You are on page 1of 13

Educație și socializare

Conceptul de socializare

Socializare este un proces foarte complex, ce presupune multiple interactiuni între
individ, în calitate de socializat si societate, în calitate de socializator. Din perspectiva
societatii, socializarea este procesul de patrundere a noi indivizi într-un mod organizat de
viata ti într-o traditie culturala stabilita. Din perspectiva individului, socializarea este un
proces prin care animalul uman devine fiinta umana si dobândeste un sine. Socializare
începe din copilarie, continua de-a lungul vietii oamenilor si consta în învatarea modului de
viata din societatea si din grupurile din care face parte individul. Prin procesul de socializare,
societatea exercita o putere considerabila asupra noilor membri pe care îi învata cum ar
trebui sa se comporte. În formarea comportamentului intervin doua influente puternice:
ereditatea si mediul social. Adeptii influentei „naturale” sustin: comportamentul uman este
produsul ereditatii persoanei, ereditate cu care este înzestrat la nastere si care se afla în afara
controlului uman. Conform acestui punct de vedere multe dintre caracteristicile, abilitatile si
trasaturile de personalitate sunt dictate de „echipamentul” nostru biologic, de inteligenta
înnascuta, de structura hormonala.

Cei care sustin prioritatea 131b17b mediului social asupra ereditatii arata ca fiinta
umana este adaptabila si flexibila, iar comportamentul sau este determinat de învatare si de
contactele sociale din cadrul lungului proces de maturizare.

Filozoful John Locke sustine ca fiinta umana se naste „tabula rasa”, fara nici o
capacitate de întelegere si cunoastere. El afirma ca oamenii au putine limite biologice
impuse, iar comportamentul si abilitatile sunt rezultatul învatarii din cadrul procesului de
socializare. Fara a diminua importanta ereditatii, trebuie precizat ca în viata noastra si, mai
ales în primii ani de viata, contactul cu ceilalti membri ai societatii este vital.

Interactiunea sociala din aceasta perioada de viata este esentiala pentru dezvoltarea
normala din punct de vedere biologic, psihic si social. Fara socializare, disponibilitatea
omului de a folosi si crea semne si simboluri ramâne nerealizata. Capacitatea omului de a
învata este direct legata de capacitatea lui pentru limbaj. În calitatea sa de vehicul pentru
cunostinte si atitudini, limbajul este factorul cheie în crearea societatii umane. El face
posibila depasirea granitelor limitate ale biologicului pur, comunicarea ideilor, interactiunea
simbolica de care depinde societatea umana. Acest punct de vedere este puternic sustinut de
studii efectuate asupra copiilor lipsiti de contactul uman. Contactele umane si afectiunea au
rol deosebit în învatarea comportamentului uman. Lipsa acestora face ca un copil sa nu poata
învata elementele rudimentare ale comportamentului uman, dezvoltarea sa fiind încetinita
pentru totdeauna.

Socializarea poate fi definita ca un proces de comunicare interactiva a valorilor,
normelor si metodelor de comportament specifice unui grup sau unei societati, desfasurat în
evolutia individului pe parcursul întregii sale vieti. Socializarea este realizata în modalitati

1

adica asigurarea ordinii si stabilitatii sociale. ce însuma o sinteza a trasaturilor civice. De-a lungul timpului s-au impus diferite modele de personalitate: în Grecia Kalokagathon. normele. model care promova ultiva idealul armonizarii virtutilor morale cu frumusetea fizica.self –made-man-ul. treptat. În urma procesului de socializare. 2 . conditia sociala. Dar socializarea poate fi aspra sau chiar brutala. prin interactiune cu alti semeni si participare la viata sociala.diferite. cu reciproca a coercitiei si conflictului. individul tinde sa atinga. Socializarea este un proces activ si o forma de „programare culturala” a individului. Ea are. Transmiterea normelor. insul devine constient de sine însusi. traditiilor. a limbajului si a valorilor mediului de viata. formala sau informala. totodata disponibilitatea de a-si structura comportamentul conform cerintelor sociale. propria identitate în raport cu ceilalti semeni. Socializarea poate fi deliberata sau neintentionata. proces în care credintele. valorile. în lumea moderna capitalista. Finalitatea sociala – înseamna formarea deprinderilor de exercitare corecta a status- urilor si a rolurilor sociale necesare în integrarea sociala. omul care se realizeaza singur. materializata printr-o serie de finalitati de ordin psihic. constient sau nu. în Roma antica s-a impus Civis Romanus. Socializarea nu obliga pe indivizi la o asimilare mecanica a normelor si valorilor. valorile si normele societatii sunt internalizate de catre individ în asa mod încât aderenta la acestea pare a fi din propria initiativa. Procesul socializarii îl formeaza pe individ pentru stimuli sociali si îi dezvolta deprinderile si constiinta asumarii obligatiilor sociale. a trasaturilor psihice constante prin care el percepe sinele sau. socializarea este procesul prin care individul deprinde. conceptiilor sau a modurilor de viata de catre grup sau de catre societate urmareste integrarea individului în structurile cu o conduita adecvata scopurilor sociale fundamentale. gândirea si cunostintele unei anumite culturi în care s-a nascut. la copil. Finalitatea culturala – se refera la asimilarea simbolurilor. profesia etc. Prin socializare omul se „califica sa fi om”. Fiinta umana percepe influentele mediului în raport cu modul propriu de gândire si de actiune. social si cultural. Prin socializare. devine o persoana capabila de cunoastere. Socializarea poate fi facuta în beneficiul celui ce urmeaza a fi socializat sau în beneficiul socializatorului. Asadar. a unui model cultural. valorilor. socializarea poate decurge lin. Individul este pregatit astfel ca fiinta sociala cooperanta si participanta. Finalitatea psihica – consta în dezvoltarea. deci cele doua interese pot fi compatibile sau opuse. ci ea îi determina la o readaptare continua în functie de conditiile specifice de diferentiere sociala. fiind marcata de discontinuitati. Ca urmare. iar socialismul a promovat modelul omului nou sau comunistuuil de omenie. de oameni diferiti si într-o varietate de contexte sociale. tinând cont de faptul ca acestea se schimba odata cu vârsta. un anumit tip de personalitate propriu societatii în care traieste.

normele si asteptarile sociale dezirabile si promovate de societate) si negativa ( (adica contra asteptarilor.este orientata catre neutralitate afectiva. credintelor si comportamentelor unui grup caruia persoana nu îi apartine în prezent. valori. . Socializarea primara: .are loc în copilarie. inclusiv pe perioada adulta. Dimensiunile dobândite initial sunt completate cu elemente noi. .cunoaste o dezvoltare pozitiva din punct de vedere social si psihologic atunci când copii sunt crescuti în familii de catre ambii parinti. concordanta ( conforma cu normele si valorile sociale generale) si discordanta (neconforma cu valorile si normele sociale generale). credinte etc.este profund afectiva. Din acest punct de vedere socializarea poate fi: pozitiva (conforma cu valorile. procese ce se pot regasi în cadrul socializarii. Socializarea continua – este procesul de transmitere si însusire a unor modele culturale si normative de-a lungul întregii vieti a unui individ.reprezinta un proces de transformare a copiilor în adevarate fiinte umane. Socializarea se deosebeste de alte procese psihologice prin care individul este integrat precum: invitatia. sociale prin învatarea valorilor de baza. Socializarea secundara – se manifesta ca proces de învatare a normelor si valorilor altor instante de socializare (scoala. culturala. care intervin pe parcursul diferitelor cicluri de viata. . integrarea. .acest tip de socializare reflecta necesitatea învatarii permanente de catre individ. în esenta. 3 . socializarea anticipativa si resocializarea. adaptarea. individul parcurge o perioada de pregatire în care învata comportamentele pretinse de rolul respectiv. în elementele sociale de baza: norme. grupul de prieteni. socializarea secundara. dar conforma cu cele ale unui grup sau ale unei subculturi). grupul de adulti etc. a noi norme si valori. prin pregatire si limbaj. un act de socializare a adultului. Socializarea anticipativa – implica învatarea valorilor. valorilor si normelor sociale generale. Grupurile si mediile sociale se raporteaza în mod diferit la cultura societatii globale. dar la care adera. . În primii ani copilul este introdus. drepturile si îndatoririle specifice acestuia. Socializarea poate lua diferite forme: socializarea primara. în medii sociale diferite. Desi este un proces social global. .). socializarea continua.educatia adultilor este. prin intermediul limbajului. Înainte de a exercita un anumit rol. socializarea se realizeaza în cadrul unor grupuri. Tipuri de socializare si agentii socializarii Socializarea începe din primele zile de viata si continua de-a lungul întregii existente.

grupurile si institutiile sunt cei mai importanti. de rezidenta etc. ca parteneri de cooperare si colaborare. Agentii socializarii: Socializarea este realizata într-o multitudine de forme si situatii. o parte din elementele ei sunt preluate de alti agenti socializatori. În socializarea realizata la nivelul familiei. Grupul de prieteni (anturajul) constituie un grup social ai carui membri au aceeasi vârsta si pozitii relativ similare. limitata ori cenzurata de adulti sau autocenzurata. mai ales în mediul urban. conform principiului „primesti ceea ce oferi”. de categoriile socio-profesionale ale parintilor. În familie învatam sa fim umani. .acest tip de socializare permite oamenilor sa faca schimbari în atitudinile si actiunile lor. credinte si comportamente care sunt diferite de cele anterioare. copiii comunica mai usor decât acestia. îndeosebi de catre scoala. determina atribuirea de statusuri precum rasa si etnia si influenteaza alte statusuri precum religia si clasa sociala. .exemplu: studentii care se pregatesc pentru noua profesie. În grupul de prieteni copii se afla pe pozitii egale. Acest proces este normal când individul îsi schimba slujba sau devine parinte. Familia este cea care ne ofera o pozitie în societate. Resocializarea presupune ca o persoana trebuie sa se dezvete de ce este vechi si sa învete ceea ce este nou. îi ajuta în munca. schimbari ce le vor fi necesare de îndata ce vor intra în noul grup. de numerosi agenti. În societatile traditionale identificarea cu parintii si imitarea rolurilor se realizau relativ usor. Aici copii învata sa interactioneze ca egali. familia a pierdut din importanta sa socializatoare traditionala. Desi familiile realizeaza functii socializatoare comune. Spontaneitatea. iar copilul interactioneaza cu parintii doar câteva ore pe zi. mai ales în primii ani de viata când este dominanta. iar fetele realizeaza identificarea fara a se detasa de mama. Ulterior copiii încep un proces de separare de gen. imitatia are un rol important. Mai ales în situatiile în care ambii parinti îsi desfasoara activitatea în afara menajului. Aceste deosebiri sunt date de tipul de societate (traditionala sau moderna). baietii se detaseaza de mama si se apropie de tata printr-un mecanism de identificare. Desi stapânesc mai putin simbolurile si mijloacele de comunicare comparativ cu adultii. În acest context functia socializatoare a familiei se exercita mai dificil si mai sumar. mai ales în mediul rural. dintre care oamenii. . Orice persoana care îsi schimba statutul social sau grupul de apartenenta cunoaste un proces de resocializare. S-a constatat ca doi copii care vorbesc limbi 4 . Locul de domiciliu este separat de locul de munca. Baiatul precum si fata traiau alaturi de parinti. într-un cadru cooperant. le continua activitatea. iar copiii nu au decât o imagine foarte vaga a rolului profesional exercitat de parinti. Acesta se manifesta ca un puternic agent socializator în perioada copilariei si a adolescentei. Ea este intermediarul între societatea globala si copil. În societatile moderne. Grupul de prieteni le ofera copiilor posibilitatea sa se manifeste independent în afara controlului parintilor. locul în care se modeleaza principalele componente ale personalitatii. identificarea nu se poate realiza decât partial. în realitate numeroase diferente în modul în care fiecare familie îsi socializeaza copiii. Familia este principalul agent al socializarii. Resocializarea – se refera la învatarea unui nou set de valori. dar produce schimbari dramatice atunci când este somer sau emigrant . se exprima liber în absenta adultilor. Cercetarile de sociologia familiei scot în evidenta faptul ca. în societatile urbane moderne.

valorilor. Aspecte generale In sens larg a socializa inseamna a transforma un individ intr-o fiinta sociala inculcandu-i moduri de gandire. asociatiilor voluntare. Mass-media reprezinta ansamblul organizatiilor (radio. Mijloacele de comunicare de masa tind sa devina. iar concluzia comuna a fost ca acestea s-au impus ca un influent agent socializator pentru copii. de ansamblul comunitatii în care traieste individul.asimilare a atitudinilor. respectiv modul personal de receptare si interpretare a mesajelor sociale si dinamica variabila a intensitatii si continutului influentelor sociale. Procesul de socializare se realizeaza in functie de un ansamblu de variabile care cuprind:  caracteristicile individuale (varsta. cât si negative. în functie de continutul mesajului. afise etc. Acest lucru se realizeaza printr-un proces psihosocial de transmitere . doi adulti s-ar simti nesiguri si incapabili sa interactioneze.) care vehiculeaza informatii catre un numar mare de oameni. socializarea este un proces interactiv de comunicare. care ofera atât informatii. inteligenta). Socializarea se sprijina pe teoria invatarii sociale. scoala este un agent socializator complex. în aceiasi situatie. 5 . formal si informal. TV. In acest sens. Emisiunile TV cu continut prosocial ofera modele comportamentale conforme cu normele si valorile sociale. calificari. sex. în societatile contemporane. Prin intermediul acestui agent de socializare cultura societatii respective îsi pune amprenta sa distinctiva asupra personalitatii umane. în timp ce emisiunile ce propaga violenta induc copiilor comportamente violente sau accentueaza predispozitiile agresive. Efectele socializatoare ale mijloacelor de comunicare de masa au facut obiectul a numeroase analize. actionare. cu efecte atât pozitive. Ea se realizeaza si prin intermediul organizatiilor religioase. dezvoltare. simtire. unul dintre principalii agenti de socializare. politice. presupunand dubla considerare a dezvoltarii individuale si a influentelor sociale. Socializarea din perioada scolii este o socializare dominant participativa si anticipativa. Socializarea nu se limiteaza doar la cei patru agenti principali amintiti. În cadrul scolii copilul învata despre noi statusuri si roluri care nu sunt în familie si în grupul de prieteni din care a facut parte pâna atunci.diferite si au fost socializati în culturi diferite stabilesc usor raporturi . conceptiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunitati in vederea formarii. ziare. scoala suplineste familia în transmiterea componentelor culturii. maturizare. învatându-i pe copii normele unui comportament acceptat. SOCIALIZAREA 1. reviste. adaptarii si integrarii sociale a unei persoane.1. scoala accentueaza efectul socializator al grupului de prieteni si reduce influenta familiei. filme. Reprezinta primul contact major al copilului cu lumea din afara familiei. Violenta din filme determina un comportament agresiv sau violent mai ales la baietii cu vârste cuprinse între 8-12 ani. în mod difuz. Invatarea sociala ca proces de asimilare a experientei sociale este un mecanism fundamental de realizare a socializarii aceasta finalizandu-se in asimilarea indivizilor in grupuri. cât si un întreg climat valoric si normativ. în timp ce.

de a reusi singur sa discearna intre bine si rau. ritualuri. Din perspectiva functionalista. Premise necesare socializarii 6 . performante. in mod corect. O astfel de perspectiva insa este conservatoare. fiecare individ capata o identitate culturala determinata si in acelasi timp. de identificare. prin formarea capacitatii individului de a se autoeduca. forme de imitatie.2. In mod real.  structuri de atitudini. valori. intre mijloace legitime si ilegitime. iar in plan practic favorizeaza forme educative paternaliste. mecanisme de control. Continutul socializarii nu are numai o semnificatie psihologica (maturizarea tanarului). intre scopuri dezirabile si indezirabile din punct de vedere social. 1. in cadrul careia poate exercita. integrare. intre atitudinile morale evaluate in mod negativ de societate si cele care permit o convietuire social adecvata. altruism. orice proces de socializare trebuie sa favorizeze creativitatea. care exclud creativitatea individului in favoarea formarii unui comportament care se conduce dupa prescriptii si sanctiuni normative aplicate de catre adult.). adica capacitatea de supunere obedienta la exigentele normelor si la idealurile sociale concretizate in valorile culturale ale grupului din care face parte individul. etica muncii. B. scopul principal al procesului de socializare il reprezinta conformitatea. ghidandu-se dupa reguli si norme specifice. Datorita acestor trasaturi specifice.  metode si forme de transmitere (limbaj. conforme cu standardele de normalitate si rationalitate ale grupului social in care este integrat. practici de crestere a copiilor si de integrare sociala. evaluate in mod pozitiv de ceilalti membri ai societatii). conformare. etc. nici cu cel al integrarii sociale (definit prin apartenenta si participarea neimpusa a individului la un set de norme. actiuni pozitive. moralitatea relatiilor sociale. BERNSTEIN considera ca socializarea este procesul prin care o fiinta biologica se transforma intr-un subiect al unei culturi specifice. actiuni si comportamente (roluri si statusuri sociale. Socializarea se refera de fapt la dobandirea de catre indivizii umani a unei capacitati de exercitiu prin: a) abilitatea de a exercita in mod in mod adecvat rolurile sociale. ci si una culturologica (internalizarea normelor si valorilor sociale) si sociologica (deprinderea cu rolurile sociale si elaborarea unor comportamente corespunzatoare). procesul de socializare nu se identifica nici cu procesul adaptarii sociale (care presupune ajustarea trasaturilor personalitatii si a conduitei intr-o anumita situatie de interactiune sociala). inhibitie sau intarire). substituire. pentru a dovedi eficacitatea in ceea ce priveste rezultatul sau final. valori si atitudini comune grupului). c) dobandirea unei capacitati corecte de discernamant pentru a putea distinge intre conduite permise si posibile. reactioneaza la diferite situatii sociale in baza acestei identitati. orientari politico-civice. Datorita achizitiilor acestui proces (insusirea unor reguli de comportare si actiune umana. b) participarea lor in cunostinta de cauza la scopurile si idealurile societatii.

Tipuri de socializare 1. 4.  capacitatea de a invata specific umana. grupuri. Dupa scopul socializarii:  socializare societala. 2.  existenta interactiunii intre indivizi.  socializare ideologic-partizana.4.  socializare participativa. valori si modele de comportament care faciliteaza adaptarea sau integrarea intr-un cadru institutional sau organizational viitor.  socializare represiva: realizata prin constrangere. In functie de concordanta sistemului de norme si valori promovate avem:  socializare pozitiva.  socializare secundara. 5. participarea si realizarea sociala a unor activitati intr-un cadru institutional dat. Dupa finalitatea urmarita sau efectele deja produse:  socializare adaptiva sau integrativa: conduce la configurarea acelor caracteristici sau capacitati personale care faciliteaza integrarea. capacitatea omului de a-si insusi limbajul. 1. Dupa momentul realizarii avem:  socializare primara. Numai oamenii au capacitatea de adaptare si invatare.  socializare nationala. In functie de modalitatea de realizare se poate vorbi de:  socializare planificata.  socializare politica. 3.  limbajul.  socializare negativa. 1.  socializare anticipatoare: consta in asimilarea acelor norme. Socializarea este specifica doar oamenilor. Agentii socializarii 7 .  socializare spontana: transmiterea spontana de norme si valori fara utilizarea unor persoane calificate. Premisele necesare socializarii sunt:  existenta indivizilor umani vii.3.

ca si un anume tip de control asupra conduitei indivizilor. radio. cand intervin primele contacte sociale si experiente de viata. E. Despre mass-media ca agent de socializare se poate vorbi odata cu mijlocul anilor '50 cand are loc o proliferare a mijloacelor mass-media. prin intermediul ei se realizeaza o comunicare interpersonala cu o vasta audienta. alaturi de familie reprezinta un important agent de socializare care faciliteaza invatarea si interiorizarea de catre tineri a normelor si regulilor de conduita recunoscute de societate. De multe ori actele de independenta morala ale tanarului sunt privite ca manifestari deviante. Inevitabil. In cadrul societatii exista mai multe instante de socializare. D) Organizatiile cu caracter politic sau organizatiile de masa . fiecare adoptand un anumit model de socializare specific. Majoritatea acestor grupuri realizeaza o socializare secundara cu efecte benefice asupra structurii si dezvoltarii personalitatii tanarului. prin cultivarea sentimentului de responsabilitate. A) Familia este cel mai important agent al socializarii. Socializarea si ciclul vietii Existenta. fiecare caracterizat de un anume tip de socializare: 1. in cadrul lor se realizeaza o socializare ideologic-partizana (ex. B) Scoala . Familia realizeaza socializarea intru-un anume stil educativ si utilizand sanctiuni parentale . Exista insa grupuri care exercita o influenta negativa asupra multor tineri. pe masura dobandirii de catre acesta a noi statusuri si roluri succesive. ERICKSON identifica urmatoarele strategii ale dezvoltarii umane. Copilaria este o perioada caracterizata de libertate fata de orice responsabilitate. dreptate. 2. Procesul socializarii incepe in copilarie. Scoala utilizeaza modalitati si mijloace de socializare sistematica. partidele politice). etc. derulandu-se de-a lungul intregii vieti a individului. va fi influentat de acesta. C) Grupul de covarstnici (prieteni) ele constituie un cadru propice de manifestare si concretizare a unor comportamente si atitudini invatate in familie si scoala. mentinerea si perpetuarea unei societati nu poate fi gandita in absenta socializarii. Viata in familie este esentiala in acumularea valorilor si orientarea copiilor. Tanarul isi afirma dreptul la autonomie morala. Adolescenta apare de multe ori ca o viata distincta. E) Mass -media . Perioada corespunde unor zece ani mai agitati. publicul care urmareste un post TV. prin dezvoltarea si fundamentarea la tineri a unor atitudini si convingeri durabile ce faciliteaza integrarea acestora in societate. antrenandu- i in acte si fapte deviante si delicvente cu periculozitate crescuta. onestitate. fara a se tine seama ca o asemenea manifestare deriva din specificul varstei pentru care tutele adultului reprezinta un afront personal fata de dorinta puternica 8 .

este planificată. intr-un moment in care personalitatea sa instabila incepe sa capete un anumit contur. Conduitele sociale dezirabile. valori. indiferent de gradul lor de complexitate. valorilor si regulilor de conduita concordante cu modelul etico-normativ al societatii. de obicei implică o organizare formală cu responsibilitatea de a furniza şi controla procesul de studiu.capacitatea de a exercita în mod adecvat rolurile sociale. Socializarea se întîmplă în fiecare zi din viaţa unei persoane. cunoştinţe. în interacţiune cu semenii săi. nu apar şi nu sunt puse în joc de la sine ci sunt rezultatul învăţării acestora ca urmare a derulării acţiunii educaţionale. nu este planificată şi depinde de studiile. acumulează deprinderi. în contrast. ele produc de cele mai multe ori conflicte. Adultul de varsta medie are un curs al vietii bine conturat. de natura realităţii persoanei şi de cum se înţelege cu cei din jurul său. 4. ci si de intensitatea controlului social exercitat de noua agentie de socializare si de gradul de eliminare a factorilor gratificatori anteriori. În acest sens. refuzul izolarii. de autonomie a tanarului. capabilă să asume. 9 . perioada care incepe de la varsta de 60 de ani. Perioada adulta (adultul tanar) este marcata de promovarea intimitatii. 3. orientându-se dupa reguli si norme specifice. de identitatea. socializarea se defineşte ca fiind procesul complex prin intermediul căruia individul. Resocializarea este concomitenta cu desocializarea si consta in orientarea invatarii si controlului social catre asimilarea si manifestarea de comportamente individuale compatibile cu tabla de valori a noului sistem integrator. să interiorizeze şi să transpună constant în practică valorile şi normele de conduită specifice societăţii în care acesta îşi desfăşoară existenţa. Deviatiile de la curs nu sunt indicate. 5. Eficacitatea resocializarii depinde nu numai de receptivitatea individuala. socializarea este un proces comunicaţional interactiv ce are ca finalitate transformarea individului din entitate biologică izolată în fiinţă socială şi culturală. norme. Ciclul vietii se incheie cu batranetea . aceasta presupune dobândirea unor abilitati prin: . Educaţia. in vederea eliminarii modelelor de comportare si de interactiune anterior insusite. În linii generale. CARACTERISTICILE SOCIALIZĂRII Considerând că socializarea este un proces de însusire de la cele mai timpurii vârste a normelor. Desocializare si resocializare Desocializarea presupune izolarea fizica si sociala a unei persoane sau departarea ei de contextele sau persoanele care i-au nevoile de interactiune si i-au sprijinit statusurile adoptate. comportamente şi atitudini privitoare la condiţiile existenţei sale în cadrele societăţii. şi se concentrează asupra unor abilitaţi şi cunoştiinţe specifice.

După modul de evaluare al societăţii: + Socializare pozitivă sau concordantă – interiorizarea modelelor cultural-normative socialmente dezirabile. După factorii socializatori şi vârsta la careare loc procesul: + Socializare primară – se desfăşoară în perioada copilăriei timpurii sub influenţele formative ale părinţilor. Într-o primă etapă sub imperiul acţiunii şi influenţelor persoanelor semnificative din anturajul copilului (în special părinţii) care impun acestuia anumite reguli de comportament şi implicit o anumită perspectivă asupra existenţei sociale. creativă. de a discerne. între mijloace legitime si ilegitime. Socializarea însă nu presupune un proces de conformare mecanică şi de adaptare unilaterala a tânarului la acţiunile educative ci şi o relaţie activă. din punct de vedere social: Pentru a dovedi eficacitatea procesului de socializare trebuie favorizată creativitatea în sensul formarii capacitatii tânarului de a se autoeduca. între scopuri dizerabile si indizerabile. treptat. în cunostinta de cauza (nivel de întelegere). +Socializarea continuă (a adultului) – se realizează pe tot parcursul vieţii. Această interiorizare se produce la rândul său în două etape. B. ceea ce este rau de ceea ce este bine în atitudinile morale. colegi.). + Socializare negativă sau discordantă – interiorizarea normelor şi valorilor opuse modelului cultural normativ dominant 10 .dobândirea unor capacitati corecte de discernamânt pentru a realiza distinctia dintre conduite permise si prohibite. surori. motivatiile interne se împletesc armonios cu cerintele normative ale mediului social.. . internalizate profundîn structura personalităţii indivizilor. rude etc. individul dobândind noi experienţe de viaţă. de a constientiza semnificatia propriei conştiinte morale. +Socializarea secundară – însuşirea normelor care reglementează relaţiile copilului cu egalii săi (fraţi. singuri. În cadrul constituirii personalitatii sociale. prieteni. rezultanta eficienta este configurarea personalitatii sale. având caracteristici de “instrumentalitate şi neutralitate afectivă”.participarea la scopurile si idealurile societatii. Pornind de la cresterea capacitatii tânarului de a discerne asupra propriului comportament si de a face predictibile reactiile celorlalti fata de comportametul sau pe linia procesului de socializare. TIPURI DE SOCIZARE A. Se realizează în şcoală. în concordanţă cu modurile de gândire şi simtire specifice societăţii. Socializarea primară este un proces specific copilăriei prin intermediul căruia individul achiziţionează şi interiorizează valorile şi normele generale ce reglementează comportamentul său în cadrele societăţii.

ŞCOALA Şcoala contribuie la socializarea indivizilor şi la consolidarea anumitor valori. GRUPURILE DE EGALI Grupurile de egali reprezintă gruăurile formate din membri care au aproximativ aceeaşi vârstă (grupuri. C. CONDIŢII ALE SOCIALIZĂRII ÎN FAMILIE Reuşita / nereuşita socializării prin intermediul grupului familial sunt condiţionate de: Climatul afectiv: atunci când acesta este echilibrat. B. pe care copiii le formează în şcoală sau în afara ei) D. convingeri. În funcţie de finalitatea urmărită. dar şi cu retardări intelectuale. valori. TV. el constituie o premisă importantă a maturizării intelectual-afective a copilului. conflictualitatea vor fi de incriminat în primul rând atunci când avem de-a face cu diferite forme de tulburări de comportament. multimedia) are capacitatea de a impune şi de a promova anumite valori. Dezechilibrele emoţionale. D. atitudini sau comportamente dezirabile.) + Socializare formală – se suprapune integral cu învăţământul + Socializare informală – procesul de asimilare de atitudini. ziare. în special de joacă. FAMILIA Familia are rol fundamental în socializarea primară a copilului. de efectele deja produse: (Dicţionarul de sociologie) + Socializare adaptativă sau integrativă – are ca efect configurarea acelor caracteristici sau capacităţi personale care facilitează integrarea într-un cadru instituţionalizat dat. care adesea nu 11 . tensiunea. caracterizat de un nivel înalt de satisfacţie obţinut în relaţiile cu ceilalţi parteneri ai actului intepersonal.C. + Socializarea anticipatoare . AGENŢI DE SOCIALIZARE A. În funcţie de modul de conştientizare al procesului: (Vlăsceanu L. MASS-MEDIA Mass-media (radio. modele de comportare dobândite în mediul personal de viaţă. violenţa.integrarea într-un cadru organizaţional nou. norme sau modele de comportament.

în acest sens 12 . concepţiilor şi modelelor de comportare specifice unui grup sau comunităţi în vederea formării. valorilor şi comportamentelor specifice condiţiilor de existenţă socială ale unui grup sau comunităţi. cu ar fi supraprotecţia. Familiile cu doi sau trei copii favorizează maturizarea afectivă. ele sunt reglate de exigenţe socio-culturale de care nu se poate face abstracţie. De multe ori neconştientizată. EDUCAŢIE ŞI SOCIALIZARE Educaţia reprezintă procesul/ansamblele acţiunilor. succese sociale prin care se transmit valorile şi comportamentele necesare integrării sociale. Educaţia formală este procesul de educaţie intr-un sistem specializat. Simetria / asimetria familiei: în familie. de un personal specializat conform programei şcoalare şi are rolul de a pregăti individul pentru viaţa în societate. adaptării şi integrării sociale a unei persoane. în concordanţă cu modurile de gândire şi simţire ale societăţii. Atitudine de acceptare / neacceptare a părinţilor faţă de copil. informală) contribuie în mod decisiv la realizarea socializării. mass-media) Educaţia non-formală reprezintă activităţile de învăţare derulate într-un cadru formal. Educaţia (formală.conceperea educaţiei ca fenomen de socializare metodică a tinerelor generaţii (facem aici precizarea că socializarea se defineşte ca fiind un proces psiho-social de transmitere şi asimilare a atitudinilor. fie datorită faptului că un singur părinte este nevoit să-şi asume sarcini cu valenţe contradictorii (afective şi autoritare). de tipul comportamentelor autoritare. cercuri artistice. Abordarea educaţiei ca fenomen social se întemeiază pe luarea în consideraţie a următoarelor premise: . Educaţia informală este procesul de învăţare voluntară sau involuntară realizat prin intermediul relaţiilor şi interacţiunilor noastre cu ceilalţi (familie. neacceptarea se poate manifesta în forme disimulate. Numărul de copii şi locul în familie: copilul unic are multe şanse să creeze o situaţie problematică deoarece el va focaliza afectivitatea adulţilor care vor avea tendinţa să-l supraprotejeze. Absenţa unuia dintre părinţi este nefavorabilă maturizării. Un tânar este socializat atunci când învaţă să se poarte în mod creativ. realismul în relaţiile interpersonale şi capacităţile adaptative. sau al unor comportamente aparent acceptante. fie datorită distorsiunilor ce pot interveni în comunicarea adultului cu copilul (afecţiune excesivă. valorilor. motivate în plan conştient prin grija pentru copil. prieteni. non-formală. respectiv la procesul de transmitere şi asimilare de către individ a atitudinilor. Formarea unui tip de educaţie flexibilă şi creativă în procesul de socializare trebuie să figureze ca un deziderat major în formarea personalităţii tinerilor. de exemplu). fiind în afara sistemului de învăţământ.sunt condiţionate atât genetic cât social. cenacluri. cluburi sportive. relaţiile de rol ale părinţilor trebuie să fie simetrice şi complementare. Acest proces include o gamă largă de organizaţii sau programe: şcoli de vară.

socializarea este un proces interactiv de comunicare presupunând învăţarea socială ca mecanism fundamental de realizare şi finalizându-se prin asimilarea indivizilor de către grupuri.organizarea instituţiilor educative în conformitate cu reglementările realităţii sociale.dezvoltarea calităţilor personale în direcţia formării comportamentului civic-participativ. . 13 . .evidenţierea contribuţiei societăţii în oferta de finalităţii şi mijloace educative.întemeierea actului educativ pe cunoaşterea cerinţelor şi aspiraţiilor societăţii. respectiv societate). . .