You are on page 1of 2

La mijloc de codru des Cum îngâni cu glas domol, Dormi în pace!

Ce te legeni, codrule Toate păsările ies, În a apei strălucire


Din huceag de aluniş, Întinzând piciorul gol Trece lebăda pe ape
Ce te legeni, codrule, La voiosul luminiş, Între trestii să se culce -
Fără ploaie, fără vânt, Luminiş de lângă baltă, Şi privind în luna plină Fie-ţi îngerii aproape,
Cu crengile la pământ? Care-n trestia înaltă La văpaia de pe lacuri, Somnul dulce!
- De ce nu m-aş legăna, Legănându-se din unde, Anii tăi se par ca clipe,
Dacă trece vremea mea! În adâncu-i se pătrunde Clipe dulci se par ca veacuri." Peste-a nopţii feerie
Ziua scade, noaptea creşte Şi de lună şi de soare Se ridică mândra lună,
Şi frunzişul mi-l răreşte. Şi de păsări călătoare, Astfel zise lin pădurea, Totu-i vis şi armonie -
Bate vântul frunza-n dungă - Şi de lună şi de stele Bolţi asupră-mi clătinând; Noapte bună!
Cântăreţii mi-i alungă; Şi de zbor de rândurele Şuieram l-a ei chemare
Bate vântul dintr-o parte - Şi de chipul dragei mele. Ş-am ieşit în câmp râzând. Fiind băiet păduri cutreieram
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec, O, rămâi Astăzi chiar de m-aş întoarce Fiind băiet păduri cutreieram
Dacă păsările trec! A-nţelege n-o mai pot... Şi mă culcam ades lângă isvor,
Peste vârf de rămurele "O, rămâi, rămâi la mine, Unde eşti, copilărie, Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
Trec în stoluri rândurele, Te iubesc atât de mult! Cu pădurea ta cu tot? S-aud cum apa sună-ncetişor:
Ducând gândurile mele Ale tale doruri toate Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi norocul meu cu ele. Numai eu ştiu să le-ascult; Şi un miros venea adormitor.
Şi se duc pe rând, pe rând, Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Zarea lumii-ntunecând, În al umbrei întuneric Blând îngânat de-al valurilor glas.
Şi se duc ca clipele, Te asamăn unui prinţ, Revedere
Scuturând aripele, Ce se uit-adânc în ape
Şi mă lasă pustiit, Cu ochi negri şi cuminţi; Codrule, codruţule,
Vestejit şi amorţit Somnoroase păsărele Ce mai faci, drăguţule,
Şi cu doru-mi singurel, Somnoroase păsărele Că de când nu ne-am văzut
De mă-ngân numai cu el! Pe la cuiburi se adună, Multă vreme au trecut
Şi prin vuietul de valuri, Se ascund în rămurele - Şi de când m-am depărtat,
Prin mişcarea naltei ierbi, Noapte bună! Multă lume am umblat.
Eu te fac s-auzi în taină
La mijloc de codru Mersul cârdului de cerbi; Doar izvoarele suspină, - Ia, eu fac ce fac de mult,
Pe când codrul negru tace; Iarna viscolu-l ascult,
Eu te văd răpit de farmec Dorm şi florile-n grădină - Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le, O prea frumoasă fată. Purtători îi sunt de veşti, dor?
Troienind cărările Filomele-i ţin orchestrul Braţele nervoase, arma de tărie,
Şi gonind cântările; Şi era una la părinţi Şi izvoare spun poveşti. La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Şi mai fac ce fac de mult, Şi mândră-n toate cele, ...........................................
Vara doina mi-o ascult Cum e Fecioara între sfinţi Peste flori, ce cresc în umbră, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Pe cărarea spre izvor Şi luna între stele. Lângă ape pe potici, Tânără mireasă, mamă cu amor!
Ce le-am dat-o tuturor, Vezi bejănii de albine, Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Umplându-şi cofeile, Din umbra falnicelor bolţi Armii grele de furnici... Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Mi-o cântă femeile. Ea pasul şi-l îndreaptă Viaţă în vecie, glorii, bucurie,
Lângă fereastră, unde-n colţ Copii eram noi amândoi Arme cu tărie, suflet românesc,
- Codrule cu râuri line, Luceafărul aşteaptă. Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Vreme trece, vreme vine, Copii eram noi amândoi, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
Tu din tânăr precum eşti Privea în zare cum pe mări Frate-meu şi cu mine.
Tot mereu întinereşti. Răsare şi străluce, Din coji de nucă car cu boi
Pe mişcătoarele cărări Făceam şi înhămam la el
- Ce mi-i vremea, când de veacuri Corăbii negre duce. Culbeci bătrâni cu coarne.
Stele-mi scânteie pe lacuri, Adesea la scăldat mergeam
Că de-i vremea rea sau bună, Îl vede azi, îl vede mâini, În ochiul de pădure,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună; Astfel dorinţa-i gata; La balta mare ajungeam
Şi de-i vremea bună, rea, El iar, privind de săptămâni, Şi l-al ei mijloc înotam
Mie-mi curge Dunărea. Îi cade dragă fata. La insula cea verde.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor, Povestea codrului Din lut acolo am zidit,
Iar noi locului ne ţinem, Împărat slăvit e codrul, Din stuful des şi mare,
Cum am fost aşa rămânem: Neamuri mii îi cresc sub poale, Cetate mândră la privit,
Marea şi cu râurile, Toate înflorind din mila Cu turnuri mari de tinichea,
Lumea cu pustiurile, Codrului, Măriei sale. Cu zid împreşurată.
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele. Lună, Soare şi Luceferi Ce-ţi doresc eu ţie, dulce
El le poartă-n a lui herb, Românie
Luceafărul Împrejuru-i are dame
A fost odată ca-n poveşti, Şi curteni din neamul Cerb. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce
A fost ca niciodată. Românie,
Din rude mari împărăteşti, Crainici, iepurii cei repezi Ţara mea de glorii, ţara mea de