrii Secretariatului lansează propuneri Parlamentului şi verifică legalitatea actelor semnate de Preşedintele Republicii şi de Primul Ministru. Prezidează Consiliul de Miniştri. dar şi instrucţiuni speciale pentru personalul din administraţie. ceilalţi membri ai Guvernului şi poate pune capăt funcţiilor acestora. Consiliul de Miniştrii francez şi puterile Preşedintelui privind Guvernul Franţei Alături de prim ministru. care poate fi asistat de ministri. Primul Ministru este responsabil pentru acţiunile Guvernului. cel putin autoritatea plasată. să supună unui referendum popular orice proiect de lege privind organizarea autorităţii de stat sau care comportă aprobarea unui acord de către Comunitate ori vizează autorizarea ratificării unui tratat care. miniştrii delegaţi pe lângă miniştrii. Miniştrii şi secretarii de stat au propiile lor birouri conduse de către asistenţi. Alte structuri care se află sub autoritatea Primului Ministru sunt: Direcţia Generală pentru Administraţie şi Servicii Publice.bicefalism administrativ’’. dar categoria cea mai largă o reprezintă miniştrii deţinători ai unor portofolii-26 în prezent în Cabinetul francez.dreptul de veto Referitor la competenţele personale. Ministrul poate emite ordine pentru aplicarea conţinutului legilor. desigur. semnează ordonanţele şi decretele. 5 din Constituţie. ei sunt invitaţi atunci când se dezbat probleme care-i interesează în mod direct. Responsabilitatea pentru fiecare minister este precizată prin ordinele Consiliului de Miniştri după consultarea Consiliului de Stat. la loc de frunte se înscrie. Preşedintelui francez îi incuba însă o raspundere în materie civilă şi penală pentru faptele pe care le-ar comite în afara mandatului pe care îl exercită. Dreptul de veto este o prerogativă definitorie pentru sistemele prezidenţiale. de unde calificarea regimului constituţional ca fiind caracterizat printr-un . de asemenea Guvernul cuprinde uneori miniştrii delegaţi pe lângă primul ministru. Secretariatul General pentru Cooperare Internaţională care corelează activitatea ministerelor cu legislaţia europeană şi asigură implementarea deciziilor Uniunii Europene. Altfel. Acesta organizează activitatea Guvernului şi este ajutat de asistenţi şi de Secretariatul General al Guvernului. împreună cu Primul-ministru. după caz. la propunerea premierului. Are iniţiativa revizuirii Constituţiei. de a sesiza Consiliul Constituţional în legătură cu neconstituţionalitatea unei legi ordinare înainte de a o promulga. dar şi datorită caracterului ei imprecis. miniştrii delegaţi care nu sunt arondaţi pe lângă un minister şi secretari de stat.dizolvarea Adunării Naţionale (o singură dată într-un interval de 12 luni) ..atribuţii de decizie . Preşedintele Republicii are. Preşedintele răspunde prin excepţie de la dispoziţiile art 68 din Constituţie. secretarii de stat nu participă la şedinţele guvernului.asigurarea autorităţii de stat constituţionale în conformitate cu art. Fiecare minister se află sub conducerea propriului ministru. Secretariatul General pentru Apărare Naţională.stabili existenţa unei asfel de situaţii revenind instanţei competente să-l judece. El pune capăt funcţiilor premierului după ce acesta prezintă demisia Guvernului. 16 din Constituţie. titlu care este dat de autorităţi în considerarea unor personalităţi pe care le au în cadrul partidelor din care fac parte.exercitarea arbitrajului . potrivit dispoziţiilor constituţionale. Secretariatul General al Guvernului are rolul central în derularea multor proceduri administrative care implică activitatea Guvernului. Ministrul fundamentează şi implementează propriul buget care apare în fiecare an exprimat într-un decret. Dreptul de veto al preşedintelui este circumscris dreptului acestuia de a cere Parlamentului o nouă deliberare asupra unei legi ordinare sau numai asupra unor articole ale acestora sau. Serviciul Informare şi Difuzare. Atribuţiile Preşedintelui. Aceste atribuţii au făcut din Preşedintele Franţei dacă nu chiar prima autoritate administrativă. remarcăm faptul că Preşedintele Republicii prezidează Consiliul de Miniştri . împreună cu Parlamentul. în vârful administraţiei statale. în timpul duratei sesiunilor sau la propunerea comună a celor două Camere. Preşedintele negociază şi ratifică tratatele şi este informat cu privire la negocierile privind acordurile internaţionale care nu sunt supuse ratificarii. Cabinetul Primului Ministru din Franţa Există aproximativ 20 de departamente ministeriale cu structuri administrative cvasipermanente. precum şi Consiliile şi Comitetele superioare ale Apărării Naţionale.dreptul de graţiere Cu privire la atribuţiile pe care preşedintele le exercită faţă de naţiune. acreditând ambasadorii şi trimişii extraordinari pe lângă puterile străine. delegaţi sau secretari de stat. ar însemna că şeful statului beneficiază de o imunitate civilă şi penală absolută. Preşedintele numeşte Prim Ministrul. dreptul ca. 7 . autonomi sau desemnaţi pe lângă un anumit ministru. competenţă extrem de dificil de pus în aplicare. Preşedintele Franţei deţine un rol considerabil în relaţiile externe. Dintre atribuţiile de decizie ale preşedintelui republicii menţionăm: . Mai există. Centrul Interministerial de Informatică Administrativă. la propunerea guvernului. Acesta verifică legalitatea tuturor textelor înainte de a fi publicate în Jurnalele oficiale. în special cele decurgând din art. Prerogativele prezidenţiale au fost clasificate în 3 categorii: . “Revista oficială” funcţionează sub autoritatea Primului Ministru.competenţe personale ale Preşedintelui . în sistemul guvernamental francez. În ce priveşte răspunderea penală pentru fapte care nu au legătură cu mandatul sau constituţional. conducerea relaţiilor internaţionale. De asemenea. nu doar datorită lipsei unui precedent. 3.

un dublu filtru: o Comisie de examinare a plângerilor şi o Comisie de instrucţie. puncte de vedere care mergeau pe linia scoaterii miniştrilor de sub regulile responsabilităţii obişnuite. majoritatea funcţiilor politice precum şi mandatul parlamentar. Reunion Guyana. Cu toate acestea. În cadrul acestuia Guvernul defineşte orientarea politicii sale şi ia măsurile esenţiale destinate punerii acesteia în practică. Ordonanţele intră în vigoare imediat. Prefectul regiunii reprezintă statul şi este împuternicit să desfăşoare acţiuni legale pentru a proteja interesele acestuia din urmă. Autorităţile departamentale Spre deosebire de regiuni care au fost create recent. şi puncte de vedere care se pronunţau în sensul constituirii unor instanţe speciale. nu are nevoie să fie contrasemnat de primul ministru care iese din activitate. Aceste ordonanţe sunt subordonate unor reguli de fond şi anume: -să aibă în vedere executarea programului guvernamental. Atribuţii şi Funcţionare Guvernul are misiunea de a determina (decide) şi conduce (aplica) politica naţiunii . Faţă de Parlament. Au existat puncte de vedere potrivit cărora miniştrii trebuie să fie supuşi jurisdicţiei civile şi penale la fel ca oricare alţi funcţionari de stat.să ceară ratificarea lor de către Parlament într-un termen fixat de legea de abilitare. Analizând puterea miniştrilor. dar să şi numească în funcţiile publice care sunt de competenţa lor. Procedura privind sesizarea Curţii aparţine oricărei persoane. dar Guvernul trebuie. muncă şi economic. Autorităţi regionale Regiunile sunt teritorii libere administrate de Consilii alese. Printre atribuţiile Presedintelui în raporturile acestuia cu Guvernul se numără şi semnarea ordonanţelor şi decretelor acestuia. ca acte administrative. Acesta deţine puterea de a reglementa juridic relaţiile sociale şi nu este responsabil în faţa parlamentului.Departamentele externe. Această interdicţie de cumul se datorează evitării posibilităţii ca un ministru să fie influenţat de presiuni exterioare şi de a le permite astfel să se consacre pe deplin muncii guvernamentale. aceştia sunt şefi ai administraţiilor supuse autorităţii lor. El are totodată şi dreptul de a participa la procedura legislativă. Pentru partea metropolitană a Franţei acestea sunt în număr de 22. Consiliul votează bgetul regional. sunt dublu subordonate.asigură fondurile pentru derularea unor acţiuni de investiţii pentru dezvoltare şi facilitează contactele cu comunele în număr de 36500. -să nu aibă o durată nelimitată şi să nu aducă atingere valorilor constituţionale. Totodată. semnând şi depunând pe masa Parlamentului proiectele de legi în numele Guvernului. Executivul este supervizat de asemeanea de un grup de consultanţă economică şi comitete sociale formate din personalităţi în domeniile: social. Funcţia de ministru este incompatibilă cu o serie de alte activităţi profesionale cum ar fi activităţi private. 8 . de asemenea. precum şi numirea unor înalţi funcţionari. Toate proiectele de legi precum şi anumite tipuri de decrete trebuie să fie adoptate de consiliul de miniştrii. la care se adaugă alte patru în străinătate şi comunităţile teritoriale din Mayoutte şi St-Pierre et Miquelon. În ceea ce priveşte numirea primului ministru. Faţă de Parlament. Esenţialul muncii guvernamentale se desfăşoară în cadrul fiecărui minister şi în cadrul grupurilor de lucru dedicate ce reunesc reprezentanţi ai mai multor ministere. ai căror membrii sunt aleşi prin vot universal pentru şase ani. Puterea executivă în Franţa aparţine Preşedintelui Republicii şi Consiliul de Miniştri (Guvernul-condus de premier). trebuie precizat că există diferite categorii de membrii ai Guvernului.Statul este reprezentat prin prefectul de district. ceea ce a determinat o serie de politologi să considere executivul francez ca fiind unul „bicefal”. care au sarcini la nivelul ministerelor. îi pot fi deferite în timp de două luni de la publicarea lor. în cazul stării de asediu sau al stării de urgenţă. El are totodată şi dreptul de a participa la procedura legislativă. Definirea politicilor şi obiectivelor guvernamentale se traduce în practică prin redactarea proiectelor de legi şi a decretelor. care permite Parlamentului să abiliteze Guvernul pentru a emite anumite reglementări cu caracter normativ. în acest caz. Solidaritatea şi colegialitatea muncii guvernamentale este exprimată de şedinţele regulate ce au loc în fiecare miercuri dimineaţă sub conducerea Preşedintelui. existând. precum şi de Consiliul de Stat căruia ordonanţele. Au statut de regiune: Martinique. cu excepţia cazului în care Parlamentul le-a ratificat. districtele există încă din timpul revoluţiei Franceze. Atribuţiile Şefului de Stat francez faţă de Consiliul de Miniştri. privitor la aceasta. însă poate fi demis printr-o moţiune de cenzură (majoritate parlamentară absolută). Consilierii generali sunt aleşi pentru şase ani pe baza unui scrutin electoral cunoscut sub numele de “district elections” organizat în cadrul fiecărui district. aceasta reprezintă o atribuţie proprie a Preşedintelui republicii. primul ministru apare ca un reprezentant al majorităţii. şi sistemul ordonanţelor. la care se adaugă patru districte/departamete care se află în străinătate. Dar există. În aceste comunităţi din afara graniţelor ţării au fost constituite adunari deliberative şi consilii regionale. După ce acestea ajung la anumite concluzii. care semnează contractele cu departamentele executive. ordonanţele sunt subordonate unor reguli de control.sub sancţiunea caducităţii. Ei dispun de o putere limitată: pot să dea anumite ordine. Fiecare politică trebuie să se înscrie într-un text juridic. Faptul că în sistemul francez preşedintele republicii prezidează deliberările Consiliului de Miniştri nu-l transformă pe Preşedinte în membru al Guvernului. semnând şi depunând pe masa Parlamentului proiectele de legi în numele Guvernului. În ceea ce priveşte responsabilitatea civilă şi penală a miniştrilor s-au confruntat mai multe puncte de vedere. Guvernul a făcut câţiva paşi importanţi în vederea descentralizării conducerii şi a responsabilităţilor în fundamentarea deciziilor. Decretul Preşedintelui republicii. Ierarhia dintre cei doi titulari ai puterii executive este reglementată de Constituţie prin atribuirea de puteri executive majore şefului statului. Referitor la statutul membrilor Guvernului. Curtea examinează cauza şi pronunţă soluţiile pe care le consideră necesare. Există şi entităţi teritoriale ca Adunarea aleasă şi Consiliul General. Guadeloupe. Preşedintele este liber să desemneze pe cine doreşte pentru funcţia de prim ministru şi nu este obligat să procedeze ca în timpul celei de-a patra Republici la o consultare cu grupurile politice parlamentare. în mod firesc. primul ministru apare ca un reprezentant al majorităţii.Competenţa de a judeca actele îndeplinite de miniştrii în exerciţiul funcţiunii revine Curţii de Justiţie a Republicii. Pe de altă parte. Sistemul guvernamental aplicat în Corsica are câteva particularităţi. Forţele de execuţie de care dispune Guvernul sunt armata şi administraţia. ministerului de resort şi prefectului care coordonează activitatea agenţiilor guvernamentale la nivel local şi regional. contrasemnează hotărârile preşedintelui republicii sau ale primului ministru în problemele care se referă la departamentul lor şi sunt ordonatorii de credite ai ministerelor respective. compusă din 12 parlamentari desemnati de Cameră şi Senat şi 3 magistraţi de la Curtea de Casaţie. Puterile excepţionale ale Guvernului apar. el trebuie să ţină seama de cerinţa ca persoana ce va fi desemnată să se bucure de încrederea majorităţii parlamentare. În prezent există 96 de districte. în sensul că va exista un control efectuat de Consiliul Constituţional asupra legii de abilitare.

iar a doua la 2 aprilie şi nu poate depăşi 45 de zile. preşedintele poate dizolva Adunarea Naţională. Influenţa Şefului de Stat din Franţa asupra Puterii Legislative. împreună cu Parlamentul. Preşedintele putând să intervină în ceea ce priveşte retragerea de pe ordinea de zi a unui proiect de către Consiliul de Miniştri. Pentru continuitatea activităţii forului reprezentativ suprem. Afară de cazurile când Parlamentul se reuneşte normal. Comisiile parlamentare pot fi de două categorii: ►comisii legislative ►comisii de anchetă sau control Proiectele odată adoptate de una din Camere sunt trimise celeilalte Camere. Colegiul este format din deputaţi. sindicate. cuprinde 230 reprezentanţi ai unor variate grupuri. Adunarea Naţională este aleasă prin vot universal. Acestea funcţionează pe baza unor regulamente sau pe baza principiilor generale. cum este numită în literatura de specialitate. ceea ce constituie una din atribuţiile sale cele mai importante. şi anume: Biroul şi Conferinţa preşedinţilor. există însă şi situaţii când dizolvarea este imposibilă. trebuie menţionate aici. la rândul său. care este Adunarea Naţională a Franţei. dar există unele limitări cu privire la domeniile în care pot fi întreprinse iniţiative parlamentare. convocat în congres pentru acest scop. Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere legislative sunt stabilite printr-un regulament interior. Potrivit art. delict flagrant sau condamnare definitivă). al Guvernului Puterile preşedintelui francez faţă de autoritatea legislativă. consilieri regionali. ca şi în alte parlamente întrebările şi interpelările adresate Guvernului.membru al Consiliului Superior al magistraturii. puterea legislativă şi puterea de a controla activitatea guvernamentală a Franţei. în relaţiile cu puterea legislativă. prin aceea că nu poate fi dizolvat. de asemenea declaraţiile asupra unor subiecte de actualitate. Senatul este ales prin sufragiu universal. mandatul acestuia durează până la constituirea legală a noului for legislativ. el poate bloca. Cea mai importantă dintre acestea se referă la faptul că Preşedintele are iniţiativa revizuirii Constituţiei. înainte de a fi puse în aplicare. Aricolul 18 se referă la relaţiile instituţiei prezidenţiale cu Parlamentul în acest sens:.. pe baza unei reînnoiri la fiecare trei ani. Controlul Parlamentului asupra Guvernului se face pe mai multe căi. sistemul parlamentar actual al Franţei este bicameral şi este compus din:  "Camera superioară" . deţinut sau judecat datorită opiniilor sau voturilor emise în timpul exercitării mandatului. Astfel. pe care o poate realiza fără contrasemnarea primului ministru. atribuţiile Preşedintelui privesc intervenţia în procedura legislativă. Discutarea legilor este precedată de o dezbatere în cadrul comisiilor. Adunarea este corpul proeminent.Rolul Conferinţei preşedinţilor este. al Consiliului economic şi social . Preşedintele poate să ia cuvântul înaintea Parlamentului. Membrii Adunării Naţionale reprezintă naţiunea. însă. Parlamentul francez este instituţia care exersează puterea deliberativă. Sesiunile ordinare sunt prevăzute cu date fixe chiar în Constituţie art. care ar dobândi o zdrobitoare majoritate parlamentară. de a stabili ordine de zi a Camerei din perspectiva raporturilor acesteia cu Guvernul. direct şi secret pentru un mandate de 5 ani şi se compune din 577 de deputaţi.Constituţia prevede că regulamentele Camerelor. Statutul parlamentarilor: ♦ candidaţii pentru Senat trebuie să fie cetăţeni francezi şi să aibă vârsta de 35 de ani ♦ imunitatea parlamentarilor cuprinde 3 domenii: politic. asigurarea posibilităţii de informare fiind o condiţie esenţială a controlului. uniuni ale muncitorilor. precum şi controlul efectuat de parlamentari asupra înfăptuirii politicii europene. Aceasta înseamnă că alegătorii desemnează membrii unui colegiu electoral care. cu excepţia cazului în care Preşedintele Republicii decretează dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor anticipate. se supun Consiliului Constituţional în vederea controlului constituţionalităţii lor. Fiecare Cameră îşi alege mecanisme colegiale de conducere. De asemenea. indirect pentru un mandat de 9 ani. Prima sesiune ordinară se deschide la 2 octombrie şi durează 45 de zile. Dreptul de vot este personal. iar senatorii reprezintă colectivităţile locale şi pe francezii rezidenţi în străinătate. arestat. ceea ce face din el unul din garanţii Constituţiei.elaborate de acestea. Senatul are o situaţie cu totul specială. Conferinţa preşedinţilor este formată din Preşedintele Camerei. penal şi material ♦ incompatibilităţi: . 9 . Iniţiativa convocării unei sesiuni extraordinare a Parlamentului aparţine primului ministru sau Adunării Naţionale.deţinerea de funcţii publice neelective şi în întreprinderi private .24 din Constituţie.” Faţă de Parlament. sesiunile extraordinare sunt deschise şi închise prin decretul Preşedintelui Republici. În ceea ce priveşte iniţiativa legislativă aceasta poate aparţine Primului Ministru sau parlamentarilor. Biroul Adunării poate accepta arestarea sau altă măsură privativă de libertate (autorizaţie nenecesară în caz de crimă. Astfel. vicepreşedinţii Biroului. c) Contribuie la îmbunătăţirea proiectelor de lege aprobate de Adunarea Naţională Cea de „a treia Cameră” a Parlamentului. egal. Parlamentul lucrează în sesiuni. În materie corecţională sau penală. precum şi raportorul general al bugetului Camerei respective. mandatul membrilor săi este de 9 ani. o propunere de revizuire constituţională. Mandatele imperative sunt nule. Într-o asemenea situaţie Senatul ar echilibra raportul de forţe. îi va alege pe senatori în cele 321 de circumscripţii electorale. care este Senatul Franţei  "Camera inferioară". de pildă atunci când se aplică art. ceilalţi membri ai acestuia alegându-se anual în sesiunea parlamentară deschisă la 2 aprilie. nepermiţând Adunării Naţionale să adopte măsuri discreţionare. care pot fi ordinare sau extraordinare. în principal.membru al Consiliului Constituţional. Rolul Senatului poate fi rezumat la 3 funcţii principale: a) formează o contrapondere la puterea exercitată de Adunarea Naţională b) datorită mandatului de 9 ani. ale fermierilor exercitând un rol consultativ pentru programe pe termen lung Nici un membru nu poate fi urmărit. dar nu Senatului. înlătură influenţele concentrării puterii de către un preşedinte influent sau de către un partid. comisiile de anchetă înfiinţate de Parlament.28. consilieri şi delegaţi ai consiliilor municipale.16. Consiliul Economic şi Social. Biroul Adunării Naţionale reflectă configuraţia politică a acestuia potrivit grupurilor parlamentare şi este format din: → 1 preşedinte → 6 vicepreşedinţi → 12 secretari → 3 chestori Preşedintele Adunării Naţionale este şi preşedintele Biroului. preşedinţii comisiilor permanente şi ai grupurilor parlamentare.4. iniţiativa parlamentară nu se poate referi decât la acele domenii care sunt rezervate legiuitorului de către Constituţie.

Concluzii Gândirea şi practica politicii franceze au exercitat şi exercită o influenţă dintre cele mai importante asupra dezvoltării democraţiei. că scopul oricărei asociaţii politice este apărarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului rezistă. asupra propunerilor ministrului justiţiei referitoare la numirea celorlalţi magistraţi ai preşedintelui. Există un număr de puteri ale preşedintelui care sunt împărţite cu alte organe. în condiţiile stabilite prin legea organică. Art. Deci marile principii pe care Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului le-a fundamentat constituie astăzi idei extraordinare. Istoricele principii înscrise în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului au fost încorporate în legile fundamentale ale unor state ce şi-au dobândit independenţa. Preşedintele Franţei este garantul independenţei puterii judiciare şi este preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. proiectându-se ca adevarate comandamente ale înfăptuirii unei societăţi democratice într-o lume bazată pe respectul regulilor de drept. iar Ministrul Justiţiei este de drept vicepreşedinte al Consiliului. 10 . se arată că acest organism este prezidat de Preşedintele Republicii. autoritatea judecătorească să nu devină o putere susceptibilă de a constitui o contrapondere faţă de organele politice fundamentale. 5. ideea că oamenii se nasc şi rămân liberi. deschiderea şi închiderea sesiunilor extraordinare ale Parlamentului. reunirea Congresului în cadrul procedurii de revizuire. politică şi juridică a marilor principii stabilite de Revoluţia franceză a depăşit momentul epocii respective. Sistemul judiciar şi Instituţia Şefului de Stat în Franţa. dincolo de vicisitudinile timpului. Astfel. pentru acelea de primpreşedinte de Curte de Apel şi pentru acelea de tribunale de mare instanţă. Consiliul Superior al Magistraturii exercită puterea de a judeca pe magistraţii vinovaţi de fapte comise în exercitarea funcţiunii lor. Atribuţiile acestui Consiliu sunt următoarele: -face propuneri pentru numire de judecători la Curtea de Casaţie. Consiliul Superior al Magistraturii cuprinde 9 membrii desemnaţi de către Preşedintele Republicii. Din lecturarea prevederilor constituţionale rezultă indubitabil că magistratura nu este considerată un corp autonom.. situaţie în care este necesară contrasemnarea de către parlament a unor acte ale preşedintelui. 65 din Constituţie aduce o serie de precizări în legătură cu Consiliul Superior al Magistraturii. În materie disciplinară. ca idei esenţiale pe care trebuie să se întemeieze orice societate politică. legiuitorul constituant a avut în vedere ca. În acest caz. a căror importanţă se proiectează peste veacuri ca elemente indispensabile oricărei societăţi. -este consultat în privinţa graţierilor. În ce priveşte justiţia. dispunând de dreptul de graţiere. Tot privitor la relaţiile Preşedintelui cu puterea legislativă putem menţiona dreptul acestuia de a adresa mesaje. 6. de a cere a doua dezbatere a unei legi ( aşa numitul „drept de veto suspensiv”). putând ţine locul Preşedintelui Republicii. -îsi dă avizul. în condiţiile stabilite printr-o lege organică. Consiliul este prezidat de către primul preşedinte al Curţii de Casaţie . dar această atribuţie este supusă contrasemnării. Valoarea morală. în condiţiile fixate de o lege organică.