You are on page 1of 5

DEFINIŢII OPERAŢIONALE

1. Definiţia curriculum-ului în documentele Consiliul Naţional al Curriculum din


România (acum, Centrul Naţional de Curriculum şi Evaluare):

Ansamblul actelor reglatoare, normative şi de altă natură care consemnează


elementele „ciclului curricular” (plan de învăţământ, programe). (MEN, Consiliul
Naţional al Curriculum-ului, 10.11.1997)

În acest studiu, vom folosi termenul de curriculum (instituţionalizat în şcoală) cu


sensul de experienţă de învăţare, care se desfăşoară nu doar în cadrul programului
şcolar zilnic, ci şi în afara lui, prin activităţi educaţionale de tip nonformal.

Curriculum are următoarele componente:

▪ un sistem de consideraţii teoretice asupra educatului şi a societăţii.

▪ finalităţi şi obiective.

▪ conţinuturi sau subiecte de studiu selecţionate şi organizate cu scopuri didactice.

▪ metodologii de predare-învăţare

▪ metodologii de evaluare a performanţelor şcolare.

TIPURI DE CURRICULUM

Dacă definirea conceptul de curriculum continuă să provoace neînţelegeri, nu


acelaşi lucru se poate afirma în legătură cu tipologia curriculară şi respectiv cu
definirea fiecărui tip. Contribuţiile în acest domeniu sunt deosebit de importante nu
numai pentru teoria curriculum-ului ci şi pentru praxisul curricular. Delimitarea
tipurilor de curriculum şi circumscrierea lor cât mai clară este utilă educatorului
practician în înţelegerea multiplelor faţete ale experienţei de învăţare. Există mai
multe clasificări ale tipurilor de curriculum. Aici, optăm pentru trei dintre ele,
elaborate din perspective diferite: 1. Teoria curriculară; 2. dezvoltarea curriculară;
3. documentele curriculare din România.

1. Tipuri de curriculum din perspectiva teoriei curriculum-ului

▪ Curriculum general (core curriculum) conferă o bază de competenţe (cunoştinţe,


abilităţi, comportamente, atitudini) obligatorii pentru toţi cursanţii dintr-un ciclu de
şcolaritate. De regulă, şcoala generală sau obligatorie vehiculează un curriculum
general în raport cu şcoala liceală superioară. Durata educaţiei generale variază în
funcţie de sistemul naţional de învăţământ.

▪ Curriculum specializat se focalizează pe îmbogăţirea şi aprofundarea


competenţelor în domenii particulare de studiu.

▪ Curriculum subliminal (ascuns, nestudiat, nescris, nul) constă în experienţele de


învăţare trăite în şcoală, fără a fi planificate explicit şi declarat. Acestea sunt
purtătoarele unor mesaje ideologice, morale, spirituale subliminale. Curriculum-ul
ascuns (Apple, 1993) emerge, ca experienţă de învăţare, din mediul psiho-social şi
cultural al clasei de elevi, al şcolii, al universităţii. Climatul de studiu,
personalitatea profesorilor, relaţiile interpersonale, sistemul de recompensări şi
sancţionări sunt elemente semnificative ale mediului instrucţional ce influenţează
imaginea de sine, atitudinile faţă de alţii, sistemul propriu de valori etc. În mod
special, evoluţiile în plan afectiv, atitudinal şi caracterial sunt influenţate de
climatul nestructurat oficial al vieţii din instituţia educaţională.

▪ Curriculum informal derivă din ocaziile de învăţare oferite de câmpurile


educaţionale exterioare acţiunii şcolii ca instituţie specializată în servicii de
educaţie. Sursele frecvente ale acestui tip de curriculum sunt familia, strada, mass
media, muzeele, teatrele, cinematografele, instituţiile de cult religios etc

PREZENTARE CURRICULUM

Conţinutul învăţământului preuniversitar este asigurat prin Curriculumul


naţional. Curriculumul naţional este ansamblul coerent al planurilor-cadru de
învăţământ, al programelor şcolare şi al manualelor şcolare din învăţământul
preuniversitar (Legea învăţământului)
Curriculumul naţional reprezintă: „ansamblul proceselor educative şi al
experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar;
ansamblul documentelor şcolare de tip reglator, în cadrul cărora se consemnează
datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care
şcoala le oferă elevului.” (HG nr. 231/ 2007)
Planul-cadru de învăţământ reprezintă principalul document oficial de tip
reglator – componentă a curriculumului naţional – şi, prin aceasta, un instrument
de bază în promovarea politicii educaţionale la nivel naţional. Planurile-cadru de
învăţământ stabilesc, diferenţiat în funcţie de nivelul de şcolarizare, disciplinele
studiate de către elevi în şcoală şi numărul de ore alocat fiecăreia dintre acestea.
Disciplinele sunt prezentate grupat în cele şapte arii curriculare: Limbă şi
comunicare, Matematică şi ştiinţe ale naturii, Om şi societate, Arte, Educaţie fizică
şi sport, Tehnologii, Consiliere şi orientare. Această grupare asigură coerenţa
structurală a planurilor-cadru de învăţământ pentru toate nivelurile de şcolaritate.
Pentru învăţământul primar şi gimnazial, planurile-cadru cuprind două
componente:
- trunchi comun, ca ofertă curriculară obligatorie pentru toţi elevii, şi
- curriculum la decizia şcolii, care cuprinde orele alocate pentru dezvoltarea ofertei
curriculare proprii fiecărei unităţi de învăţământ; se asigură astfel cadrul pentru
susţinerea atât a unor performanţe diferenţiate, cât şi a intereselor specifice de
învăţare ale elevilor.
Pentru învăţământul liceal, planurile-cadru cuprind următoarele componente:
- trunchi comun şi curriculum diferenţiat, ca ofertă curriculară obligatorie pentru
fiecare filieră, profil, specializare, şi
- curriculum la decizia şcolii, pentru filierele teoretică şi vocaţională, respectiv
curriculum în dezvoltare locală, pentru filiera tehnologică – componente care
cuprind orele alocate pentru dezvoltarea ofertei curriculare proprii fiecărei unităţi
de învăţământ.
Curriculumul la decizia şcolii asigură cadrul pentru susţinerea atât a unor
performanţe diferenţiate, cât şi a intereselor specifice de învăţare ale elevilor.
Curriculumul în dezvoltare locală asigură cadrul pentru realizarea instruirii
elevilor, în parteneriat cu agenţi economici, conform Standardelor de pregătire
profesională.
Programa şcolară, ca parte componentă a curriculumului
naţional, reprezintă principalul document şcolar de tip reglator – instrument de
lucru al cadrului didactic – care stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta
educaţională (obiective/ competenţe şi conţinuturi ale învăţării) propusă spre
realizare în bugetul de timp stabilit prin planul-cadru, pentru un parcurs şcolar
determinat, în conformitate cu statutul şi locul disciplinei în planul-cadru de
învăţământ.
Programele şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial au următoarele
componente:
- notă de prezentare,
- obiective-cadru,
- obiective de referinţă însoţite de exemple de activităţi de învăţare,
- conţinuturi ale învăţării,
- standarde curriculare de performanţă.
Programele şcolare pentru învăţământul liceal au următoarele componente:
- notă de prezentare,
- competenţe generale,
- competenţe specifice şi conţinuturi ale învăţării asociate acestora,
- sugestii metodologice.